UNITĂŢILE MAJORE DE RELIEF

MUNŢII CARPAŢI. CARPAŢII ORIENTALI

CLASA a 12-a

1. POZIȚIA GEOGRAFICĂ
 în estul Depresiuni Transilvaniei
 cea mai extinsă ramură a Carpaților peste 50%
2. LIMITE
 Graniţa cu Ucraina – în Nord
 Podişul Sucevei, Subcarpaţii Moldovei - în Est
 Valea Prahovei și Subcarpații Curburii– în Sud
 Depr Transilvaniei , Dealurile de Vest, Câmpia de Vest- în Vest
3. CARACTERISTICI GENERALE
a. Geneză - s-au format în orogeneza alpină şi iar pe latura vestică au fost afectați de erupții
vulcanice
b. Substrat – dispus pe trei fâşii paralele
 roci dure (şisturi cristaline) – în centru.
 roci sedimentare cutate (fliş) – în est
 roci vulcanice – în vest
c. Orientare - paralelismul culmilor
 culmile sunt orientate pe directia NV-SE (în N și C) și curbate în S
d. Altitudinile
 altitudinea medie 1300-1400m;
 altitudinea maximă 2303 în munții Rodnei și 2100 în Călimani
 Înălţimile scad de la Nord la Sud şi de la Vest spre Est
e. Trăsături de relief
 Masivitate redusă datorită mulţimii depr și culoarelor de vale
 Întinderea mare a pădurilor (răşinoase)
 Tipuri de relief: glaciar la peste 2000m, fluvial, carstic, vulcanic, pe conglomerate(eolian), pe
roci dure, antropic etc.
 Lăţime de 130/140km în nord şi 80km în zona de curbură
f. Resurse
 foarte variate: minereuri, izvoare carbogazoase, mofete, borvizuri, cărbuni, sare, sulf, roci de
construcție, păduri etc.
4. SUBDIVIZIUNILE TRANSVERSALE
A. Carpații Maramureșului și Bucovinei (Gr. Nordică)
B. Carpații Moldo-Transilvani (Gr. Centrală)
C. Carpații Curburii (Gr. Sudică)
 A. CARPAȚII MARAMUREȘULUI ȘI BUCOVINEI
1. Poziţia geografică - în nordul Carpaților Orientali. Cea mai mică și
mai lată grupă
2. Limite: N – graniţa cu Ucraina (pe cca 60 km graniţă fluvială pe Tisa)
S - Culoarul depresionar al Dornelor şi Câmpulung Moldovenesc, E
Podişul Sucevei, V – Dealurile şi Câmpia de Vest, Depr. Transilvaniei.
3. Caracteristici de relief
 geneză: s-au format în orogeneza alpină
 substrat: dispus pe trei fâşii paralele(vulcanice-andezite, piroclastite,
dure-şisturi cristaline, fliş-conglomerate, calcare), mai puţin extinse ca şi
flişul
 orientare: Aspect de trei fășii paralele NV-SE
 altitudinea: altitudinea medie 1500-1900(alt. max. 2303 Pietrosul Rodnei;
2279 Vf. Inău). Cele mai mari altitudini din Carpaţii Orientali
 forme şi tipuri de relief:
 Depresiuni intramontane mari
 Mulţimea depresiunilor, defileelor şi trecătorilor
 Cea mai mare lăţime 130-140 km
 Relief glaciar(Rodnei), fluvial, vulcanic, fliș, pe roci dure etc.
 Extensiunea mare a pădurilor
4. Diviziuni
4a. Munţii vulcanici –în Vest: andezite, aglomerate vulcanice, bazalte.
- au altitudini mici şi culmi rotunjite, resturi ale unor conuri vulcanice,
formate mai timpuriu
- Oaş, Gutâi, Ţibleş – 1800m, Bârgăului ((la sud de Someş) 1600m
4b. Munţii din roci dure – în Centru: şisturi cristaline, granite.
Maramureşului (Vf. Farcău 1956m, Vf. Toroioaga 1930m, Vf. Pop
Ivan 1937), Rodnei (Vf. Pietrosul Rodnei 2303m, Vf. Ineu 2279m) –
lacuri glaciare(Lala, Buhăiescu), Suhardului 1932m
4c. Munţii din roci sedimentare cutate(fliş) – în Est: conglomerate,
marne, gresii, calcare etc.
Obcinele Bucovinei (1200-1400m ):Mestecăniş, Feredeu, Mare
4d. Depresiuni: Oaşului, Maramureşului: drenată de râurile Vişeu şi
Iza, afluenţi ai Tisei; 800m altitudine, Dornelor, drenată râul de
Bistriţa, Câmpulung Moldovenesc – Gura Humorului drenată de râul
Moldova
4e. Trecători:Prislop 1416m – leagă depresiunea. Maramureş şi
Dornelor, Mestecăniş 1096m – leagă depresiunea Dornelor şi
Câmpulung Moldovenesc, Tihuţa 1201m – leagă depr. Dornelor şi
Transilvaniei, Şetref 818m – leagă depresiunea Maramureş şi
B. CARPAŢI MOLDO -TRANSILVANI
1. Poziţia geografică: ocupă partea centrală a
Carpaţilor Orientali. Cea mai mare grupă
2. Limite: aliniamentul depresionar al Dornelor şi Câmpulung
– Moldovenesc în Nord, Valea Oituzului în Sud, Subcarpaţii Moldovei în Est,
Depresiunea Colinară a Transilvaniei în Vest
3. Caracteristici de relief
 geneza: s-au format în orogeneneza alpină
 substrat: dispus pe trei fâşii paralele(vulcanice, dure, fliş), mai mult
extinse, fliş foarte extins.
 Orientare: Aspect de trei fășii paralele orientate N-S
 Altitudinea medie 1500-1700m (alt. maximă 2100m în vf. Pietrosul
Călimanilor); altitudinile sunt mai reduse decât în grupa nordică, dar mai
ridicate decât în grupa sudică; coboară de la N la S şi de la V la E;
 Forme şi tipuri de relief:
 Depresiuni intramontane mici
 Mulţimea depresiunilor, defileelor şi trecătorilor
 Cea mai mică lăţime
 Relief vulcanic, fliş, fluvial, carstic, pe conglomerate etc.
 Extensiunea mare a pădurilor
4. Diviziuni
4a. Munţii vulcanici în Vest: altitudini mai mari datorită conurilor
şi craterelor mai bine păstrate, deoarece sau format mai târziu .
Munţii Călimani (2100m), Munţii Gurghiu (1776m în vf. Saca),
Munţii Harghita (1800m în vf. Harghita).
4b. Munţii din roci dure – în Centru: şisturi cristaline, granite.
Gimalău(1857m), Rarău, Bistriţei 1859m, Giurgeului şi Hăşmaşul M
4c. Munţii din roci sedimentare cutate(fliş) – în Est. Ceahlău 1907
m, Tarcău 1664m, Ciucului 1493m, Nemira 1649m, Stânişoarei 1530
m, Goşmanu 1442m, Berzunţ.
4d. depresiuni: Giurgeu (Gheorgheni), pe valea Mureşului, cu 800m;
Ciucului, pe valea Oltului, cu frecvente inversiuni termice, 800m;
Vărşag, drenată de Târnava Mare; Comăneşti(cărbuni, petrol şi gaze),
drenată de Trotuş, închisă la est de Munţii Berzunţ.; Bilbor – Boresc,
drenate de afluenţii Bistriţei
4e. trecători: Tulgheş şi Ghimeş – leagă Moldova de Transilvania;
Bicaz 1256m; Sicaş 1000m – leagă depresiunile Vărşag şi Giurgeu;
Tuşnad (pe Olt) – leagă depresiunile Ciuc şi Braşov; Izv Mureşului –
leagă depresiunile Giurgeu şi Ciuc, Oituz 866m – leagă Moldova de
depresiunea Braşovului, Vlăhiţa 985m , Uz 1085m, Stânişoarei,
 Transilvaniei, Huta – leagă depresiunile Oaşului şi Maramureşului.
C. CARPAȚII CURBURII
1. Poziţia geografică - în sudul Carpaţilor Orientali
2. Limite: Valea Oituzului şi pasul Oituz în N; Valea Prahovei în S
Subcarpaţii Curburii în E; Depresiunea Transilvaniei în V
3. Caracteristici de relief
 geneza: s-au format în orogeneneza alpină
 substrat: nu este dispus pe trei fâşii paralele, sunt alcătuiţi numai din fliş (roci sedimentare cutate): calcare, conglomerate, etc.
 Orientare: Aspect curbat al culmilor orientate NE-SV şi E – V
 Altitudinea: altitudinea medie 1500-600m (maximă este de 1954 în vf. Ciucaş din în Munţii Ciucaş). Cele mai mici alt.
 Forme şi tipuri de relief:
 Lipsa miunţilor din roci vulcanice şi roci dure
 Mulţimea depresiunilor, defileelor şi trecătorilor
 A doua ca lăţime după grupa nordică
 Relief, fliş, fluvial, carstic, pe conglomerate, eolian etc.
 Extensiunea mare a pădurilor
 Cea mai mare depresiune intramontană din ţară → Depr Braşovului
4. Diviziuni
4a. Munţii din roci sedimentare cutate(fliş): conglomerate, marne, gresii, calcare etc.
Munţii Vrancei (vf. Goru 1785m),Buzăului, Penteleu 1772m,Podul Calului1439m, Siriului 1657m, Ciucaş (vf. Ciucaş 1954m), Baiului 1895m,
Breţcu 1503m, Intorsurii1000 m, Bârsei(Masivul Postăvarul 1799m și Masivul Piatra Mare 1843m, Perşani 1104m, Baraolt 1017m (între Olt şi
Râul Negru) şi Bodoc 1193m,.
4b. Depresiuni: Întorsura Buzăului – drenată de Buzău, Comandău – drenată de Bâsca Mare, Baraolt, Depresiunea Braşov,
s-a format prin scufundare şi sedimentare
este netedă ca o câmpie, cultivată agricol
altitudini de 500 – 600 m
4c. trecători: Oituz 866m, Buzău, Bratocea 1267m şi Predeluş 1295m, Predeal 1033m , Racoş şi Vlădeni 608m , Tuşnad şi Tabla Buţii