EVOLUŢIA PALEOGEOGRAFICĂ A RELIEFULUI ROMÂNIEI

Aspectul actual al reliefului țării noastre este consecința mișcărilor tectonice, a condițiilor
climatice deosebite și a proceselor geomorfologice, care s-au produs în limitele spațiului
românesc.
          Evoluția uscatului a presupus conturarea unor unități de platformă (în Precambrian), cărora
li s-au atașat, cu timpul, unități de orogen (munți) de vârstă caledonică, hercinică și alpină. 
Ulterior, s-au conturat și unitățile non-orogene, respectiv dealurile, câmpiile, luncile și  delta.
În prezent, platformele  numai au aspectul inițial deoarece au fost fosilizate (prin acoperirea de
sedimente), iar munții au fost intens erodați.

     Principalele etape sunt:

1. PRECAMBRIAN- Platforma Est-Europeană constituie fundamentul de nord – est al Pod.
Moldovei. Acesta este o peneplenă ce alcătuiește fundamentul Pod. Moldovei, Pod. Dobrogei de
Sud, Cp. Române.
2. PALEOZOIC INFERIOR- se manifestă orogeneza caledonică ce determină cutarea
sedimentelor din  Dobrogea Centrală formându-se şisturile verzi din Podişul Casimcei. Dobrogea
de Sud devine uscat (iese de sub ape). 
3. PALEOZOIC SUPERIOR – se manifestă orogeneza hercinică se formează şi se consolidează
blocurile cristaline carpatice În Dobrogea de Nord se înalţă Munţii Măcinului.
4. MEZOZOIC- sunt fragmentate blocurile cristaline carpatice, consolidate în orogeneza
hercinică. Apar depresiunile Haţeg, Reşiţa – Moldova Nouă.  Se produc modificări puternice în
aria carpatică când are loc orogeneza alpină și se înalță Carpații. Concomitent cu înălţarea
Carpaţilor se produce scufundarea lentă a Depresiunii Colinare a Transilvaniei.
5. PALEOGEN- Se definitivează aria carpatică: – se individualizează zona flișului Paleogen (a
sedimentului cutat, în estul şi sudul Carpaţilor Orientali). Se formează Subcarpaţii (prin
încreţire).
6. NEOGEN - se formează în vestul Carpaţilor Orientali cel mai vechi lanţ de munţi vulcanici
din Europa. Apar activităţi vulcanice şi în Munţii Apuseni. Carpaţii Meridionali se înalţă cu 1000
m.
7. CUATERNAR - se retrag apele care acopereau teritoriul României (Marea Panonică, Lacul
Sarmatic, Lacul Getic). Podişurile şi dealurile devin uscaturi. Se individualizează cursul Dunării.
Câmpiile devin uscaturi şi sunt acoperite cu loess.  Are loc glaciaţiunea cuaternară (în perioada
holocen). Apar gheţarii montani şi forme de relief glaciar. Se formează terasele şi luncile
râurilor.
 Unitățile de relief ale Europei

  Unităţi montane
 a. Unităţi alpine
a1.  Munţii Alpi – constituie cel mai important lanț  montan format în orogeneza alpină. Are
lungimea de 
       1200 km, este format din culmi paralele desfăşurate pe direcţia vest-est între M. Ligurică
şi Cp. Panonică.  Principalele caracteristici ale Alpilor sunt alt.  mari de peste 4000 m (vârful
Mont Blanc, 4807 m),  masivitatea, relieful glaciar cu prezenţa gheţarilor actuali și relieful
carstic dezvoltat pe calcare şi dolomite.
  a2. Munţii Carpaţi – situaţi între bazinul Vienei şi Valea Timokului. Altitudini de peste
2500 m se întâlnesc doar în Masivul Tatra (vârful Gherlakowka, 2655 m) .
a3. Munţii Pirinei – se desfăşoară între Golful Biscaya şi Marea Mediterană, au lungime de
400 km şi altitudini ce depăşesc 3000 m. Altitudinea maximă este de 3404 m în vârful Pic
d’Anetro, au gheţari actuali.
a4. Munţii Apenini – un lanţ montan ce se desfăşoară sub formă de culmi paralele în lungul
Peninsulei
 Italice. Altitudinea maximă depăşeşte 2900 m (vârful Gran Saso, 2912 m), iar la nord de Roma
apar şi vulcani stinşi cu cratere şi lacuri vulcanice.
a5. Munţii Caucaz – se desfăşoară pe direcţie vest-est între Marea Neagră şi Marea Caspică
şi au alt. cea mai mare din Europa (vârful Elbrus, 5642 m). Au gheţari actuali şi prezintă un relief
glaciar.
   a6. Munţii Alpii Dinarici – se desfăşoară pe direcţia NV-SE sub forma unor  culmi paralele.
  a7. Munţii Balcani (Stara Planina) –Altitudinea maximă este de 2376 m în vârful Botev.
      a8.Munţii Pindului – situaţi în sudul Peninsulei Balcanice, au un relief carstic bine
dezvoltat, iar altitudinea maximă este de 2911 m în vârful Olimp.
 b. Unităţi hercinice
  Munţii Ural – este cel mai lung lanţ de munţi din Europa (peste 2000 km) situat la limita
dintre Europa şi Asia. Sunt orientaţi pe direcţia generală nord-sud, au altitudinea medie de peste
600 m şi au înfăţişare de deal, altitudinea maximă de 1894 m (vârful Narodnaia).
c. Unităţi caledonice
c1.  Munţii Scandinavici – lanţ de munţi caledonici orientaţi pe direcţia generală nord-est
sud-vest, au  altitudini de peste 2000 m. Spre ţărmul atlantic se termină abrupt şi prezintă
numeroase fiorduri.  Altitudinea maximă este de 2469 m şi are gheţari montani actuali.
c2.  Munţii Penini şi Munţii Cambrieni – sunt situaţi în Marea Britanie, au altitudini reduse
şi s-au format pe structuri caledonice
Unităţi de podiş
a. pe structuri vechi: Podişul Doneţk, Podişul Central Rus, Podişul Dobrogei);
b. pe structuri caledonice: Podişul Finlandei- puternic modelat de ghețari.
c. Pe structuri hercinice: Masivul Central Francez, Podişul Boemiei, Meseta Spaniolă,
Masivul Renan
d. Relief dezvoltat pe structuri mai noi: Piemontul Getic şi Regiunea Piemont din Italia 
Unităţi de câmpie
a. Câmpii fluvio-glaciare: Câmpia Nord-Europeană (germano-poloneză)
b. Câmpii fluvio-lacustre: Câmpia Română, Câmpia Panonică, Câmpia Padului
 c. Câmpii pe structură de podiş. Aceste câmpii nu sunt câmpii propriu-zise, ci sunt
podişuri joase pe 
structuri foarte vechi - Câmpia Europei de Est (Câmpia Rusă
d. Câmpii fluvio-litorale-S-au format prin acumulările fluviatile dar şi prin retragerea liniei
ţărmului. 
        Câmpia Precaspică, Câmpia Mării Negre