Sunteți pe pagina 1din 180

Analele Universităţii Spiru Haret

Seria Geografie nr. 8, 2005

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti

Colectivul redacţional

Redactor-şef: Prof. univ. dr. doc. Grigore Posea Redactor-şef adjunct: Prof. univ. dr. Ion Zăvoianu Secretari ştiinţifici de redacţie: Conf. univ. dr. Liliana Guran-Nica, Lector univ. dr. Iulica Văduva Secretar: Cartograf Raluca Nicolae Colegiu de redacţie: Prof. univ. dr. Ion Iordan Prof. univ. dr. Adrian Cioacă Prof. univ. dr. Vasile Glăvan Conf. univ. dr. Ioan Povară Conf. univ. dr. Mihai Parichi Cercetător principal I, dr. Lucian Badea

Colectivul de referenţi ştiinţifici

Prof. univ. dr. Alain Marre, Universitatea din Champagne – Ardenne, Franţa Prof. univ. dr. Vladimir Kolossov, Universitatea Lomonosov, Moscova, Federaţia Rusă Prof. univ. dr. Mosche Schwartz, Universitatea Ben Gurion, Beer Sheva, Israel Prof. univ. dr. Doriano Castaldini, Universita degli Studi di Modena e Reggio Emilia, Italia Prof. univ. dr. Michael Sofer, Universitatea Bar-Ilan, Tel Aviv, Israel Prof. univ. dr. Pierre Carega, Universitatea din Nice, Franţa Prof. univ. dr. Ibrahim Murat Atalay, Universitatea Dokuz Eylül, Izmir, Turcia Prof. univ. dr. Giuliano Rodolfi, Universitatea din Florenţa, Italia Prof. univ. dr. Octavia Bogdan, Universitatea „Dimitrie Cantemir”, Sibiu Prof. univ. dr. Mihai Ielenicz, Universitatea din Bucureşti Prof. univ. dr. Emil Vespremeanu, Universitatea din Bucureşti Prof. univ. dr. Ioan Ianoş, Universitatea din Bucureşti Prof. univ. dr. George Erdeli, Universitatea din Bucureşti Prof. univ. dr. Floarea Grecu, Universitatea din Bucureşti Prof. univ. dr. Ion Mac, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca Prof. univ. dr. Ion Ioniţă, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi Prof. univ. dr. Costică Brânduş, Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava Prof. univ. dr. Nicolae Josan, Universitatea Oradea Prof. univ. dr. Gheorghe Măhăra, Universitatea Oradea Prof. univ. dr. Petre Urdea, Universitatea de Vest, Timişoara Prof. univ. dr. Petre Gâştescu, Universitatea „Valahia”, Târgovişte Prof. univ. dr. Marin Cârciumaru, Universitatea „Valahia”, Târgovişte Prof. univ. dr. Florin Mihăilescu, Universitatea „Ovidiu”, Constanţa

© Editura Fundaţiei România de Mâine ISSN: 1453-8792

CUPRINS / CONTENTS

STUDII GRIGORE POSEA, Şcoala Naţională doctorală în geografie a profesorului Tiberiu Morariu / The National School for Ph. D. Thesis in Geography Under the Leadership of Professor Tiberiu Morariu IOAN RALIŢĂ, ANCUŢA MANEA, Impactul dezvoltării tehnologiilor de măsurare asupra parametrilor climatologici / The Impact of the Measuremet Techniques Development Upon Climatological Parameters ION-LIVIU SĂRARU, Diferenţierea anotimpuală a evoluţiei regimului termic al aerului în România / Differentiation by Season of the Air Temperature Regime Trend in Romania CRISTIAN PĂLTINEANU, ION FLORIN MIHĂILESCU, CARMEN DRAGOTĂ, FELICIA VASENCIUC, ZOE PREFAC, MIHAI POPESCU, Corelaţia dintre indicele de ariditate şi deficitul de apă climatic şi repartiţia geografică a acestora în România / The Correlation Between the Aridity Index and the Climatic Water Deficit and their Geographical Distribution in Romania ANCUŢA MANEA, IOAN RALIŢĂ, Tendinţe ale depunerilor de gheaţă în contextul variabilităţii climatice / Icing Phenomena Trend Within the Climate Variability Issue RODICA POVARĂ, Utilizarea potenţialului termic al Câmpiei Olteniei în agricultură / The Utilization of the Thermic Potential of the Oltenia Plain in Agriculture RIBANA LINC, Dissimilar Meteorological and Climatic Phenomena in the Timiş-Cerna Corridor / Fenomene meteo-climatice deosebite în culoarul Timiş-Cerna NARCIS MAIER, IONEL HAIDU, Regimul termic în municipiul Cluj-Napoca / The Thermal Regim in Cluj-Napoca City MARIA MOISE, Durata de strălucire a soarelui în depresiunile subcarpatice din nordul Olteniei / Sunshine Duration in the Subcarpathian Depressions of Northern Oltenia MARIA COŞCONEA, ION MARINICĂ, Factorii care au generat doborâturile de arbori din 5-6 noiembrie 1995 în judeţele Mureş, Harghita, Bistriţa-Năsăud şi

Covasna / Factors which Generated Windbreaks on 5

Mureş, Harghita, Bistriţa-Năsăud and Covasna Counties POMPILIU MIŢĂ, ADRIAN VLADUCU, MIHAELA GRIGORE, Relaţia dintre suprafaţă şi principalele elemente ale undei de viitură / The Corelation Between the Area and the Main Elements of the Flood Wave ION ZĂVOIANU, GHEORGHE HERIŞANU, CORNELIA MARIN, Legătura dintre altitudinea medie şi rezistenţa la eroziune a rocilor din bazinul Slănicul Buzăului / The Relationship between Mean Altitude and Rock’s Resistance to Erosion in the Buzău’s Slănic Basin LUCICA NICULAE, Evoluţia blocului tectonic al Mării Negre reflectată în aspectele actuale ale reţelei hidrografice din partea de sud-est a României / The Evolution of the Black Sea Tectonic Block Reflected in the Present Day Features of the Stream System on the Territory of South-East Romania

th

-6

th

November 1995 in

7

11

17

23

29

35

41

45

51

57

63

69

75

VALENTIN TEODORESCU, Evaluarea eroziunii specifice cu ajutorul indicilor de ravenare în bazinele subcarpatice şi piemontane aferente Argeşelului / Assessement of Specific Erosion by Means of Gullying Indexes in the Subcarpathian and Piedmont Basins of Argeşel River

81

DACIAN CONSTANTIN TEODORESCU, Consideraţii asupra factorilor climatici determinanţi ai scurgerii în Dobrogea / Some Considerations About Flow Decisive Climatics Factors in Dobruja

87

FLORIN VARTOLOMEI, Caracterizare chimică a apelor din bazinul hidrografic Prut / Some Aspects About Hydrochemical Properties in Prut Catchment DAN EREMIA, FLORIN VARTOLOMEI, IZABELA FLOREA, Cauzele alunecărilor

93

de

teren din sectorul Eforie Sud în august 2004 / The Causes of Landslides that Affected

the Front of the Cliff in South Eforie Section in August 2004

99

MIHAI PARICHI, Soluri moştenite polifazice în România / Inherited Polymultiphasys Soils in Romania

105

ANCA-LUIZA STĂNILĂ, O nouă clasificare a solurilor din România / Une nouvelle classification des sols de Roumanie

109

SORIN BĂNICĂ, Solurile din bazinul hidrografic al râului Bârsa / Bârsa Catchment – Soils

115

MARILENA DRAGOMIR, LILIANA GURAN-NICA, Aspecte geografice cu privire la structura populaţiei României pe grupe de vârstă şi sexe / Geographic Aspects of the Age and Sex Structure in Romania

123

GABRIELA NECŞULIU, RADU NECŞULIU, Caracteristici demografice ale populaţiei din parcurile naturale din România / Demographic Characteristics of the Natural Parks in Romania

129

DANIEL VÎRDOL, Dinamica funcţiilor urbane în oraşele mici ale Văii Dunării româneşti / The Dynamics of Urban Functions in the Small Towns of Romanian Danube Valley

135

MĂDĂLINA TEODORA ANDREI, Traficul fluvial de mărfuri pe Valea Dunării, zona Giurgiu – Brăila (1997 – 2002) / Le trafic fluvial de marchandise sur le Danube, dans le secteur Giurgiu – Brăila (1997-2002)

141

CEZAR GHERASIM, Evoluţia teritorială a oraşului Bucureşti / The Territorial Evolution of Bucharest City

147

GABRIELA OSACI-COSTACHE, Consideraţii privind utilizarea terenurilor din Muscelele Argeşului în secolele XVIII-XX / Considérations regardant l’utilisation des terrains de Muscelele Argeşului pendant les XVIII e -XX e siècles

153

ANDA NICOLETA ONEŢIU, Aspecte cu privire la istoria românilor din spaţiul balcanic / Some Considerations Regarding the History of Romanians from the Balcanic Space

159

VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ

 

A

şasea sesiune anuală de comunicări ştiinţifice a Facultăţii de Geografie din

 

Universitatea Spiru Haret, 7 mai 2005 (Marilena Dragomir)

 

165

TEZĂ DE DOCTORAT

 

IULICA

VĂDUVA

(2005),

Caracteristici

climatice

generale

ale

Podişului

Dobrogei de Sud (Rodica Povară)

 

167

RECENZII GRIGORE POSEA, NICOLAE CRUCERU (2005), Geomorfologie (Adrian Cioacă)

169

VASILE GLĂVAN (2005), Geografia turismului (Mădălina Teodora Andrei)

170

IULIAN DINCA (2005), Peisajele geografice ale Terrei. Teoria peisajului (Ion Zăvoianu)

171

IRINA UNGUREANU (2005), Geografia mediului (Ion Zăvoianu)

172

DRAGOŞ FRĂSINEANU (2005), Geopolitica (Marilena Dragomir)

173

NICOLETA IONAC, STERIE CIULACHE (2005), Ghid de cercetare environmentală (Rodica Povară)

174

AUREL GHEORGHILAŞ (2005), Geografia turismului internaţional. Suport metodologic utilizat în procesul de predare-învăţare, la orele de curs, lucrări practice şi seminar (Mădălina Teodora Andrei)

175

NICOLAE BOAR (2005), Regiunea transfrontalieră româno-ucraineană a Maramureşului (Mădălina Teodora Andrei)

176

MIHAELA DINU (2005), Ecoturism. Coduri etice şi norme de conduită (Raluca Nicolae)

177

GABRIELA STĂNCIULESCU (2005), Managementul agenţiei de turism (Marilena Dragomir)

178

BASARAB-VICTOR DRIGA (2004), Delta Dunării. Sistemul circulaţiei apei (Ion Zăvoianu)

179

IOAN ŞONERIU (2005), De la Atlantic la Mediterana, de la Garona la Ron – oraşe franceze (Adrian Cioacă)

180

STUDII

ŞCOALA NAŢIONALĂ DOCTORALĂ ÎN GEOGRAFIE A PROFESORULUI TIBERIU MORARIU 1

Grigore POSEA

Concepte-cheie: şcoală doctorală în geografie, Tiberiu Morariu. Key words: school for Ph. D. thesis in Geography, Tiberiu Morariu.

The National School for Ph. D. Thesis in Geography under the leadership of Professor Tiberiu Morariu. As the first admitted (1953) in the school for Ph. D. thesis in Geography under the leadership of Professor Tiberiu Morariu (Cluj), the author describes the methods, the scientific requirements and the concepts of the school, concepts inherited from the inter-bellum geographical schools in Western Europe, even though there were hard communist times. The focus is on the complexity of the subjects of the Ph. D. theses led by T. Morariu and on the spreading of the knowledge at a national level since the great number of the graduates found themselves as co-ordinators for Ph. D. thesis in Geography at the universities from Bucharest, Iassi and Cluj.

Încerc să abordez această problemă ca unul care, împreună cu profesorul Virgil Gârbacea, am fost primii doctoranzi cu frecvenţă ai profesorului, activând sub conducerea sa şi câţiva ani ca lector universitar. În plus, eram venit la Cluj, dintr-un alt mediu universitar, şi am avut posibilitatea să judec metodele şi stilul de muncă ale domnului profesor Tiberiu Morariu, cel puţin pentru un timp, şi ca unul venit din afară. Începuturile acestei şcoli „tip Morariu” au avut loc în 1953-1954, când Clujul a devenit singurul centru universitar cu drept de doctorat în geografie şi când au fost scoase la concurs 2 locuri cu frecvenţă. S-au prezentat 6 candidaţi, dintre care eu eram singurul ce nu absolvisem Facultatea de Geografie din Cluj. Eram deci oarecum un necunoscut pentru profesorul Morariu. Zic oarecum, deoarece îl întâlnisem în câteva rânduri la şedinţele de comunicări ştiinţifice ale Institutului de Geografie din Bucureşti. Am fost admis totuşi, şi vreau să spun, cu aceasta, că era un om drept, suferea mult pentru dreptate, odată l-am văzut chiar lăcrimând, după pensionare, pentru comportamentul mai puţin demn al unui coleg (sau doi) faţă de dânsul. Examenul de admitere, scris şi oral, a durat o zi întreagă, deşi, practic, la oral am rămas numai eu şi Gârbacea. Comisia era condusă de un prorector al

Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Geografie, Bucureşti. 1 Comunicare susţinută la Sesiunea Omagială Centenar 1905-2005 Tiberiu Morariu, Cluj-Salva.

Universităţii, dar „ploaia” de întrebări curgea de la Morariu. Nu îmi amintesc dacă mâncasem ceva în timpul prânzului, dar se pare că nu. Îmi amintesc, în schimb, că programasem să plec spre Bucureşti la ora 16 00 şi, când a sosit acea oră, profesorul m-a întrebat dacă mai plec la ora 16 00 . Am răspuns că mai am un tren la ora 20 00 . A repetat întrebarea şi aproape de ora 20 00 . I-am răspuns că şi pe jos şi tot plec în această noapte. Nu ştiu dacă a dorit să facă o demonstraţie în ce priveşte nivelul intrării la doctorat sau dorea să se convingă pe deplin asupra capacităţii viitorilor săi doctoranzi, dar reţin că am plecat în acea noapte cu un tren personal, am adormit imediat pe un loc la clasa a II-a şi m-am trezit numai la Bucureşti. Revenit la Cluj după circa o lună, pentru a intra în stagiu, mi s-a impus un plan de lucru, relativ scurt şi precis: examene, titlul şi planul tezei, fişe din materialul bibliografic prezentate săptămânal, asistenţă la orele profesorului şi perioadele de teren. Împreună cu colegul Gârbacea, cu care lucram în acelaşi birou, am încheiat tacit convenţia să facem schimb de fişe pentru a prezenta săptămânal profesorului un număr cât mai mare. Cu timpul, am clasat fişele pe teme şi probleme. Temele erau cuprinse în câte un dosar, care cuprindea plicuri cu fişe, respectiv probleme. Greutatea cea mai mare o constituia însă discuţia pe temele din fişele prezentate, mai ales că profesorul făcea mereu referiri (întrebări) şi la alte lucrări pe care, uneori, încă nu le citisem; era clar că te trimitea să le citeşti. Nu te dădăcea, nu te punea să reţii şiruri de date, ci te obliga la expuneri logice, critice, îţi arăta calea de urmat. Tot în programul nostru apărea şi obligativitatea de a lua parte, dar prin discuţii, la comunicările ştiinţifice ţinute în catedră sau în alte situaţii. În relaţiile cu dânsul devenise chiar o obişnuinţă ca uneori să-l conducem spre casă, timp în care discutam diferitele probleme de specialitate, mai ales cele recent apărute în publicaţiile geografice. Pe de altă parte, devenise o obişnuinţă şi pentru profesor să se închidă în biroul său pentru un anume timp spre a răsfoi sau citi în linişte ultimele noutăţi din ţară sau primite din străinătate. La întrebările sau nelămuririle pe care i le puneam nu răspundea totdeauna imediat, ci spunea: „mai treci mâine pe la mine”. Se înţelege că atunci relua discuţia, sublinia cine s-a ocupat de acea problemă şi cum a rezolvat-o şi, înainte de a-şi spune părerea proprie, te îndemna să o spui pe a ta. Conducea totdeauna discuţia pe două planuri, una teoretică şi alta practică sau concretă. Pomenea des de „concepţia” lui Simion Mehedinţi (nu spunea niciodată „concepţiile”, ci „concepţia”), socotind opera întemeietorului geografiei româneşti, ca un tot unitar. Avea chiar expresii aproape de divinizare pentru marele nostru întemeietor. Îl aprecia mult şi pe George Vâlsan, al cărui elev a fost, subliniindu-i fineţea de dascăl, caracterul, spiritul poetic şi concreteţea lucrărilor geografice. În domeniul geomorfologiei, cartea de căpătâi pe care ne-a impus-o a fost tratatul lui Emm. de Martonne, deşi eram în plină eră a ideologiei sovietice. Îmi amintesc, în legătură cu acest ultim aspect, că unul dintre examenele mele fusese planificat, din întâmplare, în planul de doctorat, chiar în ziua de Paşte. Spre a nu avea surprize, la ora fixată s-au prezentat profesorul Morariu şi

prorectorul Universităţii (profesorul Ion Ciobanu) la catedră şi, după câteva glume, mi-au spus, amândoi, dacă nu sunt de acord să amânăm examenul cu două zile. Comentariile sunt de prisos. Alegerea subiectului tezei de doctorat a fost o problemă discutată pe toate feţele. Eu propuneam Depresiunea Braşovului, motivând pe atunci şi o anume apropiere de casa părintească de la Nehoiu. Profesorul mi-a spus că motivaţia mea s-ar putea să fie mai mult un defect, respectiv să merg mai des pe acasă şi să stau mai puţin pe teren. Mi-a sugerat să iau Depresiunea Lăpuşului, spunând că este complexă, că şi el a vrut mai întâi să o ia ca subiect de doctorat şi după el şi un ieşean. „Poate că tu o vei face!” mi-a spus, şi am rămas la Lăpuş. A fost greu, dar nu am regretat niciodată. Lăpuşul m-a trimis apoi la alte unităţi din Ardeal. Am învăţat de aici că teza de doctorat trebuie să deschidă un drum în cercetare şi nu să-l încheie. Disciplina la catedră, în desfăşurarea procesului de învăţământ şi în cercetare,

era pentru Morariu un lucru sfânt. Controla pe toţi subalternii în ce priveşte orele de lucru în facultate, rezultatele, dar şi ţinuta în care se intra la ore. Aici, în Clujul lui Morariu, şi de la Morariu, am învăţat cum, printr-o muncă permanentă şi disciplinată, poţi să obţii rezultate de nivel. El era de obicei primul care sosea la facultate şi adesea pleca ultimul. Îl găseai la catedră şi în majoritatea zilelor de duminică pentru a lucra mai în linişte. Când discutam probleme ale cercetărilor mele din teren, te obliga să desfăşori hărţile respective uneori chiar pe podeaua biroului său, spre a observa şi ansamblu şi amănuntele. Ieşirile pe teren cu profesorul se făceau mai ales pe Cetăţuia Clujului, de unde se observau terasele şi cuestele locale, dar şi suprafeţele de eroziune din Apuseni. Am făcut o aplicaţie cu profesorul şi în Munţii Rodnei (teza lui de doctorat) dormind, împreună cu studenţii, la un foc mare lângă lacul Lala. Atunci şi acolo, în Munţii Rodnei, am auzit una dintre cele mai frumoase expresii româneşti de bineţe; ne-au ajuns pe cărare câţiva localnici ce urcau spre stâne şi care ne-au salutat cu „bun ajunsu”, iar Morariu, localnic şi el, le-a răspuns cu „bun sositu”. Am fost cu conducătorul ştiinţific şi în Bistriţa lui Gârbacea şi în Lăpuşul meu. În ambele părţi ne-a prins şi câte o ploaie torenţială. Deplasările locale se făceau cu câte un camion de ocazie şi pe jos. Rezultatele au fost concrete. Între timp, Tiberiu Morariu a primit şi alţi doctoranzi la „fără frecvenţă”. Dominau cei din centrele universitare şi din cercetare. Exigenţa examenelor era mare şi pentru aceştia, dar parcă nu chiar ca cea aplicată celor de la zi. Amintesc, în legătură cu aceşti doctoranzi, un episod cu urmări deosebite. Întâlnindu-mă cu unii dintre colegii asistenţi de la Iaşi, i-am întrebat de ce nu se înscriu şi ei la doctorat, la Morariu, singurul conducător de doctorat pe atunci din ţară. După mai multe explicaţii lăturalnice, unul dintre ei mi-a spus, mai cu jumătate de gură, că sunt sfătuiţi de unul sau doi dintre profesorii lor să nu vină la Cluj, deoarece Morariu, şi

În realitate, motivul era altul. Le-am

reţin expresia,

explicat că profesorul este adesea ironic cu cei „slabi”, dar cu mult respect, politicos, cu aprecieri elogioase pentru cei care ştiu carte. S-au hotărât şi au venit in corpore trei ieşeni (Băcăuanu, Donisă şi Hârjoabă). Faptul important şi rezultatul

pe care doresc să-l relev este acela că, după ce au obţinut doctoratul, toţi trei au

îşi va bate joc de voi

.

venit mult timp, cam o dată pe an, la Cluj, pentru a-l sărbători pe Morariu. Este clar, că cei trei, ca şi mulţi alţii, atunci şi mai apoi, învăţaseră ceva de la Morariu, se ataşaseră de el şi îl apreciau cu mult respect. De altfel şi azi, foştii doctoranzi ai

şi nu ideologie. Aşa a reuşit Morariu să creeze o mare şi înaltă şcoală naţională de doctorat în geografie, chiar în anii dominării ideologiei comunisto-sovietice, şi dovadă stau conţinutul şi nivelul nenumăratelor teze de doctorat publicate în acea perioadă. Pentru aceasta, geografia românească de azi trebuie să-i fie recunoscătoare profesorului Tiberiu Morariu, deoarece, indiferent de erorile de atunci ale istoriei, ştiinţa noastră, prin el, şi-a păstrat traseul şi spiritul european. Dar ce fel de şcoală doctorală a creat Morariu? Nu este vorba de o anumită specialitate, cum este cazul în prezent, ci, Morariu a condus teze din toate disciplinele geografice. El făcea parte din generaţia geografilor complecşi, generalişti, care i-a urmat lui S. Mehedinţi, generaţie pe care cândva am numit-o „a patriarhilor geografiei româneşti” 2 . A fost o şcoală a geografiei, în general. De altfel, excelenta şcoală actuală geografică, complexă, a Clujului aparţine stilului modernizat al lui T. Morariu. În această direcţie, o completare este absolut necesară; foarte mulţi dintre cei care şi-au susţinut doctoratul la şcoala lui Morariu au ajuns mai apoi conducători de doctorat. Este normal ca, cel puţin în parte, aceştia să fi continuat concepţia şi metodele lui Morariu. Eu, de exemplu, recunosc acest lucru, aplicând, mai ales primilor mei doctoranzi, metodele învăţate de la Morariu. Prin aceşti noi conducători de doctorat, şcoala doctorală născută la

Clujul lui Morariu şi având rădăcini în concepţiile lui Mehedinţi, Vâlsan sau Emm. de Martonne, s-a răspândit la un nivel cu adevărat naţional şi a putut să crească continuu în pas cu şcolile geografice din vest. În legătură cu tezele de doctorat mai fac o precizare: T. Morariu a fost printre puţinii, după părerea mea, poate singurul, dintre mulţii conducători de doctorat de mai apoi, care nu a făcut rabat în ce priveşte nivelul ştiinţific. Cunosc cazuri de teze înapoiate de mai multe ori pentru refacere, sau respinse. Aşadar, la aniversarea a 100 de ani de la naşterea lui T. Morariu, se impune să sărbătorim şi cei peste 50 de ani de la naşterea oficială a şcolii de doctorat închegată şi condusă la Cluj şi de la Cluj, de Tiberiu Morariu şi apoi de urmaşi lui răspândiţi în toată ţara şi chiar peste graniţe. La o asemenea omagiere se cuvine, totodată, să felicităm Facultatea de Geografie din Cluj şi pe profesorii ei, care au organizat această excelentă sesiune „Tiberiu Morariu”, ca demni şi devotaţi urmaşi ai mentorului lor. Este un act moral, o cinste şi o onoare pentru cei ce-şi recunosc şi omagiază înaintaşii şi mentorii, ceea ce nu totdeauna şi peste tot se manifestă. În final, doresc să mulţumesc cu ardoare locuitorilor, organelor locale de conducere şi celor şcolare din Salva pentru recunoştinţa şi cinstirea manifestată faţă de marele om şi profesor provenit din rândurile lor. Tiberiu Morariu va străluci mereu în memoria noastră şi a geografiei româneşti.

lui Morariu, recunosc cu claritate că profesorul le cerea

carte la nivel înalt

2 Nicolaie Rădulescu, amintiri şi gânduri de fost student.

IMPACTUL DEZVOLTĂRII TEHNOLOGIILOR DE MĂSURARE ASUPRA PARAMETRILOR CLIMATOLOGICI

Ioan RALIŢĂ , Ancuţa MANEA

Concepte-cheie: senzor, AWS, adăpost meteorologic. Key words: sensor, AWS, meteorological shelter.

The Impact of the Measuremet Techniques Development upon Climatological Parameters. In order to increase the data precision and reliability and to record data with maximum resolution, the development of the meteorological phenomena measurement and observing technology is needed. The climatic models which provide climatic scenarios about the increase of the air temperature within 0,3-0,6 º C need data from instruments capable to detect rapid changes of the meteorological parameters. In the present paper we focused on the sensitivity of the AWS wind and temperature sensors.

INTRODUCERE

Dezvoltarea tehnologiilor de măsurare şi observare a fenomenelor meteo- rologice este necesară pentru creşterea preciziei, fiabilităţii şi obţinerii de date cu rezoluţie maximă, în condiţiile evaluărilor climatice locale sau globale. Modelele de evaluări climatice sunt iniţializate cu date climatologice de mare precizie. Pentru confirmarea scenariilor de creştere a temperaturii aerului, cu valori de 0,3-0,6ºC este necesar ca în modele să fie introduse date provenite de la aparatură performantă, cu inerţie foarte mică, capabilă să detecteze variaţiile nesesizate de aparatele „clasice”.

STUDII DE CAZ

Staţia meteorologică Buzău Amplasată pe partea exterioară a curburii lanţului Carpaţilor Orientali, staţia meteorologică Buzău se află sub influenţa maselor de aer din nord şi nord-est, dar şi din sud sau sud-vest. Din punctul de vedere al reprezentativităţii meteorologice, staţia Buzău a funcţionat în mai multe amplasamente, dar, în general, în condiţii optime, fapt ce a permis consemnarea corectă a vitezelor şi direcţiilor vântului. Situarea staţiei Buzău într-o regiune cu turbulenţă a aerului mai mare decât media a dus la înregistrarea unor valori ale calmului atmosferic situate între 25-39% (Fig. 1).

Administraţia Naţională de Meteorologie, Bucureşti.

girueta automat 40 37 36,8 36,3 35,6 34,1 33,4 35 29,9 28,6 27,2 27,5 27,2
girueta
automat
40
37
36,8
36,3
35,6
34,1
33,4
35
29,9
28,6
27,2
27,5
27,2
30
24,7
25
20
13,4
15
9,4
6,2
10
5,6
4
1,8
1,6
2,2
2,5
1,1
2,9
0,8
5
0
luni
ianuarie
februarie ,martie aprilie
mai
iunie
iulie august
septembrie
octombrie
noiembrie
decembrie
procente de calm

Fig. 1. Compararea procentelor de calm (măsurători efectuate cu girueta şi cu AWS) la staţia meteorologică Buzău Percentage calm wind comparision (measurements made with the wind vane and AWS) at Buzău meteorological station

După anul 2000, când s-a instalat staţia automată, situaţia valorilor calmului s-a modificat radical, prin coborârea calmului la 2-14% în luna ianuarie (Fig. 2). Este încă un argument că funcţionarea giruetelor a indus erori în bazele de date şi că se impune corectarea valorilor anterioare anului 2000. Analiza calmului pe intervalul 1961-2003 scoate în evidenţă faptul că valorile de calm au crescut spre anii 1980-1985, după care au scăzut, dar fără a atinge nivelul anului 1961. Ceea ce individualizează staţia meteorologică Buzău este diferenţa mare dintre valorile calmului măsurat la giruetă şi valorile determinate cu traductorul staţiei automate, acestea oscilând în jurul valorii de 10%. Faţă de alte cazuri, staţia meteorologică Buzău ne prezintă (Fig. 3 şi 4) o tendinţă a cărei alură este identică, indiferent de luna analizată.

60 50 40 30 20 10 0 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2010 procente
60
50
40
30
20
10
0
1950
1960
1970
1980
1990
2000
2010
procente de calm

Fig. 2. Procente de calm în luna ianuarie la staţia meteorologică Buzău Wind calm percentage in January at Buzău meteorological station

60 50 40 30 20 10 0 1955 1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990
60
50
40
30
20
10
0
1955
1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
-10
ani
procente de calm

Fig. 3. Procente de calm în luna august la staţia meteorologică Buzău Calm wind percentage in August at Buzău meteorological station

80 70 60 50 40 30 20 10 0 1955 1960 1965 1970 1975 1980
80
70
60
50
40
30
20
10
0
1955 1960
1965
1970
1975
1980
1985
1990
1995
2000
2005
2010
procente de calm

ani

Fig. 4. Procente de calm în luna octombrie la staţia meteorologică Buzău Wind calm percentage in October at Buzău meteorological station

Staţia meteorologică Bucureşti-Băneasa O situaţie diferită rezultă din analiza datelor de temperatura aerului. Măsură- torile paralele, între termometre şi traductorii de temperatură au scos în evidenţă clasele diferite de precizie ale celor două sisteme şi, în special, contribuţia inerţiei la apariţia unor diferenţe apreciabile. Pentru exemplificare au fost utilizate datele de la staţia meteorologică Bucureşti-Băneasa. Din datele obţinute prin măsurători paralele de temperatura aerului au fost calculate diferenţele: temperatura clasică (termometru) – temperatura AWS (senzor). Aşa cum rezultă din Fig. 5, diferenţele medii ale temperaturii minime, apărute între cele două sisteme de măsurare, la orele 06 şi 18 UTC, au curbe diferite, dar şi valori diferite. Mediile lunare ale diferenţelor temperaturilor minime la ora 18 UTC au valori mai mici de 1 o C în primele trei luni ale anului. Schimbările rapide de vreme, specifice iernii în zona de câmpie, favorizează existenţa acestor diferenţe între clasic şi automat. Faptul că diferenţele sunt pozitive ne arată clar că termometrele indică valori ale temperaturilor minime mai mari decât cele ale senzorilor staţiei automate.

Media diferentelor temperaturilor minime ale aerului la ora 06 UTC Media diferentelor temperaturilor minime ale
Media diferentelor temperaturilor minime ale aerului la ora 06 UTC
Media diferentelor temperaturilor minime ale aerului la ora 18 UTC
1,4
1,2
1
0,8
0,6
0,4
0,2
0
luna
ianuarie
februarie martie aprilie mai iunie iulie
august
septembrie
octombrie
noiembrie
decembrie
grade Celsius

Fig. 5. Media diferenţelor temperaturilor minime ale aerului măsurate cu AWS şi aparatură clasică la orele 06 şi 18 UTC la staţia meteorologică Bucureşti-Băneasa Average of the minimum air temperature differences measured with the AWS and classical thermometer at 06 and 18 UTC at Bucureşti-Băneasa meteorological station

Cauzele sunt legate de inerţia mai mare a termometrelor, pe de-o parte şi inerţia volumului de aer din adăpostul meteorologic. În perioadele de calm atmosferic sau cu vânt cu viteze mici, omogenizarea volumului de aer din adăpost se face mai lent. Stabilitatea mai mare a vremii în perioada aprilie – august face ca diferenţele dintre valorile celor două instrumente să scadă la 0,2ºC. În acest caz, salturile termice sunt mai rare, cele două instrumente prezentând valori apropiate (0,2ºC), fiind de fapt şi valoarea preciziei de măsurare a unui termometru. Instabilitatea vremii în luna septembrie poate fi cauza creşterii la 0,8ºC a diferenţei dintre cele două sisteme de măsurare. Lunile octombrie – decembrie au diferenţe pozitive, în jur de 0,3-0,4ºC. Curba diferenţelor de la ora 06 UTC este diferită, cu valori mari în aproape toate lunile anului. Dacă în ianuarie şi februarie valorile diferenţelor se află sub 0,5ºC, în intervalul martie – mai acestea ajung la 1,0-1,2ºC. Vara şi toamna diferenţele oscilează între valori de 0,6 şi 0,9ºC. În lunile noiembrie şi decembrie, la ora 06 UTC, diferenţele minimelor revin la valori de 0,4ºC. Aspectul diferit al celor două curbe se explică şi prin valorile radiaţiei solare în primele ore ale dimineţii, încălzirii mai rapide a suprafeţei subiacente şi, deci, menţinerea unor diferenţe mai mari între datele măsurate clasic şi automat. Analiza diferenţelor maxime ale temperaturilor minime ale aerului scoate în evidenţă o situaţie diferită, aşa cum reiese din alura curbelor din Fig. 6.

grade Celsius

Diferenta maxima a temperaturilor maxime ale aerului la ora 06 UTC 10 Diferenta maxima a
Diferenta maxima a temperaturilor maxime ale aerului la ora 06 UTC
10
Diferenta maxima a temperaturilor maxime ale aerului la ora 18 UTC
8
6
4
2
0
-2
-4
-6
luna
ianuarie
februarie martie aprilie mai iunie iulie
august
septembrie
octombrie
noiembrie
decembrie

Fig. 6. Diferenţele maxime a temperaturilor minime ale aerului măsurate cu AWS şi aparatura clasică la orele 06 şi 18 UTC la staţia meteorologică Bucureşti-Băneasa Maximum differences of the minimum air temperatures measured with AWS and classical thermometer at 06 and 18 UTC at Bucureşti-Băneasa meteorological station

În primele două şi ultimele cinci luni ale anului, diferenţele cele mai mari au, la ora 06 UTC, valori cuprinse între 1 şi 7ºC. Pentru acestea, diferenţele sunt pozitive, adică temperaturile minime la termometre sunt mai mari decât cele înregistrate de senzorul staţiei automate. În situaţia inversă, cea mai mare diferenţă a temperaturilor minime atinge valoarea de -5ºC. În acest caz se remarcă faptul că temperatura minimă la staţia automată a fost mai mare decât cea a termometrului. Într-un astfel de caz trebuie analizate cauzele, care pot fi de natura tehnică (termometru defect cu coloana de alcool întreruptă, indice blocat, traductor defect). Curba diferenţelor cele mai mari ale temperaturii minime la ora 18 UTC este mult mai puţin variabilă, ceea ce ne face să concluzionăm că stabilitatea atmosferică la sfârşitul zilei omogenizează, relativ, şirul de date. Variaţia anuală a diferenţelor cele mai mari ale temperaturilor minime se cantonează între valori de 2-4ºC, cu creşteri în luna martie (7,5ºC) şi septembrie (5ºC). La ora 18 UTC toate valorile diferenţelor maxime ale temperaturilor minime ale aerului la staţia Bucureşti-Băneasa sunt pozitive, fapt ce denotă că temperaturile minime măsurate de staţia automată au fost mai mici decât cele ale termometrelor, atât la valori pozitive, cât şi la valori negative. Analiza curbei diferenţelor temperaturilor maxime măsurate clasic şi automat la ora 06 UTC arată două perioade cu valori mai mari, toamna (diferenţe de 1-1,5ºC) şi primăvara (diferenţe de 0,5-1ºC). În lunile iunie şi decembrie, valorile diferenţelor sunt mici, atingând valori de 0,2 o C şi, respectiv, 0,1ºC. Şi în acest caz, variabilitatea parametrilor climatici în anotimpurile de tranziţie este marcată prin diferenţe mai mari ale celor două tipuri de măsurători, cauza fiind inerţia şi preluarea diferită a modificărilor termice ale mediului.

Cu totul altfel se prezintă curba diferenţelor la ora 18 UTC. Diferenţele, în intervalul martie-septembrie, sunt foarte mici, fapt ce ne permite să spunem că cele două instrumente au oferit valori ale temperaturilor maxime ale aerului, aproape egale şi pozitive. În intervalul ianuarie-februarie 2004, valorile diferenţelor au fost negative şi au atins -0,5 o C. Rezultă că temperaturile maxime ale traductorului staţiei automate au fost mai mari decât cele ale termometrului. În intervalul octombrie-decembrie 2004, diferenţele au atins valori de 0,5-0,6ºC şi au fost pozitive. Faptul că temperaturile maxime din adăpostul meteorologic sunt toamna mai mari decât cele ale staţiei automate nu se poate explica decât prin încălzirea adăpostului şi ventilarea mai redusă, faţă de traductor, care se află în aer liber. În lunile de iarnă (ianuarie şi februarie), diferenţele au fost negative, deci maximele transmise de staţia automată au fost mai mari decât cele de la termometre. Încălzirea de peste zi se face mai rapid la traductor decât în adăpostul meteorologic, unde este nevoie de mai mult timp pentru omogenizarea aerului şi pentru depăşirea inerţiei mercurului, care, în general, este de aproximativ de trei minute. Valorile diferenţelor temperaturilor maxime la ora 06 UTC au fost, de regulă, mai mari decât cele de la ora 18 UTC în toate lunile anului. Este clară influenţa variabilităţii şi schimbărilor vremii din anotimpurile de tranziţie, dar şi o mai mare stabilitate la orele serii.

CONCLUZII

Datele de mai sus ne permit să concluzionăm că între cele două sisteme de măsurare sunt diferenţe de reacţie la schimbările vremii şi de acomodare cu mediul prin depăşirea inerţiei. Într-o astfel de situaţie, pentru a putea utiliza, în condiţii optime, bazele de date este necesară diferenţierea diferitelor tipuri de măsurători, precum şi date, şi de calculare şi de aplicare, ale unor corecţii pentru omogenizarea şirurilor de date, asigurând astfel comparabilitatea acestora şi depistarea schimbărilor climatice reale.

BIBLIOGRAFIE

Ciulache, Sterie (1994), Meteorologie-Climatologie, Editura Universitară „Aragonit”, Râmnicu Vâlcea. Povară, Rodica (2004), Climatologie generală, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.

DIFERENŢIEREA ANOTIMPUALĂ A EVOLUŢIEI REGIMULUI TERMIC AL AERULUI ÎN ROMÂNIA

Ion-Liviu SĂRARU

Concepte-cheie: temperatura anotimpuală a aerului, schimbare climatică, variabilitate climatică, România. Key words: season air temperature, climate change, climatic variability, Romania.

Differentiation by Season of the Air Temperature Regime Trend in Romania. This paper proposes an analysis, from the standpoint of the air temperature meteorological parameter, for the four seasons of the year. In view of this analysis, there were processed the monthly temperature data from 15 stations with long data series, namely:

Baia Mare (1875-2000), Bistriţa (1871-2000), Braşov (1883-2000), Bucureşti-Filaret (1857-2000), Călăraşi (1898-2000), Constanţa (1887-2000), Iaşi (1894-2000), Ocna Şugatag (1881-2000), Roman (1886-2000), Sibiu (1851-2000), Sulina (1876-2000), Târgu-Jiu (1889-2000), Târgu-Mureş (1878-2000), Timişoara (1880-2000), Drobeta-Turnu-Severin (1894-2000). The results of the processing operations for all the 15 analyzed stations are rendered through graphs and tables.

Temperatura aerului este unul dintre cei mai importanţi parametri meteoro- logici, iar influenţa acesteia asupra mediului şi a omului este covârşitoare. Prin prezenta comunicare se încearcă o analiză mai amănunţită a acestui parametru, concentrând această analiză asupra fiecărui anotimp al anului. Pentru această analiză au fost prelucrate datele lunare de temperatură a aerului de la cele 15 staţii cu şiruri lungi de date enumerate mai sus. În continuare, vor fi definite două concepte des utilizate în climatologie:

schimbare şi variabilitate climatică, în conformitate cu recomandările OMM (1988):

Schimbarea climatică se defineşte ca fiind diferenţa dintre valorile medii

ale unui parametru climatic sau ale unei variabile statistice ale acestuia, determinată pe un interval specific de timp, numit perioada de referinţă (de obicei, ţiva zeci de ani, 30; 40) şi media multianuală.

Variabilitatea climatică se exprimă prin extremele şi diferenţele valorilor

lunare, sezoniere şi anuale faţă de valoarea climatică cea mai probabilă (media multianuală); diferenţele semnificative sunt denumite, în mod obişnuit, anomalii sau abateri. La scară de timp mai mică se poate vorbi de normale climatice, care reprezintă tendinţele centrale, în jurul cărora se produc fluctuaţiile climatice.

Administraţia Naţională de Meteorologie.

Aceste fluctuaţii constituie variabilitatea climatică. Nestaţionaritatea climatică implică faptul că nu există normale climatice pe perioade lungi de timp, sau, altfel spus, că aceste normale prezintă fluctuaţii neregulate pe termen lung. Fluctuaţiile pot fi aproximate ca schimbări în tendinţele centrale cvasi-constante sau în normalele din perioadele succesive de câteva decenii, în cadrul cărora reprezentarea staţionară este acceptabilă. În concluzie, variabilitatea climatică poate fi privită ca o variabilitate inerentă în cadrul procesului stochasic staţionar, iar schimbarea climatică poate fi privită ca reprezentând diferenţele dintre procesele climatice staţionare pe perioade succesive de câteva decenii.

VARIABILITAEA ŞI TENDINŢELE DE EVOLUŢIE ALE REGIMULUI TERMIC AL ANOTIMPULUI DE IARNĂ

România se află situată într-un climat temperat-continental, care are ca principală caracteristică derularea normală a celor patru anotimpuri. Un prim şir de date a fost cel al temperaturilor medii anuale, cu ajutorul cărora s-a analizat atât evoluţia multianuală a temperaturilor medii de iarnă, cât şi tendinţa de evoluţie a acesteia pentru fiecare din cele 15 staţii. Se constatată că la 14 din cele 15 staţii, tendinţa de evoluţie este crescătoare, excepţie făcând staţia Ocna Şugatag, care are o tendinţă de evoluţie staţionară, dreapta de regresie liniară fiind paralelă cu axa absciselor. De asemenea, pentru o mai bună edificare privind variabilitatea climatică, s-au trasat şi graficele abaterilor temperaturii medii de iarnă faţă de normală, urmărind, de această dată, tendinţa polinomială de ordinul 6, care redă foarte bine tendinţele de evoluţie pe perioade mai scurte. Următorul şir de date analizat a fost cel al temperaturilor medii ale lunilor de iarnă:

decembrie – din anul în curs şi ianuarie, februarie din anul următor. Aceste temperaturi au fost analizate statistic, într-o primă etapă individual, fiecare şir în parte, apoi din cele trei seturi de valori s-a calculat şirul temperaturilor medii ale iernilor. Asupra şirului temperaturilor medii ale iernilor s-au făcut, de asemenea, mai multe prelucrări statistice, o parte din acestea regăsindu-se în Tabelul 1. Analizând Tabelul 1, se observă că pentru fiecare anotimp în parte s-a calculat media multianuală (Me.) şi abaterea standard (Ab. st.), calculată cu formula:

σ = [ (t a -t med.a )/n] 1/2 (1), unde:

t a = temperaturile medii anotimpuale; t med.a = media multianuală a temperaturilor medii anotimpuale; n = numărul de ani.

S-au mai calculat: cea mai mică şi cea mai mare valoare a şirului de temperaturi medii anotimpuale (min., max.) şi diferenţa dintre cea mai mare şi cea mică valoare, numită amplitudine (ampl.). Din analiza atentă a Tabelului 1 se pot desprinde câteva concluzii interesante.

Tabelul 1. Principalii parametri statistici ai temperaturii medii anotimpuale Principal climatic parameters of the
Tabelul 1. Principalii parametri statistici ai temperaturii medii anotimpuale
Principal climatic parameters of the seasonal mean temperatures

Astfel, singurele medii multianuale pozitive ale temperaturii medii de iarnă s-au obţinut la Constanţa (1,3ºC), Sulina (0,8ºC) şi Drobeta-Turnu-Severin (0,5ºC), iar cele mai mici medii multianuale s-au calculat pentru staţiile Braşov (-3,3ºC), Roman (-3,1ºC) şi Bistriţa (-3,0ºC). Se observă că abaterea standard nu depăşeşte 2,3ºC, cea mai mică valoare a acesteia fiind 1,4ºC. Cea mai mică valoare a temperaturii medii de iarnă se regăseşte la staţia Bistriţa (-9,2ºC), urmată îndeaproape de staţiile Târgu-Mureş (-9,0ºC), Braşov (-8,9ºC) şi Roman (-8,8ºC). Cele mai mari temperaturi medii de iarnă s-au înregistrat la staţiile Constanţa (4,8ºC), Sulina (4,1ºC), Călăraşi (3,8ºC) şi Drobeta-Turnu-Severin (3,5ºC) (Tabelul 1). Amplitudinea variază între 7,5ºC la Târgu-Jiu şi 11,2ºC la Iaşi şi Sibiu. Pentru o analiză cât mai aprofundată a şirurilor de temperaturi medii ale iernilor din ţara noastră s-au analizat variaţia temporală şi tendinţa de evoluţie a acestor şiruri de valori. Se observă că regimul termic al iernilor, la toate cele 15 staţii analizate a avut, alternativ, perioade de creştere a temperaturii, dar şi de scădere a acesteia. Ceea ce este cel mai important de remarcat este faptul că la absolut toate staţiile – tendinţa este de creştere a temperaturii medii a iernilor, deci se poate vorbi despre o „îmblânzire” a regimului termic al iernilor din România. Nu trebuie să se înţeleagă că această „îmblânzire” este cu titlu permanent şi că toate iernile de acum înainte vor fi din ce în ce mai blânde. Dimpotrivă, având în vedere marea variabilitate a regimului termic, ne putem aştepta, ca şi până acum, la ierni blânde, aspre sau moderate.

VARIABILITATEA ŞI TENDINŢELE DE EVOLUŢIE ALE REGIMULUI TERMIC AL ANOTIMPULUI DE PRIMĂVARĂ

Analiza şirurilor de date ale celor trei luni care compun anotimpul de primăvară martie, aprilie, mai – s-a făcut în mod asemănător cu aceea pentru anotimpul anterior. Se observă, analizând prima coloană cu parametri statistici ai anotimpului primăvara din Tabelul 1, că valorile cele mai mici ale temperaturii medii s-au obţinut la staţiile Braşov (8ºC) şi Ocna Şugatag (8,2ºC), iar cele mai mari valori s-au obţinut pentru staţiile Drobeta-Turnu-Severin (11,6ºC), Constanţa (9,7ºC) şi Călăraşi (11,3ºC). Analizând valorile abaterii pătratice standard, se observă că aceasta are valori mai mici decât în cazul anotimpului de iarnă, acestea fiind cuprinse între 1,1ºC şi 1,4ºC. Cele mai mici medii de temperatură în anotimpul de primăvară s-au obţinut la staţiile Bistriţa (5,5ºC) şi Braşov (4,9ºC), iar cele mai mari la Bucureşti (15,6ºC) şi Timişoara (15,4ºC). Din analiza valorilor amplitudinii, se observă că acestea sunt mai scăzute decât în cazul anotimpului de iarnă, având valori cuprinse între 5ºC la staţia Constanţa şi 9,1ºC la staţia Bucureşti-Filaret. Din analiza variaţiei şi a tendinţei de evoluţie a temperaturii medii a primăverii se observă că şi pentru acest anotimp tendinţa predominantă este cea de creştere a temperaturii, dar, de data aceasta, creşterea este mai moderată decât în cazul anotimpului de iarnă; mai mult, în cazul staţiei Ocna Şugatag tendinţa temperaturii este de scădere.

VARIABILITATEA ŞI TENDINŢELE DE EVOLUŢIE ALE REGIMULUI TERMIC AL ANOTIMPULUI DE VARĂ

Vara, după cum se ştie, este anotimpul cel mai călduros al anului, iar acest fapt se poate constata cu uşurinţă urmărind şi rezultatele prelucrărilor statistice din Tabelul 1. Din analiza tabelului mai sus menţionat, se observă că valorile mediei multianuale a temperaturii verii sunt aproximativ de două ori mai mari decât cele de primăvară. De asemenea, se observă o scădere şi a abaterii medii pătratice, aceasta având în toate cazurile valori de maximum 1ºC. Valorile cele mai mici ale temperaturii medii a iernilor se observă la staţiile Braşov (15ºC) şi Ocna Şugatag (15,3ºC), iar cele mai mari la Drobeta-Turnu-Severin (25,3ºC), Bucureşti-Filaret (24,9ºC ) şi Călăraşi (24,8ºC). Analizând valorile amplitudinii la cele 15 staţii, comparativ cu anotimpul de primăvară, se observă că acestea sunt mai mici decât în cazul anotimpului precedent, cea mai mică valoare fiind de 4ºC la Sulina şi cea mai mare atingând 5,8ºC la Drobeta-Turnu-Severin. Pentru o analiză cât mai aprofundată a şirului de temperaturi medii ale verilor, se pot construi graficele variaţiei temporale şi tendinţa de evoluţie a acestor şiruri de valori. Tendinţa de evoluţie a temperaturii medii a verii este împărţită astfel: în 8 cazuri este de creştere, respectiv la staţiile: Baia Mare, Braşov, Bucureşti-Filaret, Constanţa, Roman, Sulina, Târgu-Mureş, Drobeta-Turnu-Severin, în 3 – de scădere, respectiv – Bistriţa, Ocna Şugatag, Timişoara, iar în celelalte 4 – Călăraşi, Iaşi, Sibiu şi Târgu-Jiu este staţionară.

VARIABILITATEA ŞI TENDINŢELE DE EVOLUŢIE ALE REGIMULUI TERMIC AL ANOTIMPULUI DE TOAMNĂ

Fiind cel de-al doilea anotimp de tranziţie, acesta are multe similitudini cu primăvara, fapt evidenţiat şi de rezultatele prelucrărilor statistice din Tabelul 1. Se observă, astfel, că mediile multianuale ale temperaturilor medii ale anotimpului de toamnă variază între 8,6ºC la Bistriţa şi 12,5ºC la Sulina. Abaterea standard, de asemenea, are valori apropiate cu cele ale anotimpului de primăvară, cuprinse între 1,1-1,5ºC. Cele mai mici medii de temperatură în anotimpul de toamnă s-au obţinut la staţiile Roman (4,7ºC) şi Ocna Şugatag (5,2ºC), iar cele mai mari la Sulina (15,6ºC) şi Constanţa (15,8ºC). Pentru anotimpul de toamnă se observă o tendinţă de creştere a temperaturii care se manifestă numai la o treime din cele 15 staţii analizate (Baia Mare, Braşov, Bucureşti-Filaret, Târgu-Mureş, Roman), în timp ce la 6 staţii se manifestă o tendinţă de scădere a temperaturii (Bistriţa, Călăraşi, Constanţa, Iaşi, Ocna Şugatag, Târgu-Jiu), iar la restul tendinţa este de staţionaritate.

CONCLUZII

Având în vedere faptul că temperatura medie anuală la toate cele 15 staţii analizate are o tendinţă generală de creştere, era imperios necesară şi o analiză pe fiecare anotimp în parte, pentru a vedea ponderea acestor anotimpuri în această tendinţă. Din analizele pe anotimpuri ale regimului termic al temperaturii aerului se evidenţiază câteva concluzii imediate:

Prima, şi cea mai importantă concluzie, este că tendinţa de creştere a

temperaturii medii anuale a aerului este dată de anotimpul iarna.

A doua pondere în stabilirea acestei tendinţe o are anotimpul primăvara,

în timp ce anotimpurile vara şi toamna au o pondere mai puţin însemnată în

stabilirea tendinţei de creştere a temperaturii medii a aerului.

Chiar dacă în ultimii ani, verile ni s-au părut foarte calde, aceasta se

datorează variaţiilor neperiodice ale temperaturii aerului, care a avut abateri (anomalii) pozitive în anotimpul de vară în ultimii 10-12 ani, la majoritatea staţiilor

meteorologice din ţara noastră. Aceasta nu înseamnă că tendinţa de încălzire a devenit permanentă în sezonul de vară, dimpotrivă – poate urma foarte curând o perioadă de câţiva ani cu veri foarte reci.

BIBLIOGRAFIE

Lorenc, H., Suwalska-Bogucka, M. (1995), Thermal Tendencies of Winters in Poland, Symposium on the Climate Change, Madrid, p. 30-45. Săraru, L. (12-14 mai 2000), Evolution and Trends of the thermal Regime of the Transitory Season in Timis Plain, Regionalism and Integration, Timişoara Tübingen-Angers, The papers of the IV th edition Timişoara.u., L. Săraru, L. (1999-2000), Particularităţi ale regimului termic al iernilor din Câmpia Timişului stabilite prin metode statistico-matematice, GEOGRAFICA TIMISENSIS, vol. VII-IX. Văduva, Iulica (2004), Clima României – Note de curs, Editura Universitară, Bucureşti, 171 p. Văduva, Iulica (2005), Caracteristici climatice generale ale Podişului Dobrogei de Sud, Editura Universitară, Bucureşti, 225 p. Stănescu, V. Al., Corbuş, C., Simota, Marinela (1999), Modelarea impactului schimbărilor climatice asupra resurselor de apă, Editura H.G.A., Bucureşti.

CORELAŢIA DINTRE INDICELE DE ARIDITATE ŞI DEFICITUL DE APĂ CLIMATIC ŞI REPARTIŢIA GEOGRAFICĂ A ACESTORA ÎN ROMÂNIA

Cristian PĂLTINEANU * , Ion Florin MIHĂILESCU ** Carmen DRAGOTĂ *** , Felicia VASENCIUC *** , Zoe PREFAC ** , Mihai POPESCU **

Cuvinte-cheie: evapotranspiraţia de referinţă, deficitul climatic de apă, regiuni aride, aplicarea irigaţiei. Key words: reference evapotranspiration, climatic water deficit, arid regions, irrigation application.

Correlation between the Aridity Index and the Climatic Water Deficit and their Geographical Distribution in Romania. The aridity spreading risk in today climate evolution has also been observed in Romania, especially in the southeastern and southern regions, e.g. Dobrogea and Baragan. This paper deals with the Penman-Monteith reference evapotranspiration (PM-ET o ), climatic water deficit (WD) and De Martonne aridity index (I ar ), WD computed as a difference between precipitation amount and PM-ET o for the same period shows values as high as 350-400 mm during the growing season in the most arid, southeastern and southern regions of Romania. A highly significant correlation between the I ar and WD indexes was found for this country. This correlation could be used in updating old studies approaching aridity or drought aspects, and could also estimate WD values by using I ar in regions where 2-m height wind speed or air relative humidity data are missing. I ar and WD were spatially interpolated using the kriging method, resulting in relatively homogeneous aridity areas. The findings of the present paper emphasize the increased risk of aridity spreading in Romania and could thus contribute to a better water management system in this country.

INTRODUCERE

Apa este din ce în ce mai mult un factor limitativ major al mediului, atât prin calitatea ei în continuă scădere datorită poluării mediului, cât şi prin rezervele sale insuficiente faţă de cerinţele actuale şi viitoare ale societăţii. Deoarece se prevede o agravare a situaţiei actuale prin accentuarea fenomenului de încălzire globală, este necesară cunoaşterea gradului de ariditate a regiunilor României, în scopul utilizării raţionale a resurselor de apă în toate domeniile economice. Definirea aridităţii este dificil de făcut, dar au existat preocupări vechi în acest sens, atât prin propunerea unor termeni ce înglobau temperatura aerului şi

* Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură, Piteşti-Mărăcineni. ** Universitatea Ovidius, Constanţa. *** Administraţia Naţională de Meteorologie, Bucureşti.

precipitaţiile atmosferice, cum ar fi factorul de ploaie (Lang, 1920; *FAO Irrigation and Drainage Paper – 25), indicele de ariditate De Martonne, I ar (De Martonne, 1926; *FAO Irrigation and Drainage Paper – 25) etc., cât mai ales în ultima parte a secolului al XX-lea, prin luarea în consideraţie a diferiţilor termeni ce estimau evapotranspiraţia de referinţă şi precipitaţiile, ca diferenţă sau ca raport. În ţara noastră au existat preocupări constante privind studiul fenomenului de ariditate. Printre autorii care au marcat prin rezultatele lor activitatea în acest domeniu se numără: Cernescu (1961), Berbecel ş.a. (1970), Botzan (1972), Apetroaiei (1977), Grumeza ş.a. (1989), Canarache (1990), Păltineanu ş.a. (1999; 2000 a, 2000 b), Păltineanu (2005) etc. Cernescu (1961) a elaborat o primă zonare după mărimea I ar pentru caracterizarea solurilor ţării noastre. Scopul prezentei lucrări este de: i) a stabili o corelaţie între deficitul climatic de apă (DEF) şi indicele de ariditate De Martonne (I ar ), ii) a prezenta repartiţia teritorială actualizată la nivelul României a indicatorului I ar , prin separarea pe hărţi, folosind metode geostatistice (kriging) de interpolare grafică a datelor punctuale, pentru a crea areale relativ omogene privind DEF şi I ar , în scopul realizării unui management mai bun al apei în bazinele hidrografice ale ţării noastre.

MATERIAL ŞI METODĂ

Pentru calculul DEF sunt necesare atât precipitaţiile, cât şi evapotranspiraţia. Până recent, nu a existat o metodă standard care să caracterizeze evapotranspiraţia de referinţă (ET o ), Astfel, metoda Penman-Monteith a câştigat recunoaştere generală şi a înlocuit alte metode empirice de determinare a ET o (Jensen ş.a., 1990; Allen ş.a., 1998; Păltineanu ş.a., 2000 a; 2000 b), În acest sens, în ultima perioadă s-a constatat că cea mai precisă şi mai apropiată de determinările directe, în lizimetre, privind evapotranspiraţia de referinţă (ET o ) este metoda Penman-Monteith (ET o -PM), bazată pe parametri fizici şi recomandată de FAO. Aceasta foloseşte cei mai mulţi factori care influenţează evapotranspiraţia de referinţă, fiind considerată de FAO metoda standard (Jensen ş.a., 1990; Hargreaves ş.a., 1985; Allen, 1986; Păltineanu ş.a., 1999), Ecuaţia combinată a ET o -PM (Monteith, 1965) este:

ET o (mm/zi)=[0.408 Δ(R n -G)+900γ U 2 (e s -e a )/(T m +273)]/[Δ+γ(1+0.34U 2 )] (1)

unde R n este radiaţia netă la suprafaţa vegetaţiei (MJ/m 2 /zi), calculabilă cu ajutorul duratei de strălucire a soarelui; G este fluxul caloric al solului (MJ/m 2 /zi); Δ este panta curbei presiunii vaporilor de apă din atmosferă (kPa/ ° C); γ este constanta psihrometrică (kPa/ ° C), U 2 (m/s) este viteza vântului la înălţimea de 2 m, e s = presiunea vaporilor saturaţi (kPa), e a = presiunea reală a vaporilor (kPa), e s -e a = deficitul de presiune a vaporilor (kPa), T m (°C) este temperatura medie a aerului. Cu ajutorul valorilor lunare ale datelor menţionate mai sus, pentru calculul mărimilor derivate s-au utilizat formulele clasice descrise de Jensen ş.a. (1990) şi Allen ş.a. (1998). Valorile medii lunare ale elementelor climatice necesare calculului ET o -PM şi precipitaţiilor au fost calculate pentru cca 200 de puncte de observaţie din ţara noastră. Perioada analizată a fost variată, între (1890-2000), dar cu diferenţe