Noile proiecte/lucrari care sunt identificate in cadrul unui ciclu de planificare care nu au fost cuprinse in

Planul de Management precedent, pot fi implementate cu indeplinirea cerintelor Art. 4.7 al DCA (in
cazul in care se preconizeaza riscul de deteriorare a starii ecologice/ne-atingere a starii bune a corpului
de apa), urmand a fi publicate/cuprinse in urmatorul Plan de Management.

De asemenea, pentru cazurile in care va avea loc modificarea obiectivului de mediu prin trecerea
corpului de apa din categoria corpurilor de apa naturale in corpuri de apa puternic modificate aceasta se
realizeaza prin respectarea cerintelor Art.4.7 si al Art.4.3 al DCA.

Referitor la masurile de realizare a sistemelor de colectare si epurare urbane, se mentioneaza faptul ca,
urmare a aplicarii acestor masuri, poluarea difuza produsa de aglomerarile umane fara astfel de sisteme
se transfera in poluare concentrata (punctiforma), putand contribui, prin evacuarea directa de ape uzate
epurate in cazul raurilor nepermanente sau cu debit redus, la cresterea aportului de substante poluante.
In aceste situatii poate fi necesara realizarea epurarii apelor uzate urbane la un nivel ridicat (cu limite
mai stringente la evacuare decat cele prevazute de legislatia in vigoare), astfel asigurandu-se
nedeteriorarea starii corpurilor de apa.

In prezent, starea Corpurilor de apa R. Putna este urmatoarea:

- XIII-1.79.00.00.0 R.Putna (apa de suprafata)

Obiectiv de mediu: stare ecologica: Potential ecologic bun

Obiectiv de mediu: stare chimica: Stare chimica buna

Obiectiv de mediu-stare globala: Zona vulnerabila la nitrati, SCI, SPA,

Potabilizare, Zona cu specii importante din punct de vedere economic,

Zona sensibila de nutrienti

Zona protejata: HG 964/2000 OUG 57/2007 cu modificarile si completarile

ulterioare, Legea nr. 107/1996 cu modificarile si complearile

ulterioare HG 930/2005

- ROSI05 Campia Siretului inferior cu afluentii sai, inclusiv R. Putna

(apa subterana)
-Stare cabtitativa- Buna
-Stare chimica – Slaba

Modernizarea starii calitative a acestui corp de apa subterana s-a realizat, in anul 2013, prin puncte de
monitorizare (foraje) apartinand Retelei Hidrologice Nationale, forjate de exploatare si fantani.
In urma analizei efectuate se considera ca starea schimica a acestui corp de apa subterana este slaba
datorita suprafatei poluate cu azotati in proportie de 83,47 % din suprafata intregului corp de apa.

Investitia va fi finantate prin fonduri de la Bugetul national, PNDL.

b) Caracterizarea zonei de amplasare:

1. Date hidrologice de baza actuale – niveluri, debite si volume de apa –
necesare dimensionarii lucrarilor, cu evidentierea unor situatii caracteristice,
debite de servitute, dupa caz;
Hidrologie
Raul Putna izvoraste de pe versantul Nordic al Masivului Goru (Lacautiul, 1777) din Muntii Vrancei, din
depozitele flisului paleogen, de la altitudinea de 1750 m. Sprea aval traverseaza toata zona de flis si
formatiunile piemontate neogen-cuaternare. Raul se varsa in Siret, cu circa 8km in aval de Barlad,
drenand o mare parte a nordului Carpatilor Curburii. Are pante relativ mari pana la patrunderea sa in
depresiunea subcarpatica interna a Vrancei ( media in jur de 37m/km ), scazand apoi in mod vertiginos
la valuri sub 10m/km. Depresiunea longitudinala, larga pe alocuri pana la 12km, este un adevarat loc de
adunare a apelor, strabatuta in sens opus de Putna si afluentul sau, Zabala, care se unesc la Prisaca.
Inainte de unirea lor, cele doua rauri primesc afluenti mai ales din interiorul “inelului” format pe
cursurile lor.

Putna superioara are un bazin asimetric. Din stanga primeste pe Astrologul, Valea Marului, Lepsa, Deju si
Curteni, iar din dreapta Tisita, Coza si Vasuiu.

Putna si Zabala conflueaza in punctul numit semnificativ “Grumaz”. Pana in anul 1947, ele au ocolit in
cursul lor o stanca proeminenta din gresie pe care Putna a reusit sa o strapunga si sa-si scurteze drumul
spre Zabala cu aproximativ 1 km.

Prin eroziune laterala, Putna si-a modelat o serie de largituri cum sunt cele de la Tulnici-Barsesti, Vasuiu
la confluenta cu Zabala. Procesele de versant in depresiune sunt deosebit de active, observandu-se chiar
si torenti noroiosi-nisiposi din cauza despaduririlor masive.

Putna traverseaza dealurile subcarpatice Rachitisul, Rauti si Tojanului, puternic cutate in sens
longitudinal, printr-o poarta larga intre Prisaca si Colacu. Aici raul intra in depresiunea subcarpatica a
Vizantei-Mera. In aceasta zona primeste din stanga Tichiristul, Vidra si Vizautiul. In ultimul curs se
manifesta puternic tectonica salifera, care duce la ridicarea accentuata a gradului de concentratie in
clorura de sodiu a apelor Putnei, mai ales in timpul apelor mici. In zona sunt 7 izvoare cu ape minerale cu
mineralizare in jur de 1,6-3,7 g/l.

Putna traverseaza zona piemontana alcatuita din depozite levantin-cuaternare. In aval de Clipicesti, raul
isi construieste un vast con de dejectie pe care divagheaza larg, despletindu-se in mai multe brate. In
aval primeste Milcovul si Ramna, dupa care strabate campia de divagare (piemontana) a Ramnei, ultimul
sau afluent de dreapta, pe Leica, ce poate fi considerat si un curs parasit al Ramnei. In conditiile climei
secetoase si irigatiilor dezvoltate, in zina de campie a Putnei se poate observa o puternica disipare a
apei.

Relief si geologie
Strucrura geologica este formata din strate de conglomerate cu elemente de sisturi verzi peste care au
sariat stratele saliferului miocen, alcatuite din argile cenusii, gipsuri, gresii salifere, lentile de sare, argile
“rosii-vinetii” (de unde si toponimul de Rapa “Rosie”) si care, in ansamblu, formeaza “breccia sarii” –
lipsita de structura si coeziune, fiind in schimb foarte vulnerabila la eroziunea pluvio-nivala, fapt care
explica modelarea reliefului in modul aratat mai sus.

Parcul Natural Putna-Vrancea se suprapune unor unitati de relief variate, bine individualizate, dispuse in
trepte ce coboara de la vest catre est, dand regiunii aspectul unui imens amfiteatru.

Muntii Lacatusi-Goru se desfasoara pe directie generala NV-SE, intre cumpana de ape a raurilor Basca
Mare si Zabala. Corespund unei axe de inaltare maxime din Muntii Vrancei si din bazinul Putnei – Vf.
Goru (1784,6 m) si Vf. Lacatusi (1776,7m).

Muntele Coza se extinde la nord de Zboina Frumoasa si este delimitat de raurile Putna (la nord), Zabala
(la sud-vest) si Naruja (la sud-est). Corespunde din punct de vedere geologic “semiferestrei de Vrancea”
in constitutia careia sunt incluse gresii, argile nisipoase, marno-calcare, etc. Reteaua hidrografica, in
principal afluentii Putnei, a generat fragmentarea Muntelui Coza si individualizarea in cadrul acestuia a
mai multor culmi si inaltimi separate, printre care se numara: Coza (1629,3m), Tisaru Mare (1267,8 m),
Pietricelele (I162,8 m), si Zimcea (1369,2 m).

Muntii Lepsei si Muntele Zboina Neagra se desfasoara la nord de valea Putnei si sunt separati de raul
Lepsa. Cumpana de ape urmareste linia celor mai mari inaltimi ale Muntilor Lepsei, trecand prin
varfurile: Buniu ( 1543,5 m), Stogu Mare ( 1526,9 m), Cobert (1516,5 m), Musatu (1502,7 m), Lepsa
(1390 m). Dintre culmile secundare, mai importante sunt: Piatra Alba (1085,8 m) si Piscul Mesteacanul
(1221,2 m).

In cuprinsul zonei montane se afla si doua bazinete depresionare: la Lepsa si la Gresu, ambele situate pe
raul Putna. Ele au rezultat ca urmare a eroziunii laterale exercitate de reteaua hidrografica ( bazinul
Lepsa), sau datorita distrugerii versantilor prin alunecari si degradari (bazinetul Gresu) (H. Grumazescu,
Ioana Stefanescu, 1970).

CLIMA
Media anuala inregistrata la statia meteorologica Tulnici este de 8,5 °C, cu un maxim in cursul lunii iulie
(18,7 °C) si cu un minim in luna ianuarie (-1.8 °C).
Cea mai mare crestere a temperaturii de la o luna la alta se produce primavara intre martie si aprilie la
statia Tulnici, iar cea mai mare scadere a temperaturii apare intre lunile octombrie si noiembrie.
In zona ariei protejate insolatia este puternica tot timpul anului. In acelasi timp, vaile sunt mai reci si mai
umede, datorita insemnatelor cantitati de energie calorica solara absorbita in procesul de evaporatie a
apei de la suprafata raurilor si a umezelii din albii, deci diferentele de incalzire a atmosferei influenteaza
puternic dinamica locala a acesteia.