ANALELE UNIVERSITĂŢII “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI FASCICULA XXIV ANUL II, NR.

1 (2)

Lexic comun / Lexic specializat General lexicon / Specialized lexicon Lexique commun / Lexique spécialisé

Actele conferinţei internaţionale Lexic comun / Lexic specializat Ediţia a II- a, 17 – 18 septembrie 2009

EDITURA EUROPLUS 2009
1

Editor: Centrul de Cercetare „Teoria şi practica discursului“. Facultatea de Litere, Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi Directorul centrului: prof.univ.dr. Virginia Veja Lucatelli Colegiul de redacţie: conf.univ.dr. Doina Marta Bejan - redactor-şef asist.univ.drd. Oana Magdalena Cenac – secretar responsabil de redacţie prof.univ.dr. Anca Gâţă - administrator site şi redactor web Membri: lect.univ.dr. Mihaela Cârnu prof.univ.dr. Floriana Popescu conf.univ.dr. Gabriela Dima prof.univ.dr. Virginia Lucatelli asist.univ.drd. Maria Egri

– redactor responsabil limba română - redactor responsabil limba engleză - redactor responsabil limba engleză - redactor responsabil limba franceză - redactor responsabil limba franceză

pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în

Consiliul consultativ: prof.univ.dr. Angela Bidu Vrănceanu, prof.univ.dr. Ioan Cârâc, prof.univ.dr. Gheorghe Chivu, prof.univ.dr. Alexandra Cuniţă, prof.univ.dr. Stelian Dumistrăcel, prof.univ.dr. Lucia Wald Adresa redacţiei: Centrul de Cercetare „Teoria şi practica discursului“. Facultatea de Litere, Universitatea „Dunărea de Jos“, str. Domnească, nr.47, Galaţi Tipar: Editura Europlus e-mail: office@europlusgalati.ro Cod poştal: 8000080 Telefon: +40-236-460476 Fax: +40-236-460476 ISSN 1844-9476 Coordonatori de volum: conf.univ.dr. Doina Marta Bejan asist.univ.drd. Oana Magdalena Cenac

2

SCIENTIFIC COMMITTEE
Professor Angela BIDU-VRĂNCEANU, PhD, University of Bucharest Professor Elena CROITORU , PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Alexandra CUNIŢĂ, PhD, University of Bucharest Professor Stelian DUMISTRĂCEL, PhD, „Al.I.Cuza“University, Iaşi Professor Anca GÂTĂ, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Ana GUŢU, PhD, ULIM , Republic of Moldova Researcher Gabriela HAJA, PhD ,Romanian Academy, Institute of Linguistics, „Al.Philippide“ Iasi Professor Maria ILIESCU, PhD, Institut für Romanistik, Innsbruck, Austria Professor Nicolae IOANA , PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Denis LEGROS, PhD, Université Paris VIII, France Professor Virginia LUCATELLI , PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Floriana POPESCU, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Elena PRUS, PhD, ULIM , Republic of Moldova Professor Lucia WALD, PhD , University of Bucharest Associate professor Doina Marta BEJAN, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Associate professor Felicia DUMAS, PhD , „Al.I.Cuza“University Iaşi Associate professor Gabriela DIMA, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Associate professor Cristian MOROIANU, PhD, University of Bucharest Associate professor Angelica VÂLCU, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi

ORGANIZING COMMITTEE OF INTERNATIONAL CONFERENCE
Project Manager and Conference Director: Associate professor, Doina Marta Bejan, PhD, dmbejan@yahoo.com Co-directors: Members: Professor Virginia Veja Lucatelli ,PhD, virginia.veja@gmail.com Assistant Oana Cenac, oanacenac@yahoo.com Professor Floriana Popescu, PhD, florianapopescu@yahoo.com Lecturer Mihaela Cârnu, PhD, mihacirnu@yahoo.com Lecturer Gina Necula, PhD, ginadnln@yahoo.com Lecturer Cătălin Negoiţă, PhD, express_tv@yahoo.com Lecturer Gabriela Scripnic, PhD, gscripnic@yahoo.com Lecturer Ionel Apostolatu, iapostolatu@gmail.com Assistant Maria Egri, maria.egri@yahoo.com Assistant Cătălin Enică, catalin_enica1956@yahoo.com

3

4

CUPRINS
Cuvânt înainte ...................................................................................................................................... 9 LEXICOGRAFIE ....................................................................................................................... 11

Laurenţiu BĂLĂ Argoul în lexicografia românească ....................................................................................................... 13 Valeriu BĂLTEANU Reflexele lingvistice ale unor ritualuri tradiţionale – implicaţii lexicografice ..................................... 19 Doina Marta BEJAN Din istoria dicţionarului academic român: problema neologismelor .................................................... 24 Angela BIDU-VRĂNCEANU Semantica şi lexicografia în analiza lexicului comun şi a celui specializat .......................................... 30 Gabriela BIRIŞ, Elisabeta ŞOŞA, Diana Viorela IONESCU Pentru un dicţionar de antonime şi corelative...................................................................................... 37 Roxana CIOLĂNEANU Terminologia de marketing în dicţionarele de specialitate ................................................................... 43 Gabriela DIMA What is a Bilingual Specialized Dictionary good for?......................................................................... 48 Silvia DOBRIN Néologie et néologisme dans les dictionnaires allemands et français.................................................... 52 Felicia DUMAS Un dictionnaire bilingue de termes religieux orthodoxes ..................................................................... 57 Stelian DUMISTRĂCEL Etimologia unităţilor frazeologice în dicţionarele limbii române..................................................... 65 Teodora GHIVIRIGĂ Terminografie şi lexicografie – cîteva dicţionare de termeni economici................................................ 77 Petru IAMANDI Limba engleză şi dicţionarele ................................................................................................................ 81 Cristian MOROIANU Valorificarea lexicologică şi lexicografică a relaţiilor semantice ........................................................... 84 Elena MUSEANU Definiţii lexicografice si definiţii specializate ale termenilor economici ............................................... 93 Gina NECULA The Anglicization Era – A Global Communicating Dream ................................................................. 98 Floriana POPESCU Specialist Eponyms and General Eponyms in a Lexicographic Perspective on the English Language ......... 103 Ana VULPE Polisemia lexicală din perspectiva problemelor de lexicografie ........................................................... 108 Cristina UNGUREANU Les emprunts à l’anglais en Roumanie. Locuteurs vs dictionnaires................................................... 114 SEMANTICĂ................................................................................................................................... 121 Silvia Nicoleta BALTĂ Dinamica lexicului cromatic în limba română contemporană............................................................ 123 Ana – Maria BOTNARU Microcâmpul lexico-semantic nume de arbori în limba română......................................................... 129 Marion COHEN VIDA La métaphore dans le métalangage linguistique ................................................................................. 133 Mirela COSTELEANU Difficulties in translating specialized texts ........................................................................................ 138 5

Elena CROITORU On the Challenges of Confusables As Translation Traps................................................................... 142 Ionel ENE Semantica Referatului Biblic al Facerii Lumii ................................................................................... 149 Nicoleta Florina MINCA Various Approaches to the Study of Meaning ................................................................................... 158 Nicoleta NEŞU Lexic specializat – cazul textelor politice............................................................................................ 163 Raluca NICOLAE Opening to Colours: a basic Lexicon in Japanese ............................................................................... 168 Daniela ŞORCARU Stylistics and Semantics .................................................................................................................... 178 Valentina STOG On the semantic aspect of the English semi-modals........................................................................... 181 Ana Maria TRĂNTESCU Rolul proceselor de metaforizare în mutaţiile de sens ........................................................................ 188 Ümit Öz Deformation of idioms on the structural level.................................................................................... 194 LEXICOLOGIE, FRAZEOLOGIE ............................................................................................... 201 Liliana AGACHE A FI şi A AVEA în vechi documente moldoveneşti ........................................................................... 203 Valentina ANA Las unidades fraseologicas – aspectos teoricos.................................................................................... 206 Ionel APOSTOLATU Aspecte ale contaminaţiei lexicale în limba română ........................................................................... 210 Mihaela BUTNARU Prime atestări ale unor cuvinte din Psaltirea de-nţăles a Mitropolitului Dosoftei ........................... 219 Zinaida CAMENEV, Olga PASCARI Idiomaticity and Translation in the Context of Contemporary Applied Linguistics ......................... 227 Oana Magdalena CENAC Despre valorile prepoziţiei de în limba română ................................................................................. 231 Gheorghe CHIVU Lexicul neologic din limba română veche, între vocabularul de cultură generală şi terminologiile de specialitate .............................................................................................................. 237 Mihaela CÎRNU Reclamă şi neologisme .................................................................................................................... 244 Dana DINU Aspecte ale creaţiei lexicale în latină .................................................................................................. 247 Cătălin ENICĂ Termeni învechiţi de origine turcă – constituenţi ai frazeologismelor actuale................................... 252 Liubovi HOMULO Neological Burst in Mass-Media........................................................................................................ 259 Niculina IACOB Atestări lexicale în Biblia Vulgata. Blaj, 1760–1761 (II)................................................................... 264 Mohammed AL-KHATIB La morphologie du pluriel en arabe .................................................................................................... 271 Mihaela MARCU Terminologia gramaticală românească din perioada 1757-1828 ........................................................ 275 Cristinel MUNTEANU Expresii idiomatice româneşti referitoare la regnul animal. Precizări etimologice ............................ 280 6

Ina PAPCOVA Quelques cas de défigement des expressions phraséologique en contexte ........................................... 291 Alice TOMA Terminologia matematică în secolul al XIX-lea.................................................................................. 297 TERMINOLOGIE ........................................................................................................................... 307 Natalia AZMANOVA The Usage of Borrowings in the Field of Law..................................................................................... 309 Aliona BIVOLARU (POPA) Importanţa calcului lingvistic pentru modernizarea terminologiei financiar- bancare în limba ucraineană .......................................................................................................................................... 312 Carmen Maria BOLOCAN La terminologie liturgique orthodoxe dans la langue française .......................................................... 319 Oana Magdalena CENAC Tradiţional şi modern în problematica cazului................................................................................... 324 Alexandra CUNIŢĂ Termenul ca semn lingvistic............................................................................................................... 328 Bianca DABU Anglicisme recente în terminologia economică actuală ...................................................................... 337 Sofia DIMA Termeni comuni, termeni specializaţi şi mutaţii semantice ............................................................... 342 Daniela DOBOŞ Lexical Features of Special Languages................................................................................................ 349 Elena DOCHINOIU An Approach to the Romanian General Lexicon from the Perspective of the Specialized Military Terminology ....................................................................................................................................... 355 Antonela Marta DUMITRAŞCU On translating Collocational Patterns including Terms Shared by specialized and general Contexts ..... 360 Ana GUŢU Metode matematice în ierarhizarea termenilor ştiinţifici: sistemul limbii şi thesaurusul .................. 368 Ludmila HOMETKOVSKI Baza de date terminologice InfoTerminographe Communautaire: aspecte ştiinţifice şi utilitare........ 374 Carmen OPRIŢ-MAFTEI Despre termenul colocaţie în limba română ..................................................................................... 379 LEXIC ŞI ISTORIA MENTALITĂŢILOR .................................................................................. 383 Eugenia ALAMAN Un parcours de la langue française : les associations géographico-linguistiques ............................... 385 Carmen ANDREI Waterzooi ou stoemp ou filet américain? Saveur des belgicismes dans la cuisine....................... 390 Simona ANTOFI Reevaluări critice şi mutaţii canonice în dicţionarele de literatură română: Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900 vs Dicţionarul general al Literaturii Române ................. 394 Oana BLÂNDA CRĂCIUN Mass-media şi identitatea în context global. Studiu de caz: campania “mari români” – TVR, 2007........ 400 Dumitru BORŢUN Evul Mediu întârziat. Un discurs despre discursul identitar românesc ............................................ 405 Alina CRIHANĂ Limbaj critic şi limbă de lemn. Viaţa românească în 1956 ................................................................. 411 Ana-Elena COSTANDACHE Interferenţe lexicale europene în opera scriitorilor paşoptişti ............................................................. 416 7

Virginia Mihaela DUMITRESCU O retorică a negaţiei, sau nihilism pur?............................................................................................. 421 Alexandra Marina GHEORGHE Manga, anime şi blogosfera: lexicul japonez contemporan şi fenomenul globalizării ....................... 426 Nicoleta IFRIM Discurs ideologic şi discurs critic în epoca proletcultistă................................................................... 432 Doiniţa MILEA Text şi spectacol teatral în spaţiul românesc al secolului al XIX lea.................................................. 438 Cătălin NEGOIŢĂ Un raport inedit - Ion N. Cămărăşescu, Durostorul. Expunerea situaţiunii judeţului la 1 decembrie 1914.................................................................................................................................................... 445 Nicoleta PETUHOV Despre câteva particularităţi ale francezei regionale din Camerun.................................................... 451 Claudia PISOSCHI Addressing Terms Used in the Family. Cultural Dimensions and Contextual Connotations .......... 456 Mădălina STRECHIE Mentalităţi romane: imperator. Lexicul ilustrativ ........................................................................... 462 Angelica VÂLCU Considérations sur les interférences interculturelles dans une interaction exolingue ....................... 468 PRAGMATICĂ............................................................................................................................... 473 Alina GANEA Les indicateurs evidentiels visuel dans l’argumentation. Le cas de uite, vezi.................................... 475 Anca GÂŢĂ De quelques particularités sémantiques des verbes fr. savoir et roum. (a) şti (“savoir”)................... 481 Gabriela SCRIPNIC Sur les stratégies évidentielles de rapport construits avec le nom „vorba”........................................ 490 DIDACTICA ................................................................................................................................... 499 Yolanda-Mirela CATELLY Using The Wordweb Online Dictionary in an ESP Class ................................................................ 501 Corina DOBROTĂ Learner Autonomy in ESP Adult Courses......................................................................................... 507 Laura IONICĂ Aspects and Oscillations of Word Order when Teaching a Foreign Language.................................. 513 Sanda MARCOCI Aspects innovateurs du lexique publicitaire et leur impact sur l’enseignement ................................ 517 Nicoleta Mihaela ŞTEFAN Rolul contextului în predarea lexicului specializat în cursul intensiv de limba română ca limbă străină................................................................................................................................................. 522 RECENZII ........................................................................................................................................ 525 Oana Magdalena Cenac: Angela Bidu-Vrănceanu, Câmpuri lexicale din limba română. Probleme teoretice şi aplicaţii practice................................................................................................ 527 Doina Marta Bejan: DICTIONARIUM VALACHICO-LATINUM. Primul dicţionar al limbii române. Studiu introductiv, ediţie, indici şi glosar de Gh. Chivu ....... 528 Ioan S.Cârâc, Cristinel Munteanu: Eugeniu Coşeriu, Omul şi limbajul său. Studii de filozofie a limbajului, teorie a limbii şi lingvistică generală ................................................... 529 Cristinel Munteanu: Cristian Moroianu, Dicţionar etimologic de antonime neologice....... 532 Daniela Şorcaru: Perspectives in Translation Studies, Edited by Floriana Popescu ............ 534 REZUMATE / ABSTRACTS......................................................................................................... 537 8

Cuvânt înainte
Volumul de faţă cuprinde comunicările participanţilor la lucrările celui de-al doilea congres internaţional Lexic comun/lexic specializat, organizat de Centrul de cercetare ştiinţifică Teoria şi practica discursului din Facultatea de Litere a Universităţii „Dunărea de Jos“ din Galaţi. Manifestarea s-a adresat tuturor specialiştilor, indiferent de limba pe care o studiază, din dorinţa de a pune în relaţie informaţiile despre funcţionarea diferitelor limbi. În cadrul temei generale, formulate prin însăşi denumirea manifestării, Lexic comun/lexic specializat , s-a propus o temă de reflecţie specială, Ştiinţa dicţionarelor (teorie şi practică), pentru a se atrage atenţia asupra studiului dicţionarelor, domeniu de cercetare relativ recent – a doua jumătate a secolului al XX-lea. Tema aleasă a vizat istoricul şi evaluarea calitativă a dicţionarelor, sesizarea aspectelor care pot asigura o „lectură“ eficientă a lor în scopul învăţării lexicale şi al sporirii competenţei lingvistice a vorbitorilor unei limbi (dicţionarele monolingve). Abordarea dicţionarului ca „obiect cultural“- în special a dicţionarelor bilingve - arată că ele constituie o formă de cunoaştere a identităţii lingvistice şi culturale proprii fiecărei ţări, fiecărui popor. Am dorit să evidenţiem faptul că diferitele tipuri de dicţionare contribuie la constituirea identităţii europene, că prin ele se face vizibilă interferenţa limbilor şi a culturilor. Tema specială a permis participanţilor să prezinte propriile lucrări lexicografice recent apărute, precum şi vizitarea unei expoziţii cu dicţionare din fondul vechi şi modern al Bibliotecii “V.A.Urechia“ din Galaţi. Aceste acţiuni au dat dimensiunea completă a importanţei domeniului dicţionarelor într-o lume în care informaţia se focalizează, iar un articol de dicţionar poate fi o fereastră deschisă spre gândirea universală. Manifestarea din acest an a reunit persoane cu interes pentru problemele lexicului din diverse centre universitare din ţară (Bucureşti, Cluj, Craiova, Galaţi, Iaşi, Piteşti, Timişoara, Suceava) şi din afara ţării (Iordania, Italia, Republica Moldova). Publicarea lucrărilor într-o fasciculă specială a Analelor Universităţii „Dunărea de Jos“, cu titlul Lexic comun / lexic specializat, menţine deschis drumul unor colaborări ştiinţifice viitoare pe probleme de studiu al lexicului, în special, şi al limbii, în general. Mulţumim tuturor participanţilor, în mod deosebit celor din afara centrului nostru universitar, care au făcut un efort deosebit pentru a fi prezenţi la desfăşurarea lucrărilor conferinţei. Organizatorii conferinţei şi editorii volumului Doina Marta Bejan, Virginia Lucatelli, Oana Cenac

9

10

LEXICOGRAFIE

11

12 .

cu menţiunea că. De fapt. cu ocazia celebrului proces al bandiţilor numiţi coquillards. majoritatea autorilor. în volumul Întemniţările mele politice.Laurenţiu BĂLĂ. din 1200 (este vorba de lucrarea lui Jean Bodel. şi în cursul căruia procurorul Jehan Rabustel va consemna cu scrupulozitate audierile. în care descoperim că în intervalul 1944-1989 articolele. Primul [1] glosar argotic francez este alcătuit în 1455. căci Limbajul infractorilor sună mai incitant decât un banal „Dicţionar de argou”. sunt dedicate argoului. Şi aceasta pentru că din punct de vedere al alcătuirii. chronique dijonnaise du XVe siècle. ca să nu mai vorbim de un dicţionar care să cuprindă termeni argotici româneşti. Jeu de Saint Nicolas). să credem că aceasta era intenţia autorului! Dacă rămânem în continuare la acest nivel. chiar dacă nu aparţin unor cercetători sau specialişti în argou recunoscuţi sau măcar unor lexicografi (din câte ştim. După o pauză destul de lungă apare glosarul lui V. studiile. în Limba română şi tradiţiunile ei (pp. „dicţionare” de argou al limbii române. Baronzi [3] va folosi termeni argotici din această listă în romanul său Misterele Bucureştilor. în acelaşi timp. poate fi considerată ultima în care argoului românesc îi este dedicat un studiu. mai ales într-o perioadă în care termenul „argou” aproape că dispăruse din vocabularul românilor! E drept că foloseşte cuvântul „dicţionar” de trei ori în „Cuvântul înainte”. dacă pornim de la premisa că timp de aproape 60 de ani nu a apărut la noi nici măcar o listă. a cărui primă utilizare în scris datează. Universitatea din Craiova ARGOUL ÎN LEXICOGRAFIA ROMÂNEASCĂ Primele liste de argou românesc şi. totuşi. anul 1993 poate fi luat în calcul dacă lucrarea lui Tandin este considerată… lexicografică! Totul depinde. şi intitulate). publicat între 1862-1863. lexicografia argotică românească a fost. atunci toate încercările de acest gen ulterioare lucrării lui Tandin pot fi considerate. în cele câteva decenii scurse de la apariţia primelor liste de termeni argotici. pentru ca apoi. a lui Adrian Mateescu [8]. (aşa cum sunt. de termenul de comparaţie pe care ni-l fixăm. 149-151) [4]. după cum bine observă Gheorghe Sarău [6]. mai ales după primul război mondial. de exemplu. acela al necesităţii umplerii unui gol în lexicografia argotică românească. de exemplu. lucrările în cauză sunt 13 . după ştiinţa noastră. dacă nu toţi. un glosar. şi este reluată în 1861. Par Joseph Garnier. care va publica în 1842. de către un arhivist din Dijon. în revista Coarnele lui Nichipercea. Cota [5]. un vocabular. sub titlul Les Compagnons de la Coquille. din întâmplare. archiviste de la ville de Dijon. pe drept cuvânt. cel puţin la nivelul titlului. căci. sunt totuşi filologi!). Orăşanu [2]. primele atestări scrise apar foarte târziu. o primă listă de cuvinte şi expresii argotice apare la N. De altfel. G. interogatoriile şi mărturiile acestora. preocupările legate de acest fenomen lingvistic se amplifică totuşi. şi o va relua în 1872. din 1860. după părerea noastră. apărută în 1944. ce a avut loc la Dijon. Astfel. ceea ce ne îndreptăţeşte. atunci putem spune fără nicio îndoială că la noi încă nu a apărut un dicţionar de argou. de aceea timp de aproape şase decenii. dacă ne raportăm la lucrările de acest tip apărute pe tărâm francez. de altfel. după părerea unor cercetători ai acestui fenomen. în comparaţie cu argoul francez. nici autorul însuşi nu o intitulează „dicţionar” (probabil din raţiuni de… marketing. cercetările sau volumele care.T. câteva extrase. în lingvistica românească să nu mai apară decât cu caracter sporadic articole tratând acest subiect! Constatarea este mai mult decât evidentă dacă răsfoim o lucrare monumentală (aproape 1200 de pagini!). între 1936 (anul în care a apărut glosarul lui Cota) şi 1993 (anul în care apare Limbajul infractorilor [9]). o lucrare [7] a lui Iorgu Iordan. nu depăşesc câteva zeci! Despre încercări lexicografice din această perioadă nici nu poate fi vorba. inexistentă! Evident. La noi. Documentul va fi descoperit pe la mijlocul secolului al XIX-lea. atunci broşurica lui Traian Tandin poate fi considerată o astfel de lucrare. de-a lungul celor peste patru decenii de comunism.

aşa cum vom vedea ceva mai departe! Următoarea lucrare lexicografică [14] (din punct de vedere cronologic) dedicată argoului românesc aparţine unei profesoare (după cum aflăm din mini studiul introductiv intitulat „Fantezie şi conotaţie în argoul actual”. este aceea că şi în „argo-ul” (sic!) infractorilor noştri. ’îngriji’. dintr-un total de nouă lucrări. totuşi meritul de a fi reînnodat firul unei tradiţii lexicografice a argoului românesc. susţine Tandin. Lucrarea lui Traian Tandin are. exemplele pot continua. Dicţionar marinăresc. atâta câtă e ea… Nu e mai puţin adevărat că termenul „tradiţie” poate părea pretenţios. dacă nu prin cine ştie ce realizări lexicografice de excepţie. măcar prin volum şi prin diminuarea numărului de erori ce caracterizează lucrarea lui Tandin. pentru ca în fraza următoare să citim o afirmaţie de-a dreptul sibilinică în ultima sa parte: „N-am inclus în dicţionar derivatele verbale (infinitivele lungi. înviere faţă de „cuvintele de bază” ’închina’. Apoi. parcă sugerându-ne prin aceasta că autorul a cules singur. în cele ce urmează ne vom referi strict la această primă ediţie. Nina Croitoru Bobârniche. că „hoţii profesionişti. care nu există în dicţionar? Sau. Lucrare pe care. în limbajul lor. „preântâmpina”. „impasiv” sau sintagme ca „infinitul la verbe”. desprinsă se pare. care trădează de departe pregătirea nefilologică a autorului (de fapt. decât una singură cu caracter lexicografic argotic. Autoarea. poet care este de fapt un… jurnalist şi scriitor american (preocupat. pe care. dacă lucrarea lui Tandin nu are nici un fel de bibliografie. „argo-ul”. cea a Ninei Croitoru Bobârniche nu menţionează. ’întrista’. fost lucrător în miliţia şi poliţia română). furat. ’încuviinţa’. încuviinţare. autorul face o serie de afirmaţii aiuritoare încă din „Cuvântul înainte”: astfel.” faţă de cuvântul de bază „achiziţiona 1. iar cuvântul „javră” lipseşte cu desăvârşire din dicţionar! Şi. cea a lui… Tandin! Celelalte sunt lucrări lexicografice cu caracter fie general (DEX-ul. nu am reuşit s-o procurăm. destul de multe… În primul rând. În sfârşit. înştiinţare. inclusiv a doua ediţie („revăzută şi adăugită”). reclamangiu (sic!)”. sau de expresii ale limbii române (Dicţionar 14 . DOOM-ul). faţă de cele 102 ale lucrării lui Tandin. care ar fi descris jargonul infractorilor. tot din scrierile… poetului vagabond francez. 1. vorbeşte de un poet vagabond… francez. semnat de Gheorghe Bulgăr) şi a apărut într-o obscură editură din Slobozia. afirmaţie cel puţin hazardată. achiziţionaţi. mai bogată (are 210 pagini. toţi ceilalţi o citează la bibliografie. participiile devenite adjective) şi diminutivele decât în cazul când aduc un spor de informaţie faţă de cuvintele de bază sau când au atins parametrii sensurilor uzuale. la fel. citim că a „menţionat numai genul şi numărul substantivelor şi infinitul la verbe” [12] (probabil că o intrare de genul „abţibild abţibilduri. în acest „Cuvânt înainte” apar termeni ca „delicvenţei”. a fura. dar nu lipsită. reuşeşte să alcătuiască o lucrare mai închegată decât cea analizată anterior. precum „jălbar jălbari. -te. hoţ mărunt” conţine şi genul şi numărul substantivului…). în finalul introducerii sale. totuşi. îngrijire. şi chiar în propria lucrare. sau trimiteri la cuvinte inexistente: „jigodie jigodii. ’înmormânta’. lucrării lui Tandin? Din păcate. în cazul multor substantive şi adjective. din păcate. Damon Runyon. în ciuda tuturor eforturilor. ca şi în al celor de la Paris. a băga la puşcărie”? Mai întâlnim explicaţii curioase ale unor termeni. vezi javră. întristare. O altă afirmaţie curioasă. băgat la puşcărie de poliţie. e adevărat. (despre hoţi) arestat. în care. De aceea. Din scrierile acestuia ar rezulta. ce „spor” de informaţie aduce un participiu devenit adjectiv de genul „achiziţionat -ă. totuşi. ’înştiinţa’. om pe care nu poţi pune bază. de descrierea argoului american). ca să nu mai vorbim de format). 2. Astfel. înmormântare.net superioare. Dicţionar de termeni medicali). el menţionează formele de… plural ale acestora (e drept că uneori uită). de pe… „teren” termenii inventariaţi. de imperfecţiuni. nu folosesc alt timp decât cel prezent” [10].” [13] În cazul acesta. „pluralul este mereu înlocuit cu singularul”! [11] Afirmaţie contrazisă chiar de autor. fie specializat (Mic dicţionar al sporturilor. probabil în virtutea întâietăţii acesteia pe o piaţă argotico-lexicografică atât de anemică! Dar ce i se poate reproşa. a aresta. ce informaţie aduc în plus nişte infinitive lungi de genul închinare.”. totuşi. mai ales dacă ne comparăm cu alţii.

după părerea noastră. printre alte expresii mai mult sau mai puţin colocviale [unele mai degrabă populare. Despre aceste prime trei lucrări lexicografice postdecembriste a scris şi Rodica Zafiu [15]. apare după bizon. s. în lexicografia românească argotică.. unde apare şi „a se justifica”. L. Dicţionar de expresii şi locuţiuni ale limbii române). cum se întâmplă. „Glosar analogic şi de sinonime” care încheie dicţionarul. care la rândul său se află înainte de copită. care prefaţează lucrarea apărută la Slobozia). gurăbogată. citat ca sinonim pentru „a enerva pe cineva”. şi în cazul fondului există destule inconsecvenţe.n. O lucrare lexicografică mai… specială faţă de cele despre care am vorbit anterior este publicată de Dan Dumitrescu [16] şi care. şi nu după băţ. cuvintele aparţinând aceleiaşi familii lexicale figurează în dicţionar ca intrări separate.) nu mai (sic!) se află pe poziţia cuvântului-titlu. Trebuie spus de la bun început că este o realizare lexicografică superioară celei a Ninei Croitoru Bobârniche. Astfel.B.. totuşi. iar nu invers! De altfel. de vreme ce majoritatea covârşitoare a termenilor şi expresiilor care figurează în lucrare sunt totuşi colocviali şi nu argotici. în cazul lui „judeca”. fără spaţii după „punct”. buricul pământului. aşa cum este cazul dicţionarelor apărute până în prezent (autorul se referă la dicţionarele de argou. a registrului unui termen sau al unei expresii prin paranteza „(argou)” (care ar fi putut fi înlocuită prin abrevierea clasică. care generează sinonimele şi expresiile sinonimice colocviale şi argotice (s. pe poziţia cuvântului-titlu se află termenul aparţinând fondului lexical principal. cu siguranţă cercetătorul cu cea mai constantă preocupare pentru acest subiect din lingvistica românească. ciuşderie se află intercalat între ciupeală şi ciupitor etc.de locuţiuni şi expresii. un termen cum este „a şucări”.. precum şi pentru inovatorul. arg. nu numai pentru cele câteva zeci de pagini în plus. credem. Anca Volceanov şi George Volceanov publică în 1998 un dicţionar pornind de la ideea (corectă!) că nu se poate face o distincţie netă între „argotic” şi „familiar”. sau „lăuda”.B. expresiile şi locuţiunile din spectrul colocvial şi argotic (s. ar fi trebuit să se numească mai degrabă Dicţionar de expresii şi termeni colocviali şi de argou. care nu înseamnă nici pe departe „a eşua”. unde întâlnim şi „judecată” şi „judecare”. cu probleme de ordonare alfabetică a intrărilor (barbugiu se găseşte între basculant şi basculă. cum ar fi normal.). următoarele sinonime: „individ lăudăros: artist.B. etc.) echivalente.. cum este „a o nimeri (ca Ieremia) cu oiştea în gard”] şi expresia. urmând ca în dreptul lor să se regăsească definiţiile şi explicaţiile de rigoare. aşa cum autorul o spune explicit în „Cuvânt înainte”.n. într-un alt exemplu. sau „laudă” (în sintagma „de laudă”)! Cu toate aceste imperfecţiuni. în schimb cu spaţii acolo unde nu ar trebui să fie. L.B. dar şi pentru studiul introductiv (mult mai interesant decât cel al lui Bulgăr. dicţionarul „de argou şi termeni colocviali”? Greu de spus. unde întâlnim. L. artist de cinema. De cele mai multe ori. ci „a-şi da toată silinţa. tot populară şi aceasta. gură-mare. unui cuvânt-titlu de genul „eşua”. cocoş.) Autoarea are probleme şi cu alfabetul limbii române. nu este precedat de menţiunea (argou). fanfaron. a face tot posibilul”! Sau.). L. „a face pe dracu’ în patru”. de exemplu. curios pentru un verb. dar nu întotdeauna.” [17] Şi atunci de ce îşi intitulează. nu după căzătură. cum ar fi fost. a înregistra un eşec. ca sens.) Pe lângă această inadvertenţă legată mai mult de formă. de aceea îl intitulează Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române.n.n. ci de trei ori: „Este primul dicţionar-invers (sic!) de expresii şi termeni colocviali şi de argou (s. cu explicaţia standard „a eşua. dicţionarul rămâne. bâcâi. cuvintele conţinând „â” fiind plasate după „i”. mare sculă (pe basculă)”. normal. de exemplu. ci dimpotrivă. câine figurează după cizmă. şi nu o singură dată. „justifica”. a depune toate eforturile. Astfel. acest lucru îl afirmă chiar autorul în „Cuvânt înainte”. şi implicit prin menţionarea. 15 . şi nu după „ă”: de exemplu. la care se adaugă o monografie (Ţiganii – o lume a contrastelor)! Cam puţin şi cam inconsistent… Se mai impune o observaţie legată de tehnoredactarea total neglijentă a dicţionarului. destul de rară. iar copastie se află după copiuţă. i se atribuie. o înfrângere”. dar şi „lăudăros” (în expresia „a fi lăudăros”).

totul în „doar”… 904 pagini! Spaţiul limitat ne împiedică să ne referim şi la alte lucrări cu caracter lexicografic dedicate argoului: este vorba de cele bilingve [20]. atunci primul glosar argotic francez poate fi considerat cel aparţinând lui Pechon de Ruby: La vie généreuse des Mercelots. de altfel. lucrările la care ne-am referit mai sus. Autorul remarcă. al cărui titlu iniţial credem că ar fi trebuit păstrat… Spunem aceasta deoarece eliminarea din titlu a sintagmei „expresii familiare” ne duce cu gândul la un dicţionar de argou… pur la limbii române (lucru. contenant leur façon de vivre. a dicţionarului publicat în 1998. . mai potrivită. de mai mult sau mai puţin consistentele glosare argotice ce însoţesc unele creaţii beletristice [21]. dicţionare). [3] Idem. Gentil’homme Breton. sensibil mai puţin numeroşi decât cei colocviali.A Lyon. 2000). de exemplu. Iaşi: Editura Junimea (Ediţia a II-a. căci dacă ne referim strict la anul apariţiei efective. noua ediţie a dicţionarului conţine sute de cuvinte şi expresii care nu sunt argotice – şi ce e mai straniu e că nu au fost niciodată. În sfârşit. [5] V.000 de cuvinte şi expresii-titlu” (în 304 pagini). a chibzui. printr-o inventariere a vocabulelor (în cadrul unor glosare. la care se mai adaugă câteva sute de sub-intrări prezentând variante şi derivate. de exemplu [24]. [6] Gheorghe Sarău (1998). nu numai în cazul limbii române). Iar exemplele pot continua… Şi atunci de ce a renunţat autorul la sintagma „expresii familiare”. 4]. o revigorare a interesului „lingviştilor români pentru studierea influenţei limbii rromani asupra limbii române. nr. In: Limba română. care. căruia chiar autorul îi menţionează registrul popular!). nu numai!). India şi limba rromani. ultima lucrare lexicografică dedicată argoului românesc este o „recidivă” a lui George Volceanov [18]. figurează şi în prima ediţie!)? Cu toate aceste cuvinte şi expresii familiare. publică o variantă revăzută şi adăugită. ayant esté avec eux en ses jeunes ans. mai exact) a primelor dicţionare „on line” de limbaj urban [22]. avec l’explication en vulgaire. Istoria limbii române. apărute într-un interval de doar 13 ani. efemer!) şi oral. Argot-ul apaşilor. În concluzie. pe care Adriana Stoichiţoiu-Ichim o aproximează în „Cuvânt înainte” la… „25. fenomen lingvistic prin excelenţă dinamic (poate tocmai de aceea. Dicţionarul limbii şmecherilor. care nu are absolut nicio legătură cu argoul. vocabulare. în dreptul cărora să poată fi menţionată. de apariţia în urmă cu câţiva ani (în 2006. subtilitez et gergon. Rromii. fără nicio urmă de îndoială. Bucureşti: Editura Kriterion. acest dicţionar rămâne cea mai bogată lucrare de acest tip dedicată argoului românesc (şi. Evident. expresia „a judeca la rece”. où il a exercé ce beau Mestier. după părerea noastră.prin construcţia sa. şi a cărui primă ediţie datează din… 1596 ! [2] Cf. mai mult sau mai puţin realizate din punct de vedere lexicografic. după cum am văzut. aşa cum este şi cazul expresiei la care ne-am referit mai sus. 581-589. pp. „Păsăreasca: atestări şi interpretări ale limbajelor ludice şi secrete”. cu titlu schimbat. a cumpăni cu atenţie. aşa cum este lucrarea Dictionnaire de l’argot français et de ses origines [19]. NOTE [1] Aceasta dacă luăm în calcul anul sau perioada alcătuirii. nu are decât vreo… 7. [4] Apud George Ivănescu (1980). nr. Plus a esté adjousté un Dictionnaire en langage Blesquien. chiar dacă acest fenomen lingvistic nu s-a bucurat de atenţia care i-a fost acordată „omologului” său francez. de la argotic… Credem totuşi că. pot constitui bazele unei tradiţii lexicografice pe tărâm românesc. [Colecţia "Biblioteca rromă". Pechon de Ruby. şi mai cuprinzătoare pentru mulţi din termenii şi expresiile care figurează în dicţionar (şi care. Bucureşti: Tiparul Românesc. după primul război mondial. Rodica Zafiu (2003). căci un adevărat monument de lexicografie argotică. p. 5-6. Întâlnim. cu multe cuvinte chiar populare (vezi „pezevenghi”. din 16 . singur de data aceasta. par Jean Jullieron. Cota (1936). nici ea şi nici măcar vreunul din cuvintele prin care este explicată. Gueux et Boesmiens. imposibil. o lucrare importantă în lexicografia argotică românească.000 de intrări. 605. mis en lumière par M. argoul rămâne destul de greu de fixat în scris. se mai poate discuta despre această bogăţie. abrevierea arg. sau de cele mai importante studii dedicate argoului românesc în ultimii vreo 50 de ani [23]. fără prejudecăţi sau patimă”. în ciuda numărului de termeni argotici. explicată prin „a analiza. Or.

Iorgu Iordan (1944). Cuvânt înainte de Mircea Borcilă. 8. Nu v-atingeţi de mangoţi! Traducerea: Angela Cismaş. [14] Este vorba de Nina Croitoru Bobârniche (1996). Bucureşti: Editura Teora. Dicţionar de argou şi expresii colocviale italian-român. Institutul de Linguistică Română. nr. Dictionnaire de l’argot français et de ses origines. George Volceanov. [11] Idem. Nicolae Luca (1999). Editura Ştiinţifică. 5. ar rezulta cu siguranţă cel mai consistent volum de studii dedicate argoului românesc… Să sperăm ca o va face cândva! [16] Vezi Dan Dumitrescu (2000). 1975). Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. „Pregnanţa oralităţii” (Capitolul III). [22] Acestea pot fi consultate. „Fenomene lexicale” (Partea IV). Bucureşti: Editura Tritonic şi de Albert Simonin (1994). 53-113). Bucureşti: Editura All Educational (2005. Slobozia: Editura Arnina. vol. Ştefan Nimară (1993).cit. Bucureşti: Editura Teora. Dinamică. Jean-Pierre Mével. Bucureşti: Editura Niculescu. p. (Ediţia a II-a. Cu microglosare argotice şi desene de Constantin Piliuţă. [19] Iată referinţele complete: Jean-Paul Colin. op. 352 p. a apărut în 1990. Mioriţa Baciu Got. Rodica Zafiu (2001). Bucureşti: Editura Teora (retipărit 1999). p. Ana-Dolores Doca (1995).S. Stilistica limbii române. [7] Vezi Iorgu Iordan (1944). [18] Vezi Dicţionar de argou al limbii române. in România literară. Craiova: Editura Universitaria. Cânturi de ocnă. Argoul românesc. Eseuri urmate de confesiuni biografice. Dicţionar de argou al limbii române. Adriana Stoichiţoiu-Ichim (2001). Bucureşti: Editura M..A. pp. 404 p. Rodica Zafiu semnează săptămânal această rubrică de mai bine de 15 ani. Iaşi: Institutul de Arte Grafice Alexandru A. creativitate. 2005. 2003). „Limbaje speciale” (Cap. Bucureşti: Editura Sempre. 426 p. Bucureşti: Institutul de Linguistică Română (ediţia a II-a. Dicţionar de argou englez-român. Bucureşti. iată lista acestor dicţionare: Ştefan Balaban (1996). Confesiune biografică” (pp. Ioan Lăzărescu (1997). Prima ediţie. în cadrul rubricii „Păcatele limbii”. Dicţionar de argou şi termeni colocviali ai limbii române. Cercetări etimologice. 2006. Dan Dumitrescu (1998). Dicţionar de argou francez-român. Bucureşti: Editura Univers enciclopedic. Bucureşti: Editura Nemira.. p. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. [23] Acestea ar fi.ro <http://dictionarurban. 3 (1987-2000). „Disertaţie asupra argoului. Dicţionar de argou şi limbaj colocvial german-român. Christian Leclère. [13] Ibidem. Expresivitate şi abatere de la normă. utopie a comunicării” (pp. [8] Este vorba de Dicţionar bibliografic de lingvistică: vol. 2003. II din Partea VI: Lexicul). 1 (1944-1972). Bucureşti: Editura Corint. sub titlul Dictionnaire de l’argot. Ţerek.. [21] Este vorba de George Astaloş (2001). Bucureşti: Editura Vitruviu. vol. préface Alphonse Boudard. [12] Idem. 114-142) şi „Utopii. Craiova: Editura Universitaria. in Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor”. Bucureşti: Editura Paco. este dedicat argoului românesc (pp. Touchez pas au grisbi! Paris: Éditions Gallimard). 335-376). în ordinea alfabetică a autorilor. îmbunătăţite la adresele: 123urban <http://www. după părerea noastră: George Astaloş (1997). Bucureşti. 488-510. 2008). Bucureşti: Editura Niculescu.perspectiva argoului” şi furnizează într-o notă o listă de articole şi lucrări de specialitate apărute începând din 1906. pp.123urban. pp. dar mai ales între 1922 şi 1938.ro/>. 35 din 2 septembrie 1998.cit. [17] Dan Dumitrescu.. Dicţionar de argou al limbii engleze. Paris: Larousse. 6. 1944 (ediţia a II-a.T.ro/> şi Dictionarurban. 17 .. in Vocabularul limbii române actuale. ele fiind creaţii colective ale anonimilor pasionaţi de limbajul urban contemporan (în cadrul căruia argoul se află la loc de cinste!) din România. comentate. Bucureşti: Editura IRI (Titlu original: Albert Simonin (1953). Pe muche de şuriu. Vladimir Drimba (2001). Mîrzescu. lucrare în care capitolul „Fenomene lexicale”. 2007. Bucureşti: Editura Nemira. [9] Vezi Traian Tandin (1993). in Diversitate stilistică în româna actuală. (2006). „Redescoperirea argoului” (Capitolul VI). in Stilistica limbii române. p. 2006. 119-156. 2 (1973-1986). Dicţionar de argou. Bucureşti: Editura Paco. din Partea IV a lucrării. Limbajul infractorilor. iar dacă ar aduna articolele publicate numai aici. [10] Traian Tandin. (2002). Istoric · Limba nu plăteşte drepturi de autor · Vorbirea paralelă: argoul. op. 1975). [15] Vezi articolul „Lexicografie argotică”. eufemisme şi expresii familiare englez-român. [20] Pentru cei interesaţi. 335-376. 6. Iorgu Iordan (1943). „În întâmpinarea argoului. Constantin Frosin (1996). influenţe. cele mai importante. Dicţionar de argou francez-român.

dicţionare şi alte lucrări şi documente în care argoul este prezent. Anca. cercetări. Tandin. Dicţionar de argou şi termeni colocviali ai limbii române. Daragon. Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române. Bucureşti: Editura Paco. regarded as a subject of scientific approach is still wide of the mark. but also to the bilingual slang dictionaries released after December 1989. the Romanian slang. Autorul recenzează nu mai puţin de 365 de studii. Volceanov. 2003). Paris: H. George (1998). George (2006). not being approached by any dictionary.[24] Cf. Bucureşti: Editura Livpress. reuşind să creeze o operă de referinţă pentru argotologia franceză şi nu numai! REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Dumitrescu. and dictionaries! 18 . Slobozia: Editura Arnina. between 1947 and 1989. Bucureşti: Editura Niculescu. ABSTRACT The aim of our intervention is to propose a review. Dicţionar de argou al limbii române. Bucureşti: Editura Teora. and to whom there were dedicated hundreds of volumes. studies. Traian (1993). Préface de Gaston Esnault. Volceanov. Dicţionar de argou al limbii române. articles. We focused on this period because before 1989. Volceanov. Bibliographie raisonnée de l'argot et de la langue verte en France du XVe au XXe siècle. but also an analysis of the lexicographic papers dedicated at first to the Romanian slang. Limbajul infractorilor. Even now. such a scientific approach could not be even taken into consideration using the theory that slang was the language of the declassed class. compared to its “homologous” French which became studied 500 years ago. Dan (2000). Robert Yve-Plessis (1901). because this class… didn’t even exist during the communist period! More than 40 years. Romanian slang was absent from the linguistics research and became a truly taboo subject in lexicography. (ediţia a ii-a. after 20 years characterized by freedom of expression and lack of… linguistic and lexicographic taboos. Nina (1996). Croitoru Bobârniche.

oricât de interesante ar fi. de remarcat că expresia a se duce pe calea mare face trimitere la o acţiune rituală: „a se duce cu plocon. a tălmăci. Galaţi REFLEXELE LINGVISTICE ALE UNOR RITUALURI TRADIŢIONALE – IMPLICAŢII LEXICOGRAFICE O cercetare aprofundată a problemei amintite nu s-a realizat până acum. a sorcovi. a ura „a recita pluguşorul sau alte colinde de Anul nou. p. prezenţa unor actanţi specifici.Valeriu BĂLTEANU. în esenţă. a descolinda „a întoarce în rău urările de bun augur ale colindei sau ale colindelor cântate anterior” [4]. Pentru prima categorie de elemente lingvistice (cuvintele) putem menţiona o serie de exemple: a îmbărbura. pentru început. stafide etc la anul nou. însoţind gestul de o urare” (DLR. p. obiecte visate diverse semnificaţii. bomboane. în timp ce multe alte elemente lingvistice cu bază folclorică nu vor fi luate în calcul. sintagme. există. călimărean. în esenţă de substantive ce denumesc actanţii specifici diverselor ritualuri sau verbe ce denumesc acţiunea rituală: călimărean „unul din cei ce merg pe calea mare” (MCD. amestecate cu miere. 305). a tălmăci „a da anumitor fapte. ca să astupe gura duşmanilor” [3] . de orez. Este vorba. p. la nuntă etc. credinţa participanţilor în eficacitatea ritualului. a despăşi. a descânta „a rosti descântece sau vrăji însoţite de numite gesturi magice pentru a obţine îndepărtarea unui farmec. făcaş. Pe teren folcloric unele dintre elementele amintite s-au estompat destul de mult. Barbura pe copii (în frunte. a semăna. după nuntă la socrii miresei” [2] a îmbărbura „a unge la Sf. p. 588). derularea într-un spaţiu sacru. existenţa (sau nu) a publicului. în concordanţă cu tradiţiile divinatorii” (DDPR. IV. I. a despetrece. sensuri. p. schema pomenită şi-a păstrat valabilitatea. a ghidănăci „a ciocăni cărbunii cu vătraiul cănd ţiuie. partea IV. partea a II-a. a ghici et. Am dori să atragem atenţia asupra faptului că nu vor intra în discuţie decât acele cuvinte. p. 662). dar. lucrări care au analizat diverse aspecte particulare. e drept. a ghidănăci. Universitatea „Dunărea de Jos”. 1247). tom X. pe cei doi obraji şi la buric) cu căline numite barbure. o serie de articole. 1177). sintagme care reflectă ritualuri bine precizate pe teren popular. fiinţe. Vom încerca să oferim exemple pentru fiecare situaţie în parte. p. vindecarea de o boală” (DLRM. a sorcovi „a ura cu sorcova” (Ibidem. Este necesară. ca să fie feriţi de vărsat” (DULR. 231). Ritualurile tradiţionale româneşti au generat o serie de elemente de ordin lingvistic: cuvinte. a semăna „a arunca boabe de grâu. 19). expresii. o definire a ritualului: „punerea în scenă a unui eveniment sacru sau a unui mit prin codificarea şi decodificarea acestora” [1] Se observă cu uşurinţă faptul că ritualul implică o „dramatizare” care trebuie să îndeplinească unele condiţii obligatorii: existenţa unei teme cu caracter mitologic. umblând în grup sau alţii de la casă la casă” (DLRLC. rodină. expresii. Încercăm să oferim câteva sugestii care să contribuie la realizarea în viitor a unui studiu sistematic şi coerent al temei în discuţie. 19 .

benchi „mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. Sens Prim: „muncitor agricol care seamănă” (DEX. 233) Sens prim: „a dezlega. asemănător revelionului. a dezlipi”. semănător. bradul miresei „brad care este împodobit în seara de fedeleş (sâmbăta). colac de Sângeorz.. îmbrăcată mireasă se plimbă cu paşi dansanţi. gest pentru care li se plăteşte” [13]. a lega etc. semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi” (DEX. care povesteşte drama eroului vegetaţiei” [16]. prin farmece” (DA. târg de sărutat etc. pomana coloienilor. p. petrecere populară din zona Zarandului. Personajul central. benchi. rupt în bucăţi şi mâncat de ciobani şi stăpânii turmelor. masa moaşei „petrecere a mamelor la casa femeii care le-a moşit copiii în ziua a treia după Bobotează”[10]. p. masa moaşei. fără a fi vrăjite au putere de vrajă” [5] . modâlcă. unele sintagme ce fac referire la scenarii rituale: bradul miresei. V). Există numeroase expresii care îşi au originea pe terenul practicilor rituale. 94). după tăierea porcului pentru sărbătorile de iarnă. pomana caloienilor „alteori ceata se adună la o casă unde se desfăşoară o masă cu mâncări şi băuturi. a-şi atrage necazuri” [17]. prin firea lor. pomana porcului. tom II. p. structurat după modelul colindelor. p. pe o melodie simplă. 972).Să ne oprim acum asupra unor sensuri dezvoltate de o serie de cuvinte ca urmare a implicării obiectului sau acţiunii denumite de aceste cuvinte într-un context ritual: a (se) mira. partea a II-a. tom VIII. semănător „persoană care seamănă de Anul Nou” (DDPR. Sens prim: „a repara”. dedicat zeului vegetaţiei în Sâmbăta Floriilor. semcă. Sens prim: „mică pată pentru frumuseţe” (DESLR. a lega „a paraliza. în ziua de Sângeorz” [9] . în interiorul cercului format din surate. ori care. p. şoaldă. să urmărim doar câteva exemple: A se duce pe calea mare „a se duce cu plocon după nuntă.. A umbla cu Lăzăriţa „ceremonial al cetei feminine. 808). Vom urmări câteva exemple: modâlcă „petică înnodată aşa fel fel că seamănă a gâlcă. care se desfăşoară în ajunul Sâmedrului la care participă în jurul unui imens rug funerar aprins pe înălţimi de flăcăi. la socrii miresei” [14] . la care tinerele recent căsătorite sărută bărbaţii întâlniţi în cale. de oile şi câinii stânei. întreaga suflare a asatului” [12] . 20 . Lăzăriţa. numită pe alocuri pomana caloienilor” [8]. S-a făcut Drăgaică în capul lor „se zice [. a desface „a nimici. când se mănâncă preparate făcute numai din carnea lui”. Legăturică ce cuprinde în ea felurite lucruri ori vrăjite. 136). târg de sărutat „posibilă urmă a unui ritual de tip „prostituţie sacră”. la casa ginerelui. Colac de Sângeorz „covrig mare din făină de grâu care se pune pe găleata împodobită cu flori de câmp şi tulpini de leuştean. a drege (în expresia a drege mortul) „a face un anumit ritual la mormântul cuiva pentru a împiedica mortul să se facă strigoi” [6]. Sens prim: „a împreuna. în continuare. înainte şi înapoi. partea III.] când se iau mai mulţi la bătaie” [15] . p.[11] focul lui Sâmedru „ceremonial nocturn de înnoire a timpului calendaristic. unde este înfipt în coama casei” [7]. După ce am avut în vedere o serie de cuvinte şi de sensuri cu implicare spirituală. pomana porcului „masă care se face mai ales la ţară. 239). A se prinde surate „(despre femei) a lega între ele o prietenie trainică” (DEX. Plugar „flăcău care umblă cu pluguşorul în ajunul Anului Nou” (DLR. 59). a săgeta. a drege. a distruge vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva” (DLRM. în timpul mulsului la Sâmbra oilor sau Măsurişul laptelui. a uni strâns” (DEX. 1046). Sens prim : „persoană care locuieşte în mediul rural şi a cărei ocupaţie de bază este agricultura” (Idem). vom urmări. este purtat a doua zi de fratele de ginere în fruntea alaiului până la casa miresei. focul lui Sâmedru. duioasă. plugar. A-şi aprinde paie în cap „a atrage atenţia asupra sa prin aprinderea unei rogojini ridicate deasupra capului.

Acest ritual a fost prezentat pe larg de către folcloristul A. a-şi bate joc”[20].. Podkidîş („cel părăsit”) [25]. autorul oferă şi explicaţii: „Când unui părinte nu-i trăiesc copiii ori îs tot bolnavi. Ursu ca să fie scutiţi de boale şi să nu se apropie moartea de dânşii” [24]. Rău. de statutul de personaj sacru al fetei ce îndeplinea rolul de Drăgaică sau de ceata ce însoţea Drăgaica pentru a o apăra. Întâlnirea a două cete. A turna cu găleata. de pildă în Bucovina. Gorovei în lucrarea Datinile noastre la naştere. 242 . crezându-se că sub acest nou nume nu-l va mai recunoaşte Ducă-se pe pustii şi-l va lăsa în pace. Prodan („cel vândut”). acesta din urmă acordând un anumit rol. Autorul porneşte de la un fapt oarecum ciudat: „De multe ori întâlnim oameni care au două nume de botez. prin multe ţinuturi. „a ploua tare.. Dicţionarele limbii române înregistrează de obicei. A lucra la cămaşa ciumei „în mare grabă. cu toată convingerea” [18]. ceea ce însemnează că-i chinuieşte Necuratul. unul care stă scris în actul naştere. cu ecouri lingvistice la fel de interesante: Răzvan („cel rebotezat”).. fiecare cu Drăgaica proprie. e necesar să ne amintim că este vorba de un tip de rudenie spirituală. Cu privire la unele dintre aceste expresii sunt necesare unele explicaţii: sensul lor actual pare total lipsit de orice implicare de tip ritual. după cum a lucra ca la cămaşa ciumei ne aminteşte de un ritual de magie medicală. şi alt nume cu care îl strigă toată lumea”[22] După ce trece în revistă o serie de informaţii de ordin istoric. torenţial” [19]. deşi. Naiden („cel găsit”). Nenaş („străin”).A pune mâna în foc (pentru cineva sau ceva). Grozavu. Şirul exemplelor ar putea continua.246). dar credem că exemplele amintite au dovedit cu prisosinţă existenţa a numeroase ecouri lingvistice ale scenariilor rituale tradiţionale. la prima vedere. atunci este datina să i se schimbe numele de botez. Elementele literaturii poporale. apărută în 1909. Revenind la observaţiile lui Gorovei trebuie să remarcăm faptul că inventarul de nume folosit în cadrul ritualului este mai extins: Balaur. se sfârşea. în Baltagul şi de Creangă în Povestea lui Stan Păţitul. Şarpe etc. Am întâlnit şi un caz mai deosebit: un ritual destul de cunoscut pe teren popular. Un ritual asemanator întalnim şi pe teren slav. Nevzor („urât”). Expresia s-a făcut Drăgaică în capul lor este. Schimbarea aceasta se face cu o anumită formă: prin vânzare” [23] A. nici nu se pun nume de sfinţi. dar pe care lucrările lexicografice (chiar şi DLR) nu le menţionează. Sensul actual nu aminteşte prin aproape nimic de scenariul ritual specific obiceiului agrar numit Drăgaica. Dacă privim sensul actual al expresiei a se prinde surate nu vom putea sesiza substratul ei ritual. sintagme etc. foarte repede” [21]. în unele cazuri lipsa unor informaţii suplimentare face greu de recunoscut baza rituală a unor expresii. ci mai cu seamă nume de fiare sălbatice[. oprindu-ne doar asupra unor consideraţii finale: „. ce se realiza într-un cadru ritual.] Tot de la această credinţă este datina moţilor din Ardeal de a-şi boteza copiii cu numele Lupu. a turna cu găleata îşi trag seva din scenarii rituale cum ar fi vălăritul şi paparudele! A-şi aprinde paie în cap şi a pune mâna în foc sunt reflexe ale unor rituri cu caracter juridic. peste care însă vom trece. şi mai opacă. Păgân. „a garanta. având numeroase ecouri ligvistice. Avem în vedere ritualul schimbării numelui copilului bolnav. descrie întregul ritual cu numeroase amănunte. de obicei. cu o bătaie crâncenă. În literatura cultă a fost reflectat de Sadoveanu. în plan simbolic. pe baza unui jurământ. Grozea. A lua la vale „a face de râs pe cineva. scenariului folcloric în discuţie. Crâncen. astfel de fapte. 21 . făcut la primărie şi pe care mai nimeni nu-l ştie. Ritualul „vânzării” simbolice a copilului bolnav a mai fost prezentat şi de Coşbuc (V. Urâtul. Gorovei.. Urâta. şi totuşi expresii ca a lua la vale. a susţine cu tărie.

p. [18] Ibidem. apud V.Este posibil ca la baza ritualului amintit să se găsească un element (un rit) specific mitologiei indoeuropene şi care a fost moştenit şi dezvoltat în mod specific atât de români cât şi de slavi. Spiritualitate. Obiceiuri. p. Românii. p. p. [3] D. Ţinând cont de întregul context al discuţiei se impun câteva sugestii şi observaţii cu implicaţii lexicografice: B. nu se mai poate recunoaşte baza rituală a unui cuvânt. Astfel. Lipseşte orice trimitere la ecourile lingvistice ale ritualului analizat. evoluţiile semantice produse ar fi greu de înţeles fără o minimă informare mitofolclorică. în cazul în care. p. Dumistrăcel. 74. p. 118. a unei expresii ar fi necesară o trimitere minimă spre faptul folcloric generator de ecouri în plan lingvistic. Glosar. Nestorescu. avându-se în vedere mai ales reflectarea în cadrul acestor articole a faptelor de factură mitofolclorică. Expresii. expresii populare. 22. [14] Udrescu. 105. [12] I. o bună perioadă de timp. 133. p. Pe această direcţie se impune înregistrarea în lucrările noastre lexicografice şi a faptelor de cultură populară ce prezintă implicaţii lingvistice. celălalt de provenienţă păgână. 235. p. [11] T. 400. 28. de schimbare a numelui) ar fi necesară şi o menţiune de ordin onomastic: „ nume dat copiilor grav bolnavi. două sisteme de denominaţie personală. Sărbătorile de toamnă. şi o sursă esenţială de informare bibliografică [26]. p. 101. spre exemplu nu este un dicţionar onomastic. [7] D. [15] A. pagân. Glosar. unul de esenţă creştină. Dăneşti. Obiceiuri. Faptele prezentate şi altele asemănătoare pe care nu le-am inclus în lucrare ne determină să concluzionăm că pe teren românesc au existat. [4] P. Pamfile. Dicţionar. [9] I. complet diferite. Am încercat să regăsim aceste ecouri lingvstice în lucrările lexicografice mai importante. Udrescu. 327. cu actanţi şi acţiuni specifice cu inventare proprii de nume. Datini. în paranteză eventual. p. 240 [2] D. 47. grozav. p. Udrescu. [5] E. între care se află şi o serie de blesteme. Bălteanu. vom purta discuţia pe baza DLR. Folclorul. p.P Haşdeu considera că un dicţionar trebuie să fie o carte de cultură. supuşi ritualului tradiţional de schimbare a numelui”. astronime. 105. se regăsesc diverse credinţe şi superstiţii. Ghinoiu. S-au urmărit articolele referitoare la cuvinte ca rău. Ghinoiu. şarpe. Am putut până acum constata faptul că ritualul amintit este foarte cunoscut pe teren popular şi că a lăsat o serie de urme pe teren lingvistic. în stadiul actual. Buraga. sintagme populare. 105. urs. Chiar dacă DLR. ambele sisteme se realizau în cadrul unor ritualuri specifice. a lucra ca la cămaşa ciumii.Udrescu. Glosar. 198. şarpe etc. ar putea cuprinde într-o altă ediţie şi elementele menţionate măcar la sfârşitul articolelor referitoare la lup. 75. trimiteri la obiceiuri şi personaje tradiţionale. S-ar putea adăuga. p. Descolindatul. [17] I. p. [13] St. p. p. Ghinoiu. [6] V. Vulcănescu. denumiri de jocuri populare sau de elemente de ornamentică tradiţională şi multe altele. [16] I. C. Buraga. 205. [8] O. În situaţia unor expresii ca a lua la vale. Obiceiuri. I. Bârlea. balaur. crâncen. Obiceiuri. în cazul cuvintelor de tipul celor pomenite de noi ca având implicaţii pe terenul unor ritualuri (de exemplu. NOTE [1] R. [10] Ibidem. Fochi. Ghinoiu. 119. Caraman. Glosar. urs. lup. 22 . 28.

II. Stelian (1997). 1985). Dicţionarul universal al limbii române. Bucureşti: Academia Română. Craiova. Costache (1979). Iaşi. Gorovei. I. RUSSKAJA reci. Iaşi: Institutul European. Expresii româneşti. Caraman. Bucureşti: Minerva. Udrescu. Scrisul Românesc. Buraga. Bucureşti: Academia Română DLRLC = Dicţionarul limbii române literare contemporane. Ion (1997). Dicţionar de etnologie. Bucureşti: Paideia DESLR = Alexandru. 23 . Resmeriţă (1924). Valeriu (2002). pp. Folclorul românesc. [25] V. Literatura populară. Adrian (1976). Datini şi crezuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Bucureşti: Minerva. [23] Idem. Dicţionarul etimologico-semantic al limbii române. (1955-1957). Dumistrăcel. Artur (1980). vol. DULR = Lazăr. we will also highlight the spiritual implications of the folk practices described. ABSTRACT With this paper. Dumitru (1967). 49.21.a. f.I (1960). [22] A. Bârlea. 270. [21] Ibidem. [24] Ibidem. Ghinoiu. Iaşi: Junimea. DLRM = Dicţionarul limbii române moderne (1958). Dăinuiri dănăştene. 91. p. M-Z (1965-2008). Bucureşti: Fundaţia Culturală Română. Fochi. Obiceiuri de peste an. Bucureşti: Minerva. p. I. Spiritualitate şi limbă populară. Virgil (1997). 5/1976. p. Gorovei. Gorovei. Romulus (1981). p. Ecaterina. Bucureşti: Academia Română. we shall try to analyse the way in which the linguistic echoes of some folk practices are reflected in the Romanian dictionaries. Bălteanu (2001). Bucureşti: Univers DLR = Dicţionarul limbii române. [26] v. Dicţionarul limbii române. Bucureşti: Academia Română. Bucureşti: Fundaţia Culturală Română. Ediţia a VI-a . Glosar dialectal Argeş. Şăineanu.[19] Ibidem.A. I-IV. Buraga. pp. Ovidiu (1983. Dicţionar de divinaţie populară românească. Bucureşti: Academia Română. [20] Ibidem. I. 91. 15 . Iaşi: Junimea. Descolindatul în orientul şi sud-estul Europei. I. Românii timoceni din Bulgaria. DEX = Dicţionarul explicativ al limbii române (1998). Literatură populară. 270-272 BIBLIOGRAFIE Bălteanu. Nestorescu. Bucureşti: Academia Română. Bucureşti: Academia Română. DDPR = Valeriu. Literatură. DA = (1913-1949). MCD = Materiale şi cercetări dialectale. Vulcănescu. 272. Petru (1997).

I. Cea dintâi. Criteriul etimologic de selecţie a cuvintelor a dus la soluţia de a opune Dicţionarul – în care numărul de cuvinte era limitat de romanitatea lor -Glossarului – în care materialul lexical înregistrat era de altă origine decât cea latină. p... în măsura posibilităţilor. cât şi cele ce se pot culege din viul grai al poporului“. alcătuită din latinişti convinşi. în consacrarea cuvintelor şi a sensurilor. că „elementul latin din limba românească e singurul element naţional“ [2].„care să fie conforme şi corecte cu geniul limbei“(vol. p. a curăţi. demn de acest nume.Doina Marta BEJAN. În pofida termenului de elaborare scurt şi a numărului restrâns de redactori. caută să cuprindă toate cuvintele. prima comisie de redactare a dicţionarului. Deşi în Prefaţione nu se foloseşte termenul neologism. arată intenţia autorilor de a face o lucrare care să cuprindă.C. aveau să fie izolate în Glossar. de orientare latinistă – extremistă. întrucât la înfiinţarea Societăţii Academice Române.a condamna limba la amorţire şi deperire. „Un dicţionar român . în tot cursul veacului al XIX-lea. dar acum sunt civitate donata. se face precizarea că în dicţionar se disting „Vorbele ce s-au aflat în uz înainte de 1830“ de „vorbele de atunci şi până astăzi intrate în uzul 24 . prin intermediul lucrării lexicografice. aşa încât să poată fi dereptariul limbiei. a mărgini dicţionarul la o singură epocă a limbii.Rădulescu (preşedinte). a fost realizarea unui mare dicţionar al limbii naţionale: „ Secţiunea literară se ocupă cu diversele cestiuni filologice. În epoca de radicale înnoiri prin care trecea lexicul românesc. organizează misiuni lexicografice pentru compunerea unui dicţionar roman. a înavuţi şi a perfecţiona limba română. De aceea dicţionarul.H. toate cuvintele limbii române. “[3] A învins punctul de vedere latinist. [4] Expunerea de motive din Prefatione.V).ar fi. Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi DIN ISTORIA DICŢIONARULUI ACADEMIC ROMÂN : PROBLEMA NEOLOGISMELOR Necesitatea redactării unui dicţionar explicativ general al limbii române a fost exprimată. a regula. din toate epocile dezvoltării sale : „limba unui popor fiind productul acelui popor..). Ca urmare.“ (vol.“[1] Concepţia călăuzitoare şi modul practic de înfăptuire a dicţionarului academic au stârnit discuţii în sânul societăţii. va înregistra cuvintele „din orice epocă a limbei scrise. conturându-se două direcţii principale..cit. după cum se stabilise de la începutul elaborării lucrării.. în trei volume. dicţionarul dorit urma să îndeplinească un rol deosebit de important în normarea formelor. toate formele şi construcţiile curat romanice“ şi „din contra. luat în totul dezvoltării sale în timp.Massim. Cea de-a doua direcţie lingvistică se pronunţa pentru intrarea în dicţionar şi a cuvintelor care „ deşi streine după origine. este aleasă în sesiunea din 1869. majoritatea membrilor erau latinişti reprezentanţi ai liniei puriste. I.VI). în cultivarea limbii noastre. dar aceste principii sunt amendate de restricţii latiniste. I. în repetate rânduri. şi nu este nici o putere în lume care să le şteargă din limba romănească. care trebuia să fie „un tezaur al limbei“. cât se poate mai complet şi mai raţional. vorbele de origine neromanică nu pot şi nu se cade să aibă loc într-un dicţionar românesc” (loc.. Acestea din urmă. respingea dreptul cuvintelor de origine nelatină de a figura în dicţionar ( cu excepţia celor romanice şi greceşti) şi încerca astfel să dovedească. Cel mai important ţel pe care şi l-a propus Societatea Academică Română încă de la înfiinţarea ei (1867). Societatea Academică Română publică între anii 1871-1876 Dicţionarul limbii române. când se stabileşte ca elaborarea lucrării să dureze cel mult patru ani. destinate a cultiva. August Treboniu Laurian (redactor primar) şi I. care precedă primul volum al dicţionarului.

De exemplu.) : studiul superficiale . în plus. Neologisme terminate în –(ari)u (sg. şi fem. amor). fem. Lista de cuvinte a fost încărcată cu termeni transportaţi direct din dicţionarele latine. delectativ. a iubi înlocuit prin ama. Leonte 1966 : 1-24). s-ar explica în mare măsură prin nevoia de a găsi un corespondent cuvintelor de origine nelatină eliminate din dicţionar (de ex. p. a subst. deoarece în loc de implecatu avem funcţionariu şi altele”. dar şi cele împrumutate recent din limbile romanice (îndeosebi din franceză şi italiană). iv. etc. arsenale. Şi în Glossar numărul cuvintelor este sporit prin înregistrarea neologismelor din limbile romanice care nu au origine latină sau a celor care sunt de curând introduse în limbă. introducerea vb. limbi care justifică în genere şi analogia cu legile fonetice româneşti.I. hazard etc.) : mod nerevocabile . În felul acesta. deranjament. prévoyant) etc. autorii preferă vechiul slujbaş. avangardă.) / e (sg. abandon. separarea netă între cele două secţiuni (Dicţionar şi Glossar) însemna.) „din cauza formei necorecte şi contrarii analogiilor limbii “ (de ex. este edificatoare : neologisme terminate în –(al)e/i (masc. fr. condiţiunile fundamentali . amorezare. care alcătuia o familie cu amante. erudire.“(Seche 1966:152) limbei“ (notate în lucrare cu asterisc). la verbele recent împrumutate au fost înregistrate în mod consecvent derivatele în –iune. pentru a o apropia cât mai mult de aspectul cultivat al limbii latine sau al celorlalte limbi romanice . care n-ar fi corespuns geniului limbii noastre). covârşind cuvintele reale. de exemplu. dar şi prin dorinţa de a îmbogăţi limba română literară. părticele neseparabili etc. cuvintele fără existenţă reală în limba română. uzuale ale lexicului.) sau care nu pot fi admise Orientarea autorilor dicţionarului academic în adaptarea termenilor neologici a fost mai ales către limbile latină şi italiană. şi despre care autorii afirmă că „nu s-au putut răspândi între toţi românii“ (vol. degeneratoriu. ambassada şi ambassadoriu. Neologismele terminate în –(bil)e/i (masc. it. fără să fie generalizate (abandonare. Introducerea unor neologisme latino-romanice care n-au avut circulaţie reală în limbă sau a unor formaţii proprii. şi pl. pe teren românesc. în locul substantivului amploiatu (fr.inessorabile . -escu. abandonat. pentru acestea din urmă ţinându-se seama de condiţia ca izvorul lor originar să fie tot latina. agrement. pentru ambele ea. delectat. Evoluţia ulterioară a limbii moderne a corespuns mai ales recomandărilor. subst. în conformitate cu părerile autorilor lucrării despre cultivarea limbii în spirit latinist. essistenţă individuale . tendinţă care s-a consacrat ulterior pentru forma multor neologisme româneşti luate din limbile romanice. (Ivănescu. Este impresionant efortul celor doi lexicografi de a completa lipsurile vocabularului limbii naţionale pe baza unor scheme prestabilite în care intră aproape toate terminaţiile posibile. agreabile. amoare – preferate cuvintelor amorez. degenerat. eruditrice sau a adj. extrem de numeroase. inamorare. şi fem.La cercetarea listei de cuvinte. Indicarea unei serii de neologisme luate din limbile romanice. adio. Încercarea autorilor dicţionarului de a <<completa>> vocabularul limbii române a dus totuşi la unele consecinţe practice deosebit de importante: „un foarte mare număr de neologisme care astăzi constituie bunuri consacrate ale lexicului nostru şi-au făcut probabil intrarea – ori măcar s-au impus – prin această lucrare. dicţionarul impunea tendinţa mai veche urmată de latinişti în adaptarea neologismelor romanice. employé).. „seria“ lexicală nu era completă: degenera→ degeneraţiune. care urmează în dicţionar un model latin şi italian. cuvântul usuali etc. delimitarea dintre vocabularul recomandat ca normă (Dicţionar) şi cel nerecomandat (Glossar).cit. amor. numai aşa s-ar explica. (loc. masc. degenerativ. fiind respinse formele ce se încerca a se introduce implicatu sau implecatu. cât şi în Glossar. prevedente (lat. „De exemplu. „ Această corecţiune nu este fericită şi. şi mai puţin condamnărilor de cuvinte neologice. articole speciali. agreare. eruditoriu. prevedente. Fiind şi o lucrare normativă. praevidens. În Dicţionar sunt înregistrate prioritar cuvintele româneşti moştenite din latină. delecta→delectaţiune. precum şi participiul-adjectiv. materialul lexical neologic ocupă un spaţiu important atât în Dicţionarul propriu-zis. legile generali .. chiar în cazul în care. delectatoriu. limba nu are nevoie de 25 . ataşament. -ariu(oriu). forma gramaticale . vb. lessicografulu. IX).

vocabularul limbii române. Hasdeu arată în prefeţele din fruntea primelor două volume ale lucrării sale Etymologicum magnum Romaniae că opera ar rezulta „din starea actuală a ştiinţei limbii“ (Etymologicum. cât de accidentală”. una din criticile fundamentale aduse fiind aceea că lista de cuvinte a lucrării este încărcată exagerat cu termeni direct preluaţi din dicţionarele latine sau cu termeni creaţi de autori pe baza unor scheme elaborate conform cu sistemul limbii. Hasdeu a ignorat. mai mult datorită celor relatate de Sextil Puşcariu. până la prepoziţia de. care eşalonează lucrarea pe două etape: primii doi ani pentru strângerea materialului lexical. la selectarea şi scoaterea din opera lexicografică a majorităţii împrumuturilor recente. printr-un sistem de semne convenţionale. Lista de cuvinte a dicţionarului lui Philippide înregistrează toate neologismele pe care lexicograful le-a întâlnit în izvoarele parcurse. iar a doua etapă consacrată elaborării propriu-zise. Cea de-a patra încercare de realizare a dicţionarului academic al limbii române aparţine lui Sextil Puşcariu. dicţionarul academic al lui Laurian şi Massim nu s-a bucurat de o bună primire. La sesiunea academică din 1884 se hotărăşte începerea efectivă a reelaborării lucrării. Philippide porneşte la lucru cu ideea că dicţionarul academic trebuie să fie „un inventar al limbii în orice manifestare a ei. în opera lor. tom I.“ (loc. peste un sfert de lucrare. VI). eliberat de latinism. munca de redactare a dicţionarului. se întâmplă ca unele neologisme care şi-au început existenţa în limba română abia prin dicţionarul lui Laurian şi Massim. După retragerea împuternicirii acordate lui Hasdeu.) din pricina exagerărilor latiniste. încercând să alcătuiască „un catalog complet“ al lexicului ei. şi. lingvistul ieşean începe. Se hotărăşte ca munca de elaborare propriu-zisă a lucrării să fie făcută de două echipe de 26 . Dimpotrivă. în a căror lucrare bogăţia lexicală provenea din sectorul neologistic şi satisfăcea dorinţa autorilor de a completa sistematic. 147) „autorii dicţionarului au întreprins. Din cauza unor neînţelegeri . şi în mare parte neizbutită. Academia Română face cea de-a treia încercare pentru realizarea dicţionarului general şi încredinţează. căruia la 1 ianuarie 1906 i se încredinţează misiunea reluării lucrărilor. cu puţine excepţii. aportul neologistic masiv al secolului al XIX-lea. În epocă.cit. forul academic face presiuni asupra autorului.genuri) : tractat elementariu .. dicţionarul lui Philippide nu a fost publicat şi.Massim. elaborând în mai puţin de şase ani. X) şi că dicţionarul „nu va avea în vedere anume limba literară de astăzi. lista de cuvinte a Etymologicului conţine deosebiri fundamentale în comparaţie cu aceea din primul dicţionar academic a lui Laurian şi Massim. forul academic. Neologismele terminate în –(ant)/e –(ent)/e : cuvântul corespondente . în care intrau şi neologismele[6]. individualitate nedependente etc. în noiembrie 1897. sarcina fiind încredinţată unei singure persoane. acest fapt fiind una dintre lacunele operei rămase neterminată [5].” ( p. de la începutul alfabetului. să fi devenit astăzi bunuri consacrate ale lexicului românesc. preconizează începerea unei noi opere lexicografice de mare amploare care să oglindească starea reală. obiectivă a lexicului limbii române. In preajma anului 1900. în consecinţă. stabileşte situaţia cuvintelor faţă de limba literară a epocii. capabilă să satisfacă cerinţele ştiinţifice şi culturale româneşti. Prin intermediul „Comisiei dicţionarului“[7]. Din cauza faptului că autorul n-a avut în vedere limba română literară din vremea sa.T. în vederea scurtării timpului de redactare. ci mai ales limba cea veche şi graiul actual al poporului“ (Etymologicum.Laurian şi I.. tom II. singur. cuvintele particularie. ca termeni transferaţi direct de autori din dicţionare străine. obligându-l. el este astăzi abia cunoscut. ideal. p. în prefaţa următorului dicţionar academic al limbii române. p. Concluzia cercetătorilor moderni asupra primei versiuni a dicţionarului academic este că Încă înainte de terminarea lucrării lui A.C. lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Philippide refuză să satisfacă această cerere şi. (apud Diaconescu 1974 :76). se vede nevoit în 1905 să restituie Academiei întregul fişier lexical. o campanie de îmbogăţire a lexicului limbii române de proporţii excepţional de largi. şi eşalonată pe o perioadă de maximum şase ani. Cu toate acestea. sarcina redactării dicţionarului academic profesorului ieşean Alexandru Philippide. în studiul lui Mircea Seche (1966 :131-181) se arată că pentru „un vorbitor contemporan al limbii române. în aceste condiţii de conflict.

.Î.Neologismul e azi pe cale a pătrunde în popor. Puşcariu hotărăşte să definească în dicţionar împrumuturile recente: „ De câte ori mi-a fost cu putinţă să dau echivalentul românesc al neologismului am făcut-o şi. ş. între 1910-1940. el afirma că „pe când în veacul trecut (al XIX-lea. În acest chip dicţionarul acesta poate servi mai bine la stârpirea neologismelor nefolositoare. publică în coloanele revistei Dacoromania (1920 1921. urmând ca îmbogăţirea materialului lexical să se facă paralel cu operaţia de redactare. prin generalizarea experienţei practice la dicţionar.. publicat în partea I a tomului I al Dicţionarului limbii române (DA) (1913). prezentă la Hasdeu. XII) Astfel spera autorul să determine diferite categorii profesionale (medici. Sextil Puşcariu.el este astăzi un instrument necesar de îmbogăţire a graiului..XXII). s-a trecut de la început la redactarea propriu-zisă. proaspăt introdusă în limbă. articolele de la literele F. Capidan a elaborat aproape singur.. la prima echipă. revizia a revenit responsabilului lucrării. căci faptul că-l găsim la ei însemnează că s-a simţit lipsa lui în limba română " (Puşcariu 1913: p. porţiuni diferite ale dicţionarului. studii teoretice privitoare la diverse aspecte ale redactării dicţionarelor explicative: „pentru întâia oară în istoria lexicografiei naţionale.1). n. căci ele „completează limba“ (Ibid. traducerea franceză a cuvintelor româneşti aparţine lui H.. p. şi nu numai a celor literare.XX)..) sau în volum separat. îl vom primi şi noi. Atitudinea lui Sextil Puşcariu faţă de neologisme este compensată de hotărârea ca lucrarea să înregistreze fără rezervă împrumuturile aparţinând terminologiilor ştiinţifice.XX). Lacea a redactat între 1906-1940 aproape în întregime articolele primelor trei litere. dicţionar istoric şi general. precum şi în introducerea la primul tom al Dicţionarului limbii române. munca de redactare propriu-zisă este dublată de o activitate lexicologică permanentă. dar în privinţa neologismelor. precum şi mai multe zeci de mii de fişe extrase anterior de Puşcariu..H. ci şi a recunoaşte schimbările prin care limba trece în momentul când o poţi observa direct.. cu cât înaintând în redacţie voiu cunoaşte tot mai mult bogăţia limbii române. In anul 1926. Din perspectiva Dicţionarului (Bucureşti..n. Puşcariu părăseşte atât linia exhaustivităţii lexicale. C. care a citit. deci de a câştiga toate drepturile de cetăţean.) neologismul era streinul ce venea deodată cu introducerea culturii apusene.“ (Puşcariu 1926: 12). 1922). cu atât o voiu face cât mai des. în paralel. discutate într-un subcapitol special al studiului.redactare. p. Philippide. Folosindu-se fişierul preluat de la Al.u. Făcând neologismului „un loc din ce în ce mai mare“ în dicţionar (Dicţionarul limbii române.. completat sau modificat articolele redactate).” (Ibid. iniţial. cât şi linia ignorării aportului lexical neologistic. Puşcariu dovedeşte că „a avea înţelegerea istorică a limbei nu însemnează a privi numai în trecutul îndepărtat. care aveau să elaboreze. Th. p. pe care să o înlocuiască cu vechii termeni populari (Ibid. autorul îşi schimbă structural concepţia asupra selectării lor în dicţionar.. ia. (În fapt. Lolliot şi Yves Auger. autorul acceptă cuvintele vechi.. În timp.J şi litera L până la cuvântul lojniţă.G. tomul II. căci el ilustrează o epocă din istoria limbiei“ (Puşcariu 1926: 13). iar în cea de-a doua echipă.„Criteriul cel mai sigur e dat de scrierile autorilor noştri: când un neologism e adoptat de ei. lexicograful nu se poate desinteresa. În Raportul către comisiunea dicţionarului. (Seche 1966:152) În alcătuirea listei de cuvinte. foarte utilă pentru continua perfecţionare a dicţionarului. pentru orientarea sa de ansamblu“. populare şi regionale.I. pe măsura integrării neologismelor în vocabularul limbii române. preconizată de Philippide.Această pătrundere a neologismului dintr-o regiune românească într-alta este un fenomen lingvistic de care filologul şi. Bucureşti 1934. Prefaţă. hotărârea de natură puristă de a nu admite în lista de cuvinte decât împrumuturile recente „care exprimă o idee sau nuanţa unei idei pentru care limba noastră nu are un termin neechivoc“. p. tehnicieni) să renunţe la terminologia modernă. mai ales. [8] 27 . ci şi ştiinţifice.

în noua versiune se aplică un criteriu de selectare ştiinţific: au dreptul să figureze în dicţionar acei termeni ai limbajelor tehnico-ştiinţifice care „au pătruns sau manifestă tendinţa evidentă de a pătrunde în limba literară generală. apud Seche 1966. „dacă aceştia apar . Noua Typographia a laboratoriloru romani. tomul VI. prezentate sub formă de studii sintetice independente.191.191. apud Seche 1966. 9 (octombrie 20). s-a ţinut seamă de progresele înregistrate în acest domeniu în ultima vreme. Noua Typographia a laboratoriloru romani. p. p. etnografice. în limbajul literar-artistic sau în cel popular“. Limba comună în dicţionarul nostru. din vorbirea regională. p. în 1965.. în tendinţa de prezentare exhaustivă a materialului se află principala scădere a dicţionarului. considerând operaţia de selectare un moment de subiectivă opţiune. din textele vechi. apud Seche 1966. sunt însoţite de observaţii istorice. Bucuresci. din limbajul literaturii artistice.Massimu. XVI (1905). nu au îndepărtat-o de unul dintre scopurile sale fundamentale – elaborarea dicţionarului academic general.C. de altfel. prezentate sincronic şi diacronic.548 şi 553. în Arhiva. cumu si celle de origine induioasa. s-au adus schimbări în metoda de lucru: . 9 (octombrie 20). Dictionariulu limbei romane elaboratu ca proiectu de A. iar tehnica lexicografică are principii clare de tratare a lui. anul I (1867). dicţionarul academic nu este complet terminat. onomastice sau de istorie literară.„Cât priveşte tehnica lexicografică. de la litera M. După revizuirea părţii tipărite de Puşcariu de către un colectiv de la Institutul de lingvistică din Bucureşti. pe care cândva (1906) le combătuse. se începe redactarea şi publicarea. p. Elaboratu ca proiectu de A.Massimu. nr. DLR. (DLR. Faptele de lexic.Laurianu si J. cam de acolo de unde lucrarea fusese întreruptă. Transformările prin care a trecut vechea Academie Română în 1948 devenită Academia RPR. anul (1867). Colaboratori Josef Hodosiu si G. Bucuresci. nr. Dicţionarul realizat sub conducerea lui Sextil Puşcariu este apreciat: „mai puţin reprezentativ în privinţa neologismelor.... Bucureşti. [3] Archivu pentru filologie şi istorie. Noua Typographia a laboratoriloru romani. dar 28 . se hotărăşte continuarea dicţionarului început sub conducerea lui Sextil Puşcariu. [6] G.V) încetează de a mai fi exhaustivă. iar după 1990 redenumită Academia Română. 133 [2] Archivu pentru filologie şi istorie.1876. 1871.Pascu. între cele două opere lexicografice există nete deosebiri de concepţie.188. 1965.Laurianu si J. sociologice.T. p. serie nouă.C. Privitor la lista de cuvinte. [5] Din Etymologicum.Baritiu. a Dicţionarul limbii române. p.şi se apropie astfel foarte mult de părerile antecesorului imediat. ca în versiunea anterioară. Puşcariu nega existenţa vreunui criteriu pe baza căruia se putea stabili acceptarea ori respingerea neologismelor. În pofida lipsurilor neologistice. apud Seche 1969: 36. aflat sub conducerea lui Iorgu Iodan. Prefaţă. “(Seche 1969:48-49).T. Faţă de opera lexicografică precedentă. dimpotrivă. împuţinate pe parcursul muncii de redactare. Philippide. Bucuresci.1871. „introducerea lor în dicţionar este justificată“. comparabilă cu cele mai bune dicţionare similare din lume.Laurianu si J. Tomul II I-Z. în mod practic.în cel puţin două stiluri diferite ale limbii“.. [4] Dictionariulu limbei romane elaboratu ca proiectu de A. existenţa şi importanţa lui în limbă fiind unanim acceptate. dar neologismul nu mai constituie o problemă. NOTE [1] Archivu pentru filologie şi istorie. anul (1867). care dau dicţionarului un caracter hibrid. evitându-se să se facă o difernţiere prea mare între partea publicată şi partea cea nouă“. dicţionarul realizat sub conducerea lui Puşcariu trebuie considerat prin lista sa de cuvinte o operă fundamentală. DLR. care cuprind literele A şi B până la bărbat. 9 (octombrie 20). 134.(Dicţionarul limbii române. noua versiune înregistrează „toate cuvintele de circulaţie generală din limba română “. Pentru a nu se mai amâna elaborarea părţii inexistente. Hasdeu publică între 1886-1893 trei volume.T. Al. Glossariu care coprinde vorbele d’in limb’a romana straine prin originea sau form’a loru. p.133..VI) La mai bine de 40 de ani de la apariţia primului tom al DLR. p.Massimu. serie nouă. relativ la cuvintele aparţinând terminologiei tehnico-ştiinţifice. În privinţa selectării acestora. nr. şi existenţa lor este verificată prin izvoare. apoi Academia RSR – până în 1989. p.C.

en l’enrichissant d’un grand nombre d’éléments romans qui ont rempli les vides laissés par l’usure naturelle et la perte des mots traditionnels. under the supervision of the Romanian Academy. Bucureşti:Editura Universităţii Bucureşti. *** 1871. Maiorescu. Bucureşti: Cultura Naţională. 1926. Ion Coteanu. Elemente de istoria limbii române literare moderne. Bucureşti: Editura Ştiinţifică.Sfetea.Laurianu şi I. vol. p. Probleme de normare a limbii române literare moderne (1830-1880). Puşcariu afirmă într-un studiu din 1931. Sturza. tomul VI. *** 1913. Cluj – Bucureşti: Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului. Bucureşti: Editura Minerva.“(Puşcariu 1937:410).I De la origini până la 1880. Prefaţă de Grigore Brâncuş. traduit du roumain à l’occasion du soixantième anniversaire de l’auteur. Bucureşti: Editura Academiei RSR. *** 1965. forul academic numeşte o comisie. the linguistic reality and proved the importance of the permanent reactualization of such an endeavour. Raport către comisiunea dicţionarului.V. Tomul I. şi C. 1969. Bucureşti: Librăriile Socec & Comp. 1972 . dedicat omagierii lui N.Iorga. 1937. ABSTRACT The aim of this paper is to discuss the theoretical and practical aspects which. II De la 1880 până astăzi. Etymologicum magnum Romaniae. p. p. à la place desquels s’étaient introduits des vocables étrangers. Quintescu. (DLR). as realistically as possible. Seche. D. Vol.319-438. din care făceau parte T. Academia Română. determined the assimilation or the refusal of the neologisms in the list of words of the different variants of the general and historic dictionary of the Romanian language. seria III. 29 . care încearcă să schimbe concepţia autorului asupra dicţionarului. N. Partea I. [8] Urmărind cu atenţie statutul neologismului în limba română. BIBLIOGRAFIE Diaconescu. Puşcariu. Schiţă de istorie a lexicografiei române. obligându-l sa renunţe la includerea neologismelor recente şi la diminuarea numărului citatelor ilustrative. Gr. Memoriile secţiunii literare.V-XV. 1966. Regelui Carol I. partea I A-B. După însărcinarea dată de Societatea Academică Română. Dicţionarul limbii române.1976. Bucuresci: Noua Typographia a Laboratoriloru Romani.L.[7] Îngrijorat de ritmul lent al apariţiei lucrării. Întocmit şi publicat după îndemnul Majestăţii Sale. Tom III. că „Le néologisme d’origine latine ou néo-latine a produit une véritable „ré-romanistion“ de notre langue. Puşcariu. The selection and presence of the neologisms in the academic dictionary reflected.Lexicologie.IX-XLI. Études de linguistique roumaine. Despre neologisme . Mircea. Massimu. Tocilescu. Elaborat ca proiect de A. Sextil. (DLR).. Dicţionarul Academiei. Sextil. Paula 1974. Cap. Dicţionarul limbii române. Imprimeria Naţională. Introducere. Hasdeu. Bogdan Petriceicu.C. over the years. Redactori responsabili: Iorgu Iordan. Dicţionariulu limbei romane. serie nouă.

F.Martin-Berthet 1998. definiţiile semice bazate pe definiţii lexicografice urmăresc extinderea modelului interpretativ şi aplicativ limitat la analize (exhaustive sau nu) deja efectuate. Niklas-Salminen 2003 ş.F. A. 2008. Mortureux 1997: 76.Alinei 1980. Justificarea generală care susţine această interdependenţă se bazează pe principiul comun celor două discipline de definire a sensului prin comparare şi diferenţiere. Definiţiile semice bazate pe ordonarea şi selectarea componentelor din definiţiile lexicografice depăşesc interpretările tehnice. M. principii întrunite în ceea ce am numit „lectura” dicţionarelor (sau. direct sau indirect de diferiţi cercetători din ultimele patru-cinci decenii. Atenţia explicită acordată interdependenţei dintre lexicografie şi semantică s-a dezvoltat în perioada post-structuralistă. A. A. În partea a doua (II) mă voi opri la câteva aspecte care arată că analiza dicţionarelor dintr-o anumită epocă sub aspecte determinate lexicologic. 2007: 59-62. I 1. Definiţia semică îşi propune astfel sa fie mai economică. 1979. care a preconizat necesitatea desprinderii unor beneficii practice. Din analizele efectuate se pot desprinde modele care să fie aplicate altor clase de cuvinte. 71-99. Selecţia vizează atât elemente 30 . În acelaşi timp. pe de altă parte. Un aspect care poate fi urmărit cu consecvenţă în lucrările de semantică modernă (A.Mortureux 1997. Bidu-Vrănceanu 1976.a. mai precis.Angela BIDU-VRĂNCEANU. A. Datele selectate sunt în primul rând paradigmatice. am sugerat revenirea la dicţionare prin „lectura” lor mai riguroasă care sa ţină seama de analizele semantice. mai succintă şi mai relevantă. 2008: 265-285 şi M. adică a unei definiţii a sensului predictibil ce trebuie cunoscut de un vorbitor prin faptul că utilizează o anumită limbă.Lehmann şi F. 1987. 149-152. În clasele paradigmatice alcătuite în acest scop se degajă componentele de sens comune şi cele diferenţiatoare. a definiţiilor lexicografice). actualizarea conştientizată a definiţiei prelocuţionare. P. 1993. Lehmann . 2005. Se admite că datele din definiţiile lexicografice trebuie selectate şi ordonate dintr-o perspectivă relaţional-diferenţială mai riguroasă . aplicative din strudiile de semantică structurală.terminologic şi semantic este utilă pentru cercetarea diacronică. 21-26. „Lectura” definiţiilor lexicografice înseamnă.). fiind însă importantă şi precizarea datelor sintagmatice cu relevanţă semantică. NiklasSalminen 2003: 94-106) este cel al relaţiei dintre definiţia lexicografică şi definiţia semică (cu exemple atât din LC. 94. 138-142.Stati 1978.Martin Berthet 1998: 15-21. 2007. în primul rând. Universitatea din Bucureşti SEMANTICA ŞI LEXICOGRAFIA ÎN ANALIZA LEXICULUI COMUN ŞI A CELUI SPECIALIZAT Interdependenţa dintre lexicografie şi semantică a fost susţinută implicit sau explicit. mai precis.F. voi da câteva exemple care arată că analiza dicţionarelor din secolul al XIX-lea sau din prima parte a secolului XX este utilă pentru studiul constituirii şi modernizării terminologiilor româneşti. rigide (uneori excesiv formalizate) ale semanticii structuraliste. Corbin 1989. 2005: 29-38. cât şi din LS). precizându-se lacunele şi eliminând redundanţele din definiţiile lexicografice (o selecţie adecvată implică înlăturarea a tot ceea ce reprezintă „balast” în definiţiile lexicografice enciclopedice). S. Principiul comun al comparării şi diferenţierii sensurilor este extins de la două cuvinte (aşa cum se procedează în definiţiile lexicografice de tip aristotelic) la clase paradigmatice mai ample (chiar dacă nu complete). Din această perspectivă (pe baza analizelor semantice efectuate) am conturat treptat sugestii de cercetare orientate spre mai buna valorificare a datelor din definiţiile lexicografice ale cuvintelor din lexicul comun (LC) şi din lexicul specializat (LS). M. odată cu dezvoltarea semanticii moderne (A. Bidu-Vrănceanu 199329-62. În prima parte a prezentării de faţă (I) voi urmări reluarea şi precizarea aspectelor relevante din perspectivă sincronică de care ţine seama semantica atunci când utilizează dicţionarele limbii ca surse obiective (social normate) ale cercetării.

o componentă precum „specific” fiind un avertisment care se cere precizat pentru vorbitorul care nu cunoaşte sensul unui cuvânt. Dificultăţile sunt sporite de faptul că definiţiile lexicografice se pot referi la aceeaşi componentă distinctivă. Descrierea relaţiilor de sens din aceste câmpuri are deci o utilitate aplicativă parţială. care obligă la reveniri sau ajustări. Trebuie evitate clasările prin derivate (de plidă „măsuţă” care înseamnă „masă” + „mică” la GHERIDON) sau prin neologisme (precum „ambarcaţie”. mai dificilă. DOM. eficiente în „învăţarea lexicală”. de gradul de interes pe care îl prezintă pentru vorbitorii obişnuiţi şi de competenţele lor de diferite tipuri. „se deplasează pe distanţe determinate (mici)”. Rezultatele obţinute (A. Ordonarea diferenţelor specifice din definiţiile lexicografice este o operaţie complexă. în cea lexicografică) cu dificultăţi variabile. „tipuri de mese”) prin care se asigură o raportare la elemente cunoscute.. clasările prin „clădire”/„biserică”/ „catedrală” pot fi formulate unitar prin „lăcaş de cult”. „mărimea“ mijloacelor de transport pe apă” poate utiliza expresii echivalente (uneori neeconomice) precum „tonaj mic”. Bidu-Vrănceanu 2008: 149-152. „mare”. importantă pentru distincţii între clase şi subclase ale „mijloacelor de transport pe apă”). 299-313) arată că pentru unele câmpuri (numele de rudenie. numele de culori) toate datele definiţiilor lexicografice pot fi transpuse în definiţii semice sistematizatoare. 265-285. mai ales din perspectiva actuală a „democratizării” cunoaşterii sau a „laicizării” ştiinţelor (A. Probleme speciale în reformularea componentelor diferenţiatoare din definiţiile lexicografice pun substantivele concrete. ci şi favorizarea relaţiilor semantice diferenţiale. Se poate atinge acest obiectiv prin formulări cu un anumit grad de generalitate. pentru cuvinte ca BISERICĂ. „lectura” definiţiilor lexicografice este utilă numai pentru sistematizarea clasării sensurilor (de exemplu „tipuri de locuinţe”.A. abstractizate (de tipul „specific” sau „decorativ”) pentru comparare şi diferenţiere priveşte imposibilitatea de a mai asigura identificarea referentului fără asocierea cu alte mijloace de definire (de exemplu o definiţie ostensivă). Nu în ultimul rând. ulterior. În afara unui număr redus de elemente preluate ca atare. Indicaţiile exemplificate (sau altele de acelaşi tip) pot fi omologate în definiţia semică (şi. Bidu-Vrănceanu 2005: 34). „tare”. „privitor la “ din definiţia adjectivelor. Principiile de „lectură” menţionate pot fi aplicate şi unor termeni din lexicul specializat (LS) care interesează vorbitorii nespecializaţi. Reformularea abstractizată a elementelor de sens diferenţiatoare este un auxiliar parţial. CATEDRALĂ. care se opune astfel altor „destinaţii” ale altor tipuri de „mese “. Se pune întrebarea ce. În cazul câmpurilor al căror sens este dependent de referent. ordonarea datelor din definiţiile lexicografice trebuie să corecteze mai intâi lipsa de unitate a genului proxim pentru cuvintele din aceeaşi paradigmă lexico-semantică. v. „uşor (uşoară)”. care constituie bune modele de „lectură”. cât şi cum se preia din definiţiile lexicografice în definiţiile semice. cât şi date contextuale şi stilistice (sintagmatice) sau chiar extralingvistice care motivează preferinţa pentru un cuvânt faţă de altul. de exemplu semele lexicale de tipul componentelor „care”. De exemplu „intensitatea” denumirilor de fenomene sonore este desemnată prin adjective sinonime în acest caz: „puternic”. Reformulările din definiţiile lexicografice urmăresc nu numai înlăturarea „balastului“ enciclopedic. „Lectura” este în asemenea cazuri mai complicată.a. strict raportate la un anumit referent. formulată însă diferit. a cuvintelor-axiomă (de pildă „galben“ în definiţia lui GĂLBUI) ş. Acestea pot fi strict ştiinţifice (sau terminografice. Deficienţa formulărilor generalizante. De exemplu. Bidu-Vrănceanu 2007: 80-99). adică preluate din dicţionarele 31 . având şi un grad mai mare de variabilitate. Bidu-Vrănceanu 2007: 45-74). Variaţia factorilor care influenţează „lectura” depinde de domeniul căruia îi aparţine termenul (A. care ascunde diferenţa „mic”. o importanţă majoră o are tipul de definiţie a termenului specializat în dicţionarele generale. 285-299. cum ar fi „materiale (de construcţie) specifice” (pentru BUNGALOV sau IGLU) .semantice (paradigmatice). „destinaţie decorativă” (pentru GHERIDON. asigurând astfel corecta lor diferenţiere. „Lectura” definiţiilor lexicografice este facilitată de descrierile semantice moderne ale unor clase paradgmatice mai cuprinzătoare precum câmpurile lexicale.

Bidu-Vrănceanu 2007: 89-92. informaţiile contextuale din definiţiile lexicografice pot fi mai mult sau mai puţin vizibile. Importanţa mărcilor de domeniu este cu atât mai mare cu cât termenul are sensuri specializate în mai multe domenii.) „presiune mai 32 . Pentru cuvintele din lexicul comun.. Pentru română s-au constatat incoerenţe şi mai ales lacune în DEX. în acest caz existând diferenţe între lexicul comun şi cel specializat. Pentru anumite terminologii. Bidu-Vrănceanu 2005: 38-42. O decodare parţială. „afecţiune”. „colorant” sau „se foloseşte în.A. iar dicţionarele ar trebui să reflecte măcar parţial aceste situaţii. Interesul pentru informaţiile contextuale din definiţiile lexicografice variază în funcţie de partea de vorbire. dar şi prin „sindrom” sau „simptom” sau chiar prin elemente cu sens mai general. Componentele diferenţiatoare (formulate mai mult sau mai puţin accesibil) pot avea caracter descriptiv sau pot privi gravitatea bolii (ultimele informaţii fiind în general relevante pentru vorbitorii obişnuiţi). Bidu-Vrănceanu 1993: 25-31). 89-92. O echilibrare între componentele ştiinţifice şi cele accesibile se constată şi în definiţiile lexicografice ale termenilor chimici (A. ceea ce presupune o serie de restricţii contextuale (A. cea a marketingului). „maladie”. „deformare”). care să asigure accesul.specializate) sau preştiinţifice (mixte) sau uzuale (A.) „un anumit unghi de măsurare. 62-71). cât şi pe cele sintagmatice). DEXI dă şase sensuri specializate în domenii diferite: (geomorf) cu sensul „formă de relief. Pentru terminologiile caracterizate prin coduri închise (chimia.. la „nodul dur” al sensului specializat. În aceste cazuri sau pentru anumite terminologii (de exemplu cea politică). substantivele manifestând un grad de independenţă mai mare faţă de context. „călătorie lungă pe mări şi oceane”. pentru că nu dispun de o delimitare specială. S-au arătat deficienţe în distribuirea mărcilor diastratice în dicţionarele mai multor limbi.a.a. ca restricţii de uz contextual. pentru DEPRESIUNE. Selectarea atentă a unor asemenea informaţii este foarte utilă pentru o comunicare adecvată. (meteor. exprimarea sintagmatică predomină ca manieră de desemnare a termenilor.): când se face clasificarea sensului în termeni specializaţi (de exemplu „aldehidă”. Analiza sintagmatică a termenilor specializaţi (LS) este mai importantă pentru că circumscrie precis sensul când se indică colocaţiile sau sintagmele fixe sau relativ fixe (condiţie mai puţin satisfăcută de dicţionarele generale). fiind inserate printre alte elemente care definesc sensul. Pentru termenii medicali. date între paranteze. ”polizaharidă” ş. „material plastic”) sau funcţionale (privind utilizarea). precum „astupare”. BiduVrănceanu 2007: 84-89. definiţiile ştiinţifice pot fi greu decodabile. De exemplu.. contextele devin relevante la nivelul textelor. 152). (geod. utilă pentru adecvarea comunicării în „literar”/„non-literar” şi „literar uzual”/„literar non-uzual” (ultima valoare privind lexicul specializat şi putând fi asociată cu o marcă de domeniu). în DEXI. I 2 O selecţie importantă în „lectura” definiţiilor lexicografice priveşte datele sintagmatice. de pildă la A DEZAMORSA care are sensuri diferite când dă indicaţia (despre bombe) faţă de (despre conflicte). mai ales pentru cele interdisciplinare sau în formare (de pildă. mărcile sunt bine distribuite. chiar pentru domenii în formare (de pildă pentru marketing). A. Un aspect special al analizei sintagmatice a sensurilor pornind de la indicaţiile lexicografice este cel al mărcilor diastratice ( sau stilistice). ci indică preliminar condiţiile extralingvistice şi lingvistice ale unei comunicări corecte (privind atât aspectele paradigmatice.” ş. este condiţionată de o compensare între felul în care se face clasarea şi diferenţierea sensului specializat. Criteriile după care se disting mărcile diastratice sunt diverse. Un avantaj pentru „lectura” adecvată îl prezintă restricţiile contextuale indicate explicit înaintea definiţiei sensului. spre deosebire de adjective şi verbe care au o dependenţă contextuală mai complexă (A. clasarea se poate face prin elemente relativ accesibile („boală”. Unele sunt „mascate”.”. fie şi parţial. precum „exploziv”. Corbin 1989. Mărcile de domeniu asigură nu numai decodarea definiţiei. înaintea definiţiilor de sens.). S-ar putea face o sistematizare a lor. de exemplu la PERIPLU.. chiar eterogene (P. Bidu-Vrănceanu 2007: 56-59. Bidu-Vrănceanu 1997).”. de exemplu v.) se adaugă componente descriptive accesibile („lichid”.

mărfurile se vând greu şi la preţuri scăzute. miner(alogie). Mărcile diastratice înregistrate în toate dicţionarele din secolul al XIX-lea susţin existenţa anumitor domenii în acea epocă: agric(ultură). delimitări care denotă anticiparea semanticii contrastive dezvoltată mult mai târziu). Stamati 1850. în schimb. tristeţe patologică”. sintaxei. Astfel se constată că pentru anumite ramuri ştiinţifice. Un argument care susţine existenţa altor subdomenii. Negulici 1848.a. filoz(ofie). geom(etrie). Mă voi opri la două aspecte privind formarea şi modernizarea terminologiilor româneşti în secolul al XIX-lea: un aspect priveşte importanţa mărcilor diastratice din dicţionarele acestei perioade pentru determinarea domeniilor şi subdomeniilor ştiinţifice existente (II1). Astfel. p. pict(ură).mică. II În cele ce urmează voi arăta utilitatea analizei dicţionarelor pentru studiul terminologiilor (LS) din perspectivă diacronică. chir(urgie). mat(ematică). semanticii. de exemplu trimiţând la un text relevant din 1887 (Şăineanu). în nici unul dintre dicţionarele secolului al XIX-lea nu se înregistrează marca ec(onomic).) „fază a ciclului economic care urmează după o perioadă de criză economică în care producţia se menţine la nivel scăzut. aparţinând morfologiei. (psih. aceste dicţionare dau o marcă generală care indică apartenenţa la LS. astrol(ogie).. Se constată existenţa unor subdomenii (puse în relaţie sau nu cu domeniul superordonat). anat(omie). notată t şi explicitată termin (termen).) „stare mentală. în schimb. zicere. ca de exemplu: aritm (etică). p.” în contextul specific depresiune barometrică. Protopopescu-Popescu 1860. opusă lui vorbă. păstrate până azi: „ştiinţele filologice”. Într-o situaţie similară este marca gram(atică). Denumirea lingvistică (înregistrată numai izolat în unele dicţionare sub alte variante formale (limbistică. Mai mult chiar. (med. mus(ică). II 1 S-a constatat că dicţionarele cercetate (Poenar 1840.5). dicţionarele analizate dau numai mărci de subdomeniu. mai mult chiar. cu diverse contexte specifice: depresiune difuză. privind existenţa domeniului şi a subdomeniului nu se poate limita la analiza mărcilor diastratice din dicţionare. Costinescu 1870) delimitează mărci diastratice pentru anumite domenii ale LS. precis delimitate este faptul că Enciclopedia lui Diaconoviciu (1898-1902) consemnează subdomeniul semasiologie. linguistică) este bine reprezentată în textul lui Şăineanu. fiz(ică). gram(atică). care precede în dicţionarele din secolul al XIX lea şi din prima jumătate a secolului XX termeni lingvistici variaţi. astron(omie). vocabularului. med(icină). ş.5 cu diferenţieri de subsubdomenii „semasiologie comparativă (a idiomurilor)”. ceea ce se reflectă în absenţa acestei mărci în dicţionarele din secolul al XIX-lea. ret(orică). marca trigon(ometrie) apare numai în dicţionarele de după 1860. bot(anică). voi mai avea în vedere posibilitatea de a aprecia stadiul evoluţiei ştiinţifice pe baza comparării definiţiilor lexicografice date câtorva termeni din dicţionare apărute în momente diferite (II 2). Rezultă că ştiinţele economice ca sumă a mai multor subdomenii s-au dezvoltat mai târziu. cu precizări şi sintagme explicative. unele ca terap(eutică). dar şi foneticii. mai ales. semasiologia fiind precis încadrată şi subordonată în această ştiinţă. teol(ogie). În acest text găsim denumiri actuale ale unor subdomenii lingvistice (nu numai semasiologie. Relaţia dintre mărcile diastratice de subdomeniu şi domeniu poate fi relevantă pentru evoluţia LS l şi din altă perspectivă. Şăineanu desemnează ramuri lingvistice care presupun abstractizări şi interpretări de sinteză fundamentale în orientările actuale ale domeniului: „linguistica generală” şi 33 . scade valoarea acţiunilor.) „pierdere a energiei fizice şi morale”. p.. Similar se prezintă şi mărcile de subdomeniu din medicină).14. adică unitate lexicală specializată. în toate dicţionarele din secolul al XIX-lea apare marca comerc(iu) sau comerţ şi numai în unele dintre ele (Poenar 1840 şi Costinescu 1870) e înregistrată marca fina(anţe). de aprecierea nivelului de existenţă pe plan internaţional. „ştiinţa limbii” (p. cu alte contexte specifice şi (econ. în condiţiile în care rămâne redusă şi puterea de cumpărare a populaţiei” . alg(ebră). chim(ie). pat(ologies) sau fiziol(ogie) apărând numai în dicţionarele din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. „semasiologie indoeuropeană”. Observaţia este susţinută de date extralingvistice privind dezvoltarea relaţiilor economice şi.14. În acest caz.

La Laurian şi Massim apar însă şi specializări indicate sintagmatic: arte mecanice. Laurian şi Massim). Din perspectivă diacronică. ARTĂ este definit de unele dintre dicţionarele din secolul al XIX-lea ca „metod de a face bine un lucru. Considerăm că pentru domeniile şi subdomeniile indicate de dicţionarele din secolul al XIX-lea prin mărci diastratice dispunem de terminologii mai mult sau mai puţin proprii. therapeutică. pe de o parte şi arte formose (sintagmă calchiată din franceză.. Costinescu 1870). sunete etc a stărilor sufleteşti 34 . anatomie animală. Aceeaşi relaţie e stabilită de Protopopescu şi Popescu 1862: „(arta) este applicaţia ştiinţi câştigată de omu şi a puteri de care dispune la realisaţia vreunui lucru” („ştiinţă” având aici sensul curent în epocă de „cunoştinţă”. în care se indică şi relaţiile ierarhice. arte technice. aplicat până acum numai din perspectivă sincronică.. succinte. în curs de formare). medicină veterinară (Costinescu 187O. specializate. informaţii de asemenea utile din perspectivă diacronică. de exemplu pentru anatomie: anatomie generală. arte theatrale. II 2 Pentru a arăta evoluţia domeniilor aşa cum apare în dicţionare vom compara definiţiile date de dicţionare pentru termenul MEDICINĂ. definiţiile lexicografice din secolul al XIX-lea sunt uzuale. colori.„linguistica filosofică” (p. arte militare. pathologie. Gradul superior de dezvoltare a domeniului este reflectat de definiţiile din dicţionarele din a doua jumătate a secolului al XIX lea care înregistrează subdomenii ale medicinei: „hygienă. chiar dacă diferenţiate parţial ca evoluţie şi caracteristici. Rezultă că la sfârşitul secolului al XIX-lea. ceea ce indică caracterul practic al acestui domeniu în prima jumătate a secolului al XIXlea. ceea ce indică şi o evoluţie lexico-semantică. de exemplu: „arta (subl. Definirea prin „artă” sau „sciinţă” şi a altor denumiri de domenii ne obligă la analiza definiţiilor lor. după oarekare reguli“ (Negulici 1848). aplicarea acestui principiu arată posibilitatea unor decalaje între textele ştiinţifice şi dicţionare (deficienţă constatată şi în perioada actuală în tratarea din dicţionare a terminologiilor noi. Analiza textului lui Şăineanu (şi a altor texte ale lui). chirurgie“ (Antonescu 1860) sau „medicină climinică. Se mai poate menţiona că unele dicţionare din secolul al XIX-lea (Negulici 1848) dau nu numai mărci de domenii. unele păstrate până azi. Se remarcă în unele dintre definiţiile analizate că. medicină legală. cu precizările privind evoluţia extralingvistică şi lingvistică implicate. La modul general. Laurian şi Massim 1871-1876 reiau definiţia privind caracterul aplicativ al ARTEI în opoziţie cu ŞTIINŢA (“scientia practica. echivalent cu „meşteşug” (Poenar 1848. anatomie descriptivă (Antonescu 1860) sau anatomie hirurgicală. Unele denumiri de subdomenii nu mai sunt actuale. medicină expectantă (Costinescu 1870). de exemplu medicină dulce. înregistrată şi de Poenar 1840) şi arte musicale. pentru care se propune clasarea prin „sciinţă”. lucrarea cu scientia” .) de a restabili şi de a tămădui maladiile” (Negulici 1848). În definiţiile din dicţionarele de la sfârşitul secolului al XIX lea rezultă o specializare superioară prin indicarea de subsubdomenii. Echivalenţa mărcii diastratice din dicţionare (gramatică) cu (lingvistică) nu poate fi interpretată decât parţial ca o specializare şi modernizare insuficiente. ci şi o prezentare explicită a lor. sensul specializat păstrat până azi ocupă primul loc „exprimare prin cuvinte. indicat şi de textele româneşti din epocă. mai rezultă din această analiză importanţa relaţiei dintre dicţionare-texte ca principiu de analiză modernă a terminolgiilor. medicină agissantă. n. din punct de vedere conceptual şi lexicografic definirea termenului MEDICINĂ se face prin „artă” şi nu prin „ştiinţă”. „Scientia este cotra arte ca teoria cotra problema”). anatomie patologică şi altele ( Costinescu 1870). iar analiza acestui aspect poate fi relevantă. dar că paralel se impun sintagme cu sensuri specializate. sensul aplicativ al lui ARTĂ nu a dispărut. simple.16). Această „luptă” între sensuri cu tendinţa impunerii numai a unui sens specializat se constată şi în definiţiile din dicţionarele din prima jumătate a secolului XX: în Candrea-Adamescu 1926. Antonescu 1862. referinţele lui bibliografice internaţionale arată că lingvistica este delimitată şi destul de specializată prin subdomeniile ei la sfârşitul secolului al XIX-lea.

în Limbă şi literatură.M.T. Vacabularului romanu de toate vorbele străbune repriimite pînă acum în limba română şi de toate quelle que suntu a se mai priimi d’acum înainte şi mai alesu în sciinţe. F. Françoise (1998). Lazăr (1887). Lectura dicţionarelor. Mortureux. Bucuresci: Imprimeria nationale a lui Stephan Rassidescu. Angela (1997).superioare.Protopopescu şi V. Vocabulaire Français -Valaque. Lehmann. Din perspectivă diacronică însă. Analiza evoluţiei sensurilor lui ARTĂ înregistrată de diferite dicţionare confirmă tendinţa de specializare în primul rând prin distincţia dintre teorie şi practică (tendinţă constatată şi la alţi termeni) şi apoi printr-o specializare profesională mai limitată. Antonescu 1862 – G. Iaşi.Bucuresci. Bucureşti. Bucarest. ediţie îngrijită de Livia Vasiluţă. Negulici 1848 – I. New York.Hill. vol.55-67. Angela (2008). Stati. Limba română contemporană . 1840. Amsterdam: Ed. REFERINTE BIBLIOGRAFICE Bidu – Vrănceanu. La lexicologie entre langue et discours. Angela (2007).Aaron. Walter de Gruyter. în Angela Bidu-Vrănceanu şi Narcisa Forăscu. 1862. Paris: Armand Colin. „Mărcile stilistice (diastratice) în DEX“.II. DICŢIONARE Poenar 1840 .Antonescu. (mai ales pentru dicţionarele din secolul al XIX-lea care nu sunt legate de activitatea Academiei Române) acest rol nu poate fi atribuit. Editions Jean Favard. Stati. 1862. ceva ce naşte în privitori şi ascultători emoţiune estetică”. în Aspects of language.Theoretical and Applied Semantics. sunete. Editura Universităţii din Bucureşti. vol. Încercare asupra semasiologiei limbei române. Aplicarea sincronică sau diacronică arată şi diferenţe importante privind obiectivele urmărite şi rezultatele obţinute. Bidu-Vrănceanu. 1999. Dicsionăraşu românescu de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles. Paris: Dunod.Stamati.D. Dictionar rumân. cuvinte. Din perspectivă sincronică. Stamati 1851 – Pah. Bucureşti: Editura Metropol. culori. Câmpuri lexicale în limba română. Protopoescu-Popescu 1862 – E. Bidu-Vrănceanu. Napoli: Liguor editori. interesul pentru aceste dicţionare este justificat de interpretarea ca texte-martor pentru o anumită epocă şi pentru anumite probleme ale evoluţiei lexicale. Sémantique et morphologie.Essais d’analyse componentielle appliquée aux langues romanes. mişcări ceva frumos. „Les marques stylistiques /diastratiques dans le dictionnaire monolingue“.Lexicul. Bidu-Vrănceanu. Bidu-Vrănceanu. Bucureşti: Editura Academiei. În DLR (ediţia veche) apare acelaşi tip de definiţie. Niklas-Salminen. a înfăţişa prin mijloace plastice. Aino (2003). Costinescu 187O . 1851. Introduction à la lexicologie. Angela (1987). Marie France (1997). Bidu-Vrănceanu. Bidu-Vrănceanu. Paris: Ed. 35 . La lexicologie. Pierre (1989). în Worterbucher/Dictionaries/Dictionnaires. Systématique des noms de couleurs. Alice şi Martin-Berthet. compararea lor aduce astfel date importante pentru studiul evoluţiei terminologiilor româneşti (alături de alte aspecte posibile ale interesului pentru aceste dicţionare). Ein internationale Handbuch zur Lexikographie. ”La sémantique et ses applications à la lexicographie”.Vocabularu romano-francsu dupe Dictinarului Academiei francese. Studii istorice despre transiţiunea sensurilor. Sorin (1979). G. Studies in honour of Mario Alinei. Editura Universităţii din Bucureşti. Şăineanu. La sémantiques des adjectifs . adecvate (din LC sau din LS). având însă un caracter mult mai detaliat: „măiestria de a produce. 1848.Sedes. 2737. Corbin. 1870. linii. 3. Angela (1976). dicţionarele interesează mai ales sub aspectul social-normativ privind impunerea unor sensuri corecte. Rodopi. Sorin (1978). Lexicul specializat în mişcare. Concluziile rezultate din analiza câtorva aspecte ale interdependenţei dintre lexicografie şi semantică sau terminologie demonstrează utilitatea acestei abordări. Nou dictionaru portativu de toate zicerile radicale şi străine neintroduse şi introduse în limbă cuprinzîndu şi termeni ştiinţifici şi literari.Negulici.II . Bucureşti: Tipografia Academiei Române. Angela (2005). Bucureşti: Editura Humanitas. Manuale di Semantica descrittiva.P. a emoţiunilor estetice” (ilustrat prin sintagma operă de artă). Timişoara: Editura de Vest. Bucuresci.Popescu. Berlin. p. Angela (1993).Poyenar.

the perspective which is adopted is the descriptivenormative one.Laurian şi Massim 1871/1876 – Dicţionarul limbei române. 1934. Bucureşti: Noua tipografie a laboratorilor români. tom II 1876. Bucureşti: Librăriile Socec şi Sfetea DEX – Dicţionar explicativ al limbii române. Bucureşti DLR – Dicţionarul limbii române. of corpus and of meaning definitions is observed. ediţia a 2-a. From the synchronic point of view. 36 . coord. I. II. 1913. şt. vol. După însărcinarea dată de Societatea Academică Română. 1926-1931. III. Tom I 1971(1873). Coteanu şi Lucreţia Mareş 1997. Ed. 1940. Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi. Candrea-Adamescu 1926 – Candrea. şi Adamescu Gh.Arc Gunivas ABSTRACT This paper analyses several aspects of the interdependence among lexicography.I. Differences between the set goals and the achieved outcomes are established in accordance with the synchronic or diachronic perspective. DEXI – Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. semantics and terminology. coord. I. and from the diachronic point of view. with interesting results for the role of such an analysis in identifying the Romanian terminologies in a certain period. the evolution of domains. Eugenia Dima 2007.

şi subst. vechi total1. Sîrbu. Vinţeler: Dicţionar de antonime..2. Structurarea intrărilor din lucrarea noastră a fost determinată de caracteristicile claselor antonimice. I: A-G. Au rezultat aproape 1500 de cuvinte.. 1996. 2007. 1996. 1994) şi Dicţionarul esenţial inclus în Dicţionarul poliglot (Teora. număr mare de intrări (2000 la Bucă şi Vinţeler. Ambele operează cu conceptul de vocabular minimal sau vocabular esenţial. şi adv. figurat: desăvârşi ≠ lichida da ≠ a întoarce da ≠ a lăsa tânăr ≠ înaintat.). Pentru selectarea intrărilor am optat pentru confruntarea a două lucrări concepute ca instrumente de învăţare a românei sau ca instrumente de traducere: Vocabularul minimal al limbii române curente cu indicaţii gramaticale complete tradus în germană. relativ1. 1996. Universitatea din Craiova Diana Viorela IONESCU. care se constituie printr-un dublu proces de selecţie: pornind de la polisemie şi urmărind antonimele fiecărui sens în parte. cât şi românii care studiază limbi străine sau traducătorii în şi din limba română au nevoie. şi prin raportare la sinonimele fiecărui sens. Larousse. alb adj. Pe de altă parte. m. Dicţionar de antonime al limbii române.vol. 2002 . Corelaţia dintre sinonime şi antonime a făcut obiectul multor studii româneşti [3]. Pe parcurs am mai eliminat. prezentând o serie de caracteristici care pot îngreuna accesul străinilor la aceste instrumente de studiu: abundenţa exemplelor literare sau paremiologice româneşti. multe dintre cele mai noi lucrări lexicografice de profil din literatura de specialitate internaţională (The Oxford Dictionary of Synonyms and Antonyms. franceză.2 aj. 1997.Gabriela BIRIŞ. relevarea opoziţiilor antonimice în descrierea sensurilor are în dicţionarele explicative un caracter sporadic şi incomplet[1]. atât străinii care învaţă româna. 1990) sunt concepute pentru vorbitori nativi. De altfel. criteriul principal al alegerii fiind cel al uzului curent. Ne-au interesat numai acele cuvinte aflate în uz în româna citadină [5]. aşa încât nu vom insista asupra acestui aspect. italiană. 1998. 1999. ≠ particular 37 . majoritatea dicţionarelor de antonime disponibile pentru limba română (Bucă şi Vinţeler: Dicţionar de antonime. Or. Eliminarea cuvintelor s-a făcut din următoarele motive: 1. util din punct de vedere pedagogic pentru delimitarea unui număr minim de cuvinte necesare învăţării limbii române de către străini. 1997. respectiv 5200 de perechi antonimice la Vinţeler. Le Robert. cu siguranţă. Henri Bertaud du Chazaud: Dictionnaire des synonymes et des contraires. adj. puse în evidenţă de structuralismul lingvistic. Grand dictionnaire des synonymes et contraires. Ceea ce propunem cu acest dicţionar este o abordare sincronică a antonimelor paradigmatice (lexicale şi gramaticale) [4]. spaniolă (Demiurg. 2004) tratează sinonimia şi antonimia simultan. Am optat pentru un dicţionar de antonime destinat străinilor. Universitatea din Craiova PENTRU UN DICŢIONAR DE ANTONIME ŞI CORELATIVE Comunicarea noastră porneşte de la proiectul unui dicţionar de antonime şi corelative ce urmează a fi publicat sub egida Institutului Limbii Române ca Limbă Europeană din ClujNapoca. a. sens poetic. deoarece. 2002) care depăşesc mult numărul cuvintelor din vocabularul minimal al românei. 2001). aşa cum observa R. pe care vom încerca să-l prezentăm în continuare. II: H-Z. cu omonimii gramaticale cu tot (de ex. tocmai datorită complexelor relaţii semantice constituite în lexicul unei limbi. Universitatea „Babeş-Bolyai”. plecând de la o clasă sinonimică [2]. vol. 1974. ş. de cunoaşterea perechilor antonimice frecvent folosite în limba proprie sau în cea pe care tocmai şi-o însuşesc. Cluj-Napoca Elisabeta ŞOŞA. iar acum avem proximativ 650 de intrări.

Am dorit ca structura fiecărui articol de dicţionar să cuprindă elemente informative care să-l ajute pe un străin să poată înţelege şi folosi corect cuvintele date. studenţi).). ordonate alfabetic în caseta de bază şi în ordinea crescândă a gradaţiei în redactarea propriu-zisă (răcoare. până se ajunge la punctul maxim de pe scara de gradaţie (cald -geros). ireal. din motive tipografice: . ceva ~ ).deştept ≠ adormit 3. de asemenea. de exemplu: despre obiecte / oameni / fiinţe / plante / acţiuni etc. – la verbe s-a indicat întotdeauna subiectul acţiunii (cineva ~ . persoană juridică etc.. Pentru o mai bună perspectivă a structurii semantice a fiecărui cuvânt. ger. ca uriaş ≠ mic.participiile care nu aduc nimic nou faţă de verbele de la care provin: Exemplu: DA/T (aj. inutil (cu referire la lucruri. de exemplu: adevărat ≠ artificial. în care antonimele sunt prezentate alfabetic. documente. aparat de zbor. incapabil (despre posibilităţi intelectuale la elevi. dacă acesta 38 . Utilizarea casetelor oferă posibilitatea de a trata împreună şi antonimele gradabile. redactarea este făcută sub formă de casete.] ~ ). primit • 6. căpătat • 3. alteori din listă lipseşte unul dintre termenii extremi (cuvântul nu face parte din vocabularul minimal. slab (despre calităţile profesionale ale cuiva). fals. urât. ger). prefăcut sau frumos ≠ cumplit. bun ≠ crud (despre persoane şi despre alimente sau fructe). Acestea sunt: – indicarea antonimelor existente pentru un anumit cuvânt. şi antonime asimetrice. închis. pl. respectiv cu frumos. fals (despre persoane. mincinos. – flexiunea (după ultimele norme din DOOM2) (gen şi număr la adjective. prost (despre vreme.domn ≠ duduie (sensul lui domn ca „nobil feudal” a fost eliminat) . respins • 8. cu traducerea ei în engleză. cerut • 4. antonime care apoi. Am introdus. ieşit din uz: - trezi ≠ pieri lat ≠ ascuţit . – sinonime – dacă există – pentru cuvintele aflate în antonimie. ipoteze. un fel de hiperlexem. sens arhaic. în redactare.. refuzat • 7. frumos ≠ cumplit. armată etc. – traducerea în engleză a perechii de antonime. întunecat. adunat • 2. produse sau despre dotarea intelectuală a cuiva). ceea ce uşurează consultarea dicţionarului . prost. neplăcut (despre veşti) . fiecare sens având un alt antonim (de ex. idei etc.). – domeniul de referinţă. oribil etc. învăţăminte etc.2. E adevărat că nu întotdeauna se poate găsi o formulă acceptabilă pentru toate situaţiile de acest fel. oribil. – cu traducerea lor în engleză.. m. bijuterii sau despre teorii. retras • 9. (în care unui superlativ i se opune un pozitiv). neadevărat. închipuit. româna nu dispune de un termen corespunzător sau. plural la substantive. – definiţia cuvântului-titlu. ceva [vehicul. Intenţia noastră a fost de a nu lărgi prea mult lista de cuvinte şi de a insista pe polisemia cuvintelor. Uneori gradaţia este asimetrică. -tă f. rău (despre fiinţe sau despre vreme). -ţi. dar a fost preferată şi din cauza dificultăţii de a stabili ierarhii ale antonimelor în toate situaţiile. defect (despre aparate. iar la verb formele flexionare date în DOOM2). cu adevărat. stricat (despre alimente)). -te) ≠ 1. mai puţin puse în evidenţă de dicţionarele existente: în acest caz. rezultate etc. neplăcut. falsificat.). mecanisme) .]~ . luat • 5. inventat. răcoare. greşit (despre teorii. am putut introduce în listă şi antonimele gradabile de forma cald ≠ frig. greşit. Procedând aşa. frig. de exemplu: cineva [sportiv. în cazul citat. cu precizarea acestuia în paranteză dreaptă de fiecare dată când nu este vorba despre persoane. sfaturi. au format câte o pereche antonimică cu cuvântul dat. intrarea este reprezentată cel mai frecvent de unul dintre termenii extremi – care intră în opoziţie cu termeni medii. în ordine alfabetică.deci un motiv practic . strâns).

intrări care au ca antonim un superlativ (antonime asimetrice) a) superlativ vs pozitiv : b) pozitiv vs superlativ : enorm. dar au fost eliminate majoritatea perechilor formate cu sufixe moţionale (care în română nu au un sistem bine organizat) . cumnat ≠ cumnată. spate.) ≠ înalt b) univers: cer ≠ pământ c) forme de relief: adânc (subst.nume de profesii. dos. văr ≠ verişoară. cuvintele formate cu prefixe specifice (util – inutil). şes d) clădiri: bază ≠ vârf e) părţi ale plantei: rădăcină ≠ vârf soare ≠ lună (3) opoziţii de sex a) animale: berbec ≠ oaie bou ≠ vacă cocoş ≠ găină băiat ≠ fată bărbat ≠ femeie domn ≠ doamnă. excepţional . nume etnice. poimâine dimineaţă / dimineaţa ≠ amiază. român ≠ româncă. fiică (5) superlative care nu au ca antonim tot un superlativ şi invers. spate frunte ≠ coadă. munte.) ≠ munte vale ≠ creastă. nu corespunde din punct de vedere stilistic (de ex. odinioară. dar la care ar trebui discutat statutul de antonime pentru un vorbitor nativ de limba română: (1) părţi ale corpului uman cap ≠ coadă. scriitor ≠ scriitoare etc. seară / seara zori ≠ noapte. seară (8) punctele cardinale: est ≠ vest orient ≠ occident răsărit ≠ apus oriental ≠ occidental sud ≠ nord 39 .există. despre rezultate în activitate . englez ≠ englezoaică. de aceea ne-am oprit la mic).). a.şi mizerabil. nepoată părinte ≠ fiu. obiect (7) opoziţii temporale: astăzi.suprafaţă fund ≠ culme. prin atracţie antonimică.) ≠ mic enorm (adv. soţie tată ≠ mamă unchi ≠ mătuşă (4) opoziţii de vârstă şi de generaţie: bătrân ≠ copil. fiu ≠ fiică. Am introdus. grade de rudenie ş.despre oameni. înalt. ieri. noapte / noaptea. azi ≠ alaltăieri. vârf mare (subs. doctor ≠ doctoriţă. domnişoară b) oameni: frate ≠ soră soţ ≠ nevastă. lui uriaş nu îi corespunde nimic în lista noastră. a căror prezenţă ar fi extrem de utilă într-un dicţionar destinat străinilor. culme. puţin excepţional ≠ prost blând ≠ cumplit frumos ≠ cumplit. gură ≠ fund (2) opoziţii pe verticală a) dimensiuni: adânc (adj. odată. evreu ≠ evreică.) ≠ culme. rege ≠ regină. de asemenea. (de tipul elev ≠ elevă. oribil (6) generice din domeniul regnului animal şi mineral: om ≠ animal fiinţă ≠ lucru. picior faţă ≠ ceafă. mâine. bunică ≠ nepot. uriaş (adj. deal. Redăm mai jos o listă de cuvinte-problemă. tânăr bătrână ≠ tânără bunic.) ≠ deloc. înălţime.

. şi alb2 ≠ negru2 (subst. grec ≠ grecoaică. 6 să (se) despartă) DIVORŢA (a ~) (vb I.) ≠ acela. fiind un apelativ. Normal. ind. face ≠ desface. clădiri sau lucruri (faţă ≠ dos. Redăm mai jos. absolut2 ≠ relativ2 adv. am tratat separat cuvintele cu valori gramaticale diferite (adjectiv şi adverb. 3 (se) căsătorea. am dat serii de cuvinte care se află pe o axă verticală. părinte ≠ fiu. împacheta ≠ despacheta. spate. la plante (rădăcină ≠ vârf). fără pl. îmbrăca ≠ dezbrăca.: acceptabil ≠ inacceptabil. adevărat ≠ neadevăr. adjectiv şi substantiv. l-am păstrat pe domn ≠ doamnă. caseta verbului A (SE) CĂSĂTORI ≠ A (SE) DESPĂRŢI. am eliminat cuvintele din Dicţionarul minimal formate cu sufixe moţionale. cineva ≠ nimeni etc. soacră ≠ ginere. neadevărat. imperf.) ≠ alt. socru. orizontală sau pe o axă de simetrie: la forme de relief. Astfel. Au existat deci numeroase dubii în privinţa criteriilor de selecţie a antonimelor. munte . ne-: adevăr. n. care ar fi foarte utile pentru străini. prez. soacră ≠ ginere. prez. a veni ≠ a pleca nu au ridicat probleme. subsol primăvară / primăvara ≠ toamnă / toamna pivniţă ≠ pod podea ≠ plafon. numerotând aceste intrări (de exemplu. pod ≠ pivniţă). piept ≠ spate).) ≠ altul. spre exemplificare. mobil ≠ imobil. posibil ≠ imposibil etc. 3. 6 să (se) căsătorească) ≠ (cineva ~ / sb ~ ) • a (se) căsători „a (se) uni prin căsătorie / join in marriage” Sin: a (se) însura (pentru bărbaţi). deşi este în Dicţionarul minimal.. (13) forme pronominale: acelaşi (adj. etaj. aprobare ≠ dezaproba. ind. divorce 40 . acesta (adj. acest (adj. înfiinţa ≠ desfiinţa. acelaşi (pron. creşte ≠ descreşte. nepoată. 3. De asemenea.precizăm. antonimele clasice de tipul bine ≠ rău. compune ≠ descompune. la structura casei (parter ≠ subsol. profesor ≠ profesoară sau ziarist ≠ ziaristă).(9) anotimpurile: iarnă / iarna ≠ vară / vara (10) părţi ale casei: parter ≠ etaj. unchi ≠ mătuşă. cuvântul absolut are două intrări: absolut1 ≠ relativ1 adj. A DIVORŢA: CĂSĂTORI (a (se) ~) (vb IV. . avantaj ≠ dezavantaj.. tavan (11) grade de rudenie: socru.1. dar şi scriitor ≠ scriitoare. dezaprobare. dar în redactare este indicată creşterea de altitudine). păstrându-le doar pe acelea la care opoziţia de sex se exprimă heterolex: frate ≠ soră. fiică.). 6 (mă/se) căsătoresc. am crezut este necesar să includem şi perechile de substantive în care este exprimată opoziţia de generaţie (bunic. a. ceva ≠ nimic. aşteptat ≠ neaşteptat etc.). conj. i. (din categoria gradelor de rudenie) sau bou ≠ vacă ş. noră). la om (cap ≠ picioare. spate). iluzie ≠ deziluzie. începând cu nivelul cel mai de jos vale şi terminând cu … vârf. încărca ≠ descărca. culme. legal ≠ ilegal. la om. get married DESPĂRŢI (a (se) ~) (vb IV. aproape ≠ departe. Am vrut însă ca în dicţionar să intre şi antonime din seria corelativelor [6]. prez. naş ≠ fin etc. prez. prez. nu l-am introdus decât ca sinonim pentru domnişoară). a (se) mărita (pentru femei) join in marriage. domnişoară (pe duduie. 6 (mă/se) despart. celălalt.3 (se) despărţea. prinde ≠ desprinde. încălţa ≠ descălţa. faţă ≠ ceafă. bunică ≠ nepot. ordinea este alfabetică în casetă. Pentru că am indicat şi flexiunea. conj. imperf. noră (12) formaţii prefixate cu: a. agreabil ≠ dezagreabil. deal. emigra ≠ imigra./ in-/ im. pron. podea ≠ tavan. 3. a (se) separa separate. culme (vale ≠ creastă. aproba. 6 divorţează) • a (se) despărţi • a divorţa „a desface o căsătorie / cause people to come apart” Sin: a divorţa. la fel alb1 ≠ negru1 adj. pentru exprimarea opoziţiei de sex (român ≠ româncă.1. ind. Fiindcă apare opoziţia tânăr ≠ bătrân. îngropa ≠ dezgropa etc. Pentru că în unele lucrări apar perechi cum sunt deal ≠ vale sau cer ≠ pământ.: normal ≠ anormal des-/dez-: acoperi ≠ descoperi.

6 să revină. 3 părăsea. etc. ease. mod de trai / of life. SUPĂRAT. pl. upset. exprimă sau sugerează o senzaţie de bucurie / undergoing or suggesting joyfulness. indispus. întristat happy. m. mulţumit. în oglindă. lacking in cheerfulness” Sin: abătut. etc. persoane / of people) • bucuros „care încearcă.şi pe cea a adjectivului BUCUROS ≠ NECĂJIT. prez. paucity..)” Sin: a relua. miserable.a. 6 abandonează) PĂRĂSI (a ~) (vb IV. chinuit. prez. redate în ordine alfabetică. cheerless • trist „plin de bucurie / full of joy” „plin de tristeţe / full of sadness” Sin: fericit. desolate.. într-o organizaţie etc. Acestea pot fi sau nu sinonime între ele. imperf. deoarece lectura în corespondenţă stângadreapta. comfort. unde sunt date intrările (în stânga) şi perechile lor (în dreapta).m. 6 păstrează) REVENI (a ~) (vb IV.. expressing spiritual satisfaction” Sin: fericit. primul rând cu primul rând ş. etc. / full of joy. etc. exprimă sau sugerează o durere sufletească sau care şi-a pierdut buna dispoziţie / having or expressing spiritual pain. living) • bucuros • necăjit „plin de bucurii. joyful. dispirited. la o organizaţie etc.d. ind.. -ţi. 6 revin. sad.) / to begin sth again (as an activity. vesel. sullen. prez.” Sin: fericit. cheerful sad. 2 revii. deprimat. ind. intrarea din partea stângă a casetei are ca antonime cuvintele incluse în caseta din dreapta. retras) ≠ (cineva ~ / sb ~) • a abandona • a se retrage „a renunţa la ceva (la o activitate. pl. 6 părăsesc. satisfăcut. 6 să părăsească) RENUNŢA (a ~) (vb I. TRIST: BUCUR/OS (aj. position. cheerful grievous. a place in an organisation. a părăsi. cheerful. a renunţa abandon. a reîncepe Resume • a reveni „a veni înapoi (la persoana sau la locul de unde a plecat) / to come back to a place or to sb” 41 . viaţă. 6 renunţă) RETRAGE (a se ~) (vb III. de lângă o persoană / to leave a place or a person” PĂSTRA (a ~) (vb I.” sadness. 1. sorrowful b) (d. -ste) • necăjit • supărat • trist „care are. mizerabil. imperf. la o funcţie.1 mă retrăsei. deficiency. a (se) retrage şi a păstra nu pot fi selectate ca pereche antonimică pentru că a se retrage funcţionează în antonimie numai cu a reveni. pentru a se vedea. mulţumit. ceea ce înseamnă că nu este suficientă parcurgea doar a casetei principale. conj.. 1. fără lipsuri „plin de supărări. 3. -ţi. membership. amărât. s. oasă f. prez. satisfăcut Sin: amărât.3. nu este posibilă pentru toate domeniile de referinţă. -tă f. 4 ne retraserăm. 3 se retrăgea. Spre exemplu. ci şi toate celelalte casete. -oase) ≠ a) (d. de lipsuri etc. -stă f. glad. joyful. 6 mă/se retrag. a se reîntoarce (la o funcţie. 2 revino) • a reveni „a relua ceva (o activitate). leave • a abandona • a părăsi „a pleca dintr-un loc.)” Sin: a se lăsa. -oşi. diferenţele semantice dintre cuvintele vizate. cheerless. ind. prez. / full of etc.3. mâhnit sad. îndestulat. 3. 3. -tă f. Există însă şi situaţii în care intrarea propriu-zisă este urmată de sinonime. vesel.. miserable. în acest caz este nevoie de explicaţiile suplimentare din afara casetei propriu-zise pentru a se putea selecta perechea de antonime. part. a position.. trist happy. întristat. ABANDONA (a ~) (vb I. imper. pl.-te) TRI/ST (aj. ind. prez. m.. joyful. satisfied NECĂJI/T (aj. ind. m. ind.-te) SUPĂRA/T (aj. prez. m.. 3.) / to give sth up (as an acitivity. -şti. imperf. perf. prez.3 revenea. pl. vesel Sin: amărât. grievous După cum se poate observa. give up. voios happy. conj. de neajunsuri. 4 revenim.

Iliescu. Definiţiile de dicţionar ale intrărilor au fost verificate cu cele din DEX (1996) şi din Micul dicţionar academic (2001 – 2003). (2001). Vinţeler. Antonimele în sistemul lexical (cu exemple din limba latină) în: Sistemele limbii. 1977: 5. p.a (1994). 1998:180. în Studii şi articole vol. a reţine keep. Vinţeler. 1970. Cluj-Napoca: Casa cărţii de ştiinţă. Bucureşti. Ileana Mureşan. Sîrbu. [2] Bidu-Vrănceanu Angela şi Narcisa Forăscu. Şuteu. Lucia (1970). descrierea fiecărei perechi de antonime sub mai multe aspecte: domeniul de referinţă (spre exemplu: despre obiecte / oameni / fiinţe / plante / acţiuni etc. 1981. Flora (1998). Dicţionar de ştiinţe ale limbii. NOTE [1] R. a lăsa leave. Maria (1977). 1977: 43. op. established on Vocabularul minimal al limbii române (Basic Vocabulary of Romanian. abandon. Dicţionar poliglot: română. Richard (1977). abandon. Mureşan. spaniolă. a se reîntoarce Return • a păstra „a ţine mai departe ceva în posesia sa / to continue to have sth” Sin: a menţine. [6]. Antonimia lexicală în limba română. II. Antonimele: încercare de definire şi de clasificare. definiţia de dicţionar a cuvintelor sinonime – dacă traducerea acestora poate ajuta la identificarea celui mai bun corespondent al intrării în limba engleză. engleză şi spaniolă). thus aiming to catch the most interesting aspects of this complex phenomenon. coordinated by Maria Iliescu. to be issued under the aegis of the Institute of Romanian Language as a European Language in Cluj-Napoca. v. Iliescu. Sîrbu. 1994. R. Termenul nu e utilizat în lingvistica românească pentru relaţii lexicale. Polisemia în limba română. I Vocabularul minimal al limbii române (tradus în franceză. Bucureşti: Editura Teora. fiind indicate traducerile pentru cuvântul-titlu. 180181. Vocabularul minimal al limbii române curente cu indicaţii gramaticale complete tradus în germană. antonimul sau antonimele sale. v. în: Études romanes dédiées à Maria Iliescu. 1984:118.cit.. a părăsi abandon • a părăsi • a renunţa „a nu mai ţine ceva în posesia sa / to give sth up” Sin: a abandona. Wald. ci doar cu sensul din sintaxă sau din fonologie. a se întoarce. Craiova: Editura Universitaria.. Maria e. engleză. Bucureşti: Nemira (DŞL). DŞL s. Onufrie (1981). Cu aplicaţii la limba română. italiană. 2005. by: a) the lexicographic definition of the meanings. Sîrbu. (2001). entries and their antonyms.a. b) the relations of synonymy and antonymy seen in indeterminacy. ABSTRACT The present paper tackles on a project to elaborate a bilingual (Romanian – English) dictionary of antonyms and correlatives. Conceived from the perspective of a non-native user of Romanian. franceză. Narcisa (1984). Maria e. [5]. Bucureşti: Editura Demiurg (Ed. Iliescu.a. a arunca. Maria Iliescu. Probleme ale corelaţiei dintre sinonime şi antonime. renounce • a renunţa „a înceta de a mai face ceva / to stop doing sth” Sin: a abandona. Angela e.Sin: a lăsa. Modele de structurare semantică. Flora Şuteu. and c) providing the English translation of the definitions. 1981). Baia Mare. Bidu-Vrănceanu. Bucureşti: Editura Academiei. 42 . Timişoara: Facla. the dictionary will operate a basic list of entries. 2001). p. a lăsa give up. Timişoara: Facla. Ileana (2005). Româna citadină. The selection of the antonymic categories included in the dictionary will follow preset criteria. 39-53. germană. italiană spaniolă.). Such a dictionary has been approached as one of the main working tools within the process of teaching / learning antonymy in Romanian. EDP. 1994: 7. Angela şi Forăscu. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. emphasizing the polysemy of these entries. Maria Iliescu. franceză. [3] Lucia Wald. în PLG VII. renounce Sin: a se înapoia. retain • a reveni „a relua o activitate întreruptă / to begin sth again or continue sth after stopping for a time” Sin: a relua Resume Una din noutăţile dicţionarului pe piaţa românească este caracterul bilingv: română-engleză.

Obiectul lor este prin excelenţă pedagogic pentru că vizează eliminarea diferenţelor care există între cunoştinţele lectorilor lor şi cele ale comunităţii” [4].DMO 2 (al cărei an de apariţie nu l-am putut stabili clar. cât şi una strict pragmatică. întrucât nu l-am găsit precizat) şi Dicţionar de marketing online DMO 3 (care. a fost publicată în 1999 (Dicţionar de marketing . orice dicţionar are o macrostructură. Este o „operă lexicografică care înregistrează cuvintele unei limbi ori a două sau mai multe limbi în ordine alfabetică şi. orientată spre utilizarea acestuia în funcţie de nevoile lectorului. Pentru a servi scopului acestei lucrări. concept care introduce o relativă „libertate” de decodare a sensului cuvintelor de către vorbitori [7]. după intrare” [5]. întotdeauna supuse unei lecturi verticale parţiale în momentul reperării obiectului mesajului” şi o microstructură: „ansamblul de informaţii ordonate din fiecare articol. Cuvântul „dicţionar” şi echivalentele sale în diverse limbi [2] sunt folosite pentru „a semnala. Acest proces de consultare a dicţionarului constituie prima etapă a învăţării lexicale [6].Roxana CIOLĂNEANU. care realizează un program de informare constant pentru toate articolele şi care se citeşte pe orizontală. din perspectiva autorului său. Consultarea dicţionarului explicativ este determinată de cunoaşterea insuficientă sau necunoaşterea sensului sau sensurilor unui cuvînt din limba română. o privire asupra dinamicii limbajului de marketing (LMk) pe o perioadă de aproximativ douăzeci de ani (1999 . într-o carte. numită şi nomenclatură: „ansamblul de intrări ordonate. Dicţionar de marketing online . o abordare socio-culturală care depinde strict de modul de utilizare” [3]. Aşadar. cu trăsături distinctive. aşa cum sunt ele reflectate de dicţionarele de specialitate.DM1). ne-am oprit numai asupra unuia dintre dicţionarele specializate de marketing consultate. mai rar. 2. prin cele trei ediţii ale sale. în speţă limbajul de marketing. Existenţa a trei variante ale aceluiaşi dicţionar ne-a sugerat ideea că o 43 . răspunde exigenţelor informării şi comunicării. Dicţionarul este un instrument care înregistrează fapte lexicografice. urmată de alte două variante electronice. importantă în societăţile dezvoltate. dicţionarul are atât o dimensiune ideologică. bazîndu-se pe două tipuri de cunoaştere [8]: cunoaşterea pasivă. Prima ediţie. care constă în înţelegere (definirea lexicografică şi semică) şi interpretare (etichetarea concretă şi corectă a unei realităţi extralingvistice) şi cunoaşterea activă. întrucât acesta are avantajul de a oferi.ro/biblioteca-virtuală. Academia de Studii Economice din Bucureşti TERMINOLOGIA DE MARKETING ÎN DICŢIONARELE DE SPECIALITATE În lucrarea de faţă ne propunem să surprindem câteva aspecte ale dinamicii lexicului specializat. cea clasică. după alte criterii. 1. într-o manieră particulară. „dicţionarele sunt obiecte manufacturate a căror producţie. Din punctul de vedere al scopului lor. a fost postat în 2008). caracteristică epocii în care a fost conceput. cum ar fi cele analogice”[1].2008). conform pezentării de pe site-ul www.managusamv. Din punctul de vedere al structurii. concretizată în folosirea adecvată a unităţii respective în diverse contexte lingvistice (utilizare).

Există. a. De exemplu. ANUITATE. BELOW-THE-LINE . MARCĂ DE FABRICĂ. SUPERMAGAZIN. preţ. care nu mai apare în DMO 2 şi DMO 3. PROMOŢIE. Un exemplu în acest sens este sintagma DESK RESEARCH. AMBALAJ SECUNDAR. deşi conceptele corespunzătoare sunt utile domeniului aferent şi. STRATEGIE DE MARKETING. MARCĂ DUBLĂ. importanţi pentru LMk. NOTORIETATE A MĂRCII. fireşti în încercarea de a delimita şi consitui un corpus de termeni româneşti de marketing. LOGO. BULL TRANSACTION. în ediţiile ulterioare ei apar cu determinanţi. deci. ADVERTISING. CONSUMATOR. PUBLICITATE PRIN CORESPONDENŢĂ. o primă observaţie care se desprinde din comparaţia celor trei variante de dicţionar este de ordin cantitativ şi se referă la reducerea drastică a numărului de intrări din prima ediţie comparativ cu variantele ulterioare: 1274 în DM 1. ACONT. BUGET DE MARKETING. BOUILLON. în ediţia din 1999. VÂNZARE PERSONALĂ. situaţia inversă. în număr de două: o categorie este constituită din termeni străini. s-a renunţat la unii termeni de origine engleză. NOTORIETATE. Aceste eliminări. CANIBALIZARE A PRODUSULUI/GAMEI. 2. care contribuie la precizarea sensului specializat: MOSTRĂ COMERCIALĂ. PUBLICITATE DIRECTĂ. POLITICĂ DE PRODUS. CERCETARE DE PIAŢĂ. fără echivalent în română şi greu adaptabili la limba română (ex. apar în textele de specialitate. MARCĂ [11]. PANOTAJ. PROSPECT. SISTEM INFORMAŢIONAL DE MARKETING (SIM). preţ. unii fiind înregistraţi chiar de dicţionarele generale (ex. cu toate că aceasta apare şi este definită în manualele de marketing de nivel liceal. Alţi termeni şi sintagme care sunt eliminate din ediţiile online. PLAN DE MARKETING. MARKETING. CANIBALIZARE. apar destul de frecvent în textele de specialitate (ex. pentru care nu s-au introdus echivalentele româneşti. La nivelul macrostructurii. englezi şi francezi. MESAJ PUBLICITAR/PROMOŢIONAL. iar definiţia primului conţine cea de-a doua sintagmă: „combinarea ansamblului politicilor de produs. POLITICĂ DE DISTRIBUŢIE.BTL).. mai ales. ABOVE-THE-LINE – ATL. având dat în paranteză şi echivalentul englezesc. PUBLICITATE STRADALĂ. MARKETER. termenul MARKETING-MIX apare sinonim cu MIX DE MARKETING. TELEMARKETING. SOLDARE. deşi ele se întâlnesc în texte şi în alte lucrări lexicografice sunt: ATRIBUTE (ALE PRODUSULUI).1. şi utilizarea sintagmei eliminate. CONTACT. LIDER DE OPINIE. 44 . 482 în DMO 2 şi 470 în DMO 3. distribuţie şi promovare utilizat de o companie pentru atingerea obiectivelor de marketing pe piaţa-ţintă/piaţa potenţială. dintre care menţionăm: AGROMARKETING. CREDIT CU PLATA ÎN RATE) [9]. Un alt aspect interesant este nevoia de precizare a unui termen prin adăugarea de determinanţi: dacă în ediţia din 1999 apăreau termeni simpli precum MOSTRĂ. au fost eliminaţi şi termeni englezeşti care. plasare (distribuţie) şi pomovare”. BUS-MAILING etc. POLITICĂ DE PREŢ. PUBICITATE INTERACTIVĂ. DEXI: ADVERTISING) [10]. POTENŢIALUL PIEŢEI. ANNONCEUR. pe de altă parte. de termeni adăugaţi în ediţiile online. O altă situaţie întâlnită este eliminarea termenului adaptat românesc şi menţinerea celui englezesc. BURST ADVERTISING/CAMPAIGN. Ceea ce interesează aici sunt categoriile mari de termeni care au fost eliminaţi. PIAŢĂ. fiind cunoscut şi sub denumirea de cei „4P”: produs. deşi definiţia se păstrează şi. ACCES PRIME TIME. dar nici nu este înlocuită cu sintagma românească CERCETARE DE BIROU. MIX DE MARKETING este eliminat.m. COMPARTIMENT DE MARKETING. În celelalte variante. în legătură cu modificările care ar fi putut apărea într-un interval de douăzeci de ani. de asemenea.).comparaţie a lor ar putea aduce date interesante în ceea ce priveşte evoluţia LMk în limba română şi. Mixul de marketing reprezintă un concept esenţial al teoriei marketingului modern. BOUTIQUE-CHOC. ca atare. CONSUMERISM. astăzi. au şi dezavantaje: pe de o parte. PUBLICITATE AERIANĂ [12]. CUMPĂRARE IMPULSIVĂ. o a doua categorie cuprinde termeni româneşti care nu sunt de marketing sau nu au sens specializat de marketing (ex. ACCOUNT DIRECTOR.

rutier.)”) şi apoi se face trimiterea la publicitate exterioară. cu alte dicţionare de specialitate consultate. De exemplu. Un caz ilustrativ este cel al termenului SUPRAAMBALAJ. are. 2. Aceasta vine în contradicţie. fie el de nivel liceal sau universitar). iar a doua parte se constituie ca o definiţie enumerativă. chiar şi pentru specialişti. este eliminată în DMO 3 (ex.. de ordin cantitativ şi calitativ. bugetul alocat.). precum şi desemnarea termenilor aferenţi conceptelor de specialitate. O altă observaţie este legată de conţinutul propriu-zis al parafrazei definiţionale: modificări la nivelul detaliilor furnizate. nu apare în nici un manual. Comparând doar ediţiile online.. BRAND. producţie. pe de o parte. – regional or national campaign) -. în scopul atingerii obiectivelor de marketing şi financiare ale firmei (exemplu: exercitarea unei influenţe puternice asupra pieţei-ţintă cu prilejul lansării unui produs nou)”. nu însă şi o veritabilă argumentaţie). o definiţie mai scurtă şi mai concisă. cât şi pentru campanii naţionale de anvergură şi care include afişajul urban. importante şi lămuritoare. au. parcări etc.2. De precizat însă că şi DMO 2 şi DMO 3 cuprind încă un număr destul de mare de cuvinte englezeşti.. pe când în DMO 2 şi DMO 3 este mai întâi definit („media de masă cu o destinaţie publicitară evidentă. deşi e un termen deja consacrat şi înregistrat de DEXI. unde se observă tendinţa de evitare a termenilor de acest tip şi de înlocuire a lor cu echivalenţi sau. utilizând diferite mijloace de informare în masă. FLASHY ADVERTISING etc. Aşadar. În DMO 2 şi DMO 3. creaţie. programare media ş. în DM 1. pentru agenţia media – stabilirea ţintei de comunicare. uneori şi neajunsuri. În toate cele trei cazuri. observăm că.”. selectarea celor mai adecvate canale şi suporturi media (în concordanţă cu obiectivele campaniei). pe de altă parte. în unele cazuri. Completările şi modificările ulterioare. posibil. mobil (pe mijloace de transport). parafraze sinonimice româneşti (ex. (. Abundenţa de termeni englezeşti în prima ediţie în comparaţie cu cele ulterioare este de înţeles. cu unele inadvertenţe. având în vedere faptul că marketingul şi limbajul corespunzător acestuia exista în ţările occidentale de multă vreme. care conduc la definiţii mai ample. ce permite o puternică comunicare de notorietate – prin imagine. media promoţional utilizat atât pentru campanii de susţinere cu impact local. altele adăugate (ex. prima parte a articolului definiţional este similar cu cel din DM 1. BUY-BACK. de tip mixt. respectând aceeaşi structură menţionată. ) (. care apare în toate cele trei variante de dicţionar. completarea unei definiţii prin exemplu în DMO 2.). De plidă.). CATCH-PHRASE. termenul apare 45 . MARCĂ DUBLĂ). preluarea ca atare a termenilor englezeşti este oarecum firească. AFIŞAJ în DM1 trimite doar la publicitate exterioară. cu manualele de specialitate (de nivel liceal şi universitar). pe când la noi practicarea cu adevărat a marketingului a început în anii 90. este greu de făcut.. în care numărul termenior englezeşti este extrem de mic şi. precizând acţiunile specifice celor două părţi implicate: beneficiarul şi agenţia media: „Derularea unei campanii publicitare necesită punerea în aplicare a unui ansambu unitar de acţiuni specifice: pentru beneficiar – stabilirea obiectivelor companiei. (conţinut creativ puternic. La nivelul microstructurii. în ediţiile online. a unei definiţii pentru termeni care în ediţia din 1999 nu beneficiau decât de o trimitere la un alt termen. staţiuni turistice. marketingul românesc neavând timpul necesar pentru a-şi crea proprii termeni.Toate aceste modificări. construită pe structura gen proxim – mijloace – scop . sintagma CAMPANIE PUBLICITARĂ. pe mobilierul urban sau alte forme (în aeroporturi.a. selectarea agenţeie/agenţiilor de publicitate. BLIND TEST. remarcăm introducerea. DISCOUNT HOUSE etc. O situaţie similară se întâlneşte şi în articolele corespunzătoare termenului MARKETING DIRECT. BRANDUCT. duc la concluzia că.exemplu: „ansamblu unitar şi coordonat de acţiuni publicitare programate în timp şi spaţiu – campanie locală sau naţională (engl. stabilirea unor limite în ceea ce priveşte arhitectura conceptuală a domeniului marketing. unele păstrate din prima ediţie (ex.

Dubois. de unde şi tendinţa autorilor de a include o varietate extrem de largă de termeni. precum şi prin precizarea propriilor sale caracteristici. NOTE [1] DSL. Rey. Rey-Debove. Rey. Jean et Claude Dubois (1971). Le dictionnaire. [11] Interesant este că DM 1 înregistrează diverse combinaţii sintagmatice ale acestui termen: MARCĂ COMERCIALĂ (A PRODUSULUI). dar mai ales de perceperea marketingului ca domeniu de către specialişti şi de modul în care această percepţie este redată în dicţionare. 21. care nu apar însă în textele de specialitate sau din presă. completări. vine să completeze ideea de dinamică a domeniului şi a limbajului de marketing şi să puncteze tendinţa de circumscriere şi autohtonizare a acestui limbaj. [3] A. acelaşi fenomen are loc şi între cele două ediţii online: de exemplu. [2] dictionary. BTL = sub linie). dar nu şi termenul simplu MARCĂ. ci doar adăugiri. [5] J. la anumite inadvertenţe. MARCĂ ÎNREGISTRATĂ. în unele cazuri. chiar dacă şi în cea mai recentă ediţie. Bidu-Vrănceanu. MARCĂ UMBRELĂ/DE PRODUS. DM 1. Dubois. de la un vorbitor la altul. Se observă astfel că. în sensul completării simplelor trimiteri la termeni echivalenţi cu definiţii propriu-zise sau chiar a completării definiţiilor deja existente cu detalii lămuritoare. 8. Putem vorbi de anumite tendinţe şi la nivelul definiţiei. variantele online trimit la intrarea bax. p. wörterbuch. La Haye: Mouton. în 1999. p. care nu face nici o trimitere în articolul dedicat termenului SUPRAAMBALAJ. p. 56. Rey-Debove. [6] A. Paris: Libraire Larousse. 3. Josette (1971). DEBIT CARD apare doar în DM 1 şi DMO 2. În schimb. aflat într-o continuă dinamică în încercarea de a-şi contura propria identitate prin delimitarea de alte domenii economice. Paris: Armand Colin. ei aparţinând în fapt altor domenii economice. [10] În cazul unora dintre aceşti termeni. p. conturează o imagine sugestivă a tipului de limbaj de care ne ocupăm. care circulă în paralel cu variantele româneşti şi care par mai potrivite şi mai sugestive (ATL = publicitate convenţională. s-au propus traduceri româneşti (ex. 1971. Aşadar. p. BTL = publicitate neconvenţională). prin variantele sale eşalonate în timp. ATL = peste linie.du dictionnaire à la lexicologie. I. scoate la iveală o serie de aspecte legate atât de vocabularul de marketing în sine.cu 2 sensuri. Angela (1993). redusă în variantele ulterioare. iar pentru cel de-al doilea sens. există încă termeni în cazul cărora nu se poate identifica un sens de marketing. 1993. 1977. slovar. 1971. Lectura dicţionarelor. conţine şi intrarea bax. dictionnaire. 46 . [8] Idem [9] La o scară mai redusă. aria din care termenii au fost selectaţi este mult mai largă decât cea utilizată în 2008. Le lexique: images et modèles . Concluzia analizei la nivel microstructural este că nu există diferenţe mari de definire a termenilor. Analiza acestui dicţionar. Prezenţa copleşitoare a termenilor de origine engleză şi franceză în ediţia din 1999. dar nu şi în DMO 3. pe care însă nu o conţin. [12] Apare doar echivalentul englezesc: AERIAL ADVERTISING. Coteanu privind “funcţia reflexivă a limbii” care admite că realitatea extralingvistică reprezintă premisele obiective ale unei reflectări lingvistice multiple la nivelul sensurilor cuvintelor şi că această reflectare revizuită. [7] O asemenea interpretare se bazează pe teza acad. Bucureşti: Editura şi Atelierele Tipografice. putem afirma că dicţionarul de specialitate. Introduction à la lexicographie. care apare în DMO 2 şi DMO 3. într-un proces de “du-te vino” de la realitate la limbă. [4] J. et C. modificată a realităţii este posibilă pentru că diferite aspecte extralingvistice ineresează diferit de la un moment la altul. 165. Trebuie să menţionăm că în textele din presă sunt propuse alte echivalente româneşti. care duc. Alain (1977). Acest lucru se explică prin limitele incerte ale domeniului marketingului. MARCĂ GENERICĂ. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. în cele trei variante ale sale. Etude linguistique et sémiotique des dictionnaires français contemporains. 59-62.

Chişinău: Editurile ARC şi GUNIVAS. The conclusion is that this specialized language is continuously trying to establish its own limits and identify its own characteristics in relation to other related specialized languages. DM 1 . Marketing. DEM – Constantin Florescu.Florin D. 47 .*** DEXI – coord.managusamv. . Bucureşti: Editura Economică. give important hints as regards the changes that happened in the Romanian language of marketing. Eugenia Dima. Dicţionar expicativ ilustrat al limbii române 2007. Petre Mâlcomete. Dicţionar de marketing. Pop. Nicolae Al.ro/cursuri%20zi/cursuri/frone/marketing/dictionarhttp://www. DMO 2 – Florin D. Frone. The differences between the three editions of the same dictionary. Frone. Bucureşti: Editura Oscar Print.ro/cursuri%20zi/cursuri/frone/marketing/dictionar DMO 3 – Florin D. Frone. both at the level of the inventory of terms and at the level of their definitions. Dicţionar de marketing – lexi-guide. (2008) http://www.ro/biblioteca-virtuala ABSTRACT This paper revolves around several aspects of the dynamics of the specialized language of marketing. Dicţionar explicati 2003. as they are reflected by specialized dictionaries. Dicţionar de marketing. released from 1999 to 2008. 1999. (2008) http://www.managusamv.manag usamv.

. accounting . the general or special dictionary. while ‘type’ may designate reference works as used by both specialists and non-specialists”( Podhajecka 2009 : 154 ). Nielsen 2006:283).g. the dictionary of idioms or collocations.g. the complexity of the headword (e. Modern theory of dictionary functions relies on the lexicographer’s knowledge of the needs of the users. Nielsen 2006:281). the pocket . dictionaries ) may be similar in some respects but may diverge in others’(Podhajecka 2009 : 154).). the commercial dictionary or scholarly dictionary). Since the subject of our paper addresses both non-specialists and specialists in lexicography we shall use ‘type’ for a bird’s eye view of dictionary subcategorization : “ The various categories and subcategories which result from such classifications are referred to as dictionary types. Other criteria refer to age ( children’s dictionaries). : ’The use of many variables in typologies being inevitable.g. – make it possible to explicate the differences and correlations of different dictionaries within a (sub)category” (quoted in Podhajecka 2009 : 154).” (Bergenholtz. Galaţi WHAT IS A BILINGUAL SPECIALIZED DICTIONARY GOOD FOR? Modern approaches to lexicography undertake function as “fundamental to all theoretical and all lexicographical decisions relating to the conceptual basis for a dictionary and the specific dictionary itself’’( Bergenholtz. learners’ language level (dictionaries for advanced learners) the number of entries. or film studies (‘film genre’).provide a systematic overview of the various categories and subcategories of dictionaries that are distinguished. unabridged or desk dictionary). as representative samples of large computer corpora. Swanepoel ((2003: 45) states that : “[T]he main aim of such typologies is to provide prospective dictionary users with a classification of existing dictionaries based on a set of distinctive features that . dictionary of phrasal verbs) . FROWN. shape /size or content (e. MICASE. Traditionally. medicine. and computer corpora themselves ( BNC. etc. the most important coordinate in subcategorizing bilingual (specialized) dictionaries is the lexicographer ‘s decision to compile the dictionary either as an aid to the comprehension (of texts) or description of the source language or as an aid to the production 48 . Universitatea “Dunărea de Jos”. The most frequently mentioned criteria in classifying dictionaries are : scope of coverage (e. ‘genre’ denotes a purely metalexicographical term. In fact. mechanical engineering.. – indicate what the most distinctive feature(s) of each main category and each subcategory is/are.. Internet dictionaries and online dictionaries. recorded dictionaries on CDs .. LOB. manner of financing (e. the monolingual or bilingual dictionary).Gabriela DIMA. the type of target user (e. the latter seems more relevant as a specialist term than the former because.g. specialized dictionaries : legal . because reference works (cf. These features may give relevance to each type and help target users in choosing the most useful for their needs (Dima 2007). despite a long tradition in literary studies (‘literary genre’). musicology (‘music genre’).g.. All debates about dictionaries and dictionary-making (Landau 2001) begin with the former’s classification according to various types or genres. ” the focus of preparing dictionaries for a particular subject – field should be the needs of its user group in specific situations. Another criterion is the nature of the dictionary seen as a product under various formats : paper dictionaries .). etc. the learner’s dictionary or dictionary for native speakers . etc. sometimes called dictionary genres.

while consulting bilingual specialized dictionaries. ( OM ) amortizor. minuscul. Dima.. 49 . Bejoint 1994) due to a number of advantages which will be described by providing samples of translation equivalents from the English-Romanian Dictionary for Mechanical Engineering (Deleanu. e. however . More recently functional lexicography has turned these aims into communication – orientated functions named after the use situation. neinsemnat. b) The translation equivalent necessarily covers the same semantic area as the L2 lexical item translated.g. mecanism. (cstr) amortizor de zgomot . a uzina The translational equivalents provided are ordered along two semantic dimensions tools and means of transportation. marime/valoare infinitezimala infim. as briefly presented below. according to Zgusta “ It would . aparat.of texts in the target language ( Zgusta 1971). The dictionary compiler represents the scientific phenomena in as exact and precise terms as possible even if. electronics. Snell-Hornby 1987). experts. (el. (met) registru de ventilatie / de cos. mecanism. 1: machine (mas) masina. clapeta. motocicleta. providing the dictionary user with a wide range of contextual choices. Professionals and specialized translators turn to the bilingual rather than to the monolingual dictionary (Hartmann 2001. equivalent which is not directly connected with differences in culture and or in the surrounding world as it happens with polysemantic words in monolingual general dictionaries (Tomaszczyk 1983.g. following Bergenholtz and Nielsen (2006 : 287) : a) to assist the users in solving problems related to text reception/ production of texts in the native language b) to assist the users in solving problems related to text reception/ production of texts in a foreign language c) to assist the users in solving problems related to translation of texts from the native /a foreign language into a foreign /the native language As a result. since the translation conveys to the user the same denotative meaning as encoded by the original text so that we can here speak about ‘denotational equivalence’ as opposed to 'stylistic and/or connotational equivalence'( Tomaszczyk 1983).g. instrument. aparat. instrument. e.g. dispozitiv. infinitezimal. vana de aer ( de combustie). automobile industry. (auto) amortizor . users (laypersons. 2 : damper (TH) amortizor. umezitor. The narrowing of meaning through metonymy implies naturally the narrowing of subject-fields and specialization e. automobil. c ) surdina . Sorcaru 2009): (a) It is handy to find a translation equivalent to a given L2 lexical item. civil engineering . 3 : infinitesimal (mat) infinit mic. masina. The entry develops from general technical vocabulary to metallurgy field. semi-experts) may find the necessary information about the special subject field they are interested in and compare the subject field in the native and in the foreign culture with a view to fulfill both linguistic and professional needs. be a mistake to think that the coordination of the equivalent terms in them is plain sailing : the scientific terminology has an “ anisomorphism “ of its own manifested when terminological sets of different languages are compared” (1971: 298). bicicleta. ( el ) atenuator . a prelucra. e. The description of the following entries from the English-Romanian Dictionary for Mechanical Engineering ( 2009) is meant to prove that even in specialized domains polysemy is at work and might become an obstacle in finding equivalence of the terms unless the specialist is consulted. dispozitiv.

g.. 10 : female radius tool ( mas-un) cutit de rotunjit exterior . document #2174. Galaţi. (2009). The use of bilingual dictionaries is still a matter of controversy within ELT but we consider it a must for professionals and specialized translators. Bucuresti. 8 : magnetic ageing ( fiz) stabilizare magnetica. McConchie. Dima G.The usage of plural of the same word has as result both the representation in two separate entries and the raising to a more abstract level in specialization with no change in denotation.lingref. Romania. Samples from the quoted dictionary include : e. L.g. chim) instalatie de imbuteliere si agitare. Alpo Honkapohja. Galaţi: Europlus Hartmann 2001. By providing simple translations. (d)Word collocations in bilingual specialized dictionaries are translated either using the word for word technique or explicitation thus facilitating the user’s comprehension of the terms . Harlow: Pearson. Gabriela (2007). e. 13 : machine for drawing off ( alim.ed. 6 : galvanize(met) a galvaniza..g. kelly (OM) tija de antrenare. 5 : inertial lock ( auto) incuietoare activata prin inertie inertial locks ( auto) sistem de blocare prin inertie (c) Bilingual specialized dictionaries supply translation equivalents which can be inserted into the context immediately as a comprehension and recognition test. Sorcaru.g. Teaching and Researching Lexicography. and Jukka Tyrkkö. impedance (el) impedanta. since selection is guided by usefulness”( 2007: 75) REFERENCES Atkins . D. 4 : infinitesimals (mat) analiza infinitezimala e. 7 : feed pomp (TH)pompa de alimentare. Tradition and Innovation in Modern English Dictionaries. Lexicography & Language Learning. www. Oxford: Pergamon Bejoint (1994 ). acknowledging what Dima states : “ It is without question that all types of dictionaries have their role in the verbal marketplace . W. preventing a never-ending search for explanations of the words used in the definitions given in monolingual general dictionaries ( Atkins 1985. Mirosława ( 2009) .F. e. bilingual dictionaries reinforce the idea that there should always be a one-toone correspondence between L1 and L2. The 2nd edition. Translation and Dictionary Use în volumul conferinţei internaţionale Translation Studies: Retrospective and Prospective Views. e. Ilson.. (ed. Monolingual & bilingual dictionaries : a comparison in Dictionaries. Landau. Examples 8 and 9 are illustrations of how common words can change meaning when collocating with technical specialized words.) R. Podhajecka . Subject –field components as integrated parts of LSP dictionaries . alim. 1-2 November 2007. 11 : feed trip dog (mec) cama pentru decuplarea automata a avansului . John Benjamins Publishing Company Deleanu. Historical Development of Lexicographical Genres: Some Methodological Issues in Selected Proceedings of the 2008 Symposium on New Approaches in English Historical Lexis (HEL-LEX 2). 153-170.g.g. English-Romanian Dictionary for Mechanical Engineering. It is primarily the case of simple lexeme entries as in the following illustrations: e. Dictionaries. Lexicography. e. Somerville. Henning.. Oxford: Clarendon. Sandro Nielsen (2006) .g. The Art and Craft of Lexicography. MA: Cascadilla Proceedings Project.g. ind chim) paleta amestecatoare.Tomaszczyk 1983). Editura Didactica si Pedagogica Dima. e. R. Bergenholtz.com. Cambridge: CUP. 50 . Sue (1985). e. Snell-Hornby 1987. 12 : inert-gas shielded –arc process / welding (met) sudare cu arc in mediu gazos protector/inert. e.g. 9 : machine oar( OM. garnet (met) granat.g. Sidney ( 2001).

Amsterdam and Philadelphia: John Benjamins. am ales-o pe aceea de a fi asemănat unei oglinzi . K. dar şi ale celor legate de avantajele utilizării unui dicţionar bilingv de specialitate ne vom referi în lucrarea de faţă. Ladislav (1971). Prague : Academia/The Hague .) A Practical Guide to Lexicography. (1987). Un exemplu concludent în acest sens îl constituie astăzi tipologia variată a dicţionarelor limbilor naturale .. Astfel. Swanepoel (2003) . Paris : Mouton REZUMAT Dintre numeroasele etichete atribuite dicţionarului. Tomaszczyk J. dicţionarul este . în virtutea faptului că reflectă atât gradul de cultură a unei naţiuni cât şi nivelul de cunoaştere şi utilizare a limbii naţiunii respective . R. plecând de la tradiţionalul dicţionar . Hartmann (ed. în decursul istoriei.). London: Academic Press Zgusta. Amsterdam and Philadelphia: John Benjamins. în speţă. dar şi unor categorii specifice de utilizatori. In Piet van Sterkenburg (ed. la un moment dat. On Bilingual Dictionaries: The Case for Bilingual Dictionaries for Foreign Language Learners' in R. Manual of Lexicography . în toate sferele vieţii sociale. Dictionary typologies: A Pragmatic Approach. Asupra unora dintre aceste aspecte.). 51 .. produsul schimbărilor care au loc permanent.carte . 1987 Sterkenburg (2003) (ed. Mary. la dicţionarul on-line şi corpusuri.) A Practical Guide to Lexicography. Lexicography: Principles and Practice.Snell-Hornby . (1983). fiecare adresându-se evident atât unui public larg . Towards a Learner's Bilingual Dictionary' in Cowie (ed.

Les sophistes grecs employaient les mots et les tours nouveaux comme un art oratoire en raison de leur effet stylistique. en français. l’un des dictionnaires de synonymes les plus répandus de l’avant-dernière décennie du XXe siècle. le problème de la néologie se trouve toujours au centre d’un débat qui se poursuit entre la tradition du conservatisme puriste de la langue et la tendance au libéralisme néologique. ne soit pas un défenseur de l’innovation lexicale. ainsi. NEOLOGIE : [. rédigé par Roger Boussinot. Il est pourtant curieux que le premier dictionnaire de néologismes français. au XVIIeme siècle. le Néologisme est un abus. les néologismes auxquels s’ajoute la mention d’emprunt à une langue étrangère sont des anglicismes. Universitatea din Piteşti NEOLOGIE ET NEOLOGISME DANS LES DICTIONNAIRES ALLEMANDS ET FRANÇAIS L’étude de la néologie n’est pas récente. avec l’éloge historique de Pantalon Phoebus de Pierre-François Guyot-Desfontaines. mais Desfontaines fait tout d’abord des listes des nouveaux mots et des nouveaux emplois à la mode seulement dans le but de s’en amuser et de les soumettre à la critique ironique. dans la cinquième édition.] La néologie..1. qui était non seulement signe de décadence linguistique. analogies et antonymes. le Dictionnaire néologique à l’usage des beaux esprits du siècle. l’Académie Française a été fondée pour veiller à la perfection de la langue et la créativité lexicale ne se manifestait que dans la littérature des Précieux. ». 1. à l’italien. En France. La manie du néologisme. ou l’art de faire. les attitudes pour ou contre les néologismes ont eu des échos. Néanmoins. paru d’abord en 1726 à Paris et réédité plusieurs fois.. A la fin du XIXe siècle. les controverses autour du néologisme (Neologismus) et de l’emprunt (Fremdwort) en France et en Allemagne ont le plus probablement contribué à la constitution des dictionnaires de néologismes (Neologismenwörterbuch). exclusivement dans le domaine linguistique lexicographique. L’attitude conservatrice traditionaliste et puriste. déjà bien ancrée au XVIIeme siècle. c’est pour rendre suspect le mot et le condamner.Silvia DOBRIN. d’employer des mots nouveaux demande beaucoup de goût et de discrétion. L’analyse des mots portant ces marques se révèle très importante pour les diverses conceptions rattachées au signalement de la néologie. dans les discussions menées autour des emprunts aux langues étrangères. etc. la néologie est défini comme suit : NEOLOGIE : [. Si ces quelques mots sont marqués « néol. des emprunts à l’allemand.] La Néologie est un art. mais également de décadence générale. se caractérisait par le rejet inexorable de toute innovation linguistique. connus pour leur création lexicale intense. En 1981 paraît le Dictionnaire Bordas des synonymes. dans le cadre des discussions linguistiques continuelles et virulantes autour des innovations lexicales. probablement l’un des premiers dans le monde. voire d’emprunts (Fremdwörterbuch). Cet ouvrage comporte de nombreuses marques d’usage et notamment la marque « Néol. c’est l’Académie qui est « une des premières néologues » [1] . notamment celle des valeurs nationales et culturelles. 52 . Définitions dans les dictionnaires français L’apparition de la famille lexicale de néologique et néologisme en France pendant le XVIIIeme siècle est ancrée. En effet. n’introduit pas seulement la nouvelle famille lexicale de néologique... La néologie au fil du temps 1. ». Ainsi. Depuis cette époque-là. dès le début. quelques générations plus tard. Par contre.

D’un autre côté. Christoph Otto Baron de Schönaich publiait un livre intitulé Die ganze Aesthetik in einer Nuss oder Neologisches Wörterbuch. dans les indications de la signification. Les premiers enregistrements de Neolog/Neologe. sens nouveau d’un mot ». Neologie. mais aussi de mots entrés dans la langue depuis un certain temps (bla-bla-bla. Neologie : « Neulehre. soit obtenu par dérivation. en référence au Dictionnaire néologique de Desfontaine. parmi lesquelles la plupart étaient des hapax. d’une expression préexistants dans un sens nouveau (néologisme de sens) » . qui a été dépourvue d’une suite notable longtemps après. Ce qui est différent dans ces enregistrements par rapport au français. Ensemble des processus de formation des néologismes (dérivation. Le terme Neologismus apparaît pour la première fois en 1816 chez Eucharius Ferdinand Christian Oertel (Gemeinnüzziges Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der im gemeinen Leben vorkommenden fremden Ausdrücke) et en 1817 chez Friedrich Erdmann Petri. « emploi d’un mot nouveau (soit créé. est soit absent (Neolog(e) : « Neuerer (in irgend einer Lehre). Neologie. troncation. 1. siglaison.) NEOLOGISME n. C’est la raison pour laquelle tout ce qui est étranger à la langue courante relève de néologismes. Il s’agit d’une publication parue. Lehrneuerung. se retrouvent donc en 1804 dans le dictionnaire de néologismes de Johann Christoph August Heyse Allgemeines Wörterbuch zur Verdeutschung und Erklärung der in unserer Sprache gebräuchlichen fremden Wörter und Redensarten. barbouze. Schönaich traite lui aussi de manière ironique notamment les créations littéraires. et en 1813 dans le dictionnaire de Joachim Heinrich Campe Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der unserer Sprache aufgedrungenen fremden Ausdrücke. Selon Le Nouveau Petit Robert [2]. Les définitions consacrées à la néologie dans le Petit Larousse illustré sont plus précises dans l’édition de 1998 . 1944 . « mot nouveau . etc. entstellenden fremden Ausdrücke. : néologisme de forme) ou. Il représente néanmoins le point de départ des efforts de création d’une lexicographie néologique en Allemagne. emprunt. Neuerungssucht in Glaubenssachen » [4] . mais rare avant 1894 . selten oder öfter. Neologist. c’est que. LING. composition. parce qu’il est né également à partir d’une position puriste qui se prononçait contre la nouveauté linguistique. solutionner. bidule. en effet. Définitions dans les dictionnaires allemands En 1754. siglaison.f. emploi d’un mot. 1950 . 2. néologisme a deux acceptions : 1. Roger Boussinot attribue au néologisme un trait péjoratif. 1940). mais assortis d’une marque supplémentaire diastratique . dans le Gedrängtes Deutschungs-Wörterbuch der unsere Schrift. Son ouvrage non plus n’est pas un dictionnaire dans le sens traditionnel du terme. un barbarisme et a souvent une connotation négative. le Baron de Schönaich n’a pas fondé une lexicographie néologique allemande. neologisch. composition. 1795. le rapport à la langue. 1961). mais son Dictionnaire néologique est la première source de référence de la langue allemande pour ce qui est des néologismes empruntés au français neologisch. etc. Mot ou expression de création ou d’emprunt récents : acception nouvelle d’un mot ou d’une expression existant déjà dans la langue. neologisch : 53 . il y a les néologismes non marqués en tant qu’emprunts à une langue étrangère. Comme celui-ci. c’est-à-dire aux notions linguistiques. par extension. le plus probablement.m.2. il s’agit de néologismes vraisemblables pour la décennie 1960-1970 (suiviste. Le néologisme est. ainsi que de neologisieren. on y élargit l’objet de la néologisation (mot ou expression) et on fait le constat que néologie est un terme linguistique : NEOLOGIE n. emprunté aussi au français. 1929 . emprunt. Neulehrer » [3] . croulant.und Umgangssprache. Par conséquent.

Neuprägung». Neu. La remarque sur l’appartenance du terme néologisme au vocabulaire de spécialité de la linguistique se retrouve assez tard dans le dictionnaire général de la langue allemande.oder Irrgläubigkeit» [6] Nous pouvons constater enfin que. fehlerhaft neugebildete Wörter»). soit il apparaît comme subordonné à une signification plus générale : Neologie : « Neuerungssucht. dans ces anciens enregistrements comme dans ceux qui les ont suivis régulièrement dans les dictionnaires allemands du XIXe siècle. Neuwort et Neubedeutung. Des définitions plus positives sont données cependant dans des dictionnaires linguistiques spécialisés dont les premières éditions sont parues entre 1976 et 1993. Irrgläubigkeit). parue tardivement dans les dictionnaires généraux de langue allemande. Wortneuschöpfung. in der Erfindung und dem Gebrauch neuer ungewöhnlicher Wörter». les définitions ne sont pas homogènes. voire en 1978 dans le quatrième volume du Duden. dans le dictionnaire de Lewandowski. erzreaktionär). mais ce qui est faux dans cette définition est que l’on conçoit le mot nouveau (Neuwort) et le nouveau sens comme des souscatégories de la Neuprägung. Die Ursachen für N. konzentrierende Kürzung als Auswirkung von Sprachökonomie. L’indication de la signification qui suit après cette remarque « in den allgemeinen Gebrauch übergegangene sprachliche Neuprägung (Neuwort oder Neubedeutung) » [7] reprend. stilistische Faktoren (z. [9] En général. à la différence du français. nous pouvons constater qu’il n’y a pas d’appréciation négative du phénomène du néologisme.) et qui . chez qui les notions de Neubildung. neugläubig » [5]). C’est ainsi que. in der Erfindung und dem Gebrauch neuer ungewöhnlicher Wörter und Redensarten). Politik usw. à la différence de Lewandowski. par exemple.à l’exception de la caractérisation Neologe qui semble ne pas appartenir au vocabulaire linguistique (par exemple : Neuerer. de toute évidence. bes. Kultur. der sich umgangssprachlich noch nicht voll eingebürgert hat. neulehrig. Dans le Lexikon der Germanistischen Linguistik. Bußmann [10] distingue les trois formes de néologismes. 1972) werden N. B. Wortneuschöpfung . où la nouvelle signification (die Neubedeutung) du néologisme n’est pourtant pas mentionnée. expressiv: stockdumm. können sein neue Erscheinungen in Technik. Par exemple. un champ de relations qui va jusqu’au-delà de la langue (par exemple la religion. Nach Schippan (Semasiologie. Pourtant.« neuerungssüchtig. les domaines d’emploi et les facteurs temporels. Neugläubiger) . doch werden sie von den Sprechern noch als neu empfunden 54 . le néologisme est défini comme suit : « Neubildung. La définition est plus exacte dans le Duden. sondern semantisch und phonologisch inkorporiert ». mais évite de les désigner : « Neologismus: Neu eingeführter oder neuartig gebrauchter sprachlicher Ausdruck. Neusüchtigkeit (bes. La remarque. dem lexikalischen System nicht additiv hinzugefügt.est connoté le plus souvent négativement (neuerungssüchtig. neue Wortbildungen (Neologismen) » [8]. les types. Streben nach Verdeutlichung. Das große Wörterbuch der deutschen Sprache. Im Unterschied zu okkasionellen Ad-hoc-Bildungen sind N. Lehrneuerer. neues Wort et neuer Ausdruck ne sont pas classifiées. ein neues Wort bzw. le terme néologisme est mentionné seulement entre parenthèses : « eigene. les notions Neuprägung. Das große Fremdwörterbuch de 1994 : « [ in den allgemeinen Sprachgebrauch übergegangene] sprachliche Neubildung / Neuwort bzw. sur l’appartenance du néologisme (Neologismus) au langage spécialisé de la linguistique est peut-être liée aussi à la présentation concise du terme dans les dictionnaires linguistiques spécialisés. ein neuer Ausdruck. la famille lexicale de Neologismus présente. zwar schon bis zu einem gewissen Grade usuell und lexikalisiert. par exemple. la doctrine etc. Neuerungssucht.. pour ce qui est de la différenciation des néologismes selon l’origine. «neue. notamment par l’intermédiaire de l’allusion à l’écart de ces phénomènes linguistiques par rapport à la norme (« Neuerungssüchtikeit bes. Neulehrer.

mais dont la diffusion dans la communauté linguistique n’a pas été jugée suffisante pour qu’ils soient enregistrés ». 177. La naissance des néologismes est due au besoin de la dénomination de nouveaux objets et concepts. dans Lexikon der Germanistischen Linguistik (1980). Jusqu’au début du XXIe s. Dictionnaires Robert-VUEF. Allgemeines Wörterbuch zur Verdeutschung und Erklärung der in unserer Sprache gebräuchlichen fremden Wörter und Redensarten. à l’aide des différentes formes de l’emprunt. culturelles. p. „parsen. le facteur expressif: bête à manger du foin. [5] « maniaque de l’innovation. entstehen zur Benennung neuer Gegenstände und Konzepte. in der Werbesprache. les lexicologues s’accordent sur le fait que « apparaissent comme néologismes des mots qui sont réellement nouveaux. 1972). Hacker. [11] NOTES [1] Pruvost Jean (2003). Conclusion La néologie intègre donc aussi bien les créations formelles que les innovations dans l’emploi des unités lexicales. 3eme édition Ansbach. [9] « Nouvelle création. durch Mittel der Wortbildung auf der Basis des vorhandenen lexikalischen Materials. politiques etc. mot nouveau ou expression nouvelle qui n’a pas encore été complètement assimilée. réseau de données. par ex. Oldenburg. Wissenschaft oder Politik. lentille ». oder auch in expressiver und persuasiver Absicht. nouveau maître)». à l’aide de la transposition de signification métaphorique. Généralement. dans L’Innovation lexicale. p. soit qui ne sont que récents. B. les néologismes sont usuels et lexicalisés jusqu’à un certain degré. cependant ils sont ressentis toujours comme nouveaux par les locuteurs et. les néologismes ne s’additionnent pas au système lexical. „Datennetz.». z. p. software. les facteurs stylistiques (par exemple. durch die verschiedenen Formen der Entlehnung. [2] Le Nouveau Petit Robert. Software. N. hérétisme». traitement des déchets. « mots » et séquences figées. „durch metaphorische Bedeutungsübertragung wie in „(Computer)-Virus. dans Heyse Johann Christoph August (1804). Hildesheim/New York: Braunschweig. la science ou la politique. mais ils s’y incorporent sémantiquement et phonologiquement. B. Paris. dans Oertel Eucharius Ferdinand Christian (1816). [10] « Néologisme: expression linguistique nouvellement créée ou employée d’une nouvelle manière. par ex. Gemeinnüzziges Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der im gemeinen Leben vorkommenden fremden Ausdrücke. sont marqués de façon appropriée. 55 . On peut distinguer trois formes de néologie (que l’on peut aussi combiner): a. A la différence des hapax. Les causes qui sont à la base des néologismes peuvent être les innovations techniques. [4] « Nouvelle doctrine.. dépendance au nouveau (surtout dans la création et l’emploi de nouveaux mots et expressions inhabituels. Technologie“ und c. [3] « Novateur (dans une doctrine. p. par exemple dans le langage de la publicité. dans Campe Joachim Heinrich (1970). le désir de clarification. ou dans un but expressif et persuasif. tendance excessive à l’innovation dans des questions de croyance». Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der unseren Sprache aufgedrungenen fremden Ausdrücke. parsen. nouveau dans une doctrine. dans Bussmann Hadumod (2002). ». Entsorgung“ b. 185. Selon Schippan (La Sémasiologie. textes réunis et présentés par Jean-François Sablayrolles. 744. Linse“».Man kann drei (auch kombinierbare) Formen der Neuprägung unterscheiden: a. nouvelle création lexicale. dans Lewandowski Theodor (1994). à l’aide des moyens de la création lexicale. etwa in Technik. par exemple dans la technique. stylistiquement. [7] « nouvelle unité lexicale (nouveau mot ou nouveau sens) entrée dans l’usage général » [8] « Nouvelles créations lexicales particulières ». dans Heyse Johann Christoph August (1804). comme dans virus. sur la base du matériel lexical existant. l’abréviation comme effet de l’économie de la langue. technologie et c. B. hacker. [6] « Dépendance à l’innovation. « La traque des mots « néologisme» et « néologie» dans les dictionnaires monolingues monovolumaires français de la fin du XVIIIe s. Honoré Champion.und sind stilistisch entsprechend markiert. b. nouveau croyant». z. 463. Dictionnaire de la langue française (2007). z. ultraréactionnaire). innovation doctrinaire.

Louis (1975). «Neologie und Wortbildung. Rudi (1985). Irmhild (1998). Paris : Larousse. p. Kröner. Leipzig: Bibliographisches Institut. 377. „Néologismes journalistiques“. Rainer (1984). Lexikon sprachwissenschaftlicher Termini. ABSTRACT Our paper aims at giving a description in contrastivity of the phenomenon of neology by taking into account some definitions and theories and the study of dictionaries. Heller. Guilbert. André Eskénazi et Jean-François Jeandillou. Stuttgart/Weimar: J. Gersbach. Tübingen: Günter Narr. Bernhard / Graf. Stuttgart: A. Metzler-Lexikon Sprache. Verb. Rosemarie / Steffens. Our interest goes especially towards the specificity of the neology in the general French and German dictionaries like Le Petit Robert and Duden. Hadumod (2002). Wiss. Klaus / Herberg. 1ere édition. dans Le Signe et la lettre. La Créativité lexicale.[11] Mortureux Marie-Françoise (2002). Helmut (1993). These are important for delimitating our definition of the term neologism. but we are also interested in the language specialized dictionaries. textes réunis par Jacques Anis. Conrad. 56 . B. Tübingen: Niemeyer. d. dans Wolfgang Teubert (dir.).und Adjektiv-Zusammensetzungen und -Ableitungen » im « Häufigkeitswörterbuch gesprochener Sprache. Doris (1988). Wortbildung in gesprochener Sprache: die Substantiv-. L’Harmattan. Metzler. Lexikon der Sprachwissenschaft. Theoretische und praktische Probleme der Neologismenlexikographie : Überlegungen und Materialien zu einem Wörterbuch der in der Allgemeinsprache der DDR gebräuchlichen Neologismen. Zum Neuheitseffekt von Wortneubildungen». RÉFÉRENCES Barz. Neologie und Korpus. Bussmann. Glück. Berlin: Akad. Dieter / Lange. Christina / Schnerrer.

etc. Université « Al. français-roumain de termes religieux orthodoxes –inexistant à l’heure actuelle. Se rendant compte de la nécessité impérative d’une bonne connaissance de la terminologie religieuse orthodoxe en langue française.Felicia DUMAS. afin de proposer justement des définitions explicatives (de type encyclopédique) de quelques termes fondamentaux de l’orthodoxie à un public 57 . D’autre part. médical. mais aussi qu’il soit un bon connaisseur de la terminologie orthodoxe en français. confessionnelle. I. Pour l’accomplissement de très bonnes traductions dans ce domaine spécial. l’autre type d’exercice. a fondé en France depuis une dizaine d’années plusieurs paroisses et monastères. ceux-ci devraient avoir de très bonnes compétences non seulement de ce point de vue. le père Iulian Nistea. il n’y a aucun dictionnaire bilingue roumain-français (ou français-roumain) à ce sujet.terminologiques. la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale. Pour le français.se propose d’être une initiation essentielle de tout traducteur de textes orthodoxes dans ce que nous appelons la terminologie religieuse orthodoxe en français. concernant l’élargissement des principes classiques de rédaction d’un dictionnaire bilingue dans la direction des explications de type encyclopédique. a initié d’ailleurs le projet français d’OrthodoxWiki. Un dictionnaire roumain-français.notamment après la chute du communisme en Roumanie. où l’on célèbre parfois en français aussi (non seulement en roumain) pour les fidèles français ou francophones. car différentes des autres (techniques). car l’individualisation de l’orthodoxie française se fait au niveau lexical. il s’agit notamment de dictionnaires techniques : juridique. techniquement spécialisé. Parmi eux. focalisés et organisés autour d’un lexique précis. dont un dictionnaire signé par un universitaire et juge ecclésiastique (catholique) [2]. un Vocabulaire théologique orthodoxe [3]et un lexique consacré aux mots du culte qui clôt le Spoutnik du père Denis Guillaume [4] (ancien moine uniate du monastère de Chevetogne devenu orthodoxe quelques ans avant sa mort). l’un des prêtres de la cathédrale métropolitaine de la MOREOM. malgré quelques discrètes expériences lexicographiques en français. L’utilité d’un pareil dictionnaire est indéniable. Des traductions massives d’ouvrages de spiritualité orthodoxe ont commencé à être faites entre les deux espaces culturels –roumain et français. Pour la conception d’un tel dictionnaire. ou carrément des théologiens. Cuza » de Iaşi UN DICTIONNAIRE BILINGUE DE TERMES RELIGIEUX ORTHODOXES Les dictionnaires bilingues sont des instruments lexicographiques essentiels pour l’apprentissage d’une langue étrangère et d’indispensables passeurs de contenus sémantiques entre deux cultures. des affaires. et les acteurs ecclésiastiques ou laïques concernés par celles-ci (ou bien leurs truchements) devraient pouvoir se servir d’un pareil dictionnaire afin d’éviter des approximations ou des inexactitudes dans la communication. des personnes avec une culture orthodoxe. confessionnel. mais spécialisée et tout aussi précise au niveau de ses dénominations. Les auteurs de celles-ci sont. mais aussi –et surtout. Puis. qui soutient notre démarche lexicographique. Or. en 1989. diocèse de l’Eglise Orthodoxe Roumaine dont le siège est à Paris (à Limours). ce type de traduction suppose que le traducteur se situe dans l’actualité de l’orthodoxie. Comme nous le disions ailleurs [1]. se pose au moins un problème essentiel. en général. jusqu’à présent. un type particulier est représenté par les dictionnaires bilingues spécialisés. de plus en plus de rencontres ont lieu entre des orthodoxes roumains et français. Si les traductions vers le roumain de grands auteurs orthodoxes français peuvent encore être réalisées plus facilement par des traducteurs roumains. du roumain vers le français s’avère être quasiment impossible en dehors de la familiarisation du traducteur avec la terminologie orthodoxe en langue française. de type culturel. Il s’agit d’une terminologie spéciale.

confessionnel. destiné à la formation linguistique de futurs spécialistes en théologie. ou bien de « connaissances religieuses » en général. termes propres à la théologie morale. [8] Une autre partie du corpus est représentée par des enregistrements audio de plusieurs entretiens réalisés avec des acteurs très initiés de l’orthodoxie: quelques évêques. le français est enseigné dans les Facultés de Théologie orthodoxe de Roumanie et il faudrait que les enseignants qui sont chargés de ces cours soient en mesure de les concevoir –dans un cas idéal. par l’intermédiaire de traductions massives (du grec. des livres de théologie. termes théologiques. Pour ce qui est de la langue roumaine. Ensuite. respectivement. la langue littéraire a pris naissance en même temps que la traduction du slavon des livres liturgiques. qui se crée depuis plusieurs décennies déjà. des revues. le plus étudié) entre les deux langues. Enfin. ce sont des termes qui relèvent (à l’intérieur de ce « domaine » confessionnel) de plusieurs champs sémantiques. pas forcément familiarisé avec celle-ci. nous sommes en mesure d’exploiter quelques dictionnaires très précis. Dans la culture roumaine. il y a également d’autres sous-catégorisations possibles : termes dogmatiques. etc. des hymnes. de théologie orthodoxe [7].francophone. Nous 58 . dans le sens d’encyclopédiques. des ouvrages de catéchèse ou de spiritualité orthodoxes. dans la plupart des cas. autrement dit. car. théologiques et spirituels en général. Les particularités d’un dictionnaire bilingue roumain-français. à des buts didactiques spécialisés. lexicalisés en français de façon différente selon les champs notionnels qui les caractérisent : termes liturgiques. orthodoxe. A l’intérieur de chacune de ces catégories. dont: des textes liturgiques proprement-dits (les offices de l’orthodoxie). des vêtements. des objets. En ce qui concerne les termes théologiques. termes de la pratique religieuse courante. nous devons opter pour des initiations plus larges. dont les équivalents roumains sont d’origine latine. etc. Les indications étymologiques sont relativement simples et « faciles » à faire. de « nomenclature » de spécialité. des prières. [6] Elle est composée de termes (simples et complexes) qui désignent de manière univoque des notions précises qui appartiennent à la religion orthodoxe . Cette complexité est donnée aussi par le caractère ambitieux du projet. propres à l’orthodoxie. comme les noms des fêtes ou des saints. en langue roumaine. il y a plusieurs sous-catégories : par exemple. de simples fidèles. de vouloir proposer non seulement des équivalences du domaine théologique (en principe. Nous revenons sur la précision déjà faite que la particularité la plus importante de cette terminologie est son aspect culturel. qui se propose de décrire et de saisir de façon lexicographique une réalité lexicale confessionnelle relativement nouvelle pour l’espace culturel français : l’orthodoxie. etc. des moines et des moniales orthodoxes qui pratiquent leur religion en France et en Roumanie et l’expriment en langue française et. des higoumènes de monastères (orthodoxes). le processus de création du roumain littéraire et du langage religieux (et surtout du style ecclésiastique) étant concomitant. il se pose également le problème du statut des noms propres spécifiquement orthodoxes. depuis le moment de l’implantation de l’orthodoxie en France [5]. par exemple. Nous étudions cette terminologie en travaillant sur un corpus de plusieurs types de sources religieuses orthodoxes écrites. français-roumain de termes religieux orthodoxes relèvent de la complexité de la démarche. Ce dernier a pour équivalent dans l’espace culturel français une terminologie orthodoxe. C’est à ce niveau surtout que nous sommes confrontée au problème de la définition lexicographique proposée pour chaque entrée.comme des cours de français spécialisé. au niveau des termes liturgiques. Afin de pouvoir les intégrer dans notre dictionnaire. on peut distinguer ceux qui désignent des livres. des offices. notamment) des textes liturgiques. slavonne ou grecque byzantine. mais de viser l’ensemble des champs référentiels et sémantiques de la vie religieuse orthodoxe. de la pratique liturgique et de la foi. C’est au niveau des ces traductions que se fixent en français les normes lexicales qui sous-tendent cette terminologie religieuse orthodoxe qui nous intéresse depuis plusieurs années déjà. la plupart des termes liturgiques et théologiques français étant des emprunts à la langue grecque moderne ou des mots d’origine latine. nous devons transgresser les cadres strictement délimités des dictionnaires bilingues qui ne comprennent pas de noms propres.

dont l’emploi dans des sources différentes prouve une intégration phonétique plutôt hésitante de l’emprunt grec en langue française: Pannychide. dans le dos. à l’origine. la divine Liturgie et la pannychide furent célébrées dans l’église d’hiver de Sihastria” (Le Père Cléopas: 140). au nom du Saint-Synode. La soirée débutera par un office religieux (pannykhide) (FSJC mars 2000.. panihidă.. francisée en sa finale. calimafki.. de kalypto. deux versions légèrement différentes du point de vue de l’orthographe étant parfois en circulation pour désigner le même objet référentiel. camilafki n. le père Denis Guillaume propose une explication etymologique très vraisemblable de l’existence de ces deux formes synonymes en français: „Kamilafkion. partiellement. « coiffure ». « coiffure » : „Nous confions à Sa Béatitude Daniel. aux jours fixés par l’église surtout certains samedis.. p.f.aura lieu le jeudi à la paroisse de la Sainte-Trinité. no 65.” (FSJC. quelques exemples concrets d’entrées lexicographiques.m. no 279. signifiant que ce couvrechef est fait en poil de chameau (kamilos). On retrouve la dernière graphie dans certains textes de la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale: „A l’occasion du 20ème anniversaire de sa mort.m. „Le 9 janvier 1999. la croix et les encolpia patriarcales. Par scrupule lexicographique. le 29 mars 1980. Exemples d’entrées lexicographiques caractérisées par des graphies non-identiques (au moins deux). Office des défunts. les fidèles étant invités à déposer tous les soucis du monde 59 . chez les Grecs. mais seulement la troisième stance.m. le kalimafki blanc. bonnet noir en forme cylindrique des moines et des moniales orthodoxes. Dans le Spoutnik. syn. par la suite. se trouve à la fin du Psautier. il est muni d’un petit rebord au-dessus du cylindre . en mettant en évidence les difficultés rencontrées dans notre démarche.. n. C’est peut-être le nom original. hymne chantée pendant la séquence liturgique de la Grande entrée. Et „kalimafkion” serait une métathèse. en principe des calques : Chérubikon n. chez les hiéromoines des pays slaves et en Roumanie. on ne chante pas le psaume 118. d’après le typikon traditionnel. ainsi que le troisième.m. influencée par la forme „kalymma”.. comme une nuit de veillée avant la mise au tombeau: „Il existe deux sortes de pannychides pour les défunts: la grande et la petite. parastas. quarante jour après le départ vers le Seigneur du Père Cléopas. n. il est complété lors des offices de l’église et à d’autres circonstances formelles. le septième et le quarantième jour après le décès et aux anniversaires.mentionnerons. appelé aussi Parastas. Heruvic. du grec Kamilafki. une soirée dédiée à la mémoire du Père Lev Gillet –un des premiers prêtres orthodoxes français de ce siècle. La plus importante concerne les normes lexicales qui définissent la terminologie religieuse en français et qui sont encore en train de se fixer.f. l’étymologie grecque”(Spoutnik: 7). c’est-à-dire les Evloghitaria des défunts” (Spoutnik: 9).. nous avons choisi de mentionner toutes ces formes. Dans la petite panychide. L’office de la Grande Pannychide. du grec kalimafkion. Kalimafkion n. célébré d’habitude entre le décès et les funérailles. par un voile qui tombe derrière.5). couvrir” (Spoutnik: 1156). ou pannykhide. sans prendre aucune attitude de rejet ou de sanction d’une forme ou d’une autre. dans la liturgie de rite byzantin” (Les mots du christianisme: 460). du grec panichida.. panichiris « célébration de toute la nuit » . p.2).. il y a des doublets établis entre des emprunts grecs et des termes français équivalents. qui donne le doublet panikhide) et. du grec cherubikon. Même chose que le kalimafkion. avec des contextes d’exemplification.. les insignes de la charge patriarcale: la Grammata Synodale. office de l’église en commération des défunts. On rencontre également en français des formes orthographiées différemment: pannikhides et pannykhides. n.. la mandyas patriarcale. Synonyme: parastasis : „du grec parastasis „s’établir auprès”. au niveau desquelles on remarque „le souci de ménager la forme slavisée (la translitération du slave. cet office durait toute la nuit. calimafcă. Prononciation: panikide. D’autres part.

m. chante le troisième trisagion avec les concélébrants » (Spoutnik : 259). Lettres : 7). 2. Lettres : 50). après le coucher du soleil ? –Toi. frère. saint fort. comme dans le cas du trisagion. saint immortel. avant le transfert des dons. Seigneur.m. chant. « Il est vrai que certains Gérondas déconseillent la lecture d’Abba Issac de peur que leurs disciples ne partent au désert » (Père Païssios. pratiquant ce qu’il dit plutôt que l’enseignant seulement. Cantauque: 39). riche en vertus. proposée par l’archimandrite Jacob. et la forme latine – sanctus. une tendance de francisation des emprunst grecs qui caractérise la traduction française des liturgies eucharistiques de saint Jean Chrysostome et de saint Basile le Grand. On peut remarquer. d’inspiration biblique (Is 6. Alleluia ». Elle est distincte du « sanctus » tout en ayant la même origine » (Divines Liturgies. l’hiéromoine Marc (le traducteur). Dans la traduction française d’un livre de spiritualité roumaine. gheron : « Le bienheureux Géronda Païssios l’Hagiorite naquit à Farassa de Capadoce le 25 juillet 1924 » (Père Païssios. à Pâques. Trisagion n. hymne du Trois-fois-saint.1ss) qui célèbre la suréminente sainteté divine. Goldman du monastère orthodoxe de Cantauque (les trois auteurs de la traduction) [9]. tenant le dikirion et traçant avec lui un signe de croix sur l’évangéliaire. Le samedi de Lazare. déposons tout souci du monde.” Ce terme est employé en même temps que le syntagme français l’hymne des Chérubins: „Le choeur. à Noël et à la Théophanie.. Elle est appelée en grec « trisagion ». părintele . Le troisième dimanche de Carême et pour l’Exaltation de la Sainte Croix. à la forme grecque ressentie comme marque lexicale de la tradition grecque et surtout athonite. le Trisagion est remplacé par le chant suivant : « Vous tous qui dans le Christ avez été baptisés. la forme grecque – trisagion. Cantauque: 176). le père. mais avoir beaucoup d’amour à l’égard des autres » (Père Païssios. l’Ancien. N’as-tu pas vu comme tu es maigre ? » (Le Père Cléopas : 185). Cet emprunt grec est employé en même temps que le syntagme français équivalent (un calque lexical) l’Hymne trois fois sainte : « Triple invocation. « vieux ».(comme relevant d’un autre système linguistique. mais français) est proposé comme norme lexicale explicite dans le Lexique qui clôt la traduction par élimination des deux possibles formes concurrentes. à la Pentecôte. Le syntagme l’Hymne trois fois sainte (même si un peu long. répondit l’Ancien. appellatif. et nous glorifions ta sainte Résurrection. 1. le samedi saint. pluriel: gérondas... du grec géron. Géronda n. avant la lecture de l’épître : « Saint Dieu. chanté. » : « Lorsque la Liturgie est célébrée par un évêque. le hiéromoine Elisée et le père Y. vous avez revêtu le Christ. bénissez que je mange une fois par jour. qui peut être ou non supérieur d’un monastère de moines : « Que ton Géronda soit un homme spirituel. et qui.terrestre afin de recevoir le Roi de toutes les choses. sur la vie du père Cléopas. bătrânul. grand père spirituel. rejoignant ainsi le choeur des anges pour la célébration commune de la liturgie eucharistique: „Nous qui représentons dans ce mystère les chérubins. le Trisagion est remplacé par un autre chant : Nous nous prosternons devant ta croix. le trisagion est chanté d’abord deux fois par le choeur. trisaghion. non français). en l’honneur de la vivifiante Trinité. Le Géronda doit être dur seulement envers lui-même. Lettres: 74) . d’habitude. chante la première partie de l’hymne des chérubins” (Divines Liturgies. préfère employer la forme française l’Ancien. car ayant un référent différent). du grec trisaghion. aie pitié de nous». chantons l’hymne trois fois sainte. 60 . Puis l’évêque.(comme non-équivalente. gheronda.. nonroumaine : « Un frère pratiquant l’ascèse se rendit une fois chez lui et demanda : « Père.

: petit habit et microschème. L’Octoèque a été formé à Jérusalem entre 614 et 1009 comme supplément poétique à l’Horologion tandis que se constituait le Triode.. il disait après avoir inscrit leur nom sur un dyptique: „L’office le plus important pour les malades est celui des Saintes huiles. un claque) Le Livre des Heures: „Outre les livres d’Heures conformes à l’usage actuel. Diptih (Mitrofanovici : Liturgica Bisericei ortodoxe). în sensul de listă cu numele celor pentru care dorim să se roage preotul. prenant le grand paramandias (scapulaire) et le tenant de la main gauche.m.. ensuite participez à l’office des Saintes huiles” (Le Père Cléopas: 152). On l’appelle parfois Livre de vie. Cantauque: 169). Aussi. pour refréner et brider tous les désirs de la chair” (Office du grand habit angélique: Grand Euchologe: 111). livre liturgique qui comprend le typique des différentes heures des offices: „Dans un deuxième temps apparaît le cycle des offices hebdomadaires. ainsi que le cycle pascal. que les moines de petit habit portent sur leur dos. du grec paramandias. moine microschème : 61 . confessez d’abord tous vos péchés. sous la tunique. qui contiennent les noms des vivants et des morts pour qui le prêtre priera spécialement: „Dyptiques: registre des défunts ou vivants dont on fait mémoires au cours de la Divine Liturgie. à Constantinople. comme vêtement d’incorruptibilité et de pureté spirituelle et corpsorelle et pour se souvenir constamment du joug suave du Christ qu’il prend sur lui et du fardeau léger qu’il porte.m. La lecture des diptyques au cours de la Divien Liturgie a beaucoup varié. Ceaslov. Dans ce cas. Ou bien. „Le Supérieur. du grec horologhion. n. il n’est d’aucune utilité si la personne ne se confesse pas. de la fin du VIIIe siècle à 1204 (invasion des croisés).Horologe n. Elle est située actuellement pendant l’anaphore” (Divines Liturgies. Paramandias. l’usage a imposé comme norme lexicale la forme francisée. et il est tenu au moyen de cordons se croisant sur la poitrine” (Spoutnik: 1192).m. Par exemple. dans la traduction française du Livre des Heures faite par la Fraternité orthodoxe en Europe Occidentale: „Le Livre des Heures (Horologion. respectivement. petit carré d’étoffe sur lequel sont brodés tous les instruments de la Passion. en slavon d’église) constitue l’ossature des offices de la liturgie orthodoxe et correspond à ce qui est appelé dans la liturgie latine l’ordinaire” (Livre des Heures: 4). ou Horologion n. dit: Notre frère reçoit le scapulaire complet du grand Habit angélique. Syn. comme complément à l’Octoèque” (Paprocki :57). Paraman.m. acatist. „l’Horologe des Veilleurs” présente 24 petits offices pour les heures du jour et de la nuit” (Le Spoutnik: 1136). Néanmoins. pour faire la différence par rapport aux moines du grand habit ou les moines mègaloschèmes) : moine du petit habit et. au pluriel. dans les syntagmes (employés assez rarement. intentions de prières confiées au prêtre au début de la liturgie eucharistique. pomelnic. Emploi assez rare au singulier: „Aux malades qui venaient chez lui. en grec. l’équivalent du scapulaire latin: „Comme un scapulaire. le terme d’horologe peu s’appliquer à d’autres modes d’offices. où un seul terme français correspond à la même réalité confessionnelle désigné par le terme roumain équivalent: Diptyques. il y a également des cas heureux. du grec dipticha. les moines de petit habit (microschèmes) portent le paramandias sur le dos. n. qui se voit concurrencer de plus en plus par le syntagme français (de type explicite.. Cependant. înv. Tchassoslov.

Il apparaît du temps de al controverse iconoclaste. En ce qui concerne les noms des saints et des pères de l’Eglise (dont la plupart se retrouvent parmi les saints). Paramonie de la Théophanie) . cu viaţă desăvârşită : « Părintele Gavriil ascultându-ne a povestit atunci despre avva Paisie. le Cénobiarque . Exaltation de la Ste. ebr. Le vin et l’huile sont permis si l’une de ces fêtes tombe un samedi ou un dimanche » (Calendrier St. întemeietor şi căpetenie a unei comunităţi monastice de la începuturile monahismului oriental: „Din acestea vedem că în planul aşezării frăţiilor în multele mănăstiri din Tabena era un mare avvă căpetenie peste toate mănăstirile”(Rînduielile vieţii monahale: 69): abba. accompagnées de quelques informations sur la date à laquelle ils sont célébrés dans le calendrier orthodoxe (nouveau. Croix. elles seront construites de la même façon: Avva. qui consigneront les équivalences entre le français et le roumain. le 29 août . 10. tricher. le Confesseur (calque sémantique) – Mărturisitorul . que l’on peut trouver dans des calendriers liturgiques orthodoxes (nous travaillons sur trois calendriers différents. ajunul (Crăciunului sau al Bobotezei) . etc. Les noms des fêtes s’y retrouveront également : Paramonie n.. le Cavsocalvyte – Cavsocalivitul (en grec : « brûleur de cabanes » . Les déterminants indiquant les particularités spirituelles qui font partie des noms des saints apparaîtront dans l’économie du dictionnaire aux côtés des noms communs: le Reclus (calque sémantique) – Zăvorâtul. le 14 septembre. à certaines occasions. ainsi que sur un calendrier en ligne). Antoine : 31).. Nous ferons place dans le dictionnaire aux noms propres également. duhovnicul de la Frăsinei” (Lumea monahilor nr. aprilie 2008: 28): abbé. Un seul exemple : 62 .. le Dictionnaire encyclopédique de connaissances religieuses des époux Branişte. « office du petit habit pour la réception du mandyas » (Grand Euchologe :88). symbolisant la sainte Trinité: „Le trikirion est un chandelier à trois cierges symbolisant la Sainte Trinité.începătorul vieţii de obşte (calque lexical) . rarement allumés” (Paprocki: 147). tată. il est utilisé exclusivement par les évêques” (Paprocki: 191). mare părinte duhovnic. calque lexical). dont nous proposerons les équivalents en français. călugăr cuvios. Il est impossible d’approximer en langue française ces noms de saints que nous connaissons en roumain à cause de l’existence en français des équivalences exactes. En ce qui concerne les entrées lexicographiques roumaines. Actuellement. lorsque les prêtres et les fidèles portaient de tels cierges lors des processions. eux-aussi constitueront des entrées lexicographiques à part entière.f. m. abba. s. Pluriel: trichiria: „Devant les icônes principales de l’iconostase sont disposés deux grands chandeliers à trois cierges (des sortes de trikiria). părinte. 2. Jean Baptiste. les pères de l’Eglise). petit chandelier portant trois cierges qui se croisent au milieu. Il y a en roumain un excellent instrument lexicographique qui nous sert de guide et de point essentiel de référence dans notre démarche. Trikirion n. ou bien pour la vie liturgique (les fêtes de l’orthodoxie). dont deux monastiques.« Le moine microschème porte encore. du grec paramoni „veille”. grégorien) et leur vie. du grec trichirion. notamment à ceux qui sont représentatifs pour la vie et la doctrine de l’Eglise (les saints. Décollation de S.m. 1. abbé. paru en 2001 à Caransebeş. le mandyas. utilisé par l’évêque pour bénir les fidèles. veille des fêtes de Noël et de la Théophanie : « Vigiles et fêtes où l’on jeûne : On jeûne comme les mercredis et vendredis de l’année les jours suivants : Paramonie de Noël . Ce degré n’existe pas dans les monastères grecs de la Sainte Montagne qui en cela ont gardé l’ancien usage » (Petit guide : 78) .

dr. [2] Le Tourneau. dr. Daniel. qui relèvent du type particulier de référentiel auquel la terminologie concernée fait référence : des réalités religieuses. Ioannichié. Monastère Saint-Antoine-Le-Grand. Caransebeş : Editura diecezană. et l’assiduité pour la prière. Le Père Cléopas. Caransebeş : Editura diecezană. Théorie. Teresa (1998). Dicţionar de teologie ortodoxă A-Z. La Terminologie. introduction de Jean-Claude Larchet. 63 . Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase. autrement dit des représentants des églises traditionnellement orthodoxes établis en France. [7] Bria. Y. Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase. pourvus de leur définition. (2002). Bucureşti : Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. începătorul vieţii de obşte. suivie de l’émigration russe vers l’Occident. collection « Grands spirituels orthodoxes du XXe siècle ». Rome : Diaconie apostolique. Ion. prof. Suceava : Editura Universităţii Suceava. dr. Otawa : Les Presses de l’Université d’Otawa –Armand Colin. pr. avec des défis permanents. protestantisme. Otawa-Paris. cuvios. Paris : Seuil. le hiéromoine Elisée et le père dr. [9] Divines liturgies de saint Jean Chrysostome et de saint Basile de Césarée (2006).. la miséricorde envers les pauvres et les malades. orthodoxie. catholicisme. Paris : Seuil. Paris. D. préface de Mgr. Par l’équipe de Catéchèse orthodoxe. métochion de Simonos Petra. saint. méthode et applications. Otawa-Paris. Fêté le 11 janvier. par lesquels une discipline scientifique ou technique réfère aux notions qui la constituent : Cabré. [5] La plupart des théologiens orthodoxes et des pères spirituels français considèrent que les deux événements qui se trouvent à l’origine de la réimplantation de l’orthodoxie en France sont la révolution bolchevique de 1917. 547. Il laissa en héritage à ses disciples trois grandes vertus : une ascèse sévère et une foi inébranlable. Dicţionar de teologie ortodoxă A-Z. Bria. p. saint Théodose (423-529) a été le chef spirituel d’une grande communauté de moines en Palestine. Par conséquent. [6] La terminologie est définie généralement comme l’ensemble des mots et expressions. (1981). – Teodosie cel Mare. Voir Dumas. Dictionnaire d’analyse du discours. Par le Père Denis Guillaume. Théorie. Cabré. REFERENCES BIBLIOGRAPHIQUES Balan. cénobiarque voulant dire « chef des cénobites ». Terminologie est parfois synonyme de nomenclature et de langue de spécialité (ce dernier syntagme étant employé dans la didactique des langues) : Charadeau P. Lausanne : l’Age d’Homme. dr.Théodose le Cénobiarque. Fayard. métropolite de la Moldavie et de Bucovine. Monastère de la Théotokos et de Saint Martin : Domaine de Cantauque. D. (2001). NOTES [1] Dumas. pr. La Terminologie. (2001). deux exigences majeures sont incontournables pour la bonne réussite du projet: une familiarisation avec les contenus confessionnels de l’orthodoxie et une excellente initiation lexicale dans les deux langues (le roumain et le français) concernées par ce type de terminologie spécialisée. prof. nouveau Synecdimos (1997). Calendrier liturgique 2008. la rédaction d’un dictionnaire bilingue spécialisé de termes religieux orthodoxes est une entreprise de taille mais passionnante. L’Orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. confessionnelles. Felicia (2009).. Ion. Dominique (2005). [8] Branişte. in Atelier de traductions. des Serbes. [3] Vocabulaire théologique orthodoxe (1985). Charadeau P. « Traduire un texte roumain de spiritualité orthodoxe en langue française ». et l’exode des Grecs de l’Asie mineure après 1922. Traduites du grec par l’archimandrite Jacob. pr. Ene. prof. père (2003). Teresa (1998). pr. Felicia (2008). no 9. méthode et applications. traduit du roumain par le hiéromoine Marc. [4] Le Spoutnik. Les mots du christianisme. (1981). Bucureşti: Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Otawa : Les Presses de l’Université d’Otawa –Armand Colin. 2005. Comme on peut bien le voir. Iaşi : Casa editorială Demiurg. prof. Maingueneau. culturalisées . (2002). ensuite par des Roumains. Dictionnaire d’analyse du discours. Paris : Cerf. l’orthodoxie a commencé à être pratiquée dans l’Hexagone par ces communautés de Grecs et de Russes. Branişte. Goldman. Ene. Maingueneau. pour lesquels ont été créés des diocèses des églises-mères.

sfânt (2001). L’archevêque Joseph. Em. Guillaume. 11-13 juillet 2008. Lettres. Vocabulaire théologique orthodoxe (1985). as he or she must include encyclopaedic explanations. Rome: Diaconie apostolique. bulletin hebdomadaire d’information de la MOREOM. protestantisme. « Traduire un texte roumain de spiritualité orthodoxe en langue française ». Le Spoutnik. traduit du polonais par Françoise Lhoest. we should mention bilingual technical dictionaries that focus on very specialised lexicons. Parma: Diaconie apostolique. Petit guide des monastères orthodoxes de France. As regards the French language. préface par Irénée-Henri Dalmais. Paris : Fayard. SOURCES FSJC : Feuillet Saint Jean Cassien. but as specialised as them. Felicia (2009). Paris : Cerf. Rînduielile vieţii monahale. moine du Mont Athos (2005). it is a special terminology. Among them. orthodoxie. Le mystère de l’Eucharistie. éditées avec la bénédiction de S. Grèce. Monastère de la Théotokos et de Saint Martin : domaine de Cantauque. Henryk (1993). different from the technical ones. père (1992). nouveau Synecdimos. le hiéromoine Elisée et le père dr. Traduit du grec par Soeur Svetlana Marchal. The main problem the author of such a dictionary must cope with is the need to enlarge the classical principles of writing a bilingual dictionary. genèse et interprétation de la liturgie eucharistique byzantine. Traduites du grec par l’archimandrite Jacob. Les mots du christianisme. Par l’équipe de Catéchèse orthodoxe. 2008. Actes du Colloque international « la Traduction du langage religieux en tant que dialogue interculturel et interconfessionnel ». ABSTRACT Bilingual dictionaries are essential lexicographic instruments for learning a foreign language. there are especially technical dictionaries: legal French. Dumas. Denis. Païssios. hiéromoine (2008). dossier : La traduction du langage religieux (I). Bucureşti: Sofia. Dominique (2005). 64 . Grand euchologe et arkhiératikon. ***Lumea Monahilor. Métropolite de la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale. Livre des Heures contenant les offices quotidiens de l’Eglise orthodoxe (2005). L’Orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. would want to be an initiation tool for translators of Orthodox texts to what we call the Orthodox religious terminology in French. Felicia (2008). Dumas. A Romanian-French. par la Fraternité orthodoxe en Europe Occidentale : Mayenne. Iaşi: Casa Editorială Demiurg. medical French. Y. Vasile cel Mare. Samuel. Guillaume. Suceava : Editura Universităţii Suceava. Liturgica Bisericei Ortodoxe. Cernăuţi. catholicisme. French-Romanian dictionary of Orthodox religious terms. they also convey semantic contents from one culture to another. Goldman. Vasile (1929). Paprocki. no 9. Le Tourneau. Monastère de Cantauque. seconde édition corrigée et complétée. Being related to culture. Paris : Cerf. Mitrofanovici. etc. père.Divines liturgies de saint Jean Chrysostome et de saint Basile de Césarée (2006). Edité avec la bénédiction de l’assemblée des évêques orthodoxes de France. business French. Edité par le Monastère Saint-Jean-le-Théologien : Souroti de Théssalonique. père (1997). the first of its kind. in Atelier de traductions. Denis.

după cum tot ca o evidenţă se impune indicarea. „bani gata”. anume aceea de căutare şi găsire doar a originii cuvintelor (p. „a încăleca pe-o şa” (considerată „o veche moştenire latină”. printre care „zile albe”. „a făgădui marea cu sarea”. evidentă. aşadar. un punct de vedere asupra căruia autorul citat a revenit în mai multe rânduri. pentru Hristea. „a da bani de ciubote – a plăti ciubotele” (ce aparţin dreptului cutumiar românesc. larg. originea. că Hasdeu. de diferite tipuri. idee ilustrată prin versuri dintr-un bocet din Moldova: „Pânza albă şi frumoasă. în textul de faţă. perspectiva istoriei limbii române. „adânci bătrâneţi” (care ar însemna „vârstă încovăiată”. Introducere Precizăm faptul că. atestă faptul că însăşi moştenirea din latină în materie de expresivitate depăşeşte cu mult reprezentările despre un idiom „cu-ndemnuri pentru vite”. „a urmări pe cineva până-n pânzele albe” („pânza albă” simboliza „mormântul”. la distanţă de etimologia frazeologiei.) în accepţia cea mai cuprinzătoare a acestui concept” se face şi atunci „când explicăm naşterea unei locuţiuni sau expresii” (Hristea 1972: 123). Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. în articolul Din problemele etimologiei frazeologice româneşti. Demersul de faţă are în vedere o cu totul altă categorie de frazeologisme. la nivelul competenţei expresive. pentru scurtarea exprimării. pentru care în această preocupare a lingvisticii se încadrează demersurile consacrate evoluţiei tuturor faptelor de limbă (numită de savant derivare) şi reconstituirii lor. Or.v. Or. cea atribuită cândva de Hasdeu. în sensul. din perspectiva raporturilor dintre cauză şi efect.. cu preocupări de repertoriere sau chiar de sinteză.Stelian DUMISTRĂCEL.1. proiectând-o în domeniul cercetării frazeologiei. a sursei împrumutului./Să fie mortului casă”). idiotismele. dar şi cot la cot. de referire la relaţia dintre idei). în accepţiunea cea mai largă. Sensul intervenţiei lui Hasdeu era. care porneşte de la Hasdeu. în cele mai multe astfel de cazuri. le vom numi „sintagme”. „a da bani de miere” (citată în acelaşi volum din DA). 13). discutate de autor în secţiuni ce se referă la „etimologie multiplă” (pentru modul lunar. folosim termenul etimologie (într-o relaţie sui-generis cu biografie şi motivaţie). şi anume expresiile idiomatice. respectiv la „calcuri totale şi parţiale” (pentru numeroase construcţii). în dicţionare. de exemplu. însă. Este destul să amintim. n. făcând 65 . de exemplu. „a-şi găsi bacăul”. s. şi ţinând seama şi de datele ce depăşesc însăşi sfera propriu-zisă a lingvisticii (Hasdeu 1972: 13-24). „a pescui în apă tulbure” (expresie în legătură cu originea căreia Hasdeu exprimă o îndoială: „a pescui în apă tulbure pare a nu fi poporană. în acest domeniu se înscrie şi cercetarea semantică (numită de Hasdeu ideologică. curva senecta). numind „zilele fericite”. totuşi. Iaşi ETIMOLOGIA UNITĂŢILOR FRAZEOLOGICE ÎN DICŢIONARELE LIMBII ROMÂNE 1. (şi) ca lexicograf. alb). depăşirea accepţiunii „rudimentare” pe care o avusese termenul „cu sute şi chiar mii de ani înainte de naşterea linguisticei”. frazeologismele de un tip pe care. mare de sânge etc. „a jura pe barbă”. s-a ocupat de provenienţa a numeroase frazeologisme. pentru care evocă posibilitatea moştenirii din latină (explicaţie citată în DA 1913. „obiceiului pământului”). în urma studiului. „tot etimologie ori şi etimologie (subl. prezentă la Hasdeu sau Vasile Bogrea şi ilustrată exemplar de Eugen Coşeriu în cadru romanic. ci un împrumut nou de la francezi”). Această viziune a fost comentată şi dezvoltată de Theodor Hristea. război rece. aspect asupra căruia ne-am oprit dat fiind faptul că importante lucrări recente. 1./Frumoasă şi de matasă/Şi scândură prea aleasă. ca un corespondent semantic al lat.). Obiectul analizelor lui Hristea din articolul menţionat îl constituie. enunţuri figurate romanice care se regăsesc şi în dacoromână reflectând subtilităţi. de la sunete la structuri sintactice. se ţin. etimologia construcţiilor respective devine.

dacă. caput lupinum gerere.a. şi. La puce à l'oreille. majoritatea ca obiect al redactării unor articole din Etymologicum Magnum. cu subtitlul „Deutsche Redensarten und was dahinter steckt” (aşadar „şi ce se ascunde.. Numeroase sunt incursiunile în „biografia” expresiilor pe care le face Vasile Bogrea. „a o lua cu otuzbirul”. atunci „întâmplările” din viaţa idiotismelor. Tübingen. Lazăr Şăineanu (Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române. se retrăgea în pădure şi era hăituit asemenea lupului. din 2001. în Lexikon der sprichwörtlichen Redensarten (1994) ş. a fiarelor sălbatice). Chiţimia. „Ein Weib ist ein Weib”. am luat în consideraţie contribuţiile importante la care ne-am referit. din literatura franceză de specialitate. deosebit de „firavă” grafic. ne putem referi la o lucrare clasică de teorie. „ortus. Zur Notwendigkeit einer vergleichenden romanischen Phraseologie. Gh. un alt lexicograf – colaborator al lui Puşcariu la Dicţionarul Academiei (seria veche). Vrabie sau H. „Tenir Dieu par les pieds”. „opt. quanta siccum iecur ardeat ira” . 1975). „a umbla teleleu”. „trebuie să aibă biografie. sau Claude Duneton. cum sunt Balkanismen oder Romanismen? Methodisches zum sog. Stuttgart.comparaţia cu numele naraţiunilor similare din vechea italiană. la istoria limbii. Codru Drăguşanu). „a trage sforile”. Tuturor acestor autori le datorăm nu numai clarificări privind geneza şi evoluţia stilistică. Anthologie des expressions populaires avec leur origine (1979). Or. Stahl). Th. ci chiar semnalarea unor expresii.-A. Există o foarte bogată literatură de profil în acest domeniu. ce se află îndărătul acestora”. dar şi editând „cuvintele din bătrâni”. rum. femme que femme. Sextil Puşcariu. Florica Dimitrescu. afr. „luna lui traistă goală”. Lucrări de referinţă germane: Kurt Krüger-Lorenzen. „a da în stambă”. „a trage butucul”. rum. mai ales când reflecţiile despre sensul lor sunt rezultatul unor confruntări de spaţii geopolitice şi culturale. München. Hristea. Astfel de preocupări duc inevitabil. NO CABE DUDA. Contribuţii fundamentale în acest domeniu are Eugeniu Coşeriu. „a nu şti nici o iotă” (după numele unei litere greceşti. Stahl ş. cu sensul de ‘a întrece măsura (oricărei previziuni)’. iota [ι]). a diferitelor elemente şi structuri ale vocabularului acesteia. G. Gh.a. Lutz Röhrich. „orice cuvânt este o uitare”. dar benefic. 1. Graur. Del Chiaro). pe lângă monumentala culegere de Proverbe ale românilor publicată de Iuliu Zanne şi principalele dicţionare ale limbii române. 202). adică trebuie să i se fi întâmplat ceva” (Noica 1987: 7. din cuvânt în cuvânt. 1987. scos de sub protecţia legilor. deoarece cuvântul vechi. novella a cavalo „povestire de-a-n-călarele”. în care apărea frecvent expresia in albis decessit). a lui Pierre Guiraud. „a lua ochi de fiară” (raportare la formula juridico-consuetudinară. 1982. „frumos de muc = frumos de frunte”. 1979 ş. „a fierbe piatră scumpă”. prezintă un interes sporit.3. mortus” (cf. Al. în studii de sinteză de largă şi profundă erudiţie. lat. ca şi la câteva dicţionare: Maurice Rat. Expresii româneşti. Preocuparea noastră pentru această temă (şi cunoaşterea situaţiei) este în legătură (şi) cu redactarea dicţionarului nostru de expresii. de exemplu. Philippide.. ai căror autori sunt A. nodum in scirpo quaerere”). păstrate adesea infidel în memoria limbii. Candrea şi August Scriban. Max Niemeyer Verlag. femeia ca femeia. Biografii – motivaţii. „(a urmări) până-n pânzele albe” (cu trimitere la vechile inscripţii creştine. în care..C. savantul propunea o descendenţă din epoca romană) etc. Sp. intitulat.H. ca şi altele. lexicografii I. 1979. printre acestea: „a bate berbunca”.Juvenal). NU ÎNCAPE ÎNDOIALĂ. „a arde la ficaţi” (existenţa aceleiaşi forme mentale la romani: „quid referam. ce se referea la fugarul care. situaţie din care poate fi scos. «Balkansprachbund». dar şi de un transilvănean ce trece în deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea la sud de Carpaţi (I. Iorgu Iordan (în primul rând. după cum scria Constantin Noica. Les locutions françaises (1973). 1960). latinească. cu-a brânzei” [nouă este un adaos]. 66 . expresiv. „a da ortul popii”). I..H. „a căuta nod în papură” (s-a sugerat ipoteza moştenirii acestui context figurat direct din latină: „a căuta sau găsi nod în papură e. consemnate de călători străini prin Ţările Româneşti (Bandinus. Ghibănescu.a. ‘a fi de nedescris’. Das geht auf keine Kuhhaut – „asta nu încape nici pe o piele de vacă”. la a doua ediţie. Tohăneanu. Pînă-n pînzele albe. Stilistica limbii române. 1900). „a fi slab de înger”. venind din alte direcţii. cele mai multe adevărate relicte ale „amneziei sociale” (H. Dictionnaire des locutions françaises (1973).

apare un anumit tip de trimiteri şi pentru expresii propriu-zise.v.2. O cu totul altă situaţie constatăm în cazul unor frazeologisme. „Au fig. ridicole. with kid gloves pentru „a umbla/a se purta cu mănuşi cu cineva”. désigne un chevalier] Jeter le gant. Cităm după DLR 1965-1968. Nu mai puţin concludent este cazul sintagmei sânge rece. scândură: scândură de scăpare sau de salvare. 2. s. Pentru comparaţie. de exemplu..1. cu multă politeţe (faţă de cineva). pare a fi în aceeaşi situaţie cu „a arunca cu căciula în câini”!). indicarea etimologiei frazeologismelor pare să fie o preocupare facultativă. evident culte. à cette coutume] Jeter le gant. réf. Ceea ce lipseşte în DLR este însă faptul că nu se precizează că expresia în discuţie nu a fost creată pe teren românesc. se indică sursa pentru cale ferată: după fr. prendre des gants avec qqn”. În unele cazuri. a provoca pe cineva. p. se indică provenienţa din diferite limbi străine a frazeologismelor de tip „construcţii”. În DLR 1975. Se battre contre des fantômes. germ.v.. Bolintineanu. s. rece. planche de salut. Câteva exemple: în DA 1940. se forger des chimères”). Lancer un défi à quelqu'un” (N. [P. exact la fel cum este prezentată expresia respectivă.v. sans ménagement. Accepter le défi”. de exemplu. în DLR 1965-1968. DICŢ. planche de sauvetage”. evil. gener. de regulă a celor transparente. „combattere contro i mulini a vento” (TLIO) etc. unde în primul rând. Prendre quelque chose avec précaution. or opponentm . Ne pas mettre ou ne pas prendre de gants (avec qqn). se face distincţia între categoriile «propriu» (planul realiilor) şi «figurat» (planul expresivităţii): A. găsim „(Livresc) a se bate (sau a se lupta) cu morile de vânt = (cu aluzie la personajul Don Quijote din cartea lui Cervantes) a întreprinde acţiuni inutile. Jeter le gantelet aux pieds de son adversaire pour le défier au combat. jeter le gant à la face de qqn. în treacăt. s. to tilting at windmills. avec douceur. pentru locuţiunea adjectivală şi adverbială cu sânge rece găsim explicaţia „cu calm. allus. „[Le suj. sau. se battre contre des moulins. cale. a se lupta cu duşmani ireali”. it. s. partir en guerre contre des moulins à vent.v. à un épisode célèbre de Don Quichotte de Cervantès] Attaquer. „gegen Windmühlen kämpfen … es ward von der Donquichotterie und den Windmühlen . şi to handle smb. de exemplu. cu trimitere expresă: [„from the episode in Don Quixote by Cervantes in which the hero attacks windmills under the illusion that they are giants]: an imaginary wrong.B. 67 . Relever ou ramasser le gant. Mettre ou prendre des gants. vezi. voie ferrée. gener. 1848. Agir ou parler sans précaution. ci a fost tradusă. probabil chiar din franceză (citate din Camil Petrescu şi. s. mănuşă: „Expr. formula având circulaţie internaţională. Stadiul actual în lexicografia românească În dicţionarele româneşti.3.. Negruzzi. de exemplu. care au ca suport lexical termenul mănuşă. 2. Să notăm. engl. gesprochen” (Grimm). Şi.usually used in the phrase to tilt at windmills” (Merriam-Webster).2. şi în engleză: to throw down the gauntlet to smb. dar nu sunt de exclus nici alte „modele”. În principiu. în DLR 1986-1994. că un corespondent identic lexical pentru a arunca cuiva mănuşa există. des ennemis imaginaires. şi în TLFi („[P. moară. În DLR. cf. 2. a primi provocarea (cuiva)”. „calc după fr. mai departe: „Prendre qqc. a arunca (cuiva) mănuşa = a provoca pe cineva la duel.v. a ridica mănuşa = a primi provocarea (cuiva) la duel. din Vasile Alecsandri). partea 1. p. a umbla (sau a se purta cu cineva) cu mănuşi = a se purta cu atenţie şi îngăduinţă. avec des gants. trimitem la TLFi. şi avem în vedere în primul rând Dicţionarul Academiei (DA şi DLR). în formă parafrazată. cu prezenţă de spirit” (citate din „Curierul românesc”. B.

Coşeriu 2009: 73-111). având ca rezultat metafora. sau care sunt posibile în toate limbile” (Coşeriu 1996: 141). Nu apare niciun „marker” privind provenienţa formulei (măcar de tipul „livresc” – ca la a se bate cu morile de vânt. respectiv „Dicţ. adv. dar punctul nostru de plecare.1. pe care o prezentăm rezumativ în cele ce urmează. ci şi prin intermediul „competenţei extralingvistice”. definite în paragraful despre „bazele raţionale”. 1996: 41-45). ca studiu etnolingvistic aplicat mai multor limbi. în funcţie de cele două categorii de idiotisme (termen folosit în sensul cel mai larg) la care ne-am referit anterior (Dumistrăcel 1980: 136-138): „cópii ale realităţii” şi „imaginare”. pe de altă parte. cold blood” (Merriam-Webster).”. Or. Aşadar.2. sintagma din limba română este însă un calc. editorial. după precizări pe care le-a adus savantul citat în interviul-maraton intitulat. 3. cercetarea funcţiei denominative a metaforei. Este vorba de trei sensuri diferite pe care le presupune această relaţie: mai întâi. cf. Dacă ţinem seama de „cunoaşterea lumii” în cele două ipostaze 68 . posibile şi empirice. O proiecţie de teorie a limbii privind evaluarea frazeologismelor din perspectiva etimologiei Paralelismele l e x i c a l e ş i în ceea ce priveşte e n u n ţ u l constatate anterior impun referirea la problema „universaliilor lingvistice”. pe baza căreia. cf. Dat fiind faptul că această „cunoaştere a lumii” nu numai că influenţează expresia lingvistică. cu trimitere la exegeza coşeriană. şi germ. iar. discutată etimologic pe larg de Theodor Hristea. autorul face distincţii pe mai multe planuri: universalii necesare (sau absolute). în cadru social. Din perspectiva funcţiei denominative a metaforei. Menţionăm faptul că Eugeniu Coşeriu nu a vorbit despre „universalii frazeologice”.3. prin urmare exprimă cunoaşterile. recent. existenţa unor idiotisme comune mai multor limbi. kaltblütig (adj.şi etnolingvistica. poate fi evaluată sub semnul „universaliilor frazeologice” (în legătură cu bibliografia problemei. limbajul „reflectă cultura nonlingvistică”. aplicat în diverse contribuţii. după DLR. În aceeaşi ciudată situaţie se află chiar sintagma război rece. Coşeriu 1974. 3. adică prin „intermediul cunoaşterilor. fiind „actualitatea culturii” (după Hegel). universalii de funcţionare şi de desemnare (Coşeriu. cf. limbajul însuşi este forma primară a «culturii». 3. Pornind de aici. în sfârşit.) „cu sânge rece”. şi Dobrovol’skij 1988).Maiorescu). care a făcut parte din comisia de etimologii a tomului respectiv (!). şi la teoria coşeriană a relaţiilor dintre limbaj şi cultură. În ceea ce priveşte clasificarea acestei categorii lingvistice (spre deosebire de „universalitatea ca generalitate istorică”). cf. ne interesează universaliile de „desemnare”. literally. Bazele acestei teorii au fost formulate de Eugen Coşeriu în comunicarea Les universaux linguistiques (et les autres. sub titlul Universaliile limbajului şi universaliile lingvisticii. cultura nonlingvistică şi competenţa extralingvistică „asigură justificarea raţională a etnolingvisticii” (Coşeriu 1994: 139). „nu se vorbeşte numai cu ajutorul limbajului”. Lingvistica integrală (Coşeriu 1966: passim). trebuie să ne referim. sau în toate limbile cunoscute. Coşeriu 1994). sang-froid. după fr. însă. ci o şi determină într-o oarecare măsură. Bazele şi sarcinile lor. ale acestor relaţii (din studiul privind Socio. ca la a arunca cuiva mănuşa. preluat ca atare în engleză: „sang-froid: Etymology: French sang-froid. categorie pe care o coroborăm cu aceea de universalii stilistice (din punctul de vedere al domeniului lingvistic în care se manifestă). cu gura rece „fără a mânca sau a bea ceva”. a apărut traducerea textului. am formulat acest concept mai ales în dicţionarul de expresii amintit. formula pare să aibă acelaşi statut ca şi loc. Pentru tema de faţă. UL sunt „fapte care se află în toate limbile. 3. a obiectivării creaţiei umane (a „spiritului creator” – sens care justifică lingvistica în sine). ca material lingvistic şi având aceeaşi valoare metaforică. în al doilea rând. ideilor şi judecăţilor despre «lucruri»”. adică al „competenţei lingvistice”. în toate limbile. trebuie să aibă în vedere universalii „de mentalităţi” comune vorbitorilor unor limbi diferite. este teoria coşeriană privind „universaliile lingvistice” (UL). ideile şi judecăţile despre realitatea cunoscută. se produce schimbarea sensului (dată fiind acţiunea analogiei).

prin traducere. a da pielea popii. fiska i grumligt vaten. au fost la îndemâna oricărui vorbitor cu spirit de observaţie. a-i roade (cuiva) urechile (Dumistrăcel 2001: passim). kalastella sameassa/vedessä. calul de dar nu se caută de dinţi. ложиться с курами (cf. pentru expresiile. in trüben Wasser ist gut fischen. (3) „Calul de dar”: rom. concludentă este situaţia formulei expresive româneşti „a pescui în apă tulbure”. Comparaţia interlinguală de acest tip poate fi extinsă pe baza câtorva exemple similare. fr. à la bride). cine seacă balta prinde peşte. la nivelul general al inventarului mijloacelor expresive ale limbii. ловить (удить) рыбу / рыбку в мутной воде. se coucher avec les poules. fiska i grumligt vaten. germ. l’eau trouble fait le gain du pêcheur. mit den Hühner zu Bett gehen. kalastella sameassa / vedessä. apa tulbure e bucuria pescarilor. de la baza unor parimii de exemplu. 2001: 155-156). nici ea. a fi ţap ispăşitor. În această ordine de idei. a rio buelto ganacia de pescadores y pescadoras. nu se justifică explicaţia prin „împrumut” (ca manifestare a aculturaţiei). à la bouche. à cheval donné on ne regarde pas à ses dents (à la dent. „limbilor funcţionale” ale vorbitorilor oricăruia dintre idiomurile respective.prezentate mai sus. şi finlandeză. iată o prezentare ad-hoc (rezumând discuţia din Dumistrăcel 2001: 316): (1) „Pescuitul în ape tulburi”: rom. engl. constatările. Dumistrăcel. evident. de către scriitori influenţaţi de cultura şi limba franceză. sp. Dar. pornind de la o practică obişnuită a pescarilor de oriunde. 69 . asimilarea altor culturi. simple. de exemplu. aparţinând unor „familii” diferite. pescuit. identice ca sens şi identice sau foarte asemănătoare ca material lingvistic. en el agua turbia haze buen pescar. trimitem şi la discuţiile în legătură cu expresiile şi sintagmele-metafore a făgădui marea cu sarea. care reflectă în special ocupaţii primordiale comune diferitelor populaţii în aceleaşi stadii ale evoluţiei economice şi social-culturale (cules. Faţă de sursa mai sus indicată. aceasta fiind baza „poligenezei”. germ. finl. nebunul tulbură şi înţeleptul pescuieşte. pentru situaţii asemănătoare. nu este exclusă preluarea. în tabel am adăugat (după Deroy 1956: 223) corespondentele din suedeză. Ne referim la formule ce aparţin. chiar a expresiei respective şi din această limbă. idiotismele din categoria „copii ale realităţii”. bani gheaţă. vânătoare. cultura pământului. a pescui în ape tulburi. trebuie să avem în vedere. ţinem seama de posibilitatea considerăii problemei etimologiei multiple şi în ceea ce priveşte frazeologia (perspectiva variaţiei diastratice şi/sau diafazice). fr. rus. ce are corespondente perfecte sau asemănătoare în numeroase limbi. a se culca odată cu găinile. Pentru identitatea (ori similitudinea) formelor lingvistice „expresive” în asemenea cazuri. a pune banii jos. iar transpunerea lor în plan figurat nu a presupus. it is good Fishing in troubled Waters. sued. pe teme diverse: (2) „Culcatul devreme”: rom. aşadar. fr. din diverse limbi. pêcher en eau trouble. Pe de altă parte. în primul rând.). creşterea animalelor etc. rus. în mod normal.

einem geschenkten Gaul sieht man nicht ins Maul. în mai multe limbi. magh. un aspect al elementului referenţial al formelor de exprimare a afectului şi imaginaţiei. b) trecerea lor din zona expresivităţii propriu-zise în cea a comunicării (ca enunţuri aparţinând discursului repatat). it. simboluri ale altor realităţi social-culturale sau simple modele literare. 29. pe lângă faptul că mulţi dintre aceştia erau analfabeţi. pentru un spaţiu cultural general românesc.Iată un comentariu al zicătorii. dar „modelul” respectiv. Acelaşi regim l-ar putea avea. în cazul prezenţei. dente de siso. pe următoarele coordonate: a) trecerea de la sensul de bază. don’t look a gift horse in the mouth. trebuie să se ţină seama de faptul că. ochiul stăpânului îngraşă vita. (4) „Ochiul stăpânului”: rom. calchiate pur şi simplu. rus. dacă metafora lexicală aparţine. şi enunţurile aparţinând discursului repetat de sorginte religioasă. de altfel) Louis Deroy încerca să o găsească. rus. sau „a se lupta cu morile de vânt”. cum ar fi „a arunca (cuiva) mănuşa”. tu regarde ses dents. aceşti preoţi au fost „puşi la bir”. zonei „universaliilor stilistice de desemnare”. atât din cauza folosirii îndelungate în biserică a unei limbi de cult străine. chiar inutilă căutarea „direcţiei calcului”. a unei aceleiaşi metafore: fr. bölcseség foga. fără îndoială. 3. mais si on te donne kelke chose. 1956: 223). Oltenia şi Moldova.). în fond. port. zub mudrosti. germ. „prin analogia care extinde sau generalizează o anumită notă”. rus. ca ţăranii. dent de sagesse. niădreci zubi (pl. tu dit merci et basta”. în special în Muntenia. germ. Enunţurile din astfel de categorii se află în cu totul altă situaţie decât formule expresive împrumutate (şi) în limba română (literară) din alte culturi. are. un impact redus în ceea ce priveşte o mare parte a populaţiei. l’œil du maître engraisse le cheval. bulg. slujba religioasă se desfăşura în slavonă. dente del giudizio. în principiu. ilustrează fenomenul „poligenezei”. la cel figurat. copiat identic după internet. ca geneză. 151-159).3. ce ar putea fi convingător atribuite acestei surse. măsea de minte (Deroy. transferul acestei valori asupra idiotismelor este îndreptăţit de similitudinea „metaforele – cuvinte” şi „metaforele – expresii idiomatice”. pe care (descurajat. ne regarde pas son etat general. cât şi din cauza formaţiei profesionale precare a marii majorităţi a preoţilor: în secolul al XVIII-lea încă. propriu. evoluţie şi funcţionare. în general. rom. engl. c un signe de bonne sante. Întrucât asemenea expresii. it. este nu numai dificilă ci. Даровому коню в зубы не смотрят. germ. Weisheitszahn. the master’s eye makes the horse fat ( ~ a fat horse). Pentru a delimita conceptul de «unităţi frazologice» pe baza unor enunţuri cum sunt cele prezentate anterior. tu le prends. o limbă pe care preoţii nu o înţelegeau. este un fel de concurs: De ce se zice aşa. „scrierea şi citirea” fiind instituită ca o condiţie pentru preoţie (Furtună 1915: 11. danezul visdomstand. l’occhio del padrone ingrassa il cavallo. moralizatoare. fr. it. la origine „cópii ale realităţii”. şi au fost obligaţi să înveţe carte sub supraveghere. глаз господина делает скот жирным. das Auge des Herrn macht das Vieh fett. a caval donato non si guarda in bocca. pe vremea lui Constantin Mavrocordat. ce înseamnă?: „parce ke kan tu achetes un cheval. c) intervenţia accidentală asupra 70 . engl.

existenţa. b) chiar printre citatele din DLR. în aceeaşi lucrare (partea 1). Acestea sunt.pentru litera D din DLR încă nu a fost publicată. cum stau lucrurile în ceea ce priveşte seria a citi din scoarţă în scoarţă. Pentru varianta cuprinzând cuvântul scoarţă există numeroase citate. sau. unde. apare locuţiunea adverbială „(rar) din scândură în scândură = din scoarţă în scoarţă. al unui registru. expresia în discuţie este consemnată după sensul [4. dat fiind faptul că exprimă mentaluri şi comportamente generale. dar. pe de altă parte.. Dar. în fond. lucrurile nu se prezintă astfel. pe baza sinonimiei frazeologice. pentru Transilvania (urmează expresia „a citi o carte din doască în doască”). partea 2. indicarea. în MDA 2003.v. erau câteva cărţi liturgice… cu scoarţe de lemn”. un motiv suplimentar privind exigenţa explicării „materiale” a provenienţei expresiei îl reprezintă faptul că redactorii volumelor din DLR dispun de întreg fişierul dicţionarului. acum. la scândură.: după înţeles. ceea ce reprezintă o „etimologie implicită”. „cercul” informaţiei etimologice pare închis. în dicţionare. această expresie trebuia să figureze sub sensul [2] „Numele unor obiecte. copertă”. „copertă de carte de lemn învelit in piele” (vezi şi sensul [5.]. de la Iordache Golescu până la Arghezi şi I. pentru „cap”: bostan. fără vreun citat. În sfârşit. metodă pe care o vom ilustra (din păcate) tot pornind de la insatisfacţii ce pot fi semnalate pe baza unor articole din Dicţionarul Academiei.. bilă etc. oală. a unui presupus etimon (care ar putea fi primul care îi vine în minte redactorului). ~ doască în doască. de exemplu.]. Gheorghe 1986) şi de a menţiona faptul. de fapt. paralelismul în ceea ce priveşte explicaţia prin „etimologie multiplă”. prezentate. caracterizând specia umană. (înv. 4. frica de a nu cădea într-o astfel de capcană nu-l poate scuti pe acesta de a evalua rezultate ale aculturaţiei. la cuvântul doască. iată. în linii mari.formei prin fenomenul de „etimologie populară” (vezi. 1980: 125-126). d) în plan onomasiologic. chiar falsă. sub sensul general [1]. Vinea. faţă de „a da şfară ~ ”). la sensul „fiecare din cele două părţi care formează învelişul unei cărţi.1. 4. pentru a desemna aceeaşi noţiune. numai pentru arealul etnolingvistic romanic. Dar. cu explicaţia „de la începutul până la sfârşitul unui text. confecţionate din scândură…”). „a da sfoară în ţară”. la substantivul doască se indică şi sensul „scoarţă de carte”. se dau expr. cu reprezentări frecvent identice. făcute. În DLR 1986-1994. cu trimitere doar la cuvântul bază respectiv (N. reg. Este cazul corelaţiei „ratate”. pentru sensul în discuţie există enunţuri explicite privind confecţionarea din lemn a copertelor cărţilor vechi. mai sugestiv formulat: „înveliş de hârtie sau de carton sau de lemn al unei cărţi” (cu trimitere la expresia în discuţie). ilustrată şi prin exemple de expresii referitoare la alimentaţia omului. a originii expresiei „autohtone” este posibilă pe diferite căi.). pe de altă parte. „Pe tăblia stranei. părţi din obiecte etc. e) în planul originii cuvintelor şi al sintagmelor ca unităţi lexicale. s. înv. al unui caiet etc. căutarea etimologiei. a mai multor termeni-metafore (de exemplu. sensul corespunzător celui mai sus citat pentru scoarţă era. este o operaţie inutilă. în întregime”. cu aceasta. respectiv din Eugen Barbu: „[Cartea] îmbrăcată în scoarţe de lemn”. dintr-un material rigid. un citat din Rebreanu. „bucată de lemn cu formă şi secţiune transversală dreptunghiulară…”. de obicei. cât şi a mai multor expresii („a pune în plug/ în cârd/ în stative cu cineva” – cu substituţii reprezentând efecte ale variaţiei diastratice şi chiar diafazice). din două motive: a) în dicţionarul lui August Scriban. de exemplu. Deoarece secţiunea do. scoarţă. ~ din scândură în scândură. sub semnul frazeologiei comparate (surse: Zanne 1895-1912. motivele pentru care poate fi admisă o categorie semanticostilistică de „universalii frazeologice”.) din doască în doască..B. astfel că redactarea cuvintelor de la litera S putea beneficia şi de datele de la cuvântul doască. În multe din astfel de cazuri. iar. din scândură în scândură. figurează expresia a citi din scoarţă în (sau până în) scoarţă. dintre care ne vom referi doar la comparaţia „intralingvistică”. „copertă de carte”). 71 . sumar. ca sinonime.. cu privire la expresii împrumutate (Dumistrăcel.

avea în compunere un vultur sau o altă pasăre răpitoare. от доску до доски (respectiv от доски до доски). serie nouă (din 1982). însemnând „monedă (austriacă) de argint. în mod cert. în DLR. Ar mai rămâne de identificat etimologia propriu-zisă. ca alternative pentru care se putea opta când se „dădea cu banul”). la anul de la H(risto)s 1840. lipseşte etimologia. „fals”. pare să aibă o circulaţie apreciabilă. unde această expresie este înregistrată sub un alt cuvânt taler. de fapt. respectiv o stemă. C. şi pentru acest enunţ. deoarece este normal ca o monedă să aibă două „feţe”. partea a 2-a. pare cel puţin curios faptul ca de la această normalitate să se fi ajuns la semnificaţia de (om) „fals. N. aversul şi reversul. figura unui personaj important. cap şi pajură.: varianta expresiei cuprinzând cuvântul scândură pare a fi mai puţin folosită astăzi: pe internet nu am găsit exemple). se poate spune (şi) că are două „feţe”. litera T. frecvent. Este vorba de o însemnare de lectură din secolul al XIX-lea: „Această sfâ(n)tă carte ce să tâlcuieşti Vieţile Sfinţilor ali lunii lui Sept(emvrie) o am citit-o şi eu multpăcătosul cu agiutoriul Maicie Domnului şi a tuturor sfinţilor din scândură în scândură. dintre cele două cuvinte taler.atitudinea. faţă. menţionate anterior. când alta”.ro/).ro/). cu trimitere la acelaşi sens al cuvântului taler. uneori parţial desemantizată.imagistica. de exemplu. poate să fi intervenit surpriza privitorului: „când una.2. /www. şi DA (1934). cf. în CADE [1926-1931] şi la Scriban (1939). care citesc din doasca in doasca ziarele romanesti” (/mihneamaruta. Ilustrăm prima situaţie analizând expresia a fi taler cu două feţe. varianta cu doască. empirică.citynews. expresia „a citi din scoarţă în scoarţă” mai este folosită. Conrad Murray a fost rascolita din doasca-n doasca in cautarea celui mai mic indiciu care ar putea clarifica situatia in cazul mortii lui Jackson” (/www. explicaţia „materială” (prin optica „Wörter und Sachen”) a valorii stilistice a expresiei. despre care. cu sensul propriu (vezi. câteva exemple după aceeaşi sursă: „www. Emanoil” (Caproşu – Chiaburu 2009: 225). „tradusă” şi în româneşte de clericii (autohtoni) cunoscători ai slavonei. respectiv la un anumit sens al unui cuvânt.ro/). În mai multe dicţionare ale limbii române. spre folosul suflitului mieu. prin extensie. a Dicţionarului Academiei Române. Dat fiind că o farfurie (cel puţin în mod obişnuit) nu poate avea două feţe. tot de origine germană.”. popular. figurată. a expresiei în discuţie. av(gust). pe de altă parte. a motivaţiei în ceea ce priveşte apariţia unei expresii ţine şi de încadrarea enunţului respectiv la cuvântul potrivit (în cazul omofonelor). menită să impună (cele două imagini au fost denumite la noi. ne aflăm şi în prezenţa unei curiozităţi lexicografice.tpu. talger” al cuvântului de origine germană taler. să fi rezultat proiecţia. 4. s. Este însă posibil ca prin confruntarea. prezentându-se sinonimia taler cu două feţe = om cu două feţe. Însă. cu valoarea de (a citi) „amănunţit”. Cu titlu de curiozitate. Problema indicării originii. menţionăm faptul că. al cărei desen.. un site de citit din doasca-n doasca” (/www. în vorbirea comună. care a circulat în trecut şi în ţările române”. pe internet: „Cati dintre voi ati citit Biblia din scoarta in scoarta? Eu recunosc ca nu.. dacă astăzi. în afara cazului în care s-ar fi avut în vedere o monedă falsificată. sporadic.B.ro/.Punctul de plecare pentru discutarea acestui caz îl reprezintă faptul că am descoperit un citat pentru varianta expresiei analizate în care sinonimul pentru scoarţă şi doască este scândură. de exemplu. „eu. „Clinica Dr. este sigur că trebuie să avem în vedere moneda. a ideii de „absurd” şi. menţionând că. expresia este tratată la sensul „farfurie. 72 .v. prefăcut” a formulei taler cu două feţe. Pe acestea sunt gravate o efigie.com. Deoarece aceeaşi formulă există şi în limba rusă. Considerăm corectă opţiunea din volumul XI. nu este exclus ca la origine să se afle o expresie din slavona de cancelarie.

73 . se impunea explicaţia forjării acesteia. „rudăresc. adică unul confecţionat din metal. a cerut să i le pună pe cealaltă faţă şi s-a întors la meşter. sub cuvântul-titlu potrivit. după plasarea corectă.. ecuaţia fiind explicată fără urme de echivoc. deşi pare ilustrat prin versuri populare ce particularizează decăderea în privinţa. Evident. Când acesta l-a întrebat unde sunt celelalte icre. ce putea fi. şi pe faţă şi pe dos. Anton Pann a compus o povestioară în versuri. Glosa din DLR 1965-1968 este una care plasează lucrurile sub semnul. de la talerul-monedă. s-a uzat”. În ceea ce priveşte plasarea enunţului figurat la sensul de bază al unui cuvânt polisemantic. contradictorie pentru cei puţin obişnuiţi cu banii cash. a cuvintelor mare şi sare din enunţul „a făgădui marea cu sarea” dată de Hasdeu. a expresiei. Hai. Aşa-numita „prăjitură făcută din făină de porumb” ar putea fi evocată. trebuie să observăm că expresia în discuţie este greşit plasată în dicţionarul citat ca ilustrând semnificaţia „turtă de mei. de ţigani rudari. liniştitor. folosit. Bănuit de viclenie.. cu două feţe. erau abandonaţi (Herseni 1982: 254. fără îndoială.F. Îngerul românului). G. prostesc”. prin expresia taler cu două feţe. icre roşii şi icre moi. Îndată l-a pălmuit. ne referim la expresia a-ţi mânca mălaiul. Din astfel de raţiuni de racordare socioculturală. de fapt. este o construcţie bimembră tipică. hai. un meşter l-a trimis pe un băieţaş. al generalităţii: „se spune despre cineva sau ceva care a îmbătrânit. aceştia. care a invocat. Una dintre dovezi o constituie. mai ales de dinaintea „revoluţiei agrare” din neolitic. să-i cumpere. visează vrabia!). de la Alecsandri: bătrânii „şi-au trăit traiul” conchide un personaj din opereta Crai nou. bătrânule. a presupusei farfurii cu… două feţe. minte să ţii. „ţi-ai trăit traiul. acesta este mălaiul la care.Pe baza acestei imagini. a-i trece (cuiva) făina prin traistă „a se apropia de mormânt” (Povestea vorbii. enunţului versificat. probabil ucenicul său. ţi-ai mâncat mălaiul”. cel mult. de sensul „făină de mei” al cuvântului mălai . s-a învechit. făină).. mă.o graminee de veche tradiţie (Panicum miliaceum. sub sensul „făină de mei”. că ţi-ai mâncat tărâţa. mai întâi. de porumb sau de alte cereale”. la talerul „rudăresc”. a talerului-monedă. s-a putut ajunge la numirea cuiva prefăcut. „vorba ceea: pomul dacă-mbătrâneşte. şi existenţa. condiţiile grele de viaţă. 433). dar o minimă perspectivă antropologică ne obligă să considerăm în această formulă reflectarea unei sentinţe sociale. De altfel. separat. şi l-a întrebat pe băieţaş unde să i le pună pe celelalte. de formula familiară formată cu verbul (a) păpa. de factură pragmatică. a unui substituent lexical (eventual de adaptare la text) din proza lui Marin Preda: „Ei.v. este vorba. astfel că şi acestea au căzut pe jos. în sprijinul acestei explicaţii. sinuciderea bătrânilor „care deveneau o povară pentru adulţi”.. nurilor: „Fosta-i lele cât ai fost/Şi-ai rămas un lucru prost” (citate în Dumistrăcel 2001: 233-234). pune-i paie şi-l pârleşte” (scena a doua). completat de un altul: „şi şi-au păpat mălaiul”. Zicând: vezi. Şi păzeşte să ni fii Cu două feţe şi tu.3. infirmii şi bolnavii. explică moravuri „dure”. prin „rimă”. băieţaşul a întors talerul ca să i le arate. 4. vezi şi la C.. prima parte reprezentând un adaos ce nu este exclus să constituie o explicitare contextuală ulterioară (chiar de dragul. passim). cu două feţe. ca infanticidul (pentru gurile de prisos). 379.. Băcanul i-a pus icrele roşii pe taler. Ciauşanu explică enunţul ţi-a trecut făina prin traistă prin „ţi-ai trăit traiul”. Anume. motivaţia prin înfăţişarea. într-o variantă a expresiei. Societăţile „primitive” se caracterizau prin „lipsa bătrânilor” (şi absenţa gerontocraţiei). Enunţul dezvoltat. Aşadar. ca ilustrare a zicătorii Vicleanul este taler cu două feţe. băieţaşul este pedepsit: „Stăpânul s-a necăjit. Ucenicul a întors talerul. ca un argument. să paşti iarbă verde” (animalul urma să fie ucis). Rădulescu-Codin. respectiv „de porumb”). de asemenea. ca şi varianta antonpannescă a expresiei de mai sus.. vezi şi explicaţia asocierii. existenţa expresiei a (i se) apropia (cuiva) mălaiul de traistă ce desemnează situaţia „când cineva şi-a cheltuit aproape întreaga avere” (ibidem. succesiv. Am adus. Permyakov 1979. „armonia” fonetică din completarea enunţului: şi Oltul cu totul (Dumistrăcel 2001: 224). Ca ăst taler ce te bătu!” (în ceea ce priveşte optica şi „tehnica” trecerii de la proverb la povestire. fals şi aducător de ponoase. eventual. cf.. dându-i însă un singur taler. într-un Glosar din Vâlcea (s.

el se suie pe divan” (din povestea Ivan [!] Turbincă). atunci când împuternicitul rus a voit să prezideze Adunarea. în vol.. prea îndrăzneţ sau obraznic”. ca istoric şi genealog. pentru un eventual model al acesteia. „dacă-i dai mult nas. la expresia „a (nu) (-i) da nas cuiva = a (nu) permite cuiva să fie prea familiar. VI. Văcărescu a fost printre cei care au protestat faţă de includerea în text a unor articole care atentau la autonomia ţării şi. printre corespondentele din diferite limbi care ilustrează aceeaşi idee. „rudimentar”. o zicătoare propriu-zisă. sunt înregistrate mai multe variante pe această temă (Zanne 1901: 169-171). de obicei. ţi se urcă în cap” (Baronzi 1872: 62.. Se impune de la sine faptul că. în 1831. un anumit statut ca enunţ aparţinând discursului repetat propriu-zis fiind dat de augmentarea (adiectio) a unei zicători prin particularizarea Ivan şi. mai întâi. în bogatul studiu introductiv al lui Cornel Cîrstoiu la ediţia de Opere Iancu Văcărescu. Faţă de informaţiile prezentate. pornind de la locuţiunea verbală expresivă. a contestat atât amestecul unei puteri străine în elaborarea de legi pentru ţară. referitoare la Ion (Iancu) Văcărescu. după alte surse. el va pune picerele pe masă” (ibidem). nas). la care s-a referit Hasdeu) şi să procedeze consecvent în 74 . selectate de Zanne (latină.v. „zicătoarea” ar intra în categoria „cuvinte celebre”.. toscană.4. datorită incidentului că. De remarcat că. memorialistul Emanoil Hagi-Mosco narează pe scurt aceleaşi fapte. acesta este în drept să prezideze Divanul” (Hagi-Mosco 1995: 215). în împrejurările prezentate. reputat opozant al Regulamentului Organic. autorul se referă (şi) la un proverb. Membru. s. Adunarea Obştească (vezi. Dat fiind însă că enunţul cu particularizări s-ar părea că are un autor. formula ce trimite la Ivan (la noi. Astfel. la un anumit nivel. în continuare. Bun cunoscător al evenimentelor epocii. pentru a face loc Mitropolitului. în secţiunea generală Proverbe istorice. din 1985. aşadar. al Adunării Obşteşti extraordinare din Ţara Românească ce discuta Regulamentul Organic. Am avea.v. În sfârşit. în culegerea Proverbele românilor a lui Iuliu Zanne. Mai întâi. şi mai târziu. cât şi pretenţia delegatului rus de a prezida şedinţele Divanului. în vederea aprobării. după DLR 1971. de exemplu. Or. în DLR 1971. Faptul i-a atras arestarea şi exilarea la Episcopia de Argeş sau. nas. pentru acest tip de insolenţă se face trimitere la un anumit popor numai în zicătoarea din limba spaniolă: „Meti Gallo en mi cillero. precizăm faptul că informaţii detaliate cu privire la manifestări ale poetului în această postură găsim. şi un joc de cuvinte: divanul pe care trebuia să stea Mitropolitul şi Divanul încălecat de reprezentantul Rusiei. 5. contrariază părerea lui Zanne cu privire la provenienţa zicătorii în discuţie. s. cutuma fiind ca preşedinţia să o deţină Mitropolitul. engleză). aflarea originii pune problema recunoaşterii statutului de frazeologism al unui enunţ. Divanurile adhoc). cum era numită. pe lângă explicaţia istorică. Chiar numai ţinând seama de sugestia dată de încadrarea de la Zanne. lexicografia românească trebuie să-şi manifeste deschis opţiunea în ceea ce priveşte etimologia frazeologismelor (evident. prin cea din partea a doua a formulei bimembre. pe care o găsim şi într-o naraţiune a lui Emanoil Hagi-Mosco. zicând că. cu atât mai mult cu cât. la moşia sa Moţăieni (Văcărescu 1985: 20). potrivit datinelor ţării. cf. este dat ca ilustrare şi un citat din Creangă: „Dacă dai nas lui Ivan. de asemenea. în alte cazuri. de la poet (autor şi al unor epigrame sarcastice) a rămas „zicala Dai nas lui Ivan / Se suie pe Divan. depăşind stadiul. susţinând că. Un proverb rusesc sună astfel: pune un ţăran la masă. rusesc: „Originea zicerii este bulgărească. nume generic pentru „rus”) şi la comportamentul său trebuie considerată.4. după George Baronzi. se făcu fiul meu şi moştenitorul meu” (Zanne 1901: 170). Ion Văcărescu l-a înlăturat cam îndrăzneţ. tradusă „Am adus un francez pe lanul meu de grâu. mai mult. hizose mi hijo y mi heredero”.

1829-1859. în memoria limbii. de I. Partea I. atât de organic legat de socio.şi etnolingvistica. pe diferite planuri. unde trebuie să fie plasată explicaţia originii. Lingvistica integrală. Studii de filozofie a limbajului. Trei studii. Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. pentru a sublinia declanşarea expresivităţii este adesea suficientă selectarea unei (anumite) corespondenţe între planul realiilor şi cel al figurativului. schiţată prin paranteza de tip „Livresc”. cu o prefaţă de Silviu Berejan şi un punct de vedere editorial de Stelian Dumistrăcel. Nebunely şi Fiii. Caproşu. „Cartea Românească”. cu toate activităţile umane în general”. în vol. a motivaţiei metaforei pe care o reprezintă expresia idiomatică. 73-111. p. literatură. 47-73. realizat de Nicolae Saramandu. teorie a limbii. în studiile pe această temă ale lui Theodor Hristea. dar cu întregirile de rigoare pe care le-am discutat anterior. Un corpus editat de…. istorie. Bologna. Chişinău. pe cât se poate complet. consacrată împrumutului lexical în procesul modernizării limbii române literare între 1760 şi 1860 (Ursu-Ursu 2004) iar. Eugenio (1974) . prin urmare.Universaliile limbajului şi universaliile lingvisticii. al expresiilor idiomatice româneşti (pornind de la exegezele existente. I. argument şi note de Dorel Fînaru. soluţia propusă poate reprezenta doar o ipoteză. I. aici.. (2009). Eugeniu.. Bucureşti. pe cele datorate doar receptării inadecvate ori tendenţioase). soluţia este. Coşeriu.materie. de reflectare a legăturilor „cu modul de a fi al omului. Şi în acest domeniu (dar mai ales în acest domeniu).-Aurel Candrea. apăsate!). Nu putem insista. deoarece explicaţia (mai mult sau mai puţin) definitivă ar putea fi găsită chiar printr-o întâmplare (cazul relaţiei între Ivan şi Divan!). 129-156. Les universaux linguistiques (et les autres). a unui dicţionar de sinonimie frazeologică şi a unui dicţionar selectiv al calcurilor din limba română. sau prin abrevierea „Dicţ. IV.” (de la a arunca cuiva mănuşa).. pentru care există un important punct de plecare într-o valoroasă monografie semnată de N. Iaşi. p. Coşeriu. cu trimitere la Cervantes. (1966). De aceea.A. operaţia de „etimologizare” a multor frazeologisme nu este nici lesnicioasă şi chiar nici lipsită de adevărate riscuri (excluzându-le. Casa Editorială Demiurg. Bucureşti. Bazele şi sarcinile lor. Eugen (1994) . Socio. în ceea ce priveşte metaforele „cópii ale realităţii”. a unor formule. Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei. mai mult sau mai puţin argumentată şi convingătoare. Iaşi. Editura Fundaţiei Culturale Române. probabil. . Candrea. sub forma aşa-numitelor „paranteze de circulaţie”. lingvistică generală. Coşeriu. În prezentarea sumară a unui program privind realizarea instrumentelor de cercetare pe care le implică o corectă tratare a etimologiei frazeologismelor în dicţionarul tezaur al limbii române. superioară altor discipline umaniste. şi a evoluţiei condiţiei umane. ca şi atunci când se încearcă explicarea etimologică a unor „cuvinteproblemă”. Evident. vor putea fi ilustrate valenţele pe care (în interviul intitulat Lingvistica integrală) Eugeniu Coşeriu le identifica drept marile şanse oferite de studiul limbajului din perspectiva universalităţii culturii şi a exigenţelor multiple ale cercetării lingvistice. respectiv racordarea la cultura propriu-zisă şi la ştiinţele culturii. . din cadrul articolului de dicţionar. Gh. asupra soluţiilor strict tehnice în ceea ce priveşte locul. Interviu cu Eugeniu Coşeriu. Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi. „Ştiinţa”. Eugeniu (2009) . modernă şi contemporană. oferind un discurs de conştientizare. propunem redactarea unui dicţionar istoric-explicativ. pe de altă parte. mai ales în cazul expresiilor metafore „imaginare” cercetătorul se poate confrunta şi cu dificultăţi datorate „alterării” enunţului şi păstrării. George (1872) . în fond.. în astfel de cazuri. demers ce merită să fie continuat) iar. Limba română şi tradiţiunile ei. Coşeriu. Chiaburu.-Aurel. CADE [1926-1931]. Adamescu. Antologie.. ca şi în cazul sintagmelor calchiate (cale ferată). pentru epoca strict contemporană. vol. în vol. Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică.şi de psiholingvistică. enigmistice. Ursu şi Despina Ursu. 75 . în vol. Galaţi. filozofie. Dacă. Proceedings of the Eleventh International Congress of Linguists. Omul şi limbajul său. Dicţionarul enciclopedic ilustrat. veche. BIBLIOGRAFIE Baronzi. p. expusă în termeni care nu exclud revenirea (aşadar evitând formulările categorice şi. E.

Lexic românesc. Bucureşti. Litera T. Bucureşti. Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”. I – X. N.com/dictionary/).cnr. Gabriel (1986). Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760 – 1860). Theodor (1987) Din problemele etimologiei frazeologice româneşti.L.atilf. Editura Academiei Române. Nauka Publishing House. ABSTRACT The author ascertains that in Dicţionarul limbii române (The Romanian Language Dictionary). Constantin (1987). Ziduri vechi. (1986-1994): t. (1934): t. expresii. I şi II. (1975): t. Petriceicu. Biografii – motivaţii. Litera M. Bucureşti. Editura Univers Enciclopedic. Grimm Deutsches Wörterbuch „der Grimm” (http://germazope. Iuliu (1895-1912). 2.fr/tlf.htm). DLR [Academia Română]. Cuvinte. Ursu. there are instances when such explanations are not available. Despina (2004). Cuvânt împreună despre rostirea românească. a-i arunca cuiva mănuşa (“to throw down the gauntlet to smb. Pînă-n pînzele albe. and „cultivated” phrases. Litera R. which presupposes the generalization of the etymology indications. I. (1913): t. Ce este etimologia?. în „Limba română”. Paris. Dobrovol’skij. Proverbele românilor. Iaşi. Editura Eminescu. Dumistrăcel. Emanoil (1995). Bucureşti. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor. Studiu lingvistic şi de istorie culturală. I/II.html). vol. I/I. Iaşi. Louis (1956) . (1971): t. Bucureşti. Bucureşti. p. Fiinţe dispărute. Bucureşti. Bucureşti. metafore. Sociologie. Zanne. Editura „Neamul Românesc”. August (1939). Bucureşti. Verlag Enzyklopädie. Editura Minerva. Three important And necessary research tools are suggested for this purpose in the new edition of the Thesaurus Dictionary edited by the Romanian Academy: a historic-etymological dictionary of idiomatic expressions. Editura Fundaţiei Culturale Române. Situaţia ei culturală şi materială. Iancu (1985). Iaşi. Gheorghe.. Hasdeu.it/TLIO/index2. p. 13-24. război rece (“Cold War”). Literele A-B. Editura Cronica. both in the case of syntagms such as sânge rece (“sang froid”. vol. Institutul European. Proverbe româneşti şi proverbele lumii romanice. Editura Librăriei Socec (1901: vol. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.ovi. partea 1. Editura Minerva. note. bibliografie şi indice de Cornel Cîrstoiu. Traian (1982). Leipzig. Stelian (1980). II/I. părţile 1-5.”) etc. Deroy. Ursu. Dicţionarul limbii române (serie nouă). Bucureşti. părţile 2-3. Stelian (2001) . Merriam-Webster (/www. ediţia a II-a. Bucureşti. both for loans and metaphorical creations of Romanian origin. XXXVII.L'Emprunt linguistique. elaborated under the patronage of the Romanian Academy and published between 1913 and 2005. vol. (1940): t. XI.A. IX. Herseni. studiu introductiv. X. VII. Dmitrij (1988). Expresii româneşti. Opere. Văcărescu. such as a se lupta cu morile de vânt (“to tilt at windmills”). Litera C. Imprimeria Naţională. Noica. Although sometimes the indications on the loans are written down. Notes on the general theory of cliché. ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Grigore Brâncuş (ediţia I: 1887–1893). VI). în Etymologicum Magnum Romaniae. VI. Literele F-I. nr. Litera N. Scriban. modern and contemporary language periods. MDA (2003) Micul dicţionar academic. TLIO Tresoro della Lingua Italiana delle Origini (http://tlio. a dictionary of phraseological synonymy and a dictionary of calques in the old. Our paper proposes a uniform lexicographic treatment. TLFi Le Trésor de la langue française informatisé (http://atilf. revăzută şi augmentată.de/Projects/WBB/woerterbuecher/dwb/). Les Belles Lettres. Dumistrăcel. vol. literally “cold blood”). Hristea. Bucureşti. Editura Albatros. Amintirile unui oraş. B. Moscow. (1965-1968): t. Bucureşti. there is a lack of consistency in indicating the etymology of various set phrases and especially those that are loan translations of phrases from different foreign languages. Hagi-Mosco. G. Litera S. Furtună. Bucureşti. 76 . II (D – H). Dicţionaru limbii romîneşti. ediţie critică. Dumitru (1915) Preoţimea românească în secolul al XVIII-lea. 123–135.(1972).merriam-webster.DA [Academia Română] Dicţionarul limbii române. (1982-1983): t. Vălenii de Munte. Phraseologie als Objekt der Universalienlinguistik. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. (1979). Teoria generală a vieţii sociale. Librăriile Socec. Tipografia Ziarului «Universul».uni-trier. glosar. From Proverb To Folk-Tale. Permyakov.

abjura. argumenta). aculturaţie. accede. Cel mai însemnat grup de studii propune o abordare a terminologiilor din perspectivă lingvistică. rămân dicţionarele bilingve compilate de lingvişti (fără aportul specialiştilor în domeniu). administra. publicul general). achita.) a se transforma prin adaptare. În aceeaşi lucare. Într-o evaluare a dicţionarelor specializate apărute începând cu 1990 în România. acredita. achiziţiona. al definiţiei. Această inconsecvenţă se manifestă de altfel de la primul contact al utilizatorului cu dicţionarele prin aceea că puţine dintre ele conţin specificări introductive clare referitoare la criterii. amortiza. ca şi a îmbinării elementului conceptual cu cel formal. admite. este evidentă orientarea lexicografică a multor dicţionare. care fac dovada unei inconsecvenţe metodologice sub două aspecte: a. siglarea sau indicarea frazeologiei îndepărtându-le de un semantism specific (economic) – de exemplu. ce nu reflectă situaţia de fapt din limbă română şi care sunt invalidate din punct de vedere metodologic de faptul că nu abordează materialul terminologic prin perspectivă onomasiologică. Un dicţionar specializat bilingv (Bantaş. puţine la număr. I Cuza“ din Iaşi TERMINOGRAFIE ŞI LEXICOGRAFIE – CÂTEVA DICŢIONARE DE TERMENI ECONOMICI În literatura de specialitate publicată în România se pot distinge trei categorii de studii de terminologie: studii orientate de abordarea strict lingvistică (lexicologică). Un dicţionar monolingv (Gâju. chiar număr de articole / cuvinte definite. iar în literatura de limbă franceză. de altfel. surse. abrevia. Evaluând câteva dintre dicţionarele mono-. abroga. nu pare să fi stimulat interesul sau să fi creat emulaţie. Câteva. datorită preeminenţei conceptului asupra termenului. 1999). dar şi bilingve care conţin şi informaţie de specialitate (care poartă în titulatura lor denumirea de dicţionare explicative. Lăsând la o parte acele dicţionare monolingve care sunt opere de traducere a unor dicţionare din alte limbi. Din punct de vedere terminologic. putând fi mai degrabă încadrate între studiile de istoria limbii. Toate aceste lucrări sunt legate prea puţin de terminologia propriu-zisă. acest fapt este indicat de siglele diastratice utilizate: a adapta 2. anexa. dintre care cele mai multe nu sunt specifice domeniului. dar şi la tipul de utilizator căruia i se adresează (specialişti. accelera. mai mult chiar. Năstăsescu. absolvi. „( ~de porc spinos) quill. excluzând în mod programatic orice informaţie diacronică (Cabré. validarea calităţii de 77 .Teodora GHIVIRIGĂ. Nici substantivele cu statut de cuvânt-titlu nu au toate relevanţă pentru domeniul anunţat: absolutism. (Biol. un cuvânt-titlu precum cafea poate fi privit ca termen în măsura în care relaţia sa cu domeniul este explicit prezentată la nivel definiţional. pentru autonomie este indicată expresia „autonomie de zbor” (sic!). al selecţiei materialului şi b. în traducerea cuvântului-titlu „ac”. acest tip de cercetare de orientare etimologică lipseşte (după cunoştinţele mele) din literatura anglo-saxonă. se poate vedea în ce măsură selecţia termenilor corespunde acestor criterii în acord cu practica dicţionarelor „speciale”. 1999) manifestă aceeaşi lipsă de claritate a criteriilor de selecţie când. analogie. fără vreo legătură cu ştiinţa economică. în ciuda unor lucrări ca cea a lui Louis Guilbert (1965) – ce reprezintă un model metodologic în abordarea studiului etapei iniţiale a unei terminologii. studii orientate de abordarea domenială şi studii terminologice propriu-zise. entom. (~de albine) sting” şi expresii idiomatice ca „a scăpa ca prin urechile acului”. avertisment. 2005) conţine doar la litera A optsprezece verbe (abandona. 1997:8). adapta. absenta. Aceeaşi bipolaritate se regăseşte în colecţiile de termeni de tip lexicografic / teminografic. alături de sensul posibil legat de materiale de birotică („ac cu gămălie”) – şi aceasta doar îndepărat legat de economie – apar traduceri ca zool. se concentrează asupra unei secţiuni temporale specifice – având în vedere că terminologia aplicativă este interesată numai de nivelul sincronic. Universitatea „Al. anticipa. de exemplu Neagu & Şarpe.

în final. ierarhii.. subdomeniul bursă (de mărfuri). o asimetrie incompatibilă cu caracterul sistematic al unui câmp terminologic şi. 2002:68). o inconsecvenţă în selecţia cuvintelor-titlu. Există şi un alt motiv pentru care specificarea domeniului este imperativă: un acelaşi obiect. de a-l delimita şi diferenţia de celelalte prin intermediul caracteristicilor ce îi sunt specifice. În plus. de recurenţă şi frecvenţă) şi de criterii externe (sau extralingvistice şi anume de pertinenţa desemnatului.les objectifs [de la définition] varient selons les disciplines dont on définit les concepts. 2000:100). zahăr etc. definiţia pentru apă destinată domeniului chimie va reţine trăsăturile „moleculă ce combină doi atomi de hidrogen cu unul de oxigen”. Revenind la exemplu de mai sus.(Setti. structures”) (de Bessé. (COTSOWES. el ar putea fi acceptat ca termen dacă în aceeaşi lucrare ar putea fi pus în legătură cu alţii care să fie asociaţi unui concept hiperordonat (marfă [alimentară] ce face obiectul tranzacţiilor bursiere de un anume tip. referirea la respectivul sistem. 2. altfel spus. poate fi descris în manieră variabilă în funcţie de domeniul în care – sau pentru care – este definit. selecţia elementelor definiţionale) domeniului economic.) Din aceste afirmaţii pot fi deduse câteva jaloane a căror ignorare poate duce la invalidarea unei definiţii terminografice.). pentru a se distinge astfel de semnul aparţinând limbii comune. ea creează clasificări. Prin natura corelaţiilor necesare stabilite între conceptele domeniului. structuri („Definitions create classifications. 1999:6). iar cea destinată domeniului fizică va cuprinde trăsăturile „lichid cu temperatura de îngheţare la 0°C şi temperatura de fierbere la 100°C la presiunea de 1 atmosferă”. da. definiţie ce trimite la un alt set de proprietăţi ale aceluiaşi obiect (după COTSOWES. Revenind la exemplul utilizat anterior. Dată fiind natura stabilă a obiectului (pe care se bazează posibilitatea cunoaşterii ştiinţifice). posibil şi a termenului definit. hierarchies. întrucât toate conceptele aceluiaşi sistem trebuie definite în acord cu aceleaşi criterii (care vor orienta procesul definirii) (ibid.termen a unui semn depinde de criterii interne (sau lingvistice. Prezenţa sa în paralel cu absenţa acestora indică o neregularitate. Rolul definiţiei este tocmai cel de a indica poziţia conceptului definit în sistem. cu două sensuri (1. 2002:67). altfel spus de existenţa unui concept – relativ stabil – care să fie „veritabil”: Depecker vorbeşte de „l’existence d’un véritable concept”. ea este văzută ca „un microsistem format din enunţarea caracteristicilor conceptului şi a relaţiilor dintre ele . legate de integrarea sa în sintagmatica şi pradigmatica limbii. fiecare caracteristică fiind ea însăşi un concept” (Depecker. Conform imperativelor definiţionale formulate anterior. în engleză commodity) şi / sau cohiponimi – ceai.. 78 .. Conceptul însă nu poate trece în practica comună decât dacă este descris de o definiţie lingvistică – de aceea operaţiunea de definire este importantă. este obligatorie. 10 miliarde de dolari pe an. caracterizat de un număr de proprietăţi. această variabilitate provine din selecţia care se operează în definiţie la nivelul proprietăţilor: astfel.. cu sensul restrâns de „seminţe ale arborelui de cafea” ca marfă alimentară. 2001:41). ţinând seama de faptul că . materie primă [agricolă]. dar faptul că reprezintă o materie primă agricolă tranzacţionată pe o piaţă bursieră (de materii prime / commodities) în valoare de aprox. 1990:5-6). sămînţa arborelui de cafea. fiind rezultatul unui proces logic ce permite precizarea unui concept şi diferenţierea lui faţă de alte concepte învecinate (Pavel & Rucăreanu. 1975) dintre care ultimul fără legătură cu domeniul economic în sens restrâns sau chiar lărgit. 1997:66). la domeniu. cafea ar putea funcţiona ca termen dacă ar fi asociat prin diverse instrumente (siglare. denumirea latină a arborelui de cafea nu reprezintă o caracteristică relevantă conceptulului din punct de vedere economic. Această inconsecvenţă se manifestă de altfel în întreg corpul dicţionarului: pot fi furnizate şi alte exemple similare. 2002:66 şi de „la pertinence du concept”.) (DEX. Dincolo de definiţia standard (ISO 1087:1990) a conceptului ca „unitate a gândirii constituită prin abstractizare pe baza proprietăţilor / caracteristicilor comune unui set de obiecte”. orez. băutură preparată din cafea.

2000:130). Eterogenitatea ca trăsătură definitorie a sistemului limbii nu se limitează doar la diferitele nivele la care acesta poate fi descris. aşa cum o arată (şi prin titulatura lor) numeroasele studii de acest gen din literatura românească de specialitate care se concentrează asupra înregistrării neologismelor sau a mijloacelor de formare a termenilor. ceea ce le face cataloage inerte.v. semnul specializat este cel mai adesea privit din perspectiva lexicologică. 1997:71).. ele indică o dată în plus posibilitatea – şi necesitatea – varierii perspectivei în abordarea acestor 79 . de exemplu. cât şi poziţia / orientarea autorului ca reprezentant al unei doctrine economice (critică / de respingere sau. acceptabile în tipuri diferite de dicţionare. devine şi mai clar că semnele acestui subset necesită o abordare care să integreze de o manieră oarecare criteriul principal care îl distinge de celelalte subseturi – domeniul. (Bessé. şomaj) indică atât modul în care este conceptualizat (ca stare sau fenomen negativ).. Bidu Vrănceanu (1993). s. ca „o stare negativă” de „dezechilibru” („o stare negativă de economiei de dezechilibru între cererea şi oferta de forţă de muncă”) (Dicţionar de economie. în general. 1997:68) de unde şi premisa definiţiilor alternative sau paralele (Bidu-Vrănceanu. 1996:202-203) sau ca un „fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice” (Gâju. (Bessé. neutră). ci şi la diferitele perspective / modalităţi din care poate fi abordat. Lipsa informaţiei lexico-sintactice (alături de maniera de definire) face ca aceste dicţionare să fie imperfecte şi. apreciind că rezultatele sale „sunt nesatisfăcătoare” datorită faptului că „se limitează la o abordare paradigmatică. aceste remarci sunt justificate. 2006: nota 14). Acest exemplu poate da şi o măsură a dificultăţii de a identifica conceptul ierarhic imediat superior pentru unele concepte economice.On ne peut traiter d’un concept sans indiquer la direction sous laquelle on le considere.) (Bessé. Deşi din perspectiva lingvistului.Definiţia (terminografică) este în mod necesar limitată – ea nu poate şi nici nu trebuie să fie o descriere completă a obiectului: Terminographic definition does not have to be exhaustive. 1997:66). de exemplu. A. Dacă terminologia se defineşte ca one of the functional subsystems determined by subject specialization (Bessé. la Depecker. They are very closely linked to the development of scientific knowledge. aceasta fiind în principal orientarea şcolii de terminologie lexicală de la Universitatea din Bucureşti. reprezentând simple corpusuri de termeni. respectiv. ineficiente pentru nespecialişti. Toate aceste consideraţii subliniază abordarea diferită a semnului lingvistic în documentul lexicografic şi în documentul terminografic şi indică faptul că „Studiul semnului [termenului] depăşeşte limitele unei lexicologii adaptate la nevoile terminologiei” (Toma.. proces care este – acolo unde ea e compatibilă cu natura obiectului – orientat cultural şi / sau ideologic: Terminological definitions reflect the culture of the community for which they were written. ideological structures and the archeologies of knowledge. 2005. 2000:86) se bazează pe la pluridimensionnalite du concept en fonction del’angle de vue retenu dans le travail terminologique .. 1997:67) Orientarea ideologică este manifestă în selecţia caracteristicilor unui concept ca şomaj. clarifică şi afirmaţia anterioară referitoare la măsura în care operarea selecţiei este (sau nu) compatibilă cu natura obiectului: o asemenea variabilitate definiţională nu ar putea avea loc în cazul unui obiect matematic. Limitarea definiţiei în vederea operativităţii sale se realizează prin selecţia caracteristicilor incluse. în plus.. 2000). Această orientare (direction du concept. care uneori sunt consideraţi şi sub aspect semantic. în care termenul e decontextualizat. but it must reflect the knowledge and satisfy the needs of the user. cu atât mai mult cu cât el nu poate fi formalizat în aceeaşi măsură ca alte concepte economice: definirea sa ca „disfuncţie” (Gogoneaţă & al. Din prisma limbii. face un comentariu critic la adresa „lexicologiei specializate” (termenul mai vechi pentru terminografie).

Editura Agir. the present paper offers a brief analysis of several specialized mono. Maria Teresa (1997). 80 . caracteristica terminologiilor de a fi constituite în principal din nume (a căror referinţă este de natură obiectuală şi al căror context este însuşi domeniul) dă seama de posibilitatea (parţială) a „decontextualizării termenului”. deci. La formation du vocabulaire de l’aviation. Wien :TermNet.09. mai puţin relevantă pentru acesta decât cea cu caracter conceptual. which is that of lexicography used instead of the appropriate terminographic one: criteria used for the selection of entries (in many cases not relevant for the domain). Constantin & al. Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. Andrei. Lexic comun. Terminology today. Skora (2000). Entre Signe et Concept: Elements de Terminologie Generale. semantica lexicală practicată în acest tip de studii nu răspunde sarcinii descrierii termenului. Bucureşti: Humanitas. Revenind la afirmaţia lui Sager & al (1980). Chişinău: Editura enciclopedică „Gheorghe Asachi”. 63-74. Se poate spune. în A Handbook of Terminology Management. în Harold Sommers (ed. Recommendations for Terminology Work By Conference of Translation services of West European States Working Party on Terminology and Documentation. nu de informaţia însăşi). Lerat. *** COTSOWES (1990). Bucureşti: Editura Academiei Române. lexic specializat. English Special Languages: Principles and Practice in Science and Technology. Slatina: Editura Fundaţiei Universitatea pentru toţi. Gogoneaţă. A reform of specialized lexicography is necessary. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vranceanu. Georgiana Nicoleta (2005). (1980). LSP and Translation..2008 Cabré. Introducere în terminologie. de Bessé. Astfel. Manual pentru clasa a X-a. Paris : Presses Sorbonne Nouvelle. Published by Swiss Federal Chancellery. Paris: Presses Universitaires de France. iar relaţiile stabilite între termeni reflectă tipurile de relaţii caracteristice conceptelor.).. trebuie reafirmat că natura specială a termenului ţine de „măsură mai degrabă decât de esenţă” prin faptul că în limbajele speciale anumite trăsături ale limbii se manifestă în grad mai înalt sau mai scăzut. În plus.) (2000). the selection of features selected for defining the terms. Pavel. la http://ebooks. acest tip de informaţie interesează cu precădere pe lingvist. (compiled by Sue Ellen Wright and Gerhard Budin) Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. Eugeniu. Economie. Noţiuni fundamentale. Les langues spécialisées. 2000:161). Paris: Librairie Larousse.le terme n’est pas l’expression du signifié mais du concept (Setti. Bantaş. Louis (1965). Terminological definitions. p. Bucureşti: Editura Niculescu. accesat la 1. Angela (coord. Terminology. Dicţionare Academia de Studii Economice din Moldova (1996). şi nu cuvintelor (sau doar parţial acestora). Gâju. Dicţionar de economie. în orice caz. Guilbert. Depecker. căci . The problems identified concern the methodology. Putem face aici referire la poziţia diferită propusă de Lerat: el vorbeşte (1995:24) de necesitatea unei abordări extinse dincolo de cea strict lingvisticlexicologică: până în prezent – spune el – se poate vorbi despre o prăpastie între abordarea lingvistică („prin gramatică” şi mai exact abordarea lexicologică) şi cea prin prisma cunoaşterii (ştiinţifice) – ceea ce reprezintă punctul slab (ventre mou) al acestei abordări. Studies in Language Engineering. ABSTRACT Starting from theoretical and methodological premises related to selecting and presenting terms and defining them. Dicţionar de termeni economici. Loïs (2002).ro/ filologie/vranceanu/htm. vol. Pierre (1995). care accesează în mod accidental şi nespecific informaţia specializată din alt domeniu. La rélation concept-objet autour des définitions des termes. Considerăm aşadar necesară o reformare a construirii documentelor terminografice de acest tip. Violeta Năstăsescu (1999).unibuc. Costin Rucăreanu (2001). Bruno (1997). Dicţionar economic român-englez.subseturi.1. iar fixarea identităţii utilizatorului ca specialist face ca informaţia lexico-sintactică să fie puţin relevantă sau. Sager & al.and bilingual dictionaries of terms from the domain business and/or economics. Setti. (2000). că abordarea strict lexicologică pierde prin neincluderea elementului domenial (lingviştii sunt interesaţi doar de codul utilizat (pentru comunicarea informaţiei. Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company.

totuşi. franceza şi greaca – 57 5. consemnând anglicismele din şaisprezece limbi europene: patru de origine germanică (germana. victime ale unui „imperialism lingvistic” deşănţat. care se apropie de 5000. finlandeza – 34 81 . provenit chiar din rândurile vorbitorilor nativi de limbă engleză. genul atribuit. norvegiana – 68 4. maghiara – 56 6. islandeza – 36 11. pluralul (pentru substantive). greaca şi maghiara). apărut sub îngrijirea lui Manfred Görlach la Editura Oxford University Press în 2001. dându-se şi un echivalent nativ. se pare.Petru IAMANDI. comunităţi deschise. ţări estice. primul de acest fel în lexicografia mondială. Un al treilea grup. susţinând că globalizarea limbii engleze poate contribui la consolidarea identităţilor lingvistice locale. Dicţionarul propriu-zis are 352 pagini. româna şi croata – 51 10. italiana. ţări vestice vs. un „agresor hegemonic” care va duce la „moartea sau sinuciderea celorlalte limbi”. (Zettersten. Deşi ţări precum Franţa. anglicismele care au pătruns în alte limbi europene situându-se. germana – 69 3. În unele cazuri sunt oferite şi informaţii despre istoria etimonului englezesc şi răspândirea lui în Europa. În final se stabileşte gradul de integrare a termenului. pornind de la relaţia cauză-efect. între 1500 şi 2000. au avut în vedere anglicismele moderne. de regulă. olandeza şi norvegiana). o „limbă-canibal”. Autorii dicţionarului. finlandeza. poloneza şi rusa) şi patru limbi neînrudite (albaneza. Cuvintele-titlu sunt însoţite de toate sensurile căpătate in limbile respective. anul aproximativ al împrumutului şi limba care l-a intermediat. la fel ca şi în România. spaniola şi bulgara – 54 8. Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi LIMBA ENGLEZĂ ŞI DICŢIONARELE În ultimul deceniu tot mai mulţi lingvişti şi-au manifestat îngrijorarea faţă de expansiunea necontrolată a limbii engleze. islandeza. acolo unde există. iar alte ţări sunt pe cale să le urmeze exemplul. au adoptat o atitudine mai ponderată. poloneza – 52 9. importate în anii 1945-1995. Alţi specialişti. comparaţii de ordin regional (Scandinavia. italiana şi rusa – 55 7. al afacerilor şi al tehnologiei informaţiei fără ca aceştia să fi fost asimilaţi pe deplin. Litera A (pp. croata. Rusia. proveniţi din toate cele 16 ţări. excepţia mergând până la 4000. Portugalia şi Italia au adoptat legi menite să contracareze infiltrarea cuvintelor englezeşti. 2007: 302) Problema e că. De remarcat neincluderea majorităţii termenilor „internaţionali” formaţi cu ajutorul limbilor greacă sau latină şi a celor intermediaţi de limba engleză. A Dictionary of European Anglicisms / Dicţionar de anglicisme europene. Aceste limbi au fost alese în ideea unei analize contrastive cât mai complexe – comunităţi puriste vs. încearcă să stabilească adevărul. patru de origine slavă (bulgara. patru de origine latină (franceza. fiecare pagină conţinând în medie 13 cuvinte-titlu. Balcanii) şi limbile care au intermediat preluarea (franceza şi germana în primul rând). că temerile sunt mult exagerate. olandeza – 74 2. a afirmat că fenomenul va duce inevitabil la o fragmentare a noii lingua franca în dialecte aproape neinteligibile pentru outsider-i. Urmează o secţiune despre ortografierea şi pronunţia cuvântului. cei mai mulţi dintre tineri îşi condimentează conversaţia cu termeni din jargonul mass-media. româna şi spaniola). 1-10) cuprinde 96 cuvinte-titlu iar prezenţa lor în cele 16 limbi europene este următoarea: 1.

ahoi (engl. ca şi dorinţa de a le perfecţiona. airconditioning). airline). în pofida existenţei unui echivalent perfect în limbile respective. bilingualizare 4. ale. localizare 3. assembler). b. regionalizare 7. acestea se pot împărţi în patru categorii: a. aer-condiţionat (engl. Dar. apartament (engl. Potrivit primei categorii. jumătate din tranzacţiile comerciale se desfăşoară în engleză iar trei sferturi din corespondenţă se redactează în aceeaşi limbă. avion de linie (engl. absorbitor ( engl. engleza. cros automobilistic (engl. naţionalizare 6. 1. cu referire directă la lexicografia engleză. autostop. anglicisme preluate prin intermediul limbii franceze (17 termeni la litera A): absenteism (engl. Limba. chineza. d. acru (engl. American way of life). lexicografia şi revoluţia cunoaşterii (1999). antibaby pill). India va avea în jur de 1.9 miliarde de persoane. În condiţiile în care din ce în ce mai multe persoane vor deveni bilingve sau multilingve. acid rock. art director). mai puţin permeabilă decât s-ar crede. adică o treime din populaţia globului. director artistic (engl. linie aeriană (engl. air bag. surprinde plasarea în prima jumătate a ierarhiei a limbilor greacă.12. airport). air mail. fără modificarea formei şi a sensului (16 termeni): abstract (cu sensul de rezumat). AIDS). acre). vorbesc o formă sau alta de engleză. amplificator (engl. asdic. adventure (joc pe computer). asamblor (engl. AIRBUS. anglicisme preluate direct. cu modificarea formei (7 termeni): as (engl. ace. adventist. c. all-star. aftershave. electronicizare 82 . va creşte şi cererea de dicţionare format carte sau electronic. pilulă antibaby (engl. autoreverse). after-ski). albaneza – 29 Dacă în cazul primelor trei limbi prezenţa masivă a anglicismelor este motivată de originea comună. până în anul 2050 situaţia se va schimba. airliner). antidoping. cu aer condiţionat (engl. gimnastică aerobică (engl. mod de viaţă american (engl. Lexicography and the Knowledge Revolution / Cuvinte vii. semibilingualizare 5. air-conditioned). salut marinăresc). all right. afro (engl. autocar. autocross). anglicisme preluate direct. aranjament (engl. aeroport (engl. autorevers (engl. Întrebarea este: Cât timp va mai dura această absorbţie neselectivă a englezismelor? Pe moment. arrangement).4. maghiară. agreement. aerobics).5 miliarde de locuitori iar China 1. O ediţie revăzură şi adăugită a dicţionarului lui Manfred Görlach sigur ar constata schimbări spectaculoase. cu sensul de acord). potrivit unor previziuni ale Consiliului Britanic (Graddol. agrement (engl. amplifier). după ski (engl. În ceea ce priveşte anglicismele care au pătruns în limba română. air hostess). American football). antigel (engl. nu mai puţin de 1. În capitolul intitulat „Tomorrow’s Dictionaries” / „Dicţionarele zilei de mâine” din cartea Living Words. antifreeze). 1997: 49). deschiderea spre cultura americană din ultimii 15 ani mai ales a ţărilor din estul Europei ducând uneori la preluarea tale. în perioada 1945-1995 limba franceză nu a încetat să-şi exercite influenţa asupra limbii române. aqualung. Afro-look. spaniola şi araba. fotbal american (engl. antidamping (engl. ahoy. Atunci lumea va fi dominată de cinci limbi: hindi-urdu. adaptor (engl. Language. auditor. stewardesă (engl. Afro). auditing). action film). Airedale (terrier). chiar dacă de multe ori a făcut-o indirect. absorber). termen din tenisul de câmp). SIDA (engl. absenteeism). adaptor/ adapter). quale a multor termeni englezeşti. rusă şi bulgară. tematizare 8. Tom McArthur trece în revistă o serie de opt procese la care vor fi supuse dicţionarele. globalizare 2. antidumping). aerotank. apartment). audit (engl. anglicisme preluate prin calc lingvistic (11 termeni): film de acţiune (engl.

pp. Amsterdam / Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. cât şi în multiple versiuni electronice. 2. Manfred (ed. economic. (ed. care poate fi folosit nu numai în traduceri (din engleză în daneză) ci şi în elaborarea unui text în limba engleză. 3. ABSTRACT Lately. Hârtia electronică refolosibilă. dictionaries are the only instruments that can provide the true image of the situation at one time or another. Arne (2007). 8.pdf. 299-318. „Glimpses of the future of English-based lexicography” apud Henrick Gottlieb şi Jens Erick Mogensen (ed. “The Floating Dictionary” apud Sture Allén et al. The most important thing is for them to be constantly diversified and improved. 6. Viitorul aparţine cu siguranţă hârtiei electronice. Vorba lui Mark Twain. viitorul ne rezervă dicţionare atât în formatul lor clasic. Oxford: Oxford University Press. www. John (2001). unde cuvintele şi sensurile sunt prezentate tematic şi nu în ordine alfabetică. cât şi ghiduri de utilizare a celor două varietăţi ale limbii engleze. În Singapore a apărut deja un astfel de dicţionar – Times-Chambers Essential Dictionary (1997) care. McArthur. Dictionary Visions. military and cultural power. pe lângă lexicul britanic şi american. „plutind pe deasupra unui corpus de cinci milioane de cuvinte astfel încât utilizatorul poate apela la exemple pentru a verifica informaţii privitoare la cuvântul-titlu” (Sinclair. A Dictionary of European Anglicisms. Oktober 2001.). Regionalizarea se referă la apariţia unor dicţionare pentru zone mari. Lexicography and the Knowledge Revolution. o combinaţie de dicţionar englez monolingv şi bilingv. Ele vor fi adevăratul barometru al transformărilor şi transferurilor lingvistice. Tom (1999). due in particular to the USA’s political. Globalizarea are în vedere dicţionarele care vor prezenta engleza ca pe o limbă internaţională pentru toate popoarele. despite the reaction of several circles that see it as another form of imperialism. The Future of English.). Începutul a fost făcut deja de către Universitatea din Birmingham cu o bancă de date a limbii engleze ce conţine mai bine de 500 milioane de cuvinte. Zettersten. Un exemplu apropiat poate fi dicţionarul englez-danez publicat de Politiken. 7. Tematizarea are în vedere formate precum Roget’s Thesaurus (dicţionar de sinonime şi antonime).) (2001). 2001: 407). the English language has been invading other lingustic spaces. Galler stam. Naţionalizarea arată că ţări mari precum Australia şi Canada au produs deja dicţionare australiene şi respectiv canadiene. 393–419. Cu ajutorul Gyricon-ului ziarele de peste câţiva ani se vor reactualiza constant şi vor putea fi purtate în buzunar iar dicţionarele vor ţine pasul cu vremea prin acumularea periodică de noi informaţii. 5. London: The British Council. dovedind că o bună parte din limbile Pământului sunt încă departe de extincţie. a fost inventată de Xerox Palo Alto Research Center şi este o foaie de plastic extrem de subţire pe care se poate scrie cu cerneală electronică şi care poate stoca texte sau imagini. suffix och ord: festskrift till Martin Gellerstam den 15. Localizarea înseamnă că dicţionarele internaţionale vor fi adaptate la specificul unei ţări sau al unui grup de ţări. 4. după ce a aflat că îi apăruse necrologul în New York Journal: „Ştirea despre moartea mea este mult exagerată”. Language. Electronicizarea include toate tipurile de instrumente electronice necesare elaborării şi prezentării dicţionarelor. Graddol. care se reactualizează aproape singur.britishcouncil. Semibilingualizarea este procesul prin care toate cuvintele-titlu vor fi traduse în limba respectivă.1. Bilingualizarea se referă la faptul că dicţionarele importante vor fi traduse în alte limbi. 83 .org/learning-elt-future. Living Words. BIBLIOGRAFIE Görlach. De asemenea. Leaving all speculations aside. Research and Practice. David (1997). sensibile la ultimele inovaţii tehnologice şi la schimbările politice de ordin global. pp. O dată cu creşterea capacităţii de stocare a calculatoarelor se va impune utilizarea unor noi tehnici de scanare în vederea creării unor corpusuri lingvistice cât mai cuprinzătoare pentru noile tipuri de dicţionare. precum Asia de Sud sau de Est. Exeter: Exeter University Press. Göteborg: University of Göteborg. s-a realizat şi un „dicţionar plutitor” – Collins Cobuild CD-ROM (2003). În concluzie. Sinclair. numită şi „Gyricon”. Copenhaga (1999). conţine termeni englezeşti specifici zonei Singapore-Malaezia.

la origine. într-un anumit context spaţial. s. (< lat. posibil şi voluntar. fr.f. sunt cvasiidentice ca formă. sinonimia lexicală este reprezentată de identitatea referenţială probată prin substituţie la nivel sincronic. în sfârşit. diatopic. oltarь). real şi natural şi. (< lat. menţionăm câteva cunoscute exemple: altar. inclusiv atunci când sunt neglijate eventuale diferenţe de ordin cronologic. Privită astfel. băşică. (< lat. un raport pasiv. au fost discutate detaliat în lingvistica românească mai ales din punct de vedere sincronic şi structural. având următoarele sensuri comune: „acţiune. Un alt exemplu este al sinonimelor parţiale miază. (< lat. II. operă. Universitatea din Bucureşti VALORIFICAREA LEXICOLOGICĂ ŞI LEXICOGRAFICĂ A RELAŢIILOR SEMANTICE I. În comunicarea de faţă. din aceeaşi familie etimologică. şi b) cele care provin. s. sinstratic şi sinfazic. întâmplare. al căror sens comun este „mijloc (al zilei sau al nopţii)”: „miezul zilei” înseamnă „ziua la miaza mare”. între cuvinte împrumutate. din această perspectivă. deci sunt sinonime. Dubletul este remarcabil prin cumulul de relaţii semantice: datorită originii unice. pe de o parte. prin analiza componenţială. coagulum). vom pune accentul pe componenta etimologică a relaţiilor semantice şi. De aceea. sinonimia este. Dacă are loc o schimbare de substanţă la nivelul sensului pe baza căruia se realizează un raport de sinonimie. pe de altă parte. *clagum) şi coagul. ves/s/ica) şi vezică. între cuvinte împrumutate şi calchiate. facere. (< lat. definirea. (din lat. sinonimia poate să fie urmărită şi diacronic [2]. 84 . un raport activ. Dintre cuvintele între care au existat sau există încă relaţii de sinonimie. s.f.n.f. s. spaţial şi stilistico-funcţional. lui factum) sunt sinonime etimologice parţiale. sintopic. pl. (din lat. În sens restrâns şi ideal. s. s. Sinonimele etimologice se stabilesc între cuvinte moştenite. cunună. olъtarь. (< lat. s. în mod particular sinonimia şi antonimia.m. lucru. au forme identice de plural. între cuvinte moştenite şi împrumutate. un grad mai mare de complexitate au: a) cele provenite din surse externe care presupun. O relaţie sinonimică este reală şi funcţională atât cât este posibilă substituirea termenilor fără alterarea sensului contextului. În sens larg. sinonimia lexicală este relaţia semantică stabilită între cuvinte identice sau apropiate ca sens şi care exprimă aceeaşi noţiune într-o situaţie concretă de comunicare.n.1. II. Spre exemplu. facta. condiţiile de realizare şi de actualizare. indirect sau îndepărtat. Din seria sinonimelor moştenite şi împrumutate din acelaşi etimon. prin împrumut. creare. eveniment. act. urmărindu-se. componentele au aceleaşi sensuri. asupra surselor şi asupra relaţiei cu normele limbii literare [1]. vesica). realitate”. fapt care a facilitat. cu particulară atenţie asupra tipurilor. factum) şi faptă. deci sunt şi omonime parţiale. altarium) şi oltar. media) şi miez. în vorbirea unuia sau mai multor indivizi.Cristian MOROIANU.3. deci sunt şi paronime. relaţia cu referentul. contextuală şi stilistică. cheag.n. diastratic şi diafazic. s.n. cuvintele considerate până atunci sinonime îşi pot pierde total această calitate sau o transferă la un nivel secundar. fapt. un etimon unic. (din slavon. Relaţiile semantice. au fost studiate şi prezentate detaliat omonimia şi paronimia. medium). De asemenea. între cuvinte calchiate sau în interiorul seriilor mixte. II. Relaţiile sinonimice se stabilesc între sensurile a doi sau mai mulţi termeni pentru o perioadă delimitată de timp. coagulum. s. pe valorificarea lexicografică a acestora. relaţia cu polisemia şi cu alte fenomene conexe. (< lat. vom lua în considerare numai relaţiile semantice realizate la nivelul vocabularului.f. suprapunerea lor semantică.2. efectele stilistice etc. suplimentar. II. relaţia în sine rămânând pasibilă de o nouă reactualizare. Ca orice fenomen lingvistic dinamic. s.n. principalele tipuri.

κορώνα. drept.f. de tipul: angular şi unghiular.f. în completarea sensului comun. unic. II. cristal şi cleştar. jargon şi gerg. dar nu şi ca omonime. cireadă şi ciurdă. consentiment şi consimţământ. la nivelul limbii actuale. adj. acelaşi etimon indirect. Chiar dacă. de îmbogăţire şi de modernizare a lexicului literar românesc după model latin şi romanic. O problemă importantă în privinţa sinonimelor etimologice cu origine multiplă este delimitarea lor de variantele etimologice.).. au pătruns şi au circulat în aproximativ aceeaşi perioadă. praebenda) şi premândă. pol. După cum se poate vedea. (Prin apropiere de prebendă) venitul unui catolic” (din magh. lat.pentru una dintre formele paronimice. leal şi loial. şi paronime etimologice. cele două cuvinte.4. Modalităţile diferite de pătrundere şi de evoluţie în limbă (moştenirea şi evoluţia pe cale orală şi populară. (< lat. fapt care determină “revenirea” la statutul de unităţi lexicale distincte. praebenda). cf. direct. “venitul fix acordat unui preot catolic. Un caz particular priveşte dubletul învechit şi regional prebendă. korona). satan şi şeitan. îmbogăţire semantică a unuia dintre termeni. (din fr. directus) etc.6. mediator şi mijlocitor. Dacă însă intervin argumente suplimentare de diferenţiere (includere în limbaje diferite. explicaţii. jurnal şi ziar. triangular şi triunghiular etc. korona. conştiinţa identităţii originare se atenuează (uneori până la dispariţie). Sinonimele rezultate prin împrumutul din câte una sau mai multe surse directe care presupun. -a) şi direct. pe atât de diverse ca tipologie. prëmonda. s. până când primul a devenit termenul dominant şi. catran şi gudron. De altfel. sunt pe cât de numeroase. s. trubadur şi truver etc. s.s. înjura şi injuria. erau atestate lexicografic şi circulau în limba literară perechi sinonimice şi. -ă. În condiţiile unei circulaţii relativ egale şi dacă identitatea lor semantică se menţine. (< lat.f. mai ales unui canonic” (din lat. serenitate şi seninătate. signal şi semnal. fapt firesc în condiţiile unor etimoane directe diferite. lat. extinctor şi stingător. aşadar privesc epoca de reconfigurare structurală. în acelaşi timp. limba literară a optat – mai mult sau mai puţin justificabil . prostituată şi prostitută.). II. cealaltă fiind considerată variantă secundară. dragoman şi tergiman.5. resentiment şi resimţământ. prémonda. respectiv împrumutul. în măsura posibilului. unele dintre ele. merinde. păgân şi pogan. directus. rezidenţă şi reşedinţă. Formele respective au pătruns şi au circulat iniţial ca nişte cuvinte de sine stătătoare. totale: blasfem şi blasfemie. pelerin şi peregrin. consuetudine şi cutumă. de asemenea. magh. Astfel. Am selectat spre discuţie acele sinonime care să fie. la un moment dat. corona.f. ca şi gint şi gintă. mesă şi misă. la origine. (din lat. adj. devoala şi dezvălui. Provenienţa din două sau mai multe surse directe foarte asemănătoare ca formă şi. sentiment şi simţământ. simultaneitatea unei relaţii de sinonimie şi omonimie în cazul de mai sus pare a fi imposibilă din raţiuni ce nu necesită. cu origini imediate diferite şi cu acelaşi sens. spre exemplu. paronimice. porfiră şi purpură. celest şi ceresc. resigna şi resemna. aşadar ca nişte sinonime şi paronime etimologice. ngr. posibilitatea adaptării diferite a unui singur etimon extern fac posibilă circulaţia unor unităţi (relativ) apropiate din punct de vedere formal şi semantic. mai vechi sau neologic. putred şi putrid etc. Sinonimele obţinute prin împrumut şi prin calc lexical de structură morfematică sunt reprezentative începând cu sfârşitul secolului al XVIII-lea. it. destructor şi distrugător. nu este o concurenţă reală între jargon şi gerg. în mod particular. pal şi palid. care au devenit sinonime – e adevărat. recoltă. prezident şi preşedinte. corona. Astfel. plasarea fiecăruia într-un spaţiu sau într-un stil particular etc. pe cale cultă) au făcut ca dubletele citate să circule ca sinonime şi ca paronime (altar şi oltar. cvasiidentitatea formală motivată originar produce accidental apropieri semantice care transformă paronimele în sinonime etimologice. cu absolut acelaşi sens. cel de-al doilea fiind considerat “învechit”. 85 . “retribuţie în alimente dată lucrătorilor agricoli. presentiment şi presimţământ. -ă. unele dintre sinonimele citate sunt. corona) şi coroană. improprii – prin preluarea de către cel de-al doilea a sensului primului component. κορώνη. II.

vascular şi vasculos. < niţică + niţeluş.în care cel de-al doilea cuvânt reprezintă traducerea sau adaptarea etimonului cu ajutorul sau după modelul echivalentelor moştenite. < sumete + sufleca. inuman şi neomenos. indiferentism şi indiferenţă. educativ şi educator. semit şi semitic. echitate şi egalitate. dimorfie şi dimorfism. pauperism şi paupertate. notoric şi notoriu. cu o formă hibridă. excitator şi excitant. din aceeaşi familie etimologică. Sunt situaţii în care. locomotiv şi locomotor. elipsoid şi elipsoidal. senzualism şi senzualitate. exponent şi expozant. onomastică şi onomatologie. fantast şi fantastic. mahomedanism şi mahometism. înfurios. trompet şi trompetist. zoolog şi zoologist etc. medicamentos şi medicinal. soporativ şi soporific. perversitate şi perversiune. circulau sau. vb. provizoric şi provizoriu. de regulă mai expresivă. ecleziast şi ecleziastic. mineralog şi mineralogist. sumeteca. s. consacra şi consfinţi. pedantesc şi pedant. II. pestifer şi pestilenţial. în care cel de-al doilea cuvânt reprezintă traducerea etimonului prin intermediul unor componente morfematice sinonimice cu alte origini decât cele din structura etimonului. Acesta poate avea şansa de a se impune alături de primele două sau să rămână o creaţie internă efemeră. < claie + căpiţă. progres şi propăşire.7. s. diurn şi diurnal. paralizie şi paralizaţie. tombal şi mormântal.m. inoportun şi neoportun. voma şi vomita. pediculat şi pedunculat. expansibil şi expansiv.. extrem de numeroase şi au intrat în limbă în aceeaşi perioadă de modernizare şi de restructurare latino-romanică: abnega şi denega. legislativ şi legislator. vaccinal şi vaccinic. nocturn şi nocturnal. medial şi median. s. influenţa şi înrâuri. medical şi medicinal. precursor şi premergător. < nătărău + fleţ. onorar şi onorific. ardoare şi ardenţă. ambele. < otoman + osmanlâu. s. stupefacţie şi stupoare. coabita şi conlocui. s. descendent şi coborâtor. distinct şi distinctiv. regulateţe şi regularitate. miopie şi miopism.f. împopoţona. entuziast şi entuziastic. s. întrevedea şi întrezări. supraveghea şi surveghea etc. feudalitate şi feudalism. demoazelă şi madmoazelă. lascivie şi lascivitate. dramatist şi dramaturg. tubular şi tubulos. irealizabil şi nerealizabil. s. oponent şi opozant. prin calc de structură: confunda şi contopi. Unul dintre procedeele interne de obţinere a sinonimelor este contaminaţia între două cuvinte cu acelaşi sens. pudiciţie şi pudoare. infinit şi nemărginit. Realizată preponderent la nivel popular. contaminaţia sinonimică reprezintă suprapunerea involuntară în mintea vorbitorilor a două sinonime. servilism şi servilitate. expectant şi expectativ. locandist. < nătâng + tânt. obstetric şi obstetrical. mobilă şi mobilier. < ivăr + zăvor. servitudine şi servitute. ivor. < cucuvea + bufniţă. elefantic şi elefantin. pudicitate.n. transvers şi transversal. directiv şi direcţional. fleanţă. vb. vb.f. erau în variaţie liberă dublete sinonimice ca : afirma şi întări. exploziv şi explozibil. narcotism şi narcoză. monosilab şi unisilab. detergent şi detersiv. rectificativ şi rectificator. < ciot + buturugă. avansa şi înainta. suprapune şi superpune. pensionar şi pensionist. cefalee şi cefalalgie. s. otomanlâu. subteran şi subpământean. uzaj şi uzanţă. locandar şi locandier. aparţinând aceleiaşi limbi sau unor limbi diferite. fiziolog şi fiziologist. minim şi minimal. persan şi persic. vaporaţie şi vaporizaţie. sumeca. prepara şi pregăti. contestant şi contestatar.f. pedanterie şi pedantism. cucuviţă. colabora şi conlucra. parloar şi vorbitor. diluvial şi diluvian. fizionom şi fizionomist. adj.f. clăpiţă. edifia şi edifica. eficacitate şi eficienţă. tolerantism şi toleranţă. marin şi maritim. odorant. < sumete + 86 . plebeian şi plebeu. niţicuş. < debit + datorie. ciuturugă. eventual alături de un împrumut. s. consulent şi consultant. misticism şi misticitate.8. sudorifer şi sudorific. dogmatic şi dogmatist. necromancian şi necromant. dilatant şi dilatator. în unele cazuri. adjunct şi adjutant. nobilitate şi nobleţe. În aceeaşi perioadă. [3] II. epidermic şi epidermoidal. < împopoţa + împopona. debitorie. adv. interlocutor şi conlocutor. dejecţie şi ejecţie. serată şi soarea. european şi europeu. Astfel. edematic şi edematos. azvârli. orfan şi orfelin. < înfuriat + furios.f. prin împrumut. feudatar şi feudal. < fleandură + zdreanţă. egala şi egaliza. castroală. maxim şi maximal. ductibil şi ductil. erotoman şi erotomaniac.f. intern şi intestin. justificativ şi justificator. vaporos şi aburos etc. nătânt.f. care are ca rezultat crearea unui al treilea. venerian şi veneric. adj. amenda şi emenda. solvabilitate şi solvenţă. epicureu şi epicurian. distructiv şi distructor. odorifer şi odoriferant. adj. depila şi epila. disjunct şi disjunctiv. sangvin şi sangvinic. vagabond şi vagant. Sinonimele care provin. repartira şi repartiza. < castron + oală. independenţă şi neatârnare. mai circulă în concurenţă două sinonime obţinute. nătăfleţ. demoniac şi demonic. lornietă şi lornion. diplomatic şi diplomat. asentiment şi consentiment. provocant şi provocator. sunt. declamativ şi declamator. < arunca + zvârli. de asemenea. interpelant şi interpelator.

caracter analizabil: total (vezi acauzal şi cauzal. s-a format de la fr. -ifia/-ifica.1. exactiteţe şi exactitate. iar săpunieră. (der. transportor şi transportator etc. regresiv din rândunică) şi rândunel. s. după fructieră. s. zgâlţâna. prieten şi pr/i/etenar. atrage şi distrage. antonimia lexicală se caracterizează prin constanţă şi prin simetria la nivelul sistemului limbii. opacia şi opaciza semnala. s. s.9. anaerob şi aerob. < zgâlţâi + hâţâna etc. cuban şi cubanez. Sinonimele merită a fi privite inclusiv prin prisma caracterului lor simetric din punct de vedere formal (vezi asimetrie şi disimetrie. renascentist şi renascentin etc. anurie şi poliurie. id. lacedemonian şi lacedemonez. De regulă. deopotrivă. III.. salaria şi salariza. [5]. adinamic şi dinamic. în unele situaţii. contraproductiv şi productiv etc. descrescendo şi diminuendo. hăbăuc. străinez etc. subaprecia şi supraaprecia. prostălău şi prostolan. abiotic şi biotic. neologic şi neologistic. arhaitate şi arhaicitate. Dintre exemplele care probează varietatea internă a sinonimelor derivative.f. şi la nivel popular. de regulă. dar şi în limbajul standard (colocvial şi colocvialic. III. zdrumica. supraponderal şi subponderal etc. „a se găinăţa” (der. şi semnaliza. şi la nivelul limbii române. Necesitatea de simetrie şi de completare a “lacunelor” sistemului este evidenţiată şi prin intervenţia analogiei. sintopic. rândunic.2. vb. (der. pedichiur şi pedichiurist).. la rândul ei împrumutată (concreteţe şi concretitudine.sumeca. sub influenţa perechii sinonimice ramură/rămurea.. buimac şi buimatic.. s. scrumieră. Relaţie semantică stabilită între cuvinte ale căror sensuri.). zăbăuc. cel mai interesant rămâne substituţia de sufixe. brotac şi brotan.). ostropel şi ostropior. (der. afebril şi febril etc.m. s-a format de la îmboldi. Interesante sunt şi modelele derivative în –(i)a/-iza. antonimele neologice au. acultural şi cultural.m. regresiv din găinaţ) şi găinăţa. sunt opuse. jupân şi jupânar.) sau parţial (vezi adipsie şi polidipsie.). adăugarea unui sufix la o bază pentru obţinerea unui sinonim are caracter tautologic şi se întâlneşte mai ales în argou (vezi amărât şi amărăştean. < zdrobi + dumica. au dat naştere la dublete şi triplete verbale sinonimice de tipul adjectiva şi adjectiviza. chiloţel şi chiloţaş. văina. antonimele nu sunt cu nimic mai puţin interesante.f. evaluate sincronic. etanşa şi etanşeiza. etanşa şi etanşeiza.. id. În interiorul unei perechi antonimice homolexe. crengurea. tăntălău şi tăntălache etc. Dintre procedeele derivative. progresiv din găinaţ). id. substantiva. atac şi contraatac. declanşor şi declanşator. relaţia de opoziţie se poate stabili: a) între un termen radical şi unul prefixat. s-a format de la creangă. rafinor şi rafinator. vb. care facilitează crearea de sinonime prin raportare la cuvinte deja existente: spre exemplu.. prin analogie cu impuls. s. regresiv din turturică) şi turturel. idioţi şi idiotiza.m. şi la nivel cult: ajutori şi ajutora. II. b) între doi termeni analizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi antebelic şi postbelic. savonieră. < zăpăcit + năuc. rezultat al atracţiei realizate succesiv între componentele relaţiei: De asemenea. III. vb. agrea şi dezagrea. care. 87 .. cel puţin la nivelul limbii române. < văita + căina. şi în limba/limbile de origine. s. substantiviza şi substantifica etc. fanfaronadă şi gasconadă etc. profilactic şi profilactiv. băieţel şi băieţaş. semnalăm pe găina. prin substituţie din turturea şi din turturică). vb. întâlnită. după savonieră. sinstratic şi sinfazic. vb. de la săpun. constatăm că cele mai multe dintre ele au o structură formală. Vezi şi perechi de sinonime derivative alcătuite dintr-un împrumut şi un derivat progresiv de la baza derivativă a împrumutului.m.). turturic. (der. imbold. adj. supieră etc. savon.f. accesibil şi inaccesibil. antibioză şi simbioză. echivalentă.).) [6]. prin substituţie din rândunea şi din rândunică). în tandem sau în opoziţie cu sinonimele. nevăstuică şi nevăstoaică. „bărbătuş al rândunicii” (der. Raportându-ne la împrumuturile antonimice neologice. [4]. Discutate. antifascist şi profascist. străin şi străinar. ambiguiza şi dezambiguiza. anticlinal şi sinclinal.n.). s. asimila şi disimila etc. respectiv compus (vezi abil şi inabil.

caloric şi calorific. simplitate vs. inexactitate vs. ilogicitate şi ilogism. de la aceeaşi bază. junior şi senior. pe de altă parte. logică vs. explicit şi implicit. defensiv şi inofensiv. optimism şi pesimism. calorific şi frigorific. sensibilitate şi insensibilitate. simpatiza şi antipatiza. deferent şi indiferent. concordanţă şi discordanţă. sensibilizare şi insensibilizare. antum şi postum. sufixoid şi prefixoid.). limpid şi turbid. În foarte multe cazuri. gigantic şi gigantesc. 88 . benign şi malign.) sau prin raportare la ultimul morfem (vezi anglofil – anglofob). calorifug. Există şi cazuri particulare când unui cuvânt. III. e) între un termen compus şi unul “derivat” (vezi binedispune şi indispune. lui calorifer.şi frigori-. antipatie şi simpatie. III. concordie şi discordie. acţiune şi activitate. patrician vs. sincronicitate şi diacronicitate. simpatic şi antipatic. Antonimia se poate stabili. Astfel. regres şi regresiune. comprimabil vs. tradiţie şi tradiţionalism. acredita şi discredita. autocratic şi democratic. obedient vs.). III. concreteţe. la origine. rapiditate vs. între care se stabilesc relaţii de sinonimie: abstract vs. -ă. conformism vs. superficialitate vs. flux şi reflux. tranzient şi tranzitoriu. maxim şi minim. modernitate vs. sincronizare şi desincronizare. sincroniza şi desincroniza. în funcţie de componenta morfematică avută în vedere. îi corespund două antonime. abstractizant vs. agorafobie şi claustrofilie. d) între doi termeni compuşi cu afixoide antonimice (vezi agorafob şi claustrofob. tempestiv şi intempestiv etc. moralitate vs. fast şi fastuozitate. benefic şi malefic. temperant şi intemperant. în ciuda caracterului „paradoxal” al situaţiei. real vs. după antonimia dintre sufixoidele -fer şi -fug şi.5. simpatie şi antipatie. frigorific vs. occident şi orient. pacifist şi pacific. edificativ şi edificator. concretizant şi concretizator. dezobedient şi inobedient. sensibil şi insensibil. moralism vs. simpatizare şi antipatizare. lui claustrofobie i se opun. -ă i se opune. pasivitate vs. confirma şi infirma. major şi minor. se poate observa caracterul sistematic al creării perechilor antonimice în jurul aceleiaşi baze lexicale şi rolul acestei relaţii semantice în organizarea vocabularului: moral vs. concret. primitivitate şi primitivism. irelevant vs.4. diurn şi nocturn. sezonal şi sezonier. progres vs. amoralism şi imoralism. pe de o parte. Ca şi în cazul sinonimiei. alopat şi homeopat. divergenţă şi convergenţă. misandrie vs. frigorifer. iuventute şi senectute. disuasiune şi persuasiune. cacofonie – eufonie etc. civilizaţie vs. liliputan vs. antonimele pot suferi chiar fenomenul confuziei şi substituţiei paronimice (vezi defula şi refula). eventual prostdispune) etc. ofensiv vs. plebeu şi plebeian. inconformism şi nonconformism. exactitate şi exactitudine. ariergardă şi avangardă. pudoare vs. insensibilitate vs. sincronie şi diacronie. lui gerontofilie i se opun gerontofobie şi pedofilie etc. sentimentalitate şi sentimentalism. sufixoidal şi prefixoidal. contraofensivă şi defensivă. infra şi supra. temperanţă şi intemperanţă. sufix şi prefix. amoralitate şi imoralitate.3. prin raportare la primul morfem din structura termenilor aflaţi în opoziţie (vezi agorafobie – claustrofobie. Uneori. sensibiliza şi insensibiliza. -ă. sincronizat şi desincronizat. confient şi difident. un termen neologic are două sau mai multe antonime derivate. belicos vs. Rădăcina sau radicalul comun este important de semnalat atunci când poate constitui un punct de reper pentru înţelegerea corectă a relaţiei de antonimie (a se vedea dubletele antonimice „tradiţionale” absent şi prezent. concav şi convex. în cazul compuselor din două afixoide. inferior şi superior. alocentrism şi egocentrism.c) între doi termeni neanalizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi confirma şi infirma. alohton şi autohton. impudoare şi impudenţă. sincronic şi diacronic. sensibilizat şi insensibilizat. ofensivă vs. majuscul şi minuscul. lentitudine şi lentoare. defula şi refula. dificil şi facil. juvenilia şi senilia. iluzoric şi iluzoriu. misoginie şi misoginism. amoral şi imoral. impudent şi impudic. concretitate şi concretitudine. pudic vs. matinal şi seral. meliorativ şi peiorativ. introvertit şi extravertit). sufixal şi prefixal. recto şi verso etc. în egală măsură. compus savant analizabil. centrifug şi centripet etc. infim şi suprem. simpatizat şi antipatizat. epilog şi prolog. expandabil şi expansibil. după antonimia dintre prefixoidele calori. permanent vs. confluent şi difluent.

III. lingură şi lingulă. sub influenţa antonimului introvertit. modernitate şi modernism etc. pot fi confundate” [8]. variaţii formale şi semantice ale aceluiaşi împrumut. cum româna suportă cu greu. acmee şi acnee. bucăţoi este derivat de la bucăţică etc. Aşa cum s-a întâmplat în limbile vechi (greacă şi latină). în sfârşit. profunzime şi profunditate. festă şi fiestă. în diacronie. cât mai ales prin efectele resimţite la nivelul lexicului.minuţie şi minuţiozitate. Aici se încadrează exemple ca 89 . supuse uneori. alături de extravertit. odată cu sinonimele etimologice. glosă şi glotă. iniţial. direct sau indirect). din unul moştenit şi altul împrumutat.şi nano-. În unele cazuri. Pentru că situaţia paronimelor etimologice din toate categoriile menţionate am prezentat-o. “Paronimia este relaţia variabilă. varianta extrovertit s-a creat şi a devenit literară. În ceea ce priveşte compusele cu maxi. din această cauză. vorbitorii au început să le folosească la nivele stilistice diferite şi în contexte particulare. Ultimele reprezentau.7. deshăimura şi [în]hăimura. prin diverse modalităţi (interne. În plus. foarte numeroase în limba contemporană. vom da câteva exemple de paronime care nu sunt şi sinonime: frupt şi fruct.şi mini-. confuziile paronimice sunt explicabile prin oscilaţiile de încadrare morfologică a unui etimon extern. Prefixul în. Derivarea prin substituţie de afixe contribuie şi ea. boltă şi voltă. de cele mai multe ori. trening şi trening. caro şi carou.1. subiacent şi subteran etc. verbul externa este derivat de la extern. simultan. augmentativul băieţoi îşi explică forma fonetică prin raportare la diminutivele băieţel şi băieţică. bolero şi bolerou. descâlci şi [în]câlci. deschinga şi [în]chinga. desfrăţi şi [în]frăţi. crearea unei relaţii antonimice reprezintă o “necesitate” a limbii care se realizează prin atracţie: în română. la crearea antonimelor. conştienţă şi conştiinţă. lacună şi lagună.şi mini-. în mod fatal. descrucişa şi [în]crucişa. sudic este format după modelul corespondentului său nordic. IV. rigoare şi rigurozitate. maslă şi maslu.şi micro-. prin originea comună. paronimia nu reprezintă o modalitate de organizare a vocabularului. Dubletele etimologice paronimice sunt alcătuite din ambele componente moştenite. despacheta şi [îm]pacheta etc. roletă şi ruletă. paronimia îşi defineşte poziţia nu atât prin caracteristicile sale.în mod regulat. transformându-le. finitate este format din finit. IV. supraiacent şi suprateran s-au format după modelul antonimelor subconştient. desfiinţa şi [în]fiinţa. mădular şi medular. Provenienţa a două sau mai multe cuvinte din acelaşi etimon (intern sau extern. după modelul moştenit din latină (vezi descătuşa şi [în]cătuşa.este înlocuit cu des. iar importanţa componentei sale semantice este relativă. ciment şi cement. din ambele componente moştenite şi. mega. extinde şi-a configurat forma după modelul antonimic întinde. rever şi revers. barcă şi barjă. desfunda şi [în]funda. Astfel. simpla prezenţă a unuia (împrumut sau creaţie internă) presupune. care au transmis procedeul în principalele limbi de cultură şi civilizaţie. unor „îndreptăţite” confuzii paronimice. Comparativ cu sinonimia şi cu antonimia. deshăma şi [în]hăma. de cele mai multe ori accidentale. împrumutarea şi/sau crearea celuilalt.2. tirs şi tors etc. mega. treptat. în cuvinte de sine stătătoare. mergând de la diferenţă până la echivalenţă totală sau parţială. prin analogie cu antonimul împrumutat infinitate. tricot şi tricou etc. hiper. între sensurile a două sau mai multe cuvinte care au o formă cvasiidentică şi care.). tradiţionalism vs. descuviinţa şi [în]cuviinţa. din unul împrumutat şi din altul calchiat sau adaptat. [7] III. prin atracţie.. maculat îşi explică existenţa prin influenţa împrumutului imaculat.. externe sau mixte) reprezintă o sursă importantă de obţinere a paronimelor. după modelul analogic împrumutat intern/interna. supraconştient. IV. doar rezultate ale adaptării etimonului sau etimoanelor externe.6. Paronimele etimologice sunt grupurile de două sau mai multe cuvinte ale căror cvasiidentitate formală şi corespondenţă semantică se explică. implicit. pentru echilibrarea sistemului etc. descreţi şi [în]creţi. vârtute şi virtute etc.

s. Considerată. s. număr.n. sunt argumente în favoarea relaţiei de omonimie la nivelul limbii-ţintă: bancă1. germ. complex1.m. gr. credem că specializarea semantică a diferitelor variante morfologice (de gen. s.f. (din lat. germ. O atenţie particulară trebuie acordată omonimelor rezultate din împrumutarea etimoanelor care fac parte din aceeaşi familie lexico-etimologică şi care au. adj.m. s.3. sensuri mai mult sau mai puţin apropiate. zmeu1. de regulă de tip paronimic..). ghizi şi ghid2. creier1. (din lat. (din fr. acces1. adj. cristalin. /toxique/ stupéfiant2.. calcule. lat. cf. -a) şi cotidian. -a) şi fluid. -ă.2. technicus. materialis. (din fr. cristallin2. bulla). stimuli şi stimul2. cristale şi cristal2. adj. Technik) etc.n. (din fr. adj. şi etimologia multiplă. (din lat. complexuri. -ă. -κή) şi tehnică. folicul şi foliculă. cu argumentul modalităţilor diferite de pătrundere în limbă. -ive) şi incisiv.). etimologia directă diferită. glob” (din fr. adj. s. corni. germ. acustic. (din fr. it. (din fr. butonuri.f. -ă. s. 90 . ochi şi ochi2. „sferă. în consecinţă. (din fr. materialis). s.) şi material. -ive) şi alternativă. Dacă omonimele provenite accidental sau derivativ din etimoane diferite nu pun probleme particulare. lat. « publicaţie periodică » (din fr. quotidien. stupefiant. adj. (din fr. buton1. s. De asemenea. corn2. (din lat.f. cot1. « întreprindere comercială » (din fr.f.f. (din fr. -a) şi fals. fluidus). quotidianus). -e. lat. fluidus. (din lat. cot2. cabriolet şi cabrioletă. marchiză1 şi marchiză2. ochiuri etc. lat. s. În al doilea rând.f. tehnic. s. matériel2.auricul şi auriculă. În privinţa împrumuturilor. morgă1 şi morgă2 etc. este necesară. adj. banca. adj. accesuri. calcul1. zmei şi zmeu2. (din fr. central. cornuri şi corn3.n. adj. fapt1. (din fr. s. -a) şi diurnă. bulă1. fr. cristaluri. în schimb. stimul1.1.) şi acustică. fapte şi fapt2. magasine) etc. creiere. V.m. (din fr. s. V.. adj. boxer /shorts/. cea mai dificilă şi mai nuanţată dintre relaţiile semantice. s. adj. -ă.. şi paronime etimologice. fluid. omonimele provenite. Boxer). s. -ă. falso. pun în faţa cercetătorului lingvist întrebări care privesc lexicologia (etimologia şi semantica) şi. coţi. cocoş1. s. material. VI. zmeie etc. alternativ.f. carte1 şi carte2. -ă. (din fr. s. Este cazul dubletelor omonimice parţiale de tipul: incisiv. adj. bóxer1.. quotidianus. it. adj. fapt care contribuie la considerarea lor similară în română: cataractă1 şi cataractă2. moştenite. în primul rând. technique2. falso. (din fr. -ă. -e. s. -e. al etimoanelor directe diferite şi al diferenţelor cronologice seculare: arie1 şi arie2. butoni şi buton2. s. -a) şi etică. bulla) şi bulă2.f. lat.) şi cristalin.f. adj. fapturi. tratarea corectă a omonimelor etimologice parţiale care sunt. (din fr. cf. -a. adj. pentru evitarea eventualelor confuzii este necesară verificarea statutului de omonime al etimoanelor externe. ethicus. tort1 şi tort2 etc. central.f.m. colţ1. creieri şi creier2. materiell. accese şi acces2. s. mai apropiat sau mai îndepărtat. lat centralis. bulle.m. /journal/quotidien. adj. matériel1. fals. cristallin1. lat.. fugă1 şi fugă2. “chiloţi bărbăteşti” (din engl. fluide2. -ă. “rasă de câine” (din germ. primar1. stupéfiant1. s. lat. diurn. diurne. s.f. ca şi între cele împrumutate: corn1. -ă. adj. adj. cotidian. diurna). s.m. complexe şi complex2.. it. germ. -ă. -ă. grup şi grupă. “piesă de mobilier” (din fr. curs1 şi curs2. magasin) şi magazin2.. cocoaşe. omonimia lexicală este relaţia stabilită între cuvinte care prezintă identitate formală (fonetică şi grafică) totală sau parţială şi sensuri mai mult sau mai puţin diferite.f. boxers) şi bóxer2. éthique2.n..). colţi şi colţ2. technisch. în egală măsură paronimică şi/sau omonimică. coate. adj. -ă.n.) etc. stimuluri. etic. ax şi axă. (din fr. coarne. boule. -e. falsum. din acelaşi etimon. -elle. adj. În primul rând. calculi şi calcul2. s. (din fr. s. V. acoustique1. (din fr. pe bună dreptate. fascicul şi fasciculă. s.n. éthique1.. banque). alternatif. ghiduri. -a. lat. Bank. (din fr. colţuri. pendul şi pendulă etc. -enne.. germ. pe cale internă sau externă. centrale).m.n. incisif. s. V. adj. diurnus.m. ochi1.n. /dent/ incisive). ethica). -ă şi primar2. -ă.m. -e. (din fr. lat. zentral) şi centrală.) şi stupefiant. ghid1. technique1. τεχνικός. s. lexicografia. în egală măsură. Din perspectivă lexicografică. fluide1. acoustique2. (din fr.f. caz şi determinare) este suficientă pentru a avea certitudinea relaţiei de omonimie parţială între cuvintele vechi. falsus. cocoşi şi cocoş2. (din fr. banc. considerăm omonime totale cuvintele moştenite şi împrumutate din acelaşi etimon. „băşică de aer sau de alt gaz” (din fr. lat. cristal1. în egală măsură. “instituţie financiară” (din it. s. banca) şi bancă2. fr. fr. magazin1. -ă. s. s. coturi şi cot3. /par/alternative).

Împletirea perspectivei sincronice cu cea diacronică. “Limba română – aspecte sincronice şi diacronice”. Aceste deziderate de ordin lexicologic şi lexicografic privesc. a reuşit lingvistica franceză prin marile sale opere lexicografice [9]. Indicarea relaţiei cvasigenerale de sinonimie dintre derivatele abstracte în -re şi corespondentele substantivale provenite din supin ar fi de folos pentru înţelegerea mai clară a relaţiei dintre derivare şi conversiune. relaţia cu variantele de diverse feluri şi cu normele literare etc. la contorsiunile şi la dinamica lui. În acest sens. circulaţia. modelul oferit de Dicţionarul academic coordonat de Sextil Puşcariu ar trebui urmat şi completat.2. al tipului de etimologie. Fenomenul de atracţie antonimică este o realitate mai ales în crearea de diminutive şi de augmentative. 304-308. Cristian (2005). idem (2006). VI. în vol. indicarea modelului cuvântului sau perechii de cuvinte după care s-a derivat un antonim aduce un surplus de înţelegere a fenomenului în sine. eventual a părţii de vorbire pe care o reprezintă. Sinonimia etimologică. adjectivele şi substantivele împrumutate din părţi de vorbire corespunzătoare aparţinând aceleiaşi familii lexicale existente în limba de origine trebuie să aibă intrări diferite. fără îndoială. Actele celui de-al V-lea Colocviu al Catedrei de limba română. Sinonimia. stilistic şi cronologic dintre cele două omonime. Băcilă. dar posibil. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. cu specificarea exactă a etimoanelor directe. pe de altă parte. Împrumuturi sinonimice cu aceeaşi origine. Bucureşti: Editura All. Contraria latina – contraria romanica. această opţiune este corectă în cazul omonimelor cu etimologie multiplă. coord. Sinonime etimologice. p. frecvenţa. în LR. 60-143). substantivizarea internă prin elipsă ar putea fi argumentată. 73-83.Indiferent de tipul dicţionarului (istoric sau sincronic). Constanţa (1998). Narcisa (2007). realizarea unui dicţionar ideal. Paronimia. pentru ca cititorul să înţeleagă relaţiile formale şi semantice dintre cele două cuvinte. nr.1. sensurile şi relaţiile dintre ele. Bucureşti: Editura Academiei Române. şi prin calc lexico-gramatical. Sinonimia. Prezenţa în limbă a omonimelor parţiale obţinute prin moştenire şi împrumut. Maria Istrate (2006). 91 . Bidu-Vrănceanu. presupune. aşa cum. Angela şi Forăscu. o tratare similară trebuie făcută şi în cazul conversiunii realizate prin mijloace exclusiv interne. Timişoara: Excelsior Art. Editura Universităţii din Bucureşti. cap. p. Calcul lingvistic în limba română. Bucureşti: Editura Humanitas (Narcisa Forăscu. cel puţin la cuvintele moştenite. p. 627-634. Ar mai fi de dorit modificarea indicaţiilor etimologice date adjectivelor participiale şi substantivelor abstracte obţinute din formele de supin ale verbelor. Antonimia. 1-4. ar avea cel puţin două scopuri: respectarea unor criterii minimale ale etimologiei ştiinţifice şi conştientizarea relaţiilor care au loc în permanenţă la nivelul vocabularului şi care contribuie. 8-9 decembrie 2005. în măsura posibilului constant. În ceea ce priveşte substantivele în -re. implicit. Narcisa (2005). Timişoara: Editura Augusta. spre exemplu. În privinţa creării antonimelor prin atracţie sau prin analogie. 54. însă. Lexicul. Cu atât mai mult. Limba română contemporană. mai ales dacă între ele se realizează raporturi de paronimie şi/sau de sinonimie. Forăscu. ceea ce ar face mai clare raportul semantic. De asemenea. Teorie şi practică. Petre Gheorghe (1999). a dubletului etimologic împrumutat ar fi utilă. raportarea explicită la un eventual corespondent franţuzesc în -ion poate da informaţii suplimentare privitoare la modul corect de formare a derivatelor şi. Eventuala indicare. Bârlea. [3] Stanciu. NOTE [1] Indicăm aici câteva dintre contribuţiile (relativ) recente despre relaţiile semantice: Ciocârlie. etimologia în întreaga ei complexitate. implicit. care să cuprindă toate informaţiile privind atestările. unde se înregistrează cele mai multe asemenea perechi (derivate populare sau compuse savante). precizarea modelului extern pentru cuvântul nou creat prin calc. Antonimia. Omonimia. pe de o parte. Gabriela Pană Dindelegan. dincolo de noutatea informaţiei în sine. Omonimia în limba română – privire monografică. Florina-Maria (2007). prin indicarea termenului regent substituit. p. [2] Moroianu. Sistemul antonimelor în limba latină şi reflexele sale în limbile romanice. pentru fiecare sens. VI. Teoretic.

Paris. Hristea. In honorem Luciae Wald”. I intend to approach these semantic relations particularly from an etymological perspective (i. Bucureşti: Editura Academiei Române. (1992). [9] Cităm aici Trésor de la langue française. In this paper. Împrumuturi sinonimice cu aceeaşi origine. 73-83. p. Calcul lingvistic în limba română. 295-327. Narcisa (2007). Antonimia neologică. contextual and stylistic analyses. 54. cercevea şi cercevică. Elemente de lexicologie. systemizing and clarifying the modern Romanian lexicon. Quemada (vol. Editura Universităţii din Bucureşti. 1-4. la Dicţionar etimologic de antonime neologice . Bidu-Vrănceanu. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Băcilă. Dictionnaires le Robert. Moroianu. Bucureşti: Humanitas. Sinonimia. homonymic and paronymic pairs play. Ciocârlie. Teorie şi practică. 10-15. [8] Groza. Institut National de la Langue Française. 1992.[4] Hristea. Narcisa (2005). Paul şi Quemada. antonymy. VIII – XVI) între 1971 şi 1994 la Centre National de la Recherche Scientifique. the relation with the literary language rules. Maria Istrate (2006).e. Liviu (2004). updating and differentiation conditions. -ea şi –ică (căpeţel şi căpeţea. Diversitate stilistică în româna actuală. (1971-1994). Gabriela Pană Dindelegan. p. coord. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Coord. p. p. 16 vol. Imbs. the stylistical effects. de Paul Robert. Nancy: Centre National de la Recherche Scientifique. p. p. one has observed the definition. Trésor de la langue française. 9 vol. [7] Moroianu. Bucureşti: Humanitas Educaţional. în vol. studiu introd. Moroianu. Bucureşti: Humanitas Educaţional. the relation with the referent. Moroianu. I – IX. nr. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Rodica (2001). p. Le Grand Robert de la Langue Française. de Paul Robert. paronimy and synonymy) have been approached in detail. Bârlea. Rodica (2001). Bucureşti: Editura Humanitas. Cristian (2008). Antonimia. the semantic relations (i..e. la Dicţionar etimologic de antonime neologice . In honorem Luciae Wald”. Theodor (2006). I – VII) şi a lui B. Ana Cristina Halichias şi Tudor Dinu. Angela şi Forăscu. 627-634. directly or indirectly. Contaminaţia în raporturile ei cu etimologia populară. Through the component. with polysemy and with other related phenomena. Antonimia în limba română. pointing out the atraction and the analogy phenomena. [5] Un sistem derivativ bine organizat în română este substituţia realizată între sufixele diminutivale el. publicate sub coordonarea lui Paul Imbs (vol. Stanciu. Nancy şi Le Grand Robert de la Langue Française. origin and formal and semantic evolution). Sinonimia etimologică. Alain. Dictionnaire de la langue du XIXe et du XXe siècle (1789-1960). Rey. „Antic şi modern. în vol. antonymic. coord. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. in organizing. Paris: Dictionnaires le Robert. Sistemul antonimelor în limba latină şi reflexele sale în limbile romanice. 92 . 295-327. Diversitate stilistică în româna actuală. especially from synchronic and structural point of view.). rândunea şi rândunică. Actele celui de-al V-lea Colocviu al Catedrei de limba română. în vol. Cristian (2006). 8-9 decembrie 2005. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. vol. Timişoara: Excelsior Art. I shall also investigate the part which the synonymic. Coord. Antonimia neologică. Deuxième édition. the main types. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Groza. the achievement. Cristian (2005). Antonimia în limba română. [6] Zafiu. Omonimia în limba română – privire monografică. Ana Cristina Halichias şi Tudor Dinu. Lexicul. ABSTRACT In the Romanian linguistics. Timişoara: Editura Augusta. Contaminaţia în raporturile ei cu etimologia populară. Sinonime etimologice. turturea şi turturică etc. Liviu (2004). Institut National de la Langue Française. entièrement revue et enrichie par Alain Rey. homonymy. Cristian (2008). Petre Gheorghe (1999). 224-228. coord. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. Florina-Maria (2007). Limba română contemporană. “Limba română – aspecte sincronice şi diacronice”. studiu introd. „Antic şi modern. etc. Bucureşti: Humanitas. cântecel şi cântecea. Forăscu. Elemente de lexicologie. Zafiu. the main sources. Contraria latina – contraria romanica. Bucureşti: Editura All. the lexical contamination and the affixal substitution. Theodor (2006). Dictionnaire de la langue du XIXe et du XXe siècle (1789-1960). Constanţa (1998). B.. 72.. în “Limba română”.

interesează. Se constată însă că dicţionarele generale (DEX-ul de exemplu) nu dau de multe ori definiţii diferenţiate de definiţiile terminografice. Se face astfel distincţia (care nu funcţionează întotdeauna pentru că există în dicţionarele generale şi definiţii ştiinţifice) între definiţia lexicografică. Din perspectiva cercetării pe care o întreprindem. această distincţie este foarte importantă chiar în interiorul lexicului specializat ca posibilitate de a face mai accesibili termenii specializaţi vorbitorilor obişnuiţi (profani). de lacunele lor în cunoaştere care afectează „lectura” definiţiilor. tocmai pentru a favoriza deschiderea codurilor profesionale. Caracterul normat al terminologiei „interne” impune. Gradul de determinologizare depinde de numeroşi factori şi de competenţele diferite ale vorbitorilor. Majoritatea definiţiilor ştiinţifice sunt greu de decodat de către ne-specialişti. 93 . Pentru completarea lacunelor de cunoaştere şi comunicare ale ne-specialiştilor în ce priveşte termenii specializaţi şi sensul lor. Din cele spuse rezultă că deschiderea codurilor ştiinţifice poate fi asigurată mai ales de dicţionarele generale. Definiţiile de acest tip ar trebui să fie preferate pentru termenii ştiinţifici şi tehnici în dicţionarele generale sau în comunicarea din mass media. Mai pot interveni şi alte aspecte luate în consideraţie în tipul de definiţie care se poate baza pe similititudine (desemnarea cvasisinonimelor). apar combinaţii ale acestor tipuri într-o singură definiţie (definiţie mixtă) [7]. şi pe de altă parte. distincţie care ne permite. pe de altă parte. În mod concret. noţiuni şi raporturi abstracte în definiţiile relaţionale [3]). care trebuie să fie o definiţie naturală (şi prin aceasta accesibilă) şi definiţia terminografică care reproduce definiţia ştiinţifică şi este convenţională. Toate aceste modalităţi de definire pot influenţa în diferite feluri şi grade accesul la sensul specializat. chiar cu anumite aproximări care nu trebuie însă să afecteze „nodul dur” al sensului specializat se transmite şi în terminologia „externă”. aceste distincţii nu sunt rigide pentru că există şi alte tipuri de clasificare a definiţiilor care ţin seama de aspecte conceptual-semantice (posibilitatea de a descrie referentul în definiţii substanţiale sau de a desemna fenomene. distincţia dintre definiţiile ştiinţifice şi cele preştiinţifice sau uzuale. Când termenul trece de un domeniu strict. lexicul specializat de cel comun. Dată fiind posibilitatea coexistenţei mai multor tipuri de definiţie pentru unul şi acelaşi termen s-a denumit această situaţie ca definiţii alternative[8]. fie şi parţial. chiar dacă asigură numai o cunoaştere parţială. o anumită definiţie care să permită reprezentarea conceptual-semantică. cât şi definiţii preştiinţifice şi uzuale. Universitatea Româno – Americană. la definiţia termenului nu se poate vorbi de terminologie „externă” şi de „democratizarea” cunoaşterii [1]. Decodarea parţială a sensului specializat de către vorbitorii profani într-un anumit domeniu este numită în general determinologizare [5]. interesând în diferite feluri ne-specialiştii definiţia preştiinţifică sau chiar uzuală este considerată convenabilă. Bucureşti DEFINIŢII LEXICOGRAFICE ŞI DEFINIŢII SPECIALIZATE ALE TERMENILOR ECONOMICI Definiţia reprezintă problema centrală în orice fel de terminologie. chiar dacă e parţial. definiţia are un rol primordial. pe de o parte să diferenţiem.Elena MUSEANU. în primul rând. Fără accesul. unde definiţia ar trebui să difere de cea din dicţionarele speciale tocmai pentru a asigura accesul la sensul specializat [6]. Această definiţie. Se întâmplă acest lucru pentru că definiţiile preştiinţifice sau uzuale sunt admise şi preferate numai în dicţionarele generale. în general convenţional. Dată fiind importanţa definiţiei în comunicarea lingvistică se constată o multitudine de posibilităţi de clasificare [2]. Pe baza ei se poate face decodarea şi codificarea termenilor. pe de o parte apar atât definiţii ştiinţifice. iar. Astfel spus. spre deosebire de definiţiile preştiinţifice sau uzuale care le pot asigura acestora accesul. apartenenţă sau opoziţie (antonimie [4]). la sensul specializat.

)... completată de interpretarea structurii definiţiilor. o definiţie care poate fi considerată ştiinţifică. DEX-ul optează pentru „bilanţ”. BUGET DE FAMILIE. Diferenţele specifice sunt aceleaşi în ambele dicţionare „bilanţ al veniturilor si cheltuielilor unui stat. BUGET PUBLICITAR. capital. formele de manifestare şi funcţionare. Pentru termenul ACREDITIV. Clasarea în DEX se face printr-un element tehnic. chiar dacă cu o valoare generală: „operaţie” sau „totalitatea operaţiilor”. cum ar fi: BUGET DE STAT. 1. Determinologizarea poate apărea în interpretarea superficială a unor părţi din definiţie sau a interdependenţelor conceptuale.) face apel la alţi termeni specializaţi în economie al căror sens strict nu e neapărat accesibil: venituri curente. şi rezultă că pentru definirea conceptului de “buget” sunt necesare trei domenii: cel al alocării. definiţia termenului BUGET din dicţionarele specializate se caracterizează prin precizie terminologică. cu o largă răspândire în limba comună. referenţială. Unele definiţii ale termenilor economici îşi păstrează caracterul ştiinţific chiar dacă metalimbajul este accesibil si profanilor. 3. iar „bilanţ”e termen specializat. În cele ce urmează vom urmări analiza definiţiilor câtorva termeni economici din DEX pe care o vom încadra în cele trei categorii delimitate anterior. O asemenea definiţie poate fi decodată de un ne-specialist chiar dacă interpretarea este superficială. pentru „plan”. E drept. dar definiţia lexicografică oferă aceleaşi informaţii cu cea terminografică. conceptuală.n. Aşadar. Ultimele aspecte sunt opace pentru ne-specialişti. 2005/ 29.) din contul. sunt numai definiţii uzuale. Analiza va fi susţinută de compararea definiţiei lexicografice din DEX cu definiţia terminografică din DEc. mai ales în ce priveşte corelarea şi intercondiţionarea lor. etc. clasarea se face printr-un element mediu: sumă de bani. 2. Apar însă diferenţe între definiţia lexicografică şi cea terminografică. Se remarcă faptul că definiţia terminografică (D. Nu se face marcarea diastratică în DEX. sunt definiţii mixte care combină părţi ştiinţifice cu informaţii preştiinţifice sau uzuale.Ec. 17). IMPORT este corelativul semantic şi terminologic al lui EXPORT.S-a constatat că definiţiile lexicului specializat din DEX se pot caracteriza în mai multe feluri: 1. copiază sau se apropie de definiţiile terminografice. al repartiţiei şi al stabilizării. p.. ceea ce îi face accesibili profanilor numai la un nivel de suprafaţă. toate necesare într-o interpretare strict ştiinţifică. precizat prin determinarea „cu caracter comercial”. în dicţionare articolele pentru cei doi termeni sunt structurate identic: mai întâi definiţia şi apoi partea discriptivă: factorii de care depind cei doi termeni. reproduc.) şi altele în cuvinte uzuale: „special rezervată de un cumpărător (subl.Ec. cu unele date în termeni economici (subl. Diferenţa specifică în termeni uzuali se referă la „introducerea” / „vinderea” unor mărfuri sau produse „în ţară” sau „în afara ţării”.Ec. sintagmă urmată de detalii descriptive. poate pentru că are legătură cu banii. iar unele elemente îi sunt mai puţin cunoscute. iar conducătorii finanţelor încearcă să acopere „găurile bugetare” (Săptămâna Financiară. iar D. DEX-ul dă. dicţionarele economice înregistrează în articole separate termenii şi sintagmele care s-au diferenţiat clar conceptual ca hiponime. Spre deosebire de DEX. sau la o bancă ce deserveşte un furnizor în momentul în care dovedeşte predarea furniturilor în condiţiile stabilite înainte prin contract”.n. De aceea. ale unei întreprinderi . Definiţii ştiinţifice ale termenilor economici.” (DEX) şi „plan al cheltuielilor guvernamentale curente şi de capital. Astfel. de asemenea. echivalenţe care pot crea confuzii ne-specialistului. deci prin univocitate semantică. pentru că respectă ierarhia conceptuală din ştiinţele economice chiar dacă metalimbajul pare accesibil. În cazul termenului BUGET se constată la nivelul dicţionarelor diferenţe în alegerea hiperonimului. Se formează în acest fel o serie sinonimică la distanţă între termeni care nu sunt compatibili: „plan” este un termen generic. precum şi al veniturilor guvernamentale curente şi de capital” (D. În presa economică BUGET este un termen frecvent utilizat. Apare astfel importanţa definirii interconceptuale în definiţiile ştiinţifice ale termenilor economici. În definiţiile terminografice apar detalii mai puţin accesibile: privind obiectul tranzacţiilor: „vizibile” / 94 . priveşte şi salariile.

explicitând că se referă la „servicii” (nu la „bunuri”). debitor. utilizânduse o definiţie prin negare (practicată în general de lexicografie). definiţiile din DEX pot fi considerate preştiinţifice sau uzuale. dar şi împrumut. deşi unii dintre ei pun probleme ne-specialiştilor. atât definiţia terminografică. activ. ~ liberă. sferă de circulaţie care cuprinde relaţiile de credit”. ceea ce o apropie de definiţia ştiinţifică: creditor. Elementele ştiinţifice ale definiţiei rezultă din intercondiţionările conceptuale. adică formulări adresate ne-specialistului tocmai pentru cei doi termeni economici la care se face apel. fie pentru că operează cu elemente total accesibile oricărui 95 .creditor” sau „o altă persoană fizică sau juridică care primeşte împrumutul sau cumpără pe datorie – debitor”.a. cum sunt PIAŢĂ. AFACERE ş. Caracterul aparent accesibil al acestor sensuri şi frecvenţa mare a termenilor contribuie la apropierea dintre definiţia ştiinţifică şi cea uzuală.„invizibile”. Termenul CREDIT (deosebit de frecvent în viata actuală a românilor. pentru ultimul element D. de fapt. fapt reflectat de circulaţia lui în presă şi în limba comună) are o definiţie deosebit de complexă în DEX. Sensul al treilea dă o definiţie ştiinţifica în care se intercondiţionează termeni specializaţi: cont. ceea ce face clasarea mai abstractă. nici pentru vorbitorii ne-specialişti. mai ales pentru termenii frecvenţi în limba comună. dau informaţii curente. în paranteză. Implicările. termeni. Primul sens e definit ca „relaţie economică / bănească”. În definiţia termenului CREANŢĂ. „sector. sporuri (=creşteri) (de pasiv). 2. Definiţii preştiinţifice sau uzuale ale termenilor economici Mai ales pentru termenii economici frecvent utilizaţi în limba comună. În presa economică cei doi termeni apar împreună în acelaşi articol care valorifică relatia de antonimie. care trebuie completate cu date specializate (parţial) indicate de definiţia terminografică sau chiar de utilizările contextuale din mass media actuală. Unele definiţii din DEX pot fi apreciate ca mixte pentru că. interdependenţele conceptuale mai simple. Altfel spus. sensul fiind mai puţin interesant. ca şi în cazul altor termeni economici (de ex. care de această dată nu mai sunt explicaţi (parafrazaţi) pe parcursul definiţiei. dar este. chiar dacă sunt dezvoltate metonimic (cauza / efect): s. Această manieră de parafrazare a unor termeni specializaţi îmbină definiţia ştiinţifică cu o manifestare particulară. mult prea generală pentru a fi eficientă. uzuale. VENITURI ŞI CHELTUIELI). ci al hiponimelor PIAŢĂ internă. accesibilă: „dreptul” urmată de termenii specializaţi creditor/debitor care aici nu mai sunt explicaţi pe parcursul definiţiei („dreptul creditorului de a pretinde de la debitor”). iar determinologizarea este relativă. mai puţin obişnuită a unei definiţii preştiinţifice (manieră practicată în general în textele de vulgarizare). Explicarea lor într-o parafrază: „persoană fizică sau juridică care acordă un împrumut de bani . chiar dacă utilizarea de termeni curenţi în limba comună nu ar crea dificultăţi de interpretare. mai directe. Este interesant însă că această parte a definiţiei are elemente de vulgarizare. Definţii lexicografice mixte ale termenilor economici Multe definiţii ale termenilor economici combină în diferite feluri părţi ştiinţifice cu unele preştiinţifice sau uzuale. Acest tip de definiţie poate fi util ne-specialistului. nu sunt în acest caz o problemă.Ec. 3. În continuare se procedează la o definire care antrenează mai mulţi termeni economici specifici. Deşi există aceste diferenţe. DEX-ul dă clasare comună. dar şi mai puţin accesibil ne-specialistului. Apar însă alte elemente specifice vulgarizării ştiinţifice: indicarea de sinonime în paranteze pentru termenii specializaţi: reduceri (=scăderi) (de activ). chiar dacă nu în toate detaliile tehnice. datorie (ultimii doi fiind cuvinte bine cunoscute în limba curentă). etc. de exemplu definiţia ştiinţifică implicită apare nu la nivelul hiperonimului PIAŢĂ. Diferenţele specifice sunt de uz comun „să facă sau să nu facă ceva”. Celelalte sensuri ( 2 si 3) au tot un caracter ştiinţific. pasiv. cât şi cea lexicografică pot fi decodate de ne-specialişti. activ şi pasiv ar trebui dezambiguizaţi de sensurile din limba comună.2. Astfel. Definiţia este mixtă pentru că se combină utilizarea unor termeni specializaţi şi unii cu explicaţii în cadrul aceluiaşi articol. Diferenţa specifică formulată printr-o parafrază de uz comun dă impresia de accesibilitate.

Operaţia de dezambiguizare semantică şi contextuală este deci fundamentală pentru mulţi termeni economici atât la nivelul limbajului specializat. Altfel spus. definindu-l riguros: IMPOZIT pe venit. indiferent de tipul de definiţie pe care îl au termenii economici se remarcă condiţionarea interconceptuală necesară în majoritatea cazurilor. nici parţial informaţii destul de importante din definiţia ştiinţifică (terminologică). Atât pentru specialist. care impune valori noi. Din această cauză. Evoluţia extralingvistică a domeniului impune valori noi. Metalimbajul reprezentat exclusiv de limba naturală contribuie şi el la impresia de accesibilitate a definiţiilor în multe situaţii. cât şi pentru nespecialist. IMPOZITE directe. Atât la nivelul definiţiilor de dicţionar. confruntarea definiţiilor lexicografice cu cele terminografice arată că interpretarea de către profani neglijează în majoritatea cazurilor date importante şi. există dificultăţi în a stabili şi opera cu întreaga încrengătură implicată în structura conceptuală a ştiinţei economice. chiar dacă sunt supuse unui proces de determinologizare. mai ales. etc. Dicţionarele specializate insistă asupra sintagmelor economice reprezentând hiponimele termenului IMPOZIT. aspect important dat fiindcă majoritatea termenilor economici au o definiţie interconceptuală. în forme şi grade diferite. Confruntarea termenilor analizaţi sub aspectul definirii (de diverse tipuri. fenomene. Se încalcă astfel condiţia terminologică a non-ambiguităţii. depăşite de realitatea semantică pusă în evidenţă de texte. DEX-ul şi dicţionarele economice fiind apărute cu mai mulţi ani în urmă. etc. de multe ori. dat fiind că se desemnează entităţi. nu întotdeauna uşor de pus în evidenţă. o varsă din venitul lor în bugetul statului”. Conform poziţiei adoptate de terminologia românească. Aceste hiponime sunt în general accesibile vorbitorilor obişnuiţi. rolul definiţiilor de dicţionar (definiţii lexicografice sau terminografice) este fundamental în interpretarea sensului specializat. inclusiv definiţii alternative) în dicţionare şi în texte este de aceea o procedură care este prezentă şi chiar necesară în analiza întreprinsă. normarea acestui sens. mulţi termeni economici atestaţi în texte. relaţii [10] (ceea ce conduce la existenţa unor definiţii relaţionale şi nu substanţiale). relaţia circulară dintre dicţionar şi 96 . aparent cunoscute.vorbitor (ca la IMPOZIT). ceea ce dă o caracteristică a terminologiei economice. Definiţia termenului IMPOZIT are o clasare comună: „plată obligatorie stabilită prin lege” şi diferenţe specifice de acelaşi tip: „pe care cetăţenii. Aceasta determină dificultăţi de interpretare riguroasă la nivelul nespecialiştilor şi conduce la determinologizări prezente în diferite grade. ci numai un referent prototipic [9]. cât şi mai ales în texte. Definiţia şi specializările contextuale de diferite tipuri pot realiza dezambiguizarea necesară pentru o comunicare adecvată. În realitate. Analiza termenilor economici întreprinsă pentru a ilustra tipurile de definiţii nu poate acoperi varietatea situaţiilor existente (multe dintre definiţii fiind atipice). greu de decodat integral de către nespecialişti. Altfel spus. IMPOZITE locale. Din exemplele analizate rezultă că indicaţiile ştiinţifice din definiţii sunt datorate necesităţii de a apela la o ierarhie conceptuală destul de strictă. definiţia are un rol de bază în impunerea. Fiind condiţionată de exprimarea printr-o limbă naturală. univocă a sensului specializat e destul de greu de realizat şi depinde foarte mult de context. foarte important pentru identificarea precisă. Consideraţii generale privind principiile şi problemele analizei întreprinse. Dificultăţile de interpretare mai sunt determinate şi de faptul că foarte mulţi termeni economici nu au un referent concret. În aceste condiţii caracterul monoreferenţial. precizarea sensului specializat economic se realizează (rezolvă) prin soluţii în mare parte lingvistice. IMPOZITE agricole. cât şi la nivelul textelor se impune observaţia că termenii importanţi pot avea mai multe sensuri. instituţiile. atât pentru numeroase categorii de termeni economici. Se reţin câteva observaţii: – sub aspectul relaţiei dintre dicţionare şi texte se impune observaţia că definiţiile de dicţionar sunt. dar frecvent în limba comună chiar dacă cu o interpretare superficială este buget. fie nu corespund dinamicii semantice actuale. Se ajunge la polisemie atât în sistem. fie lipsesc din dicţionare (chiar din cele economice). cât şi în relaţii cu limba comună. fie pentru că nu se reflectă. Singurul element specializat. Implicaţiile conceptual-semantice ale definirii valabile pentru cei mai mulţi termeni economici pot fi „mascate” de exprimarea prin cuvinte destul de frecvente.

[5] Pentru interpretarea conceptului de determinologizare. Stoichiţoiu-Ichim. coord. A. în particular. inclusiv din cel economic [8] Pentru conceptul de definiţie alternativă v. Bucureşti: Editura Codecs. şi analiza termenilor economici A. whic has to be a natural definition (accessible. DIVIDENT sau CREANŢĂ. V. on the one hand it allows for a differenciation between the common and the specialist lexicons. Se reţine observaţia că „ definiţiile termenilor economici din DEX se prezintă atipic. 1999 – Dicţionar de Economie.Bidu-Vrănceanu 2007 [10] Pentru importanţa ierarhiei conceptuale în interpretarea riguroasă a termenilor economici. BIBLIOGRAFIE Bidu-Vrănceanu. cât şi faţă de alte terminologii analizate. the most obvious of these defficiences is that they do not keep up with the dynamics of the field (both as far as the inventory and the definition content are concerned). Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. lexic specializat. la A. Bucureşti: Editura Economică. A.Bidu-Vrănceanu 2000 şi la A. ÎMPRUMUT ş. ***Micul Dicţionar Academic (MDA).). Niţă (coord.Bidu-Vrănceanu 2007. Adriana 2001 – Vocabularul limbii române actuale. v. v. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. v. 2004 şi 2007 [9] Se operează cu un referent prototipic în cazul cuvintelor abstracte.Stoichiţoiu – Ichim 2001: 126-129 [3] V. the distinction between scientific and prescientific or casual definitions plays a major role for. A. and. Adriana 2006 –a– Creativitate lexicală în româna actuală.Bidu-Vrănceanu 1993 şi 2007 [7] V. on the other hand. ***Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (DEX). aplicat unor termeni specializaţi din diferite domenii. A. 2002. ca şi cu interpretările mai multor specialişti la A.Bidu-Vrănceanu 2007 [2] Vezi discuţiile pe această temă.Bidu-Vrănceanu 2007 care dă exemple din diferite domenii. Thus. Sorica (coord. the distinction itself is very important as a possibility of making specialits terms more accessible to average readers (the laymen). LEASING. „lectura” unor termeni economici precum ACŢIUNE. atât unele faţă de altele. Influenţe. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. since general dictionaries also include scientific definitions) between the lexicographic definition. Dinamică. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. unlike prescientific or casual definitions which may pave the laymen’s even partial access to the specialized meaning.Bidu-Vrănceanu 2007 [4] Id. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. V. Drobotă. ACŢIONAR.texte.). Ib.Bidu-Vrănceanu 1993. the distinction (which is hardly applicable for any particular case. A.Bidu-Vrănceanu 2007 [6] Pentru conceptul de „lectură” a definiţiei lexicografice în general şi. Sava. A. Stoichiţoiu-Ichim. Adriana 2006 –b– Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală. aplicată şi în studiul altor terminologii este în mod particular utilă şi relevantă pentru terminologia economică. Stoichiţoiu-Ichim. 1999 – Dicţionar de Economie Modernă.Bidu-Vrănceanu 2005. A. clasificări diverse ale definiţiilor la A.a. Creativitate. The majority of the scientific definitions are difficult to decode by non-specialists. ABSTRACT From the perspective of the research we perform. 1998.2007 –Lexicul specializat în mişcare. Generally. Bucureşti: Editura All. cu detalii şi puncte de vedere. NOTE [1] V.2000 . A. Dictionaries (both general and those describing the lexicon of economics) show various defficiences emphasized in the current analysis. v. Bucureşti : Editura Univers Enciclopedic.Bidu-Vrănceanu 2007. A. Bidu-Vrănceanu. as well) and the terminographic definition which is conventional and which is a replica of the scientific definition.Lexic comun. 97 .

În lingvistică. global şi de vb.html). 98 . Cu ajutorul limbajului gândirea umană trece printrun proces complex al cărui rezultat este cuvântul scris sau vorbit.globali-sationguide. a apărut necesitatea luării în considerare a conceptului de globalizare şi în lingvistică. Pe scurt. un aspect mai îngrijit decât limba vorbită. Majoritatea termenilor recent intraţi în limbă sunt împrumuturi mai ales din engleză şi franceză .a. numai cu valoarea sa de abstract verbal. prin procedeul derivării. italiană ş .” (http://www. Ambele posibilităţi îndeplinesc în cadrul comunităţii culturale acelaşi rol. Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi THE ANGLICIZATION ERA – A GLOBAL COMMUNICATING DREAM Limbajul scris sau vorbit este singura modalitate de materializare a gândirii noastre. ideea de globalizare a apărut ca o urmare directă a situaţiei din economie. în domeniul economic. agriculturii. al limbii etc. Este ştiut faptul că termenul a apărut. „Globalisation is the rapid increase in cross-border economic. răspândindu-se ulterior rapid şi în alte sfere ale vieţii sociale. este. experienţe de viaţă şi orice alt tip de informaţii care îi ajută să evolueze şi să înţeleagă mai bine mediul în care trăiesc. în domeniul economiei. globalisation. Limba scrisă are. Scopul limbajului este de a facilita comunicarea interumană pentru ca oamenii să poată schimba între ei cunoştinţe. proces. germ. pornindu-se de la radicalul glob/global după o serie de modele străine: fr. după cum consideră analiştii. fiind împrumutaţi odată cu realităţile pe care le denumesc. Înfăptuirea practică a schimbului de informaţii în societatea umană se face prin recurgerea alternativă la unul dintre aspectele limbii (scris/oral). Globaliesirung şi care îl plasează în sfera aşa-numitului vocabularul „internaţional”. în general. determină între aspectele oral/scris ale limbii manifestarea unor relaţii de interferenţă sau de influenţă reciprocă. comerţului. Caracterul ei relativ permanent pe de o parte. creează obligaţia unei exprimări clare şi corecte. rolul principal al limbajului este să realizeze transmiterea rapidă şi mai ales corectă a unor enunţuri care sunt produsul gândirii. În cazul unor astfel de cuvinte se observă o tendinţă de adaptare minimă probabil şi datorită fenomenului globalizării care. finanţelor. aceştia nu au echivalente în limba română. Astăzi fenomenul are ramificaţii şi efecte în domeniul structurilor vieţii politice. deschiderea spre Occident a făcut ca vocabularul limbii române să primească un val de cuvinte noi aparţinând unor domenii foarte variate. El se împleteşte cu procesul de gândire şi are ca scop să cristalizeze produsul acesteia şi să îl traduca în aşa fel încât să fie înţeles şi de alte persoane. indiscutabil. Globalizarea. mai ales. technological exchange under conditions of capitalism. globaliza. Termenul „globalizare” este creat recent la noi. administraţiei. dar mai ales al informaticii. În vederea îndeplinirii acestui scop comunicativ.Gina NECULA.org/01. există însă şi cazuri în care termenul împrumutat este un dublet al unui termen existent. la nivel lingvistic. cât şi gramatical sau ortografic. un proces generat de dezvoltarea capitalismului. al mediului. mai întâi. Începând din 1989. Identitatea lor funcţională. în limba română el este menţionat în DOOM 2 alături de adj. după destrămarea Uniunii Sovietice ca o alternativă viabilă la desfiinţarea sau redimensionarea vechilor organizaţii economice interstatale. absenţa interlocutorului pe de alta. În majoritatea lor. social. Astfel. engl. deci ea ilustrează o anumită faţetă a relaţiei dintre dinamica societăţii şi necesităţile comunicării. în limba franceză globalisation este atestat începând din 1968 în Dictionnaire Historique de la Langue Française. care a luat amploare. dar şi din germană . înseamnă crearea unui vocabular internaţional şi impunerea unor norme unice. atât sub aspect logic. în pofida substanţei diferite din care sunt constituite unităţile codurilor respective. globalization. numărul termenilor împrumutaţi recent este din ce în ce mai mare. al culturii.

autori de manuale. la formele verbului a fi suntem. profesionişti din presa scrisă şi audio-vizuală. în opinia noastră. hatman/hatman. Atât ortografia. a unei propoziţii sau a unei fraze. p. literar. jilav/jilav. în studiul limbii române. conform căreia „Dicţionarul este destinat tuturor celor care vor să se exprime corect (adică în conformitate cu normele lingvistice şi literare actuale) în scris şi oral şi să contribuie la cultivarea limbii române (la semnalarea şi îndreptarea greşelilor de limbă) sau să o studieze sub aspectele menţionate în titlu – elevi. Ca şi alte domenii ale cunoaşterii. strâns legate între ele. În DOOM 2 s-a inversat ordinea de preferinţă a celor două modalităţi de despărţire la capăt de rând . trafic/trafic. ortografia include o serie de componente. atunci când nu recunoaşte sau nu este sigur de structura morfologică a unui cuvânt mai greu analizabil. ori. acestea contribuind în comun la însuşirea faptelor de scriere. când elevii trebuie capete deprinderea de a distinge clasele în discuţie.” (DOOM. de ex. va fi simţit ca derivat. oarecum. Respectarea regulilor ortografice. care nefiind absolut rigide. practica ulterioară rămânând să demonstreze utilitatea lor şi astfel să le menţină în uz s-au să le condamne la dispariţie. în conformitate cu uzul curent. un cuvânt ca nevralgie. care indică utilizarea corectă a semnelor de punctuaţie ce marchează grafic pauzele şi gama de modificări ale intonaţiei la rostirea unui cuvânt. despot. la adăpost de eventualele critici precizând faptul că anumite apariţii în dicţionar reprezintă simple sugestii. Date fiind aceste date. Această afirmaţie pare să intre în contradicţie cu conţinutul dicţionarului atâta timp cât vorbitorului de limba română i se cer o serie de deprinderi specifice altor limbi pentru a „contribui la cultivarea limbii române”.după pronunţare (care prezintă avantajul că pentru ea se pot stabili reguli formalizabile mai generale decât pentru despărţirea după structură) şi după structură. cult al unei limbi. sunteţi. studenţi. atât la unele cuvinte vechi în limbă. recomandat pentru despărţire în forma ne-vral-gi-e. care se ocupă cu scrierea corectă a cuvintelor într-o limbă. ale căror reguli de utilizare implică o respectare conjugată. XI). Pornind de la primele aspecte legate de denimirea literelor. după părerea noastră ajung să fie normă lingvistică. încă de la clasele mici. În ceea ce priveşte accentul. Elementul declanşator al acestui parcurs a fost afirmaţia autoarelor DOOM 2. ne aşteptăm ca o lucrare normativă de amploarea DOOM-ului să fie mai conservatoare faţă de influenţele globalizării violente. în curând. La unele cuvinte (mai vechi sau mai noi) se admit variante accentuale literare libere (indicate în Dicţionar în ordinea preferinţei). Probabil. Aşa se face că o serie întreagă de elemente de jargon. de rostire şi punctuaţionale. ieşind din clasa compuselor. nu numai om-onim). Autoarele DOOM 2 se pun. literară a cuvintelor. gingaş/gingaş. dar care pune probleme. crater. cu precizarea că instrumentul la care facem referire „se adresează cu precădere utilizatorilor români”. Se recomandă o singură accentuare la avarie. Marcă a globalizării lingvistice este în DOOM 2 relaxarea propusă de autoare în privinţa multor dintre regulile care făceau obiectul vechiului DOOM. acatist/acatist. cât şi ortoepia şi punctuaţia se bazează pe reguli sau norme obligatorii. specialişti din diverse domenii etc. traducători. ortoepice şi de punctuaţie şi cunoaşterea excepţiilor asigură un grad sporit de utilizare adecvată a aspectului-model. Cel care scrie are deci libertatea. antic/antic. făcută în Notă asupra ediţiei. o liberalizare relativ fără importanţă pentru neprofesionişti. se constată o liberalizare care duce la ştergerea graniţelor dintre literă şi sunet. Este vădită legătura ortografiei şi cu punctuaţia. penurie/penurie. constatăm aceeaşi tendinţă de liberalizare. Ea se află în strânsă conexiune cu un alt compartiment al lingvisticii ortoepia. cât şi la unele neologisme. care studiază pronunţarea corectă. profesori. Chiar şi în privinţa regulilor de despărţire în silabe şi la capăt de rând se observă tendinţa de a-l despovăra pe cel care vorbeşte/scrie în lima română de grija identificării elementelor de formare ale cuvântului. să îl despartă pe baza pronunţării (o-monim. cu unele deosebiri faţă de DOOM 1.Ortografia este un domeniu al ştiinţei şi practicii lingvistice. din diverse motive admit şi excepţii sau abateri. dacă o asemenea diviziune i se 99 .

et caetera (şi et cetera). Sezession.clearing/ cliring. .direct (fără cratimă) la cuvintele . nu neapărat pos-tuniversitar). brokeri. tęte-a-tęte. că majoritatea sunt cuvintede origine engleză pentru care se acceptă două forme. tenismen (la singular!) în loc de grafiile mai fireşti congressman. lohn. peso. motto. knockout. mozzarella. nota bene. fără ca acest fapt să fie o marcă a recomandării utilizării lor.bluff (deşi vechea grafie bluf. confetti. ca în apendic|ectomie [apendičectomie]. gay. angl. cu pronunţarea franceză. pros-pect.n. Consolidarea scrierii „etimologice” a unor neologisme: engleze . cocker. itemuri [itemuri]. poker. dar congresmen. pickhammer. Observăm din analiza cuvintelor împrumutate. trenduri [trenduri]. subiect).Basedow. s. penny (şi la plural!). charismatic. story-uri. a-broga. Simmental . mortadella. machieuza. emendanda sunt acceptate numai ca forme de plural latin (şi românesc!). penalty. jeans.bordeaux (vin). Risorgimento. happening. bruxellez. bodyguarzi/bodigarzi. de cele mai multe ori. derby.addenda. a-brupt. italiene .la cele neutre. phoenix. care prezintă şi o indicaţie în acest sens. Deci aceste cuvinte se află într-un dicţionar normativ. . müsli.pare şocantă la cuvintele mai uşor analizabile. sportsmen. maseur. paparazzo.n. pickhammer/ picamăr. pizza.care se termină în litere din alfabetul limbii române pronunţate ca în limba română: gadgeturi [gheğeturi]. franceze . machieur. normele actuale recomandă exclusiv despărţirea după pronunţare (a-borigen. modelling. dealeri.cu desinenţa -i.prin cratimă la cuvintele a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare (bleuuri [blöuri]. bobsleigh. rosbif/roast beef(uri). playboy. holdup.fără pluralul uzual curricula. a-diacent.cassone. germ. este foarte uzuală).încadrarea în modelul substantivelor româneşti. pointer (poanter este totuşi mai frecvent!). în general cu desinenţa -uri. o-biect. Pentru cuvintele a căror structură se consideră că nu mai este clară. deoarece elementele componente sunt neînţelese sau neproductive în limba română. hippy. s. în astfel de cazuri liberalizarea merge până la a accepta chiar trei varinate item(i/e/uri). latine – charisma. pate (de ficat). tenisman (aceste adaptări au puţine şanse de a se impune). Compusele care păstrează grafii străine sunt supuse numai despărţirii după structura din limba de origine: back-hand. Recomandarea DOOM 2 se îndreaptă către prima variantă. ex cathedra. jazz. grisaille. no-man's-land. sportsman. este cea apropiată etimonului: angl. Constatăm că în 100 . recomandat numai ca singular feminin românesc. şi anume: . laring|ectomie [larinğectomie]. weekenduri [uĭkenduri]). legată . a-dopta. La împrumuturile recente. container. în curs de adaptare. cocktail(uri)/ cocteil angl. maseuză. ban-crută. parti-pris. singularia tantum.folosirea unor substantive cu aceeaşi formă la singular şi la plural: dandy. germane .la cele masculine . boss. personae non gratae. norma actuală a adoptat soluţii diferite. salata de boeuf. hippy. föhn (şi nu foehn!). una adaptată şi una neadaptată sau parţial adaptată. rackeţi (ca în DOOM1 boşi).n. feldwebel. quaesto. care. Pluralele: cognomina (singular cognomen).chiar nedaptate sub alte aspecte . Poziţia DOOM 2 este ambiguă şi în privinţa unor cuvinte nou intrate „Precizăm că includerea lor în DOOM 2 nu trebuie interpretată ca o recomandare a tuturor acestora” (XII). Normele actuale nu mai admit despărţirile după structură care ar contraveni pronunţării. show-uri [şouri]) sau care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: party-uri. cu altenanţele fonetice corespunzătoare: adidaşi. loisir. Alte inconsecvente: businessman. s. porte-bonheur. . spre deosebire de mass-media. prin formarea pluralului: . s. ab-stract. knokdown. bric-à-brac. dar curriculum vitae . Faptul că în cazul unor cuvinte străine se face recomandarea de a respecta regulile de despărţire în silabe specifice limbii respective este un alt element de globalizare căruia i se pot supune numai cei care au cunoştinţele şi deschiderea necesare. să despartă cuvântul în cauză pe baza structurii lui morfologice (post-universitar. corrigenda. jogging. groom.n. roast-beef.

dar n-avem încotro. O distincţie interesantă dar pe care ne este greu să o descifrăm: engl. management dar manager este tratat drept cuvânt românesc. în mare parte substantive./angl. mai ales.n.n. Şi. Astfel de manifestări arbitrare şi iraţionale au avut un impact minor. broker. invar. nu se pronunţă categoric în legătură cu tentaţia globalizării..lea.unele situaţii chiar s-a revenit la o formă etimologică a unor cuvinte pe care DOOM 1 le înregistra ca adaptate... DOOM 2 recomandă pe de o parte scrierea fără punct a abreverierilor. s. Cert este că noul DOOM favorizează globalizarea lingvistică prin acceptarea reetimologizării unor neologisme adaptate deja.. a seta. Nu ştim încă dacă este sau nu bine să le introducem într-un dicţionar care dă norme de vorbire şi scriere corectă. acquis. s. nici nu avem cum. după cum se poate vedea din DOOM 1. Trebuie să lăsăm ca un termen nou să-şi dovedească utilitatea sau să dispară de la sine. Dacă autoarele au plecat de la premisa că intrările noi din DOOM nu sunt neapărat destinate să rămână în limbă. Vor intra definitiv în limba română literară a accesa.IX). câteva adjective şi foarte puţine verbe. italienisme care se grăbesc să intre în casa limbii române. digit... adv. Se poate urmări în anexă. nu este totdeauna necesară. dealer. deşi există voci care spun că ea va rezista. sursele lexicografice româneşti neputând ţine pasul cu noile intrări din DOOM. Situaţia limbii române în momentul de faţă este destul de critică. OK/O. Scopul lucrării noastre este acela de a semnala tendinţele actuale. Tot anexa poate fi relevantă în privinţa frecvenţei anglicismelor. Însă situaţia din secolul al XIX-lea nu se poate compara cu cea din secolul al XXI. să mai fi aşteptat puţin pentru a vedea dacă limba literară reţine sau nu aceste anglicisme. Există şi cazuri în care cuvintele nu au nicio indicaţie de provenienţă deşi este evident faptul că nu sunt cuvinte româneşti : bip(uri).lea cei care impuneau modificările limbii literare erau lingviştii şi scriitorii. vorbită cu precădere de Chiriţele mediei de azi şi ale lumii politice?. gaz. pur şi simplu.] dacă n-ar fi fost mai bine ca. de altfel. Probabil autoarele au avut în vedere o anumită specializare sau e o simplă scăpare: engl. inconsecvenţe apărute. Astfel. la începutul secolului al XXI-lea. tocmai pentru că majoritatea intelectualilor nu le-au sprijinit. ex. unde am prezentat cuvintele care au indicaţie de provenienţă în DOOM. hacker. a focusa. Întâlnim şi situaţia în care elemente ale aceleiaşi familii lexicale sunt tratate diferit. În Cuvântul înainte la DOOM 2 Eugen Simion afirma „M-am întrebat [. aisberg. Au existat bineînţeles şi excese. alteori iritaţi – la TV sau Radio. de exemplu franceza. în special internet. Argumentul nu poate fi acela al adaptării pentru că descoperim şi alte cuvinte adaptate care păstrează totuşi indicaţia : angl. Badlands/ angl. cum a fost de exemplu dorinţa unor scriitori (sau chiar lingvişti) de eliminare completă a cuvintelor de origine slavă şi înlocuirea lor cu neologisme provenite din limbile franceză sau italiană. s.” (DOOM.K. deci un număr relativ mic de oameni raportat la totalul populaţiei. Lucrurile stau însă diferit acum. a downloada. nu putem s-o interzicem. Mărirea numărului de „scriitori” nu a fost însă însoţită şi de 101 . pe de alta oferă libertatea angl. franţuzisme. aşa cum a făcut-o şi până acum. p. păstrându-şi însă toate caracteristicile ei de bază. Big Brother. atunci considerăm că se puteau introduce un număr mai mare de verbe curent folosite : a aplica (pentru un post). urmărind inconsecvenţele dicţionarului. Cât de necesară este. penalti (DOOM 1) / penalty/penalti (DOOM 2). probabil tot din nevoia unei înregimentări în curentul global şi de a sublinia aspectele care considerăm că ar genera confuzii în rândul vorbitorilor de limbă română tocmai datorită libertăţii prea mari... această „romgleză” pe care o ascultăm – de cele mai multe ori amuzaţi. jacuzzi. angl. se poate spune ca limba română a intrat în secolul al XX-lea mai bogată şi mai modernă. când toată populaţia ştie să scrie. IQ. înainte de a le introduce într-un dicţionar academic. în faţa altor limbi din care au fost preluate multe cuvinte. item. trend? Deocamdată circulă prin gazete şi sunt folosite cu precădere de experţii noştri în intehgrarea europeană.m. la acea dată. În secolul al XIX. ex. care a devenit în ultimul timp platforma preferată pentru expunerea părerilor proprii. adj.. faptul că multe dintre cuvinte nu pot fi explicate decât prin apelul la dicţionarele limbilor respective. Se vede faptul că nici Preşedintele Academiei Române.

ediţia a II-a. R. Editura Academiei Române. Mioara. Nr. Voices have already been heard speaking out the consequences of the Europeanization process. multe dintre intrările din dicţionar apărând cu forme duble. ortoepic şi morfologic al limbii române. Editura Academiei R. DOOM² (2005) = Academia Română .S. Editura Univers Enciclopedic. The Europeanization process has “contaminated” Romania. Din păcate. Româna cultă actuală evită românizarea grafică.L. ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM). being widely used within the European Union. Theodor.. but also to the risk of losing rich cultural distinctiveness. de stâlcire a cuvintelor. Editura Academiei Române. (2001) Ortoepie (pronunţare literară /exemplară).Chişinău. we are wondering to what extent this process is a matter of present trend or fashion (as Romanian already provides its speakers with its proper counterparts). 22-23 noiembrie 2001. Bucureşti. policy and currency. Bucureşti.R. so that recent years have witnessed a growing tendency in adopting anglicisms into the Romanian language. se poate aprecia că recomandările noului DOOM merg pe linia unei libertăţi mai mari atât în ceea ce priveşte aspectul scris. (2005) DOOM2*. dar care n-au fost confirmate de evoluţia limbii. Bucureşti. Bucureşti.) Inovaţii lingvistice negative în limba română contemporană. Anglicismele în limba românã actualã . Bucureşti. 24 din 22 iunie 2005. ortoepic şi morfologic al limbii române. Zafiu. Editura Univers Enciclopedic. Bucureşti. Ioana.L.. ediţia a II-a. ***(1997) Dicţionarul general de ştiinţe ale limbii. care este unealta ce îi ajută să îşi exprime ideile. DEX 2 (1996) = Academia Română . Our paper aims therefore at demonstrating the stylistic effects of English loans as a result of globalization tendencie. Editura Litera. At this point.. persoanele care folosesc englezisme în ziua de azi nu îşi mai pun problema să le adapteze la caracterul fonetic al limbii române. DN 4 (1997) = Marcu. Rodica. ABSTRACT Since the 1991 Maastricht summit. Editura Universităţii din Bucureşti. Bucuresti. English having already assumed this status. Zafiu. Calotă. BIBLIOGRAFIE Avram. Vintilă-Rădulescu. Bucureşti. Editura Cartier. 102 . 29 iunie 2005. În concluzie. în Actele colocviului catedrei de limba român ă . Nr. (2005) Noutăţi normative. Florin. (2002. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. Mioara.L. rubrica „Păcatele limbii”. rubrica „Păcatele limbii”.. fonetică şi morfologică anticipate de ediţia anterioară. preferindu-se conservarea grafiei etimologice. Bucureşti. în locul unora româneşti care ar putea exprima perfect opiniile autorului.. Mioara. R. Ion. Dicţionarul ortografic. Avram.. Mioara. R. rubrica „Păcatele limbii”. revenind asupra unor procese de adaptare grafică. or it stands for a linguistic necessity to refresh or enrich the Romanian language. în Enciclopedia limbii române. (1997) Ortografia pentru toţi (30 de dificultăţi). Rodica.23 din 15 Iunie 2005. aceasta părând un semn de incultură. Editura Ştiinţifică. Dicţionarul explicativ al limbii române. Editura Niculescu SRL. Hristea. Dicţionarul încearcă să reflecte tendinţele actuale ale limbii culte. Perspective actuale în studiul limbii române. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. (2001) Pentru o nouă ediţie a Dicţionarului ortografic. Bucureşti. Noul dicţionar de neologisme. Editura Universităţii. Rodica.o creştere a respectului acestora faţă de limba română. the general tendency in Europe has been oriented towards creating the European Union and implementing unique institutions. the European lingua franca. Bucureşti . Avram. Editura Univers Enciclopedic. (2005) Împrumuturile în DOOM2. seria „Limba română şi relaţiile ei cu istoria şi cultura românilor”. cât şi cel al pronunţării. DOOM1 (1982) = Dicţionar ortografic. 261-272. Avram. Limbajul scris folosit pe internet de către majoritatea românilor are caracteristica de a fi înţesat cu cuvinte şi sintagme englezeşti mai mult sau mai puţin adecvate. (2001)Cuvintele limbii române între corect şi incorect. ci se aşteaptă ca un cuvânt englezesc să îşi păstreze atât forma lexicală cât şi pronunţia originară. p. we have been witnessing a similar trend in developing “a standard language”. pointing out both to the prospects of fertile collaboration between the European nations. Chişinău. too. Nr. When referring to language. viewed in terms of promises and threats. Zafiu. (2001) Mică enciclopedie a românei corecte.

Douglas 1991. Romania SPECIALIST EPONYMS AND GENERAL EPONYMS IN A LEXICOGRAPHIC PERSPECTIVE ON THE ENGLISH LANGUAGE Introduction The literature on general vs specialist vocabulary (Bidu-Vrânceanu 2007. The methods applied in performing the research are the traditional ones and involve the corpus analysis on structural and comparative principles. Letusé and Rogelio 2001.e. Manser 1996 and Manser 2004). on chronology and on content analysis. b) to account only for those eponyms acknowledge to belong to the English vocabulary. In spite of its long presence in the English wordstock. Trahir 1992). is so devised as to focus on eponyms. The corpus tailored for the currently described research includes lexicographic paperback and online works The materials representing the research background were selected on the basis of a welldefined purpose. relying on lexicographic products. namely to meet the two following requirements: a) to exclusively describe common words derived from proper names. Bidu-Vrânceanu 2008) approaches the migration of specialist vocabulary towards the word stock and brings forth descriptions of the methods contributing to this phenomenon. very few years after this dictionary. which were first used in specialist literatures. Aim(s) of the study This approach is intended to outline the richness of the English eponymic heritage in the lexicographic bibliographies. Hendrickson (1972) authors the first lexicographic product to bear this label.. they are born with a high degree of cultural specificity. Ehrlich 1999). “Dunarea de Jos” University of Galati. The 50 lexicographic products (see the annex) introducing eponyms may be roughly divided into general dictionaries of eponyms (15 in number) and specialist dictionaries of eponyms (35). The former category further subdivides into: a) plain dictionaries of eponyms (Beeching 1989.very specific fields: economics (Segura and Braun 2004). In fact. the eponyms. they are merely general dictionaries which advertize for the brand of their publishing house. Our study. a category of words shared both by jargons and the general vocabulary within the framework of the English language. all the other such works (dictionaries. social sciences (Trahir 2001) and plants (Quattrocchi 1999) 103 . Research results. The latter category further distinguishes works to cover: a.Floriana POPESCU. eponym was not included in the title of the first dictionary (Edwards 1968) compiled with the specific purpose of presenting the story of some words obviously originating in names of literary heroes. With only two exceptions (Wolk 1980. Nevertheless. handbooks and pocket guides) within their titles lay an emphasis on the category of words they account for i. Materials and method The term eponym was introduced in the English vocabulary in the mid-19th century (Collins Millennium 1999: 521). Since English eponyms emerge against a well-defined cultural background. It also aims to reveal the abundance of lexicographic products which describe eponyms. encyclopedias. Freeman and Newman 1997. b) dictionaries of eponyms whose title emphasizes the publishing house brand (Douglas 1990.

the Rutherford model. . Barankin. dahlia. William Collins-World Publishing.b. eponyms in ‘ready-made’ expressions (pertaining to classical sciences) consist of joint structures which put together common nouns and personal names: . eponymists of fame in the Anglo-Saxon and North American worlds may mean or say next to nothing to members of other cultures less conversant with Anglo-American vocabularies.although numerous of the various fields of (scientific) activity (and research) operate with eponyms (such as mathematics. . e. .anatomy: Cowper’s glands. where authors take over their predecessors’ legacy (Forbis 1998. Euclidean algorithm. Daniell cell. financing and banking. Pythagorean theorem. the Hall–Littlewood polynomial. The following example was extracted from such a source: to mirandize (to recite the Miranda warnings to a person under arrest. rutherfordium. to which suffixes were added: . shipbuilding.ize (for verbs describing processes): pasteurize 3. Firkin and Whitworth 1987). Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins 104 . 1998 2005 Dictionary of Historical Allusions and Eponyms Stedman's Illustrated Dictionary of Dermatology Eponyms.physics: the Mach number. have a simple structure since they derive from personal names. Rodin and Jack 1987.ite (for names of minerals): alexandrite. but they may be found in specialized dictionaries. In other words. D. 2. engineering. law. Although there have been produced specialist for other fields of activity. no matter the field they were created within. radiology – Kanne. orthopedics – Moll 1998. psychology – Zusne 1987. g. eponyms in chemistry or botany. Hoffmann method. Lexicographers do show a particular interest in approaching eponyms and. the Cauchy-Schwarz inequality. d. Hence. Brocca’s area.ium (for chemical elements): promethium. . Our previous research in the field of eponyms leads to the following observations: irrespective of their belonging to the English word stock or to jargons. f. metallurgy). physics. Annex Auchter. Berry 1992.ia (for names of plants): magnolia.eponyms presented together with other lexical categories (Delong 2002. the Bohr radius.a certain degree of subjectivity in the making of the eponym list. Bruyn and Pearce 2000. The possible taxonomy of these medical dictionaries below reveals the compilers’ or the editors’ focus on: c.eponymists (Berrios and Freeman 1991. very many useful instruments have been compiled so far. Forrest and Carr 1982). Jablonski 1991. the most numerous of the dictionaries dedicated to eponyms are circumscribed to the medical jargon. Sloane 1997). fuchsia. eponyms represent a lexical category with a few peculiar features: 1. they were created to fill in jargon or field-specific lexical gaps and this aspect implicitly accounts their cultural specificity. the Maclaurin's series. Rohrmann and Lichtenstein 2006).medicine (32 lexicographic works). Barankin 2005) or where authors put forward their own versions (Forrest and Carr 1982. chemistry. as a consequence. . B.plain medical eponyms (Chadwick 2001. translation problems may occur in the exchange of ideas characterizing our globalized society.eponyms in specific medical branches (neurology – Koehler. einsteinium. lewisite. -chemistry: the Russell-Saunders coupling. for example. Inc. the Sheppard's corrections. they have not been described in specifically-devised lexicographic instruments. behavioural optometry – Hendrickson 1993.mathematics: Boolean geometry. MDL 1996: 314) Conclusions The present study was devised and performed with a clear aim: to demonstrate the wide variety of dictionaries which account for and implicitly popularize eponyms. the fast Fourier transformI. Marcucci 2001 and Stedman 1998). obstetrics and gynecology – Baskett 1996. Hunter 1994. Co. .

S. Freeman.. Eponyms & Abbreviations. Hunter.. Saunders Company New York: Wysteria Publishing Douglas. R. T. New York: Stein & Day Optometric Extension Program Oxford: Oxford University Press Mosby Krieger Publishing Company Philadelphia: W. Forrest. C. G. E. Hendrickson. Parthenon Publishing Los Angeles. Newman. L. Syndromes and Signs The Dictionary of Eponyms Eponyms of Behavioural Optometry The Dictionary of Eponyms.Baskett... Berrios. J. Havard. Homer Hendrickson. 4th ed. 1996 1999 1989 1991 1992 2001 2002 On the Shoulder of Giants: Eponyms and Names in Obstetrics and Gynecology Signs.E.. B... Chadwick. N. 1998 Oxford: Heinemann 105 . Firkin B. et al.L. Enersen.B.S. Acronyms and Eponyms: A Pocket Guide Jablonski’s Dictionary of Syndromes and Eponymic Diseases Illustrated Dictionary of Eponymic Syndromes and Diseases and Their Synonyms Medical Acronyms. Syndromes. C. Carr (eds. J.L.. A. T. Casselman. Whitworth JA..) Freeman. Beeching. Pa: Lippincott Williams & Wilkins Oxford: Oxford University Press Barry Rose Law Publishers Ltd.. H. Forbis P..D. Calif: Practice Management Information Corporation New York: Macmillan General Reference New York: Hungry Minds Inc.. Abbreviations. Stedman’s Medical Eponyms Forrest’s Dictionary of Eponymists A New Dictionary of Eponyms Medical Eponyms: Diseases. Webster’s New World Dictionary of Eponyms: Common Words from Proper Names Webster’s New World Dictionary of Eponyms Whonamedit.. Jones.. Eponyms and Mnemonics Eponyms in Radiology of the Digestive Tract :Historical Perspectives and Imaging Appearances A Dictionary of Eponyms RCOG Press American Association of Neurological Surgery London: Clive Bingley London: Royal Society of Medicine Taylor & Francis Ltd. W...E.. Edwards. New York: Henry Holt & Company London: Geoffrey Bles Canforth: Parthenon Philadelphia.. Dictionary of Medical Eponyms. A. Banerjee. (eds) Berry. Jablonski. S.F.G. Delong M.J. da Silva. Jablonski. Ehrlich. M. 1990 1991 2005 1999 1968 1987 1998 1982 1997 1998 1972 1993 1995 1994 1991 1995 2002 2006 Karavis. Robert Hendrickson. A.. and Eponyms: Our Legacy A Dictionary of Eponyms Eponymists in Medicine: Alzheimer and the Dementias Eponymists in Medicine Dictionary of Medical Eponyms A Dictionary of Medical Derivations Medical Acronyms. F. E.P. D. D. O. S. (ed) Kanne. G. Bartolucci S.L.. Douglas..com What's in a Name?: How Proper Names Became Everyday Words Uncumber and Pantaloon: Some Words with Stories. Th. A. Names that Became Proper Words Medical Devices.. K. A.

Trahir. K.. Moll. R. Pa: Saunders.S.S. Lourie.. Manser.S.. Bruyn.. A... Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins International Medical Publishers OUP Westport: Greenwood Press New York: Elsevier/Nelson Books New York: Greenwood Press Medicode Inc 106 ..M. M. Zusne. M.. Surgical Cpt Explanations and Coding Tips.. L.. A. Coders’ Desk Reference: Everything a Coder Needs to Know: Acronyms. J. Abbreviations Rodin. G. Th. J.. ***** 1987 2004 1997 1998 1993 1992 2001 1980 2007 1987 1996 Krieger Publishing Company Northampton: Edward Elgar Philadelphia. Who Was Coude: A Short Dictionary Eponyms The Wordsworth Dictionary of Eponyms Chambers Dictionary of Eponyms Marcucci’s Handbook of Medical Eponyms. M. scientific Names. Quattrocchi. 2nd ed.. J. Synonyms and Etymology Medicine.. Medical Eponyms Eponyms in Psychology: A Dictionary and Biographical Sourcebook. Eponyms. G. Segura. Jack D. O.. Medical Terms.. A. Régis Petrov. E. J. C..H.. Braun. U.. Perepelkin. B. New York: Elsevier London: Pitman Hertfordshire: Wordsworth Reference Chambers Harrap Publishers Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins Hodder Arnold Stuttgart: Gustav Fischer Meditzina CRC Press Inc 2001 1982 1996 2004 2001 1998 1995 2005 1999 Elsevier’s Dictionary of Eponyms Medical Eponyms. A... J. I. M. W. L. Inc. USA Amsterdam. C. Literature and Eponyms: Encyclopedia of Medical Eponyms Derived from Literary Characters An Eponymous Dictionary of Economics: A Guide to Law and Theorems Named after Economists Medical Abbreviations & Eponyms... C. V. Rogelio. S.. Syndromes. Masterson. Procedural Eponyms. Manser.Matthews. A. R. Koehler. I. (eds) Letusé L.. Marcucci. Stedman’s Tenner.M.. Pearce. R. Trahir. (eds) Sloane S.. Eponyms in Orthopaedics: Chart (Chapman & Hall Medical Wallcharts) Dictionary of Anatomical Eponyms English-Russian Medical Dictionary of Eponyms World Dictionary of Plant Names: Common Names. Yee. 2000 Neurological Eponyms Literacy World Oxford University Press. Stedman’s Medical Eponyms The Pocket Guide to Eponyms and Subtle Signs of Disease An Australian Dictionary of Eponyms From Aristotelian to Reaganomics: A Dictionary of Eponyms with Biographies in the Social Sciences Everyday Words from Names of People and Places. Olry.. A.. J. Wolk.

Springfield: Merriam-Webster. Lucatelli. abbreviations. Collins English Dictionary. Cenac Oana (ed.). usage. „Mişcarea lexicului specializat spre lexicul comun”. Galaţi: Galaţi University Press. Virginia. 107 . Actele conferinţei internţionale Lexic comun/Lexic specializat. Incorporated. etc. Angela (2008). This paper originates in a larger project intended to cover a wide range of aspects regarding eponyms (suc as their creation and popularization. migration from one science to another. ethical problems). 13-19 * * * (1999). în Bejan. Millennium Edition. Galaţi 17-18 spetembrie 2008. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrânceanu. the current approach constitutes a state-of-the-art reflection of eponyms as they appear mainly in English and American lexicographies. mainly created in specialist vocabularies which gradually integrate in the word stock.). Lexicul specializat în mişcare de la dicţionare la texte.BIBLIOGRAPHICAL REFERENCES Bidu-Vrânceanu. Lexic comun/Lexic specializat. Angela (2007). 1996 (MDL) ABSTRACT Professional or amateur English and American lexicographers have taken steady interest in the study and popularization of eponyms. Doina. Purely lexicographic in its perspective. they do enjoy a special status among the other directions in lexicographical approaches (foreignisms. Since English eponyms have been the topic of 50 paperback and electronic dictionaries. Glasgow: HarperCollins Publishers (= CEDM) * * * Merriam-Webster’s Dictionary of Law. classification. The classification of dictionaries of eponyms envisaged in this presentation invites to investigating eponyms in fields yet uncovered and to compiling such works for theoretical and practical reasons. translation difficulties and last but not least. pp.

2) fig. subiectivi. 3) linie gradată pe care sunt reprezentate în mic distanţele reproduse pe o hartă sau pe un plan. strălucitor din care se fac obiecte de podoabă. 4) fig. Însă în procesul de descriere a cuvintelor polisemantice în dicţionare lexicograful întâmpină anumite dificultăţi generate de faptul că el este nevoit să trateze fenomenul polisemiei lexicale.Ana VULPE. În afara contextelor. agitaţie frenetică. ca un fenomen static. În cazul multor cuvinte polisemantice legătura de sens este mai voalată. 2) fig. şi anume „în clocot. 3) care nu se încadrează într-un întreg. sensurile adjectivului volant: 1) care se deplasează dintr-un loc în altul. de exemplu. nu poate fi stabilită întotdeauna la fel de uşor. A se confrunta. zgomot produs de o mulţime gălăgioasă. 2) care durează puţin timp. Procesul privind interpretarea lexicografică a structurii semantice (adică a ansamblului de sensuri) a elementelor lexicale polisemantice e necesar a fi realizat În trei etape succesive. 2) element al unei construcţii constând dintr-un şir de trepte. oarecum. Şi care 108 . Acestea mai sunt numite în literatura de specialitate variante lexico-semantice. (despre sentimente. Şi dacă prezentarea conţinutului semantic al cuvântului în dicţionare depinde de tipul acestuia. identificarea sensurilor 2. Acestea sunt: 1. care este dinamic prin esenţă. Republica Moldova POLISEMIA LEXICALĂ DIN PERSPECTIVA PROBLEMELOR DE LEXICOGRAFIE Prin polisemia lexicală tradiţional se înţelege capacitatea cuvintelor de a dispune de mai multe sensuri. factor care zădărniceşte desfăşurarea unui proces sau a unei acţiuni. Astfel. în cazul cuvântului polisemantic scară comun pentru următoarele sensuri este asemănarea de formă a obiectului denumit: 1) dispozitiv format din două bare paralele. Calitatea este. Universitatea Liberă Internaţională. polisemia „se consumă”. adică ceea ce stă la baza acestora. descrierea conţinutului semantic al acestora. 3) fig. Menţionăm că realizarea unui sau altui sens depinde totalmente de anturajul în care elementul lexical respectiv nimereşte. ale substantivului sabat: 1) zi de sărbătoare la mozaici şi la unele secte creştine stabilită sâmbăta. 2) (despre ape) a se agita puternic şi zgomotos. totalitate care este oglindită în dicţionare. adică în afara vorbirii. 2) fig. Polisemia ca fenomen lingvistic există doar la nivelul limbii. Pentru sensurile verbului a clocoti comun este felul de manifestare. cuvintele polisemantice nu prezintă decât o totalitate de sensuri cu o anumită legătură semantică între ele. ceea ce uneşte sensurile cuvântului aur: 1) metal nobil. spre exemplu. unite prin chingi orizontale scurte. neafectând integritatea semantică a cuvântului. De remarcat că legătura dintre sensuri. 5) fig. (despre oameni) a fi stăpânit de emoţii puternice evidente. unite printr-un pivot semantic. Fiecare dintre aceste sensuri se realizează de sine stătător. Ilustrăm această teză prin câteva exemple. Chişinău. precum şi clasificarea lor ulterioară. În vorbire cuvântul apare cu un singur sens. clasificarea sensurilor identificate 3. adică la nivelul vorbirii. puternic”: 1) (despre lichide) a fierbe cu clocote. Asemănarea funcţiei stă la baza sensurilor substantivului frână: 1) dispozitiv pentru micşorarea vitezei sau pentru oprirea unui vehicul. atunci identificarea sensurilor cuvântului. (despre activităţi) a se afla în deplină desfăşurare. lucru de mare preţ. galben. trebuie să se bazeze pe criterii absolut obiective. gânduri etc.) a se manifesta puternic. adică de factori.

sistematizării lor. sponsor. O altă explicaţie – mai puţin obiectivă – este că lexicografia tradiţională (mai ales cea comercială). nu reuşesc să înregistreze toată avalanşa de cuvinte şi sensuri. dat fiind faptul că anume acestea sunt foarte receptive la schimbările în limbă. Traducerea nici ea nu poate fi considerată un procedeu universal. În această ordine de idei. nu se încadrează în sistemul limbii şi n-au căpătat statut de independenţă în limbă. din acest punct de vedere. Corlăteanu precum că dicţionarul „este o carte care niciodată n-a fost şi nu este terminată”. deoarece nu toate cuvintele intră În relaţii de sinonimie şi antonimie. Această neconcordanţă poate avea o dublă explicaţie. că deseori spectrul semantic astfel determinat se deosebeşte cantitativ de cel fixat uneori chiar şi în cele mai complete dicţionare. Preocupările noastre privitoare şi la completarea şi sistematizarea vocabularului din ultimii ani (în legătură. Şi. după cum se ştie. neincluzându-le pe acele ce nu sunt adoptate conştient de un număr mare de vorbitori. Or. e unul dintre cele mai adecvate. cu ajutorul contextului poate fi determinată structura semantică a oricărei unităţi lexicale. Odată cu apariţia noilor cuvinte şi sensuri apare şi problema depistării. orice lucrare lexicografică. precum şi sensurile noi ale următoarelor cuvinte existente: catalizator (cu sensul de “ceea ce grăbeşte desfăşurarea unei acţiuni. Anume din acest motiv alcătuitorul de dicţionare este foarte precaut la introducerea unor cuvinte şi sensuri noi în registru. obţinem totalitatea de sensuri care alcătuiesc spectrul semantic real al unui cuvânt. de multe ori se bazează pe materialul dicţionarelor existente deja. lucru ce necesită. care. Printre acestea erau şi cuvintele noi: brifing. epicentru (cu sensul de „parte esenţială în procesul desfăşurării unor acţiuni. generată de dezvoltarea continuă a vocabularului.sunt acestea? Sunt mai multe. fără excepţie. amintim afirmaţia academicianului N. Drept rezultat. a unui eveniment: catalizatorul reformei). întrucât orice sens al cuvântului polisemantic. deoarece de multe ori diferite sensuri pot fi traduse prin unul şi acelaşi cuvânt. precum şi cea a descrierii semanticii lor. Astfel că rămâne factorul contextual. respondent. este o lucrare ce reflectă aspectul deja normat al vocabularului. cu extinderea relaţiilor culturale. etapa identificării spectrului semantic al cuvintelor polisemantice trebuie începută prin analiza unei totalităţi de contexte în care apare unitatea lexicală dată.“: 109 . cu procesul de integrare europeană) ne-au impus o examinare atentă a faptelor de limbă. se realizează în vorbire. demonstrându-şi astfel utilitatea. Aşadar. criteriul contextual etc. stabilirea capacităţii combinatorii şi a frecvenţei acestora. fiindcă are la bază aplicarea parametrilor combinatorici ai cuvântului. utile în toate cazurile. de fapt. Munca noastră s-a soldat mai înainte (încă prin anii 90 ai secolului trecut) cu alcătuirea unui microfişier ce cuprindea elementele lexicale noi sau sensuri noi ale unor elemente lexicale existente în limbă (neînregistrate nici de cele mai recente dicţionare de neologisme). antonimiei. precum şi din cadrul diferitor emisiuni de la radio şi televiziune. marketing. Prima explicaţie – cea obiectivă – este că dicţionarele chiar şi cele mai recente. la întocmirea registrului. mai ales. Remarcăm. lexicograful este obligat să cerceteze atent şi faptele de limbă din paginile unui număr impunător de publicaţii periodice. sociale. a unui eveniment etc. Aplicarea procedeelor sinonimiei şi antonimiei nu sunt reuşite. al traducerii. printre care criteriile sinonimiei. de izvoare de largă popularizare. reiting. Mai mult decât atât. în special. cel puţin. economice cu alte ţări. Numai în felul acesta dicţionarul va include cu promtitudine (şi cu discernământ. la elaborarea noilor dicţionare. din paginile unor publicaţii. funcţionalitatea şi modernitatea şi devenind accesoriu de lucru cu adevărat preţios. desigur) noile formaţii lexicale.

acţiuni. se impune. întâi şi întâi. tangenţial. Astfel. fără nici un discernământ.). De aici şi caracterul mai riguros şi mai abstract al valenţei sintactice în raport cu cea lexicală. iar prin aceasta şi indicarea regulilor de utilizare a lor. recomandată de un organ oficial (în scopul ameliorării unei situaţii): moratoriu asupra experienţelor nucleare) ş. Cuvintele manifestă. „gusturi”. Valenţa sintactică definită prin capacitatea unui cuvânt de a se îmbina cu anumite forme ale unor anumite clase de cuvinte. cu definiţii. în special. care se desfăşoară în mai multe ore: telemaratonul cu genericul”Să nu uităm de cei mai trişti ca noi”). Aceste constatări ne conduc la concluzia că buna cunoaştere şi respectarea riguroasă de către orice purtător al limbii date a cerinţelor impuse de valenţa lexicală este o condiţie elementară a înfăptuirii cu succes a actului comunicativ. de necesităţile obiective de fixare prin limbă a noilor valori materiale şi spirituale. fenomenelor din realitatea înconjurătoare. determinând sensul cuvântului doar în raport cu obiectul sau cu noţiunea exprimată. 1988: 130). Peste câţiva ani. epicentrul luptei etc. despre valenţa sintactică şi cea lexicală a acestor unităţi lexicale. şi în special a celor normative. a citi o rochie sunt specificate de valenţa lexicală cu caracterul ei extralingvistic. maraton (cu sensul “manifestare de binefacere. însăşi realizarea/nerealizarea acestei posibilităţi e consfinţită. Vulpe: 40-41]. legiferată de valenţa lexicală. sarcina principală a dicţionarului fiind explicarea cuvintelor. pe atunci în premieră. depinde în primul rând. nume în acuzativ). este determinată în exclusivitate de raporturile logico-obiectuale existente realmente între obiecte. întrucât aceste “achiziţii” lexicale au avut rezistenţă în timp. Tocmai de aceea. în timp ce forma cuvântului dependent (în cazul exemplelor de mai sus. în diferite emisiuni [Onofraş. a citi o carte. de sensul general. valenţa lexicală a cuvintelor e condiţionată de sensurile lor individuale. televizată. Ele nu au fost doar nişte cuvinte „la modă”. le-am introdus şi în dicţionar. necesitatea prezentării riguroase a parametrilor sintagmatici ai sensurilor cuvintelor.a. anturajul. precum şi posibilitatea apariţiei ei. s-au încetăţenit.. moratoriu (cu sensul “suspendare pentru o anumită perioadă de timp a unor activităţi. După cum s-a menţionat mai sus. + Nac. anumite „predilecţii”. categorial al clasei de cuvinte de care ţine cuvântul dat. Aşadar. care înseamnă capacitatea unui cuvânt de a se îmbina doar cu anumite elemente lexicale. cât şi a construi o plăcintă sau a citi o rochie. în general. contextul constituie un indicator esenţial al sensului cuvântului. iar valenţa lexicală. în care îşi găsesc expresie trăsăturile obiectelor. radiofonică. se pot îmbina doar cuvintele compatibile din punct de vedere semantic (Ciobanu. atunci restricţiile necesare în baza cărora evităm îmbinările alogice gen: a construi o plăcintă. dar nu pe oricare. mai întâi într-un articol de revistă. fiind. adică toate aceste îmbinări exprimă formula Vtr. fără a ţine cont de potenţele lui sintagmatice. la elaborarea dicţionarelor de orice tip.epicentrul manifestărilor. e necesar să se ia în considerare acest lucru. „pretenţii” faţă de alte cuvinte şi nu se plasează haotic. după cum remarcă prof. este nevoie să vorbim. Căci dacă sub aspectul valenţei sintactice vor fi corecte şi admisibile atât îmbinările de tipul a construi o casă. Ne-am încumetat şi le-am prezentat. Un cuvânt atrage alt cuvânt. A. căci. e reglementată de valenţa gramaticală. Aceste înnoiri din limbă au fost determinate. lângă orişice „partener”. de obicei. în majoritatea cazurilor. şi ai celor polisemantice. facem o muncă ce poartă de multe ori pecetea sterilităţii. aşa cum le-am înţeles din contextele în care erau folosite. lucrând la elaborarea unui dicţionar explicativ. Astfel. Aceştia 110 . Or. totodată. Ciobanu. din utilizările lor în presa periodică. în corelaţie cu ansamblul de componenţi semantici care alcătuiesc sensul corespunzător. Scopul investigaţiei noastre constă în a releva modul de funcţionare a mecanismului interacţiunii dintre sens şi context cu referire specială la verbele transitive polisemantice. Abordând acest aspect.

iar pe de alta. fapt care ne impune concluzia că şirul mare de cuvinte ce exprimă valenţa lexicală vorbeşte despre un spectru semantic larg. posibilitatea prezentării ei sistematice în dicţionar e absolut reală. Indicaţiile privind parametrii combinatorii trebuie să fie aplicate cu rigurozitate într-un dicţionar didactic. De exemplu: a accentua 1) (un cuvânt. valenţa fiind unul dintre criteriile lingvistice obiective de delimitare a sensurilor lor. iar şirul mic. a graţia -. 111 . case. după cum se ştie. Se au în vedere acele indicaţii ce sunt capabile să reflecte semantica elementelor ce complinesc „locurile vacante” de pe lângă verb. verbul a construi îmbinându-se cu elemente ce denumesc clădiri. nemaivorbind de situaţiile când şirul elementelor lexicale ce pot determina un verb îl alcătuieşte un număr limitat (de exemplu: а peţi -. dar şi în dicţionarele explicative. potenţele lexicale. substanţial la ridicarea nivelului cultirii vorbirii.permit o descriere mai amplă şi mai exactă a lor în articolele lexicografice. adică valenţa lexicală presupune o listă nelimitată de cuvinte (de exemplu pentru astfel de verbe ca a face. evidenţiem că acesta.condamnaţi etc. care. ca unitate a limbii. mai bine zis diapazonul ei. De atare indicaţii are nevoie. 3) (persoane) a depăşi prin merite. când spunem a construi. ce ar permite funcţionarea adecvată în actul comunicativ. limitat de cuvinte indică un caracter semantic mult mai îngust. verbul. iar cu elemente ce denumesc fraze. a eclipsa 1) (un astru) a pune în eclipsă. favorizând întrebuinţarea corectă şi contribuind. potenţele sintactice.). înlesnesc substanţial procesul de însuşire a unei limbi străine. apoi ne gândim la alte sensuri. imediat ne gândim la sensul „a folosi pentru a-şi satisface cerinţele proprii sau pentru a obţine alte produse” (de exemplu. Prin urmare. cu elemente ce denumesc figuri geometrice – sensul „a desena după o schemă”. elemental lexical şi contextul trebuie să constituie o unitate indisolubilă în procesul de lucru al lexicografului. E lucru cert că valenţa lexicală. un gând) a scoate în evidenţă. a consuma băuturi). ceea ce ar însemna. de plenitudinea lui semantică se poate vorbi doar în cazul combinării lui cu elementele ce denumesc agentul şi pacentul acţiunii. o silabă. de fapt. Observăm că în cazul sensului întâi valenţa lexicală e mult mai largă comparativ cu cea a sensului trei. îndeosebi atunci când alcătuitorii lui îşi pun scopul să includă în el maximum de informaţie. 2) (o idee. a mustui – struguri. (lucruri) a pune în umbră. Verbul. e dotat cu cele mai complicate şi variate particularităţi sintagmatice. Astfel. ba chiar necesară.). întrucât exprimarea lexicografică a valenţelor verbului facilitează tălmăcirea sensului lui lexical. De ехеmplu. mecanisme denotă sensul „a realiza după un proiect”. a crea etc. pe de o parte. precum „a folosi ca hrană” (de exemplu.fete. Referindu-ne la verbul tranzitiv. solicită în mod imperios determinări. pentru unele verbe e aproape imposibil a stabili numărul de cuvinte cu care se pot combina. a consuma bunuri materiale). diferă de la verb la verb. propoziţii – sensul „a forma după anumite reguli gramaticale”. Fixarea potentelor sintagmatice e de dorit. a lua. după cum se ştie. 2) fig. mai ales în cazul verbelor polisemantice. a consuma mult peşte) şi în cele din urmă la „a bea în mod regulat” (de exemplu. astfel. o propoziţie) a evidenţia prin accent sau prin intonaţie. mai întâi de toate. Astfel. că dicţionarul îşi îndeplineşte rolul său primordial. De exemplu. Atunci însă când sfera valenţei lexicale include cuvinte ce pot fi grupate conform unor teme comune (ca în cazul verbelor de mai sus şi a multor-multor altor). maşini. Informaţiile privind particularităţile combinatorii ale verbului ar putea fi redate adecvat şi compact cu ajutorul unui astfel de mijloc de exprimare a lor care ar oglindi.

nr. 112 . Ana (1991. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Berejan. Anatol (1988). Ciobanu. Chişinău: Ştiinţa. S.2). “editate de firme ce urmăresc deschis profitul) şi mai puţine dicţionare “ce nu au nimic cu profitul. e absolut necesar de a urmări cu atenţie ca în textul explicaţiei să nu nimerească elemente ale contextului. punându-se în circulaţie tot mai multe dicţionare “avantajoase” (de regulă. nr. deşi „în ultimele decenii a apărut un oarecare interes faţă de dicţionar ca obiect ce merită atenţie ştiinţifică. Silviu (1992. Silviu (1992. menţionăm că este important şi faptul că acestea (adică valenţele) să nu fie încadrate în însăşi definiţia verbului. nu aveau posibilitate să se ocupe concomitent de generalizări şi teoretizări. Desigur. (nemaivorbind despre cei diletanţi – nota noastră). Dicţionarul ca operă lingvistică şi antinomiile practicii lexicografice în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. fiind angajaţi în plenar la realizarea practică a dicţionarelor cu multiplele şi greu surmontabilele dificultăţi implicate de acest proces. în special. Or. o teorie lexicografică veritabilă nu s-a constituit de îndată. Reinterpretări lexicografice ale unităţilor de vocabular în dicţionarul explicativ (cu privire specială asupra verbelor în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. Berejan. care susţinea că. Vulpe.Referitor la problema redării valenţei verbului în dicţionarele explicative. în continuare succesivitatea lor fiind în legătură directă cu creşterea gradului de determinare sintagmatică. În practica lexicografică. După cum remarca prof. ele fiind plasate în zona special destinată articolului lexicografic şi anume sub forma diferitor remarci înaintea definiţiei propriu-zise şi în calitate de material ilustrativ după definiţii. Chişinău: Ştiinţa. din păcate. 2). Onofraş. dacă se respectă anumite cerinţe ştiinţifico-teoretice. ar trebui să recurgem şi în cazul când e nevoie a stabili ordinea prezentării sensurilor unui cuvânt polisemantic în cadrul articolului lexicografic. Prin urmare. începe să predomine calea utilitară. Maria. multiplele probleme ce apar în procesul de elaborare a unui dicţionar explicativ (şi nu numai) pot fi soluţionate. şi din acest punct de vedere în dicţionare (avem în vedere dicţionarele în care primează principiul uzului. Berejan. şi nu al vechimii sensului în organizarea structurii semantice) deseori se observă necoincidenţă. primele sensuri sunt fixate acelea care sunt mai puţin determinate sintagmatic. iar lingviştii-teoreticieni rareori coborau din sferele înalte pentru a examina detaliat şi în cunoştinţă de cauză procedeele şi metodele utilizate la descrierea lexicografică a limbii” (Berajan 1992: 15). Chişinău: Lumina. Una – cu predilecţie ştiinţifică. Situaţia se explică parţial prin faptul că lexicografii profesionali. Note lexicale în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. Revenind la problema privind procesul de identificare a spectrului semantic al cuvintelor polisemantice. iar a doua – utilitară (sau comercială). valenţa verbului (adică poziţia obiectului direct) trebuie să rămână liberă în textul explicaţiei (Berejan 1994: 63). În acestă ordine de idei. amintim afirmaţia marelui lexicolog şi lexicograf S. Chişinău: Ştiinţa. În zilele noastre sunt două căi de alcătuire a dicţionarelor mari. la valenţa lexicală. purtând un caracter curat ştiinţific” ( Berejan 1992: 20). inconsecvenţă. 4). nr. Limba maternă şi cultivarea ei. Berejan. De obicei. remarcăm că tot la criteriul contextual.

The stage of the identification of the semantic spectrum of polysemantic words should begin by analyzing a totality of contexts in which the given lexical unity occurs. it is necessary to investigate the syntagmatic parameters of it. out of speech. i. i. will find reflection in the dictionary. it exists just at a language level. in their turn. As a linguistic phenomenon. a totality found in dictionaries. In speech the word appears to have one meaning.e. the polysemantic words are not more than a totality of meanings with a certain semantic connection among them.e. polysemy is “used up”. i. b) the classification of the identified meanings. i.e.ABSTRACT It is known that polysemy is a result of the meaning changes. c) the description of the semantic meaning of those in dictionaries. Lexicographical interpretation of the semantic structure of lexical polysemantic elements can be presented as a process formed by three successive stages. which. 113 .e. Out of contexts. : a) the identification of the semantic spectrum.

"card – bani" . Donc. quand on dit card on dit de l’argent. Nous allons nous concentrer sur l’origine. de saisir la perception des locuteurs vis-à-vis des emprunts car c’est elle qui compte. l’infatuation (plin de el. "bilet" . 114 . îngâmfat). "carte personală de plată" . "persoană care adoptă cu uşurinţă o conduită nepotrivită doar pentru a fi la modă". "tichet" . cartelă magnetică cu care se efectuează plăţi). "cupon". snob : "plin de el" . les réponses des enquêtés comprennent plusieurs aspects : l’hypocrisie (intenţii neadevărate. vise les objectifs suivants : la compréhension. Généralement. Nous considérons qu’il est très important. nous pourrions classer leur réponses en deux catégories : une sorte de papier. cupon. "cec de bani" .). Notre enquête en Roumanie. "carton" . Par exemple. C’est aussi difficile à cause du fait que ce mot s’est installé dans la langue depuis longtemps et qu’il couvre une notion sur laquelle on ne peut donner que des explications ou une définition et moins d’équivalents. "cartelă magnetică cu care se efectuează plăţi". cartonné ou non (cartelă. "persoană pretenţioasă" . "fals rafinat" . bilet. plus suggestif. legitimaţie) et moyen de paiement (carte de credit / debit. "carte de credit / debit" . "intenţii neadevarate" . les gens n’arrivent pas à donner une définition exacte du mot card (tip de cartelă magnetică prin care se pot face plăţi cu mijloace electronice [2]) ou à lui trouver un équivalent. LOCUTEURS VS DICTIONNAIRES Si on trouve plus de recherches sur les anglicismes. la prétention (persoană pretenţioasă). bani etc. "cartelă ". auprès 117 sujets. spécialement après 1989 en Roumanie. l’utilisation et les équivalents des anglicismes tels que déclarés par les enquêtés. Bien qu’ils prononcent fréquemment ce mot. dans la plupart des cas. quand on est lancé dans une recherche d’envergure et aussi pragmatique. Universitatea din Piteşti LES EMPRUNTS A L’ANGLAIS EN ROUMANIE. "îngâmfat" . imitator. "legitimaţie" . a fi la modă). "cartelă bani" . "mijloc de plată (cartelă) " . la capacité d’utilisation et l’usage effectif des emprunts par les membres de différents groupes sociaux. "cartelă magnetică" . es recherches sociolinguistiques visant aussi l’utilisation des questionnaires sont très rares ou presque inexistantes. car elle dépasse le cadre des dictionnaires. Bien que l’on puisse trouver plusieurs équivalents. cec de bani. c’est pour cela que nous croyons que les personnes interrogées ont eu des difficultés à lui trouver des équivalents.Cristina UNGUREANU. Leurs réponses ou bien leurs non-réponses suggèrent le fait qu’ils savent plutôt le domaine dans lequel ce terme est utilisé. "bani" . ou le fait que c’est lié à l’argent (CEC. persoana care adoptă cu uşurinţă o conduită nepotrivită doar pt. carton. "CEC" . "imitator" . tichet. Pour chaque anglicisme nous allons énumérer les équivalents proposés par les sujets et en faire une analyse. card : "carte de credit" . un mot plus court. On ne doit pas oublier “Devenim ceea ce percepem“ : On devient ce qu’on perçoit [1] . plus compact que snob ça n’existe pas.

ierarhie. "frumuseţe" . "o noua formă". 115 . porte souvent le nom anglais de design. "aranjare" . une nouvelle forme. avec sa fonction. "desenator". aranjare et şedinţă foto. mais essentiels. en roumain il est assez récent. puternic). concours (concurs. "consiliere" . "grafician". beauté. Nous soulignons que l’anglicisme circule parallèlement avec les trois équivalents déclarés. "secret" . des vêtements. On remarque aussi une différence entre le top français et le top roumain. Tout de même. "estetic". "modist". on voit que les équivalents proposés par les Roumains sont presque similaires à ceux présentés par les Français ce qui prouve que dans les deux langues l’anglicisme est sorti de sa sphère d’origine. L’esthétique industrielle moderne qui vise à harmoniser les formes et les couleurs d’une machine. distribution. Alors il semble difficile de trouver un équivalent avec lequel tout le monde soit d’accord. "imagine a frumuseţii". "imagine" . "creaţie". "priveşte" . "freză" . c’est un américanisme qui signifie « spécialiste du design ». concis et court. "pictor". "clasament" . tenue. "modelator". "o noua faţă" . c’est-à-dire un professionnel qui conçoit des formes nouvelles dans le domaine de l’ameublement. pe primul loc. "în vîrf/sus" . Le terme anglais s’applique à toutes sortes d’objet de consommation courante. d’un objet. "puternic" . Les réponses des sujets envisagent les aspects suivants : l’idée d’être le(s) premier(s) (primele locuri. Clair. "decorator". de classement (clasament. "probă" . "artist". tandis que le roumain le perçoit plutôt comme un mannequin-vedette. a fi star. "distribuţie" . « faire des plans. "podium" . pas forcément le meilleur. "aspect" . raison pour laquelle les locuteurs ne le connaissent et ne l’utilisent pas trop. Le dérivé anglais designer a le sens de « dessinateur ». "aranjament". Mais l’emprunt designer en français et en roumain ne vient pas de l’anglais. designer: "creator de modă". "a fi primul". Un point à souligner est que les locuteurs font une confusion entre le mot top et les syntagmes qu’il constitue : ex : top secret. casting: "selecţie" . "a fi star" . de la carrosserie automobile. ful [3]: "plin" . Le français voit le top model comme le modèle des modèles. "concurs" . sus). "sătul". "sus" . "ierarhie" . C’est donc un créateur spécialisé dans le design. ierarhie valorica. alegere. probă. et non pas à la seule mode vestimentaire comme on a la tendance de le percevoir en roumain.top : "vârf" . des modèles ». "primele locuri" . look: "înfăţişare" . preselecţie). "artist plastic". "arhitect". primul. "complet" . "haine" . "interviu". "primul". Les témoins ne trouvent que trois équivalents. "şedinţă foto" . d’un meuble. interviu). in virf/sus). "alegere" . "preselecţie" . "pe primul loc" . Les équivalents de nos sujets renvoient à : sélection (selecţie. "creator". style. "creator de linie în modă". "stil" . consiliere. "orientare". On observe donc de ce que nos enquêtés déclarent que ce mot renvoie à toute une gamme d’aspects : un nouveau visage. "ţinută" . a fi primul. "ierarhie valorică". Il faut noter que les autres équivalents proposés n’ont rien a voir avec l’anglicisme : orientare. d’être fameux (podium. "prezentare" . "proiectant". "cum arăţi" . "vestimentaţie". A la différence du français où ce terme est entré depuis longtemps (1982 dans les dictionnaires français). Top vient en roumain avec une signification nouvelle : classement qu’on ne trouve ni en français ni en anglais.

"piese de referinţă" . l’équipe de travail. "consiliu". "realizări de succes în lumea artistică" . "colectiv". ‘le beau monde’. "primul cântec în clasament" . le directeur. "cântece" . "echipa de lucru". "valori" . "mâna dreaptă". "economist". online: "în prezent" . De l’autre côté par extension les employés. "jocuri" . des vieilles chansons. "director executiv". "cea mai buna melodie" . "melodiile cele mai tari" . "top" . "muzică" . un graphiste. "angajat". imagine a frumuseţii (image de la beauté). l’imprésario. un modeleur. "administrator". "piese super tari" . "cântece vechi" . "conectat la reţea". "şef". "contabil". "ceva legat de conducere". "melodii plăcute de mai multe persoane". pe net. "conducători". le personnel. ou un architecte il est toujours un créateur et le dénominateur commun de tous ces équivalents est l’art. un entraîneur. "active". "conducător". "indirect". "şef". une chanson en vogue. un modiste. Il s’ensuit qu’une chanson très belle et à succès. "în timp real". un peintre. Nous signalons le fait que les sujets ont aussi proposés des équivalents qui n’ont rien à voir avec le métier mais qui sont plutôt utilisés dans le domaine du design : vestimentaţie (vestimentation). D’un côté staff désigne la direction et les cadres supérieurs d’une entreprise : chef. "succes muzical" . des chansons. "melodie foarte ascultată" . Comme précisé par les personnes interrogées ce lexème semble strictement utilisé en connexion avec l’Internet. la meilleure chanson. "director general". "oameni". D’ailleurs ils font une confusion et ils proposent même des termes comme internet. "disponibil". Donc. "conducere". prend en compte le domaine artistique : realizări de succes in lumea artistică) . "pe net". "echipa de conducere". hit: "şlagăre" . "în direct" . l’équipe de direction. "conectat la internet". "melodie în voga" . "succese" . Donc comme déclaré par nos enquêtés. "liber in circuit". le conseil. la direction. selon les sens nuancés par nos sujets. un gestionnaire. L’organisation et la gestion font appel à des techniques modernes qui n’ont plus guère de rapport avec les méthodes anciennes qu’englobe le terme management et le substantif manager. "pe linie". estetic (esthétique). "melodia anului" . "echipa". quelque chose lié à la direction. Qu’il soit un créateur (de mode). par extension un hit est de la musique. un artiste plastique. la chanson de l’année. etc. les deux aspects que nous distinguons dans les 116 . un dessinateur. "impresar". "organizator". "melodii de top" . Dès le début il est impossible de ne pas remarquer que les équivalents peuvent se diviser en deux catégories. "pe primul loc" . Si le français a réussi à lui trouver un équivalent en ligne qui soit aussi utilisé. "conectat". "pe fir în direct". les dirigeants. le roumain fait des efforts mais rien ne correspond (nous l’affirmons car aucun des équivalents proposés n’est utilisé en réalité). "piese de succes" . "foarte bun" .Il est difficile de classer les réponses de nos enquêtés à cause de leur variété. Une remarque importante à faire est que les enquêtés placent ce mot seulement dans le domaine musical (seul un témoin. un décorateur. c’est un hit. le manager peut bien être le patron. staff: "personal". "echipa tehnică". "antrenor". "lume bună". "internet". "director coordonator". "legatură directă". "angajaţi". "responsabil". "în linie". "repede (transmis)". manager: "director". "melodii de succes" .

"instruire" . "tendinţă (modă) " . une autre partie a compris le terme comme trening qui veut dire toute autre chose c’est-à-dire ‘vêtements de sport’ (adidaşi. "e marfă! ". potrivit căreia banca acordă acestuia dreptul de a obţine credite succesiv. "e tare/ beton" . Il est donc difficile de définir cet état (spécialement pour les appareils électroniques) d’autant plus que cette commande n’existait pas chez nous jusqu’il y a quelques années. Avec difficulté les enquêtés ont essayé de trouver un équivalent. melodii plăcute de mai multe persoane). "atitudine admirativă" . "direcţie". "care se poartă" . Ce n’est pas facile. "linie de evoluţie" . "repaus" . nu e aprins) ou à l’état de veille (aşteptare. ‘préparation professionnelle’. "pijamale de noapte" . acception nouvelle. e cool: "arată bine! ". (la aparatele electronice) indicaţie de stare între închis şi deschis ((aux appareils électroniques) état de veille d’un équipement). "adidaşi". după nevoi. en fonction des besoins. "e frumos! ". avec le même pouvoir de suggestion et avec la même intensité. "e la modă! ". "cel mai tare". "pe pauză! ". Pourquoi ? Le MDN nous explique : 1. On voit combien il est associé avec le domaine de la mode (linie de moda actuală. ‘cours’. a fi la modă) ou la tendance dans la mode (tendinţă (modă)). "e minunat" . "pregătitor" . "formare". "e bine! ". pe primul loc. costum sport. Il faut noter que les sujets ont proposé des équivalents seulement pour le deuxième sens du terme bien qu’ils soient tous les deux utilisés en roumain. "pauză" . trend: "tendinţă" . Le mot ne vient pas. "super" . pauză. "e marfă" . "aşteptare" . melodie în vogă. "e şic" . donc à technologie nouvelle. "oprire" . "pe fază". "în pas cu moda ". Pas forcément utilisé. "pregătit". "super" . trend est à peine connu par nos témoins qui s’efforcent de lui proposer des équivalents. "e tare" . "a fi la modă" . "orientare" . înţelegere dintre o bancă şi client. les interviewés ont trouvé bien des équivalents parfaitement authentiques. piese super tari. ) 2. training: "antrenament" . "pe loc" . c’est une tendance. une partie des interviewés ont parfaitement compris le lexème que nous avons proposé. "noutate" . "închis" . "specializare" . "costum sport" . oprire. "a sta" . la différence étant peut être d’âge et de génération. stand-by: "fără acţiune" .équivalents sont : l’idée d’une chanson très écoutée (melodie foarte ascultată. La confusion 117 . ‘orientation’. succese. "evoluţia lucrurilor" . "marfă" "super" . "grozav ". într-o perioadă convenită (entente entre une banque et un client par laquelle la banque lui accorde le droit d’obtenir des crédits successivement. une nouveauté. une ligne d’évolution. "e mişto". "belea". "pregătire profesională" . "linie de moda actuală" . Toujours comme en français. melodia anului. "curs" . dans un délai convenu. îmbrăcăminte sport). "mersul". La difficulté de trouver un bon correspondant peut être saisie dans les équivalents qui renvoient ou à l’état de fermé (închis. "nemaipomenit" . repaus). une orientation. "pregătire" . ‘spécialisation’ . în aşteptare. Selon ce que déclarent nos enquêtés. "în aşteptare" . "îmbrăcăminte sport" . "nu e aprins" . "program mai lung" . "este bun" . Il y a une distinction à faire ici: d’un côté. et par conséquent ils ont donné des équivalents comme ‘formation’. et l’idée de valeur (foarte bun. "beton". "e deosebit" . "stagiu de pregătire" . également une direction. de l’autre côté. Il faut noter que le terme jocuri (jeux). top). pe pauză. piese de referinţă. "orientare" . proposé par un enquêté n’est pas du tout l’équivalent du hit. "stop" . "plăcut" .

"publicitate" . pour tout simplement signifier une recommandation. "reclamă favorabilă" . "publicitate" . c) Sans enregistrer la plus grande conformité sémantique. Nous soulignons le fait que les interviewés ont eu le choix entre sens identique. 10. 88.5% pensent que leurs sens sont un peu différents et seulement 1.2% de sémantisme identique parmi les locuteurs . Si on regarde le dictionnaire.4% voient un sens bien différent des termes . "linguşire" . 5. il est facile de constater que le terme a bien élargi sa sphère. soutenir quelqu’un. 5. d) On enregistre 72. "acţiune de cunoaştere şi susţinere" . personne ne voit un sens bien différent entre les deux lexèmes. le couple OK.3% sont d’accord avec la conformité sémantique des lexèmes job .slujbă. "promovare". Il faut donc noter que le même mot anglais a été emprunté sous deux graphies différentes.7% croient que les champs sémantiques de ces deux mots sont bien différents . "pledoarie favorabilă" .6% pour l’égalité sémantique de a face shopping et de a face cumpărături.4% est enregistré par ceux qui ne savent pas. e) Dans le cas des lexèmes fashion – modă 63.afaceri. "publicitate pozitivă" .3% expriment dans leur réponses que le champ sémantique de l’anglicisme est un peu différent de l’équivalent roumain. a) Environ 86.3% ne se prononcent pas et 3. 118 . Nous signalons au lecteur l’effet humoristique que produit l’équivalent proposé pijamale de noapte (pyjama de nuit) (nous croyons que le sujet utilise le même terme trening pour les vêtements de sport et de nuit).1% ne répondent pas. 8. "politică favorabilă" . lobby: "recomandare" .4% ne donnent pas de réponse. avec deux sens différents.7% ne donnent pas de réponse. La question (Y-a-t-il une différence de sens entre les mots suivants? Mettez une croix dans la case choisie !) a pour but de constater si les champs sémantiques des couples de mots (anglicisme – remplaçant roumain) sont ressentis comme identiques ou par contre. 5. 7% ne répondent pas. muncă. donc il ne s’agit pas forcément de politique. b) Dans le cas de business . 10. "a face reclamă". une plaidoirie favorable etc. 1. un assez gros pourcentage 21.4%) ne donne pas de réponse . une réclame favorable.1 % considèrent que les deux mots ont des sens légèrement différents tandis que 1.1% ne savent pas et le reste (3.2% ne reconnaissent pas de différence sémantique.7% attribuent aux lexèmes un sens bien différent . Nous allons traiter ensemble toutes les paires de mots.6 % reconnaissent un sens légèrement différent de chaque terme . Les gens qui confondent ne font en fait. "susţinerea unei idei. à peine les enquêtés arrivent à lui donner une définition. sens bien différent et je ne sais pas.s’est produite à cause du fait que les deux termes se prononcent presque pareils : [treiniŋ] vs [treniŋ]. par contre 3.9% des personnes interrogées voient une identité sémantique tandis que 2. Alors. le terme lobby est « grup de presiune perfect organizat care încearcă să influenţeze legislaţia şi politica guvernamentală a unui stat » (un groupe de pression parfaitement organisé qui essaie d’influencer la législation et la politique gouvernementale d’un état). en faisant ressortir les caractéristiques et les constats qui nous intéressent.bine obtient un pourcentage de 93. qu’une petite erreur d’orthographe ou de prononciation. 5. si les enquêtés remarquent une différence de sens entre les deux mots. 1.1% défendent une opinion contraire en saisissant un sens légèrement différent entre les termes . une publicité. sens légèrement différent. Bien qu’on ressente ce qu’il signifie. "grup de presiune pentru a influenţa votul" . ce qui nous fait croire que l’anglicisme est trop peu connu par les locuteurs . persoane" .

9% un sens bien différent . 10. Iaşi: Institutul European. Autrement dit.4% ne donnent pas de réponse. un gros pourcentage 28. Globalizare şi cultură media.3% sentent que le sens est légèrement différent entre les deux . Adrian Dinu. 12% y voient un sens légèrement différent tandis que 3. Marele Dicţionar de Neologisme.1% indique que l’anglicisme n’est pas trop utilisé par nos enquêtés .2% est enregistré par ceux qui ne savent pas ce qui prouve que l’anglicisme n’est pas utilisé par les locuteurs . la majorité des 117 enquêtés comprennent les mots proposés mais moins de ces sujets disent utiliser aussi ces mots. g) Dans le cas de star – vedetă 79.9%) considère les deux lexèmes comme égaux sur le plan sémantique . ni ne les emploient. j) 70. k) De nouveau les lexèmes entertainment – divertisment enregistre une méconnaissance des réponses par 34. 3% . mais 10. nombre d’anglicismes créés dans la presse ne sont pas toujours utilisés ou même compris par les locuteurs. 2003. juste 3. cette fois-ci seulement 0.7%) ou ils ne savent pas (2.9% ne savent pas répondre et toujours 0.5% et un sens bien différent par 4.4%) . moins de la moitié (41. les autres 16. h) La moitié de nos interviewés considère que make up – machiaj ont un sens identique .2%) de toutes les paires de lexèmes concernant le fait que les témoins ne savent pas répondre : cela prouve que les gens ne connaissent pas la signification de deadline et par conséquent ils ne peuvent pas apprécier la différence ou la ressemblance sémantique avec l’équivalent roumain .7% considèrent que les mots ont des sens bien différents . un sens légèrement différent est ressenti par 8.8% des cas.4% ne répondent pas. Mais d’autre part. Bucuresti [3] En roumain l’anglicisme s’écrit avec un et rarement avec deux L 119 .2% indiquent de petites différences de sens entre les lexèmes tandis que 1. Il est encore significatif de constater qu’une partie du total des enquêtés ne comprennent pas les mots proposés.4% saisissent un sens légèrement différent dans le couple et 0. m) Dans notre dernier exemple 87. 6 [2] Marcu. l) Le plus haut taux concernant l’identité sémantique est enregistré par les lexèmes boss – şef (94. les non réponses sont dans une proportion de 0.2% ressentent les deux lexèmes show/ şou – spectacol comme identiques sur le plan sémantique. Tous ces chiffres fournissent un indice utile pour mesurer la compétence lexicale ou néologique d’usagers de la langue face aux emprunts. i) Quant à la comparaison deadline – termen limită on a enregistré le plus haut pourcentage (40. 0. ces chiffres reflètent aussi l’état actuel d’utilisation des emprunts dans la presse.5% ne reconnaissent pas de différence sémantique.9%.7%).2%.9% ne savent pas et 1.5%) ou un sens bien différent (3.4% trouvent que leurs sens sont bien différents ..9% ne donnent pas de réponse. la non réponse est trouvée dans 6. dans un pourcentage infime (0.9%) .9%) ces mots ont des sens très différents .planificare 68. Selon les résultats de notre enquête. 15. de même le gros pourcentage de ceux qui ne savent pas quoi répondre 17. Est-ce que ces réponses renvoient au fait que les locuteurs ne connaissent pas la signification de l’anglicisme entertainment ? Seulement 47% y voient une identité de sens tandis que les autres voient ou un sens légèrement différent (8. 5.1% ne donnent pas de réponse. imagine. NOTES [1] Rachieru. un sens bien différent (1.3% ne savent pas répondre et 3.4% déclarent voire un sens un peu différent . 5.f) Pour le couple planning .7% ne répondent pas. Florin. 3. O.1% ne répondent pas.6%) .4% des témoins ne voient aucun écart sémantique.1% se mettent d’accord sur l’identité sémantique des lexèmes look – stil. 2002. p. les autres indiquent un sens légèrement différent (7. Editura Saeculum I.

Le Questionnaire. to see the way they consider and use the loanwords. Paris : Nathan Lemieux. Iaşi: Institutul European Singly. com.RÉFÉRENCES Rachieru. Adrian Dinu ( 2003). to observe if they know or are able to propose equivalents when using these loanwords. ca ABSTRACT This article presents the results and the analyses of a sociolinguistic survey under the form of questionnaire we carried out in Romania on 117 interviewees regarding the English loanwords and their potential equivalents in the target language. Jacques. It is an approach whose aim is to reveal the level of knowledge of the English loanwords by the speakers. François. 120 . (1992). Globalizare şi cultură media. ulaval. www. Roy. André. to notice if they perceive differences of meaning between pairs of words (loanword versus equivalent) and to discover their attitude towards the loanwords. L'enquête et ses méthodes : le questionnaire.

SEMANTICA 121 .

122 .

portocalii din Ucraina): „Kievul şi Bucureştiul au probleme pentru că portocaliii de-o parte şi de alta sunt de « culori » prea diferite…” (www. Propun în continuare alte exemple. 19 februarie 2008. Jocul politic şi jocul sportiv au foarte multe în comun. pe care de altfel nu le-aş putea argumenta până la capăt. cu originea în mass-media. cu precizarea că materialul utilizat este preluat de pe diverse site-uri şi publicaţii online. brun. (6) trandafirul roşu — Simbolul adoptat de partidele social-democrate sau socialiste europene. semestrul alb.partidulverde. În domeniul politic. roşu. atunci cu ce accepţii. În lucrarea de faţă voi avea în vedere numai două dintre aceste domenii. biologie şi vestimentaţie până la economie. (3) verzii — Adepţii mişcării ecologiste: „Verzii europeni vor să-şi consolideze poziţia în Est” (www.Silvia Nicoleta BALTĂ. cămaşă verde. Cu siguranţă oricine poate repera în comunicarea orală sau scrisă în limba română o serie de cuvinte şi sintagme cromatice care aparţin unor domenii de interes diferite.ro. materialul analizat este unul limitat şi prezentarea tratează doar câteva aspecte ale dinamicii lexicului cromatic în limba română. Numărul relativ mare al domeniilor în care apar poate constitui dovada unei anumite dinamici a lexicului cromatic în limba română. Fără a intra în abordări de ordin filozofic. şi anume domeniul politic şi domeniul sportiv. lista aceasta rămânând practic deschisă. iar dacă sunt. 1. consultat 10 iunie 2009). consultat 15 iunie 2009).cotidianul. Rămâne de văzut care este statutul cuvintelor şi sintagmelor cromatice în lucrările lexicografice româneşti. Iaşi DINAMICA LEXICULUI CROMATIC ÎN LIMBA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ 0. politică şi sport. uneori. firul roşu. multe dintre ele reflectă o modă lingvistică. numit astfel la unison cu partidele frăţeşti din alte ţări (Die Grünen în Germania. patrulaterul roşu. cu accent pe analiza semantică. acolo unde este cazul. (2) verzii europeni —Despre orientările politice ecologiste. 123 . printre care şi cel politic: băiat cu ochii albaştri. consultat 10 iunie 2009). preluând şi dezvoltând cercetările anterioare. mai mult sau mai puţin cunoscute: (1) Partidul Verde — Partid politic: „Partidul Verde.ro. cec în alb. Unele pot fi preluate intact sau cu modificări în celelalte domenii de activitate din societatea românească. Les Verts în Franţa sau The Greens în Marea Britanie) are ca scop redeşteptarea interesului pentru problematica ecologistă…” (www. mă rezum totuşi la perspectiva lingvistică asupra culorilor pe care mi-am propus să o abordez în această lucrare. 27 martie 2007. vot alb. cuvintele şi sintagmelor cromatice se folosesc frecvent.gardianul. Florica Dimitrescu (2003: 51-52) a abordat această problematică şi a propus o listă de cuvinte şi sintagme cromatice din mai multe domenii. cămaşă neagră. verde. se generalizează şi. Fără îndoială. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“. pe urmă aş susţine că realitatea extralingvistică îşi dobândeşte o anumită identitate tocmai prin culoare. (5) roşii — Social-democraţii. cartonaş galben. dacă sunt înregistrate sau nu. buletin alb. zonă gri. sunt înregistrate în dicţionare. menţionând sensul fiecăruia dintre ele şi indicând lucrările lexicogafice în care sunt înregistrate. de la alimentaţie. băiat cu ochii cenuşii. cele mai mediatizate la ora actuală în societatea românească. relaţia dintre acestea caracterizându-se la nivel lingvistic şi prin preluarea unor sintagme de la un domeniu la altul. cămaşă roşie. (4) portocalii — Democrat-liberalii (membrii partidului PD-L în România. Cum ar arăta lumea fără culori/culoare? Mai întâi aş spune că lumea fără culoare nu există.ro.

Motivul este reprezentat de faptul că organizatorul şi sponsorul 124 . 16 octombrie 2007..sport365.) în componenţa Consiliului Suprem de Securitate. 14 octombrie 2008. (8) cartonaş roşu — Sancţiune: a) „Fraza cheie a discursului său a fost că « Traian Băsescu este un jucător care a primit cartonaş roşu din partea Parlamentului.md. alb-albaştri. scor alb. Vanghelie – revoluţia gramaticii”. (14) pârtii negre — (ski) Pârtii pentru avansaţi. cartonaş galben.azi.. toate din fotbal: a vedea roşu înaintea ochilor. şepcile roşii. cât şi din alte ramuri sportive. consultat 10 iunie).. În domeniul sportiv. României etc. verzi. 16 octombrie 2007. pentru începători: „Pârtiile sunt clasificate în 3 culori: bleu: cele mai uşoare pârtii (. (17) tricoul alb (cu buline roşii) — (ciclism) Tricou de culoare albă (cu buline roşii) purtat de ciclistul (sau ciclistul) cu cele mai multe puncte obţinute pentru cele mai dificile ascensiuni în Turul Franţei. Adaug acestei liste şi alte exemple identificate online. lupii galbeni. azzuro. însă cele bleu şi roşii sunt un pic mai dificile decât media pentru fiecare tip în parte” (www. 25 decembrie 2008. nu a fost inclus (.cronicaromana.ro.: „Spaniolul Oscar Pereiro a primit oficial luni. cel al sprinterilor. (9) cartonaş galben — Sancţiune: „« Motivaţia electoratului pentru promisiunile neonorate este una foarte simplă.. Pe locul trei a ajuns germanul Arne Hinrichsen. titlul unui articol (www. consultat 9 iunie 2009). Câteva exemple sunt preluate din lista de mai sus. (15) tricoul galben —(ciclism) Tricou de culoare galbenă purtat de liderul (sau liderul) clasamentului general în Turul Franţei. rugbi etc. Marian Lupu.ro. roş-albastru. pe care n-a onorat-o şi care trebuie să rămână în afara jocului »” (www. 1 iunie 2009..) unele zone din Elveţia nu au pârtii de culoare neagră. Acest evident cartonaş roşu arătat de şeful statului speakerului şi trimiterea celui din urmă pe tuşă tocmai cînd jocul devine mai interesant a dat naştere mai multor presupuneri şi speculaţii”. (19) tricoul roz — (ciclism) Tricou de culoare roz purtat de liderul (sau liderul) clasamentului general în Turul ciclist al Italiei: „Liderul clasamentului general din Turul Italiei este răsplătit cu un tricou roz.. (16) tricoul verde — (ciclism) Tricou de culoare verde purtat de liderul (sau liderul) din clasamentul sprinterilor în Turul Franţei. cuvintele şi expresiile cromatice sunt parcă şi mai numeroase decât în domeniul politic. câinii roşii..prosport.) Tricoloarele vor mai înfrunta în cadrul grupei B echipele Germaniei şi Suediei” (www. consultat 12 iunie 2009). (18) tricoul roşu – (ciclism) Tricou de culoare roşie purtat de liderul (sau liderul) din clasamentul spriterilor în Turul României: „Cea de-a 44-a ediţie a Turului Ciclist al României şia desemnat primul purtător al Tricoului Galben (…) El a fost urmat de românul Marius Petrache care a devenit totodată şi primul purtător al tricoului Roşu. Florica Dimitrescu propune în articolul său din 2003 următoarele exemple. tricoul galben de învingător al Turului ciclist al Franţei 2006.) roşii: pârtii medii (. pentru că nu a respectat regulile jocului. primul tricou alb al turului” (www.ziardambovita. vişiniu. 14 mai 2007.. un cartonaş galben pe 7 iunie pentru actuala guvernare. (10) tricolorii/ tricoloarele — (fotbal.) negre: pârtii doar pentru avansaţi (.. (www. pentru că are o funcţie pe care n-o merită.(7) revoluţia roşie — Revoluţia socialistă: „Geoană anunţă revoluţia roşie.egirl. (12) pârtii verzi/ bleu — (ski) Pârtiile cele mai uşoare. deoarece prezintă şi alte semnificaţii decât cele oferite de autoare.ro. handbal etc.revistapresei. consultat 15 iunie 2009). consultat 26 iunie 2009). (11) lotul tricolor — (fotbal. Cartonaşul galben reprezintă un vot pentru PNL ».. consultat 26 iunie 2009). squadra azzura.sport365. alb-roşii. azzur. 2. cartonaş roşu.ro. consultat 15 iunie 2009). a declarat europarlamentarul PNL Adina Vălean” (www. atât din fotbal.) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri sportive. (13) pârtii roşii — (ski) Pârtii medii ca dificultate. Marii Britanii. b) „Preşedintele Parlamentului. galben-albastru..” (www.ro. alb-vişinie. la Madrid.) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri sportive: „Handbal: România începe cu un meci de gală la Cupa Mondială (.ro.hotnews. lanterna roşie.ro. consultat 10 iunie 2009)..

alb-albaştrii vor pleca în Elveţia” (www... (13)..dinamo.” (www. (27) alb-roşii — Echipa Dinamo (Dimitrescu. Tony. (7). consultat 9 iunie 2009). (20) cartonaş galben — (fotbal) cartonaş de culoare galbenă cu care arbitrul avertizează un jucător care a comis o greşeală. pot avea fie valoare adjectivală ((1). este deschis 125 acestei competiţii este La Gazetta dello Sport. consultat 8 iunie 2009).. trăiesc un veritabil thriller. Gabriel Tamaş a mai făcut o gafă. (32) verzi — (fotbal) Jucătorii/ echipa Betis Sevilla: „Betis Sevilla a retrogradat. (25) alb-albaştri – (fotbal) Jucătorii/ echipa franceză AJ Auxerre: „Daniel Niculae îşi va cunoaşte noii coechipieri pe 22 iunie. (34) vişinii — (fotbal) Jucătorii/ echipa CFR Cluj: „Pitbull-ul din apărarea lui CFR Cluj. Trebuie să-şi învingă oponentul. (3). Petar Jovanovici.. consultat 15 iunie 2009).prosport.. « galben-verzii » şi-au trecut în cont şi o bară la un şut din întoarcere al lui Milisavljevic. (12) etc. (.ziare. 2003: 55).gandul.ro. (31) verzi – (rugbi) Jucătorii/ echipa Irlandei: „Echipa de rugbi a Irlandei a avut o misiune facilă la Roma (. (30) albaştri — (fotbal) Jucătorii/ echipa naţională a Franţei/ Italiei: „« Albaştrii » (Azzuri sau Bleus). (11).” (www. în contextul politic naţional nu mai este atât de des menţionată ca în primii ani de după Revoluţie.” (www.. (29) galben-verzi — (fotbal) Jucătorii/ echipa FC Vaslui: „Până la finalul primei jumătăţi. (12). Denumirile pentru culori cu valoare substantivală. utiştii vor ajunge în ţară. Fundaşul « roş-albilor » a absentat la antrenamentul de ieri dimineaţă” (www.net. (29) etc. 16 octombrie 2007. social şi mediatizarea sunt factorii decisivi în impunerea în limbă a cuvintelor şi sintagmelor cromatice din domeniile politic şi sportiv. (27).” (www. consultat 8 iunie). (26) roş-albi — (fotbal) Jucătorii/ echipa Dinamo: „Deşi spiritele erau deja inflamate la Dinamo după ratarea titlului.ro.. a recunoscut la finalul meciului cu Pandurii. Aşa se explică de ce sintagma trandafirul roşu..prosport.ro. consultat 16 iunie 2009). consultat 9 iunie).) Collina a declarat că (. 2003: 55).ro. cât şi substantivele de culoare din exemplele de mai sus califică o realitate. (23). (24) alb-albaştri — (fotbal) Jucătorii/ echipa Poli Iaşi: „Mijlocaşul echipei Poli Iaşi. 2003: 55). fie valoare substantivală ((2).realitatea. consultat 8 iunie 2009). consultat 9 iunie 2009). consultat 10 iunie). (22) cartonaş roşu — (fotbal) cartonaş de culoare roşie cu care arbitrul elimină de pe teren un jucător care a comis o greşeală.ro. deşi vişiniii se puteau impune cu uşurinţă dacă nu ratau atât de des” (www. dar mai mică decât eliminarea care se dă la cartonaşul roşu. care sâmbătă a marcat primul gol pentru « alb-albaştri » în partida cu Gaz Metan Mediaş.ro.ziare. au un statut aparte în cadrul clasei gramaticale a substantivului.. un ziar italian ale cărui pagini sunt roz” (www. Apoi. (23) alb-albaştri — (fotbal) Echipa Universităţii Craiova (Dimitrescu. Lexicul cromatic românesc în cele două domenii analizate este fluctuant în cea mai mare parte. « fanii verzilor » s-au luat la bătaie cu forţele de ordine. lucru explicabil probabil prin frecvenţa lor de utilizare. rezultat al conversiunii lexico-gramaticale..). respectiv receptorul mesajului comunicării. o dramă. iar galben prea puţin »” (www.sport365.” (www.otopeni. dar doar o victorie în această seară nu le este suficientă” (www.3. consultat 9 iunie 2009). scor 1-1.). (21) cartonaş portocaliu —(fotbal) cartonaş de culoare portocalie: „Cartonaşul portocaliu oferă o sancţiune mai mare decât cartonaşul galben. caracteristică care le apropie într-o oarecare măsură de clasa adjectivelor. (33) vişiniu — Fan al echipei Rapidul (Dimitrescu. că echipa lui Sorin Cîrţu a fost mai pragmatică azi. care a umplut paharul.prosport..) « Verzii » au marcat cinci eseuri.info.wordpress.prosport. consultata 9 iunie). . toţi. (6).ro. când e programată reunirea la Auxerre. Atât adjectivele.. (28) alb-roşii — (fotbal) Jucătorii/ echipa UTA Arad: „Alb-roşii se întorc azi din Antalya [titlul articolului] Stagiul centralizat din Antalya al formaţiei arădene a luat sfârşit duminică seara. Ele îşi dobândesc identitate numai în context şi depind de un anumit savoir comun de cunoştinţe împărtăşit de emiţătorul. pe 1 iulie. deoarece ele nu sunt autonome din punct de vedere semantic.. (4). se poate constata faptul că denumirile pentru culori în cele două domenii supuse analizei.. (5)..) « există anumite situaţii când roşu este prea mult.iasi.com.moravudevest. Evident există anumite grade ale recunoaşterii cuvintelor şi sintagmelor cromatice din domeniile politic şi sportiv. strâns legată de realitatea extralingvistică. Azi. Din exemplele mai sus menţionate. Contextele ideologic.com.panduriiprosport. 5 iunie 2006.

(3). simplu sau compus. Singurele exemple identificate în dicţionarele 126 . aşa cum în sport verzii se opun albaştrilor. Unul şi acelaşi cuvânt cromatic dobândeşte sensuri diferite în domenii diferite (v. după cum se poate observa foarte clar în exemplul (21). (32)) şi chiar în acelaşi domeniu. (30)). (29)) sunt din ce în ce mai numeroase. Sunt bine cunoscute şi recunoscute cuvintele şi sintagmele cromatice les Bleus. Ele se generalizează pentru că există un anumit interes pentru realitatea extralingvistică desemnată. nici orice alţi jucători/ echipă din campionat. îşi are punctul de plecare în culorile echipamentului lor sportiv. unde numărul echipelor este relativ mare. luarea în calcul a contextului.sau tricromatice. (8a)). Numai că realitatea extralingvistică. cu deosebire în domeniul sportiv. În politică portocaliii se opun roşilor. (26). (23). (20)-(21)-(22) ilustrează un tip aparte de relaţie semantică. fie în echipamentul sportivilor. Există totuşi cazuri când acelaşi cuvânt. (10). poate fi vorba şi de o alegere motivată (v. (23). (27)-(28). nici alb-roşii/ roş-albii (v. sintagmele mai sus menţionate păstrând doar sensul general de „sancţiune” (v. Este clar faptul că denumirea echipei sau a jucătorilor acesteia printr-un compus cromatic format. de care nu se poate face abstracţie. din doi termeni cromatici primari. devenite substantive colective. (9)). În schimb cuvintele şi sintagmele bicromatice (v. Cazul acesta ilustrează faptul că limba română este într-o continuă inovaţie şi creativitate semantică. cuvintele şi expresiile cromatice se formează pe baza metonimiei/ sinecdocei. (26). Portocaliii (v. lucru care implică în mod obligatoriu. Alb-albaştri. (8b). în domeniile avute în vedere. pentru identificarea şi înţelegerea corectă a mesajului. nu confirmă această ipoteză. (13). azzurii. (11)). care preia din domeniul sportiv sintagmele cartonaş galben şi cartonaş roşu cu sensurile „sancţiune prin avertizare”. squadra azzura (v. (24). fie în materialele folosite în campaniile electorale. Sintagmele cartonaşul galben. în unele cazuri. ultima categorie este mai puţin reprezentată (v. (31). (4)) şi verzii (v. uneori. roş-albaştrii sunt jucătorii/ echipa Steaua. Seriile (23)-(24)-(25). cu trei termeni. Dacă ar fi să luăm exemplul compusului roşu-mov. nu mai putem vorbi de o semantică graduală a acestora. Denumirile acestea se datorează de fapt predominanţei cromatice a lui portocaliu. (4)). respectiv jucătorii/ echipa de rugbi a Irlandei şi jucătorii/ echipa de fotbal Betis Sevilla. Sintagmele şi cuvintele cromatice din politică şi sport au iniţial statutul unor coduri. alegerea termenului cromatic are la bază o convenţie (v. Portocalii. Verzii. Dintre acestea. (15)-(16)-(17)-(18)-(19). lucru vizibil prin împrumuturile care au pătruns în limba română. Seriile (12)-(13)-(14). Lexicul cromatic se caracterizează printr-o mare deschidere. cartonaşul portocaliu şi cartonaşul roşu se alfă în relaţie de opoziţie graduală. simpli. de regulă. O altă remarcă asupra lexicului cromatic în limba română actuală are legătură cu dimensiunile cromatice exprimate care pot fi cel puţin de trei feluri: mono-. dar. (27)). Culoarea sau culorile capătă astfel o funcţie distinctivă. şi anume relaţia de opoziţie graduală a sintagmelor cromatice. (12). În sport. a unei anumite ambiguităţi referenţiale. care nu sunt nici alb-vişinii (jucătorii/ echipa Rapid). 4. ceea ce duce inevitabil la crearea polisemantismului. Este vorba mai ales de domeniul sportiv. fiind cunoscute şi utilizate de către un număr limitat de indivizi. În lucrările lexicografice româneşti nu sunt înregistrate foarte multe din cuvintele şi expresiile cromatice supuse aici analizei. (31).inovaţiilor lexicale. repectiv verde. (14)). desemnează realităţi distincte (v. respectiv „roşu care bate în albastru”. Însă. Cât priveşte o posibilă explicaţie a originii lor. În cele mai multe cazuri. îi desemnează pe politicienii democrat-liberali şi pe susţinătorii lor. Este interesant de remarcat faptul că legătura cu extralingvisticul în acest caz se pierde într-o anumită măsură. fie de realităţi aparţinând unor spaţii diferite (v. încât se ajunge la un moment dat la suprapuneri semantice. (32)). atunci alb-albaştrii sau roş-albaştrii ar trebui să ne ducă cu gândul la echipamentul sportiv de culoare „alb care bate în albastru”. (25)). respectiv „sancţiune prin eliminare” (v. (19)). fie că este vorba de o realitate internă spaţiului românesc (v. de identificare. bi. definit în DCR1/2 ca „roşu bătând în mov”. Se nasc astfel relaţii de opoziţie cu mai mulţi termeni. Aceast tip de relaţie se păstrează şi în domeniul politic.

poate. Dicţionare DEX = Dicţionarul explicativ al limbii române (1998). se precizează categoria gramaticală. Ultimul exemplu. VI. MDA). Bucureşti: Editura Logos. litera P (1972-1984). MDN). Pornind de la exemplele şi reflecţiile de mai sus. 36 (5). p. dacă proba timpului şi a modei sociale şi lingvistice. t. litera S (1986-1994). fie că este vorba de formaţii noi din elemente deja existente. t. lucrările lexicografice fie pornesc de la forma de plural a substantivului masculin tricolor. VII/ 2. Creaţiile cromatice. Dimitrescu. VIII/ 1-5. Florica (2003). DEX). cu excepţia DEXI. Un rol important îl joacă în acest sens şi mass-media.consultate (v. Despre culori şi nu numai. REFERINTE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. 21-33. permanent deschisă inovaţiilor. fie definesc doar forma de singular. iar în celălalt „membru al unui partid ecologist” (DEXI). Lexicografia şi metalexicografia. Chişinău: Arc & Gunivas. se poate spune că lexicul cromatic câştigă din ce în ce mai mult teren. fie de împrumuturi din alte limbi sau de sensuri adăugate cuvintelor mai vechi. Despre culori şi nu numai. de regulă. Semantică şi lexicografie. Bucureşti: Editura Albatros. Florica (1997). Cu siguranţă. Pl. Ceea ce surprinde în cazul celor două definiţii propuse pentru verzi este faptul că între ele există o diferenţă simţitoare. nu va fi prea greu de depăşit. este definit oarecum diferit în cele două lucrări în care apare. tricou galben. unul foarte important chiar. reiese faptul că se foloseşte în limba română actuală şi substantivul feminin la forma de plural (v. celelalte exemple urmând. verzii/ partidul verzilor. Din cromatica actuală (I). Florica (2002). verzii/ partidul verzilor. pe parcursul unei etape a cursei. câştigătorul etapei precedente. Dicţionar de cuvinte recente. t. Şi în domeniul politic apelul la o serie de termeni cromatici pare să ia amploare. DLR = Dicţionarul limbii române (serie nouă). DCR2 = Dimitrescu. foarte puţine la număr. Astfel. cu privire la cuvântul cromatic tricolori/ tricolor. Atât în DCR2. este definit ca termen specializat „cartonaş dreptunghiular arătat de arbitru pentru a avertiza sau a exclude din joc un jucător care a comis o greşeală”. Dicţionar de cuvinte recente. că dicţionarele. tricolor „component al echipei naţionale” (DCR1. lucru care este materializat în limbă prin substantivul tricoloarele. similar DU. Bibliografie). litera N (1971). dicţionarele o definesc în mod tradiţional (gen proxim şi diferenţă specifică): „tricou de culoare galbenă pe care îl poartă într-o cursă ciclistă sportivul care conduce în clasamentul general” (NDU) sau „tricou de culoare galbenă pe care îl poartă. sunt următoarele: tricolori (m. litera R (1975). cartonaş galben/ roşu. SCL. DU. 48 (1-2). conferindu-i sensul „echipă reprezentativă românească din diverse ramuri sportive” (NDU. în prima lucrare menţionându-se faptul că este vorba de un termen folosit în politică. SCL. DCR2 propune un sens mult mai general decât DEXI. Angela (1985). 364-368. sportul nu este practicat doar de bărbaţi. (10)) pentru a desemnna o echipă reprezentativă din componenţa căreia fac parte numai femei. Angela (1996). Din cromatica actuală (II). mai ales în domeniul sportiv. 47 (1-6). cât şi în DEXI. Dimitrescu. litera M (1965-1968). Este interesant de observat. pentru a fi uşor remarcat” (DEXI. prezent în NDU. cartonaş galben/ roşu. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic.)/ tricolor. 3-4. numai acele creaţii care depăşesc sfera naţionalului. DLR. 48-63. au şanse mai mari să fie consemante în aceste lucrări. După cum se poate constata. în LL. t. în LL. DCR2. să intre la rândul lor în definiţiile lexicografice. DEXI = Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române (2007). p. substantiv masculin. Cât despre sintagma tricoul galben.. Prin urmare. p. nu toate creaţiile lexicale vor rezista în timp după cum ne demonstrează uneori lucrările lexicografice. p. şi femeile au un cuvânt de spus în acest sens. Florica (1982). X/ 1-5. IX. MDA. Numărul relativ mic al cuvintelor şi sintagmelor cromatice înregistrate în dicţionarele mai noi din cele două domenii supuse analizei ilustrează faptul că. Următorul exemplu. Într-un caz substantivul verzii este definit ca „aparţinând mişcării ecologiste” (DCR2). mai ales la pl. 43-49. 5. DCR1 = Dimitrescu. MDA şi DEXI. litera O (1969). VII/ 2. Bidu-Vrănceanu. 127 . indică doar una din aceste forme. t. t. Din exemplele propuse în lucrarea de faţă. vin să îmbogăţească considerabil (să diversifice şi vizual) limba română.

NDU = Noul dicţionar universal al limbii române (2008). Firstly. Bucureşti: Editura Academiei. Bucureşti: Litera Internaţional.t. Secondly. O. Iaşi: Mydo Center. The analysis focuses on 34 internet examples from politics and sport. 128 . Lazăr. MDN = Marcu. litera V (V-veni) (1997) şi urm. I-IV. XI/ 2-3. ediţia a XI-a. ABSTRACT The present paper attempts to investigate the dynamic of the chromatic lexicon in some of its aspects in contemporary Romanian. Carmen-Gabriela Pamfil. DU = Şăineanu. it investigates their presence or absence in some Romanian dictionaries. the paper tries to illustrate that there is an important number of lexical creations (words and phrases) which contain chromatic terms. Dicţionar universal al limbii române (1995-1996). Ioan Oprea.. Bucureşti: Univers Enciclopedic. Although many examples of chromatic terms were identified. XII/ 1 litera Ţ (1994). 5 vol. t. vol. Bucureşti: Editura Saeculum I. litera Ş (1978). Bucureşti-Chişinău: Litera Internaţional. XI/ 1. Marele dicţionar de neologisme. t. Florin (2006). t. MDA = Micul dicţionar academic (2001-2003). NDEX = Noul dicţionar explicativ al limbii române (2001). revăzută şi adăugită de Alexandru Dobrescu. litera T (1982-1983). XIII/ 1. Rodica Radu şi Victoria Zăstroiu. I found out that only few of them are registrated in the dictionaries.

Iş. Poiana Mărului (Bv. Sb. Poienii de Jos / de Sus (Bh). Sv. Db. Poienile (Bz. Iş. Poieniţa-Grigoreni (Ag). Poienile de sub Munte (Mm). Tr). Poienari (Ar. Ph). PoieniSuceava (Bc. If. vom încerca să schiţăm o corespondenţă între „etajarea“ altitudinală a arborilor şi „etajarea“ etimologică a numelor respective. Cj. Valea Poienei (Sv). iar pe de alta. Ph). pădurea. o formulă mai exactă decât „retragerea la munte“. Pentru o lungă perioadă de timp. Ag. Poiana Humei (Nţ). Iş. din productivitatea elementelor componente. Poiana Ampoiului (Ab). Ag. Poiana Comarnic (Ph). În Poiană (Bz. Poiana Ţapului (Ph). interesant deopotrivă în sine. Vl). Gj. Poiana Stoichii (Vr). Poiana Borca (Nţ). Sv). Mş. Dovadă în acest sens stă. dar cu deosebire pentru limba română : microcâmpul lexico-semantic al numelor de arbori. în general. Vr). Nţ. Gj) / de Sus (Db. Continuitatea populaţiei romanizate în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Cs. de pildă. ca şi în expresii. Vl). Sv. Poiana Florilor (Bv). Poiana Mierlei (Ph). „Nu câmpul predomina asupra unor vestigii de pădure. Poiana de Jos (Db. Vl). Ph). Poiana Sibiului (Sb). Râpa Poeni (Bn). Poiana Lungă (Cs. Poiana Nucului (Bc). Il. Poiana Vărbilău (Ph). pe de o parte. Bc. Bc. Poieniţa Tomii (Hd). Poiana Măgura (Sj). Poeniţa (Vl). locuţiuni. Terminologia arboricolă este importantă şi din alt punct de vedere: ca argument istoric. proverbe. Bz. care vine în sprijinul direct al continuităţii. Poienile Izei (Mm). Ar. Tm). Poiana Pietrei (Vs). Vom urmări în acest studiu. cel al numelor de arbori. Poiana Antii (Sj). Poiana Sărată (Bc). Poiana Boului (Bc). Fundu Poenii (Nţ). Vl. din capacitatea acestora de a genera cuvinte noi. Poiana lui Alexa (Vs). Poiana lui Stângă (If). invocată de unii istorici. Poiana Mare (Dj. Poiana Moţilor (Bh). Valea Poenarilor (Ag). Poiana Mânăstirii (Iş). Poiana Cristei (Vr). Poian (Cv). Bucureşti MICROCÂMPUL LEXICO-SEMANTIC NUME DE ARBORI ÎN LIMBA ROMÂNĂ Am ales pentru lucrarea de faţă un segment onomasiologic reprezentativ pentru orice limbă. Mm). Iş. Poiana Ciorii (Mh). Poiana Crăcăoani (Nţ). dar şi pentru că reflectă pregnant specificul istoriei şi civilizaţiei noastre (stră)vechi. Sv). Bt. 129 . Ot. Terminologia pădurii este un ansamblu complex. printre altele. Poenari (Bt. după retragerea aureliană nu poate fi argumentată invocând doar dovezile istorice – arheologice sau epigrafice. Poiana Almaşului (Nţ). Poenile (Vr). Nţ. Ot. Cs. dimpotrivă. Cţ. Ciceu-Poieni (Bn). Hd. Hd. dar mai ales la nordul Dunării. Iş. Dj. din pătrunderea lor în toponime şi antroponime. Gl.Ana-Maria BOTNARU. Valea Poienii (Ab. Sj. o cercetare etimologică a termenilor arboricoli (cu discutarea etimologiilor controversate şi propunerea unor noi ipoteze de lucru). Poieni-Solca (Sv). Poiana Fântânii (Dj). Poienile Boinei (Cs). Cel mai reprezentativ microcâmp lexico-semantic din cadrul terminologiei pădurii este. Valea Poenii (Bn. ci. Râmeţ-Poieni (Ab). Păcurile Poenari (Bz). Nţ. Mh. Poiana Gruii (Mh). pădurea a reprezentat singura posibilitate de retragere din faţa năvălitorilor şi de apărare împotriva acestora. Hd. Gj. Poieni (Ab. Poiana Câmpina (Ph). Importanţa unui ansamblu lexico-semantic în vocabular rezultă. Poiana Horea (Cj). Vl). Poieniţa Voinii (Hd). Poiana Lacului (Ag). Poeni (Gj. Bt. Poiana Teiului (Nţ). Poiana Blenchii (Sj). Gj. Sodohol-Poiana (Hd). Poiana lui Matei (Vs). Acolo unde sursele istorice tac. Giurescu vorbeşte de „retragerea la pădure“2 . cercetarea materialului lingvistic ne oferă unele indicii preţioase. Poiana Vinului (Sv). era a tot copleşitoare. Un element esenţial în existenţa românilor. Poiana cu Cetate (Iş). Nţ. Poiana Largului (Nţ). Poiana Negustorului (Bc). Poiana Vîlcului (Bz). Iş). Poiana Botizii (Mm). Universitatea « Spiru Haret ». Poieniţa (Ab. Hd. Poeniţele (Bz). Satu-Poieni (Vl). puzderia de toponime3 derivate de la sau compuse cu „poiană“: Poiana (Ab4.“1 Profesorul Constantin C. Vr). Poiana Trestiei (Ph). Nţ. este pădurea. evident. Hd. Poiana Aiudului (Ab). Bucuim-Poieni (Ab). Gj. Db. Dealu Poienii (Ab). Poiana Porcului (Mm). codrii cei mari şi nepătrunşi. Poiana Micului (Sv). Poiana Fagului (Hg). Iş.

hleab. sorb din sorbus. locuinţe. Pagony sau chifăr (o specie de pin) din germ. Cu timpul. Există însă câţiva lichés arboricoli a căror etimologie ni se pare discutabilă. DA îl consideră „cuvânt străvechi. scoruş etc. NDU . gorun din blg. PoieneştiMânăstire (Vs). Pliuto. au defrişat suprafeţe împădurite şi au ridicat acolo adăposturi. Gorun. larice din larix. srb.. velniş şi zâmbru sunt lichés ai căror origine este necunoscută (cf. zadă din daeda (= taeda). plută din blg. Fiind vorba de un termen popular şi regional.. DA) ori punerea lui în 130 . ţilhă) ar trebui pus în legătură cu latinescul silva. Poienărei (Ag). Sursele lexicografice consultate de noi (DA. În Transilvania avem unele regionalisme specifice: păhui (o specie de fag) din magh. Realitatea lingvistică din prezent trimite la o concluzie de natură istorică : în vechime. NDU) îl dau pe molete ca fiind format pe teren românesc. mesteacăn din mastichinus. srb.. Breth). Sladun. Cum era de aşteptat. alb. DEX-ul preferă soluţia „etimologie necunoscută“]. Maždrĕan. doar salcâmul este de origine turcească (din salkim). destul de puţine la număr. oţetar. Cei doi termeni generici – arbore şi copac – sunt moşteniţi. DEX. . Molikë). gospodării. mălin. Vorba lui Eco : „trandafirul de ieri trăieşte cu numele. Poienarii Vechi (Ph). Oamenii au doborât copaci. NDU. Dacă cercetăm etimologia numelor de arbori în limba română ajungem la concluzii interesante. Numele de arbori de origine slavă sunt puţine. slădun din blg. srb. molid (cf. dicţionarele amintite mai sus oferă două soluţii – ambele nesatisfăcătoare. jugastru din *jugaster (< jugum = „jug“). alb.). Însă legile fonetice ale evoluţiei de la latină la română contrazic această supoziţie. Mersin (= „mirt“). Rakita. care depăşesc cadrul strict lingvistic al discuţiei. srb. ulm din ulmus. alb. răchită din blg. arţar din arciarium (< acer) [cf. Poienarii Apostoli (Ph). Aceasta este soluţia pentru care optează şi autorii DEX-ului. În Dobrogea se foloseşte regionalismul mersină („scoruş de munte“) din tc. mojdrean din blg. NDU). corn din cornus. O altă clasă etimologică este aceea a numelor de arbori moştenite din substrat (având drept criteriu de validare comparaţia cu limba albaneză): brad (cf. Cum se explică acest fapt ? Mai ales că. termenii din substrat sunt extrem de rari. de origine preromană. Terenul „smuls“ pădurii a fost utilizat pentru păşunat şi. -icis. -is). nu ar fi oare mai potrivit să vedem în molete o formă coruptă de la molid? Unele dicţionare (DA. Tisa. etimologia unor lichés precum hlamidă. probabil celtică“). hlei etc. Numele de arbori moştenite din latină sunt cele mai numeroase (depăşind cu mult numărul termenilor arboricoli împrumutaţi din alte limbi ori creaţi pe teren românesc): anin (arin) din alninus (= alnus). tufan etc. doar nume ne-au rămas“5. Între numele de arbori. tei din tilia. Cuvintele formate pe teren românesc. de pildă. Poienarii Burchii (Ph). salcie din salix. prin derivare: moale + sufixul –ete. plop din *ploppus (= pop(u)lus). se împart în două subclase: (I) derivate regresive de la numele fructului – castan. Kopac). fag din fagus. foarte multe aşezări umane au fost fondate în cuprinsul unor păduri. Granica. ele denumind subspecii sau având o circulaţie regională ori populară (mai restrânsă decât a termenilor moşteniţi din latină sau din substrat): gârniţă (gârneaţă) din blg. DEX. cer din cerrus. pin din pinus. (II) derivate cu diverse sufixe – ghindar. supravieţuirea lor este cu atât mai preţioasă şi mărturiseşte despre importanţa extraordinară a pădurii în viaţa strămoşilor noştri daci. Apropierea semantică de adjectivul „moale“ ni se pare forţată. NDU) consideră că sihlă (silhă. carpen din carpinus. tisă din slv. jipan. iar celălalt din substrat (cf.Schitu-Poienari (Tr). Sâmbovin (sâmbovină). -icis. Poeneşti-Străjescu (Vs). Poieneşti-Ghica (Vs). Plut. Poieneşti (Vs). pentru agricultură. dar satele au rămas. în majoritatea cazurilor. Poieneşti-Deal (Vs). paltin din platanus. Kiefer. frasin din fraxinus. mai ales. Fonetismul „hl“ indică mai degrabă o sursă etimologică pe filieră slavă (vezi. după părerea noastră: „etimologie necunoscută“ (cf. Poienarii de Argeş (Ag). nici pomeneală de pădure ori poiană în cuprinsul sau în preajma acestor sate. DEX. unul din latină (arbor. DA. pădurea a dispărut. La fel şi jep (cf. În privinţa lui stejar.

Cărpinişan. Teiul (Vl). Vl). Dealu Teiului (Vl). plopărişte. Bc. un arbore foarte răspândit. plopişte. Tiseşti. NDU). Prin vechimea. brăduţ. Ot.legătură cu blg. brăducean. nu doar în partea de sud a ţării. Teiu din Deal / din Vale (Ag). Ph). sălciş. Făgeţel. Tisău. Teicioara (Sv). Gârneţ) şi un singur toponim (Gârniţa – Mh). Mai există un criteriu – funcţional – de departajare a termenilor în cadrul acestui subcâmp lexico-semantic : productivitatea lexicală şi extensiunile în toponimie şi antroponimie. Adunaţii Teiului (Mh). familiile lexicale sunt mai restrânse ori lipsesc (este cazul lui mojdrean sau slădun. Făgăteanu. Teiuşu (Ag. ipoteza substratului nu poate fi ignorată. pin. toate numele de arbori montani sunt fie din latină. brădet. dar şi ecouri interesante în mitologie şi folclor ? Credem că. În concluzie. nume moştenite din latină sau din substrat. Sau de la „brad“ : brădănaş. Stežer (cf. fără excepţie. Sau de la „fag“ : Fagu [Ioan]. pluta. brădeţ.) poartă. plopos.) şi cei aparţinând etajului forestier mediu (foioase : stejar. În cazul termenilor arboricoli de origine slavă. tisă are şase toponime (Tisa. brădişte. Tisescu. iar plută şi mojdrean – niciun toponim şi niciun antroponim. Tisa-Silvestri. Făgeanu. brădan. Făget. terminologia arboricolă – împreună cu extensiunile ei funcţionale (toponimia şi antroponimia) – reprezintă un segment semnificativ al vocabularului românesc. răchita. brăduliţă . Tiseanu). Sau de la „salcie“ : sălcime. de câmpie şi de luncă : salcâmul. plopiş. În limba română. Tisău de Sus) şi trei antroponime (Tisan. Făgetean. Valea Teilor (Tl). în acest caz. brădişor. Teişani (Dj. lingvistic şi geografic deopotrivă. Toponimele derivate de la – ori compuse cu – „tei“ sunt numeroase : Tei (Buc). Cercetarea etimologiei numelor de arbori în paralel cu etajarea altitudinală a pădurilor noastre duce la o concluzie interesantă : arborii etajului forestier superior (conifere : brad. plopesc. nici argumentul „geografic“ nu sprijină ipoteza etimologiei bulgare : stejarul este un arbore răspândit pe întreg teritoriul locuit de români. Vl). Tisa Nouă. frasin etc. Făgeţean. plopet. de câmpie. Carpenişeanu. terminologia pădurii în limba română şi nucleul său – terminologia arboricolă – reprezintă un argument forte în favoarea latinităţii vocabularului românesc şi a continuităţii populaţiei romanizate în spaţiul carpato-danubiano-pontic după retragerea aureliană. plopă. Numele de arbori moştenite din latină sau din substrat au familii lexicale extinse. Hd. Carpeneanul. Teiuş (Ab. De pildă. gârniţă are asociate trei antroponime (Gârniţă. sălcioară. Teişoru (Vs). brăduştean. fie din substrat. 131 . Teişori (If). fag. Ot). brădău . Ot. Teişoara (Bt). plopărie. Teioasa (Bt). Teişul Nou (Db). brădiş. de pildă). Valea Teiului (Mh). DEX. Numele de copaci împrumutate din limbile slave vecine ori de la alte popoare cu care românii au venit în contact de-a lungul istoriei sunt de găsit mai ales în zonele joase. brădiniş. Făgetan. Teiu (Ab. brăduleţ. Nici ecourile în toponimie şi antroponimie nu sunt la fel de numeroase ori de răspândite. variate şi expresive. Carpin. sălciniş. Vr). Teiu-Vărăşti (Ab). brădişcan. sălcică. sugerează că migratorii slavi nu au pătruns în zonele montane înalte. Sj). derivate de la „plop“ : plopar. molid etc. Carpen. mesteacăn. Ceea ce demonstrează fără dubiu caracterul conservator şi tradiţional al acestei terminologii populare româneşti. Teii (Vr). Acest fapt. Cărpiniş. Ag. Gârneaţă. Poiana Teiului (Nţ). If. Făgeţeanu. sălcios. ci în cele joase. Cărpenaru. plopăriş. brădui. Teiş (Db. plopuţ. brăduşcan. Subobrej-Tei (Bv). brăzâşte. Dj. Teişu (Bz. De pildă. În plus. Cracu Teiului (Cs). La fel şi antroponimele6 de la „carpen“ : Carpăn. De ce ar face excepţie tocmai stejarul. gârniţa etc. plop(u)şor. având numeroase extensiuni în toponimie şi antroponimie. bogăţia şi varietatea sa excepţională.

Bucureşti : Editura Academiei RSR. Constantinescu. Iorgu (1963). Dicţionar onomastic românesc. Nicolae A. (DA). Brâncuş. p. Ioan-Aurel. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bolocan. Vocabularul autohton al limbii române. Craiova : Universitaria şi Judeţele României Socialiste (1972). H. Iordan. (1975). Iorgu (1983). In this article. on the one hand integrate it and on the other hand individualize it in the Romanian vocabulary. the author discusses some controversial etymologies of tree names and advances new hypotheses. 132 . Bucureşti : Editura Academiei RPR. Gheorghe (2002). Bucureşti: Univers Enciclopedic. Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. which is one of the most fruitful and interesting popular terminologies in Romanian. Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Grigore (2004). I.). (NDU). Bucureşti : Fundaţia „Regele Mihai I“. [2] Giurescu. [4] Abrevierile notate între paranteze reprezintă numele judeţelor din România. Toponimia românească. A meaningful relation between the “altitude terracing” of trees and the “etymological terracing” of their names is also underlined. Introducere în istoria limbii române. Grigore (1983). Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. (DEX). Bucureşti: Editura Academiei RSR. Bucureşti : Ceres. Dicţionarul limbii române (1913-1949. Bucureşti: Academia Română. Dicţionar onomastic românesc. Nicolae A. Dicţionar al numelor de familie româneşti. p. Constantin C. Istoria pădurii româneşti (din cele mai vechi timpuri până astăzi). Istoria pădurii româneşti (din cele mai vechi timpuri până astăzi). “extensions” in toponymy and anthroponymy. The tree names are a solid linguistic argument for illustrating the Latin character of the Romanian vocabulary as well as the continuity of the lichés z population in the Carpathian-Danubian-Pontic territory after the retreat of the Roman army and administration. Candrea. [3] Toponimele citate în acest liché sunt preluate din următoarele surse: Bolocan. Craiova : Universitaria. vol. Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică şi Constantinescu. The study of tree names from various perspectives (etymology.NOTE [1] Stahl. Iorgu (1983). (1963). (1963). Dicţionar invers al numelor de localităţi din România. Brâncuş. Bucureşti : Editura Politică. Ovid (2003). Dicţionarul etimologic al limbii române (elementele latine). Sunt cuvintele cu care se încheie romanul „Numele trandafirului“. Gheorghe (2002). Densusianu. Sociologia satului devălmaş românesc. H. ABSTRACT The lexical-semantic microfield of “tree names” is part of a greater lexical ensemble: the forest terminology. Bucureşti-Piteşti: Paralela 45. nomina nuda tenemus. Noul dicţionar universal al limbii române (2009). [5] Stat rosa pristina nomine. Bucureşti : Ceres. Dicţionarul explicativ al limbii române (1996). functional representativeness) allows the configuration of several characteristics which. [6] Antroponimele citate în acest studiu sunt preluate din următoarele surse : Iordan. Bucureşti-Chişinău : Litera Internaţional. (1975). Dicţionar invers al numelor de localităţi din România. Dicţionar al numelor de familie româneşti. 1965 şi urm. 29. Constantin C. (1946). 90. Giurescu. Iordan.

et. Sontag et Ricœur. pour ne mentionner que ces quelques noms. La métaphore ne figure pas dans le dictionnaire. la métaphore n’était guère qu’un ornement langagier. mais aussi pour celle du langage de tous les jours et même pour celle qu’on utilise dans la terminologie scientifique. Jakobson. Beaucoup d’objets ont reçu une dénomination d’origine métaphorique. Toute discipline connaît ses propres noyaux conceptuels et sa propre métaphorisation. Comme toute discipline. les sémanticiens modernes sont d’un tout autre avis. la linguistique a subi des changements profonds au cours de son histoire et sa manière de métaphoriser ses concepts théoriques a changé parallèlement. de philosophes. Pour beaucoup de linguistes les phrases contenant des métaphores présentent une certaine déviance et ne sont recevables que comme énoncés métaphoriques (si on leur prête donc un sens dit « figuré »). c’est surtout à cause du fait qu’elle présente cette caractéristique embarrassante de transgresser les règles de sélection. Bachelard. Et dans ce cas est-ce que la métaphore représenterait un obstacle à la compréhension ? Si pour les rhétoriciens de la première heure. la grammaire générative et la linguistique pragmatique. de nombreuses approches et explications ont été proposées en rapport avec diverses disciplines et domaines de savoir pour comprendre la nature. Nous allons illustrer ce phénomène par l’analyse des quatre orientations linguistiques différentes. sur la question de l’implication de la métaphore dans la production du sens et la représentation du monde. en plus. quatre courants importants qui couvrent la période de 1850 jusqu’à nos jours : la linguistique historique et comparative. II. que cela vaut non seulement pour la métaphore poétique. le structuralisme linguistique. pendant l’Antiquité. la place et le fonctionnement de cette figure de style critiqué. Université « Politehnica » de Timişoara LA METAPHORE DANS LE METALANGAGE LINGUISTIQUE I. écrivait Ricœur [1]. et c’est cette métaphorisation qui évolue et change presque inévitablement avec leur développement. la métaphore peut avoir une fonction dénominative. d’historiens et de linguistes. mais elle demeure omniprésente dans le langage. En deuxième lieu. Mais une telle constatation laisse au moins deux questions en suspens. se sont tous penchés. si elle est en un sens prévisible et correspond par conséquent à un certain type de « règle ». Depuis. Les fonctions des métaphores Les métaphores peuvent avoir plusieurs fonctions : 1) En premier lieu. avec des résultats différents. la question de la métaphore s’est posée au France de la réflexion sur le langage. Nous nous intéresserons au dernier type de métaphore et nous nous proposons d’analyser la façon dont la discipline linguistique s’est servie de la métaphorisation pour conceptualiser ses théories. Introduction : la métaphore – une déviance significative Déjà. il y a quasiunanimité pour stipuler que la métaphore a des fonctions spécifiques et qu’elle est un facteur communicatif et significatif indispensable. Tout d’abord. on aimerait savoir où réside exactement cette « déviance ». Si la métaphore a attiré l’intérêt de tant de linguistes.Marion COHEN-VIDA. Actuellement. on peut se demander pourquoi on se servirait d’une expression déviante si l’on peut exprimer la même chose (ou presque) sans déviance. Nietzsche. Ainsi. ces dernières décennies. elle a régulièrement mobilisé l’attention de littéraires. dont on pouvait se passer. Il s’agira donc du rôle que joue la métaphore dans le métalangage linguistique et les fonctions de la métaphorisation. Cassirer. C’est ainsi que nous 133 . On étudiera aussi les fonctions de la métaphore pour établir celles qui sont responsables des conceptualisations métaphoriques dans le métalangage linguistique et qui rendent la métaphore unique et indispensable comme outil de description des faits de langue.

dans une civilisation rhétorique où deux thèses sont en présence parce que la vérité ne s’impose pas. Ce deuxième domaine qui permet de saisir le premier nous oriente du même coup vers une vision évidemment entachée de subjectivité. nous concevons le domaine de la discussion comme une arène. la métaphore a une fonction cognitive. du vocabulaire de l’informatique : menu. En effet. le bras d’une rivière. Plutôt que de créer un nouveau nom pour toutes ces nouveautés. esthétique. et plus récemment le France d’un réacteur. « combat verbal ». moins elle sera codifiée. qui désignent d’une part une partie de notre corps et d’autre part un objet qui y ressemble : le dos d’un livre. C’est le cas. 3) Troisièmement. Ainsi. 134 . que rien n’arrête ». Le plus souvent ce sont des métaphores entièrement codifiées. « mots blessants »… Les métaphores nous permettent d’exprimer le fait que. Cette fonction esthétique de la métaphore se rencontre évidemment dans la plupart des textes littéraires. contenant des expressions comme « bulldozer » et « aboie » : Ton ami est un vrai bulldozer. mais sur les structures interactionnelles. on aurait souvent besoin de longues paraphrases) et du point du vue paradigmatique (il nous permet d’exprimer un grand nombre de concepts avec un vocabulaire relativement restreint). « lutte verbale ». ainsi que l’introduction de la notion d’acte linguistique. Caractériser quelqu’un comme un « bulldozer » constitue assurément une manière colorée de parler d’une « personne déterminée. elle peut avoir pour mission d’embellir la parole. « joute oratoire ». toile. c’est sur un tel ensemble d’images qu’ont pu se construire de nouvelles idées et de nouvelles connaissances sur la langue et la communication. dans ce cas-là. un combat : « argument frappant ». etc. un revirement théorique s’accompagne facilement d’un remaniement fondamental au niveau de la conceptualisation métaphorique. qui existent donc depuis longtemps et qui ne se reconnaissent plus guère comme telles et. les dents d’un peigne. etc. puce. nous ont rendu conscients du rôle actif de l’usager et ont abouti à une autre manière d’envisager les faits de langue : l’accent ne porte plus tellement sur les structures morphosyntaxiques. ou dire de lui qu’il « aboie ». Je ne l’aime pas. 2) La métaphore peut remplir aussi une fonction décorative. Dans cette catégorie on peut inclure aussi des mots familiers qui désignent des innovations ou des phénomènes nouveaux dans notre société. « joute verbale ». c’est-à-dire des mots polysémiques. 4) En quatrième lieu. ou lorsqu’il est trop abstrait pour être directement saisi. Cela est probablement le cas dans les exemples suivants.rencontrons dans beaucoup de langues des métaphores dites anthropologiques. les deux locuteurs sont de véritables rivaux. Cette fonction n’intéresse pas les métaphores des langages spécialisés. c’est-à-dire lorsqu’un domaine ne présente pas une structuration évidente. C’est un procédé économique du point de vue syntagmatique (si on voulait exprimer la « même chose» en d’autres termes. sur les relations entre actants. « argument massue ». Le chef aboie ses ordres. on opte souvent pour la solution de prendre le nom existant d’une chose qui y ressemble par certains aspects caractéristiques. Un autre exemple sera du domaine de la linguistique : le transfert de l’intérêt de la langue à la parole. Cette fonction n’intéresse non plus les métaphores des langages spécialisés. par exemple. On doit noter que plus une métaphore est expressive. La comparaison (implicite) avec un animal est un procédé non moins expressif : ainsi. et où un des deux discours permettra l’adhésion à l’une des positions en présence. on peut appeler quelqu’un un « éléphant » ou un « caméléon ». Assez souvent les métaphores esthétiques sont uniques ou très particulières et par conséquent non codifiées. « mots qui font mal ». Ainsi. virus. souris. on parle de catachrèse [2]. la métaphore est susceptible d’avoir une fonction expressive. l’France de l’aiguille. nous avons besoin de l’appréhender à la lumière d’un autre domaine clairement organisé que nous projetons sur lui.

et les métaphores utilisés appartiennent à ce champs sémantique. p. les éléments étant des phonèmes. leur filiation. Et c’est également pour cela que Saussure [3] a conçu pour la distinction entre synchronie et diachronie. la linguistique connaissait une orientation historique et comparative. un système de valeurs oppositionnelles qui s’excluent l’une l’autre et dont le choix est dicté par de relations obligatoires » affirme Teodora Cristea (1979. Ainsi. 3). dont les fondements étaient constitués par la phonologie. si les grammairiens du XIX e siècle parlaient de langues – mères. Ainsi. ses ramifications. c’était une manière simple de parler du phénomène très complexe de l’histoire des langues et de leurs relations. La même chose valait d’ailleurs pour les mots et leurs significations : on parlait de la naissance. c’était l’ère du structuralisme. Des phénomènes comme l’évolution et l’arbre généalogique des langues étaient vus comme quelque chose de crucial : on voulait découvrir leurs lois de développement. Ainsi. Pendant la première moitié du Xxe siècle. 2. morphèmes et syntagmes. une bonne partie de ses métaphores théoriques dans la physiologie et la médecine. affirme Arsène Darmesteter (1890. On utilise souvent des métaphores pour expliquer un phénomène complexe ou inconnu en utilisant l’image d’un phénomène connu et familier. et les niveaux supérieurs par la morphologie et puis la syntaxe [5]. vertical ou paradigmatique et horizontal ou syntagmatique. sujets à une (dé) croissance et dont seules les plus vitales pouvaient survivre les autres mouraient tout simplement . une belle image de deux axes en forme de croix. et cela selon une sélection naturelle « S’il est une vérité banale aujourd’hui. Ce sont des métaphores qui constituent une partie intégrante et irremplaçable d’une théorie ou d’une discipline. c’est que les langues sont des organismes vivants dont la vie… peut se comparer à celle des organismes du règne végétal ou du règne animal… ». langues – France. La linguistique de l’époque puisait. strictement synchronique. la manière dont les langues étaient apparentées et nées les unes des autres. III. langues-France. [4]. C’est que la métaphore transfère nos connaissances d’un domaine relativement connu vers un domaine relativement inconnu et elle a par là une forte valeur explicative. L’utilisation de la métaphore dans le métalangage linguistique Nous allons analyser l’utilisation des métaphores dans le métalangage des grands courants linguistiques de la deuxième moitié du XIXe siècle et du Xxe siècle Tout le long de la deuxième moitié du XIXe siècle. etc. avec ses différentes branches. en utilisant des notions comme langue-mère. Le terme « construction » était un de ses mots-clés. de la vie et de la mort des mots. « La catégorie grammaticale peut être conçue comme un ensemble de morphèmes. les métaphores dont on se servait par rapport à la langue étaient largement basées sur une analogie avec la biologie et la médecine. arrangées. 135 . L’ensemble constituait une structure globale. dont la métaphore de base était d’ordre « constructionnel » : la langue était vue comme une structure complexe. qu’il a nommés l’axe des simultanéités et l’axe des successivités. la linguistique générative est inimaginable sans ses structures arborescentes. 19). comment les parties de l’ensemble sont construites. on parlait des langues comme d’organismes vivants. comme un édifice. Il s’agit surtout de décrire comment les éléments s’opposent et se combinent. Aristote était sans doute le premier théoricien de la métaphore qui a reconnu sa valeur didactique. etc. donc. dont une des caractéristiques les plus notables fut qu’elle était fortement influencée par la théorie darwiniste. distribuées sur deux axes. langues-filles. On sait que cette représentation spatiale a eu un impact énorme sur toute la linguistique du Xxe siècle. Par conséquent.5) La fonction de la métaphore peut être aussi de nature didactique. malgré son caractère un peu trop simpliste 6) La métaphore peut aussi avoir une fonction théorique.. etc.

3. La grammaire générative se sert d’une conceptualisation métaphorique très différente : elle est inspirée par le modèle arithmétique de l’ordinateur, opérant sur des structures binaires et des algorithmes, des dérivations d’ordre mathématique. La grammaire est considérée comme un système de règles formalisées, abstraites et strictement ordonnées, avec des structures profondes et des structures de surface et le tout sans rapport avec l’usage ni l’usager [6]. La grammaire chomskyenne est un modèle de compétence d’un locuteur idéalisé. Si la grammaire du XIXe siècle et celle du structuralisme étaient surtout d’ordre descriptif, la grammaire générative vise à être génératrice, c’est-à-dire qu’elle veut expliquer, calculer et prédire. Et sa méthodologie se sert d’une métaphorisation très caractéristique : on opère sur des structures arborescentes, avec une racine, des branches multiples, une ramification bref un système métaphorique très cohérent et, en quelque sorte, digitalisé comme une intelligence artificielle. 4. Dans la linguistique pragmatique de ces dernières décennies, on rencontre une métaphorisation où l’usager occupe une place primordiale : on y parle d’actes linguistiques, d’interactions verbales, d’enchaînements argumentatifs, d’une compétence communicative, de polyphonie, de parcours interprétatifs, de protagonistes du discours, de stratégies discursives, de relations horizontales ou verticales entre inter actants, de négociabilité. Il s’agit là d’une métaphorisation où tout est conçu à partir d’un sujet parlant [7], qui était totalement absent dans la théorie du structuralisme et celle de la grammaire générative. Extrêmement intéressant nous semble dans ce sens la métaphore utilisée par Y. Winkin (1981, p. 7-8) lorsqu’il parle des co-participants à l’acte de communication, qu’il considère des instrumentistes d’un orchestre
« dans ce vaste orchestre culturel, il n’y a ni chef, ni partition. Chacun joue en s’accordant sur l’autre. Seul un observateur extérieur, c’est-à-dire un chercheur en communication, peut progressivement élaborer une partition écrite, qui se révèlera sans doute hautement complexe ».

Voilà quelques unes des lignes significatives de la métaphorisation à l’intérieur de la linguistique. Evidemment, ce n’est pas par hasard que ces métaphorisations différentes, qui offrent à chaque fois une image assez cohérente, soient utilisées au cours de l’histoire : c’est que les métaphores scientifiques suivent l’esprit du temps. Il y a une certaine interaction entre les métaphores scientifiques et celles d’une époque. Il n’est donc pas surprenant que la linguistique du XIXe siècle ait emprunté ses images méthodologiques au darwinisme, que les structuralistes du Xxe siècle aient emprunté la plupart de leurs métaphores aux systèmes architectoniques de l’époque, ni que les générativistes empruntent leurs concepts aux modèles digitalisés de l’ordinateur. Et ce n’est pas fortuit non plus s’il y a actuellement ce contre-courant important en linguistique qui s’occupe justement des aspects communicatifs de la langue, étant donné que l’intercommunication mondiale est en train de prendre un essor aussi prodigieux. Ces conceptualisations métaphoriques différentes correspondent dans les grandes lignes à ce qu’on pourrait appeler « l’esprit de l’époque », qui serait coresponsable de la naissance des quatre modèles théoriques successifs. Les métaphores sont en quelque sorte les symboles de la culture, qui se reflètent non seulement dans le langage quotidien mais aussi, jusqu’à un certain degré, dans le métalangage scientifique. L’existence de ces quatre modèles n’exclut nullement, d’ailleurs, la possibilité de reconnaître d’autres modèles ou sous modèles à l’intérieur de ce vaste discipline qu’est la linguistique. De cette analyse, on peut déjà conclure que la métaphore est bien plus qu’une figure de style avec seulement une fonction décorative pour laquelle on l’a prise pendant longtemps, elle a encore d’autres fonctions dans le discours ou dans le métalangage. 4. Conclusions Les fonctions de la métaphore peuvent se combiner aisément. La fonction esthétique se combine fréquemment avec une fonction expressive, notamment dans les textes littéraires. Quant à la fonction théorique, elle se double facilement d’une fonction cognitive dans les 136

textes scientifiques. En fait, la métaphore constitue l’ancrage de tout discours théorique, et elle affecte l’essence même et la cohérence de n’importe quelle discipline. En ce qui concerne les fonctions de la métaphorisation dans le métalangage linguistique, nous pouvons conclure que ce sont surtout les trois dernières fonctions qui en sont responsables : la fonction cognitive, la fonction didactique et la fonction théorique. La fonction cognitive nous rend conscients de nouvelles idées et intuitions, la fonction théorique nous permet d’en faire un système cohérent, la fonction didactique nous permet de parler d’une problématique nouvelle et complexe à l’aide d’analogies qui nous sont familières. Ce sont donc ces trois fonctions aussi qui rendent la métaphore indispensable comme outil de description des faits de langue, quelle que soit l’optique sous laquelle on observe ces faits et quelle que soit la perspective adoptée pour leur description.
NOTES [1] Pour une excellente vue d’ensemble sur la métaphore, on n’a qu’à consulter Ricœur, P. (1993) ; [2] Cf. le « Dictionnaire de linguistique et des sciences du langage » de Dubois et al. (1994), surtout voir catachrèse ; [3] Actuellement, cette distinction saussurienne, où synchronie et diachronie sont diamétralement opposées et n’ont au fond rien en commun, est en effet considérée comme une simplification injustifiée et dépassée. Ainsi, les nombreuses études sur le phénomène de la grammaticalisation nous ont montré qu’il est question d’une interdépendance étroite entre synchronie et diachronie ; [4] Pour plus de détails, voir L. Kukenheim (1966), surtout 65 sqq., 81-83 et 121 ; [5] Pour un aperçu plus détaillé, on se reportera notamment à L. Kukenheim (1966), 131 sqq. ; [6] Pour plus de détails, voir J.-C. Milner (1989) ; [7] Pour un excellent aperçu récent, voir notamment C. Kerbrat-Orecchioni 2001. BIBLIOGRAPHIE Cristea, T. (1979). Grammaire structurale du français contemporain. Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică. Dubois, J., Giacomo, M., Guespin, L., Marcelesi, C., Mével, J.-P. (éds.) (1994). Dictionnaire de linguistique et des sciences du langage. Paris : Édition Larousse. Kerbrat-Orecchioni, C. (2001). Les actes de langage dans le discours, théorie et fonctionnement. Paris : Édition Nathan. Kukenheim, L. (1966). Esquisse historique de la linguistique française et de ses rapports avec la linguistique générale. Leiden : Universitaire Pers. Lakoff, G., Johnson, M. (1985). Les Métaphores dans la vie quotidienne. Paris : Édition Minuit Milner, J.-C. (1989). Introduction à une science du langage. Paris : Édition du Seuil. Ricœur, P. (1993). La métaphore vive, Paris : Édition du Seuil. Saussure, F. (1976). Cours de linguistique générale. Paris: Édition Payot. Winkin, J.(1981). La nouvelle communication. Paris: Édition du Seuil. ABSTRACT All disciplines have their own way of metaphorical conceptualization which changes along with their development. This phenomenon will be illustrated in four major theoretical currents in the history of linguistics : comparative and historical linguistics, structural linguistics, generative grammar and pragmatics. Among the six different functions attributed to the metaphorical process in general, three in particular seem to be responsible for the metaphorical conceptualizations in linguistic terminology : i.e. the cognitive, the didactic and the theoretical function of metaphor. They actually seem to make metaphor an invaluable and even indispensable tool for the description of linguistic facts.

137

Mirela COSTELEANU, University of Piteşti

DIFFICULTIES IN TANSLATING SECIALIZED TEXTS
We shall start our approach with the question: Is the translation of literary texts different from the translation of specialized texts or may they be said to be the two ends of the same continuum? If we compare them to each other, we can conclude that literary texts are more open, giving the translator more freedom to play with words and phrases. Unlike these, specialized texts are more closed, more objective and concise. However, they sometimes abound in highly sophisticated and very rich linguistic choices. Besides linguistic/cultural competence both in the source language and in the target language, a good specialized translator needs competence in specialized domains. Having this in mind, a good question arises: Do we need a specialist who is also a translator or do we need a translator who is also a specialist? It goes without saying that a good translation of a specialized text cannot be made by someone who lacks the basic knowledge in the specialized field to which the respective text belongs.
“However, few domain experts want to translate and translator education is traditionally for linguists. Anyone involved in translator education recognizes the perennial problem of how to provide meaningful specialization in the curriculum, rather than introduction in the key areas. As academics, we are all aware that translation theory has tended to be for literary analysis, with an emphasis on intercultural and linguistic relativism. The advance of technology, in the form of machine assisted translation and machine translation, on the other hand, increasingly forces the language of both the original and the translation to be as standardized and as literal as possible, thus creating an even greater gulf between the theory and the practice of translation”[1].

It is the beneficiary’s task to turn to a good language service professional. It is next to impossible to translate a text without understanding it. In other words, the task of translating a specialized text is rendered difficult, if not impossible, by the translator’s scarce knowledge in the relevant field. Translating and understanding go hand in hand. The latter cannot rely on random knowledge. On the contrary, it must consist in solid and precise data. People expect translators to be specialists in all the possible fields, to be as good at translating a legal text, for instance, as they are at translating a medical text. Since this is a real utopia, we should confine ourselves to finding someone with a specialized training in a certain field, someone who is able to express himself/herself freely and who is not at all reluctant to develop his/her understanding of other fields. A good specialized translator will have to be able to cope with the following situations which, at times, can become very frustrating: - the translator may come across sentences which he/she perfectly understands, but he/she finds it challenging or even impossible to translate them into their native language because the latter lacks the appropriate linguistic means; - in spite of the various resources a specialized translator generally uses (e. g. general and specialized dictionaries and glossaries, encyclopaedias, terminological data banks, specialized monolingual and bilingual corpora), it is inevitable for them to find passages they simply don’t understand. The art of translating specialized texts is often seen as a kind of acrobatics. This comparison is justified by the constant need of migrating from a cultural universe to another. If someone believes that translating a text is synonymous with replacing words with their equivalents from another language, they are wrong. But they are also far from being right if they consider that solid knowledge in the respective field and in the target and the source 138

language is enough. A good translation takes more than this. It takes flexibility, the ability to adapt oneself to the specific needs of the text. Sometimes people resort to computer translation programs, expecting them to offer huge advantages over the conventional methods. When dealing with simple, individual words, things are easy and clear. But when it comes to complex, intricate sentences, most programs cannot cope with the simplest grammatical structures. What people should bear in mind is that modern translation software cannot successfully replace the translator, the most it can do is to assist the translator in the task of giving the best translation. On the contrary, to other people’s mind, machine translation is almost as precious as human translation since its merits are far from substituting words in one language for another. It can also apply complex linguistic knowledge. Machine translation does offer a solution in those situations in which the amount of material needed in different language versions is too vast for people to handle. The main purpose of translation is to function as a cross-cultural bilingual communication vehicle among various peoples from all over the world. Translation is attached more and more importance particularly thanks to globalization, rising international trade as well as to the development of technology. It is generally agreed that the quality of a translation will greatly depend on the quality of the translator. In order to be able to make a good translation of a specialized text, a translator cannot do without sensitivity to mother tongue as well as to foreign language, thorough knowledge of the subject, competence to write the target language. A lot of people have the tendency to consider that anybody can make a good translation of a text if they have an appropriate dictionary. In reality, we are speaking of a much more complex phenomenon and it must be added that its complexity increases when the text in question is a specialized one. A good translator should not lose anything from the original text, but he/she should not add anything to it. The translation should be faithful to the original version. Accurate translation of technical texts cannot be made without basic knowledge of this field. Otherwise, inaccuracies may occur. Thus, picture tube will often be rendered by nonspecialized translators as tubul de imagine when the rooted term in Romanian is tubul cinescopic or tubul catodic. Translating texts dealing with engineering and computer science can be very difficult sometimes because terminology expands and changes every day. Even specialized translators have to take a lot of pains to keep up with the richer and richer terminology. Roughly speaking, it is recommendable that a text dealing with IBM computer parts should be translated by an IBM computer specialist. If this is not possible, then the translator should know the technical concepts dealt with in the respective text. Any related documents in the target language can be of great help to the translator since dictionaries may fail to offer solutions to technical terminology problems. Specialized translators should be as attentive to the style of the document as they are to the information given and the terminology used. The style should perfectly match the type of the document as well as the intended audience. Even specialized translators have difficulties in finding proper equivalents for some English terms. Thus, the following terms are used as such in Romanian:
roll-on – copiere a fişierului dintr-o memorie de fişiere de nivel inferior într-un tip de volum; roll-off – copiere a fişierului lichés z dintr-o memorie de fişiere de nivel inferior cu ştergerea fişierului existent; smalltalk – primul limbaj de programare orientat pe obiectiv; checkpointing – vidare automată frecventă a informaţiei în periferic; blast – scriere de date în memoria scrisă; lacing – încheiere/perforaţie suplimentară pe cartelă indicând sfârşitul şirului de cartele specifice; spreadsheet – software pentru analizarea informaţiilor cuprinse în tabele.

Due attention should also be paid to those words which, in technical language, have a completely different meaning from the one in general English. 139

Bias in general English means a tendency to be in favour of or against something or someone without knowing enough to be able to judge fairly, a tendency of mind. In technical English, the term has different meanings: deviation, error, systematic distortion of a sign. Bus in general English refers to a large passenger-carrying motor vehicle, especially one which carries the public for payment. When used in connection with computers, the term has different Romanian equivalents: magistrală, tronson, cale principală. The translation of legal and economic texts, for instance, is more difficult than the translation of literary texts. The full context in which financial transactions usually take place are completely obscure to laypeople. Financial documents lack those details which we need to interpret them correctly. No wonder different translators offer different translations of the same document.
“While lawyers cannot expect translators to produce parallel texts that are identical in meaning, they do expect them to produce parallel texts that are identical in their legal effect.”[2]

The difficulties of translating legal texts are caused mainly by the striking differences between the Romanian legal system and the English one. Thus, the translation of legal texts from English into Romanian and vice versa poses a lot of problems which occur because of the nature of legal language and the specific features of the English and the Romanian legal systems and languages. Legal texts are often difficult to translate mainly because of the occurrence of words which find no equivalent in the target language. A lot of people have difficulty in finding corresponding words for the English barrister and solicitor. Since there is no equivalent for the English and the Welsh concepts, the easiest way for the Romanian translator will be to paraphrase them. Things become even more confusing for laypeople if they take into account three other terms which apparently designate the same concept. According to Longman Dictionary of English Language and Culture, a barrister is a lawyer who has the right of speaking in the higher courts of law whereas a solicitor is a lawyer who gives advice, does the necessary work when property is bought and sold, and speaks especially in the lower courts of law. An advocate, used especially in Scottish English, refers to a lawyer who speaks in defence of or in favour of another person in court, a lawyer is a person whose business is to advise people about laws, write formal agreements, or to represent people in court, an attorney, used especially in American English, designates a lawyer. The final idea of this paper is that we should give translation the importance it deserves instead of reducing it to a mechanical process that can be carried out with the help of a dictionary alone. It should be seen as a much more complex activity going beyond simply linking words in order to produce a translation that is correctly understood by the target audience unfamiliar with the source language.
NOTE [1] Maia, Belinda, Terminology and Translation – bringing research and professional training through technology, 2005 :112. [2] Ayfer, Altay, Legal Translation, 2002: 23. REFERINTE BIBLIOGRAFICE Peter, Newmark (1995), A textbook of translation, Library of Congress Cataloging-in-Publication Data. Martin, Weston (1991), Problems and Principles in Legal Translation, The Incorporated Linguist. Adriana, Vizental (2008), Metodica Predării Limbii Engleze, Strategies of Teaching and Testing English as a Foreign Language, Iaşi: Editura Polirom. Andrew, Chesterman (1994), Quantitative Aspects of Translation Quality, Lebende Sprachen 4/1994. Ayfer, Altay, (2002), Legal Translation, Translation Journal, Vol. 6, No. 4. Maia, Belinda, (2005), Terminology and Translation – bringing research and professional training through technology, Translators’ Journal, No. 4.

140

ABSTRACT The present paper deals with the main difficulties encountered during their English course by those students training to become electronics engineers. It is intended as an analysis of the English technical terms which have no equivalents in the Romanian vocabulary. The very notion expressed by some words is so closely connected with the English variants that the students will end up by using the English terms without the slightest effort to think of the proper Romanian corresponding terms. Moreover, they will often have the tendency to adapt them phonetically and even graphically to the Romanian language. The reverse phenomenon is also obvious among students when having to translate such sentences as When the number of electrons reaching the screen is large, we see a bright spot. Most of the students will strive to find the Romanian equivalent for the English word spot, which has been adopted by the Romanian language, as well. (spot = spot, pata de lumina, punct/element de imagine).

141

Elena CROITORU, “Dunărea De Jos” University of Galaţi

ON THE CHALLENGES OF CONFUSABLES AS TRANSLATION TRAPS
It is often difficult to find the right word to express a message in our own language. So much the more difficult is it to find the right word(s) in order to render a message in another language, especially when the two languages are so different like English and Romanian. The arguments which are most often set forth are related to polysemy, synonymy and homonymy. Besides the large number of traps in the English language into which the natives themselves may often fall, there are lots of traps in translating from English into Romanian, or viceversa. In this respect, Bryson’s[1] opinion is as funny as true:
“Any language where the unassuming … word fly signifies an annoying insect, a means of travel, and a critical part of a gentleman’s apparel is clearly asking to be mangled”.

1.1. By way of illustration, one cannot ignore the other meanings of the word fly. Thus, it may seem very interesting to consider the polysemy of fly, especially its figurative meanings in idiomatic phrases such as fly on the wheel[2] ‘a person who overestimates their influence’, fly on the wall[3] ‘an unnoticed observer of a particular situation’, or in idiomatic collocations such as a fly in the ointment[4] ‘a minor irritation spoiling one’s enjoyment of something’ and fly in amber ‘a curious relic of the past’[5]. In addition to the denotative meanings of the verb fly, its figurative meanings are also obvious in such phrases as fly a kite[6] ‘try something out in order to test opinions’ a sonda terenul, a încerca să vadă de unde bate vîntul[7], fly off the handle (fam).’lose one’s temper unexpectedly’ a-şi ieşi din sărite/ pepeni/ ţâţâni; a-i sări muştarul/ bâzdâcul/ ţandăra; a se aprinde brusc; a i se sui piperul la nas[8], fly the nest (fam) ’leave one’s parents in order to live on one’s own’ a-şi lua zborul, a se descurca singur, a trăi pe cont propriu, fly the pit (humourous) ‘to move unexpectedly without paying the rent’ a o şterge, a zbura din colivie[9]. Such expressions are used in both common core English and in functional languages: e.g. a fly-by- night peeson trecător, pasager; (ec.) insolvabil[10], fly the eagle (pol. Am. E) a ţine un discurs bombastic propăvăduind idei expansioniste[11]. Special attention has to be volant, devoted to words such as flyweight (box) categoria muscă, and flywheel which are not collocations but one-word compounds[12]. However, in spite of its polysemy, the word fly is not included in dictionaries of troublesome words and phrases. It is worth mentioning, though, as an example of polysemy. Moreover, I would consider it troublesome in the collocational idiomatic patterns referred to above which may be included among confusables as translation traps. 1.2. Confusables cause great problems in translation, being the source of many misinterpretations and translation errors. Sometimes the difference(s) between confusables may be explained only in terms of collocability. Their meaning becomes clear only in collocations. In this respect, an example may be the pair of confusable adjectives distressful, distressing: e.g. distressful circumstances (involving stress) and distressing news (causing stress). The same may hold valid with the pair of adjectives disordered, disorderly used with the meaning nearanjat/ în dezordine and dezordonat, respectively: e.g. a disordered shelf, a disorderly room/crowd. Moreover, they can be included in the category of false friends. Furthermore, a series of confusables such as discord, discordance, discordancy may be translation traps[13] because the differences in their meanings are difficult to perceive, and in monolingual dictionaries each of them is explained by using the other two. Thus, it is in a 142

collocation such as martial discord that the meaning of discord dezacord is understood as lack of harmony lipsă de armonie. The other two words are specific to Am.E. In addition, the noun discordance seems to be usually employed in the singular with the meaning of general discord, i.e. difference of opinions, whereas the noun discordancy seems to be frequently employed with its plural form meaning controversies and involving repeatedness. On the other hand, there are three English nouns used for the Romanian noun întrerupere: discontinuance, discontinuation, discontinuity. The first is used with the meaning cessation (întrerupere, încetare): e.g. business discontinuance. The second and the third are used in American English. The noun discontinuation is related to a breach in one’s activity: e.g. discontinuation of work, whereas discontinuity refers to some gap or break in something (surface): e.g. major discontinuities on the surface of the moon[14]. 2. There are a lot of pairs and groups of words which are easily confused both by natives and by translators because their forms are misleading. These confusion-generating forms may be considered at the phonological level, on the one hand, and at the morphological level, on the other. 2.1. Phonologically speaking, there are a lot of words which can be confused because they are ‘soundalikes’, i.e. homophones:
e.g. brake, break ⎟breɪk⎟, breach, breech⎟brɪ:t∫⎟, broach, brooch⎟'brəυt∫⎟, canvas, canvass⎟'kænvəs⎟, cask, casque ⎟kɑ:sk⎟, cast, caste⎟kɑ:st⎟, censor, censer⎟'sensə⎟, check, cheque⎟t∫ek⎟, chord, cord⎟kɔ:d⎟, council, counsel⎟'kaυnsǝl⎟, cruise, cruse ⎟kru:z⎟, cubical, cubicle⎟'kju:bɪkǝl⎟, curb, kerb⎟kǝ:b⎟, currant, current⎟'kʌrǝnt⎟, curtsy, curtesy ⎟'kǝ:tsi⎟, dependant, dependent ⎟dɪ'pendǝnt⎟, dollar, dolour⎟'dɔlǝ⎟, doolie, dooly⎟'du:li:⎟, enquiry, inquiry⎟ɪn'kwaɪǝri⎟, faint, feint⎟feɪnt⎟, fair, fare⎟fɛǝ⎟, faze, phase⎟'feɪz⎟, flair, flare⎟flɛǝ⎟, flea, flee ⎟fli:⎟, indict, indite⎟ɪn'daɪt⎟, main, mane⎟'meɪn⎟, maize, maze⎟meɪz⎟, pail, pale⎟peil⎟, pendant, pendent⎟′pendǝnt⎟, pray, prey⎟prei⎟, rack, wrack⎟ræk⎟, reign, rein⎟reɪn⎟, review, revue⎟rɪ′vjυ:⎟, stake, steak⎟steɪk⎟, tail, tale⎟teil⎟, vale, veil⎟veil⎟, veracious, voracious⎟vǝ′reiʃǝs⎟.

At the phonological level, other pairs of words show vowel alternation, voweldiphthong alternation, or consonant alternation. 2.1.2. Vowel alternation
e.g. amend ⎟ə'mend⎟, emend ⎟ɪ'mend⎟, balk ⎟bɔ:lk⎟, bulk ⎟bʌlk⎟, billow ⎟'bɪləυ⎟, bellow ⎟'beləυ⎟, breath ⎟breθ⎟, breathe ⎟brɪ:ð⎟, collision ⎟kǝ'lɪʤǝn⎟, collusion ⎟kǝ'lu:Ʒǝn⎟, confidant ⎟'kɔnfɪdænt⎟, confident ⎟'kɔnfɪdǝnt⎟, crud ⎟ krʌd⎟, crude ⎟kru:d⎟, deference⎟'defǝrǝns⎟, difference⎟'dɪfrǝns⎟, desert ⎟'dezǝt⎟, dessert ⎟dɪ'zǝ:t⎟, don ⎟dɔn⎟, done ⎟dʌn⎟, dram ⎟dræm⎟, drum ⎟drʌm⎟, expanse ⎟ɪk'spæns⎟, expense ⎟ɪk'spens⎟, fallow⎟'fælǝυ⎟, fellow⎟'felǝυ⎟, feast ⎟fɪ:st⎟, fist ⎟fɪst⎟, flutter ⎟'flʌtǝ⎟, flatter ⎟'flætǝ⎟, mash ⎟mæ∫⎟, mesh ⎟me∫⎟, master ⎟′mɑ: stǝ⎟, muster ⎟′mʌstǝ⎟, meal ⎟mɪ:l⎟, mill ⎟mɪl⎟, moral ⎟′mɔrǝl⎟, morale ⎟mə′ra:l⎟, mute ⎟mjυ:t⎟, mutt ⎟mΛt⎟, paddle ⎟′pædl⎟, peddle⎟′pedl⎟, parish ⎟′pæri⎟, perish ⎟′periʃ⎟, reward ⎟rɪ′wɔ:d⎟, reword ⎟rɪ′wə: d⎟, slather⎟′slætə⎟, slaughter ⎟′slɔ:tə⎟, snooty ⎟′snu:ti⎟, snotty ⎟′snɔti⎟, splatter ⎟′splætə⎟, splutter ⎟′splʌtə⎟, staff ⎟sta:f⎟, stuff ⎟stʌf⎟, warring ⎟′wɔ:rɪŋ⎟, worrying ⎟′wʌrɪŋ⎟, warrior ⎟′wɔ:riǝ⎟ , worrier ⎟′wʌriǝ⎟.

2.1.3. Vowel- diphthong alternation
e.g. bath⎟bɑ:θ⎟, bathe ⎟beɪð⎟, blithering ⎟'blɪðəriŋ⎟, blithsome ⎟'blaɪðsəm⎟, boast ⎟bəυst⎟, boost ⎟bu:st⎟, but ⎟bʌt⎟, butt ⎟bʌt⎟, butte ⎟bju:t⎟, chordal ⎟'kɔ:dǝl⎟, cordial ⎟'kɔ:diǝl⎟, compromis ⎟'kɔmprǝ,mi:⎟, compromise ⎟'kɔmprǝ,maɪz⎟, diva ⎟dɪ:vǝ⎟, dive ⎟daɪv⎟, dobby ⎟'dɔbɪ⎟, dobie

143

⎟'dǝυbɪ:⎟, dom ⎟dǝm⎟, dome ⎟dǝυm⎟, dun ⎟dʌn⎟, dune ⎟'dju:n⎟, draught⎟drɑ:ft⎟, drought ⎟draut⎟, flake ⎟fleɪk⎟, flak, flack ⎟flæk⎟, inhuman ⎟ɪn'hjυ:mǝn⎟, inhumane ⎟ɪn'hjυ:meɪn⎟, mod ⎟mɔd⎟, mode ⎟′mǝud⎟, nap ⎟′næp⎟, nape ⎟neip⎟, navvy ⎟′nævi⎟, navy ⎟′neivi⎟, slop ⎟slɔp⎟, slope⎟sləup⎟.

2.1.4. Diphthong -vowel alternation
e.g. abate ⎟ə'beit⎟, abet ⎟ə'bet⎟, canary ⎟'kə'nɛəri⎟, cannery ⎟'kænəri⎟, caper ⎟'keɪpə⎟, capper ⎟'kæpə⎟, chafe ⎟t∫eɪf⎟, chaff ⎟t∫ɑ:f⎟ ⎟t∫æf⎟, dose ⎟dǝυs⎟, doss ⎟dɔs⎟, dray ⎟dreɪ⎟, dry ⎟draɪ⎟, dree ⎟dri:⎟, stable ⎟′steɪbəl⎟, stubble ⎟′stʌbəl⎟

2.1.5. Diphthong alternation
e.g. compeer ⎟'kɔm'pɪǝ⎟, compere ⎟'kɔmpɛǝ⎟

2.1.6. Consonant alternation
e.g. bath⎟bɑ:θ⎟, bathe ⎟beɪð ⎟, blighter ⎟'blaɪtə⎟, blither ⎟'blaɪðə⎟, breath ⎟breθ⎟, breathe ⎟brɪ:ð⎟, canal ⎟kə'næl⎟, channel ⎟'t∫ænəl⎟, censor ⎟'sensə⎟, censure ⎟'sen∫ə⎟, concede ⎟kǝn'si:d⎟, conceit⎟kǝn'si:t⎟, deadly ⎟'dedli⎟, deathly ⎟'deθli⎟, delude ⎟dɪ'lu:d⎟, deluge ⎟'delju:ʤ⎟, descend ⎟dɪ'send⎟, descent ⎟dɪ'sent⎟, device ⎟dɪ'vaɪs⎟, devise ⎟dɪ'vaɪz⎟, divers ⎟'daɪvǝz⎟, diverse ⎟daɪ'vǝ:s⎟, dither ⎟'dɪθǝ⎟, ditcher ⎟'dɪt∫ǝ⎟, douse, dowse ⎟dǝυs⎟, doze ⎟dǝυz⎟, errand ⎟'erǝnd⎟, errant ⎟'erǝnt⎟, relief ⎟rɪ′lɪ:f⎟, relieve ⎟ri′li:v⎟

2.1.7. Consonant addition
e.g. bellow ⎟'beləυ⎟, bellows ⎟'beləυz⎟, clam ⎟klæm⎟, clamp ⎟klæmp⎟, chum ⎟t∫ʌm⎟, chump ⎟t∫ʌmp⎟, sand ⎟sænd⎟, sands⎟sændz⎟

Mention should be made that vowel or consonant alternation may be combined with shift of stress:
e.g. canal ⎟kə'næl⎟, channel ⎟'t∫ænəl⎟, divers ⎟'daɪvǝz⎟, diverse ⎟daɪ'vǝ:s⎟, desert ⎟'dezǝt⎟, dessert ⎟dɪ'zǝ:t⎟

2.2. At the morphological level, a large number of pairs or groups of troublesome words are real traps in translation. 2.2.1. N-N pairs
admission, admittance advance, advancement apposition, opposition ascent, assent assent, consent, assurance, insurance barbarism, barbarity base, basis bondman, bondsman boor, bore brake, break breach, breech camouflage, camouflet canal, channel canary, cannery canteen, cantina cantle, cantling capa, cape carton, cartoon catch-up, catchup cessation, cession chord, cord chum, chump colleger, collegian collision, collusion commandment, commendation commissar, commissary commissionaire, commissioner commutator, commuter compeer, compere complexion, complexity composer, compositor composite, compound conscience, consciousness consummation, consumption contention, contentment council, counsel curb, kerb curricle, curriculum data, dates defendant, defender deference, difference deliverance, delivery deportation, deportment disparagement, disparity dispensation, dispense

144

diplomat, diplomate disposal, disposition ditcher, dither dobby, dobie doolie, dooly draft, draught drop-off, drop-out emergence, emergency emigrant, immigrant enormity, enormousness enquiry, inquiry expanse, expense expectancy, expectation failing, failure fish, fishes garb, garbage genius, genus groove, grove informant, informer installation, installment intent, intention

2.2.2. N- N- N groups

cask, casque, casket censor, censure, censer chatelaine, cahteline, chat (up) line chink, Chink, Chinkie courtesy, curtesy, curtsy desert, deserts, dessert discord, discordance, discordancy

2.2.3. Adj. - Adj. pairs

alternate, alternative amateurish, amatory apposition, opposition arbitral, arbitrary ashen, ashy auspicial, auspicious balky, bulky blithering, blithesome bored, boring candent, candescent candid, candied capacious, capacitive carefree, careless childish, childlike chordal, chordial classic, classical comic, comical commanding, commendable commutable, commutative comprehensible, comprehensive compulsive, compulsory

confused, confusing congruent, congruous conscious, conscientious consequent, consequential contemptible, contemptuous credible, creditable critic, critical damn, damned deadly, deathly decorative, decorous deductible, deductive defective, deficient defensible, defensive deferrable, deferred definite, definitive degraded, degrading dejected, disjected delighted, delightful denominational, denominative derisive, derisory desirable, desirous digestible, digestive disappointed, disappointing disordered, disorderly disposable, disposed disrespectable, disrespectful dissentient, dissentious dissociable, dissocial distinct, distinctive divers, diverse elemental, elementary emotional, emotive enviable, envious envious, invidious exhausting, exhaustive expedient, expeditious extant, extent fearful, fearsome fiddling, fiddly fierce, fiery fitful, fitted fixated, fixed flagged, flagging forced, forceful forgivable, forgiving gold, golden graceful, gracious grieved, grievous human, humane immanent, imminent impious, impish impractical, impracticable incredible, incredulous indigenous, indigent indistinct, indistinguishable

ingenious, ingenuous inhuman, inhumane insensible, insensitive intent, intentional laden, loaded leisured, leisurely manly, manish masterful, masterly righteous, rightful seasonable, seasonal sensible, sensitive special, specious unreasonable, unreasoning vacant, vacuous varied, various vindicative, vindictive

2.2.4. Adj. - Adj. - Adj. groups

allusive, elusive, illusive amenable, amiable, amicable barbarian, barbaric, barbarous benefic, beneficent, beneficial civic, civil, civilian congeneric, congenial, congenital continual, continuative, continuous decretal, decretive, decretory depressed, depressing, depressive diffuse, diffusible, diffusive distressed, distressful, distressing effective, effectual, efficient entranced, entrancing, entrenched enviable, envious, invidious explanatory, explicable, expletive fatal, fated, fateful ineffective, ineffectual, inefficient

2.2.5. N - Adj. pairs

blight, blithe chilli, chilly cleric, clerical clinic, clinical commode, commodious confidant, confident crud, crude

145

currant, current dependant, dependent dinghy, dingy dope, dopey errand, errant

2.2.6. V - V pairs

adjudge, adjudicate afflict, inflict alleviate, elevate allude, elude appose, oppose attach, attack avoid, evade avouch, vouch boost, boast charted, chartered command, commend decompose, discompose decry, descry

deduce, deduct detract, distract disable, disenable distrust, mistrust elapse, lapse enjoin, join endanger, engender implicate, imply induce, induct merge, emerge *** fasten on, fasten onto follow up, follow up with fix up, fix up with get down, get down to give over, give over to give up, give up on, give up to go through, go through with

mess around, mess around with, mess with muck about, muck up *** approve, approve of become, become of believe, believe in

2.2.7. N -V pairs

advice, advise bath, bathe blighter, blither breath, breathe clam, clamp cloth, clothe cold pack, cold-pack device, devise dispensation, dispense disproof,disprove

2.2.8. The pairs of groups which are less frequent are the following:

Adj.- N:Cambrian, Cambric; directional, directory; duff, duffer; fair, fare; fallow, fellow; V- Adj.: decouple, decuple; collide, collied; disparage, disparate; leer, leery; drowse, drowsy; V - N: applaud, applause; avenge, revenge; broach, brooch; caper, capper; chafe, chaff; commandeer, commander; concede, conceit; cruise, cruse; descend, descent; keep away, keepaway; Adj. - Adj. - Adj. - Adj. groups: lone, lonely, lonesome, alone; N – N - Adj.: adherend, adherent, adhesive; N – N –N- Adj – Adj.: dud, dude, duds, duddy, duddish; N – Adj. - N: diagnosis, diagnostic, diagnostics; N – Adj. – Adj.: descendant, descendent, descendible; maniac, maniacal, manic; dough, doughty, doughy; N – Adj.– N- N: desert, deserted, deserts, dessert; Adj.–N- Adj: cameral, cameralist, cameralistic;disputable, disputant, disputations; Adj. – Adj. - N: civic, civil, civilian; Adj. – V-en: complected, completed; drab, drub; Adj. – V – Adj. – Adj.:dilatate, dilate, dilative, dilatory; Adj. – N- V: agape, gap, gape; Adj. – V- N - Adj: loath, loathe, loathing, loathsome; N – V- Adj. – Adj.: dot, dote, doting, dotty; Adj.– N- Adj- Adj.: dull, dullard, dullish, duly; Vt Vi/ Vi Vt: avouch, vouch; decompose, discompose; N – V- N: commandant, commandeer, commander; V-V-V: assure, ensure, imsure; V-V-V-V-V: raise, rise,rouse, arise, arouse; V-N-N: ascend, ascent, asssent; V-N-Adj. –N: dodge, dodger,dodgy, doge; V-Adj.- N-Adj. :dump, dumpish, dumpling, dumpy; Conj-N-N: but, butt, bute; V-V-N: billow, bellow, bellows; Adj.- Adv.: light, lightly; mere, merely; Adv. –Adj.: readily; ready; Adj.- Adv. - Adv:outward, outwardly, outwards; Adv.- Adv.: alternately, alternatively; altogether, all together; exceedingly, excessively; especially, specially; first, firstly; Adv.- Adv. – Adv.: at last, lastly, last of all.

146

There are pairs of troublesome adjectives which may be real traps for translators.10. 2.) 1. tactic. a group of people appointed or elected to make laws. clinical. critical. comprehansible – comprehensive. 3. or as a cultural note. (formal. carline – car line. clasic.insure. or intentions secret: He had been known to be a man who used to keep his own counsel: a nu-şi spune secretul. packaged . council – counsel. This document is comprehensible only to specialists.(law) a lawyer (in Britain a barrister) defending someone in law court: Neither of the parties were represented by counsel (= neither of them had lawyers).certificated. sadist. chilli. or literary) advice: The president took counsel from some clever specialists: sfat. variety of English. 2.chilly. magic. comprehensible ⎟. capitalist. modern. dom-dome./ pl. where the system of local government varies from state to state.wolly. which took pupils depending on whether they had passed or failed an exam called the eleven-plus. like the indications of grammatical status. intenţiile. a nu-şi face cunoscute planurile.9.dragoon. and wool-woolen. cafe – cafeteria. commutator – commuter. modality. 1.2. vast. BrE. to keep one's own counsel: to keep one's opinions. critic. replaced the old system of grammar schools and secondary moderns. dragon. we thought of the local comprehensive. Cultural note In British English council is used for local government authority. comical. thorough. not to mention the basic differences between such forms as drunk – drunken. counsel ⎟'kaυnsǝl⎟ n. It is not very common in the US. introduced in 1965. topical. comic. They are usually pointed out when discussing the differences between pairs or groups such as gold-golden. sadistic. magical. 147 .g. (to) (formal) that can be made out: It was a short.packed. clar. economic. 3.kɔmprɪ'hensɪv⎟ adj. Culture specific confusables are some of the greatest translation traps. This article gives a comprehensive knowledge of the subject: minuţios. classical. commissionaire – commissioner. (no comp. topic. town council.2. comprehensive ⎟. 1. v. minute: There had been comprehensive inspection of the whole factory. wood – wooded – wooden. electric. cuprinzător. i. For example: council ⎟'kaυnsǝl⎟ n.e. pessimistic. care se poate înţelege.2. There are differences between past participle forms such as certified . canteen – cantina. or to take decisions: The matter was debated in the Security Council (fig. ethnic. pessimist. dobby. 2. electrical. BrE) the group representing local government in a town: The council have told them to clean the streets: consiliu local/ municipal. Some examples of such confusables are: assure – ensure . 3. Over 80% of British pupils attend comprehensive schools.) (of education) teaching pupils of different abilities over the age of 11: She goes to the local comprehensive (school). 2.) There was a family council to decide what to do with the land: consiliu. (esp. The explanations concerning the cultural differences are given either in brackets. inteligibil. The comprehensive system. cheveret – chevret . or sunk-sunken. centenary – centennial.kɔmprɪ'hensǝbǝl⎟ adj. comprehensible speech appreciated by everybody. (+ sing. economical. register. doolie – dooly. ethnical. The judge called the defence counsel to set forth evidence: avocat. modernistic. county council. That is why the Americans use the collocations: city council. tactical. clinic. the adjectives getting the suffix –al or –ic: e. be on the council: to be an elected member of it: Her husband is on the council: a fi membru (ales) în consiliu. capitalistic. rot-rotten. commisar – commisary. Children are often put in groups according to their level of ability at a comprehensive: We didn’t want to send our son to a public school.dobie.chevrette. Cultural note.

B. “The image was given a different slant by Michael Crichton’s thriller Jurassic Park (1990) and the Spielberg film based on it. [8] Nicolescu et al. L. [10] Leviţchi and Bantaş 1999: 342. Last. [3] It may also occur as a modifier. Nicolescu. and A. I. REFERENCES Bryson. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. An ideal to touch is for such a ’beneficient’ act of writing a book of confusables as translation traps to be ’beneficial’ to the ’next-users’ too. [11] Nicolescu et al. Croitoru. L. besides the explanations referring to the differences in meaning between confusable words. collocational patterns and idiomatic phrases into Romanian? The entries included in Confusables as Translation Traps with their contextualizations and Romanian equivalents may give you a clue about this. spelling. 1982: 116.4. [9] Nicolescu et al. Bantaş (1999) Dicţionar englez-român. To conclude.g. Bucureşti: Editura Teora.. [5] Allusion is made to the amber –trapped fossilized bodies of insects. NOTE [1] Bryson 1990: 2. Oxford: Oxford University Press. Thus. Leviţchi. pronunciation. Tatos (1982) Dicţionar frazeologic român-englez. Knowles. E. [13] Croitoru 2004: 112. (2004) Dictionary of Confusables as Translation Traps. ABSTRACT What are the challenges to be faced by learners of English when translating troublesome words. [4] It was originally used with biblical allusion to Ecclesiastes 10:1. 1982: 117. ‘Dead flies cause the ointment of the apothecary to send forth a stinking savour’ (ibidem). [12] Leviţchi and Bantaş 1999: 343. 1982: 116. the sense of testing public opinion about ”one’s creditworthiness gave rise to the current figurative usage”. 1982: 116. A. 148 . (1990) Mother Tongue. Preda and M. [14] Croitoru 2004: 111.. the contextualizations being as essential as their translation because they reinforce the meaning and show how words are used in context. (2006) Oxford Dictionary of Phrase and Fable. [6]This meaning is derived from the historical sense ’raise money on credit’. an index of Romanian words and phrases corresponding to the English confusables is of a great help to the ’end-users’. but not least. Pamfil-Teodoreanu. [2] Reference is implicit to Aesop’s fable of a fly sitting on the axletree of a moving charriot and saying ’See what a dust I raise’ (Knowles 2006: 261). Iaşi: Institutul European. UK: Penguin Books. a fly-on-the-wall documentary used with reference to ‘a film making technique whereby events are merely observed and presented realistically with minimum interference rather than acted out under direction (ibidem). e. in which the DNA essential to the recreation of dinosaurs was retrieved from the animal’s blood supposedly fossilized with the insect that had fed from it” (ibidem). ***Longman Dictionary of English Language and Culture (1992) UK: Longman Group Ltd. E. a dictionary of troublesome words or confusables is very useful for giving indications about usage. (ibidem) [7] Nicolescu et al.

cele 23 de consoane putând da. Mircea Basarab [1]. care ne-au lăsat câte o lucrare în acest sens. cu unele mici excepţii. dar care are încă nebănuite profunzimi : Referatul Biblic al Facerii Lumii. Faţă de consoane. Schemele sunt după posibilităţile lor combinatorii. cu rădăcinile triconsonantice. fie prin forme cu sufix. Provocare este şi pentru Teologie. din nefericire. Schemele nici verbale.). deşi avem baza logistică pentru o abordare frontală a nevoilor imediate de întocmire a unor dicţionare teologice. de strictă necesitate. Ca şi limbile indo-europene. cele nominale au ajuns să fie lexicalizate. nici nominale. dar şi ca obiect cultural » este o provocare extraordinară. deoarece suntem mult prea săraci. în distribuţie complementară : prima. nici nominale se combină numai cu prepoziţia şi pronumele personale. limbile semito-hamitice sunt flexionare. ci. pentru derivarea cuvintelor se folosesc diferite metode. lipseşte un dispecer general. substantivul se acordă în gen şi număr cu numeralul. iar adjectivul nu are forme speciale pentru gradele de comparaţie care se redau prin adăugarea prefixului. dar care sunt destul de firave faţă de potenţialul pe care îl are Biserica Ortodoxă Română. devenind limba naţională a evreilor. substantivele comune compuse sunt puţine şi. am acceptat invitaţia «Centrului de cercetare în Teoria şi practica discursului». Ion Bria [2]. Rădăcinile cuvintelor sunt în majoritate triliterale şi ele îşi păstrează numai consoanele. depuse până acum. Înainte de a trece la tratarea propriu-zisă a temei. în care s-au scris cărţile Vechiului Testament. aceasta se exprimă prin două mărci. pr. ca şi cele nominale se pot obţine prin alternanţe vocalice (flexiune internă). Face parte din limbile semito-hamitice. Verbele au numai două moduri personale – indicativ şi imperativ şi două impersonale – infinitiv şi participiu. în general. încă nu se pune la noi. Formulăm explicit motivele colaborarii noastre : 1) generozitatea. despre o temă.d. într-un număr limitat de scheme prin care se exprimă raporturile gramaticale. nu doar pentru filologi. timp şi mod. Substantivul la singular se opune unei forme de colectiv. Majoritatea substantivelor derivă din rădăcina verbală. Formele verbale. fiind vorbite de descendenţii lui Noe [4]. În teologia românească problema dicţionarelor este secundară. A cunoscut o dezvoltare deosebită. Ne referim la Pr. care este formulă autonomă şi se foloseşte ca subiect sau predicat. puţin variate. ele schimbă uşor. cea de a doua prescurtată sau sufixată are valoare de complement direct la verbe şi de posesie la substantive. dar şi provocarea temei – Ştiinţa dicţionarelor : 2) conştientizarea nevoii unui dialog interdisciplinar în cercetarea academică . pentru toate specializările posibile. Vocabularul limbii ebraice biblice era compus din aproximativ 149 . nominale. deşi s-au obţinut foarte multe doctorate. prin combinaţia lor. fie prin forme vechi de colectiv. diferite părţi de cuvânt.Hr. Conştiinţa colectivităţii în cercetare. problemă care. vocalele (lungi sau scurte) au un rol secundar. Mai facem şi precizarea că. care se exprimă. de câţiva temerari. valorile gramaticale exprimându-se prin alternanţe vocalice (flexiune internă). pare-se.Ionel ENE. XIV-XIII î. Limba ebraică biblică are un alfabet consonantic. 3) posibilitatea susţinerii unei comunicări. Limba ebraică biblică face parte din grupa limbilor canaanene şi a fost vorbită în Canaan. care se înrudeau între ele. În ceea ce priveşte persoana. cunoscută de toată lumea. Părţile de cuvânt se obţin prin combinaţia vocalelor. o conştientizare a secetei culturale. Nu putem trece sub tăcere. aş dori să fac unele precizări legate de limba ebraică biblică. unele eforturi. Dacă schemele verbale folosesc sufixe pronominale şi sunt de 3 feluri – diateză. Deşi în ultimii 20 de ani s-au înfiinţat mai multe Facultăţi de Teologie. Mircea Păcurariu [3]. Universitatea „Dunărea de Jos“ Galaţi SEMANTICA REFERATULUI BIBLIC AL FACERII LUMII « Ştiinţa dicţionarelor – dicţionarul abordat din perspectiva lingvistică. ci în posesia unor astfel de instrumente de lucru. Literele alcătuiesc rădăcina triconsonantică sau baza cuvântului care se scrie de la dreapta la stânga. încă nu funcţionează la români. De aceea. o inimă care să bată coerent. nu în ştiinţa dicţionarelor. într-o lume academică. pr. verbale şi nici verbale. odată cu intrarea israeliţilor (sec. articolului sau repetarea cuvântului.

care este urmată. II d. stabilitate în proză. doreşte să fie cuprins în şi de cuvinte. fraze şi cărţi. dar şi modul în care l-a creat. Întorcându-ne la tema noastră. Moise a ezitat. după primul cuvânt. Cu timpul ebraica este înlocuită în vorbire cu aramaica. Întru’nceput. tâlcuiri. tu îi vei spune lui. prin care Dumnezeu a ales să le grăiască oamenilor. fratele tău. stilul se alterează. cu evaluări semantice şi ediţii critice…. Recunoscută ca limbă oficială. facem precizarea că Referatul Biblic al Facerii este partea de început al primei cărţi a Vechiului Testamnet [6]. iar în poezie prin claritatea stilului. Este momentul în care Dumnezeu se descoperă. fapt ce a dus la apariţia unor traduceri.Hr. Încercarea de a surprinde semantica expunerii modului în care Dumnezeu i-a descoperit lui Moise că El este Creatorul Universului. de aceea îl redăm şi noi : « .Hr) şi Ghemara (Ierusalimiteană sec. a încercat să paseze responsabilitatea. prin naturalul şi prospeţimea imaginilor istorice. VI d. căci. peste veacuri. cu exprimare simplă. Ele au fost fixate în scris în Talmud. II d. şi Babiloniană. A fost nevoit să transfere imaginile descoperirii în text clar. De 10 ori se întâlneşte la plural – tol’dot. aşa numitele targume aramaice (parafrazări). mai mult chiar să le ofere Cuvântul Său scris. dar momentul este deosebit de semnificativ. iar el a reuşit să articuleze în cuvinte. îşi pierde originalitatea şi tinde spre imitaţie. atât faptul că El e creatorul Universului. ca. legate de natura şi istoria textului biblic. În evoluţia ei. anume pentru oameni şi prin oameni » [7]. de codici şi colecţii. Este important de cunoscut că « Biblia e însăşi rostirea lui Dumnezeu. IV d. Dar să pornim la drum! „Întru’nceput a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”(Facere I. Dacă Dumnezeu a vorbit cu Adam într-un mod simplu după căderea în păcat. a avut loc în timpul lui Moise. dar precisă. Întrucât poporul nu mai vorbea limba ebraică. XIX de ebraica modernă sau ivrit. cu cele două direcţii : Mişna (sec. Eu îţi voi spune ţie. îşi pierde prospeţimea. Când a fost chemat la această misiune.Hr. ebraica modernă devine limba principală a statului Israel. textul ce se citea la sinagogă nu mai era înţeles. „de studii şi cercetări savante. uneori. căruia Dumnezeu i-a descoperit. un bâlbâit. într’adevăr. să citească mesajul său. cu care se deschide descoperirea lui Dumnezeu sau Revelaţia. el va spune oamenilor. în textul masoretic. şi astfel tu vei fi pentru el ceea ce sunt Eu pentru tine ». omului i-a fost foarte greu să mai descifreze mesajul divin. totul. în dialogul divino-uman. a izvorât din dorinţa de a vedea cât de profund este mesajul biblic şi cât de superficial este el abordat şi expus. în ultimă instanţă. glose şi explicaţii. de vreme ce sunt gângav ? . cu foarte multe împrumuturi.). Moise a mai primit o poruncă: Apucă-te şi scrie totul într-o carte! Şi el a scris şi de atunci au început problemele analizate de filologi şi teologi. prima fiind cunoscută sub numele de epoca de aur şi s-a impus prin puritate. eşti. de autori. Este important de reţinut că. deosebim ebraica preexilică şi cea postexilică.5500 de cuvinte. din sec. ca ceea ce el scrie să fie accesibil omului. Din sec. momentul în care „Teologia se făcuse filologie”. a fost obligat să folosească raţiunea şi limbajul uman. în anul 1948. oricine va dori să cunoască Adevărul. 1) [9]. cotitura în istorie. Be’re’şit bârâ’ Elohim hassamayim we’ha’areţ. chiar în mediile universitare sau cercetarea academică. în 1921. la sfârşitul sec. XVIII se naşte ebraica medie sau neoebraica.Cum o voi face Doamne.Hr. numită Facerea sau Geneza. Şi nu cred că ar fi cineva care să nu înţeleagă că Moise. cartea Facerii se numeşte Bereşit – be’re’şit – la început. pentru ca acest lucru să fie cunoscut şi de ceilalţi oameni. se naşte ebraica mişnaică. pentru înţelegerea Sfintei Scripturi. nu e. Din excepţie în excepţie. la puţin timp. păstrate la început pe cale orală. pe când cea de-a doua. sec. dar Aaron. cu sensul de Istoria 150 . care derivau din 500 de rădăcini triconsonantice [5]. menit să redea filologiei transparenţa teologică prin care cuvintele redevin Cuvânt” [8].Tu. de traduceri şi copişti. de limbi originale ori derivate. ca limbă literară religioasă. iar evreii o vor folosi numai în cult.

şi de 3 ori în Ieş.7. Dar este puţin probabil ca această dublă semnificaţie să urce la două rădăcini diferite qnw şi qny. formează. se prezintă de 7 ori la Fac. dorim să menţionăm faptul că în toate limbile. Termenul poate fi subiectul unui simpozion. care zămisleşte şi naşte. de 3 ori în Fac. dar prin intermediul formei ’edet” [15]. povestea creaţiei. 32. în diverse situaţii şi foarte mulţi cercetători cred că „termenul derivă. are probabil acelaşi sens cu exprimarea din Fac. este bârâ – bârâh. cum găsim definit acest monument în literatura contemporană. cu sens apropiat acţiunii creatoare. 15.1 – „aceasta este cartea neamurilor …”. sau pentru a reda timpul. bârâh – face. de aceea Septuaginta nu l-a tradus decât de 3 sau 4 ori (Ier. prin intermediul cuvântului ’enet (cf. 1. un timp lung al unei vieţi umane sau o perioadă istorică este numită dor (Fac.1. 14. Dar. aşa cum se exprimă Moise la Fac. apoi în Numeri 16. Prin intermediul Vulgate numele de Geneză a primit dreptul să fie citat în Occident. alţi cercetători cred că derivă de la rădăcina ya’âd (a fixa o întâlnire. un cercetător. Cuvântul yom a fost tălmăcit şi răstălmăcit de teologii creaţionişti. 21. întâlnim cuvântul ’et. Cu acest cuvânt începe cartea şi a cărui formulă –cheie – tol’dot (Fac. de la rădăcina ’anâh (a răspunde sau a se ocupa de ceva). ca să nu socotească unii că lumea este fără început. Cei 72 au pus deci în circulaţie termenul de Geneză (origine). 2. care nu este niciodată însoţit de un acuzativ de materie. yaşar – modelează. în Num.1. trebuie să spunem că. ci şi a crea. Vasile cel Mare. 34. sub influenţa de la Fac.16) sau redată prin formula foarte frecventă de zi – zile – yom [16] . Vechiul Testament nu-l foloseşte decât pentru a desemna acţiunea divină. sunt 151 . Deut. 34. Pe de altă parte.30. cf. Termenul tehnic. Septuaginta [10] a tradus Geneseis. în Vechiul Testament. 4). 31. Scriptură. prin he biblos geneseo [12].24.1. Ieremia 31. care figurează de 52 de ori în Biblie.10. Verbul apare cu acest sens şi fără semnificaţie teologică secundară. Doi termeni sunt mai familiari expunerii creaţiei : qânâh şi bara.9. de 26 de ori prin hora şi alteori prin adverbe de timp sau prin adjective. se aplică la minunile pe care Dumnezeu le-a făcut în favoarea poporului său). la unii autori exilici sau postexilici.4.1. 22 (unde se vorbeşte despre lucrul nou al întoarcerii lui Israel la Yahve). Sprijinindu-se pe textele ugaritice ale inscripţiilor de la Karatepe şi Leptis Magna (Africa de Nord). în care s-a tradus Sf.10 (unde se referă. Obiectele lui bârâ. Originalul ebraic foloseşte mai multe verbe. 6. se foloseşte verbul a face. făcând deosebire între: yâsad – fondează. Dar justificarea directă a acestui nume este Referatul Biblic al Facerii. 19 şi 22.1. a produce cu Yahve. iar Vulgata [11] – Generationes.5. Mo’ed – timpul determinat). 30.5. Sf. 16. în Omilii la facere. în dorinţa de a acomoda textul biblic cu datele ştiinţifice ale unei epoci deja depăşite. ca şi pe vocabularul Vechiului Testament. arată că Moise „a spus mai întâi: „Întru început”. âsâh – face. În Ester 9. Înainte de a analiza acest cuvânt. al teologiei biblice asupra creaţiei. a fost tradusă. Est.începuturilor sau a familiei. Verbul qânâh are sensul de a crea. emoţionant. a arătat că verbul ebraic qanâh nu înseamnă numai a cuceri.4. dar de 162 ori prin kairos. ideea fundamentală a cuvântului pare să fie a face un lucru minunat. 7. În Psalmi sunt aluzii la Fac. P. expresia „întru început” sugerează că Dumnezeu transcende timpul. Apoi a mai adăugat „a făcut”.6. nou. 30 (unde are ca subiect moartea subită a lui Datan şi Abiron) şi în Ier. chiar şi în cea de specialitate. Cuvântul ’et nu are sensul abstract al grecescului chronos. că El este anterior oricărei mişcări [14].1. 6. bânâh – construieşte. Este folosit de 297 de ori. holid – naşte. A făcut. Humbert. 31. ca să arate că ceea ce a făcut este o foarte mică parte din puterea creatoare a lui Dumnezeu”[13]. uneori. 32. Aramaicului ke’net – şi acum). Timpul convenit sau data unei sărbători religioase se numeşte mo’ed. 27 şi în părţile aramaice ale Vechiului Testament se întâlneşte termenul de ze’man. Care este sensul primitiv al lui bârâ (în araba-sudică semnifică a construi)? În Biblie. În ceea ce priveşte noţiunea de timp. în care subiectul este Eva. Se va reţine că acest termen. 13) prin chronos. la Ieş. qânâh – creează.II.

Nu s-a dovedit niciodată că a luat şi alt sens. nu-i posibil ca singurul din Universul nostru. Duh. prefăcută după credinţă. în timp ce termenul bârâ’ semnifică numai o acţiune divină.13). pe care o descoperă Referatul Biblic. ca acesta să fie numele bun sau incoruptibil. chiar catolici [20] au crezut că acest verb.12) [17]. în care verbul a face. deoarece „Singură natura necreată. zicând nume. vom arăta ce descoperă omul modern. Căci.cerul şi pământul (Fac. Dar ne dă posibilitatea.2). yâşar. Putem spune că verbele âsâh.7). lumina şi întunericul (Is. 148. sau o creaţie din nimic.1. făcut omului. un drum ce face legătura cu cineva sau cu ceva. poate să găsească câteva nume susceptibile a desemna natura ce este deasupra acesteia şi de a le ajusta. semnifică o acţiune divină. dar numai la formele qal şi nifal [19]. din prima zi. să găsim un nume Celui ce este deasupra oricărui nume?). nimeni nu a tradus complet textul ebraic. Deşi traduse. de cele mai multe ori. Poate nu greşim dacă spunem că. tot ceea ce fiecare consideră demn de a fi primit pentru a desemna natura fără atingere” [21]. 2. Mai mult. fiindcă pentru orice cuvânt neroditor vom da seama. ci o putere de a atribui lucrurilor un nume. nu. nu este acelaşi cu a face din a doua şi următoarele zile. fiecare cuvânt este o punte. textul ce ne transmite credinţa nu adaugă ce nume (cum am putea. adică nu o putere de a raţiona în abstract. 5. în acelaşi timp. pe când verbul bârâ’. bârâ’. omul (Fac. soarele. este această legătură reală cu fiinţa lucrurilor. El ne-a rugat să avem cuvintele „drese cu sare”. o inimă curată (Ps. pentru o mai uşoară înţelegere a provocării cuvântului). ceva despre fiinţa lor. orice cuvânt este o cale către Dumnezeu. în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament este IAHWE.1. 6. Tatălui şi Fiului şi Sf. în mod asemănător. nici „a adus-o la existenţă”. Dar. Întorcându-ne la numele lui Dumnezeu. Duh. De aceea. Vasile cel Mare. depăşeşte ceea ce numele pot să însemne.7). sunt cuvinte care exprimă operaţiuni umane sau operaţiuni divine. Dimpotrivă. gradat. bânâh. nu semnifică prin el însuşi o creaţie propriu-zisă. ci „a făcut” [18]. capabil să descifreze sensul sau raţiunea lucrurilor să fie omul. să-i dea valoarea creatoare. Toţi oamenii cunosc că acesta este numele pe care-l dăm noi. holid. o provocare reală. iar. cei mai mulţi exegeţi gândesc. pământul (Amos 4. totuşi el este atestat atât independent. în ultimă instanţă.1. dar deschide şi perspective. cu verbul a face. deoarece. Mântuitorul ne-a invitat să avem grijă ce vorbim.27. oricărui suflet. până ni-L descoperă pe Dumnezeu. De aceea. care spune. 45. De aceea. El este. în măsura în care gândirea noastră umană. Deşi este prezentat ca nume al divinităţii naţionale a poporului lui Israel şi al lui Iuda (cele două regate). pusă înaintea tuturor spre a fi privită şi contemplată şi ca să facă cunoscută înţelepciunea Creatorului ei. creştinii. pe de o parte. într-adevăr. fiinţe şi spre Dumnezeu. spune: „Aşadar. raţiunea lui să fie valabilă numai în descoperirea sensurilor lucrurilor şi fiinţelor. divinităţii. în Fiul şi în Sf. ca să arate că lumea este o operă de artă. qânâh. 51. yasad. căi de acces spre lucruri.4). pe care noi o credem a fi în Tatăl. totuşi înseamnă a face din ceva. înţeleptul Moise n-a folosit alt cuvânt.1. Teonimul izolat prezintă dificultăţi datorită faptului că pronunţia sa a fost interzisă. Dumnezeu. Iar darul cuvântului îşi are farmecului lui. n-a zis „a lucrat”. să semnifice. De altfel. a crea din nimic şi ia sens propriu. punţi de legătură. valoare ce a avut-o cuvântul în gura lui Dumnezeu (am îndrăznit să fac analogia. Conţinutul darului lui Dumnezeu. luna şi stelele (Ps. ci a zis:” întru început a făcut”. În acest sens. trebuie să recunoaştem că omul este singurul care a primit de la Dumnezeu o facultate a raţiunii. pe de altă parte. începând din epoca ahmenizilor şi că acest nume tabu a fost înlocuit în 152 . cât şi ca element teofor. mai bine zis. cu adevărat. putem spune că traducătorul este trădător – tradutore traditore. este sensul pe care l-au dat evreii totdeauna acestui verb. pentru bietul om. Sf. Sf. Câţiva autori. iar în descoperirea lui Dumnezeu. el ne descoperă ceva şi altceva şi iarăşi ceva şi altceva. Referindu-se la această realitate. al unui mare număr de antroponime. Grigore de Nazians spune că nu e cu putinţă să-i dăm un nume lui Dumnezeu. Numele divinităţii. că sensul său propriu este acela al creaţiei din nimic. care le este apropiat. fie şi numai dacă ne gândim că rolul limbajului este să deschidă. înseamnă a face sau.

precedat de forma de pronume personal de la persoana a treia singular. Astăzi oamenii sunt. a vorbi. ca al doilea element al numelui. din sec.. IX. precum Yehova şi nu a putut fi reconstituită. Nu sunt neglijabile nici etimologia şi semnificaţiile numelui divin. apoi în papiruşii iudeo-aramaici de la Elephantine. Ikludum – a înţeles. poate fi reconstituită cu certitudine pe baza transcrierilor greceşti şi trebuie să se citească Yahweh. dintre care cele mai importante sunt: Adonai – Domnul meu. teonimul izolat Y se prezintă. care este aproape singura folosită în Vechiul Testament şi în literatura postbiblică ebraică şi aramaică. adică lui ia. care a fost scris către anul 100 d. cum arată Papirusul Fouad 266. YW. în Yo’. care reprezintă forma completă a numelui. controversat sensul formei verbale. În sfârşit. Vechiul Testament ne oferă câteva exemple ale formei prescurtate YH. a sufla (cu referire la vânt). în textele semitice din nord-vest. dând loc formelor aberante. În schimb. este aceea de „a emite un sunet sau un suflu”. În epoca greco-romană. de ex. de acord că tetragrama reflectă. cea mai veche formă a numelui şi că el reprezintă un aspect conjugat al verbului hwy. se scria cu caractere ebraice. decât pornindu-se de la câteva mărturii vechi. În sfârşit. la lecturarea Scripturilor şi la rugăciune prin apelative. iatur-Mer – Mer a revenit. din ce în ce mai mult. În manuscrisele medievale. Forma de YHW. Se întâlneşte forma YHW pe câteva ostraca Elephantine şi într-un papirus. Se găsesc mai multe exemple. Sensul de a sufla trebuie să fie foarte vechi. începând cu epoca ahmenizilor. în care h final de la YHWH este folosit pentru a indica vocala finală e. dar este scris în întregime în manuscrisele biblice.. trebuie să ţinem cont de două particularităţi ale scrierii cuneiforme: vocala o / o (cu accent circumflex) este totdeauna redată ca u / ù şi vocala finală a cuvintelor. în publicaţiile ştiinţifice. Ţinând cont de aceste particularităţi. Această formă se foloseşte. la factitiv. se foloseşte forma de Yahve. lagut – ajută. etc. VI î. 19). sub forma tetragramei YHWH. ajungem la concluzia că elementele teofore YHW şi YH se pronunţau Yaho. YH sunt folosite în Vechiul Testament [22]. î. ale acestui proces. a crea. Astăzi. întâlnită într-o inscripţie de la Kuntillet’Ajrud se pronunţa probabil la fel. în special în formula hallu yâh – Aleluia. nu se pronunţa în perioada târzie. care este indicat de actuala vocalizare a Bibliei masoretice. Totuşi forma prescurtată YHW apărea în mod excepţional întro inscripţie paleo-ebraică. această ultimă formă evoluând. din ce în ce mai mult. Numele teofore nu constituie niciodată tetragrama completă. mai târziu. iaitha’um –salvează.Hr. cu câteva variante ortografice. În inscripţiile iudaice YHW apărea ca primul sau al doilea element al numelui. a fi şi. care. rădăcina semitică hwy (cu derivatele hyh şi hwh) poate semnifica : a cădea. folosită ca nume divin. forma YHW’ de la Elephantine trebuie să corespundă lui iao’ din papiruşii biblici şi să sugereze o pronunţie de felul yaho. respectiv Yav. ha-Sem (în ebraică) şi ze’ma’ (în aramaică). atunci când documente epigrafice nord-israelite atestă folosirea formei YW. Rămâne. totuşi. şi cum confirmă Hexapla lui Origen.d. sau în 153 . Ori. Pentru a fixa vechea pronunţie a elementului teofor YHW / YW de nume proprii. Cele trei forme YHW. Majoritatea accepţiunilor converg cu uşurinţă spre a restabili o noţiune de bază. găsită la Kuntillet’Ajrud. pronunţia adevărată s-a pierdut. în unele manuscrise ale versiunilor greceşti ale Vechiului Testament. a fost substantivizată. În ’ia-awa. a exista. verbul însuşi provenind dintr-o onomatopee.uzul zilnic. la sfârşitul sec. Datorită acestui lucru.d. printre vechile teonime semite. Varianta YHH poate să indice aceeaşi pronunţie. Referatul Biblic al Facerii indică faptul că Yahwe se manifesta pe muntele sfânt în uragan (Ieş. Această formă verbală. anterioară lui Mesia.Hr. ia’uq – ţine la depărtare. În ceea ce priveşte vocalizarea tetragramei YHWH. într-o manieră corectă. IX în sec. din sec. cu precizarea că literele YH corespund începutului cuvântului. ya. tetragrama este înlocuită cu sigla ywy. fără h-ul final. în nordul Sinaiului. în aparenţă. ale scrierilor postbiblice. amorite.Hr. La Elephantine se recunosc câteva exemple de YHW şi de YH la începutul numelui.. cu precizarea că numele divin fusese notat într-o grafie pur consonantică. akkadiene sau nord-arabe: iakub-El – a binecuvântat. a fi pasionat. care nu a transcris tetragrama în caractere greceşti. redactate în scriere alfabetică consonantică.d. Este important de cunoscut faptul că. V î.Hr.

de la rădăcina kha – a străluci [24]. a tunetului (I Regi 2. Iarăşi ai sentimentul că Dumnezeu a făcut. pe când limbile semitice nord-vestice se foloseşte la plural din dorinţa de a exprima ideea de expansiune spaţială. opus cerului. 63.11).10). sau după un alt model cosmologic. etc. adică cel mai sus. în primul caz. la 6. Aştrii. 11).17). şi anume: cosmogonia postexilică a Fac. deschis de samayimi este mai larg decât cel al lui râqî. Cuvântul era şi în sanscrită.1.23. Mai întâi (Fac. În Sfânta Scriptură samayim este. a grindinii (Iosua 10.9)…şi Dumnezeu a numit uscatul pământ” (Fac.zgomotul unei brize uşoare (I Regi. mai ales. materia elementară. 7-8). Cuvântul samayim se pare că vine de la rădăcina sâmâh – a fi ridicat.2. sunt acroşaţi pe firmament. prezintă o imagine un pic confuză a creaţiei Pământului – ’ereţ.1. Pentru ambele cazuri şi grecii folosesc acelaşi cuvânt – ge – γη. căci Dumnezeu nu putea crea de două ori acelaşi lucru. cu rădăcina ku – a scobi. sau tronul lui Yahve. iar al doilea caz la 41. teren.. firmamentul fiind cuprins în această imensitate. sau poate ideea de lumină.14). În latină. pământul pare să se confunde.1. în prima zi a fost creat cerul – lumea spirituală. cu precizarea că doar în limba română traducerea este aceeaşi.12). care se folosesc pentru ceea ce la noi s-a tradus prin unul – pământ.19) fixaţi în cer. iar în a doua zi. fie de două ori pământul. în limba română. cele două concepte se înlocuiesc adesea. 3. Putem spune că.1-2).20 – hâ’âdâmah…zâbat hâlâb udbaş – pământ care curge ca laptele şi mierea. Astfel.20). 1. de la o situaţie la alta sau care se deduce din context.1. Grecii vedeau în cer. în cartea Deuteronom găsim cea mai simplă lămurire.1. etc. care în Fac. asupra pluralului samayim.10).8. Pământul. Ca şi firmamentul. Cuvântul samayim este folosit în textul ebraic la plural.1. Mt..96. dar se traduce cu singularul – cerul. cerul este prevăzut cu jgheaburi (Fac. el se găseşte la singular doar în semitica orientală. 1. însă. se spune că „Întru’nceput a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”(Fac.10.1. Constatăm că apare cuvântul cer. lumea îngerilor (Ps. 4. la început. acesta din urmă este un termen tehnic şi cosmologic cu deschidere foarte redusă. cât şi în a doua zi. folosit de cei 72 – Septuagintă. este mai degrabă un semitism imitat. ca şi în alte limbi de altfel. trecând prin aceste regiuni celeste. Cerul. În traducerea românească. atestat în gândirea elenistică gnostică sau rabinică şi în apocrife. Această identitate conceptuală între samayim şi râqî este explicit enunţată în Fac. fie două feluri de pământ. în univers. o îmbrăcăminte.1. Şi Dumnezeu a numit tăria cer”(Fac. aceea a unei ţesături întinse de Dumnezeu (Is. fiindcă sunt doi termeni diferiţi. locul sălăşluirii lui Dumnezeu.1 – 2. În realitate. o realitate cosmologică (planeta. împărăţia lui Dumnezeu (Dan. dezordonat şi dezorganizat – 154 . ideea de boltă. dar cu sens diferit.55. Totuşi câmpul semantic. Yahwe să semnifice a suflat sau suflă [23]. iar în a treia zi a poruncit ca „Apele de sub cer să se adune într’o singură adunare şi să se arate uscatul” (Fac. Pe de altă parte.7. Aceştia sunt ’ereţ şi ’adâmâh. la spaţiile intersiderale (cerul-cerurilor.2) şi zăpezii (Is. totuşi diferite. „Dumnezeu a făcut tăria şi a despărţit apele cele de sub tărie şi apele de deasupra tăriei. Spre exemplu. o anvelopă. în special. sinonim cu râqîa – firmament. încă din actul creator iniţial şi formând împreună cu el. mai ales. iar al doilea re referă la pământ ca sol.14 – 15. atât în prima zi. misterioase (de deasupra firmamentului!) unde sunt izvoarele adâncului şi jgheaburile cerului (Fac. el corespunde la tot ceea ce.10). sunt de altfel (Deut. provenind din rădăcina var¸ care însemna a acoperi. Pluralul ouranoi ουρανοι. în acest sens. cuvântul caelum exprima. Universul (Fac. Deut. 4. Este cu neputinţă să fie una şi aceeaşi realitate. Citind Referatul Biblic al Facerii lumii. Fac. sub forma varuna.11).1). 19. nu pare să facă ecoul pluralităţii cerului. am spune noi).1). în linii generale. Originalul ebraic ne lămureşte. cu stâlpi (Iov 26.6). 3 – ’erţ… zâbat hâlâb udbaş – pământ care curge ca laptele şi mierea. Primul desemnează. cum stau lucrurile. De aceea e posibil ca. ceea pentru logica noastră pare anormal.8: Şi Dumnezeu a numit tăria cer. se află deasupra pământului. Samayim are un sens mai general şi de asemenea religios. în limba ebraică întâlnim două cuvinte: samayim şi râqîa. este cu neputinţă să nu constaţi că Dumnezeu a făcut în prima zi cerul şi pământul. el dă o consistenţă cvasiarhitecturală. minunate. Sensurile sunt. de la troposferă (păsările zboară în cer. 19). un acoperiş. 4. ca un fel de acoperiş al lumii terestre şi-l exprimau prin cuvântul ουρανος. 3. Dar aici se mai impune o precizare.

cu atât mai mult a unui text sfânt. în Ms Assemani 66 a lui Sifra. căci la Fac. se va întoarce în pământ (Iov 1. adică acolo unde aceste cuvinte. pentru cei mai mulţi exegeţi contemporani. afectând aceste substantive (’elohim. ge – γη – meter – pământul mamă al grecilor. Departe de a avea conştiinţa că am făcut ceva. După aceea (Fac. roşu [26] şi fertil. cel de usacat – terra (după principiul trihotomic. în ambele tradiţii. omul. pe care consonantismul îl impunea. în acelaşi timp că sensibilitatea celor ce folosesc ebraica biblică a evoluat în decursul timpului ajungându-se până la stabilirea oportunităţii determinării unui substantiv prin articol. ’âdâm şi toseft). iar unde a dorit să vorbească despre un idol.22).1. în literatura de specialitate. Sirah 40.5). prin măreţia lui. Există în aceste trei cazuri un singur exemplu de vocalizare babiloniană: adică este citarea din Fac. ci uneori este precedat de o particulă separabilă. constatând aceeaşi particularitate la cuvântul toseft [33]. Am constatat. 15). Ne mulţumim cu analiza primului verset al cărţii Facerii şi cu convingerea că este cu neputinţă să nu observăm câte probleme de nuanţă. din a cărui imensitate ţâşneşte uscatul – yabbâşah. căruia i se închinau ca unui zeu-dumnezeu popoarele vecine. evreii împrăştiau pulbere.6-10). când lamedh [27] este vocalizat cu sewa’ [28] şi nu cu qamţ [29]. acolo unde iniţiativa lor de vocalizare putea să tranşeze situaţia. am reuşit doar să deschidem perspective şi să arătăm cât de mare nevoie avem de munca celor ce-şi propun să alcătuiască dicţionare sau să facă evaluarea şi interpretarea corectă a unui text. acolo unde aceste cuvinte aveau o formă consonantică neechivocă. l-a redat fără articol. 146.5-7. 139. la periferia căruia Dumnezeu plantează o grădină (Edenul) pentru a oferi locul de vieţuire omului. 17. cel pe care-l foloseşte olarul (Is. Suntem aici victime ale ambiguităţii.18. în aceeaşi manieră ca Moise. Is. să postuleze inconsecvenţa unei vocalizări masoretice tiberiene şi să propună corectura de rigoare. Aici lamed poartă. într-o situaţie sau alta. un lucru esenţial îşi păstrează consistenţa: Dumnezeu este creatorul pământului (Fac. [31].6: pământ – mare – cer).1-14. În Referatul Biblic al Facerii. III.12). acolo unde s-a putut să o facă fără să schimbe consoanele”[34]. care-i dădea o culoare 155 . conţinând în sine germenii întregii vieţi (Ps. 2.46) este cel din care a fost făcut omul (Ier. Este frapant să constatăm că are totdeauna articol. cu excepţia a trei cazuri. ţărână pe capul lor (I Sam 4.2. De asemenea. kaph. 1. este firesc. a fost respectat în lectura tradiţională. originea vieţii. 66. Mayer Lambert. un qameţ. la Fac. reprezintă conceptul nostru de planetă – univers şi. devenind nume propriu. chiar a termenului ’ereţ care.45. În cosmogonia mai veche. a tras concluzia că „este posibil ca. alteori fără nici o particulă. Dimpotrivă. cuvântul să suprime articolul. Pământul este un deşert steril. capitolele II şi III. poate să-l zguduie după bunul plac prin cutremure de pământ. cuvântul ‚âdâm este folosit de 23 de ori.1. semantică au fost ridicate. Pământul dă slavă lui Dumnezeu (Ps. se pare că suntem într-un joc de cuvinte. avea nevoie de o vocalizare cu articol sau o vocalizare fără articol. Important este că.7 se afirmă că pământul argilos. interpretare. chiar şi atunci când se folosea sau nu articolul. enunţat de Ps. Dat fiind acest fapt. Cassuto a susţinut că acolo unde autorul sacru a dorit să dea numele lui Dumnezeu – Elohim. în semn de doliu. adică înlocuirea celor trei sewa’ cu qameţ. Dar avem reacţii la această propunere de corecţie de text şi. vocalizatorii nu mai simţeau prezenţa sau absenţa articolului. Adam – pumnul de pământ. omniparens-ul lui Virgiliu.6). lamed. chiar s-a impus aşa numita soluţie Cassuto [32]. foarte clar. sau cum o simţeau autori exilici şi postexilici. a articulat cuvântul. Cât priveşte cel de al doilea cuvânt adâmâh – sol.4-30). în al doilea. fixat într-o epocă foarte îndepărtată. Problemele ridicate de interpretarea cuvântului pământ sunt departe de a fi fost inventariate aici. Un alt cercetător. Deci. Iov 38.21.2.24. Se pare ca această particularitate să fie proprie vocalizării tiberiene[30]. Textul consonantic. 1). sau chiar de unii dintre israeliţi. Omul. Dar nu este totdeauna la fel aceeaşi formă. pământ. De aceea.tohu va’bohu – cu abisul apelor. El este stăpânul absolut şi îi cunoaşte limitele (Ps. Această preferinţă sfârşea cu o absenţă a articolului.9) şi ceramistul (I Regi 7. datorită prezenţei prepoziţiilor inseparabile beth. cu adâncă semantică [25].1-2. dihotomia care există în creaţie este asigurată: pământul se opune oceanului. vocalizatorii respectau prezenţa sau absenţa articolului. care este mama-comună. în primul caz. Pământul.40.

Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. p. 58. Vacant et. 311. p. Brepols.de aceea uneori se vorbeşte de „Cei 72”. cititorii textului biblic şi-au permis să inoveze. op. p. autorul primelor cinci cărţi. II. Cit. Paris. Dictionnaire encyclopedique de la Biblie. Scrieri. e posibil ca rădăcina ebraică – dam – sânge să fie chiar cea care lămureşte mai bine relaţia între ’adâmâh şi viaţă. 1994. [22] Pierre – Maurice BOGAERT – Matthias DELCOR. Astfel. 17. în Biblia sau Sfânta Scriptură. literal şi spiritual sau alegoric [35]. Limba ebraică biblică. [9] În continuare vom folosi prescurtarea Fac. Edmond JACOB – Eduard LIPINSKI – Robert MARTIN-ACHARD. p. nifal. Joseph PONTHOT. 7. [16] Ibidem. [11] Este traducerea Bibliei. de către Fer. 579. p. Dumitru Abrudan. cele două părţi au 39 (la care se mai adaugă 14 bune de citit). Bucureşti. [5] A se vedea pe larg la Pr. a doua jumătate a secolului al III-lea. p. Edmond JACOB – Eduard LIPINSKI – Robert MARTIN-ACHARD. Prof.. Vigouroux. spre sfârşitul secolului al IV-lea d. Emilian Corniţescu. pr. 1247. p. nr. Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod. 2474 [25] Semantica este adâncă. [21] Apud Mariet Canevet. care au văzut fireasca legătură între humus / homo. de 72 de bărbaţi înţelepţi. vol. p. mai întâi.arhaizantă.Hr. Dr. p. a tăia a se vedea mai pe larg la F. Col. 156 . Cit. [18] Sf. 1983. Aceste forme sunt qal. vol. Publie sous la direction du Centre: Informatique et Bible Abbaye de Maredsous ed. Edmond JACOB – Eduard LIPINSKI – Robert MARTIN-ACHARD. conjugarea verbului regulat cuprinde perfectul.Partea întâia. Bucureşti. Bucureşti. Paris. în timp ce nişte particule inseparabile. pr. arhiepiscopul Clujului. trebuie nu doar să stabileşti doar o traducere corectă.Hr. beth. iar adevărul acesta a trecut şi la latini. Dumitru Abrudan. Emilian Corniţescu. 1996. respectiv 27 de cărţi. 1910. 8. integrale. [10] Este traducerea textului Vechiului Testament în limba greacă. Cit. lib. Bucureşti. 78. [6] Biblia sau Sfânta Scriptură are. Cartea Creştină – Oradea. 1987. [4] Dicţionar biblic ed. 5-13. 76. [2] Dicţionar de Teologie Ortodoxă. 2002. [14] Bartolomeu Valeriu Anania. op. Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod. [13] Sf. c. Paris 1866. 2001. după scopul şi conţinutul fiecărei lucrări: istoric. XII. fiindcă aşa-zisul joc de cuvinte capătă conotaţie axiologică. lăsându-se conduşi de sensibilitatea lingvistică contemporană. ci să cunoşti sensul cuvintelor folosite. începând cu Moise. P. Dr. infinitivul absolut şi construct. Bucureşti. Prof. 151. Dictionnaire de la Bible. din limba greacă în limba latină. [17] Ibidem. [24] A. Pentru înţelegerea semnificaţiei textului biblic. op. Ieronim. 426-427. kaph şi lamed ofereau cititorului posibilitatea vocalizării cu sau fără articol.. hifil. p. fie autorului studiat. [26] Cuvântul arab adima înseamnă a fi roşu. Prof. Este curios faptul că la forma piel verbul bârâ’înseamnă a ciopli. 1995. Cit. A se vedea pe larg la Pr. p. Joseph PONTHOT. Mangeot. în „Părinţi şi Scriitori Bisericeşti”. 2001 p. [12] Pierre – Maurice BOGAERT – Matthias DELCOR. 1983. fie limbii. La aceste 7 forme. J. Gregoire de Nysse et l’hermeneutique biblique. Dictionnaire de Theologie Catholique.1347. cunoscute sub numele de Pentateuh. Vechiul Testament s-a scris într-o perioadă lungă de timp. Paris. Încheiem cu precizarea că Sfânta Scriptură. p. Vasile cel Mare. Bucureşti. [20] A se vedea pe larg la Petau. La rândul lor. op. vol. Dr. legătura dintre pământ şi om este dată chiar de rădăcina cuvintelor: ’âdâmah – pământ / ’âdâm – om. 1350. două părţi distincete: Vechiul şi Noul Testament. să ţii cont de particularităţile gramaticale şi stilistice proprii. De opificio sex dierum. p. Vasile cel Mare. 1910. op. IV. piel. fiind o Carte scrisă în decursul a mai bine de un mileniu. hofal şi hitpael. [19] În limba ebraică rădăcina verbului este trecută prin 7 forme de conjugare sau biniyanim.I. [15] Pierre – Maurice BOGAERT – Matthias DELCOR. 1986. în timpul lui Ptolemeu al II-lea. 523. [23] Ibem. Prof. II. [8] Bartolomeu Valeriu Anania. p. pual. 310-311. Cuvânt lămuritor asupra Sfintei Scripturi. 22. 7. în Teologia sa Dogmatică. imperativul. 87-109..d. Joseph PONTHOT. [7] Biblia sau Sfânta Scriptură. P. făcându-se trimitere la cartea Vechiului Testament în limba greacă. la Alexandria. [3] Dicţionarul Teologilor Români. împerfectul şi participiul. NOTE [1] Dicţionar al Noului Testament. comportă trei sensuri de interpretare. Cit. vol. Dar. aşa cum le numesc astăzi evreii. Bucureşti. Dr. î.

Canevet.C. vol.d. A. Erminia Duhului. Grelot. Paris. Dr. Joseph Dore. 49. vol. Edmond. *** Dicţionar de Teologie Ortodoxă (1994). we aim to highlight the complex significance of the Biblical Report of the Genesis. Dictionnaire encyclopedique de la Biblie. Poate fi întâlnit sub forma lui şewa simplu sau şewa compus. Dictionnaire de la Bible.Esquisse d’une histoire de l’exegese latine. Maurice. Paris 1981. [31] Maurice Carez. Paris. [32] A se vedea pe larg la Ibidem. nescris al unui rând. Ponthot. La început reprezenta vocala e foarte scurtă şi care se va transforma în şewa’ în secolele X-VI î. F. 49-51. p. ed. Oradea: ed. Coman. Carez. Dictionnaire de Theologie Catholique. A translation. dedesubt sau în interiorul unei consoane. 12. Erminia Duhului. [33] Este vorba despre capiştea Tofet. Martin-Achard. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE *****Biblia sau Sfânta Scriptură. aşezate sub consoană. (1910).. Aceasta făcea parte din aşa zisul grup ahaltem. Sunt reguli speciale de citire şi a uneia şi a celeilalte – vocală. Matthias. Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Joseph (1987). pentru a înlătura dificultăţile de citire a textului sfânt. În textul masoretic întâlnim o vocală lungă qameţ care se citeşte a lung şi o vocală scurtă qameţ hatuf. Publie sous la direction du Centre: Informatique et Bible Abbaye de Maredsous ed. Şi acest lucru se făcea. şi se traduce prin a strâns repede. nu doar pentru că o frază. numite masoretice. ci şi pentru faptul că în limba ebraică veche nu se obişnuia separarea cuvintelor în silabe pe 2 rânduri. requires knowledge of the primary meaning of words. Dumitru (2002). from the first book of the Holy Scripture. care este un o scurt. Esquisse d’une histoire de l’exegese latine. will hardly convey the authentic meaning worded by Moses. Limba ebraică biblică. Et Mangeot. Bizantină. Eduard. Pierre Grelot. au Moyen Age. The book of the Genesis is mentioned just to prove that the saying “Tradutore traditore” is not an exception but a rule in the case of translations. Cit. *** Dicţionar biblic (1995). [30] Este vorba despre Şcoala masoretică de la Tiberiada. în ebraica veche făcea parte din articolul hotărât. (2001). Constantin Coman. That is why. Emilian. Se pronunţă şwa. Editura Univers enciclopedic. De la Torah au Messie. *** Dicţionarul Teologilor Români (1996). Joseph. Joseph Dore. What is the conclusion to the foregoing? Fundamental works should be read in their original version. Mariet (1983). cu funcţie vocalică de a prelung şi se traduce – a strâns. este un semn masoretic şi denumirea îi vine de la cuvântul şewa’. Corniţescu. mai târziu. Paris. no matter the target language. Spicq. Bizantină. Cartea Creştină. în acest sens P. Dore.C. (1944) . p. [29] Are forma de T. Pierre – Maurice. Desclee. Constantin (2002). op. ABSTRACT The translation of the Holy Scripture.. Jacob. care a rămas. Brepols. ha. Bucureşti.[27] este o consoană linguală sonoră. Bibliothèque thomiste Vacant. XII. Abrudan. II. Bucureşti. care îşi măreau forma sau se dilata pentru a completa spaţiul gol. J. Paris. un verset se putea termina la jumătatea rândului. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. 157 . Letouzé et Ané Vigouroux. Pr. Paris: Desclee. Pierre Grelot.Hr. 2002. Paris. care în traducere înseamnă bici şi are valoarea numerică de 30. Se pare că această literă. Bucureşti: Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod. Bucureşti: Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. care se traduce prin nimic sau neant. În ordinea alfabetului ebraic se găseşte la nr. *** Dicţionar al Noului Testament (1983). Delcor. De la Torah au Messie. care. pe care le-au aşezat deasupra. redată prin două puncte. [28] Este o semivocală. hal. pe valea Hinonului. Şcoala masoretică din Babilon au aşezat vocalele numai deasupra literelor. au introdus semne speciale. Bucureşti: ed. P. [35] A se vede pe lar. au Moyen Age. irrespective of the language into which it is to be translated. respectiv semivocală. Bucureşti. Robert. Lipinski. 49. Bucureşti. Gregoire de Nysse et l’hermeneutique biblique. Spicq. 1944. Pierre (1981). [34] Maurice Carez. (1910). locul în care erau arşi copii jertfiţi zeului Moloh. Editura: Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române Bogaert.

or the written representation (le signifiant) and the “idea” expressed by it (le signifié)[1]. which covers the information conveyed by the linguistic expression on the denotatum. in the sense that they suggest them. Both traditional and modern English semantic studies have mainly used a conceptual definition of meaning taking into account that. First. On the other hand. Absolute motivation includes language signs whose sound structure reproduces certain features of their content. there is a semantic dimension. for a correct understanding of meaning. This is why it cannot be maintained that dictionaries give only denotative meanings while the connotative meanings are to be encountered in the actual uses of words. the complex network of relationships among its component elements. Because of the resemblance between their significant and their signifié. there is also a logical dimension. It is quite difficult to draw a clear line between denotation and connotation in meaning analysis. Hence. and. This is due to the fact that elements of connotation are often drawn into what is usually referred to as the basic. these signs are of an iconic or indexic nature in the typology of semiotic signs. the concept or the mental image of the object or situation in reality as reflected in man’s mind. there is a pragmatic dimension. Resuming the ancient ‘physei-thesei’ dispute. For most linguists. the connotative aspects of meaning are subjective springing from the personal experiences which each speaker has had of a given word as well as from the attitude he wants to emphasize towards what he is to express or towards the person he is speaking to. including a judgement of it. thirdly. Any study of meaning which presupposes the close interrelationship between language and thought cannot ignore or elude this aspect of language meaning. the Swiss linguist Ferdinand de Saussure stated that “the linguistic sign is arbitrary’’. as well as between it and other expressions in the language. Finally. Denotation is regarded as neutral since its function is only to convey the informational load carried by a word. e. Relative motivation involves a larger 158 . But there are numerous words in all languages in which a special correlation may be said to exist between meaning and sound. which covers the denotatum of the sign including also information as to how the denotatum is actually referred to. University of Piteşti VARIOUS APPROACHES TO THE STUDY OF MEANING If we agree that meaning cannot be identified with the object designated by the sign. it is necessary to relate it to that reflection in our minds of the general characteristics of objects and phenomena. we have to define meaning in terms of the notion. These words include interjections and onomatopoeic words which are imitative of non-linguistic sounds that can somehow be associated with certain meanings. there must be a necessary signifié attached to a significant for a linguistic sign to discharge its signifying function. Linguistic signs are supposed to be more or less motivated to the extent to which their inner organization is not altogether accidental. accounts for the relationship between the linguistic sign and its denotatum. denotation represents the cognitive or communicative aspect of meaning. denotative meaning. and denotative meaning. meaning that there is no direct relationship between the sound sequence.Nicoleta Florina MINCǍ. Meaning is so complex and there are so many factors involved in it that a complete definition of meaning is practically impossible. the structural dimension covers the structure of linguistic expressions. their signifying side). which is to a certain extent equivalent to extensional meaning. There are cases when the signified decisively influences the form of words (i. which defines the purpose of the expression. Meaning can be discussed considering a plurality of levels and of dimensions characteristic of the content side of linguistic signs. and thus they partially contradict the concept of the arbitrary character of linguistic signs.

Thus. and the incidence of homonymy) and a final one evaluates the extent to which words depend on context for the clarification of their meaning. we may discover the existence of three invariant terms operating in the same area of meaning: mânǎ. The meanings of a word are structured as forming microsystems . Componential analysis is one of the most important developments in semantics. a development in time (in the case of spoken language) or space (in the case of written language). the number of particular and generic terms. If we want to emphasize the basic isomorphism between expression and content. justify a structural approach to the study of the lexicon. it is no more semantic than any other aspects of content form which is dealt with by grammar. it is not the sounds which somehow evoke the meaning. while in Romanian. A difficulty which partly explains the “slow” progress of structural research in semantics comes out from the vague and fluid nature of meaning. The most important one is that while the expression level of language implies sequentiality. Therefore. The existence of semantic series and the organization of words into semantic fields. we should point out that there are some important differences between the two language levels. much more complex as far as its elements are concerned and much more dynamic in its evolution. The insistence on discriminating what is relevant from what is irrelevant in the study of meaning has led to attempts at applying phonological methods to the study of meaning. though structuralism has revolutionized the study of language. Componential analysis assumes that all meanings can be further analysed into distructive semantic 159 . braţ. However. and the level of speech. Stephen Ullmann suggested several criteria of semantic structure which made him characterize English as a “lexical language”[2]. as variants. There is a commutation relation between significations as invariants and a substitution one between senses. Structuralist linguists have always put forward insightful hypotheses regarding language meaning analysis. only a theory of sense could be the object of study of semantics as the science of meaning. palmǎ. Significations as invariants are materialized into senses as their variants. Although structuralism in linguistics should be connected to structuralism in other sciences. that can also be analysed in terms of another structuralist dichotomy: invariant/ variant [3]. Since signification stands for content form alone. thus making significant contributions to the progress of semantics. we shouldn’t assert that structuralism has left the study of meaning completely unaffected. however vague they might seem. The meaning of such words is the result of the analysis of the smaller linguistic signs which are included in them. as opposed to the entire vocabulary which represents the lexical macrosystem. in English. In this case. Significations represent invariant units while the sense consists of its variants. the use of special devices to heighten the emotive impact of words. its content level is characterized by simultaneity. the relative frequency of polysemy. it has neglected the study of meaning. In fact. It is well-known that the meanings of a lexical element display some levels of structure: a semantic constant (the highest level of abstraction). the meanings that are grouped around it. based on the isomorphism between language expression and content [4].number of words in the language than absolute motivation. The structural organization of the vocabulary forms a particular kind of system. Such series are usually represented by kinship terms and a few other lexical elements that can be said to reveal a structural organization. Ferdinand de Saussure made a distinction between signification and sense. Three other criteria are based on multiple meaning (patterns of synonymy. as opposed to French which is a more “grammatical”one: the number of arbitrary and motivated words in the vocabulary. the fact that structuralist ideas were developed in various linguistic circles accounting for the variety of structuralist approaches to the study of language shows that structuralism should be regarded as a result of its inner laws of development. According to glossematics there is an underlying isomorphism between the expression and content levels of language. hand and arm are invariants.

2. 3. sememic stratum. A filly or a colt are young. called semes. the meaning of lexical items will be defined by the set of all meaning postulates associated with it. 6 to 3. 7 to 2. the stratificational approach assumes the insertion of a new stratum. 4. A filly is not male. mother.features. which could delimit what is linguistically relevant on the content level of language from what is not [5]. 7. “sememics”. The semantic rules could have the form: stallion →male and adult. Its elementary unit is the “semon” and its relational unit to the next higher stratum is the “sememe”. nephew. Lamb found out that the existence of the sememic stratum could be exemplified by the representation relation between the lexemic stratum and the sememic stratum [6]. The set of kinship terms was probably among the first lexical subsystems to be submitted to componential analysis. semantic components or semantic primitives. diversification accounts for synonymy in language. are connected to lexemes on the lower. opposing 1. The semon is the minimal unit of the semantic stratum such that its components are not representations of the components of the semantic stratum. niece he/she can arrive at a number of semantic features (semes) by examining the relations obtaining among them. 8. 6. The sentences based on these meaning postulates are true by virtue of their syntactic form and the meaning of the words in them: A filly is female and young. 5. When sememes on the higher. 6. 7. A sememe is quite often connected to several lexemes so. The meaning of filly. 2. A filly is a female.. etc. The sememic stratum is inserted by Lamb between the lexemic and the semantic strata. 5. 4. in that manner. According to the theory of meaning postulates. aunt. young horse. can be defined in terms of all the possible meaning postulates associated with it. In that manner it accounts for polysemy. Meaning postulates theory has the advantage of including in the semantic description data on the system of knowledge shared by a given language community on the extralinguistic universe. daughter. For instance.the semasiological direction160 . While “pre-stratificational” linguistics tried to solve the problem of meaning mainly by relating “words” directly to their significata. If one has the items: father. expressing certain compatibilities or incompatibilities between the signs of the respective system. 4. Neutralization is the process of connecting a lexeme upwards to several sememes on the sememic stratum. Similarly. Sydney Lamb’s stratificational theory of language is based on the idea that there is a structuralization of meaning characteristic of all languages. son. A sememe is the basic tactic unit of the sememic stratum. between language and the outside world. The “meaning postulates” are certain expressions in a formalized system used to describe the semantic structure of a language. 5. as the ultimate components of meaning. the relationship is not always one to one. uncle. mare→female and adult. 8. we may oppose 1. Diversification and neutralization remind of the method used by many semanticists to study meaning along two dimensions: from a linguistic form to denotata and significata. The ability of speakers to analyse sentences into normal and anomalous ones from a semantic point of view. could be considered to be equally the result of their knowledge of the language and of the world. colt or filly→not adult. the feature of gender will be uncovered. lexemic stratum. for example. up to the tactic level of sememes must be listed individually for each sememe. 3. 8 and arrive at the ‘’generation’’ seme with two distinctions: older generation and younger generation. the combination of semons. While sememes may be accounted for by general construction rules.

Oxford. p. Introducing English Semantics. Lamb. Rǎdulescu. Form and Meaning in Language. Blackwell. Componential analysis revealed as the ability to analyse sememes into semons. young. which are linguistic entities and not conceptual ones. Semanticists also concern with the possibility of analyzing the meaning of words into component elements of meaning which are shared by a set of words in various combinations characteristic of each item in the text.. woman. The task of componential analysis is to identify a list of semons which are sufficient for the definition of sememes. etc. Outline of Stratificational Grammar. Exerciţii. Meaning and Universal Grammar.C.C. Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Kreidler. Paris. p. sheep. Mihai (1977). Bucureşti : Editura Ştiinţificǎ Chiţoran. lamb. Semons are not to be identified with the characteristic features of referents (objects. Dumitru (1978). Harmondsworth: Penguin Books Fillmore. Semantics aims at correcting the “inconsistencies” of a language as well as their tendency to “simplify” the complex nature of reality. 205 REFERENCES Bantaş. p. adult. because their function is to keep sememes apart and not to give descriptions of objects. and the opposite case of synonymy when several words have the same meaning and the possibility of arranging words in pairs on account of their expressing opposite meanings – antonymy. Charles (2003). English Phonetics and Phonology. Georgetown University Press.which accounts for synonymy. p. Payot. 134-136 [5] Sydney M. femaleness. David (1990). female. is the only procedure by means of which such paradigmatic relations as synonymy. girl. Although the number of possible characteristics of objects is unlimited. antonymy. Payot. W. The various relations among words involve the polysemy of most words in the language. Bucureşti: Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ Crystal. adulthood. A clear definition of the meaning (or meanings) of a word is said to contribute to removing the rigidity and dogmatism of language and to make up for the lack of emotional balance among people which is ultimately due to language. youth. p. Linguistics. Cours de linguistique générale. Georgetown University Press. etc. but there must be a parallelism between the two as the only explanation of the referential function of language signs. hyponymy. Standford: CSLI Publications Goddard. Bucureşti : Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ Chiţoran. Andrei. from denotata and significata to a linguistic form. horse. mare. 86-89 [2] Stephen Ullmann. Lexicologia limbii engleze. Cours de linguistique générale. Charles. Anna (2002). 193-204 [6] Sydney M. Standford.which accounts for polysemy and. Washington D. This does not destroy the nature of semons. (1998). London: Routledge 161 . Lamb. can be accounted for. Outline of Stratificational Grammar.the onomasiological direction. Dumitru (1972). events). Capcanele vocabularului englez. 126 [3] Ferdinand de Saussure. 97 [4] Charles Fillmore. are paralleled by conceptual entities such as: maleness. Semons like: male. the number of semons is relatively small. Washington D.. identified by componential analysis of a number of lexemic signs: man. CSLI Publications. Paris. p. Semantics. ram. An aspect of semantic studies refers to the analysis of compounds into meanings which are not simply the sum of the meanings of the component words. An Introduction to the Science of Meaning. It is quite arbitrary what extralinguistic characteristics of referents are analysed into linguistic semons and this explains the linguistic relativism hypothesis. etc. NOTES [1] Ferdinand de Saussure. Cliff & Wierzbicka. Form and Meaning in Language. boy..

Geoffrey (1981). (1966). Semantics. Harmondsworth: Penguin books Lyons. The meaning postulates represent certain expressions in a formalized system used to describe the semantic structure of the language.Lamb. Outline of Stratificational Grammar. Stephen (1962). Sydney. expressing certain compatibilities or incompatibilities between the signs of the respective system. Cours de linguistique générale. D. Language and Linguistics. de (1982). the stratificational approach delimits what is linguistically relevant on the content level of language from what is not. The existence of semantic series and the organization of words into semantic fields justify a structural approach to the study of the lexicon. The insistence on discriminating what is relevant from what is irrelevant in the study of meaning has led to attempts at applying phonological methods to the study of meaning. English. While “pre-stratificational” linguistics tries to solve the problem of meaning mainly by relating “words” directly to their significata. The Study of Meaning. John (1981). Oxford: Blackwell Wierzbicka. Componential analysis assumes that all meanings can be further analysed into destructive semantic features as the ultimate components of meaning. 162 . Ferdinand. Paris: Payot Ullmann. An Introduction. Washington. C. New York: Oxford University Press ABSTRACT Meaning can be discussed considering a plurality of levels and starting from various assumptions. Anna (2006). Meaning and Culture. M. Cambridge : University Press Saussure. An Introduction to the Science of Meaning. Semantics.: Georgetown University Press Leech.

de fapt. Ea este cea care va controla şi selecţiona mijloacele şi strategiile de construcţie a sensului textual. conversaţia uzuală etc). vorbim. care îl distinge de alte tipuri de texte cu aceeaşi finalitate practică (în această categorie a textelor practice includem şi textele publicitare. spre deosebire de alte tipuri de acţiuni şi comportamente. la nivelul construcţiei discursive. la rândul ei. ce constă în eficacitatea sa – în puterea persuasiunii. argumentarea nu poate fi privită nici ca un simplu act de discurs. care. Considerăm că acest specific este dat. în particular. o clasificare tipologică a textelor este determinată de sistemul funcţionării lor sociale. astfel. la rândul său. Concepând. ca aparţinând tipului de text practic/pragmatic. realitatea practicii textuale ca unul şi acelaşi text să comporte funcţii diferite. sau ale utilizării). orientează construcţia întregului edificiu textual spre atingerea scopurilor finale caracteristice. fie doar structurarea semanticosintactică a lor. fie doar situaţia de comunicare sau utilizarea textelor. de ordin pragmatic. Consideraţii teoretice Discursul politic reprezintă principala modalitate prin care actorul politic declanşează seria evenimenţială ce alcătuieşte comunicarea politică. Acestea iau în considerare. ca o strategie compoziţională de bază. În cadrul acestui tip de texte însă textul politic are. cu un specific al său bine determinat şi care îl individualizează în sfera mai largă a tipului de texte cu finalitate practică. Sapienza Università di Roma. Ca discurs. Încercăm astfel să aducem o altă perspectivă faţă de abordările tipologice „tradiţionale” ale textelor. de parametrii situaţiei de comunicare (însemnând protagonişti/roluri comunicative. textul politic în linie pur aristotelică [1]. discurs ce însoţeşte întotdeauna un act politic şi care este considerat ca fiind forma prototipică a comunicării politice. Italia LEXIC SPECIALIZAT – CAZUL TEXTELOR POLITICE 1. în interiorul lui. Delimitând discursul politic pe baze extralingvistice şi recunoscându-i caracterul prin excelenţă persuasiv. ipoteză conform căreia. considerăm argumentarea nu în termeni de tip distinct de act sau tip distinct de text. Subscriem întru-totul acestei opinii care duce la ipoteza funcţionalistă asupra tipologizării textuale. mai degrabă. alături de multe altele. aşa după cum afirma şi Lotman (1974. ci ca un procedeu generic de realizare a unui anumit tip de funcţii textuale.Nicoleta NEŞU. 93 – 95). şi ca un procedeu compoziţional specific textelor cu finalitate practică. încercând să elaboreze nişte tipare de construcţie a textelor. dar şi a comportamentului politic. În ceea ce priveşte construcţia persuasivă a textului politic. în sensul preconizat de Aristotel. spaţiu şi timp) proprii textului politic. în timp ce nici discursul politic nu poate fi considerat un tip discursiv subsumat celui 163 . atunci când se vorbeşte despre o insuficienţă a analizei textelor din perspectivă semantică sau sintactică. de caracterul lor motivat şi justificat prin discursul politic. el se supune normelor lingvisticii. El reprezintă forma verbală prin care acţiunea politică şi comportamentul specific ei dobândesc o justificare. în general. bazate pe clasificarea în tipuri fundamentale. în structura argumentării. Dacă vorbim despre o specificitate a acţiunii de tip politic. Această finalitate practică transpare. Dar. discursurile juridice. (aşa-numitele criterii pragmatice. un specific aparte. În demersul nostru pornim de la ipoteza că textul politic există ca un sub – tip textual aparte. astfel încât ele să se subsumeze finalităţii practice şi funcţiilor ce derivă din aceasta. nu înseamnă că li se opune o abordare neapărat pragmatică ci. subsumat determinării „politic”. considerăm că specificul acestui text constă în faptul că logosului semantikós i se adaugă o determinare ulterioară. prin determinarea politic. spaţiul pur lingvistic este transgresat şi deschis spre semiotic. în primul rând. înţeleasă astfel ca una dintre reţelele textuale predilecte. una funcţională. conferindu-i acestuia o nouă semantică şi o nouă sintactică. pornind de la criterii sintactico – semantice sau de la criterii pragmatice. luând în considerare. în sensul că modificarea funcţiei unui text este hotărâtoare. considerăm că. nişte seturi de reguli de producere a lor.

acest fenomen se referă. în opinia noastră. orientate spre aspectul extralingvistic şi determinate de atitudinile adoptate de vorbitori faţă de realităţile desemnate. ca o „apreciere a lucrurilor evocată şi reflectată în cuvinte. la o funcţie a limbajului – efectivitatea sa (Wirkung) într-o comunitate lingvistică. semnificatului şi ele corespund modului de prezentare a lucrurilor prin intermediul cuvintelor. trebuie spus că alegerea cuvintelor nu este independentă de efectul pe care emitentul îl urmăreşte. un procedeu compoziţional. Scopul. 2. atitudine manifestată în frecvenţa utilizării lor. finalităţi ce parcurg un traseu gradual în trei etape. ca orice strategie. ci. idei. dând seama de alternanţa argumentelor. Discutând problematica lexicului politic. adică. presupune un set de reguli ce guvernează întregul comportament al participanţilor la jocul politic. în general. sentimente. este vorba. „limbajul comunismului” sau „semanticile” specifice acestor limbaje. constitutiv de bază în structurarea discursului politic. 12 – 15) sublinia faptul că este greşită o astfel de abordare lexicală. în tipurile preponderente de contexte în care apăreau şi în faptul că formau împreună o sintagmă. Coşeriu (1996. Această triadă secvenţială este o caracteristică proprie argumentării specifice textelor practice. Mai mult. de fapt. în viaţa publică a unei societăţi sau în relaţiile sociale. ca şi înainte. ideologii”. persoane şi grupuri. doar. de modalităţi subiective şi. argumentarea fiind concepută în cadrul unui model acţional ternar de tipul teoria producerii/receptării . Strategia discursivă semantică sau lexicală Persuadarea. în ce măsură se justifică sintagmele de tipul „limbajul nazismului”. ci decurge dintr-o strategie semantică” (Cuilenburg. nu în ultimul rând. ca expresie (indirectă) a atitudinilor faţă de lucruri. Aşa cum arată autorul. în discursul politic asistăm la o îmbinare extrem de eficientă a finalităţilor diferite ale strategiei argumentative. De aceea.argumentativ. care îi orientează global finalitatea şi care. ca scop ultim al discursului politic. de alegerea cuvintelor utilizate – „în ceea ce priveşte limbajul. nu este vorba despre „semnificate” distincte. ni s-a părut mult mai potrivită considerarea argumentării. se organizează în jurul strategiilor persuasive specifice discursului politic. Specificul strategiilor argumentative este asigurat chiar de finalitatea pragmatică a acestui tip discursiv. în realitatea discursivă. prezentând o serie de trăsături proprii funcţionării sale în acest tip particular de text. respectiv. adică de „moduri de a folosi limbajul. de la calitatea şi tipul argumentelor. Aceste conotaţii sunt asociate. măsurată în termeni de eficacitate. În realitatea limbajului. adică o simplă instanţiere a sa. finalitate orientată spre un anumit tip de auditoriu şi bazată pe procedeul persuasiunii. subsumate caracteristicilor sale. de tipul şi eficacitatea lor. planul şi opţiunile strategice utilizate în strategia argumentativă de tip politic marchează notele specifice acestui tip de text. tocmai ca manifestare a unor convingeri.teoria comunicării . Noomen. cu ajutorul şi prin intermediul 164 . orientate spre aspectul extralingvistic. adică de modalităţi determinate de atitudinile adoptate de vorbitori. de tipul faire savoir + faire croire + faire faire. Aceasta pentru că. 1998. de înlănţuirea lor discursivă. fiind rostite întotdeauna alăturat. în acelaşi timp. la contextul social al comunicării şi. El exemplifică cu cuvinte precum Blut şi Boden din limba germană care au semnificat acelaşi lucru şi în timpul nazismului. regulile. ca. argumentarea ca procedeu constituţional de bază al textelor cu finalitate practică. în alte tipuri discursive predominând o finalitate sau alta. de sintagmatica discursivă etc. în textul politic.teoria acţiunii. ci de uzul lingvistic (Sprachverwendung). în particular. faţă de realităţile desemnate”. Scholten. doar atitudinea faţă de conceptele desemnate fiind diferită. instituţii. în ceea ce priveşte lexicul politic. prin intermediul cuvintelor. dar şi a argumentării politice. depinde de o serie variată de factori. despre modalităţi subiective ale vorbirii. de modalităţi ale vorbirii. nu este vorba despre faptul că el vehiculează semnificate distincte ale limbilor. în realitate. de fapt. ceea ce se concretizează în „libertăţile” şi „constrângerile” ce îi determină specificitatea discursivă. 162). Ca urmare.

cuvintele au întotdeauna într-un context dat. cuvântul avea câteva dintre conotaţiile pe care le are şi astăzi (independenţă. în campaniile electorale. (Edelman. 117) discută diferitele utilizări ale cuvântului libertate în spaţiul american. De aceea. Publicul apreciază gesturile şi atitudinile consecvente în funcţie de ceea ce este raţional. prin crearea unei relaţii antinomice între doi termeni care. 128 – 129) Strategiile semantice se referă şi la utilizarea mitului şi metaforelor [2] . Atitudinea diferită a vorbitorilor faţă de conceptele desemnate prin semnificaţia cuvintelor se poate materializa în frecvenţa de utilizare. credinţe şi acţiuni ale celui persuadat determină. o evidentă fervoare emoţională în îndemnurile politice. capătă conotaţii diferite în funcţie de utilizatori.cuvintelor. în timp ce in jurul anilor 1980. cuvinte precum democraţie. stilul hortativ constă din premise. Ambiguitatea caracteristică a cuvintelor cheie folosite face posibil acest lucru”. 1999. în dezbaterile şi audienţele legislative. Ca urmare. altele explicite. în fapt. „apare. Un enunţ de tipul „Castro este socialist”. neatârnare). cum spuneam. legislative sau juridice este cea de respingere. despre avort şi eutanasie. adeseori. economia unei ţări nu este slabă. în timp ce scopurile şi orientările politice operează selecţia terminologică. o contradicţie în termeni) etc. în încercările lor de a justifica gesturile cu semnificaţie naţionalistă ale puterii. în ce context. printre altele. dar şi la ambiguitatea intenţionată şi augmentată a semnificaţiilor primare ale cuvintelor [3]. dar şi de contextul de utilizare. semnificaţii stabile pentru un anumit grup de utilizatori. a simţi sau a exprima al celor care o folosesc”. auzit la un post de radio. în 165 . În opinia sa. fiind. în principalele discuţii de grup. nu sunt în relaţie de opoziţie (de exemplu. Astfel. Limbajul dă cadrul. ci „capacitate de ripostă” sau „salvgardarea democraţiei”. Aceasta se poate manifesta în două feluri: prin prezentarea unei dihotomii ca o contrarietate continuă (de exemplu. implicite. 1999. nu vom întâlni astăzi expresii de genul „înarmare atomică”. Limbajul hortativ apare în special „în apelurile adresate publicului pentru obţinerea sprijinului politic. disputele din diferitele programe politice. pe de o parte. Faptul că textul politic este caracterizat printr-o funcţie persuasivă de grad maximal care vizează modificarea anumitor convingeri. după cum afirma McLuhan. termenul „război” este înlocuit cu „răspuns la extremismul” de orice natură. în tipurile predilecte de contexte în care apar sau în asocierile în care apar cel mai des. pentru „apărarea libertăţii”. prezenţa constantă a secvenţelor cu funcţie hortativă explicită sau implicită. în termeni de „viaţă” şi „moarte”) sau. sau de către veterani. unele. în discursurile politice oficiale. în limbajul obişnuit. ca reacţie la stilul hortativ. 126). „O limbă este. concedierile sunt „restructurări” sau „redistribuiri ale forţei de muncă”. De exemplu. libertate. economie de piaţă. strategiile semantice permit utilizarea unor pseudoantinomii. la începutul anilor 1960. dar reacţia onestă (adică susţinută social) la sentimentalismul exacerbat din dezbaterile electorale. Edelman (1999. pe de altă parte. în planul procedeelor textuale. ci „bolnavă”. socialism etc. arătând că. dacă în timpul Războiului de Independenţă. cine l-a rostit. radioactivitatea este „nepericuloasă” (ceea ce reprezintă. deducţii şi concluzii. Din punct de vedere formal. ea modelează aproape în întregime felul de a gândi. dar. capitalism. utilizat cu precădere de către membrii aparatului administrativ al serviciilor armatei. scumpirile sunt „reaşezări ale preţurilor”. el şi-a îmbogăţit paleta acestora. utilizarea mai dibace şi mai eficientă a acestui stil ascunde apelul emoţional sub masca definirii problemelor. sentimente. nu poate fi înţeles fără a şti. Pe de altă parte. cuvântul părea preferat de grupurile ce promovau ideea eliberării individului de sub controlul statului şi de privaţiuni (exemplul sintagmei libertate civilă). Acest lucru se întâmplă datorită faptului că. puţin afectată de modul în care o folosesc indivizii. Astfel. în toate fazele procesului guvernamental”. venitul cetăţeanului este „putere de cumpărare”. în ce perioadă istorică sau dacă programul respectiv este transmis în Rusia sau America (Edelman.

obţinerea adeziunii interlocutorului. Acest aparat retoric a fost considerat ca funcţionând precum un indicator al unui anumit regim politic căruia îi imprimă un stil caracteristic. Textul politic prezintă.campania electorală din 1976 în Germania. ambiguitatea intenţionată. e sinonimul acţiunii. spre perspective ce impun încă de pe acum asigurarea gestionării viitorului” (Balandier. polisemia etc. toate puse în slujba finalităţii lui caracteristice – persuadarea. 2000. angajează aluzii lingvistice complicate. Un alt tip de strategie semantică se referă la alternarea planurilor de definire a termenilor. incită la recurgerea de trucuri semantice cu ajutorul specialiştilor. despre un deficit al comunicării politice contemporane. astfel. ele „formează suportul imaginilor şi reprezintă încărcătura dinamică ce însoţeşte evenimentul” (Balandier. La o analiză în profunzime a limbajului puterii sesizăm şi alte nuanţe. „Limbajul politic. Ea este generatoare de o retorică specifică. Se ştie prea bine că societăţile tradiţionale considerau cuvântul la baza întregii creaţii umane. la diferite trucuri şi strategii semantice. care sunt puse în slujba „eficacităţii” sale persuasive. spre progres. 15). descoperind în expresia politică o parte din plăcerea jocului. se pare că puterea cuvintelor nu mai este suficientă. Concluzii Centrul de greutate al oricărui discurs politic îl reprezintă puterea cuvintelor. faţă de alte texte cu finalitate practică şi îl disting. în societăţile moderne. dar sunt tot mai des dublate de practici mediatice audio-vizuale. Se vorbeşte. implicit. 3. spre imagini şi simboluri. pe de-o parte. a unor clişee şi stereotipii discursive specifice. teoretic. ca fapt 166 . fluctuează în căutarea unei comunicări ce poate capta atenţia cetăţenilor provocându-le adeziunea şi nu retragerea prin absenţa credibilităţii sau a dezinteresului. limbajul puterii îşi păstrează validitatea dincolo de aspectul imediat. Ca urmare. nişte trăsături care îl individualizează în cadrul mai larg al textelor cu eficacitate practică – este vorba despre funcţii textuale specifice. al politicienilor. simbolului şi ritualului. spre schimbare. Însă. „aceste caracteristici rămân simple date de suprafaţă. De altfel. Mai întâi. de banalitatea cotidiană. orientându-se spre trecut sau spre viitor. 28). dubla semnificaţie a termenilor şi conceptelor. 148). materializată în utilizarea unui lexic specializat. conform logicii limbajului dublu” (Balandier. pe de altă parte. uzat prin repetiţie sau caută cuvântul ce produce sensul sau decalajul dintre formularea aparentă şi cea care maschează. sunt transpuse în planul aplicabilităţii practice sau invers etc. în sensul că definirile din planul abstract. materializate într-o paletă largă de opţiuni. fie folosindu-se de posibilitatea ca cele spuse să fie interpretate şi în alt mod. El se raportează la ceva situat în afara cotidianului. trăsătura de bază ce îi era atribuită discursului politic era duplicitatea. spre o cartă iniţială şi spre principiile acesteia. într-un sens ‚inocent’. însă cu aparenţa de a-l spune fie fără posibilitatea de verificare a celor spuse. e parte integrantă a mitului. faţă de textele ce aparţin altor categorii. de la aluziile lingvistice sofisticate. „nerespectarea adevărului. precum „ascundere a gândirii”. poartă această marcă a insinuării. astăzi. individualizează textul politic. ceea ce îi este propriu insinuării” (Coşeriu. El determină căutarea constantă de mijloace de compensare. (…) Deficitul de comunicare politică e invocat periodic. încă din cele mai vechi timpuri. a unor reguli şi strategii argumentative proprii. despre o insuficienţă a tipului tradiţional de comunicare politică. Este limpede că aceste trăsături. circula sloganul „libertate în locul socialismului”). inconfundabil. mai mult. în societăţile democratice. Receptorii mesajului politic se transformă în decriptori. a ascunderii gândirii. 2000. 1996. deficit ce determină angajarea constantă a unor mijloace compensatorii.. Deşi limbajul a fost considerat întotdeauna „un instrument şi o miză politică”. dominate de forţa mediatică. el este chiar constitutiv fiinţelor şi lucrurilor. „falsificare intenţionată a lucrurilor”. astfel. limbajul politicii şi. ascunderea adevăratelor intenţii ale vorbitorului. 2000. 149). Ei caută textul închis în interiorul discursului convenţional. spre fondatori.

seria Philologia. „Limbaj şi politică”. Chişinău. sub tipar Neşu. Coşeriu. Balandier. IRI. Ştiinţa. „Statutul tipologic al discursului politic din perspectiva lingvisticii integrale”. argumentation plays one of the main roles. 10 – 29. în Studia Universitatis Babeş – Bolyai. de multe ori. “Lexicul politic şi puterea cuvintelor”. Bucureşti: Ed. 167 .acolo important nu este ce a spus cineva. to the social context of communication and. The semantic/lexical discourse strategy or „the power of words” demonstrates. Casa Cărţii de Ştiinţă. Edelman. 50 – 68. O. Textul politic – Limite şi deschideri semiotice. Politica şi utilizarea simbolurilor. “Textul politic în viziunea lingvisticii integrale”. specified as political. oarecum. Studii de tipologie a culturii. p. Colocviului internaţional Limba română – abordări tradiţionale şi moderne. Bucureşti: Ed. Humanitas. 97 – 107. în revista Romània Orientale. organizat de Catedra de Limba română a Facultăţii de Litere. în vol. deposedat de semnificaţia sa originară. J. Cuilenburg. 4. Cluj-Napoca Neşu. Colectiv Omul şi mitul. Milosz (1999). on the choice of words. M. 86). Roma: Bagatto Libri ABSTRACT Political discourse represents the main means by which the political actor launches the event series which constitute the political communication. Neşu. Scholten. Suceava: Universitatea Ştefan cel Mare. Nicoleta (2005). Nicoleta (2006). După cum spunea şi Czeslaw. yet. Murray (1999). it obeys the norms of linguistics. I. Cuvântul apare. Nicoleta (2008). Eugen (1994). Cluj – Napoca: Ed.textual-discursiv caracteristic şi care îi conferă specificitate şi individualitate în raport cu alte tipuri de texte. Ştiinţa comunicării.W. Gândirea captivă. Scena puterii.255 – 273 Neşu. Oradea: Ed. p. Noomen. from the quality and type of arguments. de semnificaţia lui pur lingvistică. 1999. not lastly. Eugen (1996). Aristotel (2004). once more. Nathan . 2005 [2] vezi Neşu. As discourse. nr. o anumită terminologie şi un ritual lingvistic .. semiotic. Czeslaw. NOTE [1] vezi pentru detalii Neşu. în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. în vol. 5. 2005a [3] pentru detalii. domain. (1998). Chişinău: Ed. Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică. ea fiind transferată unui complex de factori ce se subordonează doctrinei şi ideologiei respective. nr. p. Within this specificity of the political discourse.J. 2008 REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Adam. Coşeriu. Neşu. îndepărtându-se. Humanitas. Chişinău Neşu. the strictly linguistic domain is surpassed and opened towards a larger. 2008. that persuasion as the ultimate goal of political discourse depends on a number of factors. (1974). 1 – 3. Nicoleta (2005°). Fiinţa umană şi aventura spiritului întru cunoaştere. „în democraţiile populare au fost acceptate un stil special. nr. p. ci ce anume a dorit să spună. “Puterea cuvintelor şi imaginarul politic românesc”. Bucureşti: Ed. Funcţii textual – discursive ale mitului şi metaforei în textele politice. It represents the verbal form through which the political action and its specific behaviour gain justification. Les lich: types et prototypes. Paris : Ed. vezi Neşu. UBB Cluj-Napoca. Nicoleta (2001). Aion. Bucureşti: Ed.. Iaşi: Ed. Jean – Michel (1997). Georges (2000). XXI. Nicoleta (2008°). în Revista Limba Română. G. Univers. învăluinduşi ideea prin mutarea virgulei” (Czeslaw. Lotman. Polirom. Retorica.

This set of eleven seems therefore to be a semantic universal [4]. we are immersed in the existence of colours. kuro (the stem of the adjective kuroi). They appear closer while their cool counterparts visually recede [2]. Warm colours (red. aka (red). Spiru Haret University. the word for colour is iro [6]. kuro (black). To Chinese and Japanese people colour also meant order and ranking[5]. In Japanese. Using naming experiments they elicited the colour categories of subjects and comparing the categories across different languages they noticed a remarkable cross-cultural correspondence. Colours are a constant to our existence [1] as well as a psychological factor that influences our mood. Ancient Japanese had four basic colour nouns: shiro (white). followed by the particle no (shiro no. Colour categories can be associated with more than one word (thereby allowing synonymy) and words can be associated with more than one category (thereby allowing homonymy) [3]. aka (the stem of the adjective akai). Except the nowadays adjectives for the four basic colour terms: shiroi (white). green. over seven million colour shades visible by human eye can be divided generally into eleven basic colour categories represented through prototypical colour terms. aka no. the other colour terms are formed by adding the lexeme –iro 色(colour) [8]: Adjective white black red blue yellow brown purple green gray orange pink shiroi 白い kuroi 黒い akai 赤い aoi 青い ki-iro-I 黄色い cha-iro-I 茶色い Noun (+ no) shiro白 kuro 黒 aka 赤 ao 青 ki-iro黄色 cha-iro茶色 murasaki(-iro) 紫色 midori(-iro) 緑色 hai-iro灰色/nezumi-iro鼠色/gurēグレdaidai-(iro) 橙(色)/orejiオレンジ momo-iro桃色/pinkuピンク Actually. the nominal categories of the four basic colours are but the stems of the same adjectives: shiro (the stem of the adjective shiroi). kuroi (black). ao no) is not very productive. and ao (green/blue)[7]. brown and purple). a way out of day by day routine. The noun form of the four basic colour terms. One of the most influential contributions to the colour system research is the monograph by Berlin and Kay (1969). Bucharest OPENING TO COLOURS: A BASIC LEXICON IN JAPANESE Wherever we go. kuro no [9]. The adjectives for yellow and brown kiiroi and chairoi are made from adjectivized noun-compounds with the word iro: ki-iro and cha-iro. ao (the stem of the adjective aoi). In the process of categorization. instead it is employed the adjective form. It is believed that those two adjectives appeared in the language 168 . Colour categories can be associated with colour terms by means of lexicalisation. yellow and orange) can visually overpower cool colours (blue.Raluca NICOLAE . wherever we look. akai (red) and aoi (blue-green).

i. egg white). hakuchō 白鳥 (swan). innocence: kittto aitsu wa shiro きっとあいつは白だよ (I’m sure he is innocent).3. hakujin 白人 ( lichés z). to be confused. shirakeru (to become apathetic). hakujin ( lichés z). i. but the nominal form: chairo no and kiiro no is more common. to frown upon). If something is (obvious) or the light of truth is shed shiro da (he is innocent). kōhaku 黄白(yellow and white.e. to blink one’s eyes in surprise) or shiro-kuro o tsukeru 白黒をつける (to settle the matter in court). atama ga masshiro ni naru (one’s mind goes blank). an unlicensed taxi) Proper names: Shirayuki-hime 白雪姫 (Snow White) Emphasis: /maQsiro/[14] = masshiro 真っ白 (pure white) as in atama ga masshiro ni naru 頭が真っ白になる (to go blank.2.relatively late and that their formation is due to their suitable phonetic shape [10] . blank. -ppoi (-ish) [12]. shiratsukeru (to be unamused or bored) or the lack of intelligence: hakuchi (idiot). enpakushoku 鉛白色 (white lead). hakuya 白夜 (white/arctic night). sports: shiro-boshi 白星 (a white dot. A significant distinction in choosing the nominal or the adjective form of the colour terms is made by genre. White has also the meaning of void.2.1.e. nyūhakushoku 乳白色 (milk white) kaihakushoku 灰白色 (greyish white) etc. hakuchūmu 白昼夢 (day dream). 2. parts of body: shiroi me de miru (to look coldly. other colour phrases: 2. showing the lack of interest: shiroi me de miru (to look coldly. blank: shiroi kamiko (blank sheet of paper). hakujō (confession). it becomes visible: meihaku upon as a proof of innocence: aitsu wa The colour white light blank. aoi). hakuchi 白雉 (idiot). with Japanese reading: shiromi 白身 (albumen. phrases like emphasize this aspect. hakuchō (swan). shiro-taku 白タク(lit. the colour (of snow). hakuchūmu (day dream) brought to light. kokuhaku 告白 (confession). colour phrases. but the nominal form is preferred for the rest of the basic colours.: a white neck.1. Being hakuya (arctic night). void (lack) → obvious (the light making things standing out) (cleanness ) → innocence (the light of truth) → indifference (lack of interest) → stupidity (lack of intelligence) 169 . Compounds: 1. to forget everything) Verbs: shiramu 白む (to grow light).3. kōhaku 紅白 (red and white. 2. shiratsukeru白つける (to be unamused or bored. akai.: a white taxi. to feel ill at ease) The main meaning of white is that of the colour itself as in shiromi (albumen). unprocessed: shiroi kamiko 白い紙子 lich (blank sheet of paper). since literature prefers colour adjectives. 3. to frown upon). coordinate colour phrases (translated by “and”): shiro-kuro 白黒 (black and white) as in shiro-kuro shashin 白黒写真 (a black and white picture) or me o shiro-kuro saseru 目を白黒させる (to to look bewildered. a prostitute). 2. kuroi. bribery. euphemism: shiro-kubi 白首(lit. colours for auspicious occasions). 1. meihaku (obvious). ► shiro白 (white) Meaning: 1. 2. 1. the abbreviation for silver (shirogane) Synonyms: howaito as in howaito chokorēto ホワイトチョコレ-ト(white chocolate) Shades: aiborī (ivory). Thereby the adjective form applies to the four basic Japanese colours (shiroi. while the mass media discourse employs their nominal counterparts to a greater extent [11]. to be spoiled. Every Japanese colour term interact with a number of productive morphemes such as –gakatta (tinged with). gold and silver.3. a victory mark) as in shiro-boshi o ageru [13] 白星をあげる (to win). 4.3. corruption). 2. shirakeru 白ける (to become apathetic). 2. the colour of pure light. with Chinese reading: hakujō 白状 (confession).3. hakketsubyō 白血病 ( lichés z).

2. cinnabar). kokujin 黒人 (a reading: kokushibyō lichés ). red earth). parts of body: mune ga kuroi 胸が黒い (to be black-hearted).e. 1. stage terms: kuro-ko 黒子 (a kabuki stagehand dressed in black to be inconspicuous). with Chinese 黒死病 (the black death. sekidō 赤道 (the equator). Shades: aka-sabi-iro 赤錆色(rust). food: kuro-zatō 黒砂糖 (raw/brown sugar). colour phrases: 2. cardinal). dark complexion: hifu no kuroi 皮膚の黒い (darkskinned). death: kokushibyō (black death. plague). 1.3. other colour phrases: 2. aka-nbō 赤ん坊.3. quantity: kuro-yama no yō na hito dakari 黒山のような人だかり (a large crowd of people). kuro maku 黒幕 (a black curtain). 3.1. crimson). kokuban 黒板 (blackboard).2. hidden) (dirtiness) → guilt → death ► aka 赤 (red) Meaning: 1. suō 蘇芳 kin-aka 金赤 (bronze red). 2. beni-iro 紅色 (rouge). aka-ni赤丹(red clay). a baby: aka-chan wain 赤ちゃん. ake 朱 (vermilion. 2. shikkoku漆黒 (jet black). Moreover. As the positive meaning of black. sports: kuro-obi 黒帯 (black belt). kurobamu 黒ばむ (to become black. Compounds: 1. i. kokuen 黒鉛 (graphite). it signifies experience: kuroobi (black belt). 2. beauty spot. ni 丹 lic レッド (red) (red. to make something black) Black is the darkest colour as in kokuen (graphite) and everything comes near it is spoiled or gets dirty. obituary: kuro-waku 黒枠 (black borders.5. as the symbol of darkness: ankoku (darkness). sumi-iro 墨色 (India ink) etc. kokuhyō 黒表 (black list). to blacken).3. the plague). coordinate colour phrases (translated by “and”): kokubyaku 黒白 (black and white. the colour (of ink). it bears the stain of guilt: kare wa kuro dearu (he is guilty). kuromeru 黒める (to blacken. kuro-maku (a mastermind). sports: kuro-boshi o toru 黒星をとる (to be 黒星 (the bull’s eye. aka赤ワイン (red wine). 2.3. (sappanwood). 2. rengairo 煉瓦色 (brick red). 1. a mastermind: kore ni wa dareka kuro maku aru rashii これにだれか黒幕あるらしい (someone is certainly pulling the wires/there must be someone at the bottom of this affair). 1. kuromaru 黒まる (to blacken). but also a wirepuller. keshizumi-iro 消炭色 (cinder). 3.3. 2. with special reading: hokuro 黒子 (black mole. The deletion may also mean total annihilation of life forms.1.2. 2. to blacken). an obituary notice) as in kuro-waku no hagaki 黒枠の葉書 (a postcard announcing somebody’s death) Emphasis: /maQkuro/ = makkuro 真っ黒 (pitch black) Verbs: kuromu 黒む (to become black. Compounds: 1. ankoku 暗黒(darkness).2. watashi no me no kuroi uchi ni 私の目が黒いうちに (as long as I am alive). wipes away the shapes – that become inconspicuous as in kuro-ko (a kabuki stagehand dressed in black). kuro-waku (an obituary notice). wain lic ワインレッド (wine red) etc.► kuro 黒 (black) Meaning: 1. with Chinese reading: sekigaisen 赤外線 (infrared rays). to blacken). 2. a defeat) as in kuro-boshi defeated). guilty: kare wa kuro dearu 彼は黒である (he is guilty) Synonyms: burakku as in burakku risuto ブラックリスト (black list) Shades: ankokushoku 暗黒色 (dark). aka/ake 緋 (scarlet. sekihan 赤飯 (boilded 170 . kurozumu 黒ずむ (to become black. the colour of blood: aka shingō 赤信号 (red light. a communist: aka-gun 赤軍 (Red Army) Synonyms: kurenai 紅 (deep red. The colour black darkness (inconspicuous. 1. with Japanese reading: kuroji 黒字 (surpluss). mite).3. kuro.6.3. dirty: yōfuku ga kuroku natta 洋服が黒くなった (the clothes got dirty). right and wrong) as in kokubyaku o akiraka ni suru黒白を明らかにする (to decide/dispute as to which is right).3.3.4. with Japanese reading: aka-ge 赤毛 (red hair) as in aka-ge no hito 赤毛の人 (a red haired man). aka-ji 赤字 (a deficit). kāmain カーマイン (carmine). thereby. sekijūji 赤十字 (Red Cross). 4. danger signal).

redden. inexperienced: aoba 青葉 (fesh leaves). 2. Red overpowers other colours by standing out and signalling danger: sekihin (extreme poverty). sekirara 赤裸々 (naked. unskilled. 2. sekiri 赤痢 (dysentery). ruri-iro 瑠璃色 (azure). 171 . colour phrases: 2. 1. complex colour phrases (tints): akaguroi 赤黒い (dark red). pale).3. a raw [green] youth. green). Compounds: 1. aka-chakeru 赤茶ける (to turn reddish brown). Aka no hiroba 赤の広場 (The Red Square) Emphasis: makka 真っ赤 (deep red). the spring of life). the colour of the sky: ao-zora 青空 (the blue sky) as in ao-zora kyōshitsu 青空教室 (an open-air school). seishōnen 青少年 (the younger generation. the youth). kon’iro 紺色 (deep blue) etc. with Chinese reading: seishun 青春 (a youth.rice with red beans). fine weather) or seiten hakujitsu no mi to naru 晴天白日の身となる (to be cleared from the charge against) Ao had existed for a long time in Japanese. sekkekkyū 赤血球 (red blood cell).. burū ブル- (blue) Shades: ai-iro 藍色 (indigo). ao 碧 (blue. aonisai 青二才 (a stripling. ao-jiroi青白い (pale. thereby aka turns out to be the symbol of vitality: akachan (baby) and of life: sekijūji (Red Cross). sekihin 赤貧 (extreme poverty).2. 2. pale: aoi kao 青い顔 (a pale face). unripe. ao-guroi 青黒い (deep blue).3.2. wan). 1. conspicuousness → danger emotion vitality/life (emotion/the flow of blood) ► ao 青 (blue/green) Meaning: 1. aka-haji o kaku colour phrases: aka no 赤恥をかく (to be put to shame. maybe before midori (green). akarameru 赤らめる (to turn red. green. Furthermore. colour phrases: 2. other colour phrases: ao-kusai 青臭い aokusai iken 青臭い意見 (half-baked (grassy smelling. aka stands for bright. fire The colour red blood → → → → → heat/warmth brightness. mizu-iro 水色 (light blue). 3. ao-suji 青筋 (blue vein) as in aosuji o tatete okoru 青筋を立てて怒る (to go purple with rage). frank).2. glowing colours that are conspicuous (at a great distance): aka no tannin (a perfect stranger). blush). シアン shian (cyan). bare. Aka is also the colour of fire as in sekigaisen (infrared rays). it was primarily used to describe the light phenomenon. emotion: akahaji o kaku (to be disgraced in public) or political zeal (communism): aka-gun (Red Army). aka-aka 赤々 (bright red) Verbs: akameru 赤める (to make red). seinen 青年 (youth. 2. sora-iro 空色 (sky blue). to have a lofty ambition) . seidō 青銅 (bronze). and only later did it become the colour term. seiun no kokorozashi o daku青雲の志を抱く (to aspire to greatness. akaji (deficit). with all its related terms such as excessive heat (incandescence): sekidō (the equator). akaramu 赤らむ (to become red) Red is decoded as the colour of blood: sekimen suru (to blush). complex colour phrases (tints): gunjō-iro 群青色 (ultramarine). seiten 晴天 (blue sky. to be disgraced in public) Proper names: Aka-zukin 赤頭巾 (Little Red Ridinghood). 2. young man) Synonyms: ao 靑 (blue). ターコイスブルー tākoisu burū (turquoise blue). This could prove the existence of the two parallel systems and principles of categorizations: one expressed through the system of colour terms. novice). other liché 赤の他人 (a perfect stanger). green) as in opinion). and the other expressed through the system of terms for the light phenomenon [15]. ao 蒼 (blue. sekimen suru 赤面する (to blush). with Japanese reading: aoiki toiki 青息吐息 (in great distress).

as green. gurīn グリーン (green) Shades: ki-midori 黄緑 (yellow-green). remon-iroレモン色 (lemon coloured). midori 翠 (green). complex colour phrases (tints): kuro-midori 黒緑 (blackish green). with Chinese reading: ōgyoku 黄玉 (topaz).3. sekiryokushikimō 赤緑色盲 (daltonism). koke-iro 苔色(moss green). ryokucha 緑茶 (green tea). tanpopo-iro 蒲公英色(dandelion coloured). 2. 1. 1. ōdo 黄土 (loes).2. kōdō (zodiac) The colour yellow → gold/metal (dry. moegi-iro 萌葱色 (light green). ōgon 黄金 (gold. kōga 黄河 (The Yellow River). ao. kiiro may also suggest the existence of a metallic object: kiiroi koe (a shrill voice). midori no kurokami 緑の黒髪 (raven black hair) ► chairo 茶色 (brown) Meaning: the colour of tea Synonyms: kasshoku 褐色 (brown). Fading flowers become yellow. to be tinged yellow) If we assume that yellow is the colour of money/gold. ōnetsubyō 黄熱病 (yellow fever). with Chinese reading: ryokuka suru 緑化する (to plant trees). ryokuju 緑樹 (a green-leafed tree). ōshoku jinshu 黄色人種 (yellow race). Being the colour of the sky. represents the youth or an inexperienced person: ao-kusai (unskilled. ryokunaishō 緑内障 (glaucoma). verture Synonyms: midori 碧 (green). arid) → disease → brightness ► midori 緑 (green) Meaning: green. yellow expresses natural phenomena involving light or luminescence: tasogare (twilight). colour phrases: 2. aonisai (a stripling). moegi-iro 萌黄色(light green). the zodiac).2. 2. Ao is also an indicator of paleness (lack of colour) or distress as in aoiki toiki (in great distress). colour phrases: 2. tankōshoku 淡黄色 (light yellow). In its figurative meaning. waka-midori 若緑(fresh green) etc. uguisu-iro鶯色(bush warbler).3. green). Compounds: 1. thereby the presence of the colour implies bareness. 1.3.1. 1. a far away spot: seiun no kokorozashi o daku (to have a lofty ambition). Being a bright colour. the colour ao covers two chromatic categories: blue. with special reading: tasogare 黄昏 (twilight). drought and sometimes disease as in ōdan (jauntice). yomi 黄泉 (Hades). with Japanese reading: ki-midori 黄緑 (yellow-green). which stands for the colour of the sky as in seiten (blue sly. aodake-iro 青竹色 (green bamboo). kōdō 黄道 (the elliptic.2. other colour phrases: midori no hi 緑の日 (greenery day). other colour phrases : kiiroi koe 黄色い声 (a shrill voice) Verb: kibamu 黄ばむ (to turn yellow. ōkashiku 黄褐色 (yellowish brown). iō 硫黄 (sulphur). kuri-iro/risshoku 栗色 (brown) 172 . money) as in ōgon jidai (golden age). Compounds: 1. ao represents distance. The colour blue/green sky (blue) unripe (green) → distance → pale (lack of colour) → inexperienced (lack of experience) ► kiiro 黄色 (yellow) Meaning: the colour of gold/money Synonyms: ierō イエロ- (yellow) Shades: karashi-iro芥子色 (mustard). カナリヤ (canaria) etc. nae-iro 苗色(seedling). with Japanese reading: kimi黄身 (yolk of an egg). ōnetsubyō (yellow fever). 2.As in Japanese. fine weather) and green which is connected to vegetations and unripe fruit: aoba (fresh leaves). ōdan 黄疸 (jauntice).

Hai-iro represents gloom. reflection of light on snow. ► haiiro 灰色 (grey) Meaning: Hai-iro and nezumi-iro are made by metaphorical transfer: the morpheme hai (ash) and the morpheme nezumi (mouse/rat). kaihaku 灰白 (grey.1. and negative of the rawness and unsophisticated. griseous). Aka which is etymologically closest to bright. ao-murasaki 青紫 (indigo). This makes its positive connotations of sincerity and clearness. kairyokushoku 灰緑色 (greenish grey). botan-iro 牡丹色 (peony) etc. that makes positive connotation of clearness and innocence of the new born. 1. mikan-iro 蜜柑色 (mandarin orange). haiiro no giin 灰色の議員 (a Dietman in between. Synonyms: momo-iro 桃色 (rose. with Japanese reading: hairo-guma 灰色熊 (a grizzly). tankasshoku 淡褐色 (light brown). mediocrity and dullness. The morphemes shiro (white). 2. aka (red) and ao (blue/green) are marked with the specific relation to light and lighting. Synonyms: daidai-iro 橙色 (orange) Shades: kaki-iro 柿色 (persimmon-coloured).3. kaihaku 灰白 (grey. murex. with Japanese reading: murasaki zuishō 紫水晶 (amethyst). the colour of the sun. This is. colour phrases: haiiro no jisei 灰色の人生 (a grey life). but pinku is more common. Compounds: 1. 1. but to the intensity of light. not only according to the hue. frost. ichigo-iro苺色 (strawberry). Compounds: 1. makes negative 173 . yamabuki-iro 山吹色 (orange-yellow) etc. especially to the light characteristic for parts of day: shiro is a feature of a morning sky.2.e. and negative as of conspicuousness. waka murasaki 若紫 (light purple). tankōshoku 淡紅色 (pink) Shades: shokingu pinku ショキングピンク (hot pink). Ao stands for shades and evening.Shades: koge-chairo こげ茶色 (dark brown). with Chinese reading: shigaisen 紫外線 (ultraviolet rays). usu-chairo 薄茶色 (light brown). ōrudo rōzu オールドローズ (old rose). ninjin-iro 人参色 (carrot-coloured). nezumi-iro 鼠色 (grey) Shades: haiseishoku 灰青色 (greyish blue). with its darkness and paleness. kusunda haiiro くすんだ灰色 (dingy grey) etc. Synonyms: gurē グレ- (grey). and the paleness of the moonlight. with special reading: ajisai 紫陽花 (hydrangea) ► orenji オレンジ /daidai-iro 橙色 Meaning: Orange is more used than daidai [17]-iro. kuro (black). It is associated with the part of a day when the greenery becomes of gloomy colour shading more and more. 1. pink). claret). aka-murasaki 赤紫 (purplish red. akachairo 赤茶色 (reddish brown). sakura-iro 桜色 (cherry blossoms). also belongs to the bright part of a day. kitsuneiro 狐色 (golden brown) etc. the colour of the ash or the colour of the rat. fuji-iro 藤色 (lavender) etc. that is to the brightest − noon of the summer day when all colours stand out and glitter. i. at the same time. a wobbler) ► pinku ピンク/momo-iro 桃色 (pink) Meaning: The word momo in momo-iro [16] means peach. light and glowing. kairyokushoku 灰緑色 (greenish grey). haiseishoku 灰青色 (grayish blue). bara-iro薔薇色 (rose). griseous). sāmon pinku サーモンピンク (salmon pink). Colour phrases: pinku eiga ピンク映画 (a risqué/an off-colour movie) ► murasaki 紫 (purple) Synonyms: pāpuru パープル (purple) Shades: shikon 紫紺 (bluish-purple). fuji murasaki 藤紫 (pale purple). which. chakasshoku 茶褐色(dark brown).

connotations. and in the Japanese language that is the term ao which refers to both green and blue. light and dark poles. name for the bright. That is the case with the Japanese language as well. can be of a rather pleasant colour and lighting. the etymology of the terms shows that the term ao primarily referred to the semantic and cognitive space between shiro (white) and kuro (black) i. and with the positive attitude toward its intensive. This relationship toward the quantity and type of light is influencing figurative meanings and emotional attitudes in the following way: bright and clear (shiro. The third term is the term for red. Talking about the ability to develop figurative meanings. Japanese prefer to use the English loanwords pinku. except for the morphemes shiro. but emphasis is extended to chairo/kiiro (that can also be used as adjectives). wrong and suspicious. And kuro is the colour of the pitch night.e. extremely important beverage in the Japanese culture and civilization [22]. ash coloured). dividing it into warm and cold. ao) are bad. murasaki (purple). on the other hand. we can encounter several linguistic phenomena such as: reduplication. The yellow and brown colour can be considered as new poles that developed from the sides of reddish and bluish colours [21]. red colour [20] . orenji. the morpheme murasaki is associated with elite that through the centuries wore the purple clothes or the ornaments of that colour. there are few verbs 174 . chairo (brown) etc. Moreover. The particularity of the Japanese language is that the system of terms for chromatic colours developed separately from the original system of polarization of light and dark. almost black colour. between light and dark. and dark. It is also the colour of the depths. glowing. mouse coloured) or hai-iro (lit. daidai-iro (lit. ao other terms are considerably limited. which makes its positive connotations. can usually have only one figurative meaning that is generally associated with a certain cultural phenomenon: the morpheme midori is associated with the greenery. kuro) is evaluated as positive [19]. It is true vice versa as well: what is too clear or overwhelmingly obvious (aka. Reduplication can occur only to the four basic Japanese colours. it can rather add to it some quality which makes its positive connotations [18]. English loanword colour terms may be in the process of replacing a number of native Japanese colour terms in the reverse order of the Kay and Berlin’s evolutionary sequence. For instance. and only later did it become the opposite side of the term aka. of the sky and sea. In addition to these basic colour terms. According to those etymological theories which partly match the Berlin and Kay’s research (1969). However. Japanese lexicon consists of two sets of mutual exclusive terms. Instead of momo-iro (lit. that although sometimes dark. cha-iro could be the next term replaced by buraun [25]. orange coloured) and nezumi-iro (lit. The fourth term that evolves in language is the term for the green or yellow colour. peach coloured). the terms which appeared first were the terms for white and black. kuro. aka) are good and innocent. one of native origin. Several English loanword colour terms are more salient then their native Japanese counterparts [24]. emphasizing the phenomenon of colour i. the morpheme cha is associated with the tea. shiro) is also considered as negative. and. and therefore stands for total absence of light that hides everything − that is its negative connotation. the other borrowed from English [23]. gurē. The morphemes midori (green). aka. which cover the whole spectral and nonspectral space of the colour and light cognition. and warm and cold. and what by its ‘darkness’ acquired the quality of being of desirable intensity (ao. and unclear (kuro.e. emphasis and colour verbs. that darkness does not make the colour less intensive.

cool colours appear smaller and farther (the accidents involving black cars outnumber the accidents involving warm colour cars.87 times heavier than a white object. something like grammatical gender or case marking” [26]. http://ja. black. one can perceive a longer flow of time. Reduplication Emphasis/m aQ-/ -mu shiro shiroi shiro-jiro [+ voicing] kuro-guro [+voicing] aka-aka ao-ao masshiro shiro -mu kuromu akamu aomu -ramu verb -zumu shirozumu kurozumu ao-zumu -bamu shirobamu kurobamu akabamu aobamu kibamu murasakibamu - kuro aka ao kiiro chairo murasaki midori haiiro daidai kuroi akai aoi (kiiroi) (chairoi) - makkuro makka massao makkiiro matchairo akaramu - It’s also worth noting that the phrase “complete range of colours” is meaningless unless precisely defined. Noun adj. Robin Lakoff noticed that in this society women spend much more of their time on colour-related activities such as choosing clothes than men do (see Lakoff. they perceive the same amount of time as shorter. Robin (1975). and most of their toys are red or made up of red parts. It seems to have some relationship to language itself. blue and purple. In the darkness people can difficultly make out brown. Looking at warm colours. However these imprecise ranges may omit whole areas of the spectrum which can only be described vaguely as “greeny-yellow” or qualified as “darkish blue-green. Language and Woman’s Place. but they can see white. Senior citizens having eye problems cannot distinctly see blue or green (there are a lot of cooking accidents because they could not see the flame of the cooking stove).org/wiki/%E8%89%B2 ).” Michael Minnich suggests: “Colour system is not simply cultural and it’s not simply observational. including the verb which refers to the term for purple (murasaki). Babies perceive red in the early stages of their life. that is why most of the taxis are painted in yellow or black go pieces are made bigger than white go pieces). Black objects appear to be 1. while staring at cool colours.wikipedia. although they weigh the same (cf.corresponding to the four basic colour terms in Japanese. yellow and orange. NOTES [1] [2] For example. 175 . New York: Harper Colophon) In contrast. Colour identification is partly physiological and partly cultural/linguistic (individual colours are given specific terms that apply to a “focus” point on the spectrum and may be applied to a narrow range of the spectrum).

[15] Trickovic.85. Tokyo: Bunkeidō.. if a language contains five terms. 15. Divna (2004). p. 5. 8 [21] Ibidem.. p. Art. grey or some combination of these (cf.. if a language contains four terms then it contains a term either for green or for yellow (but not both). if a language contains six terms. Cit. midori (green). sexual desire. 6 [20] 飛田良文. Mizutani.doc+Trickovic+Divna. 232 [26] http://www. it contains a term for blue. 218 [24] Ibidem. daidai (orange) [9] The nominal form for the four basic colour terms. then it contains terms for both green and yellow. p.com/language/research/colour_words. cit. Brent. 212 [25] Ibidem. Art. Cit. p. propriety (礼 rei). Basic colour categories in the Japanese language in reference to their adjectival form. 佐藤武義 (2003). third and forth rank (of jin) were represented by blue. 7 [16] It also means amorous affair [17] Daidai is a Japanese bitter orange [18] Trickovic. 4. is sometimes used when the modified noun does not belong directly to the natural world. then it contains a term for red. it contains a term for brown.pdf (24. Berkeley: University of California Press. Trickovic. all languages contain term of white and black. Art. p. 色彩名詞と色彩形容詞の対立 – 新聞と文学のコーパスからわかること–p. [no year]. Center for the Study of Language and Inf.ac. Joris (2005). Divna. if a language contains three terms. passion [7] Their ancient adjective forms were shiroshi. James (2005). if a language contains seven terms. Tony. then it contains a term for purple.pdf ) [4] The distributional restrictions of colour terms are: 1. p. 2. p. reedited in 1991. Shaikai-ryō shiryōshū 6-nen-sei. kuroshi. 11.. graph 5 [12] Stanlaw.nagoyau. Basic Colour Terms: Their Universality and Evolution. and aoshi. sincerity (信 shin). but to the manufactured goods and clothing: *kuroi kami no ke (black hair) vs. 5 [23] Stanlaw.129. http://209. justice (義 gi) and knowledge (智 chi): first and second rank (of toku) were represented by purple.vub. Bleys. Divna. Paul (1969). p.uab.html 176 . http://www.ac.+(2004). In: “Proceedings of the Second International Symposium on the Emergence and Evolution ofLinguisticCommunication”(EELC’05). 8 . pp.be/%7Ejorisb/pubs/05%20eelc. known as sokuon. p. p. kuro no naga-gutsu (black boots) (cf. James. 2-3) [5[ In 603 kan’I (court ranks according to headgear colours) was established. apud. Kay. represented the eleventh and the twelfth rank of chi. 7.putlearningfirst. Colourful language and colour categories. p. 東京: 明治書院. pink. white was the colour for the ninth and tenth rank of gi and finally black. p... p. 9 [22] Ibidem. 現代日本語講座、第4巻、語彙. if a language contains eight or more terms. fifth and sixth rank (of rei) were rendered by red. graph 4. Op. Art.+Basic+Colour+categories+in+the+J apanese+language+in+reference+to+their+adjectival+form&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=f irefox-a [11] 藤村逸子.jp/fujimura/gyoseki/iro. The ranks in the twelve level cap and rank system consisted of the greater and the lesser of each of the six Confucian virtues: virtue (徳 toku).132/search?q=cache:NbQ8TlnwTsIJ:www. [8] Optional in the case of murasaki (purple). 15. 7 [19] Ibidem. Cit. 6. Cit. Pp. benevolence (仁 jin). (cf.gsid.ro/reviste_recunoscute/philologic a/philologica_2006_tom2/44.[3] Belpaeme. akashi. especially kuro.22) [6] Iro can also mean lust. Berlin.2009) [10] Trickovic. 221 [13] It is a phrase usually used in sumo competitions [14] /maQsiro/. Divna. Japanese-English – Language and Culture Contact. (http://arti. /Q/ is the double consonant phoneme. 15-18.. 藤村逸子. Washington: University of Washington Press. orange. p. Y. yellow stood for the seventh and eighth for the rank of shin. 3.05.

murasaki(-iro) (purple). Basic colour categories in the Japanese language in reference to their adjectival form.+(2004).85. 11. 177 . kuroi (black).) (1995).com/language/research/colour_words.BIBLIOGRAPHY Books : Berlin. Several English loanword colour terms (pinku. 8 . New York: Harper Colophon Mizutani.+Basic+Colour+categories+in+th e+Japanese+language+in+reference+to+their+adjectival+form&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&clien t=firefox-a Links : http ://ja. http://www. In Japanese.org/wiki/%E8%89%B2 http ://www.doc+Trickovic+Divna. The morphemes shiro (white). Berkeley : University of California Press. Lakoff. Basic Colour Terms : Their Universality and Evolution. Kenkyusha’s New Japanese Dictionary. Japanese-English – Language and Culture Contact. Divna (2004). p. Berlin and Kay (1969) established a set of eleven colours as semantic universals. the colour ao covers two chromatic categories blue as well as green.pdf ) 藤村逸子. other terms are considerably limited. Washington: University of Washington Press Dictionaries : Masuda.wikipedia. the other colour terms are nouns formed by adding the lexeme –iro: chairo (brown).e. Robin (1975). kuro. except for the morphemes shiro. Shaikai-ryō shiryōshū 6-nen-sei.uab. Tony. In: “Proceedings of the Second International Symposium on the Emergence and Evolution of Linguistic Communication” (EELC’ 05).) (1994). In addition. emphasis and colour verbs. Talking about the ability to develop figurative meanings. ao. Aka emphasized the phenomenon of colour i.132/search?q=cache:NbQ8TlnwTsIJ:www. Tokyo : Bunkeidō Stanlaw. Tokyo : Kenkyusha 新村出 (et al. especially applied to the four basic colour terms. Y. 色彩名詞と色彩形容詞の対立 – 新聞と文学のコーパスからわかること–p. graph 4.gsid. pinku (pink). Brent . hai-iro (grey). p. Koh (ed. we can encounter several linguistic phenomena such as: reduplication. 広辞苑.ro/reviste_recunoscute/philolo gica/philologica_2006_tom2/44. Colourful language and colour categories. kuro (black).ac. orenji (orange). Kay. aka. orenji) are more salient then their native Japanese counterparts. gurē. kiiro (yellow). aka (red) and ao (blue/green) are marked with the specific relation to the light characteristics for parts of day. Paul (1969). glowing and a primarily referred to the space between light and darkness.129. Joris (2005).putlearningfirst. http://209.nagoya-u. reedited in 1991. Bleys. James (2005).pdf Trickovic.be/%7Ejorisb/pubs/05%20eelc. Center for the Study of Language and Inf.vub. akai (red) and aoi (blue-green). Except the nowadays adjectives for the four basic colour terms: shiroi (white). [no year]. (http://arti.jp/fujimura/gyoseki/iro. 15. Language and Woman’s Place.html ABSTRACT Colours are a constant to our existence. midori(-iro) (green).ac. 東京 : 岩波書店 Articles : Belpaeme.

morphological motivation is by no means less important. consequently. or a semantic motivation.Daniela ŞORCARU. syntax. etc. and the overtones which may arise around either the name or the sense or both. „Dunărea de Jos” University of Galaţi STYLISTICS AND SEMANTICS Style proves to be quite an elusive concept to define and there have been different perspectives on it that have given rise to various definitions. Finding its most artful realization in metaphor and simile. morphology. it is true that it may cause problems in retrieving the message of the text if clarity and precision of language use are of the utmost importance. It follows that stylistics is not a mere branch of linguistics but a parallel discipline which investigates the same phenomena from its own point of view. there is a common underlying element in all such perspectives: “they all assume the existence of some feature or features which are peculiar to style and distinguish it from language. Where vagueness is concerned. phonetic motivation of words is clearly relevant with James Joyce.” (Ullmann 1973:41). the latter is of greater interest for the present study. one may discover that. With respect to simple semantic situations. if the author deliberately chooses to create a state of confusion 178 . linguistic difference at the level of utterances. one may analyze the stylistic effects that are created due to phonology. lexicology. from a different perspective. Whatever point of view one may adopt. according to the science to which it is paralleled. Yet. discourse analysis. Considering Ullmann’s opinion on the matter at hand. one may thus look upon stylistics as displaying several levels. to stylistic analysis: “the ‘motivation’ of the name. stylistics may be regarded as being in the closest relationship with lexicology and semantics. implicitly. Last but not least. Moreover. as the Joycean text is extremely rich with respect to expressiveness that is created by manipulating cognitive meaning of words with a view to enhancing their stylistic effect and impact on the reader. and that of complex semantic situations (one name corresponds to various senses). semantics. of the levels of language listed above. however. as the Joycean discourse often resorts to opaque words and to unique word-building processes and wordinventions.” (idem:42) When tackling the first factor. analyzing the semantic motivation of words in a certain text may disclose the most gifted writers. whether regarding style as personal individual expression. or deviation from agreed upon norms. Ullmann identifies three important factors in terms of their relevance to stylistics and. the semantic motivation may actually be considered as the most complex of the three. the vagueness of the sense. due to its underlying the imagery in a text and to its intricate manipulation of meaning. Secondly. a morphological. words may have a phonetic. as stylistics parallels other related sciences. In the first place. considering peculiar accumulation of sounds and word invention at the level of what may be identified as interjection or onomatopoeia. considering the high degree of difficulty in creating a resemblance relationship between two elements that sometimes are extremely different. such ‘play-uponmeaning’ is usually a very rich source of tremendous stylistic effects and it may create an equally powerful impact on the reader. Thus. The problem raised by the semantic structure of individual words within the field of semantics when analyzed against a stylistic background may be investigated according to a two-fold distinction: the case of simple semantic situations (one name corresponds to one sense). Such stylistic dimensions of semantics will further require a distinction to be drawn between the semantic structure of individual words and the semantic relations among words.

combinations or choices of words may create even more complex stylistic dimensions of texts. it may be fairly clear that stylistics and semantics enjoy a very close relationship. In this case. even almost impossible sometimes. the pairing of antonyms equally clearly meant to serve certain stylistic purposes. The last of the three factors. they play an important part in creating the stylistic dimension of a certain discourse. may that be by means of operating a peculiar choice. Moreover. style may indeed be regarded as obvious deviation from norm. giving rise to clear stylistic effects. whereas the latter contribute to the creation of context. displaying similar levels of analysis. i. Consequently. the former refer to operating choices among various possibilities. as their interest lies with collocations. and. when more senses are attributed to the same name in a specific situation in the text. Furthermore. Therefore.by means of peculiar use of language. overtones connected with the sense. vagueness becomes an important linguistic tool. as they actually almost overlap. but the issue has proved to be of a quite elusive nature. could never have occurred in a collocation. both linguistic devices seem to serve a certain stylistic effect in particular. synonymy may be of greater importance to the study of stylistics. or by employing an accumulation of synonyms with a view to emphasizing the message that is conveyed. The degree of difficulty of the issue is enhanced when touching upon complex semantic situations. Such an accumulation of synonyms may actually be looked upon as an instance of the paradigmatic becoming syntagmatic. thus. and proving once more the highly 179 . Considering that each word has the possibility to give rise to a stylistic effect on its own. and. thus. considering his artful melting language and molding it into different or even completely new shapes. help create a stylistic effect. in the process. and encoding the message to a great extent. and overtones associated with particular registers (Cf. according to the norms of language. The third type of overtones performs an evocative function. as the register may be regarded as enshrined in a single word that stands out in a text that displays a different register than that of the respective word.e. The second class deals with specific connotations of words or even key-words that may be seen as pertaining to ephemeral fashionable speech within a certain interval of time. special attention will be paid to the stylistic effect of neologisms. plunging the reader into a unique state of confusion. with the way in which words co-exist at the level of the text.e. when dealing with the relationships established among words. Either explicit or implicit. The issue of semantic relations among words may be regarded as a proof of the wellknown aphorism according to which the whole is sometimes more than the sum of its parts. Such linguistic ambiguity has its manifestations at the level of discourse in the use of polysemy and homonymy with a view to building peculiar stylistic effects.idem:50-53). Whether overtones reveal emotional involvement of the speaker or they simply perform an expressive function in the text. vagueness turns indeed into a considerable source of unique stylistic effects. creating a highly ambiguous text. one must lay focus on the paradigmatic versus syntagmatic relations dichotomy. There has been debate on determining the criteria that underlie authors’ choices of synonyms in a certain context. The fact remains that synonymy is a rich source of stylistic effects. Among the elements belonging to the first category. and. making the reader’s task to retrieve it very difficult. there is another instance of combinations of terms that. as the choice of synonyms may display overtones. is in a very close relationship with the concept of ‘connotations’ of a word. Ullmann distinguishes three categories of overtones: overtones connected with the name. barbarism. As the case is with Joyce. and what we dare call erudisms that permeate Joyce’s discourse. i. Among the different paradigmatic relations. namely overtones.

1990. second impression. G. A complex science in its own right. Ullman.interdisciplinary nature of stylistic itself. To conclude. Hulban. London and New York: Longman. 1990. Galaţi: Editura Fundaţiei Universitare “Dunărea de Jos”. London: Pearson. K. 1991. London: Penguin Books. stylistics has evolved from a mere branch within linguistics to comprising elements belonging to various other sciences and paralleling them with respect to levels of analysis. Cuza”.. E. G. Massachusetts: Longman. Mind the Gap. Leech. and proving the highly interdisciplinary nature of stylistic itself. The Study of Meaning. Ellipsis and Stylistic Variation in Spoken and Written English. 2000. ABSTRACT It may be fairly clear that stylistics and semantics enjoy a very close relationship. Meaning and Style. M. stylistics reveals its interdisciplinary nature. 1984. London and New York: Longman. stylistics has evolved from a mere branch within linguistics to comprising elements belonging to various other sciences and paralleling them with respect to levels of analysis. Iaşi: Universitatea “Al. Style in Fiction. One of the most important such symbiotic relationships seems to be exactly the one linguistic stylistics has with semantics. Oxford: Basil Blackwell. Wales. A Dictionary of Stylistics. REFERENCES Dima. fourth edition. S. I. The Elements of Style. displaying similar levels of analysis. 2003. A complex science in its own right. Elements of English Semantics.. 1973. second edition. H. Wilson. White. G. as that of style itself. eighth impression. 180 . Outlines of English Semantics. Strunk Jr. P. Leech. 2000. and the purpose of any stylistic analysis will be of utmost importance in establishing the necessary perspectives on style and stylistics that the analyst needs to adopt. B. Short. Semantics. W.

may. In contrast to the auxiliaries: be. however. Grammarians are not in general agreement on what items should be included among the English modal auxiliaries. might. and be + going + to + infinitive. M. however. They invariably appear in the first position of the verb phrase. On the other hand. By contrast. auxiliaries) on a strictly semantic basis. whatever meanings these old verbs now express seem to have to do with various attitudes toward ‘action’ or ‘state’ expressed by the verb to which they are attached. can. W.e. Discussion on English modality has concentrated on the modal verbs. They propose treating the following forms as modal: “will.C. shall. c. These function words can therefore. d. should. Chişinău. Diver. could. and only the central modals share all the formal features. ought to and must. Following these grammarians. According to Fries classification then forms such as will and shall (also dare and need) are dismissed as non-modal verbs. Boyd and Throne’s classification (1969:57-74) relies entirely on meaning. K. They differ from the other ‘closed system’ items (which Strang labels ‘non – modal operators’) in their having “… a different and a narrower function. can. c. which may be In Strang’s classification both the modal and non – modal operators. Republica Moldova ON THE SEMANTIC ASPECT OF THE ENGLISH SEMI-MODALS Modality has been traditionally defined as the grammaticalization of the speaker’s opinions and attitudes (Palmer 1979/1990:1-2. In the classification put forward by C. They invert with the subject in interrogation. the NICE properties (see Palmer 1974/1988:16-25. may. can. e. shall. These are distinguished from the other “function words” (i. Sometimes the constructions “have to. Twaddel. Fries (1940:173). This cline is not only formal but also semantic. 1985:121-128. have. are regarded as modal verbs by Barbara Strang (1963:139). and do. must. and could”. Fries made the following statement: “As function words. d. For Strang the term “modal” is applied to the following items : will. They are items complemented by a non – finite part of a lexical verb in the formation of a verb phrase. be called ‘modal auxiliaries’” (1940:167). together forming the closed system of verbal forms are characterized by the following bundle of features: a. they do not require the subject – verb agreement morpheme – s. those verbal forms which display the following set of characteristics: a. would.e. and must. b. which semantically resemble the central modals but hardly share any of their formal features. They form negatives by addition of not. 2002:25). the following verbs are treated as modals: may. should. They may be directly 181 summarized as that of indicating mood”. They do not form conjugations in the ordinary sense. multi-word verbs. Universitatea Liberă Internaţională. Ehrman (1966:76) add to this number three more items. Palmer. since they constitute the only coherent class of expressions which can be identified with the help of distinctive morpho-syntactic characteristics. dare and used to”.Valentina STOG. Shall and will. be able to” are also listed as modal auxiliaries. There is. should. They form questions by simple inversion. might. Gotti et al. . with some justification. i. which fulfill some of the criteria.e. Quirk et al. There is no possibility of adding to the catalogue. and Ehrman base their classification on purely formal (syntactic) criteria and in this way arrive at exactly the same number of modal verbs. be + about + infinitive. and the modal auxiliaries do not have the inflection which ordinarily distinguishes third person singular from the rest. could. b. Vihla 1999:17-19). namely “need. some gradience. might. Semi-modals include marginal modals. i. At most they enjoy the status of mere auxiliaries of the future tense along with constructions such as be + to + infinitive. So there is cline between the central modals and the other verbal expressions of modality. ought to. and modal idioms. Schibsbye.

Thomson and Martinet (1968:135-143) distinguish between modal auxiliaries (can. Biber et al. and ought to as marginal modals. The first and the fourth characteristics serve to set off the modals from the auxiliaries be. and b. It is formally a full verb. need. Researchers increasingly believe that many of the semi-modals are showing signs of more modal behavior. have (got) to and be able to). lexical 182 .negated by not. Freebon (1987:75) talks about modals (the same verbs as Thomson and Martinet plus used to and had better) and semiauxiliaries (have to. It is a generally known fact that the central problem of a semantic investigation of any kind is directly connected with the achievement of two objectives: a. In previous studies need to has been grouped together with modal need. The aim of this investigation is to present a detailed semantic analysis of need to. but also with the fact that their semantics have not been easy to deal with. is one of these emerging modals. explained by the general conviction among traditional grammarians that every linguistic form must necessarily posses a great many meanings. have always received much more attention. namely. As can be seen. 2003. there are significant variations in the classifications used in relation to both the grammatical requirements and semantic criteria. need is a regular. they are considered to be two distinct modal markers in this study. and its various meanings/uses have not been systematically explored. should and have to. must. This behavior is still poorly investigated (Facchinetti et al. would. will. i. This might have to do with their rarity compared to the other modals of obligation and necessity. but it is usually. The tendency towards burdening textual elements with meanings having nothing directly to do with them might be. i. may. have and do. need and need to have been grouped together. Hargevik. need to. used to. (1999:489ff). be to. i. be bound to. discussed together with need. i. quite misleadingly. had better. it tends to describe them in terms of meanings which often turn out to be explainable by something in the surrounding context. amongst others. dare and used). as obligation is prototypically felt to come from a source external to the agent and these two markers have assumed to express internally motivated obligation. be about to. a central modal.e. The more common modals of obligation and necessity. Svartvik. could. shall and should) and semi-modals (need. plus need and dare) and semi-modal verbs (ought to.e. These two forms also differ in meaning. must. The analysis of the modal verbs provided in traditional grammar books is deficient in one major respect.e. grammaticalization.e. etc. I can mention. Modal need and especially semi –modal need to have received least attention of the modals of obligation and necessity. Krug 2000:4). a semimodal of obligation and necessity. might. In much of the previous research. The correct division of the meaning of a portion of the linguistic text among its constituent parts. The subject of this paper. and their origins as modal marker have been traced to Middle English. the following classification. As Warner informs us. in their treatment of the modals traditional grammarians usually provide little more than a list of modals each with a list of meanings and they display even less interest in trying to relate a systematic treatment of their semantics to the concrete facts of their syntax. It is clear that traditional semantic analyses never really come close to attaining either of the two goals. and Svartvik and Wright – classify dare. be going to. Hence. Evolution of NEED The word need comes from the Old English verb ”neodian” and noun “nead” (The Oxford English Dictionary 1989 (OED)). Especially the semantics of need to has been ignored. In brief. which may occupy both the first position (in case the verb phrase contains no modal verb) as well as the second position of the verb phrase.) Parrot (2000:219-239) divides modals into two groups: pure modals (the same verbs as Thomson and Martinet except ought. but there have been few studies concerning their inter-twined history or their present-day usage. ought. Hence the following sections include a discussion of modal need as well. of course. The assignment of the particular components of the meaning of the portion of the text to the particular constituents regarded as their sole exponents.

Fischer (1992:405). Need we escape? Needn’t he escape? He needed to escape.e. modal need has decreased in number in both Britain and America. the use of need to has increased a great deal especially in Britain: it is more common in FLOB than in Frown (cf. Quirk et al. British English seems to have caught up with the American variant so that need roughly shows the same proportions as to distribution in both varieties of English. To conclude. typically in the contracted form needn’t. These changes have not been adequately documented. favored by Shakespeare (Warner 1993:203). a shift from modal to catenative [2] usage can be noted in British English over the past 30 years. and “in the sixteenth century it starts to show modal characteristics” (Warner 1993:203). Table 1. Do we need to escape? Doesn’t he need to escape? In non-assertive contexts. I checked the use of need (to) in Shakespeare. Further support has been found by Leech (2003) and Smith (2003) in four matching written corpora. Table 1 describes the various uses. it is used in various personal and impersonal constructions in ME. Syntactic considerations In modern usage. the rise of need to is not only due 183 . The use of need to in mainly positive contexts is also a novelty. It is quite remarkable that in his usage – i. The use of personal need with an infinitive increased at least partly because of the loss of THARF (’need’) in the 15 th century. This is in line with Barber’s analysis (1997:178). The trend since Shakespeare has certainly changed direction. In thirty years.-interrogative He needn’t escape. is becoming rare. semi-modal need to can always be used. otherwise it is very rare (the OED. namely the British LOB (The Lancaster-Oslo/Bergen Corpus of British English and FLOB (The Freiburg-LOB Corpus of British English) and the American Brown and Frown [3]. as Smith (2003) points out. as the main verb construction is the most common one nowadays. in fact. When followed by an infinitival complement. In contrast. though it is used more in Britain. Mindt 1995:126). who cities the first clear OED example of auxiliary need from 1538. instances with need were mostly negative [1]. Biber et al. The irregular form need became common in the 16 th century. modal need. the ongoing trend towards main verb constructions has been detected in some recent corpus-based studies. quoting Visser (1963-73: § 1346). However. However. and it was. need takes a nominal complement in the vast majority of cases and thus clearly has the status of a lexical verb in PDE. On the other hand. ___________________________________________________________________________________________ Modal Main Verb Positive Negative Interrogative Neg. Taeymans 2004:223). In this way. 1985:138. need more and more seems to prefer the to-infinitive above the bare infinitive. at the end of the century which Warner and Barber identify as showing incipient modal behavior –modal constructions by far outnumber main verb constructions: the ration of plain to marked infinitives is approximately eight to one (Krug 2000:202). maintains that modal characteristics were already present in the late 14 th century. (1999:163) still finds modal need the predominant choice in the written registers of their LSWE corpus (The Longman Spoken and Written English Corpus) but the main verb construction is the more common type in conversation and the only option in American conversation. Krug (2000:202-203) detects a similar recent shift in spoken British English based on the British National Corpus (BNC). Whereas the situation in American English has remained rather stable. He doesn’t need to escape. modal need appears in non-assertive contexts. In these constructions need developed the irregular form need in 3 rd person singular of the present tense in place of needs or needeth. Just like the utterances with THARF. Having been impersonal in OE (Visser 1969:§1345). Uses of the modal and the main verb construction.verb in Old and Middle English.

Semantic considerations The theoretical framework for the empirical part has been mainly provided by Jennifer Coates’s work The Semantics of Modal Auxiliaries. the skirt and the periphery. Have to is considered to be more impersonal and lack the implication that the speaker is in authority. But the pragmatic interpretation is still inferable. and then in non-assertive contexts with modal need. since his/her hair might be too long. many sources simply point out that the two markers are almost synonymous or that in non-assertive contexts differences tend to be neutralized. The situation is. Linguists agree on the basic differences between must. Perkins (1983):62-63. though with some limitations. In such instances the directive element is provided by the context or the context of the utterance rather than the basic/lexical meaning of need to. The grammatical subject is typically first person plural or passivised third person. b. The traditional analysis leaves out the instances where need to expresses internally motivated compulsion. You must get a hair-cut. Perkins (1983:62-63) points out that if the above utterances with need to was said by a sergeant –major to a private. I. even if the subject is first person. must here instead of have to would imply self-obligation. Palmer 1979/1990:129. the speaker is primarily pointing out the constraint that the addressee’s own situation imposes on him/her: it is for his/her own sake that a hair-cut is needed. e. which resembles the distinction between need to and the 184 a. are objectives. This can be noticed well in an example with a first person subject: I’m afraid I have to go now.You need to get a hair-cut. This question will be further discussed in the next section. Smith 2003:259).to its increasing use in non-assertive contexts instead of modal need. the largest increase has take place in affirmative contexts where it might compete with must and have to. have to and need to (e. is said to express internal compulsion If I need to go now. Such compulsions. She applies the fuzzy set theory to the traditional concepts of root and epistemic meaning and divides the semantic fields into the core. the writer can downplay his/her own authority and claim that the action is recommended for the doer’s own sake. quite different. Leech (1971/1981:96) points out that there is certainly a difference in the quality of the constraint in the following sentences: (1) In the first example (1a) with must the speaker is clearly exerting his/her authority over the addressee. The few who have discussed it more have detected an opposition between external vs. the speaker would be appealing to his/her own sense of duty. the question whether there are utterances which can be interpreted as personal directives is disputable. As regards the distinction between need and need to. it would certainly be understood as an order. If the basic meaning of need to denies the speaker’s involvement. Need to. As mentioned before. on the other hand. Smith concludes that especially corpora of speech should be studied to illuminate this point. Leech 1971/1981:96. the speaker might have another appointment.linguistic studies provide insights into the rearrangement of the non-epistemic field (cf. Smith (2003:260-264) has found instances of the imposed obligation meaning. .g. so the instances report the need for action in a rather vague way.e. In the second example (2b) with need to. In analyzing examples she uses parameters that arise from the context and co-text (1983:36). Bybee at al. Some recent cross. Have to implies here obligation by external forces. since the speaker has no conscious control over them.g. internal sources of need. By using need to instead of must. I feel a compulsion which is felt to originate within myself. 1985:225. Quirk et al. These parameters can be used to distinguish the various meanings/uses of need to as well. van der Auwera and Plungian (1998). The utterances with must imply that the speaker is advocating a certain behavior. however. Linguists who mention this point suggest that need to can pragmatically acquire the force of an imposed obligation. if there is a clear authority structure between the speaker and the addressee. In contrast. i. 1994:177). I shall first consider need to in affirmative contexts and compare it to its likely rivals.

following the unidirectional hypothesis. Anyhow. need was called upon. This may well be due to the fact that its competitor need+ to infinitive seems to be gaining ground at the expense of the auxiliary. but is free to appear in positive affirmative constructions. i. it seems reasonably to assume that need especially occurred in negative sentences and that it became gradually associated with negation. 185 a. Perkins (1983:63) uses examples where needn’t is clearly the negative counterpart of must – the speaker is trying to exert his/her authority over the addressee – whereas don’t need to simply expresses the constraint the speaker thinks the addressee is feeling. words can acquire polarity sensitively and become thus more restricted in their usage. and even he has concentrated on modal need. the above described development seems to be in line with Heine’s observation (1995:46) – he found for German modals that the most conservative behavior is encountered if the modal occurs in interrogative rather than declarative utterances and if the modal occurs in negative rather than affirmative utterances. it may well push modal need further into the corner. I need to get some fresh air. Modal need focuses on “whether the conditions leading to the constitution of a real need are fulfilled” (1994:225). Full verb need to “evokes a need in and for itself. For instance. He claims that it did so because the modal must was able to express necessity. Although further diachronic research is needed. that has discussed the semantics of need and need to. If we look at the history of need. the instances of need to were not numerous. He would rather talk about the distinction in terms of non-real vs. you needn’t go to the toilet if you don’t need to. Consider. To conclude. non-assertive contexts are broader than that and also cover e. while there seem to be no restrictions on the usage of the catenative and lexical variants (1985:138). conditional and comparative clauses. of course. there is certainly a gap in the research concerning the semantics of need to: it has not been studied in detail by corpus-based methods. Therefore. by Duffley (1994) [4]. but cannot lose it.other modals of obligation in affirmative contexts. as the written corpora are from the 1960s. Besides. To fill this gap. and so it developed modal characteristics in analogy to the other modals.e. The slums need to be replaced by good housing. this statement seems to hold. etc. The question is. I will briefly touch upon the contexts in which need is used. and in the case of need to the semantic analysis is only suggestive. however. Because of the restriction to non-assertive contexts. how did modal need acquire polarity sensitive behavior? Why did it develop this polarity sensitive behavior? Well. In the beginning of this paper.g. Consider his examples: (2) Duffley does not attempt a quantitative analysis. whether the need stems from the internal dispositions of the subject (2a) or is imposed on the latter by external circumstances (2b)”. Because of this vacuum for absence of necessity. . He thinks that the subjective/objective distinction is prevalent but that it is not enough to describe the differences between need and need to. it expresses more or less the same notion of necessity in negative sentences. It was pointed out by Quirk et al that modal need is restricted to non-assertive contexts. The auxiliary use of need was never extended to truly affirmative sentences probably for the simple reason that the language could probably do without it (Jakobsson 1974: 62-63). In his article on the auxiliary need. clauses containing only or the semi-negative adverbs hardly and scarcely. I have found only one corpus-based study. I have mentioned that modal need is becoming increasingly rare. but could not express absence of necessity (it is not necessary that). Jacobsson makes a few very nice suggestions as to why need –originally an impersonal verb – was pressed into the role of a modal verb expressing necessity in the course of the ME period. b. real. for example. Although Quirk defines non-assertive contexts as “mainly negative and interrogative sentences” (1985:138). modal need has often been referred to as negative polarity auxiliary (Wouden:1996).

Biber. Duffley. I consider the present paper only as an initial study of the semantics of need to. These two modality markers have clearly different semantic profiles. Boyd. (1974). Journal of Linguistics 5. 2001) that there is a group of emerging modals appearing. Meaning and the English Verb. M. In non-assertive contexts. . However. Dossena. Harlow:Longman. need. The Meanings of the Modals in Present-Day American English. S. Lingua.). Agent-oriented vs. P. Charles (1993). Bern:Peter Lang. M. M.. Conrad. need to differs from need in the same way. London:MacMillan Bernd. (2003)..Finally. Kingston: Department of English. M. (Eds. Epistemic Modality: some Observations on German modals. 56 -63 Krug. Krug. (1999). Cambridge:Cambridge University Press. F. NOTES [1] Nagle (1989) suggests that the link between negation and modal marking might be due to the wide use of the subjunctive in subordinate clauses after negative verbs and negation in higher clauses in Old English. as it gives the impression that the speaker is appealing to the assumed needs of the addressee. & Finegan. Dury. P. J.. E. The only information provided for the Strathy Corpus is the following: Strathy Corpus of Canadian English. R. The semantics of Modal Verbs. Facchinetti. (1940). 94. i. G. In contrast. it obviously competes with must and have to. [3] The other matching ICAME corpora include The Brown University Corpus of American English (Brown) from 1961 and its thirty year younger counterpart The Freiburg-Brown Corpus of American English (Frown) from 1991). The semantics of the Modal Auxiliaries. Modality in Grammar and Discourse.(1994). Vaariation in Central Modals: A Repertoire of Forms and Types of Usage in Middle English and Early Modern English. and ought in nonaffirmative contexts.. J.. Berlin: Mouton de Gruyter Leech. M.e.. The Longman Grammar of Spoken and Written English. The Australian Corpus of English from 1986 and the Wellington Corpus of Written New Zealand English from the late 1980s.The auxiliary NEED. Strathy Language Unit. C. N. The English Language: A historical Introduction. R. M. (1971/1981). Queen’s University.. Berlin: Mouton de Gruyter. The Hague:Mouton and Co. needs to be explored. (1967).57-74 Coates. BIBLIOGRAPHY Barber. Emerging English Modals: A Corpus based Study of Grammaticalization. J. [2] Most grammars distinguish between 3 types of dare and need.. Amsterdam:Benjamins. Modality in Contemporary English (pp. & Palmer. Heine (1995). This might well explain the modal-like syntax for dare. Bybee & Suzanne Fleischman (eds. 4. The wider context of its semantic variation. 186 . NEED and DARE: The black sheep of the modal family. The Kolhapur Corpus of Indian English from 1978. R. Jacobsson. Jennifer (1983). Leech. [4] Duffley has based his article on the examination of dare and need in the Brown University (American) and LOB (British) and Strathy (Canadian) corpora of English.. and Throne.. Johansson. I fully agree with Krug (2000. Freeborn.. supplemented by examples from other sources. Need seems to be one of the negative counterparts of must in both root and epistemic meaning: its decline may be linked to similar uses and meaning with must. it seems to offer a more polite way of obliging than must.. In: Joan L. since need to so often appears in affirmative contexts where the obligation interpretation is inferable. A Course Book in English Grammar. Mindt considers dare and need followed by a to-infinitival complement to be catenative verbs (Mindt: 1995). London:Croom Helm. G. Bengt. Linguistic Insights..223-240). 213-243 Ehrman.. London: Longman. blend and lexical verbs. Facchinetti. &Lima. need to clearly resembles the other semi-modal have to with a different kind of subjective meaning in root instances and still only a few epistemic instances.. modal. (2000). Fries. both from a diachronic and a synchronic viewpoint. (2002). New York:Appleton –Century-Crofts Gotti. Hence. English Studies 55. D.). American English Grammar. pp. S. (1987). D. (1969).

Modal Expressions in English. Dublin.. In Mindt. W. 1990).. (1968). R. but there is clearly a gap in research on its semantics. M. F. (1983). Modality and the English Modals. Previous corpus-based studies indicate that its overall usage has increased. (pp. An Empirical Grammar of the English Verb: Modal Verbs. Cambridge:Cambridge University Press. Leech. Quirk. V... Amsterdam:Rodopi Visser. A. M. 2nd edition. & Svartvik. Smith (Eds. 66. A practical English Grammar. (3vols. (2003). (2004). London:Longman Parrot. (1996). (1985). Based on the findings of research conducted in this field. S. (1990). (1965). The English Verb Auxiliaries. Languages and Computers: Studies in Practical Linguistics. 2 nd edition.V. Horobin &J. A. I will try to demonstrate that NEED TO covers all the possible meanings/uses. F. From Etymology to Pragmatics: Metaphorical and Cultural Aspects of Semantic structure. F. In C. of a modal of obligation and necessity. 28. 79-124 Vihla. English auxiliaries: Structure and History. Greenbaum. Three Modal Verbs. Providence. Strang. London:Frances Pinter. I decided to investigate in this paper the evolution. G. J. Cambridge: Cambridge University Perkins. Ton van der. D. Grammar for English Language Teachers. Linguistic Typology. E. and Martinet. 187 . G. Kay. This paper explores the various meanings and uses of one of the English semi-modals: NEED TO. both root and epistemic. Palmer . (1999). Taeymans. Oxford: Oxford University Press. (1993). Modality of the move: The English modal auxiliaries 1961-1992.. this claim has subsequently been employed in the linguistics literature as an argument for the position that English modal verbs are polysemous (Sweetser..). Cambridge:Cambridge University Press. Twaddell. The English Verb. Modality’s semantic map.. A number of researches have claimed that root meanings are acquired earlier than epistemic ones. B. (1969).F.Leech. London:Longman Palmer. London:Edward Arnold Publishers Sweetser. A comprehensive Grammar of the English Language. A. Wouden. (1974/1988).. R.. Berlin:Cornelsen. Paper given at the conference The Germanic Verb. Rhode Island: Brown University Press Van der Auwera. London:Longman. Medical Writing: Modality in Focus. M. 2. DARE and NEED in British and American present-day English. M. (2000). S. Leiden:Brill Warner. (1998). (1995). pp. New Perspective on English Historical Linguistics.. Cambridge Studies in Linguistics. current status and future developments of this verb as well. An Historical Syntax of the English Language. Modern English Structure. 215-227) Thomson.. J& Plungian.). (1979/1990). (1963). ABSTRACT The set of English modal verbs is widely recognized to communicate two broad clusters of meanings: epistemic and root modal meanings.

Expresiile de acest fel sunt atât de cunoscute şi de întrebuinţate de către vorbitori. Meillet oferă mai multe mostre de migrări de cuvinte dintr-un grup social către masa de vorbitori. Sperber localizează cauzele mutaţiilor de sens la nivelul psihologiei individului. E oferit un exemplu sugestiv: după primul război mondial. poalele muntelui. care au avut şansa de a se generaliza. în mod suplimentar. forţa emoţională declanşată de un eveniment sau un sentiment puternic. au apărut sintagme (catachreze) precum piciorul mesei. Din astfel de asociaţii. studii istorice despre tranziţiunea sensurilor (1887). ci prin uitarea sensului originar. o concepţie peiorativă faţă de slab). asupra metaforei. ci explicaţiile sale derivă constant din adaptarea la cercetarea lingvistică a unei influente teorii psihologice: psihanaliza din versiunea ei clasică. în cercetările lui Bréal sau Şăineanu. în vedere. cu cât se observă tendinţa migrării cuvintelor sau expresiilor din vocabularele speciale către lexicul fundamental. Putem aminti în acest context şi lucrarea filologului şi lingvistului român Lazăr Şăineanu. Alături de analogie lingvistul român consideră că o altă explicaţie a schimbării. Bréal atrăgea atenţia că majoritatea metaforelor pun în valoare un simţ al expresivităţii. în concepţia lui Sperber. Sensul primar al cuvântului era însă ‘paralitic’. explicaţii psihologice: asociaţii metaforice. De exemplu. Tot prin uitare este explicabilă şi tranziţia de la sensul arhaic al cuvântului slăbănog. 1992: 36). Universitatea din Craiova ROLUL PROCESELOR DE METAFORIZARE ÎN MUTAŢIILE DE SENS 1. Continuator al tradiţiei psihologiste în semantică. formulată de Freud. El nu-şi construieşte teoria pe concepte elementare ale psihologiei (cum ar fi uitarea sau analogia). Cuvântul românesc şugubăţ – arată Şăineanu – are sensul de ‘glumeţ’. în mod convingător. braţul (gurile) fluviului.Factorii lingvistici şi extralingvistici ce determină mutaţiile semantice. comun mai multor colectivităţi lingvistice. încât rar se întâmplă ca cineva să-şi mai dea seama că la origini ele sunt. desigur. în mod special. Slăbănog are azi semnificaţia ‘slab’ (dar exprimă. O originală teorie semantică a propus Hans Sperber la douăzeci şi cinci de ani după apariţia studiului lui Meillet. În raport cu cercetările lui Bréal sau Şăineanu. metafore. Ca şi Bréal. evident. ce resurse bogate pentru mutaţiile de sens se găsesc în procesele “uzuale” de metaforizare. la sensul său de astăzi. Studiul lui Bréal arată. De asemenea. din jargonul actorilor (Ionescu. ‘pus pe şotii’. intitulată Încercare asupra semasiologiei limbii române. ‘asasin’. O ruptură atât de profundă între sensul actual şi cel vechi nu poate fi explicată prin analogie. este uitarea. Explicaţia sociologică nu exclude însă. expresiile metaforice a-i face cuiva o scenă sau jocuri de culise provin. Şăineanu caută o explicaţie pentru mutaţiile de sens în analogie (adică metaforă). metaforele poetice. O parte din modificările de sens pe care Meillet le explică prin factori socio-lingvistici primeau. Lingvistul francez nu are.Ana Maria TRĂNTESCU. Prima o întăreşte pe cealaltă fiindcă o schimbare semantică este cu atât mai probabilă în direcţia restrângerii sau lărgirii (şi deci posibilitatea unei asociaţii metaforice este cu atât mai mare). explicaţia psihologică şi nici invers. puterea explicativă a teoriei lui Meillet este superioară. Sperber distinge două direcţii ale mutaţiilor de sens: expansiune şi atracţie (sau magnetism). de fapt. Bréal consideră că efectul semantic al unei metafore este o schimbare bruscă a sensului. sau invers. în 188 . acest sens fiind conservat de traducerea românească a Bibliei. Dintre aceşti factori. Lingvistul francez Michel Bréal analizează în lucrarea Essais de sémantique (1897) factorii ce determină mutaţiile de sens. Dar sensul originar al cuvântului era altul: ‘ucigaş’. Bréal se opreşte. La baza schimbărilor de sens stă. Marele lingvist francez Antoine Meillet publică în 1905 un amplu articol intitulat “Cum îşi schimbă cuvintele sensul”. ci acele asociaţii metaforice pe care le poate face orice vorbitor obişnuit.

sunt folosite (în contextul eroic al poemului) pentru călătorii aventuroase şi în război. În lumina acestor exemple. Leech (1990:37-39) numeşte metafora fuziune conceptuală (conceptual fusion). ci şi altor părţi de vorbire. metafora este mijlocul prin care creatorul ei îşi ia “revanşa” pentru stereotipia limbii. Ca instrument principal al imaginaţiei poetice. regula transferului metaforic este mai cuprinzătoare decât altele. Deschiderile largi ale viaductului sunt într-adevăr asemănătoare cu deschiderea ferestrei unei case şi sunt percepute ca atare de copii. la origine. Metafora nu putea veni. ce i se pare fundamentală. erau denumite. aşadar. Aceste denumiri “piezişe” sunt efectul unei frici instituţionalizate care a dus la întrebuinţarea altor cuvinte pentru a indica obiectul forţei emoţionale. Prezentând cele două concepte simultan. ca imagini suprapuse. Situaţii analoge se întâlnesc în cazul denumirii nevăstuicii în română. nedându-şi seama de deviaţia produsă. Regulile transferului de sens (de exemplu reguli ce ne permit folosirea cuvintelor în sensuri noi. În cele mai multe cazuri această regulă operează şi o violare a restricţiilor de selecţie. Teoria lui Sperber intenţionează să explice. Se spune că recunoaştem un caz de polisemie dacă există o legătură între sensuri. aceeaşi origine. Prin puterea ei de a reorganiza legăturile conceptuale. reprezintă un mijloc important de combatere a jargonizării. corabia pe apă. Două sensuri sunt relaţionate istoric dacă au etimologie comună. s-a observat că cel puţin o parte din popoarele indoeuropene au substituit prin expresii metaforice numele vechi al ursului. neglijând criteriul funcţiei. dacă sunt relaţionate. Dintre regulile de transfer semantic. Autorul aduce drept exemplu un vechi poem anglo-saxon în care expresia mere-hengest ‘armăsar de mare’ este folosită ca metaforă pentru corabie. din forţa emoţională pe care această invenţie a putut să o producă asupra soldaţilor. Folosind capacitatea sa generalizatoare. femeile cu mulţi copii. armăsarul se deplasează pe pământ. în glumă. Fenomenul ilustrează aici un caz de expansiune. Metafora şi reorganizarea conceptuală G. Legătura dintre cal şi corabie constă în conotaţii comune: atât caii cât şi corăbiile transportă persoane dintr-un loc în altul. osificării (bony-structured concepts) şi a clişeului lingvistic. iar medved înseamnă. Aceste cuvinte revelează totodată intenţia omului de a se împrieteni cu animalul şi de a evita prejudiciile răzbunării lui (Ionescu. în rusă. 189 . această trăsătură universală a poeziei. metaforice) sunt analizate de Leech în cadrul mai larg al regulilor lexicale răspunzătoare de caracterul creativ şi generativ al limbii. Leech (1990:38) consideră că alături de oximoron. trecând peste diferenţele [+animat] [– animat]. Prin această metaforă. Diferenţa dintre metaforele poetice şi cele realizate de copii constă în faptul că poetul e familiarizat cu aceste categorii instituţionalizate şi e conştient de abaterea de la normă. conform teoriei lui Sperber. metafora poate realiza un efect comunicativ dincolo de barierele limbii. Este cunoscut că mitraliera reprezintă una dintre invenţiile de tehnică militară pe care le-a adus primul război mondial. bear înseamnă cafeniu. dar copilul le ignoră. Are un efect eliberator. amândouă metaforele se bazează pe analogia vizuală. Bear înseamnă în engleză urs. Astfel. iar corabia nu. metafora.franceza colocvială s-a înregistrat apariţia expresiei mitrailleuse d’enfants. Dar. copilul îşi construieşte metafora pe asemănarea fizică. Leech citează două exemple: descrierea unui viaduct de către un copil drept window-bridge şi a lunii ca that shilling in the sky. acelaşi lucru. Leech consideră că regulile transferului semantic pot aduce lumină şi în mult disputata problemă a demarcaţiei dintre omonimie (două sau mai multe cuvinte având aceeaşi pronunţare şi/sau formă grafică) şi polisemie (un cuvânt cu două sau mai multe sensuri). 2. decât din direcţia limbajului militar şi s-a născut. franceză (bellette ‘frumuşica’) sau portugheză (doninha ‘domnişoară’). condiţiile tabuului lingvistic. Nu e surprinzător faptul că limbajul copiilor produce multe exemple de “greşeli” ce se dovedesc a fi. iar medved ‘mâncător de miere’. 1992: 38). surprinzătoare metafore. pe care limba îl consideră cel mai important. deoarece cuvântul care indică existenţa unei forţe emoţionale este utilizat şi în raport cu alte fenomene. prin conceptul de magnetism. deoarece se poate aplica nu doar substantivelor. poetul dizolvă toate criteriile lingvistice cruciale ce definesc separarea lor: armăsarul e animat.

oamenii văd adesea o legătură metaforică între ele şi îşi adaptează înţelegerea cuvintelor în funcţie de aceasta. devenind o definiţie separată a cuvântului respectiv. 1990:227-230). Totuşi. Sunt analizate cuvinte ca pâine. în mod virtual. Veche eare (cf. cât şi cel figurat realizat prin metaforă (Morier. rezultând dintr-o convergenţă accidentală de forme. arătând că trebuie făcută distincţia dintre o expresie „aclimatizată” şi metafora “moartă”. ca sinonim pentru persoană şireată. Următoarea etapă este pierderea de către vorbitori a sentimentului analogiei. în special. când forme nerelaţionate istoric sunt simţite de vorbitor ca fiind legate psihologic. din crane ‘cocor’ (Leech. înţelegem că e şireată ca o vulpe. capacitatea de a surprinde. atunci când nu se mai simte absolut nici o legătură între cele două sensuri. derivat probabil printr-o metaforă vizuală. D. Latină acus. în istoria unei limbi. O metaforă devine “moartă” printr-un proces de pietrificare (petrification). şi metaforele. 190 . Cruse analizează metafora “moartă” în Lexical Semantics (1987). Se pot cita. Metaforele moarte O metaforă “moartă” este definită de G. cum ar fi regula transferului metaforic. Metafora este cu adevărat “moartă”. fiind parte a competenţei lingvistice. prospeţimea. ca unele forme legate istoric să nu fie legate şi din punct de vedere psihologic. Leech arată că două sensuri lexicale sunt legate din punct de vedere psihologic dacă vorbitorul este capabil să postuleze o legătură între ele prin intermediul regulilor lexicale. Există mai multe etape ale acestui proces: prima etapă. Leech drept o metaforă ce a suferit un proces de completă asimilare. putând fi găsită şi în dicţionar (de exemplu hit folosit în sensul de ‘cântec pop de mare succes’). reprezintă recunoaşterea neputinţei manifestate în limbă.sau dacă un sens poate fi derivat din altul. Astfel. Această definiţie îşi trage substanţa din recunoaşterea faptului că regulile lexicale au realitate psihologică. Latină aceris). Acestea sunt dovezi ale unei bogate imaginaţii şi ale unui spirit inventiv impresionant. ‘ear’ Engl. cuvintele îşi extind şi îşi schimbă sensurile. Se întâmplă însă. ceea ce din punct de vedere istoric este omonimie. A. şi de asemenea din recunoaşterea că interpretarea termenilor lexicali existenţi este funcţie de regulile lexicale. acoperind atât sensul lor propriu. Morier aduce drept exemple pentru combaterea opiniei lui Bally. ca şi crearea noilor termeni. nu ne referim la culoarea părului. astfel două exemple: ear (‘organ auditiv’ şi ‘spic de grâu’) şi weeds (‘buruieni’ şi ‘haine de doliu purtate de o văduvă’). în general. inclusiv din argou. atunci când spunem despre o persoană că e o vulpe. un mare număr de expresii metaforice. Morier combate ideea formulată de Charles Bally (1951:197-198) conform căreia figurile. Metafora nu poate fi separată de explicarea formală a structurii conceptuale şi logice a sensului (Leech. Transferul semantic prin metaforă sau metonimie este printre cele mai importante mecanisme prin care. 1989:725). Dacă o metaforă e folosită foarte des. Rolul important pe care îl joacă metafora în istoria limbilor şi în îmbogăţirea vocabularului este evidenţiat de H. încă se mai poate percepe legătura dintre sensul propriu şi cel transferat. Veche woed – ‘garment’ weed ‘plantă sălbatică nefolositoare’ weeds ‘haine de doliu’ Totuşi. aceris). În ambele cazuri etimologiile celor două sensuri sunt diferite: ear ‘organ auditiv’ ear ‘spic de grâu’ Engl. Veche ear (cf. astfel încât vulpe e simţit. cap. Există şi cazul invers. 3. se reinterpretează în contextul englezei contemporane ca un caz de polisemie. îşi pierde savoarea caracteristică. în nici un caz de neputinţă (Morier. H. 1990:227). Un exemplu ar fi crane ‘macara’. flacără cu componentele lor semantice. ‘husk’ Engl. Veche weod – ‘weed’ Engl. Morier în Dictionnaire de poétique et de rhétorique (1989). 1989:724). două sensuri sunt legate psihologic dacă vorbitorii le simt intuitiv legate şi tind să presupună că e vorba de diferite folosiri ale aceluiaşi cuvânt. inevitabilă pentru o metaforă instituţionalizată este limitarea comparaţiei de către convenţie. De exemplu.

Ele pot fi. D. 1987:42): a. nu este complet pierdută. De exemplu: piciorul mesei. Goatly urmăreşte felul în care apartenenţa comparantului la o anumită clasă de cuvinte are consecinţe asupra interpretării metaforice şi cum procesele derivaţionale de formare a cuvintelor sunt folosite pentru a produce lexicalizarea metaforei. În ciuda diferenţei dintre expresiile idiomatice şi metaforele “moarte”. Inactivitatea lor este mai pronunţată când formele derivate au fost folosite atât de frecvent. Astfel. We shall have no stone unturned in our search for the culprit. În finalul demonstraţiei sale. în sens metaforic. Datorită lipsei lor de transparenţă şi a rigidităţii sintactice. Goatly consideră că există un ansamblu de caracteristici ce exprimă tranziţia de la cele mai puţin active metafore (“moarte” şi “adormite”) până la cele mai active. Asemenea metafore sunt „slăbite”. Metaforele inactive devin lexicalizate. deci. Catachreza Catachreza (<lat. În catachreză se atribuie înţelesul unui cuvânt altui cuvânt cu sens apropiat. braţul fotoliului. Totuşi. angel/angelic se observă că formele sufixate dau o proporţie mai mare de sensuri metaforice decât substantivele din care derivă. Ultimele se împart la rândul lor în “obosite”. Autorul observă că V-terms adverbiali şi prepoziţionali sunt în general mai greu de recunoscut ca metafore şi au mai puţină forţă faţă de cei verbali şi adjectivali. care la rândul lor nu au forţa celor substantivali. Comparantul (vehiculul – V-term în terminologia lui Goatly) poate fi orice parte de vorbire. ‘abuz’) este figura de stil caracteristică prin folosirea. prefixarea sunt folosite pentru a lexicaliza metaforele şi a le încorpora într-un sistem semantic. Traducerile literale sunt posibile cu metaforele “moarte”. b. – metaforă moartă We shall look under every stone in our search for the culprit. 1998: 84). De-a lungul timpului. adică dobândesc un înţeles convenţional secundar şi îşi găsesc locul în dicţionar. schimbările morfologice – sufixarea. Katachresis. în timp ce expresiile idiomatice se dovedesc a fi intraductibile. metaforele facilitate de procesele derivaţionale sunt predestinate la inactivitate şi la o moarte timpurie. Goatly explică acest fenomen prin faptul că grupurile substantivale scot la lumină foarte bine nepotrivirea (clash) dintre referinţa convenţională şi cea neconvenţională. – metaforă revitalizată. sensuri ce erau profund metaforice au devenit convenţionale şi dependente de decodarea semantică. ele au anumite trăsături comune. revitalizate prin înlocuirea lor cu un sinonim sau o parafrază (Cruse. Autorul demonstrează că lexiconul este plin de metafore inactive ce formează reţele prin care conceptualizăm abstracţiunile în termeni concreţi. Probabil că majoritatea expresiilor idiomatice au fost la început metafore. comparanţii substantivali sunt mai uşor de recunoscut şi pot fi mai bine supuşi unei interpretări semantice decât comparanţii ce aparţin altor clase. Metaforele “moarte” au o anumită rigiditate sintactică. aripa clădirii. Astfel. pentru a denumi un obiect ce nu are denumire proprie. în sensul că sunt mai puţin observabile şi nu dau naştere la interpretări interactive. 4. 191 . a unui cuvânt. Goatly (1998:31) analizează distincţia dintre metaforele active şi inactive. Cruse consideră că metaforele “moarte” sunt unităţi lexicale minimale. “adormite” şi “moarte” cu opţiunea că acestea pot fi “îngropate”. gura de metrou etc. orice modificare la nivel sintactic poate aduce la viaţă metafora: He has one foot in the grave şi One of his feet is in the grave. legătura cu metafora “vie”. Catachresis <gr. încât au devenit lexicalizate (Goatly. În exemplele: dirt/dirty. ci doar o simplă consultare a dicţionarului. Goatly arată că procesul derivării lexicale este strâns asociat cu transferul metaforic al sensului.Interpretarea ei nu mai necesită “activarea” strategiei metaforice. autorul subliniază că deoarece principalul motiv al formării de noi cuvinte este umplerea golurilor lexicale. deci cu sensul propriu al cuvântului respectiv.

trebuie să consume aşadar. precum şi între figuraţia din prima. constatare în care se alătură două dintre cele mai neaşteptate perspective. considerând-o “doar o uzanţă. unde folosirea respectivă este cerută de absenţa oricărui termen propriu). catachreza sinecdocei şi a metaforei. Lucian Blaga descrie metaforic graniţa dintre metaforă şi catachreză: “Suveica. distanţe când mari. Această pseudo-identitate dintre cele două figuri. Vom avea. Pe de altă parte. cadrul conceptual al comparaţiei. că aceasta din urmă ar fi deci o etapă a procesului metaforic. În concluzie. Catachreza este definită ca folosirea unui cuvânt înrudit sau asemănător. o metaforă exagerată sau forţată. feuille ‘frunză’. Astfel chiar Hugh Blair vede “golurile din limbă” umplute prin transferuri catachretice. 1981: 59) arată că această figură “domneşte. considerând că metafora începe prin a fi catachreză. transformând figura respectivă într-un element esenţial al regenerării limbajului. spre exemplu. Mai mult (deşi Quintilian. dar inexact. Avădanei (1994:30-31) consideră că diferenţele dintre catachreză şi metaforă sunt nivelate. ce poartă firul între termenii unei metafore. cele mai mari aparţinând catachrezei. în locul celui folosit de obicei într-un anume context. avea să fie păstrată până la cele mai recente dicţionare de termeni retorici. metafora. pe când metafora– catachreză cuprinde în domeniul ei totul până la interjecţie. când mai mici”.” Prin catachreză înţelegem orice trop care a devenit o uzanţă impusă şi necesară.Fontanier (1977: 185) neagă catachrezei statutul de trop. Metafora-figură abia dacă ajunge la adverb. această rudă săracă sau precursoare primitivă a mai frumoasei şi mai elegantei metafore. Concluzii Ubicuitatea metaforei în existenţa noastră explică rolul central pe care îl ocupă între tropi. Cicero aduce în discuţie relaţia dintre metaforă şi catachreză. cel puţin în prezent impusă. distingea între un translatio al metaforei şi un abusio al catachrezei. Du Marsais ([1818]. trei specii diferite de catachreze. dacă nu totdeauna primitivă. “se abuzează” de cuvinte dându-le o altă semnificaţie. într-o privinţă. El o defineşte drept o deviaţie pe care anumite cuvinte o fac de la prima lor semnificaţie. Autorul acordă un interes deosebit catachrezei metaforei. descris de Marc Bonhomme (1998: 90-91). întărită de Quintilian. asemănării sau analogiei şi care ameninţă însăşi distincţia dintre propriu şi figurat. abuzul şi exagerarea presupuse de catachreză au fost interpretate ca pericole pentru siguranţa comunicării prin intermediul limbii. provenind dintr-una din cele trei mari specii pe care le-am identificat: metonimia. abuzive”. unde s-ar putea folosi şi un alt termen existent pentru funcţia respectivă şi necesitatea din a doua. Parcă prelungind această idee. un arhetrop al deconstrucţiei care forţează uneori nepermis de mult. consideră catachreza ca figură destabilizantă sau destabilizată. P. susţine Fontanier. Prin capacitatea sa de a opera reorganizări conceptuale. 1971). în care se adună “alăturări prea îndrăzneţe. sinecdoca. cu alte cuvinte. într-o oarecare măsură. ca trei mari specii sau ca trei genuri de figuri de semnificaţie: catachreza metonimiei. Autorul arată că. în consecinţă. orice trop care rezultă dintr-un sens pur extensiv. Derrida în “La mythologie blanche” (Poetique 5. 5. un rol determinant în evoluţia lexicului. putem spune că evoluţia metaforelor este tipică pentru procesul evolutiv al figurilor de stil. cum o numeşte Hugh Blair în Lectures on Rhetoric and Belles Lettres (1783) aproape că a ajuns să o înlocuiască în funcţia de prototip al figurilor. pentru a lua o alta care are oarecare legătură cu cea dintâi. aşa că se poate continua pe calea reducţionismului cu două încorporări utile: metafora conţine comparaţia şi catachreza. metafora are. în funcţie de vitalitatea lor sau de gradul lor de uzură. deoarece. de asemenea.Retorii antici i-au dat această denumire. asupra tuturor celorlalte figuri” şi de aceea îi acordă un deosebit interes în tratatul său. ‘foaie’ se spune prin extensiune sau imitaţie despre lucrurile care sunt plate şi subţiri (ca frunzele plantelor). figurile se clasifică în trei categorii: 192 . este ceea ce se mai numeşte şi extensiune: de pildă.

figurile încremenesc. Bucureşti. to language. Bally. Figurile convenţionale. P. Bonhomme. Opere alese. Andrew (1997). Figurile lexicalizate. figurile se banalizează. Trecând din discursul particular în lexic. Meillet.a. (Introducere de Maria Hetco). i. A Linguistic Guide to English Poetry. Figurile de invenţie născute într-un discurs particular se remarcă prin originalitatea. Paris : Presses Universitaires de France. Henri (1989). Despre tropi. César. ştiinţa semnificaţiilor” în France de semantică. Figurile limbajului. Figures follow a certain evolution from the individual discourse. În această etapă. E vorba de fapt de o “defigurare” a figurilor lexicalizate. Quintilian (1974). Ştefan (1994). The role of tropes. îşi pierd savoarea. Le figure clés du discours. Geneza metaforei şi sensul culturii. Arta oratorică. “Încercare de semantică. figurile sunt absorbite de limbă pentru a îmbogăţi vocabularul. Cicero (1973). Bréal. “La mythologie blanche” în Rhétorique philosophie. Charles (1951). Geoffrey (1966). 193 . in lexical evolution has been studied since ancient times. finally. force and savour in language. London. iar aceste noi sensuri obţinute prin metaforizare sau metonimizare. La început a fost metafora. Traité de stylistique française. London. The Study of Meaning. Bucureşti : Editura Univers (Prefaţă de Maria Carpov). Leech. in lexical evolution. poétique. Geoffrey (1990). devin rigide. Blaga. Toate figurile debutează astfel. figurile lărgesc sensul cuvintelor. încetează să mai fie indivi-dualizate şi devin comune multor locutori. A. also. Leech. Morier. Linguistics and The Figures of Rhetoric. Geoffrey (1969). c. libertatea de funcţionare şi puterea lor sugestivă. David. Emil (1992). Jacques. London. dar multe sfârşesc prin a se uza. Du Marsais. căpătând o dimensiune socială. Ionescu. acoperind noile realităţi. Într-un stadiu final. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Avădanei. V. Lucian (1994). Dictionnaire de Poétique et Rhétorique. Geneva-Paris : Georg et Klincksieck. Leech. Bucureşti: Editura Minerva. (1986). Derrida. especially of metaphor. Paris : Seuil. Michel (1976). Vol. devin stereotipuri. Given its ubiquity. Routledge. Cruse. Editions du Seuil. de exemplu. 36-46. Bucureşti : Editura Univers. “Cum îşi schimbă cuvintele sensul” în France de semantică. Lexical Semantics. P. Bucureşti. Figures of speech bring clarity. pot fi găsite în dicţionare. Antoine (1976). Goatly. Metaphor can be considered a conceptual fusion and the main way of fighting against rigid forms and jargonization. b. Cambridge: Cambridge University Press. London : Penguin Books. the metaphor has a central place among the other rhetorical figures and. Bucureşti: Editura Univers. ABSTRACT A real research in the vocabulary field must take into account the study of tropes which influence the changes in meaning. (1971). Bucureşti : Editura ALL. Semantics. Bucureşti : Editura Humanitas. Îndeplinesc doar o funcţie denotativă. Marc (1998). Pierre (1977).e. from the figures of invention to the conventional figures (stereotypes) and. The Language of Metaphors. Figurile lexicalizate se confundă cu vocabularul curent. to the lexicalized figures completely integrated in the vocabulary. Manual de lingvistică generală. În procesul unei îndelungate folosiri. Fontanier. The changes in meaning can often be explained by metaphorical processes. Iaşi : Editura Virginia. Chesneau ([1818] 1981). 76-90.

From this point of view idioms present a threefold unity of the semantic. The metaphoric nature of an idiom accounts for its idiomaticity which is understood as the unpredictability of the meaning of the whole from the literal meanings of the constituent parts. then undergo figurative extension and finally petrify [1]. However.Ümit Öz. The common assumption.feel like sth/doing sth . then. Universitatea de Stat din Moldova DEFORMATION OF IDIOMS ON THE STRUCTURAL LEVEL Idioms have always been 'a pain in the neck' for linguists trying to account for everyday language behavior when it is used in its basic function . as a linguostylistic device aimed at enhancing the expressivity of speech. is that in spite of the fact that structurally idioms are polylexemic compositions and have a formal identity with the syntactic pattern of a free combination of words. In spite of the fact that structurally idioms are polylexemic compositions and have a formal identity with the syntactic pattern of a free combination of words. semantically they have long been viewed as indivisible units of meaning. For example. 194 .to think that one would like (to do/have) sth. not to care/give a damn (about sth/sb) .to want (to do) sth. the elimination of the necessary ones or the change of their order within an idiomatic phrase are impossible and may result in an ordinary syntactic structure. The actual usage of idioms in speech is not conditioned by arbitrary rules which are a matter of convention but are often 'motivated by people's understanding of the conceptual structures underlying idioms. the recent research has proved that linguists have their intuitions about the semantic analysability of idioms which play an important role in determining their syntactic productivity and lexical flexibility. let sb/sth drop . For God's/goodness '/Heaven's. 2.and not to spend a queen's redemption. In contemporary linguistics this kind of idiom usage is variously designated as 'nonce variation'. hint Another very important feature of an idiom is its syntactic stability which is demonstrated by a specially designed set of syntagmatic and paradigmatic tests aimed at specifying the restrictions in the syntactic behaviour of idioms as opposed to non-idiomatic word sequences.to do or say nothing more about sth/sb. sake. take a . substitution test is called upon to show the impossibility of replacing a component of an idiom by another word without destroying its idiomatic meaning unless it is the case of normal accepted variation: to spend a king's ransom . There are other tests which are meant to show that adding of new components. semantically they are isolated and present one unit of meaning which is roughly equivalent to simple literal paraphrases as the following ones drawn from "Catcher in the Rye": 1. 3. 'deliberate transformation'.a means of communication. 'occasional use' or 'deformation' and is usually regarded as something made for the nonce.not to care at all. According to the traditional theory of idiomaticity idioms are seen as 'dead metaphors' 'the end point of the process of idiomatisation. by which word combinations first establish themselves through constant reuse.to understand and do what has been indirectly suggested. etc. structural and functional invariants being in the state of uneven balance with one of them playing the leading role.

The numerous contextual realisations of the sentence idiom 'one man's meat is another man's poison [1] show how the phrase could be adapted to express the speaker's meaning: 'one man's rubbish is another man's treasure'. According to the same dictionary the favourable and unfavourable nouns may be reversed. regular lexical units. etc. Discourse realizations of the idiom 'a/the skeleton in the cupboard' (the American variant . it will be seen. All these deformations are made up in accordance with the structure of the idiom which is not altered regardless the fact that some additional components are embedded in it.e. Swan Song). especially by Russian linguists. that the contradiction between the semantic integrity of the whole and formal independence of its parts. contain 'the same comment on the variability of human judgement or taste'. Smirnitsky A. while 195 . It was the skeleton in his house and the family walked by it in terror and silence (W.Restrictions to syntagmatic changes go hand in hand with paradigmatic limitations. cannot but influence their discourse peculiarities. 'Skeleton' is used to refer to the idea of something of which somebody is ashamed and which is kept secret. the deformational deficiency of idioms which block the use of idiom constituents as normal.I. 'one woman's ideal husband is another woman's pain in the neck [1]. It should be noted that the changes of the structural invariant of an idiom is often accompanied by a certain shift in its functional orientation which in contrast with that of the original one in contemporary English may imply a humorous or facetious use. 'one man's superstition is another man's religion'. These examples clearly demonstrate that speakers manipulate the components of the idiom 'skeleton' and 'cupboard' rather than the phrase itself arranging them at their will within a sentence in different ways with the words 'skeleton' and 'cupboard' standing out as the key words which constitute the idiomatic meaning of the idiom. 'students will be students' follow the structural model characteristic of the original idiom ('boys will be boys') which makes it possible to relate them to it. The idioms are believed to be very well-known to all speakers of English who can easily establish the necessary links between them which eventually ensures the proper apprehension of the text. i. had remained quite ignorant of the skeleton in Soames' cupboard (J. pointed out that although the structural separability of the constituents of an idiom is purely formal and they cannot be regarded as words of full value there is every reason to believe that they remain 'potential' words'. Vanity Fair).His kicking (of) the bucket was quite unexpected). as Oxford Dictionary of Current Idiomatic English states. to kick the bucket . Thus. For some idioms deformation presupposes an entire replacement of the components with its structural pattern remaining the same. Galsworthy.'a/the skeleton in the closet'} also show how the linguistic convention may give a new semantically independent status to a former component of an idiom. which is the basic characteristic of all idioms. As for the content of these phrases they all. Thackeray. However. it has always been felt.a playing of a waiting game. Phrases 'girls will be girls'. The majority of contemporary uses of this idiom are the result of the restructuring of its components deliberately made by the user of the language: Michael. the deformational deficiency of an idiom may consist in blocking passive deformation (hit the ceiling does not allow the passive construction the ceiling is hit or in the case of keep tabs on sb tabs are kept on sb would be valid variant) or blocking nominalization deformation (to play a waiting game .

It is the people's awareness of the systematic contribution idiomatic components as individual lexemes make to the overall figurative interpretation of idioms that determines. The Principles of Language Study]. Discourse realizations of the idiom 'ride for a fall' show how the linguistic convention may give a new semantically independent status to a former component of an idiom. of the idiom 'hit the sack" or 'hit the hay' meaning 'to go to bed' may be regarded as its variant uses because the both variants retain the basic semantic concept of the word 'bed'. for example. We have occasion to note that the principle suggests the inadvisability of killing too many birds with one stone.'cupboard' is a metaphoric reference to the possible place the secret is being kept. both of them claim to kill innumerable birds with one stone. 'Fall' is used to refer to a risky act which makes disaster likely. Speakers are claimed to be aware of the fact that 'spill the beans' is semantically analysable because 'beans' is processed by the speaker as 'an idea' or 'secret' and 'spill' . Recent linguistic and psycholinguistic research in the field has experimentally proved that speakers have their intuitions about the semantic analysability of idioms. and 'It is often advisable to kill one bird with more than one stone'. productivity and effective use [2]. These examples clearly demonstrate that speakers manipulate the components of the idiom 'fall' rather than the phrase itself arranging them at their will within a sentence in different ways with the words 'fall' and 'ride' standing out as the key words which constitute the idiomatic meaning of the idiom. The compositional character of metaphoric structure of idioms play an important role in the process of decoding and encoding (listening and speaking) activities as well as the speaker's judgement of the appropriate and effective contextual realisations. viz.is a special kind of fall. terrible fall. there are many ways of teaching a difficult point in grammar. a curious form or construction.as 'the act of revealing the secret'. or metaphoric foundation. or of causing the student to discriminate two things which ought not to be confused [H. For example: 'To kill two birds with one stone' A patient language method. a horrible kind. 196 . The majority of contemporary uses of this idiom are the result of the restructuring of its components deliberately made by the user of the language: I have feeling that you 're riding for some kind of a terrible. might be regarded as its metaphoric synonym does not hamper the understanding of the meaning implied. Palmer. is fairly transparent. Being the products of the linguistic activity of the speech community in question the given contextual realizations as.: 'Find the right stone to kill the right bird'. This fall I think you're riding for . in actual fact. as the case may be) by repeated application of one special device or drug. broadly speaking. Data that have been given above also show that it is the speaker's ability to perform the compositional analysis of the meaning of the idiom strings that makes such uses of the idiom possible. their discourse variability. The same holds for many English idioms that have two or more concept words in their structure and whose inner form. like a patient medicine claims to prevent or to cure all possible ills (linguistic or physical. The fact that the word 'cupboard' in the last example is replaced by the word 'house' which. The principle goes farther and to the figure of speech just quoted adds the two following corollaries. There are many different ways of teaching a different sound.

Maugham. Waugh. that would never fit in (J. to their glittering snow-crowned summits (J. The French Lieutenant's Woman). but the mountain I'm making in my imagination is so frightening that I'd rather try to forget both it and the repulsive little molehill that gave it birth (T. ‘to pull one's leg' You 're trying to pull the old leg again. Fowles. I suppose we can always find you here'. Fowles. but he also knew very well on which side his pastoral bread was buttered (J. Put out More Flags).S.said Mr. The Enigma). 'to know which side one's bread is buttered' The vicar of Lyme at that time was a comparatively emancipated man theologically. Vile Bodies). . Hurst. Whoever heard of a party in a captive balloon? (E. it seemed. I think in real relationships people are rude to each other./ (J.'a square peg in a round hole' Poor little snipe ... 'to have a finger in the / every pie' 197 .'Always'. Wilson. I've begun to doubt whether we shall ever find a proper place for Basil. Galsworthy.. Put out More Flags). It's hard to imagine that any man has failed to know which side his piece of bread is buttered' (A.. 'If I didn 't keep Jerry sweet Irish nose right down to the grindstone he 'd be running around with some other girl' (F. The Circle). They know it's safe./ Oh well. her sharing his studio at home /. that's like looking for needles in haystacks. Sometimes.. With one bound he had leaped from the tradition of his class and type. .' 'What extraordinary expressions we do use.S. The Constant Wife). 'to skate on thin ice' David took an inward breath and skated hastily over thin ice. I keep my nose to it' (E. even. and all those other pegs thousands upon thousands. Pull the other leg next time.. The Silver Spoon). who has a life to spend detecting that kind of needle in that kind of haystack? (Paul Scott.'Of course. Bently sweetly. explaining about Beth. If you go on pulling my leg so persistently I shall be permanently deformed (W. 7 often whimsically refer to this little table as my grindstone. will you. lately. Maugham. Fowles. Wain. Waugh. As if by Magic). Rattigan . Appasionata) 'like looking/searching for a needle in a haystack' /. even the mountains had come closer and revealed that easy and well trodden paths led to their heights. 'Walton knows which side his bread is buttered. I should hate to have one longer than the other (W. 'to keep one's nose to the grindstone' 'If we want you. Well.a square peg in a round hole wherever he might be. Hurry on Down). The Jewel in the Crown). they're not walking on ice (J. which was to see molehills as mountains and mountains themselves as mere menacing blur on the horizon: and now. 'make a mountain out of a molehill' 'You are making a frightening mountain out of an absurd little molehill' . The Browning Version). The Ebony Tower). He's been a square peg in so many round holes (E. Waugh.

Room at the Top). 'Good bye'.. Some of the gilt had already been taken off the gingerbread. I said. 'Besides. Keys). and is usually regarded as something made for the nonce.' . I had had my finger in the great succulent pie of creation. Dictionaries of idioms provide ample evidence of normal./ 'From what Margot tells me the last war was absolute heaven.. Well. said Basil. or its desintegration. the functional-communicative peculiarities idioms demonstrate in various discourse situations. 'put all one's eggs in / into one basket' I've put a lot of money. However. Why should she panic when mother came into the room? It was as if she hadn't wanted it to be known that she was going out with me (J. go ahead if you want to. Sir.'Conscription has rather taken the gilt off that particular gingerbread'. what types of idioms tend to be inclined to such variation. a damned lot of money for me. The static view of idioms stems from the fact that for a very long time linguists have been primarily concerned with the semantic and syntactic properties of idioms as part of the lexicon neglecting the dynamic aspect of the problem.. we still know very little about its mechanics. In contemporary linguistics this kind of idiom usage is variously designated as 'nonce variation' (A. Waugh. Galsworthy. The range of possible changes in the structure and lexical components of the idiom has been tested from the point of view of the semantic changes. Variation of this kind is so widespread that lexicographers. this ain't going to be a soldier's war' (E. Shakespeare. I consider there's too much gilt on the gingerbread as regards Australia (J. but I've never put so many eggs into one basket (Gr. as a linguistylistic device aimed at enhancing the expressivity of speech. It must seem odd my asking you like this. I was a man of the Renaissance that evening – of Browning's renaissance (E. Henry VIII). It is sound. linguistic and extralinguistic. Alastair wants to go for a soldier. feeling a little puzzled. But you 'II get all your thanks in one basket from the good-fornothing crowd that hangs out here (A. 'occasional use'. Waugh. into this last floatation. it is enough to throw a cursory glance at the variety of contextual realisations of idioms to see that nonce-variation is a much more pervasive phenomenon than it is believed to be. isn't it?. Variation of idioms has traditionally been approached statically and regarded as part of the problem 'same'/'different'. 198 . Put out More Flags). are involved in this process. Cronin.I had felt the brush take life in my hand that afternoon. ‘take the guilt off the gingerbread' /. institutionalised variation that is always characteristically limited. The Silver Spoon). Brides Head Revisited).. In contrast with words idioms are much more involved in the dynamic processes of language development and tend to vary to a much greater extent beyond the limits set by the accepted institutionalised variation. The devil speed him. 'deliberate transformation' (R. as we have seen.Glaser).Cowie). Green. we're not much to speak of out here after a year and a half. Well. 'deformation'. At the same time. no man's pie is freed from his ambitious finger// (W. register it in dictionaries or simply admit the existence of such possibilities by giving the restructured variants of an idiom as an illustration of its use. The distinctive properties of their semantics which are characterised by what linguists describe now as 'semantic diffusion' enable the speaker to extend the idiom to as many situations as 'its metaphoric power permits' [3]. i. they may lead to. England Made me). whether it is systematic or random and what factors.e. Brain. etc.

// Journal of Experimental Psychology: General. It's nature and function // Studies in Language. Mouton. [3] Fernando C. Jakobson believed to be the key problem of contemporary linguistics. 1971. 1983. 1978. As far as idioms are concerned the invariant idea of an idiom presents a threefold unity of the semantic. However. Phrase. the features that idioms reveal in contextual realisations are the result of the deformation of the semantic. This attitude towards many idioms in the English language especially the ones which enter into the core of the idiomatic stock and are often referred to as 'dead English' determines the linguocultural pattern of their use and is one of the extralinguistic reasons of the pervasiveness of variation of idiom cliches as well as proverbs. structural and functional invariants being in the state of uneven balance with one of them playing the leading role. In contrast with the individual metaphor created by the speaker for a particular situation idioms are lexicalised metaphors.D. pp.Big deal.Vol. The term 'tipology' was first used by R. .e.London. Analysis of the idioms discussed demonstrates that the structural invariant of the idioms which conditions their framework has become less firm and admits the reshuffling of the components.The Hague. Oxford Dictionary of Current Idiomatic English. Selected Writings.R. To sum up. I have already mentioned that idioms are often referred to as dead or petrified metaphors. 2. [4] Jacobson R. . Besides the language factors which make this kind of uses possible for a certain type of idioms the spread of deformation of this type can be explained by a number of extralinguistic factors. structural and functional invariants which are historically conditioned. Towards a definition of idiom. [2] Nandini P.R. REFERENCE [1] Cowie A. 1990. Jacobson [4] with reference to the fact of language as a result of his keen interest in the problems of the invariant / variation relationship. Nayak and Raymond W.banal. The examples that follow show that in spite of the fact that the structure of the idiom is broken they can be brought together due to the line of thinking they all share. 119. McCaig I. hackneyed phrases to be either avoided or refashioned. .To demonstrate the adaptable quality of the semantics of an idiom I would like to draw the following examples from the work by J. 2. No 3. .P.. Gibbs J.2 .. 199 . in terms of invariant/ variation which R. Vol. Conceptual Knowledge in the Interpretation of Idioms. deformation of this kind is possible only provided that the speaker makes use of the concept words of the idiom referring to its invariant meaning which has not altered. i. The stereotyped characteristic of dead metaphors which have lost their metaphoricity in the course of time is the reason why many educated speakers of English regard them as cliches . Vol. Paris.. The specific nature of the contextual realisation of the idiom in the second example is rendered by encoding in it an ironical tone (Big deal=['m not impressed). 315-330. Oxford University Press. Mackin R.3. Clause and Sentence Idioms. (10)All these angels start coming out of the boxes and everywhere. Variation being the totality of dynamic states of an idiom can be better understood if approached from the tipological point of view. Salinger in question to illustrate how the idiom 'big deal could be stretched to different situations wherever it is appropriate to speak about a somehow grand undertaking or event: (9) The game with Saxon Hall was supposed to be a very big deal around Pencey..

In contrast with the individual metaphor created by the speaker for a particular situation idioms are lexicalised metaphors. The stereotyped characteristic of dead metaphors which have lost their metaphoricity in the course of time is the reason why many educated speakers of English regard them as cliches . hackneyed phrases to be either avoided or refashioned.banal. 200 . This attitude towards many idioms in the English language especially the ones which enter into the core of the idiomatic stock and are often referred to as 'dead English' determines the linguocultural pattern of their use and is one of the extralinguistic reasons of the pervasiveness of variation of idiom cliches as well as proverbs.ABSTRACT In this article I have mentioned that idioms are often referred to as dead or petrified metaphors.

LEXICOLOGIE. FRAZEOLOGIE 201 .

202 .

279. prin urmare circulau în zonele nordice. pronume relative ori negaţia nu: că-s bani (1627. XVII. 1637. apare încă din secolul al XVI-lea în texte moldoveneşti. Seriile care cuprind fenomenul de trecere de la grupul consonantic mt la nt [4].. A. XXIII. 1637. caracterizau în secolul al XVII-lea întreaga Moldovă. 259. DRH. XXIV. A Mold. d. XXIV. Sintu. d.. 1635.. sîntu. Iaşi. Mold. Cât priveşte forma sîmtu. XIX. d. A. auxiliar şi copulativ) [1]. A. A. 26. 85. Bacău. DRH. d... Deşi este are o frecvenţă mare în ansamblul corpusului de documente moldoveneşti. simtu (1626. 15. Mold. zonă în care sunt atestate forme cu consoanele s-(d)z-ţ . Mold. 70) care capătă un statut aparte. Institutul de Lingvistică „Iorgu-Iordan-Al. se poate vorbi despre concurenţa între formele lungi şi cele scurte ale verbului. Forma curentă de astăzi. Din literatura de specialitate [6] aflăm că fenomenul nu a circulat niciodată în Muntenia propriu-zisă. 10) sunt concurente în secolul al XVII-lea. DRH. această formă a avut cea mai slabă circulaţie şi în limba veche. d. La indicativ prezent.. îşi manifestă neregularităţilor şi în epoca veche datorită în primul rând frecvenţei mari şi multifuncţionalităţii sale (ca predicativ. 72). XXIV. apare recurent în câteva documente şi se manifestă în concurenţă cu iaste care reprezintă norma în limba documentelor moldoveneşti din secolul al XVII-lea. d. Formele de persoana a III-a singular: este (1627. XIX. d. 1635. 272. Mold. Mold. XVII. DRH. verbul cu flexiunea cea mai neregulată. XIX. 1637. d. Bucureşti „A FI” ŞI „A AVEA” ÎN VECHI DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI A FI – paradigma indicativului prezent A fi. XVII. DRH. XVII. Mold. simtu.. XVII. XXIV. DRH... sîmtu. XVII. XVII. XIX.122) sîntu (1626.. este. A ieşit din uz ca urmare a acţiunii legii fonetice ia >ie / e. 13).. A. XVII. XIX. Mold.. Mold. ea se înscrie printre formele neliterare [5].Liliana AGACHE.. Mold. XVII. Mold.. A... durificate [3]. A. d.. Forma lungă iaste este foarte bine atestată în această epocă în documente private. XVII. DRH. XXIII... A. DRH. 259). DRH. XIX. 1637. XVII. Forma scurtă s este pretutindeni asilabică. şi pl.. Astăzi. respectiv sintu. De altfel. A. XVII. XVII. DRH. d.. XVII. tinzând chiar către un raport echilibrat. A. persoana a III-a sg. 15.. XXIV. dar că este atestat aici. în Transilvania.. DRH. DRH. 1637. DRH.. persoana a III-a. A.. La indicativ prezent.. Mold. DRH. 88. XIX. Avem atestate în documentele moldoveneşti din secolul al XVII-lea patru variante ale prototipului sînt [2]: sintu (1627. Mold.. 1627.. DRH. forma lungă intră în concurenţă cu forma scurtă. d. Concurenţa dintre forma scurtă i şi forma lungă iaste este foarte puternică. i: ocină ce-i mai sus scrisă (1626. A. DRH. A. Rosetti”. iaste (1626. A. Concurenţa celor două forme este evidenţiată şi prin prezenţa lor în acelaşi document: iaste / este (1637. d. având o frecvenţă aproape la fel de mare ca şi corespondenta sa. Mold. Mold. simtu reprezintă reflexe morfologice ale unei particularităţi fonetice limitate dialectal în ariile care îl durificau pe s. XVII. A.. Toate aceste forme se întâlnesc cu precădere în aria nordică. d. d. XXIV. Mold.. 28). d. d.. trecerea de la n la m este atestată disparat. XIX. 42). astăzi 203 . enclitică şi apare cu predilecţie în relaţie cu conjuncţii.

Mold. Formele aibu [8]. Mold. că au avut strămbătate (1605. DRH. Mold. sg.. 257). Mold. DRH. verbul a avea. DIR. Mold. XVII. au dat (1626. s-a ajuns de la au la o: o crescut. 22). XVII. XIX. pentru persoana I. I. am dăruit (1626. XVII. d. 275). o dat (1605. au avut. A. Mold. d. este cel mai des şi consecvent înregistrată în documentele cercetate de noi. XIX. DRH. 428). I. nu şi indicativului care foloseşte formele am. d. Mold. forme cu afereză: -u pentru au: dăm ştere că -u venit Ionaşco (1602. A. Fără a intra în concurenţă cu forma discutată mai sus. DIR. d. având acelaşi aspect cu cel din limba literară de astăzi. să aibă a plăti (1626. cum au fost cumpărat giupănu-mieu o ocină (1601. Am consemnat în număr destul de mare. neşte posluşnici ce-au fostu avîndu de mult (1626. 13). auxiliarul a avea. XVII. s-au tâmplat moartea părintelui (1626.. Mold. au căzut. XVII. Mold. XVII. Mold.. au murit îmă-sa (1626. XIX. Mold. DRH. 193). Mold. Mold. A.. d. Mold. DIR. 14). 403)... DRH.. are. iar astăzi caracterizează nordul Hunedoarei.. A. d. sg. de la cine le-u văndut lor (1604. ori –m. I. XVII. DRH. XVII. XXIV. d. XVII. DRH. 428) în unele zone nordice. DRH. DIR. d. XVII. DRH. Mold. Perfectul compus. circula în toată Dacoromania cu forma au (<habuit). sg.. DRH. XXIII. au rugat (1626. A. I. XIX.. A. Mold. Mold. Apusenii şi Maramureşul [7]. la Başotă ce-u fostu logofăt (1604.. aibi. DRH. Alături de aceste forme. A. 259). Mold. 193). A.. Mold. A. Mold. Radicalul aib. XVII. construcţia să aveţi + infinitiv este destul de bine atestată în documente: să aveţi a lăsa în pace (1626. d. XVII. ne-m prilejit (1636. XVII. XIX.. înregistrăm ca deosebite formele verbului a avea la persoana I.. A. acel iazu au fost dat (1605.: să n’aibu eu (1635. ne-m rugat (1636. DRH. XVII. I. I. A.. Persoana a III-a. 325). d. să aibă a-ş întreba. A. DRH. 325).. A. 92) tocmala au fost (1637. I.. 14). XIX. 6). consemnăm folosirea auxiliarului a avea la persoana a III-a pl. A. pentru persoana a III-a sg. Mold. 24).. Mold. d. XXIV. 44). 55). aibă sunt specifice conjunctivului.. Forma regulată la conjunctiv persoana I este. Mold. d. DRH. Mold. Mold. A. d. d. să aibă a-ş face (1637. A. XIX. A.: să aibă a-ş ţinea (1626. este foarte bine atestat în documentele cercetate de noi: am dat. 269).apare extins la gerunziu în forma aiv. XXIII.. 60). 259) ne-u trebuit (1636. A.. XXII. şi pl. d. DRH... XIX. XXII. XIX. XIX. a. d.. A. A.: Cârstea dvornicul s’au jeluitu. XVII. A.: au. DIR. d. Conjunctivul Cât priveşte formele de conjunctiv. XIX. au venit satul Răteştii (1626. 259). A. 60). XVII. A. 204 . XXIII. XIX. d. şi pl. d. XVII. DRH.. d.. d După 1600. A. A. 8). DIR. d. XVII. A.. XVII. DRH. să aibă. d. Mold. să aibu. A. XIX. XVII. XVII. XIX. DRH.cu regularitate avându: (lucru) ce va hi avându (1626. d. Năvrăpescul nu ne-u crezut (1626. d.279). d. XVII. A.... în perioada de care ne ocupăm. În limba veche. XVII. Mold. XVII. urmat de infinitiv. pentru am: am însămat bani şi ne-m plătit (1626. să aibă a pârî (1626. XVII. să aibi sănătate (1634. DRH. DIR. A AVEA –Indicativul.. d. au pentru persoana a III-a sg.. 176). DRH. şi a II-a sg. XVII. 42).. XVII. cu formele am.. DRH. formă care a devenit predominantă în Moldova astăzi. ai [9].Aceste forme circulau şi în secolul al XVI-lea. Este foarte bine atestată datorită recurenţei structurii constituite din conjunctivul prezent al lui a avea... Mold. (cu particula a). d. XVII. Folosit ca auxiliar în formarea perfectului compus.

.. adjectiv. [8] Forma să aibu apare în cele mai multe graiuri dacoromâne actuale. 1. la forma literară generalizată ar. Gheţie. ă au căzut şi s-a ajuns astăzi. 205 . Verbul. Bucureşti:Editura Academiei. d. [9] Nu am întâlnit în textele noastre forma de indicativ prezent ai ori conjunctiv prezent să ai. (coordonator). A. 2174. p. Vom nota exemplele cu –u final. (1963). A. 110. Formele de persoana a III-a ale auxiliarului de la perfect compus. Bucureşti: Editura Academiei. C. [5] Vezi ALR. Maramureş formele vechi s-au menţinut până în zilele noastre [10]. G. BD. de are fi şi nescare gloabă (1626. Pentru aceasta. În zona Banat. Baza dialectală a românei literare. (1969). (1976). XVI. Bucureşti: Editura Academiei. [6] Vezi Gheţie-Mareş.. Atlasul lingvistic român pe regiuni – Maramureş. Privire istorică în SCL.. Atlasul lingvistic român. 1976. DRH.Mareş. 3. Istoria limbii române literare. p. Morfologia verbului. Documente privind istoria României. Fl. Veacul XVII. ALR. ( 1965). 392). Bucureşti: Editura Grai şi Suflet. Bucureşti: Editura Academiei. 1. I. ***(1971 – 1997). They circulated in parallel with the forms belonging to the norm of the Moldavian documents of the period.. II. . GD. În unele graiuri. nr. 187 ne încredinţează că forma să ai este atestată abia în secolul al XIX-lea.164. ***(1969–2003) DRH. Gheţie. Mold. 24). aru: s-aru scula(1636. A. Moldova. Mold. e. ABSTRACT The aim of the present paper is to examine a few variants of the verbs a fi “to be” and a avea “to have”. Bucureşti: EA. 151. e a trecut la ă .. (1968) Morfologia structurală a limbii române (substantiv. Frâncu 1971. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ***(1972). GD. p. Al. 122). Gheţie. h. Maramureş. Bucureşti. A. [3] Vezi Gheţie-Mareş. XVII. Descrierea structurală a verbului românesc în SCL. 2. Le seizieme siecle. Moldova. ***(1952–1957) DIR. Mold. attested in the Moldavian documents of the early 17th century. V. p. Ov. Morfologia verbului. Bucureşti: Editura Academiei.. Limba română contemporană. ALR. Bucureşti: EdituraAcademiei. în SCL. Brâncuş. nr. H. Bucureşti: Universitatea din Bucureşti. Bucureşti: Editura Academiei. p. Densusianu. These forms actually represent morphological representations of the phonetic particularities dialectally restricted to the northern area. [10] Vezi Gheţie. Limba română contemporană. (1974) GD. Graiurile dacoromâne în secolul al XVI-lea. Bucureşti: Editura Academiei. Documenta Romaniae Historica. ari: s-ari amesteca (1626. 174.şi Vezi Gheţie-Mareş. Histoire de la langue roumaine. Epoca veche (1532–1780). V. XIV. p. . XVII. XX. XXIII. NOTE [1] Vezi G. [2] Vom face abstracţie de problema lui –u final. 151. O modalitate de clasificare sintagmatică a verbelor. GD.Condiţional optativ Auxiliarul condiţionalului prezent avea în textele vechi formele are: nu s-are cădea să faceţi voi…. p. 152. GD. Frâncu. Ion (1975). DRH.. Guţu-Romalo. Maramureş. C. BD. Bucureşti: Editura Academiei. I. verb). vezi ALR. DRH. Brâncuş. verbul…. d. (1997). p. A. Ca urmare a rostirii dure a lui r . (1997). XVII. Guţu-Romalo. 3. XIX. Serie nouă. fără a discuta însă acest aspect. Dimitrescu. XIX. [7] Vezi ALR. d. [4] Vezi Gheţie-Mareş. nr. 2156. Bucureşti: Editura Academiei.

Kay. puede ser idiomática y. fijación de categorías gramaticales (tiempo. constituida por unidades que presentan algunos rasgos y que se estructuran en grupos difusos. 2. Ploieşti LAS UNIDADES FRASEOLOGICAS – ASPECTOS TEORICOS Las unidades fraseológicas como objeto de estudio de la fraseología son unidades léxicas formadas por más de dos palabras gráficas en su limite inferior.(Zuluaga. según la cual el significado de la estructura no puede deducirse del significado de sus partes. Es decir. O`Connor. La fijación es la propiedad necesaria para hablar de unidad fraseológica y puede comprenderse como complejidad o estabilidad de forma y. número. Ella puede ser de diversos tipos. En consecuencia.Institucionalización caracteriza las producciones lingüísticas de los hablantes. la frecuencia de uso. Así como dice Thun (1991). porque una combinación de palabras está disponible para ser usada y en otras ocasiones (en el discurso por el mismo hablante o por otro(s) como una combinación ya hecha). la frecuencia de cooaparición tiene una consecuencia inmediata. restricción en la elección de los componentes) y la fijación de contenido (peculiaridades semánticas)”. “Hablamos de sintagma o de otras estructuras superiores porque no pensamos que pueda defenderse el concepto de UF cuando nos encontramos ante palabras constituidas morfológicamente como tales. y el segundo. por lo cual presenta cierta fijación formal y semántica. Los aspectos principales que caracterizan las unidades fraseológicas son los siguientes: 1. como: fijación del orden de los componentes. La fijación y la idiomaticidad representan dos propiedades que determinan la pertenencia de un sintagma a la fraseología por medio de ciertos rasgos. cuyo limite superior se sitúa en el nivel de la oración compuesta. las expresiones codificadas se institucionaliza en la comunidad hablante. que fundamentan la categoría . género).Frecuencia – representa uno de los más sobresalientos aspectos y tiene dos vertientes. como defectividad combnatoria y síntactica . por consiguiente. que han sido sancionadas por el uso. que no van creando sus propias combinaciones ya creadas y reproducidas repetidamente en el discurso. Según Zuluaga (1990. El primer es la frecuencia de coaparición (utilizado en estadística lingüística como frecuencia de aparición) que. Universitatea de Petrol şi Geologie. realización fonética fija. persona. esencialmente Fillmore. Entre los dos vertientes de la frecuencia. nos apoyamos la concepción de que cualquier unidad. la idiomaticidad representa la propiedad no necesaria de la unidad fraseológica. La fijación interna es la “fijación material (imposibilidad de reordenamiento de los componentes. después DDL se refiere al “número relativo de apariciones de un determinado elemento en una muestra representativa de contextos” y sus elementos constituyentes aparecen combinados con una frecuencia de aparición superior a la que cabría según la frecuencia de aparición individual de cada palabra en la lengua. incluso léxico. En cambio. 1988). Las características esenciales de la institucionalización son: la fijación y la especialización semántica. Según Zuluaga se establecieron más tipos de fijación interna. tomadas por separado o en conjunto. La noción de institucionalización está definida por dos criterios: la frecuencia y la rigidez sintagmática.Valentina ANA. al mismo tiempo. constituir una expresión idiomática” (Hockett – 1956 y sus seguidores. nunca en compartimientos estancos. 230) la fijación es la “propiedad que tiene ciertas expresiones de ser reproducidas en el hablar como combinaciones previamente hechas”. fijación en el inventario de los componentes. existe una fijación interna y una fijación externa. 1990). 206 . ambos aspectosestando interrelacionados.

(usando la gradación para clasificar las unidades fraseológicas del inglés). 5. así que. está necesario “que las expresiones no idiomáticas se conviertan en idiomáticas”. Thun (1991) distingue vários subtipos: fijación “situacional” (se refiere a la combinación de ciertas unidades lingüísticas en sitaciones sociales determinadas). pasemática (el empleo de unidades lingüísticas según el papel del hablante en el acto comunicativo). Explicando porque las variantes no pueden ser confundirse con la modificación creativa. por la especialización semántica. DDL establece como la definición de la fijación: “fijación – proceso de gramaticalización mediante el cual se consolida paulatinamente el uso. no esencial de estas unidades. Por consiguiente de la conexión existente entre ambos procesos. fijación “posicional” (preferencia de uso de ciertas unidades lingüísticas en determinadas posiciones en la formación de textos). 1992. representa una característica potencial. Así como afirmaba David (2000). Como ejemplo podemos decir Todo queda en casa ( y la variante familia). y puntos intermediarios para las categorías intermedias. de este modo. adquieren un nuevo significado en virtud del significado global de la unidad”. Gradación ha sido utilizada por diversos autores. 207 . consideran que “los componentes de las unidades fraseológicas no constituyen palabras en sentido estricto. “para fundamentar su clasificación de unidades fraseológicas”. pero. son parcialmente idénticas en su estructura y en sus componentes. en el sentido de que formen parte de una serie limitada y estable” (Zuluaga. Dos unidades fraseológicas pueden ser variantes solo si estas “dan dentro de una misma lengua funcional. Ella representa uno de los aspectos principales de la unidad fraseológica. por ejemplo más o menos. pero no deben confundirse. 1999) un “universal lingüístico. al partir del concepto de palabra potencial. frente a otras igualmente posible teóricamente). sino que empiezan a funcionar como palabras potenciales. una asociación directa y univoca entre la unidad fraseológica y su interpretación semánticapor parte de la comunidad hablante. realiza una escala de opacidad semántica en la cual las unidades fraseológicas se dividen en grupos. cada grupo tiene puntos sobresalientes. conforme de las características anteriores y. Idiomaticidad La idiomaticidad fue considerada como “una propiedad semántica que presenta ciertas unidades fraseológicas. exclusivo o no. Alexandrova y Terminasova.2001). por la cual el significado global de dicha unidad no es deducible del significado aislado de cada uno de sus elementos constitutivos”. y son fijas. que significa: “Resolverse un asunto sin que trascienda del ámbito familiar”.En lo que vista la fijación externa. Se establece. no todas las unidades fraseológicas son idiomáticas. fijación “analítica” (en el caso del uso de determinadas unidades lingüísticas. sin presentar diferencias de significado. transformaciones y modificaciones presenten los fraseologismos de una lengua. la segunda característica de la institucionalización. 1990). Se da. además. El significado literal se puede transferir en significados traslaticios como consecuencia de unos procesos metafóricos o metonímicos (o ambos conjuntamente). a partir del cual se puede medir el grado de regularidad de un sistema fraseológico dado: cuantas más variaciones. son libres e independientes de los contextos en que aparecen. otra posibilidad asistemática de idiomaticidad. el significado global de la unidad se ha visto oscurecido diacrónicamente. pero no Todo queda en hogar. así como afirmaba Haensch et al. Las unidades fraseológicas pueden ser variantes o modificaciones. Variación fraseológica constituye (según Dobrovolski. más regular en su sistema fraseológico”. es decir. de ciertas palabras en una expresión dada hasta formarse un significado conjunto inanalizable. que marcan los elementos más claros. 3. a fín de cuentas”. (Fernando y Flavell. 4. Carter (1999). En las unidades del tipo Vaya con Díos (fórmula de despedida) o Cómo está usted? Fórmula de saludo).

En lo que vista el aspecto semántico de estas unidades. Las unidades de esta esfera se denominaron enunciados fraseológicos y se caracterizan por estar fijadas en el habla y por constituir actos de habla realizados por enunciados completos. que es la denominación genérica. Zuluaga. Thun tiene su propia clasificación de FWG. se propone un nuevo criterio de clasificación de las unidades fraseológicas en español. Desde el punto de vista de enunciado. denominadas expresiones fijas o unidades fraseológicas comprenden combinaciones de al menor dos palabras hasta las formadas por oraciones completas. Este primer grupo se subdivide en dos esferas: la primera incluye las unidades fraseológicas fijadas sólo en la norma (colocaciones) y la segunda. la de Zuluaga que estudia nidades fraseológicas que comprenden desde combinaciones formadas por oraciones completas. Thun en su obra de 1991 utiliza por las unidades fraseológicas el término fixiertes Wortgefüge (FWG). realizó y Zuluaga (1990): unidades que presentan significado literal – dicho y hecho (lo que se realiza con prontitud. que corresponde generalmente a una oración simple o compuesta (cf. Algunas observaciones generales sobre las unidades fraseológicas Investigando la fraseología de las lenguas romances. También. Zuluaga introduce un nuevo tipo dentro de las locuciones equivalentes a unidades gramaticales: las locuciones relativas que equivalen a un morfema y se caracterizan por funcionar como instrumentos relacionales y relativizan lexemas.En el primer grupo se incluirían aquellas unidades fraseológicas que no constituyen actos de habla ni enunciados y que necesitan combinarse con otros signos lingüísticos. unidades equivalentes de sintagmas o unidades equivalentes de palabras. cuyos componentes están o han estado en relación sintáctica y que hace una doble clasificación de las unidades fraseológicas según: los rasgos de su estructura interna y su valor semántico – funcional al ser empleadas como unidades en el discurso. En comparación con Casares. como los refranes. la de Coseriu sobre las unidades del discurso repetido según el nivel estructural que combine: unidades equivalentes a oraciones. equivalando a sintagmas.Una escala semejante. En cuanto a la estructura interna. pero para el español. producto de un acto de habla. el autor se ocupa en especial de la fijación y del aspecto semántico de dichas unidades. . se establecen dos grupos de unidades fraseológicas: . H. dependientes o no de una situación específica. las FWG del habla. transferencia del significado literal o semi – idiomaticidad – tira y afloja ( manera de conducir un asunto con prudencia y tacto). Sin presentar todas las esquemas realizadas sobre las clasificaciones de unidades fraseológicas como: la de Casares sobre locuciones y fórmulas pluriverbales (frases proverbiales y refranes). las unidades fraseológicas del sistema (locuciones). combinando el criterio de enunciado (acto de habla) con el de fijación (en la norma. 208 . estableciendo vários tipos de fijación interna y externa. que se caracterizan por presentar fijación interna y externa. como una unidad de comunicación mínima.Al segundo grupo pertenecen las unidades fraseológicas del acervo socio – cultural de la comunidad hablante (unidades del habla) y él puede ser considerado como la tercera esfera. cuyos componentes están o han estado en relación sintáctica. explicando que constituyen las unas y que constituyen las otras. en el sistema o en el habla). se ocupa de las unidades fraseológicas (FWG) del sistema. 1990). Sus tipos de FWG pertenecen a la comunidad lingüística y cultural. ocupandose fundamentalmente de la fijación y del aspecto semántico de dichas unidades y estableciendo vários tipos de fijación interna y externa. Las unidades fraseológicas estudiadas por Zuluaga. que pueden presentar peculiaridades semánticas o no y las FWG de la norma o colocaciones (Por ejemplo: armar un escándalo). sin dilaciones). la de Thun. que investiga la fraseología de las lenguas romances.

Universidad de Murcia Pastor. 2005 Consideraciones generales sobre la fraseología española. Gloria Corpas. The knowledge of those conditions that the lexical unities have to accomplish as well as the structures in which they are included in order to become idioms provides to the speakers the necessary theoretical basis for the perception and for the understanding of the way in which their language functions into idioms. Madrid *** 2003 Diez años de investigación en fraseología. Valentina. Frankfurt a. Barcelona. 1990 Unidad fraseológica o fraseologísmo. as a result. Madrid. 1998 La fraseología del español coloquial. 209 . Madrid Garcia.M. any unity. 1990 Nuevos estudios de Lingüística española. Peter de Lang Ana. 1990 Diccionario de la lengua española. Angel López. Julio. Consequently. Lenor. Alberto. We talk about syntagm or about other superior structures because we don’t think that we may assert the concept of idioms when we have already met words constituted as such from the morphological point of view. Ariel. 1997 Manual de fraseología española. 1-a ed... Gredos Ruiz. Zuluaga. Madrid ABSTRACT The paper tries to present a series of theoretical aspects outlined during the study of the idioms. may be idiomatic and.BIBLIOGRAFIE Casares. from the general point of view (into many languages) and from the particular point of view (into spanish). Murcia. we encourage the conception that. it may construct an idiom. including the lexic.

O încercare de delimitare a acestor trei fenomene găsim la Purdela. prin contaminaţie lexicală iau naştere noi cuvinte. în principiu. în special cu etimologia populară sau cu analogia [2]. în care se găsesc amestecate elemente ale ambilor termeni iniţiali. drept care înţelege să le prezinte sub o denumire unică. cam pe acelaşi plan sub raportul importanţei şi al frecvenţei lor în limbă (= într-o limbă funcţională). etimologia populară) au la bază acelaşi mecanism şi se produc datorită aceloraşi cauze. 2006: 305-306) [3]. Contaminaţia. O serie de lingvişti (majoritatea străini) identifică contaminaţia cu alte fenomene înrudite. contaminaţia. Philippide. nu sunt puţine nici cazurile în care elementele nou create trebuie considerate. în sensul că. iar căile lor de producere sunt proprii. Împotriva interpretării contaminaţiei şi etimologiei populare ca aspecte ale analogiei se pronunţă şi Theodor Hristea. ceea ce presupune intenţia individului de a crea forme – mai ales lexicale – hibride. 210 . deci. pentru materialul asupra căruia se exercită acţiunea ei este indiferentă asemănarea din punct de vedere sonor sau apropierea din punct de vedere semantic. dând naştere unei forme hibride. în primul rând. Acest proces este. Condiţia obligatorie şi suficientă în cazul oricărui tip de contaminaţie este înrudirea semantică între cele două unităţi care se încrucişează [5]. mai degrabă. dar. sintaxa) [6]. un caracter inconştient şi. materialul ce suportă acţiunea lor e condiţionat de o apropiere fonetică în primul caz şi de una semantică în cel de-al doilea”. Ca tip de inovaţie lingvistică. În cadrul contaminaţiei lexicale se încrucişează două cuvinte independente (mai rar două variante lexicale [7]) care sunt. mai ales. Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi ASPECTE ALE CONTAMINAŢIEI LEXICALE ÎN LIMBA ROMÂNĂ 1. 2. iar etimologia populară e un fenomen de falsă analiză şi interpretare etimologică” (Hristea. în vreme ce analogia este aproape exclusiv o asociaţie formală. 2006: 334: „Dacă însă în ceea ce priveşte analogia. cauza principală constituind-o prezenţa simultană în mintea vorbitorului a două sinonime aflate. în general. „contaminaţia e. în primul rând. punctul lor de plecare este diferit. Deşi. Contaminaţia lexicală Contaminaţia propriu-zisă este în primul rând lexicală. intrând astfel în uz. de regulă. în scopul obţinerii de efecte stilistice (cf. formele ocazionale rezultate din contaminaţie se pot generaliza. Cei mai mulţi specialişti însă.Ionel APOSTOLATU. sinonime sau cvasisinonime) [8]. contaminaţia sau „încrucişarea” reprezintă un fenomen întemeiat pe o asociaţie paradigmatică de tip semantic [1]. o asociere semantică. Aceasta nu exclude însă posibilitatea unor contaminaţii voluntare. În această situaţie se află. prin repetiţie şi prin adoptarea de către alţi indivizi vorbitori. de pildă. 1956: 210). în ceea ce priveşte etimologia populară şi contaminaţia. 1894: 82) [4]. Tatiana Slama-Cazacu consideră însă că toate aceste fenomene de influenţă reciprocă între cuvinte (analogia. cel mai des. care arată că. individual şi ocazional. rezultatul fiind un nou cuvânt (sau o variantă lexicală a unuia dintre cuvintele de bază). aceea de contaminări (Slama-Cazacu. dar poate atinge şi gramatica (morfologia şi. pornind de la Gilliéron. Consideraţii generale Considerată de unii lingvişti un tip special de analogie în care doi termeni sinonimi se influenţează reciproc. deşi au o cauză comună. involuntar. simple variante lexicale. contaminaţia are. consideră fenomenele în discuţie independente. în special atunci când forma „hibridă” diferă printr-un singur fonem de unul dintre cuvintele implicate în procesul contaminării.

) cal bătrân şi slab. bereglej < beregată + gâtlej. colet < fr. mârţoagă” < ghiuj „bătrân” + mârţoagă. Patrontasche) + taşcă „geantă. goangăriţă „buburuză” (< goangă + gărgăriţă). lampă” < văpaie + opaiţ(ă). colis „pachet” + pachet . alamă < aramă + *lamă (< it. bubat „(pop. cazarmament < cazarmă + echipament (cf. mitocan” + mârlan. stufiş < stuf + tufiş. plancardă < placardă + pancartă. rotocol < roată + ocol. patrontaşcă „(reg. brostac < broască + brotac. casernement). azvârli (faţă de zvârli) etc. uligaie < uliu + gaie. care a urmărit prezenţa fenomenului în graiurile populare: acoperemiş (< acoperământ + acoperiş). termeni populari. huliu] + gaie). buratic „(reg. stromojac „saltea umplută cu paie” (< strujac „saltea” + sormojac. buhurez < buhă + huhurez. ivor (faţă de ivăr). brişceagă (< briceag + brişcă). otomanlâu < otoman + osmanlâu. cocostârc < cocor + stârc [11]. cf. vătrătur „locul casei.) variolă” < bubă + vărsat. muimă „uimă” (< moimă + uimă). cotaie < cotei + potaie. scr kostak). Se pot degaja următoarele tipare [10]: • substantiv + substantiv: Interesante sunt şi alte exemple oferite de Maria Luiza Purdela. baborniţă < babă + bahorniţă (< scr. agor < agru + ogor. tolbă”. poliţian < poliţist + miliţian. Acest tip de contaminaţie acţionează cel mai productiv asupra unităţilor aflate la periferia vocabularului (arhaisme. cocobarză < cocor + barză. imbold < impuls + bold. împreună cu curtea” (< vatră + bătătură). lele”. ivor < ivăr + zăvor. ciortocrap < ciortan „crap de talie mijlocie” + crap. buhurez (faţă de huhurez).) ţaţă” < ţaţă + daică „dadă. cf. 1968: 335-336). de coasă. locaş (faţă de lăcaş).) cartuşieră” < patrontaş „(pop. coarjă < coajă + sl. ghijoagă „(reg. parizel < parizer + mezel. zăgaş „(înv. cioclonţ < cioc + clonţ. văpaiţă „(pop. bologani (faţă de gologani). şi fr. ţopârlan < ţop „bădăran. şanţ” < zăgaz + făgaş / ogaş. scrâmbiţă (< scrumbie + crângiţă). huligaie „pasăre de pradă” (< uliu [reg.agor (faţă de ogor). codirişte < coadă + toporişte „coadă de topor. de bici”. ciuştar „ciubăraşul în care se mulg oile şi vacile” (< ciubăr + şiştar). 211 . regionalisme. dâlmă < dâmb + gâlmă.) opaiţ.) canal. bologani < bani + gologani. cotaie (faţă de potaie).) zgomot slab. zurbavă < zurba + gâlceavă. neologisme). bolostâncă < bolovan + stâncă. ţaică „(reg. bahornica). monoton” < şuier + vuiet. magh. szalmazsák) (vezi Purdela. chinopastă (< chin + năpastă).) broatec” < bură + broatec. căbuşală (< căldură + năbuşeală). [9]. elemente familiar-argotice. cocoştac „cocoaşă” (< cocoaşă + coştac. kora „coajă”.) cartuşieră” (din germ. aprofunzime < adâncime + profunzime (eventual şi prin analogie cu aprofunda). şuiet „(pop. lama „placă de metal”). acufunda (faţă de cufunda).

nătânt < nătâng + tânt. Un caz aparte de contaminaţie lexicală îl reprezintă încrucişările cu tentă latinistă de tipul: război (din sl. Un exemplu în acest sens este balaoacheş „(om) negricios. locus (> rom. lakás) > locaş. raportul formelor etimologice cu cele contaminate este diferit în cele două cazuri. zurgălău” < zdrăngăni + clopoţel. mere. furgăsi < fura + găsi. gingălaş < gingaş + drăgălaş. lat. zăbăuc < zăpăcit + năuc. are o circulaţie regională. razboj) + lat. şontrop < şontorog + şchiop. oferit mai sus). adesea. cioroboti < ciorovăi + roboti. scorbură” + sfredeli. dar şi atunci putem vorbi de apartenenţa cuvintelor la aceeaşi sferă semantică: borteli < bortă „gaură. naravǔ) > morav. jenibil < jenant + penibil [12]. crânced < crud + rânced. schilog < schilod + olog. Din punctul de vedere al limbii literare. hojbăi „a cotrobăi. imemoriabil < imemorabil + imemorial. Astfel. adămăgi < ademeni + amăgi. aceleiaşi clase lexico-gramaticale (situaţie impusă. -ere) şi cure „curge” (< lat. îmbucătăţi < îmbucăţi + înjumătăţi. nătăfleţ < nătărău + fleţ. • verb + verb: acăţăra < acăţa + căţăra. moris + nărav (din sl. pititioc < pitic + mititioc. etimologică. nenumeroşi < nenumăraţi + numeroşi. bucăliu < bucălat + grăsuliu / durduliu. din încrucişarea cărora au rezultat două verbe hibride: mere „merge” şi curge. azvârli < arunca + zvârli. îngăimăci < îngăima + buimăci / zăpăci. iar forma contaminată. acufunda < afunda + cufunda. se suprapune peste aria lui mere. de raportul semantic de sinonimie sau cvasisinonimie existent între termeni). lat. căci această formă. În mod cu totul excepţional. contaminaţia se poate produce între două cuvinte aflate în relaţie de antonimie. cele două cuvinte care se încrucişează aparţin.) clopoţel mic şi rotund. gheboşat < ghebos + cocoşat. -ere).• adjectiv + adjectiv: O situaţie interesantă avem în cazul verbelor merge (< lat. Excepţiile sunt rare (vezi exemplul locui. nătântoc < nătânt + dobitoc. mos. în vreme ce forma hibridă curge şi-a consolidat poziţia în limba literară. putregai < putred + mucegai. în cazul lui cure lucrurile stau exact invers. zdrăngănel „(reg. schelălăi < schilăvi „schilodi” + chelălăi. înfurios < înfuriat + furios. curro. În cazul contaminaţiei lexicale. în vreme ce forma merge – originară – circulă în limba literară. mereu” + bojbăi „bâjbâi”. mergo. furlua < fura + lua. năbărî < năvăli + tăbărî. ofticolos < ofticos + tuberculos. zdrumica < zdrobi + dumica. încolătăci < încolăci + împletici. oacheş. epitet 212 . uimăci < uimi + buimăci. bellum > răzbel. practic. spârtica < spinteca + sfârteca. locus + lăcaş (din magh. aliniat „paragraf” < alinia + alineat. loc)+ lăcui (din magh. a scotoci < hojma „continuu. lákni) > locui.

cioroboti. cotaie. populare sau regionale).). bolostâncă. cocobarză. 2000: 98). dintre care unele sunt creaţii ad-hoc. fie pe ambele. Subtituţia lexicală voluntară în vorbirea neformală (apărut în FD. gingălaş sunt învechite (şi. tocmai prin caracterului lor voluntar. colet. hojbăi. nr. Ilustrăm acest aspect al contaminaţiei cu următoarele exemple. ofticolos. ca alamă. Acest aspect îl face pe autorul studiului să considere hibrizii lexicali mai degrabă o specie marginală în raport cu fenomenul substituţiei propriu-zise. eventual. uligaie. zurbavă. jenibil. din punct de vedere semantic. eventual. încolătăci. plancardă. Cât priveşte corectitudinea lingvistică. fără preexistenţă în limbă. imbold. rezultaţi din încrucişarea substantivului cioară 213 . în primul rând. cazarmament. intenţia stilistică a vorbitorului fiind evidentă şi constituind. ţaică. halbere (o creaţie ciudată. ţopârlaş (formaţie glumeaţă. Dominte atrage atenţia că hibrizii lexicali nu trebuie trataţi ca „deraieri lexicale”. Aşa-numitele contaminaţii voluntare sau hibrizi lexicali. exemplele citate până aici nu stau pe acelaşi plan.dat unui ţigan” < bălai „blond” + oacheş „brun. unele forme sunt literare: azvârli. înfurios. ivor. morav(uri). bereglej. o bună parte dintre contaminaţiile lexicale au caracter regional (şi / sau popular): buratic. imemoriabil. în comun cu acela fie începutul. în vreme ce altele sunt respinse de normele exprimării corecte (fiind înregistrate. privighecioară şi ciorumbel (aprecieri maliţioase la adresa unei persoane aparţinând unei anumite etnii. prin hibrizi oarecum oximoronici. a unui lexem (substituent) în locul altuia (substituit). se disting. implicând în grade variate o încrucişare fonetică. buhurez. extrasă din denumirea unor soluţii medicamentoase precum canamicină. în timp ce forme ca bucăliu. rotocol. de către vorbitor. zdrumica. În bibliografia problemei se distinge excelentul studiu al lui Constantin Dominte. 2000: 99). imbold. în al doilea rând. 91–115). câteva creaţii sunt marcate ca familiare şi chiar argotice (unele dintre ele fiind chiar susceptibile de a fi produse cu intenţie): balaoacheş. ca şi al raportării la normele limbii literare. fenomen pe care-l defineşte astfel: „Folosirea în mod intenţionat. în care rezultatul e un cuvânt preexistent în limbă. principalul motor al producerii acestor hibrizi. etimologie populară) (vezi Dominte. ciortocrap. aliniat. În plus. IX pe anul 2000. altele. otomanlâu. parizel. care a vorbit prima oară la noi despre fenomenul deraierii lexicale (vezi Graur. azvârli. pe care unii autori îi tratează în afara contaminaţiei propriu-zise. C. crânced. nătântoc. pititioc. 1970) a exclus hibrizii dintre cazurile de „deraiere”. băutură tare. cazarmament. locui. neomicină. falimentară (faliment + alimentară). Spre deosebire însă de celelalte tipuri de substituţii lexicale. năbărî. cioclonţ. într-un context dat. diastratic. diatopic. ţuicomicină (ţuică. o combinaţie între ţopârlan şi laş). hibrizii constituie formaţiuni „noi”. practic. foarte rar. streptomicină. ghijoagă. furgăsi. termenul nou creat desemnând într-un fel „activitatea” celor cu propensiuni bahice). prin faptul că termenii care se încrucişează nu respectă „condiţia” înrudirii semantice [14]. uimăci. îmbucătăţi. cu atestări minime sau chiar unice [15]: sticlism (o alterare a lui ciclism sau o posibilă creaţie prin analogie cu acesta pornind de la rădăcina sticlă. de regulă. spârtica. recomandată a fi băută ca medicament. terminaţia este analogică. arătând că însuşi Al Graur. cocostârc. Astfel. nimic comun. şontrop (vezi şi exemplele citate după Purdela. brunet. putregai. având în comun întregul corp fonetic” (Dominte. aprofunzime. îngăimăci. Pe de altă parte.e. fie sfârşitul fonetic. cu care nu are. în schimb. În fine. posibilă încrucişare între halbe şi bere. răzbel. patrontaşcă. nătânt. 1968) [13]. alamă. De asemenea. furlua. poliţian. majoritatea aparţinând limbajului familiar-argotic (asumat de către tineri sau de o anumită categorie de publicişti şi scriitori ce manifestă inventivitate lexicală). dâlmă. locaş. având. Dominte precizează că rezultatele „hibridării” lexicale. putregai sunt actuale (şi generale). colet. eritromicină etc. iar. iar mai rar – una sau câteva secvenţe fonice mediane şi. care enumeră hibridul lexical printre tipurile de subtituţie lexicală voluntară (cel de-al şaptelea şi utimul tip). ca variante): acăţăra. mai jos hibrizi ca ciorumbel sau privighecioară). p. codirişte. nenumeroşi. borteli. negricios” (cf. nu sunt tocmai străine de contaminare sau de paretimologie (i. Din punct de vedere diacronic. fără a exclude însă şi o apropiere formală de haltere). zăgaş.

vedete. persoane publice. romgleză (română + engleză. comparabile cu cele ale mult mai celebrului fotbalist brazilian Ronaldinho) Ex. adjectivul a fost folosit într-un pliant publicitar pentru a descrie calităţile autoturismului Nissan. apud Hristea.observatordevalcea. Numeroase sunt însă cazurile în care contaminaţia se produce între un nume propriu şi un apelativ (mai rar. cucurrigulum. din scrumbie + scrumieră. alfabecedar [16] (alfabet + abecedar). geogravarză. cântăreţi. stelistul părând să fi depăşit în sfârşit pasa proastă în care s-a aflat la începutul sezonului (www. Alte exemple găsim în bibliografia problemei: animabil. de ieri fiind rebotezat după rit brazilian. 1970: 161-162).ro). care în tinereţe a fost cioban) 214 . apud Dominte. tembelizor. modelul Micra [18]). rumaniolă (noua „limbă” vorbită de românii „spaniolizaţi"). Iniţial. scriitorinc (scriitor + ornitorinc) [21] etc. un adjectiv) care face trimitere la o anumită trăsătură (constatată obiectiv sau subiectiv) a persoanei ce poartă numele respectiv. telegrabnică. în sens figurat. 2000: 109). Traian Băsescu + Emil Boc > Traian Boc (aluzie la presupusa obedienţă a prim-ministrului Emil Boc faţă de preşedintele Traian Băsescu. din tramvai + picioare etc. crocofant [17] (creatură imaginară rezultată din încrucişarea unui crocodil cu un elefant. om de afaceri şi patron al echipei Steaua. O serie de exemple sunt citate din diferiţi scriitori: eţeteracota.: Astfel. se pare că a fost vorba de o eroare de exprimare a senatorului PDL Anca Boagiu. stresiune (stres + sesiune). mai ales în limbajul publicistic.ro). termen peiorativ care denumeşte jargonul de factură englezească de care abuzează unele persoane [19]). pentru suporteri „Bălănel” a redevenit „Bănelinho”. (Graur. cu ocazia unei întâlniri de la Galaţi) Ex.prosport. Bănel+ Ronaldinho > Bănelinho (poreclă dată jucătorului stelist Bănel Nicoliţă. trampicioarele. patrihoţi. din cucurigu + curriculum. Marcă a unui exces de familiaritate. 1968: 272). persoană cu concepţii de viaţă demodate sau cu idei retrograde). Ronaldo + Dică > Ronaldică (poreclă dată jucătorului stelist Nicolae Dică pentru evoluţiile asemănătoare cu cele ale jucătorului brazilian Ronaldo) Ex. nepurcele. Putem identifica următoarele subtipuri: contaminaţia antroponimică: Dinu Păturică + Dinu Patriciu > Dinu Păturiciu Ex. felicitocuri. politician român. mateoftică. simpatizat de suporteri şi apreciat pentru capacitatea sa de efort fizic. scrumbieră. domnule Dinu Păturiciu şi celialţi ciocoi (www. caşcavaler. 2000: 109). rezultatul la nivelul expresiei fiind un hibrid onomastic în care se împletesc fragmente aparţinând celor două nume. Un tip aparte de contaminaţie lexicală (voluntară). autopasul.ro). Este un spaţiu al jocului lingvistic produs cu intenţie stilistică.buhnici.: 500 de sicilieni l-au aclamat pe cel care a fost „Dicanio“ în Ghencea.cu privighetoare. sportivi etc. 1968: 272). [22]: berbec + Becali > Berbecali (poreclă a lui Gigi Becali. din geografie + varză. et caetera) + teracotă (Caragiale. din matematică + oftică.ro). din nepoate + purcele.prosport. apud Hristea. prin analogie cu nepoţele (Creangă). din autobuz + pas. mai rar toponime) între referenţii cărora există o legătură reală sau doar presupusă de către vorbitor. acest procedeu se aplică mai ales personalităţilor zilei: oameni politici. dar şi pentru unele execuţii ingenioase. distramic (cuvânt inventat rezultat din combinaţia dintre distractiv + dinamic. din eţetera (lat. pe care l-am putea numi contaminaţie onomastică. presupune intersectarea a două nume proprii (adesea antroponime.: Liderul PNL Emilian Frâncu compară România Guvernului Traian Boc cu Belarusul lui Lukaşenko (www. din caşcaval + cavaler. respectiv porumbel). din tembel + televizor etc.: Toate au un final. considerat în presă a fi liderul de facto al Guvernului şi al partidului de guvernământ PDL. din bancher + chior. actori. banchior. (Dominte. din animal + amabil. din patrioţi + hoţi (Alecsandri. din felicitări + tocuri. RonalDICĂ (sic!) (www. romârcană (română + ameicană) [20]. din telegramă + grabnică (Sadoveanu.

iashington. cum ar fi Wikipedia. sarcastically linking Ceauşescu to Hiroshima.gandul.org). contaminaţia toponimică: Brăila + Galaţi > Brailaţi (denumire propusă. care s-au dus în Bulgaria (www. care ar fi putut avea aceeaşi soartă ca Hiroshima. not linked to the demolition of Bucharest. în urma a unui posibil război atomic (vezi Dimitrescu. alături de altele precum Braigal sau Galbrai.: Senatorii lui Votcăroiu vor ca ţuica să nu mai fie accizată! (blog. cherestea + Verestoy > Chereştoi (poreclă pentru Verestoy Attila. 215 .: A fost suficient ca la meciul U Cluj . suspectat de corupţie mai ales din cauza proiectului „Dracula Park”) Ex.curentul. s-au produs ulterior (însă tot în perioada comunistă. Iaşi + Washington > Iashington (numele unei conferinţe internaţionale organizate anual de AIESEC Iaşi în colaborare cu un număr de parteneri străini. such as intense pollution in the Transylvanian city of Copşa Mică” (http:// en. şpagă + Agat(h)on > Şpagaton (porecla lui Dan Matei Agathon. Mai rar. de unde reţinem şi o extensie semantică a termenului. cu impact negativ asupra mediului”: „Ceauşima ("Ceaushima") is a vernacular word construction in Romanian.TUI.wikipedia. vodcă (votcă) + Văcăroiu > Vodcăroiu (scris şi Votcăroiu) (porecla lui Nicolae Văcăroiu.: După ce senatorul UDMR Verestoy Attila. când una dintre temele preferate de politică externă era lupta împotriva „cursei înarmărilor”. membru PSD – aluzie la presupusul obicei al acestuia de a consuma alcool) Ex. Iată cum sună definiţia de pe Wikipedia (versiunea engleză). situl www. fost prim-ministru şi preşedinte al Senatului României.regielive. respectiv asupra Terrei. Wapedia sau VisWiki. comparing the results with the nuclear attack on Hiroshima. This portmanteau term was sometimes coined in the 1980s to describe the huge urban areas of Bucharest torn down on the orders of President Ceauşescu.: Sper să se unească cele 2 oraşe sub numele de GALAŢI !!!! Alte nume precum "Braigal". liderul grupului UDMR din Senat.ro).: Marea realizare a ministrului Şpagaton a fost legată de plecarea firmelor de turism germane . aceea de „urbanism defectuos şi haotic.com).org). cu un umor amar bucureştenii numeau pe atunci ceauşima” (facultate.info). în ceea ce. ministrul turismului în guvernarea PSD. 2000-2001: 95-97). "Galbrai" sunt ridicole!!!! Corect este ca oraşul mai mare să înghită oraşul mai mic (www. cf. Interesant este că această creaţie hibridă a intrat deja în enciclopediile electronice des accesate pe internet. contaminaţia se poate realiza între un nume de persoană şi unul topic: Ceauşima „poreclă ironic-amară dată capitalei Bucureşti. cu referire la afacerile cu cherestea desfăşurate de multimilionarul minoritar de etnie maghiară) Ex. Probabil prin analogie cu Ceauşima (termen a cărui vechime e de apropape 30 de ani). 1997 şi eadem.ro). pentru a sugera pericolul ce plana asupra Europei.ziarul-ziarul. It has also been used by persons not residing in Bucharest to describe other "misdeeds" of Ceauşescu.com).gardianul. Nekerman etc.ro). poreclit Chereştoi. a despădurit aproape complet judeţele Covasna şi Harghita … (www.wordpress.Ex. "Brailaţi". pentru un posibil viitor megalopolis care ar reuni oraşele vecine Brăila şi Galaţi) Ex.CFR Cluj să fie delegat un arbitru care să nu fluiere după indicaţiile venite de la stâna lui Berbecali (optimvs. din care largi zone cu arhitectură monumentală au fost supuse în anii ‘80 furiei demolatoare a lui Ceauşescu” < Ceauşescu + Hiroshima: Sute de case au fost dărâmate. în scopul promovării multiculturalităţii şi dezvoltării profesionale. o suprafaţă importantă purta haina spulberării. respectiv împotriva arsenalului nuclear acumulat de marile puteri ale lumii) şi contaminaţiile Euroshima (< Europa + Hiroshima) şi Terrashima (< Terra + Hiroshima).

hgwells. punctul lor de plecare este diferit. Atât contaminaţia involuntară. în folosirea lui. ei „nu sunt numai transmiţători pasivi ai unor evoluţiuni de limbă întâmplate în afară de ei. 1994: 347).. în sistemul său de asociaţii. Am auzit că. deşi au o cauză comună. care nu rămân indiferenţi dinaintea materialului lingvistic cu care operează. faţă de inovaţiile ce li se transmit şi fiind ei înşişi centre de energie inovatoare” (Puşcariu. reacţionând. Mai mult decât atât. analogii care conţin şi manifestă modul său specific de a lua contactul cu realitatea [. care este cel lexical) drept un procedeu secundar de formare a cuvintelor (cf. iar căile lor de producere sunt proprii.impact-est. în special cu etimologia populară sau cu analogia. şi anume Ceauschwitz (scrisă şi Ceauşwitz sau Ceaushwitz) < Ceauşescu + Auschwitz. 1978: 280. În fiecare moment se manifestă ceva care a existat deja şi ceva care n-a existat niciodată înainte: o inovaţie în forma cuvântului.ro).) este tocmai ceea ce numim realitatea limbajului” (Coşeriu. instituit în România de dictatura ceauşistă. cât şi cea produsă intenţionat reprezintă. ceea ce le înlesneşte o bună orientare în planul „creaţiei lingvistice”. Groza. considerată fenomen independent de alţii. 2004: 114) [24]. Timişoara să fie numită Fugidava iar Bucureştii să fie Ceauşwitz) (www. cât şi cu ocazia întrebuinţării acestor unităţi în vorbire [25]. cu propunerea de schimbare a denumirii oraşelor: Iaşii să se numească Fomidava. ca şi la nivelul vorbirii informale. 216 . Se termina epoca relaxării şi prosperităţii. face din contaminaţie un procedeu cu potenţial stilistic important. şi în special a lexicologilor şi lexicografilor. Atestările.. sinistru. contaminaţia este departe de a reprezenta un fenomen lingvistic minor sau marginal. 2000: 149. însă sistemul are grijă să ascundă acest lucru (http://www. poate.ro). forme de manifestare ale principiului creativităţii limbajului. datorită încărcăturii simbolice a toponimului.Numele fostului dictator comunist este implicat şi într-o altă contaminaţie onomastică cu caracter ironic. un tărâm întunecat. Cei mai mulţi specialişti însă. în sensul că. ci sunt plămăditori activi ai graiului. „Omul cunoaşte şi în acelaşi timp gândeşte şi simte. 2000-2001: 32-33).rol.. Vorbitorii au conştiinţa deplină a relaţiilor sistematice ale limbii. pornind de la Gilliéron. ca observatori neobosiţi. care ar trebui. cu accente de genocid. pe vremuri.]. ca şi în cazul etimologiei populare sau al analogiei. acum întreaga lume a devenit Ceauschwitz. Această schimbare continuă. Această semnificaţie se relevă chiar în următoarele contexte din care am şi selectat termenul: Pe vremuri Bucurestiului i se spunea Ceauschwitz – aluzie la intentiile exterminatoare ale lui Ceausescu (http://stiri.ro) [23]. având punctul de plecare. această năzuinţă neîntreruptă de creaţie şi de re-creaţie (. Zugun. se simţeau lipsurile alimentare. unii lingvişti definesc contaminaţia (în aspectul său cel mai important. până la urmă. Concluzii Asociată sau subsumată de unii fenomenelor înrudite (analogia. fiind frecvent întâlnit în vorbirea populară şi regională. ţara voastră se numea Ceauschwitz! Din nefericire. 3.. una dintre formele aberante de manifestare a acestui genocid fiind înfometarea populaţiei prin aplicarea unui aşa-numit program de „alimentaţie raţională”. face aluzie la regimul de teroare. consideră fenomenele în discuţie independente. stabileşte analogii inedite în intuiţie şi în expresie. Şerban – Evseev. în mod conştient. începea epoca returnării idioate a datoriilor. transparentă. tot mai numeroase în ultima vreme (majoritatea provenind din zona mass-mediei şi a mediilor electronice de informare). de forme lexicale hibride ne îndreptăţesc să afirmăm că ne aflăm înaintea unui fenomen lingvistic „viu”. faptul că acest fenomen se pretează şi la creaţii voluntare. etimologia populară). Semnificaţia acestui hibrid lexical. în primul rând. venea timpul pentru cozi la alimente (banc de epocă. în „spiritul asociativ” al vorbitorilor. iar această realitate se reflectă atât în modul în care ei grupează unităţile limbii. De altfel. să beneficieze de mai multă atenţie din partea specialiştilor. NOTE [1] O serie de lingvişti (majoritatea străini) identifică contaminaţia cu alte fenomene înrudite.

şi Graur. cu ambele graiuri sau dialecte. apud Hristea. trebuie găsită o altă explicaţie pentru ceea ce ne face impresia a fi rezultatul unei « contaminări »” (Hristea. 217 . un dicţionar de cuvinte inexistente. [13] Contaminaţiile cu statut de regionalisme lexicale se produc. 2006: 299: „[. Alte exemple au fost extrase personal.. 2006: 308).. Seche. [3] Pentru delimitarea contaminaţiei de etimologia populară. jalbină „albina care zboară cu jalbe”. Aceste trei fenomene sunt. [15] Caracterul lor de „efemeride” lexicale le face. ne aflăm în faţa unor simple variante lexicale. [11] În FCLR. Hristea. 1970: 20) sau hibrid lexical (cf. doriental „dor care ne cheamă la dorigini . [9] Cf. Hristea. spigur – termen în care se împletesc spontan + sigur.rezultat din antrenant + facil. Hristea. s. mai ales pe internet: Ai văzut ce jenibili sunt tinerii de la universitate care vin şi te vrăjesc să le dai un ban (www. [12] Formaţie recentă. [16] Titlul unei cărţi de Paul Goma. condiţie care trebuie îndeplinită pentru a putea vorbi de contaminaţie este existenţa obligatorie a unor afinităţi de ordin semantic între cei doi termeni care se încrucişează.. subordonate direct numai unuia dintre cei doi termeni care se încrucişează”. sintagme sau propoziţii.« analogie ». întâlnită însă frecvent în argoul tinerilor. [17] Termen folosit prima oară de Andrei Pleşu. în mare parte. că „. 34). inventate. [10] Exemplele au fost selectate. Cf.. în cazul acestora. . dar aproape întotdeauna înrudite semantic. 2000: 98). 2006: 307-325). în ea fiind inclusă şi asociaţia de idei. 2006: 306). 2006: p. morfologică. a unei sintagme sau propoziţii noi. [18] Alte cuvinte create pentru această reclamă au fost: antrecil . Iată câteva exemple: abandomnişoară „singurică.. ducând la formarea unui cuvânt nou.. 2006: 302-303). lexico-frazeologică. menţionate în numeroase lucrări de specialitate ca fiind cele mai importante forme de manifestare „nesistematică” a analogiei ca mecanism lingvistic: „La contamination et l’étymologie populaire ne sont que des formes particulières d’analogie” (Ferdinand Brunot şi Charles Bruneau. vezi Hristea. MDA) sau culese din limbajul vorbit. 1964. [6] În funcţie de nivelul limbii la care plasează unităţile. 1956: 30-35. în chip firesc. rezultatul fiind apariţia unor forme de tipul celor citate (cf. cel puţin deocamdată. sintactică. comos – o încrucişare între compact + spaţios. 1956: 33). Dominte. fonetică. uneori. 2006. până la sinonimia totală sau numai aproximativă”. 1968: 337. în procesul încrucişării. Hristea. 1994: 332-333). 2006: 297).123urban. cocostârc cocobarză. în zonele de contact a două arii dialectale. DLR. [14] „Când această condiţie nu este satisfăcută. înrudirea semantică trebuie luată într-un sens mai larg. vezi şi Seche. mai potrivită ar fi denumirea de „compuse pleonastice”). [4] Unii specialişti fac distincţia între contaminaţia propriu-zisă (totdeauna involuntară) şi contaminaţia intenţionată.. deosebim mai multe tipuri de contaminaţie: lexicală. p. « contaminare » şi « etimologie populară » sunt numiri care exprimă cu alţi termeni uneori aceleaşi fenomene lingvistice fără ca să ne lămurească asupra unor linii mari ce pot fi distinse în elaborarea materialului sonic al limbii din partea creierului nostru” (Puşcariu.. de altfel. cf. I: IX. de unde reţinem şi următoarea definiţie a fenomenului de care ne ocupăm aici: „Combinarea a două cuvinte. sunt numite „compuse tautologice” (cf. contaminaţiile de tipul rotocol. ovinocenţă „starea mielului”. în care se combină două forme de plural (personaje + personagii. şi Hristea. Hristea. exemplele personajii şi pasajii. 'mnişorică”. Aceste afinităţi pot merge. încrucişează relativ uşor două sinonime folosite pentru aceeaşi noţiune. Hristea. de pildă. 1968: 33-336. 138. simpologie – rezultat din contopirea dintre simplitate + tehnologie etc. grafică (pentru tipurile de contaminaţie din limba română. inapte să fie reţinute în lucrările lexicografice de interes general. istil – îmbină cuvintele isteţ + util. [19] Probabil că trebuie luat în calcul şi modelul oferit de fr.a. eventual. majoritatea rezultate din îmbinarea altor cuvinte. [7] Theodor Hristea oferă. ca formă.] atunci când sensul hibridului este identic cu al unuia dintre cei doi termeni care se contaminează şi când. un cuvânt împrumută de la celălalt un singur fonem.[2] Sextil Puşcariu scria. [8] În cazul contaminaţiei lexicale.. franglaise (o încrucişare între française şi anglaise. din Purdela. care au luat naştere prin juxtapunerea a doi termeni sinonimi. cele două elemente lexicale.cam prin Anatolia de azi”. în acest sens. de regulă.ro).şi care se produce involuntar sau cu voinţă” (p. Précis de grammaire historique de la langue française. Puşcariu. acolo unde vorbitorii. 2006: 301. pe care o mai numesc. frazeologică. deraiere lexicală (vezi ELR. faţă de personagiu şi pasagiu (variante învechite) (Hristea. [5] Cf. pe baza materialelor lexicografice (DEX ’98. babaclava „fostă funcţionară pe tărâm de harem”. 1976: 21. ed. a III-a. 2006: 297: „O. familiarizaţi. nu avem niciun temei serios să vorbim de apariţia unei noi unităţi lexicale. care afirmă că. În astfel de cazuri.] chiar dacă nu sunt întotdeauna sinonime. asemănătoare sau nu între ele. 310: „[.v. respectiv pasaje + pasagii) ce corespund unor singulare diferite: personaj şi pasaj (forme literare). contaminare. 1956: 31-32. uligaie ş. precum şi aşa-numitele „configuraţii asociative” de tip semantic (vezi Seche.

Kontamination. Bucureşti: Humanitas Educaţional. VII. ediţia a II-a. 34. Dicţionarul limbii române. p. but it may also come with intentional creations for expressive purposes. M şi urm. The phenomenon in its essence and most typical manifestations has an unconscious and occasional character. la www. 11-33. prin comparaţie cu procedee ca derivarea (în primul rând). Schiţă de sistem. Al. Micul dicţionar academic. [24] Calificativul „secundar” atribuit unor procedee ca trunchierea. (2001). [21] Cuvânt inventat de criticul Dan C. Vol. 11/2003). în volumul omagial Antic şi modern. Liviu (2004). le analizează. este evident că aici avem a face mai degrabă cu nişte substituţii lexicale voluntare în forma hibrizilor lexicali. condensarea lexicosemantică ş. Mircea (1956). I Privire generală. Blending. I Compunerea (1970). Istoria limbii române. nr. Sala. I-IV (2004).a. (1970). Tatiana (1956). nr. The result is a lexical hybrid that contains elements belonging to both primary units. Vocabularul românesc contemporan. Zugun. XIII. rom. Theodor (2006). Slama-Cazacu. Al. Dicţionar de cuvinte recente. termenul Ceauschwitz e înregistrat şi într-un raport asupra comunismului din România. In honorem Luciae Wald. p. elaborat (în limba engleză) ca proiect de cercetare de Vladimir Tismăneanu şi dat publicităţii în septembrie 1989. Maria-Luiza (1968). Florica (2000-2001). volum coordonat de Ana-Cristina Halichias în colaborare cu Tudor Dinu. Graur. Constantin (2000-2001). 295-327. Substituţia lexicală voluntară în vorbirea neformală. often considered a type of non-systematic analogy. 1. le judecă” (Puşcariu. Vasile şi Evseev. p. 91-115. Puşcariu. p. Elemente de lexicologie.[20] „Limba românilor aflaţi în America la prima şi la a doua generaţie" (din articolul Poveşti romârcane nemuritoare semnat de Ovidiu Rădulescu. Despre etimologia populară şi contaminaţie. 333-339. Alexandru (1894). Graur. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. în revista „Lumea”. Consideraţii teoretice generale şi de ordin etimologic pentru o lingvistică a vorbirii. 207-233. p. Şerban. el face reflexii asupra lor. as well as in mass-media language. represents a complex linguistic phenomenon that consists in the development of a morphological “compromise” between two forms (usually notional words) with identical or similar meaning which are perceived as being in some kind of competition with each other. între contaminaţii propriu-zise şi hibrizii lexicali (sau pseudo-contaminaţii). ABSTRACT The purpose of our paper is to describe and illustrate the mechanism of lexical blending or contamination (cf. contaminaţia. Eugeniu (2000-2001). Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic (=DEX ’98). Timişoara: Editura Facla. V. Formarea cuvintelor în limba română. nr. Petru (2000). Bucureşti: Humanitas. Florica (1997). Iaşi: Editura Tehnopress. Creaţia metaforică în limbaj. Mihăilescu şi folosit pentru titlul cărţii sale. Limba română. p. BIBLIOGRAFIE ŞI ABREVIERI Coşeriu. Hristea. contaminaţie) in Romanian. Scrieri de ieri şi de azi. Groza.pitt. Enciclopedia limbii române. Dimitrescu. [25] „Omul nu întrebuinţează fără critică instrumentele de care se serveşte zilnic. în „Fonetică şi dialectologie”. Vol. în „Dacoromania”. Ivan (1978). [22] Dacă menţinem distincţia pe care am încercat-o mai sus. Deraieri lexicale.edu/nceeer/1989-903-04-2Tismaneanu. (1965 şi urm. p. în CL. Iaşi: Tipografia Naţională. p. V. Elemente japoneze recente în limba română. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic (= ELR). 79-107. Dimitrescu. Academia Română (= DLR). V-VI. 218 . Bucureşti: Editura Minerva. Philippide. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic (= MDA). socotite „principale”. în SCL. Purdela. Serie nouă. Bucureşti: Editura Academiei. Vol. Probleme de etimologie. Dicţionarul explicativ al limbii române (1998). Lexicologia limbii române. în „Dacoromania”. Sextil (1994). compunerea şi conversiunea. Observaţii şi cercetări experimentale cu privire la „contaminări”. Puşcariu. [23] Apărut iniţial în contextul folclorului politic subteran autohton. în vol. Marius coord. serie nouă. Theodor (1968). 25-35. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Volumul întâi Principii de istoria limbii.). XIX. II Rostirea. Scriitorincul. I). serie nouă. se justifică prin productivitatea mai redusă şi lipsa caracterului sistematic al acestora. Vol. Sextil (1976). Contaminaţia în graiurile populare. Bucureşti: Editura Academiei (= FCLR. în LR. 160167. Contaminaţia în raporturile ei cu etimologia populară.2. Hristea. Bucureşti: Editura Logos (= DCR 2) . Luiza şi Seche. Dominte. germ. sub titlul The Tragicomedy of Romanian Communism (vezi textul acestui raport online. as it is proved by a number of hybrid forms registered in informal speech and slang.VI. 1976: 17). Limba română.ucis.pdf). Seche. nr.

XIII). cit. PsV. când Varlaam se retrage la mănăstirea Secu. N.223-279). Grigoraş. LXIV. Viaţa şi minunile sfântului Vasile cel Nou (cf. 219 . în timpul celei de-a doua domnii a lui Gheorghe Duca (1668-1672).XIII). Colegiul Naţional Iaşi PRIME ATESTĂRI ALE UNOR CUVINTE DIN PSALTIREA DE-NŢĂLES A MITROPOLITULUI DOSOFTEI Viaţa şi activitatea clericului şi cărturarului moldovean Dosoftei au constituit obiectul de studiu a numeroşi istorici literari şi filologi. preacuratei şi pururea Fecioarei Maria din Petrid. p. după cum rezultă dintr-o dedicaţie scrisă de mitropolit în slavoneşte pe un exemplar din Viaţa şi petreacerea svinţilor. a cărui operă se pregătea s-o continue în atâtea privinţe: sprijinirea politicii filocreştine. din Transilvania. apărarea ortodoxismului şi lupta împotriva calvinismului. pe când mă aflam printre străini din pricina vremurilor nepaşnice.1490-1491) şi a plecat la specializare în Polonia. la scurt timp. tipărite sub titlul Cuvinte şi jele la robie Ierusalimului…. datorită bogatei activităţi de traducător şi. iunie 8. cronograful lui Matei Kigalas şi învăţăturile moral-politice atribuite împăratului bizantin Vasile Macedoneanul (cf. mai ales. Andriescu.1491). dăruit de acesta mănăstirii Petrid. fiind. Dosoftei se trage dintr-o familie moldovenească veche (Iustin Moisescu. comentariul. numită Misira. Viaţa mitropolitului este cunoscută în întregime astăzi. mitropolit al Moldovei (1671). În anul 7195. am dăruit această sfântă carte. Cuvânt înainte.XII). şi-a continuat studiile la “Colegiul” de la Trei Ierarhi (cf. Smeritul Dosoftei.. p. Manuscrise vechi aflate în biblioteca Sfintei Mitropolii a Moldovei în “Revista teologică”. Opere. După cum se poate observa. iar în anul 1675. pe cînd se afla în surghiun la Strji: Sfintei mănăstiri a Adormirii preasfintei şi preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu. fapt ce determină o continuare a dorinţei de îmbogăţire a patrimoniului cultural cu noi traduceri. în anul 1687. p. Din 1675 până în 1686. C. va rămâne în scaunul mitropolitan al Moldovei. Până în anul 1653. eliberat şi reinstalat în scaunul mitropolitan al Moldovei. p. iar din acest an până pe 13 decembrie 1693. După o perioadă de ascensiune în care devine episcop de Huşi (1658). preocuparea sa majoră a fost continuarea operei de traducere a principalelor cărţi de cult începută de Varlaam cu scopul introducerii limbii române în biserică: Ideile politice şi religioase ale lui Dosoftei. Originea. în Strji. miropolit al Suceavei. din apropierea cetăţii Turda. I. Paraclisul Precestii.N. Dosoftei s-a aflat sub influenţa directă a mitropolitului. se va afla exilat în Polonia unde va trăi cu speranţa reîntoarcerii în ţară. în 48 de versuri. p. Mântuirea păcătoşilor. Ursu.A. op. a două povestiri. Născut în 1624. pentru ca sfinţii părinţi să mă pomenească pe mine şi pe părinţii mei Leontie şi Maria. N. a ineditei versificări a Psaltirii în limba română.85). Studiu la Dosoftei. pe numele de mirean Dimitrie Barila. Din această perioadă datează cele dintâi traduceri ale lui Dosoftei: Patericul.Mihaela BUTNARU. După studii în ţară cu dascăli călugări de la mănăstirile moldoveneşti (cu învăţătura de început primită de la dascalii din mănăstirile noastre . cât şi preocupările sale culturale sunt atât de apropiate de ale lui Varlaam. urmează o perioadă zbuciumată pentru cărturarul moldovean: pribegeşte în Polonia cu Petriceicu-vodă între 1673-1675. Erbiceanu. Studiu la Dosoftei. I. data morţii sale. Contribuţii. p. Andriescu. episcop de Roman (1659). Grigoraş. la Şcoala “Frăţiei Ortodoxe” din Lwów. Între 1647 şi 1648 este ierodiacon la Mitropolia din Iaşi (cf. p. este închis din ordinul lui Dumitraşcu-vodă Cantacuzino la mănăstirea Sfântul Sava din Iaşi. Opere. îmbogăţirea patrimoniului cultural cu noi traduceri în limba română (Al. Istoriile lui Herodot. reîntors în ţară.

a cimpi (v. Studiu la PsV. ciudease (v. Efortul lui Dosoftei de traducere a cărţilor de cult în limba română se încadrează într-o mişcare de renaştere a bisericii şi a culturii române. ce va fi cunoscută sub titlul Psaltirea în versuri. de latinitate). român şi străin (patriarhul Ioachim al Moscovei.). IV. IV.25.1. Andriescu în Studiu introductiv la Dosoftei. 1680. iată c-am îndireptat cu acest meşterşug. Antim Ivireanul.). mitropolitul Ţării Româneşti. Cuvinte neatestate în dicţionarele româneşti cu nici una dintre scrierile lui Dosoftei: a) elemente de origine slavonă: amin (v. Acestea sunt urmate de principalele cărţi necesare serviciului liturgic.). izbăvi (v.4. IV.). Parimiile preste an (Iaşi. Şi aşea vei afla îndireptarea cuvintelor pre sirbie. dar şi culturii române în general. mai ales. nume precum Mitrofan. boiar (v. Milescu) au slujit dezvoltării culturii române din perioada contemporană lui. din sânul clerului.97.115. IV. p. cu noua tiparniţă a mitropoliei din Iaşi. rezultă că activitatea sa de traducător este cu totul particulară în epocă.În timpul primului exil polon apar la Uniev. al doilea al listurilor.).1. Cercetarea limbii textului Psaltirii în proză oferă posibilitatea cunoaşterii atitudinii mitropolitului faţă de limbile de cultură ale tradiţiei bisericeşti (greacă.51. Iaşi.10.12.). 1683) şi un Octoih. politica filocreştină. IV.1.XVI-XVII): Dumnezăiasca Liturghie (Iaşi. scoase în tipografia de la Iaşi. ritmul în care au fost tipărite traducerile lui Dosoftei începând cu anul 1679.). Molitvănic de-nţăles (Iaşi. I. 1679. pentru literatura română: Psăltire a svântului proroc David. pentru căci că s-au tălmăcit de pre izvodul lui S-tii Ieronim.73.31. neterminat (menţionat de către episcopul Melchisedec la mănăstirea Putna).1. şi Acatistul Născătoarei de Dumnezeu.1. Deci noi de pre acel izvod foarte am silit de am pus cuvintele precum să află acolo. şi din sânul boierilor cărturari (M. Al.1. Psaltirea de-nţăles (Iaşi.1.1. patriarhul Dositei al Ierusalimului). să socoteşti această tablă.). IV. trimisă de Patriarhul Ioachim al Moscovei. a obidui (v.1. pentru ceale schimbate şi pentru greşuri.1. carile-i elineaşte şi lătineaşte şi evreiaşte. 1682-1686). Vasta cultură a mitropolitului. relaţiile cu figurile proeminente ale timpului său. Astfel. a postămpi/postimpi (v. a chiti (v. ulterior.). După cum observă şi Al. 1683). şumăn (v. Viaţa şi petreacerea svinţilor (Iaşi.). 220 . Costin.1.1.9. Deci socoteaşte că numărul dintîiu iaste al psalomilor. Opere. cât. fapt ce ilustrează conştientizarea şi asumarea unei responsabilităţi faţă de cuvântul scris în limba română (născută din dorinţa de a găsi exprimarea potrivită în limba poporului. ediţie bilingvă. operează şi cu “lexicoane”. IV. IV. IV. IV. cârstei (v. Afirmaţiile lui cu privire la necesitatea introducerii limbii române în biserică (din care rezidă şi ideile sale privitoare la unitatea culturală a tuturor românilor şi la cea etnică. a pomăzui (v.3. toiag (v. episcopul Buzăului.1.). 1681). latină dobândite de prelatul moldovean prin educaţie) mărturisită în Cuvîntul cătră cititoriu de la sfârşitul Psaltirii: Iubite cetitoriu. precum să veade aici. demonstrează faptul că ele au fost pregătite cu mulţi ani înainte.XVII. cunoscută sub titlul consacrat Psaltirea slavo-română).109. IV.). anădăi (v. episcop al Râmnicului etc. blagoslovi (v. pe lângă folosirea diverselor izvoare. căreia i se circumscriu.1.1.1. IV. deoarece. se realizează un act de cultură.1.7. slavonă. chiar dacă încălca anumite norme impuse de tradiţie). ediţia a II-a. ghizdă (v. carile rumâniia nu să potriveaşte cu sărbiia. IV. IV.). al patru al rîndurilor. movilă (v. pârgă (v. IV. Damaschin.78.).39. IV.1.). IV. prin difuzarea aproape a întregului tiraj al Cazaniei în Transilvania) şi de dezvoltare a culturii naţionale.64. inorog (v. două opere fundamentale atât pentru serviciul bisericesc. livă (v. N.1.) Din afirmaţia mitropolitului. IV.). a scarandivi (v. IV. Însă. prin tipărirea de scrieri în limba română.47. p.1. la cererea mitropolitului şi cu sprijinul lui Nicolae Milescu (cf.).45. în 1673. În domeniul lexicului pot fi menţionate următoarele aspecte: 1.).). IV. efortul deosebit pe care îl implică traducerea (interpretarea) şi tipărirea textelor redactate în alte limbi se înscriu într-o atitudine fermă de apărare a ortodoxiei în cadrul luptei împotriva propagandei calvine (iniţiată în Moldova de Varlaam. că-ntr-însa am îndireptat bogate cuvinte ce să află schimbate într-această carte.34. al treilea a feaţilor. Andriescu.1.

2.12. IV. boiarii lui Zavulón. alerga cu seate. pre fii omeneşti.2.).).). Blagoslovit.59.108.1.).). râvnă (v. IV. ostrov (v.9.).11). IV.9. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.3. Derivatul blagoslovenie s.28.1.16. faraon (v. blagosloviti) Tranz.5. intranz. IV.2). ebr. cu gurile lor blagosloviia şi cu inemile lor blăstăma (74v/v. în mijlocul de fetişoare tîmpănăreaţe (82r/v.2.112. IV. cf.1. la origine având rolul de a sublinia acordul comunităţii la spusele preotului. leşui (v.30. SCH. 139/6. IV.).1.12] 1.2.2. Prima atestare este din PS.42.47).7. Arvinte. IV.). (82r/v. ST.). camătă (v.1. în carii nu iaste spăsenie (184v/v. IV. Drept aceasta blagoslovitu-te-au Dumnădzău în veac (55v/v. IV. a meni (v.7).1. amín. IV.17. “binecuvântare”: Toată dzua miluiaşte şi-mprumută direptul şi sămînţa lui în blagoslovenie fi-va (44r/v. Prima atestare este din CV2 80b. iară.).27).).1.2. boiarii şi toţ giudécii pămîntului (187r/v. “prinţ”: Tîmpinară boiari însoţîţ cu cîntători.23).65. plod (v.).66.1. Că.“căpetenie”. scârbă (v. IV.1. Împăraţii pămîntului şi toate năroadele.6). (< slav. mărturisi-ţî-să-va cînd bine vei face lui (59r/v.). IV..). IV. mannă (v. chedru (v. cf. ocina-vor pămîntul. (< slav. IV.15. bulg. ST.5.).67.). icoană (v. IV. IV.1.23.f. Înainte stătură împăraţii pementeşti şi boiarii să adunară depreună spre Domnul şi spre pomazánicul lui (1v/v.1.).LV. inoplemenic(v.1. horă (v.1. săblaznă (v. pobedi (v. devenită ulterior semn de întărire al propriilor spuse.). Cuvinte care devansează prima atestare din operele lui Dosoftei.DT.). [< vsl.1.1.).21.7). IV. rădicavoi mînule meale (75v/v. IV.88.).1.27). cu boiarii poporului său (148v/v.). BOIÁR s. neînregistrate în DA/DLR: a) elemente de origine slavonă: clevetă (v. IV.2. boľár(in)a.3). raclă(v.18. IV.2.1. a judeca.). b) elemente de origine greacă: cămară “biserică” (v.8.. IV. naftă (v. tină (v.85.6. 2. IV. cort (v. p.52.. finic (v. IV. “a binecuvânta”: Că vei da lui blagoslovenie în veac de veac. ceia ce blagoslovăsc pre însul.44.).1. de la veac şi pănă la veac! Şi va dzîce tot nărodul: “Amin! Amin!” (140r/v. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.22. amen) “adevărat!”. IV. IV. IV. boiarii lui Nethalím.).1.1.4. Sensuri noi ale unor cuvinte..1. p. IV. Formulă liturgică de final. IV.57.18. a isţeali (v. casia (v. a pâşcăi (v.60.3.).). ghizdav (v. Domnul Dumnădzăul lui Izraíl.37. bici” (v. IV. pridădi/prididi (v. aminǔ < gr. anaforă (v. Însă preţul mieu sfătuiră să leapede.).).). 221 . în numele tău.2. pravoslavie (v.). domnitorii lor.1. IV.1. IV. (ό)άρχων. IV.25. IV.91. refl. cf. a povăţi (v.). şugubăţ (v.).2. IV. Dintre toate aceste aspecte.19). hereghie (v. IV. grijă (v.2. herovim (v. răspiiarde-s-or (44r/v. hristos (v.13. apostol (v.33. liubov (v.).1.1.).80. Blagoslovi-vei cununa anului a bunătăţîi tale şi cîmpii tăi împlea-sor de grăsîme (78r/12).82. IV. vom prezenta numai cuvintele de origine slavonă neatestate în dicţionare cu exemple din scrierile lui Dosoftei: AMÍN interj.98. -οντος “chef”. IV.L.2.111.).).2.1.2. Boiarii Iiúdei. opust (v. IV. IV.1.30).1. Că sufletul lui blagoslovi-să-va.). neînregistrate în dicţionare: a) elemente de origine slavonă: a chiti “a cugeta. IV. ceia ce-l blastămă. IV.4). Întru să púe pre însul a şedea cu boiarii. Cuvânt folosit de Iisus în vorbirea sa pentru a întări cele afirmate: Dară acela ce iaste în locul prostacului. a milcui (v.6). IV. IV.2.).). boljarinǔ. teasc (v.). IV. gr. veseli-l-vei pre îns în bucurie cu faţa ta (22v/v. a gândi”.2). Blagoslovască-te Domnul din Sión şi să vedz bunurile Ierusalímului toate dzilele vieţii tale (168v/v. mir (v. IV. cf. Blagosloviţ păgăni pre Dumnădzăul nostru şi audzît faceţ glasul laudei lui (78v/v.2. b) elemente de origine greacă: aliluia (v.14.14.2.38.3.).93. b) elemente de origine greacă: aspidă (v. rană instrument de tortură.2.5). Nu vă nedejdiuiţ pre boiari.. ce nu-nţeleage limba cărţii. IV. că sufletul lui în viaţa lui blagoslovi-să-va.L.2.2.). cum va dzice “Amin”? (IV).2. Aşea blagoslovi-te-voi în viaţa mea şi. oblastie (v. IV. “aşa să fie!”.m. IV. BLAGOSLOVÌ vb. preluată din iudaism.2.).).

Cuvântul. IV.4. no<a>ptea cu inema mea chitiiam şi să izbiia sufletul mieu. kajati sę. “a pleca la pământ”.4. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. Mol. vsl. ST.Biblia. CAR. “stăpân” În locul părinţilor tăi.L. Arvinte. Puşchilă. IV. “a căuta”. p. Refl.1688. dară.) “pasăre călătoare mai mare decât mierla”: Cerşură şi veniră cîrstei şi de pîinea ceriului sătură pre înşii (136r/v. I. IV. cf. “a se umili” : Întuneceadze-să ochii lor să nu vadză şi gărba lor de tot o cimpeáşte! (84v/v. CĂÌ vb. pl. “a gândi”: Şi mă învăţaiu. că a lui Dumnădzắu putearnicii pămîntului foarte înălţară-să (58v/v. “a se strânge ghemuindu-se”. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. 68/v/16). leapădă.1. < vsl.13. cf.EX. 4. “domnul idolilor”: Domnul răsîpeaşte sfaturile limbilor. “a cerceta”. 3. Eghípt. 205b (1577). DA] 1.12). (95v/v. Intranz. cf. fig.9). krastělĭ.9). Prima atestare este din PS. (1670). (< vsl. Mol. cf.5). LET.) -luat direct din textul slavic ca însemnare şi formă de plural (Puşchilă. kajo sę “a face penitenţă”. nr.“nenorocire”. DA) Tranz. a trecut în limba literară cu rostirea dialectală cinchi. vb.4.1.. Prima atestare este din CORESI.79. “a ţinti”. A.f. “năpastă”: Trimis-au seamne şi ciudeáse pre mijlocul de tine. întrebuinţându-se mai mult în Moldova. ST.32. p. 222 . p. gîndurile năroadelor şi leapădă sfaturile boiarilor (37r/10). cf. čudo “miracol”. p. hititi (hitati) “a se grăbi”.1. “a regreta o greşală făcută”. “a încovoia ”. kaiti sę. COSTIN. sl. IV. Prima atestare este din ANON.LXXV.28). (< vsl. čudesa.m. pre faraon şi pre toţ şerbii lui (172r/v. CHITÌ vb. 604 (1632).79). IV. cf. p.L. 105/45. 2.31. PRAV. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. PS. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. L. (56v/v.6). “a avea păreri de rău”: Giuratu-s-au Domnul şi nu să va căi: “Tu eşti preot în veaci.18). čempiti “a se strânge ghemuindu-se”) Este glosat de Dosoftei în Îndireptarea cuvintelor cu “a gârbovi” (Ps. (< vsl. p. cf. CIUDEÁSE s.23. cf.2. Boiarii năroadelor strînsără-să cu Dumnădzắul lui Avraám. Prima atestare este din N. CIMPÌ vb. CÂRSTÉI s. cf. după rîndul lui Melhisădéc“ (146v/v. “a simţi remuşcări”. cf.Biblia.8).L. Prima atestare este din DRH. boiari. Arvinte ST. SCH. ale voastre şi vă rădicaţ porţ veacinice şi va întra împăratul slăvii (26v/v. Prima atestare este din EUSTR.. cf. *čępiti. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.1688. feaceră-să fiii tăi. cf. [< sb. IV.157 (1432).39). cf. “om bogat”: Luaţ porţ. 473. 106.LXXV. “a se potrivi”: Şi mă voi chiti în toate lucrurile tale şi întru începăturile tale m-oi deprinde (96v/v. IV. (< vsl. pune-i-vei pre înş boiari preste tot pămîntul.

GLUMÌ vb. neînţeleasă”: Cela ce grăiaşte în limbă. Mol. iară eu mă voiu glumi-mă în poruncile tale (158r/v. cf. Expresia a grăi mândrie “a se lăuda”. grajáti “a vorbi”): 1. mă batgiocuriră. 8. “a cârti”: Toţ. a susţine”.8).2). Expresia a grăi pace “a spune cuvinte prin care să se creeze o stare de bună înţelegere”: Pentru fraţii miei şi priatinii miei grăiiam pace de tine (166r/v. Măniiaţi-vă şi să nu greşiţi ceale ce grăiţi întru inemile vostre la aşternuturile vostre să vă umiliţi (3v/v. “a minţi”: Urăt-ai pre toţi pre cei ce fac fărădeleage. (< vsl.6). iară cela ce spune de-nţăles. Puşchilă. piiarde-vei pre toţ pre ceia ce grăesc minciună (3v/v.3). carele nu înşelă cu limba sa (13v/v. p. “a se făli”: Vrăşmaşii miei.8).9).46). “a zăbovi”: Ruşineadze-se trufaşii că cu strîmbătate fărălegiuiră asupra mea. 5. Expresia a grăi adevăr “a spune adevărul. 10. “a înţelege”: Ce îm besearică mai voia mi-i cinci cuvinte cu mintea mea să grăesc. 6.78). Deşearte grăi careleş cătră de aproapele său. nedireptate pentru naltul grăiră (90r/v. GRĂÌ vb.5).4). Expresia a grăi în limbi “a se adresa într-o limbă străină. Expresia a grăi minciună “a ascunde adevărul”. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.80). glumiti sę “a râde”) 1. IV. a susţine”: Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti. 13. 2.5). SCH. (< vsl. sufletul mieu aţinură. a nu minţi”: Carele grăiaşte adevăr întru inema sa. IV.7). pre sine zideaşte. ca şi pre alţii să învăţ. cf. Tranz. “a spune. Expresia a grăi deşertăciune “a spune lucruri incriminatorii. Intranz. Expresia a grăi nedreptate “a acuza”: Cugetară şi grăiră în vicleşug. grăiră în budze. Expresia a grăi rele “a minţi”. grăiia deşearte şi vicleşuguri toată dzua să învăţa (47r/v. clătinară cu capul (23v/v. şi-ntru inem<i> grăiră reale (11v/v. 4. eu feriiu căi vărtoase (15r/v. 393. grăsimea sa o-mfundară. 11. “a mărturisi”: Şi grăiiam întru mărturiile tale denaintea a împăraţ şi nu mă stidiiam (156r/v. beseareca zideaşte (III/v. a defăima” “a tăgădui”.19).18). Prima atestare este din PS. decît dzeace mii de cuvinte într-altă limbă (IV/v. “a se învăţa” (e greu de explicat schimbarea de sens.: A cărora rost au grăit deşertăciune şi direapta lor direaptă de strîmbătate (182r/v. Intranz. pentru cuvintele rostului tău.11). 9. “a spune. 223 . carii vădzîndu-mă. 7. gurile lor grăiră măndrie (15v/v. 3. “a calomnia”: Acesta lucru-i a celora ce mă părăsc cătră Domnul şi a celora ce grăesc reale asupra sufletului mieu (145r/v. Expresia a grăi deşarte “a minţi”: Şi ceia ce cearcă reale miie. Expresia a grăi în buze “a se împotrivi”.15). 12. guri înşălătoare întru inem<i>.

) 1. 21/22. ca prin minune”. ST.L.f. Prima atestare este din PS.24). Doamne. svinţitoarea sa în pămînt o au temeiat în veac (101v/v.2).1. liva.30). 15. “primele grâne. SCH. -dovati. “rinocer”: Măntuiaşte-mă din gura leului şi de coarnele inorogilor.DT.1. ILR. Şi să va înnălţa ca de inorog cornul mieu şi bătrîneaţea mea în olòi unsuros (119v/v. IV. mogyla) “locuinţă făcută într-o ridicătură de pământ naturală”. Expresia a grăi taină “a nu putea exprima sau înţelege sensul cuvintelor”.22). “deal”: Şi măniiară pre însul în movilele lor şi în ciopliţii lor îl îngînară pre îns (101r/v. luptă-i pre carii mă luptă! (39v/v. II.120). cf. (9v/v. Tranz. H. p.. 3.Biblia. “a se nevoi”: Că să laudă păcătosul întru pohtele sufletului său şi cela ce obiduiaşte. care ce grăiaşte strîmbu.LXXVI. INORÓG s. “animal fabulos cu un corn în frunte”: Şi va zmicura pre înşii ca viţălul Livánului şi cel iubit ca fiiul inorogilor (32r/v. “a chinui”. fructe.. TRDW şi nu este menţionat cu nici o sursă din Dosoftei în DLR.64). (< vsl. nu mă pridădi celora ce mă obiduesc (161r/v. Densusianu. pre carii mă obiduesc.m. flori dintrun an”. p. cf.f. cf. (< sl. ce lui Dumnădzău. Tranz. IV. IV. cf.35-36. DA nu înregistrează expresiile consemnate. (< sl. neaşteptată.4.326) “vînt de miazănoapte. Prima atestare este înregistrată din CV2 34a. 16.1688. crivăţ”: Rădică austrul de pre ceriu şi adusă cu putearea sa vîntul livei (98v/v.1). cf.77/v/1). inorogŭ. 77/26.3. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. smereniia mea! (24v/v. ST. -duja) 1. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA pentru sensul “rinocer”. nu omenilor grăiaşte.19.13). bine ei cuvăntat. cf. nu-l isprăviia înnaintea ochilor miei (127v/v. “primul nascut”: 224 . TDRG şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR. p. neatestată DER şi DA: Şi zidi ca de inorog. (< vsl. 2.14. Slavonism literar. Slavonism literar foarte rar existent şi în textul slavon. Expresia ca de inorog “apariţie fabuloasă.10). obidēti. OBIDUÌ vb. Prima atestare este înregistrată în varianta etimologică mogila în DERS (1392). “a persecuta”.10). Arvinte. TRDW. Prima atestare este din PS. “val de pământ”. că nime n-ascultă ce cu sufletul grăiaşte taină (III/v.. “a tăgădui”: Nu lăcuia în mijlocul casii meale cela ce face trufie. μονόκερως “unicorn”. roade. “a face nedreptate”: Giudecă.9).6). MOVÍLĂ s. “unicorn”. PÂRGĂ s. (< vsl. Expresia a grăi vicleşug “a spune cuvinte înşelătoare”: Opreaşte limba ta de la rău şi budzele tale să nu grăiască vicleşug (39v/v.L. Expresia a grăi strâmb “a minţi”. traducerea gr. Prima atestare este din CV 79/13. LÍVĂ s. cf. “trufanda”. prǔga “grâu timpuriu”) Este glosat de Dosoftei în Îndireptarea cuvintelor cu înţelesul “di-nceputul” (Ps. Făcut-am giudeţ şi direptate.f.57. “a vorbi de neînţeles”: Că ceala ce grăiaşte în limbă. 2.

1-498. Istoria unor cuvinte. Wiesbadden: Otto Harrassowitz. Scriban. partea a III-a (1949). 1103-1834. Costinescu. 1965-2003.: Statsdruckerei. p. IV (1996). I. pîrga a toată osteneala lor (136r/v. Bucureşti: Editura Saeculum. tomul I. (1987) Concordanţe lingvistice între “Psaltirea în versuri” a lui Dosoftei şi unele psaltiri româneşti din secolul al XVII-lea. N. Tomul I. instrument de tortură”. Studiu lingvistic. partea I. că tu fecéş. (1985. RÁNĂ s. Frăţilă. 33-34. p. Bucureşti: Editura Minerva. Vocabular general (A-D).34. Amuţît-am şi n-am deschis rostul mieu. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Andriescu. Dictionaru limbii româneşti. I (p.5). F-I. p. Bucureşti: Editura Minerva Arvinte. C. Dicţionarul limbii române vechi (1640-1780). 2.) 1. Ioan Oprea. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. Candrea.40] Tranz. III (1996). Serie Nouă. J-Lacustru. IV. TE4. Şi bătu tot întîiul născut în ţara lor. Zgraon Florentina (1987). (< sl.31).A. August (1939). VIII. Bucureşti: Socec. III (P-Z). Prima atestare este înregistrată din PS. Mariana. Carmen-Gabriela Pamfil. Alexandru (2001). Georgescu. Ediţie critică. p. Bogdan Petriceicu (1972-1976). Vocabular general (S-Z). cf. IV. SCH. XXXVI. II (D-O). cf. drept aceasta pomăzuitu-te-au. “necaz”. Prima atestare este înregistrată din PO.EX. H. ei îl luară în go<a>nă şi cătră durearea ranelor meale adaosără! (84v/v. partea a II-a (1937). IV..1. 1987. (1940) Lepăda-Lojniţă. 1988).Şi bătu tot întăi născutul în pămîntul Eghíptului. I. (2) D-O. Că pre carele tu îl bătuş.. Vasile (2000). ***Dicţionarul limbii române (1965). Rumänisch–Deutsches Wörterbuch: I (A-B). Tiktin. Vocabular general (EM). p. (1940) L-Lepăda. Enciclopedie. POMĂZUÌ vb.8). Vasile (2001). pomazovati. Arvinte. Iaşi. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Cuza”. TRDW şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR. Termeni regionali. ST. Lazăr (1995-1996). 1986.L. vol.35). vol.4.1. strânsără-să asupra mea rane şi n-am priceput (40v/v. I-CXLVI). Etimologii. 1910. Cerceta-voiu cu toiagul fărălegile lor şi cu rane nedireptăţîle lor (114v/v. tomul III. 427-443 225 . Dicţionar universal al limbii române (ediţie revăzută şi adăugită de Alexandra Dobrescu. Psaltirea Şcheiană. 293/1927 (3). Rumänisch – deutsches Wörterbuch.9).Studiu la Dosoftei. (1) A-C. Iaşi. mai presus de partnicii tăi (56r/v. Bd. Sîgeţ de prunci fură ranele lor şi slăbiră supra lor limbile lor (76v/v.56). Vocabular general (N-R). 101b (1561). Normele limbii literare în Biblia de la Bucureşti (1688). Iaşi. partea a II-a (1940). (1903-1906). Prima atestare este înregistrată din CORESI. vol. Iaşi. ***Dicţionarul limbii române (1913-1940).. Rodica Radu şi Victoria Zăstroiu). Şi fuiu bătut cu rane toată dzua şi mustrătoriul mieu demineţile (90v/v. Etymologicum Magnum Romaniae. cf. cu oloi de bucurie. Iaşi. ST. vol. p. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor (ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Gr. 5. Iaşi: Editura Universităţii “Al. vol. Arvinte. Tiktin. D-De. XXX. 90/10. Tomurile VI-XIII. Bucureşti: Editura Academiei Române. 1903. cf. vol. Ciorănescu. Ursu. vol.f. rana.4. Dumnădzăule. 499-1101. “a unge(domn)”: Îndrăgit-ai direptatea şi urît-ai fărădeleagea. TRDW şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR. I. I. A-B. 1976/1906 (1-2). 1924. II (1995). Magdalena. nr. Bucureşti. Dicţionarul etimologic al limbii române. “bici”: Nu va vini cătră tine răul şi rana nu să va apropiia la trupul tău (118r/v. V (1996). Opere. în LR.Ia de pre mine ranele tale! (48r/v. (3) P-Z. “plagă”: Înpuţîră-să şi putrediră ranele meale de faţa nebuniii meale (46v/v. Iaşi: Institutul de Arte Grafice “Presa Bună”. pîrga a toată truda lor în sălaşele lui Hám (100r/v. XI. I (B-C). Brîncuş).18). [< vsl.EX. “caznă”: Şi aupra mea să veseliră şi să strînsără.10). 1-3. TRDW şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR cu sensul “bici . tomul II. comparată cu celelalte Psaltiri din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Dumnădzăul tău. Hasdeu. 3. Buk. tomul I. H.L.32). Bucureşti: Editura Academiei Române. Şăineanu. Alexandru (1978). 254 (1581).14). ( 1916). cf.. partea I (1934). -zu(jọ).13).-A.49..

not attested in DA/DLR. we can mention the following aspects: the existence of some words in Romanian dictionaries which are not attested by any of Dosoftei`s works. Psaltirea de-nţăles. the presence of some words which appear before the first attestation in Dosoftei`s works. which was revealed by his statement in the Foreword at the end of Psaltirea de-nţăles. In the lexical field. Church Slavonic. which are not recorded in dictionaries. The bishop`s affirmation makes it clear that his translation activity was absolutely special for his age. the identification of new senses for some words. even if he broke certain norms and rules imposed by tradition. because the author does not only use various sources but also ``lexicons``. which illustrates the fact that he assumed the responsibility of finding the best equivalents in the popular language .ABSTRACT Studying Bishop Dosoftei`s work. 226 . gave me the opportunity of understanding the bishop`s attitude towards the languages used by the religious tradition (Greek. Latin – acquired by the Moldavian prelate). It is also clear that the Bishop was aware of the cultural value of printing religious texts in Romanian.

Moldova Olga PASCARI. g. thus “idiomatic+ity” expresses the quality of being idiomatic. Hockett [7]. that distinguish such expressions as idioms. the “world view” implicit in the idioms of English together with the peculiarities of the phrasing and other distinguishing features (e. But the main emphasis in his work is on the conceptual design of the language in so far as it emerges through a consideration of idiomaticity rather than on the structural properties of idioms [3]. This approach enables the linguist to make topological classifications of such idioms on the basis of the properties he adopts as criteria.Zinaida CAMENEV.V. in effect. In Russia we find the first attempts to include into the dictionaries the “фразесов и идиоматизмов” that are like words in the works of M. A. functions and. Ch.Moldova IDIOMATICITY AND TRANSLATION IN THE CONTEXT OF CONTEMPORARY APPLIED LINGUISTICS The problem of English idioms. If one narrowed down the consideration of idiomaticity to the specific problem of definition it is possible to identify two approaches to what idiomaticity is: 1. idiomaticity and their translation in the context of applied linguistics a part of the English vocabulary studied during the last years of the XX century in details remains still uninvestigated. Koonin [9]. The chief supporter of this approach to idiomaticity in the Anglo – American tradition of linguistics Smith Logan does not carry his investigation to these depths. Chafe [4]. Chişinău. Lomonosov [10]. 2. their interpretation. 227 . ULIM. Chişinău. So though different approaches are presented by the scholars in this connection one thing is made clear: idioms are peculiar forms of speech used in language the meaning of which can be understood only by taking into account the meaning of the whole expression. W. The necessity and the desire to study thoroughly the usage of idioms. and not of each word separately. Both “idiom” and “idiomaticity” are regarded as the essence of phraseology and the major focus of interest in the phraseological research. The term “idiom” entered the English language in the XVI century as a part of great surge of the linguistic selfawareness that transformed the vernacular languages of Europe during the Renaissance. Such an approach ultimately leads to the nature of cognition itself and therefore has strong psycholinguistic implications. Their investigations of idiomaticity are directed towards revealing this specific character that is. peculiar to oneself”. Both “idiom” and the Latin equivalent “idioma” derived from the Greek word “idios” meaning “private . The term “idiomaticity” comes from the Greek word “idiomatikos” which means “related to an idiom” from Greek “idiwma” which means “idiom”. a part of the underlying conceptual design of the language. non – literalness). His work simply outlines the cultural preoccupations. of course their role in the English and other languages is demonstrated by the bulk of literature devoted to the problem beginning with the fifties of the precedent century. the word “idiomaticity” fuses with the word “phraseology”. Ojegov [13]. According to S. Idioms represent what can probably be described as the most picturesque. colourful and expressive part of the language vocabulary. Other scolars who adopt the second approach are more structurally oriented and seek to define idiomaticity in terms of one or more structural properties. They are therefore more selective in their identification of idioms. ULIM. Some scholars consider idiomaticity as the manifestation of the specific character of genius of a language. The central problem one comes up against in attempting to define idiom is identifying the property (or properties) which can adequately capture all the idioms in a language while excluding all the non – idioms.

regular with certain constrains. grammatical construction.g.g. d) restricted. peculiar uses of particular words. e. Vinogradov gives idioms another name-fusion. a concatenation of more than one lexeme whose meaning is not derived from the meaning of its constituents and which does not consist of a verb plus an adverbial particle or preposition. e.g.g. c. 3. grudge (uncertainty).g. The basis of both is the habitual and. bit there are no combinations within the sequence qualifying as idioms. V. for example. show idiomaticity. flexible.g.[19]. plump. e. “a group of words whose meaning is different from the meanings of the individual words”. No other words can be substituted for those comprising. of course. e. Smirnitsky [16] considers that idioms proper are such combinations of words which occur in metaphorical use and possess a special stylistic colouring or expressiveness [1]. Different scientists exemplify different features most frequently invoked in identifying multiword expressions as idioms: 1. irregular. b) Semi-restricted. the more the merrier. a peculiarity of phraseology approved by the usage of a language. A. peculiar to a language. Collocational restriction a) Unrestricted.g. rosy cheeks will one day be shrunken. e. have become stereotyped in English [12]. so to say. lukewarm reception. Semi-idioms.V. b. a fat salary. Semi-transparent. smell a rat or seize/grasp the nettle.a form of expression.g. Idiomaticity is exemplified not only in idioms and conventional ad hoc collocations but also in conventional lexico-grammatical sequences most apparent in longer text fragments: those smooth. e. a lexeme… [17]. phrase etc. c) familiar. All idioms. run a business. and in which there is a reciprocal contextual selection of subsenses [14]. The most frequently used definitions of idioms of the foreign and Russian scientists are: All these definitions may be summarized by another one that is given by the Oxford Dictionary [20]. Idioms are indivisible units whose components cannot be varies or varied only within definable limits. smell a rat. The meaning of fixed expressions. and also particular phrases or expressions which. e. pitch black. Lexicogrammatical structure a. These ad hoc collocations of adjectival modifiers preceeding and following the word “cheeks” exemplifies idiomaticity in both selection and sequencing. a constituent or a series of constituents for which the semantic interpretation is not a compositional function of the formatives of which it is composed [6].. e. Idioms and idiomaticity while closely related are not identical. e. therefore. from long usage.I. harbor doubt (suspicion). and often having a significance other than its grammatical or logical one [11] a phraseological unit involving at least two polysemous constituents. but with idioms signifying a narrower range of word combinations than idiomaticity. 2.g. which take either of these two verbs but no others: thus grab is unacceptable. As it is seen from the above-mentioned the term “idiom” generally implies that the essential feature of the linguistic units under consideration is idiomaticity or lack of motivation. predictable cooccurrence of specific words. Semantic opacity a. a combination of two or more words which function as a unit of meaning [9]. b. shriveled and withered. [15]. 228 . a watched pot never boils. idioms covers a multitude of multiword expressions. break smb’s heart. A fusion is a unit which is completely non-motivated [18]. Nor are the words of an idiom usually recombinable.

(ii) covert. Phraseology is regarded as a self-contained branch of linguistics and is concerned with all types of set expressions.g. of phrases and semi clauses. as an exercise either in wit and ingenuity or in 229 . analogue. phraseological unities. But the criterion of idiomaticity is found to be an inadequate guide in singling out phraseological units from other word-groups. other not so easily. Unchangeability. red rag to a bull. and phraseological collocations. Taking into consideration mainly the degree of idiomaticity phraseological units may be classified into three big groups: phraseological fusions.c. The distinctive feature of idioms is that though they are multiword expressions they are also lexicalized. One should note that this would not solve the translational problems that might occur. This difficulty may be solved by creating dictionaries containing appropriate examples of each unit. Phraseological units are not elements of individual style of speech but language units. some more easily recognizable. the meaning of the elements is dependent on the other. e.their translation. Stability [5]. combined translation. According to the scheme of subordination in phraseological units. jokes. OK. There are various types of phraseological units. where the central component is clearly the dominant member of the head to which all the other members of the group are subordinated. A word-group which defies word by word translation is consequently described as idiomatic. literature. Arnold’s and Koonin’s classifications are the most successful concerning the head-word and the dependent word between the components of phraseological units. In this case a translator or a student may have access to good reference works and monolingual dictionaries of phraseological units. As far as phraseological units are concerned in translation. business. because they dominate practically all spheres of human life: advertising. commerce. Arnold suggested that phraseological units can be classified as parts of speech. the first difficulty that a translator comes across is being able to recognize that he is dealing with a phraseological unit. so they are characterized by stability of the lexical components. the complicated semantic and syntactic structure and the relations between the literal and metaphoric meaning of many idioms surrounded by the same context. irrespective of the structure and properties of the units. they have the semantic unity of single words even if they are used in varying degrees. This is not always so obvious. lexical stability means that the components of set expressions are either irreplaceable or partly replaceable within the bound of phraseological or phraseomatic variance. people use phraseological units for different reasons: in sheer high spirits. kick the bucket. making it a necessity to consider the creative aspects of phraseology. descriptive translation.g. e. antonymic translation. stability if use means that the set expressions are reproduced ready-made and not created in speech. Its numerous phraseological units are often both figurative and diverse in styling colouring. Hence in phraseological units with the words which are not independent. Despite the fact concerning the difficulties of phraseological units’ classification. Phraseological units are irreplaceable or partly replaceable. A translator of a language learner sooner or later will come across any of phraseological units. Opaque (i) overt. For the sake of maximum fidelity various types of translations are used concerning the rendering of phraseological units: equivalent. marketing. e. With its great wealth and variety of form and meaning English phraseology presents formidably difficulties both for students of the language and for translators. Koonin classified them in accordance with the head-word. better is able to consult native speakers of the language. there is one greater difficulty regarding phraseological units . journalism. 4. It proves the fact that the majority of them belong to endocentric constructions. calque or loan translation. or. banking.g.

K voprosu ob ispolizovanii structurnyh metodov v lexicologii. Lexicologia sovremenogo angliiscogo iazyca. idiomaticity and translation. translation and contemporary applied linguistics.Difficulties of translating idioms are based on examples taken from different books and dictionaries. Sally (2000). London: Oxford. Weinreich. Phraseological units are frequent not only in colloquial style but in the spheres of business. Ojegov. A number of English phraseological units serve as specialized terms in the following domains: advertising. Oxford Dictionary of Current English. Makkai. A Course in Modern Linguistics. Moscow: Visshaia shcola. they penetrate into the customs and lifestyle of the English people. relation between idiomaticity. tom 4. William (1972). Problemy Structurnoi Lingvistichi. who feel the language at inborn genetic language level. Lomonosov. Hockett. Irina (1973). the multiword expressions categorised as the idioms of the English language. Adam Idiom Structure in English. finance. namely. F. Alexander (1970). vol. London: Oxford University Press. bright character and colour. McMordie. Uriel (1969). London: Oxford. Structurno – semanticescie sootnosheniea angliiskoi I russkoi frazeologhii. London: Oxford University Press. This part of the vacabulary had been studied in the last years in details but nevertheless there is still something to be investigated. On Linguistics Primes. Vladimir (1977).. –Polnoe sobranie socinenii. Smirnitchii. To help language learners in understanding the English culture.cultural communication is human and machine centered. Perebeinos. idiomaticity and their translation in the context of applied linguistics. the connection between idioms and idiomaticity. Moscow: Visshaia shcola. because one of the main functions of a phraseological unit is the function of a powerful linguistic discourse. their features. Michail (1952). 15. accounting. to be ‘novel’. Fraser. stock exchange. Wemeier. (1975). Lexicologhia. the phenomenon of idiomaticity. Trudy po fiziologhii. Wallace (1968). 6. Dwight (1977) Meaning and Form. buying and selling. Moscow: Visshaia shcola. Angliiscaia frazeologia. Even serious newspaper and journals use phraseological units in political articles. They are frequently utilized by native speakers. foreign linguists and machine translation linguists. commerce. the functions of the idioms in the sentence. to give additional point to a refusal or a rejection. In::Foundations of Language. Moscow: Visshaia shcola. vol. Sergei (1974). Idioms in English. Piotrowschi.humour. New York: University of California Press. economics.. Moscow: Visshaia shcola. Vinogradov. to be ‘different’. Moscow: Visshaia shcola. Idioms within a Formational Grammar. Phraseological units are used in both spoken and written English.The classifications of idioms was treated from different points of view of Russian linguistis. Osnovnye tipy frazeologhiceskih edinits. Problems in the Analysis of Idioms. Moscow: Visshaia shcola. and some adjoining fields as well. The Hague: Mouton. business. Lexicografia. Tubingen : Verlag Gunter Narr. Kultura reci. Valentina (1962). Moscow: Visshaia shcola Strasler. Bill (1970). English Idioms. ABSTRACT The article is dedicated to the analysis of idioms. to be ‘picturesque’. New York: Publishing House. banking.—Word. Charles (1958).The investigation implies different definitions of idioms. BIBLIOGRAPHY Arnold. A. possibility and impossibility of changes of the idiom components.. Moscow. (1959). Koonin. Bolinger. and make a deeper insight into the English history. Phraseological units pervade English with a peculiar flavor and give it astounding variety. Idiomaticity as an Anomaly in the Chomskyan Paradigm. Lexicologia angliiscogo iazyca. Alexander (1972). Foundations of Language. Chafe. New York: Publishing House. Oxford Advanced Learners Dictionary. Cowie. Sergei (1967). and often appear in newspaper articles. Raimund (1972). Jurg (1982). Translation as cross. the relation between idiomaticity and translation. Beresnev. Householder. Leningrad: Iz – vo ANSSSR. 230 .

Ne propunem. în primul rând. Aşa cum vom încerca să susţinem în cele ce urmează. numite în literatura de specialitate drept categorii semilexicale. iafirmat de Chomsky. gen. explicativă sau teoretică) o constituie categorizarea unităţilor care formează inventarul unei limbi naturale. Categoriile funcţionale sunt acele unităţi ale limbii care nu au sens lexical. adesea abstract. 231 . cazurile de recategorizare nu sunt puţine. acesta este fie inerent. în timp ce categoriile funcţionale sunt asociate claselor închise (inventarul acestora este. calităţi / proprietăţi (de ex. Borer (2004). în general. indivizi / entităţi (de ex. în general. şi anume prepoziţia de din limba română. direcţii / locuri (de ex. Categoriile funcţionale nu determină sensul global al sintagmei cu care se combină. ci numai îl specifică sau îl completează. respectiv. – este cu siguranţă mai adecvat să vorbim de existenţa unei a treia categorii de unităţi. Această clasificare semantică nu este. descrierea câtorva dintre utilizările acesteia. anumite articole şi / sau morfeme de număr. Universitatea „Dunărea de Jos”. Am ales doar această prepoziţie. de pildă. compunere şi mai ales împrumut). concluzii.Oana Magdalena CENAC. la fel ca adjectivele. prepoziţii şi / sau adverbe. la. cu sau în).prepoziţia. pentru că prezintă anumite particularităţi care merită a fi studiate mai în detaliu. Rezultatul comun al acestor preocupări este reprezentat de recunoaşterea universal valabilă a cel puţin două clase de unităţi lingvistice. fix). apartenenţa la clasa unităţilor semilexicale nu exclude utilizări care sunt specifice numai uneia sau celeilalte dintre clasele de bază. Baker (2003). fie este rezultatul unui proces de desemantizare a unei categorii lexicale devenite funcţională. asociat prin excelenţă categoriei respective. deşi am putea încălca principiul economiei în limbaj. determină sensul (lexical) al sintagmei pe care o proiectează. exactă din moment ce există nume care. este greu de stabilit o ierarhie precisă a acestora. bineînţeles. pe. rezultatul unui proces incomplet de gramaticalizare şi corespund anumitor auxiliare (altele decât cele devenite deja funcţionale). acţiuni / evenimente (de ex. pot fi amintite unele auxiliare. Aşa cum s-a subliniat în numeroase rânduri. Situându-se între cele două extreme ale axei pe care am citat-o mai sus. Credem însă că o astfel de analiză poate fi extinsă şi la alte prepoziţii (vezi. sau. Este însă evident că o astfel de clasificare a unităţilor unei limbi este ideală şi că între cei doi poli ai axei există o serie de elemente care au statut mixt. să analizăm câteva dintre prepoziţiile aparţinând clasei din urmă. Astfel de unităţi sunt. se admite în mod curent că apartenenţa la o clasă deschisă sau închisă este un alt criteriu de caracterizare a unităţilor unei limbi. denotă proprietăţi. din motive de spaţiu (având în vedere complexitatea datelor) şi. Categoriile lexicale sunt asociate claselor deschise (dat fiind faptul că o limbă se îmbogăţeşte frecvent cu noi unităţi provenite prin derivare. Introducere O preocupare majoră a lingviştilor de toate facturile (descriptivă. ci gramatical. denotă evenimente / acţiuni. la fel ca verbele. în al doilea rând. timp. prepoziţiile a. Astfel de categorii exprimă. Pentru cea de-a doua. prin urmare. Prin urmare. Prima este reprezentată de categoriile lexicale (numite şi principale sau propriu-zise) iar a doua este reprezentată de categoriile aşa-zis funcţionale. Prezentarea noastră va fi organizată după cum urmează: definiţie minimală a prepoziţiei. De asemenea.verbul).numele). cu foarte puţine excepţii. funcţionale. Corver & van Riemsdijk (2001). din moment ce limba este în continuă evoluţie şi. numite şi secundare sau gramatical(izat)e (vezi Chomsky (1965. 1981). cuantificatori şi / sau prepoziţii. Avram (1997). câteva trăsături comune ale utilizărilor lexicale şi. aspect etc. adverbul). aceste categorii se caracterizează prin faptul că „împrumută” din proprietăţile celor două clase deja citate.adjectivul). Galaţi DESPRE VALORILE PREPOZIŢIEI DE ÎN LIMBA ROMÂNĂ 1. de obicei. Categoriile lexicale sunt caracterizate ca fiind acele unităţi ale unei limbi care au un sens plin (adesea concret) şi care. aşadar. Pentru prima dintre situaţii pot fi citate ca exemple complementizatorii. Emonds (1985).

de-a lungul acestei expuneri. trebuie subliniat că toate prepoziţiile din română au o topică fixă în raport cu complementul lor. a lupta împotriva → lupta împotriva. atribuirea de premii la zece studenţi). care se pot combina cu un complement de natură variată (dar în special nominală). spre. Totodată. considerăm că nu este lipsit de importanţă faptul că niciuna din cele patru prepoziţii nu face parte din clasa celor care impun genitivul sau dativul. de existenţa a două clase de prepoziţii: prepoziţii lexicale şi prepoziţii funcţionale (Rizzi (1988). cazul prepoziţiei pe în construcţia obiectului direct). testele de care dispunem sunt mai puţin numeroase. datorită etc. numită clasa prepoziţiilor semilexicale (Corver & van Riemsdijk (2001)). iar. În calitate de centru de grup. Tomul D. Edotura Academiei. În cele ce urmează. o vacanţă de vară. răspunzând unor constrângeri impuse de contextul în care apar (vezi. sub. Pană Dindelegan (1997)). În ce priveşte topica. Fagard (2006)). la. fie că vorbim de prepoziţia de sau pe sau la. un kilogram de ardei (gras). ci din clasa celor care se construiesc cu acuzativul (Avram (1997)). în sensul că aceasta îl precedă întotdeauna. un soi de mere (acrişoare). Prepoziţia de Analiza prepoziţiei de poate părea mai puţin convingătoare deoarece. Astfel. anume de a fi capuri (morfologic invariabile). am ales numai două seturi de exemple li vom exclude în mod deliberat alte tipuri cărora le corespund exemple precum un pahar de cristal (de Boemia). Potrivit acestor distincţii. se vorbeşte. fie sunt subcategorizate de un element din structura în care sunt ocurente (a crede în → credinţa în. în acest sens. împotriva etc. fie apar din motive pur structurale.Descrierea datelor empirice se va face cu ajutorul câtorva teste (în special sintactice). de unde şi numele de pre-poziţie (cf. Primele corespund predicatelor independente şi celor subcategorizate. niciuna dintre ele se regăseşte numai într-una dintre clase.).). cauzale : graţie. Tseng (2000). un fiu de preşedinte . pe de o parte. fără. prepoziţiile limbii române se pot construi fie cu acuzativul (între. în etc. lângă etc. către.. 2. dificultatea este sporită de multitudinea contextelor în care apare de. în speţă în cadrul teoriilor cunoscute sub numele de Principii şi parametri (sau Guvernare şi legare) (Chomsky (1981)) şi Programul minimalist (Chomsky (1995)). *am pus vasul (această) masă pe). la fel ca în cazul altor categorii. cele din urmă corespund prepoziţiilor care apar din motive structurale (vezi. fie cu genitivul (contra. care vin în completarea celor evocate în primele paragrafe. a opta pentru → opţiunea pentru). de exemplu. în primul rând. vom face apel şi la utilizările acesteia aşa cum apar ele în Dicţionarul Limbii române. între alţii. o cană de lemn. datorită etc. vom face apel uneori la noţiuni şi ipoteze care au fost elaborate în cadrul mai larg al gramaticii generative. proiectând astfel grupuri prepoziţionale (vezi. În acelaşi timp. vom lua în discuţie cazul prepoziţiei de subliniind motivele pentru care acestea aparţin fie clasei lexicale fie cele funcţionale.. mulţumită.). van Riemsdijk (1990). la etc. prepoziţia impune complementului său o serie de restricţii gramaticale. pe de altă. de chiar sensul construcţiilor. prepoziţiile care funcţionează ca mărci cazuale: o bicicletă a doi copii. un fel de casă (pe apă). pe. am pus vasul pe (această) masă vs. Chomsky (1965). Primul tip este reprezentat de exemple precum cel de mai jos : (a veni →) venirea de la Bucureşti Contrastul dintre acestea poate fi scos în evidenţă. Ţinem să precizăm că. Prepoziţia: definiţie Vom adopta pentru discuţia de faţă definiţia clasică dată prepoziţiei. dar nu numai (vezi prepoziţia cu pentru relaţiile de asociere sau instrumentale).) sau cu dativul (graţie. Acesta este motivul pentru care unii cercetători le includ într-o a treia clasă. De aceea. Prepoziţiile funcţionează fie ca predicate independente. exprimând de obicei relaţii circumstanţiale (spaţiale / locative: de. printre care restricţia de caz şi cea de topică (GALR (2005)). temporale : pe. o cană de lemn Al doilea este reprezentat de următoarele construcţii : a. În timp ce în exemplul venirea de la Bucureşti este vorba de un sens locativ (mai precis despre desprinderea de un anume punct – desemnat de grupul prepoziţional la 232 b. nebuna de mătuşa (Maria). Practic.

Bucureşti), în exemplele următoare este exprimată o relaţie de descendenţă (a) sau o relaţie de apartenenţă (b). Aceasta se poate verifica fie prin suprimarea prepoziţiei de din construcţiile respective:
venirea la Bucureşti a. *un fiu preşedinte b. *o cană lemn

fie prin substituţia acesteia printr-o prepoziţie cu alt sens: venirea pe la Bucureşti. Acest tip trebuie diferenţiat de următorul: casa de la munte. A se nota că acesta poate fi analizat ca provenind dintr-un alt fel de structură propoziţională decât cea cu verbul a veni din exemplul anterior, în speţă am vizitat o casă la munte sau la munte, am vizitat o casă, în care de nu este prezent. Se observă că testele aplicate, deşi schimbă (parţial) sensul lexical al sintagmelor, nu le afectează structura sintactică. În schim, în un fiu pe mogul şi o cană pe lemn, aplicarea aceloraşi teste face ca structurile respective să devină agramaticale. Cu alte cuvinte, substituţia este posibilă acolo unde elementul substituit are acelaşi statut (categorial şi / sau funcţional) cu cel al elementului prin care este substituit (vezi în special de vs pe) când această condiţie nu este respectată, se obţin rezultate agramaticale. O altă diferenţă pe care vrem să o subliniem cu privire la aceste date apare dacă facem apel la un al doilea test de natură paradigmatică, anume substituţia printr-un grup adverbial sau prepoziţional. Mai precis, se constată că exemplul venirea de la Bucureşti permite subtituţia printr-un grup adverbial; în acest caz, de se păstrează: venirea de acolo. Din contră, exemplul un fiu de preşedinte nu permite substituţia printr-un grup adverbial, ci printr-un grup adjectival caz în care de nu se păstrează: un fiu prezidenţial. 3. Posibilităţi de analiză Exemplele avute în vedere converg toate către aceeaşi idee: tipul numit aici „clasic” corespunde utilizărilor lexicale ale categoriei prepoziţie. Cu alte cuvinte, elemente grupate sub acest tip pot fi definite ca prepoziţii autentice, adică lexicale. Caracterizarea acestora se regăseşte, în mare parte, în definiţia pe care am adoptat-o la începutul acestei expuneri şi poate fi, bineînţeles, detaliată. Stowell (1981) şi Emonds (1985), de pildă, propun o analiză a prepoziţiilor (lexicale) în termeni de trăsături categoriale (vezi şi Chomsky (1981)). Conform opiniei acestora, prepoziţiile sunt categorii [-N; -V] care, în virtutea primei trăsături, pot atribui caz (şi uneori rol tematic). Situaţia nu este aceeaşi cu modificatorii prepoziţionali ai numelui: o regiune cu tropicală, o casă fără ferestre din lemn, un bibelou de porţelan etc. complementului (nominal) pe care-l domină. Din această perspectivă, prepoziţiile se aseamănă cu verbele (fiind categorii [-N; +V]). Analizele oferite în literatura de specialitate nu sunt însă la fel de unitare în ce priveşte tipul zis „special” de utilizări ale lui de în special (şi al celorlalte prepoziţii, precum a, la, pe). Acestea pot fi împărţite în două clase: (a) analize care atribuie statutul de prepoziţie elementelor în discuţie, dar care le tratează ca pe un tip special de capuri (funcţionale sau slabe); (b) analize care nu le atribuie statutul de prepoziţie, ci le tratează ca mărci cu diverse funcţii. Problema care se pune cu privire la prima clasă de analize este reprezentată de natura proiecţiei funcţionale. Analize de genul celei oferite de van Riemsdijk (1990), în cadrul gramaticii generative, propun o caracterizare a acestor capuri în termeni de trăsături funcţionale. Altfel spus, pe lângă trăsăturile [-N;-V], matricea unei prepoziţii funcţionale ar cuprinde şi o trăsătură [+F]. Avantajul unei astfel de analize este că se păstrează paralelismul între categoriile lexicale şi funcţionale, pe de o parte, pentru că şi unele, şi celelalte reprezintă proiecţii şi, pe de alta, pentru că matricea de trăsături a celor două tipuri de categorii poate fi considerată ca fiind aceeaşi, cu diferenţa totuşi că ea se actualizează în mod diferit (ca [+] sau ca [–]) (ca în exemplul mai jos). Dezavantajul acestei analize îl reprezintă faptul că natura trăsăturii [+/-F] nu este precizată şi mai ales că nu este specifică numai prepoziţiilor, ci şi altor categorii. Cu alte cuvinte, realizarea trăsăturii [F] ca [+] în matricea unei categorii (lexicale) duce la transformarea acesteia într-o categorie funcţională. a. GV b. GV 233

V GP V Gp P GN p GN || NN [-N;-V;-F] [-N;-V;+F]

În această primă clasă de analize, trebuie subliniate şi cele propuse de Tseng (2002) şi Abeillé & al. (2003) în cadrul gramaticii de tip categorial HPSG14. Analizând, între altele, prepoziţiile à şi de din limba franceză, autorii propun o ipoteză în termeni de capuri slabe. Mai precis, un cap slab (adică un element care formează o sintagmă) este un cap care moşteneşte trăsăturile complementului cu care se combină. În situaţia de faţă, prepoziţiile moştenesc trăsăturile nominale ale numelui, iar aceasta explică de ce grupurile introduse de una dintre prepoziţiile cu utilizări speciale se comportă ca sintagme nominale, şi nu prepoziţionale. Soluţia pare convingătoare cu atât mai mult cu cât „împrumutul” de trăsături de la complementul nominal nu exclude păstrarea trăsăturilor de bază ale prepoziţiei. Aceasta explică de ce prepoziţiile în utilizările clasice şi, respectiv, speciale (adică lexicale şi, respectiv, funcţionale) pot avea o serie de comportamente comune. În fine, cea de-a doua clasă de analize se bazează pe ideea că, în utilizările de tip special, unităţi de felul celor analizate în acest articol nu aparţin, în particular, clasei prepoziţiilor şi nu se numără, în general, printre categoriile (lexicale sau funcţionale) ale unei limbi. Altfel spus, astfel de unităţi nu proiectează în general grupuri, ci se ataşează, la fel ca afixele, la o anumită categorie. În funcţie de specificul categoriei pe care o selectează, acestea. În analiza lui van Riemsdijk (1990) se regăseşte şi o a patra trăsătură [+/- Max], care corespunde proiecţiilor maximale şi, respectiv, nonmaximale (adică intermediare). Din engl. Head-driven Pharse Structure Grammar sunt analizate ca simple mărci care îndeplinesc diverse funcţii: mărci cazuale, înţelese (a) ca mărci care atribuie caz numelor aflate într-o structură în care nu pot primi caz de la categoria care le guvernează (Milner (1982), de Jong (1992), Grosu (1998)) sau (b) mărci care au preluat, în diacronie, funcţiile desinenţelor cazuale din latină (Marouzeau (1922), Renzi (1984), Giusti (1993)); mărci ale adjuncţiei (Rubin (2002)); mărci ale marcării diferenţiale a obiectului direct (Lazard (1994), Ionescu (2000), Aissen (2003), Floricic (2003)) etc. Apariţia acestora din urmă poate fi dirijată de unul dintre factorii următori: (a) individualizare (Niculescu (1965), Pană Dindelegan (1997)); gen zis personal (Racoviţă (1940), Graur (1945), Cornilescu (2000)); (c) ambiguitate între subiect şi obiectul direct (Puşcariu (1922), Onu (1959), Guţu Romalo (1973)). După cum se poate observa, o analiză în termeni de mărci este comodă, în sensul că se pot grupa sub o etichetă generală elemente dintre cele mai eterogene. Pe lângă abordarea generativă, nu putem să nu o menţionăm pe cea clasică pentru care, prepoziţia de poate avea următoarele valori: a. prepoziţie, cu următoarele sensuri : - exprimă provenienţa prin indicarea unui loc, sau a unui spaţiu de unde este originar, de unde se trage cineva sau ceva : Acesta este sentimentul soldaşilor de oriunde. - originea sub aspectul sortimentului, al speciei: Lâna din care se face postav de Braşov. -în construcţia de unde, indică manifestarea unui anumit interes, a unei anumite curiozităţi: -exprimă deplasarea, descinderea din direcţia aceva sau a cuiva considerat ca fiind situat în spaţiu: De undeva, de peste deal a urcat la coşere. (Sadoveanu) -urmat de „pe la” exprimă aproximarea: „De pe la toate casele erau duşi în câmpurile acelea fii şi Precedat de sau în combinaţie cu „cât” sau „ce” în construcţii exclamative: „Prin îndemnul său, -indică elementul din care se prepară un produs alimentar, farmaceutic, cosmetic etc.: Prescurile sunt făcute din făină de grâu curată. 234
ce mai de pomi s-au pus în ţinterim!” (Creangă) părinţi.” (Camilar); Cine eşti, de unde eşti ? Pe la noi ce rătăceşti ? (V.Alecsandri)

pune pe masă , conduce pe musafir

- în construcţia de ce, cu valoare de conjuncţie, indică depăşirea unei acţiuni care se petrece în spaţiu prin raportare la altă acţiune: Trece de ce-i iese în cale. - exprimă un raport de dependenţă prin condiţionare dintre două acţiuni care se petrec în spaţiu: „Pe-afară de stai / Te-năbuşi” (Bacovia) - exprimă încadrarea retrospectivă a unei acţiuni prin raportare la altă acţiune stabilită ca soroc: „Iar când a fost de s-a- mplinit ajunul zilei... nuntaşi...s-au răscolit.” (Coşbuc); -exprimă un raport concesiv dintre două acţiuni; cu nuanţă condiţională: „Cela ce crede în mine,
de va şi muri, fi-va viu” (Antim)

gras. „ (Negruzzi)

- indică echivalenţa dintre două elemente sub aspectul originii, al valorii etc sau includerea în aceeaşi categorie: „Amândoi suntem de-o mamă, De-o făptură şi de-o samă. (Alecsandri). b. conjuncţie: - în construcţia de unde, cu valoare de conjuncţie, exprimă locul sau spaţiul din care provine sau de care aparţine cineva sau ceva: „Să se întoarcă la satul de unde iaste.” - în construcţia de sub care, cu valoare de conjuncţie, indică reluarea în cadrul unei acţiuni a elementului sub care este situat ceva: „Fusta ei de atlaz albastru deschis, de sub care se zărea un picioruş

- nuanţă temporală şi opoziţională: „Bucuroşi le-om duce toate de e pace, de-i război.”;
„[Omul merge înainte] de mănâncă, de se odihneşte ori de doarme.” (Călinescu); zidit o casă proprie pe locul bisericii.”(Rebreanu)

- exprimă raportarea unei acţiuni cu caracter incoativ la altă acţiune, care este nu numai începută, dar şi terminată; cu nuanţă finală: „Cu învoirea lui Belciug, învăţătorul s-a apucat de şi-a c. pronume relativ: - individualizarea unui element în cadrul unei acţiuni, care îl reia, desemnându-l ca loc, ca spaţiu etc., de situare, de localizare, de provenienţă etc. a acestia: „Făcând cercetare, m-am

plirofolisit cu jăluitorii aceştia, cu prăvălii dă lucra meşteşugul croitorii.” - popular, cu nuanţă instrumentală: „Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vreun pod, De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod.” (Eminescu)

d. ca interjecţie, poate exprima diferite stări şi sentimente: - nedumerire, nesiguranţă în faţa unei situaţii neclare: „De, e lucru foarte greu să spui cum te

cheamă, când nu-ţi dă mâna să spui cine eşti.” (Slavici) - supărare, mustrare: „Să vezi că nu-l ascultă, că de! Voi tinerii sunteţi cu minţile cam zburătoare.” (Filimon) - nepăsare faţă de cineva care se află într-o anumită situaţie: „De, ce să-ţi fac!”

- acceptarea unui lucru firesc, concesie în faţa unei situaţii deosebite sau cu valoarea unei afirmaţii: „Ei mergeau...părându-li-se...ziuaceas şi ceasul clipă: dă, cum e omulcând merge la drum cu
dragostea alăturea.” (Creangă)

4. Concluzii Aşa cum am spus în introducerea acestei prezentări, nu ne propunem să adoptăm una dintre analizele pe care le-am trecut în revistă. Ne-am limitat, de-a lungul acestei prezentări, la a sublinia că distincţia generală între categorii zise lexicale şi categorii zise funcţionale se poate aplica şi prepoziţiei de din limba română. Am încercat să arătăm acest lucru prin aplicarea câtorva teste ale căror rezultate au scos în evidenţă o serie de diferenţe.
BIBLIOGRAFIE : Abney, S. (1987), The English noun phrase in its sentential aspect, Doctoral dissertation, MIT, Cambridge, Massachusetts. Avram, Mioara (1997), Gramatica pentru toţi, ediţia a doua, Editura Humanitas, Bucureşti. Baker, M. (2003), Lexical Categories, Cambridge University Press. Borer, Hagit (2004), Structuring Sense, Oxford University Press. Chomsky, N. (1965), Aspects of the Theory of Syntax, MIT Press, Cambridge, Massachusetts. Chomsky, N. (1981), Lectures on Government and Binding, Foris, Dordrecht. Chomsky, N. (1995), The Minimalist Program, MIT Press, Cambridge, Massachusetts. Cornilescu, Alexandra (1993), „Notes on the Structure of Romanian DP and the Assignment of the Genitive Case“, in University of Venice Working Papers in Linguistics 3.2., p. 107-133.

235

Cornilescu, Alexandra (2000), „Notes on the Interpretation of the Prepositional Accusative in Romanian“, in Bucharest Working Papers in Linguistics, Departament of English, Faculty of Foreign Languages and Literatures, University of Bucharest, vol. II, nr. 1 / 2000, p. 91-106. Corver, N. & van Riemsdijk (eds.) (2001), Semi-lexical Categories, Mouton de Gruyter, Berlin, New York. Dindelegan, Gabriela (eds.), The Essential Grammar of the Romanian Language (în lucru), manuscris disponibil pe site-ul www.linguist.jussieu.fr/~mardale GALR (2005) = Gramatica Limbii Române, Vol. I – Cuvântul, Vol. II – Enunţul, Editura Academiei Române, Bucureşti. Guţu Romalo, Valeria (1973), Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Ionescu, E. (2000), „The Role of pe in the Direct Object construction in Romanian (some critical remarks)“, in Bucharest Working Papers in Linguistics, Departament of English, Faculty of Foreign Languages and Literatures, University of Bucharest, vol. II, 1, p. 81-91. Mardale, A. (2005b), „Case Marking and Prepositional Marking. Some Remarks Concerning DE-Phrases in Romanian”, in Bilbao-Deustko Student Conference in Linguistics, Universidad de Deustko, Bilbao, 23-25 june. Mardale A. (2002), „Note despre construcţia obiectului direct prepoziţional în română şi în spaniolă“, in Studii şi cercetări lingvistice, 1-2, LIII, Editura Academiei Române, Bucureşti, p. 77-94. Niculescu, A. (1965), „Obiectul direct prepoziţional în limbile romanice“, in Individualitatea limbii române între limbile romanice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. ***, Dicţionarul limbii române, Editura Academiei, Litera D, p.132-213 ABSTRACT With this paper, we shall tackle the issue of the preposition de in the Romanian language. Moreover, we intend to prove that the distinction between the so called lexical categories and the so called functional categories mai apply to the Romanian preposition de.

236

Gheorghe CHIVU, Universitatea din Bucureşti

LEXICUL NEOLOGIC DIN LIMBA ROMÂNĂ VECHE, ÎNTRE VOCABULARUL DE CULTURĂ GENERALĂ ŞI TERMINOLOGIILE DE SPECIALITATE
1. Studiile referitoare la lexicul vechii române literare au evidenţiat constant ponderea deosebită a influenţei exercitate de limbile de cultură dominante, până la finele secolului al XVIII-lea, în toate provinciile româneşti: slavona, timp de secole limbă oficială a Bisericii ortodoxe, dar şi a administraţiei şi a şcolii, şi apoi, după 1700, neogreaca, devenită mai puţin limbă de cult, dar puternic instalată ca limbă a elitei intelectuale [1]. Contactele culturii româneşti cu lumea spirituală occidentală păreau a fi, în aceste condiţii, nesemnificative, ele manifestându-se exclusiv individual, ţinând de relaţia unei anumite personalităţi sau a unui anumit segment al societăţii cu una sau cu alta dintre limbile de cultură apusene. Au fost astfel frecvent evocate, ca excepţii notabile într-o cultură dominată de modelul slavon, exemplele lui Miron Costin şi Constantin Cantacuzino stolnicul, şcoliţi în Polonia, respectiv în Italia, şi s-a insistat îndeajuns de mult asupra lui Dimitrie Cantemir, singurul savant în sens european dat de spaţiul românesc în perioada veche. A fost de asemenea amintită, dar, din raţiuni uşor de bănuit, prea puţin studiată în efectele sale lingvistice, influenţa exercitată de limba latină utilizată, în Transilvania, ca limbă de cult, respectiv ca limbă a administraţiei. Cercetările întreprinse, în anii 80 ai secolului trecut, de un colectiv al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, în vederea elaborării Istoriei limbii române literare vechi [2], a pus însă în evidenţă o pondere neaşteptat de ridicată a influenţei exercitate de limba latină şi de limbile romanice occidentale asupra vechii noastre limbi de cultură [3]. Parcurgerea, chiar şi selectivă a mai multor texte alcătuite înainte de anul 1760 [4], a arătat că, alături de cronicarii moldoveni sau munteni care studiaseră la Bar sau la Padova, în afară de Dimitrie Cantemir, pentru care latina devenise limbă curentă de comunicare culturală şi ştiinţifică, sau de învăţaţii ardeleni, care utilizau încă din şcoală limba latină, foloseau în scrisul lor neologisme latineşti sau romanice foarte mulţi traducători, mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Între aceştia trebuie amintiţi în primul rând Nicolae Costin, învăţatul fiu al cronicarului moldovean, cel căruia îi datorăm manuscrisul intitulat Ceasornicul domnilor [5], Eustratie Logofătul şi Daniil Panoneanul, alcătuitorii marilor texte de lege imprimate în timpul lui Vasile Lupu şi Matei Basarab [6]. Nu pot fi ignoraţi, în aceeaşi serie, controversatul Ioan Romanul sau Frâncul [7], care a transpus în româneşte, pentru uzul lui Constantin Brâncoveanul, surprinzătorul, pentru finalul de secol XVII românesc, Folet novel, şi nici anonimul alcătuitor al primei cărţi româneşti de bucate, manuscris muntenesc din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, cu original cert italienesc [8]. Înalte feţe bisericeşti, cunoscătoare şi utilizatoare fireşti ale limbii slavone, utilizau însă şi ele cuvinte provenite din latină sau din limbi romanice, independent de sursa scrierilor pe care le alcătuiau sau le prelucrau. Nu îi am desigur în vedere doar pe învăţaţii ierarhi ardeleni, între care Simion Ştefan ocupă un loc aparte, ci şi pe Varlaam şi îndeosebi pe Dosoftei, în scrierile cărora influenţele lexicale occidentale sunt mai puţin aşteptate [9]. Traducerilor, prelucrărilor şi puţinelor texte originale în care au fost identificate mai multe sau mai puţine neologisme latino-romanice le stau însă alături şi numeroase documente, deopotrivă acte de cancelarie, inclusiv texte cu caracter diplomatic [10], înscrisuri uzuale, între care multe convenţii de tip comercial, sau foi volante cu caracter oficial, dar şi scrisori sau foi de zestre. În limba acestor surse, neologismul, acceptat constant 237

ca mijloc de desemnare a unor realităţi sau concepte necunoscute în spaţiul românesc, poartă adesea semnele pătrunderii mediate în limba română [11] şi mărcile utilizării de către oameni cu mai puţină instrucţie [12]. Fără să atingă importanţa şi ponderea influenţei lexicale slavone şi apoi neogreceşti, influenţa latino-romanică a fost deci, contrar unor opinii cândva general acceptate, foarte bine reprezentată în scrisul vechi românesc. Potrivit estimărilor făcute de colectivul de cercetători deja amintit, încă înainte de 1760 erau utilizate în textele scrise în limba română peste 1200 de unităţi lexicale de origine latinească sau romanică, cărora li se alătură numeroase derivate, respectiv cuvinte create prin conversiune de la baze neologice [13]. Numărul acestor unităţi a crescut considerabil în deceniile de la sfârşitul secolului al XVIIIlea, în primul rând sub influenţa deschiderii oferite, în special în Transilvania, de mişcarea iluministă [14]. Scrisul literar se divizase însă, după 1750, în laic şi religios, iar vocabularul scrierilor laice se înnoise în mod semnificativ, consecinţă a unei tematici mult diversificate, dar şi a unei noi orientări culturale şi a unei atitudini faţă de forma exprimării elevate diferite de aceea consemnată în scrierile religioase [15]. 2. Pătrunse în scrisul românesc foarte devreme (primul neologism, de origine italiană, ducat, numele monedei de aur cu circulaţie europeană, a fost înregistrat într-un document redactat în ţările române, în limba slavonă, în anul 1421), crescând numeric în mod spectaculos încă înainte de 1600, chiar dacă receptarea nu era totdeauna directă [16], pentru a deveni apoi o prezenţă semnificativă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, neologismele latinoromanice ilustrează domenii extrem de diverse de activitate. Ele se referă în primul rând la activitatea socială (viaţa politică şi militară, ierarhia socială, justiţie şi administraţie, familie) şi la viaţa spirituală (religie, învăţământ, artă, carte, tipografie şi bibliotecă, diverse ştiinţe, precum filosofia, istoria, medicina, lingvistica şi teoria literară, matematica, geografia şi astronomia), dar numeroase împrumuturi trimit la viaţa materială (substanţe, plante, animale sau obiecte; produse culinare, meserii şi comerţ) [17]. Apar astfel în textele noastre vechi multe neologisme pe care vorbitorii contemporani nouă le consideră specifice românei literare moderne şi chiar dicţionarele de tip istoric apărute înainte de 1992 [18] (în primul rând Dicţionarul Academiei) le atestă abia în secolul al XIX-lea. Ne gândim, dintre multele exemple posibile, la cuvinte din lexicul de bază, precum
academie, animal, argument, astronom, autoritate, capital, candidat, cauză, director, doctor, elector, element, familie, figură, formă, materie, muzică, natură, naţiune, patrie, politică, propriu, protecţie, republică, rezident, sumă, temperament,

dar avem în vedere şi neologisme ce aparţineau unor vocabulare de specialitate. Selectăm dintre acestea în primul rând vocabularul juridic şi administrativ, extrem de cuprinzător, ilustrat prin termeni precum
administraţie, apelaţie, arendă, avocat, bonum-publicum, comisar, contract, document, iurist-conzultus, maghistrat, notar, pasport, poliţă, pretenţie, privileghie, procurator, rezoluţie, secretar, suplică “cerere”, testament sau tribunal,

dar se cuvin menţionate, tot datorită numărului mare de cuvinte caracteristice, medicina şi farmacia, domenii în care erau deja folosiţi
balsam, cangrenă, colică, dietă, disenterie, fistulă, laxativ, maligna, medicină, pilulă, plastor, pulsus, reţetă, scorbut, spital, stomac, tintură, ungvento, vezicatoriu,

respectiv filosofia, şi ea foarte bine ilustrată prin termeni ca
anomalie, argument, axiomă, cabală, categorie, dialectică, element, filosof, filosofie, material, metafizică, practică, siloghism, sofist, stoic, teorie,

ce aveau deja circulaţie şi semnificaţii specifice. Dovadă a nivelului atins de scrisul literar românesc imediat după anul 1700, nu lipsesc desigur din seria vocabularelor de specialitate terminologiile ilustrative pentru specialităţile de tip filologic. Mă refer la stilistică şi teoria literară, termeni precum 238

autor, comedie, fabulă, odă, poemă, rapsodie, satiră, teatru; anapest, dactil, ritm, troheu

având nu doar forma, ci şi sensul uzual astăzi, sau la gramatică, mult mai cuprinzătoare în epocă, în scrierile specifice acestei ultime discipline fiind utilizaţi, alături de mulţi termeni cu formă specifică vremii [19],
declinaţie, etimolog, gramatică, sens, silabă sau sinonimie.

3. Marea diversitate a câmpurilor lexicale ilustrate de neologismele latino-romanice înregistrate în limba română veche probează desigur existenţa, încă înainte de sfârşitul secolului al XVIII-lea, a unor contacte culturale şi materiale multiple şi nu o dată profunde ale spaţiului românesc cu lumea occidentală. Prezenţa acestor neologisme în texte de facturi diverse, deopotrivă traduceri, adaptări şi prelucrări sau scrieri originale, texte destinate unor domenii specifice de activitate sau scrieri de tip beletristic, cu largă circulaţie, alcătuite de cunoscători ai unor limbi de cultură occidentale, dar şi de scriitori mai puţin instruiţi, oferă dovada pătrunderii majorităţii elementelor latino-romanice înregistrate nu numai în vocabularele de specialitate, deci în terminologii cu utilizare limitată în limba literară veche [20], ci chiar în lexicul literar uzual [21]. Iar bogăţia atestărilor, polisemantismul unor cuvinte neologice şi apariţia unor autentice familii cu bază neologică [22] arată utilizarea constantă a împrumuturilor în registre de limbă diverse. Cum a fost însă reflectată influenţa culturii occidentale asupra vocabularului românei literare în primele scrieri lexicografice româneşti ? Relativ numeroase înainte de 1780, având finalităţi şi modele diferite şi reflectând, în consecinţă, aspecte diverse ale limbii literare, vechile noastre lucrări lexicografice, numite, după scop sau întindere, glosare, lexicoane şi, mai rar, dicţionare, cuprind de regulă, ca forme-titlu sau ca elemente lexicale incluse în definiţii, relativ puţine neologisme latinoromanice. Faptul era firesc în cazul glosarelor destinate traducătorilor de texte religioase sau în acela al textelor din domeniu cu model slavon sau neogrecesc. În trei dintre manuscrise prezenţa, poziţia şi numărul împrumuturilor latino-romanice au însă o semnificaţie deosebită pentru nivelul atins de vechea română literară. Avem în vedere primul dicţionar original al limbii române, alcătuit la mijlocul secolului al XVII-lea în zona Caransebeşului, numit de autorul anonim Dictionarium valachico-latinum, dar cunoscut de filologi în primul rând ca Anonymus Caransebesiensis [23]. Ne referim apoi la un alt text original, Lexicon compendiarium latino-valachicum, redactat în Bihor, cândva între 1771 şi 1776 [24], ca parte a unui program menit să ofere misionarilor iezuiţi instrumentele de bază pentru însuşirea rapidă şi adecvată a limbii române [25]. Ne-am oprit, în sfârşit, asupra unui dicţionar de la finele secolului al XVII-lea, intitulat Dictiones latinae cum valachica interpretatione, prima lucrare lexicografică de tip enciclopedic alcătuită în spaţiul românesc, prelucrare de mari dimensiuni (cuprinde peste 37 000 de cuvinte-titlu) a unui dicţionar plurilingv maghiar (Albert Szenci Molnár, Lexicon latino-graeco-hungaricum), datorată lui Teodor Corbea [26]. Manuscrisul intitulat Dictionarium valachico-latinum, primul lexicon cu bază limba română, alcătuit de un intelectual anonim din Caransebeş pentru a face cunoscut vocabularul utilizat de bănăţeni la mijlocul secolului al XVII-lea, înregistrează o serie de împrumuturi directe din latină:
artic “articol, parte a unui text”, lăternă “felinar”, mil “milă, măsură pentru distanţă”, mirac “miracol”, probă, stemă, sumă, tămbar “manta” (formă mediată de gr. med. ταμπάριον a it. tabarro), violă “viorea”

şi mai multe neologisme cu aceeaşi origine, a căror formă indică un intermediar maghiar:
bărbir “bărbier, felcer”, cordovan “piele de Cordoba, marochin”, coştei “castel, fortăreaţă”, mişă “misă”, piaţ “for, piaţă”, probălui “a proba”, procator “avocat”, teştement “testament”.

239

Atent desigur la uzul literar al epocii, autorul textului a consemnat şi calcuri de tipul
întrîmbla “a media”, întrîmblare “mediere” sau întrîmblător “mediator”,

în cazul cărora relaţia cu termenii latineşti corespunzători (intercedere, intercessio, intercessor) este evidentă. Lexicon compendiarium latino-valachicum, destinat misionarilor iezuiţi, cuprinde şi el, fapt semnificativ pentru componenţa vocabularului literar utilizat în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, mai multe neologisme de origine latinească:
academie, balsam, companie “unitate militară”, cronică, episcop, euharistie, filosofie, latin, materie, oculariu “ochelar”, palat, pălărie, puntum, stemă, stil, talentum, testament (cu variantele teştament, teştamentum), ţerămonie, violă “viorea”,

la fel de numeroase împrumuturi latino-romanice mediate de limba maghiară :
articuluş “articol, punct dintr-un text de lege”, călariş “coral”, coştei “castel”, florint “florin, monedă”, pelican, privileghiom “privilegiu”, şălată “salată”, şum(m)ă “sumă”, tituluş “titlu”, verş “vers”

şi mai multe calcuri cu model latinesc:
cunume “supranume” (după cognominis), giurare-împreună “conjuraţie”, giurat-împreună “conjurat” sau zeceriu “decurion”.

Cel mai bogat inventar de împrumuturi latino-romanice din perioada scrisului vechi românesc este însă consemnat în Dictiones latinae cum valachica interpretatione, manuscrisul realizat de Teodor Corbea cândva înainte de 1700, păstrat în prezent la Biblioteca Academiei din Cluj-Napoca, dar reprodus cel puţin printr-o copie imediat după alcătuire [27]. Sub influenţa modelului (un lexicon plurilingv cu bază latinească), dar desigur şi ca o reflectare a vocabularului utilizat în mod curent de învăţatul braşovean, cel mai cuprinzător lexicon vechi românesc înregistrează un impresionant inventar de neologisme latino-romanice, forme adaptate sau reflectând fidel etimonul, împrumuturi directe sau mediate de limba maghiară, calcuri şi derivate de la o formă de bază existentă în română sau respectând modelul latinesc. Cităm, dintr-o serie care poate fi oricând îmbogăţită [28], numai neologisme, cele mai multe fiind surprinzătoare pentru ceea ce se consideră a fi fost nivelul atins de scrisul românesc din ultimul deceniu al secolului al XVII-lea:
academie, adverbium, african, anapest, animal, aprobator “persoană care aprobă o opinie sau o atitudine”, argument, arsenic, assensor “persoană care aprobă sau aderă la o opinie”, audere “faptul de a auzi”, autor, berillus “beril (o piatră scumpă)”, betonna “vindecea (o plantă)”, cantor, carmin “cântec; compoziţie poetică”, casus, catedră, colică, comedie, comicus, consonă, copie, coral, cretă, decan “decurion”, declamaţie, declinaţie “declinare”, dictator, eleghie, element, fillip “numele unei monede de aur”, flegmatic “cu caracter nepăsător; mucos”, gherundium, ghips, gorgonesă “gorgonă”, halţion “pasăre marină asemănătoare cu pescăruşul”, hişpan “spaniol”, iambus, iuristconzultus, iurista, la(u)danum, lectică, lustrum “lustru, interval de cinci ani”, modulare “modulaţie”, musă, narţisus, notă “melodie, cântec”, oraţie, parcă “ursitoare (în mitologia romană)”, peripateticus “(despre anumiţi filosofi) peripatetic”, pergament, platan, podagră, pompă “ansamblu de ceremonii fastuoase”, pronomen, protecţie, pulsus, regulă, sanicula “sânişoară (o plantă)”, satiră, sentenţie “hotărâre, decizie; maximă, aforism”, sepie, silabă, sisamum “susan”, smaragd, sofist, spaţium, tartar “iad”, thymum “o plantă, (probabil) cimbrişor”, traghicus “autor de tragedii”, traghedie, trigeamăn, ţentaurus “centaur”, vocalisă “vocală”.

În ciuda aşteptărilor, astfel de neologisme, atât cele adaptate, cât şi cele care au o formă ce reproduce fidel etimonul, nu sunt preluări mimetice ale cuvântului-titlu latinesc. Iată câteva citate, în cadrul cărora împrumutul neologic, specific terminologiei lingvistice, apare în partea românească independent de forma-titlu a articolului şi dublând uneori termeni lingvistici uzuali în epocă, creaţi prin calc: 240

“Adverbialiter. După tocmala adverbiumului.” (8r) “Dativus, -a, -um. O cădeare a declinaţiilor, dătători.” (76v) “Gerundiva g. n. pl. Cuvinte ca acealea în grammatică care să formăluiesc de la gherundium.” (124v) “Positio g. f. Punere, iară la grammatici iaste când după o vocalisă doao consone să urmează.” (253r) “Prosodia g. f. Sunarea, zicerea afară din grai a tuturor sillabelor cu bun mod.” (267r) “-Pte. Cuvântul spânzurat de pronomen” (269v) “Triptofon g. n. Cuvânt numai cu trei casusuri în declinaţiile grammaticei.” (355r)

4. Împrumuturile latino-romanice, prezente în număr surprinzător de mare în unele texte vechi româneşti, indică deci, după cum am încercat să demonstrăm în paginile anterioare, o apropiere timpurie a culturii noastre de cultura occidentală. Datorate iniţial instrucţiei unora dintre autori sau traducători, respectiv sursei sau modelului unora dintre texte, neologismele cu etimon latinesc sau romanic au devenit treptat elemente ale unui autentic vocabular neologic de cultură generală. Nu o dată însă neologismele aveau utilizări, forme şi semnificaţii specifice unor domenii de strictă specialitate. Iar consemnările făcute în trei dintre cele mai importante scrieri lexicografice vechi permit avansarea ipotezei potrivit căreia intelectualii români instruiţi în şcoli apusene cunoşteau şi utilizau terminologii de tip neologic chiar înainte de redactarea unor scrieri de specialitate în limba română.
NOTE [1] Vezi, pentru descrierea şi comentarea acestor influenţe, în primul rând Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii române literare, I. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea, Ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1971, p. 67-68, 429-432, Istoria limbii române. Fonetică, Morfosintaxă, Lexic, Bucureşti, 1978, p. 93-94, 107-108, respectiv Ladislas Gáldi, Les mots d’origine neo-grecque en roumain á l’epoque des phanariotes, Budapest, 1939, p. 137-265 şi Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), Bucureşti, 1997, p. 191-201, 397-414. [2] Tratatul intitulat Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), a apărut în anul 1997, la Editura Academiei Române, sub coordonarea lui Ion Gheţie. [3] Cercetarea vocabularului neologic de origine latinească sau / şi romanică, întreprinsă de un colectiv format din Gheorghe Chivu, Emanuela Buză şi Alexandra Roman Moraru, a format obiectul unui volum intitulat Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), apărut la Editura Ştiinţifică, în anul 1992. [4] Investigaţiile s-au limitat la anul 1760, pentru a nu repeta unele informaţii existente în volumul Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, publicat, în 1962, de către N. A. Ursu, şi pentru a nu dubla eforturile savantul ieşean, care anunţase, în lucrarea citată (la p. 5), că lucrează la un amplu “studiu monografic asupra tuturor neologismelor limbii române de până la 1860”. Acest studiu, elaborat împreună cu Despina Ursu, s-a concretizat în lucrarea intitulată Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760-1860), I-II, Iaşi, 2004, 2006. [5] Textul astfel intitulat în versiune românească este o traducere din limba latină a romanului Relox de principes, scris de către Antonio de Guevara. [6] Pentru alcătuitorii şi pentru sursele celor două texte de lege tipărite la Iaşi, în 1646, respectiv la Târgovişte, în 1652, vezi bibliografia în Carte românească de învăţătură. 1646, Bucureşti, [1961], p. 369373, respectiv în Îndreptarea legii. 1652, Bucureşti, 1962, p. 933-937. [7] Paternitatea alcătuitorului prognosticelor grupate sub titlul Foletul novel a format obiectul a numeroase studii, începând cu Emil Vârtosu, editorul manuscriselor, şi încheind cu N. A. Ursu, savantul care s-a oprit în repetate rânduri asupra textului. Vezi, dintre ultimele studii consacrate acestui subiect apărute sub semnătura învăţatului ieşean, Şi totuşi cine este traducătorul „Foletului novel” ?, în “Limba română”, XLIII, 1994, nr. 5-6, p. 256-264, nr. 9-10, p. 455-469, XLIV, 1955, nr. 1-2, p. 43-48. [8] Manuscrisul, editat de către Ioana Constantinescu (O lume într-o carte de bucate. Manuscris din epoca brâncovenească, Bucureşti, 1997), a fost supus unei analize menite să stabilească epoca de alcătuire şi sursa textului, dar şi să limpezească importanţa acestuia în cadrul scrisului vechi românesc, în studiul Cartea de bucate, un manuscris singular în scrisul vechi românesc, pe care l-am publicat în volumul Gabriel Ştrempel la 80 de ani, Satu Mare, 2006, p. 123-135.

241

[9] Importanţa şi rolul jucat de cei doi mari ierarhi în epocă au fost bine cercetate. Mai puţin cunoscut este însă faptul că, la academia ortodoxă înfiinţată de Ieremia Movilă la Kiev, limba latină era la fel de atent studiată ca limbile slavonă şi greacă. Pentru acest motiv, A. Iaţimirski considera că amintita academie răspândea “o formă ortodoxă a culturii latine” (apud P. Constantinescu, Relaţiile culturale româno-ortodoxe din trecut, Bucureşti, 1954, p. 167). [10] Avem în vedere, dintre cele mai vechi acte de acest tip, textele pregătite în cancelaria lui Mihai Viteazul pentru tratativele purtate cu Rudolf al II-lea, împăratul Austriei, ştiut fiind ca unele dintre documentele ajunse până la noi sunt versiuni româneşti ale unor texte redactate în limba latină. Vezi pentru acestea volumul Documente şi însemnări româneşti din secolul al XVI-lea (Bucureşti, 1979, p. 126-136), alcătuit, sub coordonarea lui Al. Mareş, de către Gheorghe Chivu, Magdalena Georgescu, Magdalena Ioniţă şi Alexandra Roman Moraru. [11] Forma unor împrumuturi dovedeşte ca ele au pătruns în limba română prin intermediul mai multor limbi neromanice. Vezi pentru detalii Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), p. 9-20. [12] Ne referim atât la anumite variante fonetice, apărute ca urmare a unor rostiri regionale, cât şi la anumite semnificaţii depărtate de etimon, explicabile uneori chiar prin confuzie paronimică. Vezi, pentru exemple, Dicţionarul citat, p. 48. [13] Pentru consideraţii suplimentare, a se vedea studiul introductiv la Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), p. 50-67. [14] Pentru vocabularul neologic utilizat în textele ştiinţifice alcătuite la sfârşitul secolului al XVIII-lea, vezi N.A.Ursu, Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, p. 139-300. [15] Vezi pentru acestea în primul rând consideraţiile formulate în studiul pe care l-am publicat în volumul colectiv Contribuţii la studiul limbii române literare. Secolul al XVIII-lea (1688-1780), [ClujNapoca], 2000, p.288-330. [16] Multe dintre neologismele latino-romanice înregistrate în cele mai vechi texte româneşti au forme care indică existenţa unor intermediare neogreceşti, germane, poloneze sau maghiare. [17] Ilustrarea acestor domenii în cursul secolelor al XV-lea – al XVIII-lea poate fi urmărită în detaliu prin exemplele prezentate în studiul introductiv la Dicţionarul deja citat (p. 22-27). [18] Ne raportăm la anul in care a iesit de sub tipar Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760). [19] A se vedea pentru aceştia studiul Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti.(1640-1780), II. Stilul textelor lingvistice, în “Limba română”, XXX, 1981, nr. 1, p. 46-53. [20] Pentru neologismele latino-romanice prezente în vechile vocabulare ştiinţifice respective, în scrisul juridic-administrativ, a se vedea detalii în seria de articole intitulată Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti (1640-1780), I-V, apărută în “Limba română”, XXIX, 1980, nr. 2, p. 111-122, XXX, 1981, nr. 1, p. 45-60, nr. 2, p. 139-147, nr. 3, p. 221-231, nr. 5, p. 505-514. [21] Pornind de la această constatare, Ion Gheţie afirma chiar existenţa în limba română literară veche a unui vocabular neologic “de cultură generală” (Istoria limbii române literare. Privire sintetică, Bucureşti, 1978, p. 121). [22] Există chiar atestări ale unor derivate de la baze încă neînregistrete în texte. Vezi, pentru unele dintre acestea, articolul nostru Împrumuturi latino-romanice în limba română veche, în “Limba română”, XLII, 1993, nr. 3, p. 113-116. [23] Vezi pentru istoria, caracteristicile şi ediţia textului volumul Dictionarium valachico-latinum. Primul dicţionar al limbii române, Bucureşti, 2008. [24] Ne-am oprit asupra manuscrisului, pentru datare şi stabilirea paternităţii, în studiul Un dicţionar puţin cunoscut: Lexicon compendiarium latino-valachicum, publicat în “Studii şi cercetări lingvistice”, XXXIX, 1988, nr. 6, p. 471-476. Dicţionarul, atribuit greşit lui Grigore Maior, a fost publicat de Mihai Alin Gherman (vezi Grigore Maior, Institutiones linguae valachicae. Lexicon compendiarium latino-valachicum, I-II, Alba Iulia, 2001). [25] În acest program regulile de bază ale limbii române şi diferenţele dintre limba vorbită şi “limba cărţilor” ar fi trebuit deprinse cu ajutorul gramaticii intitulate Institutiones linguae valachicae. Ediţia academică a textului a fost tipărită, însoţită de traducerea în limba română dată de profesoara Lucia Wald, la Editura Academiei Române, în anul 2001. [26] Dicţionarul a fost editat de Mihai Alin Gherman (Teodor Corbea, Dictiones latinae cum valachica interpretatione, I, [Cluj-Napoca], 2001). [27] O astfel de copie a textului, păstrată la Muzeul Bruckenthal din Sibiu, a fost împrumutată de un cititor chiar în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, după cum arată o chitanţă de împrumut existentă în fondurile bibliotecii.

242

[28] Pentru ilustrări suplimentare şi semnificaţii, vezi şi Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), s.v. BIBLIOGRAFIE Izvoare Teodor Corbea, (2001 ). Dictiones latinae cum valachica interpretatione, I, Ediţie Mihai Alin Gherman, [Cluj-Napoca]: Clusium *** ( 2008). Dictionarium valachico-latinum. Primul dicţionar al limbii române, Ediţie Gh. Chivu, Bucureşti: Editura Academiei Române Grigore Maior, (2001). Institutiones linguae valachicae. Lexicon compendiarium latino-valachicum, I-II, Ediţie Alin Mihai Gherman, Alba Iulia: Universitatea „1 Decembrie 1918” Lucrări de referinţă Gheorghe Chivu, Emanuela Buză, Alexandra Roman Moraru, (1992). Dicţionarul împrumuturilor latinoromanice în limba română veche (1421-1760), Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Gáldi, Ladislas (1939). Les mots d’origine neo-grecque en roumain á l’epoque des phanariotes, Budapest. Gheţie, Ion (coord.), (1997). Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), Bucureşti: Editura Academiei Române. Gheţie, Ion , Gh. Chivu (coordonatori), (2000). Contribuţii la studiul limbii române literare. Secolul al XVIIIlea (1688-1780), [Cluj-Napoca]: Clusium. Rosetti, Al., B. Cazacu, Liviu Onu, (1971). Istoria limbii române literare, I. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea, Ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Bucureşti: Editura Minerva. Ursu, N.A. (1962). Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, Bucureşti: Editura Ştiinţifică. ABSTRACT The renewal of the lexis of the old Romanian literary language was made, even in the absence of a joint action from the part of the scholars, through the acceptance of numerous borrowings from European languages of culture. Mostly used in translations, but already frequently used by many translators, the Latin-Romance neologisms, belonged, therefore, either to the general vocabulary, or to specialized terminologies. This work has the aim to analyze how this process is reflected in the dictionaries of the old Romanian language.

243

este un parametru de măsurarea a bazicităţii sau acidităţii unei soluţii ( 0-7 acid. în contact. respectiv gigabaiţi (MB. 2002). un bit este unitatea de măsură pentru cantitatea de informaţie. reclama pentru pastilele sau guma de mestecat Orbit ne avertizează că. Un bit mai are şi semnificaţia unei celule de memorie a unui calculator care poate conţine doar una din două variante posibile: sau 0. ci să indice câteva domenii din care provin aceşti termeni. termenii exită de jumătate de secol. Una dintre caracteristicile acestor două tipuri de aparate este capacitatea de a transmite sau stoca o cantitate de informaţii. în cele din urmă. îşi schimbau culoarea. chiar dacă. Un bit este cantitatea de informaţie necesară reducerii la jumatăte a incertitudinii. Astăzi. cantitatea de informaţie stocată întrun bit de calculator este chiar de 1 b (1 bit). cineva îmi va demonstra importanţa acestuia în activităţile cotidiene. marketing.twist. majoritatea din limba engleză. de la cuvântul englez byte.pagini_stiinta. ei sunt folosiţi la scară din ce în ce mai largă. Noţiunea a fost introdusă de către omul de ştiinţă danez S. În şcoala generală priveam cu încântare cum profesoara de chimie combina substanţe incolore care.ro). cu simbolul "O" respectiv "B" (www.P. Fiecare cuvânt are istoria sa. Răsfoind o antologie de reclame din perioada interbelică. Deşi se adresează marelui public. Popescu. Articolul de faţă nu îşi propune să urmărească în ce măsură este îndreptăţită utilizarea lor. Simbolul unităţii de măsură "bit" este "b" (v. masa vorbitoare decide cine rămâne şi în ce formă. Totul este demonstrat ştiinţific şi indicat de graficele prezentate în spot. reducând astfel riscul îmbolnăvirii dinţilor noştri. folosesc termeni de specialitate. nu de fiecare dată. Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi RECLAMĂ ŞI NEOLOGISME Este deja un truism faptul că prin intermediul mass-mediei.ro). GB). Numai Orbit neutralizează valoarea. numit şi bait. Suntem familiarizaţi cu termeni precum: show. 244 . 7-14 bazic. peste ani. Aparatura modernă lucrează cu multiplii acestei unităţi. dar până acum au fost folosiţi doar în domeniile de specialitate. manager. în special. valoarea pH-ului din gură devine acidă. sau 1. O structură de opt biţi formează un octet. Nu bănuiam atunci că. pentru a exprima concentraţii mici de ioni de hidrogen şi a fost definită ca logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentraţiei ionilor de hidrogen (www. popularizându-i. cool şi lista ar putea continua cu multe alte pagini pline cu astfel de exemple. România se bucură de cel mai mare procent al posesorilor de telefoane mobile şi media de vârstă al acestora scade tot mai mult. job. Unitatea de măsură pentru aceasta este 1 bait.L. internet. Aşa am aflat că exită pH şi indicatori ai acestuia.Mihaela CÎRNU. „pH” este prescurtarea de la "pondus hydrogenii". mega-. Sorensen. De aceea. Termenul a fost introdus de matematicianul şi statisticianul american John Wilder Tuckey ca o prescurtare combinată a cuvintelor engleze binary digit (= cifră binară). Altfel spus. apar în limbă tot mai multe neologisme. Câţi dintre posesorii şi utilizatorii aparaturii (cu precădere generaţia tânără) ştiu ce este un „bait” sau dacă ar fi mai corect să spun „bit”?! În metrologie. ele dau detalii de ordin tehnic. scris pe vremea când lucra cu John von Neumann la proiectarea unor modele timpurii de computere. designer. după fiecare masă. utilizatorul cunoaşte sensul lor real. şi al publicităţii. meating. prin sublinierea importanţei acestei funcţii. Astăzi. Aşadar. în general. în anul 1909. A crescut vertiginos şi numărul celor care au acces la un computer. poate intra în concurenţă cu unul deja existent şi. determinând o migraţie a acestora către fondul lexical principal. statistică şi informatică. favorizând apariţia cariilor. fresh. mi-a atras atenţia o diferenţă (pe care nu o observasem până acum) faţă de varianta modernă: producţiile publicitare actuale trec dincolo de sfera utilului şi a eficienţei produsului şi ajung la domenii extreme. 7-neutru). într-un articol din 1958.

mulţi termeni trebuie prelucraţi ca atare şi nu traduşi: folder. Exemplificator este următorul text de reclamă : “TACUMA îmbină utilul cu plăcutul. nu voi insista asupra acestui aspect al „competiţiei” între termenul străin şi echivalentul său. Receptorul primeşte ceva diferit. Trebuie să recunoaştem că progresul tehnicii şi al informaticii ne obligă să ne îmbogăţim vocabularul cu o serie de termeni de specialitate. închidere centralizată cu sistem de intrare fără cheie şi sistem audio surround de 136 W cu satelit de comandă pe volan. Tacuma este maşina ideală pentru tine şi familia ta. încât. din limbajul ştiinţific. de cele mai multe ori în limba engleză. Noua TACUMA. 2008). fereastră. însă. care ne sunt necesari. Un asfel de limbaj ni s-ar fi părut aproape imposibil. în iaurt. unele aspecte mai izolate sau de scurtă durată abia pot fi urmărite. google. intră şi texte de tipul: “Lioton conţine cea mai mare concentraţie a heparinei”. Folosirea lor poate fi dificilă.. el va fi convis de realitatea celor afirmate şi. Cred că toată lumea ştie că aceasta este formula chimică a apei. funcţionalitate şi putere: Tacuma”. “Combinele frigorifice Samsung cu 30% mai eficiente datorită eficienţei compresorului”. Specialiştii în chimie alimentară spun că această tulpină probiotică nu poate trăi într-un astfel de mediu. document. “Acoperişurile BRAMAC oferă accesorii pentru coame. internet. yahoo. ştergere. care evoluează atât de rapid. email. Aparatul este ceva între mopul clasic şi aspirator. dublu airbag. word. pe care nu ne-am fi dus să-l preluăm dintr-un raport ştiinţific. într-un spot publicitar. dar folosind metoda schimbării culorii. în limba engleză. Acum beneficiem şi de programare în limba română. 245 . stăpânind motorul de 2000 cm³ şi 129 CP. a detaliilor de natură ştiinţifică cu rol de artificiu publicitar. oricum. de la Daewoo. stil. înainte ca specialiştii să aibă timp pentru investigarea lor. din care cea mai cunoscută a rămas Agentul 007. printare. Te aşteptăm la orice dealer Daewoo să descoperi ultima combinaţie între siguranţă. Un simplu utilizator de computer se află. de natură ştiinţifică. în urmă cu douăzeci de ani. adresat marelui public? Este greşită abordarea de acest tip? Experienţa dovedeşte că nu. În Tacuma poţi conduce în stilul tău. folosind ca agent de curăţate puterea aburului. Nu lipsită de obstacole este traducerea termenilor (acolo unde este posibil): fişier.Asemănător cu acesta. dar ce facem cu ataşare / ataşament? Aşa cum anunţam. Tot în această serie. în programul original. Cineva îi dă un vot de încredere şi îi explică secretul ştiinţific al produsului promovat. dar mult mai problematică este utilizarea variantei româneşti pentru cineva care a învăţat totul. wireless etc. dolii şi racorduri”. care nu afectează pielea.tulpina probiotică de bifidobacterium – şi că se află în flora noastră intestinală? Reclama pentru iaurtul Danone încearcă să ne convingă că varianta sa Activia este unică tocmai datorită faptului că are în plus acest bifidus. este spotul pentru săpunul Dove. adobe. în faţa unei mari confruntări: limbajul şi metodologia de lucru. Câţi dintre noi ştiau până acum ce este Bifidus ActiRegularis . Subliniez. aer condiţionat cu reglare automată. Sunt inutile astfele de detalii. de asemenea. Interiorul modular şi adaptabil oricărei situaţii de transport împreună cu aspectul exterior rafinat fac din Tacuma o experienţă unică. Tehnica publicitară este aceeaşi ca în cazul precedent: o abordare total diferită a produsului. chiar va folosi termenii auziţi. mopul H2O. sau dispar. Preferinţa pentru denumirea produsului poate că doreşte o analogie cu seria filmelor de aventuri. margini şi subventilaţie. de la început. ci ca pe un rezultat al inovaţiilor ştiinţifice. a fost creată pentru o viaţă dinamică. bogat în calciu. Nu-l mai prezint ca delicios. acum este aproape obligatoriu. complexitatea fenomenului inovării lingvistice. In emisiunile teleshoping este prezentat un nou produs. web. singurul cu pH neutru. şi că trebuie încapsulată special (Titirică. trăită din plin. pe placul copiilor etc. poate. sisteme parazăpadă. ci o îngrijeşte cu delicateţe. Construită respectând cele mai înalte standarde de siguranţă şi având multiple dotări standard. printre care ABS cu EBD (sistem electronic de distribuţie a forţei de frânare). copiere. dar reclama ne-a adus un termen nou. Chiar dacă nu va înţelege anumiţi termeni.

face posibilă transmiterea de informaţii între două aparate care se află pe aceeaşi undă radio). Întrebat de clienţii săi de ce este atât de bună vopseaua recomandată şi folosită de el. Savana cu teflon. să explice compoziţia diferită a vopselei. este normal ca tinerii să fie mai receptivi la nou. autorii de reclamă au venit în întâmpinare cu spoturi autoironice. de exemplu: să nu confundăm bibliografia electronică cu cea virtuală (aşa cum se întâmplă în multe lucrări de licenţă). 2008. Short Message Service). Cu toţii ne aflăm în faţa unei mari provocări: un număr uriaş de elemente lexicale noi. Murdăria nu pătrunde şi peretele respiră. They have to take a decision about what to communicate and what to withhold..9/10 – 2008 Bibliografie electronică: www. iar populaţia din oraşe să deprindă mult mai repede termenii noi. Doi posesori de telefoane mobile se întreabă despre „bluştuţ” (engl. trebuie să recunoaştem natura foarte serioasă a fenomenului cu care ne confruntăm. Prevăzând reacţia anumitor categorii sociale şi de vârstă la astfel de termeni. nu unul bancar. of course. meşterul zugrav îl cheamă pe ajutorul său. pentru care şi tehnologia şi terminologia acesteia nu le sunt tocmai pe înţeles.. ABS (Antiblock Braking System).ro ABSTRACT Visual content and design in advertising have a very great impact on the consumer. pierzându-se relaţia cu etimonul: SMS (engl. Sitech. dovedită de meşter. în timp ce scrie ceva indescifrabil pe pereţi: ”Deci … moleculele de hidrogen sunt … adică atomii se substituie unii peste altele . Acesta explică. „bluetooth” – specificaţii bazate pe undele radio pentru reţea wireless personală. Cei doi sunt foarte dezamăgiţi când află că nu pot schimba câţiva euro de pe acel card. deoarece era un „alt fel de card”. The target audience. Viaţa Medicală Românescă.tehnic-auto. cât şi prin tehnicile publicitare prin care sunt promovate. Multimedia Messaging Service). Titirică.pagini_stiinta. Un alt spot porneşte de la darul înnăscut al românilor de a explica prin etimologie populară. B..ro www. Aşa cum au demonstrat-o studiile lingvistice de până acum. also attributes meaning to certain words. se conturează confuzia creată de astfel de funcţii ale unor aparate performante. Acest articol poate fi punctul de plecare pentru noi studii. indicat prin apelativul Student. Domeniul alimentelor.. Dicţionar de termeni medicali.twist. Both the mass media. punctual. MMS (engl. atât prin varietatea lor. Din istoria tehnicii. decât populaţia din zonele rurale. 2002. when reporting news items and marketing and advertising personnel have to consider the emotive power of the words they use.Probabil multe dintre prescurtările folosite acum vor rămâne unităţi lexicale în sine.” De fapt. L. *** Revista Ştiinţa şi Tehnica. Trebuie să dăm dovadă de un foarte bun spirit al limbii. but it is language that helps people to identify a product and remember it. să asistăm aproape zilnic la o modificare în plan lexical. pe câte un domeniu în parte. care să se axeze. demonstraţia este una practică. 246 . I. în aşa fel încât să ştim cum şi când să le folosim. Ed. care ia un burete şi şterge semnele de pe perete cu multă uşurinţă. O scenă plauzibilă în societate română actuală este contextul unui alt spot publicitar: un cuplu mai în vârstă primeşte de la copiii plecaţi în străinătate un telefon mobil cu un bonus: un card de memorie de 2MB.. Trecând peste latura umoristică a ultimelor două exemple. ajunse în posesia unor persoane. Different people sometimes interpret language in different ways. Craiova : Ed. Unul dintre cele două personaje nu a activat funcţia deoarece se teme că prin acest „ştuţ” este ascultat de băieţii cu ochii albaştri (agenţii securităţii). al cosmeticelor şi mai ales al produselor tehnice (indiferent de tip) ne obligă. Dincolo de umorul situaţiei.ro www. BIBLIOGRAFIE Popescu. nr.

J. pentru că este vizibilă o diferenţă de reactivitate a componentelor sale. Universitatea din Craiova ASPECTE ALE CREAŢIEI LEXICALE ÎN LATINĂ Dintre toate compartimentele limbii.0. inerentă.un risc real. El a combinat metoda structurală cu un interes mai mare pentru valoarea semantică a cuvântului construit şi a constituenţilor lui.0. Concluziile la care a ajuns É. Vocabularul este compartimentul limbii cel mai sensibil şi cel mai deschis spre fenomenele extralingvistice şi de aceea se spune că este cel mai mobil. să metamorfozeze sau să asimileze elemente alogene. Adesea. nu a îmbătrânit”. dicţionarele arată că un cuvânt latin acumulează accepţii atât de diverse. numit fondul principal lexical. care reprezintă într-adevăr partea cu cea mai mare mobilitate prin deschiderea către împrumuturi şi înnoiri. precum cele filosofice sau retorice -. şi Noms d'agent et noms d'action en indo-européen. prin contribuţia celor mai valoroşi autori. în 1969. din 1948. şi. care menţin în stare activă cuvinte ori activează latenţe semantice. urmate de Vocabularul instituţiilor indo-europene. dând astfel un impuls favorabil şi promovând o nouă optică asupra cercetărilor. fidel în spirit şi formă vechiului fond originar indo-european. lexicul reflectă cel mai prompt dinamica societăţii. Sinonimia şi supletismul sunt modalităţi importante de sporire a resurselor semantice ale vocabularului latin şi de aici decurge dificultatea. Latina cultă s-a aflat într-o situaţie specială în perioada de emergenţă a literaturii – înţelegând prin literatură atât textele propriu-zis literare cât şi textele neliterare. Studiul istoric al vocabularului pune în evidenţă influenţa directă pe care o are asupra lui evoluţia culturii materiale şi spirituale. cu evitarea dependenţei totale de limba greacă . multiplicări. pe de o parte. 3. Studiile sale Origines et la formation des noms en indo-européen. Sporirea numărului unităţilor lexicale prin mijloacele interne a fost un proces în continuă creştere atât în latina populară. încearcă să ajungă la rezultate privind stadiul pre-istoric al limbilor indo-europene pornind de la datele oferite de limbile atestate. Ei s-au străduit să facă faţă presiunii. caracterul stabil. 1. Latina nu face excepţie de la aceste tendinţe cu caracter general. corecţii sau particularizări care atomizează sensul. conservator. încât sensurile unuia şi aceluiaşi cuvânt ajung chiar să se opună în diverse contexte. cât şi în cel al lingvisticii generale. dar constituirea disciplinei specifice este de dată mult mai recentă. foarte stabil şi de aceea mult mai greu penetrabil decât masa vocabularului.0. dar şi tentaţiei. Există nucleul „dur”. pentru că „inovaţiile succesive” nu l-au substituit. Studiul lexicului latin îşi are rădăcinile în antichitate. reuşindu-se păstrarea autenticităţii şi în acelaşi timp înnoirea. din 1935. pe de altă parte. când scriitorii acuzau indigenţa graiului străbun. O contribuţie notabilă i se datorează É. Un rol important în această situaţie îl au scriitorii. dar mobilitatea lui trebuie înţeleasă relativ. Astfel. capabil să aglutineze. definiţia iniţială suferind numeroase extinderi. care a scris o serie de lucrări fundamentale ce au reprezentat o placă turnantă în metodologia de cercetare atât în domeniul vocabularului limbilor vechi. 2. dacă se doreşte reprezentarea lor ca unităţi de expresie cărora le corespunde o unitate de concept [2]. al penetrabilităţii din partea limbilor cu care vine în contact şi al calităţii împrumuturilor. caracterul deschis. de a împrumuta masiv din greacă termenii atât de necesari pentru a exprima activităţile intelectuale. Benveniste sunt consecinţa unei abordări metodologice 247 . au fost puse în acţiune resursele interne ale latinei. Stratificarea cronologică a vocabularului îi dezvăluie. din care au avut de câştigat şi cercetările privitoare la lexicul latin. din considerente stilistice şi în mod deosebit din nevoia de expresivitate. sub diverse aspecte: al capacităţii de a-şi amplifica inventarul de unităţi prin generare interioară.Dana DINU. a definirii sensului cuvintelor în dicţionar. dacă nu ar fi intrat în acţiune forţele centripete ale naţionalismului roman. cât şi în latina cultă. unul dintre cei mai influenţi şi mai inovatori lingvişti în cercetarea vocabularului limbilor vechi. Marouzeau observă că materialul lexical al latinei „acumulat în cursul unei lungi istorii. al structurării semantice sau al sistematizării morfologice. ci i-au oferit „un supliment de resurse” [1]. care începuseră să ocupe un loc din ce în ce mai important în viaţa romanilor. compozit. Benveniste. restrângeri.

o funcţie sintactică completă”. mea) că este cuvântul.2. Cuvântul este considerat o „noţiune complexă şi ambiguă”. faptul de a fi verb sau predicat al unei fraze. Eugeniu Coseriu acceptă definiţia «a minimum free form» propusă de L. Martinet face distincţie între moneme. devine posibilă o abordare mai comprehensivă a succesiunii palierelor sincronice. el demonstrează convingător ca un cuvânt este o structură care se supune unor reguli bine definite de funcţia fiecărei componente. hippos nu semnifică nimic prin el însuşi. completă în ea însăşi.0. orice cuvânt este egal cu un morfem sau cu un ansamblu de morfeme” [5]. adică o unitate cognitivă (subl. care permit lematizarea aproape exhaustivă a cuvintelor din textele latine. Totuşi. André Martinet numeşte cuvântul „o sintagmă autonomă formată din moneme neseparabile” [10]. ca în expresia kalós híppos «cal frumos»” [8]. Pierre Swiggers exclude eficacitatea definirii semantice a cuvântului şi se îndreaptă spre morfologie şi sintaxă. de fapt. Beneficiilor conceptuale şi metodologice ale lingvisticii moderne li se adaugă baze de date amplificate de tehnologiile informatice moderne aplicate în laboratoarele de analiză lingvistică. Prin monem înţelege ceea ce alţi lingvişti numesc morfem. este lipsit criterii operaţionale de definire. Percepţia pe care o are locutorul despre unităţile minimale pertinente se bazează pe asociaţiile pe care este capabil să le facă cu ceea ce a memorat din restul lexicului. Prin urmare. A. pe care le numeşte lexeme care „îşi au locul în dicţionar şi nu în gramatică”. Bloomfield şi consideră că „noţiunea de cuvânt” este „intuitiv stabilită”. după cum subliniază Chantal Kircher-Durand. cuvântul poate fi definit prin „capacitatea sa de a integra morfeme”. care sunt cele care „apar în gramatică”. înţeles ca „unitate care nu este niciodată mai mare decât cuvântul. căci în Kalippos. Există şi alte contribuţii teoretice inovatoare în domeniul lexicologiei pe care le-a fructificat lingvistica latină. definiţie pe care o consideră „aplicabilă cuvântului în general şi care se bazează pe criteriul indivizibilităţii cuvântului ca semn care presupune un semnificant şi un semnificat: „numele este o glăsuire semnificativă pe bază de convenţie. dar niciunul dintre aceste morfeme nu poate lua locul ansamblului” şi nici nu poate „integra la rândul lui alte morfeme” [6]. datorită căreia se poate pune în evidenţă cu mai multă acurateţe traseul diacronic al categoriilor derivaţionale active în latină în anumite perioade. şi morfeme. cât şi a sensurilor sufixelor din sistemul derivaţional al limbilor indo-europene. decât «cuvintele gramaticale» şi nu «cuvintele lexicale»”. 2. de ex. Acest tip de analiză a lexicului din perspectiva derivării cu sufixe îi pune într-o lumină mai clară structurarea morfologică şi semantică. 4. 4. Cuvântul poate fi definit ca „o entitate (de integrare morfematică) care integrează. care oferă teoria morfemului. în cele din urmă. în care nicio parte izolată nu este semnificativă. Spre o definire asemănătoare se îndreaptă şi Michèle Fruyt când spune: „Cuvântul este ceea ce subiectul vorbitor crede (subl. atunci x este y” [9]. de pe semnificatul global al derivatului pe semnificatul sintactic şi. 4. două elemente asociabile fiind asimilate unul altuia: dacă x este asociabil cu y. De aceea.3.structuraliste mai flexibile decât cele din perioada iniţială a structuralismului. 4. posibilitatea de a fi subiect sau obiect al unui verb. prin care Pierre Swiggers înţelege: „1. trecând de la asociabilitate la identitate. ceea ce el percepe ca o unitate minimală pertinentă. „dintr-o slăbiciune euristică şi metodologică” [4]. 248 . prin orientarea interesului către analiza atât a funcţiilor. Astfel. citându-l pe Guy Serbat. în opoziţie cu unităţile funcţionale ale lingviştilor. mea). asupra conţinutului actanţial” [7]. posibilitatea de a aduce o precizare. pentru că. în ea însăşi. [3]. în ciuda multitudinii definiţiilor propuse. În acest fel. 3.: „iūdicāmus integrează morfemele iū-dic-ā-mus…. semantic al elementului de derivare”. Din acel moment. pentru că „dificultăţile empirice foarte felurite referitoare la delimitarea cuvintelor nu privesc. interesul lingviştilor se va muta „de pe derivat pe sufix. între care trebuie amintită semantica structurală a lui Eugeniu Coseriu. cu alte cuvinte. „în locul definiţiilor moderne ale cuvintelor” preferă „totuşi definiţia numelui formulată de Aristotel”.1.

Deci. sufixul -tor ataşat radicalelor verbale ora.1.2. fapt asupra căruia Guy Serbat revine cu insistenţă în lucrările sale. la nivel sincronic. Un aspect teoretic important în creaţia lexicală latină este cel privitor la baza de derivare. care duce cu gândul la derivarea din hum(us) cu sufixul -ān(us) şi. nu corespund unor unităţi semnificative diferite” [15]. „căţui. 249 . Solidaritatea constă în ordinea fixă a constituenţilor.cele care adaugă unui lexem de pornire (numit bază de derivare) un morfem legat (numit sufix). 5. dar cu sufixul -men se poate crea numai pe radicalul ag-: agmen. la rândul ei constituită din morfeme solidare [11]. dat fiind că ele aparţin unui nivel noţional anterior demarcării în părţi de vorbire [12]. Romānus. Caracterul unitar al cuvântului în planul semnificantului se referă la componenta fonică stabilă în mod obligatoriu şi prezentă în toate formele lui flexionare. derivatele cu sufix sunt numite sinteme cu sufix de către Christian Touratier. este ataşat bazei nominale turi.4. este posibilă datorită relaţiilor paradigmatice contrastante pe care le angajează cuvintele. sau care denumesc instrumente. Dar. 6. sal. Sufixul -ān(us) formează în latina clasică adjective de la o bază toponimică. 6. lexem de sosire (numit derivat) [14]..şi ag-. dar hūmānus „este absolut imposibil să fie segmentat în *hūm. ci unitate semnificativă minimală [16].0. indicând provenienţa. Ca semn lingvistic autonom şi unitar. El atrage atenţia asupra faptului că sintemul este analizabil în două sau mai multe unităţi semnificative minimale care se comportă ca un singur morfem şi nu trebuie confundat cu „morfemul al cărui semnificat este formal segmentabil. la rândul lor. care adoptă definiţia lui Michèle Fruyt în ceea ce le priveşte: . pentru că sunt monomorfematice. Cuvântul este unitatea morfosintactică constitutivă unei sintagme. Sufixul este un indicator al clasei sintactice a derivatului. ca asociere între un semnificat şi un semnificant. fiind doar purtătoare de sens. hūmānus nu poate fi considerat sintem. cuvântul poate fi analizat sau nu în unităţi inferioare. Sufixele fac parte din paradigmele nepredictibile. cras Error! Bookmark not defined. şi se numesc construite (derivate sau compuse). iar altele sunt analizabile. În lucrările de specialitate s-au încetăţenit denumirile bazelor ca „desubstantivale”.şi -ānus” pentru că hŭm(us) are -ŭ-. cu alte cuvinte. este probabil că aşa s-au petrecut lucrurile. „preadjectivale” şi „preverbale”. la nivel diacronic. pentru că sunt compuse din două sau mai multe morfeme. atât în sens concret cât şi în sens general. şi a căror comutare se face în bloc. cădelniţă”. numite morfeme. Prin urmare. Aceasta reprezintă principalul instrument al creaţiei lexicale latineşti. care reprezintă. Exemplul pe care îl dă Christian Touratier pentru a Error! Bookmark not defined. Baza scapă constrângerilor categoriale. me. 6. pe radicalele orā. „deadjectivale”. spre deosebire de sufixele flexionale. cf. care nu pot fi separaţi. demonstra această afirmaţie este cuvântul hūmānus. deci..creează substantivele orātor şi āctor. latina manifestă preferinţă pentru derivarea sufixală. dar nu şi pe orā-: *oramen. Africānus.sau ag. asocierea unei componente sonore cu o semnificaţie. Astfel. „deverbale”. cu sufixul -tor se pot crea orātor şi āctor. Identificarea şi analiza morfemelor. ca şi oppidānus. dar ale cărui segmente nu pot fi creditate cu un sens precis şi. care fac parte din paradigme predictibile. termen aparţinând lui Guy Serbat [13]. Păstrarea vechii denominări reprezintă doar efectul inerţiei şi nu are corespondent în realitate. ad. Raporturile interne dintre constituenţii derivatului sunt „pur semantice”. şi de aceea se numesc simple.0. unele cuvinte sunt neanalizabile sau nedecompozabile. într-un derivat precum turibulumError! Bookmark not defined. prin operaţia de segmentare. Lexicologia latină operează cu o terminologie complexă şi nuanţată.4. în opinia lingvistului. pentru că îl socoteşte neconform cu realitatea lingvistică corespunzătoare epocii în care au fost create cuvintele şi propune denumirea acestora ca baze „prenominale”.(de la tūs „tămâie”) şi creează aşa numitele substantive mediative. Aşa cum am văzut. Dintre procedeele de îmbogăţire a vocabularului. iar sufixul -bulum este ataşat de regulă unui radical verbal. care ajung la un nou lexem . de pildă. precum sed.

[6] Ibidem. mai puţin dogmatice şi. deoarece se prezintă sub diferite variante sau alomorfe. pe urmele lui. 6. Klincksieck. 7. şi anume evitarea succesiunii a două consoane. Peeters. [8] Eugeniu Coseriu. în De lingua Latina novae quaestiones.3. Astfel. care o citează pe M. Cercetările ultimelor decenii asupra creaţiei lexicale latine prin derivarea cu sufixe sunt mai realiste. dar şi într-unul de natură psihologică. Derivarea denominală cu acest sufix demonstrează că. în cadrul derivatului.În cazuri ca acesta. 248. se petrece un transfer semantic dinspre radical spre sufix care preia semnificatul „prevăzut cu activitate” (doué d'activité) [20]. 152. uiātor „călător”. derivat din Septentriōn-. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. În analiza semantică a derivatului este luată în calcul şi componenta subiectivă care orientează selectarea unui anumit sufix. unii lingvişti (M. NOTE [1] J. Explicaţia acestei multitudini de variante ale sufixelor se află într-un fapt de natură fonetică. funditor „prăştiaş”. traducere românească de Elena Slave. care este derivat cu sufixul -āticus obţinut prin falsă analiză după modelul siluāticus creat pe baza silua [19]. édités par Claude Moussy. juridic sau literar. 250 .0. p. Analiza unor forme derivate evidenţiază faptul că „subiectul vorbitor situează frontiera morfemului într-un loc diferit de cel impus de istoria limbii”. tipul Atheniensis. Quelques aspects de la formation du latin littéraire. [7] Ibidem. în Études de linguistique générale et de linguistique latine offertes en hommage à Guy Serbat. Septentriōnālis. Error! Bookmark not defined. Fruyt) vorbesc despre „motivare internă” sau de „semimotivare” a lexemelor în cadrul cărora este motivat doar un element.4. celălalt definindu-se negativ. p. Pe de altă parte. care indică persoana care face acţiunea exprimată de bază. Actes du Xe Colloque International de Linguistique Latine. a fost analizat ca Septentri-ōnālis. şi al celor derivate cu sufixul –ensis care înseamnă „locuitor al”. se vorbeşte despre opacitatea unor forme derivate care „trădează prioritatea semantică a derivatului asupra constituenţilor” [17]. p. ]3] Chantal Kircher-Durand. 57. de exemplu. în cazul adjectivelor derivate cu sufixul -ānus. De aceea. a căror opoziţie poate fi neutralizată de preferinţa vorbitorilor de a utiliza unul singur pentru a exprima ambele sensuri. 9. 1976. p. Un alt aspect al creaţiei lexicale latine este cel al convergenţei sufixale constatate. Formaţiile orātor. În cazul derivatelor gladiātor „gladiator”. Guy Serbat – face necesare corectarea şi revizuirea unor concepţii mai vechi cu privire la regulile care guvernează selecţia sufixelor de către locutori. [5] Ibidem. [9] Michèle Fruyt. Kircher-Durand în lucrarea citată. Louvain. Elemente de lingvistică generală. Grammaire fondamentale du latin. 19-23 avril 1999. Studiile recente privitoare la derivarea sufixală acordă mai multă atenţie decât cele din trecut aspectelor stilistice care determină selecţia sufixelor. mai flexibile. textes réunis par Sylvie Mellet. Sufixele de derivare pot fi dificil de delimitat. de tipul turibulum – despre care vorbeşte Manu Leumann şi. alţii însă (Christian Touratier) apreciază că asemenea cuvinte sunt nedecompozabile la nivel morfematic. [2] Ibidem. traducere şi adaptare la limba română de Paul Miclău. Paris. după cum apreciază C. 1970. identificarea acelor „monştri lexicali”. 57. Fruyt [18]. cum sunt cele care caracterizează registrele specifice domeniilor agricol. p. în Antologie de semantică. holitor „grădinar”. de tipul Romānus. 6. p. derivat de la fānum. Lavency. bazele de derivare sunt nominale şi au ataşate alomorfele -ātor şi -itor. care s-ar ivi la întâlnirea finalei bazei de derivare cu iniţiala sufixului. Marouzeau. « Réflexions sur la notion de mot en latin: les verbes du type calefacio ». Paris: Librairie C. mai dispuse să vadă tendinţe decât să formuleze legi. cu semantismul „originar din”. La formation des noms par dérivation suffixale. după cum rezultă din derivatul Meridiōnālis construit de la baza meridiēs plus sufixul -ōnālis. Paris-Sèvres. „Pentru o semantică diacronică structurală”. 93. Tome X. deci reprezintă un singur morfem lexical. după părerea lui M. [4] Pierre Swiggers (1987) « Le mot: unité d’intégration ». p. cum se întâmplă în cazul diminutivelor. Peeters. actor sunt deverbale cu sufixul de agent –tor. sau fānāticus. La création lexicale. 61-62. astfel. [10] André Martinet.

textes réunis par Sylvie Mellet. One of the most important contributions to the innovation of the study of the vocabulary of the ancient languages is that of É. en Linguistique latine et linguistique générale. p. the discipline of Latin lexicology as such is of relatively recent date. (1928). « Turibulum – esquisse d’une théorie sur le signifié des suffixes de dérivation ». [18] Ibidem.[11] Marius Lavency (1997). Guy (1988). VSVS. Christian (1994). Syntaxe latine. 312. « La dérivation nominale ». Actes du Xe Colloque International de Linguistique Latine. « Les dérivés nondéverbaux en –tor (-trix) ». p. as well as in Classical Latin. [15] Ibidem. Peeters. Martinet. Louvain : Peeters. Louvain-la Neuve. de langue et littérature latines. „Pentru o semantică diacronică structurală”.Neuve. 251 . Serbat. édités par Claude Moussy.. [14] Christian Touratier. în De lingua Latina novae quaestiones. p. Meillet. to the semantic one of the derivative element”. in more recent decennia these modern theoretical and methodological reference points have successfully redirected the research towards the Latin lexicon. 534. « Turibulum – esquisse d’une théorie sur le signifié des suffixes de dérivation ». Éditions Peeters. p. Quelques aspects de la formation du latin littéraire. Subsequently the linguists’ focus will shift “from derivative to suffix. Nevertheless.Paris. Louvain. Description du latin classique en vue de la lecture des auteurs. Grammaire latine. în Antologie de semantică. New perspectives are opened by the structural semantics elaborated by Eugeniu Coseriu who. Paris-Sèvres : Peeters. p. 465-478. traducere şi adaptare la limba română de Paul Miclău. traducere românească de Elena Slave. A. The increase of the number of lexical unities through internal resources constituted a permanent process in Vulgar Latin. « Les dérivés nondéverbaux en –tor (-trix) ». Bucureşti: Tipografia Universităţii Bucureşti. Tome IX. He also convincingly succeeds in proving that the word is a structure submitted to a set of rules governed by the function of each of its components. Paris : Librairie Hachette. Louvain-Paris. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Guy (2001). p. p. 2001. « Le mot: unité d’intégration ». de langue et littérature latines. 63-72. Lovain-la. starting from the meaning of the lexemes reveals the semantic structure of the vocabulary of one particular language. La création lexicale: La formation des noms par dérivation suffixale. (1949). 81-94. Fruyt. Travaux de linguistique générale. Serbat. în Opera disiecta. în Linguistique latine et linguistique générale. He shows an increased interest for the comprehension and analysis of the functions and meanings of suffixes belonging to the derivational system of Indo-European languages. [16] Ibidem. [12] Guy Serbat. [19] Ibidem. For the most part. 19-23 avril 1999. Louvain-la-Neuve : Peeters. Louvain. 311 [17] Marius Lavency. Travaux de linguistique générale. p. VSVS. André (1970). op. de langue et littérature latines. Louvain-la Neuve : Peeters. [20] Guy Serbat. « La dérivation nominale ». Paris: Librairie C.Paris. 242-324. who produced some fundamental writings later to become milestones in this branch of investigation. Swiggers. 17. 63-72 [13] Guy Serbat. în Opera disiecta. as the French linguist Guy Serbat observes. Michèle (2001). Éditions Peeters. following its inclusion in the scientific framework of the structural linguistics in the first three decades of the twentieth century. from the general meaning of the derivative to the syntactic meaning and finally. Louvain-la Neuve : Peeters. în Opera disiecta. Kircher-Durand. p. Marius (1997). Klincksieck. Chantal (textes rassemblés et édités par) (2002). 465-478. p. în Études de linguistique générale et de linguistique latine offertes en hommage à Guy Serbat. p. Deuxième édition. 57-66. 1994. J. 12. Grammaire fondamentale du latin. în Opera disiecta. Serbat. « Réflexions sur la notion de mot en latin: les verbes du type calefacio ». BIBLIOGRAFIE Coseriu. p. Benveniste. Travaux de linguistique générale. Description du latin classique en vue de la lecture des auteurs. 499-534. Touratier. 310. Esquisse d'une histoire de la langue latine. ABSTRACT This article intends to take a closer look at some aspects of Latin lexicology and lexical creation in Latin. Guy (2001). Syntaxe latine. p. Pierre (1987). Éditions Peeters. cit. Paris : Peeters. Grammaire latine. Marouzeau. Peeters. p. Lavency. The study of the Latin vocabulary was and still is one of the most interesting fields of Latin linguistics and has generated a formidable scientific literature. Deuxième édition. Elemente de lingvistică generală. Eugeniu (1976).

etimologiile identificate în DA.” (Ion Creangă). v. a acestor cuvinte nu se poate susţine cât timp ele sunt identificate nu numai în română. hâşa „da de unde!. bărbat”. pătrunsă de cele mai multe ori prin intermediul limbii populare. printre care şi Al. Iogu. o serie de expresii. în care baş are rolul de a amplifica negaţia: „Aş baş. Apare frecvent în expresia argotică „a face arşice”. în Dicţionarul de cuvinte argotice. în grai şi suflet.. deloc! râse de la locu-i fata. aşa ni-era obiceiul să facem la scăldat de când Adam Babadam. Ar fi totuşi de luat în considerare şi compunerea hemen + dek „până ce.. înregistrat fie singur. dar cu o semantică bogată şi o mare expresivitate în contextele în care se inserează. . fie în expresia „ei aş!” „nu zău”. După acelaşi tipar au fost create mai multe turcisme compuse. echivalentă cu „a face aşchii”. cu atât mai mult cu cât limba turcă însăşi uzitează foarte des expresiile rimate. . beletristic. publicistic etc.. în limba turcă adam babadam înseamnă „din moşi-strămoşi” (baba este termenul politicos de adresare pentru o persoană mai în vârstă de sex masculin. în cazul nostru identificându-se un aş baş. a căror origine ne este necunoscută de obicei. La G. ala bala. DER etc. cu aceeaşi formă şi acelaşi sens..amandea! < tc.anasâna < tc. Expresia are sensul „de când e lumea şi pământul” şi nu „de pe timpul lui Adam”. Zamfirescu). „a face praf”.... adam „om.: „Să nu mă-nfurie..” (Ion Creangă).” (G. Volceanov. Universitatea „Dunărea de Jos”.” . „Iară eu amandea pe uşă afară. aşa cum apare în majoritatea dicţionarelor şi interpretat la unii critici. compus în care identificăm tc. nu sunt identificabile. este menţionat termenul anasin „bătăuş”. Dintre acestea.): „. aman zaman. pătrunse ca atare în limba română.” (Eugen Barbu) „. aşık „os de la piciorul mielului..adam babadam. . ci şi în limbile de origine. baccea etc.. Este corespondentul masculinului baba sân şi apare mai ales în formulări conotate negativ.” sau „până la. Astaloş). nicidecum!”. obţinut evident prin derivare regresivă şi deviere semantică din anasâna. Originea expresivă. anasını (ana sın „mater eius”) înseamnă „cu forţa. Am ales dintre acestea o serie de frazeologisme pe care le-am considerat mai interesante prin raportarea la contextele diagnostic în care au fost reperate: . şi babalâc.” (Emanoil Bucuţa). „a zdrobi” etc. âmande! ~ iagmande. unul din multele expemple de frazeologisme rimate ale limbii române. în fine un număr însemnat de turcisme este semnalat în expresiile colocviale. Graur. altele rămân graţie unor texte literare de inspiraţie folclorică.M. îi identifică etimonul hemende „şi imediat”. menţionat anterior.” (G. printre care adam babadam.. onomatopiecă. astragal”. îl consideră creaţie expresivă.” (Tudor George). TDRG. „Iar o iei cu anasâna. cu de-a sila”: „Numitul pare-a fi cu anasâna. cu sensul „fuga!”: Pentru acest termen. Mai mulţi cercetători. Galaţi TERMENI ÎNVECHIŢI DE ORIGINE TURCĂ – CONSTITUENŢI AI FRAZEOLOGISMELOR ACTUALE Limba română contemporană păstrează în varianta sa colocvială.când te izbesc te fac arşice. dar şi în stilurile cele mai permisive.aş! < tc. ceat pat etc.. Ni se pare însă că originea sa turcească este indubitabilă.arşic < tc. că-l fac arşice. / Un lup înnărăvit la piei de oaie. o parte sunt total uitate.. în a căror componenţă identificăm o terminologie de origine turcă.Cătălin ENICĂ. cu forme şi mai ales cu sensuri obscure pentru vorbitorul de azi. 252 .

abundenţă”: „Spor şi berechet să ne dea Dumnezeu!” (Tudor Muşatescu). . Este evident că sensul cuvântului a fost transferat dinspre inanimate către anatomia umană. . Toţi aceşti termeni devin expresivi şi metaforici în expresii pitoreşti. mai ales în variantele care cultivă sensurile peiorative: argoul. „Având noi timp berechet. başca mânji şi cârlani. bereket „belşug. am dus-o ca beii. . tighel – de la croitori etc. tipar” este consemnat în expresii de tipul „pe un calâp” sau „dintr-un calâp” („de acelaşi soi”. se întinseseră şi ceilalţi la caşcaval.caşcaval < tc. termenul. pe furiş.” (Eugen Barbu). istericale”) apare în frazeologisme diverse.” (Şerban Foarţă).” (G. „Scos din balamale din această ispită neaşteptată. bei cât te ţin balamalele. tinereţe cu bâzdâc. conducător. a da etc. Astaloş)... Mai rar este înregistrat în formulări precum: „de başca”: „...” (Vasile Alecsandri) sau „. bey „prinţ..” (Ioan Groşan).” (Nicolae Filimon)... sau perdaf – de la frizeri. „Luna ese găurită dup-o turlă.” (Romulus Vulpescu). „.... „toană. „Vreau să mă întind la caşcaval.calâp < tc. iar unul din sensurile de astăzi este cel originar „în plus.” (Fănş Neagu). „de aceeaşi teapă”): „Toţi dintr-un calâp scoşi. altă”. precum locuţiunile adjectivale: „. pe deasupra”: „Erau peste treizeci [de cai]. . dată fiind plasticitatea sa deosebită. este foarte expresiv. kalıp „calapod.. bahşiş (înregistrat deja în Codex cumanicus.: „Că era salon deschis cu bacşişu de împins.. de altfel popular şi frecvent.. ca bacşiş/ Pus în palma unui nor. ca şi cherestea. Reprezintă idealul existenţial sinonim cu expresii precum „ca un paşă”. precum „scos din balamale” („scos din ţâţâni sau din sărite”).bâzdâc < tc. chiar statura sau constituţia individului.. 253 . pe care nicio balamauă / Nu mi-l mai ţine.. . desemnând încheieturile.. capriciu.. este consemnat încă din Codex cumanicus.berechet < tc. cerbul dormea ca un bei.” (L. preluat tot de la meşteşugari. „Vreo două pungi de bani.. başka „alt.. nobil turc sau de altă origine”. başca mărunţişul....bacşiş < tc. limbajul vulgar etc.” (Ioan Groşan). . caracterizează vocabularul meseriilor.. Arcade). bızdık „puşti” (fig.” (Ion Creangă).” (Zaharia Stancu).” (Gabriela Adameşteanu). „a-l ţine balamalele” („puterile”) sau „muiat din balamale” („obosit... kaşkaval „sortiment de brânză” (cf.. „Pe furiş. M. ţie-ţi sare bâzdâcul. cu sensul de „răsplată pentru scrib”) apare într-o serie de expresii în poziţie postverbală. başca ce a mai forfecat pe de lături. baglama „dispozitiv de închidere-deschidere”..” (Mircea Cărtărescu).. cum se dă bacşiş. „ca bimbaşa Sava” ori ca biblicul „în sânul lui Avram”: „. De aici derivă sensurile contextuale ale unor expresii. cacciocavallo): „.bei < tc. mai ales în variantă ironică: „.” (Damian Stănoiu). După cum se observă.balama < tc.” (Eugen Barbu) ori locuţiuni verbale: „..” (Eugen Barbu).. it. istovit”).. başca < tc. după a lua.” (Fănuş Neagu). pe care tradiţia le-a cultivat. dar şi în beletristica de calitate. „Om şui. părul meu de başca. articulaţiile..

Este de fapt un calc lingvistic după tc. .” (Fănuş Neagu). sensul evoluând către orice profit neaşteptat sau câştig uşor (şi nemeritat): „Ce chilipir mai căutase..” (Mateiu I.. iar la animale marchează perioada rutului: „...” (Gabriela Adameşteanu)..” (Mihail Sadoveanu)... çürük „stricat.. „Şi regimul cu guvernul azi dau ţara în dulap. „a râvni (fără merit) la ce nu ai”. „boală”. ...). desemnându-l pe amatorul de câştiguri facile. termen cu sens depreciativ. Considerăm că nu provine din verbul turcesc daldırmak. lovit de dambla.dulap. Odobescu).. orice îndemn al calului. molima versificării se întinsese teribel. dolap cevirmek. dizgin „hăţuri. Apare frecvent în expresii depreciative: „Am rămas cu ciurucurile. în altele apare cu etimologie necunoscută sau de origine bulgară. „pasiune sau viciu”. „A fi în dardor” se referă la activitatea febrilă.ciuruc < tc... ceartă”.. O. aşa cum se menţionează în MDA. persoanele fără valoare.). bahmeţii se răsfirau în dezghinuri. Cu semnificaţia din cea de-a doua serie este înregistrat într-o largă gamă de contexte: „. sinonimă cu „a juca un renghi” sau cu „a trage sforile”.. considerând că dezghin provine prin derivare regresivă şi palatalizare din verbul a dezbina. Ca şi edec.dardăr.” (N. . Astfel se explică şi sensul actual „lovitură de genunchi sau de pinteni dată calului”. 2.. bâţâită de damblale.. 254 . În limba turcă se înregistrează două cuvinte cu forma dulap. În română are două sensuri principale: 1.” (Ibid. ca mojicul la caşcaval. desemnează.. marginalizate în societate: „Ciurucurile treceau afară la munca grădinilor.” (G. de obicei.dambla < tc. Din chilipir este derivat chilipirgiu. confundate de obicei în română. dar şi metaforic: „. cu varianta dârdoră. „Aici apoi întoarce chichiţe şi dulapuri. Este înregistrat în literatura istorică.. În unele dicţionare nu este înregistrat. să te grăbeşti să-ţi faci damblaua.” (Ibid. Este înregostrat încă din Codex cumanicus ca termen care desmenează genunchiul calului sau pe cel al omului. Are mai ales semnificaţia figurată de viclenie...” (Horia Gârbea). „a se întinde la caşcaval” înseamnă „a dori mai mult decât îţi este permis”. în română sensul evoluează către „lucru de nimic. „. Astăzi se foloseşte foarte puţin cu sensul originar.. Astaloş).. cu sensul primar: „. Cel la care ne referim este dolap „scrânciob”. .” (Al. prin personificare.” (Ibid.chilipir < tc.. damla „apoplexie”. Teodoreanu).” (Eugen Barbu).. sporovăială. . are Tinculina Gaiduri o căţeluşă în dârdoră.) . Caragiale). Identificarea semnificaţiei corecte se poate realiza graţie unui alt excerpt din literatura beletristică: „.. Cu primul sens este înregistrat frecvent mai ales în limbajul popular: „. „a sta la dârdoră” e sinonim cu „a sta la palavre sau la taclale”.... Orăşanu). deoarece sensul respectivului verb este „a scufunda”. ceea ce pare puţin probabil. Etimonul corect este dırdır „trăncăneală.. „. Dicţionarele noastre ignoră această sursă. kelepir însemna la origine „marfă ieftină (de ocazie)”. prin extensie.. damblaua lui Cosma era să aibă buluc de lume. cu piciorul sau cu frâul. hai deci să dăm dezghin fantaziei. T. fără valoare”.” (Anton Bacalbaşa).dezghin < tc. frazeologism cu aceeaşi semnificaţie: „Eram tare şi mare şi meşter la dulap. frâu”. viciat”. în expresia „a trage dulapul”.” (Al. şiretlic. În consecinţă.. În română. la grabă.„A se întinde la caşcaval” este interpretat de multe ori greşit prin confuzie cu altă expresie uzuală „a se întinde precum caşcavalul prăjit”. carnea moale.

iar hatâr nu înseamnă numai „favoare sau concesie”..laf < tc. „.” (Fănuş Neagu). româna nu-l împrumută astfel. ocak.hogeag (cu var.. care în turcă comunică deja ideea de mai mult... când o duceam la hogeac/ Îmi spunea că-i sunt prea drag. Caragiale) . unsuroasă.. „. locul intim. „mai abitir ca”). prin extensie ironică. el grăia păsăreşte. cât hăciu [decloc]. cu var. niciun pic”. În limbajul nepretenţios „a face hatârul cuiva” înseamnă „a-i face pe plac”. .. fetva „decizie legală a unui muftiu”. drăguţ”: „.Ba. un târg întreg îl juca giurgiuna. termenul începând să desemneze vatra. prin extensie „deşănţare.. devenit la noi bigi-bigi. „a satisface”..hici.. ţi-ai luat fetveaua.” .” (Mateiu I. hatır „favoare”: „. poftă”: Ei.. iar astăzi. grea. dar în română i se mai ataşează un „mai”.fetvea < tc. gigea. .” (Eugen Barbu).. Două fete din Agigea/ Amândouă tare gigea. .hatâr < tc.. mai ţii minte hogeacul d-altădat?” (Mircea Cărtărescu).. ci şi „toană. hogeac sau ogeac) < tc. prin extensie referindu-se pur şi simplu la picioare. o cărticică groasă.... În română capătă sensul figurat „gingaş. Literatura cultivă mai ales în stilul ironic acest cuvânt: „. hornul sau coşul... Este consemnat în expresii argotice şi vulgare de tipul „a da la gioale” (vezi G. vorbărie”. „Ba cât hăciu. Turca l-a luat din limba persană cu forma heçi.giurgiună. retras. Este înregistrat încă din Codex cumanicus cu sensul „nimic”. Este un cuvânt foarte vechi care avea la început sensul de „adăpost. lıf „palavră. bazându-se pe frecvenţa mare a termenului în comunicarea infantilă. În română circulă şi cu formele alterate hăci sau hâci. giurgină < tc.. cücük „mugure”.. Înseamnă „deloc. DER îl consideră creaţie expresivă din limbajul copiilor.. bre!” (Gala Galaction) ..Elvira. iar în literatură.” (lit.giol < tc.. pop. Astaloş) . în contexte satirice: „. Şi-şi retează gioalele dacă-i put picioarele.). ceea ce explică nevoia de amplificare prin nici cât sau ba cât (acelaşi lucru se înregistrează şi în cazul lui abitir. L-am identificat în textele lui Vasile Alecsandri: „.. ce vrei. în română se foloseşte mai ales la plural cu sensul de încheieturi ale picioarelor. 255 .. cici „nostim. Această semnificaţie s-a nuanţat mai apoi. Interesant este faptul că.gigea < tc.” (Romulus Vulpescu). este consemnat mai ales în expresia „a sta la lafuri” şi în echivalentele ei: „. mi-am făcut hatârul. curcına „dans comic”. plăcere. Respectivul dicţionar neglijează însă cuvintele cu aceeaşi rădăcină existente în turcă şi desemnând realităţi cu aceeaşi semnificaţie: gigim „ţesătură orientală”... Circulă în română mai ales în sintagma „aşi lua fetveaua” („pedeapsa... desfrânare”: „. eventual militar”. al întâlnirilor (amoroase): „.. faceţi-mi hatârul şi lăsaţi-mi mâinile libere. deşi în turcă are sens superlativ. Dicţionarul de cuvinte argotice).” (G.giugiuc < tc.”. gingirlie „cafea cu caimac” sau compusul gigi-bigi. a cărui semnificaţie originară este „cu formă frumoasă”. simpatic”.” (Horia Gârbea) . toate giugiuc. dumnealor se apucaseră la lafuri. Volceanov. îl cunoşteai mai de mult? / .. plata în sens negativ”): „Când răsare [nenorocirea]. çül.” (Mircea Cărtărescu). drăguţ.

.L. „a necăji” şi chiar „a forţa”. sinonimă cu „a prinde cheag”.. Pe lângă sensul originar. în loc să frec podelele. rengi. sinonim cu un alt turcism învechit naht. termenul dezvoltă. în tonalitate ironică: „Şi taie frunză verde şi lafuri şi talafuri. peşin „imediat”. talafuri. mangal „combustibil”. adaptat în limba lor σεφτές „prima vânzare. Termenul este înregistrat mai ales în varianta comercială a limbii vorbite cu sensul de „numerar”.. „a calomnia”. a se îmbogăţi”. a românei) de a rima expresiv unele sintagme. .saftea < tc. ceea ce vrea să însemne „a se ajunge. Etimonul dat în unele dicţionare (v. În expresiile româneşti capătă semnificaţia de „păcăleală. „cu banii jos”.” (Constanţa Vintilă-Ghiţulescu).renghi < tc. care au însă un sens comun. „imediat”.”: 256 . ferment”.peşin < tc. şi ideea de „a se învârti (fără rost)”. prin tendinţa limbii turce (şi. pe care o înregistrează majoritatea dicţionarelor consultate. Este înregistrat încă din Codex cumanicus cu sensul de „compas”. bineînţeles.rizil < tc. „lafuri şi talafuri” prezintă actul de comunicare verbală ca succesiune de replici şi contrareplici.” (Mateiu I. prin extensie. Este consemnat rar..Dicţionarele semnalează. în primul rând verbul a sâcâi „a supăra. Pe lângă vehicularea în limbajul comercial. referitor la un joc al copiilor. . dever”: „.. Orăşanu). etimonul său telâfi are sensul de „compensare verbală sau replică”. că te usuci.„a sfida” sau „a-şi bate joc de. În română dezvoltă o serie de sensuri înrudite... „. . frecam mangalu’. sau „a fi într-un stadiu oarecare de înavuţire”: „. să nu-mi facă casa dă rizil cu vorbe de ocară. neplăcere”. cuvântul trebuie pus în relaţie cu verbul sıkmak „a bulversa”. Caragiale).. frazeologismul „lafuri şi talafuri”.T.” (N. cum se zice. Totuşi talaf este identificabil în limba turcă. „a vorbi de rău”. are forma pergel. Orăşanu).. în expresia „a prinde maia”. „vopsea.” (G.T. au făcut rizil Înpărăţiei. „Vrea bani peşin. Văd că ai mai prins maia.” (N.perghel. „a pierde vremea”: „Nu târnosi mangalul. sıık „necaz.. cu derivatul său sâcâci „săcăitor.: „Plătim peşin şi ne jucăm. farsă”: „.. privitoare la plată: „pe loc”. în frazeologismul „a face de rizil” înseamnă „a face de râs sau de ocară”.. turcismul dialectal sefte. „direct” etc. Dicţionarele îl înregistrează la Ianache Văcărescul: „.. sau.mangal < tc. . din turcă şi din greacă. „a tulbura”. Apare mai ales „a da cu sâc” . . în consecinţă.. culoare”. la origine.”. apare într-o serie întreagă de contexte ironice: „Vezi să nu-i fac saftea pe spinare... dar poate fi întâlnit şi în proza actuală cu tematică istorică: „..sâc < tc. siftah. de asemenea. Cuvântul turcesc. etimon al expresiilor româneşti. În consecinţă. Circulă mai ales în limbajul argotic în diferite expresii. Astaloş).” (I.. rezil „neruşinat. înseamnă. DU) sik nu este corect.” (Ioan Groşan). impertinent”. cuvânt rar..” (Ioan Groşan). ar putea fi totuşi un împrumut multiplu. Caragiale). . . cum îl consideră unele dicţionare. supărător” şi cu familia pe care o dezvoltă în limba română. . „a pierde vremea”: „Vă jucaţi de-a perghelu?” (Mircea Nedelciu). explicând al doilea cuvânt. fiindcă şi grecii foloseau cuvântul. o să-i facă saftea.” (Romulus Vulpescu).” (Fănuş Neagu). semn de vânzare bună. [viaţa] mi-a jucat numai renghiuri urâte. nu din forma rehk.maia < tc... a enerva”. maya „drojdie..

în expresia „a merge tiriplic”. Puşcariu. Partea I. Bucureşti. fără să-şi pună problema originii sau a semnificaţiei respectivelor expresii. 1937. Librăriile SOCEC. şart „rost. Tomul XIII.Coteanu. Editura Academiei. Brâncuş. pe care îl glosează prin „persoană lipsită de importanţă”. 1913-1949 (Tomul I. 1916-1934. împrumuturile de origine turcă. fascicula 1: J-lacustru.” (I. Bucureşti: Editura Saeculum I. precum „monedă de mică valoare” sau „bani mărunţi. echivalentă cu „a merge găitan” sau „a merge şnur”: „Treaba. pot să zic. Arcade). „sincer”. ca termen ironic. Partea a II-a. Serie nouă.. Alexandru 2002. Sadoveanu).” (I. Tomul VI. dar şi greacă. „profund”. partea a II-a: C. a rosti. CXXXVI+1076. având următoarele sensuri: „direct”. -şart < tc. fasciculele I.Iordan. Orăşanu). evoluează în română în mod spectaculos.tiriplic < tc. Al.. În limbajul colocvial circula mai ales în expresia „pe şart”. VII. fasciculele 1-5. Litera Ţ (1994).” (V. 1914-1940. partea a III-a: D-de. apărut şi în volum. dar a căror origine îi scapă în majoritatea cazurilor vorbitorului. I. Litera T (1982-1983). 2000 257 . tire-iplik (etimologic. chiar degeaba”. devenind sinonim cu „a nu valora mare lucru” (referitor mai ales la inteligenţa unor persoane sau la calitatea lor morală): „. sarcastic etc. partea a II-a. Tomul VIII. (1969). BIBLIOGRAFIE Ciorănescu. iplik = „aţă de cusut. I. „cu socoteală”. pe datorie. satiric. editat de Academia Română sub conducerea lui Sextil Puşcariu. [unde-s duşmanii] ca să le dăm cu sâc?” (L.. bea pe veresie. ceea ce demonstrează că degradarea semantică a termenului continuă în variantele vulgare ale limbii. sârbă în limba română.veresie < tc. (DER) Dicţionarul etimologic al limbii române. Partea 1.: „.. Părţile 2 şi 3.). „. mănâncă pe datorie. bulgară. fascicula 2: ladă-lepăda. nu bate niciun tenchi mai mult. a grăi etc.. care le întrebuinţează în mod reflex.. într-o gamă largă de expresivitate. Tomul VII Partea I. fasciculele 1-5. Ediţie îngrijită şi traducere din limba spaniolă de Tudora Şandru Mehedinţi şi Magdalena Popescu Marin.. Tomul XII. S. T. Litera R (1975). Tomul al II-lea..„Când noi. există şi persistă în frazeologisme.O. tire = „bumbac tras în fire”. IV.Graur. Litera V (V-veni). 1949. VIII. Tomul XI. M. „. 1948/9) [fără editură şi an] *** Dicţionarul limbii române (DLR). Litera O. Tomul VII. Tomul XIV: Litera Z. Interesant este că G. Tomul XI. Al. Litera Ş (1978). Litera P (19721984).. Hristea. D-de. Existenţa acestor termeni în limba română demonstrează că. „inteligent”.M. Litera S (1986-1994). „deschis”. Tipografia ziarului „Universul”.” (N. 1997-2002. paralâc etc. / Într-o slavă stătătoare// Dăm cu sâc / din Isarlâc. Litera N (1971)..” (N. (1965-1968). deşi balcanismul acesteia nu este întotdeauna conştientizat. III. VI.tenchi < tc. Gr. precum şi studiile unor etimologi consacraţi. Partea 2. Bucureşti. fascicula introductivă şi fasciculele 1-13 (M-muzur-aga). 1907-1913. Sensul din limba turcă. . Rosetti. II (1914). printre care Vasile Bogrea. V (1929). fir”). Caragiale). Este conotat. socoteală”: „. Litera U (2002). veresiye „pe credit.. împreună cu verbe ca a spune. 1940. Partea I. I. tenk „o pătrime de gram”. Volceanov înregistrează în dicţionarul său de cuvinte argotice termenul tiriplici. Orăşanu). .. mărunţiş” (sinonim cu metalâc. „ţesătură de bumbac”. Am întrebuinţat pentru acest studiu cele mai importante dicţionare etimologice ale limbii române. Iordan. Graur.. Sensul este transferat dinspre comercial spre spiritual.” (Ion Barbu). Tomul IX. partea I: A-B. . partea I: F-I. pe lângă sensul originar dezvoltă şi altele.T. / Merge tiriplic. Th. om împăca toate după şartul lor. IX (19361940). de multe ori cu o mare frecvenţă în vorbire. Partea a 2-a. Popa). Academia Română – Redactori responsabili: I. J-lojniţă). fascicula 3: lepăda-lojniţă. îi ţinea acum pe toţi pe veresie. a Turchiei floare. *** Dicţionarul limbii române (DA). Litera V (Venialvizurină). Tomul X. tomurile I-II (A-C.L. Al. Bucureşti.

Dicţionar de expresii româneşti [2001]. Biografii-motivaţii.III: M-R (1957). Lazăr 1998. vol. 2003 (MDA). Hasdeu. [Bucureşti]: Editura Academiei. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. vol. *** Dicţionarul limbii române moderne (DLRM). literele I – Pr.IV: S-Z (1958). ediţie revăzută şi adăugită de Alexandru Dobrescu.II: D-L (1956). Bucureşti: Editura Academiei. as well as in those styles which are more permissive (literary. literele Pr – Z.. vol. At the beginning. Tiktin. Carmen-Gabriela Pamfil. Ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Grigore Brâncuş. revăzută şi augmentată. II: [1889]. H. Rosetti”) vol.*** Dicţionarul limbii române literare contemporane (DLRLC). [Bucureşti.I reeditat [1998]. Bucureşti : Stabilimentul grafic Socec şi Teclu. Anca. vol. vol. 258 . 1998. journalistic etc) the Romanian language still presents a number of expressions of Turkish origin.]: Editura Teora. [Iaşi]: Institutul European. 2002. Stelian. tomurile I-III. Ediţia a II-a. Volceanov. Bucureşti. 1886-1893.I-IV 1955-1958. 2003. Chişinău: Editura Litera. George. (I: 1885 (1887). vol. vol. literele A – C. these expressions were adopted in the popular language and had forms and meanings rather obscure for the contemporary speaker. vol.I. Petriceicu.I.II. literele D – H. A-C (1955). Dumistrăcel. III: 1893 (1895)). III: 1924. *** Micul dicţionar academic (Academia Română. Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române. ABSTRACT In its colloquial variant. Ioan Oprea. II: 1911. Volceanov. 2001. Dicţionar universal al limbii române (DU). Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rumänisch-DeutscheS Wörterbuch (TDRG) I: 1903.IV. Rodica Radu şi Victoria Zăstroiu.. Etymologicum Magnum Romaniae (HEM). [Bucureşti]: Editura Livpress. vol. Şăineanu. 1958. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor. although they were extremely rich in their semantic aspect and expressivity in the contexts they were part of. Bukarest Staatsdrückerei. Our intention is to select them and discuss their semantic aspect.III.

though most of these ceased to be such through time and acceptance. and called innovation journalism.therefore: journalism enables society to discuss new things and introduce innovations. This new challenge could be defined as a new journalistic beat. The new terms are often created by combining existing words or by giving the words new and unique suffixes or prefixes. Injo – journalism about innovation processes and ecosystems – is a special case. at some time. Other times. however. from Greek neo ‘new’ + logos ‘word’.” Neologisms often become popular by way of mass media. . publication. a neologism. Every word in a language was. Recent coinages such as Fordism. This applies for all journalism covering innovations. . the internet. The more complicated our world becomes through economical. technology. is an example of a neologism. Chişinău NEOLOGICAL BURST IN MASS-MEDIA A neologism. The role of mass media in creating communication bridges over different cultures is of primary importance. Neologisms often become accepted parts of the language. according to the dictionary Wikipedia. a neologism. . The term e-mail. to synthesize pre-existing concepts. and that news quality remains as high as possible. Neologisms often become popular by way of mass media. economics. According to Oxford English Dictionary the term neologism was first used in print in 1772.the news spreads the new words to us so that the new things can be included in our language. by intentionally rhyming with existing words or simply through playing with sounds. or word of mouth. ceasing to be such through time and acceptance. Disnefication and McDonaldization are now in everyday use. Neologisms are often directly attributable to a specific person. which can affect the rate of innovation even more than the journalism about the innovations themselves. Taylorism.new things need new words or word combinations to be a part of the language. or event. discussed and introduced. To do this. using the following intuitive arguments: .communication requires shared language. It introduces language for how innovation happens. or old idea which have taken on a new cultural context. they disappear from common use just as readily as they appeared. but has not yet been accepted into mainstream language. political processes and legal systems. at some time. or to make older terminology sound more contemporary. . new phenomena. technological and social change. as used today. and thus. term or phrase which has been recently created (coined) – often to apply to new concepts. a journalist needs at least knowledge of science.introduction of something new needs communication. the more essential that news media work properly. the Internet and the word of mouth.Liubovi HOMULO. Every word in a language was. period. Neologisms are especially useful in identifying inventions. and that journalism is central for introducing them. is “a word. We have suggested that neologisms are central for innovation. “Neologism”. including academic discourse in many fields renowned for their use of distinctive jargon. is a newly coined word that may be in the process of entering common use. is arguably a neologism itself. Neologisms also can be created through abbreviation or acronym. So innovation journalism enables society to discuss innovation processes. Universitatea Liberă Internaţională din Moldova. Neologisms tend to occur more often in cultures that are changing rapidly and also in situations where there is an easy and fast propagation of information. Whether a neologism 259 . One of the most challenging tasks for contemporary journalism is to understand and report on the global and local innovation ecosystems.

Non-experts who dislike the neologism sometimes also use this argument. others meet opposition. For new knowledge there is no way around the creation of new terms and concepts. Or pet-ernity leave – the domestic animal equivalent of maternity leave introduced in Australia. This term can be translated as poziţia politică corectă. it is no longer a neologism. Opinions differ on exactly how old a word must be to cease being considered a neologism. or being used only by a very small subculture. sometimes everyone in his own way. When a word of phrase is no longer ‘new’. And now we have “pet-ernity” leave. “We recognize that our staff may want to be at home for the first week or so with their new addition. Some of them are accepted very quickly. sometimes in the same way. but not yet having gained acceptance. gratie or reţea and lock as blocare or bucla. probably the most important of which is acceptance by the public. scientists and scholars offer new words. achievements in political and social life referring to representatives of all ethnic and sexual minorities in proportion. is to reject scientific development. to settle the pet and get them used to their surrounds”. however. Stable – having gained recognizable and probably lasting acceptance. Particular objections and accusations of political incorrectness are addressed to the Eurocentric supporters.too many animals suffer from being abandoned by their owners and are to be subjected to euthanasia. Neologisms may take decades to become “old”. The meaning of the word albatross is based on S. especially those dealing with sensitive subjects. But in the majority of dictionaries we can find only the translation of its compounds: grid is translated as grilaj.continues as part of the language depends on many factors. cultural acceptance probably plays a more important role than time in this regard. create turns of speech which become usual for expressing different things. word-combinations and phrases to name things. new words or new interpretations of old words to describe and explain reality in new ways. often despicably. emerged with the appearance of the idea of Multiculturalism and. After being coined. having met problems with too many no longer needed cats and dogs in America. for short).T. Every day different organizations and enterprises. has proposed the new term “pet overpopulation” to be included into English dictionaries. emotions and terms. The former president of the USA Bill Clinton often used the word “gridlock” when he talked about difficult situations. Coleridge’s poem 260 . the International Society for Animal Rights (ISAR) in the USA. To reject neologisms. a company spokeswoman said. How could Aristotle had developed the logic of syllogisms or Newton the theory of dynamics without new vocabularies and definitions? They were neologists. Neologism can be: Unstable – extremely new. Creators of a language are people who. Language experts sometimes object to a neologism on the ground that a suitable term for the thing described already exists in the language. neologisms invariably undergo scrutiny by the public and by linguists to determine their suitability to the language.C. are often objected to on the ground that they obscure the issue being discussed. No sign of scientific conservatism is so telling as the rejection of all but the established concepts of a school of thought. Virgin Mobile has offered five unpaid days off to staff who have a new puppy or kitten. Australia’s Herald Sun reported on a novel employment perk offered by Virgin Mobile down under: First we had maternity leave. and everybody who wants to contribute new knowledge must be. The term “Political Correctness” (P. deriding the neologism as “abuse and ignorance of the language. But the new meaning of this word is impas. with the necessity to present works of art and literature. These new words may be equivalents for the already existing terms or may denote something new. being proposed. This term may be explained as . For example. punct mort. Diffused – having reached a significant audience. then came paternity leave.” Some neologisms. as follows. No new science is possible without neologisms.

This unofficial system used in the USA stands in contrast to the system of political colors in most other long-established democracies. are both regarded as growing countries and are both among the fastest growing major economies in the world. an Indian politician. since winning these states is the best opportunity for a party to gain electoral votes. Together they contain about one-third of the world’s population. Moxley). Afterwards. aberaţie. usage of the term has been expanded to differentiate between states being perceived as liberal and those perceived as conservative. hung the dead bird on the guilt's neck. That was not. with European fascist movements of the early 20th century. It was first used in the press in 2001. Datagogies refers to the democratizing power of online technology has on pedagogical concerns. The word was coined in 2004. Non-swing states are sometimes called safe states. presidential candidates. The expression bunkum or bancombe came from the name of one of the districts in North Carolina. however. while red represents left-wing and socialist parties.” 261 . According to The Washington Post. Rich Rice. the translation is prostie. respectively. where blue represents right wing and conservative parties. Here are some more words and phrases created to make some kind of political or rhetorical point: Red states and blue states came into use in 2000 to refer to those states of the United States whose residents predominantly vote for the Republican Party or Democratic Party. The mariner killed the albatross. The credit of coining the now popular terms goes to Jairam Ramesh. the terms were coined by television journalist Tim Russert during his televised coverage of the 2000 presidential election. A blue state tends to vote for the Republican Party. rather than specifically referring to the liberatory potential of Web 2.0. So. The term datagogies reers to when “a new kind of teaching and learning takes place. They have been named as countries with the highest potential for growth in the next 50 years in a BRIC report. in the online journal Kairos. defined datagogy as “the study of the use of data to administer and teach in holistic and systemic ways. By enabling a large group of lay members to co-created educational content. because one candidate has strong enough support that they can safely assume they will win the state’s votes. A swing state (also.“The Rime of The Ancient Mariner”. the ability of crowds of teachers and students to collaborate in real time on pedagogical matters. So the meaning of this word is cruce grea. China and India are geographically proximate. Islamofascism is a neologism concerning the association of the ideological or operational characteristics of certain Islamist movements from the late 20th century on. The crew of the ship. battle-ground state or purple state) in United States presidential politics is a state in which no candidate has overwhelming support.” This new type of learning is enabled by commons based peer-to-peer technologies that enable a large community of online contributors to create a sophisticated curriculum that otherwise would be done by a small number of disciplinary experts. pedeapsa. however. as a punishment. although the colors were often reserved or different colors used prior to the 2000 election. piatră pe gît. or totalitarianism. a kind of teaching and learning that heretofore has been unimaginable (Meehan and Moxley. the representative of which got his popularity as an extremely tiresome and verbose public speaker. datagogical efforts distinguish emphasize radical liberatory pedagogy instead of pedagogical communities. all possible misfortunes collapse on the ship. the first election during which the news media used colored maps to graphically depict voter preferences in the various states. neofacsist movements. Since 2000. meaning that any of the major candidates has a reasonable change of winning the state’s electoral college votes. but it was the first time a standard color scheme took hold. For instance. Chindia is a portmanteau word that refers to China and India together in general. argument neconvingător. and their economies in particular. having committed by this a grave sin. Such states are targets of both major political parties in presidential elections. The definition of the term has been generalized by other scholars to mean the way in which terminology influences pedagogy.

perhaps) had not seen really tough times.Generation L is the “lucky” generation that (until recently. Saddlebacking. which describes international commercialization as one of two great clashing forces of the 21st century. L as in lucky. A 1999 book entitled Mustard Seed Versus McWorld by evangelical minister Tom Sine implores Christians to reject the diminution of religious values that he contends results from excessive commercialization. New Zealand: In 1998. although the name “Istanbul” (originally of 262 . France had experienced strong opposition in the United Nations to such an invasion. It was expanded and published in 1995. because of European leaders’ perceived capitulation to Islamic influences and/or continued immigration and high birth rates of Muslims in Europe. New Zealanders. however. We have had decades of peace and prosperity. and we may even be on to Generation Y by now. restaurants in Berlin stopped serving Italian salad. McWorld is a term sometimes used to describe the spreading of McDonald’s restaurants throughout the world as the result of globalization. Critics claim that fast food chain restaurants such as McDonald’s are destructive in many aspects of the indigenous cultures in the countries where they have been introduced. and became a bestselling book. there is Generation X. does not appear to have been as extensively reported or publicized as anti-French sentiment in the USA. Those of us born in Western Europe or the US have never really experienced hard times. Historical parallels: Germany: In 1915. referring to joint Euro-Arab domestic and foreign policies which she characterized as anti-American and anti-Zionist. Warren and the church supported the 2008 California constitutional amendment Proposition 8. especially in her 2005 book Eurabia: The Euro-Arab Axis. The term was publicized by the writer Bat Ye’or. surrender and appeasement towards Islam. McWorld”. In 2008-2009. is a political neologism referring to Europe becoming subsumed by the Arab World. French loaves were renamed Kiwi loaves in a number of supermarkets and bakeries. which was already an established term. leading to campaigns for the boycotting of French goods and businesses and the removal of the country’s name from products. however. we are all members of Generation L – that is. French Fries at a few family restaurants were renamed Kiwi fries. In March 1992 an article first published in The Atlantic Monthly by Rutgers political science professor Benjamin Barber was titled “Jihad vs. The French position was frowned upon by some in the United States. This. But as far as I am concerned. the other being tribalistic fundamentalism. generally use the British English word “chips”. The term is generally used in combination with “dhimmitude”. another neologism introduced by Ye’or. while French government was testing nuclear weapons in the Pacific. Freedom fries was a euphemism for French fries used by some conservatives in the USA as a result of anti-French sentiment in the United States during the international debate over the decision to launch the 2003 invasion of Iraq. as a response to then President-elect Barack Obama’s choice of Rick Warren to give the invocation at Obama’s inauguration – and in response to Stephen Colbert’s comment that saddleback sounded like a sex act –Savage Love readers were encouraged to vote to define the neologism saddlebacking in reference to Warren’s role as pastor of Saddleback Church. denoting an attitude of concession. Turkey: Russian salad became American salad because of the anti-Communist sentiment in the country. which re-defined marriage in the state as being between one man and one woman only. Eurabia. Could that change? Perhaps Generation L has just had the luxury of an extended “holiday from history. Our parents and grandparents lived through world wars and the Great Depression. or just “Fries”. after Italy entered World War I. a portmanteau of “Europe” and “Arabia”. “Constantinople” was officially renamed Istanbul by the Turks in years following a Greek invasion in the 1920s. Gideon Rachman defined his neologism in The Financial Times: Pop sociologists like to divide people born since 1945 into different groups.” which is now coming to an end. However. Similarly. and more generally to describe the effects of international McDonaldization of services and commercialization of goods and services as an element of globalization as a whole. There are the baby boomers.

in 1789.huffingtonpost. Cambridge textbooks in Linguistics. London: Oxford University Press. 263 . Left and right gained their political meaning after the seating arrangement of the French revolutionary assembly. New York. William (1993). regularly publishes the language column in “The International Herald Tribune” where he also comments upon the appearance of new words and their meanings in a very extraordinary and fascinating way. Safire’s Political Dictionary. Bolshevik started in 1917.innovationjournalism. most of the terms have a similarly accidental history. the impetuous development of social life have had as a direct result the appearance of an enormous amount of new words and meanings.A. http://schott. after Lenin’s faction gained a majority of seats (“bol’she” in Russian means “majority”). 11 editions of Safire’s political dictionary were published between 1972 and 2008. Nearly all political terms were political neologisms at some point.html ABSTRACT The scientific-technical revolution. (2005) Modern English Lexicology and Phraseology. absoluteastronomy. Ordinary dictionaries do not have time to register all these changes.B.Greek origin itself. Safire. Today it is too early to tell the linguistic fate of the terms listed in this article. Cambridge: Cambridge University Press Golikova. the creation of a considerable amount of dictionaries of new words and meanings follows.com/tag/neologism/ http://www. BIBLIOGRAPHY Antrushina. Practical Guide.blogs. (1999). And likewise. Terms of such relatively novelty may be forgotten in 100 years. the so-called “neological burst”. but their widespread use should not be. A famous American writer. Routledge: Taylor & Francis Group. Hence.nytimes. L.wikipedia. journalist. William Safire.org. Moscow: Prosvescenie.com/topics/Neologism http://www. http://en.com/2008/02/12/dept-of-neologisms-oba_n_86310. from the phrase “is tin poli” meaning “to the city”) had been in use since the time of Fatih Sultan Mehmet. Bauer. This category is for terms that have entered political jargon since approximately 2001. fact which often makes understanding of speech and reading (especially of the press) abstruse for foreigners who have already learned the language. English Word-formation.pdf http://www. G. Moscow: Drofa. English Lexicology. Or they may seem like the only sensible and neutral way to express the concepts they cover. (1993). J.pdf. Michael (2005). their first use may be earlier.org/ij4/presentations/turouskalida vidnordfors. the development of mass-media. Oxford English Dictionary (2001). political scientist and lexicographer. Hoey. A New Theory of Words and Language.

în timp ce casele egiptenilor erau lovite. împreună cu o echipă de ieromonaşi (Grigore Maior. pe care dicţionarele limbii române nu îl înregistrează. „pasca”. o acţiune dificilă. Nu vei jârtvui preste dospit sângele giunghierii Meale. In intenţia noastră este să continuăm acest demers prin valorificarea materialului excerptat din lucrări ale cărturarilor ardeleni din perioada 1730– 1892. (Ieşirea 9. în sensul de „a cruţa” şi se leagă de faptul că Dumnezeu cruţa casele însemnate cu sânge de la animalul sacrificat [3]. şeapte zile azime veţ mânca. Susţinem astfel în mod practic ideea că informaţia din lucrările lexicografice trebuie în permanenţă actualizată prin astfel de contribuţii. (Ieşirea 12. „grâu”) este un împrumut ocazional din Vulgata. carii nu putea face Faze în zioa aceaea. farris „alac”. 1/2009. Gherontie Cotorea. Phase desemnează atât sărbătoarea. Silvestru Caliani. motiv pentru care împrumuturile şi creaţiile lexicale prezente în textul Vulgatei de la Blaj au rămas închise în temniţa manuscrisului vreme de peste 240 de ani. o parte de far zdrobit şi de untdeleamn şi toată tămâia. (Ieşirea 9. tot cel de alt neam nu va mânca dintr-însul. fază. din perspectiva primei atestări a cuvântului sau a sensului unui cuvânt [1]. Cuvântul nu este înregistrat în DA. Facă fiii lui Israil Faze în vreamea sa (Numerii 9. că era tărzie.32). din spiţă încă verzi. fār. spre pomenirea darului. 1760-1761 (I) –. Blaj. pentru că orzul era verde şi inul foişoare încolţea. Textul biblic din care am selectat cuvintele de mai jos a fost tradus din latină de episcopul Petru Pavel Aron. fie cu referire la „grăunţele de grâu”: Iară de vei aduce jârtfă pârga rodurilor tale Domnului. Este prezent rar în text. BLAJ. le vei prăji cu foc şi le vei sfărâma ca farul şi aşea vei aduce pârga ta Domnului (Preoţia 2. Seria Filologie.14). animalul sacrificat. fase. astăzi „ostia”.972-974) aflăm că provine dintr-un verb ebraic care înseamnă „a trece peste”. Atanasie Rednic. Fasă (în Vulgata – phase. (Ieşirea 12. 1760–1761 (II) Cuvintele analizate aici vin în completarea unei serii deschise într-un studiu anterior – Atestări lexicale în Biblia Vulgata.31)/ Iară grâul şi farul nu s-au vătămat. De va vrea cineva dintre nimearnici a treace însoţirea voastră şi a face fase Domnului. Şi în zioa a cinsprăzăcea a lunii aceştiia praznicul azimelor Domnului iaste. Din carea va jârtvi preotul. dar nu s-a putut bucura de privilegiul tiparului în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea [2].Niculina IACOB. în schimb. originar. cărturari grecocatolici din prima generaţie a Şcolii Ardelene. Este vorba despre cuvinte pe care le-am considerat de interes pentru cercetările lexicografice şi lexicologice româneşti. ceea ce denotă nesiguranţa traducătorilor în privinţa adaptării acestui cuvânt: fască. iară carele nu va fi tăiat împregiur nu va mânca din el. Şi. iată. cât şi „materia sacrificiului.2). dat spre publicare în Analele Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava. oricarii necuraţi peste sufletul omului. Far „grâu” (<lat. (Ieşirea 34.21).43). 264 .48). favorizată însă de realizarea unei antologii în 4 volume (în Colecţia „Opere fundamentale”).16). „euharistia”. care va cuprinde acele opere cu care filiera ardeleană a contribuit la edificarea culturii naţionale româneşti. Şi au zis Domnul cătră Moisi şi Aaron: „Aceasta e leage Fase. apropiindu-să câtră Moisi şi Aaron (Numerii 9. fie desemnând „cultura de grâu”: Deci inul şi orzul s-au vătămat. Iată câteva contexte în care apar variantele cuvântului fasă: Şi au chemat Moisii pre toţi bătrănii fiilor Israil şi au zis cătră dânşii: „Duceţi-vă luând dobitoc prin rudeniile voastre şi jârtvuiţ fasă. apoi jertfa fără sânge”. (Ieşirea 12. (Preoţia 2. „paşti” [4]. Petru Pop de Daia şi Ioan Săcădate). A. nici va rămânea demineaţa din jertva praznicului Fască. pesah) se înregistrează în diferite variante în textul analizat. din Dicţionarul biblic (p. să va tăia întâi împregiur toată partea bărbătească a lui şi atunci legiuit va prăznui şi va fi ca moşteanul pământului.6).25). Lingvistică. (Preoţia 23. Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava ATESTĂRI LEXICALE ÎN BIBLIA VULGATA. ebr.5).

6).n. „fără meteahnă” – este de asemenea prezent în text pentru a echivala cuvântul lat. când va veni vreamea togmirii înainte ta. „tăciune” (<lat. berbeci doi. Cu aceste sensuri cele două cuvinte nu sunt înregistrate în dicţionarele limbii române. ceea ce ar putea însemna că nu era cunoscut şi. exprimată în Vulgata prin maculōsus.2). a fost preferat împrumutul [5]. şeapte (Numerii 29. de o măsură vor fi toate”.31). traducătorii au folosit cuvântul machiat [6]. preluată ca atare de traducător: Au nu deacă va asămăna faţa lui.6). precum în oi aşa şi în capre. miei de câte un an.Lat. patrusprăzeace (Numerii 29. A şasa zi veţ aduce viţei opt.32). (Numerii 28. galvan de bună mireazmă şi tămâie foarte luminoasă. nemăchiaţi. Şi toată turma de un păr.25). (Isaie 28. Mirele său. ci cu varga să va îmblăti ghith. şi ca valsamul neamestecat mirosul mieu. 265 . patrusprăzeace (Numerii 29. de furtuşag mă vor pârî. miei de câte un an. Antonimul obţinut prin prefixare – nemachiat/nemăchiat „curat”. (Facerea 30.27). Persia şi Africa” a fost împrumutat şi adaptat în forma galvan: Şi au zis Domnul cătră Moisi: „Ia-ţi mireasme stactim şi onihim.” (Facerea 30. Forma din Vulgata este gith. Un împrumut ocazional este ghith „mălură”. a mireasii cătră Hristos. Şi toate care nu vor fi tărcete şi măchiiate şi neagre. Şi va răspunde mie măne dreptatea mea. nici roata carului preste cumin să va întoarce. nemachiaţi. (Facerea 30. nu i se putea găsi un corespondent în limba română. Aducând arderea spre miros bine priimit Domnului: un viţel.36). în pământ sărat şi nelăcuit. Miriţă este un împrumut ocazional pentru a denumi un arbust din familia leguminoaselor (<lat. Şi veţ aduce jârtvă spre miros bine priimit Domnului. galbanum.21).33). indeclinabil). «Fugiţi. miei de câte un an.34).29). miei de un an.26). berbeace unul şi miei de câte un an. şi cuminul cu toiagul. A şeaptea zi veţ aduce viţei şeapte şi berbeci doi. -ī „răşină extrasă din rădăcina plantei Bubon galbanum ce creşte în Syria. un viţăl din ciurdă. adecă cu lână albă şi neagră.35). În dicţionarul lui Grigore Maior cuvântul nu este înregistrat. (Ieşirea 30. Că nu cu hirăstaie să va îmblăti ghith. aşa cum se poate vedea în al doilea exemplu. în varianta măchiat: Încungiură toate turmele tale şi desparte toate oile cele bălţate şi tărceate cu lâna. (Ecleziasticul 24. mysticus) este împrumutat de traducător din Vulgata şi se înregistrează o singură dată în argumentul la Cântarea lui Solomon: Această cântare toată e mistică [7]. Cuvântul este la prima atestare în acest text (cf. ci va lăcui în seacetă în pustie. nemăchiaţi. Şi ca ştoracul şi galvanul şi ungula şi guta şi ca Livanul netăiat am aburit lăcaşul mieu. -ēs „tamarix”. mântuiţi sufletele voastre. „pătat”. or nimeni nu seamănă o plantă parazită. Pentru a exprima caracteristica „cu pete”. plină de necuprinsa dragostea lui Hristos cătră mireasa Sa şi. Şi au despărţit în zioa aceaea caprele şi oile şi ţapii şi berbecii cei tărceaţi şi măchiiaţi. şi orice va fi negru şi măchiat şi tărcat în oi şi în capre va fi simbriia mea. şi veţi fi ca miriţele în pustie!» (Ieremie 48. cum e molura. Mistic (<lat. o au dat în mâna feciorilor săi. iarăşi. un berbece . şapte (Numerii 29. În dicţionarele limbii române cuvântul nu este înregistrat. patrusprăzeace (Numerii 29. Este şi acesta un semn al fidelităţii pe care o manifestă traducătorul faţă de model. Credem însă că împrumutul s-a impus traducătorului din alte considerente: din ambele contexte citate rezultă că această plantă se cultivă. immaculatus: Nemachiate le veţi aduce toate cu gustările sale. Înţelegând acest lucru şi neputând probabil identifica şi numi altfel realitatea desemnată prin cuvântul din Vulgata. git s. nemăchiaţi. prin urmare. „maculat”. unde. nemăchiiaţi. A cince zi veţ aduce viţei noao. substantivul trebuia să fie articulat enclitic.32). va sămăna ghith şi cumin va răsipi şi va pune grâul pre rând şi orzul şi mălaiul şi odosul în marginile sale? (Isaie 28. în amblele cazuri. berbeci doi. Indice Ieşirea). (Ieremie 17. myrīcē. „cătină roşie”): Că va fi ca miriţele în pustie şi nu va vedea când va veni binele. Împrumutul păstrează caracterul indeclinabil al cuvântului latinesc.

a substantivului oryx. şi pupăza şi liliacul (2Lege 14. Cum echivalentul pentru spina era clar şi cum paliurus desemna o realitate pe care. (Iezechiil 22. onocrotalus. iară preste cămările de untdeleamn.20).11) şi (Sofonie 2. probabil.14). cuvântul cunoaşte o singură ocurenţă în tot textul: Fiii tăi s-au lepădat. -i şi a fost împrumutat de traducător pentru a denumi o „specie de arbust cu ghimpi”: Cel ce e întru ei bun e ca paliurul. Din aceeaşi familie face parte şi mamiferul numit în traducerea românească pigarg. (2Lege 14. Dumnezeul lui Israil. Este prezent în text în serie cu alte animale considerate prin lege curate: Aceasta-i jivina carea trebuie să mâncaţi: boul şi oaie şi capra. de origine necunoscută [8]: Au nu deacă va asămăna faţa lui. Bucureşti. cea mare cu perirea. Indice 1Paralipomenon). Indice Isaie). despre care a fost vorba mai sus. traducătorul nu o putea defini mai îndeaproape ca să găsească un echivalent potrivit în limba română. sau patru au cinci în vârful ei rodurile ei”. ostilă. pigargul. paliūrus. Massim. în original. ī „(o specie de) antilopă”. În versetul din urmă reţinem şi cuvântul urigul. ca şi în limba latină (olīva. va sămăna ghith şi cumin va răsipi şi va pune grâul pre rând şi orzul şi mălaiul şi odosul în marginile sale? (Isaie 28. Tot la prima atestare este cuvântul olivă (cf. cuvânt rezultat în urma adaptării lat. Laurian şi I. Cu o singură ocurenţă şi la prima atestare în acest text este cuvântul ostil (<lat. bivolul. Onocrotanul şi haradriul.6). -ī („pelican”): Şi chignul şi onocrotul şi porfirionul (Preoţia 11. -ī „loc plantat cu măslini”): Că preste oliveţii şi smochinii care era în câmpii. oryx. La prima atestare în acest text este cuvântul odos „ovăz sălbatic” (cf. deci o realitate necunoscută în spaţiul românesc. dormit-au în capul tuturor căilor.5) (cf. zice Domnul. ca orixul încursat. Indice Iezechiil). pomul şi fructul deopotrivă: Şi să