ELEMENTE FIZICO – GEOGRAFICE DEFINITORII ALE EUROPEI ȘI ROMÂNIEI

RELIEFUL EUROPEI
- trepte, tipuri şi unităţi majore de relief -

1.Caractere generale ale reliefului Europei

➢ din punct de vedere altimetric:
- se desfăşoară între 0 m şi 5642 m în Vf. Elbrus (M-ţii Caucaz) şi 4807 m în Vf. Mont Blanc (M-ţii Alpi) situat
în vestul continentului;
- altiudini minime sub 0 m ( - 23 m) în Olanda ( Zuider Zee - fost golf devenit uscat, prin îndiguiri şi desecări) şi
în preajma Mării Caspice ( - 28 m);
- altitudinea medie: 340 m;
➢ treptele de relief cuprind: câmpii şi dealuri joase (85%), munţi şi dealuri înalte (15 %);
➢ din punct de vedere geologic, relieful Europei cuprinde:
- unităţi de platformă (reprezentantele uscatului precambrian) (în nord şi nord-est) (Platforma Est-Europeană şi
Scutul Baltic);
- unităţi de orogen (formate prin cutare în orogeneze diferite).
2. Tipuri majore de relief
• relief montan reprezentat de:
- munţii formaţi in orogneza caledoniană (prima jumătate a erei paleozoice): apar în Peninsula Scandinaviei
(Alpii Scandinaviei) şi Arhipelagul Marii Britanii (Munţii Penini, Munţii Scoţiei);
- munţii formaţi in orogneza hercinică (paleozoicul superior): Munţii Ural, Masivul Armorican, Masivul
Central Francez, Masivul Renan, Munţii Pădurea Neagră, Munţii Măcin;
- munţii formaţi in orogeneza alpină (sfârşitul mezozoicului şi neozoic) reprezentaţi de şirul montan Pirinei –
Alpi – Carpaţi – Balcani – Caucaz;
• relief de dealuri şi podişuri: situate în centrul şi estul Europei, cu înălţimi de 300 - 800 m şi origine
variată;
• relief de câmpie reprezentat de câmpii litorale, câmpii formate prin umplerea cu sedimente a unor
bazine tectonice sau prin sedimentarea unor platforme vechi coborâte (Câmpia Est – Europeană,
Câmpia Română, Câmpia Nord-Europeană);
• relieful de peninsule (Pen. Iberică, Pen. Italică, Pen. Balcanică, Pen. Scandinavă, Pen. Iutlanda, Pen.
Kola) şi insule: Arhipelagul Britanic (format din insulele Marea Britanie, Irlanda, Hebride, Orkney),
Arh. Cicladelor (în Marea Egee), Islanda, Arh. Azore, Madeira şi Canare (aflate în Oc. Atlantic),
Baleare, Sicilia, Sardinia, Corsica, Creta, Cipru (aflate în Marea Mediterană);
3. Tipuri genetice (minore) de relief: au rezultat în urma acţiunii agenţilor externi asupra tipurilor majore de
relief:
- suprafeţele de eroziune:
• au rezultat în perioadele de calm tectonic;
• au aspectul unor peneplene fragmentate (în masivele caledoniene şi hercinice) şi apar sub forma unor
nivele de creste sau platouri largi (în masivele alpine);
- relief glaciar:
• este rezultatul acţiunii gheţarilor (de calotă şi montani) care s-au format în perioada glaciară cuaternară
(pleistocen) în Europa Nordică şi în masivele montane cu altitudini mai mari de 1800 m;
• prin retragerea gheţarilor au rezultat: aliniamente de morene, depresiuni lacustre (în nordul Europei) şi
circuri, văi, morene glaciare (în masivele montane);
• în prezent există gheţari în masivele care depăşesc 3000 m altitudine, în insulele arctice şi în Alpii
Scandinaviei (datorită situării lor la lat. mai mare de 60 0, altitudini mai mari de 2000 m; calota glaciară
pleistocenă a creat platouri, pe care gheţarii actuali sunt situaţi la cele mai mari altitudini).
- relief carstic:
• este format pe roci carstificabile (calcare, sare, gips);
• cuprinde: exocarstul (lapiezuri, doline, chei, poduri naturale, ponoare) şi endocarstul (peşteri);
• este reprezentativ în: Podişul Karst, din Slovenia, unde a fost studiat pentu prima oară;
- relief vulcanic:
• format în urma erupţiilor vulcanice;
• cuprinde:
▪ platouri vulcanice şi vulcani activi (Hekla) în Islanda (este o insulă vulcanică, unde sunt şi numeroase
gheizere), aflată pe Dorsala Atlantică, la contactul dintre placile tectonice euro-asiatică și cea
americană;
▪ vulcanii activi, cu conuri şi cratere vulcanice: Vezuviu, Etna, Vulcano, Stromboli (în Italia), Santorini
(Grecia) aflaţi în zona de contact dintre placa africană şi placa euro-asiatică;
 ▪ un lanţ de vulcani stinşi, cu resturi de conuri şi cratere vulcanice (în Carpaţi);
-relief eolian este legat de prezenţa maselor de nisip din Câmpia Română (Bărăgan şi Câmpia Olteniei), Câmpia
de Vest (Câmpia Carei) şi Delta Dunării; este reprezentat prin câmpuri de dune de nisip în sud-vestul Franţei şi
Câmpia Mării Caspice;
- relief litoral reprezentat de mai multe tipuri de ţărm:
• Ţărm cu fiorduri (specific Europei de nord, unde Norvegia este denumită “ţara fiordurilor”);
• Ţărm cu canale sau dalmatic în vestul Croaţiei;
• Ţărm cu delte (Volga, Dunăre, Pad);
• Ţărm cu estuare (formate datorită amplitudinilor mari ale mareelor, sunt favorabile pentru amenajările
portuare şi dezvoltării navigaţiei fluvio – maritime): Elba, Tamisa, Sena;
• Ţărm cu lagune (sunt foste golfuri barate de cordoane de nisip): ţărmurile Mării Baltice (nordul
Germaniei, Poloniei), ţărmul Marii Neagre (sistemul lagunar Razim - Sinoie);
• Ţărm cu riass (Marea Britanie, NV Franţei, N Spaniei);
• Ţărm antropic (polderele olandeze, prin care s-a reuşit recuperarea a cca 50% din uscatul Olandei de
sub apele mării);
-relief fluviatil reprezenta de lunci şi terase (4-8 trepte situate de-a lungul râurilor).

4. Unitaţi majore de relief

Munţii Alpi
- s-au format prin încreţirea scoarței terestre
- formaţi în timpul orogenezei alpine;
- sunt alcătuiţi predominant din roci metamorfice, dar şi din calcare (în est);
- altitudine maxima vf. Mont Blanc 4807m
- prezintă relief glaciar (pleistocen şi actual) şi relief carstic.
Munţii Carpaţi
- s-au format prin încreţirea scoarţei terestre, dar şi prin erupţii vulcanice;
- formaţi în timpul orogenezei alpine;
- au roci: metamorfice, vulcanice şi calcar;
- altitudini max.vf. Gherlachovka 2655 m, din Munţii Tatra, pe teritoriul Slovaciei
- prezintă relief glaciar (pleistocen), vulcanic, carstic.
Munţii Pirinei
- s-au format prin încreţirea scoarței terestre
- formaţi în orogeneza alpină;
- sunt alcătuiţi predominant din roci metamorfice;
- altitudine max.vf. Pic d’Aneto 3404 m
- prezintă relief glaciar (pleistocen şi actual).
Munţii Apenini
- s-au format prin încreţirea scoarței terestre, dar şi prin si erupţii vulcanice
- în timpul orogenezei alpine (o parte din vulcani sunt încă activi);
- sunt alcătuiţi din roci metamorfice, dar si roci vulcanice şi calcare;
- altitudinile sunt de aproape 3000 m (vf. Gran Sasso d’Italia 2912 m);
- prezintă relief vulcanic şi carstic;
Munţii Caucaz
- s-au format prin încreţirea scoarței terestre şi prin erupţii vulcanice
- în timpul orogenezei alpine;
- sunt alcătuiţi predominant din roci metamorfice, la care se adaugă calcare şi roci vulcanice (granit);
- altitudinile max.vf. Elburs – 5642 m;
- prezintă relief glaciar (pleistocen şi actual), carstic şi vulcanic.
Alpii Dinarici
- s-au format prin încreţirea scoarței terestre
- în timpul orogenezei alpine;
- sunt alcătuiţi predominant din calcare;
- altitudinile sunt de circa 2500 m;
- prezintă relief carstic.
Munţii Balcani (Stara Planina)
- s-au format prin încreţirea scoarței terestre
- în orogeneza alpină;
- alt. max. Vf. Botev 2376 m;
- domină rocile metamorfice;
 - prezintă relief glaciar pleistocen;
Masivul Central Francez
- s- a format prin încrețirea scoarței terestre şi prin erupţii vulcanice
- în timpul orogenezei hercinice,
- are roci metamorfice, roci vulcanice, dar şi calcare;
- alt. max.în Vf. Mt.Doré 1886 m;
- prezintă relief vulcanic (partea centrală şi nordică) şi carstic (în S şi SV).
Meseta Spaniolă (Podișul Castiliei):
- fundamentul s-a format în timpul orogenezei hercinice, peste care s-a depus ulterior o cuvertură
sedimentară;
- altitudini cca. 500 m
- domină rocile metamorfice;
- are aspectul unui platou vălurit şi pietros;
- este o unitate de relief intens erodată, dominată de culmi numite sierre, apărute în urma reînălţării unor
blocuri cristaline în timpul orogenezei alpine (Sierra de Gredos – 2592 m)
Munţii Ural
- s-au format prin încreţirea scoarței terestre
- în timpul orogenezei hercinice;
- sunt alcătuiţi predominant din roci metamorfice;
- altitudine maxima în vf. Narodnaia 1894 m
- există relief glaciar pleistocen.
Munţii Pădurea Neagră
- s-au format prin încrețirea scoarței terestre
- în timpul orogenezei hercinice;
- sunt alcatuiţi predominant din roci metamorfice
- alt. max. 1493 m
Patrulaterul Boemiei:
- s-au format in timpul orogenezei hercinice
- este alcătuit din Podişul Boemiei încadrat de Colinele Ceho-Morave, Munţii Metaliferi şi Munţii Sudeţi;
- domină rocile metamorfice, dar sunt și calcare;
- relief carstic;
- are altitudini reduse (sub 1000 m).
Munţii Penini
- s-au format prin încreţire
- în timpul orogenezei caledonice;
- au roci metamorfice, dar şi calcare;
- altitudinile cca. 1000 m;
- sunt fragmentaţi tectonic, având un aspect îmbătrânit;
- prezintă relief carstic.
Alpii Scandinaviei
- s-au format prin încreţire
- în timpul orogenezei caledonice;
- sunt alcătuiţi din roci metamorfice;
- altitudine max. 2469 m (vf. Galdhopiggen);
- sunt fragmentaţi;
- au relief glaciar;
Podișul Finlandei
- s-a format prin sedimentare peste un fundament precambrian ce aparține Scutului Baltic;
- este alcătuit din șisturi cristaline străpunse de granite;
- altitudinea maximă este de 1324 m;
- a fost putenic modelat de ghețarii cuaternari, rezutând astfel un relief glaciar format din șiruri de
morene, între care există lacuri.
Câmpia Europei de Est
- s-a format prin depunere de sedimente peste un fundament precambrian (ce aparţine Platformei Est -
Europene);
- este alcătuita din roci sedimentare: argile și loess (la suprafață);
- are altitudini medii sub 200 m; altitudini cuprinse între - 28 m (regiunea Mării Caspice în sud) şi 463 m
(Colinele Timan în N);
- cuprinde câmpii joase, colinare şi podişuri vechi, cu înălţimi de peste 300 m (Podişul Volgăi, Podişul
Central Rus, Pod. Valdai, Colinele Timan).
 - a fost modelată de calota glaciară pleistocenă, ceea ce a determinat existenţa depozitelor fluvio –
glaciare şi a morenelor glaciare (în jumătatea nordică);
- este fragmentată de numeroase râuri: Dvina, Peciora, Volga.
Câmpia Nord – Europeană
- câmpie fluvio – glaciară, care s-a format prin depunere de sedimente (peste un fundament vechi, ce
aparţine Scutului Baltic), fiind modelată de calota glaciară pleistocenă;
- este o câmpie larg vălurită;
- este alcătuita din roci sedimentare, acoperite de loess în cea mai mare parte;
- are altitudini sub 200 m;
- este presărată cu morene glaciare;
- este fragmentată de numeroase râuri;
Câmpia Padului
- este o câmpie de acumulară fluviatilă, care s-a format prin depunere de sedimente aduse de râuri din
Alpi şi depuse într-un vechi golf al Mării Adriatice;
- este alcătuita din roci sedimentare;
- are altitudini sub 100 m, dar la contactul cu munţii atinge 300 m;
- aspectul reliefului este neted sau uşor înclinat, caracterizându-se prin existenţa interfluviilor netede şi
largi.
Câmpia Panonică
- s-a format prin depunere de sedimente, peste un fundament cristalin faliat şi căzut în trepte;
- este alcătuita din roci sedimentare;
- prezintă compartimente mai joase (cu altitudini sub 150 m) şi compartimente mai înalte (150 – 300 m);
- aspectul reliefului este neted, caracterizându-se prin existenţa interfluviilor netede şi largi;
- este fragmentată de numeroase râuri (Dunărea, Tisa, Sava, Drava)
Fig. – Unitățile majore de relief ale Europei