Analiza geomorfologica a zonei Bistrita

Municipiul Bistrița este situat în subunitatea morfologică Dealurile Bistriței. Este

strabatută de râul Bistrița care izvorăște de pe versantul nordic al Munților Călimani, de sub
vârful Bistricioru, de la o altitudine de 1562 m, parcurgând un traseu de 64 km până la intrarea în
oraș. Aici primeste doi afluenti cu debit foarte mic și inconstant, pârâul Ghinzii și pârâul Jelnei.
De pe Dealul Cetății își adună apele pârăul Căstăilor care se varsă în râul Bistrița între Bistrița și
Viișoara.

1.Apa si relieful
Apa este principalul agent geomorfologic al continentelor Terrei, dispunand de o energie
inepuizabila datorita specificului sau chimic si fizic si mai ales datorita circuitului permanent la
suprafata Globului. In mod relativ pasiv, apa contribuie la alterarea, dezagregarea si alunecarea
rocilor de la suprafata. Dar, cu precadere , apa reprezinta un agent activ, prin forta sa de curgere,
care fragmenteaza uscatul, in retelele de vai si interfluvii.

Specificul actiunilor geomorfologice ale apei in diferite zone, etaje, regiuni sau locuri
este impus de regimul hidrografic, iar acesta este dictat de clima, uneori si de alimentarea
subterana, respective de roci. Urmare a acestui regim, apele curgatoare pot fi simple sirouri,
torenti, ueduri, rauri si fluvii, ultimele doua formand grupa apelor curgatoare permanente,
celelalte fiind semipermanente, temporare sau intamplatoare.

1.1 Relieful petrografic

Din punct de vedere geologic rocile sunt clasificate in trei mari grupe: sedimentare,
metamorfice si eruptive magmatice. Sub aspect morphologic se impugn cateva caracteristici
generale ale rocilor fata de procesele de eroziune. Din acest punct de vedere, cele mai
diversificate sunt rocile sedimentare, care pot fi grupate, simplu, dupa gradul de cimentare si
dimensiunile materialelor ce le compun: gresii, conglomerate, calcare, pitrisuri, nisipuri, maluri,
argile. Rocile eruptive-magmatice se diversifica in special, dupa compozitia chimica astfel:
acide, bazice si neuter.

Principalele proprietati “morfologice” ale rocilor, importante pentru diversificarea

formelor de relief, sunt:

-duritatea, reprezinta forta cu care rocile se opun eroziunii in diferite conditii morfoclimatice si
este diferita in functie de gradul de heterogenitate , de gradul de fisurare, de coeziune a
componentelor rocii.

-masivitatea se raporteaza la coeziunea rocilor si este caracterizata prin gradul redus de

discontinuitate, de fisurare a intregului, prin falii, diaclaze.
-parozitatea, reprezinta volumul golurilor din interiorul rocii, raportate la volumul general.

-permeabilitatea se refera la gradul de a absorbii si de a permite circulatia apei prin roca.

-solubilitatea afecteaza anumite roci prin dizolvarea acestora in contact cu apa.

La toate acestea se adauga timpul geologic , care permite dezvoltarea unur modificari
lente dar care conduc la un echilibru dynamic, tipul de climat, conditiile locale si, nu in ultimul
rand , gradul de acoperire cu vegetatie, care impugn o diversificare a formelor de relief, uneori
pe acelasi tip de roca.

Tinand cont de aceste proprietati se pot individualiza urmatoarele tipuri de reliefuri

petrographic: pe granite, pe gresii si conglomerate, pe argile si marne, pe nisip, pe loess, pe roci
calcaroase. Fiecare din tipurile enumerate prezinta propriile forme petrografice, dar care de
diferentiaza si dupa tipul si etajul climatic.