RELIEFUL ROMÂNIEI – caracteristici generale

Relieful reprezintă totalitatea denivelărilor de la suprafața scoarței terestre. De

asemenea, este suportul pentru celelalte componente naturale și pentru activitățile socio-
economice. Aceste denivelări ale scoarței terestre sunt numite forme de relief. Formele
majore de relief sunt munții, dealurile, podișurile și câmpiile. 
Relieful României are ca suport mai multe plăci tectonice:

- Est-europeană
- Panonică sau Transilvană (Intra-Alpină)
- Moesică
- a Mării Negre (vezi și manual pag 19, harta de jos)

Contactul dintre acestea au determinat curbarea arcului carpatic, formarea lanțului

vulcanic din Carpații Orientali și seismicitatea actuală.
Treptele de relief se referă la delimitări pe baza altitudinilor. Astfel, avem:

- 0-300 m – câmpii
- 300-1000 m – dealuri și podișuri
- Peste 1000 m – munți

Relieful României se desfășoară altitudinal între 0 m pe litoralul Mării Negre și în

Delta Dunării și 2544 m în vf. Moldoveanu din M.Făgăraș.
Altitudinea medie este de 420 m, mai mare decât media Europei (320 m). Peste
jumătate din suprafața României prezintă altitudini sub 300 m și doar 1% peste 2000 m.

Caracteristicile reliefului României:

1. Varietatea / diversitatea formelor de relief
- Întâlnim toate formele de relief, inclusiv o deltă
2. Proporționalitatea treptelor majore de relief
- 28% munți
- 42 % dealuri și podișuri
- 30% câmpii
3. Dispunerea concentrică și simetrică a reliefului
- În centru munții care înconjoară o vastă depresiune, apoi la exterior
dealuri și podișuri, iar pe margini, câmpii
4. Diversitatea tipurilor de relief
 - Tectonic / structural (anticlinale și sinclinale în Subcarpați, cueste în
Pod. Moldovei etc.)

Cuestă (versant asimetric)

- Glaciar
 La peste 2000 m altitudine
 Cuprinde circuri și văi glaciare, morene
 În circuri se pot forma lacuri (Bâlea, Avrig, Capra în Făgăraș, Bucura
și Zănoaga în Retezat, Lala și Ineu în M. Rodnei etc.)
- Vulcanic
 Conuri și cratere, neck-uri
 În cratere se pot forma lacuri (Lacul Sf. Ana –singurul lac vulcanic din
România, în Masivul Ciomatu din M. Harghita)
- Litoral
 Creat de valuri și curenți
 Cuprinde faleze (mal abrupt format prin eroziune), plaje (țărm jos, cu
nisip), lagune, limane și delta
- Petrografic
 Pe calcare (carstic) : peșteri, chei, defilee, dar și doline (adâncituri
formate prin dizolvarea calcarului), lapiezuri (șanțuri formate prin dizolvarea
calcarului)
 Pe conglomerate: forme ciudate: Babele, Sfinxul din Bucegi, dar și
Tigăile, Babele la sfat sau Sfinxul Bratocei din Ciucaș
- Fluvial
 Format de fluvii și râuri
 Cuprinde văi, terase, lunci etc.
- Eolian
 Dune de nisip în Delta Dunării, Câmpia Olteniei și Câmpia Carei

Formarea reliefului României

 Aspectul actual al reliefului României este rezultatul unei îndelungate evoluții. Cel
mai vechi uscat este reprezentat de fundamentul din jumătatea nordică a Pod. Moldovei,
fundament acoperit de un strat gros de sedimente.
În orogeneza caledoniană, cea mai veche orogeneză (oros – relief, genesis – creare) s-
a definitivat Pod. Casimcei, unde întâlnim cele mai vechi roci care apar la zi (la suprafață) -
șisturile verzi.
În orogeneza hercinică s-au format Munții Măcin, din N Pod. Dobrogei, munți tociți
ce ating altitudinea de doar 467 m.
Cea mai recentă orogeneză, cea alpină, a dus la cutarea și înălțarea Carpaților,
Subcarpaților și Pod. Mehedinți. Mai întâi au apărut ramurile formate din roci cristaline, apoi
cele din roci sedimentare, iar la urmă munții vulcanici. (în Neogen). La sfârșitul formării lor,
munții au fost înălțați de mișcările tectonice. Regiunile vecine s-au ridicat , ieșind de sub apa
mărilor și s-au transformat în unități de dealuri și podiș. Ulterior, s-au format și câmpiile prin
acumularea de sedimente aduse de râuri din munți. Cea mai nouă unitate de relief a României
este Delta Dunării, ea fiind o câmpie aluvionară în continuă formare.
În cuaternar (eră geologică) clima a suferit o răcire generală, astfel că la latitudinea
țării noastre era climă subpolară. Acest fapt a dus la apariția ghețarilor pe crestele Carpaților
(la peste 2000 m altitudine). O dată cu încălzirea climei, acum 10 000 ani, ghețarii s-au topit
lăsând în urmă relieful glaciar cunoscut azi.