See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/334749423

Lucrari si rapoarte de cercetare 4

Article · July 2019

CITATIONS READS

0 95

1 author:

Muscalu Ioana
facultatea de Geografie
10 PUBLICATIONS   0 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

resentation Forme și procese de degradare a solului din perimetrul lacului Izvorul Muntelui View project

All content following this page was uploaded by Muscalu Ioana on 29 July 2019.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

LUCRĂRI ŞI RAPOARTE DE CERCETARE

Vol. IV
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE GEOGRA FIE
CENTRUL DE CERCETARE DEGRADAREA TERENURILOR
ŞI DINAMICĂ GEOMORFOLOGICĂ

DE CERC
UL E
R
T

TA
N
CE

RE
LUCRĂRI ŞI RAPOARTE DE CERCETARE

Vol. IV

WORKSHOP
Riscuri naturale și antropice/Natural and Anthropic Risks

Orşova, 29 septembrie-1 octombrie, 2017

Editor: FLORINA GRECU

2018
Colectivul editorial:
Prof. dr. Florina GRECU – Editor
Prof. dr. Laura COMĂNESCU
Prof. dr. Alexandru NEDELEA
Conf. dr. Ionuț SĂVULESCU
Dr. Sorin CARABLAISĂ
Dr. Mădălina TEODOR

Secretar:
Dr. Luminița SĂFTOIU

Şos. Panduri, 90-92, Bucureşti – 050663, România

Telefon / Fax: (0040) 021 410 23 84
E-mail: editura.unibuc@gmail.com; editura@g.unibuc.ro
http://librarie-unibuc.ro
Librăria EUB: Bd. Regina Elisabeta, nr. 4-12, Bucureşti,
Tel. (004) 021 305 37 03

Tehnoredactare computerizată: Meri Pogonariu

ISSN: 1844-7260
 CUPRINS /CONTENTS

Florina GRECU
MAREA UNIRE – SEMNIFICAŢIE GEOGRAFICĂ PENTRU ROMÂNIA .............................. 9

Marius PAISĂ, Florina GRECU, Raluca ALEXANDRU

SLOPE SUSCEPTIBILITY TO LANDSLIDES.GIS APLICATION ( TÂRNAVA MARE
CORRIDOR, BETWEEN MEDIAŞ AND BLAJ) ...................................................................... 13

Mihai VLADU
RISQUES GEOMORPHOLOGIQUES DANS LE BASSIN HYDROGRAPHIQUE DE
BAHNA ..................................................................................................................................... 21

Florina GRECU, Sorin CARABLAISA, Mircea VIŞAN, Mădălina TEODOR

EROZIUNEA HIDRICĂ PE VERSANȚII DIN UNITĂȚILE DE PODIȘ DIN ROMÂNIA ........ 27

Maria ALBU (DINU)

EROZIUNEA HIDRICĂ PE MICROVERSANŢI ÎN BAZINUL CĂLMĂȚUIULUI
TELEORMĂNEAN .................................................................................................................... 37

Ioana Monica MUSCALU

EROZIUNEA SOLURILOR ȘI ALUNECĂRILE DE TEREN ÎN ZONA LACULUI
IZVORUL MUNTELUI ............................................................................................................. 47

Cristina PETRE-GHIȚĂ
THE MAP OF EDUCATIONAL RISK. APLICATIONS FOR ILFOV COUNTY ...................... 59

Mihaela OGLINDOIU, Sorin CARABLAISĂ, Florina GRECU

THE RAINFALLS PRECIPITATION RECORDED BETEWEEN 14TH AND 16TH
SEPTEMBER 2014 AND MORPHOLOGICAL CONSEQUENCES THAT HAVE
AFFECTED THE TOWN ORȘOVA AND THE VILLAGE OF EȘELNIȚA FROM THE
AREA OF THE NATUAL PARK IRON GATES ....................................................................... 65

Sorin CARABLAISĂ, Florina GRECU, Carmen DRAGOTĂ

A CHITAN CURRENT CLIMATE TRENDS IN THE DANUBIAN CORRIDOR, WITH AN
IMPACT ON THE IRON GATES NATURAL PARK ................................................................ 71

Amalia Mihaela OGLINDOIU, Ana-Maria ROANGHEȘ-MUREANU

THE ANTHROPIC IMPACT SUFFERED BY GREEN AREAS IN
DROBETA-TURNU SEVERIN.................................................................................................. 79

Nicolae ṢELĂU
LACUL PORŢILE DE FIER. CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICĂ ṢI
FUNCTIONALĂ. SCURT ISTORIC .......................................................................................... 85

Mădălina TEODOR, Robert DOBRE, Laurențiu ILIE, Gabriel STĂNOIU

AN ANALYSIS MODEL FOR IDENTIFYING THE FUNCTIONALITY OF THE SKI
SLOPES IN ROMANIA ............................................................................................................. 101
6

Mihai-Claudiu NEDELCU, Laura COMĂNESCU, Robert DOBRE

SUITABILITY RELIEF IN THE CÂINENI-BOIȚA AREA FOR TRANSPORT
INFRASTRUCTURE DEVELOPMENT .................................................................................... 105

Mădălina TEODOR, Robert DOBRE, Ionuț SĂVULESCU, Cosmin PĂUNESCU

EARLY WARNING INTELLIGENT SYSTEM FOR ROAD TRANSPORTATION RISKS ...... 109

Diana MAROLA
UTILIZAREA IMAGINILOR SATELITARE ÎN ANALIZA MORFOLOGICĂ A ALBIEI
RÂULUI SIRET ÎNTRE COSMEȘTI ȘI GALAȚI...................................................................... 117

Mihai-Claudiu NEDELCU, Laura COMĂNESCU, Robert DOBRE

RAPORTUL DE CONDIȚIONALITATE DINTRE RELIEF ȘI PROCESUL DE TRANSPORT
PE CALEA FERATĂ CU PRIVIRE SPECIALĂ ASUPRA VITEZEI DE CIRCULAȚIE A
TRENURILOR ........................................................................................................................... 121
 PREFAŢĂ

Lucrări şi rapoarte de cercetare apare sub egida Centrului de Cercetare Degradarea

Terenurilor și Dinamică Geomorfologică. El are o apariţie dependentă de periodicitatea colocviilor,
simpozioanelor sau de articole/proiecte de cercetare cu caracter semnificativ pentru cercetarea
geografică în domeniu.
Volumul patru al publicaţiei Lucrări şi rapoarte de cercetare este dedicat sesiunii
ştiinţifice care a avut loc în 29 septembrie-1 octombrie 2017, la Staţiunea Geografică Orşova a
Facultaţii de Geografie, Universitatea din Bucureşti.
Articolele sunt elaborate de cercetători/cadre didactice şi/sau doctori, doctoranzi cu
experienţă în domeniul riscurilor actuale. Ele se înscriu în tematica celei de-a treia sesiuni/
workschop aupra hazardurilor şi riscurilor naturale şi antropice cu aplicaţii la teritoriul României.
Materialul grafic şi cartografic în culori este realizat prin metode şi tehnici computerizate
de elaborare a sistemelor teritoriale geografice.
Editarea volumului aparţine colectivului editorial de specialitate al Editurii Universităţii
din Bucureşti.
În concluzie, lucrările din volumul de faţă, apărut la Editura Universităţii din Bucureşti,
sunt utile studenţilor care frecventează cursurile de la licenţă, master şi doctorat, precum şi celor
care se interesează de problematica complexă şi actuală a riscurilor naturale, caracterizate prin
dinamică şi efecte negative extrem de severe asupra omului şi mediului său de vieţuire.

Prof. univ. dr. Florina Grecu

Director Centru de Cercetare DTDG
 ARCH C
E SE E
R
N
TR
MAREA UNIRE –
E
TH
E
SEMNIFICAŢIE GEOGRAFICĂ PENTRU ROMÂNIA
S
AN
GE
D
L O
MOD DEG N ANM
IC
IO
RPH RADAT DYN A
LOGICAL
Pentru Geografie ca ştiinţă, Unirea
Transilvaniei cu Regatul României – Marea
Unire de la 1 Decembrie 1918 – are o
semnificaţe specială, ce rezidă în preocupările
tematice şi instructiv-educative ale acestei
ştiinţe, circumscrise, după Unire, unui teritoriu
întregit ca suprafaţă şi evident cu o „zestre”
geografică, culturală şi socio-economică
particulară.
Aspiraţia de veacuri a populaţiei române din
Transilvania, Unirea provinciilor româneşti a
constituit pentru geografie şi geografi un
deziderat, o adevărată profesiune de credinţă,
ilustru exprimată de George Vâlsan în diferite
lucrări, parte dintre ele fiind publicate în
Lucrările Institutului de Geografie al
Universităţii din Cluj (LIGUC), înfiinţat şi
organizat de Vâlsan. În prefaţa la vol. I (1922,
apărut însă în 1924), Vâlsan trasează în linii
mari obiectivele cercetării geografice asupra
Transilvaniei române, astfel „Scopul esenţial al
acestor publicaţiuni este de a face cunoscută,
din punct de vedere al geografiei moderne,
România şi în deosebi partea României din
Apusul Carpaţilor. Ne vom sili să ajungem la
acest scop pe două căi: adunând alături de
observaţiunile culese pe teren, tot materialul de
oarecare importanţă geografică răspândit
îndeosebi în cărţi şi periodice, şi publicând
lucrări asupra chestiunilor privitoare la
geografia ţării noastre” (Vâlsan, 1924, p. VIII).
Pregătit cu simţ de răspundere şi dragoste de
ţară nu numai de către personalităţile
vremurilor ci mai ales de către toţi românii din
Transilvania, actul Marii Uniri a fost, pas cu
pas, desăvărşit prin acţiuni organizatorice.
Astfel se explică şi faptul că numai după o
jumătate de an Universitatea din Cluj a trecut în
proprietatea statului român, la 12 mai 1919, iar
Florina GRECU
la 16 august 1919 geografia îşi găsise locul în
cadrul Facultăţii de Ştiinţe, la secţia Ştiinţe
Naturale şi Geografie. O problemă esenţială era
găsirea unor cadre didactice universitare
recunoscute, personalităţi de înaltă ţinută
didactică şi ştiinţifică pentru toate facultăţile
universităţii deci inclusiv pentru geografie, un
sprijin esenţial venind din partea universităţilor
din Bucureşti şi din Iaşi.
Comisia Naţională, constituită în acest scop,
condusă de Sextil Puşcariu, emite hotărârea de
invitare pentru conducerea şi dezvoltarea
geografiei la Universitatea din Cluj
conferenţiarului George Vâlsan, şef de catedră
la Universitatea din Iaşi, de unde demisionează
în 1920. Un an mai târziu, Vâlsan îl aduce pe
Emm. de Martonne (conducătorul tezei sale de
doctorat asupra geografiei fizice a Câmpiei
Române, 1915), cu care organizează trei mari
excursii geografice în vara şi toamna anului
1921. Scopul acestor excursii/aplicaţii de teren,
la care Vâlsan n-a participat din motive de
sănătate, era cunoaşterea reliefului prin cercetări
directe în teren, în special a reliefului montan.
Rezultatele cercetărilor sunt publicate în primul
volum al LIGUC. Ele au fost traduse şi
publicate de Academia Română în Lucrări
geografice despre Romania, Emm. de Martonne,
1985, vol. 2. Importanţa aplicaţiilor practice
pentru geografie este concluzionată de către
Emm. de Martonne astfel: „Reiese din această
experiență că nici un învățământ nu valorează
ca funcție geografică cât o serie continuă de
excursii conduse de un profesor. Repet, nu vom
avea o adevărată școală de geografie atât cât nu
vom fi găsit mijloacele de a realiza acest
deziderat esențial” (Lucrari geografice despre
România, 1985, vol. 2, p. 74).
10 Florina GRECU

Primul an universitar la Cluj se deschide cunoscător al pământului românesc,.....,

chiar în 1919. Întemeietorul şi organizatorul
şcolii geografice clujene, George Vâlsan, se
remarcă ca unul dintre cei mai activi, cei mai
destoinici şi harnici printre universitarii clujeni,
aşa cum se consemnează în mărturiile vremii
„Dintre profesorii chemaţi din Ţara Veche,
unii, ca geograful Vâlsan, au dezvoltat în
Transilvania cea mai strălucită activitate”
(Onisifor Ghibu, 1939, p. 29 citat de Grigor
Pop, 2007). Efectele acestei activităţi nu s-au
stins nici azi, datorită generaţiilor care au
urmat, în special celor pregătiţi direct de Vâlsan
şi Emmanuel de Martonne.
Emmanuel de Martonne (1873-1955), autor
a două teze de doctorat despre teritorii din
România (La Valachie, 1902 şi Recherches sur
l’évolution morphologique des Alpes de
Transylvanie (Karpates Méridionales), 1907), a
fost un susţinător direct al Unirii Transilvaniei
cu România atât prin cercetări geografice,
istorice, demografice, etnice, cât şi în calitate
de secretar şi membru în comisii la Conferinţa
de pace de la Paris (1919). El a rămas până la
moarte prieten al geografilor şi al poporului
român, susţinând cu diverse ocazii aspiraţiile
acestora.
Tiberiu Morariu (1905-1982) este cel mai de
seamă discipol al lui Vâlsan (1885-1935) şi cel
mai reprezentativ geograf al şcolii clujene,
remarcabilă personalitate a clasicilor geografiei
româneşti. El a afirmat permanent rolul
magiştrilor/profesorilor săi în instruirea şi
formarea sa profesională, recunoscând şi mai
târziu, că.. „un rol deosebit în formaţia mea
ştiinţifică l-a avut Emm. de Martonne, un mare
împreună cu profesorul George Vâlsan au pus
bazele învăţământului geografic la Universitatea
din Cluj, în 1921 (Tiberiu Morariu, 1979,
Titluri şi lucrări 1928-1979, p. I)”. Prin
funcţiile administrative şi didactice, dar mai
ales prin conducerea unui număr impresionant
de teze de doctorat începând din 1947 ale
cadrelor didactice şi cercetătorilor din universităţi
din întreaga ţară (50 de teze, publicate 25 până
în 1979), profesorul Morariu a contribuit direct
la dezvoltarea învăţământului în România,
„... pot afirma, spune Tiberiu Morariu, că nu
există centre universitare sau de cercetare din
ţară, unde să nu activeze un elev sau un
doctorand de al meu“ (op. cit, p. VI). Profesorul
Grigore Posea dă acestei contribuţii şi o altă
calitate de necontestat, spunând că „geografia
românească a ‘suferit’ şi o puternică unificare”
(Gr. Posea, 2003, p. 29, subl.n.). Fără Tiberiu
Morariu geografia românească ar fi azi mai
săracă în realizări, în plus continuitatea dintre
cercetările efectuate de înaintaşi şi cele ulterioare,
care de fapt asigură progresul, s-ar fi făcut cu
mari lacune (F. Grecu, 2003).
Doctoranzi ai profesorului Morariu, educaţi
în spiritul unei bune însuşiri teoretice şi practice
a cunoştintelor geografice, al exigenţei în
respectarea adevărului ştiinţific, al dragostei de
neam şi ţară, au fost şi profesorii generaţiei
noastre faţă de care am avut şi avem un adânc
respect.
Adăugând la aceste gânduri dragostea faţă de
locurile natale transilvane, „mentalul geografic”
sau „spaţiul mental”, întelegem mai bine
spiritul transilvan al trăirii actului Marii Uniri.

BIBLIOGRAFIE

Grecu Florina (2000), Morariu Tiberiu, în vol. Geografi români, coord. Sorina Vlad, Edit. Semne, p. 236-243.
Grecu Florina (2000), Vâlsan George, în vol. Geografi români, coord. Sorina Vlad, Edit. Semne, p. 394-401.
Grecu Florina (2003), Profesorul Tiberiu Morariu şi ideea de progres, în vol. Tiberiu Morariu. Magistrul şcolii
geografice clujene, p. 48-53.
Grecu Florina (2004), George Vâlsan – Clasic al ştiinţei şi culturii româneşti (21 ianuarie 1885 – 6 august 1935), în
vol. Volum omagial. George Vâlsan, Edit. Universitară, Bucureşti, p. 12-18.
Emm de Martonne (1985) Lucrări geografice despre România, sub îngrijirea V. Tufescu, Gh. Niculescu, Ş.
Dragomirescu, Edit. Academiei, Bucureşti, 254 p.
Morariu Tiberiu (1979), Titluri şi lucrări 1928-1979, Litografiat, Cluj –Napoca, 58 p., I-XIX p.
Pop P. Grigor (2007), Şcoala geografică clujeană 1919–2007, Presa Universitară Clujeană, 234 p.
Posea Gr. (2003), Gânduri şi amintiri despre profesorul Tiberiu Morariu în vol. Tiberiu Morariu. Magistrul şcolii
geografice clujene, p. 29-32.
 Marea Unire – Semnificație geografică pentru România 11

Universitatea Babeş-Bolyai (2003), Tiberiu Morariu. Magistrul şcolii geografice clujene, Editor Pompei Cocean, Edit.
Presa Universitară Clujeană, 168 p.
Universitatea din Bucureşti (2004), Volum omagial. George Vâlsan, Colegiu director Ielenicz Mihai, Grigore Mihail,
Grecu Florina, Edit. Universitară, Bucureşti, 256 p.

Comunicare prezentată la Sesiunea Ştiinţifică Anuală a Facultăţii de Geografie:

Geografia în Centenarul României/Geography in the Romanian Centenary

(17-18 noiembrie 2018) Universitatea din Bucureşti,

Facultatea de Geografie, Departamentul de Geomorfologie,
Pedologie, Geomatică
florinagrecu@yahoo.com,
grecu@geo.unibuc.ro
 ARCH C
E SE E
R SLOPE SUSCEPTIBILITY TO LANDSLIDES.

N
TR
E

GIS APLICATION
TH

E
(THE TÂRNAVA MARE CORRIDOR BETWEEN MEDIAŞ AND BLAJ)*

AN S Marius PAISĂ, Florina GRECU, Raluca ALEXANDRU

GE

D
L O

IC
MOD DEG N ANM
O
RPH RADATI DYN A
LOGICAL

Abstract: A number of qualitative and quantitative models and methods are available for computing
landslide-hazard and susceptibility maps. Landslide susceptibility zoning involves a degree of
interpretation. The landslide susceptibility assessment is necessary to prevent terrain degradation and the
evaluation of landslide susceptibility requires understanding the factors that influence slope instability.
Even though landslides are mainly associated with mountain areas, they can also develop at lower altitude
areas, such is our case where they are caused by direct anthropogenic intervention (through slope
excavation, deforestation, improvised roads, etc.).
The susceptibility maps that resulted from this study express the terrain conditions and have practical
use for identifying the landslide areas within the corridor. The spatial distribution and rating of the terrain
units according to the propensity to produce landslides is dependent on the topography, geology,
geotechnical properties, climate, vegetation and anthropic factors such as development and intensive
deforestation.

Key words: susceptibility, hazard, Târnava Mare river basin, landslides.

Introduction methodology. Significant contributions to this

In the specialized literature the terms of
susceptibility and landslide hazard are often
used interchangeably, although they are
different concepts (Guzzetti, 2005). Landslide
susceptibility is the probability that a landslide
will occur in an area characterized by certain
environmental conditions (Brabb, 1984) and it
reffers to the degree to which a surface can be
affected by slip processes. In contrast, the
hazard is the probability that a landslide of a
certain magnitude will occur in a particular
time and in a certain area. In addition to
prediction of where the sliding will occur,
landslide hazard forecasts "when" or "how
often" it will occur and "how much" will it be
(Grecu, 2006). Thus, susceptibility is the spatial
component to landslides hazard. In Romania,
the necessity of creating hazard maps was first
explored by Petre Coteţ (1978). Eventually, risk
assessment maps were developed, especially in
doctorate thesis, without following a consistent
domain were added by: Bălteanu (1983,1992),
Bălteanu and colab. (1989, 1994), Grecu (1994,
1996, 1997, 2001, 2002), Cioaca (2002), Sandu
(1994,1997), Florea (1998), Grecu,Comănescu
(1997, 1998), Brânduş, Grozavu (2001), Urdea
(2000), Voiculescu (2002), Armaş and colab.
(2003), Sorocovschi (2002, 2003), etc.
Recently, numerous studies have focused on
evaluating the landslide susceptibility based on
probabilistic computing models such as Bayes
theory, known as the “Weight of Evidence”
(Bonham-Carter, 1991; Lee and colab., 2002;
likelihood ratio (Chung and Fabbri, 2003, 2005;
Fabbri and colab., 2003; Lee, 2004), certainty
factors (Chung and Fabbri, 1993, 1999; Binaghi
and colab., 1998), etc.
Study area
The Târnava Mare hydrographic basin is
located in the central part of Romania, as a part

*
Estensely form is publisint in Cinq Continent, 2018.
14 Marius PAISĂ, Florina GRECU, Raluca ALEXANDRU
of the Mures hydrographic basin. The Târnava
Mare river springs out of the volcanic chain of
the Eastern Carpathians (south-eastern part of
the Gurghiu mountains, at 1441 m), crossing the
Transylvanian Sub-Carpathians and the
Târnavelor Plateau until Blaj, where it meets
the Târnava Mică river, temporarily creating the
united Târnava, flowing into Mureş, downstream
of Mihalţ village.
The Târnava Mare hydrographic basin has a
surface of 3606 km2 and the main stream has a
length of 223 km, the absolute fall from spring
to shedding is 1202 (Konecsny, 2006). The
studied corridor is located between Mediaş and
Blaj, occupying a surface of 739,33 km2, being
framed by the geographical coordinates
23°49'12" and 24°22'04" eastern longitude and
46°15'14" şi 45°59'30" northern latitude (Fig. 1).
The geology of the studied area is relatively
simple as it overlaps a Neogene sedimentary
package belonging to Sarmatian and Pannonian
deposits, uncemented rocks (sands and gravels)
Fig. 1. The location of The Târnava Mare corridor, between Mediaş and Blaj
The hazard/susceptibility map according to
HG 447/2003 was developed by estimating the
importance of each class of the eight factors
involved and calculating average coefficient
hazard (Km), considering the specifications in
Annex C.
or weakly cemented rocks (friable sandstone,
thin horizons of conglomerates, clays and
marls).
Materials and methods
The landslide susceptibility map were
developed in alignment with the 575/2001 Law,
124/1995 Law, HGR 382 and 4447/2003 and
Ord. MLPAT/MAPL 62/N/1995/1998,
following the “Guidelines for drafting slope
sliding risk assessment maps for assuring
construction stability” – Indicative GT-019-98.
The slopes susceptibility to landslides was
evaluated by combining the following methods:
the HG 447/2003 methodology (semi-
quantitative) and the “weight of evidence”
method (quantitative method). The
susceptibility map was obtained by weighting
factors based on field observations and the
frequency of landslides calculated for each
class of each factor considered preliminary.
The susceptibility map achieved by using the
“weight of evidence” method consisted in
probabilistic calculation of weights which are
assigned to each class of each factor used.
Based on positive and negative weights
 Slope susceptibility to landslides. GIS aplication 15

(computed for each class), resulting contrast
values which were used, by summation, in the
spatialisation classes of landslide susceptibility.
The validation of susceptibility map
achieved through the method weight of
evidence indicates a good correlation between
susceptibility classes and active landslides.
Although it has a good degree of correlation,
this method tends to overestimate or
underestimate the importance of classes, but it
can be limited by field observations.

Fig. 2. The elaboration layout of the Average landslide hazard coefficient using GIS techniques

For the developing of the The average
coefficient hazard maps for the studied
corridor, the following materials were
considered and used: Topographic map of
Romania, scale 1:25.000; Geological map of
Romania, scale 1:200.000; Romania’s Soil
map, scale 1:200.000; Seismicity zoning map
scale MSK (SR-11100-93); orthophotoplans
(obtained with Global Mapper 13) and Corine
Land Cover data set (2006) which was the base
for developing the vegetation and land usage
Maps. For the study area these coefficients
were calculated at pixel level, for the 20m
resolution model. The calculation of the Km
coefficient was made with the Spatial Analyst
and Map Calculator functions from ArcGIS 9.3.
program.
The results were validated by correlating the
Km coefficient with the landslides mapped in
the field using a GPS receiver. The following
levels of the potential to cause landslides (low,
medium, high) were established according to
the Km coefficient (Table no. 1).

Table 1. Landslide occurrence potential (Driga et al., 2007)

Landslide occurrence potential
Low Medium High
Landslide occurrence probability (P%)and the corresponding risk potential (Km)
Zero Low Medium Medium-High High Very high
0 <10 10-30 31-50 51-80 >80

In order to carry out the analysis of the GT-

019-98 Indicative, the following formula was Km = (Ka*Kb)/6*(Kc+Kd+Ke+Kf+Kg+Kh)
used (Driga et al., 2007):
16 Marius PAISĂ, Florina GRECU, Raluca ALEXANDRU
where
Ka = lithologic criterion; Kb = geomorphological
criterion; Kc = structural criterion; Kd = hydrological
and climate criteria; Ke = hydrogeological criterion;
Kf = seismic criterion; Kg = forestry criterion;
Kh = anthropogenic criterion.
The Lithologic criterion (Ka) is based on
the classification of geological formations.
Based on the Romanian geological map, the
lithological factor in the corridor area was
classified as follows: Ka = 0.5 was assigned to
Quaternary (Holocene), composed from gravel
and sand; Ka = 0.7 is assigned to the Sarmatian
which overlaps on marl, sand, gravel and tuff
formations; Ka = 0.9 refers to the Pannonian
with gravel, sand and clay-marls.
The Geomorphological criterion (Kb) refers
to the classification of the study area in the
macro-relief units (hills and mountains,
plateaus, plains). Thus, for the study area, these
intervals have been defined based on slope
gradient: Kb = 0.1 is for slopes with an angle
smaller than 3o; Kb = 0.3 contains slope values
between 3o-5o; Kb = 0.4 represents the slope
values between 5o-10o; Kb = 0.6 refers to the
slopes with 10o-15o values; Kb = 0. 8 goes to
the slope values of 15o-25o, Kb = 0.9 with
slopes that surpass 25o.
The Structural criterion (Kc) in the Târnava
Mare corridor is represented by the class
Kc = 0.5 which is assigned entirely to the
Transylvanian Depression.
The hydrological and climate criteria (Kd)
refers to delimitation of areas depending on the
amount of precipitation and erosion potential of
the river, amid climate types in our country.
Therefore, the Kd = 0.1 value is assigned for
the hill climate encountered in the study area.
The hydrogeological criterion (Ke) is
difficult to approach due to lack of
hydrogeological maps, which would determine
with greater precision the depth at which
groundwater lies. Consequently, the criterion
values were estimated using the
HG 447/2003 methodology.
The medium-high values Ke = 0.5 were
assigned to the areas where groundwater flow
occurs at high values of the hydraulic gradients,
causing pressure filtration. Very small values
such as Ke = 0.1, were assigned to groundwater
with a very low hydraulic gradient (filtration
forces are reduced).
The seismic criterion (Kf) was determined
by seismic zoning map of Romania, scale MSK
(SR-11100-93), which indicates the intensity of
earthquakes, in Annex 2 – “Guidelines for
drafting slope sliding risk assessment maps for
assuring construction stability” – Indicative
GT-019-98. The Târnava Mare corridor falls
within the values of seismic intensity of 7
(degrees MSK), with the coefficient Kf = 0.75.
0.9 as follows: Kg = 0.1 for forests, Kg = 0.5
for orchards and Kg = 0.9 for pastures,
hayfields and meadows.
The anthropogenic criterion (Kh) shows
very high values, namely Kh = 0.9, for the
Târnava Mare corridor.
The forestry criterion (Kg) was developed
from the Land usage Map, considering the
vegetation coverage degree.
Results and discussions
Following the completion of average
coefficient landslide hazard map, five classes of
values were obtained within the Târnava Mare
corridor between Mediaş and Blaj.
The zero vulnerability class (0-0.03)
corresponds to the surfaces with no sliding risk
(Târnava Mare valley, Visa valley).
Low vulnerability class (0.03-0.10) it is
visible on the valley interfluves, especially in
the southern, south-western part of the corridor.
Medium vulnerability class (0.11-0.30), it’s
the most wide-spread within the corridor,
occupying 400, 42 km2 out of the total of 739,
33 km2 and it corresponds to the meadow,
hayfields covered surfaces, with slopes varying
from 10o to 15o. With a substrate made of
Pannonian and Sarmatian deposits, this class is
visible on the Târnava Mare Cuesta, on the
slopes adjacent to the Glogoveţ, Valea Lungă,
Lodroman, Chesler, Păucea valleys and in the
south-eastern part of the corridor, on the slopes
adjacent to the Soroştin, Visa, Vorumloc, Ighis
valleys.
Slope susceptibility to landslides. GIS aplication 17
18 Marius PAISĂ, Florina GRECU, Raluca ALEXANDRU
Fig. 4. The Average lanslide hazard coefficient map within the Târnava Mare corridor
Medium – high vulnerability class
(0.31-0.50) occupies 16% out of the total
surface of the corridor (115, 63 km2), unevenly
distributed within the study area, however it has
an emphasized concentration in the central-
northern and south-eastern parts of the corridor.
In this class there are present steep slopes
(> 20o), with sandy-clayey, and clay formations
within the Panonian. This class is generally
visible on the slopes adjacent to the Tur,
Cergău, Glogoveț, Valea Lungă, Lodroman,
Chesler, Soroștin, Șeica, Visa, Vorumloc, Ighiș
valleys.
High vulnerability class (0.51-0.60)
occupies narrow surfaces within the corridor,
around 6 km2 (1%). These values overlap with
very abrupt slopes (inclination higher than 25o),
being visible in the central-northern and
central-southern parts of the corridor. This class
is generally visible on the slopes adjacent to the
Valea Lungă, Chesler, Soroștin, Visa, Pârâul
Popii, Râpa, Vorumloc valleys.
Conclusions
The resulting map cannot accurately indicate
the moment when landslides may occur
because such estimates require permanent
monitoring of factors involved in the making of
landslides (lithological, geomorphologic,
structural, hydrological and climatic, hydrogeo-
logical, seismic, forestry and anthropic), but the
map is the reference point in the elaboration of
plans to combat landslides and can be used as a
tool for identifying the areas suitable for urban
development by establishing a potential sliding
risk (Cătescu, Alexandru, Paisa, Grecu 2012).
An analysis such as the one presented in this
study, can capture the environmental influences
on human activities and their intervention on
the dynamics and destabilization of slopes by
deforestation, inappropriate land usage and
construction. A landslide hazard map can be
used as a tool to help identify land areas best
suited for development by examining the
potential risk of land sliding. Though even with
 Slope susceptibility to landslides. GIS aplication 19

detailed investigation and monitoring, it is
extremely difficult to predict landslide hazards
in absolute terms.
As measures to counteract the instability of
the slopes, consideration may be given to:
re-terracing by adding material to the base area
of the slopes (berms, fillings) and sloping;
surface drainage to prevent infiltration of water
in the sliding area, drainage wells or drainage
galleries; support structures via gabions,
gravity support walls or reinforced earth, pilots,
columns, trunks, anchored nets.

REFERENCES

Aleotti, P., Chowdhury R.N. (1999), Landslide Hazard Assessment: Summary Review and New Perspectives, Bulletin
of Engineering Geology and the Environment, Vol. 58, No. 1, 21-44.
Bally, R. J., Stănescu P. (1977), Alunecările şi stabilitatea versanţilor agricoli, Edit. Ceres, Bucureşti.
Bălteanu, D., Dinu Mihaela,Cioacă A. (1989), Hărţile de risc geomorfologic, SCGGG – Geogr, XXXVI, Bucureşti.
Bromhead, E. N. (1997), The treatment of landslides. Journal of Proc. Instn Civ. Engrs Geotechnical Engineering, 125,
April, 85-96.
Carrara, A., Cardinali, M., Guzzetti, F., Reichenbach, P. (1995), GIS technology in mapping landslide hazard, Kluwer
Academic Publisher, Dordrecht, The Netherlands.
Cătescu, G., Alexandru, Raluca-Georgiana, Paisa, M.M. (2012), Comparative evaluation of landslide risk in hill basins
(Săsăuş and Mislea)using GIS techniques, Revista de Geomorfologie, vol. 14/2012.
Donald, I. B. , Chen, Z. Y. (1997), Slope stability analysis by the upper bound approach: fundamentals and methods.
Canadian Geotechnical Journal, Vol. 34, pp. 853-862.
Dumitrescu I., Săndulescu M., Bandrabur T., Săndulescu J. (1970), Harta geologică a României, Scara 1:200,000, Inst.
Geol., Bucureşti.
Driga, B.V., Niculescu, Ghe., Ciupitu, D., Şerban, Mihaela, Dăruţ, C. (2007), Riscurile naturale din judeţul Satu Mare,
Edit. Arvin Press, Bucureşti.
Fredlund, D. G., Krahn J. (1977), Comparison of slope stability methods of analysis. Canadian Geotechnical Journal,
Vol. 16, pp.121-139.
Glade, T., Crozier, M.J. (2005), A review of scale dependency in landslide hazard and risk analysis, in Landslide
hazard and risk, edited by Thomas Glade, Malcolm Anderson, Michael Crozier, John Wiley, London.
Grecu, Florina (1997), Fenomene naturale de risc. Edit. Universității din București.
Grecu, Florina (2002), Risk – prone Lands in Hilly Regions: Mapping Stages, in Applied Geomorphology, edited by
R.J.ALLISON, Edit. John Wiley& Sons,Ltd. Chichester, England, p.49-64.
Grecu, Florina, Palmentola, Giovanni (2003), Geomorfologie dinamică, Edit. Tehnică, Bucureşti.
Grecu, Florina (2009),Hazarde şi riscuri naturale, Editia a IV-a, Edit. Universitară, Bucureşti.
Guzzetti, F. (2005), Landslide hazard and risk assessment. PhD dissertation. Bonn.
Guzzetti, F., Reichenbach, P., Cardinali, M., Galli, M., Ardizzone, F. (2005), Landslide hazard assessment in the
Staffora basin, northern Italian Apennines, Geomorphology.
Lee, S., Choi, J., Min, K. (2002) Landslide susceptibility analysis and verification using the Bayesian probability mode,
Environmental Geology.
Lee, S. (2004), Application of Likelihood Ratio and Logistic Regression Models to Landslide Susceptibility Mapping
Using GIS, Environmental Management.
*** Harta Solurilor României, scara 1:200 000, I.G.F.C.O.T., Bucureşti.

Universitatea din București, Facultatea de Geografie

 ARCH C
E SE E
R

N
RISQUES GEOMORPHOLOGIQUES

TR
E
TH

DANS LE BASSIN HYDROGRAPHIQUE

E
BAHNA

S
AN
GE

D Mihai VLADU
L O

IC
MOD DEG N ANM
IO
RPH RADAT DYN A
LOGICAL

Résumé: «Le risque géomorphologique représente l'ensemble des menaces dues aux processus qui
entraînent une altération des caractéristiques de la surface terrestre et qui ont un impact négatif sur la
population, des processus exprimés qualitativement et quantitativement» (Grecu Florina, 2016). Les
processus géomorphologiques actuels et les inondations créent les principales zones à risque dans le
bassin. Les zones non homogènes présentant un risque géomorphologique résultent du haut degré de
fragmentation, de la variété des roches qui composent le bassin et de l'énergie de secours avec des valeurs
différentes. Les secteurs à haut risque sont le secteur nord affecté par la déforestation sur des zones de
plus en plus grandes et la Dépression de Bahna, située au sud du bassin.

Key words: risque géo-morphologique, inondations, déboisement, Dépression de Bahna

Introduction Comănescu, 1997, 1998; Ielenicz, 2001, Armas

Le risque est la probabilité de pertes qui
peuvent être causées par un phénomène naturel
extrême sur un espace donné dans un laps de
temps et sont exclusivement liées à la présence
humaine. Les principales caractéristiques des
risques géomorphologiques sont le temps varié
de manifestation dans l'espace: certains risques
géomorphologiques ont une intensité maximale
en peu de temps (glissements massifs de
terrain), d'autres surviennent très longtemps
(érosion du sol) (Grecu F, 2006).
Dans la littérature roumaine, il existe des
cours pratiques pour évaluer les risques
climatiques ou hydrologiques, des cours sur
l'application des procédures statistiques en
géographie physique (Rădoane et al., 1996,
Pătru, 1998), des articles sur la cartographie de
l'exposition au risque géomorphologique, des
évaluations et des références méthodologique
ou certaines thèses de doctorat (Grigore, 1979,
Bălteanu, Dinu, Cioacă, 1989; Sandu, 1994;
Cioacă, 1996; Grecu, 1996, 2002; Grecu,
et al., 2004, etc.).
Zone étudiée
Le bassin de la rivière Bahna est situé dans la
partie sud-ouest du Plateau de Mehedinti. Il a
une allure nord-sud allongée, d'une longueur de
35 km et d'une superficie de 153,46 km².
Le bassin a une asymétrie prononcée, assez
étendu vers la droite, où il reçoit beaucoup
d’affluents (Camăna, Grădeșnița, Topolova,
Racovăţul, Ţarova, etc.).
L'affluent du Danube, elle part des Montagnes
de Mehedinți à l’altitude de 730 m et se jette
dans le Danube à l'altitude absolue de 69 m.
Physiquement et géographiquement, le
bassin de Bahna est développé dans deux unités
de relief différentes: les Montagnes de
Mehedinți (la partie de nord-ouest), 31% de la
superficie totale du bassin et le Plateau de
Mehedinţi (est, sud-est et sud) de 69%.
22 Mihai VLADU

Fig. 1. La situation géographique du bassin dans le pays et dans les unités de relief
 Risques geomorphologiques dans le Bassin Hydrographique Bahna 23

Matériaux et méthodes

La cartographie de l'exposition des terrains aux

risques géomorphologiques a été réalisée en
plusieurs étapes, telles que la réalisation d'un
modèle basé sur les techniques SIG,
l'estimation des risques géomorphologiques
afin de mettre en évidence la vulnérabilité des
systèmes territoriaux et l'analyse du potentiel
morpho dynamique. Cette analyse est basée sur
des cartes superposées avec des cartes morpho
métriques et d'utilisation des terres. Une autre Photo. 1. Consolidations des bancs du ruisseau
de Racovăț.
étape serait la régionalisation des facteurs de
risque, des processus géomorphologiques
actuels et des facteurs morpho dynamiques. La
légende est structurée selon les principales
étapes de relief (sommets, pentes, lits) et
détaillée selon l'intensité maximales et la
fréquence du danger dans cette zone.

Réalisations et débats

Les processus géomorphologiques actuels et les

inondations créent les principales zones à
risque du bassin. Les zones non homogènes
présentant un risque géomorphologique
résultent du haut degré de fragmentation, de la
variété des roches qui composent le bassin et de
l'énergie de relief avec des valeurs différentes.
Les secteurs à haut risque sont la Dépression de
Bahna, située dans le bassin sud et le secteur
nord affecté par la déforestation sur des zones
de plus en plus grandes.
Les pluies torrentielles provoquent
d'importantes augmentations du niveau des
eaux, d'où la nécessité de mettre en place des
filières de lits d'eau, comme Grădeşniţa ou le lit
de la rivière de Racovăţ. Ici, certaines zones du
lit de la rivière ont été étranglées par des dépôts
massifs d'alluvions, qui ont mis en danger
certains ménages et la structure de la route
nationale 607C. Par la suite, des travaux de
consolidation des bancs et des ajustements de
cours ont été réalisés (foto 1, 2).
En tant qu'étude de cas, pour une analyse
approfondie du phénomène de risque
géomorphologique au sein du bassin, le
phénomène météorologique exceptionnel du
14-16 septembre 2014 a été analysé.
Photo. 2. Consolidations des bancs
et du lit du ruisseau Grădejnița.
La quantité de précipitations tombée entre le
14 et le 16 septembre 2014 à la station
météorologique de Drobeta Turnu Severin dans
les 24 heures était de 170,4 mm et se
répartissait comme suit: 102 mm le 14
septembre, 54,6 mm le jour 15 et 13,8 mm le
jour 16 (Grecu Florina et al., 2015).
Le calcul de la valeur de l'indice du degré de
l’érosion pluviométrique EI30 a été fait à l'aide
de la formule de Wischmeier & Smith (1958,
citée par Grecu Florina, 2006) adaptée aux
quantités maximales annuelles de précipitations
enregistrées en 24 heures:
EI30 = ervrI30
er = 0,29[1-0,72exp(-0,05ir)]
où: er – l’énergie de la pluie (MJ ha -1 mm-1);
vr – la quantité de précipitations (mm);
ir – l’intensité de la pluie pendant une heure
(mm h-1); I30 – l’intensité de la pluie pendant 30
minutes (mm-1) (Grecu Florina et. al., 2015).
Il a été constaté qu'en septembre 2014,
l'indice d'érosivité pluviométrique était de
24
1,5 MJ mm ha-1 h-1, ce qui signifiait le
dépassement de la valeur de 1,36 donnée par
l'ICPA et que, pour l'estimation du danger par
le retour au fil du temps de cette valeur, le
temps de retour a été calculé sur la base de la
distribution de Gumbel (les résultats indiquent
un temps de retour d'environ 5 ans) (Băloi,
Ionescu, 1986, cités par Grecu Florina, 2016).
Les risques hydro géomorphologiques ont eu
une manifestation très efficaces dans le bassin
de Bahna, en particulier dans le sud, où les
sédiments du miocène et du quaternaire ont
favorisé l'érosion et les glissements de terrain
(photo 3). Dans le reste du bassin, le haut degré
de boisement du bassin a conduit à une
meilleure rétention d'eau qui ne s'est pas
infiltrée rapidement et n'a pas entraîné
l'apparition de glissements de terrain sur des
surfaces étendues.
Là où il n'y a pas de forêt (bassin supérieur),
les grandes pentes sont également responsables
de l'écoulement rapide de l'eau sur la pente sans
la possibilité d'infiltration rapide, et
déclenchant des glissements (la zone d'origine).
Photo. 3. Glissement profund dans la roche de la
Dépression de Bahna.
La route menant au village d’Ilovița a été affectée par
les glissades provoquées par les pluies tombées
du 14 au 16 septembre 2014.
Après avoir analysé les processus
géomorphologiques actuels du bassin et en
superposant les cartes d'analyse géomorpho-
Mihai VLADU
logique, dans le bassin de la Bahna, nous avons
dressé une carte du risque géomorphologique.
La faible population du bassin fait que la
plupart de sa superficie évolue dans un régime
quasi-naturel. Les phénomènes des risques
existent dans la situation des localités du cours
inférieur où on rencontre des risques associés
aux torrents, aux inondations et aux glissements
de terrain.
La plupart des éléments de risque sont
rencontrés dans la dépression tectonique de
Bahna, où les formations sédimentaires et la
pression humaine élevée favorisent l'exposition
de collectivités humaines aux éléments de risque,
provoqués principalement par des torrents et des
inondations.
Conclusions
Les processus géomorphologiques actuels,
principalement représentés par les glissements
de terrain (assez rares) plus les inondations,
sont les principaux éléments de risque dans le
bassin. Les secteurs à haut risque sont
représentés dans la Dépression de Bahna (qui a
subi et subit une forte pression humaine) et le
nord du bassin, affecté par la déforestation sur
des zones de plus en plus étendues.
La déforestation massive sur des pentes
abruptes provoque dans la situation des pluies
torrentielles un drainage rapide de l'eau et des
inondations. La fréquence croissante de ces
inondations a conduit les décideurs à prendre
des mesures de protection en aménageant les
lits de certaines rivières (Racovăţ, Grădejniţa).
Une telle situation a été remarquée pendant
l’étude-même, en 2014, lors de fortes
inondations dans le bassin en raison de
quantités importantes de pluie tombées en
24 heures (102 mm le 14 septembre). Ces
précipitations ont affecté une zone plus vaste
avec de nombreux problèmes dans la ville
dʼOrşova.
 Risques geomorphologiques dans le Bassin Hydrographique Bahna 25

Fig. 2. La carte de risque

BIBLIOGRAPHIE

Armaş, I. (2006), Risc și vulnerabilitate: metode de evaluare aplicată în geomorfologie. Edit. Universității din
București.
Grecu, F. (1992), Bazinul Hârtibaciu. Elemente de morfohidrografie, Edit. Academiei Romane, Bucuresti.
Grecu, F. (2006), Hazarde și riscuri naturale. Edit. Universitară, București.
Grecu, F., Comănescu, L. (1998), Studiul reliefului. Îndrumar pentru lucrări practice, Edit. Universității din Bucuresti.
Grecu, F., Palmentola, G. (2003), Geomorfologie dinamică, Edit. Tehnică, București.
Grecu, F., Toroimac, I., G., Constantin (Oprea), D. M., Carablaisă, S., Zaharia, L., Costache, R., Munteanu, A. (2015),
L’evenement pluvial du septembre 2014 dans le defile du Danube (Roumanie) – Aleas et risques exceptionnels,
XXVIIIe Colloque de l’Association Internationale de Climatologie, Liège.
Török-Oance, M. (2005), Munții Mehedințului. Rezumatul tezei de doctorat, Univ. Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca.

Faculté de Géographie, Université de Bucarest

École dotorale
 ARCH C
E SE E
R

N
TR
E

EROZIUNEA HIDRICĂ PE VERSANȚI DIN

TH

E
UNITĂȚI DE PODIȘ DIN ROMÂNIA

Florina GRECU1, Sorin CARABLAISA2, Mircea VIŞAN1,

AN S
GE

D
L O

IC
MOD DEG O N ANM
A
Mădălina TEODOR1
RPH RADATI DYN
LOGICAL

Résumé. L’erosion hydrique sur les versants de plateau en Roumanie. Le hasard à l’érosion hydrique du
sol représente un des plus dangereux et le plus actif en raison de lʼaction permanente sur de grandes
surfaces, avec des pertes variée mais constantes du sol. La vulnérabilité à l’érosion hydrique dépend
largement de: lʼérosion des eaux de pluie (érosion par la goutte de pluie) et l’érodabilité (la réponse du sol
à lʼaction des pluies torrentielles). Le but de ce document est que grâce à des calculs mathématiques et
des enquêtes de terrain puissent être soulignées les valeurs de lʼindice d’érosivité pluviale dans les régions
de collines, mais variés en fonction des exposition à la dynamique des masses de lʼair et autre facteurs: Le
Plateau de Transylvanie, les Souscarpates Gétiques, les Gorges du Danube. Pour qu’une averse soit
érosive (efficace), la pluie tombée doit être supérieure à la somme des pertes et lʼintensité doit dépasser la
valeur de lʼindice dʼinfiltration dans le sol. Il résulte d’ici le rôle de la pente, de la végétation et des
caractéristiques du sol. Les résultats obtenus sont utilisés dans la formule générale de l’érosion du sol
USLE, avec des aplications GIS, realisant des cartes générales d’érosion hidrique.

Mots-Clés: erosion des pluis, erosion hidrique, alea, Roumanie

Introducere Arealul de studiu

Studiul continuă preocupările noastre asupra Podişul Hârtibaciului, subdiviziune a Podișului

raporturilor de interdependenta dintre clima şi
factorii de mediu pe teritoriul României,
prezentate in cadrul AIC (Grecu et al., 2014,
2015). Dintre hazardele datorate precipitaţiilor,
hazardul la eroziune hidrică a solului constituie
unul dintre cele mai periculoase datorită
acâiunii permanente pe suprafeţe mari, cu
pierderi variate dar constante din sol.
Vulnerabilitatea la eroziune hidrică, cu aportul
direct al precipitaţiilor, depinde în sens larg de:
eroziunea pluvială (eroziunea prin picătura de
ploaie sau pluviodenudarea) şi erodabilitatea
solului (răspunsul solului la acţiunea picăturii
torenţiale de ploaie). Scopul lucrării este ca prin
tehnica GIS şi expertize de teren să se pună in
evidenăa valorile eroziunii hidrice în areale
deluroase. Studiul de caz prezintă Podisul
Hârtibaciului, comparaţia rezultatelor se face cu
alte areale din unităţi de podiş. Podisul
Hârtibaciului, comparaţia rezultatelor se face cu
alte areale din unităţi de podiş.
Transilvaniei, ocupă spaţiul cuprins între Olt (la
sud), Subcarpaţii Transilvaniei (la est), Târnava
Mare (la nord), Visa și cursul inferior al
Cibinului (la vest). Altitudinile scad de la est
(749 m) la vest (380 m), precum și către văile
marginale și valea axială est-vest, centrală, a
Hârtibaciului. Este un podiș deluros cu
altitudinii medii de 500-700 m. O analiză
detaliată a eroziunii solului se face pentru
bazinul hidrografic Hârtibaciu, care ocupă
sectorul central al podişului. Rezultatele sunt
comparate cu cele pentru bazinele Săsăuș
(partea sud-estică a Podișului Hârtibaciu),
Mislea (Subcarpații Getici) Eșelnita și Defileul
Dunării) (fig. 1a). Pentru bazinele Hârtibaciu și
Săsăuș condițiile de relief și clima sunt relativ
similare (Grecu, 1992). Poziția geografică
României favorizează variații climatice
semnificative de la o regiune la alta, în funcție
de poziția față de centrii barici și caracteristicile
reliefului. Astfel, Podișul Transilvaniei cu
28 Florina GRECU, Sorin CARABLAISA, Mircea VIȘAN, Mădălina TEODOR

deschidere spre nord-vest, favorizează
patrunderea maselor de aer umed temperat
oceanic, face ca lunile de vara să inregistreze
cele mai mari cantități diurne de precipitații.
Iarna, cantitățile maxime diurne de precipitații
sunt în general mai mici, pe fondul dominației
circulației anticiclonilor continentali și
convecție termice reduse. Astfel baziunul
hidrografic (BH) Hârtirbaciu și bazinul
hidrografic (BH) Săsăuș se individualizează
prin amplitudini mari în variația anuală a
cantităților de precipitații, dar și prin valori
supraunitare a indicelui Angot din luna mai,
până în septembrie în perioada 1961-2000.
Variabilitatea coeficientului pluviometric lunar
este cuprinsă între 0,50 și 1,90. Dezvoltarea
ciclonilor din Marea Mediterană și pătrunderea
lor în sud vestul țării, afectează caracteristicile
climatice din Defileul Dunării. Minimele
pluviometrice sunt legate de perioadele
deficitare de la sfârșitul iernii-începutul
primăverii, precum și de la sfârșitul verii-
începutul toamnei. Constatăm o variabilitatea a
coeficientului pluviometric lunar mult mai
redusă, între 0,69 și 1,29. Încadrat la tipul IV al
repartiției zonale a precipitațiilor atmosferice,
BH Mislea (ST Campina) prezintă maximul
pluviometric caracteristic lunii iunie și un
minim în lunile ianuarie, februarie, martie cu
amplitudini anuale semnificative. Se poat
constata multe caracteristici comune cu tipul I,
ocupând areale de tranziție între tipul II (ST
Drobeta Turnu Severin) și tipul I (ST Sibiu)
(Dragota, 2006) (tabel 1, figura 1).

Fig. 1. Poziția geografică a bazinelor hidrografice studiate

Tabel 1. Valorile indicelui pluviometric Angot la stațiile meteorologice Drobeta-Turnu Severin,

Sibiu și Câmpina (1961-2000)
ST.
LUNA IAN FEB MAR APR MAI IUN IUL AUG SEP OCT NOE DEC
METEO
0.84 0.91 0.85 1.14 1.29 1.24 1.09 0.69 0.83 0.88 1.09 1.19 Drobeta
Indicele 0.50 0.53 0.60 1.00 1.45 1.90 1.68 1.25 1.06 0.77 0.65 0.58 Sibiu
Angot
0,61 0,68 0,60 0,94 1.45 1,39 1,78 1.68 1,55 1,29 0,82 0,69 0,85 0,79 Câmpina
Sursa: date prelucrate după arhiva ANM
 Eroziunea hidrică pe versanții din unitățile de podiș din România
Metodologie
Pentru elaborarea modelului eroziunii solului,
s-au folosit hărțile topografice cu scara
1:25.000 (ed. 1980), Harta Solurilor României
cu scara 1:200.000 și setul de date Corine Land
Cover 2006. Pentru zona de studiu s-au calculat
mai mulți coeficienţi la nivel de pixel, pentru
modelul cu rezoluţie de 20 (vezi schema
metodologică). Metodologia se bazează pe
utilizarera ecuației eroziunii efective a solului
elaborată de către Moțoc prin aplicarea și
completarea ecuației USLE la condițiile
României (Moţoc et al 1975, 2002):
E= K· Lm ·In ·S ·C ·Cs
unde:
E = rata medie anuală a eroziunii efective (t/ha/an);
K = coeficient de corecție pentru agresivitatea
pluvială = 100 Eps ·Ap / L0,5 · I1,45
(eroziunea de pe parcelele standard de control a
eroziunii);
Ap = agresivitatea pluvială = eI15· H0,5;
L și I lungimea (m) și panta versantului (%);
S = coeficient de corecție pentru erodabilitatea
solului
Cs = coeficient de corecție pentru lucrări de
combatere a eroziunii solului;
m = 0,3; In = 1,36 + 0,97 i + 0,381 i2, (unde
i este panta medie a versantului);
C = factorul acoperirii cu vegetatie.
Factorul de erozivitate pluvială (K): Acest
factor arată energia cinetică însumată a ploilor
cu nucleu torenţial de 30 minunte, într-un an:
unde
Ei = energia cinetică a fiecărei ploi cu durată mai
mare de 30 de minunte din timpul anului (MJ/ha);
I30i = intensitatea maximă a nucleului torenţial
de 30 de minute (mm/h).
Pentru calcularea valorii indicelui de
erozivitate pluviometrică EI30 se utilizează
formula Wischmeier (Wischmeier & Smith,
1958), adaptată pentru cantităţile maxime
anuale de precipitații înregistrate în 24 ore:
EI30 = ervrI30
er = 0,29[1-0,72exp(-0,05ir)]
29
unde:
er – energia cinetica a ploii (MJ ha-1 mm-1);
vr – cantitatea de precipitații (mm);
ir – intensitatea ploii într-o oră (mm h-1);
I30 – intensitatea ploii în 30 minute (mm-1).
Pentru Defileul Dunării (sectorul Orșova –
Drobeta Turnu Severin), indicele de erozivitate
pluviometrică este de 1.5 MJ mm ha-1 h-1,
calculat pentru precipitațiile maxime în 24 ore
la stația meteorologică Drobeta Turnu Severin,
măsurate în luna septembrie din perioada 1961-
2014. Indicele de erozivitate EI30 din
septembrie 2014 (când s-au inregistrat cele mai
mari valori de precipitații în 24 de ore,
respectiv 118,8 mm pentru 14 septembrie), din
șirul de date analizate, fiind depășite doar de
cele din luna septembrie a anilor 1999 și 1969.
În bazinul Eșelnița s-a întocmit harta stratului
de apă scurs (Grecu et al., 2015, Grecu, 2018).
Pentru ca o ploaie torențială să fie erozivă
(eficace) trebuie ca ploaia căzută să fie mai
mare decât suma pierderilor, iar intensitatea să
depăşească valoarea indicelui de infiltrare în
sol. Rezultă de aici rolul pantei versantului, al
vegetaţiei şi al caracteristicilor solului (Grecu,
Palmentola, 2003). Se constată că în septembrie
2014 s-a înregistrat un indice de erozivitate
pluviometrică de 1.5 MJ mm ha-1 h-1, depășind
valoarea de 1,36 dată de ICPA (Băloi, Ionescu,
1986).
Indicele de erozivitate EI30 din 14 septembrie
2014 este a treia valoare din șirul de date
analizate, după valorile din 1999 și 1969 (Figura
2). Pentru estimarea periculozității prin revenirea
în timp a acestei valori, s-a calculat timpul de
revenire pe baza distribuției lui Gumbel (Ponce,
1989). Rezultatele pun în evidență un timp de
revenire de aproximativ 5 ani (Tabel 2).
Grosimea stratului de scurgere, viteza de
scurgere și cantitatea de sedimente erodate și
transportate (pierderile de sol) sunt determinate
de precipitații, de panta, lungimea și forma
versantului (concav, convex, drept sau complex),
de caracteristicile solului și substratului geologic
(Grecu, Palmentola, 2003). De aceea, grosimea
stratului de scurgere este un indicator
semnificativ pentru redarea vulnerabilității
mediului la fenomene excepționale.
30 Florina GRECU, Sorin CARABLAISA, Mircea VIȘAN, Mădălina TEODOR
Fig. 2. Variatia indicelui de erozivitate climatică
EI30 din 14.XI.2014 în comparație cu valorile maxime
anuale din perioada 1961-2009
la Drobeta Turnu Severin
Tabel 2. Timpul de revenire al indicelui de erozivitate
climatică EI30
la Drobeta Turnu Severin (1961-2009)
Timp de revenire EI30 (MJ mm ha-1 h-1)
2 ani 0,23
5 ani 1,28
10 ani 1,97
50 ani 3,49
100 ani 4,14
Calcularea grosimii stratului de scurgere se
realizează în general prin aplicarea unor formule
de evaluare bazate pe cauze (Bilașco, 2008):
( P  0.2 * S ) 2
Q
P  0.8 * S
unde Q, grosimea stratului de apă scurs în mm;
P cantitatea de precipitatii în mm; S retenţia
potenţială a apei în mm.
Aplicaţia la perimetrul oraşului Orşova a
fost determinată de caracterul excepţional al
precipitaţiilor cu efecte de risc din intervalul
orar 16:00, 14.IX.2014 – 23:00, 15.IX.2014,
suma precipitatiilor fiind preluată de la stația
meteorologică Drobeta Turnu Severin. Acestea
au însumat 266 mm, rezultând o grosime a
stratului de apă scurs cuprinsă între 70 mm, în
zona superioară a bazinului Eşelniţa, și 236
mm, valoare înregistrată în arealul orașului
Orşova unde predomină suprafeţele impermeabile
(Grecu et al., 2015).
Stratul de apă scurs (Q în mm) este grosimea
stratului de apă ce rezultă din repartizarea
uniformă a volumului scurgeii directe pe
întreaga suprafață a bazinului hidrografic, adică
Q mm = Vt volumul total de apă / F suprafața
totală a bazinului.
Factorul de erodabilitate a solului (S)
S-a preluat după Harta solurilor, în funcție
de textura, reclasificare ICPA (1987).
Factorul LS
Factorul LS determină influenţa reliefului
asupra eroziunii solului şi constă în
determinarea lungimii (L) şi pantei versanţilor
(I) pe baza modelului numeric altitudinal.
Factorul acoperirii cu vegetație (C)
Factorul C a fost determinat din setul de date
Corine Land Cover (2006).
Aplicarea metodei
Valorile factorilor pentru bazinul
Hârtibaciului
Factorul de erozivitate pluvială (K) a fost
preluat din harta zonării erozivității pluviale
pentru România (Motoc, 1975). Valoarea acestui
factor variază între 0,12 pentru Depresiunea
Colinară a Transilvaniei, 0,16 în Carpații
Meridionali, 0,14 în Subcarpații Curburii.
Factorul LS (facorii lungime şi înclinare-
pantă)
S-a determinat pe baza modelului numeric
altitudinal la rezoluţia de 20 m, prin aplicarea
Topographic Indices în programul SAGA GIS
(Moore, 2003).
Factorul C (acoperirea cu vegetație)
0.02 – perimetru construit
0.2 – vegetație forestieră
0.3 – vegetație ierboasă (pașuni, fâneșțe, pajiști)
0.45 – terenuri arabile
0.5 – livezi
Factorul de erodabilitate a solului (S)
În funcție de textura tipurilor de sol, în
cadrul bazinul Hartibaciu au fost obținute cinci
clase de erodabilitate a solului:
- clasa de erodabilitate 1,2 – reprezintă clasa
cu cea mai mare predispoziție la eroziune și
cuprinde solurile argiluviale cu textura
argiloasă (sectorul inferior al bazinului
Hârtibaciului);
 Eroziunea hidrică pe versanții din unitățile de podiș din România
- clasa de erodabilitate 1 – caracterizează
solurile cu predispoziție mare la eroziune și
cuprinde solurile brune argiloiluviale, negre
clinohidromorfe, erodisolurile, pseudorend-
zinele și solurile brune eu-mezobazice cu
textura argiloasă și lutoargiloasă;
- clasa de erodabilitate 0.8 – caracterizeaza
solurile cu textura nisipolutoasa);
- clasa de erodabilitate 0.7 – cuprinde solurile
brune argiloiluviale, brune-luvice (podzolite),
Figura 3. Factorul LS – lungime şi pantă
Figura 5. Factorul de erodabilitate a solului (S)
31
cu textură lutoasă, lutonisipoasă și
lutoargiloasă;
- clasa de erodabilitate 0.6 – este clasa cu cea
mai mare rezisțentă la eroziune.
Aplicarea tehnicii GIS
Hărțile obținute pentru factori au fost
utilizate în realizarea hărtilor eroziunii
potențiale (figura 3) și a eroziunii efective
(figura 4) în baza metodologiei generale.
Figura 4. Factorul C
(acoperirea cu vegetație)(Grecu F. comunicare)
Figura 6. Reprezentarea schematică a metodologiei
32 Florina GRECU, Sorin CARABLAISA, Mircea VIȘAN, Mădălina TEODOR

Figure 7. Harta eroziunii potențiale Figura 8. Harta eroziunii efective (Grecu F.comunicare)

Figura 9. Ponderea claselor de eroziune potențială Figura 10. Ponderea claselor de eroziune efectivă
(Grecu F.comunicare)

Figura 11. Reprezentarea factorului de erodabilitate a solului în cadrul bazinelor hidrografice Săsăuș şi Mislea
(Alexandru et al.2012)
 Eroziunea hidrică pe versanții din unitățile de podiș din România 33

Figura 12. Reprezentarea factorului vegetaţie în cadrul bazinelor hidrografice Săsăuş şi Mislea
(Alexandru et al.2012)

Figura 13. Reprezentarea factorilor lungime și panta versantului în cadrul bazinelor hidrografice Săsăuș şi Mislea
(Alexandru et al.2012)
34 Florina GRECU, Sorin CARABLAISA, Mircea VIȘAN, Mădălina TEODOR

Figura 14. Eroziunea efectivă în cadrul bazinelor hidrografice Săsăuș și Mislea

Figura 15. Eroziunea potențială în cadrul bazinelor hidrografice Săsăuș și Mislea

(Alexandru et al.2012)
 Eroziunea hidrică pe versanții din unitățile de podiș din România 35

Figura 16 A și B (Alexandru et al.2012)

Rezultate și concluzii - Modelul eroziunii efective estimează o

Hărţile eroziunii efective și potențiale au
rezultat în urma combinării rasterelor
corespunzătoare factorilor K, LS, S și C,
respectiv a factorilor K, LS și S, rezultând:
cantitate anuală de sol erodat ce variază între 0
și 20,73 t/ha/an (bazinul Hârtibaciului) ecart
mai mare decât valorile de 0-8,4 t/ha/an (bazinul
hidrografic Săsăuș), respectiv 0-13,5 t/ha/an
(bazinul Mislea) (Alexandru et al.2012)
36 Florina GRECU, Sorin CARABLAISA, Mircea VIȘAN, Mădălina TEODOR

- Urmărind un scenariu al eroziunii
potențiale, în care a fost eliminat factorul de
vegetație (C), au rezultat valori ale eroziunii
cuprinse între 0 și 69 t/ha/an (bazinul
Hârtibaciu) între 0 și 28 t/ha/an (Săsăuș) și
0-32 t/ha/an (Mislea)(vezi figurile).
- În general, valorile eroziunii poțentiale
sunt mai mari, clasa de 1-2-3 t/ha/an deținând
circa 54% din suprafața bazinală la Săsăuș,
47% pentru Hârtibaciu și 30% pentru Mislea.
- În aceleași condiții climatice, factorul
vegetație reduce aceste procente, astfel încât
media eroziunii în suprafață pe an este de
0,5-1 t/ha/an.
- Rolul precipitațiilor în determinarea
susceptibilității la procese geomorfologice
hidrice este mai important în podișul Moldovei,
în Carpații și Subcarpații Orientali și de
Curbură. Aici indicele Angot este mai mare
decât valorile medii lunare (Grecu et al., 2014).
Pluviometria joacă un rol mai puțin important
în Depresiunea Transilvaniei, unde cantitățile
maxime absolute de precipitații căzute în 24 ore
sunt sub 50 mm (Dragota 2006). În aceste
regiuni, un rol important revine vegetației
pentru eroziunea hidrică (fig. 7,8). In bazinul
Săsăuş păşunile și fâneţele dețin circa 57 % din
suprațată (Alexandru et al., 2012), iar in bazinul
Hârtibaciu pădurile dețin sub 25% (Grecu
1992). Pentru bazinul Mislea, din Subcarpații
de Curbură, un rol important îl are substratul
geologic, care favorizează versanți torențiali,
deci pante accentuate cu rol în dinamica
versanţilor.
- Utilizarea tehnicii GIS relevă eficiența în
studii multicriteriale și impune o bună cunoaștere
a condițiilor de mediu studiate în teren.

BIBLOGRAFIE

Alexandru, R., Cătescu, G., Grecu, F., Paisa, M. (2012), Comparative analysis of the erosion in hill basins (Săsăuș and
Mislea), Analele Universității București, Geografie, Anul LXI, p. 25-42.
Dragotă, Carmen, Sofia (2006), Precipitațiile excendentare în România, Edit. Academiei, București, 176 p.
Cernescu, N., Florea, N. şi colab. (1964-1994), Harta solurilor României, scara 1:200.000. Institutul Geologic.
Grecu, Florina (1992), Bazinul Hârtibaciului. Elemente de morfohidrografie, Edit. Academiei, Bucureşti, 160p.
Grecu Florina, Ioana-Toroimac, Gabriela, Constantin (Oprea) Dana, Maria (2014), Le critère pluviométrique Angot
dans la détermination de la susceptibilité du terrain aux aléas géomorphologiques en Roumanie, Actes du XXVIIe
Colloque de l'Association Internationale de Climatologie, 441-446 p.
Grecu F., Ioana-Toroimac, G., Constantin (Oprea), D. M., Carablaisă S., Zaharia L., Costache R. Munteanu, A. (2015),
L’evenement pluvial du septembre 2014 dans le defile du danube (roumanie) – aleas et risques exceptionnels, Actes
du XXVIIIème Colloque International de Climatologie, p. 491-496.
Grecu, Florina, Carablaisa, S., Visan, M., Teodor, Mădălina (2017), L’erosion des pluis et l’erosion hydrique sur les
versantes de plateau en Roumanie, in vol. « Climat, ville et environnement », Actes du colloque AIC du Sfax,
p.311-318 ISBN: 978-2-907696-23-4.
Grecu, Florina, (2018), Geomorfologie dinamică, Edit. Univeritară, Bucureşti.
Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie (1987), Metodologia elaborării studiilor pedologice. Partea I-a
Colectarea si sistematizarea datelor pedologice 192 p., Partea a II-a Elaborarea studiilor pedologice in diferite
scopuri 350 p., Partea aIII-a Indicatorii ecopedologici, Bucuresti, 226 p.
Moţoc, M., Munteanu, S., Băloiu, V., Stănescu P., Mihai, G. (1975), Eroziunea solului şi metodele de combatere. Edit.
Ceres.
Moţoc, M., Mircea, S. (2002), Evaluarea factorilor care determină riscul eroziunii hidrice în suprafaţă, Edit. BREN,
Bucureşti.
Wischmeier, W.H., Smith, D.D. (1958), Rainfall energy and its relationship to soil loss. Trans., Am. Geophys. Union
39, p. 285–291.
*** Harta topografică a României, 1980, Ediţia a. II-a, scara 1:25.000, Direcţia Topografică Militară.
*** (1986), Metodologia elaborării studiilor pedologice. ICPA.
1
Universitatea din București, Facultatea de Geografie
2
Universitatea din București, Stațiunea Geografică Orșova
 ARCH C
E SE E
R

N
TR
E
TH

E
EROZIUNEA HIDRICĂ PE MICROVERSANŢI ÎN
BAZINUL CĂLMĂȚUIULUI TELEORMĂNEAN

S
AN
GE

D
L O

IC
MOD DEG N ANM Maria ALBU (DINU)
IO
RPH RADAT DYN A
LOGICAL

Résumé: Dans le bassin Călmăţui de Teleorman, situé en totalité dans une région des plaines, prédomine
les versants très légèrement inclinés et légèrement inclinés à dimensions réduites ou moyennes qui ont été
crées suite à l’approfondissement du réseau hydrografique (raison pour laquelle ceux-ci peuvent etre
appelés petits bassins versants).
L’agent principal de l’érosion hydrique sur ces petits bassins versants est l’eau des precipitations et ce
processus, extrêmement complexe, a lieu progressivement, en plusieurs etapes, celles-ci étant souvent
difficilement séparable:
a) l’érosion par la goutte de pluie ayant une ample énergie cinétique – pluviodénudation
b) l’érosion par courants pelliculaires – érosion en surface
c) l’érosion par courants concentrés – érosion torrentielle.
La plus grande partie du bassin Călmăţui de Teleorman (environ 76% de sa surface) ne présente pas
de risques d’érosion car celle-ci est représentée par des surfaces planes, quasi-horizontales. Sur environ
18% de la surface du bassin l’érosion moyenne annuelle est très réduite ayant des valeurs comprises entre
0,0001 et 2 t /ha.an (2 tones / hectare par an), sur environ 5% de la surface du bassin l’érosion moyenne
annuelle est comprise entre 2 et 4 t/ha.an, tandis que l’érosion moyenne annuelle dépasse 6 t/ha.an
uniquement sur une surface restrainte d’approximativement 5 km2 (représantant 5% de la surface du bassin).
Dȗs au fait que le bassin Calmăţui s’est développé en totalité dans des roches moelleuses et
extrêmement friables (des loess et des dépôts de loess), les processus de ravénation présentent une large
progression, et les ravines présentent de grandes profondeurs (plus de 10 mètres) et un profil transversal
en forme de „V” aigu.
Suite aux processus d’érosion hydrique concentrée sur les versants, deployés sur une longue periode
de temps, certaines ravines s’allongent et peuvent être transformées en vallées à régime torentiel. Dans ce
cas, l’érosion de fond et de rivage s’arrête, et les versants se stabilisent. Des matériaux grossiers
transportés par le courant de lave torentielle sont déposés à l’embouchure de la vallée sous forme de
cônes de déjection ou de dispersion, et les materiaux fins finissent dans la rivière collectrice qui les
transporte sur de longues distances.
Ce type d’évolution est caractéristique du bassin hydrografique Călmăţui de Teleorman. Les processus
d’érosion hydrique des versants conduisent progressivement vers la dégradation des terrains et à la
diminution de leur potentiel économique.

Cuvinte cheie: bazin hidrographic, relief, eroziune hidrică, evoluția rețelei hidrografice.

Introducere sculptat în depozite loessoide de vârstă

Lucrarea îşi propune să studieze eroziunea
hidrică pe microversanţi în bazinul Călmățuiului
teleormănean și reliefarea unor caracteristici
proprii acestui bazin hidrografic, rezultate din
pozitia geografică, din particularităţile geologice
şi geomorfologice ale acestuia.
Zona de studiu
Bazinul Călmăţuiul teleormănan este dezvoltat
în cadrul unui relief de câmpie piemontană,
pleistocenă, care au în bază „Stratele de
Frăteşti” de vârstă St. Prestian (E. Liteanu,
1961, P. Enciu, 2007). Altitudinile coboră uşor
pe direcţia NNV-SSE, de la 163,5 m, în nordul
bazinului la 20 m, la vărsarea în Lacul Suhaia,
prezentând astfel, o diferenţă de nivel de numai
143,5 m, iar în aceste condiții predomină versanţii
foarte slab înclinaţi şi slab înclinaţi cu dimensiuni
reduse sau mijlocii ce au rezultat în urma
adâncirii reţelei hidrografice de aceea ei pot fi
numiţi microversanţi.
38 Maria ALBU (DINU)
Date şi metode
Pentru realizarea hărții riscului erozional efectiv
s-au folosit hărţile topografice la scara 1:25000,
georeferenţiate folosind programul ArcGis-
ArcMap în proiecţie Stereografică 1970, Harta
solurilor României și Corine Land Cover 2006.
Rezultate şi discuţii
Agentul principal al eroziunii hidrice pe
versanţi este apa provenită din precipitaţii, iar
acest proces este extrem de complex şi se
produce evolutiv, în mai multe stadii, acestea
fiind de multe ori greu de delimitat: a)
eroziunea prin picătura de ploaie cu energie
cinetică mare – pluviodenudare, b) eroziunea
prin curenţi peliculari – eroziune în suprafaţă;
c) eroziunea prin curenţi concentraţi – eroziune
torenţială.
Intensitatea şi ritmul eroziunii depind de
caracteristicile agenţilor ce conduc la
declanşarea eroziunii, de caracteristicile
mediului morfogenetic (rocă, vegetaţie, pantă
etc.), precum şi de mecanismele interacţiunii
lor (Grecu, Palmentola, 2003).
Eroziunea hidrică neconcentrată pe versanţi
Eroziunea hidrică neconcentrată prezintă
două forme: a) eroziunea prin picătura de ploaie
cu energie cinetică mare şi b) eroziunea prin
curenţi peliculari.
Pluviodenudarea reprezintă procesul în care
picăturile de ploaie cu energie cinetică mare
(din timpul ploilor torenţiale) reuşesc să
producă dislocarea unor particule minerale din
Tabel nr. 1 – Indicele Fournier (Kp) la staţia meteorologică Roşiori de Vede (1961-2010)
Luna I II III IV
Precipitaţii medi 25,7 34,2 38,8 43,1 53,6
lunare (mm)
Precipitaţii max.
32,4 29,9 34,6 39,9 58,2
în 24 ore (mm)
Indicele Fournier 20,4 39,1 43,5 46,6 49,4
-Kp
Caracteristicile suprafeţei supuse pluvio-
denudării reprezintă de asemenea factori
stimulativi sau restrictivi ai eroziunii hidrice
neconcentrate pe versanţi:
masa solului sau rocilor lipsite de vegetaţie şi
deplasarea acestora pe distanţe de până la 1-1,5
m. Picăturile de ploaie produc şi tasarea solului,
ceea ce duce la micşorarea permeabilităţii acestuia.
Apa provenită din ploi sau din topirea
zăpezii participă la acţiunea de eroziune hidrică
neconcentrată atât ca factor stimulativ, cât şi ca
agent dinamic.
Ca factor stimulativ, apa contribuie la
saturarea orizontului de sol sau a rocii ducând
la slăbirea coeziunii particulelor, ceea ce
intensifică acţiunea de pluviodenudare. Această
situaţie este frecventă la ploile cu intensitate
mică, dar şi la topirea zăpezilor (Ielenicz, 2004).
Ca agent dinamic, apa provenită din ploile
torenţiale sau grindină, este cea care realizează
procesul de smulgere şi deplasare a particulelor
de materiale în lungul versantului. Pentru a
pune în evidenţă erozivitatea pluvială în timpul
anului, s-a calculat indicele de neuniformitate al
precipitaţiilor (Kp) după formula propusă de
F. Fournier citat de F. Grecu, 1992):
Kp= p2 / P
unde:
p – este cantitatea de precipitaţii căzută în ziua
cea mai ploioasă din lună (mm),
P – cantitatea medie de ploaie în luna respectivă
(mm).
Valorile maxime pentru acest indice se
înregistrează în lunile de vară iunie, iulie şi
august (tabelul nr. 1). Precipitaţiile căzute în
această perioadă, bogate cantitativ şi având
caracter de aversă, prezintă o eficienţă deosebită
în modelarea reliefului.
V VI VII VIII IX X XI XII
65,1 82,6 71,3 35,3 45,4 43,7 34,4
62,7 59,0 47,4 38,7 34,0 39,2 39,0
67,6 115,6 107,3 32,2 60,6 48,7 30,3
 Intensitatea eroziunii hidrice este
influenţată de gradul de înclinare al suprafeţei,
supuse pluviodenudării, astfel, pe suprafeţele
orizontale particulele minerale dislocate sunt
 Eroziunea hidrică pe microversanți în bazinul Călmățuiului teleormănean 39

proiectate la distanţe mici, în timp ce pe despăduriri, păşunat excesiv, arături în lungul

suprafeţele slab înclinate (pante între 2 şi 5%),
acestea sunt deplasate pe distanţe mai mari
datorită scurgerii apei sub formă de pânze;
 Deoarece versanţii sunt alcătuiţi din roci
permeabile cu grosimi mari, lungimea acestora
poate fi considerată un factor restrictiv, însă
după saturarea solului cu apă, efectele eroziunii
hidrice se amplifică cu cât lungimea creşte,
astfel, la o dublare a acesteia, spălarea produsă
se măreşte de trei ori.
 Solurile ce se află la partea superioară a
depozitelor de pe versanţi prezentând textură
lutoasă, lutoargiloasă sau argiloasă şi structură
glomerurală sunt uşor de atacat prin
pluviodenudare în lipsa protecţiei vegetale;
 Vegetaţia (atât cea naturală, cât şi
diversele culturi) realizează o triplă acţiune de
protecţie asupra solului deoarece: reţine o parte
din apă pe frunze împiedicând izbirea directă a
solului, slăbeşte posibilitatea concentrării apei
ce ajunge pe sol sub formă de pânze sau
şuvoaie şi măreşte coeziunea dintre granulele
solului prin sistemul de rădăcini. Aşadar,
efectele pluviodenudării sunt maxime
primăvara sau toamna când arătura este
proaspătă sau plantele sunt insuficient
dezvoltate şi foarte reduse dacă solul este
acoperit cu pădure, pajişti bine închiate sau
terenul este cultivat cu graminee sau plante
leguminoase (trifoi, lucernă) mai ales după al
doilea an de cultură.
 Activităţile umane pot constitui atât un
factor de stimulare al pluviodenudării (prin:
pantei etc.), cât şi un factor limitator (prin:
împăduriri, terasarea versanţilor şi cultivarea în
lungul curbelor de nivel etc.)
Pentru stabilirea riscului erozional efectiv,
am folosit ecuaţia universală a eroziunii stabilită
de Wischmeier (1960) şi adaptată de M. Moţoc
şi colab. 1975, citat de F. Grecu, 1997)
Eef = K∙S∙C∙CS∙L0,3∙i1,4
în care:
Eef = eroziunea medie anuală (t/ha.an)
K = coeficientul de agresivitate pluvială – 0,13
pentru bazinul Călmăţui (după harta realizată de
Mureşan, Pleşa, Onu, 1992);
S = coeficientul pentru erodabilitatea solului
(tabelul nr. 2) a fost calculat pornind de la harta
solurilor, propusă de ICPA;
C = coeficientul pentru influenţa vegetaţiei
(tabelul nr. 3) a fost determinat din setul de date
Corine Land Cover (2006);
Cs = coeficientul pentru influenţa sistemului de
cultură folosit (tabelul nr. 4);
L = lungimea versantului (m) măsurată
perpendicular pe curbele de nivel;
I = panta medie a versantului (%) (tabelul nr. 5)
s-a calculat pe baza modelului numeric
altitudinal al terenului folosind programul
ArcGis 9.3.1, iar valorile obţinute au fost apoi
reclasificate şi introduse în formula riscului
erozional efectiv. Pentru fiecare parametru s-a
creat un raster cu rezoluţia de 20 m, iar valoarea
eroziunii medii anuale a fost reprezentată spaţial
prin algebră cartografică, rezultând harta riscului
erozional.

Tabelul nr. 2 – Clasificarea solurilor în raport cu erodabilitatea,

în funcţie de eroziune şi unele însuşiri fizice (F. Grecu, 1997)

Clasa Caracterizarea solurilor Valoarea coeficientului de

corecţie
Soluri foarte puternic sau excesiv erodate, cu coeziune foarte mică,
1
fără structură 1,2
Soluri puternic sau foarte puternic erodate, cu coeziune mică, slab
2
structurate 1,0
Soluri puternic sau foarte puternic erodate, cu coeziune mijlocie sau
3
slab şi moderat erodate, cu coeziune mică 0,8
Soluri puternic sau foarte puternic erodate, cu coeziune mare, bine
4
structurate, cu profil puternic dezvoltat 0,7
Soluri slab sau moderat erodate, cu coeziune mijlocie, profil puternic
5
dezvoltat, rocă mamă friabilă 0,7
Soluri slab sau moderat erodate, cu coeziune mare, profil puternic
6 0,6
dezvoltat, rocă mamă friabilă
40 Maria ALBU (DINU)

Tabelul nr. 2 – Valorile coeficientului C din formula riscului erozional (F. Grecu, 1997)
Natura vegetaţiei Coeficientul C
Ogor negru cu rigole şi şiroiri 1,20
Ogor negru 1,00
Cereale păioase de toamnă 0,15
Cereale păioase de primăvară 0,20
Mazăre, fasole 0,30
Porumb, cartofi, sfeclă 0,70
Culturi de protecţie 0,25
Ierburi perene anul I 0,10
Ierburi perene anul II 0,05
Pajişti puternic degradate 0,80
pajişti moderat degradate 3,00
Pajişti bine încheiate 0,05
Livezi pe terenuri degradate 0,70
Livezi pe curba de nivel 0,50
Vii din deal în vale 0,75
Vii pe curba de nivel 0,30
Pădure pe terenuri degradate 0,25
Pădure încheiată 0,02

Tabelul nr. 3 – Valorile coeficientului C din formula riscului erozional (Grecu, 1997)
Panta versant %
Specificaţie
0-5 5-10 10-15 15-20 20-25 > 25
Sistemul de cultură Coeficientul Cs
Culturi anuale din deal în vale 1,00
1,00 1,001,00 1,00 1,00
Culturi anuale pe curba de nivel 0,50 0,60 0,70 0,75 0,80 0,85
Culturi în fâşii 0,30 0,35 0,40 0,45 0,50
Culturi cu benzi înierbate 0,25 0,30 0,35 0,40 0,45
Culturi cu canale, valuri 0,18 0,21 0,24 0,25
Culturi cu terase banchetă 0,15 0,18 0,21 0,25
Culturi cu terase în trepte 0,05 0,08 0,1 0,15

Tabelul nr. 4 – Clasificarea terenurilor după valoarea pantei (după Moţoc şi colab., 1975)
Grupa Clasa
Pantă Denumitea terenului
Simbol % Simbol Pantă %
I 0-5 A 0-2 practic neînclinat
B 2-5 extrem de slab înclinat
II 5-12 C 5-8 foarte slab înclinat
D 8-12 slab înclinat
III 12-25 E 12-18 mijlociu înclinat
F 18-25 puternic înclinat
IV 25-50 G 25-35 foarte puternic înclinat
H 35-50 extrem de puternic înclinat
V peste 50 I 50-70 abrupt
J foarte abrupt
L extrem de abrupt
 Eroziunea hidrică pe microversanți în bazinul Călmățuiului teleormănean
Pe baza analizei hărţii riscului erozional
efectiv (figura 1), se poate observa că cea mai
mare parte a bazinului Călmăţuiului (cca. 76%
din suprafaţa acestuia) nu prezintă risc de
eroziune deoarece este reprezentată de
suprafeţe plane, cvasiorizontale. Pe cca. 18 %
din suprafaţa bazinului eroziunea medie anuală
este foarte redusă avănd valori cuprinse între
0,0001 şi 2 t/ha.an, pe aprovimativ 5% din
suprafaţa bazinului eroziunea medie anuală este
cuprinsă între 2 şi 4 t/ha.an, în timp ce
eroziunea medie anuală depăşeşte 6 t/ha.an
numai pe o suprafaţă restrânsă de cca. 5 km2
(reprezentând 0,5 % din suprafaţa bazinului).
Există totuşi pericolul creşterii eroziunii în
condiţiile unei utilizări neadecvate a terenurilor
situate pe versanţi (suprapăşunat sau arături în
lungul pantei), în cazul în care panta versanţilor
este mai mare de 5%.
Eroziunea prin curenţi peliculari – eroziune
în suprafaţă – se produce în general pe versanţii
slab înclinaţi cu pante cuprinse între 3° şi 15°
ce permit scurgerea apei dar nu şi concentrarea
acesteia pe anumite făgaşe. Acest proces se
declanşează în urma precipitaţiilor abundente şi
durează doar în timpul acestora (Grecu, 2018).
În vederea asigurării unei dezvoltări
durabile în regiune, este necesară adoptarea
unor măsuri eficiente de planificare teritorială
(M. Panizza, 1996), cât şi a unor măsuri de
prevenire şi combatere a eroziunii pe versanţi
(D. Bălteanu, 2002).
Prin procesele de eroziune în suprafaţă este
îndepărtată o parte a profilului de sol; ca
urmare orizontul A se subţiază, iar cu timpul
poate fi complet îndepărtat, apărând la
suprafaţă celelalte orizonturi B, C şi chiar
roca, solul suferind astfel o distrugere parţială
sau totală (Popa şi colab., 1984).
Din această cauză, pământul se lucrează
mai greu, iar fertilitatea terenului scade,
ducând la reducerea productivităţii. Deşi este
cel mai puţin vizibilă, aceasta este în mod
paradoxal cea mai răspândită formă de
eroziune (M. Parichi, 2007).
Acumularea materialelor rezultate în urma
acestui proces se face în general în apropierea
locului din care au fost desprinse, iar în funcţie
de sectorul versantului în care sunt acumulate
poartă diverse denumiri: eluvii (când sunt
41
situate imediat sub suprafele slab înclinate);
deluvii (când sunt depuse în sectorul median al
versantului) sau coluvii (când materialele sunt
acumulate la baza versantului) la contactul cu
marginea luncilor formând glacisurile
coluviale. O parte din materialele rezultate în
urma eroziunii hidrice, ajung în albiile pâraielor
şi râurilor constituind cea mai mare parte din
masa aluviunilor transportate în suspensie (M.
Ielenicz, 2004).
Eroziunea hidrică concentrată pe versanţi
În anumite condiţii (suprafeţe cu pantă de
peste 10°, lipsite de protecţia unui covor
vegetal compact, prezenţa în alcătuirea
versantului a unor soluri sau roci uşor de
dislocat de către şuvoaiele de apă), scurgerea
peliculară se poate concentra pe anumite
direcţii făcând astfel trecerea la eroziunea prin
curenţi concentraţi. În urma proceselor de
eroziune hidrică concentrată rezultă forme de
relief negative sub formă de şanţuri având
diferite dimensiuni, care pot rezista în timp
(Grecu, Palmentola, 2003).
Formele de relief rezultate în urma eroziunii
hidrice pot fi încadrate pe baza criteriilor
morfometrice în următoarele categorii: şiroiri,
rigole, ogaşe şi ravene.
Apa provenită din ploile torenţiale sau din
topirea rapidă a zăpezii, în timpul scurgerii pe
versanţi sub formă de pânze, se poate concentra
sub forma unor şuviţe. În urma acestiui proces,
rezultă forme de relief negative, abia schiţate şi
instabile, cu aspect alungit şi adâncimi de până
la 20 cm, având forma unor brazde sau mici
şanţuri neregulate numite şiroiri. Specific este
faptul că aceste şănţuleţe, dezvoltate
perpendicular pe curbele de nivel, îşi schimbă
poziţia de la o ploaie la alta sau chiar în cursul
aceleiaşi ploi şi nu rezistă în timp fiind uşor
astupate prin depunea prafului transportat de
către apă sau vânt sau datorită evoluţiei
vegetaţiei. Aspectul cel mai important al
acestor concentrări este trecerea de la acţiunea
de eroziune în suprafaţă la cea de eroziune
liniară (în adâncime).
În cazul în care acţiunea de şiroire persistă
pe anumite direcţii, şănţuleţele create iniţial se
adâncesc, rezultând rigolele (figura 2 şi figura 3).
Aceste forme au adâncimi cuprinse între 20-50
42 Maria ALBU (DINU)
cm, pot fi nivelate prin arat, prezintă o
rezistenţă mai mare în timp în comparaţie cu
şiroirile şi au o frecvenţă destul de mare pe
versanţii văilor principale din cadrul bazinului
analizat (Moţoc et al., 1975).
Figura 1. Bazinul Călmăţuiului teleormănean.
Harta riscului erozional efectiv
Figura 2. Rigolă rezultată în urma proceselor de
şiroire pe valea Urluiului în localitatea Ulmeni
Rigola reprezintă forma de relief care face
trecerea de la eroziunea peliculară la cea
concentrată. Între şiroiri şi rigole nu există
deosebiri decât în privinţa dimensiunilor, limita
între ele este convenţională şi se poate stabili pe
baza dimensiunilor (Grecu, Palmentola, 2003).
În cazul în care rigolele nu sunt nivelate,
acestea se pot adânci la următoarele ploi
torenţiale, ducând la formarea unor şanţuri cu
dimensiuni mai mari (adâncimi cuprinse între
0,5 m şi 2 m), acestea reprezintă formele unui
nou stadiu de evoluţie al eroziunii concentrate
şi poartă numele de ogaşe.
Ogaşele sunt şanţuri mai dezvoltate decât
rigolele atât în adâncime, cât şi în lungime şi
lăţime, sunt orientate aproximativ pe linia de
scurgere, linia talvegului este aproape paralelă
cu suprafaţa terenului, în secţiune prezintă în
general formă de „V”, dar pot avea şi secţiuni
neregulate şi nu mai pot fi astupate prin arătură,
însă pot fi traversate cu utilajele agricole şi
chiar astupate prin lucrări speciale (Moţoc et
al., 1975).
Ravena este cea mai dezvoltată dintre
formaţiunile eroziunii în adâncime actuale şi
poate proveni dintr-un ogaş. Adâncimea
ravenei depăşeşte 2-3 m şi poate ajunge la zeci
de metri, lăţimea atinge valori de până la
80-100 m, iar lungimea acesteia poate varia de
la zeci de metri la câţiva kilometri (figura 3).
În evoluţia ei ravena se poate stabiliza pe
cale naturală, prezentând pe toată lungimea ei
un înveliş de sol, iar în acest caz poartă
denumirea de viroagă (Moţoc et al., 1975).
Figura 3. Ravenă dezvoltată în sectorul superior
al Călmăţuiului
 Eroziunea hidrică pe microversanți în bazinul Călmățuiului teleormănean
Formele de relief rezultate în urma eroziunii
hidrice concentrate pe versanţi (rigolele,
ogaşele şi ravenele) pot constitui un pericol nu
numai pentru terenurile agricole, ci şi pentru
căile de comunicare şi aşezările omeneşti.
Ogaşele şi ravenele pot fi simple (cu un singur
canal) sau ramificate (cu două sau mai multe
canale). Aceste procese de eroziune concentrată
sunt impuse de nivele de bază locale, iar orice
confluenţă din cadrul subsitemelor reprezintă
un nivel de bază pentru eroziunea din amonte.
Deoarece bazinul Călmăţuiului este dezvoltat
în totalitate în roci moi şi deosebit de friabile
(loessuri şi depozite loessoide), procesele de
ravenaţie prezintă o largă desfăşurare, iar
ravenele prezintă adâncimi mari (peste 10 m) şi
un profil transversal în formă de „V” ascuţit.
În urma proceselor de eroziune hidrică
concentrată pe versanţi, desfăşurate timp
Con de dejecţie
Figura 4. Con de dejecţie la gura de vărsare a văii Ducnii,
pe dreapta Călmăţuiului, la Lisa
În cazul ravenelor procesul de eroziune
prezintă intensităţi şi aspecte variate, astfel:
- eroziunea de obârşie care se produce în
vârful ravenei şi are ca efect înaintarea acesteia
este cea mai activă;
- eroziunea de fund se manifestă în lungul
talvegului, are ca efect adâncirea acesteia şi
prezintă intensităţi variate, care sunt determinate
atât de cantitatea de apă ce se scurge, cât şi de
particularităţile morfologice ale ravenei;
43
îndelungat, unele ravene se lungesc şi pot fi
transformate în văi cu regim torenţial. În acest
caz, eroziunea de fund şi de mal încetează, iar
versanţii se stabilizează. Materialele grosiere
transportate de către curentul de apă torenţială
sunt depuse la gura de vărsare a văii sub forma
unor conuri de dejecţie sau de împrăştiere
(figura 4), iar cele fine ajung în râul colector
care le transportă la distanţe mari.
Acest tip de evoluţie este caracteristic
bazinului hidrografic Călmăţuiul teleormănean
(ex.: V. Comăncii, V. Spitalului, V. Moldoveanca,
V. Totiţei, V. Ducnii, V. Băduleasa, V. Adâncata),
direcţia văilor torenţiale fiind, în general,
perpendiculară pe cea a râurilor principale
(Călmăţuiul, Urluiul şi Călmăţuiul Sec).
Dezvoltarea acestor văi duce la ramificarea
reţelei hidrografice.
- eroziunea de mal se manifestă pe
malurile abrupte şi neprotejate de vegetaţie,
contribuie la lărgirea ravenei, iar combinată cu
procesele de eroziune laterală a curentului de
apă torenţial duce la apariţia unor rigole care
prin evoluţie pot genera noi ravene afluente,
ducând la transformarea ravenei simple într-o
ravenă ramificată. Ravena ramificată reprezintă
un stadiu de trecere spre torent (Grecu,
Palmentola, 2003).
44 Maria ALBU (DINU)
Modelarea versanţilor prin procesele de
eroziune hidrică prezintă o importanţă deosebită,
însă aceasta se face mai ales prin procese de
spălare în suprafaţă de şiroire şi ravenare care
prezintă o densitate destul de mare (figura 5), în
timp ce torenţialitatea este foarte slab
reprezentată (Grecu, 2007).
Torenţialitatea reprezintă acţiunea directă
cea mai complexă a apelor rezultate din ploi şi
topirea zăpezii. Este o şiroire de proporţii (ca
debit şi durată) ce cuprinde spaţii largi şi
creează o formă de relief specifică – organismul
torenţial sau torentul (Ielenicz, 2004).
Dacă din punct de vedere geomorfologic
torentul reprezintă o formă de relief complexă
creată prin procese de eroziune în adâncime,
respectiv o vale îngustă în formă de „V” ascuţit
cu versanţi abrupţi, vale ce primeşte în partea
superioară afluenţi torenţiali de diferite
dimensiuni (rigole, ogaşe), din punct de vedere
hidrologic torentul este un curs natural de apă
cu scurgere intermitentă, cu bazin hidrografic
redus şi pante relativ accentuate ce favorizează
creşteri rapide de niveluri şi debite în timpul
ploilor torenţiale (Grecu, Palmentola, 2003).
Pentru a se produce acţiunea de torenţialitate
este necesară îndeplinirea simultană a
următoarelor condiţii:
- panta versanţilor să fie mai mare de 10°
astfel încât să determine o scurgere liniară
rapidă;
- slaba dezvoltare a vegetaţiei sau lipsa
acesteia;
- precipitaţii bogate cu caracter torenţial;
- roci şi depozite friabile;
- activităţi antropice care stimulează
procesele torenţiale (despăduriri,
secţionarea versanţilor prin construcţia de
drumuri, arături în lungul pantei etc.)
În cadrul bazinul morfohidrografic Călmăţui
versanţii cu pante mai mari de 10° au lungimi
reduse (sub 500 m), iar această caracteristică nu
permite dezvoltarea organismelor torenţiale.
Acest fapt este relevat şi de frecvenţa
talvegurilor elementare (f1), care reprezintă
numărul de segmente de ordinul 1 pe unitatea
de suprafaţă. Pentru întreg bazinul Călmăţui
valoarea acestui parametru este de 1,04 segmente/
km², dar variază de la un subbazin la altul
(în bazinul Totiţa se înregistrează 0,6 segmente/
km², iar în bazinul Călmăţuiului până la
confluenţa cu Dragna se înregistrează 1,77
segmente /km²).
Concluzii
Deşi este neînsemnat din punct de vedere al
debitului (1,3 m3/s) şi al lungimii (142 km),
Călmăţuiul îşi păstrează importanţa sa în
morfologia Câmpiei Române datorită adâncirii
acestuia în depozitele loessoide şi chiar în
Stratele de Frăteşti, atingând în sectorul inferior
70 m/km2. Această adâncire a fost favorizată de
friabilitatea mare a depozitelor loessoide pe
care este dezvoltat bazinul, de coborârea
accentuată a nivelului de bază reprezentat de
Dunăre, cât şi de mişcările neotectonice
pozitive prezente în regiune. Cursul inferior al
Călmăţuiului, (aval de confluenţa cu Urluiul),
este posibil să se fi înscris pe o veche vale, a
unui râu ce izvora din Podişul Prebalcanic şi
curgea de la sud spre nord, care să fi fost
decapitat în timpul Pleistocenului mediu de
către Dunăre (Geografia României vol. V). Altă
particularitate a acestui bazin hidrografic o
constituie dimensiunile destul de mari ale
suprafeţelor înclinate, ce fac racordul între
câmpurile interfluviale şi lunci (microversanţi).
Astfel, versanţii cu pante mai mari de 5% ocupă
o suprafaţă de 151 km2 ceea ce reprezintă
cca.11% din suprafaţa bazinului, o pondere
destul de mare comparativ cu alte bazine
hidrografice situate regiunea de câmpie. Aceşti
versanţi prezintă cel mai mare potenţial
morfodinamic, iar în condiţiile unor intervenţii
antropice neraţionale (arături din deal în vale,
despăduriri, păşunat excesiv), procesele de
eroziune desfăşurate pot duce la degradarea
serioasă a învelişului de sol.
Eroziunea hidrică pe microversanți în bazinul Călmățuiului teleormănean 45

Figura 5. Bazinul Călmăţuiului teleormănean.

Harta proceselor geomorfologice actuale
46 Maria ALBU (DINU)

BIBLIOGRAFIE

Bălteanu, D. (2002), Cercetarea geografică şi dezvoltarea durabilă. Revista Geografică, VIII (2001), Bucureşti.
Comănescu, L. (2004), Bazinul morfohidrografic Casimcea. Studiu geomorfologic, Edit. Universității din Bucureşti.
Enciu, P. (2007), Pliocenul şi cuaternarul din vestul Bazinului Dacic. Stratigrafie şi evoluţie paleogeografică, Edit.
Academiei, Bucureşti.
Grecu, F. (1980), Modelul morfometric al lungimii reţelei de râuri din bazinulHârtibaciului, St.cerc.geol., geofiz.,
geogr., Geografie, t. XXVII, nr. 2, Bucuresti.
Grecu, F. (1992), Bazinul Hârtibaciului. Elemente de morfohidrografie, Edit. Academiei, Bucureşti.
Grecu, F. (1997), Fenomene naturale de risc (geologice ș geomorfologice), Edit. Universitatii din București.
Grecu, F., Palmentola, G. (2003), Geomorfologie dinamică, Edit. Tehnică, Bucureşti.
Grecu, Florina (2018), Geomorfologie dinamică, Edit. Universitară, Bucureşti.
Ielenicz, M. (2004), Geomorfologie, Edit. Universitară, Bucureşti.
Liteanu, E. (1961), Aspecte generale ale stratigrafiei Pleistocenului şi ale geneticei reliefului din Câmpia Română,
Studii tehnice şi economice, Seria E, nr. 3, p. 41-64, Bucureşti.
Liteanu, E., Ghenea, C. (1967), Harta neotectonică a României, Studii tehnice şi economice, Seria H, nr.3, Bucureşti.
Moţoc, M., Munteanu, S., Băloiu, V., Stănescu, P., Mihai, Gh. (1975), Eroziunea solului şi metodele de combatere,
Edit. Ceres, Bucureşti.
Mureşan, D, Pleş, I., Onu, N. (1992), Irigaţii, desecări şi combaterea eroziunii solului, Edit. didactică şi pedagogică,
Bucureşti.
Panizza, M. (1996), Environmental geomorphology, Elsevier, Amsterdam.
Parich, M. (2007), Eroziunea şi combaterea eroziunii solurilor, Edit. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
Popa, A., Stoian, Ghe., Popa, G., Ouatu, O. (1984), Combaterea eroziunii solurilor pe terenuri arabile, Edit. Ceres,
Bucureşti.
*** (1976, 1977), Hărțile topografice militare, scara 1: 25000, editia a II-a, Editate de Ministerul Apărării Naționale al
Rep. Soc. România, Direcția Topografică Militară, București.
 ARCH C
E SE E
R

N
TR
E
TH

EROZIUNEA SOLURILOR ȘI

E
ALUNECĂRILE DE TEREN ÎN ZONA LACULUI
IZVORULUI MUNTELUI
S
AN
GE

D
L O

IC
MOD DEG ANM
ION
RPH RADAT DYN A Ioana Monica MUSCALU
LOGICAL

Abstract. Bazinul lacului Izvorul Muntelui, este situat în flișul carpatic, fiind limitat de versanți ce
aparțin munților Ceahlău, Bistriței, Stânișoarei. Datorită alternării depozitelor detritice, cu durități
diferite, versanții din jurul lacului, sunt afectați de variate forme de degradare, determinate fie de procese
gravitaționale, precum; alunecări de teren, prăbușiri sau solifluxiuni, fie de procese și fenomene
denudaționale, precum: rigole, ravene, torenți. Dintre aceste procese predomină, alunecările de teren
deoarece, în alcătuirea petrografică a flișului sunt prezente îndeosebi roci cu plasticitate avansată în
contact cu apa, în special argile, marne sau șisturi marno-argiloase.
Cele mai afectate localități de alunecări de teren sunt: Poiana Teiului, Hangu, Bicaz, pe raza cărora au
fost identificate sute de astfel de procese gravitaționale ale căror efecte sunt distrugerea gospodăriilor,
locuințelor, anexelor gospodărești, blocarea căilor de comunicație, divizarea satelor în două părți de către
materialul deluvial transportat și depus, dar și îngreunarea traficului de pe DN 15, blocarea acestuia,
întreruperea circulației sau devierea ei. După inventarierea terenurilor degradate și afectate de alunecări
și realizarea hărții eroziunii solului, au fost propuse o serie de măsuri amelioarative, în vederea reducerii
efectelor acestor procese geomorfologice.

Cuvinte cheie: eroziunea solului, alunecări de teren, degradare, proces geomorfologic, impact antropic

Introducere proceselor de acumulare generate de șiroire,

În zona lacului de acumulare Izvorul Muntelui,
dinamica versanților s-a făcut într-o perioadă
îndelungată, sub influența infiltrării apelor
meteorice, a depunerii și eroziunii stratului
superficial și a modificării energiei de relief.
Bazinul lacului Izvorul Muntelui, se încadrează
în zona tectonică a flișului din Carpații
Orientali, în care cea mai mare extindere o au
pânza de Tarcău și pânza de Ceahlău.
Caracteristicile litologice ale regiunii sunt date
de alternanța stratelor cu durități diferite,
precum și diferite proprietăți plastice sau
rezistență la acțiunea agenților externi. În
general domină rocile marnoase și este frecvent
fenomenul diaclazării unor complexe de roci
cum este cazul stratelor de Hangu. Altitudinea
reliefului variază între 400 și 1528 m, dar pe
suprafețe de circa 90 % altitudinea are valori
sub 1300 m.
O caracteristică importantă a evoluției
versanților în condiții periglaciare, este datorată
fiind reprezentată prin înălțarea bazei versanților,
până la 10-15 m. (Surdeanu, Catană, 1985)
Formarea conurilor de dejecție, în zonele de
vărsare ale râurilor reprezintă, contribuția
apelor curgătoare la acest proces. Uneori
lungimea conurilor de dejecție poate reprezenta
¼ din lungimea văii fapt observat la râurile
Fărcașa, Sabașa și Suha Mare. Unele văi mai
mici au fost blocate total datorită condițiilor
climatice din pleistocen, care nu a permis
eliberarea permanentă a bazei versanților de
materiale depozitate aici în urma transportului
(Ichim I.,1979) Datorită acestei tendințe, multe
văi din regiune prezintă talveg format în
depozite deluviale,fără a fi adâncit până la roca
de bază. Versanții munților Ceahlău sunt modelați
de numeroase alunecări de teren asupra lacului
nu se resimte în mod direct. O altă categorie de
procese de mișcare în masă o reprezintă, pseudo-
fluxiunile deplasări superficiale în care există o
combinare între mișcările tip curgere și cele ale
alunecării, păstrând în mare continuitatea
suprafeței superioare. (Ichim I., 1972)
48 Ioana Monica MUSCALU
Versanții modelați de eroziunea torențială
comparativ cu tipul analizat anterior, aceasta
ocupă suprafețe mult mai mici. Cu toate acestea
organismele torențiale sunt principalii furnizori
de sedimente spre lac, din aria versanților.
Aproape toate amenajările de lucrări
transversale de pe unii torenți (Ruginești,
Grozăvești) au fost depășite de aluviuni și la
debușarea în loc s-au format conuri deltaice de
mulți metri grosime.
Pantele despădurite din vecinătatea lacului
au înclinări mai mari și sunt acoperite de o
cuvertură deluvială subțire, fiind afectate de
alunecări și prăbușiri. Aceste procese pot
determina dezechilibrarea versanților, fenomen
care afectează în special munții mai scunzi.
Versanții cu înclinări mai reduse sunt afectați
de procese de solifluxiune și de pluviodenudare,
procese ce pot fi observate pe valea
Bistricioarei, Schitului și Jgheabului. Eroziunea
liniară afectează toți versanții despăduriți fiind
reprezentată de apariția unor ogașe, rigole la
vărsarea cărora apar conuri de dejecție (pârâul
Jgheabului, Schitului).
Importante sunt în special alunecările de
teren, hazarde naturale care în mod sigur se vor
manifesta și în viitor și care vor influența
dinamica ecosistemelor lacustre protejate. În
zona lacului Izvoru Muntelui, la circa 10 km
amonte de baraj, au avut loc alunecări de teren,
o bună parte a arealului se suprapune unor areale
vechi și reapar procese de deplasări de masă.
Metodologie
Întreaga metodologie se bazează pe datele
obținute din observațiile și cartări de teren, a
celor obținute din literatura de specialitate și a
interpretării hărților topografice și unor
documente și date statistice. Scopul lucrării
fiind identificarea arealelor supuse eroziunii și
alunecărilor de teren.
Calculul pantei reliefului, s-a făcut pe baza
hărții topografice, la scară 1:25000, ținând cont
de distanța dintre curbele de nivel, și de
echidistanța normală de 5 m, și principala de 25
de m. A fost dedusă, panta în grade
sexagesimale, pe baza corespondenței între
echidistanță și grade. În vederea inventarierii și
analiziei alunecărilor de teren s-au studiat,
diferite lucrări științifice, planuri de dezvoltare
locală, surse mass-media, despre diferite faze și
efecte, precum și fotografii mai vechi și mai
noi. Prin studii în teren am realizat o
inventariere a alunecărilor de teren din arealul
menționat, am identificat factorii genetici ai
fenomenelor, în corelație cu particularitățile
litologice ale versanților. În final am sintetizat
și corelat aceste date, am stabilt legătura dintre
frecvența și intensitatea alunecărlilor de teren,
precum și mărimea suprafeței afectate de aceste
fenomene. În vederea evaluării riscului
declanșării alunecărilor de teren sau reactivării
acestora, am analizat dinamica manifestării
alunecărilor, consecințele geomofologice în
modelarea versanților, implicații economice, și
efectele asupra așezărilor umane, măsuri de
reabilitare a unor zone afectate, și stabilirea
unor strategii de conservare a echilibrului
versanților, și de prevenire a reapariției
alunecărilor de teren.
Rezultate
În bazinul hidrografic al lacului Izvorul Muntelui
sunt prezente procese de degradare a terenurilor:
gravitaționale (alunecări de teren, prăbușiri,
solifluxiuni) dar și denudaționale (ravene,
rigole, torenți).
În bazinul lacului Izvorul Muntelui pot fi
observate procese generate de eroziunea liniară,
de tipul ravene, ogașe, torenți, dar și surpări.
Factorii ce contribuie la apariția și evoluția
acestor procese, sunt de natură climatică,
litologică, geomorfologică, biogeografică, și
antropică, dintre care cel mai important agent
extern care accentueză evoluția de acest tip îl
reprezintă precipitațiile. Pentru zona studiată,
sunt importante precipitațiile, considerate că a
avea caracter torențial (Rădoane N.,1980) dacă
depășec 50 de mm în 24 de ore. Astfel de valori
au fost înregistrate la stația meteorologică
Ceahlău-Toaca, în luna iulie 2007 (52,9 mm în
24 de ore, în luna iulie 2011 (99,9 mm în 24 de
ore, în luna iunie 2016 – 56 mm în 24 de ore,
ceea ce relevă faptul că, sunt puține evenimente
de acest tip înregistrate în munții Ceahlău. Un
impact mai puternic îl are intervenția antropică
 Eroziunea solurilor și alunecările de teren în zona lacului Izvorul Muntelui
prin lucrările de exploatare forestieră, deoarece
favorizează fenomenul de șiroire și scurgere
concentrată a apei atât pe traseele de tractare a
lemnelor, cât și în lungul drumurilor forestiere
unde se formează frecvent ogașe. O distribuție
mai redusă o au ravenele, deoarece formele de
eroziune liniară nu se pot adânci până la
dimensiunile specifice unei ravene, datorită
grosimii reduse a deluviilor formate și a
durității rocilor din substrat.
Procesele torențiale, se manifestă pe
versanții înalți abrupți și lipsiți de vegetație.
Formarea torenților este favorizată, de
precipitații abundente, din lunile de primăvară
în special din perioada mai-iunie, care alături
de topirea zăpezilor, determină acumularea
apei, în bazinele de recepție, eroziunea solurilor
și a depozitelor eluvio-deluviale, transportul
acestora, și depunerea sub formă de conuri de
dejecție. Astfel bazinele de recepție ale
torenților înaintează regresiv spre interfluvii, și
afectează și suprafețele înierbate astfel încât se
produc și desprinderea materialului din
cuvetura de grohotișuri, deja fixate. Pe pante
accentuate, alcătuite din depozite deluviale
puțin rezistente la eroziune, se formează
datorită șiroirii apei pe versanții:rigole, ravene
și ogașe, care se adâncesc rapid, ajung până la
roca mama și se lărgesc apoi prin procese de
eroziune liniară.
Procesele de eroziune și acumulare
torențială au un caracter temporar având
intensitate maximă, atunci când scurgerea este
maximă la topirea zăpezilor și în cazul ploilor
torențiale. Într-un experiment realizat de (I.
Bojoi, 1979) în cazul unei ploi torențiale care a
durat două ore și 30 de minute pe fundul văii
Bistrița în aval de lac s-au acumulat 47 de mm
de aluviuni, iar în râul Oanțu,74.8 mm de
aluviuni, fapt datorat existenței unui versant
despădurit ce aparține munților Stânișoarei în
cazul râului Oanțu, și a unuia împădurit în cazul
Bistriței, ambii versanți fiind alcătuiți din strate
de Hangu. Eroziunea în adâncime în acest caz a
fost similar generând procese de deplasare în
masă în lungul canalului de scurgere și
generând conuri de dejecție a căror formă
sugerează momente critice ale viiturii. Astfel de
fenomene, sunt mai frevente, în bazinele de
recepție ale văilor. Lacul de acumulare Izvorul
49
Muntelui, poate avea un rol important, în
regimul de inundații, deoarece prin reținerea
apei, se diminuează efectul undelor de viitură,
cu excepția cazului în care datorită unor erori
umane de exploatare, viiturile formate în mod
natural pot fi amplificate prin suprapunerea
debitelor deversate. Lacul Izvorul Muntelui,
reduce vârful viiturii, în cazul debitelor maxime,
deoarece lacul poate adăposti volumele a 4
viituri mari: având un volum total de 1211 mil
m cubi (Sistemul de Gospodărire a apelor
Neamț). Astfel lacul asigură, diminuarea
efectelor undelor de viitură, și protejează toate
localitățile situate în aval până în zona lacului
Pângărați împotriva inundațiilor. Evacuarea
viiturilor se realizează atât prin central în
funcție de capacitatea de acțiune a turbinelor
cât și prin sistemul de evacuare a barajului.
Precipitațiile cad în cantități mari și de
aceea acționează asupra reliefului, prin spălare
în suprafață, șiroire, și eroziunea solului.
Rezultatul acestei forme de eroziune este
observat prin porțiuni de teren, cu aspect
neregulat, depozite eluviale și deluviale lipsite
de sol și afectate de gelivație (Grecu F.
Pallmentola G., 2003). Aceste procese preced
eroziunea torențială, și se pot declanșa datorită
pășunatului intensiv, circulației turmelor de oi
sau înlăturării jnepenișurilor pentru extinderea
pășunilor și fânețelor.
În condițiile perioadelor ploioase se constată
că terenurile cele mai expuse degradărilor prin
procese de mișcare în masă se găsesc în zona
drumurilor construite pe versanții deluviali.
Ruperea echilibrului natural al pantei acestor
versanți în condițiile unor groase cuverturi
deluviale (zonele din lungul șoselelor Poiana
Teiului-Bicaz, Poiana Teiului-Pipirig Borca-
Mălini; unele drumuri forestiere: pe valea
superioară a râului Hangu, zona satului
Bucșoaia) a creat cele mai propice locuri de
reactivare a alunecărilor. Este necesar să se aibă
în vedere că una dintre caracteristicile
versanților o constituie grosimea mare a
deluviilor și marea discontinuitate a răspândirii
lor pe versanți. Masa deluviilor vechi, chiar
atunci când nu se poate vorbi de reactivarea
alunecărilor, se află într-o dinamică ,,ascunsă”
în fenomenul de creep: alunecările stabile sunt
zone potențiale unor procese de amploare.
50 Ioana Monica MUSCALU
Șiroirea a variat în decursul timpului atât ca
intensitate cât și ca regim de eroziune și
acumulare. Până în timpurile istorice, care
marchează și începutul defrișărilor, era mai
accentuate eroziunea chimică, în timp ce, după
intervenția omului prin defrișare a devenit
dominant eroziunea mecanică. Conform
cercetărilor lui (N. Rădoane, 2002) pe porțiuni
înierbate situate la 460 de m altitudine, pe un
versant cu înclinări de 26 de grade, pragul de
producere a eroziunii a fost dat de ploi cu valori
cuprinse între 3,8 și 4 mm.În cazul unui teren
înierbat și necosit, în timp ce aceleași valori
menținute pe un teren cosit a dus un prag de 26
de ori mai mare.
Alunecările de teren au frecvența cea mai
mare datorită alcătuirii petrografice a flișului
din argile, marne, șisturi marno – argiloase, roci
cu plasticitate avansată în contact cu apa
(Stănescu, Văcărașu, Sficlea, Swizewski, 1980).
Procesele gravitaționale sunt prezente încă din
amonte de Poiana Teiului și continuă până la
Izvorul Muntelui fiind ușor de observat pe
versantul stâng al văii Bistriței. Torenții
prezenți și ei pe versanții mai abrupți sunt
activați de ploile torențiale sau de topirea
bruscă a zăpezii și dezvoltă o eroziune specifică
datorită durității reduse a rocilor, dar și lipsei
vegetației forestiere (Barbu, Lupașcu, Rusu,
1981).Versanții cu înclinări mai reduse sunt
afectați de procese de solifluxiune și de
pluviodenudare, procese ce pot fi observate pe
văile: Bistricioarei, Schitului și Jgheabului.
În localitatea Poiana Teiului au fost
identificate 975 alunecări de teren,160 dintre
acestea afectând locuințele. Alte localități
afectate în prezent de către alunecări de teren,
sunt: Bicaz, Păstrăveni, Făuneni, Hangu și
Cuejdel, situate pe versanții ce limitează DN 15.
Comuna Hangu, are un teritoriu afectat
intens de procese denudaționale și de alunecări
de teren, care afectează atât partea carosabilă
cât și lucrările de protecție ale DN 15 precum și
construcțiile civile și terenurile agricole. În
această zonă, alunecările sunt activate și
reactivate și datorită existenței bazinelor de
recepție, ale pâraielor: Vârlam, Buba, Buti,
Huidumani și Grozăvești.
În anul 2005 s-a declanșat o alunecare de
teren pe un vechi deluviu, ce a determinat o
tasare a șoselei pe o lungime de 80 m,însoțită
de o fracturare a părții carosabile. În același an
din bazinul de recepție a pârâului Grozăvești a
fost pusă în mișcare un deluviu secundar,
determinând tasarea terasamentului șoselei, fapt
datorat și lipsei de măsuri de stabilizare a
talvegului torentului precum și inexistenței unor
lucrări de consolidare a taluzurilor. Stabilitatea
șoselei DN 15 a fost afectată de alunecări de
vale, pe raza localității Grozăvești, unde
monticuli și lentile aparținând unor deluvii de
3-8 m,au afectat stabilitatea drumului, fiind
situate de ambele părți ale acestuia.
Pârâul Huidumani are un bazin hidrografic
reprezentativ pentru procesele denudaționale
(Martelloni, G., Segoni, S., Fanti, R., Catani,
F.,2 012) din zonă cu vârste diferite, dintre care
predomină deplasările în masă. Pârâul Buti
traversează șoseaua la 12 m sub nivelul
carosabil printr-un tunel betonat,datorită căruia
apare fenomenul de tasare a șoselei pe 50 de m
cu 0,7 m pe verticală. Traficul de pe DN 15 este
blocat, datorită unei alunecări și a unor curgeri
noroioase generate de deluviul ce aparține
bazinului pârâului Buba, care a dezvoltat o vale
de alunecare sub muchia Bubei. Din anul 2011
până în prezent s-au executat lucrări de
drenaje,de consolidare a versantului,în vederea
stabilizării și reducerii efectelor proceselor
geomorfologice,fără a fi suficiente.
Alunecări de teren în satul Izvorul Muntelui
În anul 2010 datorită precipitațiilor abundente
din lunile iunie-iulie, a fost declanșată o
alunecare de teren, în urma căreia aproximativ
un hectar de teren împădurit a început să
coboare pe versant de la altitudinea de 40 de m,
într-o zonă situată în apropierea pârului Izvorul
Muntelui. Zona este situată în vecinătatea
barajului, iar alunecările au drept cauze
declanșatoare, formarea unor lacuri, în zona
Nămuca, a căror apă se infiltrează în stratul de
roci argiloase. Această alunecare a avut ca efect
acoperirea a cinci gospodării din satul Izvorul
Muntelui, împărțind în două localitatea situație
asemănătoare alunecării din 2005,din satul
Izvorul Alb când corpul alunecării a acoperit 13
gospodării și a blocat drumul național DN15.
 Eroziunea solurilor și alunecările de teren în zona lacului Izvorul Muntelui
Localitatea Izvorul Alb fost afectată în
repetate rânduri de alunecări de teren.
Localnicii povestesc că în anul 1914, datorită
unei alunecări de teren a apărut un lac redus ca
dimensiune. În anul 2006, toate cele 129 de
gospodării din sat au avut de suferit din cauza
alunecărilor repetate de teren. Factorii
declanșatori, sunt atât natura substratului cât și
panta reliefului și caracteristicile climatice.
Satul Izvorul Alb este situat, la poalele
munților Ceahlău (Diaconu, Săndulache, 2008)
la baza versantului alcătuit din strate de roci
șistoase, argiloase, de vârstă albian – vranconian,
aparținând flișului, grupate sub denumirea de
strate de Ceahlău (Albota, 1992). Acest facies
litologic, a favorizat apariția unui corp deluvial
ale cărei grosimi variază de 2,5-6 m, situat pe
versantul drept al văii Izvorul Alb. Versantul
stâng al văii este afectat de alunecări stabilizate
care se pot reactiva, în condiții favorizatoare.
Caracteristicile climatice și în special variația
intensității și volumul precipitațiilor,contribuie
Harta proceselor geomorfologice din arealul comunei Hangu
Legenda hărții
Relief format prin acțiunea alunecărilor de teren
Nișe și abrupturi de desprindere a
alunecărilor în roca în loc, cu înclinari peste 60°
Nișe și abrupturi de desprindere a
aluncărilor în roca în loc cu înclinări sub 60° în curs de
stabilizare și fixare cu vegetație,
51
la deplasarea corpului deluvial, parțial sau în
totalitate, precum și la extinderea acestuia în
suprafață. În anii cu precipitații abundente ce
depășesc 900 mm pe an, este favorizată
acumularea apei în corpul deluviilor, în special
în condițiile lipsei drenajului natural pe versanți
în zona satului. În extremitatea estică a zonei
deluviale, este prezent un torent, datorită căruia
se realizează drenajul apelor facilitând
alunecarea. Un alt factor ce contribuie la
evoluția alunecării, îl reprezintă, morfometria
zonei, deoarece panta versantului, este de 10-
15% iar în partea superioară ajunge de 25-30%
versantul având o formă concavă. Pe lângă
condițiile naturale, la dezvoltarea alunecării a
contribuit și intervenția antropică, care a afectat
ambii versanți prin: defrișarea pădurii,
deteriorare amenajării din albia râului Izvorul
Alb, betonarea albiei minore, regularizarea
cursului, aceste lucrări fiind realizate în același
timp cu barajul lacului de acumulare Izvorul
Muntelui.
Nișe și abrupturi de desprindere a
surpărilor în depozite friabile (deluvii , nestabilizate și
eluvii cu panta mult diminuată
Nișe și abrupturi de desprindere a
auluncărilor în depozite friabile ( deluvii nestabilizate sau
în curs de stabilizare
52 Ioana Monica MUSCALU
Nișe și abrupturi de desăprindere a
alunecărilor în depozite friabile, fixate și acoperite cu
vegetație
Martori de rezistență abrupt prin
acțiunea alunecărilor sub formă de bâtci , monticuli,
pinteni
Înșeuări
Microrelief de lobi
Vâlcele și pâlnii
Microrelief monticular
Conuri deluviale
Glacisuri
Văi de Alunecare
Abrupturi și nișe de desprindere
Abrupturi și nișe de desprindere
determinate de ruperea echilibrului versantului prin
construirea șoselei
Suprafețe de versant neafectate de
alunecări
Fundul văilor cu terase și șesuri bine
reprezentate
Viaducte și poduri
Alunecări de teren din comuna Hangu
Pe teritoriul comunei se află stratele de Hangu
alcătui din: marne, gresii calcaroase, calcare
argiloase și grezoase, argile mărnoase și marne,
reprezentând un fliș predominant calcaros de
vârstă senonian (cretacic superior).Pantele ce
favorizează alunecările de teren în zona Hangu
sunt cuprinse între 20-30 %, iar căile de
comunicație, construcțiile, plantațiile și livezile
de pe raza comunei sunt susceptibile a fi
afectate de alunecări în proporție de 70 %.
Conform datelor ISU NEAMȚ, potențialul de
producere a alunecărilor în comuna Hangu este
mediu, atât în privința tipurilor de alunecare
primară cât și reactivate. Pe suprafața ocupată
de stratele de Hangu au fost inventariate 125 de
alunecări de teren, însumând 48,6 km2. Prima
alunecare de proporție a avut loc în anul 1997
în satul Ruginești din comuna Hangu, corpul
alunecării având aproximativ 6 ha a afectat
gospodăriile a patru familii. Conform unui
comunicat de presă al Instituției Prefectului din
Jud. Neamț din 22 noiembrie 2007 în luna
octombrie a fost reactivată o alunecare de teren,
ca urmare a precipitațiilor abundente, având o
lungime de 250 m, o adâncime de 3-5 m și o
lățime de 50 m, corpul alunecării afectând
locuința și anexele gospodărești ale unei familii
din satul Grozăvești, comuna Hangu afectând și
o porțiune din DN 15 în care au apărut crăpături
și fisuri necesitând lucrări de consolidare. În
anul 2016 o alunecare de teren a fost
declanșată, de lucrări de infrastructură, pentru
regularizarea unui torent ceea ce a afectat două
gospodării. În aceeași localitate lucrările de
asfaltare a drumului comunal au declanșat o
alunecare care a afectat patru gospodării.
Fig. nr. 1. Alunecare de teren, în apropiere de Borsec
Alunecarea de teren din anul 2010, situată
în apropierea pârâului Izvorul Muntelui
declanșată la o altitudine de 40 de m, în
vecinătatea barajului se încadrează, după
criteriul adâncimii suprafeței de alunecare, în
categoria alunecărilor de suprafață după viteza
de alunecare este o alunecare rapidă după
distanța de deplasare intră în categoria
alunecărilor propriu-zise după evoluția
alunecării pe versant este o alunecare detrusivă
– progresivă în raport cu stratificația
versantului este o alunecare consecventă și
după vârstă este o alunecare actuală.
Alunecarea din satul Izvorul Alb situată în
amonte de Izvorul Muntelui în lungul văii cu
același nume este situată pe versantul drept al
 Eroziunea solurilor și alunecările de teren în zona lacului Izvorul Muntelui 53

văii Izvorul Alb și se încadrează din punct de
vedere al adâncimii suprafeței de alunecare în
categoria alunecărilor de mică adâncime după
viteza de alunecare este o alunecare lentă după
distanța de deplasare este o alunecare propriu-
zisă după direcția de deplasare a acumulatului
este: delapsivă, regresivă după poziția suprafeței
de alunecare, față de stratificație este
consecventă, iar după vechime este actuală
nefiind înregistrate alte manifestări în zona
respectivă. Tot pe raza localității Izvorul Alb
dar pe versatul stâng al văii există o alunecare
considerată a fi stabilizată care se încadrează în
categoria alunecărilor de mică adâncime și în
categoria alunecărilor foarte lente după viteză a
alunecărilor propriu-zise după distanța de
deplasare a corpului alunecării a alunecării
detrusive după direcția de evoluție pe versant a
celor consecvente după poziția față de
stratificarea versantului și a alunecărilor vechi
după vechimea acestora .
Alunecarea din 22 noiembrie 2007 de pe
raza comunei Hangu satul Grozăvești, face
parte din alunecările adânci conform criteriului
adâncimii suprafeței de alunecare este o
alunecare extrem de rapidă după viteza de
alunecare o alunecare propriu-zisă după
distanța pe care se deplasează acumulatul de
alunecare este o alunecare detrusivă-progresivă
după direcția de evoluție și consecventă după
structura litologică iar după vârstă este o
alunecare actuală.

Tab. nr. 1. Suprafețe afectate de alunecări în zona lacului Izvorul Muntelui

Modul de
Suprafața degradată Grosimea Volumul Principalele
Nr crt . folosință a
prin alunecări de teren deluviului deluviului (m3) caracteristici
terenului
Argilos cu
1 2400 6 4400 fragmente Pășune
colțuruoase
Argilo-nisipos
2 1200 1,2 1040 cu fragmente Pășuni și fânețe
rare colțuroase
Argilo-nisipos
cu fragmente Pășune și
3 240 0,7 210
colțuroase mai fânețe
mici de 10 cm
Argilo-nisipos,
Zona defrișată
cu fragmente
4 1100 0,8 394 transformată în
colțuroase sub
pășune
15 cm
Argilo nisipos
5 360 1,4 400 Vatră –sat
fin
Nisipo-argilos
cu rare Vatra de sat
6 11000 2,5 24 400
fragmente (zona șoselei)
colțuroase
7 840 1,5 1000 Argilo-nisipos Vatră sat

Conform hărții ICPA 1987 au fost 6. BM/An – Soluri brune eu-mezobazice

identificate următoarele tipuri de soluri .
1. BO/10 – Soluri brun-acide si litosoluri
2. LS/ Litosoluri – eroziune slabă
3. BM/5 – Soluri brune eu-mezobazice și
litosoluri
4. BM/5 – Soluri brune eu-mezobazice și
litosoluri
5. BM/A – Soluri brune eu-mezobazice pe
depozite fluviatile recente.
andice – eroziune slabă
7. BM/an/1 – Soluri brune-eumezobazice
andice și soluri brune-luvice – eroziune slabă.
Aceste 7 tipuri de soluri din categoria BO/
10 se încadrează în categoria soluri brune acide
și litosoluri și intră în categoria de eroziune
slabă putând fi observate pe hartă în 20 de
areale. Solurile din categoria BM/ 5 sunt soluri
brune eumezobazice și litosoluri ,distribuite
54 Ioana Monica MUSCALU
doar în 5 areale pe hartă fapt ce susține
afirmația că eroziunea solurilor din această
categorie este slabă. Solurile brune eumozobazice
andice, notată pe hartă cu simbolul BM/An,
precum și solurile eumezobazice andice și
brune-luvice notate pe hartă cu BM / an /
1 ocupă suprafețe mai mici decât cele
prezentate anterior. Dacă se menține tendința de
evoluție a proceselor erozionale din acest areal
gradul de eroziune în continuă creștere va
determina trecerea a celor 29 de areale de la
stadiul de eroziune slabă la cel de eroziune
moderată. În prezent ponderea solurilor afectată
de eroziune moderată este redusă existând doar
5 areale cu soluri brune-eumezobazice tipice și
Modul de utilizare a terenurilor
În funcție de destinație, terenurile sunt împărțite
in 5 mari categorii în conformitate cu articolul
2 din legea 18/199. Din aceste categorii în
bazinul hidrografic Izvorul Muntelui se
regăsesc terenuri cu destinație agricolă (ce
includ trenuri arabile, terenuri ocupate cu
pășuni și fânețe, terenuri de sub amenajări, de
îmbunătățiri funciare și de sub drumuri
soluri brune-luvice, notate cu BM / I/ 5a căror
tendință condițiile aceelerării eroziunii este de
trecere de la stadiul de eroziune moderată la
stadiul de eroziune puternică. Solurile notate pe
hartă cu BM/ 1 sunt soluri brune eumezobazice
erodate și erodisoluri, totalizând 15 soluri cu
eroziune puternică. Există în zonă însă și soluri
neafectate de eroziune marcate cu simbolurile
următoare: 9-BM-Soluri brune eu-mezobazice
10-PB/4 Soluri brune-feriiluviale, podzolice
11- PB/3 Soluri brune feriiluviale: a) sub pajiști
b) sub pădure) 12 – PD/1 Podzoluri 13 PB/
3 – Soluri brune feriiluviale și litosoluri a) sub
pajiști b) sub pădure).
tehnologice și de exploatare agricolă. A doua
categorie bine reprezentată în bazinul
hidrografic Izvorul Muntelui este cea a
terenurilor cu destinație forestieră, categorie în
care sunt incluse terenuri împădurite sau
destinate împăduririlor, dar și terenuri
neproductive incluse în amenajările silvice. A
treia categorie este cea a terenurilor din
intravilanul localităților situate în interiorul
limitelor acestora pe care sunt amplasate
 Eroziunea solurilor și alunecările de teren în zona lacului Izvorul Muntelui
construcții clădiri inclusiv terenuri agricole sau
forestiere. Ultima categorie este cea a
terenurilor cu destinație specială situate sub
drumuri și căi ferate, construcții hidrotehnice,
rezervații naturale (Secu, Ceahlău sau alte
construcții de transport a energiei sau gazelor
naturale). În bazinul hidrografic al lacului
Izvorul Muntelui au fost identificate 15 areale
cu soluri neafectate de eroziune ce fac parte din
categoria solurilor brune feriiluviale și
podzolurilor pentru care există posibilitatea de
a trece la un grad slab de eroziune sau chiar la o
eroziune moderată.
Fig. 2. Drum afectat de eroziune în Tulgheș
Fig. 3. Erodisoluri cu eroziune foarte puternică,
eroziune în adâncime, ogas
Fig. 4. Ogașe, dezvoltate pe un versant afectat de
alunecări
55
Apa provenită din ploile torențiale sau din
ploile îndelungate, precum și din topirea
zăpezilor reprezintă principalul agent de
eroziune pe terenurile în pantă din bazinul
Izvorul Muntelui. Scurgerile de suprafață
afectează atât terenurile în pantă lipsite de
vegetație cât și pe cele acoperite de formațiuni
vegetale, deoarece o parte din apa din
precipitații este reținută de coronamentul
pădurii iar o parte este reținută de litieră
infiltrându-se în sol, în timp ce surplusul se
scurge la suprafață. Procesul este accelerat prin
defrișări pe versanții abrupți, când crește
debitul scurgerii de suprafață în detrimentul
apelor de inflitrație (Smith, 1996). Creșterea
debitului apelor de suprafață, determină
șiroirea, formarea unor sisteme de ravene și
ogașe, care accelerează eroziunea versanților.
Astfel putem deosebi o eroziune superficială,
care este susținută și de activitatea antropică,
materializată prin apariția unor rigole cu
adâncimi de 15-20 cm și lățimi de 30-40 cm ce
pot fi observate pe versanții văilor Vârlam,
Buba, Huidumani și Grozăvești ce aparțin
comunei Hangu din punct de vedere
administrativ și care au determinat diverse
pagube carosabilului din DN 15. Alunecările de
teren din zonă au un caracter progresiv datorită
extinderii mari a zonei flișului. Eroziunea
moderată și puternică este observabilă, pe
versanții cu înclinări de 30-40 de grade
acoperiți de fânețe și pe versanții cu pante între
20-30 de grade acoperiți de pășuni. În vederea
reducerii eroziunii terenurilor și în special a
solurilor din arealul studiat, se recomandă
utilizarea unor tehnici care servesc la
menținerea structurii solului prin metode
precum: cultivarea terenurilor adăugarea unor
produse sintetice pentru ameliorarea solului. În
vederea reducerii energiei agentului erozional
sunt recomandate și metodele geotehnice
(Borșaru, Pojar, Matei, Martiniuc, 1975) de
îndiguire,realizarea unei rețele de drenaj în
vederea direcționării apei departe de zonele
afectate de eroziune. Alte metode ce pot fi
utilizate sunt: cele agronomice de cultivarea a
unui covor vegetal des de reținere a rădăcinilor
plantelor în vederea evitării expunerii a
eroziunii a unui sol golaș. Porțiunile din DN 15
au fost afectate de procesele de degradare a
56 Ioana Monica MUSCALU
versanților prin denivelări (cum este cazul
porțiunii situate la vest de pârâul Buti) blocarea
carosabilului cu material deluvial (cazul
porțiunii situate sub muchia Bubei, în partea
nord-vestică a bazinului Buba) precum și
apariția unor fracturări tasări(în zona localității
Grozăvești. În vederea remedierii acestor efecte
ale proceselor de degradare a DN 15 sunt
Figura 5. Harta geologică a regiunii studiate
Concluzii
Degradarea terenurilor în bazinul hidrografic al
lacului Izvorul Muntelui se manifestă atât
asupra litologiei versanților prin procesele
geomorfologice gravitaționale dintre care
predomină: alunecările de teren dar și prin
procese denudaționale mecanice de tip: rigole,
ravene, torenți. Procesele mecanice, pot afecta
de-o potrivă și solurile din zona studiată prin
eroziune în adâncime transport și depunere
proces ce poate continua până la îndepărtarea
totală a păturii de sol. În zona studiată
predomină versanții cu înclinări medii de 15-30
de grade de aceea terenurile afectate de
alunecări de teren și forme de șiroire reprezintă
necesare măsuri de stabilizarea a telvegului
torenților în special a celor care traversează
șoseaua lucrări de consolidare a taluzurilor
(prin ziduri de sprijin) lucrări de drenaje și de
asigurare a scurgerii superficiale a apei lucrări
de refacere a teraselor și de consolidare a
versanților.
12 % din suprafața bazinului. Terenurile
împădurite cu soluri de tip brun feriiluvial,
brun-acide, podzolice, reprezentând 56 % din
suprafața bazinului nu sunt afectate de eroziune.
Solurile afectate de eroziune slabă situate sub
pășuni și fânețe fac parte din categoria solurilor
brun-acide brune-eumezobazice și litosolurilor
precum și a solurilor brune-luvice reprezintă
aproximativ 21 % din arealul studiat. Ponderile
cele mai mici revin solurilor cu eroziune
moderată din categoria solurilor brune luvice și
brune eumezobazice care reprezintă 6 % din
perimetrul studiat în timp ce doar 5 % îl
reprezintă ponderea solurilor cu eroziune
puternică de tipul brune eumezobazice erodate
și erodisoluri.
 Eroziunea solurilor și alunecările de teren în zona lacului Izvorul Muntelui 57

BIBLIOGRAFIE

Achim, F. (2016), Geomorfologie, Edit. Universitară. București.

Albota, M.G. (1992), Munții Ceahlău, Edit. pentru Turism și Cultură București.
Armaș, I., Damian, R. (2003), Cartarea și cartografierea elementelor de mediu, Edit. Enciclopedică București .
Battistini, A., Segoni, S., Manzo, G., Catani, F. (2013), Web data mining for automatic inventory of geohazards at
national scale. Applied Geography 43.
Barbu, N., Lupașcu, G., Rusu, C. (1981), Studiul solurilor din partea sudică a munților Stânișoara, lucrare seminar
geografie ,,Dimitrie Cantemir”, nr. 2 Iași.
Bădilă, A. (2007), Managmemtul riscului la dezastru – ghidul de lucru pentru ONG-urile de mediu ,în prevenirea
dezastrelor.
Băloiu, V., Ionescu, V. (1986), Apărarea terenurilor agricole, împotriva eroziunii, alunecărilor și inundațiilor, Edit.
Ceres București. Chorely, R, J. Schuman, S.A .SUGDEN, Geomorphology Metheren, London.
Băncilă, I., (1958), Geologia Carpaților Orientali, Edit. Științifică, București.
Bocșaru, I., Pojar, V., Matei, L., Martiuniu, C. (1975), Urmărirea unor soluții pentru combaterea alunecărilor de teren,
în cadrul amenajării de îmbunătățiri funciare și stabilirea unor soluții optime.
Bojoi, I. (1979), Curs de Geomorfologie, Edit. Universității Ștefan cel Mare, Suceava.
Clough, Rw., Penzien , J. (1993), Dinamics of Structures, New York, Mcgrawhill Inc.
Grecu, F., Palmentola, G. (2003), Geomorfologie dinamică, Edit. Tehnică, București.
Grigore, M., Achim, F. (2003), Inițiere și date generale privind alunecările de teren și unele elemente specifice ale
acestora pe teritoriul României, Edit. Universitară, București .
Ichim, I. (1979), Munții Stânișoara – Studiu Geomorfologic, Edit. Academiei, București.
Ielenicz, M. (2004), Gemorfologie generală, Edit. Universitară, București.
Kirschbaum, D. B., Adler, R., Hong, Y., Hill, S. & Lerner-Lam, A. L. (2009). A global landslide catalog for hazard
applications – method, results and limitations. Natural Hazards, http://dx.doi.org/10.1007/s11069-009-9401-4.
Levis, A.L., Verstraeter G. & Zhu, H. (2005), RUSLE, applied in a GIS framework: Calculating the LS factor and
deriving homogeneous patches for estimating soil loss. International Journal of Geographical Information Science, 19.
Mac. I.( 2000),Geografie Generală Edit. Europontic,Cluj-Napoca .
Malamud, B., D., & Turcottte, D., L. (2006). The applicability of power – law frequency statistics to floods. Journal of
Hydrology, 322.
Martelloni, G., Segoni, S., Fanti, R., Catani, F. (2012), Rainfall thresholds for the forecasting of landslide occurence at
regional scale. Landslides,.http:// dx.doi.org/10.1007/s10346-011-0308-2.
Martiniuc C (1954)-Pantele deluviale,Contribuții la studiul degradărilor de teren, Probleme geografice .
Mejia-Navaro, M.WoHl, E.e ,Oaks, S.D (1994), Geological, Hazards, Vulenerabilty and Rissck assesement Using GIS :
Model for GLENWOOD, Springs, Colorado, Geomophology, http://books.google.ro//books .
Petley, D. (2012), Global patterns of loss of life from landslides. Geology.
Rădoane, Maria (1983), Relieful și procesele reliefogene din zona lacului de baraj Izvorul Muntelui, teză de doctorat
suținută la Univ Alexandru Ioan Cuza, Iași.
Rădoane N. (1980), Contribuții la cunoașterea unor procese torențiale din bazinul râului Pângărați, în perioada
1967-1979, Studii și cercetări geografice și geologice, Geogr. T.XXVYY, nr. I.
Rădoane, N. (2002), Geomorfologia bazinelor hidrografice mici,Edit. Universității Suceava
Surdeanu V (1987) – Studiul alunecărilor de teren din valea Bistriței .
Van Muysen, W., Govers, G., Van Oostk. (2002), a. Identification of important factors in the process of tillage erosion : The
the of Moudboard tillage Soil and tillage rsearch.
Van Western, C. J., Castellanos, E., & Kuriakose, S. L. (2009), Spațial data for landslide susceptibility, hazard, and
vulnerability assessment: an overwiew. Engineering Geology.
Weichselgartner, J. (2001), Disaster mitigation: the concept of vulnerability revisited. Disaster Prevention and
Management, www.periodici.caspur.it
Wischmeier, W.H. (1976), Use and misuse of the Universal Soil Loss Equation, Journal of Soil and Water
Conservation.
Yilmaz Işık (2009), Landslide susceptibility mapping using frequency ratio, logistic regression, artificial neural
networks and their comparison: A case study from Katlandslides, Computers & Geosciences 35,
www.elsevier.com/locate/cageo
Y. Veyret, N. Meschinet de Richemond, N. (2003), Les risques naturels en Europe: la dicersite des reponses. “Les
risques” Y. Veyret, Edit. SEDES, Paris.

Universitatea din București, Facultatea de Geografie

Școala Doctorală Simion Mehedinți
 ARCH C
E SE E
R

N
TR
E
TH

THE MAP OF EDUCATIONAL RISK.

E
APLICATIONS FOR ILFOV COUNTY

AN S
GE

D
L O

IC

MOD DEG ANM

O N
RPH RADATI DYN A Cristina PETRE-GHIȚĂ
LOGICAL

Abstract: The map of educational risk is an important component of the educational quality management
system and a tool that can facilitate a correct assessement of the conditions in which a school functions,
on the one hand, and of the effort made by the teachers in order to add value through education, on the
other hand. Based on it, the schools that get good results in terms of value added can be motivated and
rewarded, while the beneficiaries of education can be directed to those education providers that meet best
the expectations. This topic has been highly debated and has been included in the projects of the
Romanian Agency of Quality Assurance in Pre-University Education (in Romanian, ARACIP). Such a
project is The Development of National Management and Quality Assurance System in the
Pre-University Education 2008-2011. It proposes a model of educational risk map developed by GIS
techniques, namely the ArcMap 10.1 software, by using the most representative general indicators.
Besides, this cartographic approach also takes into account specific indicators of Geography discipline,
which might be able to increase the value added in the schools lying in the Ilfov County.

Keywords: educational risk, map, geography, Ilfov County

Introducere management şi asigurare a calităţii în

Harta de risc educațional poate constitui o
componentă importantă a sistemului de
management al calității educației fiind un
instrument ce poate facilita o evaluare corectă a
condițiilor în care funcționează o școală și a
efortului depus pentru a realiza un plus de
educație. De asemenea, acest instrument poate
contribui la motivarea și recompensarea școlilor
care obțin rezultate deosebite în termeni de
valoare adăugată orientând beneficiarii
educației spre acei furnizori care îndeplinesc
cel mai bine așteptările.
Acest subiect a fost extrem de dezbătut și
inclus în proiectele Agenției Române de
Asigurare a Calității în Învățământul
Preuniversitar (ARACIP) (ex: proiectul
strategic – Dezvoltarea sistemului naţional de
învăţământul preuniversitar – 2008-2011).
Modelul de analiză se aplică pentru unitățile
de învățământ preuniversitar din județul Ilfov,
atât gimnaziale cât și liceale, în baza unor date
la nivelul anului școlar 2015-2016. Precizăm
faptul că aceste date nu sunt în proporție de
100% cele reale, ele fiind utilizate în acest
studiu pentru a demonstra aplicabilitatea acestei
metode de analiză și diagnostic. Datele pot fi la
îndemână relativ ușor din raportările oferite de
școli, din sistemul informatic integrat, colectate
din teren sau prin intermediul inspecțiilor
școlare etc.
Redăm în figura de mai jos repartiția
numerică, pe localități, a celor 68 de unități de
învățământ gimnazial cu personalitate juridică
(figura 1-a) și a celor 17 unități de învățământ
liceal, în funcție de profil (teoretic, tehnologic,
vocațional sportiv, vocațional teologic (figura 1-b).
60 Cristina PETRE-GHIȚĂ
a.
b.
Fig. 1. Repartiția numerică a unităților de învățământ
preuniversitar din județul Ilfov
a. unități de învățământ gimnazial
(cu personalitate juridică)
b. unități de învățământ liceal (în funcție de profil)
Scop și obiective
Lucrarea de față prezintă o abordare extrem de
necesară în diagnosticarea și proiectarea celor
mai bune strategii educaționale la nivel
județean, în general, la nivelul disciplinelor de
studiu, în special (în cazul de față geografie)
din unitățile de învățământ preuniversitar de
stat din județul Ilfov, în special.
Se propune, într-o primă etapă, realizarea
unui model de hartă de vulnerabilitate a
educației din mediul preuniversitar de stat la
nivelul județului Ilfov, folosind indicatori de
risc aprobați de ARACIP (anexa 4 a O. M.
6517/2012 privind aprobarea Metodologiei de
evaluare externă a calității educației în
învățământul preuniversitar) pe care îi
considerăm extrem de importanți în redarea
calității educației (nivelul de educație al
familiei, componența acesteia, proporția
grupurilor vulnerabile, infrastructura pentru
educație). Bineînțeles că folosirea tuturor celor
15 factori de risc din anexa 4 (ex: nivelul
economic al familiei, timpul mediu de deplasare
la școală, calificarea personalului, participarea
cadrelor didactice la programe de formare
continuă, mobilitatea cadrelor didactice, număr
de absențe motivate/nemotivate înregistrat de
elevi la ora de geografie, utilizarea TIC la ora
de geografie, numărul mediu de volume și
publicații, numărul mediu de elevi înscriși la
bibliotecă) ar conduce la o acuratețe mai mare
a hărții de vulnerabilitate și implicit a hărții de
risc, însă lipsa de timp ne-a determinat, pentru
moment, să folosim doar pe cei menționați
mai sus.
Concepția generală se bazează pe caracterul
multidiciplinar si multicriterial al fenomenelor
naturale și sociale. Elaborarea hărților de risc în
educație au astfel similitudini cu cele din alte
sfere ale cunoașterii, pornindu-se de la
cuantificare/ cantitate la evaluări calitative
(Grecu și colab., 2013).
Ulterior, pe baza unor indicatori de rezultat
(rata de promovare la disciplina geografie
V-VIII și rata de promovare la examenul
național de bacalaureat) se încearcă redarea
unui model de hartă de risc educațional.
 Harta de risc educațional. Aplicații în județul Ilfov 61

Metode, date și tehnici S-a abordat metoda de diagnostic și

Analiza statistică s-a efectuat în baza datelor
colectate de la școli pentru fiecare din cei patru
factori de risc (nivelul de educație al familiei –
procent elevi ai căror părinți nu au studii sau au
studii generale; componența familiei – procent
elevi cu familii monoparentale, în grija
bunicilor sau a altor rude, instituționalizați;
proporția grupurilor vulnerabile – romi și elevi
cu cerințe educaționale speciale; gradul de
dotare al cabinetului de geografie) și pentru
indicatorii de rezultat, respectiv procentul de
promovare la disciplina Geografie în ciclul
V-VIII și procentul de promovare la examenul
național de Bacalaureat – note peste 6 obținute
la disciplina Geografie.
prognostic FMA (Failure Modes and Effect
Analysis – Analiza modalităților de efect și a
efectelor) (Stamatis, 2003) pentru evaluarea
proceselor în vederea identificării locului și a
modalităților de manifestare a eșecului. Pentru
analiza riscurilor asociate problemelor identificate
și stabilirea intervalelor de frecvență
corespunzătoare claselor de risc, s-a folosit
metoda de diagnostic RPN (Risk Priority
Number).
RPN = Severitate X Apariție X Detecție
În vederea identificării vulnerabilității sau a
severității impactului au fost atribuite punctaje
de la 1 la 5 cărora li s-au atribuit consecințe
(după Mantăluță, 2009).

Tabel 1 – Valori atribuite severității și consecințe

SEVERITATE
Punctaj Vulnerabilitate Consecințe
1 Fără sau redusă Activitatea/procesul/performanțele/produsul sunt afectate în mică măsură.
Procesul se mai poate îmbunătăți, produsul mai poate fi folosit, cu o mică
2 Mică
diminuare a rezultatelor/performanțelor.
3 Medie Degradare continuă a procesului educațional și a performanțelor.
Procesul nu mai poate continua, rezultatele obținute sunt slabe, produsul nu
4 Mare
va avea succes.
Este afectată siguranța sistemului, cu efecte ireparabile pe termen scurt, iar
5 Foarte mare
efectele se propagă în sistemele conexe (social, pe piața muncii).

Apariția eșecului se află în strânsă relație cu condiții de examen, pregătirea psihologică a

valorile celor doi indicatori de rezultat, iar elevilor pentru susținerea unui examen etc.
detecția (rata de eroare) poate fi corelată cu Astfel, valorile deținute pentru cei patru factori
probabilitatea de a fi omise unele valori sau de de risc au fost reclasificate după cum se poate
a nu deține valorile corecte din mai multe cauze observa în tabelul 2, apoi au fost mediate în
ce țin de nerespectarea standardelor în evaluare, vederea redării vulnerabilității la eșec educațional.
Tabel 2. Reclasificarea claselor de valori pentru factorii de risc
Nivel Proporția
Componența Infrastructura pentru
Punctaj Vulnerabilitate educațional grupurilor
familiei educație
al familiei vulnerabile
1 Fără sau redusă < 5% < 5% <2,5% >75%
2 Mică 5–10% 5–10% 2,5-5% 50-75%
3 Medie 10-30% 10-20% 5-10% 15-50%
4 Mare 30-50% 20-30% 10-20% 5-15%
5 Foarte mare >50% >30% >20% <5%

Rezultate Glina, Găneasa, Ștefăneștii de Jos, Vidra –

Analizând cei patru factori luați în considerare
se constată faptul că nivelul de educație al
familiei este precar îndeosebi la nivelul
comunităților unde există populație aparținând
unor grupuri vulnerabile cum ar fi romi (Jilava,
Sintești) și unde există un procent semnificativ
de elevi care provin din familii monoparentale,
se află în grija bunicilor sau a altor rude
(Ștefăneștii de Jos, Tunari, Vidra, Petrăchioaia).
Astfel, harta de vulnerabilitate la eșec
educațional (figura 2) cuprinde patru clase de
62 Cristina PETRE-GHIȚĂ

valori. Se constată că prezintă vulnerabilitate promoția curentă) se află în localitățile Buftea,

ridicată la eșec școlar unități de învățământ din
localitățile: Găneasa, Vidra, Ștefăneștii de Jos,
Tunari, Petrăchioaia, Ciorogârla, Jilava, Glina.
În orașul Pantelimon, valoarea mare a
severității se explică prin numărul mare de elevi
școlarizați aparținând celor patru categorii de
factori de risc analizați. În astfel de comunități
școlare, eforturile depuse pentru asigurarea
condițiilor optime de școlarizare, de reducere a
absenteismului și a abandonului școlar, precum
și de asigurare a ratei de promovabilitate sunt
foarte mari.
Măgurele, Dragomirești Vale, Otopeni, Snagov.
Valorile pot fi mari și datorită numărului de
elevi înscriși și promovați (doar o clasă).
Valorile pot fi mai reduse în localități unde
numărul de licee este mare (ex: în Brănești sunt
patru licee, cu profil diferit). Astfel, o redare
mai clară a calității actului educațional,
respectiv a procentului de promovare la
examenul național ar putea fi dată prin
raportare la numărul de elevi înscriși, respectiv
la nivel de unitate de învățământ.

Figura 2. Harta de vulnerabilitate la eșec școlar

Localitățile care prezintă vulnerabilități

reduse sau deloc sunt în general orașele
prospere: Otopeni, Măgurele, Chitila, Bragadiru.
De asemenea, localitățile care prezintă comunități
omogene din punct de vedere etnic, cultural și
social, aflate într-o continuă dezvoltare:
Brănești, Afumați, Berceni, Cornetu etc. nu
prezintă valori mari ale vulnerabilității.
În acest context, rată mare de promovare a
ciclului gimnazial (peste 95%) (figura 3)
prezintă unitățile de învățământ din localități
precum Otopeni, Măgurele, Brănești, Chitila,
iar la polul opus (valori sub 70%) școlile din
localitățile cu vulnerabilități ridicate (Jilava,
Vidra, Găneasa etc.). Dintre unitățile de
învățământ liceal cu procente semnificative de
promovare la examenul de Bacalaureat – Figura 3. Indicatorii de rezultat utilizați pentru
disciplina geografie (sesiunea iunie-iulie, redarea riscului educațional (geografie)
 Harta de risc educațional. Aplicații în județul Ilfov 63

Pentru riscul educațional la nivel gimnazial
au fost stabilite cinci clase de valori. Fără risc
sau risc mic înregistrează școlile din Otopeni,
Chitila Măgurele, Bragadiru, 1 Decembrie,
Brănești, Chiajna. Valori mari ce indică risc
mare caracterizează unitățile de învățământ din
localitățile cu populație aparținând diferitelor
grupuri vulnerabile și rezultate mai scăzute la
învățătură: Glina, Vidra, Jilava, Găneasa,
Ciorogârla, Ștefăneștii de Jos, Petrăchioaia
(figura 4).
La nivel liceal au fost stabilite trei clase de
valori. Peste 75% din licee înregistrează riscuri
mici și medii. Riscuri mari au fost identificate
pentru unitățile de învățământ din Vidra,
Ciorogârla, Periș (figura 4).

Figura 4. Hărți de risc educațional pentru învățământul gimnazial și liceal (geografie)

Concluzii Harta prezintă și anumite neajunsuri care au

Unitățile școlare cu risc mare și foarte mare
(45%) sunt cele din comunitățile cu populație
ce aparține diferitelor categorii vulnerabile
(populație școlară romă, dotări precare, nivel
educațional slab al familiei, părinți plecați în
străinătate sau familii monoparentale). În
general liceele se încadrează categoriei de risc
mediu, cele teoretice având rezultate cele mai
bune la disciplina geografie.
contribuit la creșterea ratei de eroare: medierea
valorilor pentru localitățile cu mai multe unități
de învățământ, nu au fost luați în analiză toți
factorii de risc, nu s-a ținut cont de frecvența
indicatorilor de rezultat. Astfel, metoda RPN
poate fi îmbunătățită prin revizuire și obținerea
unui procent de reducere a erorilor: % Reducere
RPN = (RPNi – RNPr)/RPNi (Tabel 3).

Tabel 3 – Reducerea RPN prin revizuire

Severitate Apariție Detecție RPN
Inițial 7 8 5 280
Revizuit 7 6 4 168
Reducere (%) RPN 40%
64 Cristina PETRE-GHIȚĂ

Printr-o actualizare permanentă a valorilor sistemului educațional), având certitudinea că

indicatorilor folosiți și analiza ritmică a hărții,
pot fi luate o serie de măsuri pornind de la nivel
central (Inspectoratul Școlar Județean) la cel
local (școală, arie curriculară, catedră, profesor,
actori locali cu rol de decizie sau parteneri în
se adresează în mod adecvat unor probleme
reale și cu impact negativ asupra procesului
instructiv-educativ, în general, al rezultatelor
școlare la disciplina geografie, în special.

BIBLIOGRAFIE

Grecu Florina, Ghiță Cristina, Budileanu, M. (2013), Vulnerability map to hydro-geomorphological processes
(Romanian Plain), Revista de geomorfologie, vol. 15, p. 5-12.
Măntăluță, O. (2009), Aspecte privind riscurile în sistemele educaționale. Contribuții metodologice la elaborarea
politicilor educaționale, bazate pe analiza riscurilor (teză de doctorat, coord. Iucu R.).
Stamatis, D. H. (2003), Failure Mode and Effect Analysis: Second edition revised and expanded, American Society for
Quality (ASQ), Milwaukee, Wisconsin, 1995.
*** Metodologia de evaluare externă a educației în învățământul preuniversitar (OM 6517/2012).
*** Risk management in higher education. A guide to good practice, prepared for Higher Education Funding Council
for England by PricewaterhouseCoopers http://www.ledsmet.ac.uk/metoffice/05_11.pdf
*** http://www.weibull.com/basics/fmea.htm
*** http://www.reliasoft.com/newsletter/2q2003/rpns.htm
*** Proiect ARACIP ID 2984 (2008-2011), Dezvoltarea Sistemului de Management și Asigurarea Calității în Învățământul
Preuniversitar
 SE
ARCH C
E THE RAINFALLS PRECIPITATION RECORDED
E
R BETEWEEN 14TH AND 16TH SEPTEMBER 2014

N
TR
AND MORPHOLOGICAL CONSEQUENCES
E
TH

E
THAT HAVE AFFECTED THE TOWN ORȘOVA AND
THE VILLAGE OF EȘELNIȚA FROM THE AREA OF
THE NATUAL PARK IRON GATES
S
AN
GE

D
L O

IC
MOD DEG N ANM
IO
RPH RADAT DYN A
LOGICAL
Sorin CARABLAISĂ1, Florina GRECU2, Mihaela OGLINDOIU2,

Abstract: According to the analysis of the recorded values from the days of 14th-15th-16th September
2014 at the weather station Drobeta Trunu Severin, the most important weather station situated near the
Natural Park Iron Gates, resulted the fact that the clouds systems powerfully developed, have brought
rich precipitation, recording 170,4 mm with a maximum of 102 in 24 hours (the first day), the total
quantity of precipitation from September was of 228mm, an exceptional value for the analyzed period of
time. The recorded value from September 2014 is the highest from all the row of analyzed data for
September month between the period 1961/2014.
The most affected area by the hydromorphological hazard is inside or in Orsova town and Eselnita
village with extension to Tekja, a village situated on the Serbian shore of the natural park in front of the
two Romanian settlements, where has been recorded a powerful impact over the environment and over
the local communities. Heavy rainfalls have produced floods, pluviodenudal and sudden gravitational
processes on the entire studied surface. The negative effects of the hydromorphological processes
produced as a consequence of the precipitation from those days, have been measured in damages of
billions of lei, important material and human losses, destroying and affecting the houses, the roads and
the agrarian lands from the disaster area.

Key words: hydromorphological hazard, precipitations, Natural Park Iron Gates

Introduction and local characteristics processes of washing in the surface, erosion

The studied area corresponds to a part of
Danube Valley, known in the specialized
literature as the name of „Iron Gates”, which
extends from Bazias and Drobeta Turnu
Severin town, where after the building of
S.H.E.N. Iron Gates I Plant, there had been a
series of mutations morphohydrodinamics
(figura 1). The hereby paper wants to present
the role of precipitations in the dynamics of the
slopes from the Romanian area of the Danube
Gorge between Bazias and Drobeta Turnu
Severin and the negative effects of
hydrogeomorphological processes produced as
a result of the pluvial event from 14th-16th
September 2014, with disastrous consequences
materialized through damages of billions of lei,
important material losses and human as well.
The most progress of the phenomena took
place on the slopes from the Danube through
and rainfalls (Grecu, 2018). The trigger of the
landslides, crashing and erosions from the
slopes has also occurred in the dynamics of the
Danube’s shores, the dynamics of the affluent
riverbeds of the Danube (Tufari, Gratca,
Eselnita, etc.).
Data and methodology
For studying and researching of the causes and
effects of the pluvial event from 14th-16th
September 2014, have been used synoptic
materials came from National Agency of
Meteorology, Bucharest, satellite data on the
Internet network, meteorological observations
with a long row of data gathered from the
meteorological station Drobeta Turnu Severin,
between 1961-2014, regarding the medium
amounts of precipitations per month and the
maximum amounts in 24 hours for September
66 Sorin CARABLAISA, Florina GRECU, Mihaela OGLINDOIU
from the archive of National Agency of
Meteorology, Bucharest, investigations on the
field made by authors and research from
various publications, statistic data from the
local institutions to which are added methods of
graphic and cartographic representation.
Synoptic scale condition
Between 14 – 16.09.2014, the air movement at
the level of 500 hPa, for the south of Romania,
was south-west supplying the Mediterranean
Ciclon of altitude with warm air and humid rich
in water streams above the Mediteranean Sea.
As a result, this Mediterranean Cyclone,
apparently low developed, with an evolution at
the levels of altitude, had in fact a powerful
four times supply of water streams. The cloud
systems had been powerful developed and had
given rich precipitations on large areas of the
continent. The rain was rainfalls, continuous
with duration of 24-36 hours, in certain areas
from Mehedinti and Caras Severin counties and
also Danube’s Gorge.
Fig. 1. The geographic position of the Defile at the Iron Gates
The amount of precipitations fallen between
14-16.09.2014, due to these synoptic situations,
at the meteorological station Drobeta Turnu
Severin, between 24 hours was of 170.4 mm,
divided as follows: 102 mm on 14th September,
54,6 mm on 15th September and 13.8 on 16th
September, the total amount of rainfall from
September being of 228 mm it is an exceptional
value for the analyzed month (fig. 2). The recorded
value in September 2014 is the highest among all
the data for September between 1961-2014.
Despite the large distance between the two
meteorological stations of the national
meteorological system placed at the entrance
and at the exit from Danube’s Gorge, maps
such as: the maps of distribution of
precipitation amounts in 24 hours during the
exceptional rainfall between 14-16 September
in Danube’s Gorge, the map with the monthly
quantities of September 2014, was realized with
the help of the recorded values from the
meteorological station from Drobeta Turnu
Severin and Moldova Veche and in my case,
the recorded data from an exceptional station
that belongs to Research Centre from Eselnita.
 The rainfalls precipitation recorded beteween 14th and 16th september 2014 and morphological consequences… 67

Fig. 2. The recorded values in September 2014 is the highest among all the data for
September between 1961-2014

Also, based on the washing and pouring
processes associated with the gravitational
ones, with the highest development, it could
establish the existence of a powerful nucleus of
maximum quantity of rainfall in 24 hours,
situated in the area of Orsova, Eselnita, with an
extend on the Serbian area at Tekija, village
situated on the Serbian shore in front of the two
Romanian villages (Grecu, 2015). The peak and
water processes above mentioned, as well as
the quantities of rainfall are decreasing as one
get far from the central nucleus (fig. 3).
Hydromorphological hazard evolution:
The precipitations fallen between 14th-16th
September has determined the intensification of
erosion processes on the slopes and the
riverbeds, the floods made on the torrents that
come from the slopes and the Danube’s affluent
from the studied area, have produced a series of
processes of slope and riverbed, the protection
and maintains works had not been totally
executed, and the human intervention being
fatal as well through constructions in minor
riverbeds or through overloading the slopes
through woodcutting and marshes (fig. 3).
Danube Gorges with images from the most
affected localities (Orsova, Eselnita, Tekija).
Another factor which led to floods with
such an impact over the area is being the
clogging of the river collectors, due to a poor
maintenance, the works for evacuating the
excess water, the garbage, the natural valleys of
Ijnic, Turlui, the collecting channels, have been
uncleaned and stuffed with home rubbish and
waste.
The major part of the slopes and of their
valleys, have led the drain rapidly of the waters
resulted to precipitations, but also has made
possible the erosion of the riverbeds. There
have been made works of consolidating the
shore of the slopes’ creeks, but most of them
are already damaged, resulting an insufficient
drainage, lending in time to sliding the slopes
and rocks. The big transport of solid materials
made due to heavy rainfalls from those days,
associated with the floods, produced the the
clogging of the riverbeds from half a meter to
3,4 meters, as it was the case of the mouth of
river Gratca.
68 Sorin CARABLAISA, Florina GRECU, Mihaela OGLINDOIU

Fig. 3. Locating the central nucleus of maximum quantity of rainfall in 24 hours, situated in the
Danube Gorges with images from the most affected localities (Orsova, Eselnita, and Tekja).

The geomorphological impact and the
associated consequences
The most affected area by the hydromorpho-
logical hazard is inside or in Orsova town and
Svinita village with extension to Tekja, a village
situated on the Serbian shore of the natural park
in front of the two Romanian settlements,
where has been recorded a powerful impact
over the environment and over the local
communities. Heavy rainfalls have produced
floods, pluviodenudal and sudden gravitational
processes on the entire studied surface (Zaharia
L., 2008).
According to the evaluation report related to
the hydro-meteorological event dated 14-16
September, that due to the torrential
precipitations (heavy rains) registered, has
Tabel 1. Evaluation Repport – the town hall of Orsova
Town Orsova
30 HOUSES DAMAGED
26 annexes damaged;
1 national road – DN 57 at the junction with
Eroilor Street.
11 streets;
4 socio-economical constructions;
10 hydrotehnical constructions;
The total sum necessary for rehabilitation:
14545374 lei
caused in the area of the localities Orsova and
Eselnita a series of phenomena causing floods,
washing processes and sizing processes and
gravitational processes with a severe impact for
the populations.
In the localities hit by these heavy rains, the
waters have destroyed houses, households,
agriculture crops, alimentary reserves, furniture
and electronic devices from the dwellings,
infrastructure, bridges, footbridges, means of
communication, public institutions; it killed
animals, birds, and so much more.
Unfortunately, besides the evacuated people,
there were registered three deceased persons.
One was in the car caught by the shore
landslide, and two others caught by the flood
and found drowned in the Danube River.
Village Eselnita
41 HOUSES DAMAGED;
24 de annexes damaged;
1 national road – DN 57 km 15+700;
11 streets;
44 bridges;
10 socio-economical objectives;
The total sum necessary for rehabilitation:
15090584 lei
 The rainfalls precipitation recorded beteween 14th and 16th september 2014 and morphological consequences… 69

The intervention in the two localities took
place with difficulties due to the heavy rains
and the important drains from the slopes, in the
city Orsova, the water registered on some of the
streets over 1 /2 meter high, for many hours,
and the silt that blocked the access roads
measured more than 1m high.
Conclusions
The negative effects of the
hydromorphological processes produced as a
consequence of the precipitation from those
days, have been measured in damages of
billions of lei, important material and human
losses, destroying and affecting the houses, the
roads and the agrarian lands from the disaster
area. The big amount of pelitic sediments at the
mouths of Danube’s affluents and from the
afferent bays have been accompanied by
accumulation of biogenic which were over one
meter thick, which led to blocking the mouths
and from this to bridge breaking and bridge
collapses, flooding the meadows and low
terraces with devastating effects over the
houses and touristic cottages situated on that
border. To this has been added the stopping of
electricity, of phone mobile network on all the
rainfall precipitation period.
In conclusion, the population must be
informed about the risks which may be exposed
in case of some dangerous meteorological
phenomena with rapid celerity, immediate
transmission of warnings gives the possibility
of applying on time of necessary measures of
diminishing the unwanted effects caused by
natural disasters, as well as reducing the
damages and saving human lives.

REFERENCES

Dragotă, C. S. (2006), Precipitațiile excendentare în România, Edit. Academiei, București, 176 p.

Grecu, F., Carablaisa, S., Zaharia L., Ioana-Toroimac G. (2012), Les precipitation – facteur de la dynamique des
versants dans le defile du Danube (Roumanie). Actes du XXVème Colloque International de Climatologie, p. 349-354.
Grecu, F., Ioana-Toroimac, G., Constantin (Oprea), D. M., Carablaisă, S., Zaharia, L., Costache, R. Munteanu, A.
(2015), L’evenement pluvial du septembre 2014 dans le defile du danube (roumanie) – aleas et risques
exceptionnels, Actes du XXVIIIème Colloque International de Climatologie, p. 491-496.
Grecu, F. (2018), Geomorfologie dinamică, Edit. Univeritară, Bucureşti.
Grecu, F. (2009), Hazarde şi riscuri naturale Edit. Universitară, Bucureşti, 304 p.
Zaharia, L. (2008), Impactul lacului de acumulare Porţile de Fier I asupra morfodinamicii malului şi a versantului
românesc, Comunicări de Geografie, vol. XII, Bucureşti, p. 223-228.
*** (1967) Geografia Vaii Dunarii Romanesti, Edit. Academiei Bucuresti.
*** (1962) Atlasul complex Portile de Fier, Edit. Academiei Bucuresti.
*** (2010) Memoriul General, vol. I, Actualizare Plan Urbanistic General-Municipiul Orsova.
*** (1961-2010), Arhiva Administratiei Nationale de Meteorologie, București.
*** http://www.meteoromania.ro/raport-anual/raport-anual-2014/
*** (2010-2014), www.ncdc.noaa.gov.
*** (2010-2014), www.isumehedinti.ro

1
Geographical Research Station Center Faculty of Geography, University of Bucharest
2
Faculty of Geography, University of Bucharest
 ARCH C
E SE E
R

N
TR
CURRENT CLIMATE TRENDS IN THE DANUBIAN
E
TH

E
CORRIDOR, WITH AN IMPACT ON THE
IRON GATES NATURAL PARK

S
AN
GE

D
L O

IC
MOD DEG N ANM
IO
RPH RADAT DYN
LOGICAL
A Sorin CARABLAISĂ1, Florina GRECU2,
Carmen DRAGOTĂ3, Adrian CHIȚAN4

Abstract. The hereby study analyses the transformations produced by the termic and pluviometric
regime from the Romanian area of the Danube Gorge, between Bazias and Drobeta Turnu Severin,
emphasizing the vulnerability of the slopes in front of the hydro-morphological hazards, induced by the
weather conditions.
This research is based on the observations and studies on the ground, as well as based on the
chronological series’ analyses of temperature and precipitations (monthly and annual quantities, between
1961 and 2014), at the weather station in Drobeta Turnu Severin, from the Danube Gorge. For
emphasizing the frequency of the normal years, rich and poor from the point of view of the precipitations
for the studied area, the Standardized Precipitation Index (SPI) were synthesized.
The impact and the effect of the precipitations over the environment and over society in the area of
Natural park Iron gates, are followed in the dynamics of the river beds affluents of the Danube (Berzasca,
Liubotina, Eşelniţa, Mraconia, Bahna, etc.), in the dynamics of Danube’s river banks, in producing floods
and excessive erosion on the slopes from the area of Orsova town, of Eşelniţa, Berzasca, Cosla villages,
where have been affected and damaged houses and ways of communications, infields.

Keywords: precipitation, Standardized Precipitation Index (SPI), Natural Park Iron Gates, hydro-
morphological hazards

Introduction and Local characteristics The analyzed sector corresponds to a part of

The studies carried out in recent years, bring
out some changes to the arrangements apart
from heat and in the Romanian sector of the
Danube Gullet between Bazias and Drobeta
Turnu Severin. Multiplying excessively draughty
periods resulted in the first warm semester,
followed by periods with a pluvial extremely
rich in precipitation in the first semester of
cold, has led to the production of natural
hazards when initiated within the studied area,
the triggering of hydro-geo-morphologic
processes, with a strong impact on Iron Gates
Natural Park and the local community.
The purpose of the work consists in the
presentation of the versants vulnerability to
hazards when hydro-geo-morphologic
characteristics are weather-induced by climate
change (Grecu, 2008).
the Danube River Valley, known in literature
and under the name "the Iron Gates" (fig. 1),
which stretches between Bazias and the city of
Drobeta Turnu Severin, more precisely the
locality Gura Văii. On a length of approx. 130
km after geology and tectonics extremly
complex, the course of the river presented in
the defile has a series of morphological and
structural sectors, where differentiated from the
downstream upstream to succeed portions of
narrowing alternating with broad of basins.
Here between the same localities mentioned
above, according to Law no.5/2000 on an area
of 115655 ha, was registered the Protected
Natural Park area called the Iron Gates,
including the boundary or extensions of the
mountains and the southern Banat (Locvei and
Almajului Mountains) and Mehedintului
Mountains, as well as a part of the plateau
Mehedintului.
72 Sorin CARABLAISĂ, Florina GRECU, Carmen DRAGOTĂ, Adrian CHIȚAN
Fig. 1. The geographic position of the Defile at the Iron Gates
Materials and Methods
Among the morpho-dynamic factors and
climatic factors and those anthropic ones play
an important role in these processes with
geomorphological characteristics. The work is
based on the observations and carting in the
field and on the analysis of the chronological
series of temperature and precipitation
(monthly and annual quantities between the
years 1961 and 2014) to the meteorological
station Drobeta Turnu Severin, the main station
in the area subject to the study.
For the record of the frequency of the 1990s,
and normal deficiency excedent apart from the
point of view for moulting studied, as well as of
the 1980s apart with risk, given that the deficit,
and the surplus of precipitation has been used
in Standardized Precipitation Anomaly SPA).
This is a method which highlight the character
apart from a period, often used in the last
period in Romania (Dumitrascu and collab,
2001; Cheval and colb., 2003; Croitoru and
Thomas, 2010, Gaceu O., 2002) that the
calculation formula:
,
SPA – Standardized Precipitation Anomaly;
– Monthly quantity or annual quantity of
precipitations from a certain year;
– Multinational average of monthly quantities or
annual precipitations;
– Average modification of the row of values;
Results and Discussion
The temperatures of the air along with the
atmospheric precipitation are climatic parameters
defining the presentation of the climatic
conditions of a complex area. According to the
analysis of the variability and the downward
trend of the heat shield of the air at the
meteorological station Drobeta Turnu Severin
in 1961-2014 for a result in a multi annual
average temperature of 11, 9°C (fig. 2). For a
better highlight of the trend of production of the
heat shield from the air, in accordance with the
recommendations of the World Meteorological
Organization (OMM), concerning the
establishment of standard periods climate
change throughout every 30 years, it has been
presented to the standard period 1961-1990
climate with an annual average temperature
value calculated by 11.6°C, compared with the
remainder of the period 1991-2014 whose value
is 12.3°C, with a sharp increase of 0.6°C.
 Current climate trends in the danubian corridor, with an impact on the Iron Gates Natural Park 73

Fig. 2. The average annual temperature variation of the average multi annual basis and the
trend of production to the meteorological station Drobeta Turnu Severin
(1961-2014). The source: Archive ANM

Plot shows that in the 55 years that have
been revised, resulting in the first half of the
period 1961-1987 colder well contoured,
where, in very few cases has exceeded the
average of the pluri annual basis, followed by a
hot period as well accentuated between the
years 1988-2014, with an ascendant trend of
significant for the last 10 years with values that
have not lowered below the average of the pluri
annual basis.
Apart from arrangements in the period 1961-
2014 shall be the average of the pluri annual
basis of 675.9 mm (fig. 3), with amplitude of
882, 3 mm, the result of the lowest amount of
285, 6 annual precipitations recorded in 2000,
at the opposite end confronting the 1167, and 9
mm recorded in 2014. Graphic highlights the
first period 1961-1982 dominated by years
rainy with precipitation exceeding the average
of the pluri annual basis having regard small
oscillation years located below the average,
following an interval between 1983-1998 with
precipitation is situated below the average of
the pluri annual basis, not exceeding in any
year being analyzed.
The last 15 years shows a series of
fluctuations pluviometric, powerful highlighted
alternately 1990s in which prevailed strongly
increase cyclonic activity, follow consecutively,
those in which the predominant has been
anticyclonic regime.

Fig. 3. The annual precipitations variation of the average multi annual basis and the trend of production to the
meteorological station Drobeta Turnu Severin (1961-2014). The source: Archive ANM

This year draughty follow the years rich mode, go to the meteorological hazards
immediately with large amounts of when generating in their turn on the hydro-geo-
precipitation in short periods of time or seasons morfologic with powerful dynamic versants
with the long periods of drought immediately influences in the trend data, current heating the
followed by brief periods apart with extremely climate at the global level.
74 Sorin CARABLAISĂ, Florina GRECU, Carmen DRAGOTĂ, Adrian CHIȚAN

It has taken into account the annual values of
the quantities of rainfall for the period 1961-2014
the base station Drobeta Turnu Severin, taking
as a starting point for the calculation of the
frequency of the 1990s for each threshold
values in accordance with the classification
after the SPA, identifying the number of cases
and the percentage of each of the groups of
values (in years of exceptional rainy up to years
of exceptional draughty years). It has thus been
considered apart from risk, when the SPA
values were less than or equal to -1.00 (risk
given by the shortage of rainfall) or greater than
1.00 (risk of excess precipitation).
The results obtained after processing of the
annual amounts of quantities of precipitation,
highlights the fact that at the Base Station
Drobeta Turnu Severin (Table 1), the maximum
frequency is the responsibility of the 1990s
apart without risk (74.07%), the frequency of
the 1990s apart with risk given by the deficit is
11.11%, with paragraph 3.70% lower than the
one given present the overflow as a percentage
of 14.81%.
Of the analysis of the intensity of the risk in
the classes of values of the SPA (Dragota C.),
shows that most of the period subject to the
analysis is dominated by the normal frequency
1990 (Table 2).

Table 1. Frequncy of the years apart with risk after the criterion of SPA (%)
The meteorological station risk by deficit without risk risk by overflow
Drobeta Turnu Severin 11.11% 74.07% 14.81%

Table 2. Precipitation the analysed deficits of frequency apart by classes of the values of the SPA (%)
Extremely Very Moderately Almost Moderately Very Extremely
Category
wet wet Wet normal dry dry dry
Values
2.0 or more 1.5.. 1.99 1.0 … 1.49 -0.99... 0.99 -1.0.. -1.49 -1.5.. -1.99 -2.0 or less
SPA
Freqeuncy Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
Drobeta
2 3,70 1 1,85 5 9,25 40 74,07 2 3.70 2 3.70 2 3.70
Tr. Sev.

However, it is noted that, in the field now, to
the base station Drobeta Turnu Severin, there
have been an equal number of situations for
each class of values, including that of the
1980's exceptional draughty, in relation to the
rainy field, where there is a significant increase
in the values ranging between 1.0...1.49, that
shows a tendency toward the surplus of
Moderate precipitation prevailed in the last
period of time.
In accordance with the values of the ASP
calculated to the meteorological station Drobeta
in the period 1961-2014 and here it emphasized
the same cyclicity made prior to the annual
apart, with the next rainy season followed by
draughty periods, with a surplus of precipitation
during the first 20 years, deficit in the next 20
(with the exception of 1999), and then return to
the new overflow but less weighted average in
the last 15 years (fig. 4). And here is
highlighted in recent years, the presence of
some years whose extremely high values show
fluctuations by the two extremes of exceptional
circumstances, rainy and now.
 Current climate trends in the danubian corridor, with an impact on the Iron Gates Natural Park
Fig. 4. Evolution of the Standardized Precipitation Index (SPA) in Drobeta Turnu Severin (1961-2014)
The most now is represented by the year
2000 (285.5mm) followed by the year 2011
(328.3mm) where the values of the ASP have
recorded the smallest value -2.43 -2.16
respectively falling into the category of 1990s
extremely draughty. In the case of the amount
of excess of precipitation are included years,
2014 (1167.9mm) an exceptional year where
within a very short time (72 hours) have fallen
precipitated to half of the value of the average
multi annual programs, which have led to the
disastrous floods on part of the territory to be
analysed, followed by the year 1969
(1008.3mm) and 1999 (979.8mm) recognized
as years with large floods at the level of the
region. And here are two situations where the
values of the ASP have recorded were 3.06 and
2.07, respectively, in the category 1990s
extremely rainy even exceptional as in the case
of the year 2014.
The general trend on a downward trend, with
a slight decrease in the linear ASP values in the
period 1961-2014, it is found in the last 15
years a travel toward the extremes of the values
of the 1980s the ISP exceptional rainy follow
consecutive years of exceptional draughty.
Thus, it can be noted 2000 extremely dry that
preceded the one year extremely wet, draughty
period in 2011 that preceded the 2010 rainy and
not last year 2014 confronted with the
phenomenon of floods as a result of the
important drops of precipitation in the first
semester of cold, followed by 2015 which is
considered the most heartily year at world
level. This movement of APS values by
extremes respectively the excess of
precipitation deficit registered especially in the
75
last 5 years have produced a multiplication of
hazards from hydro-geo-morphologic data of
the downgrading of phenomena of risk with an
intensity and the temporal and spatial density
not seen before throughout the period analysed.
The risks posed by changes in climate
extremes with impact on Natural Park the
Iron Gates after the analysis and circle
As a result of climate change trend analysis and
research carried out in the Danube corridor, on
the Iron Gates Natural Park, it appears that the
altitudes of variation in temperature and
precipitation, as well as the frequency and
intensity of weather phenomena with the
potential negative impact have increased. From
this point of view, the area shall be presented
with a high degree of vulnerability where
natural hydro-geo-morphologic risks in recent
years have been found in the dynamics of the
processes of hill (areolar erosion, erosion in
depth, processes of travel in the earth).
Or presented examples in the last 5 years
(fig. 5), with the current processes
geomorphological characteristics which have
developed along the communication especially
DN 57 Orsova, Moldova New torrential
processes, the construction or landslides large
scale phenomenon exceptionally from 14-16
September due to the downpour of
precipitation, caused by a Mediterranean
Cyclone altitude that affected the greater part of
the Natural Park areal the Iron Gates.
Precipitation of 14-16 September has led to the
intensification of the processes of erosion on
76 Sorin CARABLAISĂ, Florina GRECU, Carmen DRAGOTĂ, Adrian CHIȚAN
slopes and in the rivers, torrents products
coming on slopes and on the Danube flow into
would only be using in the area studied, has
produced a series of processes of hill, planning
and protection work is not fully performed, and
Anthropogenic intervention being the capital
through the construction of the pans minor or
overloading of the slope on slopes, by
deforesting and grazing.
Thermic extreme temperatures, the excess
quantities of precipitation (surplus periods or
1.
Fig. 5. The risks posed by changes in climate extremes with impact on Natural Park the Iron Gates
Conclusions
Average annual temperatures in this last decade
in Drobeta have not lowered below the average
of the pluri annual basis. Weather forecast for
the following years indicates a continuation of
the trend of temperature rise, which shows that
the most important hazards when the company
is vulnerable are not only surpluses of
precipitation, but droughts occurring more and
more aggressive.
rainfall), with impact in accelerate erosional
and production of floods, drought and periods
of drought, have resulted in the reduction and
continuous degradation of the resources of the
ground (a contribution has and improper use of
land), the reallocation of sectors Ways of
communication, even settlements (particularly
rural areas), thus contributing to the clogging of
the accelerated aggravation of their beds and
build lake with little impact on the spread
waves.
By using the method of the standardized
precipitation (SPA) it is noted that in the last
few years, in the area of the Iron Gates Natural
Park, apart from hazards generated by the
excess are much more intense than those
generated by the deficit. Their intensity is due
and positioning areal studied in a region subject
to the influence of the Mediterranean countries,
prevailing in this part of Romania and
intensification of the movement cyclones the
Mediterranean partners.
 Current climate trends in the danubian corridor, with an impact on the Iron Gates Natural Park 77

The measures to prevent and combat the works what they intended to reduce the
effects of climate change generated hazards so negative effects of these phenomena are
intensify phenomena drought and precipitation dangerous.
rainfall, consists in carrying out the various

REFERENCES

Cheval S., Croitoru, A.-E., Dragne, D., Dragota, C., Gaceu, O., Patriche, C.-V., Popa, I., Teodoreanu, E., Voiculescu M.
(2003), Indici si metode cantitative utilizate in climatologie, Edit. Universitatii Oradea.
Dragotă, C. S. (2006), Precipitațiile excendentare în România, Edit. Academiei, București, 176 p.
Croitoru, A.-E., Toma, F. (2010), Trens in precipitation and snow cover in central part of Romanian Plain, Geographia
Tehnica, Volume 05, Issue 1/2010, p. 1-11.
Gaceu O. (2002), Elemente de climatologie practică, Edit. Universității din Oradea.
Grecu, F., Carablaisă, S., Zaharia, L., Ioana-Toroimac, G. (2012), Les precipitation – facteur de la dynamique des
versants dans le defile du Danube (Roumanie). Actes du XXVème Colloque International de Climatologie, p. 349-354.
Grecu, F., Ioana-Toroimac G., Constantin (Oprea), D. M., Carablaisă, S., Zaharia, L., Costache, R. Munteanu, A. (2015),
L’evenement pluvial du septembre 2014 dans le defile du danube (roumanie) – aleas et risques exceptionnels, Actes
du XXVIIIème Colloque International de Climatologie, p. 491-496.
Grecu, F. (2008), Geomorfologie dinamică, Edit. Univeritară, Bucureşti.
MCKee T. B., Doesken, N.J., Kleist J. (1993), The relationship of drought frequency and duracion to time scale,
Proceedings of the 8th Conference on Applied Climatology, 17-22 January 1993, Anaheim, California, p. 179-184.
*** (1961-2010), Arhiva Administrației Naționale de Meteorologie, București.
*** (2010-2014), www.ncdc.noaa.gov.

1
Geographical Research Station Center, Faculty of Geography, University of Bucharest,
2
Institute of Geography of Bucharest, (IGAR),
3
Faculty of Geography, University of Bucharest,
4
National Institute for Physics and Nuclear Engineering – Horia Hulubei
 ARCH C
E SE E
R

N
TR
E
TH

THE ANTHROPIC IMPACT SUFFERED BY GREEN

E
AREAS IN DROBETA TURNU SEVERIN

S
AN
GE

D
L O

IC
MOD DEG N ANM
IO A
RPH RADAT DYN
LOGICAL Amalia Mihaela OGLINDOIU,
Ana-Maria ROANGHEȘ-MUREANU

Abstract: In human settlements, green areas undergo major changes due to the pressure they
are exposed to, from the anthropic factor. Like most towns in Romania, Drobeta Turnu Severin
has a surface of green land available per inhabitant (of 10.94 square meters/ inhabitant in 2017)
that is way below the European Standards (26 square meters/inhabitant) and below the WHO’s
standards (50 square meters/inhabitant). However, we have noticed, lately, an increase of this
indicator, generated by an expansion of the green areas and a drop in population numbers, as
well as an increased concern from the local administration for the preservation and the
rehabilitation of such green areas, doubled by an on-going effort to expand them.

Introduction standards, of 50 square meters/person or the

In the context of the current urbanisation
process, besides the already known issues of air
pollution, busy traffic, waste accumulation,
lack of accommodation options and parking
spaces, etc. we can now add to the list, the issue
of green areas as well. The reduction of in-city
green areas is a global problem, generated by
the huge and permanent pressure exercised in
urban zones, by the ever growing demand for
residential and office spaces, for parking lots,
for urban transport spaces, etc. - thus, green
areas being often replaced by buildings and
roads. Unfortunately, this phenomenon can be
seen in many towns in Romania, as well as in
most cities and towns around the world. Thus,
the urban environmental risks are increasing,
having a negative impact on the life quality and
the health state of the urban population. Thus,
one can identify the need to extend green areas,
to revitalise the existing ones and to set up large
zones meant to improve the state of the in-city
green spaces, as a vital condition for the
durable development of any urban settlement.
Most cities in Romania are dealing with a
deficit of average green land surface available
per inhabitant, compared to the WHO
standards imposed by the European Union, of
26 square meter/person (Emergency
Government Ordinance no. 114/2007
modifying and supplementing Emergency
Government Ordinance no. 195/2005 on
environmental protection, stipulates the local
public administration’s obligation to “reserve a
sufficient amount of in-city land, to provide at
least 20 square meters of green areas/
inhabitant, by the 31 st of December 2010 and at
least 26 square meters/inhabitant, by the 31 st of
December, 2013” (art. II, paragraph (1)).
Judging by these norms, we can safely say that,
many Romanian cities have surfaces of green
areas that are way lower than the ones
stipulated by law (sometimes, even below 11
square meters of green areas /inhabitant). This
is also the case in Drobeta Turnu Severin where
these figures continue to be lower than the
legally binding valuse. However, the good
news is that, in Drobeta Turnu Severin, the
surface occupied by green areas is increasing.
The very definition of a green area (which
is an area set up inside or outside the city’s
built up zone, where vegetation (either native or
non-native) is the main, dominant component,
and where utility facilities and endowments can
80 Amalia Mihaela OGLINDOIU, Ana-Maria ROANGHEȘ-MUREANU
be provided, as well as recreational, cultural,
sanitary ecological and aesthetic facilities)
provides a very good idea of the role played by
these areas in the urban ecosystem and in the
various aspects of the urban population’s life.
The green areas existing inside a city,
highlight the biological and the aesthetic
potential of a vegetation, they can reduce the
aggression brought about by the constructed
environment (buildings, infrastructure) on the
population, they can mitigate or regulate the
parameters of certain climate and hydrological
factors, they can mitigate the impact of the
population on environment, they improve the
human body’s state of health, while also
providing a place of rest and recreation for the
population, a good place to play sports, to set
Table 1. The surface of green areas existing in the Municipality of DrobetaTurnuSeverin
Anul Suprafața intravilan
1998
2011
2017
These green areas have extended their
surfaces into the land of other towns making up
the Municipality of Drobeta Turnu Severin (on
the expense of agricultural land), while the
actual surface of green areas located in the city
of Drobeta Turnu Severin, remained unchanged
– 891360 square meters, between 2007 and
2011. After the year of 2011, the surface of
green areas has been steadily increasing in the
inner land of all the towns making up the
municipality.
The increase recorded by the green
area/inhabitant indicator in Drobeta Turnu
Severin’s in-city zone, from 7.54 square
meters/person in 2007 to 9.62 square meters
/person in 2011, was generated by a drop in
population numbers, and not by an expansion
of the actual green surfaces – this figure
remaining to a level way below the legal limits.
The value of this indicator went through a spike
of 1.32% compared to 2011, and it is currently
situated at 10.94%. This can be explained both
by a slight expansion of the green surfaces and
by a reduction of the Municipality’s population.
The state of the in-city green areas (size,
quality, facilities) is directly influenced by the
up artistic activities, a good playground for
children, and, with their components, they are
also complementary to residential buildings,
commercial centres, arts and cultural centres,
thus improving the aesthetic looks of the urban
landscape.
Green areas are split into: forestry areas, in-
city green areas and recreational and amusement
zones located in the city outskirts. The green
areas located inside the metropolitan area of
Drobeta Turnu Severin (including the towns of
Schela Cladovei, Dudașu Schelei, Gura Văii,
Slătinic, Bahna, Vodița), have extended their
surface from 130. 94ha in 1998 (7.63% of the
total in-city area), to 208.50ha in 2011 (9.91%
of the total in-city area) and 364.60ha in 2017
(17.32% of the total in-city area).
Suprafața spații verzi
1716 ha 130.94 ha
2104.53 ha 208,50 ha
2104,53 ha 364,60 ha
urban space management vision held at
European, national and particularly at local
level and by the existing traditions in this field,
by the evolution in population numbers and by
the local population’s attitudes.
Figure 1. The in-city green area/inhabitant indicator in
Drobeta Turnu Severin
If the size of green spaces in Romania is, in
general, way below the European standards (18
square meters/ inhabitants), due to a reduction
of green areas in favour of constructed
facilities, in the town of Drobeta Turnu Severin,
these green areas seem to have maintained their
sizes and both the local administration and the
local population are showing an increased
 The anthropic impact suffered by green areas in Drobeta Turnu Severin 81

interest in revitalising, modernising and even
extending them.
The state of the developed and undeveloped
green areasused for resting, amusement and
sports purposes in the town of Drobeta Turnu
Severinis as follows:
1. Between 2007-2011
o The total surface of green spaces
remained unchanged
Table 2. In-city green areas located in the town of Drobeta Turnu Severin
o Developed green areas expanded their
surface on the expense of undeveloped
areas (+68064 square meters)
2. Between 2011-2017
o The total surface of green areas
increased
o Developed green areas expanded their
surface on the expense of undeveloped
areas (+399129 square meters)

Spații verzi 2007 2011 2017

Amenajate 583360 651424 1050553
Neamenajate 308000 239936 136118
TOTAL 891360 891360 1186671

Between 2007 and 2017, the index of recreational activities, for cultural-educational
developed green areas surface/inhabitant in activities, for sports, etc.
Drobeta Turnu Severin, has increased due to an
increase of developed surfaces and a drop-in
population number.
The quality of in-city green areas has
improved thanks to the rehabilitation of certain
existing green spaces – parks, gardens, squares,
aligned green areas (52% of the totality of al
green spaces), by planting sapling, trees and
bushes, ornamental plants (Platanaceae, maple,
tulip trees, whirlpool, chestnut, thuya, hibiscus,
buxus, ligustrum, spirea, etc.), by providing Figure 2. The indexes of (developed/undeveloped) green
area surfaces/inhabitant in the town
endowments and facilities meant for resting, for of Drobeta Turnu Severin

Figure 3. Map of parks and paths in the town of Drobeta Turnu Severin
82 Amalia Mihaela OGLINDOIU, Ana-Maria ROANGHEȘ-MUREANU
Between 2009 and 2017, 11875pieces of
saplinghave been bought and planted in the
Table 3. The number of saplings bought and planted in the town of Drobeta Turnu Severin
Anul Total puieți achiziționați
2009 1580
2010 3990
2011 3215
2012 1045
2013 1535
2017 510
TOTAL 11875
Among the green spaces developed in the
town for resting and amusement purposes, we
mention the Aluniș amusement area, the Crișan
promenade, the Severin Citadel, the Crihala
Forest. The Crihala Forest resting and
amusement area has lost its status of
amusement park with a lake, but it has acquired
other features thanks to some amusement
facilities constructed there – children’s
playground, tennis court, basketball court,
soccer field, exhibition facilities, stage, etc.
Among the undeveloped areas that can be
used for resting and amusement purposes, we
mention the Danube shore, which is currently
unusable for recreational and amusement
activities, despite the fact that, the land
management plan set forth by the engineer
Cucu in 1983, highlighted the need to set up a
large green area between the Carol Boulevard
and the Danube river, on the lavish Danube
terraces, along the entire front of the urban
area. This has been partially done, by setting up
the Rose Park, the Dragalina Park, the Severin
Citadel, the park arranged within the Traian
College premises. In order to carry on with this
project, one has to arrange, first, the area
between the Danube Boulevard and the actual
river, the zone between the National Traian
College and the Porţile de Fier Museum, to
cover the railway tracks with protective plants.
This undeveloped green area must necessarily
be modified, it has to be regarded as a potential
touristic resource, as a recreational and
amusement area of international interest, given
the fact that, numerous cruise ships dock here
and the most important cultural, architectural
and historical objectives of the city, can also be
found here.
town, 9679 of which were trees and 2196
bushes.
arbori Arbuști
940 640
3220 770
3215 0
259 786
1535 0
510 0
9679 2196
One must not forget the main purpose of
developing a green area – which is, to improve
the state of the environment and to harmonise
the modified or the developed landscapes with
the natural ones, in order to generate optimal
ambient conditions for social activities. All the
changes carried out in green areas, must take
into account this purpose.
One can identify, inside the city, large green
areas that might be developed into parks,
gardens or protective land strips covered in
trees (approximately 80ha):
• Extending the Crihala Forest area by
including a tree plantation
• In the Airport residential area, on the
former Craioviţa path (30 ha – protective
land strip and park)
• Land strip meant to protect the city’s ring
road on the northern part of the
municipality and the railway tracks
(protective strip).
• Extending the green areas in the Aluniş
path area
• The Schela bank – public pool.
All these would fill the green zone deficit
that the town is currently dealing with.
The following locations: Schela Cladovei,
Dudașu Schelei, Slătinic, Bahna, Vodița – have
no developed green areas at all, although they
are naturally rich in vegetation (they lack even
the minimum facilities needed to be used for
resting and recreational purposes). The only
town with such a developed green area situated
outside the borders of Drobeta Turnu Severin
that was finalised in 2017 is Gura Văii.
The possibility to arrange the Danube bank
in the Stadium – Schela area, in GuraV ăii and
 The anthropic impact suffered by green areas in Drobeta Turnu Severin 83

in the Vodiţa and Bahna Gulfs, which are easily
accessible by public transport, is also
highlighted here.
Certain incompatibilities can be identified in
the city, in terms of urban development and
aesthetics:
 A military base located south of the
Theatre buildings and the Public Bath building,
belonging to the Fire-fighting Department,
which are functionally incompatible and hinder
the extension of the central park towards the
touristic port and the Danube Shore;
 The Danube shore’s occupancy in the
Touristic Port – the Porţile de Fier Museum
with its insanitary functions (military berth,
storage facilities, etc.) is incompatible with an
amusement shore.
 The Bucharest-Timişoara railway tracks
are separating the town from the Danube – they
could be dismantled and new railway tracks
could be constructed north of the city.
 The Prodas Company is incompatible
with the Danube shore in terms of its functions
and its looks.
 The bread factory located in the Radu
Negru Square, in the urban complex comprising
the Radu Negru Hall, the Orthodox Cathedral,
the Decebal Store and the Office of the Public
Finance Authority.
 In the town of Gura Văii, the Danube
shore is occupied, west of the Motel, by
incompatible industrial functions.
By analysing the map of green spaces in
Drobeta Turnu Severin and the questionnaires
filled out in various parks, we can draw several
conclusions:
 There is a relatively balanced spread of
green spaces throughout the city.
 Living close to a green area prompts
people to visit such area frequently.
 Access to a park is easy both walking
and by car.
 The rehabilitated parks have very good
endowments and they provide a good relaxing
environment. The others have serious problems
with their toilets, with stray dogs, etc.
 These green areas are very clean, the
town being ranked among the top 10 cleanest
towns in Romania
In order to insure a durable development of
the human ecosystem, one must take measures
in the field of green space management - such
as extending the existing green areas, setting up
larger green areas, revitalising the current green
spaces, preserving and revitalising the green
spaces located in residential neighbourhoods,
from an economic, technical-utility, social,
cultural and human resource viewpoint.

BIBLIOGAPHY

Butnaru, M. (1998), Monografia municipiului Drobeta Turnu Severin (Monograph of the Municipality of Drobeta
Turnu Severin), Edit. Prier, Drobeta Turnu Severin.
Butnaru, M. (2012), Monografia municipiului Drobeta Turnu Severin (Monograph of the Municipality of Drobeta
Turnu Severin), Edit. Prier, Drobeta Turnu Severin.
Cândea, M., Bran, F. (2001), Spațiul geographic românesc: organizare, amenajare, dezvoltare durabilă (The Romanian
geographical space: organisation, arrangement, durable development), Edit. Economică Bucharest.
Cândea, M, Bran, F., Cimpoieru, I. (2000), Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geographic (The
organisation, arrangement and durable development of geographical space), Edit. Universitară, Bucharest.
Matei, E. (2007), Ecosistemele umane. O abordare din perspectivă geografică, (Human Ecosystems. A geographical
approach) Edit. Universitară, Bucharest.
Chipurici N., Măneanu, M. (1972), Catalog de documente privitoare la istoria municipiului Dr. Tr. Severin (Catalogue
of documents related to the Municipality of DrobetaTurnuSeverin), 1833-1944, Turnu Severin.
Archives of the Dorbeta Turnu Severin City Hall, file 1/1833, f. 211
Archives of the Dorbeta Turnu Severin City Hall, file 24/1899, p. 61.
Archives of the Dorbeta Turnu Severin City Hall, file 34/1899, p. 261-262.
Documents held by the Dorbeta Turnu Severin City Hall, the Monitoring Service (green areas)
WWW.INSSE.ro
PUG DrobetaTurnuSeverin

University of Bucharest, Faculty of Geography

 ARCH C
E SE E
R
N
TR
E
TH
LACUL PORŢILE DE FIER.
E
CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICĂ ȘI
FUNCȚIONALĂ. SCURT ISTORIC
S
AN
GE
D
L O
IC
MOD DEG N ANM
IO
RPH RADAT DYN
LOGICAL
A Nicolae ȘELĂU
Prin edificarea Sistemului hidroenergetic ṣi
de navigaţie Porţile de Fier a luat naștere lacul
omonim, care ocupa cursul Dunării între km
fluviali 943 – Gura Văii-Ṣip și km 1214,
respectiv gura de varsare a râului Tisa. Trebuie
menţionat ca amonte de Baziaṣ caracterul
lacustru se manifestã din ce în ce mai estompat,
doar prin remuu, astfel ca lungimea sa variazã
în funcţie de nivelul de retenţie la baraj. Acest
nivel are o amplitudine cuprinsã între 63 m –
nivelul minim de funcţionare a turbinelor ṣi
69,5 m – nivelul maxim de retenţie, în altitudini
absolute faţă de Marea Adriaticã.
Datoritã cuprinderii văii între munţi, care
domină fluviul cu sute de metri, a reliefului în
trepte, puternic fragmentat, a nivelului de bază
foarte coborât: 70 m, altitudinea absolută a
luncii la Baziaș și 43 m la Gura Văii, defileul
dunărean se deosebește net de restul cursului
Dunării. Între localităţile menţionate, Dunărea a
fierăstruit, pe 130 km unul dintre cele mai
spectaculoase defilee din Europa; în cadrul său
fluviul este încorsetat într-un culoar tectonic și
de eroziune adâncit cu peste 200 m și larg între
3 si 10 km. Malul stâng românesc îl constituie
Munţii Locvei, cu altitudinea absolută în Tâlva
Cornului (794 m), Munţii Almăj (1226 m) în
vârful Svinecea Mare, Podişul Mehedinţi cu
altitudine medie de 500-600 m și altitudine
maximă în vârful Paharnicu, 885 m. Malul
drept îl formează munţii Debrianske Planina cu
înălţimi medii de 800 m şi în continuare, Miroci
Planina cu înălţimi medii de 500-550 m şi max.
768 m în vârful Veliki Strbac.
Urmare a geologiei şi tectonicii, cursul
fluviului în defileu este alcătuit din sectoare
morfologice şi structural diferenţiate, porţiunile
de îngustări alternând cu lărgirile din bazinete,
care din amonte înspre aval se succed astfel:
- ÎNGUSTAREA BAZIAŞ-VALEA RILII; pe
mai mult de 3 km fluviul prezintă o vale
îngustă tăiată în cristalinul Munţilor Locvei
şi care face legătura între golful Nera-Caraş
şi depresiunea Moldova Veche. Extremitatea
vestică a Munţilor Locvei se termină printr-o
treaptă de 300-360 m în dealurile Vragolia
Mică şi Topovişte impunând reţelei
hidrografice lungimi de doar câteva sute de
metri însă o pantă medie de 150-200 m/km.
favorabilă unei scurgeri torenţiale; curentul
Dunării fiind puternic nu permite formarea
conurilor de dejecţie.
- DEPRESIUNEA MOLDOVA VECHE;
dezvoltată pe un vechi bazin miocen, ocupă
o zonă depresionară alungită între valea Rilii
şi Coronini (fost Pescari) pe 29 km; este mai
extinsă pe dreapta Dunării incluzând o parte
din bazinele râurilor Morava, Mlava şi Pek.
Lunca, absentă pe malul românesc până la
Belobreşca, prezintă o mare extindere pe cel
sârbesc; ostroavele Kisilievo şi Kalinovăc
lungi de 7 şi, respectiv 1 km înăltându-se cu
3-4 m deasupra apei; reprezentativ este
ostrovul Moldova Veche, care se întinde pe
15 kmp și ajunge la 103 m alt. absolută.
Contactul luncii cu terasa este dat de un
tăpşan coluvio-proluvial aproape continuu,
cu o extindere în lăţime de 1 km între
Radimna şi Moldova Veche. Văile aferente
acestui sector au lungimi de pâna la 24 km
(Radimna), o înclinare mai redusă a
versanţilor (10-150 m/km), de asemenea o
adâncime a fragmentării mai mică; prezintă
frecvente difluenţe pe conurile şi tăpşanele
formate la ieşirea din munte.
86 Nicolae ȘELĂU
- ÎNGUSTAREA CORONINI-ALIBEG; pe
circa 6 km albia Dunării se îngustează în
medie la 450-470 m fiind dominată cu
100-120 m pe ambele maluri de abrupturi
calcaroase; acest aspect este impus de
traversarea sinclinoriului Reşiţa-Moldova
Nouă alcătuit din calcare jurasice şi cretacice
şi a unei fâşii de roci eruptive paleozoice
(granite şi granodiorite). Deasupra văii, la
altitudini de 250-400 m, pe suprafeţe slab
fragmentate, relativ netede, asemănătoare
unor poduri se dezvoltă o gamă variată de
forme carstice: lapiezuri, doline, uvale, văi
carstificate, avene, larg dezvoltate în jurul
localităţii Sf. Elena. Înaintarea abrupturilor
calcaroase pe ambele maluri ale Dunării
până în imediata apropiere a albiei minore
nu a permis dezvoltarea luncii şi a formelor
de acumulare caracteristice. Dinamica apei
în zonele de mal şi pe fundul albiei minore a
generat forme de evorsiune: nişe, marmite
laterale şi de fund. Reţeaua hidrografică care
drenează acest sector: Cralicovăţ, Livedica şi
Alibeg are lungimi între 3 și 7 km, cu
accentuate căderi ale talvegului (120-150
m/km), mai ales în cursul mijlociu şi
inferior, scurgerea având un caracter
temporar, torenţial (Gr. Posea, 2002).
- DEPRESIUNEA LIUBCOVA: lungă de
18 km şi cu o lăţime a luncii între 450 şi
1150 m, este alcătuită din sedimentar neogen
depus într-un bazin tectonic (I. Bancilă,
1964). Pe fondul general al depresiunii,
principalele văi, Berzasca, Oraviţa, Cameniţa
au generat o serie de bazinete de eroziune şi
acumulare dispuse atât în lungul lor cât şi la
confluenţa cu Dunărea, unde conurile de
dejecţie au mare extindere. Pantele sunt
reduse la 10-15 m/km, iar lunca extinsă între
300 m pe Oraviţa şi Liuborajdea şi 800 m pe
Cameniţa, urmare a aluvionării regresive în
albiile minore ale râurilor respective. În
cadrul acestei unităţi depresionare se
întâlnesc toate terasele Dunării semnalate în
defileu.
- ÎNGUSTAREA BERZASCA-GREBEN: pe
18 km, Dunărea îşi reduce lăţimea în medie
la 700-750 m, dar şi la 400-500 m în
următoarele puncte: Greben – 400 m, Islaz –
500 m, cotul Doica – 430 m, Drencova –
450 m; valea este simetrica, cu versanţi
abrupţi, dominată de vârfurile Streniac,
Cernivar, Trescovăţ, Tâlva Mare etc., cu
relief adânc fragmentat, puternic înclinat
spre Dunăre. Panta accentuată a talvegului şi
lăţimea redusă a albiei minore determină un
curs rapid al apei care favorizează eroziunea
şi transportul.
- GREBEN-PLAVIŞEVIŢA: o vale largă,
simetrică de cca 25 km lungime, tăiată în
roci eruptive, metamorfice şi sedimentare. O
primă porţiune între Greben şi Iuţi (de fapt,
localnicii denumesc râul, Lutul), pe 11 km,
valea este largă, în medie, 1200m şi maximă,
de 2200 m, la vest de Sviniţa. Un prag
submers desparte această prima porţiune de
cea de a doua-Iuţi-Plavişeviţa, care corespunde
unei depresiuni neogene, mai extinsă pe
malul drept, în zona Donji Milanovăc. În
această porţiune, Dunărea şi-a insinuat
cursul pe o linie de falie (Fl. Marinescu,
J. Marinescu, 1963). Văile afluente acestui
sector au lungimi între 5 km (Carnecica) şi
13 km (Tişoviţa) şi un profil longitudinal cu
praguri şi rupturi de pantă mai reduse şi mai
largi spre obârşie şi mai îngustate către
Dunăre unde şi panta creste până la 70m/km.
Pe conurile de dejecţie erau situate
majoritatea localităţilor din zona: Tişoviţa,
Liubotina, Plavişevţa; acum, toate sunt
submerse, la fel şi lunca şi ostroavele
Golubinie (km 986) şi Plavişeviţa (km 977).
Pragul submers de la Iuţi, micşorarea pantei
talvegului şi îngustarea de la Cazane creează
un remuu care facilitează o depunere mai
accentuată în amonte. Nord-vestul podişului
Miroci şi sud-estul Munţilor Almăj trimit
spre Dunăre culmi joase cu înălţimi de
400-500 m.
- CAZANELE, constituie partea cea mai
spectaculoasă a defileului Dunării alcătuită
fiind din două subsectoare: Cazanele Mari,
între Plavişeviţa şi bazinetul Dubova, cu o
lungime de 3,8 km şi Cazanele Mici între
Dubova şi Ogradena, cu o lungime de 3,6
km. Cazanele sunt tăiate în nivelul
Romanian de 300-320 m prezentând în
Ciucarul Mare un carst bine dezvoltat atât la
suprafaţă cât şi subteran. Ciucarul Mic este
secţionat pe direcţia NV-SE de valea
 Lacul Porțile de Fier. Caracterizare fizico-geografică și funcțională. Scurt istoric
Mraconiei, care în condiţiile actuale de lac a
devenit un intrând, tip golf, lung de 1,5 km.
şi lat de 250 m, foarte frecventat de turişti,
îndeosebi după ce la intrarea în chei, într-un
monolit calcaros s-a sculptat chipul lui
Decebal. Bazinetul de la Dubova, o mică
arie depresionară de circa 600 m diametru cu
o altitudine absolută de 55-65 m, a devenit
un golf semicircular mărit la 1,5 km
diametru care desparte cele două sectoare ale
Cazanelor.
- DEPRESIUNEA OGRADENA-ORSOVA,
se surapune în cea mai mare parte peste
fostul golf miocen Ogradena-Orşova-Bahna
şi se dezvoltă numai pe stânga Dunării.
După ieşirea din strânsoarea Cazanelor, albia
Dunării se lărgeşte mult, pierzându-şi din
capacitatea de transport, asfel că depunerile
devin consistente, materializate prin insulele
Ogradena şi Ada-Kaleh, în prezent, submerse.
Pe ultimii 9 km, între Vârciorova şi Gura
Văii, prin peisajul oferit de abrupturile
podişurilor Mehedinţi şi Miroci, Dunărea
parcă îşi ia rămas bun de la măreaţa ei
lucrare.
Geologie și tectonică
Aranjamentul structural al zonei a rezultat în
urma a doua faze orogenice: austrică şi
laramică; prima, mezocretacică, cea de a doua,
la finele cretacicului-începutul paleogenului.
Încă din jurasic se individualizaseră cele două
domenii-getic şi danubian separate de fosa de
Severin. Fazele orogenice menţionate au împins
domeniul getic peste cel danubian rezultând
marele şariaj getic, linia de încalecare fiind
situată la Liubcova. Astfel, de la Baziaş la
Liubcova versantul stâng prezintă doar
formaţiuni ale pânzei getice, reprezentate de
şisturi cristaline şi masive intrusive de
granitoide precum cel de la Şicheviţa. În avale
de Liubcova şi până la râul Cerna apar în
exclusivitate formaţiuni ale autohtonului
danubian alcătuite tot din şisturi cristaline,
străpunse de masive granitoide la Ogradena şi
Cherbelezu. Între Iuţi şi Dubova apare masivul
de roci bazice şi ultrabazice reprezentat de
gabrouri şi serpentine. Bazinul sedimentar
87
Orşova este alcătuit din conglomerate şi
microconglomerate cimentate într-o masă
argilo-grezoasă. Între Orşova şi Gura Văii
aflorează cele două petice de acoperire ale
pânzei getice, de Bahna și Porțile de Fier,
separate la rându-le de paraautohtonul de
Severin.
Consideraţii de ordin istoric şi economic
privind sectorul defileului
Prin lungimea de 2868 km sau 2912 km (după
datele hidrocentralei Porţile de Fier), Dunărea
ocupă locul doi în Europa, acelaşi loc şi în
privinţa debitului şi al suprafeţei bazinului. Cu
toate acestea, interesele marilor imperii ale
vremii nu au permis ca fluviul sa devină un
vector economic. Odata cu desfiinţarea
monopolului turcesc asupra Dunării, în 1829,
aceasta capată o importanţă considerabila
pentru comerţul ţărilor central-europene cu cele
din sud-estul continentului. Însă, deşi
navigabilă pe 2280 km, începând de la Ulm,
greutăţile reprezentate de praguri stâncoase,
rapide, căderi concentrate cu viteze mari,
sinuozităţi pronunţate ale albiei reduceau
navigaţia la 200 de zile pe an, în medie, şi
aceasta pentru vase cu un pescaj până la 1,5 m.
La ape mici, vara şi toamna, adâncimea la
praguri devenea insuficientă, ceea ce limita şi
mai mult pescajul sau chiar oprea navigaţia.
Viteza mare a apei, de 3 m/s în tot sectorul, iar
la rapide chiar 5 m/s, impuneau folosirea unor
vase – remorchere de cataracte, cu putere de
2400 CP, deoarece chiar convoaie de 2-3
şlepuri a câte 800-1000 tone necesitau tracţiune
suplimentară. Trebuie amintit un vas cu totul
special, de tipul touer, numit Vaskapu (Porţile
de Fier); a fost construit în 1889 la Budapesta şi
reparat ultima oară la Belgrad, în 1958; era lung
de 75 m, lat de 8 m, pescajul 2 m, iar greutatea
de 440 de tone. Era folosit pentru tractarea
convoaielor în porţiunile dificile: Cazane,
Greben cu un mod de lucru adecvat şi, totodată,
inedit; cele două cazane pe cărbuni acţionau un
troliu şi două maşini verticale a 250 CP fiecare
care la rându-le puneau în mişcare două elice
de fontă cu ajutorul cărora se deplasa în amonte
circa 4 km; un cablu special, cu secţiune
88 Nicolae ȘELĂU
trapezoidală, fabricat la Rotterdam, era ancorat
de o stâncă după care vasul se lasă dus de apă,
derulând cablul de pe troliu. Ajungând la
convoiul care trebuia tractat, îl ataşa, apoi
touerul se „căţăra” pe cablul întins, scoţând
convoiul din zona dificilă. A aparţinut A.F.P.F-
ului (Asociaţia fluvială a Porţilor de Fier)
servind toate vasele ce navigau pe Dunăre, însă
odată creat lacul de acumulare şi, implicit,
eliminarea zonelor periculoase pentru navigaţie,
Vaskapu a trecut în conservare în Portul
Orşova. Ultima oară a fost în inventarul
Staţiunii geografice Orşova până în iarna grea
1984-1985, când pentru a nu fi prins şi luat de
gheţuri afost eşuat. Demersurile anterioare către
Muzeul navigaţiei şi către Comisia monumen-
telor istorice au rămas fără rezultat; în timp a
fost devastat şi, în final, în anii 90, a fost vândut
la fier vechi. De eroi este nevoie doar pe
campul de luptă!
Amenajările sectorului cu navigaţie dificilă
încep încă în secolul XIX prin lucrări
hidrotehnice importante, astfel se realizează
canalul Şip cu o lungime a şenalului navigabil
de 1834 m, se execută derocări sub apă la
Stânca, Cozla-Doica, Islaz-Tahtalia în lungime
de 14,5 km, îngustări ale albiei prin diguri
transversale şi longitudinal, balizaje şi instalaţii
de semnalizare, introducerea tracţiunii supli-
mentare în canalul Şip (locomotiva) şi la
Greben (Vaskapu). La darea în funcțiune, în
1896, s-au întâlnit la Băile Herculane Franz
Josef, Alexandru al Iugoslaviei și Carol I,
moment marcat pe o placă din marmură neagră
în versantul drept al Cernei, în dreptul
hidrocentralei, acum furată. Cu toate aceste
imense eforturi, problema navigaţiei în defileu
a rămas pe mai departe nerezolvată; circulaţia
navelor era stânjenită din cauza lăţimii de
numai 60 m a şenalelor derocate cu curbura
mică ce nu permiteau încrucişările şi depăşirile.
Pilotarea era obligatorie şi era efectuată de
vestiţii piloţi de cataracte. Adăugându-se
acestor dificultăţi şi imposibilitatea navigaţiei
pe timpul nopţii, trecerea prin sector era
limitată la 15-16 mil. tone/an. Durata de parcurs
şi costul erau de 4-6 ori mai mari decât în alte
sectoare. În 1948 ia fiinţă A.F.P.F., organizaţie
română-iugoslavă cu rolul de a asigura
efectuarea lucrărilor necesare menţinerii şi
îmbunătăţirii navigaţiei, întreţinerea instalaţiilor
şi lucrărilor existente, marcarea şenalelor
navigabile, acordarea pilotajului la trecerea
navelor prin sector şi asigurarea tracţiunii la
Greben.
Singura modalitate de rezolvare radicală a
situaţiei era construcţia unui baraj care să ridice
nivelul apei peste obstacolele menţionate. In
egală măsură s-a avut în vedere şi utilizarea
potenţialului hidroenergetic pe baza următoa-
relor considerente: potenţialul hidroenergetic
tehnic amenajabil al ţărilor dunărene însumează
42 m-de kwh, potenţial care s-ar putea capta
prin 45 de hidrocentrale cu o putere instalată de
8000 MW. Pe sectorul româno-sârb, potenţialul
hidroenergetic este cel mai mare din Europa, în
medie, 8050 kw/km, atingând în unele puncte şi
8200 kw/km. Potenţialul total pentru întreg
sectorul comun este de 15,8 m-de kw/km în
anul mediu, din care 12,6 m-de (80%) amonte
de Gura-Văii Şip.
Aproape toţi afluenţii importanţi, Dunărea
îi primeşte până la Porţile de Fier având la
Baziaş, un debit mediu multianual de 5520
mc/sec., colectat de pe 567440 kp. Această
suprafaţă cuprinde zona alpină cu: Dunărea
superioară, Inn, Drava; zona dinarică cu Sava şi
Morava; zona carpatică cu Tisa, Timiş, Caraş,
Nera. În 122 de ani de observaţii, debitele au
variat între 1450 şi 15900 mc/sec, stocul de apă
disponibil ajungând la Porţile de Fier la 1,73
kmc. Alăturat debitului, şi panta contribuie la
concentrarea în defileu a potenţialului energetic,
astfel că, dacă întreg sectorul româno-sârb are o
cădere totală de 34 m, defileul, singur
cumuleaza 28 m.
Având în vedere aceste posibilităţi şi
necesităţi, România şi Iugoslavia prin
Declaraţia comună a R.S. România şi R.S.F.
Iugoslavia de la Bucureşti din 28 iunie 1956, au
pus bazele studierii posibilităţilor celor mai
favorabile în vederea construirii în comun a
unei hidrocentrale în sectorul Porţile de Fier.
Cele două ţări au hotărât înfiinţarea unei
comisii mixte pentru conducerea şi coordonarea
lucrărilor ce se vor întreprinde în acest scop
(Comunicatul comun al R.S. România şi R.S.F.
Iugoslavia, Brioni, 27 oct. 1956). Elaborarea
studiilor şi proiectelor pentru utilizarea
potenţialului hidroenergetic al sectorului comun
 Lacul Porțile de Fier. Caracterizare fizico-geografică și funcțională. Scurt istoric
al Dunării a fost încredintat I.S.P.H. Bucureşti
şi Institutului Energoproject Belgrad. S-au propus
două amenajări: la Porţile de Fier (Gura-Văii Şip)
şi la Gruia-Raduievac asupra căreia s-a revenit
în privinţa amplasamentului. S-a hotărat ca
lucrările să înceapă la Porţile de Fier, deoarece,
de la început amenajează 80% din potenţialul
total al sectorului româno-iugoslav, înlătură în
totalitate problemele de navigaţie din defileu,
dă cea mai mare producţie de energie electrică
la cel mai scăzut preţ de cost, prezintă indici
tehnico-economici foarte favorabili, care conduc
la un termen scurt de recuperare a investiţiilor.
S-a stabilit că investiţiile pentru realizarea în
totalitate a sistemului să se calculeze în dolari
S.U.A. pe baza preţurilor medii de pe pieţele
mondiale caracteristice. Frontiera de stat va
trece prin axul de simetrie al obiectivului principal.
Problemele topo-geodezice legate de ridicarea
unei zone atât de extinse şi pe o lungime de
peste 270 km s-au rezolvat prin adoptarea unui
sistem unic şi unitar de triangulaţie-cel iugoslav
în proiecţie Gauss-Kruger, elipsoid Bessel,
extins şi pe malul românesc prin executarea
unei reţele comune, cu cca 200 de puncte,
sprijinită pe puncte de ordinul doi; reţeaua de
sprijin a fost completată de o altă corespunză-
toare de nivelment de precizie, într-un plan de
referinţa unic-nivelul Mării Adriatice la Triest.
Legătura între cele două maluri s-a realizat prin
traversări de nivelment de precizie în 6
amplasamente, formându-se 8 poligoane cu un
perimetru de 400 km.
Execuţia a început la 7 septembrie 1964 în
prezenţa şefilor de stat ai României şi
Iugoslaviei, respectiv Ghe. Gheorghiu-Dej şi
I.B. Tito, în cadrul a două şantiere naţionale,
câte unul pe teritoriul fiecărei ţări. S-a revenit
asupra cotei de retenţie, în sensul că aceasta a
fost ridicată de la 68 m la 69,5 m; de asemenea
asupra amplasamentului de la Porţile de Fier II,
care s-a stabilit la Ostrovu Mare-Prahovo.
Primele agregate au funcţionat la jumătatea
anului 1970, iar în totalitate s-a dat în funcţiune
în 1971. Prin înălţarea barajului se asigură un
pescaj de 3,5 m, care permite folosirea
completă a capacităţii de încarcare a navelor,
s-au eliminat restricţiile la depăşirea şi
încrucişarea convoaielor, a celor privitoare la
circulaţia de noapte şi a celor din perioada
apelor scăzute. S-a înlăturat, de asemenea
89
tracţiunea suplimentară, s-a redus durata de
trecere a navelor în defileu de la 120 la 31 de
ore mărindu-se totodată capacitatea de trafic a
sectorului de la 16 la 53 mil. tone/an.
Caracteristici de construcţie şi energetice
Caracteristici constructiv: corpul obiecti-vului
are o amplasare simetrică, cu un baraj deversor
amplasat în mijlocul albiei şi câte o centrală şi o
ecluză de fiecare parte a acestuia. La vremea
inaugurării, în 1970, era cea mai mare centrală
baraj pe plan mondial. Cota maximă a
construcţiilor se ridică la 75,5 m, iar cea
minimă 0,80 m alt. abs. Barajul are trei galerii
longitudinale la fundaţie pentru executarea şi
refacerea lucrărilor de injectare şi drenaj şi
pentru controlul comportării sale. Alte două
galerii sunt la nivelul superior, folosite pentru
acces, control şi trecerea cablurilor de legătura
între centralele electrice. Frontal de retenţie
măsoară 1278 m, realizat astfel: barajul
deversor, 441 m; centralele mal stâng şi drept,
câte 214 m; ecluzele, mal stâng şi drept, câte
53 m; barajul nedeversor stâng, 117 m şi drept,
186 m. Nivelul cel mai înalt al suprafeţei de
retenţie este 69,5 m, iar minim, 63 m. În aval,
nivelul maxim la un debit de 8700 mc/sec este
de 45,5 m, iar minim de 40,3 m. Căderea maximă
este de 34,5 m, iar cea minimă de 21,9 m.
Barajul deversor are 14 câmpuri de 25 m
deschidere fiecare câmp, separate de 13 pile a
7 m grosime. Cota crestei deversoare, 55,2 m,
cota maximă a pilei, 75,6 m şi înaltimea
constructivă a barajului 60,6 m. Câmpurile sunt
închise cu stavile plane duble, tip cârlig de
14,86 m înaltime. Capacitatea maximă de
deversare peste baraj este de 15400 mc/sec.
Centralele electrice sunt de tip centrale-
baraj, cu o înaltime constructive de 74,7 m.
Fiecare centrală are trei blocuri de 60-64 m
lăţime cu câte două agregate într-un bloc şi un
bloc de montaj de 26 m lăţime în care sunt
prevazute trei goliri de fund cu sectţune de
5,5 x 8,8 m.
Ecluzele, realizate pentru o diferenţă
maximă de nivel de 35 m sunt în două trepte
având dimensiunile utile ale sasurilor de 310 m
lungime şi 34 m lăţime. Adâncimile minime la
90 Nicolae ȘELĂU
pragul ecluzei sunt: 4,5 m mal stâng şi 5,0 m
mal drept, iar gabaritul de are, 10 m mal stâng
şi 13 m mal drept, deasupra celui mai înalt
nivel al apei în sasuri. În amonte şi în aval de
fiecare ecluză sunt prevăzute avanposturi de
600 m lungime şi 100 m lăţime. Zonele dintre
ecluze şi maluri, în continuarea corpului
principal al construcţiei s-au închis prin baraje
nedeversoare din pământ şi măsoară 117 m
partea românească şi 186 m partea sârbă.
În aval de frontal de retenţie, albia Dunării,
pe o lăţime de 2 x 270 m, de-a lungul ambelor
maluri, s-a regularizat pe o lungime de 4250 m,
asigurându-se pe fiecare parte, şenale navigabile
cu adâncime minimă de 3,5 m Lucrările efectuate
au permis o coborâre generală a nivelului aval,
cu un spor de energie de 225 Gwh în anul mediu.
Legătura dintre centrale şi sistemul energetic
este realizată prin două staţii de conexiune de
220 Kv şi 400 Kv, pe malul românesc şi una de
400 Kv pe malul sârbesc. Staţiile de 400 Kv de
pe ambele maluri sunt legate printr-o linie
aeriană de 400 Kv, cu o capacitate de transport
de 1000 Mw.
Comunicaţia între cele două maluri se
realizează printr-o şosea de 11 m lăţtime, la
72,5 m înălţime absolută, pe coronamentul
uvrajelor. S-a preăazut şi posibilitatea
construirii unei căi ferate peste uvraje.
CARACTERISTICI ENERGETICE
Puterea instalată a centralelor este de 2050 Mw
la un debit de 8700 mc/sec şi o cădere de 21,17 m,
cădere ce variază între 34,5 şi 21,9 m în funcţie
de debit. Turbinele sunt verticale, de tip Kaplan,
câte 6 în fiecare centrală, română şi sârbă; în
centrala romaâna, fiecare turbină are o putere
de 178 Mw la o turaţie de 71,5 ture/min fiind
cuplată direct cu generatorii, verticali, sincron
trifazaţi, de 190 MvA, care debitează la tensiunea
de 15,75/231 Kv; în centrală sârbă, câte două
agregate sunt legate cu un transformator de
380 MvA, cu tensiune de 15,75/420 Kv.
Producţia de energie la funcţionarea de vârf
este de 10500 Gwh în an mediu, 8950 Gwh în
an secetos cu 90% asigurare şi 11500 Gwh în
an ploios cu 10% asigurare. Din energia totală
produsă într-un an mediu, cca 40% este energie
de vârf şi semivârf şi 60% energie de bază. Pe
anotimpuri, 53% se produce vara şi 47% iarna.
În fiecare an, 12 zile se irosesc pentru înlăturarea
gunoaielor şi buştenilor, care blochează grătarele
prizelor de apă, operaţiune prin care se pierd
350 kwh, iar financiar peste 1 milion de euro.
Caracteristici funcţionale şi de navigaţie
De la gura Tisei (km 1214) până la baraj
(km 943) regimul hidrologic al Dunării intră
sub influenţa sistemului hidroenergetic si de
navigaţie Porţile de Fier. Remu-ul se face simţit
şi pe Tisa, Morava, Sava, Timiş, Nera, Cerna.
Între confluenţa Tisei şi Golubac-Coronini,
fluvial străbate o zonă cu panta mică, în schimb
de aici la Gura Văii-Şip, panta creşte accentuat
determinând caracteristica funcţională a
complexului hidroenergetic.
În regim natural, nivelul Dunării la gura
Nerei este de 68 m; pentru a se menţine acest
nivel şi în regim barat se modifică cota de
retenţie la baraj în aşa fel încât acest nivel de la
gura Nerei să nu fie depăşit. Când din cauza
debitelor mari nivelul Dunării la gura Nerei
depăşeşte cota 68 m, nivelul de retenţie la baraj
se coboară la cota 63 m care este nivelul minim
de funcţionare al turbinelor. Această reglare are
scopul de a menţine, amonte de gura Nerei,
aproximativ aceleaşi niveluri ca şi cele din
regim natural. Volumul acumulării reprezintă
cca 1,0-1,5 % din stocul mediu anual şi permite
atât regularizarea zilnică orară a debitelor cât şi
o exploatare la vârf a centralelor. La cota 69,5 m,
volumul acumulării este de 2,4 kmc; la cota
68,0 m - 2,1 kmc, iar la cota 63,0 m - 1,7 kmc.
Pentru asigurarea adâncimii de navigaţie, în
aval se pastrează permanent un debit de
servitude de 2000 mc/sec, sau mai mic când şi
debitele Dunării scad sub această valoare. La
debite egale sau mai mari decât debitul instalat,
centrala funcţionează cu toate agregatele în
regim de bază. Pentru ca oscilaţiile de nivel să
nu depăşească valorile admise pentru o navigaţie
normală, viteza de încărcare a centralelor este
limitată la 25 MW/minut.
Evacuarea apelor mari peste barajul deversor
se face cu cota biefului amonte, 63,0 m. Debitul
de 19300 mc/sec, cu probabilitate 1/1000 ani se
evacuează prin 12 câmpuri deversoare şi 10
turbine; debitul de 22300 mc/sec, cu probabilitate
 Lacul Porțile de Fier. Caracterizare fizico-geografică și funcțională. Scurt istoric
de 1/10000 de ani se evacuează prin 14 câmpuri
deversoare, 11 turbine şi o ecluză. Nu se
contează pe aportul golirilor de fund pentru
evacuarea debitelor.
Diferenţa între bieful amonte şi bieful aval
este de 20-35 m, în funcţie de debitul Dunării.
O trecere a navelor din aval în lacul din amonte
se realizează astfel: poarta de la capul
intermediar se închide iar nivelul apei din sasul
aval se aduce la nivelul biefului aval al Dunării.
După intrarea convoiului în sasul aval poarta
aval se închide, sasul se umple cu apa până la o
cota intermediara-51,6 m, cu 4,5-5,5 m peste
radierul sasului amonte. În continuare se
egalizează nivelurile în ambele sasuri dupa care
poarta intermediara se deschide si convoiul
trece in sasul amonte. In tot acest timp, poarta
din amonte rămâne închisă. După ce convoiul
se află în sasul amonte, se închide poarta
intermediară, sasul se umple cu apa până la
nivelul sasului amonte după care se deschide
poarta amonte şi convoiul iese în avanpostul
amonte. Durata de ecluzare pentru un remorcher
cu 9 şlepuri a 1200 tone sau 2 şlepuri maritime-
fluviale a 5000 tone, este de 61,8 minute într-un
sens şi de 73,9 minute pentru o ecluzare în
ambele sensuri. Capacitatea de trafic pentru
ambele ecluze, într-un sens este de 52,4 milioane
tone/an iar pentru o ecluzare în ambele sensuri
de 37,2 milioane tone/an.Durata de parcurs a
sectorului Porţile de Fier în ambele sensuri s-a
redus de patru ori faţa de regimul natural
ajungând la 31 de ore.
91
Caracterizarea zonei inundate
Prin ridicarea nivelului apei lacului o suprafaţă
de 10441 ha a devenit submerse şi pe care o
redăm mai jos atât pentru România cât şi pentru
Serbia. Pentru a reliefa amploarea lucrărilor
necesitate de edificarea marelui obiectiv de la
Porţile de Fier redăm succinct doar datele
privitoare la reconstrucţia căii ferate şi a şoselei
între Gura Văii şi Orşova. Trebuie menţionat ca
vechiul traseu al căii ferate şi al şoselei se
insinua la baza versantului în jurul cotei de
48-50 m, imediat deasupra cotei maxime a
apelor Dunării. Noua amplasare a abordat cota
de 73 m lăsând un spaţiu de protecţie de 3,5 m
deasupra nivelului maxim al lacului. Lungimea
tronsonului de cale ferată reconstruit este de
23,4 km, iar a şoselei de 17,1 km; aceasta s-a
construit cu 6 până la 30 m deasupra căii ferate
între cota de 80 şi cea de 105 m. Pentru calea
ferată raza curbelor este de 450 m şi corespunde
vitezei de 95 km/h, iar pentru fluenţa traficului,
pe traseu au fost amplasate trei staţii;
necesitatea a impus construirea a 21 de poduri
şi viaducte care însumează 1850 m, adică 7,9 %
din traseu. Cel mai mare pod are 244 m
lungime şi 20 m înălţime; cel mai mare viaduct
din beton, în bolţi, măsoară 236 m lungime şi
19 m înălţime. Cele 7 tuneluri au lungimi între
83 și 400 m însumând 1100 metri liniari; s-a
mai impus construirea a 137 podeţe, 13,9 km
zid de sprijin, terasamente etc, totalizând 1,8
milioane mc din care 1,2 milioane mc, excavaţii.
92 Nicolae ȘELĂU

Şoseaua este construită pentru viteze de 60
km/h, este lată de 9 m curent şi 9,8 m la
viaducte şi tuneluri; s-a impus realizarea a 35
poduri, pasaje denivelate şi viaducte cu lungimi
până la 280 m şi înăltiţimi între 22 si 55 m,
lucrări care ocupă 3,4 % din lungimea traseului
rutier, adică 20 %. Au fost sapate 2 tuneluri a
202 m lungime şi s-au ridicat 6500 metri liniari
zid de sprijin, lucrări ce au înglobat 138000 mc
de beton; excavaţiile, la rându-le au însumat
1000000 mc din care 0,6 mil.mc în rocă.
Îmbrăcămintea bituminoasă şi pasajele acoperă
130 000 mp; nota bene, toate lucrările au fost
executate în 3 ani fără ca traficul să fie înterupt.
Începând cu anul 2007, se reabilitează suprafaţa
carosabilă, iar versanţii se consolidează cu
plasa de sârmă fixate în pitoane şi acoperită cu
emulsie de ciment, operaţie numită tehnic,
torcretare. Practic, suprafaţa cuprinsă între
cotele absolute de 35 m la Gura Văii-Sip şi
68 m la Baziaş a devenit imersă ieşind astfel de
sub influenşa modelării aeriene.
Având în vedere traseul Dunării în defileu
cu apele străjuite ferm de abrupturile stâncoase,
câştigul lacului în suprafaţa s-a realizat pe
seama bazinetelor şi a zonelor de luncă, acolo
unde acestea existau. O asemenea acumulare ar
fi presupus o suprafaţă inundată mult mai mare
dacă între Coronini şi Gura Văii, căderea de
pantă nu ar fi fost atât de accentuată. Faţă de
Marea Adriatică, cotele fundului lacului, pe
traseul şenalului navigabil variază între 17 m la
km 944 şi 57,5 m la km 1052; mai detaliat,
cotele fundului şenalului faţă de Marea
Adriatică se prezintă astfel:

Km 1075 -53,5 km 1043 -56,5 km 1010 -37,5 km 977 -28,0

1073 -56,0 1040 -56,0 1007 -52,0 974 - -
1070 -47,5 1037 -51,0 1004 -39,5 968 - -
1067 -56,5 1034 -40,0 1001 -49,5 965 - 25,0
1064 -54,5 1031 -57,0 998 -48,0 962 -32,0
1061 -56,0 1028 -56,0 995 -39,5 959 -38,0
1058 -53,0 1025 -54,0 992 -37,0 956 -32,5
1055 -55,5 1022 -55,5 989 -36,0 953 -21,0
1052 -57,5 1019 -55,5 986 -27,0 950 -23,0
1049 -50,0 1016 -47,5 983 -27,0 947 -22,0
1046 -56,5 1013 -54,0 980 -26,0 944 -17,0

Formele principale de relief influenţate de
modelarea submersă sau parţial emersă sunt
albia majoră, albia minoră şi conurile de
dejecţie. Modelarea ţărmului şi a zonei inundate
este dependenţa de fluctuaţiile de nivel ale
lacului, care, anotimpual ating o amplitudine de
6 m în vecinătatea barajului şi peste 1 m în
decursul a 24 de ore. Mai ales această rapiditate
a fluctuaţiilor de nivel corelată şi cu anotimpul
în care se produc provoacă eroziunea ţărmului,
determină durata evoluţiei subacvatice sau
aeriene a ţărmului şi impun alte condiţii de
existenţa florei şi faunei acvatice.
Corelat cu variatţile de nivel, permanenta
agitaţie a apei cauzată, fie de vânt, fie de
navigaţie ori de funcţionarea sistemului
(turbinare, ecluzare) determină preluarea şi
transportul materialului degradat. În acest sens,
aluviunile în suspensie şi târâte ar fi în medie
40 mil de tone; s-a estimat ca încă în primul an
de exploatare se vor depune în lac cca 18 mil
tone. În stadiul actual, colmatarea acaparează
zonele de confluenţă ale văilor cu lacul şi
bazinetele, devenite acum, golfuri, unde
curenţii sunt foarte slabi, de asemenea, pe
cursul Dunării, acolo unde fluviul este silit să-şi
adapteze viteza de curgere la secţiunea
transversală a văii, ca de exemplu la intrarea şi
ieşirea din Cazane. În apropierea barajului
ajung preponderent aluviuni în suspensie care
însa sunt antrenate de barbotarea marilor mase
de apă cauzată de ecluzare, turbinare şi deversare.
Cantitativ, materialul solid, saltat, târât sau
în suspensie se depune gradual în funcţie de
păstrarea capacităţii de transport a apei. La
coada lacului, în golfuri şi la confluenţa cu
văile afluente, puterea de transport a apei este
mult diminuată sau chiar anulată de marea masă
de apă relativ stagnantă a lacului, astfel ca râul,
va depune aici materialul solid, constituindu-se
 Lacul Porțile de Fier. Caracterizare fizico-geografică și funcțională. Scurt istoric
într-un şelf a cărui frunte va migra către axul
lacului cu fiecare scădere de nivel a acestuia. În
şenalul navigabil nu s-au constatat depuneri
deoarece curenţii de profunzime cauzaţi de
debitul mare, de rugozităţile din patul albiei
precum şi de sucţiunea indusă de ritmul de
funcţionare al hidrocentralei, antrenează
materialul solid paralel cu curentul principal.
Depunerile, aşa cum am mai menţionat, au loc
pe seama fostelor lunci şi bazinete,
evidenţiindu-se o tendinţă de orizontalizare a
cuvetei lacustre în plan transversal. Totodată,
funcţie de nivel, coada lacului migrează între
gura Nerei şi amonte Sviniţa; aceasta face ca şi
sedimentele să fie antrenate spre aval, iar cele
depuse de afluenţi dinspre mal spre firul apei.
Am putea presupune că, în timp, Dunărea îşi va
reface vechile maluri. Calitativ, în compunerea
sedimentelor participă materialul transportat de
afluenţi provenind din spălarea versanţilor
precum şi diverse resturi organice. Mărimea
granulometrică variază între pelite şi blocuri de
zeci de centimetri.
Aspecte ale regimului hidric
Este de la sine înteles că edificarea marelui
sistem hidroenergetic şi de navigaţie s-a bazat
pe regimul hidrologic al Dunării, utilizându-se
măsuratori de nivel la miră Orşova între anii
1840 şi 1962 şi 58 de măsurări de debite între
anii 1893 şi 1965 în acelaşi profil.
S-a stabilit că debitul mediu multianual al
Dunării, la Orşova este de 5420 mc/sec; pentru
un an ploios debitul anual însumează 7930 mc/sec,
iar pentru un an secetos, 3720 mc/sec S-au avut
în vedere şi debitele extreme de 15900 mc/sec,
respectiv, 1450 mc/sec, înregistrate deja de-a
M. Neagră (Sulina)
În cursul unui an variaţiile de nivel au
amplitudini între 330 cm la Dr.Tr. Severin, 469
93
lungul timpului ca şi cele probabile de 16350
mc/sec/100 de ani, 19300 mc/sec/1000 de ani şi
22360 mc/sec/10 000 de ani; la fel, debitele
minime de 1260 mc/sec/1000 de ani şi 1450
mc/sec/100 de ani. Iniţial s-a convenit ca
nivelul de retenţie să fie la cota 68,0 m (M.
Adriatică), care este aproximativ nivelul de
bază natural amonte de Baziaş. Ulterior s-a
revenit asupra cotei stabilindu-se nivelul de
retenţie la baraj la 69,5 m şi folosirea acestui
nivel şi la coada lacului în perioada neagricolă,
îndeosebi iarna. La gura Nerei, cota 68 m fiind
cota de inundaţie, au fost necesare ample
lucrări de îndiguire şi de supraînălţare a
digurilor existente. De altfel în, funcţionarea
hidrocentralei nivelurile se reglează în aşa fel
încât cota 68 m la gura Nerei corespunde
nivelului cel mai scăzut la baraj, adică 63 m.
Privind nivelurile înregistrate la cele patru
mire: Baziaş, Moldova Veche, Drencova şi
Orşova se constata că între sfârşitul lunii martie
şi mijlocul lunii aprilie, debitul Dunării are
valori maxime; un alt maxim dar mai puţin
important corespunde sfârşitului de septembrie.
La Baziaş şi la Moldova Veche, conformaţia
curbei nivelurilor este asemănătoare cu cea a
debitelor datorită faptului că nivelul 68,0 m, la
Baziaş corespunde cu nivelul de curgere al
fluviului în regim natural de ape mari. De la
Drencova şi pregnant, de la Orşova, caracterul
lacustru se reliefează clar, curbele nivelurilor
având sens diferit de cele ale debitelor. Se poate
spune, că trăsătura caracteristică în această zonă
ca debite mari ale fluviului corespund cu
niveluri scăzute ale lacului.
Redăm mai jos staţiile hidrometrice de pe
malul românesc cu datele caracteristice:
Cota gradaţiei 0 a scării hidrometrice
deasupra nivelului:
Marea Adriatică
cm la Moldova Veche, 494 cm la Bazias, 526
cm la Drencova şi 686 cm la Orşova, însă
94 Nicolae ȘELĂU
amplitudini de peste 1 m se pot produce şi într-
o singură zi în apropierea barajului, dar care se
estompează până la dispariţie înspre amonte.
Diferenţa între nivelul amonte şi aval este cu
atât mai mare cu cât debitul este mai redus.
Aceasta relaţie invers proporţională determină
viteze diferite ale curgerii cu atât mai ridicate
cu cât ne îndepărtăm de baraj.
Toate aceste date corelate dau imaginea
funcţională a unui asemenea organism cum este
sistemul hidroenergetic şi de navigaţie Porţile
de Fier.
Aspecte ale regimului termic şi de îngheț
Temperatura constituie o caracteristică fizică
importantă cu implicaţii în utilizarea apei în
varii scopuri economice, precum şi un factor
ecologic, uneori limitativ, care dirijează direct
sau indirect reacţiile organismelor acvatice. Pe
întregul sector al defileului dunărean,
temperatura apei prezintă variaţii diurne,
anotimpuale şi de la un an la altul ca urmare, în
principal a factorilor climatici locali.
Temperatura medie multianuală a apei este de
12,1 grC, iar a aerului de 11,2 grC. Sezonier, în
iulie apa are 22,1 grC, iar aerul 21,7 grC;
înfebruarie, apa are 1,6 grC, iar aerul -0,5 grC.
Anotimpual, primăvara, martie-mai, atât apa cât
şi aerul au valori de peste 10 grC, vara, în jur de
22 grC, iar toamna, apa are un uşor ascendant
asupra aerului, respectiv, 13,5 grC faţa de 12,0
grC. Se constată că timp de 7 luni, din iulie
până în februarie, temperatura medie a apei este
mai mare decât a aerului în timp ce din martie
până în iunie aerul prezintă valori mai ridicate.
Apele Dunării îngheaţă când mai multe zile
consecutive, temperatura aerului înregistreaza
valori sub -8 grC, iar apa coboară sub 0 grC.
De la Baziaş la Orşova, regimul de iarnă este
reprezentat în proporţie tot mai mare de
curgerea sloiurilor (90%) şi numai la Baziaş,
curgerea sloiurilor este egală ca durată cu podul
de gheaţă. Fenomenele de iarnă au ca interval
de instalare luna decembrie, terminându-se în
martie. La îngustările albiei se produc zăpoare
care durează de obicei, în 4-5 zile, după care
dispar, însă în unii ani, aceste fenomene de
iarna se manifestă cu mare intensitate. Astfel, în
anii 1979, 1984/1985, 1985/1986, 1990, 2000,
2002, podul de gheaţă s-a întins dintr-un mal în
altul. Iarna 1984/1985 a fost cea mai geroasă
din ultimii 50 de ani; pe 14 ianuarie, podul de
gheaţa a cuprins tot lacul până la Pancevo.Deşi
debitul Dunării era de numai 1800 mc/sec din
cauza sloiurilor s-a creat o diferenţa de nivel
între Baziaş şi amonte baraj mai mare decât cea
firească. În aceste condiţii între 17 şi 21
ianuarie 1985 s-a ridicat nivelul de retenţie, ca
astfel diferenţa de nivel să se reducă la 183 cm
în 17.01, 174 cm în 18.01, 123 cm în 20.01 şi
84 cm în 21.01. Faţă de Marea Adriatică nivelul
la baraj a crescut de la 66,94 m la 66,74 m, iar
la Baziaş de la 66,94 m la 67,58 m Cu toate
acestea, podul de gheaţă a continuat să se
menţină între km.943 si 1140, semnalându-se şi
zăpoare, principalul între km.1039-1044,
Sicolovăţ-Babacăi-Moldova Veche cu gheaţă
ridicându-se la 2 m deasupra apei. Abia în 28
februarie podul de gheaţă se pune în miscare.
Un alt exemplu perturbator cauzat de îngheţ
datează din 4 februarie 1972, când aglomerarea
gheţii a cauzat diferenţe de nivel de 75 cm (2,3
cm/km) între Moldova Veche şi Drencova, de
17cm (1,5 cm/km) între Veliko Grădişte şi
Moldova Veche şi de 39cm (3,2 cm/km) între
Baziaş şi Veliko Grădişte. Pe 9 februarie, podul
de gheaţă se întindea de la baraj la km 1133, pe
o lungime de 190 km. Doar temperatura în
creştere face ca la 10.02 lungimea acestuia să se
reducă la 177 km, în 11.02, la 120km şi la11.02
la 117 km. Pe data de 16.02 apar culoare prin
gheaţă, iar în 19.02 gheaţa în mişcare se găseşte
doar aval de Orşova. Ca durata, podul de gheaţă
a durat cel mai mult în 1954 şi anume 71 de
zile. Faţă de perioada anterioară creării lacului,
în prezent nu se mai formează zăpoare cu
blocarea fluviului până la fund; îngheţarea apei
la suprafaţă se concretizează prin bariere de
2-3 m înăţime, care maresc rugozitatea fluviului,
neputând fi îndepartate nici cu spărgătoarele de
gheţă. Prin documentele încheiate cu Iugoslavia
(Serbia), intervenţia cu spărgătoarele de gheaţă
devine obligatorie, deşi costul este ridicat. În
1985, ora de marş costă 1,65 lei/CP, iar ora de
staţionare 0,90 lei/CP şi această la nave de 2400
CP şi cu o perioadă de intervenţie de 30 de zile.
În fiecare an Comandamentul de luptă
împotriva gheţii şi inundaţiilor intră în acţiune
 Lacul Porțile de Fier. Caracterizare fizico-geografică și funcțională. Scurt istoric
la cerere sau cel mai târziu când, aval de
confluenţa Savei, luciul de apă este prins de
gheaţă în proporţie de 40% şi tendinţa este de
intensificare. Alerta încetează odată cu dispariţia
totală a gheţii între km. fluviali 845-1075. În
privinţa evoluţiei temperaturii apei, din
măsurătorile efectuate la Orşova a reieşit ca în
decursul a 24 de ore, cele mai coborâte
temperaturi ale apei se înregistrează dimineaţa,
între orele 5-7, la cca o oră după minima
termică a aerului. Temperatura apei creşte apoi
treptat până la amiază când, între orele 13-16
atinge cele mai ridicate valori după care
urmează o descreştere continuă până în
dimineaţa zilei următoare. În timpul anului o
încălzire accentuată a apei de la 12 la 16,5 grC
are loc în lunile aprilie-mai.
Pe traseul acestei evoluţii, temperatura
aerului în sezonul cald, în timpul zilei este mai
mare decât a apei şi mai mică în timpul nopţii
ca efect al inerţiei termice a mediului lichid.
Aceeaşi caracteristică face ca extremele termice
ale apei să se producă cu întârziere faţă de cele
ale aerului; la fel, valorile medii zilnice ale
temperaturii aerului sunt mai mari decât ale
apei, diferenţele termice în cursul aceleiaşi zile
ajungând la 9 grC pentru aer şi doar 2 grC
pentru apă. În golful Cerna, ca exemplu,
variaţiile termice ale apei au valori în general
sub 2 grC, iar creşterea temperaturii este mai
accentuată în prima parte a zilei. Pe verticală,
între suprafaţa şi fundul apei, variaţia termică a
fost sub 1 grC în sezonul rece şi până la 2,9
grC în lunile de vară, mai ales în iulie-august,
când temperatura aerului depăşeşte 30 grC.
Trebuie menţionat că măsurarea temperaturii
apei s-a efectuat la suprafaţă, 1m, 3m, 5m şi
fundul apei. În general, în cursul unui an,
evoluţia temperaturii apei se corelează cu cea a
aerului, fapt mai evident începând cu luna
septembrie, şi mai accentuat în octombrie-
noiembrie, când temperatura apei scade de la
14,2 la 8,5 grC. În lunile de iarnă, decembrie-
februarie, răcirea puternică a aerului determină
şi răcirea apei în jurul valorii de 0 grC.
Măsurătorile de temperatură între Orşova şi
Baziaş au aratat că în aceeaşi secţiune, temperatura
apei este uniformă între mal şi şenal dar, între
secţiuni diferenţele pot ajunge la 1,5 grC.
95
Aspecte ale chimismului apei lacului Porţile
de Fier
Cunoaşterea caracteristicilor fizico-chimice
alături de cele hidrologice şi hidro-biologice
oferă date absolut necesare pentru prognoza şi
utilizarea raţională a rezervelor de apă, precum
şi pentru luarea unor decizii adecvate care sa
preîntâmpine impurificarea resurselor hidrice.
Raportat la întregul curs al Dunării, în sectorul
defileului lipsesc deversările poluante astfel că
apele sosite din amonte datorită oxigenării prin
barbotare beneficiază de efectul autoepurării;
încetarea activităţii la Întreprinderea Minieră
Moldova Nouă precum şi lipsa afluenţilor
importanţi în defileu potenţează capacitatea de
autoepurare a fluviului. Nu trebuie pierdut din
vedere şi realitatea că fluviul de acum diferă
mult faţa de cel de acum 100 de ani şi chiar de
cel de acum 20 de ani. Această schimbare
constă în primul rând în modificarea
componenţei chimice şi, pe linie de consecinţă,
la schimbarea factorilor ecologici şi a
particularităţilor biocenozelor. Dispariţia unor
specii de peşti şi restrângerea arealului de
răspândire şi migrare a altora, nu sunt numai
consecinţa caracterului lacustru ci şi a stării
actuale a chimismului apei.
Între Baziaş şi Orşova, chimismul apei s-a
determinat pe baza concentraţiei anionilor de
SO, Cl, HCO3 şi a cationilor de Ca, Mg şi Na
+K, care constituie partea principală şi
permanenţă a mineralizării. La o mineralizare
mai mare de 250 mg/litru, ionul bicarbonic
depăşeşte ceilalţi ioni în timp ce conţinutul sau
relativ scade; limitele sale de variaţie nu au
depăşit valoarea de 250mg/litru. Clorul creşte
atât ca valoare absolută cât şi ca valoare
relativă; exprimat în mg/litru, conţinutul său a
atins cele mai ridicate valori (35,46 mg/litru),
aval de Moldova Veche şi aval de Orşova,
urmare a deversării apelor uzate a celor două
aşezări. Faţă de ceilalţi ioni, ecartul său de
variaţie este restrâns între 21,27 şi 35,46
mg/litru, însă oricum, valori mult mai ridicate
comparativ cu cele înregistrate în urma cu 50
de ani.
Ionul sulfat creşte odată cu mineralizarea
totală având un ecart cuprins între 6,72 şi 7,0
mg/litru, cantitate încă redusă faţă de limita
96 Nicolae ȘELĂU
categoriei I de calitate a apelor de suprafaţă.
La rându-le, cationii măresc conţinuturile
absolute; dintre ei cel mai abundant este ionul
Ca, cu limite de variaţie între 20,04 şi 61,72
mg/litru, care de asemenea încadrează apa
Dunării tot în categoria I de calitate. Cantitatea
de Mg depinde în mare măsură de influenţa
factorilor care determină variaţia calciului
având limite de variaţie între 0,48 si 26,2
mg/litru, valori doar cu puţin mai ridicate faţă
de cele de acum 50 de ani. Suma alcaliilor a
atins 53,57 mg/litru, însă valorile curente sunt
sub 30 mg/litru.
Valorile enunţate pot suferi modificări de-a
lungul anilor însă, în general, se poate afirma că
apa lacului Porţile de Fier se încadrează în
categoria I de calitate cu mineralizare mijlocie
(200-500 mg/litru), tipul bicarbonate-calcic, cu
tendinta de a trece în domeniul mixt.
Mineralizarea totală scade de la Baziaş până la
Moldova Veche, creşte până la Orşova şi scade
din nou până la baraj. Cu toate că variaţiile
mineralizării se produc într-un ecart redus, de
sub 500 mg/litru, o modificare a chimismului
apei are totuşi loc, în sensul schimbării
raporturilor între ioni, urmare vădită a
influenţei antropice.
Reziduul fix are valori crescute la 225-400
mg/litru faţă de 180-275 mg/l în urma cu 50 de
ani, cele mai ridicate în lunile de iarnă, iar cele
mai scăzute în lunile de vară. Se constată o
creştere a substanţelor solide dizolvate ca
urmare a aportului din zona riverană creştere
cauzată de spălarea în suprafaţa şi deversări
antropice.
Temperatura apei este un indicator preţios în
aprecierea calităţii acesteia, întrucât ea
influenţează solubilitatea sărurilor, reprezintă
un factor de control, limitativ sau chiar letal.
După cum s-a menţionat, temperatura apei
suferă aceleaşi oscilaţii ca şi temperatura
aerului. Transparenţa şi culoarea apei depind de
cantitatea şi dimensiunile substanţelor minerale
şi organice în suspensie; transparenţa s-a
măsurat cu discul Sechi obţinându-se valori de
150 cm la limita superioară şi sub 10 cm în
conditii de viitură. Urmare a unei dinamici mai
reduse, în golfuri transparenţa este mai mare
decât în rest, iar pe categorii de intervale,
frecvenţa obişnuită este cea de 40-60 cm.
Culoarea determinată concomitent cu transpa-
renţa s-a situat între numerele XI-XIX pe scara
colorimetrică Florel-Uhle, cele mai frecvente
valori fiind XIII-XIV, care corespund culorii
verde-gălbui.
Oxigenul dizolvat prezintă, în timp,
concentraţii diferite, în funcţie de temperatură,
mineralizare, presiune, dimensiune a bazinului
lacustru, intensitatea proceselor biologice,
agitaţia apei prin valuri, amestecul convectiv
liber şi forţat etc. Determinările efectuate au
arătat că în 24 de ore conţinutul de oxigen
dizolvat, chiar în condiţii de calm înregistrează
variaţii considerabile în stratul superficial,
minimă producându-se în timpul noptii. Faptul
se explică prin încetarea fotosintezei, simultan
cu consumarea oxigenului în procesele de
respiraţie şi descompunere; odată cu începutul
zilei, conţinutul acestuia începe să crească. Şi
pe verticală se constată fluctuaţii importante ale
conţinutului de oxigen, pe toată adâncimea, fapt
datorat înfloririi apei şi agitaţiei acesteia din
diverse cauze: eolian, trafic naval sau regimului
de funcţionare a hidrocentralei.
Între oxigenul dizolvat şi temperatură există
o relaţie invers proporţională, cele mai mici
valori ale oxigenului dizolvat înregistrandu-se
în iulie-august când temperatura apei este cea
mai ridicată. Deşi procentul de oxigen dizolvat
se situează sub limita de saturaţie, apa lacului
se încadrează în limitele categoriei I şi II de
calitate cu 7,4-9,7 mg/litru. Pe total, conţinutul
de oxigen dizolvat scade de la Baziaş la baraj
fără diferenţe mari între mal şi şenalul
navigabil. Concentraţia ionilor de hidrogen (Ph)
exprimă gradul de aciditate sau alcalinitate al
apei, iar în zona Porţile de Fier, limitele au fost
cuprinse între 7 şi 9, direct proporţional cu
variaţia în 24 de ore a oxigenului dizolvat, un
ecart mult mai mare decât în urma cu 50 de ani
când limita varia foarte strâns, 7,60-7,95.
Substanţele organice rezultă cu precădere
din descompunerea materiei vegetale şi se
apreciază după valorile consumului chimic şi
biochimic de oxigen. În general, în zona Porţile
de Fier, cantitatea de substanţă organică este
mica -110,43-32,30 mg/litru; exprimată prin
consumul de permanganat de potasiu, valorile
sale permit încadrarea apei în categoria celor cu
oxidabilitate permanganatică mare şi ridicată,
 Lacul Porțile de Fier. Caracterizare fizico-geografică și funcțională. Scurt istoric
frecvent între 15 si 25 mg/litru. Cantitatea de
materie organică creşte între Baziaş şi Moldova
Veche, scăzând apoi până la Orşova, ca efect al
autoepurării şi creşte din nou până la baraj ca
urmare a deversărilor din Orşova şi a aportului
râului Cerna, acestea favorizate de mica
mobilitate a maselor de apă, deci a caracterului
accentuat lacustru.
Consumul biochimic de oxigen depinde de
afluxul substanţelor organice care se
descompun sub influenţa microorgsnismelor, de
temperatura apei, precum şi de unele substanţe,
care inhibă sau impulsionează activitatea
microorganismelor. Valorile medii lunare arată
ca odată cu creşterea debitului lichid creşte şi
cantitatea de CBO5, la 2,85-3,35 mg/litru.
Urmare a autoepurarii, consumul biochimic de
oxigen scade, pe tot traseul Dunării cuprins
între Baziaş şi Gura Văii, fapt ce permite
încadrarea apelor în categoriile a II a şi a III a
de calitate.
Duritatea totală este cuprinsă între 5,34 si
12,23 grade germane, cu frecvenţa mare (83%)
a valorilor 8-12 grade G ceea ce indică ape
semidure; apele cu o duritate foarte mică, sub 8
grade G deţin o pondere de 17%. Duritatea
totală manifestă o tendinţă de creştere de la
Baziaş la Gura Văii ca urmare a efectului de
dizolvare a calcarelor; duritatea temporară
prezintă o alură asemănătoare durităţii totale. În
valori medii lunare, între debitul lichid şi
duritate există o relaţie inversă. Azotiţii şi
amoniacul nu depăşesc 0,5 gr/litru.
Surse de poluare riverane
Acţiunea de poluare a mediului este specifică
omului şi determinată de om prin imixtiunea sa
în procesele intime ale naturii. Pentru sectorul
defileului sursele de poluare sunt puţine şi
nesemnificative în contextul restrângerii
activităţii economice, începând cu anii 90,
astfel Întreprinderea Miniera Moldova Noua şi-
a încetat activitatea, la fel multe din unităşile
Orşovei. Se adaugă debitul redus al afluenţilor
din defileu, populaţia puţin numeroasă şi
versanţii încă acoperiţi de vegetaţie. Doar
Cerna ar putea fi considerată o sursă de poluare,
prin debitul său, prin mărimea bazinului si, mai
97
important, prin drenarea staţiunii Băile
Herculane.O altă sursă de poluare ar putea-o
constitui scurgerile petroliere, însă în condiţiile
unui trafic ca şi inexistent se poate face
abstracţie de aceasta.
În limitele prevăzute pentru cele trei
categorii de calitate, apa lacului, în cea mai
mare parte se încadrează în categoriile I şi II de
calitate. Accidental, unii indicatori – CBO5,
CCOMn, O2 au semnalat ape de categoria a III
a de calitate fără insa a se trece în domeniul
apelor degradate ceea ce evidenţiază potenţialul
încă ridicat de autoepurare pe care îl prezintă
Dunărea. Există, totusi, o diferenţă calitativă
între apa golfurilor, relativ stagnanta şi cea din
şenalul navigabil, unde amestecul determină o
mai accentuată regenerare a apei.
Procese actuale de versant şi de colmatare a
lacului
Debitul solid rezultă in urma proceselor de
eroziune si transport care se produc atat in
cuveta lacului cat, mai ales, în bazinul de
recepţie; cantitatea, în strânsă legătură cu
debitul lichid oscilează între 430 şi 2480
kg/sec. Fiind încorsetat între maluri stâncoase şi
abrupte, perimetrul lacului este supus abraziunii
doar în golfuri şi în zonele joase. Rezistenţa
diferită a rocilor la eroziune la care se adaugă şi
panta determină în funcţie de debit, dimensio-
narea albiei şi viteza de curgere. Astfel, în
regim fluvial, străbaterea diferitelor sectoare cu
substrat litologic variat impune forma şi
dimensiunile albiei atât în profil transversal cât
şi longitudinal; îngustări sub 200 m alternând
cu largiri de 2000 m, condiţionate de
permisivitatea substratului la eroziune, fie pe
verticală, fie areală.
Între Orşova şi Gura Văii ţărmul a fost scos
de sub influenţa eroziunii de mal prin
construirea unui zid protector încastrat, prin
pilonii săi, în profunzime, până la roca în loc.
Această măsură s-a impus din cauze multiple:
panta mare a versantului, roca friabilă,
fluctuaţiile de nivel ale lacului şi amplitudinea
de peste 6 m a acestor fluctuaţii, agitaţia apei
cauzată de vânt, de navigaţie sau de
funcţionarea hidrocentralei. Se mai adaugă
98 Nicolae ȘELĂU
trepidaţia cauzată de circulaţia atât rutieră cât,
mai ales, feroviară.
La rându-i, golful Cerna, riveran Orşovei
este taluzat în întregime, iniţial fiind prevăzut şi
cu grinda sparge-val pe întreaga lungime.
Începând din anul 2007, aceasta a fost demolată
pe cca 2,5 km începând de la viaductul Cerna;
primii 2 km au fost amenajaţi ca faleză turistică
iar restul ca parcări şi pentru constructia
magazinului SPAR. Acest lucru a fost posibil
fiindca în timp, pe această ultimă porţiune s-a
depus în detrimentul lacului material excavat
rezultat în urma diverselor lucrări la nivelul
oraşului. Construirea şoselei Orşova-Moldova
Noua a condus la reactivarea proceselor de
versant, îndeosebi între Dubova şi Cozla. De la
Cozla la Moldova Nouă s-a păstrat vechea
şosea, dar reabilitarea ei prin lărgiri, tăieri de
curbe au condus şi aici la procese de versant.
Folosirea explozibililor pentru derocare au
dislocat stivele de roci în profunzime,
accentuând vechile fisuri sau creând altele.
Precipitaţiile şi procesele de îngheţ-dezgheţ
provoacă deseori prăbuşiri, rostogoliri şi
alunecări. O astfel de alunecare, de tip detrusiv
s-a petrecut în noiembrie 1985, la 8 km.aval de
Sviniţa; a fost atât de masivă încât a deplasat
şoseaua cu peste 20 de metri înspre lac. Pe
parcurs, potenţat de dispoziţia şi natura
litologică, au fost antrenate şi sectoarele
învecinate, factorul favorizant fiind acelaşi:
întreruperea pantei de echilibru. Bracuirea
pădurii şi păşunatul nu permit vegetaţiei să se
instaleze; de altfel pe cea mai mare parte a
defileului, fertilitatea solului este foarte redusă.
Altfel s-a procedat pe partea dreaptă a
Dunării; derocarea s-a executat prin pieptănare
sau prin foraje dese care sa permită
desprinderea întregului pachet de roci. Nu s-a
folosit exploziv, iar în sectoarele abrupte s-a
recurs, cand a fost cazul, la construcţia de
tuneluri; s-a păstrat astfel şi coeziunea rocilor
şi, totodată a rezultat şi un plus de frumuseţe.
În cazul localităţilor strămutate, Orşova,
Dubova şi, mai ales Sviniţa se constată
probleme de stabilitate a terenului mai mult sau
mai puţin intense. Acestea sunt cauzate, în
principal, de supraîncarcarea pantei şi aleatoriu,
de apropierea pânzei freatice, de natură şi
dispunerea substratului adiacent.
Aportul de pe versant este cauzat şi
determinat de panta foarte mare, cantitatea şi
intensitatea precipitaţiilor, de modul de utilizare
a terenurilor. Precipitaţiile, în jur de 700 mm/an
se produc, din ce în ce mai des în afara cadrului
cu care eram obişnuiţi; în 13 iulie 1999, de
pildă au căzut în 24 de ore 204 litri/mp; în anul
2008, 20% din precipitaţiile anuale (în suma de
802 mm/an) s-au produs în luna decembrie; la
fel de ploioasă a fost şi luna ianuarie 2009, care
a cumulat peste 100 mm.
Între Baziaş şi Gura Văii afluenţii tributari
Dunării au debite neînsemnate, excepţie face
Cerna al cărei debit solid la Topleţ a ajuns la 43
kg/m.c. Acest aport solid al Cernei la care se
adaugă cel al văii Tufari (Slătinic), din imediata
apropiere determină o accentuată colmatare la
coada golfului, evidenţiată deja la cota 64,0 m,
când devine emersă pe o lungime de cca 1 km
începand de la viaductul Cerna şi continuându-
se paralel cu faleza oraşului. La aceste niveluri
scăzute, Cerna curge prin propriile depuneri pe
care le antrenează spre centrul golfului cu atât
mai departe cu cât nivelul lacului este mai
redus. Tot ca un proces actual, manifestat de
data aceasta în mediul acvatic, este şi impactul
asupra condiţiilor de viaţă din lac, în general,
dar în special şi pregnant, în golfuri.
Într-adevăr, trecerea de la un regim fluvial la
unul tot mai accentuat lacustru înspre baraj, cu
mari oscilaţii de nivel şi cu transformarea
indicilor fizico-chimici ai apei, impun un serios
efort de adaptare a unor specii sau
imposibilitatea adaptării pentru altele.
Ca specii euribionte, diatomeele domină şi
acum, cantitativ, apa lacului, la fel, cloroficeele
au găsit condiţii propice şi în mediul lacustru;
ambele specii constituie surse trofice pentru
nivelurile ecologice superioare. Dezvoltarea
acestor specii provoacă, în lunile de vară, aşa-zisa
înflorire a apei mai evidentă în golfuri şi în
zonele de întinsură dezvoltate pe locul fostelor
lunci. Acest fenomen se datorează unui aflux
sporit de materii organice pe fondul unor
caracteristici estivale ale lacului: debite scăzute,
nivel constant, transparenţa mare şi creşterea
temperaturii apei.
Pentru macrofite condiţiile sunt mai vitrege;
deşi suprafaţa acvatică ar oferi suportul necesar
dezvoltării, oscilaţiile de nivel nu permit
 Lacul Porțile de Fier. Caracterizare fizico-geografică și funcțională. Scurt istoric 99

instalarea unor asociaţii tipice. Zooplanctonul
domină prin speciile stagnofile, cele reofile
reducându-se ca areal şi ca număr de specii sau
chiar dispărând fiind înlocuite cu specii
cosmopolite, cu spectru larg de adaptabilitate
ca: rotifere, cladocere, copepode etc.
Fauna bentonică a suferit mari modificări pe
masura colmatării cuvetei lacustre. Lumea
peştilor s-a modificat: sturionii, care altădată
migrau până la Viena nu mai depăşesc barajul
de la Porţile de Fier: dintre ei, cega (Acipenser
ruthenus L.), exclusiv specie dulcicola şi reofila
s-a retras mult în amonte apărând în lac doar la
viituri. Speciile valoroase economic, îndeosebi
crapul (Cyprinus carpio carpio L.), platica
(Abramis brama danubii Pavlov) precum şi
răpitorii mari: şalău (Stizostedion lucioperca
L.), somn (Silurus glanis L.), ştiuca (Esox
lucius L), avatul (Aspius aspius aspius L),
mihaltul (Lota lota lota L.) au diminuat, atât ca
număr de indivizi, cât şi prin dimensiuni.
Cauzele sunt multiple; în afara unor metode de
pescuit, deja supradimensionat şi agresiv, mai
degrabă un jaf, intervine şi scăderea nivelului
lacustru tocmai în perioada depunerii icrelor,
martie-aprilie, când monta este surprinsă, fie pe
uscat la scăderea apei fie de ape adânci, când,
odată depusă, nivelul lacului creşte. Astfel, pe
fondul acestor transformări, inclusiv
împuţinarea răpitorilor mari, specii altădată
reduse numeric sau rare au prosperat: cosac
(Abramis ballerus L.), batca (Blicca bjorkna
bjorkna L), morunaş (Vimba vimba carinata
Pallas), babusca (Rutilus rutilus carpathoro-
ssiscus Vl.), roşioara (Scardinius erytrophalmus
L.), oblate (Alburnus alb. alb. L). Au apărut, cu
caracter invadant şi două specii oportuniste,
altfel valoroase: crapul de Amur sau fitofag
(Ctenopharyngodon Val.), un dar binevenit
pentru pescari datorită creşterii rapide, calităţii
cărnii şi greutăţii care poate atinge 50 de kg şi
somnul pitic sau somnul American (Ictalurus
melas Rafinesque.), care deşi gustos nu este
dorit de pescari din cauza pectoralei şi dorsalei
armate cu câte un spin. O altă specie cu caracter
de curiozitate este şi sula sau andreaua de mare
(Sygnathus nigrolineatus nigr. Eichw)
În domeniul vegetaţiei acvatice se remarcă
dezvoltarea excesivă a speciei Trapa natans sau
cornaci ale cărei fructe comestibile, purtate de
ape au diseminat această plantă de-a lungul
întregului tărm, astfel că, vara formează un
imens covor verde peste apă puţin adâncă.
Turismul
O consecinţă majoră a amenajărilor hidrotehnice
constă atât în diversele oferte turistice nou
apărute, cât şi în potenţarea celor deja existente.
În acest sens prin crearea lacului Porţile de Fier,
cât şi prin edificarea infrastructurii aferente pe
care o incumbă s-au eliminat zonele de
navigaţie periculoasă, s-a extins şi s-a stabilizat
luciul de apă, două şosele moderne însoţesc
lacul, atât pe ţărmul românesc cât şi pe cel
sârbesc.
Urmare a transformărilor politice la nivel
european, zona defileului nu mai este supusă
rigorilor excesive de granită; apropierea unor
centre urbane însemnate ca Drobeta Tr.
Severin, Orşova, Băile Herculane şi Moldova
Nouă, şoseaua de legatură cu Serbia peste baraj
antrenează, an de an, în pofida unor dificultăţi
economice, un număr tot mai mare de vizitatori,
atât din ţară cât şi din afara ei.Deja au apărut în
Orşova câţiva întreprinzători, care organizează,
cu propriile ambarcaţiuni excursii în diverse
sectoare ale defileului. În afara acestora mai
există două nave de agreement cu capacitate
pana la 100 de locuri.

BIBLIOGRAFIE

Gâştescu, P. (1990), Fluviile Terrei, Edit. Sport-Turism, Bucureşti.

Popescu, N. (1966), Observaţii geomorfologice asupra depresiunii Ogradena-Bahna Analele Universităţii Bucureşti,
seria Şt. nat., geo., geogr., an XV, nr. 1.
Posea, Gr. (1970), Geomorfologie generală, Edit. Didactică şi Pedagogică Bucureşti.
Posea, Gr. (1988), Probleme de geomorfologia României, vol. 2, Litografia Univ. Bucureşti.
Posea, Gr. (2002), Geomorfologia României, Edit. Fundaţiei România de Mâine, București.
100 Nicolae ȘELĂU

Posea, Gr. Grigore, M., Popescu, N. (1976), Treptele morfogenetice din zona Defileului Dunării, în Geografia, Grupul
de Cercetări Porţile de Fier, seria Monografia, Edit. Academiei, Bucureşti.
Posea, Gr., Popescu, N., Ilie I. (1967), Specificul proceselor de versant şi albie, în prezent, în timpul umplerii şi după
umplerea lacului de acumulare din Defileul Dunării, series Geologie-Geographia, Fasc. 2, Cluj.
*** (1972), Atlasul complex „Porţile de Fier”, Edit. Academiei, Bucureşti.
*** (1969), Biogeografia României (sub redacţia prof. dr. doc. Raul Călinescu), Edit. Ştiinţ. Bucureşti.
*** Date din lucrările Staţiunii Geografice Orşova.
*** Date ale S.H. Porţile de Fier.
*** (1982), Enciclopedia Geografică a României. Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
*** (1969), Geografia Văii Dunării Româneşti, Edit. Academiei, Bucureşti.

Universitatea din Bucuresti, Stațiunea Geografica Orșova

 ARCH C
E SE E
R

N
TR
E
TH

AN ANALYSIS MODEL FOR IDENTIFYING

E
THE FUNCTIONALITY OF THE SKI SLOPES
IN ROMANIA
S
AN
GE

D
L O

IC
MOD DEG N ANM
IO
RPH RADAT DYN
LOGICAL
A Mădălina TEODOR, Robert DOBRE,
Laurențiu ILIE, Gabriel STANOIU

Abstract: The aim of this study is to analyze and assess the ski areas in Romania. To achieve this project
were analyzed 92 resorts from Romanian. In this analysis were considered both geographical (position,
accessibility, the ski slopes disposition in correlation with the slopes aspect, the slopes that influence the
diversity of the ski areas, the ski areas visibility on the internet) and socio-economic factors (the services
provided by the ski areas administrators, related tourism services, the state of the ski slopes, the types of
the existing tourist facilities).

Keywords: ski, suitable areas, efficienty, develompent

Introduction Iaşi (1 ski area), Bihor and Bistrita Nasaud (by

Field analysis was combined with laboratory
analysis by using GIS techniques. For the study
were made field analyzes for all ski resort
(Grecu, 2003, 2006, 2009, 2018). In order to
identify the most complex ski areas in Romania
were calculated several relevant indices. They
were weighted and placed in a formula in order
to achieve a ranking of functionality ski areas
in Romania (Teodor, 2017).
The analysis was performed for all ski areas
identified in Romanian Carpathians. We
identified 256,6 km of ski slopes relate to the
266 ski slopes (111 easy slopes, 114 medium
slopes, 40 difficult slopes). Cableway facility is
composed by 5 lifts, 8 gondolas, 30 chair lifts,
140 ski lifts, 8 baby-ski and 5 conveyors.
3 ski areas), Neamt Mures (4 ski areas).
In order to identify the most complex ski
areas in Romania were calculated several
relevant indices (Voiculescu et al., 2011). They
were weighted and placed in a formula in order
to achieve a ranking of functionality ski areas
in Romania (Teodor M., Dobre R., 2015).
Length index – is calculated by adding the
lengths of all ski slopes in each area according
to the formula: Il = ∑lp
The rate of return is the ratio of the sum of
all the slopes of a ski area and the amount of lift
installations lengths. To calculate the rate of
return was applied the formula (where Rr=
return ski area, ∑lp = Sum of slopes lengths in
the ski area, ∑lp = Sum of cable transport
lengths area):

Methodology
The distribution ski areas map in the counties
based on the number ski area, indicates the
presence of 44 ski areas in Harghita county, 33
ski areas in Prahova County, 29 in Hunedoara
county, 26 ski areas in the county of
Maramures. Conversely, the fewest ski areas
are recorded in Iasi, Bacau, Arges, Bacau, Gorj,
Transport index of ski areas indicates the
maximum transport capacity of all lift facilities
of a ski area. This index is calculated by
summing the transport coefficients depending
on the type of transport facilities in each ski
area by applying the formula (Teodor, 2017):
Ct =∑It where Ct = transport capacity and It =
transport index.
102 Mădălina TEODOR, Robert DOBRE, Laurențiu ILIE, Gabriel STANOIU
The formula used to calculate the
functionality of ski areas took into account
three indicators (sum of lengths the ski slopes
in every ski area with a share of 20%, the rate
Figure 1: Romanian ski areas location based on the functionality ski areas final score
For calculating the employment rate to
establish a model of sustainable development it
is necessary to calculate the optimum number
of skiers on a ski slope. To determine the
optimum number of skiers who may find
themselves simultaneously on a ski slope was
considered a square of 12 m. The area ski areas
were divided by the area of a square (144
square kilometres) to obtain the number of
squares covering ski area.
We applied the next formula in order to
determine the optimum number of skiers who
can be simultaneously on the slope, knowing
the number of squares covering the surface of
the ski area:
O = 2P+2
Where:
O= the optimum number of skiers at a time on the slope,
P= the number of squares covering the surface of the ski
area.
of return was granted a share of 40% and the
transport capacity using all facilities cableway
of the resort - 40%):
The optimal rate of occupancy of a ski slope
indicates that is the ratio between the optimum
number of skiers that ski simultaneously on a
ski slope without bothering each other and the
maximum number of skiers on the facility
cableway may transport. To determine the
optimal rate of occupancy the next formula was
applied:
Comfort factor (CcF) was calculated by
applying the formula:
Ccf = ∑It*100 – (2P+2) = Ct*100 - (2P+2) = Cc-O
Results and conclusions
To optimize the functionality of ski areas were
identified some solutions to increase profit ski
areas (Teodor et al., 2016). It is noted that most
major ski areas in the country have a low
 An analysis model for identifying the functionality of the ski slopes in Romania 103

capacity cable transport facility. This is
transposed in the comfort of skiers who often
queue to be able to reach the top of the ski
slopes while round skiing surface is utilized to
the maximum.
Depending on the occupancy rate (Ro) and
the comfort factor (CCF) calculated for the ten
ski areas were proposed following development
maps:
The advantages of this analysis are
numerous. It is noticed: the incretion of the
resort visibility in the country, increasing the
attractiveness and the competitiveness of the
ski areas. Also, it is noticed the need to satisfy
the requirements of a wider range of skiers,
practicing smart tourism, attracting tourists
from further afield, foreign tourists or the
possibility of using the new infrastructure for
practicing various mountain activities
(mountain biking, hiking, recreation) for at the
resorts situated at the end of the ranking
(Teodor, 2012, 2013, 2017).
From the analysis achieved in the field, we
observed that the improvement of the provided
services and the proper management of the ski
area determines tourist's loyalty and thus
increase their number (Teodor et al., 2017).
Looking at the major European mountain
resorts there is a better use of the ski area,
sound management and integrated management
of tourist facilities and infrastructure used by
skiers. It wants to implement a comparable
system in the Romanian Carpathian area.
In conclusion, by calculating all these
indices for the ski areas (index transmission
rate of return, occupancy, rate of transport),
there was a need to develop cableway facilities
in 90% of case studies analysed (Semenic,
Sinaia, Straja, Șureanu, Poiana Brașov, Parâng,
Transalpina Ski Resort, Vatra Dornei, Muntele
Mic). Thus, using analysis (done on the field
and working with GIS techniques) was
observed the cableway inefficiency (identification
of overcrowding at the starting stations starting
stations and low density of skiers on the ski
slopes), which have a capacity maximum
carrying less than the number of skiers,
especially on weekends or during holidays.

REFERENCES

Grecu, Florina (2003), Geomorfologie dinamică, Edit. Tehnică, Bucureşti.

Grecu, Florina (2009), Hazarde şi riscuri naturale, Editia a IV-a, Edit.Universitară, Bucureşti.
Grecu, Florina (2018), Geomorfologie dinamică, Edit. Universitară, București.
Teodor, Mădălina (2012), Analysis of tourism potential in Piatra Craiului Mountains: development strategies, 2(6),
231-243, Cinq Continents.
Teodor, Mădălina (2013), “Geomorphological processes susceptibility assessment using GIS analysis in Ilwis software.
Case study: Ialomiţa Upper Valley (Romania)”, Revista de Geomorfologie.
Teodor, Mădălina, Dobre, Robert (2015) “Relief suitability for developing a macro ski area between Predeal and Azuga
Resorts”, Revista de Geomorfologie, Volumul 17, Edit. Universității din București.
Teodor, Mădălina (2016) “Proiectarea, dezvoltarea și managementul domeniilor schiabile din România”, teză de
doctorat.
Teodor, Mădălina (2017) “Proiectarea, dezvoltarea și managementul domeniilor schiabile din România”, Edit.
Universiatară, București.
Teodor Mădălina, Laurențiu Ilie, Robert Dobre (2016), “Using GIS techniques to create the catalog of Romanian ski
resorts”, Analele Universității din București, seria Geografie, Nr. LXV, 2016.
Mădălina Teodor, Robert Dobre, Laurențiu Ilie, Gabriel Stănoiu (2017), “Creating an analysis model in order to identify
solutions for sustainable development of ski areas in Romania”, Proceedings of The 33rd Romanian
Geomorphology Symposiom.
Voiculescu, M., Popescu, F., Oance T. M., Olaru, M., Oanaca, A. (2011), “Features of ski area from the Romanian
Banat, Forum geografic”. Studii și cercetări de geografie și protecția mediului 06/2011; 10 (1):58-69. DOI:
10.5775/fg.2067-4635.2011.019.i.

University of Bucharest, Faculty of Geography

 ARCH C
E SE E
R

N
TR
SUITABILITY RELIEF IN THE CÂINENI –
E
TH

E
BOIȚA AREA FOR TRANSPORT INFRASTRUCTURE
DEVELOPMENT

S
AN
GE

D
L O

IC
MOD DEG N ANM
IO
RPH RADAT DYN
LOGICAL
A
Mihai-Claudiu NEDELCU1, Laura COMANESCU2,
Robert DOBRE3

Abstract. In the present geo-political context, Romania plays an important role at the level of passengers
and goods transport, as a basis between Central and Western Europe on the one hand, and Asia Minor and
the Middle East on the other hand. At the end of the 20 th century, the mountainous axis Bucharest-Pitesti-
Sibiu was one of the most circulated axes from the entire Carpathian bow. Railway traffic, but especially
road traffic had already exceeded the infrastructure’s limits, even if it was extended and modernized in
different stages.

Key words: infrastructure, suitability, map

Introduction distribution: lithology, geodeclivity, pedology

and land use (Dobre, 2011).
The land suitability analysis must represent the
preceding stage of an infrastructure project
because this perfectly highlights the Methodology
favorability of certain designed routes and
exempts from possible maintenance, We reclassified this last cartographic map into
rehabilitation and redesign costs in the post four classes of suitability values, emphasized
construction stage, improving the project by the colour scheme we used:
reliability prediction (Dobre, 2016). - high suitability lands;
Geomorphology together with geological - moderate suitability lands, where land
features, land cover and economical limitations planning is useful;
were considered the most restrictive factors in - low suitability lands, which require extensive
infrastructure planning (Grecu, 2018). planning;
For the land suitability map in the Olt River - unsuitable lands, which imply special
Valley we identified and analysed four factors planning and high maintenance costs in the
significant for the transport network post construction stage.
106 Mihai-Claudiu NEDELCU, Laura COMĂNESCU, Robert DOBRE

Figure 1: Land Suitability map, modified after R. Dobre (2009)

Coming back to the land suitability map, I want methodology that R. Dobre, 2016 has did it,
to bring some improvements to the with:

Figure 2: The methodological formula for land suitability map

 Suitability relief in the Câineni – Boița Area for transport infrastructure development 107

Figure 3 : The methodological schema for land suitability map

Results For map validation we overlapped the new

The obtained cartographic maps were
reclassified in stages, according to the attributes
of the analysed elements (Grecu, 2018). Thus,
in the attribute table of each map marks on a
scale of 1-10 were assigned to each element.
These marks quantify the suitability for the
transport infrastructure of a polygonal surface
(Grecu, 2006). The same mark can be assigned
to one or more surfaces. The suitability value is
directly proportional to the assigned marks.
major infrastructure projects and in the case of
those lacking feasibility studies we tried to
suggest a route as sustainable as possible and
on sites as suitable as possible (Grecu, 2009).
When designing new routes, we considered the
basic parameters of each project. In the case of
motorways, the route must be calibrated for
intense traffic and high speed, the site for such
projects being able to assure these parameters.

Figure 4 : Parameters analyzed for sectors identified

108 Mihai-Claudiu NEDELCU, Laura COMĂNESCU, Robert DOBRE

Figure 5 : Highway, Câineni tunnel, longitudinal profile

Conclusions several parameters such as: absolute elevations

In order to properly analyze the motorway
design, the 17.7 km long section was divided
into 724 sectors, 25 m long, which were further
included in a database and analyzed against
at the beginning and the end of the sector,
sector difference in elevation, elevation
variation, and extreme absolute elevations
within the sector.

REFERENCES

Dobre, R. (2016), Relația dinamica reliefului – infrastructura de transport, Edit. Etnologică, Bucuresti, 2016.
Dobre, R. (2011), Pretabilitatea reliefului pentru căi de comunicaţii şi transport în Culoarul Prahovei (sectoarele
montan şi subcarpatic)”, Edit. Universitară, Bucureşti.
Grecu, Florina (2006), Hazarde şi riscuri naturale, Editia a III-a, Edit.Universitară, Bucureşti.
Grecu, Florina (2009), Hazarde şi riscuri naturale, Editia a IV-a, Edit.Universitară, Bucureşti.
Grecu, Florina (2018), Geomorfologie dinamică, Edit. Univeritară, Bucureşti.

1
Universitatea din București, Facultatea de Geografie,
Școala Doctorală Simion Mehedinți
2
Universitatea din București, Facultatea de Geografie
 ARCH C
E SE E
R

N
EARLY WARNING INTELLIGENT SYSTEM FOR

TR
E
TH

ROAD TRANSPORTATION RISKS

E
Mădălina TEODOR, Robert DOBRE,
S Ionuț SĂVULESCU, Cosmin PĂUNESCU
AN
GE

D
L O

IC
MOD DEG N ANM
IO
RPH RADAT DYN A
LOGICAL

Abstract. This project is based on an action that is agreed with the Innovation and Networks Executive
Agency (INEA) and is based on Intelligent Transport Systems. Romanian TEN-T network is seriously
affected by natural risks such as landslides, torrential erosion, rock falls, avalanches, floods and heavy
snow. These natural hazards lead to numerous road accidents which cause important casualties and
material losses every year.
The overall objective of the action is to improve traffic safety and reduce congestion of the Romanian
road Core and Comprehensive Network by putting in place a compatible, accessible and interoperable
intelligent transportation system (ITS) that will provide traffic and travel information services in all
European languages via web.
ITS (Intelligent Transport Systems) are being applied to facilitate mobility, make better use of existing
infrastructure, improve safety and help mitigating negative environmental impacts. Deployment of ITS is
also motivated by the increased difficulty of expanding transportation capacity through conventional
infrastructure building.

Keywords: intelligent transport, roades, geomorphological processes

Introduction

This project is based on an action that is agreed

with the Innovation and Networks Executive
Agency (INEA) Department C - Connecting
Europe Facility (CEF). The project is
representative for the country of Romania and
is based on the TEN-T Core network corridors.
In Romania, the share of projects submitted
and approved by CEF is as shown in Figure 1.
There is a reduced share of ITS projects
(intelligent transport systems) compared to
other projects submitted on this axis (Figure 1). Figure 1. Share of submitted projects approved
The application of information and CEF - CALL I and II (allocation 1,234 billion Euro)
communication technologies in the road
transport sector and its interfaces with other Given the progress made in the area of
modes of transport will make a significant information and communication technologies
contribution to improving the environmental applications in the various countries of the
performance, efficiency, including energy European Union, these developments should
efficiency, safety and security of road transport, now also be reflected in developments in the
including the transport of dangerous goods, as road transport sector in the other member
well as public security and passenger and countries, as is the case of Romania, to ensure a
freight mobility while ensuring the functioning greater degree of integration between road
of the internal market as well as increasing the transport in Romania and other European
level of competitiveness and employment. transport networks.
110 Mădălina TEODOR, Robert DOBRE, Ionuț SĂVULESCU, Cosmin PĂUNESCU
This action therefore falls under the priority
areas set by Directive 2010/40 / EU of the
European Parliament and of the Council of 7
July 2010 on a framework for the deployment
of Intelligent Transport Systems in the field of
road transport and for the interests of other
modes of transport:
Figure 2. Romanian TEN-T Core and Comprehensive network
Romanian TEN-T network is seriously
affected by natural risks such as landslides,
torrential erosion, rock falls, avalanches, floods
and heavy snow (Grecu, 2018). These natural
hazards lead to numerous road accidents which
cause important casualties and material losses
every year (Dobre, 2011).
The overall objective of the action is to
improve traffic safety and reduce congestion of
the Romanian road Core and Comprehensive
Network by putting in place a compatible,
accessible and interoperable intelligent
transportation system (ITS) that will provide
traffic and travel information services in all
European languages via web.
To deliver on the overall objective of the
Action, there are three specific objectives,
- Optimal use of road, traffic and travel data;
- Continuity of ITS traffic and goods
management services;
- ITS applications for road safety and
security;
- Ensuring the vehicle's connection to the
transport infrastructure.
which will be met by carrying out eleven
activities within the Action.
The first specific objective is to contribute to
the accessibility of interoperable accurate road
and traffic safe-related data across the EU
through the set-up of a national access point.
This objective will be met by identifying and
characterising the list of risks that can affect
road transportation, through the identification
of the corresponding data sources in line with
and by making data available in a standardised
format across Europe and in neighbouring
countries through a national access point that
will consist on an interoperable application
module designed, set-up and made available via
web and mobile (Dobre, 2016).
 Early warning intelligent system for road transportation risks
The second specific objective is to
contribute to reducing the number of accidents,
transport time and fuel consumption in the
Romanian TEN-T network by providing real-
time safety-related traffic information services
to road users via well-functioning web and
mobile applications. These services will cover
information on a wide range of risks and will be
easily accessed by the general public using
various devices, including smartphones, tablets
and laptops. This objective will be met through
the design and the implementation of a cloud-
based back-end platform, a cloud-based web
application and some mobile applications for
the most popular Operating Systems which will
provide real-time safety-related traffic
information services to road users. A testing
and validation process will be carried out so as
to ensure that the web and mobile applications
have been designed in compliance with the
identified data sources and risks and
implemented in line with the applications
design. Moreover, the web and mobile
applications will be fine-tuned on the basis of
the user's feedback collected through dedicated
forms as well as from the comments posted in
the application stores. A software development
firm will be contracted via a public
procurement procedure for the design, the
development and fine-tune of the back-end
platform, the web and the mobile applications.
The third specific objective is to inform the
road users, ITS service providers and road users
about the results of this Action. This objective
will be met by designing and implementing an
Information and Advertising Campaign.
Methodology and results
Identification of risks that can affect road
transportation safety: the identification of risks
will be done by carrying out two types of
activities: field work and laboratory work. The
111
field work will cover the collection and
validation of geomorphological and technical
information. The laboratory work will be
focused on the analysis of the information
collected and will be mainly based on the use of
geographical information systems (GIS), spatial
analysis techniques and statistical and multi-
criteria analysis.
The risks identified will range from minor
effect events, such as small and temporary road
works, to major events, such as exceptional
weather conditions and natural hazards (Grecu,
2009). The identification of the risks was
accomplished by carrying out two types of
activities, field activities and laboratory activities.
Collecting data on event categories or risk-
generating conditions using the video camera -
in order to record video, a action camera / video
was installed on a car. The camera has a GPS
function and record videos both in front and
back. At the same time as the images are
obtained, a work sheet on the road
characteristics is completed in the field activity.
This marks the time (hour, minute, and second)
in which the information can be viewed on the
recording or the identified feature. The
information obtained are used to validate digital
information transposed from cartographic
support (topographic map, geological map,
orthophotomel) into the GIS environment,
facilitating access to accurate and current data
that will make up the database that will form
the basis of the application resulting from this
project.
The field activity referred to the collection
and validation of the geomorphological and
technical information.
Aerial image capturing – data related to
event categories or risk conditions using aerial
images (figure 4) obtained with UAVs have
many advantages, including topicality or very
good spatial resolution (up to 2cm).
112 Mădălina TEODOR, Robert DOBRE, Ionuț SĂVULESCU, Cosmin PĂUNESCU

Figure 3. The identification of the main general geomorphological processes that affect the
TEN-T Core and Comprehensive network

Figure 4. Identifing risks

To characterize the road network and
identify the risks, take aerial flights using the
Mavic PRO drone (Figure 5, 6). Missions are
relatively close distances. Ssets of photographs
(90-150) with very good resolution are
obtained. These photos are stored in external
SD memories and then transferred to portable
hard drives to prepare them for orthophotoplans
(Figure 6).
The data that is collected relates to classes,
event categories or risk-generating conditions
but also to points of interest.
The data sources are represented on the one
hand by the institutions which produce and
manage these data sets / information and on the
other hand they are collected / produced by the
project implementation team.
 Early warning intelligent system for road transportation risks 113

Figure 5, 6. Aerial image capturing

Figure 7. Processed image

Identified risks range from events with
minor effects (such as temporary and small-
scale construction, to major events such as
exceptional weather conditions and natural
hazards.
Organisation of risks by categories:
stipulated in Article 3 of the Commission
Delegated Regulation (EU) No 886 / 2013.
Additionally, other events and risks categories,
that may appear on the road transportation
network will be identified and put forward.
The main public institutions that can collect
analyse process and distribute information for
improving traffic conditions on public roads are:
 National Meteorological Administration
(ANM) – has as main object the
meteorological and climatological
activity necessary for the socio-
economic development of Romania and
the integration of this activity in the
system of international conventions and
relations, aiming, among many others,
to make observations and measurements
on the state and the evolution of the
weather, measurement and data
processing and meteorological products,
but also the development of diagnoses,
forecasts and weather warnings on
dangerous phenomena.
According to Order no. 245 of October 18,
2012 published in the Official Gazette no. 765
of 14 November 2012, Weather Codes can be:
1. The green code is used for areas where no
meteorological phenomena are predicted.
2. The yellow code will be used if forecast
meteorological phenomena are temporarily
hazardous to certain activities, but otherwise
they are commonplace for the specified period
or area.
3. The orange code applies to those
meteorological phenomena predicted to be
dangerous, with a high degree of intensity.
114 Mădălina TEODOR, Robert DOBRE, Ionuț SĂVULESCU, Cosmin PĂUNESCU
4. The red code applies to those
meteorological phenomena predicted to be
dangerous, of a very high intensity and with
disastrous effects.
Weather alerts and warnings consist of a text
message accompanied by a map at national
level, indicating the regions / counties to be
affected, specifying the intensity of the
phenomenon.
Meteorological codes are transmitted at
small scale, at regional or county level, being
rather difficult to use in the rough way by the
users of a national road or motorway.
Real-time GIS and space-based weather
codes, intersected with roads on the TEN-T
Core network, are very useful information for
road users but also for specialists in institutions
with direct or indirect concerns in managing the
road activity.
On the other hand, the National
Meteorological Administration may provide
studies and analyzes but also raw data, primary
or derived data on areas with frequent
intrusions, areas where frequent meteorological
phenomena such as poles, mist, hail or hills
occur frequently. This information can be
integrated into a static database which will
prove to be especially useful to drivers and road
infrastructure managers
 The National Company for Road
Infrastructure Administration (CNAIR) -
performs activities of national public
interest, including the maintenance,
Figure 8. GIS database
repair, management and operation of
motorways, express roads, national
roads, bypasses and other road
infrastructure, as well as the
implementation of programs for the
unitary development of the public road
network in line with the Ministry of
Transport's strategy.
The National Road Traffic Management
Company always has a "clear picture" of the
state of roads in Romania and can provide real-
time information on heavy and blocked road
sections caused by various situations
(maintenance or upgrading works, stones
dropping or ebullies etc.). All this information
is particularly useful to traffic participants but
also to other public institutions that use road
infrastructure (ambulances, fire brigades,
police, etc.)
 General Inspectorate for Emergency
Situations (IGSU) – provides all the
information about the accidents that
block a road.
Laboratory activity focused on the analysis
of information collected at the field stage and
was mainly based on the use of Geographic
Information Systems (GIS), spatial analysis
techniques and statistical and multicriterial
analysis (Figure 8). This stage is directly
related to the field stage, the entire database
depending on the accuracy and accuracy of the
information identified and mapped in the field
stage.
 Early warning intelligent system for road transportation risks 115

In laboratory work, images are processed
and used for orthophotoplans (mosaic of
orthographic images). In addition to
orthophotoplans, after field image processing, it
is possible to generate DSM (Digital Surface
Model) landforms, point clouds (Point Cloud),
which are a set of point vector data that besides
the X coordinates, Y also contains Z coordinate,
specific to the elevation of that point, and 3D
models of the terrain. All these materials
facilitate the interpretation of the land in hard-
to-reach areas and the identification of factors
that can affect the road network.
The definition of taxonomy of road traffic
risks integrates the classes and categories of
events or risk-generating conditions as
specified in the Delegate Regulation no. 886/
2013. Additionally, there are integrated risk
elements that refer to the morphological
characteristics of the road.

Table 1
Categories of events or conditions generating
No. crt. Event classes or risk generating conditions
risk
-1- -2- -3-

1. Meteorological risks - low temperature (frost)

- veneer
- fog
- heat
- precipitations
- thunderstorm phenomena
- wind
- blizzard
- snow

2. Hydrological risks - flood

3. Geomorphological risks - landslide

- Rockfall
- deposition of sediments

4. Morphology / - slippery road

road features related risks - sinuous road (succession of curves)
- curve
- slope / ramp
- narrow road
- multiple lanes in each direction
- rail crossing

5. Road-related risks - road work

- bumpy road
- state marks

6. Risks generated by traffic characteristics - traffic lights

- zebra crossing
- sens giratoriu
- linie continuă
- speed limitation
- crowded road
- animal warning
- warning related to pedestrians
- warning related to bicycles
- speed limitation
- accident
- ccident
- road closed to traffic
- alternative circulation on a single band
- high-frequency road accidents
116 Mădălina TEODOR, Robert DOBRE, Ionuț SĂVULESCU, Cosmin PĂUNESCU

Other elements, which do not fall into Conclusions

classes or categories of events or conditions
generating risk, but which contribute to the
smooth running of road traffic, are integrated as
points of interest. In this category are
- gas stations
- parking spaces
- service spaces
Within the application, event classes or risk
generating conditions are structured in relation
to end users / end users. Some of the datasets
included are intended exclusively for the road
management authority
The working on field shhet contains
information on road features (road marker,
multiple strips on direction, curve sequence,
slope / slope, etc.) as well as geomorphological
processes that can affect road transport
(landslides, stones dropping).
In order to identify the road network
characteristics and for obtaining a good
positioning of the elements, photographs were
taken and GPS measurements were made.
The project may represent a first step in a larger
project that will aim to implement across
borders in cooperation with the TEN-T
networks roads, in neighboring countries
(Hungary, Bulgaria and Serbia).
The results of the project has major
environmental benefits in terms of air pollution,
the risk of accidents, as well as benefits related
to the transport costs.
In this first phase of implementation of the
projected costs are higher because it will create
a structure and database, the second phase
having lower costs as it would target only the
update of the created database.
Acknowledgment
This project is co-financed by the European
Commission - Innovation and Networks
Executive Agency (INEA) Department C -
Connecting Europe Facility (CEF), 2015-RO-TM-
0435-W Grant.

REFERENCES

Grecu, Florina (2018), Geomorfologie dinamică, Edit. Univeritară, Bucureşti.

Grecu, Florina (2009), Hazarde și riscuri naturale geologice și geomorfologice, Edit. Credis, București.
Dobre, R. (2016), Relația dinamica reliefului – infrastructura de transport, Edit. Etnologica, Bucuresti, 2016.
Dobre, R. (2011), Pretabilitatea reliefului pentru căi de comunicaţii şi transport în Culoarul Prahovei (sectoarele
montan şi subcarpatic)”, Edit. Universitară, Bucureşti.
Teodor, Mădălina (2013), “Geomorphological processes susceptibility assessment using GIS analysis in Ilwis software.
Case study: Ialomiţa Upper Valley (Romania)”, Revista de Geomorfologie, Nr. 15.
Teodor, Mădălina, Ilie, L., Robert, D. (2016), “Using GIS techniques to create the catalog of Romanian ski resorts”,
Analele Universității din București, seria Geografie, Nr. LXV.

University of Bucharest, Faculty of Geography

 ARCH C
E SE E
R

N
UTILIZAREA IMAGINILOR SATELITARE ÎN

TR
E
TH

ANALIZA MORFOLOGICĂ A ALBIEI RÂULUI

E
SIRET ÎNTRE COSMEȘTI ȘI GALAȚI

S
AN
GE

D
L O

IC
MOD DEG ANM
ION
RPH RADAT DYN A Diana MAROLA
LOGICAL

Abstract. Obiectivul acestei lucrări constă în identificarea modificărilor produse în albia râului Siret,
utilizând imagini satelitare. Arealul de studiu este reprezentat de un sector din Câmpia Siretului puternic
influențată de dinamica râului Siret reflectată în morfologie, elemente de peisaj și elementele antropice.
Metodologia de lucru a constat în combinarea tehnicilor de teledetecție și GIS în procesarea imaginilor
satelitare Landsat 7 ETM și OLI L8 din 2003 și 2016, vizând clasificarea imaginilor în funcție de anumite
clase de utilizare a terenului pentru a observa dinamica distribuției acestor clase în spațiu și timp.
Categorii de utilizare a terenului care au reprezentat elementele de interes pentru acest studiu sunt situate
în proximitatea corpului de apă. Pentru procesarea imaginilor satelitare în diferite benzi spectrale și pentru
a realiza analize vectoriale, au fost utilizate aplicații ArcGis și moduluri specifice.
Rezultatele analizei procesării imaginilor satelitare sunt reprezentate de mici diferențe de categorii de
utilizare a terenului situate în proximitatea corpului de apă în cadrul arealului de studiu între anii
2003-2016.

Cuvinte cheie: GIS, Imagini satelitare, Utilizarea terenului

1. Introducere multor categorii de utilizare a terenului pentru a

Proiectul are ca scop utilizarea imaginilor
satelitare pentru a obține informații detaliate
despre modificările produse asupra reliefului,
elementelor geografice, a schimbării
componenţei şi funcţionalităţii peisajului în
cadrul unui areal de câmpie, influențat, în
special, de dinamica principalul său element,
valea râului Siret (Grecu, 2009).
2. Arealul de studiu
Arealul studiat este localizat între localitățile
Cosmești în Nord și Municipiul Galați în Sud și
se află la contactul a patru județe și anume: în
nord-vest județul Vrancea, în nord și est județul
Galați, în sud Brăila și în sud-vest județul
Buzău (Comănescu et al., 2010). Poziția
arealului studiat se poate observa în figura 1.
3. Date utilizate și metodologie
Metodologia de analiză a constat în
identificarea pe ambele imagini satelitare a mai
observa dinamica distribuțiilor acestor zonelor
atât spațial, cât și temporar. Pentru a analiza
aceste imagini și pentru a extrage informațiile
dorite, au fost utilizate două softuri de
procesare și anume: SNAP și ArcGis.
Au fost utilizate cele mai semnificative
combinații de benzi care să reliefeze într-un
mod cât mai grafic informațiile de interes
pentru realizarea acestui studiu.
Practic, au fost realizate anumite clasificări
de pixeli care reprezintă operații bazate pe
algoritmi matematici realizate în mediul digital,
având ca scop gruparea pixelilor ce alcătuiesc
imaginea după signatura spectrală sau
semnificația pixelilor în teren (Mihai, B., 1997).
Pentru realizarea acestui studiu, a fost aleasă
clasificarea supervizată care se bazează pe
faptul că analistul cunoaște semnificația în
teren a signaturilor spectrale ce corespund
pixelilor din imagine (Grecu, 2018). Înainte de
a realiza clasificarea propriu-zisă, au fost alese
o serie de grupări de pixeli cu semnificație
cunoscută în teren, cât mai omogen sub raportul
signaturilor spectrale în funcție de care toți
pixelii din imagine vor fi grupați în categorii
118 Diana MAROLA

(Mihai, B., 2007, 2009). Aceste grupări poartă ambele imagini satelitare procesate pentru avea
denumirea de zone test sau regiuni de interes. o evoluție corectă a dinamicii distribuției
Aceleași regiuni de interes au fost alese în acestora.

Fig. 1 Poziția arealului studiat în cadrul României

Fig. 2 L7 ETM din 2003 în combinațiile de benzi: 3-2-1, 4-5-3 și 7-5-3

Regiunile de interes pentru acest studiu au  Zonele de tranziție cu arbuști,

fost:  Pășunile,
 Corpurile de apă,  Viile,
 Aluviunile,  Asezările umane,
 Pădurile omogene,  Terenurile agricole.
 Utilizarea imaginilor satelitare în analiza morfologică a albiei râului Siret între Cosmești și Galați 119

Următorul pas a fost realizarea clasificării
propriu-zisă pe imaginile satelitare alese, etapă
care presupune rularea unor algoritmi
matematici centrați pe zonele test în scopul
comparării şi analizei pixelilor în vederea
grupării pe clase (Vorovenci, I., 2010). Există
mai multe tipuri de clasificări supervizate, dar
metoda aleasă a fost Maximum Likelihood
Classification care utilizează principiul conform
căruia fiecare celulă din fiecare clasa aleasă este
distribuită în mod normal (Zăvoianu, I., 1999).

Fig. 3 Maximum Likelihood Classification

Astfel, pentru fiecare imagine satelitară Ulterior, au fost extrase și o serie de

utilizată s-au realizat combinații de benzi
(Agenţia Europeană de Mediu, 2010), s-au ales
zonele de interes și s-a realizat clasificarea
supervizată a imaginii, utilizând metoda
menționată.
informații statistice obținute pe baza operațiile
realizate anterior, care reprezintă practic, scopul
principal al acestui studiu. Datele statistice au
fost reprezentate grafic prin histograme, grafice
și tabele.

Fig.4 Evoluția pixelilor

120 Diana MAROLA

Rezultate în proximitatea râului Siret în cadrul arealului

studiat între anii 2003-2016. Prin urmarea,
Rezultatele analizei procesării imaginilor această metodă nu este extrem de folositoare
satelitare sunt reprezentate de mici diferențe atunci când dorim să identificăm modificări
între categoriile de utilizare a terenurilor situate majore în cadrul unui arealul studiat.

BIBLIOGRAFIE

Comănescu, Laura, Ielenicz, M., Nedelea, Al. (2010), Relieful şi valorificarea lui în turism, Edit. Universitară,
București.
Grecu, Florina (2009), Hazarde și riscuri naturale geologice și geomorfologice, Edit. Credis, București.
Grecu, Florina (2018), Geomorfologie dinamică, Edit. Univeritară, Bucureşti.
Mihai, Bogdan (1997), Aplicaţii ale aerofotogramelor la scară mare în cercetarea impactului antropic în spaţiul
montan, A XXVII-a Sesiune de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională, Edit. Academiei Tehnice
Militare, Bucureşti.
Mihai, Bogdan (2007), Teledetecţie. Vol I, Introducere în procesarea digitală a imaginilor, Edit. Universităţii din
Bucureşti, Bucureşti.
Mihai, Bogdan (2009), Teledetecţie. Vol II, Noţiuni şi principii fundamentale, Edit. Universităţii din Bucureşti,
Burcureşti.
Vorovenci, I. (2010), Fotogrammetrie, Edit. MatrixRom, Bucureşti.
Zăvoianu, I. (1999), Fotogrametira, Edit. Tehnică, Bucureşti.
Agenţia Europeană de Mediu, 2010, Corine Land Cover 2006 seamless vector data - version 13 (02/2010).

Universitatea din București,

Facultatea de Geografie,
București, România
 ARCH C
E SE E
R RAPORTUL DE CONDIȚIONALITATE DINTRE

N
TR
RELIEF ȘI PROCESUL DE TRANSPORT PE CALEA
E
TH

E
FERATĂ CU PRIVIRE SPECIALĂ ASUPRA VITEZEI
DE CIRCULAȚIE A TRENURILOR

S
AN
GE

D
L O

MOD DEG N ANM

IC Mihai-Claudiu NEDELCU1, Laura COMĂNESCU2,
IO
RPH RADAT DYN A
LOGICAL Robert DOBRE2

Abstract. Studiul are ca scop să scoată în evidență raportul dintre relief și transportul pe calea ferată,
fiind analizate elementele morfometrice (în mod special declivitatea) și viteza de circulație a trenurilor a
magistralelor de cale ferată din România ce depășesc 12 % 0 declivitatea medie a terenului
Prin așezarea sa geografică, România, se află într-o zonă de intersecție a magistralelor feroviare de
transport, care leagă atât nordul de sudul Europei dar cât și vestul de estul ei.
Ca un obiectiv strategic al activităţii de reabilitare și a creşterii calităţii transportului de călători şi marfă
pe calea ferată, CNCF „CFR” – SA are ca scop circulaţia trenurilor de călători cu viteze maxime de 160
km/h şi a trenurilor de marfă cu viteze maxime de 120 km/h, pe anumite tronsoane de linie de cale ferată.

Cuvinte cheie: analiza reliefului, procese, cale ferată, transport.

Intorducere în special de configurația topografică dar și

În prima parte a studiului se identifică și se
analizează condițiile morfometrice și morfografice
ale reliefului ce stau la baza restrictivității
vitezei pe calea ferată. În elaborarea acestui
studiu s-a apelat atât la tehnicile clasice de
documentare, urmărind studiile de geomorfologie
aplicată, analizând materialele cartografice
analogice sau digitale (hărți topografice
1:25000, planuri topografice 1:5000, ortofoto-
planuri etc.), cât și tehnicile moderne prin
digitizarea, analiza și interpretarea în G.I.S. a
materialelor cartografice, la care se adaugă
consultarea unor lucrări tehnice de specialitate
și discuții cu specialiști din domeniu (Grecu,
2018).
Se poate constata că particularitățiile
geologice, panta, energia de relief, procesele
geomorfologice au un rol foarte mare în
influențarea traficului feroviar atât în
proiectare, exploatare și management feroviar
dar și în influențarea vitezei de circulație a
trenurilor (Grecu, 2009). Configurația reliefului
joacă un rol important în traiectoria căii ferate
și determină variații importante ale vitezei de
circulație. Pentru a stabilii viteza de circulație a
trenurilor pe calea ferată se iau în calcul valori
și factori ai infrastrcturii feroviare determinate
factori de natură geomorfologică ce pot
influența temporar sau permanent viteza de
circulație a trenurilor (Dobre, 2016).
Prin configuraţia topografică se înţelege atît
forma (relieful) terenului, cît şi poziţia în plan
şi în profil (Grecu, 2006). Configuraţia
topografică are o mare influenţă asupra
volumului lucrărilor de terasamente şi al
lucrărilor de artă ce duc la o bună siguranță în
desfășurarea transportului feroviar.
Configuraţia topografică, sub aspectul
acoperirii terenului, din cauza prezenţei unor
obstacole naturale (păduri, lacuri, cursuri de
apă importante) sau artificiale (localităţi,
instalaţii industriale, construcţii căi de comu-
nicaţii) poate impune traseului liniei de cale
ferată anumite orientări convenabil alese,
pentru traversarea sau pentru ocolirea acestor
obstacole care automat poate duce la
micșorarea sau creșterea vitezeii de circulație.
Metodologie și rezultate
Au fost identificate 3 coridoare, 1 intercoridor
și linii secundare cu sectoare critice în care
declivitatea depăsesc valoarea medie de 12 ‰
și raze de cubură de sub 250 m, valori care au
122 Mihai-Claudiu NEDELCU, Laura COMĂNESCU, Robert DOBRE

implicații în scăderea a vitezei de circulație și și Timișul de Sus (Grecu, 2006). Viteza

conduc la dublarea tracțiunii pentru trenurile de
mare tonaj:
I. Coridorul București–Brașov–Sighișoara–
Simeria–Arad–Curtici
a) Predeal–Timișul de Sus – sector situat în
lungul Văii Prahovei și a Văii Timișului, are o
lungime de cca. 12 km și se caracterizează prin
declivități mari de 33,1 ‰ din cauza diferenței
de nivel de aproximativ 400 de metri între
Predeal și Brașov și are raze de curbură mici de
250 m. Procesele geomorfologice actuale sunt
frecvente. Reprezentative sunt prăbușirile și
mici sectoare cu alunecări de teren între Predeal
maximă actuală de circulație este de 50 km/h,
fapt generat în principal de declivitatea mare și
razele de curbură mici (de 250 m).
b) Timișul de Sus–Dârste – sectorul de cale
ferată are o lungime de cca. 10 km și se află în
continuarea sectorului Predeal-Timișul de Sus.
Se caracterizează prin declivități de 27,8 ‰,
raze de curbură de 265 m. Cele mai fercvente
procese geomorfologice actuale sunt prăbușirile
între sectoarele aflate între localitățile Timișul
de Sus și Timișul de Jos. Viteza maximă
actuală de circușație a trenurilor este de
65 km/h.

Figura 1. Harta pretabilității reliefului în sectorul Balota – Drobeta Turnu Severin

 Raportul de condiționalitate dintre relief și procesul de transport pe calea ferată
II. Coridorul București–Craiova-Drobeta-
Turnu Severin–Caransebeș–Timișoara–Arad
a) Prunișor–Drobeta-Turnu Severin
Mărfuri – sectorul de cale ferată traversează o
cuestă abruătă ce formează granița de vest a
Podișului Getic, în continuare platoul structural
al acestei regiuni geomorfologice, ajungând-pe
terasele Dunării în depresiunea Drobeta-Turnu
Severin (Grecu, 1997).
Secțiunea prezintă declivități foarte ridicate
de până 30,1 ‰ și raze de curbură de cca.
Figura 2: Alternative feroviare în sectorul Balota – Șimian
b) Gura Văii–Slatina Timiș – sectorul are o
lungime de cca. 62 de km. Este un sector
complex aflar în Defileul Dunării între Gura
Văii și Orșova (Comănescu et al., 2010).
Traversează o zonă montană dificilă între Băile
Herculane și Slatina Timiș peste Carpații
Meridionali prin pasul Poarta Orientală.
Sectorul de cale ferată se confruntă cu frecvente
prăbușiri, cu probleme cu stabilitate a
versanților. Razele minime sunt de cca. 450 m,
iar viteza maximă este de cca. 70 km/h.
123
170 m, este caracterizată prin alunecări de teren
și torențialitate ridicată produsă pe roci friabile
de tipul argilelor și nisipurilor.
Diferennța de altitudine dintre Balota și
lunca Dunării este cca. 237 m pe doar 9-10 km
distanța (Balota–Drobeta-Turnu Severin).
Secțiunea de cale ferată cu curbe înguste și nu
tunel ce măsoară aproximativ 19 km lungime,
cu un gradient de 20-25 m/km. Toate aceste
elemente restrictive conduc la o viteză maximă
actuală de cca. 50 km/h.
III. Intercoridorul Teiuș–Cluj Napoca
a) Grindeni–Călărași Turda – sectorul are
o lungime de cca. 7 km. Este un sector îngust
de vale (Valea Grindu) ce este afectat frecvent
de alunecări de teren. Declivitatea maximă
depășește 11 ‰ iar rezele de curbură are cca.
400 m. Viteza maximă pe acest sector este de
85 km/h.
b) Câmpia Turzii–Apahida – sectorul are o
lungime de cca. 39 km. Sectorul de cale ferată
cu raze de curbură mici (250 m), declivitatea de
124 Mihai-Claudiu NEDELCU, Laura COMĂNESCU, Robert DOBRE

cca. 20 ‰. Sectorul este afectat de alunecări de b) Argestru–Pojorâta – sectorul are o

teren, torențialitate și inundații frecvente (zona
Cânepiști). Viteaza maximă este de cca. 60
km/h.
IV. Coridorul Cluj Napoca–Dej–Vatra Dornei
–Suceava
a) Ilva Mică–Gradinița – sectorul are o
lungime de cca. 50 km. Sectorul feroviar are
declivități ridicate de peste 20 ‰, cu diferențe
de nivel mari și raze de curbură mici (300 m),
cu succesiuni de lucrări de artă inginerească
(tuneluri și viaducte). Viteza maximă de
circulație este de 60 km/h.
lungime de cca. 26 km. Sectorul feroviar are
declivități ridicate ce ating 30 ‰, diferențe de
nivel mari și raze minime ale curbelor ce sunt
de sub 200 m. Traversarea pasului Mestecăniș
se realizează prin două tuneluri în lungimi de
peste 1500 m și anume Mestecăniș I și
Mestecăniș II (Grecu F., Comănescu L., 1998).
Apar probleme la aderența trenurilor pe calea
ferată și a drenajului apelor pluviale din cauza
declivitățiilor mari. Reprezintă cel mai greu și
cel mai spectaculos sector feroviar al întregului
coridor, în care viteza maximă de circulație este
de 50 km/h.

Viteză maximă Declivitate

Calea fertă Sector
(km/h) (‰)
Siculeni - Adjud Livezi Ciuc-Ghimes 65 25
București - Vaslui - Iași Barnova-Ciurea 90 24
Vârful Dealului-Iliesti 50 23
Vârful Dealului
Vârful Dealului-Cacica 50 28
Pallas-Constanta Port zona A - 19
Pallas-Constanta Port
Pallas-Constanta Port zona B - 12
Figura 3: Secțiile de circulație de pe infrastructura CFR,caracterizate prin declivității mari

Concluzii poate realiza prin două metode: îmbunătățirea

În concluzie, relieful prin configurația sa
topografică este un prim factor în impunerea
vitezei de circulație a trenurilor. Remarcăm
faptul că declivitatea și raza de curbură a
liniilor de cale ferată constituie un principal
element în stabilirea vitezei de circulație a
trenurilor. Creșpterea vitezei de circulație se
căii de rulare și protejarea acesteia prin
amenajări în albie, pe torenți sau versanți,
repectiv prin atenuarea diferențelor de
declivitate și prin succesiuni de forme antropice
de relief (deblee și ramblee) și lucrări de artă
inginerească (tuneluri și viaducte).

BIBLIOGRAFIE
Comănescu, Laura, Ielenicz, M., Nedelea, Al. (2010), Relieful şi valorificarea lui în turism, Edit. Universitară,
București.
Dobre, R. (2016), Relația dinamica reliefului – infrastructura de transport, Edit. Etnologică, București, 2016.
Dobre, R. (2011), Pretabilitatea reliefului pentru căi de comunicaţii şi transporturi în Culoarul Prahovei (sectoarele
montan şi subcarpatic), Edit. Universitară, Bucureşti, ISBN 978-606-591-235-9.
Grecu, Florina (1997), Fenomene naturale de risc (Natural Phenomena of Risk), Edit. Universitatii din Bucuresti.
Grecu, Florina, Comănescu, Laura (1998), Studiul reliefului, Edit. Universității din București, București.
Grecu, Florina (2006), Hazarde şi riscuri naturale, Editia a III-a, Edit.Universitară, Bucureşti.
Grecu, Florina (2009), Hazarde şi riscuri naturale, Editia a IV-a, Edit.Universitară, Bucureşti.
Grecu, Florina (2018), Geomorfologie dinamică pluvio-fluviala, Edit. Univeritară, Bucureşti.

1
Universitatea din București, Facultatea de Geografie, Școala Doctorală Simion Mehedinți
2
Universitatea din București, Facultatea de Geografie
 Tiparul s-a efectuat sub c-da nr. 4571 / 2019
la Tipografia Editurii Universității din București
B-dul Iuliu Maniu, 1-3, Complex Leu
Tel.: 0799 210 566,
E-mail: tipografia.unibuc@unibuc.ro, mihaela.stancu@unibuc.ro

View publication stats