ANALELE UNIVERSITĂŢII “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI FASCICULA XXIV ANUL II, NR.

1 (2)

Lexic comun / Lexic specializat General lexicon / Specialized lexicon Lexique commun / Lexique spécialisé

Actele conferinţei internaţionale Lexic comun / Lexic specializat Ediţia a II- a, 17 – 18 septembrie 2009

EDITURA EUROPLUS 2009
1

Editor: Centrul de Cercetare „Teoria şi practica discursului“. Facultatea de Litere, Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi Directorul centrului: prof.univ.dr. Virginia Veja Lucatelli Colegiul de redacţie: conf.univ.dr. Doina Marta Bejan - redactor-şef asist.univ.drd. Oana Magdalena Cenac – secretar responsabil de redacţie prof.univ.dr. Anca Gâţă - administrator site şi redactor web Membri: lect.univ.dr. Mihaela Cârnu prof.univ.dr. Floriana Popescu conf.univ.dr. Gabriela Dima prof.univ.dr. Virginia Lucatelli asist.univ.drd. Maria Egri

– redactor responsabil limba română - redactor responsabil limba engleză - redactor responsabil limba engleză - redactor responsabil limba franceză - redactor responsabil limba franceză

pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în

Consiliul consultativ: prof.univ.dr. Angela Bidu Vrănceanu, prof.univ.dr. Ioan Cârâc, prof.univ.dr. Gheorghe Chivu, prof.univ.dr. Alexandra Cuniţă, prof.univ.dr. Stelian Dumistrăcel, prof.univ.dr. Lucia Wald Adresa redacţiei: Centrul de Cercetare „Teoria şi practica discursului“. Facultatea de Litere, Universitatea „Dunărea de Jos“, str. Domnească, nr.47, Galaţi Tipar: Editura Europlus e-mail: office@europlusgalati.ro Cod poştal: 8000080 Telefon: +40-236-460476 Fax: +40-236-460476 ISSN 1844-9476 Coordonatori de volum: conf.univ.dr. Doina Marta Bejan asist.univ.drd. Oana Magdalena Cenac

2

SCIENTIFIC COMMITTEE
Professor Angela BIDU-VRĂNCEANU, PhD, University of Bucharest Professor Elena CROITORU , PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Alexandra CUNIŢĂ, PhD, University of Bucharest Professor Stelian DUMISTRĂCEL, PhD, „Al.I.Cuza“University, Iaşi Professor Anca GÂTĂ, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Ana GUŢU, PhD, ULIM , Republic of Moldova Researcher Gabriela HAJA, PhD ,Romanian Academy, Institute of Linguistics, „Al.Philippide“ Iasi Professor Maria ILIESCU, PhD, Institut für Romanistik, Innsbruck, Austria Professor Nicolae IOANA , PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Denis LEGROS, PhD, Université Paris VIII, France Professor Virginia LUCATELLI , PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Floriana POPESCU, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Elena PRUS, PhD, ULIM , Republic of Moldova Professor Lucia WALD, PhD , University of Bucharest Associate professor Doina Marta BEJAN, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Associate professor Felicia DUMAS, PhD , „Al.I.Cuza“University Iaşi Associate professor Gabriela DIMA, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Associate professor Cristian MOROIANU, PhD, University of Bucharest Associate professor Angelica VÂLCU, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi

ORGANIZING COMMITTEE OF INTERNATIONAL CONFERENCE
Project Manager and Conference Director: Associate professor, Doina Marta Bejan, PhD, dmbejan@yahoo.com Co-directors: Members: Professor Virginia Veja Lucatelli ,PhD, virginia.veja@gmail.com Assistant Oana Cenac, oanacenac@yahoo.com Professor Floriana Popescu, PhD, florianapopescu@yahoo.com Lecturer Mihaela Cârnu, PhD, mihacirnu@yahoo.com Lecturer Gina Necula, PhD, ginadnln@yahoo.com Lecturer Cătălin Negoiţă, PhD, express_tv@yahoo.com Lecturer Gabriela Scripnic, PhD, gscripnic@yahoo.com Lecturer Ionel Apostolatu, iapostolatu@gmail.com Assistant Maria Egri, maria.egri@yahoo.com Assistant Cătălin Enică, catalin_enica1956@yahoo.com

3

4

CUPRINS
Cuvânt înainte ...................................................................................................................................... 9 LEXICOGRAFIE ....................................................................................................................... 11

Laurenţiu BĂLĂ Argoul în lexicografia românească ....................................................................................................... 13 Valeriu BĂLTEANU Reflexele lingvistice ale unor ritualuri tradiţionale – implicaţii lexicografice ..................................... 19 Doina Marta BEJAN Din istoria dicţionarului academic român: problema neologismelor .................................................... 24 Angela BIDU-VRĂNCEANU Semantica şi lexicografia în analiza lexicului comun şi a celui specializat .......................................... 30 Gabriela BIRIŞ, Elisabeta ŞOŞA, Diana Viorela IONESCU Pentru un dicţionar de antonime şi corelative...................................................................................... 37 Roxana CIOLĂNEANU Terminologia de marketing în dicţionarele de specialitate ................................................................... 43 Gabriela DIMA What is a Bilingual Specialized Dictionary good for?......................................................................... 48 Silvia DOBRIN Néologie et néologisme dans les dictionnaires allemands et français.................................................... 52 Felicia DUMAS Un dictionnaire bilingue de termes religieux orthodoxes ..................................................................... 57 Stelian DUMISTRĂCEL Etimologia unităţilor frazeologice în dicţionarele limbii române..................................................... 65 Teodora GHIVIRIGĂ Terminografie şi lexicografie – cîteva dicţionare de termeni economici................................................ 77 Petru IAMANDI Limba engleză şi dicţionarele ................................................................................................................ 81 Cristian MOROIANU Valorificarea lexicologică şi lexicografică a relaţiilor semantice ........................................................... 84 Elena MUSEANU Definiţii lexicografice si definiţii specializate ale termenilor economici ............................................... 93 Gina NECULA The Anglicization Era – A Global Communicating Dream ................................................................. 98 Floriana POPESCU Specialist Eponyms and General Eponyms in a Lexicographic Perspective on the English Language ......... 103 Ana VULPE Polisemia lexicală din perspectiva problemelor de lexicografie ........................................................... 108 Cristina UNGUREANU Les emprunts à l’anglais en Roumanie. Locuteurs vs dictionnaires................................................... 114 SEMANTICĂ................................................................................................................................... 121 Silvia Nicoleta BALTĂ Dinamica lexicului cromatic în limba română contemporană............................................................ 123 Ana – Maria BOTNARU Microcâmpul lexico-semantic nume de arbori în limba română......................................................... 129 Marion COHEN VIDA La métaphore dans le métalangage linguistique ................................................................................. 133 Mirela COSTELEANU Difficulties in translating specialized texts ........................................................................................ 138 5

Elena CROITORU On the Challenges of Confusables As Translation Traps................................................................... 142 Ionel ENE Semantica Referatului Biblic al Facerii Lumii ................................................................................... 149 Nicoleta Florina MINCA Various Approaches to the Study of Meaning ................................................................................... 158 Nicoleta NEŞU Lexic specializat – cazul textelor politice............................................................................................ 163 Raluca NICOLAE Opening to Colours: a basic Lexicon in Japanese ............................................................................... 168 Daniela ŞORCARU Stylistics and Semantics .................................................................................................................... 178 Valentina STOG On the semantic aspect of the English semi-modals........................................................................... 181 Ana Maria TRĂNTESCU Rolul proceselor de metaforizare în mutaţiile de sens ........................................................................ 188 Ümit Öz Deformation of idioms on the structural level.................................................................................... 194 LEXICOLOGIE, FRAZEOLOGIE ............................................................................................... 201 Liliana AGACHE A FI şi A AVEA în vechi documente moldoveneşti ........................................................................... 203 Valentina ANA Las unidades fraseologicas – aspectos teoricos.................................................................................... 206 Ionel APOSTOLATU Aspecte ale contaminaţiei lexicale în limba română ........................................................................... 210 Mihaela BUTNARU Prime atestări ale unor cuvinte din Psaltirea de-nţăles a Mitropolitului Dosoftei ........................... 219 Zinaida CAMENEV, Olga PASCARI Idiomaticity and Translation in the Context of Contemporary Applied Linguistics ......................... 227 Oana Magdalena CENAC Despre valorile prepoziţiei de în limba română ................................................................................. 231 Gheorghe CHIVU Lexicul neologic din limba română veche, între vocabularul de cultură generală şi terminologiile de specialitate .............................................................................................................. 237 Mihaela CÎRNU Reclamă şi neologisme .................................................................................................................... 244 Dana DINU Aspecte ale creaţiei lexicale în latină .................................................................................................. 247 Cătălin ENICĂ Termeni învechiţi de origine turcă – constituenţi ai frazeologismelor actuale................................... 252 Liubovi HOMULO Neological Burst in Mass-Media........................................................................................................ 259 Niculina IACOB Atestări lexicale în Biblia Vulgata. Blaj, 1760–1761 (II)................................................................... 264 Mohammed AL-KHATIB La morphologie du pluriel en arabe .................................................................................................... 271 Mihaela MARCU Terminologia gramaticală românească din perioada 1757-1828 ........................................................ 275 Cristinel MUNTEANU Expresii idiomatice româneşti referitoare la regnul animal. Precizări etimologice ............................ 280 6

Ina PAPCOVA Quelques cas de défigement des expressions phraséologique en contexte ........................................... 291 Alice TOMA Terminologia matematică în secolul al XIX-lea.................................................................................. 297 TERMINOLOGIE ........................................................................................................................... 307 Natalia AZMANOVA The Usage of Borrowings in the Field of Law..................................................................................... 309 Aliona BIVOLARU (POPA) Importanţa calcului lingvistic pentru modernizarea terminologiei financiar- bancare în limba ucraineană .......................................................................................................................................... 312 Carmen Maria BOLOCAN La terminologie liturgique orthodoxe dans la langue française .......................................................... 319 Oana Magdalena CENAC Tradiţional şi modern în problematica cazului................................................................................... 324 Alexandra CUNIŢĂ Termenul ca semn lingvistic............................................................................................................... 328 Bianca DABU Anglicisme recente în terminologia economică actuală ...................................................................... 337 Sofia DIMA Termeni comuni, termeni specializaţi şi mutaţii semantice ............................................................... 342 Daniela DOBOŞ Lexical Features of Special Languages................................................................................................ 349 Elena DOCHINOIU An Approach to the Romanian General Lexicon from the Perspective of the Specialized Military Terminology ....................................................................................................................................... 355 Antonela Marta DUMITRAŞCU On translating Collocational Patterns including Terms Shared by specialized and general Contexts ..... 360 Ana GUŢU Metode matematice în ierarhizarea termenilor ştiinţifici: sistemul limbii şi thesaurusul .................. 368 Ludmila HOMETKOVSKI Baza de date terminologice InfoTerminographe Communautaire: aspecte ştiinţifice şi utilitare........ 374 Carmen OPRIŢ-MAFTEI Despre termenul colocaţie în limba română ..................................................................................... 379 LEXIC ŞI ISTORIA MENTALITĂŢILOR .................................................................................. 383 Eugenia ALAMAN Un parcours de la langue française : les associations géographico-linguistiques ............................... 385 Carmen ANDREI Waterzooi ou stoemp ou filet américain? Saveur des belgicismes dans la cuisine....................... 390 Simona ANTOFI Reevaluări critice şi mutaţii canonice în dicţionarele de literatură română: Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900 vs Dicţionarul general al Literaturii Române ................. 394 Oana BLÂNDA CRĂCIUN Mass-media şi identitatea în context global. Studiu de caz: campania “mari români” – TVR, 2007........ 400 Dumitru BORŢUN Evul Mediu întârziat. Un discurs despre discursul identitar românesc ............................................ 405 Alina CRIHANĂ Limbaj critic şi limbă de lemn. Viaţa românească în 1956 ................................................................. 411 Ana-Elena COSTANDACHE Interferenţe lexicale europene în opera scriitorilor paşoptişti ............................................................. 416 7

Virginia Mihaela DUMITRESCU O retorică a negaţiei, sau nihilism pur?............................................................................................. 421 Alexandra Marina GHEORGHE Manga, anime şi blogosfera: lexicul japonez contemporan şi fenomenul globalizării ....................... 426 Nicoleta IFRIM Discurs ideologic şi discurs critic în epoca proletcultistă................................................................... 432 Doiniţa MILEA Text şi spectacol teatral în spaţiul românesc al secolului al XIX lea.................................................. 438 Cătălin NEGOIŢĂ Un raport inedit - Ion N. Cămărăşescu, Durostorul. Expunerea situaţiunii judeţului la 1 decembrie 1914.................................................................................................................................................... 445 Nicoleta PETUHOV Despre câteva particularităţi ale francezei regionale din Camerun.................................................... 451 Claudia PISOSCHI Addressing Terms Used in the Family. Cultural Dimensions and Contextual Connotations .......... 456 Mădălina STRECHIE Mentalităţi romane: imperator. Lexicul ilustrativ ........................................................................... 462 Angelica VÂLCU Considérations sur les interférences interculturelles dans une interaction exolingue ....................... 468 PRAGMATICĂ............................................................................................................................... 473 Alina GANEA Les indicateurs evidentiels visuel dans l’argumentation. Le cas de uite, vezi.................................... 475 Anca GÂŢĂ De quelques particularités sémantiques des verbes fr. savoir et roum. (a) şti (“savoir”)................... 481 Gabriela SCRIPNIC Sur les stratégies évidentielles de rapport construits avec le nom „vorba”........................................ 490 DIDACTICA ................................................................................................................................... 499 Yolanda-Mirela CATELLY Using The Wordweb Online Dictionary in an ESP Class ................................................................ 501 Corina DOBROTĂ Learner Autonomy in ESP Adult Courses......................................................................................... 507 Laura IONICĂ Aspects and Oscillations of Word Order when Teaching a Foreign Language.................................. 513 Sanda MARCOCI Aspects innovateurs du lexique publicitaire et leur impact sur l’enseignement ................................ 517 Nicoleta Mihaela ŞTEFAN Rolul contextului în predarea lexicului specializat în cursul intensiv de limba română ca limbă străină................................................................................................................................................. 522 RECENZII ........................................................................................................................................ 525 Oana Magdalena Cenac: Angela Bidu-Vrănceanu, Câmpuri lexicale din limba română. Probleme teoretice şi aplicaţii practice................................................................................................ 527 Doina Marta Bejan: DICTIONARIUM VALACHICO-LATINUM. Primul dicţionar al limbii române. Studiu introductiv, ediţie, indici şi glosar de Gh. Chivu ....... 528 Ioan S.Cârâc, Cristinel Munteanu: Eugeniu Coşeriu, Omul şi limbajul său. Studii de filozofie a limbajului, teorie a limbii şi lingvistică generală ................................................... 529 Cristinel Munteanu: Cristian Moroianu, Dicţionar etimologic de antonime neologice....... 532 Daniela Şorcaru: Perspectives in Translation Studies, Edited by Floriana Popescu ............ 534 REZUMATE / ABSTRACTS......................................................................................................... 537 8

Cuvânt înainte
Volumul de faţă cuprinde comunicările participanţilor la lucrările celui de-al doilea congres internaţional Lexic comun/lexic specializat, organizat de Centrul de cercetare ştiinţifică Teoria şi practica discursului din Facultatea de Litere a Universităţii „Dunărea de Jos“ din Galaţi. Manifestarea s-a adresat tuturor specialiştilor, indiferent de limba pe care o studiază, din dorinţa de a pune în relaţie informaţiile despre funcţionarea diferitelor limbi. În cadrul temei generale, formulate prin însăşi denumirea manifestării, Lexic comun/lexic specializat , s-a propus o temă de reflecţie specială, Ştiinţa dicţionarelor (teorie şi practică), pentru a se atrage atenţia asupra studiului dicţionarelor, domeniu de cercetare relativ recent – a doua jumătate a secolului al XX-lea. Tema aleasă a vizat istoricul şi evaluarea calitativă a dicţionarelor, sesizarea aspectelor care pot asigura o „lectură“ eficientă a lor în scopul învăţării lexicale şi al sporirii competenţei lingvistice a vorbitorilor unei limbi (dicţionarele monolingve). Abordarea dicţionarului ca „obiect cultural“- în special a dicţionarelor bilingve - arată că ele constituie o formă de cunoaştere a identităţii lingvistice şi culturale proprii fiecărei ţări, fiecărui popor. Am dorit să evidenţiem faptul că diferitele tipuri de dicţionare contribuie la constituirea identităţii europene, că prin ele se face vizibilă interferenţa limbilor şi a culturilor. Tema specială a permis participanţilor să prezinte propriile lucrări lexicografice recent apărute, precum şi vizitarea unei expoziţii cu dicţionare din fondul vechi şi modern al Bibliotecii “V.A.Urechia“ din Galaţi. Aceste acţiuni au dat dimensiunea completă a importanţei domeniului dicţionarelor într-o lume în care informaţia se focalizează, iar un articol de dicţionar poate fi o fereastră deschisă spre gândirea universală. Manifestarea din acest an a reunit persoane cu interes pentru problemele lexicului din diverse centre universitare din ţară (Bucureşti, Cluj, Craiova, Galaţi, Iaşi, Piteşti, Timişoara, Suceava) şi din afara ţării (Iordania, Italia, Republica Moldova). Publicarea lucrărilor într-o fasciculă specială a Analelor Universităţii „Dunărea de Jos“, cu titlul Lexic comun / lexic specializat, menţine deschis drumul unor colaborări ştiinţifice viitoare pe probleme de studiu al lexicului, în special, şi al limbii, în general. Mulţumim tuturor participanţilor, în mod deosebit celor din afara centrului nostru universitar, care au făcut un efort deosebit pentru a fi prezenţi la desfăşurarea lucrărilor conferinţei. Organizatorii conferinţei şi editorii volumului Doina Marta Bejan, Virginia Lucatelli, Oana Cenac

9

10

LEXICOGRAFIE

11

12 .

archiviste de la ville de Dijon. De altfel. Universitatea din Craiova ARGOUL ÎN LEXICOGRAFIA ROMÂNEASCĂ Primele liste de argou românesc şi. şi o va relua în 1872. Primul [1] glosar argotic francez este alcătuit în 1455. în lingvistica românească să nu mai apară decât cu caracter sporadic articole tratând acest subiect! Constatarea este mai mult decât evidentă dacă răsfoim o lucrare monumentală (aproape 1200 de pagini!). atunci toate încercările de acest gen ulterioare lucrării lui Tandin pot fi considerate. cel puţin la nivelul titlului. lexicografia argotică românească a fost. între 1936 (anul în care a apărut glosarul lui Cota) şi 1993 (anul în care apare Limbajul infractorilor [9]). pentru ca apoi. (aşa cum sunt. după cum bine observă Gheorghe Sarău [6]. acela al necesităţii umplerii unui gol în lexicografia argotică românească. cercetările sau volumele care. un glosar. După o pauză destul de lungă apare glosarul lui V. mai ales după primul război mondial. de către un arhivist din Dijon. chiar dacă nu aparţin unor cercetători sau specialişti în argou recunoscuţi sau măcar unor lexicografi (din câte ştim. majoritatea autorilor. în cele câteva decenii scurse de la apariţia primelor liste de termeni argotici. după părerea unor cercetători ai acestui fenomen. după părerea noastră. din 1860. şi intitulate). sub titlul Les Compagnons de la Coquille. poate fi considerată ultima în care argoului românesc îi este dedicat un studiu. în volumul Întemniţările mele politice. a lui Adrian Mateescu [8]. inexistentă! Evident. sunt dedicate argoului. dacă nu toţi. în care descoperim că în intervalul 1944-1989 articolele. pe drept cuvânt. de exemplu. publicat între 1862-1863. De fapt. Jeu de Saint Nicolas). studiile. ce a avut loc la Dijon. căci. primele atestări scrise apar foarte târziu. în comparaţie cu argoul francez. dacă pornim de la premisa că timp de aproape 60 de ani nu a apărut la noi nici măcar o listă. nici autorul însuşi nu o intitulează „dicţionar” (probabil din raţiuni de… marketing. anul 1993 poate fi luat în calcul dacă lucrarea lui Tandin este considerată… lexicografică! Totul depinde. după ştiinţa noastră. de termenul de comparaţie pe care ni-l fixăm.T. de altfel. La noi. interogatoriile şi mărturiile acestora. apărută în 1944. de-a lungul celor peste patru decenii de comunism. G. dacă ne raportăm la lucrările de acest tip apărute pe tărâm francez. Par Joseph Garnier. cu ocazia celebrului proces al bandiţilor numiţi coquillards. a cărui primă utilizare în scris datează. câteva extrase. sunt totuşi filologi!). 149-151) [4]. un vocabular. în acelaşi timp. în revista Coarnele lui Nichipercea. totuşi. de exemplu. mai ales într-o perioadă în care termenul „argou” aproape că dispăruse din vocabularul românilor! E drept că foloseşte cuvântul „dicţionar” de trei ori în „Cuvântul înainte”. Baronzi [3] va folosi termeni argotici din această listă în romanul său Misterele Bucureştilor. căci Limbajul infractorilor sună mai incitant decât un banal „Dicţionar de argou”. o primă listă de cuvinte şi expresii argotice apare la N. din întâmplare. Orăşanu [2]. şi în cursul căruia procurorul Jehan Rabustel va consemna cu scrupulozitate audierile. atunci broşurica lui Traian Tandin poate fi considerată o astfel de lucrare. în Limba română şi tradiţiunile ei (pp. Cota [5]. din 1200 (este vorba de lucrarea lui Jean Bodel. atunci putem spune fără nicio îndoială că la noi încă nu a apărut un dicţionar de argou. ca să nu mai vorbim de un dicţionar care să cuprindă termeni argotici româneşti. Astfel. ceea ce ne îndreptăţeşte. lucrările în cauză sunt 13 . nu depăşesc câteva zeci! Despre încercări lexicografice din această perioadă nici nu poate fi vorba. şi este reluată în 1861. preocupările legate de acest fenomen lingvistic se amplifică totuşi. „dicţionare” de argou al limbii române. cu menţiunea că. care va publica în 1842. Documentul va fi descoperit pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Şi aceasta pentru că din punct de vedere al alcătuirii. chronique dijonnaise du XVe siècle. de aceea timp de aproape şase decenii. o lucrare [7] a lui Iorgu Iordan.Laurenţiu BĂLĂ. să credem că aceasta era intenţia autorului! Dacă rămânem în continuare la acest nivel.

Nina Croitoru Bobârniche. totuşi. furat. în limbajul lor. Astfel. ’înştiinţa’. În sfârşit. ce „spor” de informaţie aduce un participiu devenit adjectiv de genul „achiziţionat -ă. băgat la puşcărie de poliţie. destul de multe… În primul rând. Apoi. autorul face o serie de afirmaţii aiuritoare încă din „Cuvântul înainte”: astfel. exemplele pot continua. fie specializat (Mic dicţionar al sporturilor. la fel. O altă afirmaţie curioasă. întristare. toţi ceilalţi o citează la bibliografie.”. ’încuviinţa’. e adevărat. citim că a „menţionat numai genul şi numărul substantivelor şi infinitul la verbe” [12] (probabil că o intrare de genul „abţibild abţibilduri. şi chiar în propria lucrare. vezi javră. dacă nu prin cine ştie ce realizări lexicografice de excepţie. ’întrista’. totuşi. Lucrare pe care. Dicţionar de termeni medicali). ’îngriji’. decât una singură cu caracter lexicografic argotic. vorbeşte de un poet vagabond… francez. achiziţionaţi. (despre hoţi) arestat. reclamangiu (sic!)”. poet care este de fapt un… jurnalist şi scriitor american (preocupat. atâta câtă e ea… Nu e mai puţin adevărat că termenul „tradiţie” poate părea pretenţios. faţă de cele 102 ale lucrării lui Tandin. în finalul introducerii sale. încuviinţare. 1. ca să nu mai vorbim de format). cea a lui… Tandin! Celelalte sunt lucrări lexicografice cu caracter fie general (DEX-ul. iar cuvântul „javră” lipseşte cu desăvârşire din dicţionar! Şi. ’înmormânta’. în care. hoţ mărunt” conţine şi genul şi numărul substantivului…). înmormântare. sau trimiteri la cuvinte inexistente: „jigodie jigodii. sau de expresii ale limbii române (Dicţionar 14 . Damon Runyon. înviere faţă de „cuvintele de bază” ’închina’. „preântâmpina”. mai ales dacă ne comparăm cu alţii. dar nu lipsită. el menţionează formele de… plural ale acestora (e drept că uneori uită). înştiinţare. „argo-ul”. desprinsă se pare. îngrijire. 2. de pe… „teren” termenii inventariaţi. în acest „Cuvânt înainte” apar termeni ca „delicvenţei”. că „hoţii profesionişti.net superioare. în cele ce urmează ne vom referi strict la această primă ediţie. în cazul multor substantive şi adjective. DOOM-ul). nu am reuşit s-o procurăm. fost lucrător în miliţia şi poliţia română).” [13] În cazul acesta. precum „jălbar jălbari. participiile devenite adjective) şi diminutivele decât în cazul când aduc un spor de informaţie faţă de cuvintele de bază sau când au atins parametrii sensurilor uzuale. ce informaţie aduc în plus nişte infinitive lungi de genul închinare. Autoarea. care nu există în dicţionar? Sau. reuşeşte să alcătuiască o lucrare mai închegată decât cea analizată anterior. pe care. lucrării lui Tandin? Din păcate. este aceea că şi în „argo-ul” (sic!) infractorilor noştri. susţine Tandin. tot din scrierile… poetului vagabond francez. cea a Ninei Croitoru Bobârniche nu menţionează. „pluralul este mereu înlocuit cu singularul”! [11] Afirmaţie contrazisă chiar de autor. măcar prin volum şi prin diminuarea numărului de erori ce caracterizează lucrarea lui Tandin. afirmaţie cel puţin hazardată. aşa cum vom vedea ceva mai departe! Următoarea lucrare lexicografică [14] (din punct de vedere cronologic) dedicată argoului românesc aparţine unei profesoare (după cum aflăm din mini studiul introductiv intitulat „Fantezie şi conotaţie în argoul actual”.” faţă de cuvântul de bază „achiziţiona 1. „impasiv” sau sintagme ca „infinitul la verbe”. care ar fi descris jargonul infractorilor. totuşi meritul de a fi reînnodat firul unei tradiţii lexicografice a argoului românesc. a băga la puşcărie”? Mai întâlnim explicaţii curioase ale unor termeni. în ciuda tuturor eforturilor. pentru ca în fraza următoare să citim o afirmaţie de-a dreptul sibilinică în ultima sa parte: „N-am inclus în dicţionar derivatele verbale (infinitivele lungi. Dicţionar marinăresc. parcă sugerându-ne prin aceasta că autorul a cules singur. De aceea. inclusiv a doua ediţie („revăzută şi adăugită”). de imperfecţiuni. nu folosesc alt timp decât cel prezent” [10]. ca şi în al celor de la Paris. om pe care nu poţi pune bază. Lucrarea lui Traian Tandin are. mai bogată (are 210 pagini. de descrierea argoului american). a aresta. -te. din păcate. semnat de Gheorghe Bulgăr) şi a apărut într-o obscură editură din Slobozia. dintr-un total de nouă lucrări. care trădează de departe pregătirea nefilologică a autorului (de fapt. totuşi. Din scrierile acestuia ar rezulta. dacă lucrarea lui Tandin nu are nici un fel de bibliografie. a fura. probabil în virtutea întâietăţii acesteia pe o piaţă argotico-lexicografică atât de anemică! Dar ce i se poate reproşa.

). ci dimpotrivă. care la rândul său se află înainte de copită. ca sens. mare sculă (pe basculă)”. cum ar fi fost. nu după căzătură.B. cum se întâmplă. 15 . totuşi. urmând ca în dreptul lor să se regăsească definiţiile şi explicaţiile de rigoare.” [17] Şi atunci de ce îşi intitulează. artist de cinema. precum şi pentru inovatorul. care generează sinonimele şi expresiile sinonimice colocviale şi argotice (s.B. fanfaron. sau „lăuda”. a depune toate eforturile..de locuţiuni şi expresii.n. Anca Volceanov şi George Volceanov publică în 1998 un dicţionar pornind de la ideea (corectă!) că nu se poate face o distincţie netă între „argotic” şi „familiar”. gură-mare. şi implicit prin menţionarea. a înregistra un eşec.B. tot populară şi aceasta. a face tot posibilul”! Sau.n. Despre aceste prime trei lucrări lexicografice postdecembriste a scris şi Rodica Zafiu [15].. etc. în lexicografia românească argotică. „Glosar analogic şi de sinonime” care încheie dicţionarul. şi în cazul fondului există destule inconsecvenţe. gurăbogată. în cazul lui „judeca”.B. printre alte expresii mai mult sau mai puţin colocviale [unele mai degrabă populare.) echivalente. arg. iar copastie se află după copiuţă. şi nu după băţ. ci de trei ori: „Este primul dicţionar-invers (sic!) de expresii şi termeni colocviali şi de argou (s.n. Trebuie spus de la bun început că este o realizare lexicografică superioară celei a Ninei Croitoru Bobârniche. nu numai pentru cele câteva zeci de pagini în plus. de exemplu. sau „laudă” (în sintagma „de laudă”)! Cu toate aceste imperfecţiuni. citat ca sinonim pentru „a enerva pe cineva”. apare după bizon. care prefaţează lucrarea apărută la Slobozia).) nu mai (sic!) se află pe poziţia cuvântului-titlu. dar şi pentru studiul introductiv (mult mai interesant decât cel al lui Bulgăr. cu siguranţă cercetătorul cu cea mai constantă preocupare pentru acest subiect din lingvistica românească. dicţionarul rămâne. credem. Dicţionar de expresii şi locuţiuni ale limbii române). cu probleme de ordonare alfabetică a intrărilor (barbugiu se găseşte între basculant şi basculă. cum este „a o nimeri (ca Ieremia) cu oiştea în gard”] şi expresia. s. expresiile şi locuţiunile din spectrul colocvial şi argotic (s. iar nu invers! De altfel. cum ar fi normal. de aceea îl intitulează Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române. într-un alt exemplu. dicţionarul „de argou şi termeni colocviali”? Greu de spus. curios pentru un verb. de vreme ce majoritatea covârşitoare a termenilor şi expresiilor care figurează în lucrare sunt totuşi colocviali şi nu argotici. nu este precedat de menţiunea (argou). acest lucru îl afirmă chiar autorul în „Cuvânt înainte”. „a face pe dracu’ în patru”. ci „a-şi da toată silinţa. Astfel. fără spaţii după „punct”. şi nu după „ă”: de exemplu. L. unde întâlnim şi „judecată” şi „judecare”. aşa cum este cazul dicţionarelor apărute până în prezent (autorul se referă la dicţionarele de argou. dar şi „lăudăros” (în expresia „a fi lăudăros”). a registrului unui termen sau al unei expresii prin paranteza „(argou)” (care ar fi putut fi înlocuită prin abrevierea clasică. unui cuvânt-titlu de genul „eşua”. cuvintele conţinând „â” fiind plasate după „i”. normal. în schimb cu spaţii acolo unde nu ar trebui să fie. cocoş. pe poziţia cuvântului-titlu se află termenul aparţinând fondului lexical principal.. L. destul de rară. „justifica”. i se atribuie. care nu înseamnă nici pe departe „a eşua”. ar fi trebuit să se numească mai degrabă Dicţionar de expresii şi termeni colocviali şi de argou. dar nu întotdeauna. ciuşderie se află intercalat între ciupeală şi ciupitor etc. câine figurează după cizmă. un termen cum este „a şucări”. aşa cum autorul o spune explicit în „Cuvânt înainte”.) Pe lângă această inadvertenţă legată mai mult de formă. următoarele sinonime: „individ lăudăros: artist. unde întâlnim. O lucrare lexicografică mai… specială faţă de cele despre care am vorbit anterior este publicată de Dan Dumitrescu [16] şi care. Astfel. o înfrângere”. L. unde apare şi „a se justifica”. De cele mai multe ori.. la care se adaugă o monografie (Ţiganii – o lume a contrastelor)! Cam puţin şi cam inconsistent… Se mai impune o observaţie legată de tehnoredactarea total neglijentă a dicţionarului. bâcâi. L.) Autoarea are probleme şi cu alfabetul limbii române. cu explicaţia standard „a eşua.). după părerea noastră. buricul pământului. şi nu o singură dată. de exemplu.n. cuvintele aparţinând aceleiaşi familii lexicale figurează în dicţionar ca intrări separate.

„Păsăreasca: atestări şi interpretări ale limbajelor ludice şi secrete”. Rromii. din 16 . a dicţionarului publicat în 1998. subtilitez et gergon. imposibil. nu numai în cazul limbii române). nr. căci un adevărat monument de lexicografie argotică. Plus a esté adjousté un Dictionnaire en langage Blesquien. figurează şi în prima ediţie!)? Cu toate aceste cuvinte şi expresii familiare. efemer!) şi oral.prin construcţia sa. NOTE [1] Aceasta dacă luăm în calcul anul sau perioada alcătuirii. În concluzie. căci dacă ne referim strict la anul apariţiei efective. aşa cum este şi cazul expresiei la care ne-am referit mai sus. lucrările la care ne-am referit mai sus. vocabulare. 5-6. nr. după primul război mondial. Cota (1936). apărute într-un interval de doar 13 ani. fără nicio urmă de îndoială. mai exact) a primelor dicţionare „on line” de limbaj urban [22]. . de exemplu. atunci primul glosar argotic francez poate fi considerat cel aparţinând lui Pechon de Ruby: La vie généreuse des Mercelots. Pechon de Ruby. de exemplu [24]. a chibzui. cu multe cuvinte chiar populare (vezi „pezevenghi”. de mai mult sau mai puţin consistentele glosare argotice ce însoţesc unele creaţii beletristice [21]. de la argotic… Credem totuşi că. care nu are absolut nicio legătură cu argoul. fără prejudecăţi sau patimă”. [5] V. [4] Apud George Ivănescu (1980).000 de cuvinte şi expresii-titlu” (în 304 pagini). o lucrare importantă în lexicografia argotică românească. Dicţionarul limbii şmecherilor. dicţionare). sau de cele mai importante studii dedicate argoului românesc în ultimii vreo 50 de ani [23]. contenant leur façon de vivre. Iaşi: Editura Junimea (Ediţia a II-a. p. mai potrivită. sensibil mai puţin numeroşi decât cei colocviali. nici ea şi nici măcar vreunul din cuvintele prin care este explicată. Bucureşti: Tiparul Românesc. India şi limba rromani. în dreptul cărora să poată fi menţionată. Gueux et Boesmiens. de apariţia în urmă cu câţiva ani (în 2006. où il a exercé ce beau Mestier. printr-o inventariere a vocabulelor (în cadrul unor glosare. totul în „doar”… 904 pagini! Spaţiul limitat ne împiedică să ne referim şi la alte lucrări cu caracter lexicografic dedicate argoului: este vorba de cele bilingve [20]. 2000). [Colecţia "Biblioteca rromă".A Lyon. acest dicţionar rămâne cea mai bogată lucrare de acest tip dedicată argoului românesc (şi. Întâlnim. abrevierea arg. pe care Adriana Stoichiţoiu-Ichim o aproximează în „Cuvânt înainte” la… „25. In: Limba română. Gentil’homme Breton. par Jean Jullieron. o revigorare a interesului „lingviştilor români pentru studierea influenţei limbii rromani asupra limbii române. ultima lucrare lexicografică dedicată argoului românesc este o „recidivă” a lui George Volceanov [18]. 4]. publică o variantă revăzută şi adăugită. a cumpăni cu atenţie. fenomen lingvistic prin excelenţă dinamic (poate tocmai de aceea. Istoria limbii române. Rodica Zafiu (2003). expresia „a judeca la rece”. Argot-ul apaşilor. la care se mai adaugă câteva sute de sub-intrări prezentând variante şi derivate. Iar exemplele pot continua… Şi atunci de ce a renunţat autorul la sintagma „expresii familiare”. Autorul remarcă. În sfârşit. avec l’explication en vulgaire. mis en lumière par M. căruia chiar autorul îi menţionează registrul popular!). Evident. explicată prin „a analiza. aşa cum este lucrarea Dictionnaire de l’argot français et de ses origines [19]. nu are decât vreo… 7. şi a cărui primă ediţie datează din… 1596 ! [2] Cf. pp. argoul rămâne destul de greu de fixat în scris. [6] Gheorghe Sarău (1998). după cum am văzut. de altfel. 581-589. [3] Idem. Bucureşti: Editura Kriterion. cu titlu schimbat. singur de data aceasta. ayant esté avec eux en ses jeunes ans.000 de intrări. în ciuda numărului de termeni argotici. şi mai cuprinzătoare pentru mulţi din termenii şi expresiile care figurează în dicţionar (şi care. chiar dacă acest fenomen lingvistic nu s-a bucurat de atenţia care i-a fost acordată „omologului” său francez. 605. pot constitui bazele unei tradiţii lexicografice pe tărâm românesc. după părerea noastră. care. Or. nu numai!). al cărui titlu iniţial credem că ar fi trebuit păstrat… Spunem aceasta deoarece eliminarea din titlu a sintagmei „expresii familiare” ne duce cu gândul la un dicţionar de argou… pur la limbii române (lucru. mai mult sau mai puţin realizate din punct de vedere lexicografic. se mai poate discuta despre această bogăţie. noua ediţie a dicţionarului conţine sute de cuvinte şi expresii care nu sunt argotice – şi ce e mai straniu e că nu au fost niciodată.

Dan Dumitrescu (1998). [13] Ibidem. in Diversitate stilistică în româna actuală.A. iată lista acestor dicţionare: Ştefan Balaban (1996). Bucureşti: Editura Tritonic şi de Albert Simonin (1994). Ioan Lăzărescu (1997). Nu v-atingeţi de mangoţi! Traducerea: Angela Cismaş. „Limbaje speciale” (Cap. nr. 2007. 1944 (ediţia a II-a. Argoul românesc. Bucureşti: Editura Nemira. in Vocabularul limbii române actuale. p. Rodica Zafiu (2001).cit. p. 2003. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Dicţionar de argou şi limbaj colocvial german-român. Dicţionar de argou şi expresii colocviale italian-român. [14] Este vorba de Nina Croitoru Bobârniche (1996). după părerea noastră: George Astaloş (1997).. ele fiind creaţii colective ale anonimilor pasionaţi de limbajul urban contemporan (în cadrul căruia argoul se află la loc de cinste!) din România. Vladimir Drimba (2001). Ana-Dolores Doca (1995). [18] Vezi Dicţionar de argou al limbii române. îmbunătăţite la adresele: 123urban <http://www. in Limba română actuală. (Ediţia a II-a. iar dacă ar aduna articolele publicate numai aici. [22] Acestea pot fi consultate. [21] Este vorba de George Astaloş (2001). 2 (1973-1986). influenţe. 6. pp. Nicolae Luca (1999). [17] Dan Dumitrescu. 2005. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Cercetări etimologice. in România literară. „Disertaţie asupra argoului. 2006. (2006). 335-376). 2003). [20] Pentru cei interesaţi.cit. p. cele mai importante. 335-376. Bucureşti: Editura Niculescu. Bucureşti. Bucureşti: Editura Paco. [12] Idem. Ştefan Nimară (1993). Expresivitate şi abatere de la normă. 1975). ar rezulta cu siguranţă cel mai consistent volum de studii dedicate argoului românesc… Să sperăm ca o va face cândva! [16] Vezi Dan Dumitrescu (2000). 17 .S. Adriana Stoichiţoiu-Ichim (2001). Paris: Larousse. Touchez pas au grisbi! Paris: Éditions Gallimard). préface Alphonse Boudard. vol. dar mai ales între 1922 şi 1938. Christian Leclère. în cadrul rubricii „Păcatele limbii”. [10] Traian Tandin. Ţerek. Bucureşti: Editura Paco.ro/>. 1975). Pe muche de şuriu. Cuvânt înainte de Mircea Borcilă. Bucureşti: Editura Teora. Mioriţa Baciu Got. 404 p. 488-510. op. Cânturi de ocnă. Prima ediţie. Dictionnaire de l’argot français et de ses origines. Institutul de Linguistică Română. lucrare în care capitolul „Fenomene lexicale”. [8] Este vorba de Dicţionar bibliografic de lingvistică: vol. pp. 352 p. Bucureşti: Editura M.ro/> şi Dictionarurban. creativitate. Bucureşti: Editura All Educational (2005. Limbajul infractorilor. (2002). II din Partea VI: Lexicul). 3 (1987-2000). „Pregnanţa oralităţii” (Capitolul III). Bucureşti: Editura Niculescu. 426 p. 2008). Bucureşti: Editura Vitruviu. Iaşi: Institutul de Arte Grafice Alexandru A. pp. sub titlul Dictionnaire de l’argot. Mîrzescu. [11] Idem. 6. 8. Bucureşti: Institutul de Linguistică Română (ediţia a II-a. [23] Acestea ar fi. Dicţionar de argou şi termeni colocviali ai limbii române. Istoric · Limba nu plăteşte drepturi de autor · Vorbirea paralelă: argoul. Bucureşti: Editura Univers enciclopedic. eufemisme şi expresii familiare englez-român. 5. Dinamică. Bucureşti: Editura Sempre. Dicţionar de argou francez-român. Dicţionar de argou francez-român. [19] Iată referinţele complete: Jean-Paul Colin. Bucureşti. în ordinea alfabetică a autorilor. din Partea IV a lucrării. „În întâmpinarea argoului. comentate. vol. Bucureşti: Editura Corint. Bucureşti: Editura Teora.ro <http://dictionarurban. Confesiune biografică” (pp.. a apărut în 1990. Dicţionar de argou al limbii române. 114-142) şi „Utopii... este dedicat argoului românesc (pp. Constantin Frosin (1996). Slobozia: Editura Arnina. Rodica Zafiu semnează săptămânal această rubrică de mai bine de 15 ani. Cu microglosare argotice şi desene de Constantin Piliuţă. [9] Vezi Traian Tandin (1993). 1 (1944-1972). Editura Ştiinţifică. Iorgu Iordan (1943). [15] Vezi articolul „Lexicografie argotică”. 2006. Craiova: Editura Universitaria. in Stilistica limbii române.T. op.123urban. George Volceanov. Bucureşti: Editura Teora (retipărit 1999). Craiova: Editura Universitaria. 53-113). „Redescoperirea argoului” (Capitolul VI). Jean-Pierre Mével. O gramatică a „greşelilor”. 119-156. p. Stilistica limbii române. Dicţionar de argou. „Fenomene lexicale” (Partea IV). Eseuri urmate de confesiuni biografice. Bucureşti: Editura IRI (Titlu original: Albert Simonin (1953).. 35 din 2 septembrie 1998. Dicţionar de argou al limbii engleze. utopie a comunicării” (pp.perspectiva argoului” şi furnizează într-o notă o listă de articole şi lucrări de specialitate apărute începând din 1906. Iorgu Iordan (1944). [7] Vezi Iorgu Iordan (1944). Dicţionar de argou englez-român. Bucureşti: Editura Nemira.

compared to its “homologous” French which became studied 500 years ago. Croitoru Bobârniche. Bucureşti: Editura Paco. Anca. Bucureşti: Editura Teora. such a scientific approach could not be even taken into consideration using the theory that slang was the language of the declassed class. Daragon. and to whom there were dedicated hundreds of volumes. ABSTRACT The aim of our intervention is to propose a review. and dictionaries! 18 . Volceanov. Dicţionar de argou şi termeni colocviali ai limbii române. articles. Limbajul infractorilor. reuşind să creeze o operă de referinţă pentru argotologia franceză şi nu numai! REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Dumitrescu. but also to the bilingual slang dictionaries released after December 1989. not being approached by any dictionary. Slobozia: Editura Arnina. Autorul recenzează nu mai puţin de 365 de studii. Traian (1993). because this class… didn’t even exist during the communist period! More than 40 years.[24] Cf. dicţionare şi alte lucrări şi documente în care argoul este prezent. Even now. after 20 years characterized by freedom of expression and lack of… linguistic and lexicographic taboos. Romanian slang was absent from the linguistics research and became a truly taboo subject in lexicography. Dicţionar de argou al limbii române. Préface de Gaston Esnault. Volceanov. Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române. but also an analysis of the lexicographic papers dedicated at first to the Romanian slang. George (1998). Tandin. Dan (2000). cercetări. 2003). Robert Yve-Plessis (1901). Bucureşti: Editura Livpress. George (2006). the Romanian slang. Dicţionar de argou al limbii române. Volceanov. studies. Paris: H. between 1947 and 1989. (ediţia a ii-a. regarded as a subject of scientific approach is still wide of the mark. Bibliographie raisonnée de l'argot et de la langue verte en France du XVe au XXe siècle. We focused on this period because before 1989. Nina (1996). Bucureşti: Editura Niculescu.

662). Pe teren folcloric unele dintre elementele amintite s-au estompat destul de mult. făcaş.Valeriu BĂLTEANU. de remarcat că expresia a se duce pe calea mare face trimitere la o acţiune rituală: „a se duce cu plocon. lucrări care au analizat diverse aspecte particulare. Încercăm să oferim câteva sugestii care să contribuie la realizarea în viitor a unui studiu sistematic şi coerent al temei în discuţie. Universitatea „Dunărea de Jos”. Pentru prima categorie de elemente lingvistice (cuvintele) putem menţiona o serie de exemple: a îmbărbura. după nuntă la socrii miresei” [2] a îmbărbura „a unge la Sf. a ura „a recita pluguşorul sau alte colinde de Anul nou. rodină. p. în timp ce multe alte elemente lingvistice cu bază folclorică nu vor fi luate în calcul. 1247). 1177). umblând în grup sau alţii de la casă la casă” (DLRLC. dar. o definire a ritualului: „punerea în scenă a unui eveniment sacru sau a unui mit prin codificarea şi decodificarea acestora” [1] Se observă cu uşurinţă faptul că ritualul implică o „dramatizare” care trebuie să îndeplinească unele condiţii obligatorii: existenţa unei teme cu caracter mitologic. a ghici et. ca să astupe gura duşmanilor” [3] . a ghidănăci. expresii. a tălmăci „a da anumitor fapte. p. IV. p. 19 . schema pomenită şi-a păstrat valabilitatea. existenţa (sau nu) a publicului. a semăna. I. vindecarea de o boală” (DLRM. o serie de articole. a ghidănăci „a ciocăni cărbunii cu vătraiul cănd ţiuie. sensuri. în esenţă de substantive ce denumesc actanţii specifici diverselor ritualuri sau verbe ce denumesc acţiunea rituală: călimărean „unul din cei ce merg pe calea mare” (MCD. amestecate cu miere. la nuntă etc. sintagme. obiecte visate diverse semnificaţii. p. pe cei doi obraji şi la buric) cu căline numite barbure. 305). a descânta „a rosti descântece sau vrăji însoţite de numite gesturi magice pentru a obţine îndepărtarea unui farmec. derularea într-un spaţiu sacru. p. Vom încerca să oferim exemple pentru fiecare situaţie în parte. p. tom X. Barbura pe copii (în frunte. Este necesară. a semăna „a arunca boabe de grâu. a descolinda „a întoarce în rău urările de bun augur ale colindei sau ale colindelor cântate anterior” [4]. sintagme care reflectă ritualuri bine precizate pe teren popular. p. fiinţe. ca să fie feriţi de vărsat” (DULR. prezenţa unor actanţi specifici. stafide etc la anul nou. Ritualurile tradiţionale româneşti au generat o serie de elemente de ordin lingvistic: cuvinte. a sorcovi „a ura cu sorcova” (Ibidem. 231). a sorcovi. partea IV. călimărean. în concordanţă cu tradiţiile divinatorii” (DDPR. partea a II-a. Este vorba. 588). în esenţă. e drept. există. de orez. expresii. 19). credinţa participanţilor în eficacitatea ritualului. a despăşi. bomboane. a tălmăci. pentru început. a despetrece. însoţind gestul de o urare” (DLR. Galaţi REFLEXELE LINGVISTICE ALE UNOR RITUALURI TRADIŢIONALE – IMPLICAŢII LEXICOGRAFICE O cercetare aprofundată a problemei amintite nu s-a realizat până acum. oricât de interesante ar fi. Am dori să atragem atenţia asupra faptului că nu vor intra în discuţie decât acele cuvinte.

Colac de Sângeorz „covrig mare din făină de grâu care se pune pe găleata împodobită cu flori de câmp şi tulpini de leuştean. în interiorul cercului format din surate. Sens prim: „a împreuna. p. unele sintagme ce fac referire la scenarii rituale: bradul miresei. partea a II-a. 1046). care povesteşte drama eroului vegetaţiei” [16]. a drege (în expresia a drege mortul) „a face un anumit ritual la mormântul cuiva pentru a împiedica mortul să se facă strigoi” [6]. A se prinde surate „(despre femei) a lega între ele o prietenie trainică” (DEX. la casa ginerelui. p. semcă. Plugar „flăcău care umblă cu pluguşorul în ajunul Anului Nou” (DLR. fără a fi vrăjite au putere de vrajă” [5] . când se mănâncă preparate făcute numai din carnea lui”. 808). Legăturică ce cuprinde în ea felurite lucruri ori vrăjite. Lăzăriţa. târg de sărutat etc. p. A umbla cu Lăzăriţa „ceremonial al cetei feminine. şoaldă. Sens Prim: „muncitor agricol care seamănă” (DEX. asemănător revelionului.. structurat după modelul colindelor. Vom urmări câteva exemple: modâlcă „petică înnodată aşa fel fel că seamănă a gâlcă. în ziua de Sângeorz” [9] . a distruge vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva” (DLRM. partea III. p. vom urmări. a-şi atrage necazuri” [17]. a lega etc. Sens prim: „a repara”. prin firea lor. semănător „persoană care seamănă de Anul Nou” (DDPR. petrecere populară din zona Zarandului. 20 . pomana porcului. să urmărim doar câteva exemple: A se duce pe calea mare „a se duce cu plocon după nuntă. plugar. la socrii miresei” [14] . a dezlipi”. benchi „mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. a drege. După ce am avut în vedere o serie de cuvinte şi de sensuri cu implicare spirituală. 94). 972). Există numeroase expresii care îşi au originea pe terenul practicilor rituale. Sens prim: „mică pată pentru frumuseţe” (DESLR. tom II.. tom VIII. S-a făcut Drăgaică în capul lor „se zice [. pe o melodie simplă. numită pe alocuri pomana caloienilor” [8]. bradul miresei „brad care este împodobit în seara de fedeleş (sâmbăta). dedicat zeului vegetaţiei în Sâmbăta Floriilor. semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi” (DEX. V). a săgeta. 136). pomana caloienilor „alteori ceata se adună la o casă unde se desfăşoară o masă cu mâncări şi băuturi. îmbrăcată mireasă se plimbă cu paşi dansanţi. pomana porcului „masă care se face mai ales la ţară. înainte şi înapoi. pomana coloienilor. la care tinerele recent căsătorite sărută bărbaţii întâlniţi în cale. masa moaşei. întreaga suflare a asatului” [12] . unde este înfipt în coama casei” [7].[11] focul lui Sâmedru „ceremonial nocturn de înnoire a timpului calendaristic. duioasă. p. colac de Sângeorz.Să ne oprim acum asupra unor sensuri dezvoltate de o serie de cuvinte ca urmare a implicării obiectului sau acţiunii denumite de aceste cuvinte într-un context ritual: a (se) mira. semănător. masa moaşei „petrecere a mamelor la casa femeii care le-a moşit copiii în ziua a treia după Bobotează”[10]. după tăierea porcului pentru sărbătorile de iarnă. modâlcă. de oile şi câinii stânei. rupt în bucăţi şi mâncat de ciobani şi stăpânii turmelor. 239). a desface „a nimici. a uni strâns” (DEX. a lega „a paraliza. ori care. este purtat a doua zi de fratele de ginere în fruntea alaiului până la casa miresei. focul lui Sâmedru. prin farmece” (DA. benchi. A-şi aprinde paie în cap „a atrage atenţia asupra sa prin aprinderea unei rogojini ridicate deasupra capului. 59). târg de sărutat „posibilă urmă a unui ritual de tip „prostituţie sacră”. Sens prim : „persoană care locuieşte în mediul rural şi a cărei ocupaţie de bază este agricultura” (Idem). 233) Sens prim: „a dezlega. în continuare. în timpul mulsului la Sâmbra oilor sau Măsurişul laptelui. care se desfăşoară în ajunul Sâmedrului la care participă în jurul unui imens rug funerar aprins pe înălţimi de flăcăi. gest pentru care li se plăteşte” [13].] când se iau mai mulţi la bătaie” [15] . Personajul central. p.

descrie întregul ritual cu numeroase amănunte. torenţial” [19]. astfel de fapte. prin multe ţinuturi. Rău. în Baltagul şi de Creangă în Povestea lui Stan Păţitul. Naiden („cel găsit”). Cu privire la unele dintre aceste expresii sunt necesare unele explicaţii: sensul lor actual pare total lipsit de orice implicare de tip ritual. Sensul actual nu aminteşte prin aproape nimic de scenariul ritual specific obiceiului agrar numit Drăgaica. având numeroase ecouri ligvistice. Nenaş („străin”). scenariului folcloric în discuţie. cu toată convingerea” [18]. la prima vedere. Gorovei. A lucra la cămaşa ciumei „în mare grabă. după cum a lucra ca la cămaşa ciumei ne aminteşte de un ritual de magie medicală. cu ecouri lingvistice la fel de interesante: Răzvan („cel rebotezat”).A pune mâna în foc (pentru cineva sau ceva). apărută în 1909. Întâlnirea a două cete. şi alt nume cu care îl strigă toată lumea”[22] După ce trece în revistă o serie de informaţii de ordin istoric. unul care stă scris în actul naştere. A lua la vale „a face de râs pe cineva.246). de obicei. ceea ce însemnează că-i chinuieşte Necuratul. în plan simbolic. Nevzor („urât”). Grozavu. foarte repede” [21]. a susţine cu tărie. dar credem că exemplele amintite au dovedit cu prisosinţă existenţa a numeroase ecouri lingvistice ale scenariilor rituale tradiţionale. 242 . Ursu ca să fie scutiţi de boale şi să nu se apropie moartea de dânşii” [24]. e necesar să ne amintim că este vorba de un tip de rudenie spirituală. Revenind la observaţiile lui Gorovei trebuie să remarcăm faptul că inventarul de nume folosit în cadrul ritualului este mai extins: Balaur. şi totuşi expresii ca a lua la vale. Urâtul. pe baza unui jurământ. crezându-se că sub acest nou nume nu-l va mai recunoaşte Ducă-se pe pustii şi-l va lăsa în pace. Avem în vedere ritualul schimbării numelui copilului bolnav. Grozea.. de statutul de personaj sacru al fetei ce îndeplinea rolul de Drăgaică sau de ceata ce însoţea Drăgaica pentru a o apăra. şi mai opacă. atunci este datina să i se schimbe numele de botez. peste care însă vom trece. făcut la primărie şi pe care mai nimeni nu-l ştie. Dicţionarele limbii române înregistrează de obicei. Expresia s-a făcut Drăgaică în capul lor este. „a garanta.] Tot de la această credinţă este datina moţilor din Ardeal de a-şi boteza copiii cu numele Lupu. Am întâlnit şi un caz mai deosebit: un ritual destul de cunoscut pe teren popular. Un ritual asemanator întalnim şi pe teren slav.. Acest ritual a fost prezentat pe larg de către folcloristul A. acesta din urmă acordând un anumit rol. Prodan („cel vândut”). Păgân. Elementele literaturii poporale. Ritualul „vânzării” simbolice a copilului bolnav a mai fost prezentat şi de Coşbuc (V. Urâta. se sfârşea. a turna cu găleata îşi trag seva din scenarii rituale cum ar fi vălăritul şi paparudele! A-şi aprinde paie în cap şi a pune mâna în foc sunt reflexe ale unor rituri cu caracter juridic. ci mai cu seamă nume de fiare sălbatice[. Schimbarea aceasta se face cu o anumită formă: prin vânzare” [23] A. cu o bătaie crâncenă. în unele cazuri lipsa unor informaţii suplimentare face greu de recunoscut baza rituală a unor expresii. A turna cu găleata. Podkidîş („cel părăsit”) [25]. fiecare cu Drăgaica proprie. nici nu se pun nume de sfinţi.. oprindu-ne doar asupra unor consideraţii finale: „. a-şi bate joc”[20]. Şirul exemplelor ar putea continua. Autorul porneşte de la un fapt oarecum ciudat: „De multe ori întâlnim oameni care au două nume de botez. dar pe care lucrările lexicografice (chiar şi DLR) nu le menţionează.. de pildă în Bucovina. ce se realiza într-un cadru ritual. autorul oferă şi explicaţii: „Când unui părinte nu-i trăiesc copiii ori îs tot bolnavi. Gorovei în lucrarea Datinile noastre la naştere. Crâncen. Dacă privim sensul actual al expresiei a se prinde surate nu vom putea sesiza substratul ei ritual. deşi. 21 . În literatura cultă a fost reflectat de Sadoveanu. „a ploua tare. Şarpe etc. sintagme etc.

Chiar dacă DLR. Expresii. 28. lup. Nestorescu. 101. în cazul în care.P Haşdeu considera că un dicţionar trebuie să fie o carte de cultură. Dăneşti. p. Fochi. p. o bună perioadă de timp. Glosar. p. [14] Udrescu. supuşi ritualului tradiţional de schimbare a numelui”. Obiceiuri. Folclorul. în cazul cuvintelor de tipul celor pomenite de noi ca având implicaţii pe terenul unor ritualuri (de exemplu. şarpe etc. [5] E. două sisteme de denominaţie personală. Am încercat să regăsim aceste ecouri lingvstice în lucrările lexicografice mai importante. 105. p. [8] O. Pe această direcţie se impune înregistrarea în lucrările noastre lexicografice şi a faptelor de cultură populară ce prezintă implicaţii lingvistice. trimiteri la obiceiuri şi personaje tradiţionale. Ghinoiu. Ghinoiu. Buraga. Ţinând cont de întregul context al discuţiei se impun câteva sugestii şi observaţii cu implicaţii lexicografice: B. şi o sursă esenţială de informare bibliografică [26]. p. 118. 133. 22. Sărbătorile de toamnă. Obiceiuri. se regăsesc diverse credinţe şi superstiţii. [10] Ibidem. apud V. C. 400. S-au urmărit articolele referitoare la cuvinte ca rău. Românii. crâncen. [17] I. vom purta discuţia pe baza DLR. p. p. denumiri de jocuri populare sau de elemente de ornamentică tradiţională şi multe altele. 198. Am putut până acum constata faptul că ritualul amintit este foarte cunoscut pe teren popular şi că a lăsat o serie de urme pe teren lingvistic. 105. Obiceiuri. p. Lipseşte orice trimitere la ecourile lingvistice ale ritualului analizat. complet diferite. între care se află şi o serie de blesteme. 327. în paranteză eventual. Caraman. Glosar. cu actanţi şi acţiuni specifice cu inventare proprii de nume. [9] I. p. [6] V. 75. [15] A. Bălteanu. evoluţiile semantice produse ar fi greu de înţeles fără o minimă informare mitofolclorică. Udrescu. Dicţionar. [18] Ibidem. spre exemplu nu este un dicţionar onomastic. [11] T. în stadiul actual. Faptele prezentate şi altele asemănătoare pe care nu le-am inclus în lucrare ne determină să concluzionăm că pe teren românesc au existat. 235. 22 . 74. 205. 47. I. urs. Obiceiuri. de schimbare a numelui) ar fi necesară şi o menţiune de ordin onomastic: „ nume dat copiilor grav bolnavi. ar putea cuprinde într-o altă ediţie şi elementele menţionate măcar la sfârşitul articolelor referitoare la lup. astronime. Pamfile. Bârlea. Udrescu. [3] D. a unei expresii ar fi necesară o trimitere minimă spre faptul folcloric generator de ecouri în plan lingvistic. p. Buraga. expresii populare.Udrescu. a lucra ca la cămaşa ciumii. p. p. urs. grozav.Este posibil ca la baza ritualului amintit să se găsească un element (un rit) specific mitologiei indoeuropene şi care a fost moştenit şi dezvoltat în mod specific atât de români cât şi de slavi. S-ar putea adăuga. În situaţia unor expresii ca a lua la vale. balaur. Spiritualitate. Glosar. avându-se în vedere mai ales reflectarea în cadrul acestor articole a faptelor de factură mitofolclorică. Datini. 105. 240 [2] D. Ghinoiu. Dumistrăcel. Descolindatul. ambele sisteme se realizau în cadrul unor ritualuri specifice. p. sintagme populare. 28. Glosar. celălalt de provenienţă păgână. [4] P. p. [16] I. şarpe. unul de esenţă creştină. Vulcănescu. p. pagân. [13] St. Astfel. [12] I. 119. p. Ghinoiu. [7] D. NOTE [1] R. nu se mai poate recunoaşte baza rituală a unui cuvânt.

Bucureşti: Academia Română. Caraman. [21] Ibidem. Ediţia a VI-a . Gorovei. 49. I-IV. Bucureşti: Minerva. Iaşi: Institutul European. Bucureşti: Academia Română. Bucureşti: Minerva. p. Gorovei. pp. Scrisul Românesc. vol. I. 23 . [23] Idem. Dumitru (1967). Udrescu. Dicţionarul etimologico-semantic al limbii române. Dăinuiri dănăştene. 270-272 BIBLIOGRAFIE Bălteanu. Bucureşti: Academia Română. Ion (1997). Iaşi: Junimea. Bucureşti: Univers DLR = Dicţionarul limbii române. 5/1976. Artur (1980). f. Buraga. 91. Românii timoceni din Bulgaria. Glosar dialectal Argeş. p. Dicţionarul limbii române. Dicţionar de etnologie. Ghinoiu. 1985). [26] v. Bucureşti: Paideia DESLR = Alexandru. Buraga. 91. (1955-1957).21. Gorovei. Bucureşti: Minerva. Bucureşti: Fundaţia Culturală Română. Folclorul românesc.I (1960). Valeriu (2002). Bucureşti: Academia Română DLRLC = Dicţionarul limbii române literare contemporane. Dumistrăcel. Nestorescu. Fochi. Bucureşti: Academia Română. Ecaterina. p. Bucureşti: Academia Română. Iaşi: Junimea. Datini şi crezuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Iaşi. DLRM = Dicţionarul limbii române moderne (1958). ABSTRACT With this paper. Bălteanu (2001). I. Bârlea. 270. we will also highlight the spiritual implications of the folk practices described. Romulus (1981). DULR = Lazăr.A. RUSSKAJA reci. Bucureşti: Fundaţia Culturală Română. Dicţionarul universal al limbii române. MCD = Materiale şi cercetări dialectale. pp. Spiritualitate şi limbă populară. Şăineanu. I. Craiova. p. Vulcănescu. I. Stelian (1997). [25] V. Descolindatul în orientul şi sud-estul Europei. Petru (1997). Dicţionar de divinaţie populară românească. Expresii româneşti. DA = (1913-1949). DEX = Dicţionarul explicativ al limbii române (1998). II. Literatură. Literatura populară.a. [22] A. M-Z (1965-2008). [24] Ibidem. 15 . [20] Ibidem. Virgil (1997). Obiceiuri de peste an. Adrian (1976). DDPR = Valeriu. we shall try to analyse the way in which the linguistic echoes of some folk practices are reflected in the Romanian dictionaries.[19] Ibidem. Ovidiu (1983. 272. Costache (1979). Resmeriţă (1924). Literatură populară. Bucureşti: Academia Română.

Societatea Academică Română publică între anii 1871-1876 Dicţionarul limbii române.. din toate epocile dezvoltării sale : „limba unui popor fiind productul acelui popor. în cultivarea limbii noastre. aşa încât să poată fi dereptariul limbiei. când se stabileşte ca elaborarea lucrării să dureze cel mult patru ani. „Un dicţionar român .. este aleasă în sesiunea din 1869. respingea dreptul cuvintelor de origine nelatină de a figura în dicţionar ( cu excepţia celor romanice şi greceşti) şi încerca astfel să dovedească. I. că „elementul latin din limba românească e singurul element naţional“ [2]. cât şi cele ce se pot culege din viul grai al poporului“. a fost realizarea unui mare dicţionar al limbii naţionale: „ Secţiunea literară se ocupă cu diversele cestiuni filologice. şi nu este nici o putere în lume care să le şteargă din limba romănească. în măsura posibilităţilor. Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi DIN ISTORIA DICŢIONARULUI ACADEMIC ROMÂN : PROBLEMA NEOLOGISMELOR Necesitatea redactării unui dicţionar explicativ general al limbii române a fost exprimată. “[3] A învins punctul de vedere latinist. Deşi în Prefaţione nu se foloseşte termenul neologism. a regula. în repetate rânduri. luat în totul dezvoltării sale în timp. demn de acest nume. toate cuvintele limbii române. cât se poate mai complet şi mai raţional. Cea dintâi. August Treboniu Laurian (redactor primar) şi I.cit. De aceea dicţionarul. Acestea din urmă.. I. În pofida termenului de elaborare scurt şi a numărului restrâns de redactori..ar fi. va înregistra cuvintele „din orice epocă a limbei scrise. alcătuită din latinişti convinşi. care precedă primul volum al dicţionarului.VI). p. prima comisie de redactare a dicţionarului.Massim. dicţionarul dorit urma să îndeplinească un rol deosebit de important în normarea formelor.).a condamna limba la amorţire şi deperire.“[1] Concepţia călăuzitoare şi modul practic de înfăptuire a dicţionarului academic au stârnit discuţii în sânul societăţii. dar aceste principii sunt amendate de restricţii latiniste. prin intermediul lucrării lexicografice.C. Criteriul etimologic de selecţie a cuvintelor a dus la soluţia de a opune Dicţionarul – în care numărul de cuvinte era limitat de romanitatea lor -Glossarului – în care materialul lexical înregistrat era de altă origine decât cea latină. I. care trebuia să fie „un tezaur al limbei“. Cea de-a doua direcţie lingvistică se pronunţa pentru intrarea în dicţionar şi a cuvintelor care „ deşi streine după origine. Ca urmare. aveau să fie izolate în Glossar. organizează misiuni lexicografice pentru compunerea unui dicţionar roman. dar acum sunt civitate donata.. vorbele de origine neromanică nu pot şi nu se cade să aibă loc într-un dicţionar românesc” (loc. a mărgini dicţionarul la o singură epocă a limbii. caută să cuprindă toate cuvintele.Doina Marta BEJAN. de orientare latinistă – extremistă. În epoca de radicale înnoiri prin care trecea lexicul românesc. a curăţi. destinate a cultiva. Cel mai important ţel pe care şi l-a propus Societatea Academică Română încă de la înfiinţarea ei (1867). conturându-se două direcţii principale. toate formele şi construcţiile curat romanice“ şi „din contra.„care să fie conforme şi corecte cu geniul limbei“(vol. a înavuţi şi a perfecţiona limba română.H. [4] Expunerea de motive din Prefatione.“ (vol. se face precizarea că în dicţionar se disting „Vorbele ce s-au aflat în uz înainte de 1830“ de „vorbele de atunci şi până astăzi intrate în uzul 24 . în consacrarea cuvintelor şi a sensurilor.V). majoritatea membrilor erau latinişti reprezentanţi ai liniei puriste. întrucât la înfiinţarea Societăţii Academice Române. arată intenţia autorilor de a face o lucrare care să cuprindă. în trei volume.. după cum se stabilise de la începutul elaborării lucrării. p. în tot cursul veacului al XIX-lea.Rădulescu (preşedinte).

articole speciali.I. pentru acestea din urmă ţinându-se seama de condiţia ca izvorul lor originar să fie tot latina. lessicografulu. introducerea vb. „seria“ lexicală nu era completă: degenera→ degeneraţiune. adio. şi pl. dicţionarul impunea tendinţa mai veche urmată de latinişti în adaptarea neologismelor romanice. fr.cit.La cercetarea listei de cuvinte. delectativ. fiind respinse formele ce se încerca a se introduce implicatu sau implecatu. delectatoriu. amorezare. prevedente..inessorabile . „De exemplu. hazard etc. degeneratoriu.) : mod nerevocabile . chiar în cazul în care. a subst. Lista de cuvinte a fost încărcată cu termeni transportaţi direct din dicţionarele latine. Fiind şi o lucrare normativă. erudire. ataşament. it.. iv. cuvântul usuali etc. ambassada şi ambassadoriu. la verbele recent împrumutate au fost înregistrate în mod consecvent derivatele în –iune. deoarece în loc de implecatu avem funcţionariu şi altele”. arsenale. essistenţă individuale . a iubi înlocuit prin ama. abandon. delimitarea dintre vocabularul recomandat ca normă (Dicţionar) şi cel nerecomandat (Glossar). masc. limbi care justifică în genere şi analogia cu legile fonetice româneşti. este edificatoare : neologisme terminate în –(al)e/i (masc. numai aşa s-ar explica. Neologisme terminate în –(ari)u (sg. De exemplu. şi despre care autorii afirmă că „nu s-au putut răspândi între toţi românii“ (vol. avangardă. degenerativ. eruditrice sau a adj. -ariu(oriu). extrem de numeroase. care urmează în dicţionar un model latin şi italian. cât şi în Glossar. subst.“(Seche 1966:152) limbei“ (notate în lucrare cu asterisc). care n-ar fi corespuns geniului limbii noastre). IX). pe teren românesc. şi mai puţin condamnărilor de cuvinte neologice. eruditoriu. Introducerea unor neologisme latino-romanice care n-au avut circulaţie reală în limbă sau a unor formaţii proprii. În felul acesta. Evoluţia ulterioară a limbii moderne a corespuns mai ales recomandărilor. p. materialul lexical neologic ocupă un spaţiu important atât în Dicţionarul propriu-zis. separarea netă între cele două secţiuni (Dicţionar şi Glossar) însemna. amoare – preferate cuvintelor amorez. (loc. employé). inamorare. şi fem. degenerat. Şi în Glossar numărul cuvintelor este sporit prin înregistrarea neologismelor din limbile romanice care nu au origine latină sau a celor care sunt de curând introduse în limbă. pentru ambele ea. în plus. dar şi cele împrumutate recent din limbile romanice (îndeosebi din franceză şi italiană). praevidens. agreabile. care alcătuia o familie cu amante. şi fem. Leonte 1966 : 1-24). fem. precum şi participiul-adjectiv.) „din cauza formei necorecte şi contrarii analogiilor limbii “ (de ex. Este impresionant efortul celor doi lexicografi de a completa lipsurile vocabularului limbii naţionale pe baza unor scheme prestabilite în care intră aproape toate terminaţiile posibile. Indicarea unei serii de neologisme luate din limbile romanice. amor). delecta→delectaţiune.) sau care nu pot fi admise Orientarea autorilor dicţionarului academic în adaptarea termenilor neologici a fost mai ales către limbile latină şi italiană. Neologismele terminate în –(bil)e/i (masc. forma gramaticale . de exemplu. legile generali . pentru a o apropia cât mai mult de aspectul cultivat al limbii latine sau al celorlalte limbi romanice . prévoyant) etc. tendinţă care s-a consacrat ulterior pentru forma multor neologisme româneşti luate din limbile romanice. cuvintele fără existenţă reală în limba română. -escu.) : studiul superficiale .) / e (sg. părticele neseparabili etc. condiţiunile fundamentali . delectat. Încercarea autorilor dicţionarului de a <<completa>> vocabularul limbii române a dus totuşi la unele consecinţe practice deosebit de importante: „un foarte mare număr de neologisme care astăzi constituie bunuri consacrate ale lexicului nostru şi-au făcut probabil intrarea – ori măcar s-au impus – prin această lucrare. agreare. în conformitate cu părerile autorilor lucrării despre cultivarea limbii în spirit latinist. covârşind cuvintele reale. dar şi prin dorinţa de a îmbogăţi limba română literară. s-ar explica în mare măsură prin nevoia de a găsi un corespondent cuvintelor de origine nelatină eliminate din dicţionar (de ex. etc. prevedente (lat. autorii preferă vechiul slujbaş. deranjament. În Dicţionar sunt înregistrate prioritar cuvintele româneşti moştenite din latină. uzuale ale lexicului. agrement. amor. în locul substantivului amploiatu (fr. vb. limba nu are nevoie de 25 . fără să fie generalizate (abandonare. abandonat. „ Această corecţiune nu este fericită şi. (Ivănescu.

In preajma anului 1900. cât de accidentală”. lista de cuvinte a Etymologicului conţine deosebiri fundamentale în comparaţie cu aceea din primul dicţionar academic a lui Laurian şi Massim. în a căror lucrare bogăţia lexicală provenea din sectorul neologistic şi satisfăcea dorinţa autorilor de a completa sistematic. Prin intermediul „Comisiei dicţionarului“[7]. Hasdeu arată în prefeţele din fruntea primelor două volume ale lucrării sale Etymologicum magnum Romaniae că opera ar rezulta „din starea actuală a ştiinţei limbii“ (Etymologicum. dicţionarul academic al lui Laurian şi Massim nu s-a bucurat de o bună primire.cit. în vederea scurtării timpului de redactare. vocabularul limbii române. şi eşalonată pe o perioadă de maximum şase ani.genuri) : tractat elementariu . Concluzia cercetătorilor moderni asupra primei versiuni a dicţionarului academic este că Încă înainte de terminarea lucrării lui A. 147) „autorii dicţionarului au întreprins. până la prepoziţia de. în opera lor. Neologismele terminate în –(ant)/e –(ent)/e : cuvântul corespondente . individualitate nedependente etc. în studiul lui Mircea Seche (1966 :131-181) se arată că pentru „un vorbitor contemporan al limbii române. capabilă să satisfacă cerinţele ştiinţifice şi culturale româneşti. p. mai mult datorită celor relatate de Sextil Puşcariu. iar a doua etapă consacrată elaborării propriu-zise. de la începutul alfabetului. Cea de-a patra încercare de realizare a dicţionarului academic al limbii române aparţine lui Sextil Puşcariu. sarcina redactării dicţionarului academic profesorului ieşean Alexandru Philippide. cu puţine excepţii. în consecinţă. ca termeni transferaţi direct de autori din dicţionare străine. stabileşte situaţia cuvintelor faţă de limba literară a epocii. cuvintele particularie. se vede nevoit în 1905 să restituie Academiei întregul fişier lexical. obligându-l.“ (loc. Lista de cuvinte a dicţionarului lui Philippide înregistrează toate neologismele pe care lexicograful le-a întâlnit în izvoarele parcurse. aportul neologistic masiv al secolului al XIX-lea. (apud Diaconescu 1974 :76). Dimpotrivă. în noiembrie 1897. lingvistul ieşean începe. peste un sfert de lucrare. sarcina fiind încredinţată unei singure persoane.Laurian şi I. La sesiunea academică din 1884 se hotărăşte începerea efectivă a reelaborării lucrării. Din cauza unor neînţelegeri . în aceste condiţii de conflict. şi. eliberat de latinism.. printr-un sistem de semne convenţionale. preconizează începerea unei noi opere lexicografice de mare amploare care să oglindească starea reală. elaborând în mai puţin de şase ani. Philippide refuză să satisfacă această cerere şi. la selectarea şi scoaterea din opera lexicografică a majorităţii împrumuturilor recente. În epocă.T. Academia Română face cea de-a treia încercare pentru realizarea dicţionarului general şi încredinţează. căruia la 1 ianuarie 1906 i se încredinţează misiunea reluării lucrărilor. lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. să fi devenit astăzi bunuri consacrate ale lexicului românesc.) din pricina exagerărilor latiniste. X) şi că dicţionarul „nu va avea în vedere anume limba literară de astăzi. ideal. munca de redactare a dicţionarului. încercând să alcătuiască „un catalog complet“ al lexicului ei. tom II. Din cauza faptului că autorul n-a avut în vedere limba română literară din vremea sa.” ( p. el este astăzi abia cunoscut.. în prefaţa următorului dicţionar academic al limbii române. obiectivă a lexicului limbii române. ci mai ales limba cea veche şi graiul actual al poporului“ (Etymologicum. o campanie de îmbogăţire a lexicului limbii române de proporţii excepţional de largi. p. forul academic face presiuni asupra autorului. şi în mare parte neizbutită. Hasdeu a ignorat. în care intrau şi neologismele[6]. care eşalonează lucrarea pe două etape: primii doi ani pentru strângerea materialului lexical. Philippide porneşte la lucru cu ideea că dicţionarul academic trebuie să fie „un inventar al limbii în orice manifestare a ei.Massim. VI). acest fapt fiind una dintre lacunele operei rămase neterminată [5]. forul academic. Se hotărăşte ca munca de elaborare propriu-zisă a lucrării să fie făcută de două echipe de 26 . Cu toate acestea. una din criticile fundamentale aduse fiind aceea că lista de cuvinte a lucrării este încărcată exagerat cu termeni direct preluaţi din dicţionarele latine sau cu termeni creaţi de autori pe baza unor scheme elaborate conform cu sistemul limbii. După retragerea împuternicirii acordate lui Hasdeu. dicţionarul lui Philippide nu a fost publicat şi.C. singur. tom I. se întâmplă ca unele neologisme care şi-au început existenţa în limba română abia prin dicţionarul lui Laurian şi Massim.

care aveau să elaboreze. C. prezentă la Hasdeu. ş. iar în cea de-a doua echipă. publică în coloanele revistei Dacoromania (1920 1921. (În fapt. dicţionar istoric şi general. Lacea a redactat între 1906-1940 aproape în întregime articolele primelor trei litere.) neologismul era streinul ce venea deodată cu introducerea culturii apusene. îl vom primi şi noi. Puşcariu hotărăşte să definească în dicţionar împrumuturile recente: „ De câte ori mi-a fost cu putinţă să dau echivalentul românesc al neologismului am făcut-o şi..) sau în volum separat. În timp. pe care să o înlocuiască cu vechii termeni populari (Ibid. proaspăt introdusă în limbă. studii teoretice privitoare la diverse aspecte ale redactării dicţionarelor explicative: „pentru întâia oară în istoria lexicografiei naţionale. mai ales. şi nu numai a celor literare. cu atât o voiu face cât mai des.. populare şi regionale. foarte utilă pentru continua perfecţionare a dicţionarului. ci şi ştiinţifice. În Raportul către comisiunea dicţionarului.Această pătrundere a neologismului dintr-o regiune românească într-alta este un fenomen lingvistic de care filologul şi. tomul II. autorul acceptă cuvintele vechi.. traducerea franceză a cuvintelor româneşti aparţine lui H. cu cât înaintând în redacţie voiu cunoaşte tot mai mult bogăţia limbii române. preconizată de Philippide.. precum şi în introducerea la primul tom al Dicţionarului limbii române.u. el afirma că „pe când în veacul trecut (al XIX-lea. Prefaţă. Puşcariu părăseşte atât linia exhaustivităţii lexicale. În acest chip dicţionarul acesta poate servi mai bine la stârpirea neologismelor nefolositoare. căci faptul că-l găsim la ei însemnează că s-a simţit lipsa lui în limba română " (Puşcariu 1913: p.. pe măsura integrării neologismelor în vocabularul limbii române. tehnicieni) să renunţe la terminologia modernă. hotărârea de natură puristă de a nu admite în lista de cuvinte decât împrumuturile recente „care exprimă o idee sau nuanţa unei idei pentru care limba noastră nu are un termin neechivoc“... porţiuni diferite ale dicţionarului. iniţial.redactare. publicat în partea I a tomului I al Dicţionarului limbii române (DA) (1913). Folosindu-se fişierul preluat de la Al.„Criteriul cel mai sigur e dat de scrierile autorilor noştri: când un neologism e adoptat de ei. munca de redactare propriu-zisă este dublată de o activitate lexicologică permanentă. Sextil Puşcariu. ia. Făcând neologismului „un loc din ce în ce mai mare“ în dicţionar (Dicţionarul limbii române. dar în privinţa neologismelor. Capidan a elaborat aproape singur. completat sau modificat articolele redactate). Philippide.Î. articolele de la literele F..“ (Puşcariu 1926: 12). p. în paralel. urmând ca îmbogăţirea materialului lexical să se facă paralel cu operaţia de redactare. lexicograful nu se poate desinteresa. (Seche 1966:152) În alcătuirea listei de cuvinte.XXII). cât şi linia ignorării aportului lexical neologistic....Neologismul e azi pe cale a pătrunde în popor. care a citit. deci de a câştiga toate drepturile de cetăţean. Din perspectiva Dicţionarului (Bucureşti. discutate într-un subcapitol special al studiului. ci şi a recunoaşte schimbările prin care limba trece în momentul când o poţi observa direct. Lolliot şi Yves Auger. p.1).I. prin generalizarea experienţei practice la dicţionar. Bucureşti 1934.” (Ibid.H. Puşcariu dovedeşte că „a avea înţelegerea istorică a limbei nu însemnează a privi numai în trecutul îndepărtat.J şi litera L până la cuvântul lojniţă. între 1910-1940. [8] 27 . In anul 1926. 1922).n.XX).el este astăzi un instrument necesar de îmbogăţire a graiului.. p. Th. căci ele „completează limba“ (Ibid. autorul îşi schimbă structural concepţia asupra selectării lor în dicţionar. pentru orientarea sa de ansamblu“. la prima echipă. revizia a revenit responsabilului lucrării.G. n. Atitudinea lui Sextil Puşcariu faţă de neologisme este compensată de hotărârea ca lucrarea să înregistreze fără rezervă împrumuturile aparţinând terminologiilor ştiinţifice. p. XII) Astfel spera autorul să determine diferite categorii profesionale (medici.XX). s-a trecut de la început la redactarea propriu-zisă. precum şi mai multe zeci de mii de fişe extrase anterior de Puşcariu. căci el ilustrează o epocă din istoria limbiei“ (Puşcariu 1926: 13).

p. în tendinţa de prezentare exhaustivă a materialului se află principala scădere a dicţionarului. împuţinate pe parcursul muncii de redactare. iar după 1990 redenumită Academia Română. de altfel. se hotărăşte continuarea dicţionarului început sub conducerea lui Sextil Puşcariu. Elaboratu ca proiectu de A.Laurianu si J. noua versiune înregistrează „toate cuvintele de circulaţie generală din limba română “.(Dicţionarul limbii române.C. apoi Academia RSR – până în 1989. XVI (1905). Prefaţă.VI) La mai bine de 40 de ani de la apariţia primului tom al DLR. (DLR. Bucuresci.188.548 şi 553. 1965.Massimu. sunt însoţite de observaţii istorice. Transformările prin care a trecut vechea Academie Română în 1948 devenită Academia RPR.V) încetează de a mai fi exhaustivă. Privitor la lista de cuvinte. În privinţa selectării acestora.Massimu. evitându-se să se facă o difernţiere prea mare între partea publicată şi partea cea nouă“. anul I (1867). în 1965. dar neologismul nu mai constituie o problemă. etnografice. Puşcariu nega existenţa vreunui criteriu pe baza căruia se putea stabili acceptarea ori respingerea neologismelor. între cele două opere lexicografice există nete deosebiri de concepţie. pe care cândva (1906) le combătuse. p. Tomul II I-Z.T.. considerând operaţia de selectare un moment de subiectivă opţiune. Philippide. existenţa şi importanţa lui în limbă fiind unanim acceptate. din vorbirea regională. serie nouă. Noua Typographia a laboratoriloru romani. onomastice sau de istorie literară. p.. cumu si celle de origine induioasa. Glossariu care coprinde vorbele d’in limb’a romana straine prin originea sau form’a loru. 134. prezentate sub formă de studii sintetice independente. “(Seche 1969:48-49). se începe redactarea şi publicarea. sociologice.1871. p.Laurianu si J. din textele vechi..Pascu.T. în noua versiune se aplică un criteriu de selectare ştiinţific: au dreptul să figureze în dicţionar acei termeni ai limbajelor tehnico-ştiinţifice care „au pătruns sau manifestă tendinţa evidentă de a pătrunde în limba literară generală. Faţă de opera lexicografică precedentă. NOTE [1] Archivu pentru filologie şi istorie. a Dicţionarul limbii române. 9 (octombrie 20). Bucureşti.Massimu. „dacă aceştia apar . care cuprind literele A şi B până la bărbat. nu au îndepărtat-o de unul dintre scopurile sale fundamentale – elaborarea dicţionarului academic general. prezentate sincronic şi diacronic. După revizuirea părţii tipărite de Puşcariu de către un colectiv de la Institutul de lingvistică din Bucureşti. Limba comună în dicţionarul nostru. Dictionariulu limbei romane elaboratu ca proiectu de A. apud Seche 1969: 36. în limbajul literar-artistic sau în cel popular“. şi existenţa lor este verificată prin izvoare.Baritiu. p. 9 (octombrie 20). care dau dicţionarului un caracter hibrid. În pofida lipsurilor neologistice. în Arhiva.şi se apropie astfel foarte mult de părerile antecesorului imediat. p. Hasdeu publică între 1886-1893 trei volume. 9 (octombrie 20). dicţionarul academic nu este complet terminat. Al. comparabilă cu cele mai bune dicţionare similare din lume. nr.1876. dicţionarul realizat sub conducerea lui Puşcariu trebuie considerat prin lista sa de cuvinte o operă fundamentală. Bucuresci. DLR. anul (1867). s-a ţinut seamă de progresele înregistrate în acest domeniu în ultima vreme. [5] Din Etymologicum. dar 28 . [4] Dictionariulu limbei romane elaboratu ca proiectu de A. Faptele de lexic. ca în versiunea anterioară.C. s-au adus schimbări în metoda de lucru: . nr. Bucuresci. p.T. tomul VI.. relativ la cuvintele aparţinând terminologiei tehnico-ştiinţifice. „introducerea lor în dicţionar este justificată“.133. din limbajul literaturii artistice. dimpotrivă. p. apud Seche 1966. în mod practic. [3] Archivu pentru filologie şi istorie.191. serie nouă... 1871. cam de acolo de unde lucrarea fusese întreruptă. de la litera M.Laurianu si J. Noua Typographia a laboratoriloru romani. aflat sub conducerea lui Iorgu Iodan.C. iar tehnica lexicografică are principii clare de tratare a lui. apud Seche 1966. 133 [2] Archivu pentru filologie şi istorie.„Cât priveşte tehnica lexicografică. Colaboratori Josef Hodosiu si G. Dicţionarul realizat sub conducerea lui Sextil Puşcariu este apreciat: „mai puţin reprezentativ în privinţa neologismelor. DLR. Pentru a nu se mai amâna elaborarea părţii inexistente. anul (1867).în cel puţin două stiluri diferite ale limbii“. [6] G.191. nr. Noua Typographia a laboratoriloru romani. p. apud Seche 1966.

Maiorescu. Puşcariu. Bucureşti:Editura Universităţii Bucureşti.[7] Îngrijorat de ritmul lent al apariţiei lucrării. N.V-XV. as realistically as possible. Întocmit şi publicat după îndemnul Majestăţii Sale.I De la origini până la 1880. Puşcariu afirmă într-un studiu din 1931. Tom III. Tomul I. (DLR).. Études de linguistique roumaine. (DLR). Elemente de istoria limbii române literare moderne. Gr. seria III.Lexicologie.IX-XLI. Bucureşti: Cultura Naţională. Bucureşti: Editura Minerva. Seche. 29 .Laurianu şi I.L. Mircea. Paula 1974. Dicţionarul Academiei. că „Le néologisme d’origine latine ou néo-latine a produit une véritable „ré-romanistion“ de notre langue. vol. ABSTRACT The aim of this paper is to discuss the theoretical and practical aspects which.“(Puşcariu 1937:410). The selection and presence of the neologisms in the academic dictionary reflected. à la place desquels s’étaient introduits des vocables étrangers. Probleme de normare a limbii române literare moderne (1830-1880). Despre neologisme . partea I A-B. serie nouă. under the supervision of the Romanian Academy.Sfetea. Raport către comisiunea dicţionarului. Puşcariu.1976. Dicţionariulu limbei romane. şi C. p. en l’enrichissant d’un grand nombre d’éléments romans qui ont rempli les vides laissés par l’usure naturelle et la perte des mots traditionnels. Dicţionarul limbii române. din care făceau parte T. Bucureşti: Librăriile Socec & Comp. Bucureşti: Editura Academiei RSR. BIBLIOGRAFIE Diaconescu. forul academic numeşte o comisie. the linguistic reality and proved the importance of the permanent reactualization of such an endeavour. Schiţă de istorie a lexicografiei române. D. Hasdeu. dedicat omagierii lui N. Imprimeria Naţională. *** 1913. Sextil. 1937.C. După însărcinarea dată de Societatea Academică Română. Cap.V. Elaborat ca proiect de A. 1926. 1969. over the years. Sextil. tomul VI. Sturza. II De la 1880 până astăzi. Partea I. determined the assimilation or the refusal of the neologisms in the list of words of the different variants of the general and historic dictionary of the Romanian language.319-438. Introducere. Academia Română. Redactori responsabili: Iorgu Iordan. Bogdan Petriceicu. Quintescu. Regelui Carol I. Prefaţă de Grigore Brâncuş. Cluj – Bucureşti: Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului.Iorga. p. [8] Urmărind cu atenţie statutul neologismului în limba română. care încearcă să schimbe concepţia autorului asupra dicţionarului. Dicţionarul limbii române. p. *** 1965. Bucuresci: Noua Typographia a Laboratoriloru Romani. Massimu. Tocilescu. 1972 . traduit du roumain à l’occasion du soixantième anniversaire de l’auteur. 1966. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. *** 1871. Ion Coteanu. Etymologicum magnum Romaniae. Vol. Memoriile secţiunii literare. obligându-l sa renunţe la includerea neologismelor recente şi la diminuarea numărului citatelor ilustrative.

2008. 1993. 2008: 265-285 şi M. mai precis. rigide (uneori excesiv formalizate) ale semanticii structuraliste. Atenţia explicită acordată interdependenţei dintre lexicografie şi semantică s-a dezvoltat în perioada post-structuralistă. aplicative din strudiile de semantică structurală. 138-142.Mortureux 1997. mai precis. A. am sugerat revenirea la dicţionare prin „lectura” lor mai riguroasă care sa ţină seama de analizele semantice. NiklasSalminen 2003: 94-106) este cel al relaţiei dintre definiţia lexicografică şi definiţia semică (cu exemple atât din LC.terminologic şi semantic este utilă pentru cercetarea diacronică. cât şi din LS).Martin Berthet 1998: 15-21. Definiţia semică îşi propune astfel sa fie mai economică.Martin-Berthet 1998. Mortureux 1997: 76.). pe de altă parte. 1979. 2007: 59-62. Lehmann .Lehmann şi F. „Lectura” definiţiilor lexicografice înseamnă. a definiţiilor lexicografice). P. Niklas-Salminen 2003 ş. fiind însă importantă şi precizarea datelor sintagmatice cu relevanţă semantică. A. în primul rând. precizându-se lacunele şi eliminând redundanţele din definiţiile lexicografice (o selecţie adecvată implică înlăturarea a tot ceea ce reprezintă „balast” în definiţiile lexicografice enciclopedice). actualizarea conştientizată a definiţiei prelocuţionare. În prima parte a prezentării de faţă (I) voi urmări reluarea şi precizarea aspectelor relevante din perspectivă sincronică de care ţine seama semantica atunci când utilizează dicţionarele limbii ca surse obiective (social normate) ale cercetării. F. 2005. 149-152. În acelaşi timp. Bidu-Vrănceanu 199329-62. odată cu dezvoltarea semanticii moderne (A. Justificarea generală care susţine această interdependenţă se bazează pe principiul comun celor două discipline de definire a sensului prin comparare şi diferenţiere.a. care a preconizat necesitatea desprinderii unor beneficii practice. I 1. 2005: 29-38. În partea a doua (II) mă voi opri la câteva aspecte care arată că analiza dicţionarelor dintr-o anumită epocă sub aspecte determinate lexicologic. Definiţiile semice bazate pe ordonarea şi selectarea componentelor din definiţiile lexicografice depăşesc interpretările tehnice. Universitatea din Bucureşti SEMANTICA ŞI LEXICOGRAFIA ÎN ANALIZA LEXICULUI COMUN ŞI A CELUI SPECIALIZAT Interdependenţa dintre lexicografie şi semantică a fost susţinută implicit sau explicit.Angela BIDU-VRĂNCEANU.Alinei 1980.F. M. Se admite că datele din definiţiile lexicografice trebuie selectate şi ordonate dintr-o perspectivă relaţional-diferenţială mai riguroasă . definiţiile semice bazate pe definiţii lexicografice urmăresc extinderea modelului interpretativ şi aplicativ limitat la analize (exhaustive sau nu) deja efectuate. M. mai succintă şi mai relevantă. A. Un aspect care poate fi urmărit cu consecvenţă în lucrările de semantică modernă (A. 2007. 71-99. Bidu-Vrănceanu 1976. principii întrunite în ceea ce am numit „lectura” dicţionarelor (sau. În clasele paradigmatice alcătuite în acest scop se degajă componentele de sens comune şi cele diferenţiatoare. Datele selectate sunt în primul rând paradigmatice. 1987. S. Corbin 1989. Din această perspectivă (pe baza analizelor semantice efectuate) am conturat treptat sugestii de cercetare orientate spre mai buna valorificare a datelor din definiţiile lexicografice ale cuvintelor din lexicul comun (LC) şi din lexicul specializat (LS). Din analizele efectuate se pot desprinde modele care să fie aplicate altor clase de cuvinte. Principiul comun al comparării şi diferenţierii sensurilor este extins de la două cuvinte (aşa cum se procedează în definiţiile lexicografice de tip aristotelic) la clase paradigmatice mai ample (chiar dacă nu complete). 94. voi da câteva exemple care arată că analiza dicţionarelor din secolul al XIX-lea sau din prima parte a secolului XX este utilă pentru studiul constituirii şi modernizării terminologiilor româneşti. Selecţia vizează atât elemente 30 . 21-26. A.Stati 1978.F. adică a unei definiţii a sensului predictibil ce trebuie cunoscut de un vorbitor prin faptul că utilizează o anumită limbă. direct sau indirect de diferiţi cercetători din ultimele patru-cinci decenii.

Trebuie evitate clasările prin derivate (de plidă „măsuţă” care înseamnă „masă” + „mică” la GHERIDON) sau prin neologisme (precum „ambarcaţie”.. ulterior. strict raportate la un anumit referent. Rezultatele obţinute (A. „Lectura” definiţiilor lexicografice este facilitată de descrierile semantice moderne ale unor clase paradgmatice mai cuprinzătoare precum câmpurile lexicale. Variaţia factorilor care influenţează „lectura” depinde de domeniul căruia îi aparţine termenul (A. o importanţă majoră o are tipul de definiţie a termenului specializat în dicţionarele generale. asigurând astfel corecta lor diferenţiere. „se deplasează pe distanţe determinate (mici)”. formulată însă diferit. cât şi date contextuale şi stilistice (sintagmatice) sau chiar extralingvistice care motivează preferinţa pentru un cuvânt faţă de altul. „tipuri de mese”) prin care se asigură o raportare la elemente cunoscute. ci şi favorizarea relaţiilor semantice diferenţiale.semantice (paradigmatice). Dificultăţile sunt sporite de faptul că definiţiile lexicografice se pot referi la aceeaşi componentă distinctivă. Bidu-Vrănceanu 2008: 149-152. Bidu-Vrănceanu 2007: 45-74). mai ales din perspectiva actuală a „democratizării” cunoaşterii sau a „laicizării” ştiinţelor (A. „privitor la “ din definiţia adjectivelor. „Lectura” este în asemenea cazuri mai complicată. „destinaţie decorativă” (pentru GHERIDON. „mărimea“ mijloacelor de transport pe apă” poate utiliza expresii echivalente (uneori neeconomice) precum „tonaj mic”. Descrierea relaţiilor de sens din aceste câmpuri are deci o utilitate aplicativă parţială. DOM. de exemplu semele lexicale de tipul componentelor „care”. În cazul câmpurilor al căror sens este dependent de referent. Reformulările din definiţiile lexicografice urmăresc nu numai înlăturarea „balastului“ enciclopedic. care obligă la reveniri sau ajustări. abstractizate (de tipul „specific” sau „decorativ”) pentru comparare şi diferenţiere priveşte imposibilitatea de a mai asigura identificarea referentului fără asocierea cu alte mijloace de definire (de exemplu o definiţie ostensivă). mai dificilă. De exemplu „intensitatea” denumirilor de fenomene sonore este desemnată prin adjective sinonime în acest caz: „puternic”. 265-285. pentru cuvinte ca BISERICĂ. ordonarea datelor din definiţiile lexicografice trebuie să corecteze mai intâi lipsa de unitate a genului proxim pentru cuvintele din aceeaşi paradigmă lexico-semantică. cât şi cum se preia din definiţiile lexicografice în definiţiile semice. Principiile de „lectură” menţionate pot fi aplicate şi unor termeni din lexicul specializat (LS) care interesează vorbitorii nespecializaţi. Probleme speciale în reformularea componentelor diferenţiatoare din definiţiile lexicografice pun substantivele concrete. Bidu-Vrănceanu 2007: 80-99). care constituie bune modele de „lectură”. eficiente în „învăţarea lexicală”. „lectura” definiţiilor lexicografice este utilă numai pentru sistematizarea clasării sensurilor (de exemplu „tipuri de locuinţe”. Reformularea abstractizată a elementelor de sens diferenţiatoare este un auxiliar parţial. având şi un grad mai mare de variabilitate. Indicaţiile exemplificate (sau altele de acelaşi tip) pot fi omologate în definiţia semică (şi. Bidu-Vrănceanu 2005: 34). v. în cea lexicografică) cu dificultăţi variabile. Se poate atinge acest obiectiv prin formulări cu un anumit grad de generalitate. „tare”. De exemplu. cum ar fi „materiale (de construcţie) specifice” (pentru BUNGALOV sau IGLU) . importantă pentru distincţii între clase şi subclase ale „mijloacelor de transport pe apă”).A. care ascunde diferenţa „mic”. Acestea pot fi strict ştiinţifice (sau terminografice. CATEDRALĂ. 299-313) arată că pentru unele câmpuri (numele de rudenie. o componentă precum „specific” fiind un avertisment care se cere precizat pentru vorbitorul care nu cunoaşte sensul unui cuvânt. care se opune astfel altor „destinaţii” ale altor tipuri de „mese “. „uşor (uşoară)”. a cuvintelor-axiomă (de pildă „galben“ în definiţia lui GĂLBUI) ş. Ordonarea diferenţelor specifice din definiţiile lexicografice este o operaţie complexă.a. În afara unui număr redus de elemente preluate ca atare. Se pune întrebarea ce. clasările prin „clădire”/„biserică”/ „catedrală” pot fi formulate unitar prin „lăcaş de cult”. de gradul de interes pe care îl prezintă pentru vorbitorii obişnuiţi şi de competenţele lor de diferite tipuri. 285-299. adică preluate din dicţionarele 31 . Deficienţa formulărilor generalizante. „mare”. numele de culori) toate datele definiţiilor lexicografice pot fi transpuse în definiţii semice sistematizatoare. Nu în ultimul rând.

Analiza sintagmatică a termenilor specializaţi (LS) este mai importantă pentru că circumscrie precis sensul când se indică colocaţiile sau sintagmele fixe sau relativ fixe (condiţie mai puţin satisfăcută de dicţionarele generale). pentru DEPRESIUNE. DEXI dă şase sensuri specializate în domenii diferite: (geomorf) cu sensul „formă de relief. Unele sunt „mascate”. exprimarea sintagmatică predomină ca manieră de desemnare a termenilor. care să asigure accesul. în acest caz existând diferenţe între lexicul comun şi cel specializat.) se adaugă componente descriptive accesibile („lichid”. „afecţiune”.): când se face clasificarea sensului în termeni specializaţi (de exemplu „aldehidă”. înaintea definiţiilor de sens. „colorant” sau „se foloseşte în. „maladie”.. fie şi parţial. definiţiile ştiinţifice pot fi greu decodabile..) „un anumit unghi de măsurare. precum „exploziv”. substantivele manifestând un grad de independenţă mai mare faţă de context. Pentru română s-au constatat incoerenţe şi mai ales lacune în DEX.”. S-au arătat deficienţe în distribuirea mărcilor diastratice în dicţionarele mai multor limbi. Bidu-Vrănceanu 2007: 89-92. O decodare parţială. informaţiile contextuale din definiţiile lexicografice pot fi mai mult sau mai puţin vizibile. Corbin 1989. Pentru terminologiile caracterizate prin coduri închise (chimia. fiind inserate printre alte elemente care definesc sensul. Un avantaj pentru „lectura” adecvată îl prezintă restricţiile contextuale indicate explicit înaintea definiţiei sensului. ceea ce presupune o serie de restricţii contextuale (A.”. la „nodul dur” al sensului specializat. Componentele diferenţiatoare (formulate mai mult sau mai puţin accesibil) pot avea caracter descriptiv sau pot privi gravitatea bolii (ultimele informaţii fiind în general relevante pentru vorbitorii obişnuiţi). spre deosebire de adjective şi verbe care au o dependenţă contextuală mai complexă (A. Pentru cuvintele din lexicul comun. A. „material plastic”) sau funcţionale (privind utilizarea). cea a marketingului). Bidu-Vrănceanu 2007: 56-59. utilă pentru adecvarea comunicării în „literar”/„non-literar” şi „literar uzual”/„literar non-uzual” (ultima valoare privind lexicul specializat şi putând fi asociată cu o marcă de domeniu). dar şi prin „sindrom” sau „simptom” sau chiar prin elemente cu sens mai general.) „presiune mai 32 . mărcile sunt bine distribuite. iar dicţionarele ar trebui să reflecte măcar parţial aceste situaţii. (geod. date între paranteze. O echilibrare între componentele ştiinţifice şi cele accesibile se constată şi în definiţiile lexicografice ale termenilor chimici (A. în DEXI. contextele devin relevante la nivelul textelor. În aceste cazuri sau pentru anumite terminologii (de exemplu cea politică). 152).A.. Criteriile după care se disting mărcile diastratice sunt diverse. BiduVrănceanu 2007: 84-89. ci indică preliminar condiţiile extralingvistice şi lingvistice ale unei comunicări corecte (privind atât aspectele paradigmatice. Pentru anumite terminologii.).specializate) sau preştiinţifice (mixte) sau uzuale (A. Bidu-Vrănceanu 1997). Selectarea atentă a unor asemenea informaţii este foarte utilă pentru o comunicare adecvată. chiar pentru domenii în formare (de pildă pentru marketing). „călătorie lungă pe mări şi oceane”. Bidu-Vrănceanu 1993: 25-31). Un aspect special al analizei sintagmatice a sensurilor pornind de la indicaţiile lexicografice este cel al mărcilor diastratice ( sau stilistice). Importanţa mărcilor de domeniu este cu atât mai mare cu cât termenul are sensuri specializate în mai multe domenii. chiar eterogene (P. ”polizaharidă” ş. este condiţionată de o compensare între felul în care se face clasarea şi diferenţierea sensului specializat. Interesul pentru informaţiile contextuale din definiţiile lexicografice variază în funcţie de partea de vorbire. de exemplu la PERIPLU. precum „astupare”. clasarea se poate face prin elemente relativ accesibile („boală”. (meteor. de pildă la A DEZAMORSA care are sensuri diferite când dă indicaţia (despre bombe) faţă de (despre conflicte). Bidu-Vrănceanu 2005: 38-42.a. Mărcile de domeniu asigură nu numai decodarea definiţiei. De exemplu. Pentru termenii medicali. ca restricţii de uz contextual. de exemplu v. „deformare”). S-ar putea face o sistematizare a lor. cât şi pe cele sintagmatice). pentru că nu dispun de o delimitare specială. I 2 O selecţie importantă în „lectura” definiţiilor lexicografice priveşte datele sintagmatice. 89-92.a.. mai ales pentru cele interdisciplinare sau în formare (de pildă. 62-71).” ş.

Mărcile diastratice înregistrate în toate dicţionarele din secolul al XIX-lea susţin existenţa anumitor domenii în acea epocă: agric(ultură). Astfel. Similar se prezintă şi mărcile de subdomeniu din medicină). Observaţia este susţinută de date extralingvistice privind dezvoltarea relaţiilor economice şi. ceea ce se reflectă în absenţa acestei mărci în dicţionarele din secolul al XIX-lea. ret(orică). zicere. tristeţe patologică”.14. astron(omie). în toate dicţionarele din secolul al XIX-lea apare marca comerc(iu) sau comerţ şi numai în unele dintre ele (Poenar 1840 şi Costinescu 1870) e înregistrată marca fina(anţe). adică unitate lexicală specializată. aceste dicţionare dau o marcă generală care indică apartenenţa la LS. în condiţiile în care rămâne redusă şi puterea de cumpărare a populaţiei” . „semasiologie indoeuropeană”. gram(atică).5 cu diferenţieri de subsubdomenii „semasiologie comparativă (a idiomurilor)”. de exemplu trimiţând la un text relevant din 1887 (Şăineanu). opusă lui vorbă. mat(ematică). filoz(ofie). Şăineanu desemnează ramuri lingvistice care presupun abstractizări şi interpretări de sinteză fundamentale în orientările actuale ale domeniului: „linguistica generală” şi 33 . În acest caz. semasiologia fiind precis încadrată şi subordonată în această ştiinţă. cu alte contexte specifice şi (econ. unele ca terap(eutică).5). p. delimitări care denotă anticiparea semanticii contrastive dezvoltată mult mai târziu).mică. cu precizări şi sintagme explicative. în schimb.. mus(ică). care precede în dicţionarele din secolul al XIX lea şi din prima jumătate a secolului XX termeni lingvistici variaţi. de aprecierea nivelului de existenţă pe plan internaţional. Denumirea lingvistică (înregistrată numai izolat în unele dicţionare sub alte variante formale (limbistică. chir(urgie). Astfel se constată că pentru anumite ramuri ştiinţifice. ca de exemplu: aritm (etică). În acest text găsim denumiri actuale ale unor subdomenii lingvistice (nu numai semasiologie. chim(ie). miner(alogie). astrol(ogie). p. Mă voi opri la două aspecte privind formarea şi modernizarea terminologiilor româneşti în secolul al XIX-lea: un aspect priveşte importanţa mărcilor diastratice din dicţionarele acestei perioade pentru determinarea domeniilor şi subdomeniilor ştiinţifice existente (II1). mărfurile se vând greu şi la preţuri scăzute. Protopopescu-Popescu 1860. pict(ură). geom(etrie). voi mai avea în vedere posibilitatea de a aprecia stadiul evoluţiei ştiinţifice pe baza comparării definiţiilor lexicografice date câtorva termeni din dicţionare apărute în momente diferite (II 2). în schimb.. marca trigon(ometrie) apare numai în dicţionarele de după 1860. p.) „pierdere a energiei fizice şi morale”.) „stare mentală.a. mai ales. „ştiinţa limbii” (p. în nici unul dintre dicţionarele secolului al XIX-lea nu se înregistrează marca ec(onomic). dar şi foneticii. Mai mult chiar. bot(anică). sintaxei. alg(ebră). păstrate până azi: „ştiinţele filologice”. Un argument care susţine existenţa altor subdomenii. Costinescu 1870) delimitează mărci diastratice pentru anumite domenii ale LS. II 1 S-a constatat că dicţionarele cercetate (Poenar 1840. (psih. cu diverse contexte specifice: depresiune difuză. med(icină). Negulici 1848. ş. fiz(ică). II În cele ce urmează voi arăta utilitatea analizei dicţionarelor pentru studiul terminologiilor (LS) din perspectivă diacronică. Relaţia dintre mărcile diastratice de subdomeniu şi domeniu poate fi relevantă pentru evoluţia LS l şi din altă perspectivă.” în contextul specific depresiune barometrică.) „fază a ciclului economic care urmează după o perioadă de criză economică în care producţia se menţine la nivel scăzut. Rezultă că ştiinţele economice ca sumă a mai multor subdomenii s-au dezvoltat mai târziu. scade valoarea acţiunilor. dicţionarele analizate dau numai mărci de subdomeniu. Într-o situaţie similară este marca gram(atică). Se constată existenţa unor subdomenii (puse în relaţie sau nu cu domeniul superordonat). pat(ologies) sau fiziol(ogie) apărând numai în dicţionarele din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. linguistică) este bine reprezentată în textul lui Şăineanu. anat(omie). precis delimitate este faptul că Enciclopedia lui Diaconoviciu (1898-1902) consemnează subdomeniul semasiologie. Stamati 1850. (med. privind existenţa domeniului şi a subdomeniului nu se poate limita la analiza mărcilor diastratice din dicţionare.14. teol(ogie). aparţinând morfologiei. mai mult chiar. semanticii. notată t şi explicitată termin (termen). vocabularului.

anatomie patologică şi altele ( Costinescu 1870).) de a restabili şi de a tămădui maladiile” (Negulici 1848). n. arte theatrale. de exemplu: „arta (subl. Aceeaşi relaţie e stabilită de Protopopescu şi Popescu 1862: „(arta) este applicaţia ştiinţi câştigată de omu şi a puteri de care dispune la realisaţia vreunui lucru” („ştiinţă” având aici sensul curent în epocă de „cunoştinţă”. unele păstrate până azi.. Echivalenţa mărcii diastratice din dicţionare (gramatică) cu (lingvistică) nu poate fi interpretată decât parţial ca o specializare şi modernizare insuficiente. anatomie descriptivă (Antonescu 1860) sau anatomie hirurgicală. mai rezultă din această analiză importanţa relaţiei dintre dicţionare-texte ca principiu de analiză modernă a terminolgiilor. din punct de vedere conceptual şi lexicografic definirea termenului MEDICINĂ se face prin „artă” şi nu prin „ştiinţă”. de exemplu medicină dulce. II 2 Pentru a arăta evoluţia domeniilor aşa cum apare în dicţionare vom compara definiţiile date de dicţionare pentru termenul MEDICINĂ. cu precizările privind evoluţia extralingvistică şi lingvistică implicate. în curs de formare). Gradul superior de dezvoltare a domeniului este reflectat de definiţiile din dicţionarele din a doua jumătate a secolului al XIX lea care înregistrează subdomenii ale medicinei: „hygienă. medicină legală. La modul general. în care se indică şi relaţiile ierarhice. definiţiile lexicografice din secolul al XIX-lea sunt uzuale. La Laurian şi Massim apar însă şi specializări indicate sintagmatic: arte mecanice. pentru care se propune clasarea prin „sciinţă”. Din perspectivă diacronică. medicină veterinară (Costinescu 187O. ceea ce indică şi o evoluţie lexico-semantică. informaţii de asemenea utile din perspectivă diacronică. referinţele lui bibliografice internaţionale arată că lingvistica este delimitată şi destul de specializată prin subdomeniile ei la sfârşitul secolului al XIX-lea. Analiza textului lui Şăineanu (şi a altor texte ale lui). dar că paralel se impun sintagme cu sensuri specializate. „Scientia este cotra arte ca teoria cotra problema”). Această „luptă” între sensuri cu tendinţa impunerii numai a unui sens specializat se constată şi în definiţiile din dicţionarele din prima jumătate a secolului XX: în Candrea-Adamescu 1926. Laurian şi Massim 1871-1876 reiau definiţia privind caracterul aplicativ al ARTEI în opoziţie cu ŞTIINŢA (“scientia practica. sensul aplicativ al lui ARTĂ nu a dispărut. pathologie. Considerăm că pentru domeniile şi subdomeniile indicate de dicţionarele din secolul al XIX-lea prin mărci diastratice dispunem de terminologii mai mult sau mai puţin proprii. chiar dacă diferenţiate parţial ca evoluţie şi caracteristici.. pe de o parte şi arte formose (sintagmă calchiată din franceză. Laurian şi Massim). sensul specializat păstrat până azi ocupă primul loc „exprimare prin cuvinte. ceea ce indică caracterul practic al acestui domeniu în prima jumătate a secolului al XIXlea. anatomie animală. echivalent cu „meşteşug” (Poenar 1848. În definiţiile din dicţionarele de la sfârşitul secolului al XIX lea rezultă o specializare superioară prin indicarea de subsubdomenii. ARTĂ este definit de unele dintre dicţionarele din secolul al XIX-lea ca „metod de a face bine un lucru. medicină expectantă (Costinescu 1870). iar analiza acestui aspect poate fi relevantă. de exemplu pentru anatomie: anatomie generală. medicină agissantă. aplicarea acestui principiu arată posibilitatea unor decalaje între textele ştiinţifice şi dicţionare (deficienţă constatată şi în perioada actuală în tratarea din dicţionare a terminologiilor noi. Antonescu 1862.16). Definirea prin „artă” sau „sciinţă” şi a altor denumiri de domenii ne obligă la analiza definiţiilor lor. chirurgie“ (Antonescu 1860) sau „medicină climinică. therapeutică. înregistrată şi de Poenar 1840) şi arte musicale.„linguistica filosofică” (p. arte militare. specializate. Se remarcă în unele dintre definiţiile analizate că. simple. după oarekare reguli“ (Negulici 1848). lucrarea cu scientia” . indicat şi de textele româneşti din epocă. aplicat până acum numai din perspectivă sincronică. succinte. Se mai poate menţiona că unele dicţionare din secolul al XIX-lea (Negulici 1848) dau nu numai mărci de domenii. colori. arte technice. ci şi o prezentare explicită a lor. Rezultă că la sfârşitul secolului al XIX-lea. sunete etc a stărilor sufleteşti 34 . Costinescu 1870). Unele denumiri de subdomenii nu mai sunt actuale.

”La sémantique et ses applications à la lexicographie”. Manuale di Semantica descrittiva. Bidu-Vrănceanu. 1840. Bucureşti: Editura Humanitas. vol. Niklas-Salminen.Protopopescu şi V. Şăineanu. Introduction à la lexicologie. Ein internationale Handbuch zur Lexikographie.55-67. La lexicologie entre langue et discours. Analiza evoluţiei sensurilor lui ARTĂ înregistrată de diferite dicţionare confirmă tendinţa de specializare în primul rând prin distincţia dintre teorie şi practică (tendinţă constatată şi la alţi termeni) şi apoi printr-o specializare profesională mai limitată. F. Stamati 1851 – Pah. Lexicul specializat în mişcare.Aaron. Bucureşti: Tipografia Academiei Române. dicţionarele interesează mai ales sub aspectul social-normativ privind impunerea unor sensuri corecte. Sorin (1979). Bidu-Vrănceanu. Systématique des noms de couleurs. 35 . New York. în Worterbucher/Dictionaries/Dictionnaires. Stati. 1848. 3. Protopoescu-Popescu 1862 – E. cuvinte.Bucuresci.II. 1870. „Mărcile stilistice (diastratice) în DEX“. Bidu-Vrănceanu. Lectura dicţionarelor. adecvate (din LC sau din LS).Popescu. Angela (1976).M. Bucureşti: Editura Metropol. 1862. 1862. Vacabularului romanu de toate vorbele străbune repriimite pînă acum în limba română şi de toate quelle que suntu a se mai priimi d’acum înainte şi mai alesu în sciinţe. Studies in honour of Mario Alinei. DICŢIONARE Poenar 1840 . 1851. Bucuresci: Imprimeria nationale a lui Stephan Rassidescu. vol. Stati.Poyenar. Negulici 1848 – I. Angela (1997). a emoţiunilor estetice” (ilustrat prin sintagma operă de artă). Lehmann. Sorin (1978). sunete. 1999. (mai ales pentru dicţionarele din secolul al XIX-lea care nu sunt legate de activitatea Academiei Române) acest rol nu poate fi atribuit.Essais d’analyse componentielle appliquée aux langues romanes.Vocabularu romano-francsu dupe Dictinarului Academiei francese. Antonescu 1862 – G. Rodopi.Antonescu. Bidu-Vrănceanu. Corbin. Paris: Dunod.T. Paris: Ed. Din perspectivă diacronică însă. Bidu-Vrănceanu. „Les marques stylistiques /diastratiques dans le dictionnaire monolingue“. Angela (1987).Lexicul. Studii istorice despre transiţiunea sensurilor. Nou dictionaru portativu de toate zicerile radicale şi străine neintroduse şi introduse în limbă cuprinzîndu şi termeni ştiinţifici şi literari. ediţie îngrijită de Livia Vasiluţă. Costinescu 187O .II . Angela (1993). în Limbă şi literatură.Hill. Editura Universităţii din Bucureşti. având însă un caracter mult mai detaliat: „măiestria de a produce. Aino (2003). Editura Universităţii din Bucureşti. Sémantique et morphologie. Timişoara: Editura de Vest. Limba română contemporană . Alice şi Martin-Berthet. p.Negulici. Françoise (1998). Pierre (1989). Aplicarea sincronică sau diacronică arată şi diferenţe importante privind obiectivele urmărite şi rezultatele obţinute.Theoretical and Applied Semantics. Dictionar rumân. compararea lor aduce astfel date importante pentru studiul evoluţiei terminologiilor româneşti (alături de alte aspecte posibile ale interesului pentru aceste dicţionare). Amsterdam: Ed. Bucarest. Editions Jean Favard.Stamati. Încercare asupra semasiologiei limbei române. 2737. REFERINTE BIBLIOGRAFICE Bidu – Vrănceanu. culori. Angela (2007). Concluziile rezultate din analiza câtorva aspecte ale interdependenţei dintre lexicografie şi semantică sau terminologie demonstrează utilitatea acestei abordări. în Angela Bidu-Vrănceanu şi Narcisa Forăscu. Marie France (1997). ceva ce naşte în privitori şi ascultători emoţiune estetică”. Din perspectivă sincronică.P. Bucureşti: Editura Academiei. La sémantiques des adjectifs . Walter de Gruyter. Napoli: Liguor editori. interesul pentru aceste dicţionare este justificat de interpretarea ca texte-martor pentru o anumită epocă şi pentru anumite probleme ale evoluţiei lexicale. Mortureux. Berlin. Iaşi.D. În DLR (ediţia veche) apare acelaşi tip de definiţie. La lexicologie. Bidu-Vrănceanu. Dicsionăraşu românescu de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles. mişcări ceva frumos. Angela (2005). G. Paris: Armand Colin. linii. în Aspects of language. Bucuresci. Câmpuri lexicale în limba română. Bucureşti. Vocabulaire Français -Valaque.superioare.Sedes. Lazăr (1887). Angela (2008). a înfăţişa prin mijloace plastice.

Candrea-Adamescu 1926 – Candrea. 1940. şi Adamescu Gh. DEXI – Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române. II. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. I. of corpus and of meaning definitions is observed. III. Coteanu şi Lucreţia Mareş 1997. 36 . şt. coord. Bucureşti DLR – Dicţionarul limbii române. semantics and terminology. Eugenia Dima 2007. From the synchronic point of view. the perspective which is adopted is the descriptivenormative one. 1926-1931. I. Bucureşti: Noua tipografie a laboratorilor români.I. 1913. Tom I 1971(1873). the evolution of domains. and from the diachronic point of view. Differences between the set goals and the achieved outcomes are established in accordance with the synchronic or diachronic perspective. Bucureşti: Librăriile Socec şi Sfetea DEX – Dicţionar explicativ al limbii române. Ed.Laurian şi Massim 1871/1876 – Dicţionarul limbei române. După însărcinarea dată de Societatea Academică Română. 1934. tom II 1876. ediţia a 2-a. Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi. with interesting results for the role of such an analysis in identifying the Romanian terminologies in a certain period. coord.Arc Gunivas ABSTRACT This paper analyses several aspects of the interdependence among lexicography. vol.

prezentând o serie de caracteristici care pot îngreuna accesul străinilor la aceste instrumente de studiu: abundenţa exemplelor literare sau paremiologice româneşti. 2004) tratează sinonimia şi antonimia simultan. pe care vom încerca să-l prezentăm în continuare. 1997. Grand dictionnaire des synonymes et contraires. vechi total1. plecând de la o clasă sinonimică [2]. Or. aşa încât nu vom insista asupra acestui aspect. Pe parcurs am mai eliminat. şi subst. relevarea opoziţiilor antonimice în descrierea sensurilor are în dicţionarele explicative un caracter sporadic şi incomplet[1]. 2007. 2002 . Structurarea intrărilor din lucrarea noastră a fost determinată de caracteristicile claselor antonimice. vol. aşa cum observa R. relativ1. 1994) şi Dicţionarul esenţial inclus în Dicţionarul poliglot (Teora. respectiv 5200 de perechi antonimice la Vinţeler. sens poetic. 1996. Pe de altă parte. puse în evidenţă de structuralismul lingvistic. număr mare de intrări (2000 la Bucă şi Vinţeler. De altfel. 1990) sunt concepute pentru vorbitori nativi. cât şi românii care studiază limbi străine sau traducătorii în şi din limba română au nevoie.. alb adj. util din punct de vedere pedagogic pentru delimitarea unui număr minim de cuvinte necesare învăţării limbii române de către străini. 1997.2. spaniolă (Demiurg. Dicţionar de antonime al limbii române. 2001). Henri Bertaud du Chazaud: Dictionnaire des synonymes et des contraires. ş. Pentru selectarea intrărilor am optat pentru confruntarea a două lucrări concepute ca instrumente de învăţare a românei sau ca instrumente de traducere: Vocabularul minimal al limbii române curente cu indicaţii gramaticale complete tradus în germană. Sîrbu.vol. Universitatea din Craiova Diana Viorela IONESCU.Gabriela BIRIŞ. Le Robert. a. 1998. m. adj. de cunoaşterea perechilor antonimice frecvent folosite în limba proprie sau în cea pe care tocmai şi-o însuşesc.. multe dintre cele mai noi lucrări lexicografice de profil din literatura de specialitate internaţională (The Oxford Dictionary of Synonyms and Antonyms. criteriul principal al alegerii fiind cel al uzului curent. Corelaţia dintre sinonime şi antonime a făcut obiectul multor studii româneşti [3]. Cluj-Napoca Elisabeta ŞOŞA. Am optat pentru un dicţionar de antonime destinat străinilor. Ceea ce propunem cu acest dicţionar este o abordare sincronică a antonimelor paradigmatice (lexicale şi gramaticale) [4]. 1996. Universitatea din Craiova PENTRU UN DICŢIONAR DE ANTONIME ŞI CORELATIVE Comunicarea noastră porneşte de la proiectul unui dicţionar de antonime şi corelative ce urmează a fi publicat sub egida Institutului Limbii Române ca Limbă Europeană din ClujNapoca. franceză. ≠ particular 37 . care se constituie printr-un dublu proces de selecţie: pornind de la polisemie şi urmărind antonimele fiecărui sens în parte. atât străinii care învaţă româna. Eliminarea cuvintelor s-a făcut din următoarele motive: 1. 2002) care depăşesc mult numărul cuvintelor din vocabularul minimal al românei. 1974. tocmai datorită complexelor relaţii semantice constituite în lexicul unei limbi. cu omonimii gramaticale cu tot (de ex. şi prin raportare la sinonimele fiecărui sens. italiană. majoritatea dicţionarelor de antonime disponibile pentru limba română (Bucă şi Vinţeler: Dicţionar de antonime. Ambele operează cu conceptul de vocabular minimal sau vocabular esenţial. Au rezultat aproape 1500 de cuvinte. 1996.). Larousse. iar acum avem proximativ 650 de intrări. II: H-Z. şi adv. figurat: desăvârşi ≠ lichida da ≠ a întoarce da ≠ a lăsa tânăr ≠ înaintat. Universitatea „Babeş-Bolyai”. I: A-G. 1999. cu siguranţă. Ne-au interesat numai acele cuvinte aflate în uz în româna citadină [5]. Vinţeler: Dicţionar de antonime.2 aj. deoarece.

alteori din listă lipseşte unul dintre termenii extremi (cuvântul nu face parte din vocabularul minimal. retras • 9. ger.]~ . ceva [vehicul.. oribil. ordonate alfabetic în caseta de bază şi în ordinea crescândă a gradaţiei în redactarea propriu-zisă (răcoare.). mincinos. mai puţin puse în evidenţă de dicţionarele existente: în acest caz. -tă f. plural la substantive. – sinonime – dacă există – pentru cuvintele aflate în antonimie. ieşit din uz: - trezi ≠ pieri lat ≠ ascuţit . învăţăminte etc. aparat de zbor. ger). adunat • 2.] ~ ). de exemplu: adevărat ≠ artificial. întunecat. slab (despre calităţile profesionale ale cuiva).. în ordine alfabetică. ca uriaş ≠ mic. urât.). -ţi. prost. fals (despre persoane. ipoteze. româna nu dispune de un termen corespunzător sau. E adevărat că nu întotdeauna se poate găsi o formulă acceptabilă pentru toate situaţiile de acest fel. cu traducerea ei în engleză. rezultate etc. şi antonime asimetrice. idei etc. strâns). – definiţia cuvântului-titlu. dar a fost preferată şi din cauza dificultăţii de a stabili ierarhii ale antonimelor în toate situaţiile. cu adevărat. inutil (cu referire la lucruri. neplăcut. stricat (despre alimente)). armată etc. sfaturi. refuzat • 7. până se ajunge la punctul maxim de pe scara de gradaţie (cald -geros). respectiv cu frumos. – flexiunea (după ultimele norme din DOOM2) (gen şi număr la adjective. de exemplu: cineva [sportiv. – cu traducerea lor în engleză. fals. respins • 8. au format câte o pereche antonimică cu cuvântul dat. în redactare. inventat. prost (despre vreme. m. frumos ≠ cumplit. Am dorit ca structura fiecărui articol de dicţionar să cuprindă elemente informative care să-l ajute pe un străin să poată înţelege şi folosi corect cuvintele date. oribil etc. un fel de hiperlexem. Uneori gradaţia este asimetrică. închis. prefăcut sau frumos ≠ cumplit. frig. din motive tipografice: . pl. dacă acesta 38 . Am introdus.domn ≠ duduie (sensul lui domn ca „nobil feudal” a fost eliminat) . ceea ce uşurează consultarea dicţionarului .). fiecare sens având un alt antonim (de ex. în cazul citat.. Procedând aşa. primit • 6. închipuit. – la verbe s-a indicat întotdeauna subiectul acţiunii (cineva ~ . documente.deştept ≠ adormit 3. cu precizarea acestuia în paranteză dreaptă de fiecare dată când nu este vorba despre persoane. -te) ≠ 1. ceva ~ ). – traducerea în engleză a perechii de antonime. răcoare. greşit (despre teorii. bun ≠ crud (despre persoane şi despre alimente sau fructe). intrarea este reprezentată cel mai frecvent de unul dintre termenii extremi – care intră în opoziţie cu termeni medii. luat • 5. antonime care apoi. rău (despre fiinţe sau despre vreme).2. cerut • 4. (în care unui superlativ i se opune un pozitiv). mecanisme) . de exemplu: despre obiecte / oameni / fiinţe / plante / acţiuni etc. neadevărat. în care antonimele sunt prezentate alfabetic. studenţi). Utilizarea casetelor oferă posibilitatea de a trata împreună şi antonimele gradabile.deci un motiv practic . defect (despre aparate. neplăcut (despre veşti) . căpătat • 3. ireal. iar la verb formele flexionare date în DOOM2). produse sau despre dotarea intelectuală a cuiva). de asemenea. falsificat. incapabil (despre posibilităţi intelectuale la elevi. am putut introduce în listă şi antonimele gradabile de forma cald ≠ frig.participiile care nu aduc nimic nou faţă de verbele de la care provin: Exemplu: DA/T (aj. Intenţia noastră a fost de a nu lărgi prea mult lista de cuvinte şi de a insista pe polisemia cuvintelor. Acestea sunt: – indicarea antonimelor existente pentru un anumit cuvânt. redactarea este făcută sub formă de casete. persoană juridică etc. – domeniul de referinţă. greşit. Pentru o mai bună perspectivă a structurii semantice a fiecărui cuvânt. sens arhaic. bijuterii sau despre teorii.

înălţime. excepţional . rege ≠ regină. seară (8) punctele cardinale: est ≠ vest orient ≠ occident răsărit ≠ apus oriental ≠ occidental sud ≠ nord 39 .). nume etnice.şi mizerabil. intrări care au ca antonim un superlativ (antonime asimetrice) a) superlativ vs pozitiv : b) pozitiv vs superlativ : enorm. gură ≠ fund (2) opoziţii pe verticală a) dimensiuni: adânc (adj. dar au fost eliminate majoritatea perechilor formate cu sufixe moţionale (care în română nu au un sistem bine organizat) .nume de profesii. picior faţă ≠ ceafă.despre oameni.suprafaţă fund ≠ culme.) ≠ înalt b) univers: cer ≠ pământ c) forme de relief: adânc (subst. prin atracţie antonimică. a căror prezenţă ar fi extrem de utilă într-un dicţionar destinat străinilor. munte. bunică ≠ nepot. a.) ≠ mic enorm (adv. spate frunte ≠ coadă. englez ≠ englezoaică. (de tipul elev ≠ elevă. grade de rudenie ş. azi ≠ alaltăieri. român ≠ româncă. culme. spate. fiică (5) superlative care nu au ca antonim tot un superlativ şi invers. evreu ≠ evreică. cuvintele formate cu prefixe specifice (util – inutil). lui uriaş nu îi corespunde nimic în lista noastră. mâine. poimâine dimineaţă / dimineaţa ≠ amiază. fiu ≠ fiică. înalt. ieri.) ≠ deloc. scriitor ≠ scriitoare etc. despre rezultate în activitate . nepoată părinte ≠ fiu. deal. vârf mare (subs. tânăr bătrână ≠ tânără bunic. oribil (6) generice din domeniul regnului animal şi mineral: om ≠ animal fiinţă ≠ lucru. cumnat ≠ cumnată. domnişoară b) oameni: frate ≠ soră soţ ≠ nevastă.) ≠ munte vale ≠ creastă. soţie tată ≠ mamă unchi ≠ mătuşă (4) opoziţii de vârstă şi de generaţie: bătrân ≠ copil. nu corespunde din punct de vedere stilistic (de ex.există. dos. noapte / noaptea.) ≠ culme. seară / seara zori ≠ noapte. obiect (7) opoziţii temporale: astăzi. odată. uriaş (adj. puţin excepţional ≠ prost blând ≠ cumplit frumos ≠ cumplit. dar la care ar trebui discutat statutul de antonime pentru un vorbitor nativ de limba română: (1) părţi ale corpului uman cap ≠ coadă. odinioară. de asemenea. văr ≠ verişoară. Am introdus. şes d) clădiri: bază ≠ vârf e) părţi ale plantei: rădăcină ≠ vârf soare ≠ lună (3) opoziţii de sex a) animale: berbec ≠ oaie bou ≠ vacă cocoş ≠ găină băiat ≠ fată bărbat ≠ femeie domn ≠ doamnă. Redăm mai jos o listă de cuvinte-problemă. doctor ≠ doctoriţă. de aceea ne-am oprit la mic).

antonimele clasice de tipul bine ≠ rău. începând cu nivelul cel mai de jos vale şi terminând cu … vârf. caseta verbului A (SE) CĂSĂTORI ≠ A (SE) DESPĂRŢI. am eliminat cuvintele din Dicţionarul minimal formate cu sufixe moţionale. posibil ≠ imposibil etc. a (se) mărita (pentru femei) join in marriage.precizăm. subsol primăvară / primăvara ≠ toamnă / toamna pivniţă ≠ pod podea ≠ plafon. imperf. am dat serii de cuvinte care se află pe o axă verticală. culme. ordinea este alfabetică în casetă.. dezaprobare. noră). aproape ≠ departe.3 (se) despărţea. ceva ≠ nimic. (13) forme pronominale: acelaşi (adj.) ≠ alt. faţă ≠ ceafă. divorce 40 . 3. Pentru că am indicat şi flexiunea. cuvântul absolut are două intrări: absolut1 ≠ relativ1 adj. orizontală sau pe o axă de simetrie: la forme de relief. prez. l-am păstrat pe domn ≠ doamnă. deşi este în Dicţionarul minimal. 6 să (se) despartă) DIVORŢA (a ~) (vb I. socru. prez. la fel alb1 ≠ negru1 adj. emigra ≠ imigra.). prez. la plante (rădăcină ≠ vârf). imperf. spate. cineva ≠ nimeni etc. prinde ≠ desprinde. 6 divorţează) • a (se) despărţi • a divorţa „a desface o căsătorie / cause people to come apart” Sin: a divorţa. 6 (mă/se) căsătoresc. . păstrându-le doar pe acelea la care opoziţia de sex se exprimă heterolex: frate ≠ soră. 6 să (se) căsătorească) ≠ (cineva ~ / sb ~ ) • a (se) căsători „a (se) uni prin căsătorie / join in marriage” Sin: a (se) însura (pentru bărbaţi). încălţa ≠ descălţa. a veni ≠ a pleca nu au ridicat probleme./ in-/ im. părinte ≠ fiu. prez.1.: acceptabil ≠ inacceptabil. avantaj ≠ dezavantaj. pentru exprimarea opoziţiei de sex (român ≠ româncă. neadevărat. i. unchi ≠ mătuşă. fiind un apelativ. n. podea ≠ tavan. grec ≠ grecoaică. Fiindcă apare opoziţia tânăr ≠ bătrân. conj. clădiri sau lucruri (faţă ≠ dos. adjectiv şi substantiv. dar în redactare este indicată creşterea de altitudine). tavan (11) grade de rudenie: socru. legal ≠ ilegal. naş ≠ fin etc. acelaşi (pron. dar şi scriitor ≠ scriitoare. pron. spre exemplificare. la om (cap ≠ picioare. aproba. la structura casei (parter ≠ subsol. iluzie ≠ deziluzie. fără pl. la om. bunică ≠ nepot. numerotând aceste intrări (de exemplu. îngropa ≠ dezgropa etc.) ≠ altul. 6 (mă/se) despart. 3. încărca ≠ descărca. a. munte .. celălalt. mobil ≠ imobil.(9) anotimpurile: iarnă / iarna ≠ vară / vara (10) părţi ale casei: parter ≠ etaj. pod ≠ pivniţă). adevărat ≠ neadevăr. acesta (adj. care ar fi foarte utile pentru străini. Pentru că în unele lucrări apar perechi cum sunt deal ≠ vale sau cer ≠ pământ. creşte ≠ descreşte. soacră ≠ ginere. profesor ≠ profesoară sau ziarist ≠ ziaristă). 3. Am vrut însă ca în dicţionar să intre şi antonime din seria corelativelor [6]. etaj. De asemenea. a (se) separa separate. împacheta ≠ despacheta. Redăm mai jos.). ind.1. Normal. noră (12) formaţii prefixate cu: a.: normal ≠ anormal des-/dez-: acoperi ≠ descoperi. Astfel. nu l-am introdus decât ca sinonim pentru domnişoară). culme (vale ≠ creastă. . absolut2 ≠ relativ2 adv. prez. ind. îmbrăca ≠ dezbrăca. agreabil ≠ dezagreabil. get married DESPĂRŢI (a (se) ~) (vb IV. (din categoria gradelor de rudenie) sau bou ≠ vacă ş. domnişoară (pe duduie. şi alb2 ≠ negru2 (subst. ind. piept ≠ spate). am tratat separat cuvintele cu valori gramaticale diferite (adjectiv şi adverb. conj.) ≠ acela. aşteptat ≠ neaşteptat etc. acest (adj. face ≠ desface. înfiinţa ≠ desfiinţa. fiică. Au existat deci numeroase dubii în privinţa criteriilor de selecţie a antonimelor. deal. aprobare ≠ dezaproba. A DIVORŢA: CĂSĂTORI (a (se) ~) (vb IV. compune ≠ descompune. am crezut este necesar să includem şi perechile de substantive în care este exprimată opoziţia de generaţie (bunic. soacră ≠ ginere. ne-: adevăr. nepoată. 3 (se) căsătorea. spate).

vesel Sin: amărât. mulţumit. de lângă o persoană / to leave a place or a person” PĂSTRA (a ~) (vb I. position. întristat. etc. prez. -tă f.a. joyful. 1. vesel. trist happy. la o funcţie. unde sunt date intrările (în stânga) şi perechile lor (în dreapta). amărât. / full of joy.-te) SUPĂRA/T (aj. a (se) retrage şi a păstra nu pot fi selectate ca pereche antonimică pentru că a se retrage funcţionează în antonimie numai cu a reveni. grievous După cum se poate observa. întristat happy.) / to begin sth again (as an activity. 6 mă/se retrag.)” Sin: a se lăsa. mâhnit sad. în oglindă.-te) TRI/ST (aj. m. sullen. mizerabil. etc. a renunţa abandon. voios happy. mod de trai / of life.. pl. deoarece lectura în corespondenţă stângadreapta. TRIST: BUCUR/OS (aj. upset.. 6 să revină. -tă f. -şti. ABANDONA (a ~) (vb I...3.1 mă retrăsei. cheerless • trist „plin de bucurie / full of joy” „plin de tristeţe / full of sadness” Sin: fericit. 6 să părăsească) RENUNŢA (a ~) (vb I. a părăsi. paucity. pentru a se vedea. desolate. 6 abandonează) PĂRĂSI (a ~) (vb IV. 1. fără lipsuri „plin de supărări. a position. deficiency. 3 se retrăgea.3. conj. imperf. Acestea pot fi sau nu sinonime între ele.” Sin: fericit. prez. imperf. îndestulat. a place in an organisation. ind. în acest caz este nevoie de explicaţiile suplimentare din afara casetei propriu-zise pentru a se putea selecta perechea de antonime. miserable. membership. comfort. retras) ≠ (cineva ~ / sb ~) • a abandona • a se retrage „a renunţa la ceva (la o activitate. miserable. Spre exemplu. living) • bucuros • necăjit „plin de bucurii. m. a reîncepe Resume • a reveni „a veni înapoi (la persoana sau la locul de unde a plecat) / to come back to a place or to sb” 41 . dispirited. 3. cheerless. satisfăcut. imper. prez. satisfăcut Sin: amărât. sad. joyful. sorrowful b) (d. m. ind. oasă f. ind. prez. Există însă şi situaţii în care intrarea propriu-zisă este urmată de sinonime. de neajunsuri. -oşi. viaţă.. deprimat. part. redate în ordine alfabetică. 3.)” Sin: a relua. pl. 2 revino) • a reveni „a relua ceva (o activitate). lacking in cheerfulness” Sin: abătut. s. perf. glad. m.. ease. exprimă sau sugerează o durere sufletească sau care şi-a pierdut buna dispoziţie / having or expressing spiritual pain. ci şi toate celelalte casete. chinuit. pl. la o organizaţie etc. satisfied NECĂJI/T (aj. -ste) • necăjit • supărat • trist „care are. -ţi. -oase) ≠ a) (d.d. joyful. leave • a abandona • a părăsi „a pleca dintr-un loc..m. 4 revenim. exprimă sau sugerează o senzaţie de bucurie / undergoing or suggesting joyfulness. -ţi. 3. / full of etc. primul rând cu primul rând ş. prez.. 6 părăsesc. mulţumit.” sadness. imperf. ind. intrarea din partea stângă a casetei are ca antonime cuvintele incluse în caseta din dreapta. de lipsuri etc. vesel. prez. -stă f. etc. 6 revin. 3. give up. 2 revii. cheerful. persoane / of people) • bucuros „care încearcă. cheerful grievous. a se reîntoarce (la o funcţie. ind. prez. ind. 3 părăsea.3 revenea. etc.şi pe cea a adjectivului BUCUROS ≠ NECĂJIT. ceea ce înseamnă că nu este suficientă parcurgea doar a casetei principale. cheerful sad. expressing spiritual satisfaction” Sin: fericit.. indispus. într-o organizaţie etc. diferenţele semantice dintre cuvintele vizate. 4 ne retraserăm. nu este posibilă pentru toate domeniile de referinţă. conj.) / to give sth up (as an acitivity. SUPĂRAT. 6 renunţă) RETRAGE (a se ~) (vb III. prez. 6 păstrează) REVENI (a ~) (vb IV. pl.

Sin: a lăsa. by: a) the lexicographic definition of the meanings. fiind indicate traducerile pentru cuvântul-titlu. Antonimia lexicală în limba română. ci doar cu sensul din sintaxă sau din fonologie. renounce Sin: a se înapoia. a lăsa leave. Craiova: Editura Universitaria. Timişoara: Facla. Maria Iliescu. abandon. 1984:118. v. thus aiming to catch the most interesting aspects of this complex phenomenon. Bidu-Vrănceanu. engleză. 1981. Maria e.a. Vocabularul minimal al limbii române curente cu indicaţii gramaticale complete tradus în germană. a arunca. R. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. Sîrbu. definiţia de dicţionar a cuvintelor sinonime – dacă traducerea acestora poate ajuta la identificarea celui mai bun corespondent al intrării în limba engleză. retain • a reveni „a relua o activitate întreruptă / to begin sth again or continue sth after stopping for a time” Sin: a relua Resume Una din noutăţile dicţionarului pe piaţa românească este caracterul bilingv: română-engleză. italiană spaniolă. 1998:180. p. Maria (1977). Bucureşti. 2001). 1970. a se întoarce. Richard (1977). coordinated by Maria Iliescu. II. franceză. Iliescu. Such a dictionary has been approached as one of the main working tools within the process of teaching / learning antonymy in Romanian. (2001). Modele de structurare semantică. to be issued under the aegis of the Institute of Romanian Language as a European Language in Cluj-Napoca. Flora (1998). în PLG VII. Maria e. 1981). Baia Mare. Angela şi Forăscu. (2001). 180181. Mureşan. Vinţeler. spaniolă. [5].a (1994). Maria Iliescu. Bucureşti: Editura Academiei. I Vocabularul minimal al limbii române (tradus în franceză. Wald. engleză şi spaniolă).). Antonimele în sistemul lexical (cu exemple din limba latină) în: Sistemele limbii. germană.. Definiţiile de dicţionar ale intrărilor au fost verificate cu cele din DEX (1996) şi din Micul dicţionar academic (2001 – 2003). 1994: 7. abandon. Sîrbu. Timişoara: Facla. a părăsi abandon • a părăsi • a renunţa „a nu mai ţine ceva în posesia sa / to give sth up” Sin: a abandona. 39-53. DŞL s. Probleme ale corelaţiei dintre sinonime şi antonime. 42 . b) the relations of synonymy and antonymy seen in indeterminacy. the dictionary will operate a basic list of entries. Ileana Mureşan. Polisemia în limba română. Bucureşti: Editura Teora. Dicţionar poliglot: română.a. antonimul sau antonimele sale. Antonimele: încercare de definire şi de clasificare. Flora Şuteu. Termenul nu e utilizat în lingvistica românească pentru relaţii lexicale. italiană. Bucureşti: Nemira (DŞL). Narcisa (1984). Lucia (1970). 1994. Iliescu. Cluj-Napoca: Casa cărţii de ştiinţă. Ileana (2005). Conceived from the perspective of a non-native user of Romanian. The selection of the antonymic categories included in the dictionary will follow preset criteria.. Iliescu. în Studii şi articole vol. în: Études romanes dédiées à Maria Iliescu. Onufrie (1981). v. a reţine keep. renounce • a renunţa „a înceta de a mai face ceva / to stop doing sth” Sin: a abandona. 1977: 43. entries and their antonyms.cit. and c) providing the English translation of the definitions. Dicţionar de ştiinţe ale limbii. descrierea fiecărei perechi de antonime sub mai multe aspecte: domeniul de referinţă (spre exemplu: despre obiecte / oameni / fiinţe / plante / acţiuni etc. franceză. Sîrbu. Bucureşti: Editura Demiurg (Ed. Angela e. emphasizing the polysemy of these entries. ABSTRACT The present paper tackles on a project to elaborate a bilingual (Romanian – English) dictionary of antonyms and correlatives. NOTE [1] R. Româna citadină. p. Cu aplicaţii la limba română. op. a lăsa give up. [3] Lucia Wald. Şuteu. 1977: 5. [6]. Vinţeler. 2005. EDP. a se reîntoarce Return • a păstra „a ţine mai departe ceva în posesia sa / to continue to have sth” Sin: a menţine. established on Vocabularul minimal al limbii române (Basic Vocabulary of Romanian. [2] Bidu-Vrănceanu Angela şi Narcisa Forăscu.

Dicţionar de marketing online . întrucât acesta are avantajul de a oferi. orientată spre utilizarea acestuia în funcţie de nevoile lectorului.ro/biblioteca-virtuală. Existenţa a trei variante ale aceluiaşi dicţionar ne-a sugerat ideea că o 43 . Obiectul lor este prin excelenţă pedagogic pentru că vizează eliminarea diferenţelor care există între cunoştinţele lectorilor lor şi cele ale comunităţii” [4].Roxana CIOLĂNEANU. bazîndu-se pe două tipuri de cunoaştere [8]: cunoaşterea pasivă. întrucât nu l-am găsit precizat) şi Dicţionar de marketing online DMO 3 (care. dicţionarul are atât o dimensiune ideologică. întotdeauna supuse unei lecturi verticale parţiale în momentul reperării obiectului mesajului” şi o microstructură: „ansamblul de informaţii ordonate din fiecare articol. care constă în înţelegere (definirea lexicografică şi semică) şi interpretare (etichetarea concretă şi corectă a unei realităţi extralingvistice) şi cunoaşterea activă. într-o carte. Din punctul de vedere al scopului lor. Academia de Studii Economice din Bucureşti TERMINOLOGIA DE MARKETING ÎN DICŢIONARELE DE SPECIALITATE În lucrarea de faţă ne propunem să surprindem câteva aspecte ale dinamicii lexicului specializat. urmată de alte două variante electronice. mai rar. 2. ne-am oprit numai asupra unuia dintre dicţionarele specializate de marketing consultate. o abordare socio-culturală care depinde strict de modul de utilizare” [3]. Dicţionarul este un instrument care înregistrează fapte lexicografice. concretizată în folosirea adecvată a unităţii respective în diverse contexte lingvistice (utilizare).DM1). Consultarea dicţionarului explicativ este determinată de cunoaşterea insuficientă sau necunoaşterea sensului sau sensurilor unui cuvînt din limba română. Este o „operă lexicografică care înregistrează cuvintele unei limbi ori a două sau mai multe limbi în ordine alfabetică şi. în speţă limbajul de marketing. „dicţionarele sunt obiecte manufacturate a căror producţie. aşa cum sunt ele reflectate de dicţionarele de specialitate. prin cele trei ediţii ale sale. cu trăsături distinctive. cea clasică. care realizează un program de informare constant pentru toate articolele şi care se citeşte pe orizontală. Prima ediţie. Acest proces de consultare a dicţionarului constituie prima etapă a învăţării lexicale [6]. răspunde exigenţelor informării şi comunicării. Cuvântul „dicţionar” şi echivalentele sale în diverse limbi [2] sunt folosite pentru „a semnala. a fost publicată în 1999 (Dicţionar de marketing . concept care introduce o relativă „libertate” de decodare a sensului cuvintelor de către vorbitori [7]. Pentru a servi scopului acestei lucrări. cum ar fi cele analogice”[1]. orice dicţionar are o macrostructură. importantă în societăţile dezvoltate. cât şi una strict pragmatică. conform pezentării de pe site-ul www. după alte criterii. Aşadar. într-o manieră particulară. caracteristică epocii în care a fost conceput.managusamv. după intrare” [5]. numită şi nomenclatură: „ansamblul de intrări ordonate.2008). 1. a fost postat în 2008). din perspectiva autorului său.DMO 2 (al cărei an de apariţie nu l-am putut stabili clar. o privire asupra dinamicii limbajului de marketing (LMk) pe o perioadă de aproximativ douăzeci de ani (1999 . Din punctul de vedere al structurii.

MARCĂ DUBLĂ. pe de altă parte. PANOTAJ. CANIBALIZARE.. care nu mai apare în DMO 2 şi DMO 3. PUBLICITATE PRIN CORESPONDENŢĂ. MIX DE MARKETING este eliminat. ADVERTISING. 44 . SISTEM INFORMAŢIONAL DE MARKETING (SIM). englezi şi francezi.comparaţie a lor ar putea aduce date interesante în ceea ce priveşte evoluţia LMk în limba română şi. CONTACT. SUPERMAGAZIN. MARCĂ [11]. ca atare. distribuţie şi promovare utilizat de o companie pentru atingerea obiectivelor de marketing pe piaţa-ţintă/piaţa potenţială. O altă situaţie întâlnită este eliminarea termenului adaptat românesc şi menţinerea celui englezesc. deşi ele se întâlnesc în texte şi în alte lucrări lexicografice sunt: ATRIBUTE (ALE PRODUSULUI).m. BOUILLON. Alţi termeni şi sintagme care sunt eliminate din ediţiile online. MESAJ PUBLICITAR/PROMOŢIONAL. NOTORIETATE A MĂRCII.). CREDIT CU PLATA ÎN RATE) [9]. PUBICITATE INTERACTIVĂ. POLITICĂ DE PRODUS. care contribuie la precizarea sensului specializat: MOSTRĂ COMERCIALĂ. BUGET DE MARKETING. astăzi. La nivelul macrostructurii. a. 482 în DMO 2 şi 470 în DMO 3. PROMOŢIE. VÂNZARE PERSONALĂ. având dat în paranteză şi echivalentul englezesc. apar în textele de specialitate. CANIBALIZARE A PRODUSULUI/GAMEI.BTL). pentru care nu s-au introdus echivalentele româneşti. de termeni adăugaţi în ediţiile online. 2. fără echivalent în română şi greu adaptabili la limba română (ex. CERCETARE DE PIAŢĂ. s-a renunţat la unii termeni de origine engleză. TELEMARKETING. BOUTIQUE-CHOC. situaţia inversă. iar definiţia primului conţine cea de-a doua sintagmă: „combinarea ansamblului politicilor de produs. MARKETER. NOTORIETATE. în ediţiile ulterioare ei apar cu determinanţi. BULL TRANSACTION. PUBLICITATE DIRECTĂ. STRATEGIE DE MARKETING. o a doua categorie cuprinde termeni româneşti care nu sunt de marketing sau nu au sens specializat de marketing (ex. Există. SOLDARE. ABOVE-THE-LINE – ATL. ACCOUNT DIRECTOR. Aceste eliminări. în legătură cu modificările care ar fi putut apărea într-un interval de douăzeci de ani. COMPARTIMENT DE MARKETING. POLITICĂ DE DISTRIBUŢIE. MARKETING.1. preţ. dar nici nu este înlocuită cu sintagma românească CERCETARE DE BIROU. CONSUMERISM. PLAN DE MARKETING. apar destul de frecvent în textele de specialitate (ex. şi utilizarea sintagmei eliminate. în număr de două: o categorie este constituită din termeni străini. De exemplu. PUBLICITATE AERIANĂ [12]. BUS-MAILING etc. ANNONCEUR. deşi definiţia se păstrează şi. CONSUMATOR. plasare (distribuţie) şi pomovare”. unii fiind înregistraţi chiar de dicţionarele generale (ex. CUMPĂRARE IMPULSIVĂ. PROSPECT. importanţi pentru LMk. ACONT. în ediţia din 1999. PUBLICITATE STRADALĂ. mai ales. fiind cunoscut şi sub denumirea de cei „4P”: produs. Mixul de marketing reprezintă un concept esenţial al teoriei marketingului modern. DEXI: ADVERTISING) [10]. ANUITATE. deşi conceptele corespunzătoare sunt utile domeniului aferent şi. termenul MARKETING-MIX apare sinonim cu MIX DE MARKETING. MARCĂ DE FABRICĂ. AMBALAJ SECUNDAR. POLITICĂ DE PREŢ. Un exemplu în acest sens este sintagma DESK RESEARCH. fireşti în încercarea de a delimita şi consitui un corpus de termeni româneşti de marketing. au şi dezavantaje: pe de o parte. LIDER DE OPINIE. PIAŢĂ. POTENŢIALUL PIEŢEI. preţ. cu toate că aceasta apare şi este definită în manualele de marketing de nivel liceal. BELOW-THE-LINE . de asemenea. dintre care menţionăm: AGROMARKETING. LOGO. BURST ADVERTISING/CAMPAIGN. ACCES PRIME TIME. au fost eliminaţi şi termeni englezeşti care. Ceea ce interesează aici sunt categoriile mari de termeni care au fost eliminaţi. o primă observaţie care se desprinde din comparaţia celor trei variante de dicţionar este de ordin cantitativ şi se referă la reducerea drastică a numărului de intrări din prima ediţie comparativ cu variantele ulterioare: 1274 în DM 1. deci. În celelalte variante. Un alt aspect interesant este nevoia de precizare a unui termen prin adăugarea de determinanţi: dacă în ediţia din 1999 apăreau termeni simpli precum MOSTRĂ.

producţie. remarcăm introducerea. importante şi lămuritoare. CATCH-PHRASE. prima parte a articolului definiţional este similar cu cel din DM 1.Toate aceste modificări. nu însă şi o veritabilă argumentaţie).. chiar şi pentru specialişti. MARCĂ DUBLĂ).). cât şi pentru campanii naţionale de anvergură şi care include afişajul urban. o definiţie mai scurtă şi mai concisă. rutier. construită pe structura gen proxim – mijloace – scop . media promoţional utilizat atât pentru campanii de susţinere cu impact local. fie el de nivel liceal sau universitar). programare media ş. cu alte dicţionare de specialitate consultate. La nivelul microstructurii. În DMO 2 şi DMO 3.exemplu: „ansamblu unitar şi coordonat de acţiuni publicitare programate în timp şi spaţiu – campanie locală sau naţională (engl. precizând acţiunile specifice celor două părţi implicate: beneficiarul şi agenţia media: „Derularea unei campanii publicitare necesită punerea în aplicare a unui ansambu unitar de acţiuni specifice: pentru beneficiar – stabilirea obiectivelor companiei. (. în care numărul termenior englezeşti este extrem de mic şi. AFIŞAJ în DM1 trimite doar la publicitate exterioară. BUY-BACK. Un caz ilustrativ este cel al termenului SUPRAAMBALAJ. staţiuni turistice. altele adăugate (ex. în unele cazuri.. pe de altă parte. preluarea ca atare a termenilor englezeşti este oarecum firească. În toate cele trei cazuri. Comparând doar ediţiile online. termenul apare 45 . cu unele inadvertenţe. pe când la noi practicarea cu adevărat a marketingului a început în anii 90. FLASHY ADVERTISING etc. selectarea celor mai adecvate canale şi suporturi media (în concordanţă cu obiectivele campaniei). uneori şi neajunsuri. pentru agenţia media – stabilirea ţintei de comunicare. Aceasta vine în contradicţie. completarea unei definiţii prin exemplu în DMO 2. sintagma CAMPANIE PUBLICITARĂ. Abundenţa de termeni englezeşti în prima ediţie în comparaţie cu cele ulterioare este de înţeles. ce permite o puternică comunicare de notorietate – prin imagine. bugetul alocat. nu apare în nici un manual. O altă observaţie este legată de conţinutul propriu-zis al parafrazei definiţionale: modificări la nivelul detaliilor furnizate.). (conţinut creativ puternic. care apare în toate cele trei variante de dicţionar. în ediţiile online. precum şi desemnarea termenilor aferenţi conceptelor de specialitate. este eliminată în DMO 3 (ex.). are. De precizat însă că şi DMO 2 şi DMO 3 cuprind încă un număr destul de mare de cuvinte englezeşti. BLIND TEST. ) (. în scopul atingerii obiectivelor de marketing şi financiare ale firmei (exemplu: exercitarea unei influenţe puternice asupra pieţei-ţintă cu prilejul lansării unui produs nou)”.. Aşadar. deşi e un termen deja consacrat şi înregistrat de DEXI. parcări etc. este greu de făcut. DISCOUNT HOUSE etc. cu manualele de specialitate (de nivel liceal şi universitar). având în vedere faptul că marketingul şi limbajul corespunzător acestuia exista în ţările occidentale de multă vreme. O situaţie similară se întâlneşte şi în articolele corespunzătoare termenului MARKETING DIRECT. de ordin cantitativ şi calitativ. De exemplu.)”) şi apoi se face trimiterea la publicitate exterioară. De plidă. iar a doua parte se constituie ca o definiţie enumerativă. utilizând diferite mijloace de informare în masă. Completările şi modificările ulterioare. 2.a. mobil (pe mijloace de transport). de tip mixt. BRANDUCT.2. pe de o parte. a unei definiţii pentru termeni care în ediţia din 1999 nu beneficiau decât de o trimitere la un alt termen. stabilirea unor limite în ceea ce priveşte arhitectura conceptuală a domeniului marketing. selectarea agenţeie/agenţiilor de publicitate. au. care conduc la definiţii mai ample. posibil.”. pe când în DMO 2 şi DMO 3 este mai întâi definit („media de masă cu o destinaţie publicitară evidentă. duc la concluzia că. unde se observă tendinţa de evitare a termenilor de acest tip şi de înlocuire a lor cu echivalenţi sau. parafraze sinonimice româneşti (ex. marketingul românesc neavând timpul necesar pentru a-şi crea proprii termeni. respectând aceeaşi structură menţionată. creaţie. unele păstrate din prima ediţie (ex. observăm că. în DM 1. – regional or national campaign) -.. BRAND. pe mobilierul urban sau alte forme (în aeroporturi.

Paris: Armand Colin. et C. care nu face nici o trimitere în articolul dedicat termenului SUPRAAMBALAJ. [11] Interesant este că DM 1 înregistrează diverse combinaţii sintagmatice ale acestui termen: MARCĂ COMERCIALĂ (A PRODUSULUI). scoate la iveală o serie de aspecte legate atât de vocabularul de marketing în sine. dar nu şi în DMO 3. 1971.cu 2 sensuri. Dubois. Analiza acestui dicţionar. Paris: Libraire Larousse. în 1999. [7] O asemenea interpretare se bazează pe teza acad. Trebuie să menţionăm că în textele din presă sunt propuse alte echivalente româneşti. DM 1. p. wörterbuch. putem afirma că dicţionarul de specialitate. vine să completeze ideea de dinamică a domeniului şi a limbajului de marketing şi să puncteze tendinţa de circumscriere şi autohtonizare a acestui limbaj. BTL = publicitate neconvenţională). Etude linguistique et sémiotique des dictionnaires français contemporains. I. MARCĂ UMBRELĂ/DE PRODUS. chiar dacă şi în cea mai recentă ediţie. aria din care termenii au fost selectaţi este mult mai largă decât cea utilizată în 2008. [5] J. În schimb. 56. p. 21. pe care însă nu o conţin. [10] În cazul unora dintre aceşti termeni. BTL = sub linie). [8] Idem [9] La o scară mai redusă. Rey-Debove. dar nu şi termenul simplu MARCĂ. Aşadar. Concluzia analizei la nivel microstructural este că nu există diferenţe mari de definire a termenilor. p. p. 46 . s-au propus traduceri româneşti (ex. care duc. de unde şi tendinţa autorilor de a include o varietate extrem de largă de termeni. Rey. [12] Apare doar echivalentul englezesc: AERIAL ADVERTISING. Rey-Debove. Lectura dicţionarelor. care nu apar însă în textele de specialitate sau din presă. de la un vorbitor la altul. Jean et Claude Dubois (1971). într-un proces de “du-te vino” de la realitate la limbă. în unele cazuri. 8. slovar. aflat într-o continuă dinamică în încercarea de a-şi contura propria identitate prin delimitarea de alte domenii economice. NOTE [1] DSL. completări. 1977. există încă termeni în cazul cărora nu se poate identifica un sens de marketing.du dictionnaire à la lexicologie. Acest lucru se explică prin limitele incerte ale domeniului marketingului. 165. Alain (1977). DEBIT CARD apare doar în DM 1 şi DMO 2. La Haye: Mouton. ATL = peste linie. în cele trei variante ale sale. Putem vorbi de anumite tendinţe şi la nivelul definiţiei. MARCĂ GENERICĂ. dar mai ales de perceperea marketingului ca domeniu de către specialişti şi de modul în care această percepţie este redată în dicţionare. conturează o imagine sugestivă a tipului de limbaj de care ne ocupăm. MARCĂ ÎNREGISTRATĂ. iar pentru cel de-al doilea sens. Se observă astfel că. Prezenţa copleşitoare a termenilor de origine engleză şi franceză în ediţia din 1999. Le dictionnaire. 3. în sensul completării simplelor trimiteri la termeni echivalenţi cu definiţii propriu-zise sau chiar a completării definiţiilor deja existente cu detalii lămuritoare. [6] A. Introduction à la lexicographie. Dubois. 59-62. Bidu-Vrănceanu. modificată a realităţii este posibilă pentru că diferite aspecte extralingvistice ineresează diferit de la un moment la altul. Angela (1993). care apare în DMO 2 şi DMO 3. [3] A. la anumite inadvertenţe. variantele online trimit la intrarea bax. care circulă în paralel cu variantele româneşti şi care par mai potrivite şi mai sugestive (ATL = publicitate convenţională. Coteanu privind “funcţia reflexivă a limbii” care admite că realitatea extralingvistică reprezintă premisele obiective ale unei reflectări lingvistice multiple la nivelul sensurilor cuvintelor şi că această reflectare revizuită. 1993. [4] J. redusă în variantele ulterioare. Le lexique: images et modèles . REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. prin variantele sale eşalonate în timp. 1971. [2] dictionary. Bucureşti: Editura şi Atelierele Tipografice. ci doar adăugiri. conţine şi intrarea bax. dictionnaire. Josette (1971). precum şi prin precizarea propriilor sale caracteristici. ei aparţinând în fapt altor domenii economice. p. acelaşi fenomen are loc şi între cele două ediţii online: de exemplu. Rey.

Marketing. both at the level of the inventory of terms and at the level of their definitions. Petre Mâlcomete.Florin D.manag usamv. Eugenia Dima. . Dicţionar expicativ ilustrat al limbii române 2007. DEM – Constantin Florescu. released from 1999 to 2008. Frone. 1999.managusamv. give important hints as regards the changes that happened in the Romanian language of marketing. Nicolae Al. DMO 2 – Florin D. Dicţionar explicati 2003. DM 1 . Dicţionar de marketing. Dicţionar de marketing. Bucureşti: Editura Economică. The differences between the three editions of the same dictionary. Frone. as they are reflected by specialized dictionaries.*** DEXI – coord.ro/biblioteca-virtuala ABSTRACT This paper revolves around several aspects of the dynamics of the specialized language of marketing. Bucureşti: Editura Oscar Print. 47 . Chişinău: Editurile ARC şi GUNIVAS.ro/cursuri%20zi/cursuri/frone/marketing/dictionar DMO 3 – Florin D. Pop. (2008) http://www.ro/cursuri%20zi/cursuri/frone/marketing/dictionarhttp://www. Frone. The conclusion is that this specialized language is continuously trying to establish its own limits and identify its own characteristics in relation to other related specialized languages. Dicţionar de marketing – lexi-guide. (2008) http://www.managusamv.

dictionaries ) may be similar in some respects but may diverge in others’(Podhajecka 2009 : 154). or film studies (‘film genre’). shape /size or content (e. Traditionally. Galaţi WHAT IS A BILINGUAL SPECIALIZED DICTIONARY GOOD FOR? Modern approaches to lexicography undertake function as “fundamental to all theoretical and all lexicographical decisions relating to the conceptual basis for a dictionary and the specific dictionary itself’’( Bergenholtz.g. the dictionary of idioms or collocations. ” the focus of preparing dictionaries for a particular subject – field should be the needs of its user group in specific situations. : ’The use of many variables in typologies being inevitable. etc. LOB. the general or special dictionary. Another criterion is the nature of the dictionary seen as a product under various formats : paper dictionaries . despite a long tradition in literary studies (‘literary genre’).” (Bergenholtz. ‘genre’ denotes a purely metalexicographical term..). Nielsen 2006:281). – make it possible to explicate the differences and correlations of different dictionaries within a (sub)category” (quoted in Podhajecka 2009 : 154). Internet dictionaries and online dictionaries.Gabriela DIMA. the monolingual or bilingual dictionary). the type of target user (e. as representative samples of large computer corpora.g. mechanical engineering. the commercial dictionary or scholarly dictionary). Since the subject of our paper addresses both non-specialists and specialists in lexicography we shall use ‘type’ for a bird’s eye view of dictionary subcategorization : “ The various categories and subcategories which result from such classifications are referred to as dictionary types.. These features may give relevance to each type and help target users in choosing the most useful for their needs (Dima 2007).g. The most frequently mentioned criteria in classifying dictionaries are : scope of coverage (e. the latter seems more relevant as a specialist term than the former because. sometimes called dictionary genres. Swanepoel ((2003: 45) states that : “[T]he main aim of such typologies is to provide prospective dictionary users with a classification of existing dictionaries based on a set of distinctive features that . Modern theory of dictionary functions relies on the lexicographer’s knowledge of the needs of the users. – indicate what the most distinctive feature(s) of each main category and each subcategory is/are.. unabridged or desk dictionary). while ‘type’ may designate reference works as used by both specialists and non-specialists”( Podhajecka 2009 : 154 ). and computer corpora themselves ( BNC. musicology (‘music genre’).g.g. because reference works (cf. the complexity of the headword (e. the learner’s dictionary or dictionary for native speakers . All debates about dictionaries and dictionary-making (Landau 2001) begin with the former’s classification according to various types or genres. learners’ language level (dictionaries for advanced learners) the number of entries. Nielsen 2006:283). FROWN. recorded dictionaries on CDs . accounting . etc. etc. medicine... In fact. dictionary of phrasal verbs) . Other criteria refer to age ( children’s dictionaries). MICASE. the pocket .). the most important coordinate in subcategorizing bilingual (specialized) dictionaries is the lexicographer ‘s decision to compile the dictionary either as an aid to the comprehension (of texts) or description of the source language or as an aid to the production 48 .provide a systematic overview of the various categories and subcategories of dictionaries that are distinguished. specialized dictionaries : legal . Universitatea “Dunărea de Jos”. manner of financing (e.

automobile industry. dispozitiv. while consulting bilingual specialized dictionaries. mecanism. bicicleta. users (laypersons. providing the dictionary user with a wide range of contextual choices. infinitezimal. Professionals and specialized translators turn to the bilingual rather than to the monolingual dictionary (Hartmann 2001. More recently functional lexicography has turned these aims into communication – orientated functions named after the use situation.. instrument. 1: machine (mas) masina. clapeta. dispozitiv. aparat. equivalent which is not directly connected with differences in culture and or in the surrounding world as it happens with polysemantic words in monolingual general dictionaries (Tomaszczyk 1983. as briefly presented below.g. following Bergenholtz and Nielsen (2006 : 287) : a) to assist the users in solving problems related to text reception/ production of texts in the native language b) to assist the users in solving problems related to text reception/ production of texts in a foreign language c) to assist the users in solving problems related to translation of texts from the native /a foreign language into a foreign /the native language As a result. instrument. electronics. masina. experts. (el. Sorcaru 2009): (a) It is handy to find a translation equivalent to a given L2 lexical item. Bejoint 1994) due to a number of advantages which will be described by providing samples of translation equivalents from the English-Romanian Dictionary for Mechanical Engineering (Deleanu. 3 : infinitesimal (mat) infinit mic.g. (met) registru de ventilatie / de cos. since the translation conveys to the user the same denotative meaning as encoded by the original text so that we can here speak about ‘denotational equivalence’ as opposed to 'stylistic and/or connotational equivalence'( Tomaszczyk 1983).of texts in the target language ( Zgusta 1971).g. ( el ) atenuator . 2 : damper (TH) amortizor. neinsemnat. marime/valoare infinitezimala infim. 49 . c ) surdina . ( OM ) amortizor. The description of the following entries from the English-Romanian Dictionary for Mechanical Engineering ( 2009) is meant to prove that even in specialized domains polysemy is at work and might become an obstacle in finding equivalence of the terms unless the specialist is consulted. be a mistake to think that the coordination of the equivalent terms in them is plain sailing : the scientific terminology has an “ anisomorphism “ of its own manifested when terminological sets of different languages are compared” (1971: 298). aparat. (cstr) amortizor de zgomot . according to Zgusta “ It would . a prelucra. umezitor. The narrowing of meaning through metonymy implies naturally the narrowing of subject-fields and specialization e. e. motocicleta. (auto) amortizor . a uzina The translational equivalents provided are ordered along two semantic dimensions tools and means of transportation. automobil. e. minuscul. semi-experts) may find the necessary information about the special subject field they are interested in and compare the subject field in the native and in the foreign culture with a view to fulfill both linguistic and professional needs. b) The translation equivalent necessarily covers the same semantic area as the L2 lexical item translated. Snell-Hornby 1987). however . The entry develops from general technical vocabulary to metallurgy field. e. civil engineering . vana de aer ( de combustie). mecanism.g. The dictionary compiler represents the scientific phenomena in as exact and precise terms as possible even if. Dima.

153-170. D. 11 : feed trip dog (mec) cama pentru decuplarea automata a avansului . Oxford: Clarendon..The usage of plural of the same word has as result both the representation in two separate entries and the raising to a more abstract level in specialization with no change in denotation. McConchie. Alpo Honkapohja. Sandro Nielsen (2006) . John Benjamins Publishing Company Deleanu. 12 : inert-gas shielded –arc process / welding (met) sudare cu arc in mediu gazos protector/inert. Sidney ( 2001).g. kelly (OM) tija de antrenare. Gabriela (2007). 50 .) R. since selection is guided by usefulness”( 2007: 75) REFERENCES Atkins . (2009).g. Ilson. By providing simple translations. Sue (1985). www.g. Galaţi: Europlus Hartmann 2001. e.g. 1-2 November 2007. Landau. and Jukka Tyrkkö. Dictionaries. Podhajecka . Sorcaru. e. Dima G.g. acknowledging what Dima states : “ It is without question that all types of dictionaries have their role in the verbal marketplace . Tradition and Innovation in Modern English Dictionaries. (ed. Examples 8 and 9 are illustrations of how common words can change meaning when collocating with technical specialized words.Tomaszczyk 1983). e. Romania. Oxford: Pergamon Bejoint (1994 ). 13 : machine for drawing off ( alim.lingref. (d)Word collocations in bilingual specialized dictionaries are translated either using the word for word technique or explicitation thus facilitating the user’s comprehension of the terms . L. Mirosława ( 2009) . MA: Cascadilla Proceedings Project. Lexicography & Language Learning. Historical Development of Lexicographical Genres: Some Methodological Issues in Selected Proceedings of the 2008 Symposium on New Approaches in English Historical Lexis (HEL-LEX 2). Monolingual & bilingual dictionaries : a comparison in Dictionaries. The 2nd edition. chim) instalatie de imbuteliere si agitare. e. English-Romanian Dictionary for Mechanical Engineering. Cambridge: CUP. 5 : inertial lock ( auto) incuietoare activata prin inertie inertial locks ( auto) sistem de blocare prin inertie (c) Bilingual specialized dictionaries supply translation equivalents which can be inserted into the context immediately as a comprehension and recognition test. 7 : feed pomp (TH)pompa de alimentare. The Art and Craft of Lexicography.. Subject –field components as integrated parts of LSP dictionaries . Samples from the quoted dictionary include : e. ind chim) paleta amestecatoare. Bergenholtz. Bucuresti. e. 6 : galvanize(met) a galvaniza. e.g. Editura Didactica si Pedagogica Dima. alim. The use of bilingual dictionaries is still a matter of controversy within ELT but we consider it a must for professionals and specialized translators.g.. 9 : machine oar( OM. Somerville.. Translation and Dictionary Use în volumul conferinţei internaţionale Translation Studies: Retrospective and Prospective Views. 8 : magnetic ageing ( fiz) stabilizare magnetica.F. Snell-Hornby 1987. It is primarily the case of simple lexeme entries as in the following illustrations: e.com. e. 10 : female radius tool ( mas-un) cutit de rotunjit exterior . Teaching and Researching Lexicography.g. impedance (el) impedanta.g. bilingual dictionaries reinforce the idea that there should always be a one-toone correspondence between L1 and L2. preventing a never-ending search for explanations of the words used in the definitions given in monolingual general dictionaries ( Atkins 1985. garnet (met) granat. W. document #2174. Henning.ed. R. Galaţi. Harlow: Pearson. Lexicography.g. 4 : infinitesimals (mat) analiza infinitezimala e.

Towards a Learner's Bilingual Dictionary' in Cowie (ed.). K. Lexicography: Principles and Practice. în toate sferele vieţii sociale. la un moment dat. In Piet van Sterkenburg (ed. Asupra unora dintre aceste aspecte.. în virtutea faptului că reflectă atât gradul de cultură a unei naţiuni cât şi nivelul de cunoaştere şi utilizare a limbii naţiunii respective . Amsterdam and Philadelphia: John Benjamins.Snell-Hornby . la dicţionarul on-line şi corpusuri. plecând de la tradiţionalul dicţionar . Hartmann (ed. Tomaszczyk J. 1987 Sterkenburg (2003) (ed. Dictionary typologies: A Pragmatic Approach. Un exemplu concludent în acest sens îl constituie astăzi tipologia variată a dicţionarelor limbilor naturale . dar şi unor categorii specifice de utilizatori. Astfel..carte . R. Ladislav (1971).). Prague : Academia/The Hague . în speţă. Swanepoel (2003) . dicţionarul este .) A Practical Guide to Lexicography. produsul schimbărilor care au loc permanent. fiecare adresându-se evident atât unui public larg . am ales-o pe aceea de a fi asemănat unei oglinzi . 51 . (1983). dar şi ale celor legate de avantajele utilizării unui dicţionar bilingv de specialitate ne vom referi în lucrarea de faţă. Manual of Lexicography .) A Practical Guide to Lexicography. în decursul istoriei. Paris : Mouton REZUMAT Dintre numeroasele etichete atribuite dicţionarului. Amsterdam and Philadelphia: John Benjamins. On Bilingual Dictionaries: The Case for Bilingual Dictionaries for Foreign Language Learners' in R. Mary. London: Academic Press Zgusta. (1987).

n’introduit pas seulement la nouvelle famille lexicale de néologique. ». voire d’emprunts (Fremdwörterbuch). 1. Si ces quelques mots sont marqués « néol. Néanmoins. paru d’abord en 1726 à Paris et réédité plusieurs fois.Silvia DOBRIN. la néologie est défini comme suit : NEOLOGIE : [. etc. les controverses autour du néologisme (Neologismus) et de l’emprunt (Fremdwort) en France et en Allemagne ont le plus probablement contribué à la constitution des dictionnaires de néologismes (Neologismenwörterbuch). les néologismes auxquels s’ajoute la mention d’emprunt à une langue étrangère sont des anglicismes. ainsi.. En France.. En 1981 paraît le Dictionnaire Bordas des synonymes. le Néologisme est un abus. connus pour leur création lexicale intense. L’attitude conservatrice traditionaliste et puriste..1. notamment celle des valeurs nationales et culturelles. Il est pourtant curieux que le premier dictionnaire de néologismes français. le Dictionnaire néologique à l’usage des beaux esprits du siècle.. au XVIIeme siècle. quelques générations plus tard. Universitatea din Piteşti NEOLOGIE ET NEOLOGISME DANS LES DICTIONNAIRES ALLEMANDS ET FRANÇAIS L’étude de la néologie n’est pas récente. qui était non seulement signe de décadence linguistique. L’analyse des mots portant ces marques se révèle très importante pour les diverses conceptions rattachées au signalement de la néologie. les attitudes pour ou contre les néologismes ont eu des échos.] La néologie. dans les discussions menées autour des emprunts aux langues étrangères. mais également de décadence générale. d’employer des mots nouveaux demande beaucoup de goût et de discrétion. Cet ouvrage comporte de nombreuses marques d’usage et notamment la marque « Néol. déjà bien ancrée au XVIIeme siècle. avec l’éloge historique de Pantalon Phoebus de Pierre-François Guyot-Desfontaines. Ainsi. Définitions dans les dictionnaires français L’apparition de la famille lexicale de néologique et néologisme en France pendant le XVIIIeme siècle est ancrée. des emprunts à l’allemand. en français. l’Académie Française a été fondée pour veiller à la perfection de la langue et la créativité lexicale ne se manifestait que dans la littérature des Précieux. NEOLOGIE : [. ou l’art de faire. rédigé par Roger Boussinot. dans la cinquième édition. En effet. Par contre. dans le cadre des discussions linguistiques continuelles et virulantes autour des innovations lexicales. dès le début. à l’italien. se caractérisait par le rejet inexorable de toute innovation linguistique. ne soit pas un défenseur de l’innovation lexicale. analogies et antonymes. probablement l’un des premiers dans le monde. le problème de la néologie se trouve toujours au centre d’un débat qui se poursuit entre la tradition du conservatisme puriste de la langue et la tendance au libéralisme néologique. Les sophistes grecs employaient les mots et les tours nouveaux comme un art oratoire en raison de leur effet stylistique. c’est l’Académie qui est « une des premières néologues » [1] . La néologie au fil du temps 1. Depuis cette époque-là. La manie du néologisme. 52 . ». c’est pour rendre suspect le mot et le condamner. l’un des dictionnaires de synonymes les plus répandus de l’avant-dernière décennie du XXe siècle. exclusivement dans le domaine linguistique lexicographique. mais Desfontaines fait tout d’abord des listes des nouveaux mots et des nouveaux emplois à la mode seulement dans le but de s’en amuser et de les soumettre à la critique ironique.] La Néologie est un art. A la fin du XIXe siècle.

Neuerungssucht in Glaubenssachen » [4] . en effet. est soit absent (Neolog(e) : « Neuerer (in irgend einer Lehre). Neulehrer » [3] . Selon Le Nouveau Petit Robert [2]. 2. Il représente néanmoins le point de départ des efforts de création d’une lexicographie néologique en Allemagne. soit obtenu par dérivation. et en 1813 dans le dictionnaire de Joachim Heinrich Campe Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der unserer Sprache aufgedrungenen fremden Ausdrücke. mais son Dictionnaire néologique est la première source de référence de la langue allemande pour ce qui est des néologismes empruntés au français neologisch. Neologie : « Neulehre. le plus probablement.und Umgangssprache. mais assortis d’une marque supplémentaire diastratique . Les premiers enregistrements de Neolog/Neologe. croulant. Ce qui est différent dans ces enregistrements par rapport au français. mais aussi de mots entrés dans la langue depuis un certain temps (bla-bla-bla. etc. Lehrneuerung. Son ouvrage non plus n’est pas un dictionnaire dans le sens traditionnel du terme. se retrouvent donc en 1804 dans le dictionnaire de néologismes de Johann Christoph August Heyse Allgemeines Wörterbuch zur Verdeutschung und Erklärung der in unserer Sprache gebräuchlichen fremden Wörter und Redensarten.2. Roger Boussinot attribue au néologisme un trait péjoratif.) NEOLOGISME n. Comme celui-ci. mais rare avant 1894 . c’est-à-dire aux notions linguistiques. ainsi que de neologisieren. 1940). Neologist. le rapport à la langue. 1929 . Neologie. parmi lesquelles la plupart étaient des hapax. un barbarisme et a souvent une connotation négative. composition. selten oder öfter. Par conséquent. néologisme a deux acceptions : 1. « emploi d’un mot nouveau (soit créé. il s’agit de néologismes vraisemblables pour la décennie 1960-1970 (suiviste. c’est que. emprunt. Le terme Neologismus apparaît pour la première fois en 1816 chez Eucharius Ferdinand Christian Oertel (Gemeinnüzziges Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der im gemeinen Leben vorkommenden fremden Ausdrücke) et en 1817 chez Friedrich Erdmann Petri. C’est la raison pour laquelle tout ce qui est étranger à la langue courante relève de néologismes. LING. on y élargit l’objet de la néologisation (mot ou expression) et on fait le constat que néologie est un terme linguistique : NEOLOGIE n. Les définitions consacrées à la néologie dans le Petit Larousse illustré sont plus précises dans l’édition de 1998 . en référence au Dictionnaire néologique de Desfontaine. composition. Schönaich traite lui aussi de manière ironique notamment les créations littéraires.f. sens nouveau d’un mot ».m. Il s’agit d’une publication parue. dans le Gedrängtes Deutschungs-Wörterbuch der unsere Schrift. le Baron de Schönaich n’a pas fondé une lexicographie néologique allemande. « mot nouveau .D’un autre côté. emprunté aussi au français. : néologisme de forme) ou. 1950 . barbouze. troncation. Définitions dans les dictionnaires allemands En 1754. emprunt. emploi d’un mot. neologisch : 53 . Ensemble des processus de formation des néologismes (dérivation. d’une expression préexistants dans un sens nouveau (néologisme de sens) » . par extension. 1944 . siglaison. entstellenden fremden Ausdrücke. 1795. 1961). Le néologisme est. 1. Christoph Otto Baron de Schönaich publiait un livre intitulé Die ganze Aesthetik in einer Nuss oder Neologisches Wörterbuch. Neologie. parce qu’il est né également à partir d’une position puriste qui se prononçait contre la nouveauté linguistique. Mot ou expression de création ou d’emprunt récents : acception nouvelle d’un mot ou d’une expression existant déjà dans la langue. qui a été dépourvue d’une suite notable longtemps après. solutionner. siglaison. dans les indications de la signification. neologisch. etc. bidule. il y a les néologismes non marqués en tant qu’emprunts à une langue étrangère.

[9] En général. Die Ursachen für N.oder Irrgläubigkeit» [6] Nous pouvons constater enfin que. Des définitions plus positives sont données cependant dans des dictionnaires linguistiques spécialisés dont les premières éditions sont parues entre 1976 et 1993. in der Erfindung und dem Gebrauch neuer ungewöhnlicher Wörter und Redensarten). Streben nach Verdeutlichung. erzreaktionär). doch werden sie von den Sprechern noch als neu empfunden 54 . Neulehrer. la doctrine etc. les définitions ne sont pas homogènes. Das große Wörterbuch der deutschen Sprache. Neuerungssucht.est connoté le plus souvent négativement (neuerungssüchtig. stilistische Faktoren (z.) et qui . le terme néologisme est mentionné seulement entre parenthèses : « eigene. à la différence du français. bes. pour ce qui est de la différenciation des néologismes selon l’origine. La remarque sur l’appartenance du terme néologisme au vocabulaire de spécialité de la linguistique se retrouve assez tard dans le dictionnaire général de la langue allemande. parue tardivement dans les dictionnaires généraux de langue allemande. où la nouvelle signification (die Neubedeutung) du néologisme n’est pourtant pas mentionnée. mais ce qui est faux dans cette définition est que l’on conçoit le mot nouveau (Neuwort) et le nouveau sens comme des souscatégories de la Neuprägung. in der Erfindung und dem Gebrauch neuer ungewöhnlicher Wörter». neulehrig.à l’exception de la caractérisation Neologe qui semble ne pas appartenir au vocabulaire linguistique (par exemple : Neuerer. La remarque. dans le dictionnaire de Lewandowski. L’indication de la signification qui suit après cette remarque « in den allgemeinen Gebrauch übergegangene sprachliche Neuprägung (Neuwort oder Neubedeutung) » [7] reprend. Pourtant. können sein neue Erscheinungen in Technik. voire en 1978 dans le quatrième volume du Duden. chez qui les notions de Neubildung. fehlerhaft neugebildete Wörter»). soit il apparaît comme subordonné à une signification plus générale : Neologie : « Neuerungssucht. Nach Schippan (Semasiologie. notamment par l’intermédiaire de l’allusion à l’écart de ces phénomènes linguistiques par rapport à la norme (« Neuerungssüchtikeit bes. Politik usw. La définition est plus exacte dans le Duden. neues Wort et neuer Ausdruck ne sont pas classifiées. par exemple. Neu. les domaines d’emploi et les facteurs temporels. dem lexikalischen System nicht additiv hinzugefügt. zwar schon bis zu einem gewissen Grade usuell und lexikalisiert. sondern semantisch und phonologisch inkorporiert ». Kultur. neue Wortbildungen (Neologismen) » [8]. Dans le Lexikon der Germanistischen Linguistik. Neuprägung». à la différence de Lewandowski. Neugläubiger) .. Im Unterschied zu okkasionellen Ad-hoc-Bildungen sind N. Neusüchtigkeit (bes. der sich umgangssprachlich noch nicht voll eingebürgert hat. nous pouvons constater qu’il n’y a pas d’appréciation négative du phénomène du néologisme. neugläubig » [5]). Lehrneuerer. Par exemple. «neue. ein neues Wort bzw. 1972) werden N. Irrgläubigkeit). expressiv: stockdumm. de toute évidence. C’est ainsi que. Neuwort et Neubedeutung. les types. les notions Neuprägung.« neuerungssüchtig. konzentrierende Kürzung als Auswirkung von Sprachökonomie. Bußmann [10] distingue les trois formes de néologismes. B. Das große Fremdwörterbuch de 1994 : « [ in den allgemeinen Sprachgebrauch übergegangene] sprachliche Neubildung / Neuwort bzw. Wortneuschöpfung . sur l’appartenance du néologisme (Neologismus) au langage spécialisé de la linguistique est peut-être liée aussi à la présentation concise du terme dans les dictionnaires linguistiques spécialisés. ein neuer Ausdruck. mais évite de les désigner : « Neologismus: Neu eingeführter oder neuartig gebrauchter sprachlicher Ausdruck. dans ces anciens enregistrements comme dans ceux qui les ont suivis régulièrement dans les dictionnaires allemands du XIXe siècle. par exemple. la famille lexicale de Neologismus présente. le néologisme est défini comme suit : « Neubildung. un champ de relations qui va jusqu’au-delà de la langue (par exemple la religion. Wortneuschöpfung.

textes réunis et présentés par Jean-François Sablayrolles. Allgemeines Wörterbuch zur Verdeutschung und Erklärung der in unserer Sprache gebräuchlichen fremden Wörter und Redensarten. nouvelle création lexicale. nouveau croyant». Conclusion La néologie intègre donc aussi bien les créations formelles que les innovations dans l’emploi des unités lexicales. nouveau dans une doctrine. dépendance au nouveau (surtout dans la création et l’emploi de nouveaux mots et expressions inhabituels. b. mais dont la diffusion dans la communauté linguistique n’a pas été jugée suffisante pour qu’ils soient enregistrés ». tendance excessive à l’innovation dans des questions de croyance». Gemeinnüzziges Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der im gemeinen Leben vorkommenden fremden Ausdrücke. parsen. les facteurs stylistiques (par exemple. B. dans Campe Joachim Heinrich (1970). mais ils s’y incorporent sémantiquement et phonologiquement. dans Lexikon der Germanistischen Linguistik (1980). N. dans Bussmann Hadumod (2002). par ex. etwa in Technik. mot nouveau ou expression nouvelle qui n’a pas encore été complètement assimilée. dans L’Innovation lexicale. „Datennetz. par exemple dans la technique. [2] Le Nouveau Petit Robert. On peut distinguer trois formes de néologie (que l’on peut aussi combiner): a. dans Lewandowski Theodor (1994). sur la base du matériel lexical existant. Paris. hacker. p. [7] « nouvelle unité lexicale (nouveau mot ou nouveau sens) entrée dans l’usage général » [8] « Nouvelles créations lexicales particulières ». [9] « Nouvelle création. „parsen. soit qui ne sont que récents. Dictionnaires Robert-VUEF. 463. [3] « Novateur (dans une doctrine. Technologie“ und c. par ex. la science ou la politique. Entsorgung“ b. „durch metaphorische Bedeutungsübertragung wie in „(Computer)-Virus. software. p. 744. lentille ». Les causes qui sont à la base des néologismes peuvent être les innovations techniques. Généralement. les néologismes ne s’additionnent pas au système lexical. Linse“». z. politiques etc. Oldenburg. culturelles. [11] NOTES [1] Pruvost Jean (2003). le désir de clarification. p. dans Oertel Eucharius Ferdinand Christian (1816).. Hildesheim/New York: Braunschweig. A la différence des hapax. in der Werbesprache. [4] « Nouvelle doctrine. [5] « maniaque de l’innovation. traitement des déchets. La naissance des néologismes est due au besoin de la dénomination de nouveaux objets et concepts. entstehen zur Benennung neuer Gegenstände und Konzepte. [10] « Néologisme: expression linguistique nouvellement créée ou employée d’une nouvelle manière. Dictionnaire de la langue française (2007). à l’aide de la transposition de signification métaphorique. comme dans virus.Man kann drei (auch kombinierbare) Formen der Neuprägung unterscheiden: a. Wissenschaft oder Politik. z. ». hérétisme». 1972). ou dans un but expressif et persuasif. technologie et c. sont marqués de façon appropriée. Hacker. à l’aide des différentes formes de l’emprunt. 55 .». Jusqu’au début du XXIe s. B. dans Heyse Johann Christoph August (1804). ultraréactionnaire). réseau de données.und sind stilistisch entsprechend markiert. Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der unseren Sprache aufgedrungenen fremden Ausdrücke. 177. à l’aide des moyens de la création lexicale. durch Mittel der Wortbildung auf der Basis des vorhandenen lexikalischen Materials. durch die verschiedenen Formen der Entlehnung. par exemple dans le langage de la publicité. dans Heyse Johann Christoph August (1804). les lexicologues s’accordent sur le fait que « apparaissent comme néologismes des mots qui sont réellement nouveaux. l’abréviation comme effet de l’économie de la langue. [6] « Dépendance à l’innovation. Software. Selon Schippan (La Sémasiologie. oder auch in expressiver und persuasiver Absicht. 185. 3eme édition Ansbach. B. Honoré Champion. stylistiquement. p. « mots » et séquences figées. cependant ils sont ressentis toujours comme nouveaux par les locuteurs et. les néologismes sont usuels et lexicalisés jusqu’à un certain degré. le facteur expressif: bête à manger du foin. nouveau maître)». z. innovation doctrinaire. « La traque des mots « néologisme» et « néologie» dans les dictionnaires monolingues monovolumaires français de la fin du XVIIIe s.

Bussmann. Gersbach. ABSTRACT Our paper aims at giving a description in contrastivity of the phenomenon of neology by taking into account some definitions and theories and the study of dictionaries. André Eskénazi et Jean-François Jeandillou. Wortbildung in gesprochener Sprache: die Substantiv-. Wiss. La Créativité lexicale. „Néologismes journalistiques“. Lexikon sprachwissenschaftlicher Termini. Neologie und Korpus. These are important for delimitating our definition of the term neologism. Bernhard / Graf. Metzler. Heller. p. Metzler-Lexikon Sprache. Irmhild (1998). Berlin: Akad. Tübingen: Günter Narr. Louis (1975). Stuttgart/Weimar: J. Paris : Larousse.[11] Mortureux Marie-Françoise (2002). 1ere édition. dans Le Signe et la lettre. Kröner. Verb. dans Wolfgang Teubert (dir. but we are also interested in the language specialized dictionaries. Theoretische und praktische Probleme der Neologismenlexikographie : Überlegungen und Materialien zu einem Wörterbuch der in der Allgemeinsprache der DDR gebräuchlichen Neologismen. RÉFÉRENCES Barz. Hadumod (2002). 56 . Guilbert. Rainer (1984). Stuttgart: A. Rudi (1985). Glück. Dieter / Lange. Lexikon der Sprachwissenschaft. Rosemarie / Steffens. L’Harmattan. Zum Neuheitseffekt von Wortneubildungen».). «Neologie und Wortbildung. 377. Christina / Schnerrer. d. Our interest goes especially towards the specificity of the neology in the general French and German dictionaries like Le Petit Robert and Duden. Doris (1988). B. Tübingen: Niemeyer. textes réunis par Jacques Anis. Conrad. Klaus / Herberg. Helmut (1993).und Adjektiv-Zusammensetzungen und -Ableitungen » im « Häufigkeitswörterbuch gesprochener Sprache. Leipzig: Bibliographisches Institut.

mais aussi qu’il soit un bon connaisseur de la terminologie orthodoxe en français.se propose d’être une initiation essentielle de tout traducteur de textes orthodoxes dans ce que nous appelons la terminologie religieuse orthodoxe en français. D’autre part. en général. Si les traductions vers le roumain de grands auteurs orthodoxes français peuvent encore être réalisées plus facilement par des traducteurs roumains. il s’agit notamment de dictionnaires techniques : juridique. de type culturel. mais aussi –et surtout. un Vocabulaire théologique orthodoxe [3]et un lexique consacré aux mots du culte qui clôt le Spoutnik du père Denis Guillaume [4] (ancien moine uniate du monastère de Chevetogne devenu orthodoxe quelques ans avant sa mort). se pose au moins un problème essentiel. Se rendant compte de la nécessité impérative d’une bonne connaissance de la terminologie religieuse orthodoxe en langue française. mais spécialisée et tout aussi précise au niveau de ses dénominations. un type particulier est représenté par les dictionnaires bilingues spécialisés. diocèse de l’Eglise Orthodoxe Roumaine dont le siège est à Paris (à Limours). L’utilité d’un pareil dictionnaire est indéniable. Pour le français. ou carrément des théologiens. Or. car différentes des autres (techniques). Les auteurs de celles-ci sont. ce type de traduction suppose que le traducteur se situe dans l’actualité de l’orthodoxie. dont un dictionnaire signé par un universitaire et juge ecclésiastique (catholique) [2]. des affaires. I. concernant l’élargissement des principes classiques de rédaction d’un dictionnaire bilingue dans la direction des explications de type encyclopédique. malgré quelques discrètes expériences lexicographiques en français.Felicia DUMAS. confessionnelle. qui soutient notre démarche lexicographique. Parmi eux. focalisés et organisés autour d’un lexique précis. Comme nous le disions ailleurs [1]. il n’y a aucun dictionnaire bilingue roumain-français (ou français-roumain) à ce sujet. en 1989. l’un des prêtres de la cathédrale métropolitaine de la MOREOM. des personnes avec une culture orthodoxe. confessionnel. français-roumain de termes religieux orthodoxes –inexistant à l’heure actuelle. etc. médical. de plus en plus de rencontres ont lieu entre des orthodoxes roumains et français. Cuza » de Iaşi UN DICTIONNAIRE BILINGUE DE TERMES RELIGIEUX ORTHODOXES Les dictionnaires bilingues sont des instruments lexicographiques essentiels pour l’apprentissage d’une langue étrangère et d’indispensables passeurs de contenus sémantiques entre deux cultures. ceux-ci devraient avoir de très bonnes compétences non seulement de ce point de vue.terminologiques. Des traductions massives d’ouvrages de spiritualité orthodoxe ont commencé à être faites entre les deux espaces culturels –roumain et français. Pour l’accomplissement de très bonnes traductions dans ce domaine spécial. Université « Al. Pour la conception d’un tel dictionnaire. le père Iulian Nistea. jusqu’à présent. techniquement spécialisé. Un dictionnaire roumain-français. a fondé en France depuis une dizaine d’années plusieurs paroisses et monastères. car l’individualisation de l’orthodoxie française se fait au niveau lexical. du roumain vers le français s’avère être quasiment impossible en dehors de la familiarisation du traducteur avec la terminologie orthodoxe en langue française. Puis.notamment après la chute du communisme en Roumanie. où l’on célèbre parfois en français aussi (non seulement en roumain) pour les fidèles français ou francophones. et les acteurs ecclésiastiques ou laïques concernés par celles-ci (ou bien leurs truchements) devraient pouvoir se servir d’un pareil dictionnaire afin d’éviter des approximations ou des inexactitudes dans la communication. a initié d’ailleurs le projet français d’OrthodoxWiki. l’autre type d’exercice. Il s’agit d’une terminologie spéciale. la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale. afin de proposer justement des définitions explicatives (de type encyclopédique) de quelques termes fondamentaux de l’orthodoxie à un public 57 .

etc. Nous revenons sur la précision déjà faite que la particularité la plus importante de cette terminologie est son aspect culturel. la langue littéraire a pris naissance en même temps que la traduction du slavon des livres liturgiques.francophone. il y a également d’autres sous-catégorisations possibles : termes dogmatiques. mais de viser l’ensemble des champs référentiels et sémantiques de la vie religieuse orthodoxe. ce sont des termes qui relèvent (à l’intérieur de ce « domaine » confessionnel) de plusieurs champs sémantiques. etc.comme des cours de français spécialisé. Les indications étymologiques sont relativement simples et « faciles » à faire. des revues. par exemple. il y a plusieurs sous-catégories : par exemple. Les particularités d’un dictionnaire bilingue roumain-français. des objets. dans la plupart des cas. pas forcément familiarisé avec celle-ci. lexicalisés en français de façon différente selon les champs notionnels qui les caractérisent : termes liturgiques. ou bien de « connaissances religieuses » en général. etc. dont: des textes liturgiques proprement-dits (les offices de l’orthodoxie). Afin de pouvoir les intégrer dans notre dictionnaire. au niveau des termes liturgiques. [8] Une autre partie du corpus est représentée par des enregistrements audio de plusieurs entretiens réalisés avec des acteurs très initiés de l’orthodoxie: quelques évêques. la plupart des termes liturgiques et théologiques français étant des emprunts à la langue grecque moderne ou des mots d’origine latine. termes de la pratique religieuse courante. qui se propose de décrire et de saisir de façon lexicographique une réalité lexicale confessionnelle relativement nouvelle pour l’espace culturel français : l’orthodoxie. de théologie orthodoxe [7]. nous sommes en mesure d’exploiter quelques dictionnaires très précis. français-roumain de termes religieux orthodoxes relèvent de la complexité de la démarche. Nous étudions cette terminologie en travaillant sur un corpus de plusieurs types de sources religieuses orthodoxes écrites. en langue roumaine. le plus étudié) entre les deux langues. des higoumènes de monastères (orthodoxes). Dans la culture roumaine. Cette complexité est donnée aussi par le caractère ambitieux du projet. on peut distinguer ceux qui désignent des livres. par l’intermédiaire de traductions massives (du grec. le processus de création du roumain littéraire et du langage religieux (et surtout du style ecclésiastique) étant concomitant. dans le sens d’encyclopédiques. termes propres à la théologie morale. des moines et des moniales orthodoxes qui pratiquent leur religion en France et en Roumanie et l’expriment en langue française et. nous devons opter pour des initiations plus larges. des hymnes. A l’intérieur de chacune de ces catégories. Pour ce qui est de la langue roumaine. confessionnel. autrement dit. En ce qui concerne les termes théologiques. slavonne ou grecque byzantine. nous devons transgresser les cadres strictement délimités des dictionnaires bilingues qui ne comprennent pas de noms propres. Ce dernier a pour équivalent dans l’espace culturel français une terminologie orthodoxe. propres à l’orthodoxie. de vouloir proposer non seulement des équivalences du domaine théologique (en principe. de « nomenclature » de spécialité. des vêtements. car. des prières. respectivement. des livres de théologie. qui se crée depuis plusieurs décennies déjà. Nous 58 . des ouvrages de catéchèse ou de spiritualité orthodoxes. orthodoxe. C’est à ce niveau surtout que nous sommes confrontée au problème de la définition lexicographique proposée pour chaque entrée. comme les noms des fêtes ou des saints. notamment) des textes liturgiques. termes théologiques. destiné à la formation linguistique de futurs spécialistes en théologie. de simples fidèles. théologiques et spirituels en général. Enfin. C’est au niveau des ces traductions que se fixent en français les normes lexicales qui sous-tendent cette terminologie religieuse orthodoxe qui nous intéresse depuis plusieurs années déjà. le français est enseigné dans les Facultés de Théologie orthodoxe de Roumanie et il faudrait que les enseignants qui sont chargés de ces cours soient en mesure de les concevoir –dans un cas idéal. [6] Elle est composée de termes (simples et complexes) qui désignent de manière univoque des notions précises qui appartiennent à la religion orthodoxe . à des buts didactiques spécialisés. il se pose également le problème du statut des noms propres spécifiquement orthodoxes. Ensuite. des offices. depuis le moment de l’implantation de l’orthodoxie en France [5]. dont les équivalents roumains sont d’origine latine. de la pratique liturgique et de la foi.

p. sans prendre aucune attitude de rejet ou de sanction d’une forme ou d’une autre.. n. Dans la petite panychide. avec des contextes d’exemplification. On retrouve la dernière graphie dans certains textes de la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale: „A l’occasion du 20ème anniversaire de sa mort. signifiant que ce couvrechef est fait en poil de chameau (kamilos). chez les hiéromoines des pays slaves et en Roumanie. les insignes de la charge patriarcale: la Grammata Synodale.. D’autres part. p. camilafki n. Même chose que le kalimafkion. couvrir” (Spoutnik: 1156). ou pannykhide. au niveau desquelles on remarque „le souci de ménager la forme slavisée (la translitération du slave. « coiffure ». On rencontre également en français des formes orthographiées différemment: pannikhides et pannykhides.mentionnerons. aux jours fixés par l’église surtout certains samedis. « coiffure » : „Nous confions à Sa Béatitude Daniel. la mandyas patriarcale. panichiris « célébration de toute la nuit » . par un voile qui tombe derrière.” (FSJC. C’est peut-être le nom original.. Prononciation: panikide. Heruvic. parastas. calimafcă. Synonyme: parastasis : „du grec parastasis „s’établir auprès”. l’étymologie grecque”(Spoutnik: 7). La plus importante concerne les normes lexicales qui définissent la terminologie religieuse en français et qui sont encore en train de se fixer. à l’origine. une soirée dédiée à la mémoire du Père Lev Gillet –un des premiers prêtres orthodoxes français de ce siècle...2). mais seulement la troisième stance. au nom du Saint-Synode.5). chez les Grecs. influencée par la forme „kalymma”. d’après le typikon traditionnel. nous avons choisi de mentionner toutes ces formes. quelques exemples concrets d’entrées lexicographiques.m. le père Denis Guillaume propose une explication etymologique très vraisemblable de l’existence de ces deux formes synonymes en français: „Kamilafkion. Kalimafkion n. Par scrupule lexicographique. dans la liturgie de rite byzantin” (Les mots du christianisme: 460). ainsi que le troisième. Exemples d’entrées lexicographiques caractérisées par des graphies non-identiques (au moins deux). le kalimafki blanc. hymne chantée pendant la séquence liturgique de la Grande entrée.. comme une nuit de veillée avant la mise au tombeau: „Il existe deux sortes de pannychides pour les défunts: la grande et la petite. la divine Liturgie et la pannychide furent célébrées dans l’église d’hiver de Sihastria” (Le Père Cléopas: 140). partiellement. la croix et les encolpia patriarcales. du grec panichida. no 65. le septième et le quarantième jour après le décès et aux anniversaires. le 29 mars 1980. il est complété lors des offices de l’église et à d’autres circonstances formelles. Dans le Spoutnik.. Et „kalimafkion” serait une métathèse.. il est muni d’un petit rebord au-dessus du cylindre . se trouve à la fin du Psautier.f. du grec Kamilafki. „Le 9 janvier 1999. n.m. en principe des calques : Chérubikon n. de kalypto. francisée en sa finale. du grec cherubikon. office de l’église en commération des défunts. quarante jour après le départ vers le Seigneur du Père Cléopas.. n. La soirée débutera par un office religieux (pannykhide) (FSJC mars 2000. deux versions légèrement différentes du point de vue de l’orthographe étant parfois en circulation pour désigner le même objet référentiel.aura lieu le jeudi à la paroisse de la Sainte-Trinité.. Office des défunts. dans le dos.m. cet office durait toute la nuit. L’office de la Grande Pannychide. qui donne le doublet panikhide) et. célébré d’habitude entre le décès et les funérailles.f. c’est-à-dire les Evloghitaria des défunts” (Spoutnik: 9). dont l’emploi dans des sources différentes prouve une intégration phonétique plutôt hésitante de l’emprunt grec en langue française: Pannychide. les fidèles étant invités à déposer tous les soucis du monde 59 .m. il y a des doublets établis entre des emprunts grecs et des termes français équivalents. par la suite. on ne chante pas le psaume 118. appelé aussi Parastas. syn. bonnet noir en forme cylindrique des moines et des moniales orthodoxes. no 279. en mettant en évidence les difficultés rencontrées dans notre démarche. panihidă.. calimafki. du grec kalimafkion.

non français). le Trisagion est remplacé par le chant suivant : « Vous tous qui dans le Christ avez été baptisés. tenant le dikirion et traçant avec lui un signe de croix sur l’évangéliaire. Elle est distincte du « sanctus » tout en ayant la même origine » (Divines Liturgies. saint immortel. à Noël et à la Théophanie. Le Géronda doit être dur seulement envers lui-même. et la forme latine – sanctus.. » : « Lorsque la Liturgie est célébrée par un évêque.” Ce terme est employé en même temps que le syntagme français l’hymne des Chérubins: „Le choeur. trisaghion. Goldman du monastère orthodoxe de Cantauque (les trois auteurs de la traduction) [9]. mais avoir beaucoup d’amour à l’égard des autres » (Père Païssios. en l’honneur de la vivifiante Trinité. d’habitude. le samedi saint.. l’Ancien. Cantauque: 39). N’as-tu pas vu comme tu es maigre ? » (Le Père Cléopas : 185).m. avant la lecture de l’épître : « Saint Dieu. déposons tout souci du monde. Dans la traduction française d’un livre de spiritualité roumaine. nonroumaine : « Un frère pratiquant l’ascèse se rendit une fois chez lui et demanda : « Père. Lettres: 74) . comme dans le cas du trisagion. Le troisième dimanche de Carême et pour l’Exaltation de la Sainte Croix. sur la vie du père Cléopas. chantons l’hymne trois fois sainte. Lettres : 50).terrestre afin de recevoir le Roi de toutes les choses. 60 . bătrânul. părintele . à la forme grecque ressentie comme marque lexicale de la tradition grecque et surtout athonite. « vieux ». pratiquant ce qu’il dit plutôt que l’enseignant seulement. chanté. qui peut être ou non supérieur d’un monastère de moines : « Que ton Géronda soit un homme spirituel. après le coucher du soleil ? –Toi. répondit l’Ancien. « Il est vrai que certains Gérondas déconseillent la lecture d’Abba Issac de peur que leurs disciples ne partent au désert » (Père Païssios. Le syntagme l’Hymne trois fois sainte (même si un peu long. riche en vertus. Alleluia ». Le samedi de Lazare. grand père spirituel. hymne du Trois-fois-saint. une tendance de francisation des emprunst grecs qui caractérise la traduction française des liturgies eucharistiques de saint Jean Chrysostome et de saint Basile le Grand. Géronda n. le trisagion est chanté d’abord deux fois par le choeur. Seigneur. préfère employer la forme française l’Ancien. mais français) est proposé comme norme lexicale explicite dans le Lexique qui clôt la traduction par élimination des deux possibles formes concurrentes. appellatif.m. le Trisagion est remplacé par un autre chant : Nous nous prosternons devant ta croix. gheronda. Trisagion n. frère. le père. On peut remarquer. aie pitié de nous». saint fort. Puis l’évêque. vous avez revêtu le Christ. à Pâques. chant.1ss) qui célèbre la suréminente sainteté divine. car ayant un référent différent).(comme relevant d’un autre système linguistique. la forme grecque – trisagion.(comme non-équivalente. pluriel: gérondas. et nous glorifions ta sainte Résurrection. du grec trisaghion. et qui. le hiéromoine Elisée et le père Y. avant le transfert des dons. du grec géron. gheron : « Le bienheureux Géronda Païssios l’Hagiorite naquit à Farassa de Capadoce le 25 juillet 1924 » (Père Païssios. Cantauque: 176). chante la première partie de l’hymne des chérubins” (Divines Liturgies. chante le troisième trisagion avec les concélébrants » (Spoutnik : 259). Elle est appelée en grec « trisagion ». d’inspiration biblique (Is 6. 2. 1. bénissez que je mange une fois par jour. à la Pentecôte. proposée par l’archimandrite Jacob. Lettres : 7). l’hiéromoine Marc (le traducteur). Cet emprunt grec est employé en même temps que le syntagme français équivalent (un calque lexical) l’Hymne trois fois sainte : « Triple invocation... rejoignant ainsi le choeur des anges pour la célébration commune de la liturgie eucharistique: „Nous qui représentons dans ce mystère les chérubins.

où un seul terme français correspond à la même réalité confessionnelle désigné par le terme roumain équivalent: Diptyques. qui contiennent les noms des vivants et des morts pour qui le prêtre priera spécialement: „Dyptiques: registre des défunts ou vivants dont on fait mémoires au cours de la Divine Liturgie. moine microschème : 61 . n. Ou bien. respectivement. du grec dipticha. comme complément à l’Octoèque” (Paprocki :57). et il est tenu au moyen de cordons se croisant sur la poitrine” (Spoutnik: 1192). livre liturgique qui comprend le typique des différentes heures des offices: „Dans un deuxième temps apparaît le cycle des offices hebdomadaires. l’équivalent du scapulaire latin: „Comme un scapulaire. petit carré d’étoffe sur lequel sont brodés tous les instruments de la Passion.m. Diptih (Mitrofanovici : Liturgica Bisericei ortodoxe). „Le Supérieur. intentions de prières confiées au prêtre au début de la liturgie eucharistique. il n’est d’aucune utilité si la personne ne se confesse pas. comme vêtement d’incorruptibilité et de pureté spirituelle et corpsorelle et pour se souvenir constamment du joug suave du Christ qu’il prend sur lui et du fardeau léger qu’il porte. dit: Notre frère reçoit le scapulaire complet du grand Habit angélique..Horologe n. qui se voit concurrencer de plus en plus par le syntagme français (de type explicite. les moines de petit habit (microschèmes) portent le paramandias sur le dos. dans les syntagmes (employés assez rarement. Tchassoslov. confessez d’abord tous vos péchés.m. pomelnic. sous la tunique. un claque) Le Livre des Heures: „Outre les livres d’Heures conformes à l’usage actuel. L’Octoèque a été formé à Jérusalem entre 614 et 1009 comme supplément poétique à l’Horologion tandis que se constituait le Triode.m. ainsi que le cycle pascal. le terme d’horologe peu s’appliquer à d’autres modes d’offices. n. On l’appelle parfois Livre de vie. „l’Horologe des Veilleurs” présente 24 petits offices pour les heures du jour et de la nuit” (Le Spoutnik: 1136). Par exemple. pour faire la différence par rapport aux moines du grand habit ou les moines mègaloschèmes) : moine du petit habit et. în sensul de listă cu numele celor pentru care dorim să se roage preotul. en grec. dans la traduction française du Livre des Heures faite par la Fraternité orthodoxe en Europe Occidentale: „Le Livre des Heures (Horologion. Dans ce cas. ou Horologion n. à Constantinople. du grec horologhion. pour refréner et brider tous les désirs de la chair” (Office du grand habit angélique: Grand Euchologe: 111). Paraman. au pluriel. La lecture des diptyques au cours de la Divien Liturgie a beaucoup varié. Paramandias. Néanmoins. prenant le grand paramandias (scapulaire) et le tenant de la main gauche. il y a également des cas heureux. de la fin du VIIIe siècle à 1204 (invasion des croisés). ensuite participez à l’office des Saintes huiles” (Le Père Cléopas: 152). Ceaslov.m. înv. du grec paramandias. il disait après avoir inscrit leur nom sur un dyptique: „L’office le plus important pour les malades est celui des Saintes huiles. en slavon d’église) constitue l’ossature des offices de la liturgie orthodoxe et correspond à ce qui est appelé dans la liturgie latine l’ordinaire” (Livre des Heures: 4). que les moines de petit habit portent sur leur dos. Cependant. Aussi. : petit habit et microschème. l’usage a imposé comme norme lexicale la forme francisée. Elle est située actuellement pendant l’anaphore” (Divines Liturgies... Emploi assez rare au singulier: „Aux malades qui venaient chez lui. Cantauque: 169). Syn. acatist.

elles seront construites de la même façon: Avva. abba. călugăr cuvios. aprilie 2008: 28): abbé. accompagnées de quelques informations sur la date à laquelle ils sont célébrés dans le calendrier orthodoxe (nouveau. Les noms des fêtes s’y retrouveront également : Paramonie n. Il y a en roumain un excellent instrument lexicographique qui nous sert de guide et de point essentiel de référence dans notre démarche. les pères de l’Eglise). etc. Exaltation de la Ste. ebr. « office du petit habit pour la réception du mandyas » (Grand Euchologe :88). le 14 septembre. mare părinte duhovnic. Croix. Trikirion n. ajunul (Crăciunului sau al Bobotezei) . Le vin et l’huile sont permis si l’une de ces fêtes tombe un samedi ou un dimanche » (Calendrier St. eux-aussi constitueront des entrées lexicographiques à part entière. Ce degré n’existe pas dans les monastères grecs de la Sainte Montagne qui en cela ont gardé l’ancien usage » (Petit guide : 78) . grégorien) et leur vie. le Cénobiarque . s. 1. le Confesseur (calque sémantique) – Mărturisitorul . ou bien pour la vie liturgique (les fêtes de l’orthodoxie). Actuellement. notamment à ceux qui sont représentatifs pour la vie et la doctrine de l’Eglise (les saints. tată.. En ce qui concerne les noms des saints et des pères de l’Eglise (dont la plupart se retrouvent parmi les saints). petit chandelier portant trois cierges qui se croisent au milieu. Décollation de S. lorsque les prêtres et les fidèles portaient de tels cierges lors des processions. abbé. tricher.f. părinte. le 29 août . que l’on peut trouver dans des calendriers liturgiques orthodoxes (nous travaillons sur trois calendriers différents.. rarement allumés” (Paprocki: 147). du grec trichirion. 10. il est utilisé exclusivement par les évêques” (Paprocki: 191). întemeietor şi căpetenie a unei comunităţi monastice de la începuturile monahismului oriental: „Din acestea vedem că în planul aşezării frăţiilor în multele mănăstiri din Tabena era un mare avvă căpetenie peste toate mănăstirile”(Rînduielile vieţii monahale: 69): abba. duhovnicul de la Frăsinei” (Lumea monahilor nr. calque lexical). paru en 2001 à Caransebeş. le mandyas. le Cavsocalvyte – Cavsocalivitul (en grec : « brûleur de cabanes » . Un seul exemple : 62 . Il apparaît du temps de al controverse iconoclaste. Pluriel: trichiria: „Devant les icônes principales de l’iconostase sont disposés deux grands chandeliers à trois cierges (des sortes de trikiria). Les déterminants indiquant les particularités spirituelles qui font partie des noms des saints apparaîtront dans l’économie du dictionnaire aux côtés des noms communs: le Reclus (calque sémantique) – Zăvorâtul. cu viaţă desăvârşită : « Părintele Gavriil ascultându-ne a povestit atunci despre avva Paisie. Il est impossible d’approximer en langue française ces noms de saints que nous connaissons en roumain à cause de l’existence en français des équivalences exactes. veille des fêtes de Noël et de la Théophanie : « Vigiles et fêtes où l’on jeûne : On jeûne comme les mercredis et vendredis de l’année les jours suivants : Paramonie de Noël . symbolisant la sainte Trinité: „Le trikirion est un chandelier à trois cierges symbolisant la Sainte Trinité. m.începătorul vieţii de obşte (calque lexical) . qui consigneront les équivalences entre le français et le roumain. Jean Baptiste. Nous ferons place dans le dictionnaire aux noms propres également. le Dictionnaire encyclopédique de connaissances religieuses des époux Branişte.« Le moine microschème porte encore. dont deux monastiques. utilisé par l’évêque pour bénir les fidèles. ainsi que sur un calendrier en ligne).m. du grec paramoni „veille”. Antoine : 31). Paramonie de la Théophanie) . 2.. dont nous proposerons les équivalents en français. En ce qui concerne les entrées lexicographiques roumaines. à certaines occasions.

[8] Branişte. D. 63 . REFERENCES BIBLIOGRAPHIQUES Balan. et l’exode des Grecs de l’Asie mineure après 1922. Paris : Seuil. Felicia (2009). D. [2] Le Tourneau. préface de Mgr. pr. prof. Branişte. Daniel. Ene. avec des défis permanents. Otawa : Les Presses de l’Université d’Otawa –Armand Colin. Monastère Saint-Antoine-Le-Grand. métropolite de la Moldavie et de Bucovine. Dictionnaire d’analyse du discours. Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase. confessionnelles. [4] Le Spoutnik. Felicia (2008). Lausanne : l’Age d’Homme. prof. et l’assiduité pour la prière. La Terminologie. [5] La plupart des théologiens orthodoxes et des pères spirituels français considèrent que les deux événements qui se trouvent à l’origine de la réimplantation de l’orthodoxie en France sont la révolution bolchevique de 1917. Paris : Seuil. père (2003). Teresa (1998). 2005. dr. Dominique (2005). Maingueneau. NOTES [1] Dumas. nouveau Synecdimos (1997). (2002).Théodose le Cénobiarque. prof. dr. par lesquels une discipline scientifique ou technique réfère aux notions qui la constituent : Cabré. [7] Bria. Dicţionar de teologie ortodoxă A-Z. Otawa : Les Presses de l’Université d’Otawa –Armand Colin. Bucureşti : Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Otawa-Paris. Ion. Bria. Charadeau P. Comme on peut bien le voir. Par conséquent. la miséricorde envers les pauvres et les malades. cuvios. protestantisme. Théorie. Cabré. la rédaction d’un dictionnaire bilingue spécialisé de termes religieux orthodoxes est une entreprise de taille mais passionnante. 547. (1981). Teresa (1998). métochion de Simonos Petra. culturalisées . (2002). Traduites du grec par l’archimandrite Jacob. Paris : Cerf. Rome : Diaconie apostolique. Fayard. L’Orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. Théorie. Maingueneau. suivie de l’émigration russe vers l’Occident. no 9. Paris. Dictionnaire d’analyse du discours. traduit du roumain par le hiéromoine Marc. Goldman. dr.. deux exigences majeures sont incontournables pour la bonne réussite du projet: une familiarisation avec les contenus confessionnels de l’orthodoxie et une excellente initiation lexicale dans les deux langues (le roumain et le français) concernées par ce type de terminologie spécialisée. Par le Père Denis Guillaume. Iaşi : Casa editorială Demiurg. qui relèvent du type particulier de référentiel auquel la terminologie concernée fait référence : des réalités religieuses. méthode et applications. l’orthodoxie a commencé à être pratiquée dans l’Hexagone par ces communautés de Grecs et de Russes. prof. (2001). Le Père Cléopas. ensuite par des Roumains.. des Serbes. Par l’équipe de Catéchèse orthodoxe. Les mots du christianisme. Terminologie est parfois synonyme de nomenclature et de langue de spécialité (ce dernier syntagme étant employé dans la didactique des langues) : Charadeau P. Caransebeş : Editura diecezană. – Teodosie cel Mare. (1981). dr. Voir Dumas. Caransebeş : Editura diecezană. in Atelier de traductions. Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase. Y. Dicţionar de teologie ortodoxă A-Z. méthode et applications. collection « Grands spirituels orthodoxes du XXe siècle ». Ene. Ion. pr. p. Suceava : Editura Universităţii Suceava. Ioannichié. [3] Vocabulaire théologique orthodoxe (1985). pr. [9] Divines liturgies de saint Jean Chrysostome et de saint Basile de Césarée (2006). La Terminologie. Bucureşti: Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Fêté le 11 janvier. Calendrier liturgique 2008. Monastère de la Théotokos et de Saint Martin : Domaine de Cantauque. le hiéromoine Elisée et le père dr. cénobiarque voulant dire « chef des cénobites ». saint Théodose (423-529) a été le chef spirituel d’une grande communauté de moines en Palestine. pour lesquels ont été créés des diocèses des églises-mères. catholicisme. [6] La terminologie est définie généralement comme l’ensemble des mots et expressions. orthodoxie. (2001). autrement dit des représentants des églises traditionnellement orthodoxes établis en France. pr. « Traduire un texte roumain de spiritualité orthodoxe en langue française ». introduction de Jean-Claude Larchet. începătorul vieţii de obşte. Otawa-Paris. Il laissa en héritage à ses disciples trois grandes vertus : une ascèse sévère et une foi inébranlable. pourvus de leur définition. saint.

Divines liturgies de saint Jean Chrysostome et de saint Basile de Césarée (2006). etc. Paris : Cerf. Bucureşti: Sofia. Petit guide des monastères orthodoxes de France. seconde édition corrigée et complétée. hiéromoine (2008). different from the technical ones. Lettres. par la Fraternité orthodoxe en Europe Occidentale : Mayenne. Guillaume. Par l’équipe de Catéchèse orthodoxe. it is a special terminology. Paris : Fayard. Iaşi: Casa Editorială Demiurg. Dumas. Livre des Heures contenant les offices quotidiens de l’Eglise orthodoxe (2005). Felicia (2008). would want to be an initiation tool for translators of Orthodox texts to what we call the Orthodox religious terminology in French. there are especially technical dictionaries: legal French. sfânt (2001). Cernăuţi. L’archevêque Joseph. Païssios. Vocabulaire théologique orthodoxe (1985). bulletin hebdomadaire d’information de la MOREOM. Y. 64 . Among them. Rome: Diaconie apostolique. Les mots du christianisme. Suceava : Editura Universităţii Suceava. moine du Mont Athos (2005). French-Romanian dictionary of Orthodox religious terms. in Atelier de traductions. the first of its kind. nouveau Synecdimos. traduit du polonais par Françoise Lhoest. business French. genèse et interprétation de la liturgie eucharistique byzantine. « Traduire un texte roumain de spiritualité orthodoxe en langue française ». Rînduielile vieţii monahale. père (1992). as he or she must include encyclopaedic explanations. Dominique (2005). Monastère de la Théotokos et de Saint Martin : domaine de Cantauque. catholicisme. ABSTRACT Bilingual dictionaries are essential lexicographic instruments for learning a foreign language. Grèce. père (1997). Le mystère de l’Eucharistie. Henryk (1993). Actes du Colloque international « la Traduction du langage religieux en tant que dialogue interculturel et interconfessionnel ». Edité par le Monastère Saint-Jean-le-Théologien : Souroti de Théssalonique. ***Lumea Monahilor. As regards the French language. but as specialised as them. they also convey semantic contents from one culture to another. 2008. Paprocki. père. Goldman. éditées avec la bénédiction de S. A Romanian-French. Le Spoutnik. Liturgica Bisericei Ortodoxe. medical French. Mitrofanovici. we should mention bilingual technical dictionaries that focus on very specialised lexicons. Traduit du grec par Soeur Svetlana Marchal. le hiéromoine Elisée et le père dr. orthodoxie. protestantisme. Denis. L’Orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. Vasile (1929). Guillaume. Grand euchologe et arkhiératikon. Felicia (2009). Métropolite de la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale. Parma: Diaconie apostolique. Denis. Being related to culture. Dumas. dossier : La traduction du langage religieux (I). Samuel. Em. SOURCES FSJC : Feuillet Saint Jean Cassien. no 9. Traduites du grec par l’archimandrite Jacob. The main problem the author of such a dictionary must cope with is the need to enlarge the classical principles of writing a bilingual dictionary. Edité avec la bénédiction de l’assemblée des évêques orthodoxes de France. Vasile cel Mare. 11-13 juillet 2008. Paris : Cerf. Le Tourneau. préface par Irénée-Henri Dalmais. Monastère de Cantauque.

1./Să fie mortului casă”). „a da bani de ciubote – a plăti ciubotele” (ce aparţin dreptului cutumiar românesc. în urma studiului. proiectând-o în domeniul cercetării frazeologiei. printre care „zile albe”. în articolul Din problemele etimologiei frazeologice româneşti. alb). „a pescui în apă tulbure” (expresie în legătură cu originea căreia Hasdeu exprimă o îndoială: „a pescui în apă tulbure pare a nu fi poporană. „obiceiului pământului”).). de la sunete la structuri sintactice. la nivelul competenţei expresive. însă. pentru care evocă posibilitatea moştenirii din latină (explicaţie citată în DA 1913. pentru care în această preocupare a lingvisticii se încadrează demersurile consacrate evoluţiei tuturor faptelor de limbă (numită de savant derivare) şi reconstituirii lor. un punct de vedere asupra căruia autorul citat a revenit în mai multe rânduri. „a urmări pe cineva până-n pânzele albe” („pânza albă” simboliza „mormântul”. în cele mai multe astfel de cazuri.) în accepţia cea mai cuprinzătoare a acestui concept” se face şi atunci „când explicăm naşterea unei locuţiuni sau expresii” (Hristea 1972: 123). evidentă. ci un împrumut nou de la francezi”). la distanţă de etimologia frazeologiei. a sursei împrumutului. Sensul intervenţiei lui Hasdeu era. s-a ocupat de provenienţa a numeroase frazeologisme. de exemplu. (şi) ca lexicograf. „a încăleca pe-o şa” (considerată „o veche moştenire latină”. Demersul de faţă are în vedere o cu totul altă categorie de frazeologisme. originea. numind „zilele fericite”. care porneşte de la Hasdeu. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. în sensul. „a da bani de miere” (citată în acelaşi volum din DA). şi ţinând seama şi de datele ce depăşesc însăşi sfera propriu-zisă a lingvisticii (Hasdeu 1972: 13-24). totuşi. Obiectul analizelor lui Hristea din articolul menţionat îl constituie. respectiv la „calcuri totale şi parţiale” (pentru numeroase construcţii). cea atribuită cândva de Hasdeu.Stelian DUMISTRĂCEL. Iaşi ETIMOLOGIA UNITĂŢILOR FRAZEOLOGICE ÎN DICŢIONARELE LIMBII ROMÂNE 1. Or. „a jura pe barbă”. dar şi cot la cot. aşadar. larg./Frumoasă şi de matasă/Şi scândură prea aleasă. cu preocupări de repertoriere sau chiar de sinteză. idee ilustrată prin versuri dintr-un bocet din Moldova: „Pânza albă şi frumoasă. aspect asupra căruia ne-am oprit dat fiind faptul că importante lucrări recente. din perspectiva raporturilor dintre cauză şi efect.1. că Hasdeu. curva senecta). în acest domeniu se înscrie şi cercetarea semantică (numită de Hasdeu ideologică. în accepţiunea cea mai largă. „tot etimologie ori şi etimologie (subl.v. de exemplu. ca un corespondent semantic al lat. frazeologismele de un tip pe care. 13). pentru Hristea. Este destul să amintim. Această viziune a fost comentată şi dezvoltată de Theodor Hristea. discutate de autor în secţiuni ce se referă la „etimologie multiplă” (pentru modul lunar. „a făgădui marea cu sarea”. n. anume aceea de căutare şi găsire doar a originii cuvintelor (p. prezentă la Hasdeu sau Vasile Bogrea şi ilustrată exemplar de Eugen Coşeriu în cadru romanic. şi anume expresiile idiomatice. s. „adânci bătrâneţi” (care ar însemna „vârstă încovăiată”. depăşirea accepţiunii „rudimentare” pe care o avusese termenul „cu sute şi chiar mii de ani înainte de naşterea linguisticei”. atestă faptul că însăşi moştenirea din latină în materie de expresivitate depăşeşte cu mult reprezentările despre un idiom „cu-ndemnuri pentru vite”. mare de sânge etc. Or. după cum tot ca o evidenţă se impune indicarea. „bani gata”. se ţin. Introducere Precizăm faptul că. făcând 65 . folosim termenul etimologie (într-o relaţie sui-generis cu biografie şi motivaţie). enunţuri figurate romanice care se regăsesc şi în dacoromână reflectând subtilităţi. război rece. perspectiva istoriei limbii române. pentru scurtarea exprimării. etimologia construcţiilor respective devine. în dicţionare.. de referire la relaţia dintre idei). în textul de faţă. „a-şi găsi bacăul”. le vom numi „sintagme”. idiotismele. de diferite tipuri.

rum. „trebuie să aibă biografie. din cuvânt în cuvânt. Sp.H. lexicografii I. Chiţimia. NU ÎNCAPE ÎNDOIALĂ. ne putem referi la o lucrare clasică de teorie. Lutz Röhrich. afr. Sextil Puşcariu. „Tenir Dieu par les pieds”. ci chiar semnalarea unor expresii. Dictionnaire des locutions françaises (1973). deoarece cuvântul vechi. Das geht auf keine Kuhhaut – „asta nu încape nici pe o piele de vacă”. „a da ortul popii”). cele mai multe adevărate relicte ale „amneziei sociale” (H. rum. scos de sub protecţia legilor.. 1960). latinească. Iorgu Iordan (în primul rând. Lazăr Şăineanu (Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române. venind din alte direcţii. mortus” (cf. 1900).. 1987. Gh.H. savantul propunea o descendenţă din epoca romană) etc. ce se află îndărătul acestora”. ca şi altele. „a căuta nod în papură” (s-a sugerat ipoteza moştenirii acestui context figurat direct din latină: „a căuta sau găsi nod în papură e. G. Expresii româneşti. dar benefic. Există o foarte bogată literatură de profil în acest domeniu. „a umbla teleleu”. „Ein Weib ist ein Weib”. Florica Dimitrescu. în care apărea frecvent expresia in albis decessit). pe lângă monumentala culegere de Proverbe ale românilor publicată de Iuliu Zanne şi principalele dicţionare ale limbii române. „a trage sforile”. femme que femme. 1. a fiarelor sălbatice). în care. în Lexikon der sprichwörtlichen Redensarten (1994) ş. Zur Notwendigkeit einer vergleichenden romanischen Phraseologie. Tuturor acestor autori le datorăm nu numai clarificări privind geneza şi evoluţia stilistică. sau Claude Duneton. Ghibănescu.. Th.3. nodum in scirpo quaerere”). şi. Tübingen. un alt lexicograf – colaborator al lui Puşcariu la Dicţionarul Academiei (seria veche). Stahl). adică trebuie să i se fi întâmplat ceva” (Noica 1987: 7. 1975). Pînă-n pînzele albe. din literatura franceză de specialitate. Anthologie des expressions populaires avec leur origine (1979). ca şi la câteva dicţionare: Maurice Rat. „opt. Codru Drăguşanu). 1979 ş. „luna lui traistă goală”. „a o lua cu otuzbirul”. „a trage butucul”. la istoria limbii. cum sunt Balkanismen oder Romanismen? Methodisches zum sog. ai căror autori sunt A. situaţie din care poate fi scos. păstrate adesea infidel în memoria limbii. „a da în stambă”. Del Chiaro). „orice cuvânt este o uitare”. Gh. Hristea. în studii de sinteză de largă şi profundă erudiţie. lat. cu subtitlul „Deutsche Redensarten und was dahinter steckt” (aşadar „şi ce se ascunde.a.. „a fi slab de înger”. Lucrări de referinţă germane: Kurt Krüger-Lorenzen. Max Niemeyer Verlag.-A. „a fierbe piatră scumpă”. I. Al. atunci „întâmplările” din viaţa idiotismelor. «Balkansprachbund». se retrăgea în pădure şi era hăituit asemenea lupului. Stilistica limbii române. Vrabie sau H.Juvenal). München. 1979. consemnate de călători străini prin Ţările Româneşti (Bandinus. prezintă un interes sporit. a diferitelor elemente şi structuri ale vocabularului acesteia. 66 . novella a cavalo „povestire de-a-n-călarele”. iota [ι]). 1982.comparaţia cu numele naraţiunilor similare din vechea italiană. „a nu şti nici o iotă” (după numele unei litere greceşti. Candrea şi August Scriban. 202). caput lupinum gerere. La puce à l'oreille. cu-a brânzei” [nouă este un adaos]. din 2001. „a lua ochi de fiară” (raportare la formula juridico-consuetudinară. Tohăneanu. Preocuparea noastră pentru această temă (şi cunoaşterea situaţiei) este în legătură (şi) cu redactarea dicţionarului nostru de expresii. „ortus. Philippide. quanta siccum iecur ardeat ira” . Contribuţii fundamentale în acest domeniu are Eugeniu Coşeriu. majoritatea ca obiect al redactării unor articole din Etymologicum Magnum. ce se referea la fugarul care. Numeroase sunt incursiunile în „biografia” expresiilor pe care le face Vasile Bogrea. deosebit de „firavă” grafic.C. Stuttgart. printre acestea: „a bate berbunca”. expresiv. intitulat. Biografii – motivaţii. Astfel de preocupări duc inevitabil. NO CABE DUDA. de exemplu. dacă. Les locutions françaises (1973). dar şi editând „cuvintele din bătrâni”. după cum scria Constantin Noica. la a doua ediţie.a. Stahl ş. ‘a fi de nedescris’. mai ales când reflecţiile despre sensul lor sunt rezultatul unor confruntări de spaţii geopolitice şi culturale. „frumos de muc = frumos de frunte”. a lui Pierre Guiraud. dar şi de un transilvănean ce trece în deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea la sud de Carpaţi (I. „(a urmări) până-n pânzele albe” (cu trimitere la vechile inscripţii creştine. Or. femeia ca femeia. „a arde la ficaţi” (existenţa aceleiaşi forme mentale la romani: „quid referam. Graur. am luat în consideraţie contribuţiile importante la care ne-am referit. cu sensul de ‘a întrece măsura (oricărei previziuni)’.a.

exact la fel cum este prezentată expresia respectivă. Nu mai puţin concludent este cazul sintagmei sânge rece. În principiu. unde în primul rând. with kid gloves pentru „a umbla/a se purta cu mănuşi cu cineva”. că un corespondent identic lexical pentru a arunca cuiva mănuşa există.2. Agir ou parler sans précaution. mai departe: „Prendre qqc. scândură: scândură de scăpare sau de salvare. a se lupta cu duşmani ireali”. cu trimitere expresă: [„from the episode in Don Quixote by Cervantes in which the hero attacks windmills under the illusion that they are giants]: an imaginary wrong. apare un anumit tip de trimiteri şi pentru expresii propriu-zise. gener. Ne pas mettre ou ne pas prendre de gants (avec qqn). partea 1. de exemplu. În DLR 1975. cale. ci a fost tradusă. probabil chiar din franceză (citate din Camil Petrescu şi. [P. or opponentm . p. rece. jeter le gant à la face de qqn. Şi. sans ménagement. „gegen Windmühlen kämpfen … es ward von der Donquichotterie und den Windmühlen . Negruzzi. se battre contre des moulins. „combattere contro i mulini a vento” (TLIO) etc. Accepter le défi”. cu prezenţă de spirit” (citate din „Curierul românesc”. germ. 2.v. avec douceur. găsim „(Livresc) a se bate (sau a se lupta) cu morile de vânt = (cu aluzie la personajul Don Quijote din cartea lui Cervantes) a întreprinde acţiuni inutile. Jeter le gantelet aux pieds de son adversaire pour le défier au combat. a umbla (sau a se purta cu cineva) cu mănuşi = a se purta cu atenţie şi îngăduinţă. 2. În unele cazuri. planche de salut. de exemplu. voie ferrée. cu multă politeţe (faţă de cineva). Ceea ce lipseşte în DLR este însă faptul că nu se precizează că expresia în discuţie nu a fost creată pe teren românesc.. s. care au ca suport lexical termenul mănuşă. se forger des chimères”). în formă parafrazată.usually used in the phrase to tilt at windmills” (Merriam-Webster). a provoca pe cineva. în DLR 1965-1968. a ridica mănuşa = a primi provocarea (cuiva) la duel. Mettre ou prendre des gants. Câteva exemple: în DA 1940. „Au fig.v. din Vasile Alecsandri). se indică sursa pentru cale ferată: după fr. s. şi în engleză: to throw down the gauntlet to smb. mănuşă: „Expr. indicarea etimologiei frazeologismelor pare să fie o preocupare facultativă. B. allus. Să notăm. de exemplu. În DLR. de exemplu. evident culte. Stadiul actual în lexicografia românească În dicţionarele româneşti.1.. Lancer un défi à quelqu'un” (N. „calc după fr.v. partir en guerre contre des moulins à vent. cf. a primi provocarea (cuiva)”. vezi. Se battre contre des fantômes. dar nu sunt de exclus nici alte „modele”. formula având circulaţie internaţională. în treacăt. it. a arunca (cuiva) mănuşa = a provoca pe cineva la duel. O cu totul altă situaţie constatăm în cazul unor frazeologisme. gesprochen” (Grimm). prendre des gants avec qqn”. pentru locuţiunea adjectivală şi adverbială cu sânge rece găsim explicaţia „cu calm. în DLR 1986-1994. à un épisode célèbre de Don Quichotte de Cervantès] Attaquer. Prendre quelque chose avec précaution. avec des gants. ridicole. Bolintineanu. Pentru comparaţie. 67 . sau. moară. s. DICŢ.v. şi în TLFi („[P. şi to handle smb. des ennemis imaginaires.2. se face distincţia între categoriile «propriu» (planul realiilor) şi «figurat» (planul expresivităţii): A. 1848. 2.. trimitem la TLFi.3. Relever ou ramasser le gant. engl. p.B. „[Le suj. Cităm după DLR 1965-1968. s. evil. gener. à cette coutume] Jeter le gant. s. réf. planche de sauvetage”. şi avem în vedere în primul rând Dicţionarul Academiei (DA şi DLR). désigne un chevalier] Jeter le gant. pare a fi în aceeaşi situaţie cu „a arunca cu căciula în câini”!). to tilting at windmills. de regulă a celor transparente.v. se indică provenienţa din diferite limbi străine a frazeologismelor de tip „construcţii”.

preluat ca atare în engleză: „sang-froid: Etymology: French sang-froid. editorial. universalii de funcţionare şi de desemnare (Coşeriu. după precizări pe care le-a adus savantul citat în interviul-maraton intitulat. literally. Dacă ţinem seama de „cunoaşterea lumii” în cele două ipostaze 68 . în al doilea rând. Coşeriu 1974. adică al „competenţei lingvistice”. 3. sau în toate limbile cunoscute. O proiecţie de teorie a limbii privind evaluarea frazeologismelor din perspectiva etimologiei Paralelismele l e x i c a l e ş i în ceea ce priveşte e n u n ţ u l constatate anterior impun referirea la problema „universaliilor lingvistice”. după DLR. ci şi prin intermediul „competenţei extralingvistice”.3. se produce schimbarea sensului (dată fiind acţiunea analogiei). 3. după fr. şi Dobrovol’skij 1988). Bazele şi sarcinile lor. care a făcut parte din comisia de etimologii a tomului respectiv (!). şi germ. ci o şi determină într-o oarecare măsură. Pornind de aici. am formulat acest concept mai ales în dicţionarul de expresii amintit. trebuie să aibă în vedere universalii „de mentalităţi” comune vorbitorilor unor limbi diferite. poate fi evaluată sub semnul „universaliilor frazeologice” (în legătură cu bibliografia problemei. şi la teoria coşeriană a relaţiilor dintre limbaj şi cultură. sau care sunt posibile în toate limbile” (Coşeriu 1996: 141). a obiectivării creaţiei umane (a „spiritului creator” – sens care justifică lingvistica în sine). sintagma din limba română este însă un calc. 1996: 41-45). formula pare să aibă acelaşi statut ca şi loc. Bazele acestei teorii au fost formulate de Eugen Coşeriu în comunicarea Les universaux linguistiques (et les autres. cold blood” (Merriam-Webster). UL sunt „fapte care se află în toate limbile. cercetarea funcţiei denominative a metaforei. în toate limbile. definite în paragraful despre „bazele raţionale”. Din perspectiva funcţiei denominative a metaforei. „nu se vorbeşte numai cu ajutorul limbajului”. 3. Coşeriu 1994).2. Aşadar.Maiorescu). cf. ale acestor relaţii (din studiul privind Socio. categorie pe care o coroborăm cu aceea de universalii stilistice (din punctul de vedere al domeniului lingvistic în care se manifestă). limbajul „reflectă cultura nonlingvistică”. Menţionăm faptul că Eugeniu Coşeriu nu a vorbit despre „universalii frazeologice”. ca material lingvistic şi având aceeaşi valoare metaforică. cultura nonlingvistică şi competenţa extralingvistică „asigură justificarea raţională a etnolingvisticii” (Coşeriu 1994: 139). În ceea ce priveşte clasificarea acestei categorii lingvistice (spre deosebire de „universalitatea ca generalitate istorică”). Lingvistica integrală (Coşeriu 1966: passim). a apărut traducerea textului. ca la a arunca cuiva mănuşa. Coşeriu 2009: 73-111). pe care o prezentăm rezumativ în cele ce urmează. sub titlul Universaliile limbajului şi universaliile lingvisticii. Or. cf. ne interesează universaliile de „desemnare”. pe baza căreia. sang-froid. adv.”. cf.şi etnolingvistica. pe de altă parte. În aceeaşi ciudată situaţie se află chiar sintagma război rece. prin urmare exprimă cunoaşterile. autorul face distincţii pe mai multe planuri: universalii necesare (sau absolute). recent. respectiv „Dicţ. având ca rezultat metafora. existenţa unor idiotisme comune mai multor limbi. iar. ideilor şi judecăţilor despre «lucruri»”. Este vorba de trei sensuri diferite pe care le presupune această relaţie: mai întâi. ca studiu etnolingvistic aplicat mai multor limbi. dar punctul nostru de plecare.1. 3. trebuie să ne referim. aplicat în diverse contribuţii. kaltblütig (adj. adică prin „intermediul cunoaşterilor. cu trimitere la exegeza coşeriană. Nu apare niciun „marker” privind provenienţa formulei (măcar de tipul „livresc” – ca la a se bate cu morile de vânt. fiind „actualitatea culturii” (după Hegel). cu gura rece „fără a mânca sau a bea ceva”. Dat fiind faptul că această „cunoaştere a lumii” nu numai că influenţează expresia lingvistică. însă. ideile şi judecăţile despre realitatea cunoscută. este teoria coşeriană privind „universaliile lingvistice” (UL). în cadru social. limbajul însuşi este forma primară a «culturii». discutată etimologic pe larg de Theodor Hristea. Pentru tema de faţă. în funcţie de cele două categorii de idiotisme (termen folosit în sensul cel mai larg) la care ne-am referit anterior (Dumistrăcel 1980: 136-138): „cópii ale realităţii” şi „imaginare”. posibile şi empirice. cf. în sfârşit.) „cu sânge rece”.

engl. prin traducere. cine seacă balta prinde peşte. de la baza unor parimii de exemplu. ловить (удить) рыбу / рыбку в мутной воде. cultura pământului. în tabel am adăugat (după Deroy 1956: 223) corespondentele din suedeză. concludentă este situaţia formulei expresive româneşti „a pescui în apă tulbure”. mit den Hühner zu Bett gehen. a pescui în ape tulburi. pêcher en eau trouble. a-i roade (cuiva) urechile (Dumistrăcel 2001: passim). ţinem seama de posibilitatea considerăii problemei etimologiei multiple şi în ceea ce priveşte frazeologia (perspectiva variaţiei diastratice şi/sau diafazice). ce are corespondente perfecte sau asemănătoare în numeroase limbi. fr. 2001: 155-156). pentru situaţii asemănătoare. chiar a expresiei respective şi din această limbă.). evident. constatările. asimilarea altor culturi. la nivelul general al inventarului mijloacelor expresive ale limbii. germ. trimitem şi la discuţiile în legătură cu expresiile şi sintagmele-metafore a făgădui marea cu sarea. (3) „Calul de dar”: rom. trebuie să avem în vedere.prezentate mai sus. à cheval donné on ne regarde pas à ses dents (à la dent. l’eau trouble fait le gain du pêcheur. vânătoare. aparţinând unor „familii” diferite. kalastella sameassa / vedessä. Faţă de sursa mai sus indicată. pe teme diverse: (2) „Culcatul devreme”: rom. Dar. sp. 69 . identice ca sens şi identice sau foarte asemănătoare ca material lingvistic. nici ea. din diverse limbi. „limbilor funcţionale” ale vorbitorilor oricăruia dintre idiomurile respective. a rio buelto ganacia de pescadores y pescadoras. şi finlandeză. fiska i grumligt vaten. Pe de altă parte. în primul rând. à la bride). aceasta fiind baza „poligenezei”. a se culca odată cu găinile. en el agua turbia haze buen pescar. germ. a pune banii jos. pescuit. pornind de la o practică obişnuită a pescarilor de oriunde. de exemplu. Pentru identitatea (ori similitudinea) formelor lingvistice „expresive” în asemenea cazuri. în mod normal. creşterea animalelor etc. nu se justifică explicaţia prin „împrumut” (ca manifestare a aculturaţiei). fr. a da pielea popii. it is good Fishing in troubled Waters. in trüben Wasser ist gut fischen. ложиться с курами (cf. fr. bani gheaţă. În această ordine de idei. calul de dar nu se caută de dinţi. de către scriitori influenţaţi de cultura şi limba franceză. fiska i grumligt vaten. finl. pentru expresiile. au fost la îndemâna oricărui vorbitor cu spirit de observaţie. Comparaţia interlinguală de acest tip poate fi extinsă pe baza câtorva exemple similare. Dumistrăcel. a fi ţap ispăşitor. à la bouche. nu este exclusă preluarea. idiotismele din categoria „copii ale realităţii”. kalastella sameassa/vedessä. apa tulbure e bucuria pescarilor. se coucher avec les poules. care reflectă în special ocupaţii primordiale comune diferitelor populaţii în aceleaşi stadii ale evoluţiei economice şi social-culturale (cules. rus. nebunul tulbură şi înţeleptul pescuieşte. sued. rus. Ne referim la formule ce aparţin. aşadar. iată o prezentare ad-hoc (rezumând discuţia din Dumistrăcel 2001: 316): (1) „Pescuitul în ape tulburi”: rom. simple. iar transpunerea lor în plan figurat nu a presupus.

pe care (descurajat. are. 3. ca geneză. în fond. ce ar putea fi convingător atribuite acestei surse. „scrierea şi citirea” fiind instituită ca o condiţie pentru preoţie (Furtună 1915: 11. germ. the master’s eye makes the horse fat ( ~ a fat horse). Acelaşi regim l-ar putea avea. germ. tu dit merci et basta”.3. dar „modelul” respectiv. trebuie să se ţină seama de faptul că. engl. germ. einem geschenkten Gaul sieht man nicht ins Maul. pentru un spaţiu cultural general românesc. este nu numai dificilă ci. ne regarde pas son etat general.Iată un comentariu al zicătorii. rus. simboluri ale altor realităţi social-culturale sau simple modele literare. un impact redus în ceea ce priveşte o mare parte a populaţiei. Oltenia şi Moldova. it. şi au fost obligaţi să înveţe carte sub supraveghere. evoluţie şi funcţionare. dente de siso. dacă metafora lexicală aparţine. danezul visdomstand. rom. în mai multe limbi. Даровому коню в зубы не смотрят. port. tu le prends. it. şi enunţurile aparţinând discursului repetat de sorginte religioasă. măsea de minte (Deroy. transferul acestei valori asupra idiotismelor este îndreptăţit de similitudinea „metaforele – cuvinte” şi „metaforele – expresii idiomatice”. 29. it. pe următoarele coordonate: a) trecerea de la sensul de bază. pe lângă faptul că mulţi dintre aceştia erau analfabeţi. cât şi din cauza formaţiei profesionale precare a marii majorităţi a preoţilor: în secolul al XVIII-lea încă. 1956: 223). fără îndoială. la origine „cópii ale realităţii”. Întrucât asemenea expresii. dente del giudizio. don’t look a gift horse in the mouth. zonei „universaliilor stilistice de desemnare”. глаз господина делает скот жирным. sau „a se lupta cu morile de vânt”. Pentru a delimita conceptul de «unităţi frazologice» pe baza unor enunţuri cum sunt cele prezentate anterior. propriu. copiat identic după internet. în principiu. „prin analogia care extinde sau generalizează o anumită notă”. aceşti preoţi au fost „puşi la bir”. în cazul prezenţei. ca ţăranii. das Auge des Herrn macht das Vieh fett. ce înseamnă?: „parce ke kan tu achetes un cheval. o limbă pe care preoţii nu o înţelegeau. b) trecerea lor din zona expresivităţii propriu-zise în cea a comunicării (ca enunţuri aparţinând discursului repatat). a unei aceleiaşi metafore: fr. (4) „Ochiul stăpânului”: rom. bulg. l’occhio del padrone ingrassa il cavallo. ochiul stăpânului îngraşă vita. dent de sagesse. un aspect al elementului referenţial al formelor de exprimare a afectului şi imaginaţiei. engl. rus. magh. ilustrează fenomenul „poligenezei”. c un signe de bonne sante. în special în Muntenia. c) intervenţia accidentală asupra 70 . cum ar fi „a arunca (cuiva) mănuşa”. chiar inutilă căutarea „direcţiei calcului”. calchiate pur şi simplu. de altfel) Louis Deroy încerca să o găsească. Enunţurile din astfel de categorii se află în cu totul altă situaţie decât formule expresive împrumutate (şi) în limba română (literară) din alte culturi. în general. bölcseség foga. este un fel de concurs: De ce se zice aşa. 151-159). la cel figurat. tu regarde ses dents. zub mudrosti. slujba religioasă se desfăşura în slavonă. l’œil du maître engraisse le cheval.). Weisheitszahn. fr. pe vremea lui Constantin Mavrocordat. mais si on te donne kelke chose. atât din cauza folosirii îndelungate în biserică a unei limbi de cult străine. moralizatoare. rus. niădreci zubi (pl. a caval donato non si guarda in bocca.

sub sensul general [1]. erau câteva cărţi liturgice… cu scoarţe de lemn”. din două motive: a) în dicţionarul lui August Scriban. reg. cu aceasta. În sfârşit. de exemplu.v.. în dicţionare. chiar falsă. pentru Transilvania (urmează expresia „a citi o carte din doască în doască”). e) în planul originii cuvintelor şi al sintagmelor ca unităţi lexicale. paralelismul în ceea ce priveşte explicaţia prin „etimologie multiplă”. în întregime”. în fond. caracterizând specia umană. a mai multor termeni-metafore (de exemplu. În DLR 1986-1994.B. copertă”. s.. „copertă de carte”). Este cazul corelaţiei „ratate”. „copertă de carte de lemn învelit in piele” (vezi şi sensul [5. Gheorghe 1986) şi de a menţiona faptul. la substantivul doască se indică şi sensul „scoarţă de carte”. a unui presupus etimon (care ar putea fi primul care îi vine în minte redactorului). unde. expresia în discuţie este consemnată după sensul [4. ilustrată şi prin exemple de expresii referitoare la alimentaţia omului.].pentru litera D din DLR încă nu a fost publicată. cât şi a mai multor expresii („a pune în plug/ în cârd/ în stative cu cineva” – cu substituţii reprezentând efecte ale variaţiei diastratice şi chiar diafazice). iată.. de fapt. cu trimitere doar la cuvântul bază respectiv (N.]. figurează expresia a citi din scoarţă în (sau până în) scoarţă. al unui caiet etc. apare locuţiunea adverbială „(rar) din scândură în scândură = din scoarţă în scoarţă. în linii mari. respectiv din Eugen Barbu: „[Cartea] îmbrăcată în scoarţe de lemn”. bilă etc. Deoarece secţiunea do. la sensul „fiecare din cele două părţi care formează învelişul unei cărţi. pentru „cap”: bostan. 71 . în MDA 2003. Vinea. din scândură în scândură. 4. frica de a nu cădea într-o astfel de capcană nu-l poate scuti pe acesta de a evalua rezultate ale aculturaţiei. Acestea sunt. sensul corespunzător celui mai sus citat pentru scoarţă era. „cercul” informaţiei etimologice pare închis. a originii expresiei „autohtone” este posibilă pe diferite căi. Dar. ~ din scândură în scândură. sub semnul frazeologiei comparate (surse: Zanne 1895-1912. Pentru varianta cuprinzând cuvântul scoarţă există numeroase citate. „bucată de lemn cu formă şi secţiune transversală dreptunghiulară…”. căutarea etimologiei. făcute. d) în plan onomasiologic. pentru a desemna aceeaşi noţiune. un motiv suplimentar privind exigenţa explicării „materiale” a provenienţei expresiei îl reprezintă faptul că redactorii volumelor din DLR dispun de întreg fişierul dicţionarului. metodă pe care o vom ilustra (din păcate) tot pornind de la insatisfacţii ce pot fi semnalate pe baza unor articole din Dicţionarul Academiei. existenţa. mai sugestiv formulat: „înveliş de hârtie sau de carton sau de lemn al unei cărţi” (cu trimitere la expresia în discuţie). sumar. cu privire la expresii împrumutate (Dumistrăcel.) din doască în doască.). la cuvântul doască. În multe din astfel de cazuri. este o operaţie inutilă. un citat din Rebreanu. de la Iordache Golescu până la Arghezi şi I. în aceeaşi lucrare (partea 1). numai pentru arealul etnolingvistic romanic. se dau expr. „Pe tăblia stranei. iar. la scândură. pentru sensul în discuţie există enunţuri explicite privind confecţionarea din lemn a copertelor cărţilor vechi. această expresie trebuia să figureze sub sensul [2] „Numele unor obiecte. acum. cum stau lucrurile în ceea ce priveşte seria a citi din scoarţă în scoarţă. de obicei. cu reprezentări frecvent identice. b) chiar printre citatele din DLR. dat fiind faptul că exprimă mentaluri şi comportamente generale. (înv. înv. lucrurile nu se prezintă astfel. prezentate. sau. ~ doască în doască. confecţionate din scândură…”). cu explicaţia „de la începutul până la sfârşitul unui text.: după înţeles.formei prin fenomenul de „etimologie populară” (vezi. indicarea. „a da sfoară în ţară”. Dar. astfel că redactarea cuvintelor de la litera S putea beneficia şi de datele de la cuvântul doască. pe de altă parte. oală. ca sinonime.1. scoarţă.. părţi din obiecte etc. motivele pentru care poate fi admisă o categorie semanticostilistică de „universalii frazeologice”. dar. 1980: 125-126). pe baza sinonimiei frazeologice. ceea ce reprezintă o „etimologie implicită”. de exemplu. dintr-un material rigid. 4. faţă de „a da şfară ~ ”). dintre care ne vom referi doar la comparaţia „intralingvistică”. fără vreun citat. pe de altă parte. al unui registru. partea 2.

com. pe internet: „Cati dintre voi ati citit Biblia din scoarta in scoarta? Eu recunosc ca nu. Ar mai rămâne de identificat etimologia propriu-zisă.imagistica. cap şi pajură. tot de origine germană. pe de altă parte. uneori parţial desemantizată. „eu.ro/. Însă. „tradusă” şi în româneşte de clericii (autohtoni) cunoscători ai slavonei. dacă astăzi. cu valoarea de (a citi) „amănunţit”.ro/). litera T. al cărei desen. în vorbirea comună. N. cu sensul propriu (vezi. 4. a expresiei în discuţie. „Clinica Dr.ro/). deoarece este normal ca o monedă să aibă două „feţe”. s. expresia „a citi din scoarţă în scoarţă” mai este folosită. un site de citit din doasca-n doasca” (/www. în DLR. şi DA (1934). cu trimitere la acelaşi sens al cuvântului taler. sporadic. la anul de la H(risto)s 1840. când alta”.atitudinea.citynews.: varianta expresiei cuprinzând cuvântul scândură pare a fi mai puţin folosită astăzi: pe internet nu am găsit exemple). ne aflăm şi în prezenţa unei curiozităţi lexicografice.B.ro/). pare să aibă o circulaţie apreciabilă. de exemplu. menită să impună (cele două imagini au fost denumite la noi. pare cel puţin curios faptul ca de la această normalitate să se fi ajuns la semnificaţia de (om) „fals. unde această expresie este înregistrată sub un alt cuvânt taler. nu este exclus ca la origine să se afle o expresie din slavona de cancelarie. aversul şi reversul. care citesc din doasca in doasca ziarele romanesti” (/mihneamaruta. Considerăm corectă opţiunea din volumul XI. „fals”. varianta cu doască. şi pentru acest enunţ. ca alternative pentru care se putea opta când se „dădea cu banul”). avea în compunere un vultur sau o altă pasăre răpitoare. a motivaţiei în ceea ce priveşte apariţia unei expresii ţine şi de încadrarea enunţului respectiv la cuvântul potrivit (în cazul omofonelor).. talger” al cuvântului de origine germană taler. figura unui personaj important. Este însă posibil ca prin confruntarea.Punctul de plecare pentru discutarea acestui caz îl reprezintă faptul că am descoperit un citat pentru varianta expresiei analizate în care sinonimul pentru scoarţă şi doască este scândură. se poate spune (şi) că are două „feţe”. explicaţia „materială” (prin optica „Wörter und Sachen”) a valorii stilistice a expresiei. prefăcut” a formulei taler cu două feţe. în CADE [1926-1931] şi la Scriban (1939). spre folosul suflitului mieu. av(gust). Emanoil” (Caproşu – Chiaburu 2009: 225). menţionând că. Pe acestea sunt gravate o efigie. popular. Cu titlu de curiozitate.tpu. În mai multe dicţionare ale limbii române.. însemnând „monedă (austriacă) de argint. de fapt. a Dicţionarului Academiei Române. /www. expresia este tratată la sensul „farfurie. empirică.v. 72 . lipseşte etimologia. Conrad Murray a fost rascolita din doasca-n doasca in cautarea celui mai mic indiciu care ar putea clarifica situatia in cazul mortii lui Jackson” (/www. respectiv la un anumit sens al unui cuvânt. Este vorba de o însemnare de lectură din secolul al XIX-lea: „Această sfâ(n)tă carte ce să tâlcuieşti Vieţile Sfinţilor ali lunii lui Sept(emvrie) o am citit-o şi eu multpăcătosul cu agiutoriul Maicie Domnului şi a tuturor sfinţilor din scândură în scândură. partea a 2-a. от доску до доски (respectiv от доски до доски). serie nouă (din 1982). C. menţionăm faptul că. Problema indicării originii. cf.2. poate să fi intervenit surpriza privitorului: „când una. Deoarece aceeaşi formulă există şi în limba rusă. în mod cert. dintre cele două cuvinte taler. despre care. prin extensie.”. Dat fiind că o farfurie (cel puţin în mod obişnuit) nu poate avea două feţe. este sigur că trebuie să avem în vedere moneda. respectiv o stemă. Ilustrăm prima situaţie analizând expresia a fi taler cu două feţe. figurată. menţionate anterior. în afara cazului în care s-ar fi avut în vedere o monedă falsificată. de exemplu. care a circulat în trecut şi în ţările române”. prezentându-se sinonimia taler cu două feţe = om cu două feţe. frecvent. faţă. câteva exemple după aceeaşi sursă: „www. a ideii de „absurd” şi. să fi rezultat proiecţia.

„ţi-ai trăit traiul. astfel că şi acestea au căzut pe jos. Zicând: vezi. cu două feţe. eventual.3. ţi-ai mâncat mălaiul”. băieţaşul este pedepsit: „Stăpânul s-a necăjit. G. mă.Pe baza acestei imagini. s-a uzat”. prin expresia taler cu două feţe. Ciauşanu explică enunţul ţi-a trecut făina prin traistă prin „ţi-ai trăit traiul”. de asemenea. mai ales de dinaintea „revoluţiei agrare” din neolitic. enunţului versificat. Permyakov 1979. Aşadar. fals şi aducător de ponoase. separat. 379. „armonia” fonetică din completarea enunţului: şi Oltul cu totul (Dumistrăcel 2001: 224). „vorba ceea: pomul dacă-mbătrâneşte. fără îndoială. prostesc”. că ţi-ai mâncat tărâţa. de ţigani rudari. passim). Hai. 73 . sub sensul „făină de mei”.. condiţiile grele de viaţă. Glosa din DLR 1965-1968 este una care plasează lucrurile sub semnul. „rudăresc. ca infanticidul (pentru gurile de prisos). de formula familiară formată cu verbul (a) păpa. pune-i paie şi-l pârleşte” (scena a doua). contradictorie pentru cei puţin obişnuiţi cu banii cash. după plasarea corectă. 4. folosit. icre roşii şi icre moi. prin „rimă”. Evident. liniştitor. cel mult. respectiv „de porumb”). şi l-a întrebat pe băieţaş unde să i le pună pe celelalte. mai întâi. să paşti iarbă verde” (animalul urma să fie ucis). bătrânule. Societăţile „primitive” se caracterizau prin „lipsa bătrânilor” (şi absenţa gerontocraţiei). băieţaşul a întors talerul ca să i le arate. Îndată l-a pălmuit. a cerut să i le pună pe cealaltă faţă şi s-a întors la meşter. se impunea explicaţia forjării acesteia. a talerului-monedă. Ca ăst taler ce te bătu!” (în ceea ce priveşte optica şi „tehnica” trecerii de la proverb la povestire. Când acesta l-a întrebat unde sunt celelalte icre. De altfel. al generalităţii: „se spune despre cineva sau ceva care a îmbătrânit. nurilor: „Fosta-i lele cât ai fost/Şi-ai rămas un lucru prost” (citate în Dumistrăcel 2001: 233-234). Enunţul dezvoltat. s-a învechit. cu două feţe. a cuvintelor mare şi sare din enunţul „a făgădui marea cu sarea” dată de Hasdeu. şi pe faţă şi pe dos.. a unui substituent lexical (eventual de adaptare la text) din proza lui Marin Preda: „Ei. erau abandonaţi (Herseni 1982: 254. trebuie să observăm că expresia în discuţie este greşit plasată în dicţionarul citat ca ilustrând semnificaţia „turtă de mei. ce putea fi..o graminee de veche tradiţie (Panicum miliaceum. explică moravuri „dure”. Am adus. a-i trece (cuiva) făina prin traistă „a se apropia de mormânt” (Povestea vorbii. acesta este mălaiul la care. un meşter l-a trimis pe un băieţaş. Una dintre dovezi o constituie.. de la Alecsandri: bătrânii „şi-au trăit traiul” conchide un personaj din opereta Crai nou. În ceea ce priveşte plasarea enunţului figurat la sensul de bază al unui cuvânt polisemantic. aceştia. în sprijinul acestei explicaţii. şi existenţa. ca un argument. Anton Pann a compus o povestioară în versuri.. este vorba. Din astfel de raţiuni de racordare socioculturală. Băcanul i-a pus icrele roşii pe taler. deşi pare ilustrat prin versuri populare ce particularizează decăderea în privinţa. vezi şi la C. la talerul „rudăresc”. sinuciderea bătrânilor „care deveneau o povară pentru adulţi”. într-o variantă a expresiei. ca şi varianta antonpannescă a expresiei de mai sus. de factură pragmatică. prima parte reprezentând un adaos ce nu este exclus să constituie o explicitare contextuală ulterioară (chiar de dragul. care a invocat. hai. probabil ucenicul său. dar o minimă perspectivă antropologică ne obligă să considerăm în această formulă reflectarea unei sentinţe sociale. Ucenicul a întors talerul. visează vrabia!). ne referim la expresia a-ţi mânca mălaiul. Rădulescu-Codin. dându-i însă un singur taler.. sub cuvântul-titlu potrivit. succesiv. completat de un altul: „şi şi-au păpat mălaiul”. Şi păzeşte să ni fii Cu două feţe şi tu. Aşa-numita „prăjitură făcută din făină de porumb” ar putea fi evocată. de porumb sau de alte cereale”. cf. ecuaţia fiind explicată fără urme de echivoc. într-un Glosar din Vâlcea (s. Îngerul românului).F. a presupusei farfurii cu… două feţe.. este o construcţie bimembră tipică. s-a putut ajunge la numirea cuiva prefăcut. de fapt. infirmii şi bolnavii. vezi şi explicaţia asocierii.. Anume. să-i cumpere. adică unul confecţionat din metal. de la talerul-monedă. făină). existenţa expresiei a (i se) apropia (cuiva) mălaiul de traistă ce desemnează situaţia „când cineva şi-a cheltuit aproape întreaga avere” (ibidem. a expresiei.v. Bănuit de viclenie. de sensul „făină de mei” al cuvântului mălai . 433). minte să ţii. ca ilustrare a zicătorii Vicleanul este taler cu două feţe. motivaţia prin înfăţişarea.

el se suie pe divan” (din povestea Ivan [!] Turbincă). hizose mi hijo y mi heredero”. Adunarea Obştească (vezi. cutuma fiind ca preşedinţia să o deţină Mitropolitul. cf.. Or. toscană. ca istoric şi genealog.. „rudimentar”. potrivit datinelor ţării. rusesc: „Originea zicerii este bulgărească. Faptul i-a atras arestarea şi exilarea la Episcopia de Argeş sau. lexicografia românească trebuie să-şi manifeste deschis opţiunea în ceea ce priveşte etimologia frazeologismelor (evident. „zicătoarea” ar intra în categoria „cuvinte celebre”. pornind de la locuţiunea verbală expresivă. nas). Faţă de informaţiile prezentate. mai mult. în vederea aprobării. este dat ca ilustrare şi un citat din Creangă: „Dacă dai nas lui Ivan. cum era numită. el va pune picerele pe masă” (ibidem).. la care s-a referit Hasdeu) şi să procedeze consecvent în 74 . în vol. pentru acest tip de insolenţă se face trimitere la un anumit popor numai în zicătoarea din limba spaniolă: „Meti Gallo en mi cillero. Am avea. memorialistul Emanoil Hagi-Mosco narează pe scurt aceleaşi fapte. Dat fiind însă că enunţul cu particularizări s-ar părea că are un autor. reputat opozant al Regulamentului Organic. în bogatul studiu introductiv al lui Cornel Cîrstoiu la ediţia de Opere Iancu Văcărescu. pentru a face loc Mitropolitului. Ion Văcărescu l-a înlăturat cam îndrăzneţ. de obicei. de exemplu. acesta este în drept să prezideze Divanul” (Hagi-Mosco 1995: 215). după alte surse. prea îndrăzneţ sau obraznic”. şi mai târziu. o zicătoare propriu-zisă. De remarcat că. cât şi pretenţia delegatului rus de a prezida şedinţele Divanului. atunci când împuternicitul rus a voit să prezideze Adunarea. formula ce trimite la Ivan (la noi. la moşia sa Moţăieni (Văcărescu 1985: 20). în secţiunea generală Proverbe istorice. Bun cunoscător al evenimentelor epocii. la un anumit nivel. în culegerea Proverbele românilor a lui Iuliu Zanne. şi un joc de cuvinte: divanul pe care trebuia să stea Mitropolitul şi Divanul încălecat de reprezentantul Rusiei.4. printre corespondentele din diferite limbi care ilustrează aceeaşi idee. Membru. sunt înregistrate mai multe variante pe această temă (Zanne 1901: 169-171). s. tradusă „Am adus un francez pe lanul meu de grâu. 5. „dacă-i dai mult nas. aşadar. de la poet (autor şi al unor epigrame sarcastice) a rămas „zicala Dai nas lui Ivan / Se suie pe Divan. mai întâi. engleză). referitoare la Ion (Iancu) Văcărescu. Mai întâi. Văcărescu a fost printre cei care au protestat faţă de includerea în text a unor articole care atentau la autonomia ţării şi. s. ţi se urcă în cap” (Baronzi 1872: 62. în împrejurările prezentate. precizăm faptul că informaţii detaliate cu privire la manifestări ale poetului în această postură găsim. depăşind stadiul. Divanurile adhoc). se făcu fiul meu şi moştenitorul meu” (Zanne 1901: 170). Chiar numai ţinând seama de sugestia dată de încadrarea de la Zanne. în DLR 1971. VI. pe lângă explicaţia istorică. prin cea din partea a doua a formulei bimembre. nas. contrariază părerea lui Zanne cu privire la provenienţa zicătorii în discuţie. de asemenea. Astfel.4.v. În sfârşit. după DLR 1971. Un proverb rusesc sună astfel: pune un ţăran la masă. nume generic pentru „rus”) şi la comportamentul său trebuie considerată. după George Baronzi. din 1985. susţinând că.v. cu atât mai mult cu cât. pe care o găsim şi într-o naraţiune a lui Emanoil Hagi-Mosco. la expresia „a (nu) (-i) da nas cuiva = a (nu) permite cuiva să fie prea familiar. al Adunării Obşteşti extraordinare din Ţara Românească ce discuta Regulamentul Organic. zicând că. datorită incidentului că. a contestat atât amestecul unei puteri străine în elaborarea de legi pentru ţară. în alte cazuri. un anumit statut ca enunţ aparţinând discursului repetat propriu-zis fiind dat de augmentarea (adiectio) a unei zicători prin particularizarea Ivan şi. în continuare. aflarea originii pune problema recunoaşterii statutului de frazeologism al unui enunţ. pentru un eventual model al acesteia. autorul se referă (şi) la un proverb. selectate de Zanne (latină. Se impune de la sine faptul că. în 1831.

enigmistice.” (de la a arunca cuiva mănuşa). BIBLIOGRAFIE Baronzi. soluţia este.. Ursu şi Despina Ursu. Şi în acest domeniu (dar mai ales în acest domeniu). vor putea fi ilustrate valenţele pe care (în interviul intitulat Lingvistica integrală) Eugeniu Coşeriu le identifica drept marile şanse oferite de studiul limbajului din perspectiva universalităţii culturii şi a exigenţelor multiple ale cercetării lingvistice. istorie. ca şi atunci când se încearcă explicarea etimologică a unor „cuvinteproblemă”. . Bucureşti. De aceea.materie. argument şi note de Dorel Fînaru. Un corpus editat de…. 75 . Interviu cu Eugeniu Coşeriu. probabil. Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei. Adamescu. Antologie. Coşeriu. „Ştiinţa”. pentru care există un important punct de plecare într-o valoroasă monografie semnată de N. Limba română şi tradiţiunile ei. şi a evoluţiei condiţiei umane. Evident. Dacă. literatură. Eugeniu. Coşeriu.. Iaşi. Editura Fundaţiei Culturale Române. 73-111. (1966). sub forma aşa-numitelor „paranteze de circulaţie”. Gh. Bologna. demers ce merită să fie continuat) iar. 47-73. Eugenio (1974) . Nebunely şi Fiii. p. I. unde trebuie să fie plasată explicaţia originii. în astfel de cazuri. modernă şi contemporană. Proceedings of the Eleventh International Congress of Linguists. Iaşi. în fond. Socio. lingvistică generală. vol. Omul şi limbajul său. Les universaux linguistiques (et les autres). Chiaburu. ca şi în cazul sintagmelor calchiate (cale ferată). George (1872) . cu trimitere la Cervantes.şi de psiholingvistică. Candrea.. din cadrul articolului de dicţionar.. Chişinău. Casa Editorială Demiurg. Nu putem insista. CADE [1926-1931]. Partea I. în vol. Caproşu. . pe de altă parte. pentru epoca strict contemporană. superioară altor discipline umaniste. teorie a limbii. pe cele datorate doar receptării inadecvate ori tendenţioase). oferind un discurs de conştientizare.şi etnolingvistica. a unui dicţionar de sinonimie frazeologică şi a unui dicţionar selectiv al calcurilor din limba română. mai mult sau mai puţin argumentată şi convingătoare. soluţia propusă poate reprezenta doar o ipoteză. Studii de filozofie a limbajului. Dicţionarul enciclopedic ilustrat. p. În prezentarea sumară a unui program privind realizarea instrumentelor de cercetare pe care le implică o corectă tratare a etimologiei frazeologismelor în dicţionarul tezaur al limbii române. pentru a sublinia declanşarea expresivităţii este adesea suficientă selectarea unei (anumite) corespondenţe între planul realiilor şi cel al figurativului. deoarece explicaţia (mai mult sau mai puţin) definitivă ar putea fi găsită chiar printr-o întâmplare (cazul relaţiei între Ivan şi Divan!). Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică. cu o prefaţă de Silviu Berejan şi un punct de vedere editorial de Stelian Dumistrăcel. filozofie. Trei studii. aici. de I. Eugeniu (2009) . expusă în termeni care nu exclud revenirea (aşadar evitând formulările categorice şi. Coşeriu. de reflectare a legăturilor „cu modul de a fi al omului. în vol. Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi. realizat de Nicolae Saramandu. mai ales în cazul expresiilor metafore „imaginare” cercetătorul se poate confrunta şi cu dificultăţi datorate „alterării” enunţului şi păstrării. IV.. Lingvistica integrală. 129-156.A. veche. „Cartea Românească”. propunem redactarea unui dicţionar istoric-explicativ.-Aurel. a unor formule. operaţia de „etimologizare” a multor frazeologisme nu este nici lesnicioasă şi chiar nici lipsită de adevărate riscuri (excluzându-le. în ceea ce priveşte metaforele „cópii ale realităţii”. atât de organic legat de socio. I. Galaţi. al expresiilor idiomatice româneşti (pornind de la exegezele existente. în studiile pe această temă ale lui Theodor Hristea. E. consacrată împrumutului lexical în procesul modernizării limbii române literare între 1760 şi 1860 (Ursu-Ursu 2004) iar.Universaliile limbajului şi universaliile lingvisticii. cu toate activităţile umane în general”. prin urmare. în memoria limbii. Bazele şi sarcinile lor. asupra soluţiilor strict tehnice în ceea ce priveşte locul. în vol. a motivaţiei metaforei pe care o reprezintă expresia idiomatică. sau prin abrevierea „Dicţ. Bucureşti. dar cu întregirile de rigoare pe care le-am discutat anterior. pe cât se poate complet. respectiv racordarea la cultura propriu-zisă şi la ştiinţele culturii. apăsate!). Coşeriu. p. (2009). Eugen (1994) . schiţată prin paranteza de tip „Livresc”. 1829-1859.-Aurel Candrea. pe diferite planuri.

13-24. Litera R. (1982-1983): t. VII. G. Proverbele românilor. Bucureşti. Les Belles Lettres. bibliografie şi indice de Cornel Cîrstoiu. expresii. Permyakov. Bucureşti. în Etymologicum Magnum Romaniae.DA [Academia Română] Dicţionarul limbii române. Zanne.atilf. Editura Academiei Române. Litera S. Fiinţe dispărute. Iaşi. Pînă-n pînzele albe.it/TLIO/index2. Bucureşti. (1986-1994): t. Institutul European. Herseni. Bucureşti. Leipzig. Dumistrăcel. Phraseologie als Objekt der Universalienlinguistik. Literele A-B. X. 2. XXXVII. Litera T. Stelian (1980). Litera N. Cuvinte. Merriam-Webster (/www. Bucureşti. Hristea. p. Deroy. Paris. ediţia a II-a. vol. vol. Bucureşti. and „cultivated” phrases.A. a dictionary of phraseological synonymy and a dictionary of calques in the old. partea 1. Litera M. Situaţia ei culturală şi materială. Although sometimes the indications on the loans are written down. I/II. Bucureşti. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. VI.”) etc. Ursu. Notes on the general theory of cliché. Bucureşti. I şi II. război rece (“Cold War”). there is a lack of consistency in indicating the etymology of various set phrases and especially those that are loan translations of phrases from different foreign languages. Litera C. Bucureşti. which presupposes the generalization of the etymology indications. Louis (1956) .cnr. Hagi-Mosco. Gheorghe. Hasdeu. ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Grigore Brâncuş (ediţia I: 1887–1893). TLIO Tresoro della Lingua Italiana delle Origini (http://tlio. Dicţionarul limbii române (serie nouă). B. Opere.html). Editura Minerva. Văcărescu. Expresii româneşti. Grimm Deutsches Wörterbuch „der Grimm” (http://germazope. Iuliu (1895-1912). Editura Librăriei Socec (1901: vol. vol. glosar. August (1939). (1975): t. modern and contemporary language periods. Theodor (1987) Din problemele etimologiei frazeologice româneşti. ediţie critică. Ursu. 123–135. Constantin (1987). vol. Bucureşti. DLR [Academia Română]. (1965-1968): t. Biografii – motivaţii. Verlag Enzyklopädie. p. a-i arunca cuiva mănuşa (“to throw down the gauntlet to smb. Petriceicu. Vălenii de Munte. Bucureşti. Imprimeria Naţională.fr/tlf. părţile 2-3. Emanoil (1995). Editura Albatros.L. Editura Cronica. revăzută şi augmentată. N.(1972). Gabriel (1986).ovi. Bucureşti. Editura Univers Enciclopedic. Iaşi. Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760 – 1860). Editura „Neamul Românesc”.htm). 76 . (1979). such as a se lupta cu morile de vânt (“to tilt at windmills”). Dobrovol’skij. Proverbe româneşti şi proverbele lumii romanice. părţile 1-5. I/I. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor.. XI. în „Limba română”. ABSTRACT The author ascertains that in Dicţionarul limbii române (The Romanian Language Dictionary).merriam-webster. Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”. (1913): t. Tipografia Ziarului «Universul». Dmitrij (1988). Dumistrăcel. Dumitru (1915) Preoţimea românească în secolul al XVIII-lea. both in the case of syntagms such as sânge rece (“sang froid”. TLFi Le Trésor de la langue française informatisé (http://atilf. note. Iancu (1985). Traian (1982). literally “cold blood”).L'Emprunt linguistique. (1940): t. Our paper proposes a uniform lexicographic treatment. Dicţionaru limbii romîneşti. Sociologie.uni-trier. Ziduri vechi. Furtună. Despina (2004). Editura Eminescu. Stelian (2001) . VI). IX. Editura Minerva. Librăriile Socec. Lexic românesc. Amintirile unui oraş. MDA (2003) Micul dicţionar academic. Three important And necessary research tools are suggested for this purpose in the new edition of the Thesaurus Dictionary edited by the Romanian Academy: a historic-etymological dictionary of idiomatic expressions. Moscow. studiu introductiv. Nauka Publishing House. nr.com/dictionary/). metafore. there are instances when such explanations are not available. both for loans and metaphorical creations of Romanian origin. (1934): t. Bucureşti. II (D – H). Iaşi. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Cuvânt împreună despre rostirea românească. Studiu lingvistic şi de istorie culturală. Scriban. Noica.de/Projects/WBB/woerterbuecher/dwb/). Bucureşti. (1971): t. elaborated under the patronage of the Romanian Academy and published between 1913 and 2005. Literele F-I. Teoria generală a vieţii sociale. I. II/I. Ce este etimologia?. I – X. From Proverb To Folk-Tale. Editura Fundaţiei Culturale Române.

Năstăsescu. admite. excluzând în mod programatic orice informaţie diacronică (Cabré. achiziţiona. acest tip de cercetare de orientare etimologică lipseşte (după cunoştinţele mele) din literatura anglo-saxonă. 1997:8). achita. putând fi mai degrabă încadrate între studiile de istoria limbii. Un dicţionar monolingv (Gâju. 2005) conţine doar la litera A optsprezece verbe (abandona. datorită preeminenţei conceptului asupra termenului. pentru autonomie este indicată expresia „autonomie de zbor” (sic!). în traducerea cuvântului-titlu „ac”. argumenta). ca şi a îmbinării elementului conceptual cu cel formal. fără vreo legătură cu ştiinţa economică. se concentrează asupra unei secţiuni temporale specifice – având în vedere că terminologia aplicativă este interesată numai de nivelul sincronic. avertisment. de exemplu Neagu & Şarpe. (~de albine) sting” şi expresii idiomatice ca „a scăpa ca prin urechile acului”. Lăsând la o parte acele dicţionare monolingve care sunt opere de traducere a unor dicţionare din alte limbi. accede. abjura. Universitatea „Al. dintre care cele mai multe nu sunt specifice domeniului. publicul general). administra. Această inconsecvenţă se manifestă de altfel de la primul contact al utilizatorului cu dicţionarele prin aceea că puţine dintre ele conţin specificări introductive clare referitoare la criterii. 1999) manifestă aceeaşi lipsă de claritate a criteriilor de selecţie când. 1999). în ciuda unor lucrări ca cea a lui Louis Guilbert (1965) – ce reprezintă un model metodologic în abordarea studiului etapei iniţiale a unei terminologii. analogie. anticipa. Câteva. dar şi la tipul de utilizator căruia i se adresează (specialişti. Un dicţionar specializat bilingv (Bantaş. Toate aceste lucrări sunt legate prea puţin de terminologia propriu-zisă. absenta. al definiţiei. Într-o evaluare a dicţionarelor specializate apărute începând cu 1990 în România.) a se transforma prin adaptare.Teodora GHIVIRIGĂ. dar şi bilingve care conţin şi informaţie de specialitate (care poartă în titulatura lor denumirea de dicţionare explicative. absolvi. abrevia. Aceeaşi bipolaritate se regăseşte în colecţiile de termeni de tip lexicografic / teminografic. chiar număr de articole / cuvinte definite. al selecţiei materialului şi b. Nici substantivele cu statut de cuvânt-titlu nu au toate relevanţă pentru domeniul anunţat: absolutism. anexa. acest fapt este indicat de siglele diastratice utilizate: a adapta 2. Cel mai însemnat grup de studii propune o abordare a terminologiilor din perspectivă lingvistică. adapta. aculturaţie. Din punct de vedere terminologic. care fac dovada unei inconsecvenţe metodologice sub două aspecte: a. este evidentă orientarea lexicografică a multor dicţionare. În aceeaşi lucare. alături de sensul posibil legat de materiale de birotică („ac cu gămălie”) – şi aceasta doar îndepărat legat de economie – apar traduceri ca zool. accelera. entom. ce nu reflectă situaţia de fapt din limbă română şi care sunt invalidate din punct de vedere metodologic de faptul că nu abordează materialul terminologic prin perspectivă onomasiologică. de altfel. siglarea sau indicarea frazeologiei îndepărtându-le de un semantism specific (economic) – de exemplu. iar în literatura de limbă franceză. nu pare să fi stimulat interesul sau să fi creat emulaţie. se poate vedea în ce măsură selecţia termenilor corespunde acestor criterii în acord cu practica dicţionarelor „speciale”. validarea calităţii de 77 . I Cuza“ din Iaşi TERMINOGRAFIE ŞI LEXICOGRAFIE – CÂTEVA DICŢIONARE DE TERMENI ECONOMICI În literatura de specialitate publicată în România se pot distinge trei categorii de studii de terminologie: studii orientate de abordarea strict lingvistică (lexicologică). surse. mai mult chiar. abroga. puţine la număr. „( ~de porc spinos) quill. amortiza. acredita. (Biol. Evaluând câteva dintre dicţionarele mono-. un cuvânt-titlu precum cafea poate fi privit ca termen în măsura în care relaţia sa cu domeniul este explicit prezentată la nivel definiţional. studii orientate de abordarea domenială şi studii terminologice propriu-zise. rămân dicţionarele bilingve compilate de lingvişti (fără aportul specialiştilor în domeniu).

structuri („Definitions create classifications. materie primă [agricolă].. cu două sensuri (1. o inconsecvenţă în selecţia cuvintelor-titlu. în engleză commodity) şi / sau cohiponimi – ceai. Rolul definiţiei este tocmai cel de a indica poziţia conceptului definit în sistem.les objectifs [de la définition] varient selons les disciplines dont on définit les concepts.). altfel spus de existenţa unui concept – relativ stabil – care să fie „veritabil”: Depecker vorbeşte de „l’existence d’un véritable concept”. Revenind la exemplu de mai sus. Prezenţa sa în paralel cu absenţa acestora indică o neregularitate. această variabilitate provine din selecţia care se operează în definiţie la nivelul proprietăţilor: astfel. structures”) (de Bessé. Dată fiind natura stabilă a obiectului (pe care se bazează posibilitatea cunoaşterii ştiinţifice). Există şi un alt motiv pentru care specificarea domeniului este imperativă: un acelaşi obiect. 2000:100).termen a unui semn depinde de criterii interne (sau lingvistice. referirea la respectivul sistem. poate fi descris în manieră variabilă în funcţie de domeniul în care – sau pentru care – este definit. Revenind la exemplul utilizat anterior. cafea ar putea funcţiona ca termen dacă ar fi asociat prin diverse instrumente (siglare. pentru a se distinge astfel de semnul aparţinând limbii comune. caracterizat de un număr de proprietăţi. definiţie ce trimite la un alt set de proprietăţi ale aceluiaşi obiect (după COTSOWES.(Setti. 1999:6). cu sensul restrâns de „seminţe ale arborelui de cafea” ca marfă alimentară. orez. da..) (DEX. în final. subdomeniul bursă (de mărfuri). 2002:67). 2002:66 şi de „la pertinence du concept”. Conceptul însă nu poate trece în practica comună decât dacă este descris de o definiţie lingvistică – de aceea operaţiunea de definire este importantă. Conform imperativelor definiţionale formulate anterior.. iar cea destinată domeniului fizică va cuprinde trăsăturile „lichid cu temperatura de îngheţare la 0°C şi temperatura de fierbere la 100°C la presiunea de 1 atmosferă”. zahăr etc. 1975) dintre care ultimul fără legătură cu domeniul economic în sens restrâns sau chiar lărgit. legate de integrarea sa în sintagmatica şi pradigmatica limbii. selecţia elementelor definiţionale) domeniului economic. ea creează clasificări. ierarhii. dar faptul că reprezintă o materie primă agricolă tranzacţionată pe o piaţă bursieră (de materii prime / commodities) în valoare de aprox. el ar putea fi acceptat ca termen dacă în aceeaşi lucrare ar putea fi pus în legătură cu alţii care să fie asociaţi unui concept hiperordonat (marfă [alimentară] ce face obiectul tranzacţiilor bursiere de un anume tip. denumirea latină a arborelui de cafea nu reprezintă o caracteristică relevantă conceptulului din punct de vedere economic. În plus. Prin natura corelaţiilor necesare stabilite între conceptele domeniului. ea este văzută ca „un microsistem format din enunţarea caracteristicilor conceptului şi a relaţiilor dintre ele . sămînţa arborelui de cafea. ţinând seama de faptul că . băutură preparată din cafea.) Din aceste afirmaţii pot fi deduse câteva jaloane a căror ignorare poate duce la invalidarea unei definiţii terminografice. hierarchies. Dincolo de definiţia standard (ISO 1087:1990) a conceptului ca „unitate a gândirii constituită prin abstractizare pe baza proprietăţilor / caracteristicilor comune unui set de obiecte”. fiind rezultatul unui proces logic ce permite precizarea unui concept şi diferenţierea lui faţă de alte concepte învecinate (Pavel & Rucăreanu. 78 . o asimetrie incompatibilă cu caracterul sistematic al unui câmp terminologic şi. 1997:66). 2002:68). întrucât toate conceptele aceluiaşi sistem trebuie definite în acord cu aceleaşi criterii (care vor orienta procesul definirii) (ibid. fiecare caracteristică fiind ea însăşi un concept” (Depecker. altfel spus. 2. definiţia pentru apă destinată domeniului chimie va reţine trăsăturile „moleculă ce combină doi atomi de hidrogen cu unul de oxigen”. posibil şi a termenului definit. 10 miliarde de dolari pe an. 2001:41). de a-l delimita şi diferenţia de celelalte prin intermediul caracteristicilor ce îi sunt specifice. de recurenţă şi frecvenţă) şi de criterii externe (sau extralingvistice şi anume de pertinenţa desemnatului. la domeniu. (COTSOWES. este obligatorie. 1990:5-6). Această inconsecvenţă se manifestă de altfel în întreg corpul dicţionarului: pot fi furnizate şi alte exemple similare..

A. 1997:68) de unde şi premisa definiţiilor alternative sau paralele (Bidu-Vrănceanu. ceea ce le face cataloage inerte. ele indică o dată în plus posibilitatea – şi necesitatea – varierii perspectivei în abordarea acestor 79 . face un comentariu critic la adresa „lexicologiei specializate” (termenul mai vechi pentru terminografie). ideological structures and the archeologies of knowledge. ineficiente pentru nespecialişti. but it must reflect the knowledge and satisfy the needs of the user. semnul specializat este cel mai adesea privit din perspectiva lexicologică. în care termenul e decontextualizat. neutră). aceasta fiind în principal orientarea şcolii de terminologie lexicală de la Universitatea din Bucureşti. Din prisma limbii. aceste remarci sunt justificate. Această orientare (direction du concept. Dacă terminologia se defineşte ca one of the functional subsystems determined by subject specialization (Bessé. la Depecker. Eterogenitatea ca trăsătură definitorie a sistemului limbii nu se limitează doar la diferitele nivele la care acesta poate fi descris. 1996:202-203) sau ca un „fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice” (Gâju. care uneori sunt consideraţi şi sub aspect semantic..) (Bessé. Lipsa informaţiei lexico-sintactice (alături de maniera de definire) face ca aceste dicţionare să fie imperfecte şi. devine şi mai clar că semnele acestui subset necesită o abordare care să integreze de o manieră oarecare criteriul principal care îl distinge de celelalte subseturi – domeniul. They are very closely linked to the development of scientific knowledge.On ne peut traiter d’un concept sans indiquer la direction sous laquelle on le considere. ci şi la diferitele perspective / modalităţi din care poate fi abordat. Limitarea definiţiei în vederea operativităţii sale se realizează prin selecţia caracteristicilor incluse. Deşi din perspectiva lingvistului. apreciind că rezultatele sale „sunt nesatisfăcătoare” datorită faptului că „se limitează la o abordare paradigmatică. aşa cum o arată (şi prin titulatura lor) numeroasele studii de acest gen din literatura românească de specialitate care se concentrează asupra înregistrării neologismelor sau a mijloacelor de formare a termenilor. proces care este – acolo unde ea e compatibilă cu natura obiectului – orientat cultural şi / sau ideologic: Terminological definitions reflect the culture of the community for which they were written. ca „o stare negativă” de „dezechilibru” („o stare negativă de economiei de dezechilibru între cererea şi oferta de forţă de muncă”) (Dicţionar de economie. 2000:86) se bazează pe la pluridimensionnalite du concept en fonction del’angle de vue retenu dans le travail terminologique .. cât şi poziţia / orientarea autorului ca reprezentant al unei doctrine economice (critică / de respingere sau.v. 1997:67) Orientarea ideologică este manifestă în selecţia caracteristicilor unui concept ca şomaj. în general. Acest exemplu poate da şi o măsură a dificultăţii de a identifica conceptul ierarhic imediat superior pentru unele concepte economice.. clarifică şi afirmaţia anterioară referitoare la măsura în care operarea selecţiei este (sau nu) compatibilă cu natura obiectului: o asemenea variabilitate definiţională nu ar putea avea loc în cazul unui obiect matematic. respectiv. (Bessé. Toate aceste consideraţii subliniază abordarea diferită a semnului lingvistic în documentul lexicografic şi în documentul terminografic şi indică faptul că „Studiul semnului [termenului] depăşeşte limitele unei lexicologii adaptate la nevoile terminologiei” (Toma. în plus. reprezentând simple corpusuri de termeni. s. 1997:71). de exemplu. 2006: nota 14). de exemplu. acceptabile în tipuri diferite de dicţionare. cu atât mai mult cu cât el nu poate fi formalizat în aceeaşi măsură ca alte concepte economice: definirea sa ca „disfuncţie” (Gogoneaţă & al. şomaj) indică atât modul în care este conceptualizat (ca stare sau fenomen negativ). 2005. (Bessé. Bidu Vrănceanu (1993).Definiţia (terminografică) este în mod necesar limitată – ea nu poate şi nici nu trebuie să fie o descriere completă a obiectului: Terminographic definition does not have to be exhaustive... 1997:66). 2000). 2000:130).

căci . Andrei. the present paper offers a brief analysis of several specialized mono. Bucureşti: Editura Niculescu. (compiled by Sue Ellen Wright and Gerhard Budin) Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. în Harold Sommers (ed. (1980). A reform of specialized lexicography is necessary. which is that of lexicography used instead of the appropriate terminographic one: criteria used for the selection of entries (in many cases not relevant for the domain). Terminology today. Maria Teresa (1997). Bantaş. Economie. de Bessé. Dicţionar economic român-englez.le terme n’est pas l’expression du signifié mais du concept (Setti.and bilingual dictionaries of terms from the domain business and/or economics. Constantin & al. Guilbert. lexic specializat. La formation du vocabulaire de l’aviation. Chişinău: Editura enciclopedică „Gheorghe Asachi”. vol. Costin Rucăreanu (2001). Georgiana Nicoleta (2005). Bucureşti: Humanitas. the selection of features selected for defining the terms. Sager & al. 80 . LSP and Translation. deci. la http://ebooks. Louis (1965). Bucureşti: Editura Academiei Române. în A Handbook of Terminology Management.unibuc. Editura Agir.. Lerat. Terminology. The problems identified concern the methodology. 63-74. 2000:161). Revenind la afirmaţia lui Sager & al (1980). *** COTSOWES (1990).2008 Cabré. Lexic comun. Pierre (1995). caracteristica terminologiilor de a fi constituite în principal din nume (a căror referinţă este de natură obiectuală şi al căror context este însuşi domeniul) dă seama de posibilitatea (parţială) a „decontextualizării termenului”. Recommendations for Terminology Work By Conference of Translation services of West European States Working Party on Terminology and Documentation. trebuie reafirmat că natura specială a termenului ţine de „măsură mai degrabă decât de esenţă” prin faptul că în limbajele speciale anumite trăsături ale limbii se manifestă în grad mai înalt sau mai scăzut. şi nu cuvintelor (sau doar parţial acestora). Depecker. Considerăm aşadar necesară o reformare a construirii documentelor terminografice de acest tip. Entre Signe et Concept: Elements de Terminologie Generale. Putem face aici referire la poziţia diferită propusă de Lerat: el vorbeşte (1995:24) de necesitatea unei abordări extinse dincolo de cea strict lingvisticlexicologică: până în prezent – spune el – se poate vorbi despre o prăpastie între abordarea lingvistică („prin gramatică” şi mai exact abordarea lexicologică) şi cea prin prisma cunoaşterii (ştiinţifice) – ceea ce reprezintă punctul slab (ventre mou) al acestei abordări.1. (2000). Paris: Librairie Larousse. semantica lexicală practicată în acest tip de studii nu răspunde sarcinii descrierii termenului. Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. nu de informaţia însăşi). Dicţionare Academia de Studii Economice din Moldova (1996). Setti. Dicţionar de termeni economici. iar relaţiile stabilite între termeni reflectă tipurile de relaţii caracteristice conceptelor. Angela (coord.09. Se poate spune. accesat la 1. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vranceanu. Published by Swiss Federal Chancellery. Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. Astfel. La rélation concept-objet autour des définitions des termes. p. în orice caz. Introducere în terminologie. Wien :TermNet. Noţiuni fundamentale. Slatina: Editura Fundaţiei Universitatea pentru toţi. English Special Languages: Principles and Practice in Science and Technology. Dicţionar de economie. Bruno (1997). mai puţin relevantă pentru acesta decât cea cu caracter conceptual. Skora (2000).) (2000). Studies in Language Engineering. Gogoneaţă.. că abordarea strict lexicologică pierde prin neincluderea elementului domenial (lingviştii sunt interesaţi doar de codul utilizat (pentru comunicarea informaţiei. Violeta Năstăsescu (1999). iar fixarea identităţii utilizatorului ca specialist face ca informaţia lexico-sintactică să fie puţin relevantă sau.ro/ filologie/vranceanu/htm. Les langues spécialisées. Paris: Presses Universitaires de France. Eugeniu. Paris : Presses Sorbonne Nouvelle. Terminological definitions. Loïs (2002). acest tip de informaţie interesează cu precădere pe lingvist. care accesează în mod accidental şi nespecific informaţia specializată din alt domeniu. ABSTRACT Starting from theoretical and methodological premises related to selecting and presenting terms and defining them.subseturi.). Gâju. Manual pentru clasa a X-a. Pavel. În plus.

primul de acest fel în lexicografia mondială. cei mai mulţi dintre tineri îşi condimentează conversaţia cu termeni din jargonul mass-media. ţări vestice vs. al afacerilor şi al tehnologiei informaţiei fără ca aceştia să fi fost asimilaţi pe deplin. În unele cazuri sunt oferite şi informaţii despre istoria etimonului englezesc şi răspândirea lui în Europa. maghiara – 56 6. patru de origine latină (franceza. încearcă să stabilească adevărul. islandeza – 36 11. importate în anii 1945-1995. norvegiana – 68 4. finlandeza. victime ale unui „imperialism lingvistic” deşănţat. acolo unde există. au adoptat o atitudine mai ponderată. o „limbă-canibal”. anul aproximativ al împrumutului şi limba care l-a intermediat. Balcanii) şi limbile care au intermediat preluarea (franceza şi germana în primul rând). comunităţi deschise. poloneza şi rusa) şi patru limbi neînrudite (albaneza. A Dictionary of European Anglicisms / Dicţionar de anglicisme europene. finlandeza – 34 81 . Cuvintele-titlu sunt însoţite de toate sensurile căpătate in limbile respective. olandeza – 74 2. româna şi spaniola). apărut sub îngrijirea lui Manfred Görlach la Editura Oxford University Press în 2001. Un al treilea grup. croata. se pare. franceza şi greaca – 57 5. Aceste limbi au fost alese în ideea unei analize contrastive cât mai complexe – comunităţi puriste vs. fiecare pagină conţinând în medie 13 cuvinte-titlu. Urmează o secţiune despre ortografierea şi pronunţia cuvântului. excepţia mergând până la 4000.Petru IAMANDI. Litera A (pp. Deşi ţări precum Franţa. 2007: 302) Problema e că. proveniţi din toate cele 16 ţări. comparaţii de ordin regional (Scandinavia. un „agresor hegemonic” care va duce la „moartea sau sinuciderea celorlalte limbi”. 1-10) cuprinde 96 cuvinte-titlu iar prezenţa lor în cele 16 limbi europene este următoarea: 1. ţări estice. a afirmat că fenomenul va duce inevitabil la o fragmentare a noii lingua franca în dialecte aproape neinteligibile pentru outsider-i. pluralul (pentru substantive). poloneza – 52 9. În final se stabileşte gradul de integrare a termenului. provenit chiar din rândurile vorbitorilor nativi de limbă engleză. Autorii dicţionarului. greaca şi maghiara). islandeza. anglicismele care au pătruns în alte limbi europene situându-se. că temerile sunt mult exagerate. De remarcat neincluderea majorităţii termenilor „internaţionali” formaţi cu ajutorul limbilor greacă sau latină şi a celor intermediaţi de limba engleză. genul atribuit. au avut în vedere anglicismele moderne. totuşi. susţinând că globalizarea limbii engleze poate contribui la consolidarea identităţilor lingvistice locale. spaniola şi bulgara – 54 8. Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi LIMBA ENGLEZĂ ŞI DICŢIONARELE În ultimul deceniu tot mai mulţi lingvişti şi-au manifestat îngrijorarea faţă de expansiunea necontrolată a limbii engleze. pornind de la relaţia cauză-efect. care se apropie de 5000. de regulă. Alţi specialişti. (Zettersten. patru de origine slavă (bulgara. la fel ca şi în România. Rusia. dându-se şi un echivalent nativ. iar alte ţări sunt pe cale să le urmeze exemplul. între 1500 şi 2000. germana – 69 3. consemnând anglicismele din şaisprezece limbi europene: patru de origine germanică (germana. româna şi croata – 51 10. olandeza şi norvegiana). Dicţionarul propriu-zis are 352 pagini. italiana. Portugalia şi Italia au adoptat legi menite să contracareze infiltrarea cuvintelor englezeşti. italiana şi rusa – 55 7.

mai puţin permeabilă decât s-ar crede. aftershave. va creşte şi cererea de dicţionare format carte sau electronic. audit (engl. aranjament (engl. acre). autoreverse). Limba. antifreeze). American football). naţionalizare 6. American way of life). AIDS). mod de viaţă american (engl. 1997: 49). Dar. albaneza – 29 Dacă în cazul primelor trei limbi prezenţa masivă a anglicismelor este motivată de originea comună. după ski (engl. linie aeriană (engl. până în anul 2050 situaţia se va schimba. apartment). pilulă antibaby (engl. air hostess). SIDA (engl. aerobics). assembler). cu referire directă la lexicografia engleză. anglicisme preluate prin intermediul limbii franceze (17 termeni la litera A): absenteism (engl. cu aer condiţionat (engl. În condiţiile în care din ce în ce mai multe persoane vor deveni bilingve sau multilingve. maghiară. India va avea în jur de 1. ace. autorevers (engl. în perioada 1945-1995 limba franceză nu a încetat să-şi exercite influenţa asupra limbii române. localizare 3. agreement. cros automobilistic (engl. antigel (engl. absorber). vorbesc o formă sau alta de engleză. lexicografia şi revoluţia cunoaşterii (1999).4. O ediţie revăzură şi adăugită a dicţionarului lui Manfred Görlach sigur ar constata schimbări spectaculoase. rusă şi bulgară. spaniola şi araba.5 miliarde de locuitori iar China 1. apartament (engl. aqualung. adaptor/ adapter). autocar. cu sensul de acord). deschiderea spre cultura americană din ultimii 15 ani mai ales a ţărilor din estul Europei ducând uneori la preluarea tale. c. acid rock. În capitolul intitulat „Tomorrow’s Dictionaries” / „Dicţionarele zilei de mâine” din cartea Living Words. regionalizare 7. engleza. aer-condiţionat (engl. d. bilingualizare 4. auditing). antibaby pill). chineza. antidumping). antidoping. 1. air-conditioned). afro (engl. adaptor (engl. semibilingualizare 5. antidamping (engl. anglicisme preluate prin calc lingvistic (11 termeni): film de acţiune (engl. nu mai puţin de 1. amplificator (engl. adventist. b. director artistic (engl. anglicisme preluate direct. arrangement). aeroport (engl. auditor. potrivit unor previziuni ale Consiliului Britanic (Graddol.9 miliarde de persoane. absenteeism). în pofida existenţei unui echivalent perfect în limbile respective. stewardesă (engl. fotbal american (engl. fără modificarea formei şi a sensului (16 termeni): abstract (cu sensul de rezumat). airline). airport). action film). airliner). anglicisme preluate direct. adventure (joc pe computer). Afro-look. ahoi (engl. Potrivit primei categorii. Lexicography and the Knowledge Revolution / Cuvinte vii. airconditioning).12. chiar dacă de multe ori a făcut-o indirect. asamblor (engl. aerotank. avion de linie (engl. Afro). all right. salut marinăresc). Language. jumătate din tranzacţiile comerciale se desfăşoară în engleză iar trei sferturi din corespondenţă se redactează în aceeaşi limbă. acestea se pot împărţi în patru categorii: a. Atunci lumea va fi dominată de cinci limbi: hindi-urdu. electronicizare 82 . tematizare 8. Tom McArthur trece în revistă o serie de opt procese la care vor fi supuse dicţionarele. all-star. ahoy. quale a multor termeni englezeşti. adică o treime din populaţia globului. ale. AIRBUS. Întrebarea este: Cât timp va mai dura această absorbţie neselectivă a englezismelor? Pe moment. amplifier). air mail. air bag. termen din tenisul de câmp). art director). cu modificarea formei (7 termeni): as (engl. autostop. acru (engl. globalizare 2. absorbitor ( engl. gimnastică aerobică (engl. after-ski). În ceea ce priveşte anglicismele care au pătruns în limba română. Airedale (terrier). agrement (engl. asdic. surprinde plasarea în prima jumătate a ierarhiei a limbilor greacă. autocross). ca şi dorinţa de a le perfecţiona.

299-318. Göteborg: University of Göteborg. 2. the English language has been invading other lingustic spaces. 7. London: The British Council. Localizarea înseamnă că dicţionarele internaţionale vor fi adaptate la specificul unei ţări sau al unui grup de ţări. Globalizarea are în vedere dicţionarele care vor prezenta engleza ca pe o limbă internaţională pentru toate popoarele.). 6. Language. Ele vor fi adevăratul barometru al transformărilor şi transferurilor lingvistice. s-a realizat şi un „dicţionar plutitor” – Collins Cobuild CD-ROM (2003). The most important thing is for them to be constantly diversified and improved. Dictionary Visions.pdf. În Singapore a apărut deja un astfel de dicţionar – Times-Chambers Essential Dictionary (1997) care. Tom (1999). după ce a aflat că îi apăruse necrologul în New York Journal: „Ştirea despre moartea mea este mult exagerată”. numită şi „Gyricon”. Naţionalizarea arată că ţări mari precum Australia şi Canada au produs deja dicţionare australiene şi respectiv canadiene. De asemenea. despite the reaction of several circles that see it as another form of imperialism. Viitorul aparţine cu siguranţă hârtiei electronice.) (2001). military and cultural power. Bilingualizarea se referă la faptul că dicţionarele importante vor fi traduse în alte limbi. Graddol.britishcouncil. a fost inventată de Xerox Palo Alto Research Center şi este o foaie de plastic extrem de subţire pe care se poate scrie cu cerneală electronică şi care poate stoca texte sau imagini. due in particular to the USA’s political. viitorul ne rezervă dicţionare atât în formatul lor clasic. Exeter: Exeter University Press. cât şi în multiple versiuni electronice. Sinclair. BIBLIOGRAFIE Görlach. În concluzie. o combinaţie de dicţionar englez monolingv şi bilingv. conţine termeni englezeşti specifici zonei Singapore-Malaezia. 5. sensibile la ultimele inovaţii tehnologice şi la schimbările politice de ordin global. Semibilingualizarea este procesul prin care toate cuvintele-titlu vor fi traduse în limba respectivă. 83 . Electronicizarea include toate tipurile de instrumente electronice necesare elaborării şi prezentării dicţionarelor. „Glimpses of the future of English-based lexicography” apud Henrick Gottlieb şi Jens Erick Mogensen (ed. Galler stam. pp. 3. Cu ajutorul Gyricon-ului ziarele de peste câţiva ani se vor reactualiza constant şi vor putea fi purtate în buzunar iar dicţionarele vor ţine pasul cu vremea prin acumularea periodică de noi informaţii. dictionaries are the only instruments that can provide the true image of the situation at one time or another. suffix och ord: festskrift till Martin Gellerstam den 15. Manfred (ed. Tematizarea are în vedere formate precum Roget’s Thesaurus (dicţionar de sinonime şi antonime). 8. Living Words. Research and Practice. Leaving all speculations aside.org/learning-elt-future. economic. David (1997). Începutul a fost făcut deja de către Universitatea din Birmingham cu o bancă de date a limbii engleze ce conţine mai bine de 500 milioane de cuvinte. unde cuvintele şi sensurile sunt prezentate tematic şi nu în ordine alfabetică. cât şi ghiduri de utilizare a celor două varietăţi ale limbii engleze. A Dictionary of European Anglicisms. www. (ed. ABSTRACT Lately. Zettersten. “The Floating Dictionary” apud Sture Allén et al. 393–419. The Future of English. care se reactualizează aproape singur. Lexicography and the Knowledge Revolution. dovedind că o bună parte din limbile Pământului sunt încă departe de extincţie. precum Asia de Sud sau de Est. McArthur. pe lângă lexicul britanic şi american. Oxford: Oxford University Press.). Hârtia electronică refolosibilă. Arne (2007). care poate fi folosit nu numai în traduceri (din engleză în daneză) ci şi în elaborarea unui text în limba engleză. 4. O dată cu creşterea capacităţii de stocare a calculatoarelor se va impune utilizarea unor noi tehnici de scanare în vederea creării unor corpusuri lingvistice cât mai cuprinzătoare pentru noile tipuri de dicţionare. Amsterdam / Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. Oktober 2001. pp. Vorba lui Mark Twain.1. „plutind pe deasupra unui corpus de cinci milioane de cuvinte astfel încât utilizatorul poate apela la exemple pentru a verifica informaţii privitoare la cuvântul-titlu” (Sinclair. John (2001). Copenhaga (1999). Un exemplu apropiat poate fi dicţionarul englez-danez publicat de Politiken. 2001: 407). Regionalizarea se referă la apariţia unor dicţionare pentru zone mari.

Ca orice fenomen lingvistic dinamic. *clagum) şi coagul. diastratic şi diafazic. vesica). pl. facta. relaţia cu referentul. definirea. Privită astfel. relaţia cu polisemia şi cu alte fenomene conexe. Spre exemplu. O relaţie sinonimică este reală şi funcţională atât cât este posibilă substituirea termenilor fără alterarea sensului contextului. Dubletul este remarcabil prin cumulul de relaţii semantice: datorită originii unice.n. olъtarь. s. medium). au fost studiate şi prezentate detaliat omonimia şi paronimia. diatopic. În sens restrâns şi ideal. Dacă are loc o schimbare de substanţă la nivelul sensului pe baza căruia se realizează un raport de sinonimie. s. principalele tipuri. (< lat. II. operă.f. eveniment. lucru. sinstratic şi sinfazic. un etimon unic. De asemenea. (din lat. deci sunt şi paronime. un raport pasiv. s. băşică. factum) şi faptă. sinonimia este.n. De aceea. între cuvinte împrumutate. au forme identice de plural. II.f. (< lat. sintopic. fapt care a facilitat. posibil şi voluntar. într-un anumit context spaţial. asupra surselor şi asupra relaţiei cu normele limbii literare [1]. fr. menţionăm câteva cunoscute exemple: altar. un raport activ. pe de o parte. Relaţiile semantice. prin împrumut. vom pune accentul pe componenta etimologică a relaţiilor semantice şi. cheag.n. Universitatea din Bucureşti VALORIFICAREA LEXICOLOGICĂ ŞI LEXICOGRAFICĂ A RELAŢIILOR SEMANTICE I. spaţial şi stilistico-funcţional. având următoarele sensuri comune: „acţiune. Din seria sinonimelor moştenite şi împrumutate din acelaşi etimon. sinonimia poate să fie urmărită şi diacronic [2]. şi b) cele care provin. s. deci sunt sinonime.f. cunună. facere. lui factum) sunt sinonime etimologice parţiale. un grad mai mare de complexitate au: a) cele provenite din surse externe care presupun. cuvintele considerate până atunci sinonime îşi pot pierde total această calitate sau o transferă la un nivel secundar. sinonimia lexicală este relaţia semantică stabilită între cuvinte identice sau apropiate ca sens şi care exprimă aceeaşi noţiune într-o situaţie concretă de comunicare.Cristian MOROIANU.2. Sinonimele etimologice se stabilesc între cuvinte moştenite. creare. cu particulară atenţie asupra tipurilor. s.f.1. s. altarium) şi oltar. Un alt exemplu este al sinonimelor parţiale miază. la origine. în vorbirea unuia sau mai multor indivizi. efectele stilistice etc.n. relaţia în sine rămânând pasibilă de o nouă reactualizare. suplimentar. au fost discutate detaliat în lingvistica românească mai ales din punct de vedere sincronic şi structural. (< lat. între cuvinte împrumutate şi calchiate. fapt. pe de altă parte. sunt cvasiidentice ca formă. vom lua în considerare numai relaţiile semantice realizate la nivelul vocabularului. pe valorificarea lexicografică a acestora.n. al căror sens comun este „mijloc (al zilei sau al nopţii)”: „miezul zilei” înseamnă „ziua la miaza mare”. s. realitate”. II. (< lat. s. urmărindu-se. indirect sau îndepărtat. deci sunt şi omonime parţiale. coagulum. (< lat. s. (din lat. media) şi miez. din această perspectivă. act. în sfârşit.m. componentele au aceleaşi sensuri. între cuvinte calchiate sau în interiorul seriilor mixte. (< lat. din aceeaşi familie etimologică.3. Relaţiile sinonimice se stabilesc între sensurile a doi sau mai mulţi termeni pentru o perioadă delimitată de timp. în mod particular sinonimia şi antonimia. (< lat. contextuală şi stilistică. sinonimia lexicală este reprezentată de identitatea referenţială probată prin substituţie la nivel sincronic. În sens larg. suprapunerea lor semantică. coagulum). condiţiile de realizare şi de actualizare. ves/s/ica) şi vezică. Dintre cuvintele între care au existat sau există încă relaţii de sinonimie. II. 84 . s. real şi natural şi. întâmplare. inclusiv atunci când sunt neglijate eventuale diferenţe de ordin cronologic. între cuvinte moştenite şi împrumutate. În comunicarea de faţă. (din slavon. oltarь). prin analiza componenţială.

totale: blasfem şi blasfemie. pe cale cultă) au făcut ca dubletele citate să circule ca sinonime şi ca paronime (altar şi oltar. dar nu şi ca omonime. consentiment şi consimţământ. spre exemplu. putred şi putrid etc. plasarea fiecăruia într-un spaţiu sau într-un stil particular etc. cireadă şi ciurdă. sentiment şi simţământ.f. corona. (Prin apropiere de prebendă) venitul unui catolic” (din magh. cf. fapt care determină “revenirea” la statutul de unităţi lexicale distincte. Modalităţile diferite de pătrundere şi de evoluţie în limbă (moştenirea şi evoluţia pe cale orală şi populară. praebenda). jurnal şi ziar. Provenienţa din două sau mai multe surse directe foarte asemănătoare ca formă şi. directus) etc. unele dintre sinonimele citate sunt. (< lat. -a) şi direct.f. Astfel. conştiinţa identităţii originare se atenuează (uneori până la dispariţie). fapt firesc în condiţiile unor etimoane directe diferite. cealaltă fiind considerată variantă secundară. II. devoala şi dezvălui. pol.. unic. dragoman şi tergiman. acelaşi etimon indirect. au pătruns şi au circulat în aproximativ aceeaşi perioadă. corona.4. recoltă. jargon şi gerg. presentiment şi presimţământ. la nivelul limbii actuale. Sinonimele rezultate prin împrumutul din câte una sau mai multe surse directe care presupun. drept. la un moment dat. triangular şi triunghiular etc. prëmonda. care au devenit sinonime – e adevărat. (din lat. în acelaşi timp. -ă. cvasiidentitatea formală motivată originar produce accidental apropieri semantice care transformă paronimele în sinonime etimologice. lat. îmbogăţire semantică a unuia dintre termeni. II. aşadar ca nişte sinonime şi paronime etimologice. cu origini imediate diferite şi cu acelaşi sens. (< lat. paronimice. Chiar dacă. O problemă importantă în privinţa sinonimelor etimologice cu origine multiplă este delimitarea lor de variantele etimologice. sunt pe cât de numeroase. it.f. simultaneitatea unei relaţii de sinonimie şi omonimie în cazul de mai sus pare a fi imposibilă din raţiuni ce nu necesită.5. 85 .f. până când primul a devenit termenul dominant şi. direct. Formele respective au pătruns şi au circulat iniţial ca nişte cuvinte de sine stătătoare. limba literară a optat – mai mult sau mai puţin justificabil . cristal şi cleştar. posibilitatea adaptării diferite a unui singur etimon extern fac posibilă circulaţia unor unităţi (relativ) apropiate din punct de vedere formal şi semantic. erau atestate lexicografic şi circulau în limba literară perechi sinonimice şi. de tipul: angular şi unghiular. prezident şi preşedinte. resigna şi resemna. cele două cuvinte. κορώνα. în completarea sensului comun.). merinde. aşadar privesc epoca de reconfigurare structurală. Astfel. “venitul fix acordat unui preot catolic. corona) şi coroană. mediator şi mijlocitor. cu absolut acelaşi sens. s. celest şi ceresc. ngr. s. adj. korona). signal şi semnal.pentru una dintre formele paronimice. II. Dacă însă intervin argumente suplimentare de diferenţiere (includere în limbaje diferite. prémonda. respectiv împrumutul. pal şi palid. s. adj. pelerin şi peregrin. rezidenţă şi reşedinţă. unele dintre ele. porfiră şi purpură. De altfel. satan şi şeitan. mai ales unui canonic” (din lat. explicaţii. Am selectat spre discuţie acele sinonime care să fie. lat. improprii – prin preluarea de către cel de-al doilea a sensului primului component. -ă. prostituată şi prostitută. (din fr.s. ca şi gint şi gintă. trubadur şi truver etc. În condiţiile unei circulaţii relativ egale şi dacă identitatea lor semantică se menţine. “retribuţie în alimente dată lucrătorilor agricoli. cel de-al doilea fiind considerat “învechit”. magh. la origine. păgân şi pogan. resentiment şi resimţământ. directus. catran şi gudron. destructor şi distrugător. korona. mai vechi sau neologic. Sinonimele obţinute prin împrumut şi prin calc lexical de structură morfematică sunt reprezentative începând cu sfârşitul secolului al XVIII-lea. nu este o concurenţă reală între jargon şi gerg. serenitate şi seninătate. extinctor şi stingător. înjura şi injuria. leal şi loial. consuetudine şi cutumă. După cum se poate vedea. mesă şi misă. κορώνη. în măsura posibilului.). în mod particular. şi paronime etimologice. praebenda) şi premândă.6. Un caz particular priveşte dubletul învechit şi regional prebendă. pe atât de diverse ca tipologie. de îmbogăţire şi de modernizare a lexicului literar românesc după model latin şi romanic. de asemenea.

n. inuman şi neomenos. azvârli. repartira şi repartiza. medial şi median. s. consacra şi consfinţi. distinct şi distinctiv.f. nătânt. supraveghea şi surveghea etc. servilism şi servilitate. pedanterie şi pedantism. colabora şi conlucra. servitudine şi servitute. tubular şi tubulos. distructiv şi distructor. tombal şi mormântal. adj. < împopoţa + împopona. justificativ şi justificator. pudicitate. independenţă şi neatârnare. cucuviţă. infinit şi nemărginit. miopie şi miopism. entuziast şi entuziastic. onomastică şi onomatologie. stupefacţie şi stupoare. debitorie. maxim şi maximal. clăpiţă. voma şi vomita.f. prin împrumut. prin calc de structură: confunda şi contopi. venerian şi veneric. minim şi minimal. onorar şi onorific. < fleandură + zdreanţă. vagabond şi vagant. în care cel de-al doilea cuvânt reprezintă traducerea etimonului prin intermediul unor componente morfematice sinonimice cu alte origini decât cele din structura etimonului. pensionar şi pensionist. suprapune şi superpune. ciuturugă.7. educativ şi educator. senzualism şi senzualitate. < nătâng + tânt. necromancian şi necromant. din aceeaşi familie etimologică. indiferentism şi indiferenţă. extrem de numeroase şi au intrat în limbă în aceeaşi perioadă de modernizare şi de restructurare latino-romanică: abnega şi denega. dilatant şi dilatator. egala şi egaliza. s. circulau sau. avansa şi înainta. Realizată preponderent la nivel popular. Sinonimele care provin. echitate şi egalitate. elefantic şi elefantin. lornietă şi lornion. exponent şi expozant. expansibil şi expansiv. adj. s. trompet şi trompetist. dogmatic şi dogmatist. consulent şi consultant. locandist. rectificativ şi rectificator. Sunt situaţii în care. zoolog şi zoologist etc.f. vascular şi vasculos. sangvin şi sangvinic. odorifer şi odoriferant. < otoman + osmanlâu. vb. marin şi maritim.f. coabita şi conlocui. irealizabil şi nerealizabil. mai circulă în concurenţă două sinonime obţinute. persan şi persic. sumeca. intern şi intestin. s. otomanlâu. cefalee şi cefalalgie. de asemenea. < sumete + sufleca. diluvial şi diluvian. interlocutor şi conlocutor.8. transvers şi transversal. < claie + căpiţă. adv. notoric şi notoriu. dejecţie şi ejecţie. < niţică + niţeluş. adjunct şi adjutant. epidermic şi epidermoidal. asentiment şi consentiment. întrevedea şi întrezări. eficacitate şi eficienţă. vb. locandar şi locandier. înfurios. Unul dintre procedeele interne de obţinere a sinonimelor este contaminaţia între două cuvinte cu acelaşi sens.f. împopoţona. feudalitate şi feudalism. influenţa şi înrâuri. uzaj şi uzanţă. nătăfleţ. fantast şi fantastic. ductibil şi ductil. [3] II. < castron + oală. misticism şi misticitate. castroală. narcotism şi narcoză. fizionom şi fizionomist. inoportun şi neoportun. excitator şi excitant. cu o formă hibridă. feudatar şi feudal. În aceeaşi perioadă. progres şi propăşire. edifia şi edifica. erotoman şi erotomaniac. plebeian şi plebeu. medical şi medicinal. < ivăr + zăvor. < sumete + 86 . descendent şi coborâtor. european şi europeu. mobilă şi mobilier. tolerantism şi toleranţă. demoazelă şi madmoazelă. parloar şi vorbitor. Acesta poate avea şansa de a se impune alături de primele două sau să rămână o creaţie internă efemeră. soporativ şi soporific. < ciot + buturugă.în care cel de-al doilea cuvânt reprezintă traducerea sau adaptarea etimonului cu ajutorul sau după modelul echivalentelor moştenite. adj.f. pudiciţie şi pudoare. erau în variaţie liberă dublete sinonimice ca : afirma şi întări. ardoare şi ardenţă. < cucuvea + bufniţă. lascivie şi lascivitate. contaminaţia sinonimică reprezintă suprapunerea involuntară în mintea vorbitorilor a două sinonime. pauperism şi paupertate. demoniac şi demonic. vaccinal şi vaccinic. sunt. eventual alături de un împrumut. diurn şi diurnal. sumeteca. dimorfie şi dimorfism. precursor şi premergător. < nătărău + fleţ. depila şi epila. disjunct şi disjunctiv. regulateţe şi regularitate. vaporos şi aburos etc. ivor. provizoric şi provizoriu. Astfel.f. serată şi soarea. expectant şi expectativ. edematic şi edematos. niţicuş. detergent şi detersiv. epicureu şi epicurian. vb. monosilab şi unisilab. < arunca + zvârli. s.m. dramatist şi dramaturg. diplomatic şi diplomat. II. < debit + datorie. declamativ şi declamator. pediculat şi pedunculat. perversitate şi perversiune. fleanţă. pedantesc şi pedant. fiziolog şi fiziologist. provocant şi provocator. directiv şi direcţional. nocturn şi nocturnal. s. paralizie şi paralizaţie. s. amenda şi emenda. aparţinând aceleiaşi limbi sau unor limbi diferite. exploziv şi explozibil. elipsoid şi elipsoidal. nobilitate şi nobleţe. odorant. în unele cazuri. pestifer şi pestilenţial. semit şi semitic. oponent şi opozant. subteran şi subpământean. medicamentos şi medicinal. mineralog şi mineralogist. mahomedanism şi mahometism. ecleziast şi ecleziastic. contestant şi contestatar. < înfuriat + furios. interpelant şi interpelator. sudorifer şi sudorific. legislativ şi legislator. solvabilitate şi solvenţă. orfan şi orfelin. locomotiv şi locomotor. vaporaţie şi vaporizaţie. s.. care are ca rezultat crearea unui al treilea. ambele. s. prepara şi pregăti. de regulă mai expresivă. obstetric şi obstetrical.

lacedemonian şi lacedemonez. jupân şi jupânar. subaprecia şi supraaprecia. care facilitează crearea de sinonime prin raportare la cuvinte deja existente: spre exemplu. vb. la rândul ei împrumutată (concreteţe şi concretitudine. De regulă.) sau parţial (vezi adipsie şi polidipsie. ambiguiza şi dezambiguiza. cuban şi cubanez. savon. după savonieră. sinstratic şi sinfazic. Necesitatea de simetrie şi de completare a “lacunelor” sistemului este evidenţiată şi prin intervenţia analogiei. prin substituţie din turturea şi din turturică). atrage şi distrage. < văita + căina. imbold.f. accesibil şi inaccesibil. anurie şi poliurie. prostălău şi prostolan. regresiv din găinaţ) şi găinăţa. abiotic şi biotic. străin şi străinar.2. constatăm că cele mai multe dintre ele au o structură formală. Discutate. s. zdrumica. < zgâlţâi + hâţâna etc. vb. antibioză şi simbioză. Raportându-ne la împrumuturile antonimice neologice. s. şi semnaliza. (der. întâlnită..). În interiorul unei perechi antonimice homolexe. s. opacia şi opaciza semnala. acultural şi cultural. rândunic. băieţel şi băieţaş.. pedichiur şi pedichiurist). < zdrobi + dumica. sunt opuse. id. dar şi în limbajul standard (colocvial şi colocvialic. adăugarea unui sufix la o bază pentru obţinerea unui sinonim are caracter tautologic şi se întâlneşte mai ales în argou (vezi amărât şi amărăştean. antonimele nu sunt cu nimic mai puţin interesante.. evaluate sincronic. etanşa şi etanşeiza. adinamic şi dinamic. nevăstuică şi nevăstoaică. 87 . Dintre procedeele derivative. buimac şi buimatic.9. brotac şi brotan. s-a format de la îmboldi. declanşor şi declanşator.m. (der. id. III. Sinonimele merită a fi privite inclusiv prin prisma caracterului lor simetric din punct de vedere formal (vezi asimetrie şi disimetrie. crengurea. vb. s. şi la nivel cult: ajutori şi ajutora. au dat naştere la dublete şi triplete verbale sinonimice de tipul adjectiva şi adjectiviza. fanfaronadă şi gasconadă etc. în unele situaţii. „bărbătuş al rândunicii” (der. relaţia de opoziţie se poate stabili: a) între un termen radical şi unul prefixat. < zăpăcit + năuc. neologic şi neologistic. -ifia/-ifica. supieră etc. III. vb. substantiva. şi la nivelul limbii române. de regulă. chiloţel şi chiloţaş.m. care. turturic. b) între doi termeni analizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi antebelic şi postbelic. (der. tăntălău şi tăntălache etc. anticlinal şi sinclinal. s-a format de la fr. echivalentă. ostropel şi ostropior. renascentist şi renascentin etc. iar săpunieră. văina. III.1. cel puţin la nivelul limbii române. caracter analizabil: total (vezi acauzal şi cauzal. rafinor şi rafinator. agrea şi dezagrea. regresiv din turturică) şi turturel. supraponderal şi subponderal etc. străinez etc. (der. antonimele neologice au. exactiteţe şi exactitate.f.f. adj. asimila şi disimila etc. după fructieră. descrescendo şi diminuendo. antifascist şi profascist. regresiv din rândunică) şi rândunel. II.. Vezi şi perechi de sinonime derivative alcătuite dintr-un împrumut şi un derivat progresiv de la baza derivativă a împrumutului. şi la nivel popular. sintopic. [5]. s.).). sub influenţa perechii sinonimice ramură/rămurea. semnalăm pe găina. prin substituţie din rândunea şi din rândunică).. şi în limba/limbile de origine. „a se găinăţa” (der. de la săpun. savonieră. anaerob şi aerob. s.).. hăbăuc.sumeca.). Dintre exemplele care probează varietatea internă a sinonimelor derivative. cel mai interesant rămâne substituţia de sufixe. arhaitate şi arhaicitate. s.m. id. idioţi şi idiotiza. substantiviza şi substantifica etc. deopotrivă. salaria şi salariza. scrumieră. etanşa şi etanşeiza. antonimia lexicală se caracterizează prin constanţă şi prin simetria la nivelul sistemului limbii. Relaţie semantică stabilită între cuvinte ale căror sensuri. prin analogie cu impuls. zgâlţâna. profilactic şi profilactiv. zăbăuc. s. prieten şi pr/i/etenar. contraproductiv şi productiv etc. în tandem sau în opoziţie cu sinonimele. rezultat al atracţiei realizate succesiv între componentele relaţiei: De asemenea.. Interesante sunt şi modelele derivative în –(i)a/-iza. afebril şi febril etc. vb.) [6]. transportor şi transportator etc. progresiv din găinaţ). [4]. respectiv compus (vezi abil şi inabil. atac şi contraatac. s-a format de la creangă.m.n.).

şi frigori-. amoral şi imoral. -ă. inconformism şi nonconformism. junior şi senior. obedient vs.). concretizant şi concretizator. inferior şi superior. juvenilia şi senilia. simpatic şi antipatic. sufixal şi prefixal. centrifug şi centripet etc. flux şi reflux. lui gerontofilie i se opun gerontofobie şi pedofilie etc. pe de o parte. lentitudine şi lentoare. după antonimia dintre sufixoidele -fer şi -fug şi. temperant şi intemperant. disuasiune şi persuasiune. e) între un termen compus şi unul “derivat” (vezi binedispune şi indispune. moralism vs. concordanţă şi discordanţă. alopat şi homeopat. confirma şi infirma. edificativ şi edificator. d) între doi termeni compuşi cu afixoide antonimice (vezi agorafob şi claustrofob. un termen neologic are două sau mai multe antonime derivate. sincronizare şi desincronizare. Ca şi în cazul sinonimiei. benign şi malign. concret. simpatizare şi antipatizare. antipatie şi simpatie. lui calorifer. superficialitate vs. sensibiliza şi insensibiliza. sensibilitate şi insensibilitate. III. sincronic şi diacronic. simpatie şi antipatie. Rădăcina sau radicalul comun este important de semnalat atunci când poate constitui un punct de reper pentru înţelegerea corectă a relaţiei de antonimie (a se vedea dubletele antonimice „tradiţionale” absent şi prezent. sezonal şi sezonier. eventual prostdispune) etc. insensibilitate vs. 88 . regres şi regresiune. explicit şi implicit.). defula şi refula. ofensivă vs. pe de altă parte. progres vs. moralitate vs. gigantic şi gigantesc. iluzoric şi iluzoriu. se poate observa caracterul sistematic al creării perechilor antonimice în jurul aceleiaşi baze lexicale şi rolul acestei relaţii semantice în organizarea vocabularului: moral vs. limpid şi turbid.5. alohton şi autohton. logică vs. pacifist şi pacific. occident şi orient. tranzient şi tranzitoriu. Astfel. permanent vs. primitivitate şi primitivism. real vs. pudoare vs. confient şi difident. -ă. meliorativ şi peiorativ. antum şi postum. calorific şi frigorific. sufixoidal şi prefixoidal. rapiditate vs. sincronie şi diacronie. sensibilizat şi insensibilizat. maxim şi minim. între care se stabilesc relaţii de sinonimie: abstract vs. impudent şi impudic. Antonimia se poate stabili. optimism şi pesimism. sufix şi prefix. infim şi suprem. simpatizat şi antipatizat. pasivitate vs. alocentrism şi egocentrism. de la aceeaşi bază. confluent şi difluent. pudic vs. comprimabil vs.) sau prin raportare la ultimul morfem (vezi anglofil – anglofob). inexactitate vs. misandrie vs. tradiţie şi tradiţionalism. impudoare şi impudenţă. concordie şi discordie. în cazul compuselor din două afixoide. sincronicitate şi diacronicitate. recto şi verso etc. ilogicitate şi ilogism. compus savant analizabil. agorafobie şi claustrofilie. matinal şi seral. sensibil şi insensibil. frigorifer. deferent şi indiferent. diurn şi nocturn. temperanţă şi intemperanţă. abstractizant vs. concreteţe. defensiv şi inofensiv. acredita şi discredita. infra şi supra. ofensiv vs. cacofonie – eufonie etc. belicos vs. misoginie şi misoginism. îi corespund două antonime. amoralitate şi imoralitate.3. III. calorifug. lui claustrofobie i se opun. simpatiza şi antipatiza. frigorific vs. sensibilizare şi insensibilizare. autocratic şi democratic. majuscul şi minuscul. în egală măsură. caloric şi calorific. civilizaţie vs.4. introvertit şi extravertit). sincroniza şi desincroniza. fast şi fastuozitate. după antonimia dintre prefixoidele calori.c) între doi termeni neanalizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi confirma şi infirma. concretitate şi concretitudine. liliputan vs. sentimentalitate şi sentimentalism. simplitate vs. major şi minor. sincronizat şi desincronizat. prin raportare la primul morfem din structura termenilor aflaţi în opoziţie (vezi agorafobie – claustrofobie. expandabil şi expansibil. iuventute şi senectute. antonimele pot suferi chiar fenomenul confuziei şi substituţiei paronimice (vezi defula şi refula). tempestiv şi intempestiv etc. -ă i se opune. Uneori. plebeu şi plebeian. patrician vs. ariergardă şi avangardă. în funcţie de componenta morfematică avută în vedere. exactitate şi exactitudine. sufixoid şi prefixoid. concav şi convex. irelevant vs. divergenţă şi convergenţă. amoralism şi imoralism. benefic şi malefic. În foarte multe cazuri. contraofensivă şi defensivă. în ciuda caracterului „paradoxal” al situaţiei. dezobedient şi inobedient. III. epilog şi prolog. conformism vs. la origine. modernitate vs. dificil şi facil. acţiune şi activitate. Există şi cazuri particulare când unui cuvânt.

împrumutarea şi/sau crearea celuilalt. verbul externa este derivat de la extern. mega. Comparativ cu sinonimia şi cu antonimia. după modelul analogic împrumutat intern/interna. de cele mai multe ori accidentale. modernitate şi modernism etc. Aici se încadrează exemple ca 89 . “Paronimia este relaţia variabilă. caro şi carou. cât mai ales prin efectele resimţite la nivelul lexicului. III. descuviinţa şi [în]cuviinţa. din această cauză. În unele cazuri. odată cu sinonimele etimologice. descrucişa şi [în]crucişa. roletă şi ruletă. deshăimura şi [în]hăimura. supraiacent şi suprateran s-au format după modelul antonimelor subconştient. varianta extrovertit s-a creat şi a devenit literară.. rever şi revers. în mod fatal. din unul împrumutat şi din altul calchiat sau adaptat. În ceea ce priveşte compusele cu maxi. tricot şi tricou etc. maculat îşi explică existenţa prin influenţa împrumutului imaculat. profunzime şi profunditate. de cele mai multe ori. tirs şi tors etc. Prefixul în.2. festă şi fiestă. iniţial. pot fi confundate” [8]. între sensurile a două sau mai multe cuvinte care au o formă cvasiidentică şi care. simpla prezenţă a unuia (împrumut sau creaţie internă) presupune. foarte numeroase în limba contemporană. vorbitorii au început să le folosească la nivele stilistice diferite şi în contexte particulare. [7] III. Dubletele etimologice paronimice sunt alcătuite din ambele componente moştenite. din unul moştenit şi altul împrumutat.este înlocuit cu des. conştienţă şi conştiinţă. descreţi şi [în]creţi. În plus. în sfârşit. treptat. hiper. din ambele componente moştenite şi. ciment şi cement. sudic este format după modelul corespondentului său nordic. augmentativul băieţoi îşi explică forma fonetică prin raportare la diminutivele băieţel şi băieţică. direct sau indirect). mega. implicit. desfrăţi şi [în]frăţi. Aşa cum s-a întâmplat în limbile vechi (greacă şi latină). maslă şi maslu. bucăţoi este derivat de la bucăţică etc. deschinga şi [în]chinga. desfiinţa şi [în]fiinţa. Astfel.. bolero şi bolerou. Derivarea prin substituţie de afixe contribuie şi ea. rigoare şi rigurozitate. extinde şi-a configurat forma după modelul antonimic întinde. IV. confuziile paronimice sunt explicabile prin oscilaţiile de încadrare morfologică a unui etimon extern.şi micro-. glosă şi glotă.în mod regulat. în diacronie. IV. paronimia îşi defineşte poziţia nu atât prin caracteristicile sale. lingură şi lingulă. descâlci şi [în]câlci. lacună şi lagună. după modelul moştenit din latină (vezi descătuşa şi [în]cătuşa. tradiţionalism vs. Paronimele etimologice sunt grupurile de două sau mai multe cuvinte ale căror cvasiidentitate formală şi corespondenţă semantică se explică. Pentru că situaţia paronimelor etimologice din toate categoriile menţionate am prezentat-o. barcă şi barjă. trening şi trening. iar importanţa componentei sale semantice este relativă. la crearea antonimelor. IV. supraconştient.şi mini-.). prin originea comună. variaţii formale şi semantice ale aceluiaşi împrumut. în cuvinte de sine stătătoare. finitate este format din finit.6. despacheta şi [îm]pacheta etc. Ultimele reprezentau. deshăma şi [în]hăma. cum româna suportă cu greu. prin analogie cu antonimul împrumutat infinitate.şi nano-. transformându-le. doar rezultate ale adaptării etimonului sau etimoanelor externe. externe sau mixte) reprezintă o sursă importantă de obţinere a paronimelor. crearea unei relaţii antonimice reprezintă o “necesitate” a limbii care se realizează prin atracţie: în română. Provenienţa a două sau mai multe cuvinte din acelaşi etimon (intern sau extern. sub influenţa antonimului introvertit.şi mini-. mădular şi medular. care au transmis procedeul în principalele limbi de cultură şi civilizaţie. paronimia nu reprezintă o modalitate de organizare a vocabularului. vârtute şi virtute etc. unor „îndreptăţite” confuzii paronimice. subiacent şi subteran etc.7. mergând de la diferenţă până la echivalenţă totală sau parţială. acmee şi acnee.1. pentru echilibrarea sistemului etc. prin atracţie. boltă şi voltă. prin diverse modalităţi (interne. alături de extravertit. supuse uneori. vom da câteva exemple de paronime care nu sunt şi sinonime: frupt şi fruct.minuţie şi minuţiozitate. desfunda şi [în]funda. simultan.

quotidianus). fals. materiell. (din fr. cocoş1. lat. materialis). boxer /shorts/. zmei şi zmeu2. cf. lat. fluid. s. tehnic. lat centralis. -ă. etic. -ă. lat. (din lat. marchiză1 şi marchiză2. stupefiant. omonimia lexicală este relaţia stabilită între cuvinte care prezintă identitate formală (fonetică şi grafică) totală sau parţială şi sensuri mai mult sau mai puţin diferite. material. cot2.f.n.1. etimologia directă diferită. matériel1. ghid1.m.3. butoni şi buton2. (din fr.. V. (din fr.n. este necesară..m. lat. ochiuri etc. acoustique1.n. În primul rând. s. adj. tratarea corectă a omonimelor etimologice parţiale care sunt. creier1. (din fr. materialis. -elle.m. număr. -ă. VI. s. cocoşi şi cocoş2. coate.m.) şi cristalin. calcule. credem că specializarea semantică a diferitelor variante morfologice (de gen.f. cristal1. curs1 şi curs2. (din fr. adj. zmeie etc. (din lat. -ă. cot1. adj. -e. s. corn2. -ă. stimuluri. Considerată. s. O atenţie particulară trebuie acordată omonimelor rezultate din împrumutarea etimoanelor care fac parte din aceeaşi familie lexico-etimologică şi care au.n. fluide2. cf. calculi şi calcul2. s. (din fr.) şi material. fapt care contribuie la considerarea lor similară în română: cataractă1 şi cataractă2. s. -ă. adj. bulla). “rasă de câine” (din germ. şi etimologia multiplă. s.n. adj. în egală măsură. -ă.f. acoustique2.f. magazin1. falsus. (din fr. central. (din fr. (din fr. V. -ive) şi alternativă. falso. în primul rând. adj. falsum. boxers) şi bóxer2. (din fr. creieri şi creier2. adj. lat. folicul şi foliculă. -e. s. lat. fapturi. (din lat.) şi stupefiant. În al doilea rând.f. (din fr. -e.m. din acelaşi etimon. s. (din fr. s. V. ax şi axă. -ă. quotidien. de regulă de tip paronimic. al etimoanelor directe diferite şi al diferenţelor cronologice seculare: arie1 şi arie2. cabriolet şi cabrioletă. s. complexe şi complex2. -a) şi fals. banca. diurn. cocoaşe. diurnus. (din fr.m. s. adj. „băşică de aer sau de alt gaz” (din fr. boule.. cristalin. mai apropiat sau mai îndepărtat. „sferă. în consecinţă. gr. « publicaţie periodică » (din fr. glob” (din fr. -e. incisif. fluidus. s. banca) şi bancă2.. cea mai dificilă şi mai nuanţată dintre relaţiile semantice.). moştenite. s. /toxique/ stupéfiant2. bóxer1. pe cale internă sau externă. “piesă de mobilier” (din fr. /dent/ incisive). diurna). -a) şi cotidian. s. Din perspectivă lexicografică. lat. it. s. germ. bulla) şi bulă2. adj. adj. -a. tort1 şi tort2 etc. primar1. adj.n. (din fr.. coţi. germ. s. lat. în egală măsură paronimică şi/sau omonimică.f. matériel2. pun în faţa cercetătorului lingvist întrebări care privesc lexicologia (etimologia şi semantica) şi.. banc. “instituţie financiară” (din it. fugă1 şi fugă2.n. -a) şi etică. stimul1. technique2.f. technicus. şi paronime etimologice.). cristallin1. s. ochi1. ghizi şi ghid2. în schimb. germ. acces1. éthique2. lat. magasin) şi magazin2. s.) şi acustică. adj. -ă. s..m. adj. -enne. technique1. (din fr. -a) şi diurnă. -e. fr. s. -ă. considerăm omonime totale cuvintele moştenite şi împrumutate din acelaşi etimon. (din fr. zmeu1. τεχνικός. /journal/quotidien.f. ethicus. fr. cristale şi cristal2. banque). cornuri şi corn3. -ive) şi incisiv. adj. adj. Este cazul dubletelor omonimice parţiale de tipul: incisiv.. Technik) etc.f. cu argumentul modalităţilor diferite de pătrundere în limbă. s. fluide1. (din fr. central. germ. “chiloţi bărbăteşti” (din engl. cristallin2. cotidian. -a) şi fluid. coarne. accese şi acces2. alternativ. ghiduri. s. ca şi între cele împrumutate: corn1. fascicul şi fasciculă. stupéfiant1. în egală măsură. s. adj.f. fapte şi fapt2.. V. bulle. (din fr. omonimele provenite. adj. -a.) etc. lexicografia. accesuri. adj.2. fapt1. morgă1 şi morgă2 etc. calcul1.auricul şi auriculă. fluidus). s. caz şi determinare) este suficientă pentru a avea certitudinea relaţiei de omonimie parţială între cuvintele vechi. De asemenea. grup şi grupă. -κή) şi tehnică. fr.n. 90 .f. « întreprindere comercială » (din fr.m. (din fr. s. Dacă omonimele provenite accidental sau derivativ din etimoane diferite nu pun probleme particulare. it. s. -ă. sunt argumente în favoarea relaţiei de omonimie la nivelul limbii-ţintă: bancă1. bulă1.f. s. /par/alternative). s. complexuri. corni. carte1 şi carte2. germ. colţuri. creiere. zentral) şi centrală. magasine) etc. butonuri. technisch. acustic. (din fr. colţi şi colţ2. ethica). (din fr.). diurne. Bank. buton1. (din lat. cristaluri. lat.m. -ă. adj. În privinţa împrumuturilor. coturi şi cot3. it. sensuri mai mult sau mai puţin apropiate... éthique1. stimuli şi stimul2. complex1. -ă şi primar2. alternatif. quotidianus. adj.f. pe bună dreptate. ochi şi ochi2. falso. pentru evitarea eventualelor confuzii este necesară verificarea statutului de omonime al etimoanelor externe. pendul şi pendulă etc. -ă. Boxer). (din lat. centrale). colţ1. -ă. adj.

Florina-Maria (2007).1. această opţiune este corectă în cazul omonimelor cu etimologie multiplă. Gabriela Pană Dindelegan. Editura Universităţii din Bucureşti. NOTE [1] Indicăm aici câteva dintre contribuţiile (relativ) recente despre relaţiile semantice: Ciocârlie. Indicarea relaţiei cvasigenerale de sinonimie dintre derivatele abstracte în -re şi corespondentele substantivale provenite din supin ar fi de folos pentru înţelegerea mai clară a relaţiei dintre derivare şi conversiune. aşa cum. dincolo de noutatea informaţiei în sine. ceea ce ar face mai clare raportul semantic. De asemenea. În ceea ce priveşte substantivele în -re. pe de altă parte. 54. Bidu-Vrănceanu. 304-308. în LR. Împletirea perspectivei sincronice cu cea diacronică. spre exemplu. Teoretic. 60-143). eventual a părţii de vorbire pe care o reprezintă. pentru fiecare sens. modelul oferit de Dicţionarul academic coordonat de Sextil Puşcariu ar trebui urmat şi completat. stilistic şi cronologic dintre cele două omonime. mai ales dacă între ele se realizează raporturi de paronimie şi/sau de sinonimie. al tipului de etimologie. Forăscu. Sinonime etimologice. în vol. Calcul lingvistic în limba română. Bârlea. Bucureşti: Editura All. a reuşit lingvistica franceză prin marile sale opere lexicografice [9]. 91 . Bucureşti: Editura Humanitas (Narcisa Forăscu. Narcisa (2007). Narcisa (2005). Fenomenul de atracţie antonimică este o realitate mai ales în crearea de diminutive şi de augmentative. 8-9 decembrie 2005. Limba română contemporană. Prezenţa în limbă a omonimelor parţiale obţinute prin moştenire şi împrumut. adjectivele şi substantivele împrumutate din părţi de vorbire corespunzătoare aparţinând aceleiaşi familii lexicale existente în limba de origine trebuie să aibă intrări diferite. Petre Gheorghe (1999). 627-634. Cristian (2005). [3] Stanciu. realizarea unui dicţionar ideal. sensurile şi relaţiile dintre ele. cap. coord. în măsura posibilului constant. circulaţia. Bucureşti: Editura Academiei Române. “Limba română – aspecte sincronice şi diacronice”. 73-83. Sinonimia etimologică. p. Sistemul antonimelor în limba latină şi reflexele sale în limbile romanice.2. În privinţa creării antonimelor prin atracţie sau prin analogie. Omonimia. p. frecvenţa. Actele celui de-al V-lea Colocviu al Catedrei de limba română. Cu atât mai mult. implicit. VI. Lexicul. pentru ca cititorul să înţeleagă relaţiile formale şi semantice dintre cele două cuvinte. Teorie şi practică. relaţia cu variantele de diverse feluri şi cu normele literare etc. fără îndoială. pe de o parte. Timişoara: Excelsior Art. p. Maria Istrate (2006). presupune. care să cuprindă toate informaţiile privind atestările. Împrumuturi sinonimice cu aceeaşi origine. cu specificarea exactă a etimoanelor directe. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Angela şi Forăscu. dar posibil. Ar mai fi de dorit modificarea indicaţiilor etimologice date adjectivelor participiale şi substantivelor abstracte obţinute din formele de supin ale verbelor. [2] Moroianu. p. etimologia în întreaga ei complexitate. idem (2006). Antonimia. ar avea cel puţin două scopuri: respectarea unor criterii minimale ale etimologiei ştiinţifice şi conştientizarea relaţiilor care au loc în permanenţă la nivelul vocabularului şi care contribuie. Sinonimia. unde se înregistrează cele mai multe asemenea perechi (derivate populare sau compuse savante).Indiferent de tipul dicţionarului (istoric sau sincronic). cel puţin la cuvintele moştenite. implicit. În acest sens. Băcilă. o tratare similară trebuie făcută şi în cazul conversiunii realizate prin mijloace exclusiv interne. la contorsiunile şi la dinamica lui. Timişoara: Editura Augusta. nr. Eventuala indicare. Antonimia. Aceste deziderate de ordin lexicologic şi lexicografic privesc. a dubletului etimologic împrumutat ar fi utilă. Constanţa (1998). indicarea modelului cuvântului sau perechii de cuvinte după care s-a derivat un antonim aduce un surplus de înţelegere a fenomenului în sine. însă. Contraria latina – contraria romanica. raportarea explicită la un eventual corespondent franţuzesc în -ion poate da informaţii suplimentare privitoare la modul corect de formare a derivatelor şi. substantivizarea internă prin elipsă ar putea fi argumentată. Sinonimia. VI. Omonimia în limba română – privire monografică. Paronimia. 1-4. prin indicarea termenului regent substituit. precizarea modelului extern pentru cuvântul nou creat prin calc. şi prin calc lexico-gramatical.

Paris: Dictionnaires le Robert. Bucureşti: Editura All. Quemada (vol. entièrement revue et enrichie par Alain Rey. în vol. Moroianu. antonymic. Nancy şi Le Grand Robert de la Langue Française. 295-327. Bucureşti: Humanitas. Moroianu. de Paul Robert. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti.. la Dicţionar etimologic de antonime neologice . 295-327. In honorem Luciae Wald”. the main types.). 8-9 decembrie 2005. the relation with the literary language rules. cântecel şi cântecea. Liviu (2004). Antonimia în limba română. Teorie şi practică. Contraria latina – contraria romanica. studiu introd. „Antic şi modern. Moroianu. Diversitate stilistică în româna actuală. the main sources. Through the component. Rodica (2001). Forăscu. especially from synchronic and structural point of view. with polysemy and with other related phenomena. VIII – XVI) între 1971 şi 1994 la Centre National de la Recherche Scientifique. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Băcilă. de Paul Robert. la Dicţionar etimologic de antonime neologice . antonymy. I – IX. I shall also investigate the part which the synonymic. I – VII) şi a lui B. I intend to approach these semantic relations particularly from an etymological perspective (i. Paul şi Quemada. 54. rândunea şi rândunică. Bucureşti: Editura Humanitas. Cristian (2005). Constanţa (1998). [9] Cităm aici Trésor de la langue française. Bucureşti: Humanitas Educaţional. directly or indirectly. Rey. Gabriela Pană Dindelegan. Cristian (2006). Dictionnaire de la langue du XIXe et du XXe siècle (1789-1960). Antonimia în limba română. Cristian (2008). Trésor de la langue française. p. 92 . homonymy. Alain. 16 vol.e. Paris. cercevea şi cercevică. Institut National de la Langue Française. B. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Calcul lingvistic în limba română. Editura Universităţii din Bucureşti. Theodor (2006). Contaminaţia în raporturile ei cu etimologia populară. pointing out the atraction and the analogy phenomena. publicate sub coordonarea lui Paul Imbs (vol. ABSTRACT In the Romanian linguistics. 1992. în vol. Ana Cristina Halichias şi Tudor Dinu. Omonimia în limba română – privire monografică. Actele celui de-al V-lea Colocviu al Catedrei de limba română. Hristea. Timişoara: Excelsior Art. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. [7] Moroianu. turturea şi turturică etc. Lexicul. Coord. Bucureşti: Humanitas Educaţional. “Limba română – aspecte sincronice şi diacronice”. studiu introd. Le Grand Robert de la Langue Française. 9 vol. Contaminaţia în raporturile ei cu etimologia populară. Nancy: Centre National de la Recherche Scientifique. paronimy and synonymy) have been approached in detail. one has observed the definition. the achievement. Institut National de la Langue Française. Florina-Maria (2007). Antonimia. Timişoara: Editura Augusta. homonymic and paronymic pairs play. updating and differentiation conditions. In honorem Luciae Wald”. în vol.. p. Theodor (2006). [8] Groza. Bucureşti: Editura Academiei Române. Sinonime etimologice. Deuxième édition. the semantic relations (i. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Groza. Ana Cristina Halichias şi Tudor Dinu. 10-15. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. coord. (1971-1994).. the relation with the referent. [6] Zafiu. Sinonimia. Limba română contemporană. Narcisa (2005). In this paper. Rodica (2001). Imbs. in organizing. „Antic şi modern. vol. Împrumuturi sinonimice cu aceeaşi origine. coord. Maria Istrate (2006). Ciocârlie. 72. Sinonimia etimologică. Stanciu. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. Dictionnaires le Robert.[4] Hristea. Liviu (2004). 224-228. origin and formal and semantic evolution). Coord. p. systemizing and clarifying the modern Romanian lexicon. Antonimia neologică. Elemente de lexicologie. coord. Dictionnaire de la langue du XIXe et du XXe siècle (1789-1960).e. 627-634. Diversitate stilistică în româna actuală. 1-4. etc. Bucureşti: Humanitas. Bârlea. p. Elemente de lexicologie. Antonimia neologică. 73-83. p. (1992). Bidu-Vrănceanu. -ea şi –ică (căpeţel şi căpeţea. Zafiu. Cristian (2008). p. the lexical contamination and the affixal substitution. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. nr. the stylistical effects. în “Limba română”. contextual and stylistic analyses. Sistemul antonimelor în limba latină şi reflexele sale în limbile romanice. [5] Un sistem derivativ bine organizat în română este substituţia realizată între sufixele diminutivale el. p. Angela şi Forăscu. Narcisa (2007). Petre Gheorghe (1999).

iar. Fără accesul. apar combinaţii ale acestor tipuri într-o singură definiţie (definiţie mixtă) [7]. pe de o parte apar atât definiţii ştiinţifice. la sensul specializat. aceste distincţii nu sunt rigide pentru că există şi alte tipuri de clasificare a definiţiilor care ţin seama de aspecte conceptual-semantice (posibilitatea de a descrie referentul în definiţii substanţiale sau de a desemna fenomene. interesează. Se întâmplă acest lucru pentru că definiţiile preştiinţifice sau uzuale sunt admise şi preferate numai în dicţionarele generale. interesând în diferite feluri ne-specialiştii definiţia preştiinţifică sau chiar uzuală este considerată convenabilă. o anumită definiţie care să permită reprezentarea conceptual-semantică. tocmai pentru a favoriza deschiderea codurilor profesionale. apartenenţă sau opoziţie (antonimie [4]). spre deosebire de definiţiile preştiinţifice sau uzuale care le pot asigura acestora accesul. în general convenţional. Definiţiile de acest tip ar trebui să fie preferate pentru termenii ştiinţifici şi tehnici în dicţionarele generale sau în comunicarea din mass media. Se constată însă că dicţionarele generale (DEX-ul de exemplu) nu dau de multe ori definiţii diferenţiate de definiţiile terminografice. Pentru completarea lacunelor de cunoaştere şi comunicare ale ne-specialiştilor în ce priveşte termenii specializaţi şi sensul lor. 93 . În mod concret. Majoritatea definiţiilor ştiinţifice sunt greu de decodat de către ne-specialişti. în primul rând. cât şi definiţii preştiinţifice şi uzuale. pe de o parte să diferenţiem. noţiuni şi raporturi abstracte în definiţiile relaţionale [3]). Pe baza ei se poate face decodarea şi codificarea termenilor. chiar cu anumite aproximări care nu trebuie însă să afecteze „nodul dur” al sensului specializat se transmite şi în terminologia „externă”. Universitatea Româno – Americană. Decodarea parţială a sensului specializat de către vorbitorii profani într-un anumit domeniu este numită în general determinologizare [5]. definiţia are un rol primordial. chiar dacă e parţial. această distincţie este foarte importantă chiar în interiorul lexicului specializat ca posibilitate de a face mai accesibili termenii specializaţi vorbitorilor obişnuiţi (profani). Toate aceste modalităţi de definire pot influenţa în diferite feluri şi grade accesul la sensul specializat. pe de altă parte. Dată fiind posibilitatea coexistenţei mai multor tipuri de definiţie pentru unul şi acelaşi termen s-a denumit această situaţie ca definiţii alternative[8]. de lacunele lor în cunoaştere care afectează „lectura” definiţiilor. Se face astfel distincţia (care nu funcţionează întotdeauna pentru că există în dicţionarele generale şi definiţii ştiinţifice) între definiţia lexicografică. Mai pot interveni şi alte aspecte luate în consideraţie în tipul de definiţie care se poate baza pe similititudine (desemnarea cvasisinonimelor). Această definiţie. Din perspectiva cercetării pe care o întreprindem. Astfel spus. care trebuie să fie o definiţie naturală (şi prin aceasta accesibilă) şi definiţia terminografică care reproduce definiţia ştiinţifică şi este convenţională. distincţie care ne permite. lexicul specializat de cel comun. chiar dacă asigură numai o cunoaştere parţială. unde definiţia ar trebui să difere de cea din dicţionarele speciale tocmai pentru a asigura accesul la sensul specializat [6]. şi pe de altă parte. Din cele spuse rezultă că deschiderea codurilor ştiinţifice poate fi asigurată mai ales de dicţionarele generale. Când termenul trece de un domeniu strict. distincţia dintre definiţiile ştiinţifice şi cele preştiinţifice sau uzuale.Elena MUSEANU. Caracterul normat al terminologiei „interne” impune. Bucureşti DEFINIŢII LEXICOGRAFICE ŞI DEFINIŢII SPECIALIZATE ALE TERMENILOR ECONOMICI Definiţia reprezintă problema centrală în orice fel de terminologie. fie şi parţial. la definiţia termenului nu se poate vorbi de terminologie „externă” şi de „democratizarea” cunoaşterii [1]. Gradul de determinologizare depinde de numeroşi factori şi de competenţele diferite ale vorbitorilor. Dată fiind importanţa definiţiei în comunicarea lingvistică se constată o multitudine de posibilităţi de clasificare [2].

ale unei întreprinderi . precizat prin determinarea „cu caracter comercial”. Analiza va fi susţinută de compararea definiţiei lexicografice din DEX cu definiţia terminografică din DEc. pentru „plan”. Spre deosebire de DEX. pentru că respectă ierarhia conceptuală din ştiinţele economice chiar dacă metalimbajul pare accesibil. Ultimele aspecte sunt opace pentru ne-specialişti. O asemenea definiţie poate fi decodată de un ne-specialist chiar dacă interpretarea este superficială. al repartiţiei şi al stabilizării. copiază sau se apropie de definiţiile terminografice. deci prin univocitate semantică.. Apar însă diferenţe între definiţia lexicografică şi cea terminografică. iar conducătorii finanţelor încearcă să acopere „găurile bugetare” (Săptămâna Financiară. Diferenţele specifice sunt aceleaşi în ambele dicţionare „bilanţ al veniturilor si cheltuielilor unui stat.Ec.) din contul. DEX-ul optează pentru „bilanţ”. clasarea se face printr-un element mediu: sumă de bani. poate pentru că are legătură cu banii. în dicţionare articolele pentru cei doi termeni sunt structurate identic: mai întâi definiţia şi apoi partea discriptivă: factorii de care depind cei doi termeni.. iar unele elemente îi sunt mai puţin cunoscute. definiţia termenului BUGET din dicţionarele specializate se caracterizează prin precizie terminologică. conceptuală.) şi altele în cuvinte uzuale: „special rezervată de un cumpărător (subl.” (DEX) şi „plan al cheltuielilor guvernamentale curente şi de capital. referenţială.Ec. BUGET PUBLICITAR. Se remarcă faptul că definiţia terminografică (D. În presa economică BUGET este un termen frecvent utilizat. cu o largă răspândire în limba comună.).n. DEX-ul dă. Definiţii ştiinţifice ale termenilor economici. Diferenţa specifică în termeni uzuali se referă la „introducerea” / „vinderea” unor mărfuri sau produse „în ţară” sau „în afara ţării”. dar definiţia lexicografică oferă aceleaşi informaţii cu cea terminografică. 2. sau la o bancă ce deserveşte un furnizor în momentul în care dovedeşte predarea furniturilor în condiţiile stabilite înainte prin contract”. chiar dacă cu o valoare generală: „operaţie” sau „totalitatea operaţiilor”. sintagmă urmată de detalii descriptive.Ec. o definiţie care poate fi considerată ştiinţifică. 1. Nu se face marcarea diastratică în DEX. Pentru termenul ACREDITIV. iar „bilanţ”e termen specializat. Clasarea în DEX se face printr-un element tehnic. Apare astfel importanţa definirii interconceptuale în definiţiile ştiinţifice ale termenilor economici. toate necesare într-o interpretare strict ştiinţifică. completată de interpretarea structurii definiţiilor. Aşadar. p. În definiţiile terminografice apar detalii mai puţin accesibile: privind obiectul tranzacţiilor: „vizibile” / 94 . În cazul termenului BUGET se constată la nivelul dicţionarelor diferenţe în alegerea hiperonimului. formele de manifestare şi funcţionare. BUGET DE FAMILIE. 3. Astfel. Unele definiţii ale termenilor economici îşi păstrează caracterul ştiinţific chiar dacă metalimbajul este accesibil si profanilor. sunt definiţii mixte care combină părţi ştiinţifice cu informaţii preştiinţifice sau uzuale.S-a constatat că definiţiile lexicului specializat din DEX se pot caracteriza în mai multe feluri: 1. de asemenea. dicţionarele economice înregistrează în articole separate termenii şi sintagmele care s-au diferenţiat clar conceptual ca hiponime. precum şi al veniturilor guvernamentale curente şi de capital” (D. 17). iar D. Se formează în acest fel o serie sinonimică la distanţă între termeni care nu sunt compatibili: „plan” este un termen generic. priveşte şi salariile. De aceea. capital.) face apel la alţi termeni specializaţi în economie al căror sens strict nu e neapărat accesibil: venituri curente. cu unele date în termeni economici (subl. 2005/ 29. cum ar fi: BUGET DE STAT. mai ales în ce priveşte corelarea şi intercondiţionarea lor. E drept. şi rezultă că pentru definirea conceptului de “buget” sunt necesare trei domenii: cel al alocării. sunt numai definiţii uzuale. ceea ce îi face accesibili profanilor numai la un nivel de suprafaţă.n. etc. echivalenţe care pot crea confuzii ne-specialistului. În cele ce urmează vom urmări analiza definiţiilor câtorva termeni economici din DEX pe care o vom încadra în cele trei categorii delimitate anterior. IMPORT este corelativul semantic şi terminologic al lui EXPORT. reproduc. Determinologizarea poate apărea în interpretarea superficială a unor părţi din definiţie sau a interdependenţelor conceptuale..

nu sunt în acest caz o problemă. dar este. Diferenţele specifice sunt de uz comun „să facă sau să nu facă ceva”. Apar însă alte elemente specifice vulgarizării ştiinţifice: indicarea de sinonime în paranteze pentru termenii specializaţi: reduceri (=scăderi) (de activ). interdependenţele conceptuale mai simple. Implicările. pasiv.2. datorie (ultimii doi fiind cuvinte bine cunoscute în limba curentă). „sector. Explicarea lor într-o parafrază: „persoană fizică sau juridică care acordă un împrumut de bani . accesibilă: „dreptul” urmată de termenii specializaţi creditor/debitor care aici nu mai sunt explicaţi pe parcursul definiţiei („dreptul creditorului de a pretinde de la debitor”). mai directe. chiar dacă sunt dezvoltate metonimic (cauza / efect): s.a. Elementele ştiinţifice ale definiţiei rezultă din intercondiţionările conceptuale. mai ales pentru termenii frecvenţi în limba comună. cum sunt PIAŢĂ. sferă de circulaţie care cuprinde relaţiile de credit”. în paranteză. Unele definiţii din DEX pot fi apreciate ca mixte pentru că. Celelalte sensuri ( 2 si 3) au tot un caracter ştiinţific. explicitând că se referă la „servicii” (nu la „bunuri”). fie pentru că operează cu elemente total accesibile oricărui 95 . sporuri (=creşteri) (de pasiv). ca şi în cazul altor termeni economici (de ex. nici pentru vorbitorii ne-specialişti. mai puţin obişnuită a unei definiţii preştiinţifice (manieră practicată în general în textele de vulgarizare). Această manieră de parafrazare a unor termeni specializaţi îmbină definiţia ştiinţifică cu o manifestare particulară. În definiţia termenului CREANŢĂ. dau informaţii curente. VENITURI ŞI CHELTUIELI). chiar dacă utilizarea de termeni curenţi în limba comună nu ar crea dificultăţi de interpretare. Primul sens e definit ca „relaţie economică / bănească”. DEX-ul dă clasare comună. iar determinologizarea este relativă. cât şi cea lexicografică pot fi decodate de ne-specialişti. atât definiţia terminografică. Definiţii preştiinţifice sau uzuale ale termenilor economici Mai ales pentru termenii economici frecvent utilizaţi în limba comună. definiţiile din DEX pot fi considerate preştiinţifice sau uzuale. ceea ce o apropie de definiţia ştiinţifică: creditor. În presa economică cei doi termeni apar împreună în acelaşi articol care valorifică relatia de antonimie. termeni.creditor” sau „o altă persoană fizică sau juridică care primeşte împrumutul sau cumpără pe datorie – debitor”. Este interesant însă că această parte a definiţiei are elemente de vulgarizare. pentru ultimul element D. dar şi mai puţin accesibil ne-specialistului. Astfel.Ec. 2. ceea ce face clasarea mai abstractă. uzuale. ci al hiponimelor PIAŢĂ internă. Diferenţa specifică formulată printr-o parafrază de uz comun dă impresia de accesibilitate. Deşi există aceste diferenţe. În continuare se procedează la o definire care antrenează mai mulţi termeni economici specifici. Sensul al treilea dă o definiţie ştiinţifica în care se intercondiţionează termeni specializaţi: cont. de exemplu definiţia ştiinţifică implicită apare nu la nivelul hiperonimului PIAŢĂ. mult prea generală pentru a fi eficientă. ~ liberă. Altfel spus. activ şi pasiv ar trebui dezambiguizaţi de sensurile din limba comună.„invizibile”. activ. Termenul CREDIT (deosebit de frecvent în viata actuală a românilor. etc. deşi unii dintre ei pun probleme ne-specialiştilor. care de această dată nu mai sunt explicaţi (parafrazaţi) pe parcursul definiţiei. dar şi împrumut. utilizânduse o definiţie prin negare (practicată în general de lexicografie). Caracterul aparent accesibil al acestor sensuri şi frecvenţa mare a termenilor contribuie la apropierea dintre definiţia ştiinţifică şi cea uzuală. fapt reflectat de circulaţia lui în presă şi în limba comună) are o definiţie deosebit de complexă în DEX. adică formulări adresate ne-specialistului tocmai pentru cei doi termeni economici la care se face apel. 3. chiar dacă nu în toate detaliile tehnice. AFACERE ş. Definţii lexicografice mixte ale termenilor economici Multe definiţii ale termenilor economici combină în diferite feluri părţi ştiinţifice cu unele preştiinţifice sau uzuale. care trebuie completate cu date specializate (parţial) indicate de definiţia terminografică sau chiar de utilizările contextuale din mass media actuală. debitor. sensul fiind mai puţin interesant. Acest tip de definiţie poate fi util ne-specialistului. de fapt. Definiţia este mixtă pentru că se combină utilizarea unor termeni specializaţi şi unii cu explicaţii în cadrul aceluiaşi articol.

Se reţin câteva observaţii: – sub aspectul relaţiei dintre dicţionare şi texte se impune observaţia că definiţiile de dicţionar sunt. fenomene. În aceste condiţii caracterul monoreferenţial. în forme şi grade diferite. etc. Singurul element specializat. Confruntarea termenilor analizaţi sub aspectul definirii (de diverse tipuri. care impune valori noi. cât şi pentru nespecialist. există dificultăţi în a stabili şi opera cu întreaga încrengătură implicată în structura conceptuală a ştiinţei economice. precizarea sensului specializat economic se realizează (rezolvă) prin soluţii în mare parte lingvistice. Evoluţia extralingvistică a domeniului impune valori noi. cât şi mai ales în texte. În realitate. normarea acestui sens. depăşite de realitatea semantică pusă în evidenţă de texte. rolul definiţiilor de dicţionar (definiţii lexicografice sau terminografice) este fundamental în interpretarea sensului specializat. inclusiv definiţii alternative) în dicţionare şi în texte este de aceea o procedură care este prezentă şi chiar necesară în analiza întreprinsă. instituţiile. Atât la nivelul definiţiilor de dicţionar. Se încalcă astfel condiţia terminologică a non-ambiguităţii. IMPOZITE directe. aspect important dat fiindcă majoritatea termenilor economici au o definiţie interconceptuală. Dicţionarele specializate insistă asupra sintagmelor economice reprezentând hiponimele termenului IMPOZIT. relaţii [10] (ceea ce conduce la existenţa unor definiţii relaţionale şi nu substanţiale). Metalimbajul reprezentat exclusiv de limba naturală contribuie şi el la impresia de accesibilitate a definiţiilor în multe situaţii. o varsă din venitul lor în bugetul statului”. fie pentru că nu se reflectă. ceea ce dă o caracteristică a terminologiei economice. etc. definindu-l riguros: IMPOZIT pe venit. IMPOZITE agricole. IMPOZITE locale. Analiza termenilor economici întreprinsă pentru a ilustra tipurile de definiţii nu poate acoperi varietatea situaţiilor existente (multe dintre definiţii fiind atipice).vorbitor (ca la IMPOZIT). Implicaţiile conceptual-semantice ale definirii valabile pentru cei mai mulţi termeni economici pot fi „mascate” de exprimarea prin cuvinte destul de frecvente. ci numai un referent prototipic [9]. Din această cauză. Se ajunge la polisemie atât în sistem. greu de decodat integral de către nespecialişti. Definiţia termenului IMPOZIT are o clasare comună: „plată obligatorie stabilită prin lege” şi diferenţe specifice de acelaşi tip: „pe care cetăţenii. Consideraţii generale privind principiile şi problemele analizei întreprinse. nici parţial informaţii destul de importante din definiţia ştiinţifică (terminologică). cât şi la nivelul textelor se impune observaţia că termenii importanţi pot avea mai multe sensuri. indiferent de tipul de definiţie pe care îl au termenii economici se remarcă condiţionarea interconceptuală necesară în majoritatea cazurilor. fie nu corespund dinamicii semantice actuale. Atât pentru specialist. Fiind condiţionată de exprimarea printr-o limbă naturală. foarte important pentru identificarea precisă. Altfel spus. Altfel spus. atât pentru numeroase categorii de termeni economici. fie lipsesc din dicţionare (chiar din cele economice). dar frecvent în limba comună chiar dacă cu o interpretare superficială este buget. definiţia are un rol de bază în impunerea. Aceste hiponime sunt în general accesibile vorbitorilor obişnuiţi. mai ales. chiar dacă sunt supuse unui proces de determinologizare. Din exemplele analizate rezultă că indicaţiile ştiinţifice din definiţii sunt datorate necesităţii de a apela la o ierarhie conceptuală destul de strictă. de multe ori. relaţia circulară dintre dicţionar şi 96 . Dificultăţile de interpretare mai sunt determinate şi de faptul că foarte mulţi termeni economici nu au un referent concret. univocă a sensului specializat e destul de greu de realizat şi depinde foarte mult de context. Operaţia de dezambiguizare semantică şi contextuală este deci fundamentală pentru mulţi termeni economici atât la nivelul limbajului specializat. mulţi termeni economici atestaţi în texte. DEX-ul şi dicţionarele economice fiind apărute cu mai mulţi ani în urmă. dat fiind că se desemnează entităţi. confruntarea definiţiilor lexicografice cu cele terminografice arată că interpretarea de către profani neglijează în majoritatea cazurilor date importante şi. nu întotdeauna uşor de pus în evidenţă. aparent cunoscute. cât şi în relaţii cu limba comună. Definiţia şi specializările contextuale de diferite tipuri pot realiza dezambiguizarea necesară pentru o comunicare adecvată. Aceasta determină dificultăţi de interpretare riguroasă la nivelul nespecialiştilor şi conduce la determinologizări prezente în diferite grade. Conform poziţiei adoptate de terminologia românească.

unlike prescientific or casual definitions which may pave the laymen’s even partial access to the specialized meaning.Bidu-Vrănceanu 2007 [10] Pentru importanţa ierarhiei conceptuale în interpretarea riguroasă a termenilor economici. inclusiv din cel economic [8] Pentru conceptul de definiţie alternativă v.Bidu-Vrănceanu 2007. Dinamică. v. lexic specializat.Bidu-Vrănceanu 1993 şi 2007 [7] V.). NOTE [1] V. Thus. Creativitate. Stoichiţoiu-Ichim. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. 2002. A. Sorica (coord.Bidu-Vrănceanu 2007 [4] Id. Drobotă. Bucureşti : Editura Univers Enciclopedic.2007 –Lexicul specializat în mişcare. v. [5] Pentru interpretarea conceptului de determinologizare. A.texte. atât unele faţă de altele.). clasificări diverse ale definiţiilor la A. Adriana 2006 –b– Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală. 1999 – Dicţionar de Economie Modernă. ÎMPRUMUT ş. LEASING. v. the distinction (which is hardly applicable for any particular case. whic has to be a natural definition (accessible. Influenţe.2000 . Bidu-Vrănceanu. cât şi faţă de alte terminologii analizate.Bidu-Vrănceanu 2007 care dă exemple din diferite domenii. and. Dictionaries (both general and those describing the lexicon of economics) show various defficiences emphasized in the current analysis.Bidu-Vrănceanu 2000 şi la A. 2004 şi 2007 [9] Se operează cu un referent prototipic în cazul cuvintelor abstracte. cu detalii şi puncte de vedere. A. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. v. A. A. on the other hand.Bidu-Vrănceanu 2007. Bucureşti: Editura All. 1998.Bidu-Vrănceanu 2007 [6] Pentru conceptul de „lectură” a definiţiei lexicografice în general şi. ca şi cu interpretările mai multor specialişti la A. coord. The majority of the scientific definitions are difficult to decode by non-specialists. since general dictionaries also include scientific definitions) between the lexicographic definition.a. A. 1999 – Dicţionar de Economie. aplicată şi în studiul altor terminologii este în mod particular utilă şi relevantă pentru terminologia economică. Niţă (coord. Bucureşti: Editura Codecs. V. Sava. BIBLIOGRAFIE Bidu-Vrănceanu. Bucureşti: Editura Economică. DIVIDENT sau CREANŢĂ. şi analiza termenilor economici A. ***Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (DEX). A. Stoichiţoiu-Ichim. A. „lectura” unor termeni economici precum ACŢIUNE. as well) and the terminographic definition which is conventional and which is a replica of the scientific definition. în particular. Adriana 2001 – Vocabularul limbii române actuale. la A. ACŢIONAR. the distinction itself is very important as a possibility of making specialits terms more accessible to average readers (the laymen).Bidu-Vrănceanu 2005. ABSTRACT From the perspective of the research we perform.Bidu-Vrănceanu 2007 [2] Vezi discuţiile pe această temă. A. Ib.Lexic comun. the most obvious of these defficiences is that they do not keep up with the dynamics of the field (both as far as the inventory and the definition content are concerned). Generally. Stoichiţoiu-Ichim. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. V. the distinction between scientific and prescientific or casual definitions plays a major role for.Bidu-Vrănceanu 1993. on the one hand it allows for a differenciation between the common and the specialist lexicons. Se reţine observaţia că „ definiţiile termenilor economici din DEX se prezintă atipic. Adriana 2006 –a– Creativitate lexicală în româna actuală. aplicat unor termeni specializaţi din diferite domenii. ***Micul Dicţionar Academic (MDA). Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti.Stoichiţoiu – Ichim 2001: 126-129 [3] V. 97 .

„Globalisation is the rapid increase in cross-border economic. prin procedeul derivării. Majoritatea termenilor recent intraţi în limbă sunt împrumuturi mai ales din engleză şi franceză . mai întâi. globaliza. Începând din 1989. technological exchange under conditions of capitalism. după destrămarea Uniunii Sovietice ca o alternativă viabilă la desfiinţarea sau redimensionarea vechilor organizaţii economice interstatale. în limba română el este menţionat în DOOM 2 alături de adj. Astăzi fenomenul are ramificaţii şi efecte în domeniul structurilor vieţii politice. Globalizarea. administraţiei. engl. rolul principal al limbajului este să realizeze transmiterea rapidă şi mai ales corectă a unor enunţuri care sunt produsul gândirii.” (http://www. al culturii. Caracterul ei relativ permanent pe de o parte. mai ales. Termenul „globalizare” este creat recent la noi. Limba scrisă are. fiind împrumutaţi odată cu realităţile pe care le denumesc. în limba franceză globalisation este atestat începând din 1968 în Dictionnaire Historique de la Langue Française. numai cu valoarea sa de abstract verbal. Pe scurt. după cum consideră analiştii. 98 .globali-sationguide. în pofida substanţei diferite din care sunt constituite unităţile codurilor respective. la nivel lingvistic. Globaliesirung şi care îl plasează în sfera aşa-numitului vocabularul „internaţional”. indiscutabil. Astfel. aceştia nu au echivalente în limba română. al mediului. deschiderea spre Occident a făcut ca vocabularul limbii române să primească un val de cuvinte noi aparţinând unor domenii foarte variate.Gina NECULA. În majoritatea lor. globalisation. Scopul limbajului este de a facilita comunicarea interumană pentru ca oamenii să poată schimba între ei cunoştinţe.a. globalization. cât şi gramatical sau ortografic. În vederea îndeplinirii acestui scop comunicativ. Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi THE ANGLICIZATION ERA – A GLOBAL COMMUNICATING DREAM Limbajul scris sau vorbit este singura modalitate de materializare a gândirii noastre. Înfăptuirea practică a schimbului de informaţii în societatea umană se face prin recurgerea alternativă la unul dintre aspectele limbii (scris/oral). în domeniul economic. Ambele posibilităţi îndeplinesc în cadrul comunităţii culturale acelaşi rol. comerţului. un aspect mai îngrijit decât limba vorbită. care a luat amploare. El se împleteşte cu procesul de gândire şi are ca scop să cristalizeze produsul acesteia şi să îl traduca în aşa fel încât să fie înţeles şi de alte persoane. pornindu-se de la radicalul glob/global după o serie de modele străine: fr. a apărut necesitatea luării în considerare a conceptului de globalizare şi în lingvistică. determină între aspectele oral/scris ale limbii manifestarea unor relaţii de interferenţă sau de influenţă reciprocă. În cazul unor astfel de cuvinte se observă o tendinţă de adaptare minimă probabil şi datorită fenomenului globalizării care. în domeniul economiei. Identitatea lor funcţională. numărul termenilor împrumutaţi recent este din ce în ce mai mare. deci ea ilustrează o anumită faţetă a relaţiei dintre dinamica societăţii şi necesităţile comunicării. dar şi din germană .html). există însă şi cazuri în care termenul împrumutat este un dublet al unui termen existent. absenţa interlocutorului pe de alta. creează obligaţia unei exprimări clare şi corecte. atât sub aspect logic.org/01. experienţe de viaţă şi orice alt tip de informaţii care îi ajută să evolueze şi să înţeleagă mai bine mediul în care trăiesc. înseamnă crearea unui vocabular internaţional şi impunerea unor norme unice. În lingvistică. răspândindu-se ulterior rapid şi în alte sfere ale vieţii sociale. finanţelor. Cu ajutorul limbajului gândirea umană trece printrun proces complex al cărui rezultat este cuvântul scris sau vorbit. un proces generat de dezvoltarea capitalismului. global şi de vb. este. dar mai ales al informaticii. agriculturii. italiană ş . Este ştiut faptul că termenul a apărut. în general. proces. ideea de globalizare a apărut ca o urmare directă a situaţiei din economie. al limbii etc. social. germ.

se constată o liberalizare care duce la ştergerea graniţelor dintre literă şi sunet. nu numai om-onim). XI). încă de la clasele mici. în curând. cât şi ortoepia şi punctuaţia se bazează pe reguli sau norme obligatorii. literară a cuvintelor. care se ocupă cu scrierea corectă a cuvintelor într-o limbă. penurie/penurie. Chiar şi în privinţa regulilor de despărţire în silabe şi la capăt de rând se observă tendinţa de a-l despovăra pe cel care vorbeşte/scrie în lima română de grija identificării elementelor de formare ale cuvântului. ori. constatăm aceeaşi tendinţă de liberalizare. strâns legate între ele. la adăpost de eventualele critici precizând faptul că anumite apariţii în dicţionar reprezintă simple sugestii. practica ulterioară rămânând să demonstreze utilitatea lor şi astfel să le menţină în uz s-au să le condamne la dispariţie. În ceea ce priveşte accentul. ortoepice şi de punctuaţie şi cunoaşterea excepţiilor asigură un grad sporit de utilizare adecvată a aspectului-model. cult al unei limbi. va fi simţit ca derivat. să îl despartă pe baza pronunţării (o-monim. Aşa se face că o serie întreagă de elemente de jargon. specialişti din diverse domenii etc. cu unele deosebiri faţă de DOOM 1. conform căreia „Dicţionarul este destinat tuturor celor care vor să se exprime corect (adică în conformitate cu normele lingvistice şi literare actuale) în scris şi oral şi să contribuie la cultivarea limbii române (la semnalarea şi îndreptarea greşelilor de limbă) sau să o studieze sub aspectele menţionate în titlu – elevi. acestea contribuind în comun la însuşirea faptelor de scriere. un cuvânt ca nevralgie. Autoarele DOOM 2 se pun. crater. atât la unele cuvinte vechi în limbă. Elementul declanşator al acestui parcurs a fost afirmaţia autoarelor DOOM 2. cu precizarea că instrumentul la care facem referire „se adresează cu precădere utilizatorilor români”. gingaş/gingaş. în conformitate cu uzul curent. când elevii trebuie capete deprinderea de a distinge clasele în discuţie. antic/antic. Cel care scrie are deci libertatea. jilav/jilav. în studiul limbii române. În DOOM 2 s-a inversat ordinea de preferinţă a celor două modalităţi de despărţire la capăt de rând . profesori. traducători. după părerea noastră ajung să fie normă lingvistică. care indică utilizarea corectă a semnelor de punctuaţie ce marchează grafic pauzele şi gama de modificări ale intonaţiei la rostirea unui cuvânt. dar care pune probleme. acatist/acatist. în opinia noastră. Se recomandă o singură accentuare la avarie. ieşind din clasa compuselor. ne aşteptăm ca o lucrare normativă de amploarea DOOM-ului să fie mai conservatoare faţă de influenţele globalizării violente. Marcă a globalizării lingvistice este în DOOM 2 relaxarea propusă de autoare în privinţa multor dintre regulile care făceau obiectul vechiului DOOM. Probabil. ale căror reguli de utilizare implică o respectare conjugată. atunci când nu recunoaşte sau nu este sigur de structura morfologică a unui cuvânt mai greu analizabil. din diverse motive admit şi excepţii sau abateri. Date fiind aceste date. ortografia include o serie de componente. a unei propoziţii sau a unei fraze. Ca şi alte domenii ale cunoaşterii. care studiază pronunţarea corectă. profesionişti din presa scrisă şi audio-vizuală. o liberalizare relativ fără importanţă pentru neprofesionişti. despot.” (DOOM. autori de manuale. sunteţi. recomandat pentru despărţire în forma ne-vral-gi-e. literar. cât şi la unele neologisme. Este vădită legătura ortografiei şi cu punctuaţia.Ortografia este un domeniu al ştiinţei şi practicii lingvistice. studenţi. Această afirmaţie pare să intre în contradicţie cu conţinutul dicţionarului atâta timp cât vorbitorului de limba română i se cer o serie de deprinderi specifice altor limbi pentru a „contribui la cultivarea limbii române”. Ea se află în strânsă conexiune cu un alt compartiment al lingvisticii ortoepia. hatman/hatman. Pornind de la primele aspecte legate de denimirea literelor. făcută în Notă asupra ediţiei. Atât ortografia. oarecum. La unele cuvinte (mai vechi sau mai noi) se admit variante accentuale literare libere (indicate în Dicţionar în ordinea preferinţei). trafic/trafic.după pronunţare (care prezintă avantajul că pentru ea se pot stabili reguli formalizabile mai generale decât pentru despărţirea după structură) şi după structură. care nefiind absolut rigide. dacă o asemenea diviziune i se 99 . la formele verbului a fi suntem. de ex. de rostire şi punctuaţionale. Respectarea regulilor ortografice. p.

nota bene. rackeţi (ca în DOOM1 boşi). cocker. salata de boeuf. brokeri.încadrarea în modelul substantivelor româneşti. poker. pointer (poanter este totuşi mai frecvent!). s. a-broga. lohn. weekenduri [uĭkenduri]). să despartă cuvântul în cauză pe baza structurii lui morfologice (post-universitar. ban-crută. Simmental . phoenix. Alte inconsecvente: businessman. s. bruxellez. pizza. show-uri [şouri]) sau care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: party-uri. knockout. dar congresmen. jazz. tenismen (la singular!) în loc de grafiile mai fireşti congressman.n. legată . că majoritatea sunt cuvintede origine engleză pentru care se acceptă două forme. Risorgimento. normele actuale recomandă exclusiv despărţirea după pronunţare (a-borigen. loisir. pate (de ficat). a-brupt. .la cele masculine . story-uri. Pluralele: cognomina (singular cognomen). motto. prin formarea pluralului: . porte-bonheur. gay. ex cathedra. sportsman.bluff (deşi vechea grafie bluf. corrigenda. cu pronunţarea franceză. modelling. latine – charisma. derby. maseur. container. Sezession. confetti. deoarece elementele componente sunt neînţelese sau neproductive în limba română. rosbif/roast beef(uri). în curs de adaptare.cassone. personae non gratae. charismatic. hippy. pickhammer/ picamăr. s.folosirea unor substantive cu aceeaşi formă la singular şi la plural: dandy. . mortadella.la cele neutre. pros-pect.bordeaux (vin). singularia tantum. roast-beef. paparazzo. este cea apropiată etimonului: angl.fără pluralul uzual curricula.clearing/ cliring. Recomandarea DOOM 2 se îndreaptă către prima variantă. maseuză.care se termină în litere din alfabetul limbii române pronunţate ca în limba română: gadgeturi [gheğeturi]. una adaptată şi una neadaptată sau parţial adaptată. care prezintă şi o indicaţie în acest sens.Basedow. feldwebel. în general cu desinenţa -uri.pare şocantă la cuvintele mai uşor analizabile. şi anume: . jogging. quaesto. este foarte uzuală). trenduri [trenduri]. mozzarella. happening. germane . cocktail(uri)/ cocteil angl.n. Constatăm că în 100 . parti-pris. müsli. machieur. no-man's-land. germ. norma actuală a adoptat soluţii diferite. de cele mai multe ori. Poziţia DOOM 2 este ambiguă şi în privinţa unor cuvinte nou intrate „Precizăm că includerea lor în DOOM 2 nu trebuie interpretată ca o recomandare a tuturor acestora” (XII). Deci aceste cuvinte se află într-un dicţionar normativ.direct (fără cratimă) la cuvintele . machieuza. playboy.n.chiar nedaptate sub alte aspecte . recomandat numai ca singular feminin românesc. tęte-a-tęte. tenisman (aceste adaptări au puţine şanse de a se impune).cu desinenţa -i. dar curriculum vitae . hippy. grisaille. Normele actuale nu mai admit despărţirile după structură care ar contraveni pronunţării.prin cratimă la cuvintele a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare (bleuuri [blöuri].n. cu altenanţele fonetice corespunzătoare: adidaşi. jeans. spre deosebire de mass-media. bric-à-brac. sportsmen. laring|ectomie [larinğectomie]. care. Observăm din analiza cuvintelor împrumutate. holdup. knokdown. ab-stract. itemuri [itemuri]. a-diacent. a-dopta. föhn (şi nu foehn!). et caetera (şi et cetera). italiene . La împrumuturile recente. subiect). Pentru cuvintele a căror structură se consideră că nu mai este clară. pickhammer. penalty. s.addenda. o-biect. groom. Faptul că în cazul unor cuvinte străine se face recomandarea de a respecta regulile de despărţire în silabe specifice limbii respective este un alt element de globalizare căruia i se pot supune numai cei care au cunoştinţele şi deschiderea necesare. nu neapărat pos-tuniversitar). ca în apendic|ectomie [apendičectomie]. penny (şi la plural!). . fără ca acest fapt să fie o marcă a recomandării utilizării lor. peso. emendanda sunt acceptate numai ca forme de plural latin (şi românesc!). în astfel de cazuri liberalizarea merge până la a accepta chiar trei varinate item(i/e/uri). Compusele care păstrează grafii străine sunt supuse numai despărţirii după structura din limba de origine: back-hand. Consolidarea scrierii „etimologice” a unor neologisme: engleze . bobsleigh. franceze . boss. bodyguarzi/bodigarzi. angl. dealeri.

Întâlnim şi situaţia în care elemente ale aceleiaşi familii lexicale sunt tratate diferit.. OK/O.unele situaţii chiar s-a revenit la o formă etimologică a unor cuvinte pe care DOOM 1 le înregistra ca adaptate. Dacă autoarele au plecat de la premisa că intrările noi din DOOM nu sunt neapărat destinate să rămână în limbă. inconsecvenţe apărute. pe de alta oferă libertatea angl. să mai fi aşteptat puţin pentru a vedea dacă limba literară reţine sau nu aceste anglicisme. Cert este că noul DOOM favorizează globalizarea lingvistică prin acceptarea reetimologizării unor neologisme adaptate deja. când toată populaţia ştie să scrie. nu se pronunţă categoric în legătură cu tentaţia globalizării. păstrându-şi însă toate caracteristicile ei de bază. a downloada. Scopul lucrării noastre este acela de a semnala tendinţele actuale. Şi. Lucrurile stau însă diferit acum.lea cei care impuneau modificările limbii literare erau lingviştii şi scriitorii. Se vede faptul că nici Preşedintele Academiei Române. a focusa. de altfel. deşi există voci care spun că ea va rezista. Astfel. faptul că multe dintre cuvinte nu pot fi explicate decât prin apelul la dicţionarele limbilor respective..K.. alteori iritaţi – la TV sau Radio. unde am prezentat cuvintele care au indicaţie de provenienţă în DOOM. IQ. s. care a devenit în ultimul timp platforma preferată pentru expunerea părerilor proprii. invar. digit. această „romgleză” pe care o ascultăm – de cele mai multe ori amuzaţi.” (DOOM. după cum se poate vedea din DOOM 1. în special internet. Nu ştim încă dacă este sau nu bine să le introducem într-un dicţionar care dă norme de vorbire şi scriere corectă. Mărirea numărului de „scriitori” nu a fost însă însoţită şi de 101 . aisberg. gaz. broker.. aşa cum a făcut-o şi până acum. Big Brother. trend? Deocamdată circulă prin gazete şi sunt folosite cu precădere de experţii noştri în intehgrarea europeană. sursele lexicografice româneşti neputând ţine pasul cu noile intrări din DOOM. mai ales.n.. franţuzisme. urmărind inconsecvenţele dicţionarului. p.. cum a fost de exemplu dorinţa unor scriitori (sau chiar lingvişti) de eliminare completă a cuvintelor de origine slavă şi înlocuirea lor cu neologisme provenite din limbile franceză sau italiană. management dar manager este tratat drept cuvânt românesc. probabil tot din nevoia unei înregimentări în curentul global şi de a sublinia aspectele care considerăm că ar genera confuzii în rândul vorbitorilor de limbă română tocmai datorită libertăţii prea mari. tocmai pentru că majoritatea intelectualilor nu le-au sprijinit. dealer. Situaţia limbii române în momentul de faţă este destul de critică. adj. câteva adjective şi foarte puţine verbe. Probabil autoarele au avut în vedere o anumită specializare sau e o simplă scăpare: engl. de exemplu franceza. la acea dată.lea. pur şi simplu. În secolul al XIX. jacuzzi. Însă situaţia din secolul al XIX-lea nu se poate compara cu cea din secolul al XXI. Badlands/ angl. deci un număr relativ mic de oameni raportat la totalul populaţiei. italienisme care se grăbesc să intre în casa limbii române. nici nu avem cum. penalti (DOOM 1) / penalty/penalti (DOOM 2). Cât de necesară este. s. DOOM 2 recomandă pe de o parte scrierea fără punct a abreverierilor. s..IX). în mare parte substantive. la începutul secolului al XXI-lea. vorbită cu precădere de Chiriţele mediei de azi şi ale lumii politice?. acquis. Vor intra definitiv în limba română literară a accesa. în faţa altor limbi din care au fost preluate multe cuvinte. dar n-avem încotro. Se poate urmări în anexă. O distincţie interesantă dar pe care ne este greu să o descifrăm: engl. nu este totdeauna necesară. înainte de a le introduce într-un dicţionar academic. adv. ex..m.. hacker. item. Trebuie să lăsăm ca un termen nou să-şi dovedească utilitatea sau să dispară de la sine. Astfel de manifestări arbitrare şi iraţionale au avut un impact minor. Tot anexa poate fi relevantă în privinţa frecvenţei anglicismelor.] dacă n-ar fi fost mai bine ca. Există şi cazuri în care cuvintele nu au nicio indicaţie de provenienţă deşi este evident faptul că nu sunt cuvinte româneşti : bip(uri). se poate spune ca limba română a intrat în secolul al XX-lea mai bogată şi mai modernă. nu putem s-o interzicem. ex. În Cuvântul înainte la DOOM 2 Eugen Simion afirma „M-am întrebat [. Argumentul nu poate fi acela al adaptării pentru că descoperim şi alte cuvinte adaptate care păstrează totuşi indicaţia : angl. Au existat bineînţeles şi excese. a seta. angl.n. atunci considerăm că se puteau introduce un număr mai mare de verbe curent folosite : a aplica (pentru un post)./angl.

Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. Editura Ştiinţifică. (2001) Pentru o nouă ediţie a Dicţionarului ortografic. dar care n-au fost confirmate de evoluţia limbii. Avram. Mioara.) Inovaţii lingvistice negative în limba română contemporană.. în Actele colocviului catedrei de limba român ă . Editura Universităţii. Anglicismele în limba românã actualã .. Theodor. Florin. în locul unora româneşti care ar putea exprima perfect opiniile autorului. DOOM² (2005) = Academia Română . (2005) Noutăţi normative. Din păcate. we are wondering to what extent this process is a matter of present trend or fashion (as Romanian already provides its speakers with its proper counterparts). Calotă. în Enciclopedia limbii române. (2001) Mică enciclopedie a românei corecte. The Europeanization process has “contaminated” Romania. revenind asupra unor procese de adaptare grafică. Avram. Ion. Editura Litera. Rodica. Mioara. Limbajul scris folosit pe internet de către majoritatea românilor are caracteristica de a fi înţesat cu cuvinte şi sintagme englezeşti mai mult sau mai puţin adecvate. (2005) Împrumuturile în DOOM2. Editura Cartier. Editura Academiei R. de stâlcire a cuvintelor. R. ci se aşteaptă ca un cuvânt englezesc să îşi păstreze atât forma lexicală cât şi pronunţia originară. 261-272. (2001) Ortoepie (pronunţare literară /exemplară). DN 4 (1997) = Marcu. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. 102 . rubrica „Păcatele limbii”. Bucureşti. (2001)Cuvintele limbii române între corect şi incorect. aceasta părând un semn de incultură. se poate aprecia că recomandările noului DOOM merg pe linia unei libertăţi mai mari atât în ceea ce priveşte aspectul scris. ortoepic şi morfologic al limbii române. DEX 2 (1996) = Academia Română . 22-23 noiembrie 2001. (1997) Ortografia pentru toţi (30 de dificultăţi). Our paper aims therefore at demonstrating the stylistic effects of English loans as a result of globalization tendencie. Editura Univers Enciclopedic. Bucureşti.L. Editura Niculescu SRL.L. or it stands for a linguistic necessity to refresh or enrich the Romanian language. persoanele care folosesc englezisme în ziua de azi nu îşi mai pun problema să le adapteze la caracterul fonetic al limbii române. Bucuresti. p. Româna cultă actuală evită românizarea grafică. Chişinău. Hristea. În concluzie. English having already assumed this status. ediţia a II-a.23 din 15 Iunie 2005. Rodica.. cât şi cel al pronunţării. but also to the risk of losing rich cultural distinctiveness. Dicţionarul explicativ al limbii române. policy and currency.R. Ioana. ortoepic şi morfologic al limbii române. Nr. When referring to language. Bucureşti. Voices have already been heard speaking out the consequences of the Europeanization process. rubrica „Păcatele limbii”. Nr. Mioara. R. R. 24 din 22 iunie 2005. BIBLIOGRAFIE Avram.L. so that recent years have witnessed a growing tendency in adopting anglicisms into the Romanian language. seria „Limba română şi relaţiile ei cu istoria şi cultura românilor”. ediţia a II-a. Editura Academiei Române. rubrica „Păcatele limbii”. Zafiu. we have been witnessing a similar trend in developing “a standard language”. being widely used within the European Union. Vintilă-Rădulescu. Bucureşti. multe dintre intrările din dicţionar apărând cu forme duble. Editura Univers Enciclopedic.o creştere a respectului acestora faţă de limba română. Bucureşti. the European lingua franca. ***(1997) Dicţionarul general de ştiinţe ale limbii. Bucureşti. Bucureşti . fonetică şi morfologică anticipate de ediţia anterioară. Nr. Zafiu. Editura Universităţii din Bucureşti. ABSTRACT Since the 1991 Maastricht summit. At this point.S. ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM). (2005) DOOM2*. Dicţionarul ortografic. preferindu-se conservarea grafiei etimologice. 29 iunie 2005. Noul dicţionar de neologisme. (2002. Mioara. Dicţionarul încearcă să reflecte tendinţele actuale ale limbii culte. viewed in terms of promises and threats. DOOM1 (1982) = Dicţionar ortografic. Bucureşti. Editura Univers Enciclopedic. the general tendency in Europe has been oriented towards creating the European Union and implementing unique institutions..Chişinău. pointing out both to the prospects of fertile collaboration between the European nations. too.. Bucureşti. Editura Academiei Române. care este unealta ce îi ajută să îşi exprime ideile. Rodica. Avram.. Perspective actuale în studiul limbii române. Zafiu. Bucureşti.

namely to meet the two following requirements: a) to exclusively describe common words derived from proper names. Aim(s) of the study This approach is intended to outline the richness of the English eponymic heritage in the lexicographic bibliographies.very specific fields: economics (Segura and Braun 2004). Nevertheless. In spite of its long presence in the English wordstock. Trahir 1992). Bidu-Vrânceanu 2008) approaches the migration of specialist vocabulary towards the word stock and brings forth descriptions of the methods contributing to this phenomenon.. Letusé and Rogelio 2001. Romania SPECIALIST EPONYMS AND GENERAL EPONYMS IN A LEXICOGRAPHIC PERSPECTIVE ON THE ENGLISH LANGUAGE Introduction The literature on general vs specialist vocabulary (Bidu-Vrânceanu 2007. b) dictionaries of eponyms whose title emphasizes the publishing house brand (Douglas 1990. With only two exceptions (Wolk 1980. Ehrlich 1999). Since English eponyms emerge against a well-defined cultural background. social sciences (Trahir 2001) and plants (Quattrocchi 1999) 103 . In fact. Douglas 1991. It also aims to reveal the abundance of lexicographic products which describe eponyms. relying on lexicographic products. The 50 lexicographic products (see the annex) introducing eponyms may be roughly divided into general dictionaries of eponyms (15 in number) and specialist dictionaries of eponyms (35). Research results. The former category further subdivides into: a) plain dictionaries of eponyms (Beeching 1989. The methods applied in performing the research are the traditional ones and involve the corpus analysis on structural and comparative principles. The latter category further distinguishes works to cover: a. the eponyms.Floriana POPESCU. they are born with a high degree of cultural specificity. very few years after this dictionary. Hendrickson (1972) authors the first lexicographic product to bear this label. on chronology and on content analysis.e. which were first used in specialist literatures. b) to account only for those eponyms acknowledge to belong to the English vocabulary. encyclopedias. is so devised as to focus on eponyms. they are merely general dictionaries which advertize for the brand of their publishing house. The corpus tailored for the currently described research includes lexicographic paperback and online works The materials representing the research background were selected on the basis of a welldefined purpose. all the other such works (dictionaries. handbooks and pocket guides) within their titles lay an emphasis on the category of words they account for i. Freeman and Newman 1997. “Dunarea de Jos” University of Galati. Our study. eponym was not included in the title of the first dictionary (Edwards 1968) compiled with the specific purpose of presenting the story of some words obviously originating in names of literary heroes. Manser 1996 and Manser 2004). a category of words shared both by jargons and the general vocabulary within the framework of the English language. Materials and method The term eponym was introduced in the English vocabulary in the mid-19th century (Collins Millennium 1999: 521).

fuchsia. Sloane 1997). Although there have been produced specialist for other fields of activity. behavioural optometry – Hendrickson 1993. einsteinium. the Maclaurin's series. Forrest and Carr 1982). Brocca’s area. B. obstetrics and gynecology – Baskett 1996. . -chemistry: the Russell-Saunders coupling. f. the Bohr radius. Jablonski 1991. Hunter 1994. Hence. where authors take over their predecessors’ legacy (Forbis 1998. for example.ia (for names of plants): magnolia.ite (for names of minerals): alexandrite. the Rutherford model. psychology – Zusne 1987. eponyms in chemistry or botany. Barankin 2005) or where authors put forward their own versions (Forrest and Carr 1982. very many useful instruments have been compiled so far.a certain degree of subjectivity in the making of the eponym list. The following example was extracted from such a source: to mirandize (to recite the Miranda warnings to a person under arrest. lewisite. translation problems may occur in the exchange of ideas characterizing our globalized society. have a simple structure since they derive from personal names.physics: the Mach number. 2. . metallurgy).anatomy: Cowper’s glands. rutherfordium. financing and banking. Daniell cell. Rohrmann and Lichtenstein 2006). Marcucci 2001 and Stedman 1998). Inc.eponyms presented together with other lexical categories (Delong 2002. Co. chemistry.ium (for chemical elements): promethium. eponyms in ‘ready-made’ expressions (pertaining to classical sciences) consist of joint structures which put together common nouns and personal names: . but they may be found in specialized dictionaries. the fast Fourier transformI.b. they were created to fill in jargon or field-specific lexical gaps and this aspect implicitly accounts their cultural specificity. dahlia. eponyms represent a lexical category with a few peculiar features: 1. . as a consequence. orthopedics – Moll 1998. they have not been described in specifically-devised lexicographic instruments. Rodin and Jack 1987. In other words. the Hall–Littlewood polynomial. D. shipbuilding. the Sheppard's corrections.medicine (32 lexicographic works). g. no matter the field they were created within. the Cauchy-Schwarz inequality. radiology – Kanne. physics. MDL 1996: 314) Conclusions The present study was devised and performed with a clear aim: to demonstrate the wide variety of dictionaries which account for and implicitly popularize eponyms.mathematics: Boolean geometry. Firkin and Whitworth 1987). Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins 104 . . eponymists of fame in the Anglo-Saxon and North American worlds may mean or say next to nothing to members of other cultures less conversant with Anglo-American vocabularies. Pythagorean theorem. William Collins-World Publishing. the most numerous of the dictionaries dedicated to eponyms are circumscribed to the medical jargon. Hoffmann method. law. Bruyn and Pearce 2000. . d. Berry 1992. engineering. Annex Auchter. Lexicographers do show a particular interest in approaching eponyms and.eponymists (Berrios and Freeman 1991. Our previous research in the field of eponyms leads to the following observations: irrespective of their belonging to the English word stock or to jargons. to which suffixes were added: .although numerous of the various fields of (scientific) activity (and research) operate with eponyms (such as mathematics. . e. The possible taxonomy of these medical dictionaries below reveals the compilers’ or the editors’ focus on: c. Euclidean algorithm. 1998 2005 Dictionary of Historical Allusions and Eponyms Stedman's Illustrated Dictionary of Dermatology Eponyms. Barankin.ize (for verbs describing processes): pasteurize 3.eponyms in specific medical branches (neurology – Koehler.plain medical eponyms (Chadwick 2001.

. (eds) Berry. O. J. Th...L. H.. Syndromes.E. Bartolucci S... M. Robert Hendrickson. Syndromes and Signs The Dictionary of Eponyms Eponyms of Behavioural Optometry The Dictionary of Eponyms.D.. Forbis P. New York: Stein & Day Optometric Extension Program Oxford: Oxford University Press Mosby Krieger Publishing Company Philadelphia: W. E. Saunders Company New York: Wysteria Publishing Douglas.S. A. C. Eponyms and Mnemonics Eponyms in Radiology of the Digestive Tract :Historical Perspectives and Imaging Appearances A Dictionary of Eponyms RCOG Press American Association of Neurological Surgery London: Clive Bingley London: Royal Society of Medicine Taylor & Francis Ltd. C. Pa: Lippincott Williams & Wilkins Oxford: Oxford University Press Barry Rose Law Publishers Ltd. D. Jablonski. et al. Chadwick. Calif: Practice Management Information Corporation New York: Macmillan General Reference New York: Hungry Minds Inc. R. Havard. S. and Eponyms: Our Legacy A Dictionary of Eponyms Eponymists in Medicine: Alzheimer and the Dementias Eponymists in Medicine Dictionary of Medical Eponyms A Dictionary of Medical Derivations Medical Acronyms.G. Homer Hendrickson. D. Enersen. Hendrickson.E. F. Freeman. Carr (eds.. K. 1990 1991 2005 1999 1968 1987 1998 1982 1997 1998 1972 1993 1995 1994 1991 1995 2002 2006 Karavis.. T. N. Acronyms and Eponyms: A Pocket Guide Jablonski’s Dictionary of Syndromes and Eponymic Diseases Illustrated Dictionary of Eponymic Syndromes and Diseases and Their Synonyms Medical Acronyms. Jablonski.B. T.P. Dictionary of Medical Eponyms. J. A. Delong M.. A. Whitworth JA. Abbreviations..F.. 4th ed. Parthenon Publishing Los Angeles. 1998 Oxford: Heinemann 105 . Firkin B. A. S.. Berrios. Forrest..) Freeman. Names that Became Proper Words Medical Devices.L. W. (ed) Kanne.. Stedman’s Medical Eponyms Forrest’s Dictionary of Eponymists A New Dictionary of Eponyms Medical Eponyms: Diseases.. Jones. A. Banerjee. Eponyms & Abbreviations..com What's in a Name?: How Proper Names Became Everyday Words Uncumber and Pantaloon: Some Words with Stories. Casselman. Edwards. G. 1996 1999 1989 1991 1992 2001 2002 On the Shoulder of Giants: Eponyms and Names in Obstetrics and Gynecology Signs. G. L.. B. Douglas.. S. Beeching... da Silva. E.. Newman. Ehrlich.L.J. Hunter.Baskett. Webster’s New World Dictionary of Eponyms: Common Words from Proper Names Webster’s New World Dictionary of Eponyms Whonamedit. New York: Henry Holt & Company London: Geoffrey Bles Canforth: Parthenon Philadelphia.

Pa: Saunders. Koehler. C. J. J. Perepelkin. Stedman’s Medical Eponyms The Pocket Guide to Eponyms and Subtle Signs of Disease An Australian Dictionary of Eponyms From Aristotelian to Reaganomics: A Dictionary of Eponyms with Biographies in the Social Sciences Everyday Words from Names of People and Places.. Régis Petrov. O. Abbreviations Rodin. Literature and Eponyms: Encyclopedia of Medical Eponyms Derived from Literary Characters An Eponymous Dictionary of Economics: A Guide to Law and Theorems Named after Economists Medical Abbreviations & Eponyms.. C.. A. M.. G.. Stedman’s Tenner. K. V.. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins International Medical Publishers OUP Westport: Greenwood Press New York: Elsevier/Nelson Books New York: Greenwood Press Medicode Inc 106 . Jack D.H..M. Synonyms and Etymology Medicine.. R. Rogelio. R. Trahir. Zusne. 2nd ed. G. Bruyn. Segura. A. Procedural Eponyms. U. USA Amsterdam.. J..S. L. A.. Manser. R.... I. Yee. Medical Terms.S. Medical Eponyms Eponyms in Psychology: A Dictionary and Biographical Sourcebook... W. J. Inc.Matthews. Surgical Cpt Explanations and Coding Tips. M.. Coders’ Desk Reference: Everything a Coder Needs to Know: Acronyms.. S. New York: Elsevier London: Pitman Hertfordshire: Wordsworth Reference Chambers Harrap Publishers Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins Hodder Arnold Stuttgart: Gustav Fischer Meditzina CRC Press Inc 2001 1982 1996 2004 2001 1998 1995 2005 1999 Elsevier’s Dictionary of Eponyms Medical Eponyms. (eds) Letusé L. M. Lourie. Syndromes. Moll. (eds) Sloane S. A. B. 2000 Neurological Eponyms Literacy World Oxford University Press.S.. ***** 1987 2004 1997 1998 1993 1992 2001 1980 2007 1987 1996 Krieger Publishing Company Northampton: Edward Elgar Philadelphia.. A. C. Masterson. L.. Manser.. J. Eponyms.. Olry.. Pearce. Braun. E.. scientific Names. Th. Trahir. Marcucci.. J.. Who Was Coude: A Short Dictionary Eponyms The Wordsworth Dictionary of Eponyms Chambers Dictionary of Eponyms Marcucci’s Handbook of Medical Eponyms. M.M. Wolk. Quattrocchi. Eponyms in Orthopaedics: Chart (Chapman & Hall Medical Wallcharts) Dictionary of Anatomical Eponyms English-Russian Medical Dictionary of Eponyms World Dictionary of Plant Names: Common Names.. A. I.

translation difficulties and last but not least. Galaţi: Galaţi University Press. classification. migration from one science to another. Cenac Oana (ed.BIBLIOGRAPHICAL REFERENCES Bidu-Vrânceanu.). Springfield: Merriam-Webster. Glasgow: HarperCollins Publishers (= CEDM) * * * Merriam-Webster’s Dictionary of Law. pp. în Bejan. Lexic comun/Lexic specializat. ethical problems). Doina. 107 . Millennium Edition. Since English eponyms have been the topic of 50 paperback and electronic dictionaries. they do enjoy a special status among the other directions in lexicographical approaches (foreignisms. Lucatelli. Collins English Dictionary. Actele conferinţei internţionale Lexic comun/Lexic specializat. Angela (2008). Purely lexicographic in its perspective. Galaţi 17-18 spetembrie 2008. Angela (2007). The classification of dictionaries of eponyms envisaged in this presentation invites to investigating eponyms in fields yet uncovered and to compiling such works for theoretical and practical reasons. This paper originates in a larger project intended to cover a wide range of aspects regarding eponyms (suc as their creation and popularization. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrânceanu. the current approach constitutes a state-of-the-art reflection of eponyms as they appear mainly in English and American lexicographies. 13-19 * * * (1999). Lexicul specializat în mişcare de la dicţionare la texte. 1996 (MDL) ABSTRACT Professional or amateur English and American lexicographers have taken steady interest in the study and popularization of eponyms. abbreviations.). mainly created in specialist vocabularies which gradually integrate in the word stock. usage. etc. „Mişcarea lexicului specializat spre lexicul comun”. Virginia. Incorporated.

Ilustrăm această teză prin câteva exemple. totalitate care este oglindită în dicţionare. galben. oarecum. şi anume „în clocot. ale substantivului sabat: 1) zi de sărbătoare la mozaici şi la unele secte creştine stabilită sâmbăta. 2) fig. polisemia „se consumă”. subiectivi. Pentru sensurile verbului a clocoti comun este felul de manifestare. 4) fig. 3) fig. identificarea sensurilor 2. Republica Moldova POLISEMIA LEXICALĂ DIN PERSPECTIVA PROBLEMELOR DE LEXICOGRAFIE Prin polisemia lexicală tradiţional se înţelege capacitatea cuvintelor de a dispune de mai multe sensuri. sensurile adjectivului volant: 1) care se deplasează dintr-un loc în altul. În vorbire cuvântul apare cu un singur sens. În afara contextelor. spre exemplu. Universitatea Liberă Internaţională. Asemănarea funcţiei stă la baza sensurilor substantivului frână: 1) dispozitiv pentru micşorarea vitezei sau pentru oprirea unui vehicul. Acestea sunt: 1. puternic”: 1) (despre lichide) a fierbe cu clocote. precum şi clasificarea lor ulterioară. Fiecare dintre aceste sensuri se realizează de sine stătător. Chişinău. gânduri etc. unite prin chingi orizontale scurte. adică de factori. De remarcat că legătura dintre sensuri. adică în afara vorbirii. factor care zădărniceşte desfăşurarea unui proces sau a unei acţiuni. 2) care durează puţin timp. 2) element al unei construcţii constând dintr-un şir de trepte. zgomot produs de o mulţime gălăgioasă. Procesul privind interpretarea lexicografică a structurii semantice (adică a ansamblului de sensuri) a elementelor lexicale polisemantice e necesar a fi realizat În trei etape succesive. 5) fig. (despre sentimente. Acestea mai sunt numite în literatura de specialitate variante lexico-semantice. agitaţie frenetică. A se confrunta. Menţionăm că realizarea unui sau altui sens depinde totalmente de anturajul în care elementul lexical respectiv nimereşte. unite printr-un pivot semantic. 2) fig. ca un fenomen static. adică ceea ce stă la baza acestora. adică la nivelul vorbirii.) a se manifesta puternic. nu poate fi stabilită întotdeauna la fel de uşor. atunci identificarea sensurilor cuvântului. strălucitor din care se fac obiecte de podoabă.Ana VULPE. trebuie să se bazeze pe criterii absolut obiective. Şi dacă prezentarea conţinutului semantic al cuvântului în dicţionare depinde de tipul acestuia. lucru de mare preţ. Însă în procesul de descriere a cuvintelor polisemantice în dicţionare lexicograful întâmpină anumite dificultăţi generate de faptul că el este nevoit să trateze fenomenul polisemiei lexicale. descrierea conţinutului semantic al acestora. ceea ce uneşte sensurile cuvântului aur: 1) metal nobil. de exemplu. 3) linie gradată pe care sunt reprezentate în mic distanţele reproduse pe o hartă sau pe un plan. (despre activităţi) a se afla în deplină desfăşurare. Calitatea este. neafectând integritatea semantică a cuvântului. 3) care nu se încadrează într-un întreg. cuvintele polisemantice nu prezintă decât o totalitate de sensuri cu o anumită legătură semantică între ele. care este dinamic prin esenţă. 2) fig. Şi care 108 . Polisemia ca fenomen lingvistic există doar la nivelul limbii. În cazul multor cuvinte polisemantice legătura de sens este mai voalată. Astfel. clasificarea sensurilor identificate 3. 2) (despre ape) a se agita puternic şi zgomotos. (despre oameni) a fi stăpânit de emoţii puternice evidente. în cazul cuvântului polisemantic scară comun pentru următoarele sensuri este asemănarea de formă a obiectului denumit: 1) dispozitiv format din două bare paralele.

că deseori spectrul semantic astfel determinat se deosebeşte cantitativ de cel fixat uneori chiar şi în cele mai complete dicţionare. neincluzându-le pe acele ce nu sunt adoptate conştient de un număr mare de vorbitori. Numai în felul acesta dicţionarul va include cu promtitudine (şi cu discernământ. fiindcă are la bază aplicarea parametrilor combinatorici ai cuvântului. Corlăteanu precum că dicţionarul „este o carte care niciodată n-a fost şi nu este terminată”. obţinem totalitatea de sensuri care alcătuiesc spectrul semantic real al unui cuvânt. stabilirea capacităţii combinatorii şi a frecvenţei acestora. Preocupările noastre privitoare şi la completarea şi sistematizarea vocabularului din ultimii ani (în legătură. este o lucrare ce reflectă aspectul deja normat al vocabularului. O altă explicaţie – mai puţin obiectivă – este că lexicografia tradiţională (mai ales cea comercială). cu procesul de integrare europeană) ne-au impus o examinare atentă a faptelor de limbă. de izvoare de largă popularizare. deoarece nu toate cuvintele intră În relaţii de sinonimie şi antonimie. Or. la întocmirea registrului. economice cu alte ţări. epicentru (cu sensul de „parte esenţială în procesul desfăşurării unor acţiuni. Remarcăm. mai ales. nu se încadrează în sistemul limbii şi n-au căpătat statut de independenţă în limbă. în special. dat fiind faptul că anume acestea sunt foarte receptive la schimbările în limbă. funcţionalitatea şi modernitatea şi devenind accesoriu de lucru cu adevărat preţios. Odată cu apariţia noilor cuvinte şi sensuri apare şi problema depistării. Drept rezultat. cu extinderea relaţiilor culturale. precum şi din cadrul diferitor emisiuni de la radio şi televiziune. respondent. precum şi cea a descrierii semanticii lor. Aplicarea procedeelor sinonimiei şi antonimiei nu sunt reuşite. lucru ce necesită. al traducerii. a unui eveniment etc. Traducerea nici ea nu poate fi considerată un procedeu universal. de fapt. demonstrându-şi astfel utilitatea. care. printre care criteriile sinonimiei. e unul dintre cele mai adecvate. criteriul contextual etc.sunt acestea? Sunt mai multe. precum şi sensurile noi ale următoarelor cuvinte existente: catalizator (cu sensul de “ceea ce grăbeşte desfăşurarea unei acţiuni. se realizează în vorbire. etapa identificării spectrului semantic al cuvintelor polisemantice trebuie începută prin analiza unei totalităţi de contexte în care apare unitatea lexicală dată. cel puţin. orice lucrare lexicografică. de multe ori se bazează pe materialul dicţionarelor existente deja. Prima explicaţie – cea obiectivă – este că dicţionarele chiar şi cele mai recente. Munca noastră s-a soldat mai înainte (încă prin anii 90 ai secolului trecut) cu alcătuirea unui microfişier ce cuprindea elementele lexicale noi sau sensuri noi ale unor elemente lexicale existente în limbă (neînregistrate nici de cele mai recente dicţionare de neologisme). Astfel că rămâne factorul contextual. Printre acestea erau şi cuvintele noi: brifing. antonimiei. sistematizării lor. Aşadar. desigur) noile formaţii lexicale. deoarece de multe ori diferite sensuri pot fi traduse prin unul şi acelaşi cuvânt. Mai mult decât atât. Şi. din paginile unor publicaţii. lexicograful este obligat să cerceteze atent şi faptele de limbă din paginile unui număr impunător de publicaţii periodice.“: 109 . Această neconcordanţă poate avea o dublă explicaţie. sociale. la elaborarea noilor dicţionare. sponsor. generată de dezvoltarea continuă a vocabularului. cu ajutorul contextului poate fi determinată structura semantică a oricărei unităţi lexicale. nu reuşesc să înregistreze toată avalanşa de cuvinte şi sensuri. marketing. reiting. din acest punct de vedere. a unui eveniment: catalizatorul reformei). utile în toate cazurile. amintim afirmaţia academicianului N. În această ordine de idei. după cum se ştie. fără excepţie. Anume din acest motiv alcătuitorul de dicţionare este foarte precaut la introducerea unor cuvinte şi sensuri noi în registru. întrucât orice sens al cuvântului polisemantic.

aşa cum le-am înţeles din contextele în care erau folosite.. Aceste înnoiri din limbă au fost determinate. de necesităţile obiective de fixare prin limbă a noilor valori materiale şi spirituale. Or. căci. epicentrul luptei etc. întâi şi întâi. s-au încetăţenit. dar nu pe oricare. în care îşi găsesc expresie trăsăturile obiectelor. adică toate aceste îmbinări exprimă formula Vtr. facem o muncă ce poartă de multe ori pecetea sterilităţii. Cuvintele manifestă. Abordând acest aspect. contextul constituie un indicator esenţial al sensului cuvântului. se impune. fiind. atunci restricţiile necesare în baza cărora evităm îmbinările alogice gen: a construi o plăcintă. care se desfăşoară în mai multe ore: telemaratonul cu genericul”Să nu uităm de cei mai trişti ca noi”). în timp ce forma cuvântului dependent (în cazul exemplelor de mai sus. nume în acuzativ). despre valenţa sintactică şi cea lexicală a acestor unităţi lexicale. Peste câţiva ani.epicentrul manifestărilor. precum şi posibilitatea apariţiei ei. Aceştia 110 . le-am introdus şi în dicţionar. maraton (cu sensul “manifestare de binefacere. 1988: 130). moratoriu (cu sensul “suspendare pentru o anumită perioadă de timp a unor activităţi. + Nac. în corelaţie cu ansamblul de componenţi semantici care alcătuiesc sensul corespunzător. radiofonică. valenţa lexicală a cuvintelor e condiţionată de sensurile lor individuale. anumite „predilecţii”.). a citi o carte. recomandată de un organ oficial (în scopul ameliorării unei situaţii): moratoriu asupra experienţelor nucleare) ş. în special. lângă orişice „partener”. totodată. depinde în primul rând. este nevoie să vorbim. necesitatea prezentării riguroase a parametrilor sintagmatici ai sensurilor cuvintelor. televizată. de obicei. e necesar să se ia în considerare acest lucru. care înseamnă capacitatea unui cuvânt de a se îmbina doar cu anumite elemente lexicale. iar prin aceasta şi indicarea regulilor de utilizare a lor. categorial al clasei de cuvinte de care ţine cuvântul dat. legiferată de valenţa lexicală. De aici şi caracterul mai riguros şi mai abstract al valenţei sintactice în raport cu cea lexicală. pe atunci în premieră. este determinată în exclusivitate de raporturile logico-obiectuale existente realmente între obiecte. anturajul. sarcina principală a dicţionarului fiind explicarea cuvintelor. acţiuni. şi în special a celor normative. în general. „gusturi”. A. fără nici un discernământ. în diferite emisiuni [Onofraş. de sensul general. din utilizările lor în presa periodică. iar valenţa lexicală. Un cuvânt atrage alt cuvânt. Ne-am încumetat şi le-am prezentat. Vulpe: 40-41]. tangenţial. e reglementată de valenţa gramaticală. Scopul investigaţiei noastre constă în a releva modul de funcţionare a mecanismului interacţiunii dintre sens şi context cu referire specială la verbele transitive polisemantice. mai întâi într-un articol de revistă. în majoritatea cazurilor. determinând sensul cuvântului doar în raport cu obiectul sau cu noţiunea exprimată.a. Aceste constatări ne conduc la concluzia că buna cunoaştere şi respectarea riguroasă de către orice purtător al limbii date a cerinţelor impuse de valenţa lexicală este o condiţie elementară a înfăptuirii cu succes a actului comunicativ. fără a ţine cont de potenţele lui sintagmatice. însăşi realizarea/nerealizarea acestei posibilităţi e consfinţită. Astfel. Căci dacă sub aspectul valenţei sintactice vor fi corecte şi admisibile atât îmbinările de tipul a construi o casă. „pretenţii” faţă de alte cuvinte şi nu se plasează haotic. cât şi a construi o plăcintă sau a citi o rochie. Ciobanu. întrucât aceste “achiziţii” lexicale au avut rezistenţă în timp. se pot îmbina doar cuvintele compatibile din punct de vedere semantic (Ciobanu. Astfel. Ele nu au fost doar nişte cuvinte „la modă”. cu definiţii. După cum s-a menţionat mai sus. Valenţa sintactică definită prin capacitatea unui cuvânt de a se îmbina cu anumite forme ale unor anumite clase de cuvinte. a citi o rochie sunt specificate de valenţa lexicală cu caracterul ei extralingvistic. Aşadar. Tocmai de aceea. lucrând la elaborarea unui dicţionar explicativ. la elaborarea dicţionarelor de orice tip. fenomenelor din realitatea înconjurătoare. şi ai celor polisemantice. după cum remarcă prof.

a crea etc. elemental lexical şi contextul trebuie să constituie o unitate indisolubilă în procesul de lucru al lexicografului. după cum se ştie. 111 . posibilitatea prezentării ei sistematice în dicţionar e absolut reală. Referindu-ne la verbul tranzitiv. de fapt.permit o descriere mai amplă şi mai exactă a lor în articolele lexicografice.condamnaţi etc.). substanţial la ridicarea nivelului cultirii vorbirii. Informaţiile privind particularităţile combinatorii ale verbului ar putea fi redate adecvat şi compact cu ajutorul unui astfel de mijloc de exprimare a lor care ar oglindi. astfel. a graţia -. mai ales în cazul verbelor polisemantice. a consuma bunuri materiale). De exemplu. pe de o parte. potenţele sintactice. maşini. mai bine zis diapazonul ei. valenţa fiind unul dintre criteriile lingvistice obiective de delimitare a sensurilor lor. care. E lucru cert că valenţa lexicală. diferă de la verb la verb. De ехеmplu. case. 2) (o idee. solicită în mod imperios determinări. De exemplu: a accentua 1) (un cuvânt. ba chiar necesară. mecanisme denotă sensul „a realiza după un proiect”. a lua. o propoziţie) a evidenţia prin accent sau prin intonaţie. un gând) a scoate în evidenţă. fapt care ne impune concluzia că şirul mare de cuvinte ce exprimă valenţa lexicală vorbeşte despre un spectru semantic larg. imediat ne gândim la sensul „a folosi pentru a-şi satisface cerinţele proprii sau pentru a obţine alte produse” (de exemplu. iar cu elemente ce denumesc fraze. potenţele lexicale. după cum se ştie. (lucruri) a pune în umbră. Astfel. a consuma băuturi). Se au în vedere acele indicaţii ce sunt capabile să reflecte semantica elementelor ce complinesc „locurile vacante” de pe lângă verb. evidenţiem că acesta. favorizând întrebuinţarea corectă şi contribuind. ceea ce ar însemna. mai întâi de toate.). de plenitudinea lui semantică se poate vorbi doar în cazul combinării lui cu elementele ce denumesc agentul şi pacentul acţiunii. iar pe de alta. Astfel. că dicţionarul îşi îndeplineşte rolul său primordial. iar şirul mic. adică valenţa lexicală presupune o listă nelimitată de cuvinte (de exemplu pentru astfel de verbe ca a face. De atare indicaţii are nevoie. propoziţii – sensul „a forma după anumite reguli gramaticale”. îndeosebi atunci când alcătuitorii lui îşi pun scopul să includă în el maximum de informaţie. nemaivorbind de situaţiile când şirul elementelor lexicale ce pot determina un verb îl alcătuieşte un număr limitat (de exemplu: а peţi -. dar şi în dicţionarele explicative. Indicaţiile privind parametrii combinatorii trebuie să fie aplicate cu rigurozitate într-un dicţionar didactic. cu elemente ce denumesc figuri geometrice – sensul „a desena după o schemă”. 2) fig. Verbul. verbul a construi îmbinându-se cu elemente ce denumesc clădiri. a eclipsa 1) (un astru) a pune în eclipsă. 3) (persoane) a depăşi prin merite. Fixarea potentelor sintagmatice e de dorit. precum „a folosi ca hrană” (de exemplu. verbul. Prin urmare. a mustui – struguri. pentru unele verbe e aproape imposibil a stabili numărul de cuvinte cu care se pot combina. Observăm că în cazul sensului întâi valenţa lexicală e mult mai largă comparativ cu cea a sensului trei. înlesnesc substanţial procesul de însuşire a unei limbi străine. limitat de cuvinte indică un caracter semantic mult mai îngust. apoi ne gândim la alte sensuri. a consuma mult peşte) şi în cele din urmă la „a bea în mod regulat” (de exemplu. Atunci însă când sfera valenţei lexicale include cuvinte ce pot fi grupate conform unor teme comune (ca în cazul verbelor de mai sus şi a multor-multor altor). e dotat cu cele mai complicate şi variate particularităţi sintagmatice.fete. când spunem a construi. întrucât exprimarea lexicografică a valenţelor verbului facilitează tălmăcirea sensului lui lexical. ce ar permite funcţionarea adecvată în actul comunicativ. ca unitate a limbii. o silabă.

După cum remarca prof. Ana (1991. Berejan. “editate de firme ce urmăresc deschis profitul) şi mai puţine dicţionare “ce nu au nimic cu profitul. Una – cu predilecţie ştiinţifică. Chişinău: Ştiinţa. S. ar trebui să recurgem şi în cazul când e nevoie a stabili ordinea prezentării sensurilor unui cuvânt polisemantic în cadrul articolului lexicografic. Silviu (1992. din păcate. Prin urmare. nr. Chişinău: Lumina. Or. În acestă ordine de idei. Silviu (1992. e absolut necesar de a urmări cu atenţie ca în textul explicaţiei să nu nimerească elemente ale contextului. valenţa verbului (adică poziţia obiectului direct) trebuie să rămână liberă în textul explicaţiei (Berejan 1994: 63). nr. Limba maternă şi cultivarea ei. Situaţia se explică parţial prin faptul că lexicografii profesionali. nr. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Berejan. Revenind la problema privind procesul de identificare a spectrului semantic al cuvintelor polisemantice. iar lingviştii-teoreticieni rareori coborau din sferele înalte pentru a examina detaliat şi în cunoştinţă de cauză procedeele şi metodele utilizate la descrierea lexicografică a limbii” (Berajan 1992: 15). primele sensuri sunt fixate acelea care sunt mai puţin determinate sintagmatic. Ciobanu. în special. iar a doua – utilitară (sau comercială). o teorie lexicografică veritabilă nu s-a constituit de îndată. În practica lexicografică.2). în continuare succesivitatea lor fiind în legătură directă cu creşterea gradului de determinare sintagmatică. 2). De obicei. Dicţionarul ca operă lingvistică şi antinomiile practicii lexicografice în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. punându-se în circulaţie tot mai multe dicţionare “avantajoase” (de regulă. ele fiind plasate în zona special destinată articolului lexicografic şi anume sub forma diferitor remarci înaintea definiţiei propriu-zise şi în calitate de material ilustrativ după definiţii. menţionăm că este important şi faptul că acestea (adică valenţele) să nu fie încadrate în însăşi definiţia verbului. inconsecvenţă.Referitor la problema redării valenţei verbului în dicţionarele explicative. şi nu al vechimii sensului în organizarea structurii semantice) deseori se observă necoincidenţă. amintim afirmaţia marelui lexicolog şi lexicograf S. În zilele noastre sunt două căi de alcătuire a dicţionarelor mari. Note lexicale în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. Reinterpretări lexicografice ale unităţilor de vocabular în dicţionarul explicativ (cu privire specială asupra verbelor în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. Anatol (1988). multiplele probleme ce apar în procesul de elaborare a unui dicţionar explicativ (şi nu numai) pot fi soluţionate. (nemaivorbind despre cei diletanţi – nota noastră). fiind angajaţi în plenar la realizarea practică a dicţionarelor cu multiplele şi greu surmontabilele dificultăţi implicate de acest proces. 112 . Onofraş. începe să predomine calea utilitară. dacă se respectă anumite cerinţe ştiinţifico-teoretice. purtând un caracter curat ştiinţific” ( Berejan 1992: 20). Chişinău: Ştiinţa. care susţinea că. la valenţa lexicală. Chişinău: Ştiinţa. şi din acest punct de vedere în dicţionare (avem în vedere dicţionarele în care primează principiul uzului. Berejan. nu aveau posibilitate să se ocupe concomitent de generalizări şi teoretizări. remarcăm că tot la criteriul contextual. Desigur. Berejan. Vulpe. 4). Maria. deşi „în ultimele decenii a apărut un oarecare interes faţă de dicţionar ca obiect ce merită atenţie ştiinţifică.

i.e.ABSTRACT It is known that polysemy is a result of the meaning changes. polysemy is “used up”.e. The stage of the identification of the semantic spectrum of polysemantic words should begin by analyzing a totality of contexts in which the given lexical unity occurs. Out of contexts. : a) the identification of the semantic spectrum. it is necessary to investigate the syntagmatic parameters of it. In speech the word appears to have one meaning. b) the classification of the identified meanings. i. i. c) the description of the semantic meaning of those in dictionaries.e. out of speech.e. which. As a linguistic phenomenon. the polysemantic words are not more than a totality of meanings with a certain semantic connection among them. 113 . in their turn. a totality found in dictionaries. i. it exists just at a language level. Lexicographical interpretation of the semantic structure of lexical polysemantic elements can be presented as a process formed by three successive stages. will find reflection in the dictionary.

quand on dit card on dit de l’argent. Bien qu’ils prononcent fréquemment ce mot. "carte personală de plată" . Nous considérons qu’il est très important. persoana care adoptă cu uşurinţă o conduită nepotrivită doar pt.Cristina UNGUREANU. "imitator" . "bilet" . tichet.). "cartelă magnetică" . "cartelă bani" . nous pourrions classer leur réponses en deux catégories : une sorte de papier. Par exemple. l’infatuation (plin de el. spécialement après 1989 en Roumanie. card : "carte de credit" . On ne doit pas oublier “Devenim ceea ce percepem“ : On devient ce qu’on perçoit [1] . Donc. bani etc. cartelă magnetică cu care se efectuează plăţi). C’est aussi difficile à cause du fait que ce mot s’est installé dans la langue depuis longtemps et qu’il couvre une notion sur laquelle on ne peut donner que des explications ou une définition et moins d’équivalents. "mijloc de plată (cartelă) " . quand on est lancé dans une recherche d’envergure et aussi pragmatique. es recherches sociolinguistiques visant aussi l’utilisation des questionnaires sont très rares ou presque inexistantes. "cec de bani" . cec de bani. "persoană care adoptă cu uşurinţă o conduită nepotrivită doar pentru a fi la modă". snob : "plin de el" . "carte de credit / debit" . Pour chaque anglicisme nous allons énumérer les équivalents proposés par les sujets et en faire une analyse. "CEC" . imitator. "fals rafinat" . dans la plupart des cas. Bien que l’on puisse trouver plusieurs équivalents. cartonné ou non (cartelă. plus suggestif. cupon. c’est pour cela que nous croyons que les personnes interrogées ont eu des difficultés à lui trouver des équivalents. carton. plus compact que snob ça n’existe pas. "carton" . "persoană pretenţioasă" . Nous allons nous concentrer sur l’origine. Notre enquête en Roumanie. "cartelă ". l’utilisation et les équivalents des anglicismes tels que déclarés par les enquêtés. un mot plus court. de saisir la perception des locuteurs vis-à-vis des emprunts car c’est elle qui compte. Leurs réponses ou bien leurs non-réponses suggèrent le fait qu’ils savent plutôt le domaine dans lequel ce terme est utilisé. legitimaţie) et moyen de paiement (carte de credit / debit. ou le fait que c’est lié à l’argent (CEC. la capacité d’utilisation et l’usage effectif des emprunts par les membres de différents groupes sociaux. a fi la modă). Universitatea din Piteşti LES EMPRUNTS A L’ANGLAIS EN ROUMANIE. "tichet" . auprès 117 sujets. bilet. les gens n’arrivent pas à donner une définition exacte du mot card (tip de cartelă magnetică prin care se pot face plăţi cu mijloace electronice [2]) ou à lui trouver un équivalent. les réponses des enquêtés comprennent plusieurs aspects : l’hypocrisie (intenţii neadevărate. LOCUTEURS VS DICTIONNAIRES Si on trouve plus de recherches sur les anglicismes. la prétention (persoană pretenţioasă). "bani" . îngâmfat). vise les objectifs suivants : la compréhension. "cartelă magnetică cu care se efectuează plăţi". "îngâmfat" . "intenţii neadevarate" . "legitimaţie" . "cupon". 114 . car elle dépasse le cadre des dictionnaires. "card – bani" . Généralement.

tandis que le roumain le perçoit plutôt comme un mannequin-vedette. ierarhie. style. C’est donc un créateur spécialisé dans le design. "artist". "arhitect". "desenator". d’un meuble. Les témoins ne trouvent que trois équivalents. Un point à souligner est que les locuteurs font une confusion entre le mot top et les syntagmes qu’il constitue : ex : top secret. raison pour laquelle les locuteurs ne le connaissent et ne l’utilisent pas trop. "creaţie". "modist". casting: "selecţie" . des vêtements. "freză" . sus). de classement (clasament. "complet" . in virf/sus). look: "înfăţişare" . "grafician". pe primul loc. On remarque aussi une différence entre le top français et le top roumain. avec sa fonction. "creator". concours (concurs. interviu). "preselecţie" . designer: "creator de modă". "stil" . alegere. "haine" . concis et court. "consiliere" . "podium" . "ţinută" . "aranjament". on voit que les équivalents proposés par les Roumains sont presque similaires à ceux présentés par les Français ce qui prouve que dans les deux langues l’anglicisme est sorti de sa sphère d’origine. aranjare et şedinţă foto. "orientare". c’est-à-dire un professionnel qui conçoit des formes nouvelles dans le domaine de l’ameublement. pas forcément le meilleur. "a fi primul". "în vîrf/sus" . "priveşte" . "concurs" . beauté. Les réponses des sujets envisagent les aspects suivants : l’idée d’être le(s) premier(s) (primele locuri. a fi primul. "sătul".top : "vârf" . "decorator". "vestimentaţie". "aspect" . c’est un américanisme qui signifie « spécialiste du design ». "alegere" . a fi star. "cum arăţi" . tenue. 115 . puternic). Alors il semble difficile de trouver un équivalent avec lequel tout le monde soit d’accord. "interviu". distribution. "ierarhie valorică". "proiectant". Le dérivé anglais designer a le sens de « dessinateur ». mais essentiels. consiliere. "imagine a frumuseţii". L’esthétique industrielle moderne qui vise à harmoniser les formes et les couleurs d’une machine. "artist plastic". Top vient en roumain avec une signification nouvelle : classement qu’on ne trouve ni en français ni en anglais. Il faut noter que les autres équivalents proposés n’ont rien a voir avec l’anglicisme : orientare. "a fi star" . une nouvelle forme. "imagine" . "secret" . On observe donc de ce que nos enquêtés déclarent que ce mot renvoie à toute une gamme d’aspects : un nouveau visage. d’un objet. A la différence du français où ce terme est entré depuis longtemps (1982 dans les dictionnaires français). "frumuseţe" . porte souvent le nom anglais de design. "creator de linie în modă". "modelator". "estetic". Le français voit le top model comme le modèle des modèles. "şedinţă foto" . "primele locuri" . "probă" . ierarhie valorica. "ierarhie" . preselecţie). Le terme anglais s’applique à toutes sortes d’objet de consommation courante. "sus" . des modèles ». ful [3]: "plin" . "clasament" . Nous soulignons que l’anglicisme circule parallèlement avec les trois équivalents déclarés. "prezentare" . "pictor". "o noua formă". "aranjare" . "distribuţie" . primul. Tout de même. en roumain il est assez récent. "pe primul loc" . "puternic" . Clair. et non pas à la seule mode vestimentaire comme on a la tendance de le percevoir en roumain. Les équivalents de nos sujets renvoient à : sélection (selecţie. Mais l’emprunt designer en français et en roumain ne vient pas de l’anglais. probă. d’être fameux (podium. « faire des plans. de la carrosserie automobile. "primul". "o noua faţă" .

"muzică" . pe net. "conducere". "ceva legat de conducere". le directeur. "cântece vechi" . "melodie foarte ascultată" . "în linie". un dessinateur. "colectiv". par extension un hit est de la musique. "melodie în voga" . "conectat". "succes muzical" . "conectat la reţea". "pe linie". la meilleure chanson. "echipa". des vieilles chansons. Nous signalons le fait que les sujets ont aussi proposés des équivalents qui n’ont rien à voir avec le métier mais qui sont plutôt utilisés dans le domaine du design : vestimentaţie (vestimentation). un gestionnaire. "top" . le manager peut bien être le patron. "şef". "administrator". un entraîneur. "angajaţi". "melodia anului" . Si le français a réussi à lui trouver un équivalent en ligne qui soit aussi utilisé. "organizator". l’équipe de travail. des chansons. un peintre. l’équipe de direction. etc. L’organisation et la gestion font appel à des techniques modernes qui n’ont plus guère de rapport avec les méthodes anciennes qu’englobe le terme management et le substantif manager. D’un côté staff désigne la direction et les cadres supérieurs d’une entreprise : chef. "lume bună". Une remarque importante à faire est que les enquêtés placent ce mot seulement dans le domaine musical (seul un témoin. "cântece" . "disponibil". la chanson de l’année. les deux aspects que nous distinguons dans les 116 . un décorateur. "primul cântec în clasament" . ‘le beau monde’. "foarte bun" . "contabil". "jocuri" . estetic (esthétique). staff: "personal". "cea mai buna melodie" . "impresar". les dirigeants. "director executiv". "valori" . "repede (transmis)". "în timp real". "melodii de succes" . un graphiste. la direction. Comme précisé par les personnes interrogées ce lexème semble strictement utilisé en connexion avec l’Internet. "mâna dreaptă". "angajat".Il est difficile de classer les réponses de nos enquêtés à cause de leur variété. selon les sens nuancés par nos sujets. "realizări de succes în lumea artistică" . "oameni". "director coordonator". le personnel. D’ailleurs ils font une confusion et ils proposent même des termes comme internet. un modeleur. "pe primul loc" . "succese" . "şef". Donc comme déclaré par nos enquêtés. "consiliu". "conectat la internet". "melodii de top" . une chanson en vogue. "active". "conducător". c’est un hit. "internet". "director general". "echipa de lucru". "melodiile cele mai tari" . un modiste. "legatură directă". prend en compte le domaine artistique : realizări de succes in lumea artistică) . "antrenor". Il s’ensuit qu’une chanson très belle et à succès. "în direct" . "conducători". "piese super tari" . "economist". "responsabil". online: "în prezent" . Qu’il soit un créateur (de mode). le conseil. Dès le début il est impossible de ne pas remarquer que les équivalents peuvent se diviser en deux catégories. un artiste plastique. imagine a frumuseţii (image de la beauté). manager: "director". le roumain fait des efforts mais rien ne correspond (nous l’affirmons car aucun des équivalents proposés n’est utilisé en réalité). hit: "şlagăre" . "pe fir în direct". l’imprésario. "liber in circuit". "echipa de conducere". quelque chose lié à la direction. "piese de referinţă" . "piese de succes" . Donc. De l’autre côté par extension les employés. "indirect". ou un architecte il est toujours un créateur et le dénominateur commun de tous ces équivalents est l’art. "melodii plăcute de mai multe persoane". "pe net". "echipa tehnică".

"e mişto". "pe loc" . "linie de evoluţie" . pe primul loc. succese. "linie de moda actuală" . "costum sport" . "care se poartă" . "e tare/ beton" . înţelegere dintre o bancă şi client. (la aparatele electronice) indicaţie de stare între închis şi deschis ((aux appareils électroniques) état de veille d’un équipement). "super" . donc à technologie nouvelle. "pregătire profesională" . "pregătit". top). une partie des interviewés ont parfaitement compris le lexème que nous avons proposé. proposé par un enquêté n’est pas du tout l’équivalent du hit. en fonction des besoins.équivalents sont : l’idée d’une chanson très écoutée (melodie foarte ascultată. în aşteptare. "este bun" . Il y a une distinction à faire ici: d’un côté. melodie în vogă. "specializare" . acception nouvelle. Selon ce que déclarent nos enquêtés. "îmbrăcăminte sport" . "noutate" . "nemaipomenit" . pe pauză. trend: "tendinţă" . piese super tari. "direcţie". stand-by: "fără acţiune" . une ligne d’évolution. training: "antrenament" . les interviewés ont trouvé bien des équivalents parfaitement authentiques. pauză. "curs" . melodia anului. La difficulté de trouver un bon correspondant peut être saisie dans les équivalents qui renvoient ou à l’état de fermé (închis. ‘préparation professionnelle’. "pregătire" . "e deosebit" . "închis" . nu e aprins) ou à l’état de veille (aşteptare. Il faut noter que le terme jocuri (jeux). également une direction. "mersul". Toujours comme en français. potrivit căreia banca acordă acestuia dreptul de a obţine credite succesiv. une autre partie a compris le terme comme trening qui veut dire toute autre chose c’est-à-dire ‘vêtements de sport’ (adidaşi. "formare". e cool: "arată bine! ". "în pas cu moda ". Il faut noter que les sujets ont proposé des équivalents seulement pour le deuxième sens du terme bien qu’ils soient tous les deux utilisés en roumain. "nu e aprins" . "e marfă" . "a fi la modă" . et l’idée de valeur (foarte bun. "evoluţia lucrurilor" . "pe pauză! ". "a sta" . On voit combien il est associé avec le domaine de la mode (linie de moda actuală. Ce n’est pas facile. "în aşteptare" . "super" . c’est une tendance. "e tare" . "oprire" . "pauză" . "pijamale de noapte" . Il est donc difficile de définir cet état (spécialement pour les appareils électroniques) d’autant plus que cette commande n’existait pas chez nous jusqu’il y a quelques années. dans un délai convenu. une nouveauté. "e bine! ". ‘spécialisation’ . a fi la modă) ou la tendance dans la mode (tendinţă (modă)). "e la modă! ". avec le même pouvoir de suggestion et avec la même intensité. "repaus" . "stop" . "belea". oprire. "plăcut" . et par conséquent ils ont donné des équivalents comme ‘formation’. "stagiu de pregătire" . Le mot ne vient pas. la différence étant peut être d’âge et de génération. "orientare" . "e frumos! ". "cel mai tare". costum sport. "instruire" . îmbrăcăminte sport). ) 2. "grozav ". une orientation. după nevoi. "tendinţă (modă) " . "e marfă! ". ‘cours’. "marfă" "super" . "e şic" . "pe fază". Pas forcément utilisé. de l’autre côté. ‘orientation’. într-o perioadă convenită (entente entre une banque et un client par laquelle la banque lui accorde le droit d’obtenir des crédits successivement. Pourquoi ? Le MDN nous explique : 1. repaus). "pregătitor" . melodii plăcute de mai multe persoane). "beton". Avec difficulté les enquêtés ont essayé de trouver un équivalent. "orientare" . "e minunat" . "atitudine admirativă" . "program mai lung" . piese de referinţă. "adidaşi". La confusion 117 . trend est à peine connu par nos témoins qui s’efforcent de lui proposer des équivalents. "aşteptare" .

il est facile de constater que le terme a bien élargi sa sphère. Nous allons traiter ensemble toutes les paires de mots. "publicitate" . "publicitate" . 5. pour tout simplement signifier une recommandation.afaceri. 118 . personne ne voit un sens bien différent entre les deux lexèmes. 5. "susţinerea unei idei. donc il ne s’agit pas forcément de politique. "linguşire" .4% voient un sens bien différent des termes . La question (Y-a-t-il une différence de sens entre les mots suivants? Mettez une croix dans la case choisie !) a pour but de constater si les champs sémantiques des couples de mots (anglicisme – remplaçant roumain) sont ressentis comme identiques ou par contre.slujbă. Alors. 1. e) Dans le cas des lexèmes fashion – modă 63. le terme lobby est « grup de presiune perfect organizat care încearcă să influenţeze legislaţia şi politica guvernamentală a unui stat » (un groupe de pression parfaitement organisé qui essaie d’influencer la législation et la politique gouvernementale d’un état). 1. 88. 5. "politică favorabilă" .s’est produite à cause du fait que les deux termes se prononcent presque pareils : [treiniŋ] vs [treniŋ]. Nous soulignons le fait que les interviewés ont eu le choix entre sens identique.3% ne se prononcent pas et 3. soutenir quelqu’un.1 % considèrent que les deux mots ont des sens légèrement différents tandis que 1.1% ne répondent pas. 10. si les enquêtés remarquent une différence de sens entre les deux mots. une plaidoirie favorable etc. Nous signalons au lecteur l’effet humoristique que produit l’équivalent proposé pijamale de noapte (pyjama de nuit) (nous croyons que le sujet utilise le même terme trening pour les vêtements de sport et de nuit). b) Dans le cas de business . 8.4% ne donnent pas de réponse.5% pensent que leurs sens sont un peu différents et seulement 1.9% des personnes interrogées voient une identité sémantique tandis que 2. "acţiune de cunoaştere şi susţinere" . lobby: "recomandare" . "a face reclamă". sens bien différent et je ne sais pas. une publicité. qu’une petite erreur d’orthographe ou de prononciation. sens légèrement différent. avec deux sens différents. en faisant ressortir les caractéristiques et les constats qui nous intéressent. un assez gros pourcentage 21.7% croient que les champs sémantiques de ces deux mots sont bien différents . 7% ne répondent pas.3% expriment dans leur réponses que le champ sémantique de l’anglicisme est un peu différent de l’équivalent roumain.4% est enregistré par ceux qui ne savent pas. "publicitate pozitivă" . persoane" .2% ne reconnaissent pas de différence sémantique. ce qui nous fait croire que l’anglicisme est trop peu connu par les locuteurs . le couple OK.3% sont d’accord avec la conformité sémantique des lexèmes job . "pledoarie favorabilă" .7% attribuent aux lexèmes un sens bien différent . 5. "reclamă favorabilă" . "promovare". à peine les enquêtés arrivent à lui donner une définition.bine obtient un pourcentage de 93. Les gens qui confondent ne font en fait. une réclame favorable. Il faut donc noter que le même mot anglais a été emprunté sous deux graphies différentes. a) Environ 86. muncă.6 % reconnaissent un sens légèrement différent de chaque terme .1% défendent une opinion contraire en saisissant un sens légèrement différent entre les termes .1% ne savent pas et le reste (3. d) On enregistre 72. 10.6% pour l’égalité sémantique de a face shopping et de a face cumpărături. c) Sans enregistrer la plus grande conformité sémantique.4%) ne donne pas de réponse . par contre 3. "grup de presiune pentru a influenţa votul" .2% de sémantisme identique parmi les locuteurs .7% ne donnent pas de réponse. Bien qu’on ressente ce qu’il signifie. Si on regarde le dictionnaire.

Globalizare şi cultură media. ni ne les emploient. les non réponses sont dans une proportion de 0. la majorité des 117 enquêtés comprennent les mots proposés mais moins de ces sujets disent utiliser aussi ces mots. dans un pourcentage infime (0.2%. Marele Dicţionar de Neologisme.3% ne savent pas répondre et 3. O.1% ne donnent pas de réponse.f) Pour le couple planning . Iaşi: Institutul European. 0.9%) considère les deux lexèmes comme égaux sur le plan sémantique . 2002.6%) . Selon les résultats de notre enquête.1% ne répondent pas.2% ressentent les deux lexèmes show/ şou – spectacol comme identiques sur le plan sémantique. un sens bien différent (1.7%). 3. Mais d’autre part.9% ne savent pas et 1.9%) ces mots ont des sens très différents .5%) ou un sens bien différent (3. nombre d’anglicismes créés dans la presse ne sont pas toujours utilisés ou même compris par les locuteurs. j) 70. moins de la moitié (41. ces chiffres reflètent aussi l’état actuel d’utilisation des emprunts dans la presse.5% ne reconnaissent pas de différence sémantique.7%) ou ils ne savent pas (2.4%) . 5. 6 [2] Marcu. imagine. Editura Saeculum I. Est-ce que ces réponses renvoient au fait que les locuteurs ne connaissent pas la signification de l’anglicisme entertainment ? Seulement 47% y voient une identité de sens tandis que les autres voient ou un sens légèrement différent (8. un gros pourcentage 28.4% des témoins ne voient aucun écart sémantique. 10. l) Le plus haut taux concernant l’identité sémantique est enregistré par les lexèmes boss – şef (94. h) La moitié de nos interviewés considère que make up – machiaj ont un sens identique . g) Dans le cas de star – vedetă 79. m) Dans notre dernier exemple 87. mais 10.9%. Florin. 2003.2%) de toutes les paires de lexèmes concernant le fait que les témoins ne savent pas répondre : cela prouve que les gens ne connaissent pas la signification de deadline et par conséquent ils ne peuvent pas apprécier la différence ou la ressemblance sémantique avec l’équivalent roumain . un sens légèrement différent est ressenti par 8.2% est enregistré par ceux qui ne savent pas ce qui prouve que l’anglicisme n’est pas utilisé par les locuteurs .planificare 68. la non réponse est trouvée dans 6. Il est encore significatif de constater qu’une partie du total des enquêtés ne comprennent pas les mots proposés.4% déclarent voire un sens un peu différent .4% trouvent que leurs sens sont bien différents . i) Quant à la comparaison deadline – termen limită on a enregistré le plus haut pourcentage (40. les autres 16.2% indiquent de petites différences de sens entre les lexèmes tandis que 1. les autres indiquent un sens légèrement différent (7.4% ne répondent pas. juste 3.4% saisissent un sens légèrement différent dans le couple et 0.7% ne répondent pas.9% ne savent pas répondre et toujours 0.1% indique que l’anglicisme n’est pas trop utilisé par nos enquêtés . Adrian Dinu.8% des cas. Tous ces chiffres fournissent un indice utile pour mesurer la compétence lexicale ou néologique d’usagers de la langue face aux emprunts. 12% y voient un sens légèrement différent tandis que 3.5% et un sens bien différent par 4. 3% .9%) .7% considèrent que les mots ont des sens bien différents . 15.3% sentent que le sens est légèrement différent entre les deux . cette fois-ci seulement 0. NOTES [1] Rachieru.9% ne donnent pas de réponse.. p. Autrement dit.1% se mettent d’accord sur l’identité sémantique des lexèmes look – stil. 5. de même le gros pourcentage de ceux qui ne savent pas quoi répondre 17.4% ne donnent pas de réponse. k) De nouveau les lexèmes entertainment – divertisment enregistre une méconnaissance des réponses par 34. Bucuresti [3] En roumain l’anglicisme s’écrit avec un et rarement avec deux L 119 .9% un sens bien différent .

It is an approach whose aim is to reveal the level of knowledge of the English loanwords by the speakers. to observe if they know or are able to propose equivalents when using these loanwords. Globalizare şi cultură media. 120 . ca ABSTRACT This article presents the results and the analyses of a sociolinguistic survey under the form of questionnaire we carried out in Romania on 117 interviewees regarding the English loanwords and their potential equivalents in the target language. Roy. www.RÉFÉRENCES Rachieru. Jacques. to notice if they perceive differences of meaning between pairs of words (loanword versus equivalent) and to discover their attitude towards the loanwords. André. L'enquête et ses méthodes : le questionnaire. Le Questionnaire. ulaval. to see the way they consider and use the loanwords. François. Adrian Dinu ( 2003). com. Iaşi: Institutul European Singly. (1992). Paris : Nathan Lemieux.

SEMANTICA 121 .

122 .

Les Verts în Franţa sau The Greens în Marea Britanie) are ca scop redeşteptarea interesului pentru problematica ecologistă…” (www. cămaşă neagră. verde. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“. În lucrarea de faţă voi avea în vedere numai două dintre aceste domenii. 123 .partidulverde. pe urmă aş susţine că realitatea extralingvistică îşi dobândeşte o anumită identitate tocmai prin culoare. Fără îndoială. (4) portocalii — Democrat-liberalii (membrii partidului PD-L în România. băiat cu ochii cenuşii. cămaşă roşie. Fără a intra în abordări de ordin filozofic. se generalizează şi. materialul analizat este unul limitat şi prezentarea tratează doar câteva aspecte ale dinamicii lexicului cromatic în limba română. lista aceasta rămânând practic deschisă. buletin alb. Unele pot fi preluate intact sau cu modificări în celelalte domenii de activitate din societatea românească.gardianul. atunci cu ce accepţii. (2) verzii europeni —Despre orientările politice ecologiste.ro. cele mai mediatizate la ora actuală în societatea românească. politică şi sport.ro. Rămâne de văzut care este statutul cuvintelor şi sintagmelor cromatice în lucrările lexicografice româneşti. de la alimentaţie. Florica Dimitrescu (2003: 51-52) a abordat această problematică şi a propus o listă de cuvinte şi sintagme cromatice din mai multe domenii. mai mult sau mai puţin cunoscute: (1) Partidul Verde — Partid politic: „Partidul Verde. consultat 10 iunie 2009). cu accent pe analiza semantică. preluând şi dezvoltând cercetările anterioare. cu originea în mass-media. (3) verzii — Adepţii mişcării ecologiste: „Verzii europeni vor să-şi consolideze poziţia în Est” (www. Numărul relativ mare al domeniilor în care apar poate constitui dovada unei anumite dinamici a lexicului cromatic în limba română. cartonaş galben. (6) trandafirul roşu — Simbolul adoptat de partidele social-democrate sau socialiste europene. uneori. semestrul alb. şi anume domeniul politic şi domeniul sportiv. portocalii din Ucraina): „Kievul şi Bucureştiul au probleme pentru că portocaliii de-o parte şi de alta sunt de « culori » prea diferite…” (www. Propun în continuare alte exemple. acolo unde este cazul.ro.cotidianul. zonă gri. În domeniul politic. cămaşă verde. Jocul politic şi jocul sportiv au foarte multe în comun. relaţia dintre acestea caracterizându-se la nivel lingvistic şi prin preluarea unor sintagme de la un domeniu la altul. mă rezum totuşi la perspectiva lingvistică asupra culorilor pe care mi-am propus să o abordez în această lucrare. sunt înregistrate în dicţionare. patrulaterul roşu. numit astfel la unison cu partidele frăţeşti din alte ţări (Die Grünen în Germania.Silvia Nicoleta BALTĂ. menţionând sensul fiecăruia dintre ele şi indicând lucrările lexicogafice în care sunt înregistrate. 1. cuvintele şi sintagmelor cromatice se folosesc frecvent. Cum ar arăta lumea fără culori/culoare? Mai întâi aş spune că lumea fără culoare nu există. vot alb. dacă sunt înregistrate sau nu. brun. roşu. 27 martie 2007. Cu siguranţă oricine poate repera în comunicarea orală sau scrisă în limba română o serie de cuvinte şi sintagme cromatice care aparţin unor domenii de interes diferite. (5) roşii — Social-democraţii. cec în alb. multe dintre ele reflectă o modă lingvistică. consultat 10 iunie 2009). pe care de altfel nu le-aş putea argumenta până la capăt. consultat 15 iunie 2009). 19 februarie 2008. biologie şi vestimentaţie până la economie. iar dacă sunt. Iaşi DINAMICA LEXICULUI CROMATIC ÎN LIMBA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ 0. printre care şi cel politic: băiat cu ochii albaştri. cu precizarea că materialul utilizat este preluat de pe diverse site-uri şi publicaţii online. firul roşu.

ro. nu a fost inclus (. pentru începători: „Pârtiile sunt clasificate în 3 culori: bleu: cele mai uşoare pârtii (.revistapresei. Pe locul trei a ajuns germanul Arne Hinrichsen.ro. consultat 26 iunie 2009).ro. atât din fotbal.. deoarece prezintă şi alte semnificaţii decât cele oferite de autoare.. (16) tricoul verde — (ciclism) Tricou de culoare verde purtat de liderul (sau liderul) din clasamentul sprinterilor în Turul Franţei. (9) cartonaş galben — Sancţiune: „« Motivaţia electoratului pentru promisiunile neonorate este una foarte simplă. (www.ro. Câteva exemple sunt preluate din lista de mai sus.md. Florica Dimitrescu propune în articolul său din 2003 următoarele exemple. (19) tricoul roz — (ciclism) Tricou de culoare roz purtat de liderul (sau liderul) clasamentului general în Turul ciclist al Italiei: „Liderul clasamentului general din Turul Italiei este răsplătit cu un tricou roz.azi. la Madrid. însă cele bleu şi roşii sunt un pic mai dificile decât media pentru fiecare tip în parte” (www. pentru că nu a respectat regulile jocului. primul tricou alb al turului” (www.) în componenţa Consiliului Suprem de Securitate.cronicaromana. squadra azzura.. titlul unui articol (www. (10) tricolorii/ tricoloarele — (fotbal.) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri sportive: „Handbal: România începe cu un meci de gală la Cupa Mondială (. (11) lotul tricolor — (fotbal.) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri sportive. galben-albastru.. pe care n-a onorat-o şi care trebuie să rămână în afara jocului »” (www. (8) cartonaş roşu — Sancţiune: a) „Fraza cheie a discursului său a fost că « Traian Băsescu este un jucător care a primit cartonaş roşu din partea Parlamentului. Adaug acestei liste şi alte exemple identificate online. (13) pârtii roşii — (ski) Pârtii medii ca dificultate. 14 mai 2007.sport365. 25 decembrie 2008. cel al sprinterilor.. un cartonaş galben pe 7 iunie pentru actuala guvernare.) unele zone din Elveţia nu au pârtii de culoare neagră.. alb-vişinie.ro. azzur. 1 iunie 2009.hotnews. Marii Britanii. 16 octombrie 2007. Acest evident cartonaş roşu arătat de şeful statului speakerului şi trimiterea celui din urmă pe tuşă tocmai cînd jocul devine mai interesant a dat naştere mai multor presupuneri şi speculaţii”.” (www. şepcile roşii.. (15) tricoul galben —(ciclism) Tricou de culoare galbenă purtat de liderul (sau liderul) clasamentului general în Turul Franţei. României etc..prosport. pentru că are o funcţie pe care n-o merită. (17) tricoul alb (cu buline roşii) — (ciclism) Tricou de culoare albă (cu buline roşii) purtat de ciclistul (sau ciclistul) cu cele mai multe puncte obţinute pentru cele mai dificile ascensiuni în Turul Franţei. b) „Preşedintele Parlamentului. cartonaş roşu. Cartonaşul galben reprezintă un vot pentru PNL ». verzi. consultat 9 iunie 2009). cartonaş galben. Marian Lupu. consultat 10 iunie). scor alb. (12) pârtii verzi/ bleu — (ski) Pârtiile cele mai uşoare. consultat 26 iunie 2009). 2. alb-roşii.: „Spaniolul Oscar Pereiro a primit oficial luni. toate din fotbal: a vedea roşu înaintea ochilor. alb-albaştri. (18) tricoul roşu – (ciclism) Tricou de culoare roşie purtat de liderul (sau liderul) din clasamentul spriterilor în Turul României: „Cea de-a 44-a ediţie a Turului Ciclist al României şia desemnat primul purtător al Tricoului Galben (…) El a fost urmat de românul Marius Petrache care a devenit totodată şi primul purtător al tricoului Roşu..ziardambovita. Motivul este reprezentat de faptul că organizatorul şi sponsorul 124 .(7) revoluţia roşie — Revoluţia socialistă: „Geoană anunţă revoluţia roşie. cât şi din alte ramuri sportive. consultat 10 iunie 2009). lupii galbeni.ro.) roşii: pârtii medii (..sport365. lanterna roşie. consultat 12 iunie 2009).. azzuro. roş-albastru. 16 octombrie 2007. Vanghelie – revoluţia gramaticii”. rugbi etc.egirl. (14) pârtii negre — (ski) Pârtii pentru avansaţi.) Tricoloarele vor mai înfrunta în cadrul grupei B echipele Germaniei şi Suediei” (www. câinii roşii. handbal etc. tricoul galben de învingător al Turului ciclist al Franţei 2006. 14 octombrie 2008. vişiniu. consultat 15 iunie 2009). cuvintele şi expresiile cromatice sunt parcă şi mai numeroase decât în domeniul politic.. a declarat europarlamentarul PNL Adina Vălean” (www. consultat 15 iunie 2009). În domeniul sportiv.) negre: pârtii doar pentru avansaţi (.ro.

Tony. a recunoscut la finalul meciului cu Pandurii. (21) cartonaş portocaliu —(fotbal) cartonaş de culoare portocalie: „Cartonaşul portocaliu oferă o sancţiune mai mare decât cartonaşul galben. (12).iasi. (20) cartonaş galben — (fotbal) cartonaş de culoare galbenă cu care arbitrul avertizează un jucător care a comis o greşeală..ro. utiştii vor ajunge în ţară. consultat 9 iunie 2009). (32) verzi — (fotbal) Jucătorii/ echipa Betis Sevilla: „Betis Sevilla a retrogradat. caracteristică care le apropie într-o oarecare măsură de clasa adjectivelor.prosport. respectiv receptorul mesajului comunicării. că echipa lui Sorin Cîrţu a fost mai pragmatică azi.otopeni. (25) alb-albaştri – (fotbal) Jucătorii/ echipa franceză AJ Auxerre: „Daniel Niculae îşi va cunoaşte noii coechipieri pe 22 iunie. (11).” (www.com. (33) vişiniu — Fan al echipei Rapidul (Dimitrescu. (29) galben-verzi — (fotbal) Jucătorii/ echipa FC Vaslui: „Până la finalul primei jumătăţi. (23) alb-albaştri — (fotbal) Echipa Universităţii Craiova (Dimitrescu.wordpress. deşi vişiniii se puteau impune cu uşurinţă dacă nu ratau atât de des” (www. 2003: 55).) « Verzii » au marcat cinci eseuri. alb-albaştrii vor pleca în Elveţia” (www. Din exemplele mai sus menţionate. care a umplut paharul.. o dramă. consultat 8 iunie). consultat 9 iunie 2009).panduriiprosport. (5). (4). Aşa se explică de ce sintagma trandafirul roşu. Atât adjectivele.. (6). consultat 8 iunie 2009)..com.ziare. (3). 5 iunie 2006. strâns legată de realitatea extralingvistică. (. (12) etc.. trăiesc un veritabil thriller. consultat 9 iunie 2009). « galben-verzii » şi-au trecut în cont şi o bară la un şut din întoarcere al lui Milisavljevic. deoarece ele nu sunt autonome din punct de vedere semantic.” (www. în contextul politic naţional nu mai este atât de des menţionată ca în primii ani de după Revoluţie.moravudevest. (27) alb-roşii — Echipa Dinamo (Dimitrescu.sport365.ro. Gabriel Tamaş a mai făcut o gafă.). (31) verzi – (rugbi) Jucătorii/ echipa Irlandei: „Echipa de rugbi a Irlandei a avut o misiune facilă la Roma (. Azi. când e programată reunirea la Auxerre.” (www. 2003: 55). (30) albaştri — (fotbal) Jucătorii/ echipa naţională a Franţei/ Italiei: „« Albaştrii » (Azzuri sau Bleus). Ele îşi dobândesc identitate numai în context şi depind de un anumit savoir comun de cunoştinţe împărtăşit de emiţătorul.gandul. Evident există anumite grade ale recunoaşterii cuvintelor şi sintagmelor cromatice din domeniile politic şi sportiv. (26) roş-albi — (fotbal) Jucătorii/ echipa Dinamo: „Deşi spiritele erau deja inflamate la Dinamo după ratarea titlului. un ziar italian ale cărui pagini sunt roz” (www. « fanii verzilor » s-au luat la bătaie cu forţele de ordine.. Petar Jovanovici. Lexicul cromatic românesc în cele două domenii analizate este fluctuant în cea mai mare parte. (29) etc. Denumirile pentru culori cu valoare substantivală.ro. (23).info. toţi. (34) vişinii — (fotbal) Jucătorii/ echipa CFR Cluj: „Pitbull-ul din apărarea lui CFR Cluj.. (7).net. rezultat al conversiunii lexico-gramaticale. Apoi. .. consultat 10 iunie). Trebuie să-şi învingă oponentul..” (www.. dar doar o victorie în această seară nu le este suficientă” (www. (22) cartonaş roşu — (fotbal) cartonaş de culoare roşie cu care arbitrul elimină de pe teren un jucător care a comis o greşeală.) « există anumite situaţii când roşu este prea mult. lucru explicabil probabil prin frecvenţa lor de utilizare. 2003: 55)..prosport. au un statut aparte în cadrul clasei gramaticale a substantivului.prosport. iar galben prea puţin »” (www. care sâmbătă a marcat primul gol pentru « alb-albaştri » în partida cu Gaz Metan Mediaş. (24) alb-albaştri — (fotbal) Jucătorii/ echipa Poli Iaşi: „Mijlocaşul echipei Poli Iaşi. Fundaşul « roş-albilor » a absentat la antrenamentul de ieri dimineaţă” (www. este deschis 125 acestei competiţii este La Gazetta dello Sport.realitatea. social şi mediatizarea sunt factorii decisivi în impunerea în limbă a cuvintelor şi sintagmelor cromatice din domeniile politic şi sportiv.ro.dinamo. (28) alb-roşii — (fotbal) Jucătorii/ echipa UTA Arad: „Alb-roşii se întorc azi din Antalya [titlul articolului] Stagiul centralizat din Antalya al formaţiei arădene a luat sfârşit duminică seara. dar mai mică decât eliminarea care se dă la cartonaşul roşu.. consultat 15 iunie 2009). pot avea fie valoare adjectivală ((1). Contextele ideologic. (13).ro. (27).. 16 octombrie 2007.prosport. fie valoare substantivală ((2). cât şi substantivele de culoare din exemplele de mai sus califică o realitate. consultat 16 iunie 2009).). consultat 8 iunie 2009).ro. se poate constata faptul că denumirile pentru culori în cele două domenii supuse analizei.” (www. pe 1 iulie..ziare. scor 1-1.ro.3.) Collina a declarat că (. consultat 9 iunie)... consultata 9 iunie).

ultima categorie este mai puţin reprezentată (v. lucru vizibil prin împrumuturile care au pătruns în limba română. poate fi vorba şi de o alegere motivată (v. nu mai putem vorbi de o semantică graduală a acestora. încât se ajunge la un moment dat la suprapuneri semantice. Dintre acestea. care nu sunt nici alb-vişinii (jucătorii/ echipa Rapid). cartonaşul portocaliu şi cartonaşul roşu se alfă în relaţie de opoziţie graduală. Singurele exemple identificate în dicţionarele 126 . îi desemnează pe politicienii democrat-liberali şi pe susţinătorii lor. definit în DCR1/2 ca „roşu bătând în mov”. Există totuşi cazuri când acelaşi cuvânt. simpli. desemnează realităţi distincte (v. (23). În cele mai multe cazuri. (31). Seriile (23)-(24)-(25). Este clar faptul că denumirea echipei sau a jucătorilor acesteia printr-un compus cromatic format. (3). (20)-(21)-(22) ilustrează un tip aparte de relaţie semantică. fie în materialele folosite în campaniile electorale. uneori. dar. (8b). nici alb-roşii/ roş-albii (v. (12). respectiv jucătorii/ echipa de rugbi a Irlandei şi jucătorii/ echipa de fotbal Betis Sevilla. cu trei termeni. (23). (26). luarea în calcul a contextului. cu deosebire în domeniul sportiv. (15)-(16)-(17)-(18)-(19). (11)). (32)). Este interesant de remarcat faptul că legătura cu extralingvisticul în acest caz se pierde într-o anumită măsură.inovaţiilor lexicale. O altă remarcă asupra lexicului cromatic în limba română actuală are legătură cu dimensiunile cromatice exprimate care pot fi cel puţin de trei feluri: mono-. fie în echipamentul sportivilor. azzurii. (4)). în domeniile avute în vedere. şi anume relaţia de opoziţie graduală a sintagmelor cromatice. în unele cazuri. Portocaliii (v. Seriile (12)-(13)-(14). (31). Culoarea sau culorile capătă astfel o funcţie distinctivă. repectiv verde. Verzii. de regulă. roş-albaştrii sunt jucătorii/ echipa Steaua. În politică portocaliii se opun roşilor. aşa cum în sport verzii se opun albaştrilor. după cum se poate observa foarte clar în exemplul (21). fie de realităţi aparţinând unor spaţii diferite (v. Denumirile acestea se datorează de fapt predominanţei cromatice a lui portocaliu. simplu sau compus. Cazul acesta ilustrează faptul că limba română este într-o continuă inovaţie şi creativitate semantică. Ele se generalizează pentru că există un anumit interes pentru realitatea extralingvistică desemnată. (26). Este vorba mai ales de domeniul sportiv. Se nasc astfel relaţii de opoziţie cu mai mulţi termeni. sintagmele mai sus menţionate păstrând doar sensul general de „sancţiune” (v. În lucrările lexicografice româneşti nu sunt înregistrate foarte multe din cuvintele şi expresiile cromatice supuse aici analizei. care preia din domeniul sportiv sintagmele cartonaş galben şi cartonaş roşu cu sensurile „sancţiune prin avertizare”. din doi termeni cromatici primari. (13). 4. Sintagmele şi cuvintele cromatice din politică şi sport au iniţial statutul unor coduri. Sintagmele cartonaşul galben. (8a)).sau tricromatice. (14)). ceea ce duce inevitabil la crearea polisemantismului. alegerea termenului cromatic are la bază o convenţie (v. În schimb cuvintele şi sintagmele bicromatice (v. (29)) sunt din ce în ce mai numeroase. bi. (30)). devenite substantive colective. Cât priveşte o posibilă explicaţie a originii lor. (27)). Alb-albaştri. atunci alb-albaştrii sau roş-albaştrii ar trebui să ne ducă cu gândul la echipamentul sportiv de culoare „alb care bate în albastru”. În sport. nu confirmă această ipoteză. cuvintele şi expresiile cromatice se formează pe baza metonimiei/ sinecdocei. nici orice alţi jucători/ echipă din campionat. de identificare. (25)). (10). Sunt bine cunoscute şi recunoscute cuvintele şi sintagmele cromatice les Bleus. fiind cunoscute şi utilizate de către un număr limitat de indivizi. respectiv „sancţiune prin eliminare” (v. respectiv „roşu care bate în albastru”. a unei anumite ambiguităţi referenţiale. (24). unde numărul echipelor este relativ mare. pentru identificarea şi înţelegerea corectă a mesajului. Dacă ar fi să luăm exemplul compusului roşu-mov. Însă. (27)-(28). (19)). fie că este vorba de o realitate internă spaţiului românesc (v. Lexicul cromatic se caracterizează printr-o mare deschidere. Numai că realitatea extralingvistică. (9)). (4)) şi verzii (v. îşi are punctul de plecare în culorile echipamentului lor sportiv. lucru care implică în mod obligatoriu. Aceast tip de relaţie se păstrează şi în domeniul politic. Portocalii. Unul şi acelaşi cuvânt cromatic dobândeşte sensuri diferite în domenii diferite (v. squadra azzura (v. (32)) şi chiar în acelaşi domeniu. de care nu se poate face abstracţie.

Într-un caz substantivul verzii este definit ca „aparţinând mişcării ecologiste” (DCR2). Dicţionar de cuvinte recente. se precizează categoria gramaticală. verzii/ partidul verzilor. lucru care este materializat în limbă prin substantivul tricoloarele. 3-4. fie de împrumuturi din alte limbi sau de sensuri adăugate cuvintelor mai vechi. Despre culori şi nu numai. că dicţionarele. t. vin să îmbogăţească considerabil (să diversifice şi vizual) limba română.)/ tricolor. Bucureşti: Editura Logos. sportul nu este practicat doar de bărbaţi. tricolor „component al echipei naţionale” (DCR1. MDA. iar în celălalt „membru al unui partid ecologist” (DEXI). 47 (1-6). fie că este vorba de formaţii noi din elemente deja existente. Prin urmare. Ultimul exemplu. t. câştigătorul etapei precedente. Chişinău: Arc & Gunivas. Din cromatica actuală (II). DCR2 propune un sens mult mai general decât DEXI. sunt următoarele: tricolori (m. dacă proba timpului şi a modei sociale şi lingvistice. unul foarte important chiar. IX. cât şi în DEXI. litera S (1986-1994). 48-63. conferindu-i sensul „echipă reprezentativă românească din diverse ramuri sportive” (NDU. este definit oarecum diferit în cele două lucrări în care apare. 48 (1-2). cartonaş galben/ roşu. prezent în NDU. SCL. După cum se poate constata. nu va fi prea greu de depăşit. MDA şi DEXI. lucrările lexicografice fie pornesc de la forma de plural a substantivului masculin tricolor. VI. numai acele creaţii care depăşesc sfera naţionalului. VII/ 2. Florica (2002). pe parcursul unei etape a cursei. t. Semantică şi lexicografie. VIII/ 1-5. şi femeile au un cuvânt de spus în acest sens. au şanse mai mari să fie consemante în aceste lucrări. t. Atât în DCR2. Cu siguranţă. Dimitrescu. Pl. tricou galben. Despre culori şi nu numai. DU. mai ales la pl. DLR = Dicţionarul limbii române (serie nouă). fie definesc doar forma de singular. DEX). 21-33.. celelalte exemple urmând. este definit ca termen specializat „cartonaş dreptunghiular arătat de arbitru pentru a avertiza sau a exclude din joc un jucător care a comis o greşeală”. de regulă. Lexicografia şi metalexicografia. Următorul exemplu. Angela (1985). Din cromatica actuală (I). Florica (1982). Dicţionar de cuvinte recente. Creaţiile cromatice. p. Dimitrescu. cu excepţia DEXI. DCR2 = Dimitrescu. Angela (1996). permanent deschisă inovaţiilor. mai ales în domeniul sportiv. Florica (2003). 5. în LL. verzii/ partidul verzilor. 36 (5). 127 . p. DCR1 = Dimitrescu. 43-49. DEXI = Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române (2007). p. (10)) pentru a desemnna o echipă reprezentativă din componenţa căreia fac parte numai femei. SCL. litera O (1969). Din exemplele propuse în lucrarea de faţă. litera P (1972-1984). REFERINTE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. cu privire la cuvântul cromatic tricolori/ tricolor. cartonaş galben/ roşu. MDN). reiese faptul că se foloseşte în limba română actuală şi substantivul feminin la forma de plural (v. t. DCR2. Este interesant de observat. dicţionarele o definesc în mod tradiţional (gen proxim şi diferenţă specifică): „tricou de culoare galbenă pe care îl poartă într-o cursă ciclistă sportivul care conduce în clasamentul general” (NDU) sau „tricou de culoare galbenă pe care îl poartă. poate. Pornind de la exemplele şi reflecţiile de mai sus. Cât despre sintagma tricoul galben. în prima lucrare menţionându-se faptul că este vorba de un termen folosit în politică. Ceea ce surprinde în cazul celor două definiţii propuse pentru verzi este faptul că între ele există o diferenţă simţitoare. se poate spune că lexicul cromatic câştigă din ce în ce mai mult teren. foarte puţine la număr. Numărul relativ mic al cuvintelor şi sintagmelor cromatice înregistrate în dicţionarele mai noi din cele două domenii supuse analizei ilustrează faptul că. t. litera M (1965-1968). substantiv masculin. Bidu-Vrănceanu. în LL. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic.consultate (v. Astfel. să intre la rândul lor în definiţiile lexicografice. VII/ 2. MDA). nu toate creaţiile lexicale vor rezista în timp după cum ne demonstrează uneori lucrările lexicografice. 364-368. litera N (1971). indică doar una din aceste forme. X/ 1-5. Bucureşti: Editura Albatros. p. Dicţionare DEX = Dicţionarul explicativ al limbii române (1998). Şi în domeniul politic apelul la o serie de termeni cromatici pare să ia amploare. DLR. Un rol important îl joacă în acest sens şi mass-media. pentru a fi uşor remarcat” (DEXI. Bibliografie). similar DU. litera R (1975). Florica (1997).

litera Ş (1978). XIII/ 1. Florin (2006). Marele dicţionar de neologisme. Carmen-Gabriela Pamfil. the paper tries to illustrate that there is an important number of lexical creations (words and phrases) which contain chromatic terms.. MDA = Micul dicţionar academic (2001-2003). Although many examples of chromatic terms were identified. Iaşi: Mydo Center. Bucureşti-Chişinău: Litera Internaţional. NDU = Noul dicţionar universal al limbii române (2008). t. ediţia a XI-a. Lazăr. Ioan Oprea.t. Bucureşti: Univers Enciclopedic. t. vol. revăzută şi adăugită de Alexandru Dobrescu. I-IV. ABSTRACT The present paper attempts to investigate the dynamic of the chromatic lexicon in some of its aspects in contemporary Romanian. O. NDEX = Noul dicţionar explicativ al limbii române (2001). Dicţionar universal al limbii române (1995-1996). MDN = Marcu. Secondly. XI/ 1. Bucureşti: Editura Academiei. Firstly. it investigates their presence or absence in some Romanian dictionaries. Bucureşti: Litera Internaţional. Bucureşti: Editura Saeculum I. XII/ 1 litera Ţ (1994). Rodica Radu şi Victoria Zăstroiu. t. 128 . litera T (1982-1983). DU = Şăineanu. XI/ 2-3. litera V (V-veni) (1997) şi urm. 5 vol. I found out that only few of them are registrated in the dictionaries. The analysis focuses on 34 internet examples from politics and sport.

cercetarea materialului lingvistic ne oferă unele indicii preţioase. Iş. interesant deopotrivă în sine. Mm). locuţiuni. Ph). Valea Poenii (Bn. Poiana Porcului (Mm). Vr). Gj. Terminologia pădurii este un ansamblu complex. Acolo unde sursele istorice tac. „Nu câmpul predomina asupra unor vestigii de pădure. Poiana Teiului (Nţ). Valea Poienei (Sv). Poienile de sub Munte (Mm). Nţ. Gj. Gj. Poiana lui Stângă (If). Poiana Crăcăoani (Nţ). Poiana Cristei (Vr). Ot. Poiana Mânăstirii (Iş). Ph). Poienari (Ar. Nţ. Poiana Botizii (Mm). Bt. Bucureşti MICROCÂMPUL LEXICO-SEMANTIC NUME DE ARBORI ÎN LIMBA ROMÂNĂ Am ales pentru lucrarea de faţă un segment onomasiologic reprezentativ pentru orice limbă. Valea Poienii (Ab. Gj. Poiana Horea (Cj). Importanţa unui ansamblu lexico-semantic în vocabular rezultă. de pildă. Il. Vr). Poiana Lungă (Cs. Sodohol-Poiana (Hd). Ciceu-Poieni (Bn). Poeniţa (Vl). Nţ. Poiana Fagului (Hg). Ag. Poieni-Solca (Sv). Vl). Ot. Poiana lui Alexa (Vs). Poiana Vărbilău (Ph). Poiana Câmpina (Ph). Poian (Cv). Poeni (Gj. Poiana Sibiului (Sb). Mş. Poiana Măgura (Sj). Poienile (Bz. Gl. Poiana Comarnic (Ph). Vl). Mh. din productivitatea elementelor componente. Hd. Satu-Poieni (Vl). Poieniţa Voinii (Hd). puzderia de toponime3 derivate de la sau compuse cu „poiană“: Poiana (Ab4. proverbe. Db. pădurea a reprezentat singura posibilitate de retragere din faţa năvălitorilor şi de apărare împotriva acestora. pădurea. Iş. Poiana Negustorului (Bc). vom încerca să schiţăm o corespondenţă între „etajarea“ altitudinală a arborilor şi „etajarea“ etimologică a numelor respective. Dovadă în acest sens stă. Poiana Humei (Nţ). Cj. Universitatea « Spiru Haret ». Poiana cu Cetate (Iş). Bucuim-Poieni (Ab). o cercetare etimologică a termenilor arboricoli (cu discutarea etimologiilor controversate şi propunerea unor noi ipoteze de lucru). Bt. Poiana Ţapului (Ph). din pătrunderea lor în toponime şi antroponime. Poiana Mărului (Bv. Râpa Poeni (Bn). după retragerea aureliană nu poate fi argumentată invocând doar dovezile istorice – arheologice sau epigrafice. Ar. Continuitatea populaţiei romanizate în spaţiul carpato-danubiano-pontic. în general.“1 Profesorul Constantin C. Poiana Fântânii (Dj). dar mai ales la nordul Dunării. Vl). Poienile Boinei (Cs). Ag. Vl. Bc. PoieniSuceava (Bc. Poiana Borca (Nţ). Hd. Poiana Pietrei (Vs). Poiana de Jos (Db. Poiana Moţilor (Bh). Poiana Blenchii (Sj). Iş. Dj. o formulă mai exactă decât „retragerea la munte“. Poiana Stoichii (Vr). ci. Poiana Vinului (Sv). pe de o parte. este pădurea. Poieniţa Tomii (Hd). Hd. dar cu deosebire pentru limba română : microcâmpul lexico-semantic al numelor de arbori. Poiana Florilor (Bv). Poiana Ciorii (Mh). Iş. Pentru o lungă perioadă de timp. Vom urmări în acest studiu. Poieniţa-Grigoreni (Ag). Poienile Izei (Mm). Nţ. Iş. Fundu Poenii (Nţ). Gj) / de Sus (Db. Sv.Ana-Maria BOTNARU. Poiana Trestiei (Ph). Vl). Poieniţa (Ab. Cs. Un element esenţial în existenţa românilor. codrii cei mari şi nepătrunşi. ca şi în expresii. Tm). Poenile (Vr). Poiana Vîlcului (Bz). Poiana Gruii (Mh). Hd. Db. Păcurile Poenari (Bz). Valea Poenarilor (Ag). Iş). Giurescu vorbeşte de „retragerea la pădure“2 . Iş. Sv. Sj. Sv). Poiana Mierlei (Ph). If. Bz. Poiana Micului (Sv). Poiana Boului (Bc). Dealu Poienii (Ab). evident. Sb. Poiana Antii (Sj). Terminologia arboricolă este importantă şi din alt punct de vedere: ca argument istoric. Poiana Mare (Dj. era a tot copleşitoare. Ph). cel al numelor de arbori. Poiana Lacului (Ag). Poiana Nucului (Bc). Râmeţ-Poieni (Ab). Poiana lui Matei (Vs). Poiana Largului (Nţ). iar pe de alta. dar şi pentru că reflectă pregnant specificul istoriei şi civilizaţiei noastre (stră)vechi. Bc. Poiana Aiudului (Ab). dimpotrivă. Cţ. Cel mai reprezentativ microcâmp lexico-semantic din cadrul terminologiei pădurii este. din capacitatea acestora de a genera cuvinte noi. Hd. invocată de unii istorici. Nţ. 129 . Poienii de Jos / de Sus (Bh). Tr). Poeniţele (Bz). printre altele. Poieni (Ab. Cs. Poiana Almaşului (Nţ). Sv). În Poiană (Bz. Poiana Sărată (Bc). Poenari (Bt. Poiana Ampoiului (Ab). care vine în sprijinul direct al continuităţii.

larice din larix. prin derivare: moale + sufixul –ete. srb. DA) ori punerea lui în 130 . -icis.. NDU). Numele de arbori de origine slavă sunt puţine. NDU. Dacă cercetăm etimologia numelor de arbori în limba română ajungem la concluzii interesante. de pildă. srb. Oamenii au doborât copaci. mesteacăn din mastichinus. jipan. Tisa. alb. pentru agricultură. dicţionarele amintite mai sus oferă două soluţii – ambele nesatisfăcătoare. Sursele lexicografice consultate de noi (DA. Poieneşti-Ghica (Vs). Poieneşti (Vs). locuinţe. care depăşesc cadrul strict lingvistic al discuţiei. etimologia unor lichés precum hlamidă. Gorun. Poieneşti-Deal (Vs). destul de puţine la număr. sorb din sorbus. mălin. NDU) consideră că sihlă (silhă. Breth). Cei doi termeni generici – arbore şi copac – sunt moşteniţi. pin din pinus. paltin din platanus. velniş şi zâmbru sunt lichés ai căror origine este necunoscută (cf. foarte multe aşezări umane au fost fondate în cuprinsul unor păduri. srb. Poeneşti-Străjescu (Vs). Molikë). tei din tilia. doar salcâmul este de origine turcească (din salkim). slădun din blg. unul din latină (arbor. nici pomeneală de pădure ori poiană în cuprinsul sau în preajma acestor sate.. Pliuto. gorun din blg. -icis. nu ar fi oare mai potrivit să vedem în molete o formă coruptă de la molid? Unele dicţionare (DA. Între numele de arbori. cer din cerrus. plută din blg. . tisă din slv. Kiefer. termenii din substrat sunt extrem de rari. DEX. Cum se explică acest fapt ? Mai ales că. Cum era de aşteptat. În Dobrogea se foloseşte regionalismul mersină („scoruş de munte“) din tc. fag din fagus. DEX-ul preferă soluţia „etimologie necunoscută“]. Poienărei (Ag). Mersin (= „mirt“). (II) derivate cu diverse sufixe – ghindar. corn din cornus. de origine preromană. La fel şi jep (cf. Plut. Granica. supravieţuirea lor este cu atât mai preţioasă şi mărturiseşte despre importanţa extraordinară a pădurii în viaţa strămoşilor noştri daci. oţetar. În Transilvania avem unele regionalisme specifice: păhui (o specie de fag) din magh. Realitatea lingvistică din prezent trimite la o concluzie de natură istorică : în vechime. molid (cf. răchită din blg. DEX. Terenul „smuls“ pădurii a fost utilizat pentru păşunat şi. hlei etc. plop din *ploppus (= pop(u)lus). Numele de arbori moştenite din latină sunt cele mai numeroase (depăşind cu mult numărul termenilor arboricoli împrumutaţi din alte limbi ori creaţi pe teren românesc): anin (arin) din alninus (= alnus). În privinţa lui stejar. Poienarii de Argeş (Ag). ulm din ulmus. NDU) îl dau pe molete ca fiind format pe teren românesc. Pagony sau chifăr (o specie de pin) din germ.Schitu-Poienari (Tr). Aceasta este soluţia pentru care optează şi autorii DEX-ului. zadă din daeda (= taeda). se împart în două subclase: (I) derivate regresive de la numele fructului – castan. Cuvintele formate pe teren românesc. Există însă câţiva lichés arboricoli a căror etimologie ni se pare discutabilă. mai ales. Fiind vorba de un termen popular şi regional. dar satele au rămas. ţilhă) ar trebui pus în legătură cu latinescul silva. Poienarii Vechi (Ph). Rakita. Poienarii Burchii (Ph). DA îl consideră „cuvânt străvechi.).. scoruş etc. doar nume ne-au rămas“5. pădurea a dispărut. DA. -is). iar celălalt din substrat (cf. Fonetismul „hl“ indică mai degrabă o sursă etimologică pe filieră slavă (vezi. frasin din fraxinus. Apropierea semantică de adjectivul „moale“ ni se pare forţată. au defrişat suprafeţe împădurite şi au ridicat acolo adăposturi. mojdrean din blg. NDU . Maždrĕan. după părerea noastră: „etimologie necunoscută“ (cf. probabil celtică“). srb. Însă legile fonetice ale evoluţiei de la latină la română contrazic această supoziţie. alb. carpen din carpinus. tufan etc. PoieneştiMânăstire (Vs). Kopac). jugastru din *jugaster (< jugum = „jug“). alb. salcie din salix. gospodării. arţar din arciarium (< acer) [cf. Vorba lui Eco : „trandafirul de ieri trăieşte cu numele. Cu timpul. hleab. O altă clasă etimologică este aceea a numelor de arbori moştenite din substrat (având drept criteriu de validare comparaţia cu limba albaneză): brad (cf. Poienarii Apostoli (Ph). în majoritatea cazurilor. Sladun. ele denumind subspecii sau având o circulaţie regională ori populară (mai restrânsă decât a termenilor moşteniţi din latină sau din substrat): gârniţă (gârneaţă) din blg. DEX. Sâmbovin (sâmbovină).

Carpenişeanu. Nici ecourile în toponimie şi antroponimie nu sunt la fel de numeroase ori de răspândite. brădău . gârniţă are asociate trei antroponime (Gârniţă. gârniţa etc. Tisău de Sus) şi trei antroponime (Tisan. lingvistic şi geografic deopotrivă. brădeţ. 131 . brădiniş. Teiu din Deal / din Vale (Ag). brăduţ. brădişor. plopiş. plopişte.) şi cei aparţinând etajului forestier mediu (foioase : stejar. molid etc. răchita. Tisău. brăzâşte. Făgeţeanu. Tiseşti. iar plută şi mojdrean – niciun toponim şi niciun antroponim. sălcios. terminologia arboricolă – împreună cu extensiunile ei funcţionale (toponimia şi antroponimia) – reprezintă un segment semnificativ al vocabularului românesc. Teiuşu (Ag.legătură cu blg. Ceea ce demonstrează fără dubiu caracterul conservator şi tradiţional al acestei terminologii populare româneşti. brădui. Ot. Făgeanu. Teiul (Vl). Adunaţii Teiului (Mh). Făget. mesteacăn. brăduleţ. Teişoru (Vs). Tisa-Silvestri. nu doar în partea de sud a ţării. Teioasa (Bt). nici argumentul „geografic“ nu sprijină ipoteza etimologiei bulgare : stejarul este un arbore răspândit pe întreg teritoriul locuit de români. plopăriş. Mai există un criteriu – funcţional – de departajare a termenilor în cadrul acestui subcâmp lexico-semantic : productivitatea lexicală şi extensiunile în toponimie şi antroponimie. Tiseanu). tisă are şase toponime (Tisa. Făgeţel. plop(u)şor. pluta. La fel şi antroponimele6 de la „carpen“ : Carpăn. Făgetan. Făgeţean. Ag. Sau de la „brad“ : brădănaş. brăduşcan. Cărpinişan. ipoteza substratului nu poate fi ignorată. Sau de la „salcie“ : sălcime. în acest caz. plopărie. plopă. un arbore foarte răspândit. bogăţia şi varietatea sa excepţională. brădet. având numeroase extensiuni în toponimie şi antroponimie. sălcioară. În cazul termenilor arboricoli de origine slavă. Sj).) poartă. terminologia pădurii în limba română şi nucleul său – terminologia arboricolă – reprezintă un argument forte în favoarea latinităţii vocabularului românesc şi a continuităţii populaţiei romanizate în spaţiul carpato-danubiano-pontic după retragerea aureliană. de pildă). Teiuş (Ab. Teişul Nou (Db). Vl). Ph). nume moştenite din latină sau din substrat. Tisa Nouă. dar şi ecouri interesante în mitologie şi folclor ? Credem că. Făgăteanu. Tisescu. Teicioara (Sv). Poiana Teiului (Nţ). Gârneaţă. Carpeneanul. Carpen. brăduştean. fag. brăducean. Valea Teilor (Tl). Făgetean. Gârneţ) şi un singur toponim (Gârniţa – Mh). familiile lexicale sunt mai restrânse ori lipsesc (este cazul lui mojdrean sau slădun. ci în cele joase. sălciş. derivate de la „plop“ : plopar. de câmpie şi de luncă : salcâmul. Cărpiniş. De pildă. sălciniş. Vl). brădiş. De pildă. Bc. brădişcan. Teiu (Ab. sălcică. sugerează că migratorii slavi nu au pătruns în zonele montane înalte. Teişu (Bz. De ce ar face excepţie tocmai stejarul. plopesc. If. Ot. Cercetarea etimologiei numelor de arbori în paralel cu etajarea altitudinală a pădurilor noastre duce la o concluzie interesantă : arborii etajului forestier superior (conifere : brad. Cracu Teiului (Cs). Teişoara (Bt). Sau de la „fag“ : Fagu [Ioan]. NDU). plopuţ. frasin etc. Subobrej-Tei (Bv). variate şi expresive. toate numele de arbori montani sunt fie din latină. Numele de arbori moştenite din latină sau din substrat au familii lexicale extinse. plopărişte. Hd. Teişori (If). În limba română. Numele de copaci împrumutate din limbile slave vecine ori de la alte popoare cu care românii au venit în contact de-a lungul istoriei sunt de găsit mai ales în zonele joase. Stežer (cf. În concluzie. plopos. DEX. Cărpenaru. fără excepţie. Prin vechimea. Carpin. Teiu-Vărăşti (Ab). de câmpie. În plus. Acest fapt. brădişte. fie din substrat. Teii (Vr). brădan. brăduliţă . Vr). Dj. pin. Valea Teiului (Mh). Teiş (Db. plopet. Teişani (Dj. Toponimele derivate de la – ori compuse cu – „tei“ sunt numeroase : Tei (Buc). Ot). Dealu Teiului (Vl).

Sociologia satului devălmaş românesc. Bucureşti-Chişinău : Litera Internaţional. Craiova : Universitaria. [2] Giurescu. vol. Ioan-Aurel. Dicţionarul limbii române (1913-1949. Vocabularul autohton al limbii române. (DA). 29. (1946). Dicţionar al numelor de familie româneşti. “extensions” in toponymy and anthroponymy. on the one hand integrate it and on the other hand individualize it in the Romanian vocabulary. Gheorghe (2002). p. Bucureşti: Editura Academiei RSR. Bucureşti-Piteşti: Paralela 45. H. Bucureşti : Editura Politică. Iordan.). Bucureşti : Ceres. ABSTRACT The lexical-semantic microfield of “tree names” is part of a greater lexical ensemble: the forest terminology. Nicolae A.NOTE [1] Stahl. Bucureşti : Editura Academiei RPR. In this article. Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică şi Constantinescu. The tree names are a solid linguistic argument for illustrating the Latin character of the Romanian vocabulary as well as the continuity of the lichés z population in the Carpathian-Danubian-Pontic territory after the retreat of the Roman army and administration. (1975). I. Bucureşti: Univers Enciclopedic. [4] Abrevierile notate între paranteze reprezintă numele judeţelor din România. (1963). [6] Antroponimele citate în acest studiu sunt preluate din următoarele surse : Iordan. (DEX). Bucureşti : Fundaţia „Regele Mihai I“. Iorgu (1963). Iorgu (1983). Candrea. Craiova : Universitaria şi Judeţele României Socialiste (1972). Nicolae A. Istoria pădurii româneşti (din cele mai vechi timpuri până astăzi). The study of tree names from various perspectives (etymology. Constantin C. Introducere în istoria limbii române. Giurescu. Toponimia românească. Gheorghe (2002). H. Bucureşti : Ceres. Dicţionarul etimologic al limbii române (elementele latine). Densusianu. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bolocan. A meaningful relation between the “altitude terracing” of trees and the “etymological terracing” of their names is also underlined. which is one of the most fruitful and interesting popular terminologies in Romanian. [5] Stat rosa pristina nomine. Brâncuş. Dicţionar onomastic românesc. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. Constantin C. Dicţionar al numelor de familie româneşti. 1965 şi urm. (1963). Dicţionarul explicativ al limbii române (1996). Dicţionar invers al numelor de localităţi din România. functional representativeness) allows the configuration of several characteristics which. Grigore (2004). Bucureşti : Editura Academiei RSR. the author discusses some controversial etymologies of tree names and advances new hypotheses. (NDU). Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucureşti: Academia Română. Dicţionar invers al numelor de localităţi din România. Brâncuş. p. (1975). Iordan. Sunt cuvintele cu care se încheie romanul „Numele trandafirului“. Iorgu (1983). Dicţionar onomastic românesc. Constantinescu. Grigore (1983). 90. [3] Toponimele citate în acest liché sunt preluate din următoarele surse: Bolocan. 132 . Istoria pădurii româneşti (din cele mai vechi timpuri până astăzi). nomina nuda tenemus. Noul dicţionar universal al limbii române (2009). Ovid (2003).

la place et le fonctionnement de cette figure de style critiqué. Beaucoup d’objets ont reçu une dénomination d’origine métaphorique. que cela vaut non seulement pour la métaphore poétique. II. ces dernières décennies. mais elle demeure omniprésente dans le langage. mais aussi pour celle du langage de tous les jours et même pour celle qu’on utilise dans la terminologie scientifique. Introduction : la métaphore – une déviance significative Déjà. Cassirer. Actuellement. la grammaire générative et la linguistique pragmatique. se sont tous penchés. Si la métaphore a attiré l’intérêt de tant de linguistes.Marion COHEN-VIDA. et c’est cette métaphorisation qui évolue et change presque inévitablement avec leur développement. Université « Politehnica » de Timişoara LA METAPHORE DANS LE METALANGAGE LINGUISTIQUE I. de nombreuses approches et explications ont été proposées en rapport avec diverses disciplines et domaines de savoir pour comprendre la nature. la question de la métaphore s’est posée au France de la réflexion sur le langage. Depuis. il y a quasiunanimité pour stipuler que la métaphore a des fonctions spécifiques et qu’elle est un facteur communicatif et significatif indispensable. Les fonctions des métaphores Les métaphores peuvent avoir plusieurs fonctions : 1) En premier lieu. écrivait Ricœur [1]. avec des résultats différents. C’est ainsi que nous 133 . on aimerait savoir où réside exactement cette « déviance ». quatre courants importants qui couvrent la période de 1850 jusqu’à nos jours : la linguistique historique et comparative. c’est surtout à cause du fait qu’elle présente cette caractéristique embarrassante de transgresser les règles de sélection. et. elle a régulièrement mobilisé l’attention de littéraires. Et dans ce cas est-ce que la métaphore représenterait un obstacle à la compréhension ? Si pour les rhétoriciens de la première heure. sur la question de l’implication de la métaphore dans la production du sens et la représentation du monde. La métaphore ne figure pas dans le dictionnaire. Nous allons illustrer ce phénomène par l’analyse des quatre orientations linguistiques différentes. pour ne mentionner que ces quelques noms. Pour beaucoup de linguistes les phrases contenant des métaphores présentent une certaine déviance et ne sont recevables que comme énoncés métaphoriques (si on leur prête donc un sens dit « figuré »). Tout d’abord. En deuxième lieu. on peut se demander pourquoi on se servirait d’une expression déviante si l’on peut exprimer la même chose (ou presque) sans déviance. dont on pouvait se passer. Comme toute discipline. si elle est en un sens prévisible et correspond par conséquent à un certain type de « règle ». Nous nous intéresserons au dernier type de métaphore et nous nous proposons d’analyser la façon dont la discipline linguistique s’est servie de la métaphorisation pour conceptualiser ses théories. le structuralisme linguistique. la linguistique a subi des changements profonds au cours de son histoire et sa manière de métaphoriser ses concepts théoriques a changé parallèlement. Ainsi. en plus. pendant l’Antiquité. la métaphore peut avoir une fonction dénominative. d’historiens et de linguistes. Sontag et Ricœur. de philosophes. On étudiera aussi les fonctions de la métaphore pour établir celles qui sont responsables des conceptualisations métaphoriques dans le métalangage linguistique et qui rendent la métaphore unique et indispensable comme outil de description des faits de langue. Nietzsche. Bachelard. Toute discipline connaît ses propres noyaux conceptuels et sa propre métaphorisation. la métaphore n’était guère qu’un ornement langagier. Il s’agira donc du rôle que joue la métaphore dans le métalangage linguistique et les fonctions de la métaphorisation. Jakobson. Mais une telle constatation laisse au moins deux questions en suspens. les sémanticiens modernes sont d’un tout autre avis.

on parle de catachrèse [2]. « joute verbale ». etc. etc. « lutte verbale ». c’est-à-dire des mots polysémiques. Le plus souvent ce sont des métaphores entièrement codifiées. virus. 134 . dans ce cas-là. Cette fonction n’intéresse non plus les métaphores des langages spécialisés. En effet. et où un des deux discours permettra l’adhésion à l’une des positions en présence. on opte souvent pour la solution de prendre le nom existant d’une chose qui y ressemble par certains aspects caractéristiques. par exemple. On doit noter que plus une métaphore est expressive. la métaphore est susceptible d’avoir une fonction expressive. puce. Un autre exemple sera du domaine de la linguistique : le transfert de l’intérêt de la langue à la parole. ou dire de lui qu’il « aboie ». Ainsi. C’est un procédé économique du point de vue syntagmatique (si on voulait exprimer la « même chose» en d’autres termes. Ce deuxième domaine qui permet de saisir le premier nous oriente du même coup vers une vision évidemment entachée de subjectivité. nous concevons le domaine de la discussion comme une arène. nous avons besoin de l’appréhender à la lumière d’un autre domaine clairement organisé que nous projetons sur lui. Cela est probablement le cas dans les exemples suivants. que rien n’arrête ». du vocabulaire de l’informatique : menu. dans une civilisation rhétorique où deux thèses sont en présence parce que la vérité ne s’impose pas. « mots qui font mal ». elle peut avoir pour mission d’embellir la parole. esthétique. Le chef aboie ses ordres. souris. toile. ou lorsqu’il est trop abstrait pour être directement saisi. les dents d’un peigne. un revirement théorique s’accompagne facilement d’un remaniement fondamental au niveau de la conceptualisation métaphorique. sur les relations entre actants. contenant des expressions comme « bulldozer » et « aboie » : Ton ami est un vrai bulldozer. « mots blessants »… Les métaphores nous permettent d’exprimer le fait que. on peut appeler quelqu’un un « éléphant » ou un « caméléon ». les deux locuteurs sont de véritables rivaux. C’est le cas. La comparaison (implicite) avec un animal est un procédé non moins expressif : ainsi. Je ne l’aime pas. qui désignent d’une part une partie de notre corps et d’autre part un objet qui y ressemble : le dos d’un livre. et plus récemment le France d’un réacteur.rencontrons dans beaucoup de langues des métaphores dites anthropologiques. qui existent donc depuis longtemps et qui ne se reconnaissent plus guère comme telles et. 3) Troisièmement. 4) En quatrième lieu. ainsi que l’introduction de la notion d’acte linguistique. un combat : « argument frappant ». la métaphore a une fonction cognitive. Plutôt que de créer un nouveau nom pour toutes ces nouveautés. « combat verbal ». l’France de l’aiguille. Cette fonction n’intéresse pas les métaphores des langages spécialisés. moins elle sera codifiée. « joute oratoire ». mais sur les structures interactionnelles. Cette fonction esthétique de la métaphore se rencontre évidemment dans la plupart des textes littéraires. c’est-à-dire lorsqu’un domaine ne présente pas une structuration évidente. le bras d’une rivière. on aurait souvent besoin de longues paraphrases) et du point du vue paradigmatique (il nous permet d’exprimer un grand nombre de concepts avec un vocabulaire relativement restreint). 2) La métaphore peut remplir aussi une fonction décorative. Caractériser quelqu’un comme un « bulldozer » constitue assurément une manière colorée de parler d’une « personne déterminée. nous ont rendu conscients du rôle actif de l’usager et ont abouti à une autre manière d’envisager les faits de langue : l’accent ne porte plus tellement sur les structures morphosyntaxiques. Assez souvent les métaphores esthétiques sont uniques ou très particulières et par conséquent non codifiées. « argument massue ». c’est sur un tel ensemble d’images qu’ont pu se construire de nouvelles idées et de nouvelles connaissances sur la langue et la communication. Dans cette catégorie on peut inclure aussi des mots familiers qui désignent des innovations ou des phénomènes nouveaux dans notre société. Ainsi.

et les niveaux supérieurs par la morphologie et puis la syntaxe [5]. La linguistique de l’époque puisait. les métaphores dont on se servait par rapport à la langue étaient largement basées sur une analogie avec la biologie et la médecine.. langues-France. langues – France. vertical ou paradigmatique et horizontal ou syntagmatique. strictement synchronique. la manière dont les langues étaient apparentées et nées les unes des autres. arrangées. de la vie et de la mort des mots. la linguistique générative est inimaginable sans ses structures arborescentes. dont une des caractéristiques les plus notables fut qu’elle était fortement influencée par la théorie darwiniste. Et c’est également pour cela que Saussure [3] a conçu pour la distinction entre synchronie et diachronie. p. L’utilisation de la métaphore dans le métalangage linguistique Nous allons analyser l’utilisation des métaphores dans le métalangage des grands courants linguistiques de la deuxième moitié du XIXe siècle et du Xxe siècle Tout le long de la deuxième moitié du XIXe siècle. Ce sont des métaphores qui constituent une partie intégrante et irremplaçable d’une théorie ou d’une discipline. [4]. c’était une manière simple de parler du phénomène très complexe de l’histoire des langues et de leurs relations. si les grammairiens du XIX e siècle parlaient de langues – mères. une belle image de deux axes en forme de croix. comment les parties de l’ensemble sont construites. La même chose valait d’ailleurs pour les mots et leurs significations : on parlait de la naissance. Il s’agit surtout de décrire comment les éléments s’opposent et se combinent. Pendant la première moitié du Xxe siècle. comme un édifice. en utilisant des notions comme langue-mère. 3). On utilise souvent des métaphores pour expliquer un phénomène complexe ou inconnu en utilisant l’image d’un phénomène connu et familier. c’est que les langues sont des organismes vivants dont la vie… peut se comparer à celle des organismes du règne végétal ou du règne animal… ». les éléments étant des phonèmes. III. malgré son caractère un peu trop simpliste 6) La métaphore peut aussi avoir une fonction théorique. sujets à une (dé) croissance et dont seules les plus vitales pouvaient survivre les autres mouraient tout simplement . Par conséquent. C’est que la métaphore transfère nos connaissances d’un domaine relativement connu vers un domaine relativement inconnu et elle a par là une forte valeur explicative. une bonne partie de ses métaphores théoriques dans la physiologie et la médecine. morphèmes et syntagmes. un système de valeurs oppositionnelles qui s’excluent l’une l’autre et dont le choix est dicté par de relations obligatoires » affirme Teodora Cristea (1979. etc. Le terme « construction » était un de ses mots-clés. avec ses différentes branches. on parlait des langues comme d’organismes vivants. qu’il a nommés l’axe des simultanéités et l’axe des successivités. et les métaphores utilisés appartiennent à ce champs sémantique. Aristote était sans doute le premier théoricien de la métaphore qui a reconnu sa valeur didactique. dont la métaphore de base était d’ordre « constructionnel » : la langue était vue comme une structure complexe. et cela selon une sélection naturelle « S’il est une vérité banale aujourd’hui. distribuées sur deux axes. 19). leur filiation. Ainsi.5) La fonction de la métaphore peut être aussi de nature didactique. ses ramifications. langues-filles. Ainsi. 2. Des phénomènes comme l’évolution et l’arbre généalogique des langues étaient vus comme quelque chose de crucial : on voulait découvrir leurs lois de développement. Ainsi. L’ensemble constituait une structure globale. affirme Arsène Darmesteter (1890. « La catégorie grammaticale peut être conçue comme un ensemble de morphèmes. c’était l’ère du structuralisme. etc. On sait que cette représentation spatiale a eu un impact énorme sur toute la linguistique du Xxe siècle. dont les fondements étaient constitués par la phonologie. 135 . etc. la linguistique connaissait une orientation historique et comparative. donc.

3. La grammaire générative se sert d’une conceptualisation métaphorique très différente : elle est inspirée par le modèle arithmétique de l’ordinateur, opérant sur des structures binaires et des algorithmes, des dérivations d’ordre mathématique. La grammaire est considérée comme un système de règles formalisées, abstraites et strictement ordonnées, avec des structures profondes et des structures de surface et le tout sans rapport avec l’usage ni l’usager [6]. La grammaire chomskyenne est un modèle de compétence d’un locuteur idéalisé. Si la grammaire du XIXe siècle et celle du structuralisme étaient surtout d’ordre descriptif, la grammaire générative vise à être génératrice, c’est-à-dire qu’elle veut expliquer, calculer et prédire. Et sa méthodologie se sert d’une métaphorisation très caractéristique : on opère sur des structures arborescentes, avec une racine, des branches multiples, une ramification bref un système métaphorique très cohérent et, en quelque sorte, digitalisé comme une intelligence artificielle. 4. Dans la linguistique pragmatique de ces dernières décennies, on rencontre une métaphorisation où l’usager occupe une place primordiale : on y parle d’actes linguistiques, d’interactions verbales, d’enchaînements argumentatifs, d’une compétence communicative, de polyphonie, de parcours interprétatifs, de protagonistes du discours, de stratégies discursives, de relations horizontales ou verticales entre inter actants, de négociabilité. Il s’agit là d’une métaphorisation où tout est conçu à partir d’un sujet parlant [7], qui était totalement absent dans la théorie du structuralisme et celle de la grammaire générative. Extrêmement intéressant nous semble dans ce sens la métaphore utilisée par Y. Winkin (1981, p. 7-8) lorsqu’il parle des co-participants à l’acte de communication, qu’il considère des instrumentistes d’un orchestre
« dans ce vaste orchestre culturel, il n’y a ni chef, ni partition. Chacun joue en s’accordant sur l’autre. Seul un observateur extérieur, c’est-à-dire un chercheur en communication, peut progressivement élaborer une partition écrite, qui se révèlera sans doute hautement complexe ».

Voilà quelques unes des lignes significatives de la métaphorisation à l’intérieur de la linguistique. Evidemment, ce n’est pas par hasard que ces métaphorisations différentes, qui offrent à chaque fois une image assez cohérente, soient utilisées au cours de l’histoire : c’est que les métaphores scientifiques suivent l’esprit du temps. Il y a une certaine interaction entre les métaphores scientifiques et celles d’une époque. Il n’est donc pas surprenant que la linguistique du XIXe siècle ait emprunté ses images méthodologiques au darwinisme, que les structuralistes du Xxe siècle aient emprunté la plupart de leurs métaphores aux systèmes architectoniques de l’époque, ni que les générativistes empruntent leurs concepts aux modèles digitalisés de l’ordinateur. Et ce n’est pas fortuit non plus s’il y a actuellement ce contre-courant important en linguistique qui s’occupe justement des aspects communicatifs de la langue, étant donné que l’intercommunication mondiale est en train de prendre un essor aussi prodigieux. Ces conceptualisations métaphoriques différentes correspondent dans les grandes lignes à ce qu’on pourrait appeler « l’esprit de l’époque », qui serait coresponsable de la naissance des quatre modèles théoriques successifs. Les métaphores sont en quelque sorte les symboles de la culture, qui se reflètent non seulement dans le langage quotidien mais aussi, jusqu’à un certain degré, dans le métalangage scientifique. L’existence de ces quatre modèles n’exclut nullement, d’ailleurs, la possibilité de reconnaître d’autres modèles ou sous modèles à l’intérieur de ce vaste discipline qu’est la linguistique. De cette analyse, on peut déjà conclure que la métaphore est bien plus qu’une figure de style avec seulement une fonction décorative pour laquelle on l’a prise pendant longtemps, elle a encore d’autres fonctions dans le discours ou dans le métalangage. 4. Conclusions Les fonctions de la métaphore peuvent se combiner aisément. La fonction esthétique se combine fréquemment avec une fonction expressive, notamment dans les textes littéraires. Quant à la fonction théorique, elle se double facilement d’une fonction cognitive dans les 136

textes scientifiques. En fait, la métaphore constitue l’ancrage de tout discours théorique, et elle affecte l’essence même et la cohérence de n’importe quelle discipline. En ce qui concerne les fonctions de la métaphorisation dans le métalangage linguistique, nous pouvons conclure que ce sont surtout les trois dernières fonctions qui en sont responsables : la fonction cognitive, la fonction didactique et la fonction théorique. La fonction cognitive nous rend conscients de nouvelles idées et intuitions, la fonction théorique nous permet d’en faire un système cohérent, la fonction didactique nous permet de parler d’une problématique nouvelle et complexe à l’aide d’analogies qui nous sont familières. Ce sont donc ces trois fonctions aussi qui rendent la métaphore indispensable comme outil de description des faits de langue, quelle que soit l’optique sous laquelle on observe ces faits et quelle que soit la perspective adoptée pour leur description.
NOTES [1] Pour une excellente vue d’ensemble sur la métaphore, on n’a qu’à consulter Ricœur, P. (1993) ; [2] Cf. le « Dictionnaire de linguistique et des sciences du langage » de Dubois et al. (1994), surtout voir catachrèse ; [3] Actuellement, cette distinction saussurienne, où synchronie et diachronie sont diamétralement opposées et n’ont au fond rien en commun, est en effet considérée comme une simplification injustifiée et dépassée. Ainsi, les nombreuses études sur le phénomène de la grammaticalisation nous ont montré qu’il est question d’une interdépendance étroite entre synchronie et diachronie ; [4] Pour plus de détails, voir L. Kukenheim (1966), surtout 65 sqq., 81-83 et 121 ; [5] Pour un aperçu plus détaillé, on se reportera notamment à L. Kukenheim (1966), 131 sqq. ; [6] Pour plus de détails, voir J.-C. Milner (1989) ; [7] Pour un excellent aperçu récent, voir notamment C. Kerbrat-Orecchioni 2001. BIBLIOGRAPHIE Cristea, T. (1979). Grammaire structurale du français contemporain. Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică. Dubois, J., Giacomo, M., Guespin, L., Marcelesi, C., Mével, J.-P. (éds.) (1994). Dictionnaire de linguistique et des sciences du langage. Paris : Édition Larousse. Kerbrat-Orecchioni, C. (2001). Les actes de langage dans le discours, théorie et fonctionnement. Paris : Édition Nathan. Kukenheim, L. (1966). Esquisse historique de la linguistique française et de ses rapports avec la linguistique générale. Leiden : Universitaire Pers. Lakoff, G., Johnson, M. (1985). Les Métaphores dans la vie quotidienne. Paris : Édition Minuit Milner, J.-C. (1989). Introduction à une science du langage. Paris : Édition du Seuil. Ricœur, P. (1993). La métaphore vive, Paris : Édition du Seuil. Saussure, F. (1976). Cours de linguistique générale. Paris: Édition Payot. Winkin, J.(1981). La nouvelle communication. Paris: Édition du Seuil. ABSTRACT All disciplines have their own way of metaphorical conceptualization which changes along with their development. This phenomenon will be illustrated in four major theoretical currents in the history of linguistics : comparative and historical linguistics, structural linguistics, generative grammar and pragmatics. Among the six different functions attributed to the metaphorical process in general, three in particular seem to be responsible for the metaphorical conceptualizations in linguistic terminology : i.e. the cognitive, the didactic and the theoretical function of metaphor. They actually seem to make metaphor an invaluable and even indispensable tool for the description of linguistic facts.

137

Mirela COSTELEANU, University of Piteşti

DIFFICULTIES IN TANSLATING SECIALIZED TEXTS
We shall start our approach with the question: Is the translation of literary texts different from the translation of specialized texts or may they be said to be the two ends of the same continuum? If we compare them to each other, we can conclude that literary texts are more open, giving the translator more freedom to play with words and phrases. Unlike these, specialized texts are more closed, more objective and concise. However, they sometimes abound in highly sophisticated and very rich linguistic choices. Besides linguistic/cultural competence both in the source language and in the target language, a good specialized translator needs competence in specialized domains. Having this in mind, a good question arises: Do we need a specialist who is also a translator or do we need a translator who is also a specialist? It goes without saying that a good translation of a specialized text cannot be made by someone who lacks the basic knowledge in the specialized field to which the respective text belongs.
“However, few domain experts want to translate and translator education is traditionally for linguists. Anyone involved in translator education recognizes the perennial problem of how to provide meaningful specialization in the curriculum, rather than introduction in the key areas. As academics, we are all aware that translation theory has tended to be for literary analysis, with an emphasis on intercultural and linguistic relativism. The advance of technology, in the form of machine assisted translation and machine translation, on the other hand, increasingly forces the language of both the original and the translation to be as standardized and as literal as possible, thus creating an even greater gulf between the theory and the practice of translation”[1].

It is the beneficiary’s task to turn to a good language service professional. It is next to impossible to translate a text without understanding it. In other words, the task of translating a specialized text is rendered difficult, if not impossible, by the translator’s scarce knowledge in the relevant field. Translating and understanding go hand in hand. The latter cannot rely on random knowledge. On the contrary, it must consist in solid and precise data. People expect translators to be specialists in all the possible fields, to be as good at translating a legal text, for instance, as they are at translating a medical text. Since this is a real utopia, we should confine ourselves to finding someone with a specialized training in a certain field, someone who is able to express himself/herself freely and who is not at all reluctant to develop his/her understanding of other fields. A good specialized translator will have to be able to cope with the following situations which, at times, can become very frustrating: - the translator may come across sentences which he/she perfectly understands, but he/she finds it challenging or even impossible to translate them into their native language because the latter lacks the appropriate linguistic means; - in spite of the various resources a specialized translator generally uses (e. g. general and specialized dictionaries and glossaries, encyclopaedias, terminological data banks, specialized monolingual and bilingual corpora), it is inevitable for them to find passages they simply don’t understand. The art of translating specialized texts is often seen as a kind of acrobatics. This comparison is justified by the constant need of migrating from a cultural universe to another. If someone believes that translating a text is synonymous with replacing words with their equivalents from another language, they are wrong. But they are also far from being right if they consider that solid knowledge in the respective field and in the target and the source 138

language is enough. A good translation takes more than this. It takes flexibility, the ability to adapt oneself to the specific needs of the text. Sometimes people resort to computer translation programs, expecting them to offer huge advantages over the conventional methods. When dealing with simple, individual words, things are easy and clear. But when it comes to complex, intricate sentences, most programs cannot cope with the simplest grammatical structures. What people should bear in mind is that modern translation software cannot successfully replace the translator, the most it can do is to assist the translator in the task of giving the best translation. On the contrary, to other people’s mind, machine translation is almost as precious as human translation since its merits are far from substituting words in one language for another. It can also apply complex linguistic knowledge. Machine translation does offer a solution in those situations in which the amount of material needed in different language versions is too vast for people to handle. The main purpose of translation is to function as a cross-cultural bilingual communication vehicle among various peoples from all over the world. Translation is attached more and more importance particularly thanks to globalization, rising international trade as well as to the development of technology. It is generally agreed that the quality of a translation will greatly depend on the quality of the translator. In order to be able to make a good translation of a specialized text, a translator cannot do without sensitivity to mother tongue as well as to foreign language, thorough knowledge of the subject, competence to write the target language. A lot of people have the tendency to consider that anybody can make a good translation of a text if they have an appropriate dictionary. In reality, we are speaking of a much more complex phenomenon and it must be added that its complexity increases when the text in question is a specialized one. A good translator should not lose anything from the original text, but he/she should not add anything to it. The translation should be faithful to the original version. Accurate translation of technical texts cannot be made without basic knowledge of this field. Otherwise, inaccuracies may occur. Thus, picture tube will often be rendered by nonspecialized translators as tubul de imagine when the rooted term in Romanian is tubul cinescopic or tubul catodic. Translating texts dealing with engineering and computer science can be very difficult sometimes because terminology expands and changes every day. Even specialized translators have to take a lot of pains to keep up with the richer and richer terminology. Roughly speaking, it is recommendable that a text dealing with IBM computer parts should be translated by an IBM computer specialist. If this is not possible, then the translator should know the technical concepts dealt with in the respective text. Any related documents in the target language can be of great help to the translator since dictionaries may fail to offer solutions to technical terminology problems. Specialized translators should be as attentive to the style of the document as they are to the information given and the terminology used. The style should perfectly match the type of the document as well as the intended audience. Even specialized translators have difficulties in finding proper equivalents for some English terms. Thus, the following terms are used as such in Romanian:
roll-on – copiere a fişierului dintr-o memorie de fişiere de nivel inferior într-un tip de volum; roll-off – copiere a fişierului lichés z dintr-o memorie de fişiere de nivel inferior cu ştergerea fişierului existent; smalltalk – primul limbaj de programare orientat pe obiectiv; checkpointing – vidare automată frecventă a informaţiei în periferic; blast – scriere de date în memoria scrisă; lacing – încheiere/perforaţie suplimentară pe cartelă indicând sfârşitul şirului de cartele specifice; spreadsheet – software pentru analizarea informaţiilor cuprinse în tabele.

Due attention should also be paid to those words which, in technical language, have a completely different meaning from the one in general English. 139

Bias in general English means a tendency to be in favour of or against something or someone without knowing enough to be able to judge fairly, a tendency of mind. In technical English, the term has different meanings: deviation, error, systematic distortion of a sign. Bus in general English refers to a large passenger-carrying motor vehicle, especially one which carries the public for payment. When used in connection with computers, the term has different Romanian equivalents: magistrală, tronson, cale principală. The translation of legal and economic texts, for instance, is more difficult than the translation of literary texts. The full context in which financial transactions usually take place are completely obscure to laypeople. Financial documents lack those details which we need to interpret them correctly. No wonder different translators offer different translations of the same document.
“While lawyers cannot expect translators to produce parallel texts that are identical in meaning, they do expect them to produce parallel texts that are identical in their legal effect.”[2]

The difficulties of translating legal texts are caused mainly by the striking differences between the Romanian legal system and the English one. Thus, the translation of legal texts from English into Romanian and vice versa poses a lot of problems which occur because of the nature of legal language and the specific features of the English and the Romanian legal systems and languages. Legal texts are often difficult to translate mainly because of the occurrence of words which find no equivalent in the target language. A lot of people have difficulty in finding corresponding words for the English barrister and solicitor. Since there is no equivalent for the English and the Welsh concepts, the easiest way for the Romanian translator will be to paraphrase them. Things become even more confusing for laypeople if they take into account three other terms which apparently designate the same concept. According to Longman Dictionary of English Language and Culture, a barrister is a lawyer who has the right of speaking in the higher courts of law whereas a solicitor is a lawyer who gives advice, does the necessary work when property is bought and sold, and speaks especially in the lower courts of law. An advocate, used especially in Scottish English, refers to a lawyer who speaks in defence of or in favour of another person in court, a lawyer is a person whose business is to advise people about laws, write formal agreements, or to represent people in court, an attorney, used especially in American English, designates a lawyer. The final idea of this paper is that we should give translation the importance it deserves instead of reducing it to a mechanical process that can be carried out with the help of a dictionary alone. It should be seen as a much more complex activity going beyond simply linking words in order to produce a translation that is correctly understood by the target audience unfamiliar with the source language.
NOTE [1] Maia, Belinda, Terminology and Translation – bringing research and professional training through technology, 2005 :112. [2] Ayfer, Altay, Legal Translation, 2002: 23. REFERINTE BIBLIOGRAFICE Peter, Newmark (1995), A textbook of translation, Library of Congress Cataloging-in-Publication Data. Martin, Weston (1991), Problems and Principles in Legal Translation, The Incorporated Linguist. Adriana, Vizental (2008), Metodica Predării Limbii Engleze, Strategies of Teaching and Testing English as a Foreign Language, Iaşi: Editura Polirom. Andrew, Chesterman (1994), Quantitative Aspects of Translation Quality, Lebende Sprachen 4/1994. Ayfer, Altay, (2002), Legal Translation, Translation Journal, Vol. 6, No. 4. Maia, Belinda, (2005), Terminology and Translation – bringing research and professional training through technology, Translators’ Journal, No. 4.

140

ABSTRACT The present paper deals with the main difficulties encountered during their English course by those students training to become electronics engineers. It is intended as an analysis of the English technical terms which have no equivalents in the Romanian vocabulary. The very notion expressed by some words is so closely connected with the English variants that the students will end up by using the English terms without the slightest effort to think of the proper Romanian corresponding terms. Moreover, they will often have the tendency to adapt them phonetically and even graphically to the Romanian language. The reverse phenomenon is also obvious among students when having to translate such sentences as When the number of electrons reaching the screen is large, we see a bright spot. Most of the students will strive to find the Romanian equivalent for the English word spot, which has been adopted by the Romanian language, as well. (spot = spot, pata de lumina, punct/element de imagine).

141

Elena CROITORU, “Dunărea De Jos” University of Galaţi

ON THE CHALLENGES OF CONFUSABLES AS TRANSLATION TRAPS
It is often difficult to find the right word to express a message in our own language. So much the more difficult is it to find the right word(s) in order to render a message in another language, especially when the two languages are so different like English and Romanian. The arguments which are most often set forth are related to polysemy, synonymy and homonymy. Besides the large number of traps in the English language into which the natives themselves may often fall, there are lots of traps in translating from English into Romanian, or viceversa. In this respect, Bryson’s[1] opinion is as funny as true:
“Any language where the unassuming … word fly signifies an annoying insect, a means of travel, and a critical part of a gentleman’s apparel is clearly asking to be mangled”.

1.1. By way of illustration, one cannot ignore the other meanings of the word fly. Thus, it may seem very interesting to consider the polysemy of fly, especially its figurative meanings in idiomatic phrases such as fly on the wheel[2] ‘a person who overestimates their influence’, fly on the wall[3] ‘an unnoticed observer of a particular situation’, or in idiomatic collocations such as a fly in the ointment[4] ‘a minor irritation spoiling one’s enjoyment of something’ and fly in amber ‘a curious relic of the past’[5]. In addition to the denotative meanings of the verb fly, its figurative meanings are also obvious in such phrases as fly a kite[6] ‘try something out in order to test opinions’ a sonda terenul, a încerca să vadă de unde bate vîntul[7], fly off the handle (fam).’lose one’s temper unexpectedly’ a-şi ieşi din sărite/ pepeni/ ţâţâni; a-i sări muştarul/ bâzdâcul/ ţandăra; a se aprinde brusc; a i se sui piperul la nas[8], fly the nest (fam) ’leave one’s parents in order to live on one’s own’ a-şi lua zborul, a se descurca singur, a trăi pe cont propriu, fly the pit (humourous) ‘to move unexpectedly without paying the rent’ a o şterge, a zbura din colivie[9]. Such expressions are used in both common core English and in functional languages: e.g. a fly-by- night peeson trecător, pasager; (ec.) insolvabil[10], fly the eagle (pol. Am. E) a ţine un discurs bombastic propăvăduind idei expansioniste[11]. Special attention has to be volant, devoted to words such as flyweight (box) categoria muscă, and flywheel which are not collocations but one-word compounds[12]. However, in spite of its polysemy, the word fly is not included in dictionaries of troublesome words and phrases. It is worth mentioning, though, as an example of polysemy. Moreover, I would consider it troublesome in the collocational idiomatic patterns referred to above which may be included among confusables as translation traps. 1.2. Confusables cause great problems in translation, being the source of many misinterpretations and translation errors. Sometimes the difference(s) between confusables may be explained only in terms of collocability. Their meaning becomes clear only in collocations. In this respect, an example may be the pair of confusable adjectives distressful, distressing: e.g. distressful circumstances (involving stress) and distressing news (causing stress). The same may hold valid with the pair of adjectives disordered, disorderly used with the meaning nearanjat/ în dezordine and dezordonat, respectively: e.g. a disordered shelf, a disorderly room/crowd. Moreover, they can be included in the category of false friends. Furthermore, a series of confusables such as discord, discordance, discordancy may be translation traps[13] because the differences in their meanings are difficult to perceive, and in monolingual dictionaries each of them is explained by using the other two. Thus, it is in a 142

collocation such as martial discord that the meaning of discord dezacord is understood as lack of harmony lipsă de armonie. The other two words are specific to Am.E. In addition, the noun discordance seems to be usually employed in the singular with the meaning of general discord, i.e. difference of opinions, whereas the noun discordancy seems to be frequently employed with its plural form meaning controversies and involving repeatedness. On the other hand, there are three English nouns used for the Romanian noun întrerupere: discontinuance, discontinuation, discontinuity. The first is used with the meaning cessation (întrerupere, încetare): e.g. business discontinuance. The second and the third are used in American English. The noun discontinuation is related to a breach in one’s activity: e.g. discontinuation of work, whereas discontinuity refers to some gap or break in something (surface): e.g. major discontinuities on the surface of the moon[14]. 2. There are a lot of pairs and groups of words which are easily confused both by natives and by translators because their forms are misleading. These confusion-generating forms may be considered at the phonological level, on the one hand, and at the morphological level, on the other. 2.1. Phonologically speaking, there are a lot of words which can be confused because they are ‘soundalikes’, i.e. homophones:
e.g. brake, break ⎟breɪk⎟, breach, breech⎟brɪ:t∫⎟, broach, brooch⎟'brəυt∫⎟, canvas, canvass⎟'kænvəs⎟, cask, casque ⎟kɑ:sk⎟, cast, caste⎟kɑ:st⎟, censor, censer⎟'sensə⎟, check, cheque⎟t∫ek⎟, chord, cord⎟kɔ:d⎟, council, counsel⎟'kaυnsǝl⎟, cruise, cruse ⎟kru:z⎟, cubical, cubicle⎟'kju:bɪkǝl⎟, curb, kerb⎟kǝ:b⎟, currant, current⎟'kʌrǝnt⎟, curtsy, curtesy ⎟'kǝ:tsi⎟, dependant, dependent ⎟dɪ'pendǝnt⎟, dollar, dolour⎟'dɔlǝ⎟, doolie, dooly⎟'du:li:⎟, enquiry, inquiry⎟ɪn'kwaɪǝri⎟, faint, feint⎟feɪnt⎟, fair, fare⎟fɛǝ⎟, faze, phase⎟'feɪz⎟, flair, flare⎟flɛǝ⎟, flea, flee ⎟fli:⎟, indict, indite⎟ɪn'daɪt⎟, main, mane⎟'meɪn⎟, maize, maze⎟meɪz⎟, pail, pale⎟peil⎟, pendant, pendent⎟′pendǝnt⎟, pray, prey⎟prei⎟, rack, wrack⎟ræk⎟, reign, rein⎟reɪn⎟, review, revue⎟rɪ′vjυ:⎟, stake, steak⎟steɪk⎟, tail, tale⎟teil⎟, vale, veil⎟veil⎟, veracious, voracious⎟vǝ′reiʃǝs⎟.

At the phonological level, other pairs of words show vowel alternation, voweldiphthong alternation, or consonant alternation. 2.1.2. Vowel alternation
e.g. amend ⎟ə'mend⎟, emend ⎟ɪ'mend⎟, balk ⎟bɔ:lk⎟, bulk ⎟bʌlk⎟, billow ⎟'bɪləυ⎟, bellow ⎟'beləυ⎟, breath ⎟breθ⎟, breathe ⎟brɪ:ð⎟, collision ⎟kǝ'lɪʤǝn⎟, collusion ⎟kǝ'lu:Ʒǝn⎟, confidant ⎟'kɔnfɪdænt⎟, confident ⎟'kɔnfɪdǝnt⎟, crud ⎟ krʌd⎟, crude ⎟kru:d⎟, deference⎟'defǝrǝns⎟, difference⎟'dɪfrǝns⎟, desert ⎟'dezǝt⎟, dessert ⎟dɪ'zǝ:t⎟, don ⎟dɔn⎟, done ⎟dʌn⎟, dram ⎟dræm⎟, drum ⎟drʌm⎟, expanse ⎟ɪk'spæns⎟, expense ⎟ɪk'spens⎟, fallow⎟'fælǝυ⎟, fellow⎟'felǝυ⎟, feast ⎟fɪ:st⎟, fist ⎟fɪst⎟, flutter ⎟'flʌtǝ⎟, flatter ⎟'flætǝ⎟, mash ⎟mæ∫⎟, mesh ⎟me∫⎟, master ⎟′mɑ: stǝ⎟, muster ⎟′mʌstǝ⎟, meal ⎟mɪ:l⎟, mill ⎟mɪl⎟, moral ⎟′mɔrǝl⎟, morale ⎟mə′ra:l⎟, mute ⎟mjυ:t⎟, mutt ⎟mΛt⎟, paddle ⎟′pædl⎟, peddle⎟′pedl⎟, parish ⎟′pæri⎟, perish ⎟′periʃ⎟, reward ⎟rɪ′wɔ:d⎟, reword ⎟rɪ′wə: d⎟, slather⎟′slætə⎟, slaughter ⎟′slɔ:tə⎟, snooty ⎟′snu:ti⎟, snotty ⎟′snɔti⎟, splatter ⎟′splætə⎟, splutter ⎟′splʌtə⎟, staff ⎟sta:f⎟, stuff ⎟stʌf⎟, warring ⎟′wɔ:rɪŋ⎟, worrying ⎟′wʌrɪŋ⎟, warrior ⎟′wɔ:riǝ⎟ , worrier ⎟′wʌriǝ⎟.

2.1.3. Vowel- diphthong alternation
e.g. bath⎟bɑ:θ⎟, bathe ⎟beɪð⎟, blithering ⎟'blɪðəriŋ⎟, blithsome ⎟'blaɪðsəm⎟, boast ⎟bəυst⎟, boost ⎟bu:st⎟, but ⎟bʌt⎟, butt ⎟bʌt⎟, butte ⎟bju:t⎟, chordal ⎟'kɔ:dǝl⎟, cordial ⎟'kɔ:diǝl⎟, compromis ⎟'kɔmprǝ,mi:⎟, compromise ⎟'kɔmprǝ,maɪz⎟, diva ⎟dɪ:vǝ⎟, dive ⎟daɪv⎟, dobby ⎟'dɔbɪ⎟, dobie

143

⎟'dǝυbɪ:⎟, dom ⎟dǝm⎟, dome ⎟dǝυm⎟, dun ⎟dʌn⎟, dune ⎟'dju:n⎟, draught⎟drɑ:ft⎟, drought ⎟draut⎟, flake ⎟fleɪk⎟, flak, flack ⎟flæk⎟, inhuman ⎟ɪn'hjυ:mǝn⎟, inhumane ⎟ɪn'hjυ:meɪn⎟, mod ⎟mɔd⎟, mode ⎟′mǝud⎟, nap ⎟′næp⎟, nape ⎟neip⎟, navvy ⎟′nævi⎟, navy ⎟′neivi⎟, slop ⎟slɔp⎟, slope⎟sləup⎟.

2.1.4. Diphthong -vowel alternation
e.g. abate ⎟ə'beit⎟, abet ⎟ə'bet⎟, canary ⎟'kə'nɛəri⎟, cannery ⎟'kænəri⎟, caper ⎟'keɪpə⎟, capper ⎟'kæpə⎟, chafe ⎟t∫eɪf⎟, chaff ⎟t∫ɑ:f⎟ ⎟t∫æf⎟, dose ⎟dǝυs⎟, doss ⎟dɔs⎟, dray ⎟dreɪ⎟, dry ⎟draɪ⎟, dree ⎟dri:⎟, stable ⎟′steɪbəl⎟, stubble ⎟′stʌbəl⎟

2.1.5. Diphthong alternation
e.g. compeer ⎟'kɔm'pɪǝ⎟, compere ⎟'kɔmpɛǝ⎟

2.1.6. Consonant alternation
e.g. bath⎟bɑ:θ⎟, bathe ⎟beɪð ⎟, blighter ⎟'blaɪtə⎟, blither ⎟'blaɪðə⎟, breath ⎟breθ⎟, breathe ⎟brɪ:ð⎟, canal ⎟kə'næl⎟, channel ⎟'t∫ænəl⎟, censor ⎟'sensə⎟, censure ⎟'sen∫ə⎟, concede ⎟kǝn'si:d⎟, conceit⎟kǝn'si:t⎟, deadly ⎟'dedli⎟, deathly ⎟'deθli⎟, delude ⎟dɪ'lu:d⎟, deluge ⎟'delju:ʤ⎟, descend ⎟dɪ'send⎟, descent ⎟dɪ'sent⎟, device ⎟dɪ'vaɪs⎟, devise ⎟dɪ'vaɪz⎟, divers ⎟'daɪvǝz⎟, diverse ⎟daɪ'vǝ:s⎟, dither ⎟'dɪθǝ⎟, ditcher ⎟'dɪt∫ǝ⎟, douse, dowse ⎟dǝυs⎟, doze ⎟dǝυz⎟, errand ⎟'erǝnd⎟, errant ⎟'erǝnt⎟, relief ⎟rɪ′lɪ:f⎟, relieve ⎟ri′li:v⎟

2.1.7. Consonant addition
e.g. bellow ⎟'beləυ⎟, bellows ⎟'beləυz⎟, clam ⎟klæm⎟, clamp ⎟klæmp⎟, chum ⎟t∫ʌm⎟, chump ⎟t∫ʌmp⎟, sand ⎟sænd⎟, sands⎟sændz⎟

Mention should be made that vowel or consonant alternation may be combined with shift of stress:
e.g. canal ⎟kə'næl⎟, channel ⎟'t∫ænəl⎟, divers ⎟'daɪvǝz⎟, diverse ⎟daɪ'vǝ:s⎟, desert ⎟'dezǝt⎟, dessert ⎟dɪ'zǝ:t⎟

2.2. At the morphological level, a large number of pairs or groups of troublesome words are real traps in translation. 2.2.1. N-N pairs
admission, admittance advance, advancement apposition, opposition ascent, assent assent, consent, assurance, insurance barbarism, barbarity base, basis bondman, bondsman boor, bore brake, break breach, breech camouflage, camouflet canal, channel canary, cannery canteen, cantina cantle, cantling capa, cape carton, cartoon catch-up, catchup cessation, cession chord, cord chum, chump colleger, collegian collision, collusion commandment, commendation commissar, commissary commissionaire, commissioner commutator, commuter compeer, compere complexion, complexity composer, compositor composite, compound conscience, consciousness consummation, consumption contention, contentment council, counsel curb, kerb curricle, curriculum data, dates defendant, defender deference, difference deliverance, delivery deportation, deportment disparagement, disparity dispensation, dispense

144

diplomat, diplomate disposal, disposition ditcher, dither dobby, dobie doolie, dooly draft, draught drop-off, drop-out emergence, emergency emigrant, immigrant enormity, enormousness enquiry, inquiry expanse, expense expectancy, expectation failing, failure fish, fishes garb, garbage genius, genus groove, grove informant, informer installation, installment intent, intention

2.2.2. N- N- N groups

cask, casque, casket censor, censure, censer chatelaine, cahteline, chat (up) line chink, Chink, Chinkie courtesy, curtesy, curtsy desert, deserts, dessert discord, discordance, discordancy

2.2.3. Adj. - Adj. pairs

alternate, alternative amateurish, amatory apposition, opposition arbitral, arbitrary ashen, ashy auspicial, auspicious balky, bulky blithering, blithesome bored, boring candent, candescent candid, candied capacious, capacitive carefree, careless childish, childlike chordal, chordial classic, classical comic, comical commanding, commendable commutable, commutative comprehensible, comprehensive compulsive, compulsory

confused, confusing congruent, congruous conscious, conscientious consequent, consequential contemptible, contemptuous credible, creditable critic, critical damn, damned deadly, deathly decorative, decorous deductible, deductive defective, deficient defensible, defensive deferrable, deferred definite, definitive degraded, degrading dejected, disjected delighted, delightful denominational, denominative derisive, derisory desirable, desirous digestible, digestive disappointed, disappointing disordered, disorderly disposable, disposed disrespectable, disrespectful dissentient, dissentious dissociable, dissocial distinct, distinctive divers, diverse elemental, elementary emotional, emotive enviable, envious envious, invidious exhausting, exhaustive expedient, expeditious extant, extent fearful, fearsome fiddling, fiddly fierce, fiery fitful, fitted fixated, fixed flagged, flagging forced, forceful forgivable, forgiving gold, golden graceful, gracious grieved, grievous human, humane immanent, imminent impious, impish impractical, impracticable incredible, incredulous indigenous, indigent indistinct, indistinguishable

ingenious, ingenuous inhuman, inhumane insensible, insensitive intent, intentional laden, loaded leisured, leisurely manly, manish masterful, masterly righteous, rightful seasonable, seasonal sensible, sensitive special, specious unreasonable, unreasoning vacant, vacuous varied, various vindicative, vindictive

2.2.4. Adj. - Adj. - Adj. groups

allusive, elusive, illusive amenable, amiable, amicable barbarian, barbaric, barbarous benefic, beneficent, beneficial civic, civil, civilian congeneric, congenial, congenital continual, continuative, continuous decretal, decretive, decretory depressed, depressing, depressive diffuse, diffusible, diffusive distressed, distressful, distressing effective, effectual, efficient entranced, entrancing, entrenched enviable, envious, invidious explanatory, explicable, expletive fatal, fated, fateful ineffective, ineffectual, inefficient

2.2.5. N - Adj. pairs

blight, blithe chilli, chilly cleric, clerical clinic, clinical commode, commodious confidant, confident crud, crude

145

currant, current dependant, dependent dinghy, dingy dope, dopey errand, errant

2.2.6. V - V pairs

adjudge, adjudicate afflict, inflict alleviate, elevate allude, elude appose, oppose attach, attack avoid, evade avouch, vouch boost, boast charted, chartered command, commend decompose, discompose decry, descry

deduce, deduct detract, distract disable, disenable distrust, mistrust elapse, lapse enjoin, join endanger, engender implicate, imply induce, induct merge, emerge *** fasten on, fasten onto follow up, follow up with fix up, fix up with get down, get down to give over, give over to give up, give up on, give up to go through, go through with

mess around, mess around with, mess with muck about, muck up *** approve, approve of become, become of believe, believe in

2.2.7. N -V pairs

advice, advise bath, bathe blighter, blither breath, breathe clam, clamp cloth, clothe cold pack, cold-pack device, devise dispensation, dispense disproof,disprove

2.2.8. The pairs of groups which are less frequent are the following:

Adj.- N:Cambrian, Cambric; directional, directory; duff, duffer; fair, fare; fallow, fellow; V- Adj.: decouple, decuple; collide, collied; disparage, disparate; leer, leery; drowse, drowsy; V - N: applaud, applause; avenge, revenge; broach, brooch; caper, capper; chafe, chaff; commandeer, commander; concede, conceit; cruise, cruse; descend, descent; keep away, keepaway; Adj. - Adj. - Adj. - Adj. groups: lone, lonely, lonesome, alone; N – N - Adj.: adherend, adherent, adhesive; N – N –N- Adj – Adj.: dud, dude, duds, duddy, duddish; N – Adj. - N: diagnosis, diagnostic, diagnostics; N – Adj. – Adj.: descendant, descendent, descendible; maniac, maniacal, manic; dough, doughty, doughy; N – Adj.– N- N: desert, deserted, deserts, dessert; Adj.–N- Adj: cameral, cameralist, cameralistic;disputable, disputant, disputations; Adj. – Adj. - N: civic, civil, civilian; Adj. – V-en: complected, completed; drab, drub; Adj. – V – Adj. – Adj.:dilatate, dilate, dilative, dilatory; Adj. – N- V: agape, gap, gape; Adj. – V- N - Adj: loath, loathe, loathing, loathsome; N – V- Adj. – Adj.: dot, dote, doting, dotty; Adj.– N- Adj- Adj.: dull, dullard, dullish, duly; Vt Vi/ Vi Vt: avouch, vouch; decompose, discompose; N – V- N: commandant, commandeer, commander; V-V-V: assure, ensure, imsure; V-V-V-V-V: raise, rise,rouse, arise, arouse; V-N-N: ascend, ascent, asssent; V-N-Adj. –N: dodge, dodger,dodgy, doge; V-Adj.- N-Adj. :dump, dumpish, dumpling, dumpy; Conj-N-N: but, butt, bute; V-V-N: billow, bellow, bellows; Adj.- Adv.: light, lightly; mere, merely; Adv. –Adj.: readily; ready; Adj.- Adv. - Adv:outward, outwardly, outwards; Adv.- Adv.: alternately, alternatively; altogether, all together; exceedingly, excessively; especially, specially; first, firstly; Adv.- Adv. – Adv.: at last, lastly, last of all.

146

certificated. chilli. council – counsel. clar. sadist. clinical. This article gives a comprehensive knowledge of the subject: minuţios.dobie. intenţiile. Some examples of such confusables are: assure – ensure .kɔmprɪ'hensɪv⎟ adj.dragoon. 1. or sunk-sunken. not to mention the basic differences between such forms as drunk – drunken. 3. (esp.10. comic. inteligibil. and wool-woolen. cuprinzător. where the system of local government varies from state to state. Over 80% of British pupils attend comprehensive schools. modernistic. 3.chilly.) There was a family council to decide what to do with the land: consiliu. comprehensive ⎟. town council. They are usually pointed out when discussing the differences between pairs or groups such as gold-golden. There are pairs of troublesome adjectives which may be real traps for translators. 147 . (to) (formal) that can be made out: It was a short. or literary) advice: The president took counsel from some clever specialists: sfat. a group of people appointed or elected to make laws. replaced the old system of grammar schools and secondary moderns. commutator – commuter. we thought of the local comprehensive. (no comp. pessimistic. comprehensible ⎟. 2. The explanations concerning the cultural differences are given either in brackets. Cultural note In British English council is used for local government authority. to keep one's own counsel: to keep one's opinions. care se poate înţelege. modern. The judge called the defence counsel to set forth evidence: avocat. electrical. variety of English. rot-rotten. or as a cultural note. be on the council: to be an elected member of it: Her husband is on the council: a fi membru (ales) în consiliu.2. tactical. county council.9. Cultural note.insure. pessimist. topic. comical. packaged .packed. dobby. For example: council ⎟'kaυnsǝl⎟ n. critic. modality. ethnic. dragon.2. capitalistic. It is not very common in the US. 1. Culture specific confusables are some of the greatest translation traps. economical. or intentions secret: He had been known to be a man who used to keep his own counsel: a nu-şi spune secretul. counsel ⎟'kaυnsǝl⎟ n. Children are often put in groups according to their level of ability at a comprehensive: We didn’t want to send our son to a public school. or to take decisions: The matter was debated in the Security Council (fig. i. cheveret – chevret . thorough. which took pupils depending on whether they had passed or failed an exam called the eleven-plus. canteen – cantina.e. economic. cafe – cafeteria. dom-dome. There are differences between past participle forms such as certified . (+ sing. topical. register. magical.) (of education) teaching pupils of different abilities over the age of 11: She goes to the local comprehensive (school). centenary – centennial. like the indications of grammatical status. BrE) the group representing local government in a town: The council have told them to clean the streets: consiliu local/ municipal. 3. 2. carline – car line. (formal.wolly. wood – wooded – wooden.kɔmprɪ'hensǝbǝl⎟ adj. introduced in 1965. capitalist. minute: There had been comprehensive inspection of the whole factory. ethnical. That is why the Americans use the collocations: city council.g. comprehensible speech appreciated by everybody. tactic. clasic./ pl. sadistic. comprehansible – comprehensive. vast. v.2. the adjectives getting the suffix –al or –ic: e. BrE. classical. 2. clinic. commisar – commisary. a nu-şi face cunoscute planurile.) 1. electric.chevrette. doolie – dooly. critical.(law) a lawyer (in Britain a barrister) defending someone in law court: Neither of the parties were represented by counsel (= neither of them had lawyers). This document is comprehensible only to specialists. The comprehensive system. magic. 2. commissionaire – commissioner.

Last. the contextualizations being as essential as their translation because they reinforce the meaning and show how words are used in context. Iaşi: Institutul European. Pamfil-Teodoreanu. Bucureşti: Editura Teora. (2004) Dictionary of Confusables as Translation Traps. [5] Allusion is made to the amber –trapped fossilized bodies of insects. REFERENCES Bryson. E. [2] Reference is implicit to Aesop’s fable of a fly sitting on the axletree of a moving charriot and saying ’See what a dust I raise’ (Knowles 2006: 261). ABSTRACT What are the challenges to be faced by learners of English when translating troublesome words. [13] Croitoru 2004: 112. e. L. spelling. [6]This meaning is derived from the historical sense ’raise money on credit’. Leviţchi. [4] It was originally used with biblical allusion to Ecclesiastes 10:1. [9] Nicolescu et al. an index of Romanian words and phrases corresponding to the English confusables is of a great help to the ’end-users’. the sense of testing public opinion about ”one’s creditworthiness gave rise to the current figurative usage”. [3] It may also occur as a modifier..4. a dictionary of troublesome words or confusables is very useful for giving indications about usage.g. a fly-on-the-wall documentary used with reference to ‘a film making technique whereby events are merely observed and presented realistically with minimum interference rather than acted out under direction (ibidem). To conclude. besides the explanations referring to the differences in meaning between confusable words. 148 . “The image was given a different slant by Michael Crichton’s thriller Jurassic Park (1990) and the Spielberg film based on it. B. 1982: 116. (2006) Oxford Dictionary of Phrase and Fable. collocational patterns and idiomatic phrases into Romanian? The entries included in Confusables as Translation Traps with their contextualizations and Romanian equivalents may give you a clue about this. Bantaş (1999) Dicţionar englez-român. [12] Leviţchi and Bantaş 1999: 343. NOTE [1] Bryson 1990: 2. A. [11] Nicolescu et al. Tatos (1982) Dicţionar frazeologic român-englez. Croitoru. [14] Croitoru 2004: 111. ***Longman Dictionary of English Language and Culture (1992) UK: Longman Group Ltd. and A. [8] Nicolescu et al. Preda and M. pronunciation. ‘Dead flies cause the ointment of the apothecary to send forth a stinking savour’ (ibidem). [10] Leviţchi and Bantaş 1999: 342. 1982: 116. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. in which the DNA essential to the recreation of dinosaurs was retrieved from the animal’s blood supposedly fossilized with the insect that had fed from it” (ibidem). 1982: 117. but not least. I. Oxford: Oxford University Press. (ibidem) [7] Nicolescu et al. Nicolescu.. L. UK: Penguin Books. E. Knowles. (1990) Mother Tongue. An ideal to touch is for such a ’beneficient’ act of writing a book of confusables as translation traps to be ’beneficial’ to the ’next-users’ too. 1982: 116. Thus.

Ca şi limbile indo-europene. dar şi ca obiect cultural » este o provocare extraordinară. Ne referim la Pr. nu în ştiinţa dicţionarelor. Formulăm explicit motivele colaborarii noastre : 1) generozitatea. Nu putem trece sub tăcere. pare-se. Ion Bria [2]. despre o temă. deoarece suntem mult prea săraci. problemă care. cunoscută de toată lumea. de câţiva temerari. ci în posesia unor astfel de instrumente de lucru. care se înrudeau între ele. Părţile de cuvânt se obţin prin combinaţia vocalelor. dar care sunt destul de firave faţă de potenţialul pe care îl are Biserica Ortodoxă Română. Schemele nici verbale. fie prin forme vechi de colectiv.). Dacă schemele verbale folosesc sufixe pronominale şi sunt de 3 feluri – diateză. nici nominale se combină numai cu prepoziţia şi pronumele personale. Rădăcinile cuvintelor sunt în majoritate triliterale şi ele îşi păstrează numai consoanele. aceasta se exprimă prin două mărci. prin combinaţia lor. care este formulă autonomă şi se foloseşte ca subiect sau predicat. De aceea. ci. de strictă necesitate. nominale. deşi s-au obţinut foarte multe doctorate. ca şi cele nominale se pot obţine prin alternanţe vocalice (flexiune internă). Literele alcătuiesc rădăcina triconsonantică sau baza cuvântului care se scrie de la dreapta la stânga. Înainte de a trece la tratarea propriu-zisă a temei. deşi avem baza logistică pentru o abordare frontală a nevoilor imediate de întocmire a unor dicţionare teologice. nu doar pentru filologi. pentru toate specializările posibile. XIV-XIII î. articolului sau repetarea cuvântului. o inimă care să bată coerent. Mircea Păcurariu [3]. devenind limba naţională a evreilor. Substantivul la singular se opune unei forme de colectiv. iar adjectivul nu are forme speciale pentru gradele de comparaţie care se redau prin adăugarea prefixului. lipseşte un dispecer general. într-o lume academică. Formele verbale. Provocare este şi pentru Teologie. cele 23 de consoane putând da. pentru derivarea cuvintelor se folosesc diferite metode. dar şi provocarea temei – Ştiinţa dicţionarelor : 2) conştientizarea nevoii unui dialog interdisciplinar în cercetarea academică . pr. timp şi mod. Conştiinţa colectivităţii în cercetare. Verbele au numai două moduri personale – indicativ şi imperativ şi două impersonale – infinitiv şi participiu. încă nu funcţionează la români. dar care are încă nebănuite profunzimi : Referatul Biblic al Facerii Lumii. depuse până acum. A cunoscut o dezvoltare deosebită. care ne-au lăsat câte o lucrare în acest sens. Universitatea „Dunărea de Jos“ Galaţi SEMANTICA REFERATULUI BIBLIC AL FACERII LUMII « Ştiinţa dicţionarelor – dicţionarul abordat din perspectiva lingvistică. care se exprimă. vocalele (lungi sau scurte) au un rol secundar. încă nu se pune la noi. cele nominale au ajuns să fie lexicalizate. verbale şi nici verbale.Ionel ENE. Limba ebraică biblică face parte din grupa limbilor canaanene şi a fost vorbită în Canaan. am acceptat invitaţia «Centrului de cercetare în Teoria şi practica discursului». fie prin forme cu sufix. cu unele mici excepţii. într-un număr limitat de scheme prin care se exprimă raporturile gramaticale. aş dori să fac unele precizări legate de limba ebraică biblică. În ceea ce priveşte persoana. din nefericire. Faţă de consoane. Vocabularul limbii ebraice biblice era compus din aproximativ 149 . valorile gramaticale exprimându-se prin alternanţe vocalice (flexiune internă). nici nominale.d. Mai facem şi precizarea că. Schemele sunt după posibilităţile lor combinatorii.Hr. Limba ebraică biblică are un alfabet consonantic. 3) posibilitatea susţinerii unei comunicări. În teologia românească problema dicţionarelor este secundară. Majoritatea substantivelor derivă din rădăcina verbală. substantivul se acordă în gen şi număr cu numeralul. odată cu intrarea israeliţilor (sec. cu rădăcinile triconsonantice. în general. diferite părţi de cuvânt. o conştientizare a secetei culturale. fiind vorbite de descendenţii lui Noe [4]. substantivele comune compuse sunt puţine şi. puţin variate. ele schimbă uşor. în care s-au scris cărţile Vechiului Testament. Mircea Basarab [1]. cea de a doua prescurtată sau sufixată are valoare de complement direct la verbe şi de posesie la substantive. unele eforturi. Face parte din limbile semito-hamitice. pr. Deşi în ultimii 20 de ani s-au înfiinţat mai multe Facultăţi de Teologie. în distribuţie complementară : prima. limbile semito-hamitice sunt flexionare.

a încercat să paseze responsabilitatea. „de studii şi cercetări savante. căruia Dumnezeu i-a descoperit. de traduceri şi copişti. anume pentru oameni şi prin oameni » [7]. într’adevăr. în 1921. a izvorât din dorinţa de a vedea cât de profund este mesajul biblic şi cât de superficial este el abordat şi expus. menit să redea filologiei transparenţa teologică prin care cuvintele redevin Cuvânt” [8]. Be’re’şit bârâ’ Elohim hassamayim we’ha’areţ. de autori. IV d. iar în poezie prin claritatea stilului. de codici şi colecţii.Hr. II d. Moise a ezitat. şi Babiloniană. în ultimă instanţă. XVIII se naşte ebraica medie sau neoebraica. păstrate la început pe cale orală.Tu. peste veacuri. Este important de reţinut că.Hr.Hr) şi Ghemara (Ierusalimiteană sec. Întorcându-ne la tema noastră. textul ce se citea la sinagogă nu mai era înţeles.5500 de cuvinte. mai mult chiar să le ofere Cuvântul Său scris. pentru ca acest lucru să fie cunoscut şi de ceilalţi oameni. care derivau din 500 de rădăcini triconsonantice [5]. Este momentul în care Dumnezeu se descoperă. la sfârşitul sec. prima fiind cunoscută sub numele de epoca de aur şi s-a impus prin puritate. Întrucât poporul nu mai vorbea limba ebraică. fapt ce a dus la apariţia unor traduceri. Şi nu cred că ar fi cineva care să nu înţeleagă că Moise. ca limbă literară religioasă. atât faptul că El e creatorul Universului. dar şi modul în care l-a creat. aşa numitele targume aramaice (parafrazări). care este urmată. ca. sec.Cum o voi face Doamne. cu foarte multe împrumuturi. De 10 ori se întâlneşte la plural – tol’dot. iar evreii o vor folosi numai în cult. tu îi vei spune lui. în anul 1948. Încercarea de a surprinde semantica expunerii modului în care Dumnezeu i-a descoperit lui Moise că El este Creatorul Universului. pe când cea de-a doua. Este important de cunoscut că « Biblia e însăşi rostirea lui Dumnezeu. îşi pierde originalitatea şi tinde spre imitaţie. cu evaluări semantice şi ediţii critice…. prin naturalul şi prospeţimea imaginilor istorice. doreşte să fie cuprins în şi de cuvinte. la puţin timp. în textul masoretic. nu e. stabilitate în proză. un bâlbâit. stilul se alterează.). Din sec. cu care se deschide descoperirea lui Dumnezeu sau Revelaţia. pentru înţelegerea Sfintei Scripturi. deosebim ebraica preexilică şi cea postexilică. facem precizarea că Referatul Biblic al Facerii este partea de început al primei cărţi a Vechiului Testamnet [6]. cu exprimare simplă. chiar în mediile universitare sau cercetarea academică. oricine va dori să cunoască Adevărul. Cu timpul ebraica este înlocuită în vorbire cu aramaica. totul. dar Aaron. dar precisă. Eu îţi voi spune ţie. Dar să pornim la drum! „Întru’nceput a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”(Facere I. uneori. A fost nevoit să transfere imaginile descoperirii în text clar. legate de natura şi istoria textului biblic. cu cele două direcţii : Mişna (sec. Întru’nceput. ebraica modernă devine limba principală a statului Israel. el va spune oamenilor. dar momentul este deosebit de semnificativ. a avut loc în timpul lui Moise. a fost obligat să folosească raţiunea şi limbajul uman. cotitura în istorie. momentul în care „Teologia se făcuse filologie”. tâlcuiri. de aceea îl redăm şi noi : « . îşi pierde prospeţimea. din sec. Din excepţie în excepţie. în dialogul divino-uman. Ele au fost fixate în scris în Talmud. Recunoscută ca limbă oficială.Hr. fratele tău. VI d. eşti. cartea Facerii se numeşte Bereşit – be’re’şit – la început. şi astfel tu vei fi pentru el ceea ce sunt Eu pentru tine ». ca ceea ce el scrie să fie accesibil omului. numită Facerea sau Geneza. fraze şi cărţi. omului i-a fost foarte greu să mai descifreze mesajul divin. XIX de ebraica modernă sau ivrit. În evoluţia ei. prin care Dumnezeu a ales să le grăiască oamenilor. de vreme ce sunt gângav ? . Dacă Dumnezeu a vorbit cu Adam într-un mod simplu după căderea în păcat. se naşte ebraica mişnaică. iar el a reuşit să articuleze în cuvinte. după primul cuvânt. glose şi explicaţii. cu sensul de Istoria 150 . să citească mesajul său. Când a fost chemat la această misiune. Moise a mai primit o poruncă: Apucă-te şi scrie totul într-o carte! Şi el a scris şi de atunci au început problemele analizate de filologi şi teologi. II d. căci. 1) [9]. de limbi originale ori derivate.

că El este anterior oricărei mişcări [14]. se aplică la minunile pe care Dumnezeu le-a făcut în favoarea poporului său). şi de 3 ori în Ieş. 7. a produce cu Yahve. Prin intermediul Vulgate numele de Geneză a primit dreptul să fie citat în Occident. un timp lung al unei vieţi umane sau o perioadă istorică este numită dor (Fac.1. nou. P. holid – naşte. 32. Apoi a mai adăugat „a făcut”. âsâh – face. Septuaginta [10] a tradus Geneseis. a fost tradusă. întâlnim cuvântul ’et. alţi cercetători cred că derivă de la rădăcina ya’âd (a fixa o întâlnire.9. care zămisleşte şi naşte. 22 (unde se vorbeşte despre lucrul nou al întoarcerii lui Israel la Yahve). făcând deosebire între: yâsad – fondează.24. În Psalmi sunt aluzii la Fac. În ceea ce priveşte noţiunea de timp. se foloseşte verbul a face. 4). trebuie să spunem că. de la rădăcina ’anâh (a răspunde sau a se ocupa de ceva).30. Dar justificarea directă a acestui nume este Referatul Biblic al Facerii. al teologiei biblice asupra creaţiei. formează. este bârâ – bârâh.5. 6. sau pentru a reda timpul. 14.10. Dar este puţin probabil ca această dublă semnificaţie să urce la două rădăcini diferite qnw şi qny. 34. 15. 27 şi în părţile aramaice ale Vechiului Testament se întâlneşte termenul de ze’man.1. bârâh – face.1 – „aceasta este cartea neamurilor …”.5. Ieremia 31. 31. Mo’ed – timpul determinat). Termenul tehnic. Aramaicului ke’net – şi acum). Este folosit de 297 de ori.4. care nu este niciodată însoţit de un acuzativ de materie. În Ester 9.începuturilor sau a familiei. ca să nu socotească unii că lumea este fără început. ca să arate că ceea ce a făcut este o foarte mică parte din puterea creatoare a lui Dumnezeu”[13]. Scriptură.10 (unde se referă. 34. ci şi a crea. dar prin intermediul formei ’edet” [15]. în Vechiul Testament. Cei 72 au pus deci în circulaţie termenul de Geneză (origine). Dar. la Ieş. de 3 ori în Fac. cum găsim definit acest monument în literatura contemporană. Doi termeni sunt mai familiari expunerii creaţiei : qânâh şi bara. emoţionant. prin he biblos geneseo [12]. bânâh – construieşte. la unii autori exilici sau postexilici. Verbul apare cu acest sens şi fără semnificaţie teologică secundară. în Omilii la facere. 1. Cuvântul ’et nu are sensul abstract al grecescului chronos. are probabil acelaşi sens cu exprimarea din Fac.7. dar de 162 ori prin kairos. A făcut. uneori. Cu acest cuvânt începe cartea şi a cărui formulă –cheie – tol’dot (Fac. 30.1. un cercetător. Deut. 21. Est. sub influenţa de la Fac. 2.1. Vechiul Testament nu-l foloseşte decât pentru a desemna acţiunea divină. prin intermediul cuvântului ’enet (cf. Înainte de a analiza acest cuvânt. arată că Moise „a spus mai întâi: „Întru început”. de 26 de ori prin hora şi alteori prin adverbe de timp sau prin adjective.1. în care subiectul este Eva. 6. în Num. 30 (unde are ca subiect moartea subită a lui Datan şi Abiron) şi în Ier. Cuvântul yom a fost tălmăcit şi răstălmăcit de teologii creaţionişti. sunt 151 . 16. Humbert. Timpul convenit sau data unei sărbători religioase se numeşte mo’ed.1. 19 şi 22.II. Sf. ca şi pe vocabularul Vechiului Testament. în care s-a tradus Sf. 32. expresia „întru început” sugerează că Dumnezeu transcende timpul.4. 13) prin chronos. Sprijinindu-se pe textele ugaritice ale inscripţiilor de la Karatepe şi Leptis Magna (Africa de Nord). 31. apoi în Numeri 16. se prezintă de 7 ori la Fac. Se va reţine că acest termen.6. yaşar – modelează. Care este sensul primitiv al lui bârâ (în araba-sudică semnifică a construi)? În Biblie. iar Vulgata [11] – Generationes. qânâh – creează. cf. cu sens apropiat acţiunii creatoare. Verbul qânâh are sensul de a crea.16) sau redată prin formula foarte frecventă de zi – zile – yom [16] . aşa cum se exprimă Moise la Fac. Pe de altă parte. de aceea Septuaginta nu l-a tradus decât de 3 sau 4 ori (Ier. care figurează de 52 de ori în Biblie. în dorinţa de a acomoda textul biblic cu datele ştiinţifice ale unei epoci deja depăşite. Termenul poate fi subiectul unui simpozion. Vasile cel Mare. povestea creaţiei. dorim să menţionăm faptul că în toate limbile. chiar şi în cea de specialitate. Obiectele lui bârâ. ideea fundamentală a cuvântului pare să fie a face un lucru minunat. în diverse situaţii şi foarte mulţi cercetători cred că „termenul derivă. a arătat că verbul ebraic qanâh nu înseamnă numai a cuceri. Originalul ebraic foloseşte mai multe verbe.

fiinţe şi spre Dumnezeu. în acelaşi timp. prefăcută după credinţă. în mod asemănător. Grigore de Nazians spune că nu e cu putinţă să-i dăm un nume lui Dumnezeu. Tatălui şi Fiului şi Sf. Numele divinităţii. cât şi ca element teofor. gradat. pe de altă parte. ci „a făcut” [18]. o inimă curată (Ps. luna şi stelele (Ps. care le este apropiat. mai bine zis. Teonimul izolat prezintă dificultăţi datorită faptului că pronunţia sa a fost interzisă. Mai mult. Duh. să-i dea valoarea creatoare. cei mai mulţi exegeţi gândesc. valoare ce a avut-o cuvântul în gura lui Dumnezeu (am îndrăznit să fac analogia. că sensul său propriu este acela al creaţiei din nimic. în măsura în care gândirea noastră umană.1. creştinii. El ne-a rugat să avem cuvintele „drese cu sare”. De altfel. Căci. Sf. Câţiva autori.4). Conţinutul darului lui Dumnezeu. să găsim un nume Celui ce este deasupra oricărui nume?). Toţi oamenii cunosc că acesta este numele pe care-l dăm noi. Putem spune că verbele âsâh. un drum ce face legătura cu cineva sau cu ceva. ci o putere de a atribui lucrurilor un nume.1.cerul şi pământul (Fac. care spune. fiecare cuvânt este o punte. În acest sens. De aceea. fie şi numai dacă ne gândim că rolul limbajului este să deschidă. lumina şi întunericul (Is. Nu s-a dovedit niciodată că a luat şi alt sens. 51. ca acesta să fie numele bun sau incoruptibil. sau o creaţie din nimic. pusă înaintea tuturor spre a fi privită şi contemplată şi ca să facă cunoscută înţelepciunea Creatorului ei. nici „a adus-o la existenţă”. în timp ce termenul bârâ’ semnifică numai o acţiune divină. zicând nume. în care verbul a face. Poate nu greşim dacă spunem că. Referindu-se la această realitate.12) [17]. El este. holid. iar în descoperirea lui Dumnezeu. soarele. 148. 45. nu-i posibil ca singurul din Universul nostru. De aceea. începând din epoca ahmenizilor şi că acest nume tabu a fost înlocuit în 152 . qânâh. el ne descoperă ceva şi altceva şi iarăşi ceva şi altceva. nu. de cele mai multe ori. ca să arate că lumea este o operă de artă. o provocare reală. al unui mare număr de antroponime. 6. 2. Iar darul cuvântului îşi are farmecului lui. Dar ne dă posibilitatea. bânâh. chiar catolici [20] au crezut că acest verb. ci a zis:” întru început a făcut”. pe care o descoperă Referatul Biblic. pentru o mai uşoară înţelegere a provocării cuvântului). cu adevărat. înseamnă a face sau. n-a zis „a lucrat”. din prima zi. Dar. în ultimă instanţă. depăşeşte ceea ce numele pot să însemne. textul ce ne transmite credinţa nu adaugă ce nume (cum am putea. orice cuvânt este o cale către Dumnezeu.13). este sensul pe care l-au dat evreii totdeauna acestui verb. dar deschide şi perspective. cu verbul a face. a crea din nimic şi ia sens propriu. pe care noi o credem a fi în Tatăl. raţiunea lui să fie valabilă numai în descoperirea sensurilor lucrurilor şi fiinţelor. totuşi el este atestat atât independent. într-adevăr.27. yasad. capabil să descifreze sensul sau raţiunea lucrurilor să fie omul.1. nu este acelaşi cu a face din a doua şi următoarele zile. ceva despre fiinţa lor.1. căi de acces spre lucruri. Dimpotrivă. pe când verbul bârâ’.7). făcut omului. yâşar. semnifică o acţiune divină. pământul (Amos 4. Vasile cel Mare. Dumnezeu. vom arăta ce descoperă omul modern. pentru bietul om. divinităţii. poate să găsească câteva nume susceptibile a desemna natura ce este deasupra acesteia şi de a le ajusta. bârâ’. dar numai la formele qal şi nifal [19]. adică nu o putere de a raţiona în abstract. putem spune că traducătorul este trădător – tradutore traditore. în Fiul şi în Sf. sunt cuvinte care exprimă operaţiuni umane sau operaţiuni divine. spune: „Aşadar. De aceea. până ni-L descoperă pe Dumnezeu. iar. deoarece „Singură natura necreată. Sf. trebuie să recunoaştem că omul este singurul care a primit de la Dumnezeu o facultate a raţiunii. totuşi înseamnă a face din ceva. Întorcându-ne la numele lui Dumnezeu. Deşi este prezentat ca nume al divinităţii naţionale a poporului lui Israel şi al lui Iuda (cele două regate). 5. în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament este IAHWE. punţi de legătură. să semnifice. Deşi traduse. omul (Fac.2). nu semnifică prin el însuşi o creaţie propriu-zisă. este această legătură reală cu fiinţa lucrurilor. tot ceea ce fiecare consideră demn de a fi primit pentru a desemna natura fără atingere” [21]. fiindcă pentru orice cuvânt neroditor vom da seama. Duh. deoarece. oricărui suflet. nimeni nu a tradus complet textul ebraic.7). înţeleptul Moise n-a folosit alt cuvânt. Mântuitorul ne-a invitat să avem grijă ce vorbim. pe de o parte.

sau în 153 .Hr. tetragrama este înlocuită cu sigla ywy. Forma de YHW. Datorită acestui lucru.Hr. care a fost scris către anul 100 d. iaitha’um –salvează. În schimb. a sufla (cu referire la vânt). Rămâne. din sec. într-o manieră corectă. Numele teofore nu constituie niciodată tetragrama completă. akkadiene sau nord-arabe: iakub-El – a binecuvântat. Vechiul Testament ne oferă câteva exemple ale formei prescurtate YH. ya. şi cum confirmă Hexapla lui Origen.d. Este important de cunoscut faptul că. Nu sunt neglijabile nici etimologia şi semnificaţiile numelui divin. trebuie să ţinem cont de două particularităţi ale scrierii cuneiforme: vocala o / o (cu accent circumflex) este totdeauna redată ca u / ù şi vocala finală a cuvintelor. din sec. Majoritatea accepţiunilor converg cu uşurinţă spre a restabili o noţiune de bază. Această formă verbală. dar este scris în întregime în manuscrisele biblice.d. cea mai veche formă a numelui şi că el reprezintă un aspect conjugat al verbului hwy. de ex. se scria cu caractere ebraice. respectiv Yav. Totuşi forma prescurtată YHW apărea în mod excepţional întro inscripţie paleo-ebraică. folosită ca nume divin.uzul zilnic. adică lui ia. În sfârşit.d. YH sunt folosite în Vechiul Testament [22]. anterioară lui Mesia. În sfârşit. în care h final de la YHWH este folosit pentru a indica vocala finală e. amorite. controversat sensul formei verbale. se foloseşte forma de Yahve. Această formă se foloseşte. în Yo’. cu precizarea că numele divin fusese notat într-o grafie pur consonantică. a fost substantivizată. la factitiv. Referatul Biblic al Facerii indică faptul că Yahwe se manifesta pe muntele sfânt în uragan (Ieş. găsită la Kuntillet’Ajrud. În ’ia-awa. teonimul izolat Y se prezintă. din ce în ce mai mult. care nu a transcris tetragrama în caractere greceşti. V î. mai târziu. 19). forma YHW’ de la Elephantine trebuie să corespundă lui iao’ din papiruşii biblici şi să sugereze o pronunţie de felul yaho. IX în sec. În epoca greco-romană. Ikludum – a înţeles. ca al doilea element al numelui. Se întâlneşte forma YHW pe câteva ostraca Elephantine şi într-un papirus. totuşi. etc.Hr. ale acestui proces. În inscripţiile iudaice YHW apărea ca primul sau al doilea element al numelui. ajungem la concluzia că elementele teofore YHW şi YH se pronunţau Yaho. Sensul de a sufla trebuie să fie foarte vechi. a exista. din ce în ce mai mult. dintre care cele mai importante sunt: Adonai – Domnul meu. ale scrierilor postbiblice. Astăzi oamenii sunt. pronunţia adevărată s-a pierdut. precedat de forma de pronume personal de la persoana a treia singular. Ţinând cont de aceste particularităţi. atunci când documente epigrafice nord-israelite atestă folosirea formei YW. de acord că tetragrama reflectă. Cele trei forme YHW. În ceea ce priveşte vocalizarea tetragramei YHWH. în textele semitice din nord-vest. această ultimă formă evoluând. dând loc formelor aberante. sub forma tetragramei YHWH. în unele manuscrise ale versiunilor greceşti ale Vechiului Testament. care este indicat de actuala vocalizare a Bibliei masoretice. Pentru a fixa vechea pronunţie a elementului teofor YHW / YW de nume proprii. a vorbi. Se găsesc mai multe exemple. î. rădăcina semitică hwy (cu derivatele hyh şi hwh) poate semnifica : a cădea. VI î. a crea.. a fi pasionat. în publicaţiile ştiinţifice. decât pornindu-se de la câteva mărturii vechi. cu câteva variante ortografice. a fi şi.Hr. în aparenţă. precum Yehova şi nu a putut fi reconstituită. printre vechile teonime semite. fără h-ul final. care reprezintă forma completă a numelui. lagut – ajută. nu se pronunţa în perioada târzie. la sfârşitul sec. ha-Sem (în ebraică) şi ze’ma’ (în aramaică). Astăzi.. verbul însuşi provenind dintr-o onomatopee. La Elephantine se recunosc câteva exemple de YHW şi de YH la începutul numelui. Varianta YHH poate să indice aceeaşi pronunţie. este aceea de „a emite un sunet sau un suflu”. poate fi reconstituită cu certitudine pe baza transcrierilor greceşti şi trebuie să se citească Yahweh. În manuscrisele medievale. care. în special în formula hallu yâh – Aleluia. care este aproape singura folosită în Vechiul Testament şi în literatura postbiblică ebraică şi aramaică. ia’uq – ţine la depărtare.. IX. redactate în scriere alfabetică consonantică. cum arată Papirusul Fouad 266. YW. întâlnită într-o inscripţie de la Kuntillet’Ajrud se pronunţa probabil la fel. în nordul Sinaiului. cu precizarea că literele YH corespund începutului cuvântului. la lecturarea Scripturilor şi la rugăciune prin apelative. apoi în papiruşii iudeo-aramaici de la Elephantine. Ori. începând cu epoca ahmenizilor. iatur-Mer – Mer a revenit.

în limba română.23. pe când limbile semitice nord-vestice se foloseşte la plural din dorinţa de a exprima ideea de expansiune spaţială. sunt acroşaţi pe firmament. adică cel mai sus. Grecii vedeau în cer.1.10). sinonim cu râqîa – firmament. el se găseşte la singular doar în semitica orientală. sau tronul lui Yahve. Şi Dumnezeu a numit tăria cer”(Fac.1-2). atestat în gândirea elenistică gnostică sau rabinică şi în apocrife.9)…şi Dumnezeu a numit uscatul pământ” (Fac. pământul pare să se confunde. Iarăşi ai sentimentul că Dumnezeu a făcut. Cuvântul era şi în sanscrită. care în Fac. 19). cerul este prevăzut cu jgheaburi (Fac. Putem spune că. încă din actul creator iniţial şi formând împreună cu el. Cuvântul samayim se pare că vine de la rădăcina sâmâh – a fi ridicat. minunate.20). a tunetului (I Regi 2. prezintă o imagine un pic confuză a creaţiei Pământului – ’ereţ. În Sfânta Scriptură samayim este. trecând prin aceste regiuni celeste. În realitate. Aceştia sunt ’ereţ şi ’adâmâh.2) şi zăpezii (Is. opus cerului.10).1. 4.10). ceea pentru logica noastră pare anormal. o anvelopă. fie de două ori pământul. Ca şi firmamentul. în linii generale. în primul caz. sau poate ideea de lumină. şi anume: cosmogonia postexilică a Fac. la spaţiile intersiderale (cerul-cerurilor. Citind Referatul Biblic al Facerii lumii. Pluralul ouranoi ουρανοι. folosit de cei 72 – Septuagintă. mai ales. fiindcă sunt doi termeni diferiţi. totuşi diferite. Pe de altă parte. Yahwe să semnifice a suflat sau suflă [23]. lumea îngerilor (Ps. am spune noi). 1. În traducerea românească. ca un fel de acoperiş al lumii terestre şi-l exprimau prin cuvântul ουρανος.6). se află deasupra pământului. cum stau lucrurile. iar în a treia zi a poruncit ca „Apele de sub cer să se adune într’o singură adunare şi să se arate uscatul” (Fac. care se folosesc pentru ceea ce la noi s-a tradus prin unul – pământ. aceea a unei ţesături întinse de Dumnezeu (Is. o îmbrăcăminte. Mt. 3. Această identitate conceptuală între samayim şi râqî este explicit enunţată în Fac. 4. însă. Primul desemnează. dar se traduce cu singularul – cerul. în cartea Deuteronom găsim cea mai simplă lămurire. Samayim are un sens mai general şi de asemenea religios. 7-8). Astfel. ca şi în alte limbi de altfel. De aceea e posibil ca. de la troposferă (păsările zboară în cer. iar în a doua zi. cu precizarea că doar în limba română traducerea este aceeaşi. Totuşi câmpul semantic.20 – hâ’âdâmah…zâbat hâlâb udbaş – pământ care curge ca laptele şi mierea. locul sălăşluirii lui Dumnezeu. o realitate cosmologică (planeta. 4.. în acest sens.14 – 15. în special. asupra pluralului samayim.7. 11). căci Dumnezeu nu putea crea de două ori acelaşi lucru.zgomotul unei brize uşoare (I Regi. Constatăm că apare cuvântul cer. de la o situaţie la alta sau care se deduce din context. Cuvântul samayim este folosit în textul ebraic la plural. a grindinii (Iosua 10.8.12)..11).2.96. „Dumnezeu a făcut tăria şi a despărţit apele cele de sub tărie şi apele de deasupra tăriei. 19. ideea de boltă.1 – 2. deschis de samayimi este mai larg decât cel al lui râqî. el dă o consistenţă cvasiarhitecturală. un acoperiş. etc.8: Şi Dumnezeu a numit tăria cer. cât şi în a doua zi. Aştrii. misterioase (de deasupra firmamentului!) unde sunt izvoarele adâncului şi jgheaburile cerului (Fac. în limba ebraică întâlnim două cuvinte: samayim şi râqîa.1. dar cu sens diferit. împărăţia lui Dumnezeu (Dan. Pentru ambele cazuri şi grecii folosesc acelaşi cuvânt – ge – γη. sub forma varuna.1. firmamentul fiind cuprins în această imensitate. Universul (Fac. sunt de altfel (Deut. Sensurile sunt.55. 3 – ’erţ… zâbat hâlâb udbaş – pământ care curge ca laptele şi mierea. 63.19) fixaţi în cer.14).1. este mai degrabă un semitism imitat.1. Este cu neputinţă să fie una şi aceeaşi realitate. provenind din rădăcina var¸ care însemna a acoperi. etc.10. Spre exemplu. Cerul. cele două concepte se înlocuiesc adesea. fie două feluri de pământ. iar al doilea caz la 41. în univers. nu pare să facă ecoul pluralităţii cerului. în prima zi a fost creat cerul – lumea spirituală. dezordonat şi dezorganizat – 154 . atât în prima zi. acesta din urmă este un termen tehnic şi cosmologic cu deschidere foarte redusă. Fac. Mai întâi (Fac. sau după un alt model cosmologic. iar al doilea re referă la pământ ca sol. el corespunde la tot ceea ce.17). 3.1). materia elementară. se spune că „Întru’nceput a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”(Fac.1.11). În latină.1). Pământul. cu stâlpi (Iov 26. mai ales. la 6. de la rădăcina kha – a străluci [24]. teren. Deut. la început. este cu neputinţă să nu constaţi că Dumnezeu a făcut în prima zi cerul şi pământul. Originalul ebraic ne lămureşte. 1. cu rădăcina ku – a scobi. cuvântul caelum exprima.1. Dar aici se mai impune o precizare.

am reuşit doar să deschidem perspective şi să arătăm cât de mare nevoie avem de munca celor ce-şi propun să alcătuiască dicţionare sau să facă evaluarea şi interpretarea corectă a unui text. un lucru esenţial îşi păstrează consistenţa: Dumnezeu este creatorul pământului (Fac. acolo unde s-a putut să o facă fără să schimbe consoanele”[34]. pentru cei mai mulţi exegeţi contemporani. 66. Important este că. sau cum o simţeau autori exilici şi postexilici. din a cărui imensitate ţâşneşte uscatul – yabbâşah. El este stăpânul absolut şi îi cunoaşte limitele (Ps.4-30). în aceeaşi manieră ca Moise. în ambele tradiţii.5-7. semantică au fost ridicate.18. Problemele ridicate de interpretarea cuvântului pământ sunt departe de a fi fost inventariate aici. kaph. ge – γη – meter – pământul mamă al grecilor.12). cuvântul ‚âdâm este folosit de 23 de ori. în acelaşi timp că sensibilitatea celor ce folosesc ebraica biblică a evoluat în decursul timpului ajungându-se până la stabilirea oportunităţii determinării unui substantiv prin articol. În cosmogonia mai veche. După aceea (Fac. în al doilea. Pământul este un deşert steril. ţărână pe capul lor (I Sam 4.1-2. chiar a termenului ’ereţ care. Omul. prin măreţia lui. Este frapant să constatăm că are totdeauna articol. Textul consonantic. Un alt cercetător. în literatura de specialitate. reprezintă conceptul nostru de planetă – univers şi. căci la Fac. cu atât mai mult a unui text sfânt. 146.9) şi ceramistul (I Regi 7. cel de usacat – terra (după principiul trihotomic.46) este cel din care a fost făcut omul (Ier. Am constatat. 2. să postuleze inconsecvenţa unei vocalizări masoretice tiberiene şi să propună corectura de rigoare.1. Cât priveşte cel de al doilea cuvânt adâmâh – sol. chiar şi atunci când se folosea sau nu articolul.6-10). 15). avea nevoie de o vocalizare cu articol sau o vocalizare fără articol. ci uneori este precedat de o particulă separabilă. Sirah 40. Iov 38. adică acolo unde aceste cuvinte. enunţat de Ps. devenind nume propriu. De asemenea. roşu [26] şi fertil. se pare că suntem într-un joc de cuvinte. pământ. 1). originea vieţii. Cassuto a susţinut că acolo unde autorul sacru a dorit să dea numele lui Dumnezeu – Elohim.6). în Ms Assemani 66 a lui Sifra. în primul caz. Ne mulţumim cu analiza primului verset al cărţii Facerii şi cu convingerea că este cu neputinţă să nu observăm câte probleme de nuanţă.1.2. este firesc.2.tohu va’bohu – cu abisul apelor. datorită prezenţei prepoziţiilor inseparabile beth. fixat într-o epocă foarte îndepărtată. Dar avem reacţii la această propunere de corecţie de text şi. dihotomia care există în creaţie este asigurată: pământul se opune oceanului.40. Dat fiind acest fapt.24.21. constatând aceeaşi particularitate la cuvântul toseft [33]. l-a redat fără articol. III. lamed. Pământul dă slavă lui Dumnezeu (Ps. sau chiar de unii dintre israeliţi.22). capitolele II şi III. omniparens-ul lui Virgiliu. alteori fără nici o particulă. pe care consonantismul îl impunea. acolo unde aceste cuvinte aveau o formă consonantică neechivocă. vocalizatorii nu mai simţeau prezenţa sau absenţa articolului. Există în aceste trei cazuri un singur exemplu de vocalizare babiloniană: adică este citarea din Fac. Is. conţinând în sine germenii întregii vieţi (Ps. iar unde a dorit să vorbească despre un idol. în semn de doliu. De aceea. care-i dădea o culoare 155 . Adam – pumnul de pământ. un qameţ. foarte clar. Deci. Departe de a avea conştiinţa că am făcut ceva. acolo unde iniţiativa lor de vocalizare putea să tranşeze situaţia.7 se afirmă că pământul argilos. se va întoarce în pământ (Iov 1. 17. a articulat cuvântul. omul. chiar s-a impus aşa numita soluţie Cassuto [32]. ’âdâm şi toseft). Aici lamed poartă. Suntem aici victime ale ambiguităţii. cuvântul să suprime articolul. la Fac. când lamedh [27] este vocalizat cu sewa’ [28] şi nu cu qamţ [29]. Mayer Lambert. căruia i se închinau ca unui zeu-dumnezeu popoarele vecine. poate să-l zguduie după bunul plac prin cutremure de pământ.1-14. Dimpotrivă.45. cu adâncă semantică [25]. 139. Se pare ca această particularitate să fie proprie vocalizării tiberiene[30]. adică înlocuirea celor trei sewa’ cu qameţ. interpretare. Această preferinţă sfârşea cu o absenţă a articolului. afectând aceste substantive (’elohim. la periferia căruia Dumnezeu plantează o grădină (Edenul) pentru a oferi locul de vieţuire omului. vocalizatorii respectau prezenţa sau absenţa articolului. cel pe care-l foloseşte olarul (Is. [31]. Pământul.6: pământ – mare – cer). a tras concluzia că „este posibil ca. evreii împrăştiau pulbere. care este mama-comună. a fost respectat în lectura tradiţională. În Referatul Biblic al Facerii. cu excepţia a trei cazuri. 1. Dar nu este totdeauna la fel aceeaşi formă. într-o situaţie sau alta.5).

ci să cunoşti sensul cuvintelor folosite. op. Încheiem cu precizarea că Sfânta Scriptură. [5] A se vedea pe larg la Pr. Dr. 310-311. 579. cunoscute sub numele de Pentateuh. II. aşa cum le numesc astăzi evreii.arhaizantă. Dumitru Abrudan. Prof. De opificio sex dierum. conjugarea verbului regulat cuprinde perfectul. Cartea Creştină – Oradea. comportă trei sensuri de interpretare.. p. Emilian Corniţescu. Limba ebraică biblică. Cit. Dar. XII. de 72 de bărbaţi înţelepţi. Cuvânt lămuritor asupra Sfintei Scripturi. vol. 2001 p. [18] Sf. Col. Bucureşti. piel. [3] Dicţionarul Teologilor Români. spre sfârşitul secolului al IV-lea d. [26] Cuvântul arab adima înseamnă a fi roşu. de către Fer. op. Edmond JACOB – Eduard LIPINSKI – Robert MARTIN-ACHARD. fiindcă aşa-zisul joc de cuvinte capătă conotaţie axiologică. Publie sous la direction du Centre: Informatique et Bible Abbaye de Maredsous ed. [24] A. p. pual. Cit. beth. Vasile cel Mare. Gregoire de Nysse et l’hermeneutique biblique. Dictionnaire de la Bible. nifal.1347. 156 . [2] Dicţionar de Teologie Ortodoxă. Prof. [17] Ibidem. J. 87-109. nr. p. să ţii cont de particularităţile gramaticale şi stilistice proprii. p. hofal şi hitpael. [23] Ibem. 5-13. Vacant et. p. hifil. NOTE [1] Dicţionar al Noului Testament. infinitivul absolut şi construct. mai întâi. p. p. Scrieri. Cit. 1996. Joseph PONTHOT. [21] Apud Mariet Canevet. Bucureşti. Joseph PONTHOT. [6] Biblia sau Sfânta Scriptură are. Dr. autorul primelor cinci cărţi. Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod. 1995. în Biblia sau Sfânta Scriptură. 1994. [8] Bartolomeu Valeriu Anania. în „Părinţi şi Scriitori Bisericeşti”. e posibil ca rădăcina ebraică – dam – sânge să fie chiar cea care lămureşte mai bine relaţia între ’adâmâh şi viaţă. pr. [12] Pierre – Maurice BOGAERT – Matthias DELCOR. două părţi distincete: Vechiul şi Noul Testament.d. IV. 1983. 1987. P. kaph şi lamed ofereau cititorului posibilitatea vocalizării cu sau fără articol. Paris 1866. Este curios faptul că la forma piel verbul bârâ’înseamnă a ciopli. Emilian Corniţescu. 151. Cit. Dictionnaire encyclopedique de la Biblie. p. Joseph PONTHOT. fie limbii. fiind o Carte scrisă în decursul a mai bine de un mileniu. din limba greacă în limba latină. Aceste forme sunt qal. op. [15] Pierre – Maurice BOGAERT – Matthias DELCOR.Hr. 8. Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod. La aceste 7 forme. la Alexandria. [16] Ibidem. începând cu Moise. Bucureşti.. [13] Sf. A se vedea pe larg la Pr. Vasile cel Mare. trebuie nu doar să stabileşti doar o traducere corectă. Edmond JACOB – Eduard LIPINSKI – Robert MARTIN-ACHARD. care au văzut fireasca legătură între humus / homo. 1986. 22. [10] Este traducerea textului Vechiului Testament în limba greacă. Paris. [11] Este traducerea Bibliei. Ieronim. 7. Bucureşti. Vechiul Testament s-a scris într-o perioadă lungă de timp. 311. în timpul lui Ptolemeu al II-lea. Mangeot. [14] Bartolomeu Valeriu Anania. iar adevărul acesta a trecut şi la latini. p. Dumitru Abrudan. a tăia a se vedea mai pe larg la F.I. 1247. Paris. imperativul. vol. lăsându-se conduşi de sensibilitatea lingvistică contemporană. î. Prof. op. arhiepiscopul Clujului. Dr. 7. P. vol. după scopul şi conţinutul fiecărei lucrări: istoric. p. Prof.de aceea uneori se vorbeşte de „Cei 72”. p. 2001. 2002. pr. [19] În limba ebraică rădăcina verbului este trecută prin 7 forme de conjugare sau biniyanim. 523. făcându-se trimitere la cartea Vechiului Testament în limba greacă. respectiv 27 de cărţi. 78. literal şi spiritual sau alegoric [35]. Cit. Astfel. La rândul lor. p. Dr. II. op. lib. [7] Biblia sau Sfânta Scriptură. p. Pentru înţelegerea semnificaţiei textului biblic.Hr. cititorii textului biblic şi-au permis să inoveze. 1910. 2474 [25] Semantica este adâncă. Bucureşti. [9] În continuare vom folosi prescurtarea Fac. Dictionnaire de Theologie Catholique. c. 1910. în Teologia sa Dogmatică. 17. legătura dintre pământ şi om este dată chiar de rădăcina cuvintelor: ’âdâmah – pământ / ’âdâm – om. 426-427. Brepols. 1350. [20] A se vedea pe larg la Petau. integrale. vol. Bucureşti. în timp ce nişte particule inseparabile.. fie autorului studiat. [22] Pierre – Maurice BOGAERT – Matthias DELCOR. [4] Dicţionar biblic ed.Partea întâia. Vigouroux. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. cele două părţi au 39 (la care se mai adaugă 14 bune de citit). 58. 1983. a doua jumătate a secolului al III-lea. 76. Bucureşti. împerfectul şi participiul. Edmond JACOB – Eduard LIPINSKI – Robert MARTIN-ACHARD. p. Paris.

care în traducere înseamnă bici şi are valoarea numerică de 30. La început reprezenta vocala e foarte scurtă şi care se va transforma în şewa’ în secolele X-VI î. Mariet (1983). în acest sens P. au Moyen Age. That is why. (2001). Carez. Paris. Oradea: ed. Matthias. mai târziu. XII. 2002. Cartea Creştină. 49. un verset se putea termina la jumătatea rândului. Bucureşti. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE *****Biblia sau Sfânta Scriptură. Paris: Desclee. Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. [31] Maurice Carez. 49-51. ci şi pentru faptul că în limba ebraică veche nu se obişnuia separarea cuvintelor în silabe pe 2 rânduri. Pierre Grelot. op. Jacob. Şi acest lucru se făcea. J. [34] Maurice Carez. 12. Joseph Dore. Ponthot. este un semn masoretic şi denumirea îi vine de la cuvântul şewa’. The book of the Genesis is mentioned just to prove that the saying “Tradutore traditore” is not an exception but a rule in the case of translations. requires knowledge of the primary meaning of words. Publie sous la direction du Centre: Informatique et Bible Abbaye de Maredsous ed. Erminia Duhului. A translation. p. care a rămas. Eduard. pe care le-au aşezat deasupra.d. În textul masoretic întâlnim o vocală lungă qameţ care se citeşte a lung şi o vocală scurtă qameţ hatuf. Paris.[27] este o consoană linguală sonoră. Paris 1981. În ordinea alfabetului ebraic se găseşte la nr. Paris. II. ha. Pierre Grelot. care îşi măreau forma sau se dilata pentru a completa spaţiul gol. Robert. Letouzé et Ané Vigouroux. Esquisse d’une histoire de l’exegese latine. 49.. Editura: Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române Bogaert. Gregoire de Nysse et l’hermeneutique biblique. Lipinski.C. Maurice. Dore. *** Dicţionarul Teologilor Români (1996). *** Dicţionar biblic (1995). Limba ebraică biblică. au Moyen Age. aşezate sub consoană. Spicq. Bucureşti: Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod. [28] Este o semivocală. dedesubt sau în interiorul unei consoane. şi se traduce prin a strâns repede. *** Dicţionar de Teologie Ortodoxă (1994). vol. Bucureşti: Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Pierre – Maurice. Poate fi întâlnit sub forma lui şewa simplu sau şewa compus. au introdus semne speciale. respectiv semivocală. Dictionnaire de la Bible. Desclee. care. (1910). Joseph Dore. Paris. (1910). Se pronunţă şwa. Joseph (1987). De la Torah au Messie. Şcoala masoretică din Babilon au aşezat vocalele numai deasupra literelor. Brepols. irrespective of the language into which it is to be translated. [30] Este vorba despre Şcoala masoretică de la Tiberiada.Hr. Emilian. from the first book of the Holy Scripture. [33] Este vorba despre capiştea Tofet. vol. ed. De la Torah au Messie. Bucureşti. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. A. Joseph. Pierre (1981). (1944) . What is the conclusion to the foregoing? Fundamental works should be read in their original version. locul în care erau arşi copii jertfiţi zeului Moloh. Delcor. Martin-Achard. Dictionnaire encyclopedique de la Biblie. nescris al unui rând. Spicq.C. Sunt reguli speciale de citire şi a uneia şi a celeilalte – vocală. 157 . Bucureşti: ed. Paris. Dumitru (2002). Erminia Duhului. cu funcţie vocalică de a prelung şi se traduce – a strâns. 1944. we aim to highlight the complex significance of the Biblical Report of the Genesis. [35] A se vede pe lar. Bizantină. F. Grelot. Corniţescu. numite masoretice. [29] Are forma de T. Canevet. Abrudan. Bibliothèque thomiste Vacant. no matter the target language. [32] A se vedea pe larg la Ibidem. Pr. pe valea Hinonului. Edmond. Cit.. ABSTRACT The translation of the Holy Scripture. care este un o scurt. în ebraica veche făcea parte din articolul hotărât. Dictionnaire de Theologie Catholique. Editura Univers enciclopedic. Bizantină. Coman. Bucureşti. Constantin (2002). hal. care se traduce prin nimic sau neant. Et Mangeot.Esquisse d’une histoire de l’exegese latine. Aceasta făcea parte din aşa zisul grup ahaltem. p. Bucureşti. nu doar pentru că o frază. Se pare că această literă. Dr. pentru a înlătura dificultăţile de citire a textului sfânt. P. Constantin Coman. redată prin două puncte. *** Dicţionar al Noului Testament (1983). will hardly convey the authentic meaning worded by Moses.

the complex network of relationships among its component elements. it is necessary to relate it to that reflection in our minds of the general characteristics of objects and phenomena. denotative meaning. or the written representation (le signifiant) and the “idea” expressed by it (le signifié)[1]. meaning that there is no direct relationship between the sound sequence. Meaning can be discussed considering a plurality of levels and of dimensions characteristic of the content side of linguistic signs. Resuming the ancient ‘physei-thesei’ dispute. This is due to the fact that elements of connotation are often drawn into what is usually referred to as the basic. Meaning is so complex and there are so many factors involved in it that a complete definition of meaning is practically impossible. denotation represents the cognitive or communicative aspect of meaning. There are cases when the signified decisively influences the form of words (i. These words include interjections and onomatopoeic words which are imitative of non-linguistic sounds that can somehow be associated with certain meanings. which covers the denotatum of the sign including also information as to how the denotatum is actually referred to. for a correct understanding of meaning. Linguistic signs are supposed to be more or less motivated to the extent to which their inner organization is not altogether accidental. including a judgement of it. the concept or the mental image of the object or situation in reality as reflected in man’s mind. University of Piteşti VARIOUS APPROACHES TO THE STUDY OF MEANING If we agree that meaning cannot be identified with the object designated by the sign. This is why it cannot be maintained that dictionaries give only denotative meanings while the connotative meanings are to be encountered in the actual uses of words. On the other hand. thirdly. and. as well as between it and other expressions in the language. their signifying side). the Swiss linguist Ferdinand de Saussure stated that “the linguistic sign is arbitrary’’. there must be a necessary signifié attached to a significant for a linguistic sign to discharge its signifying function. Hence. which covers the information conveyed by the linguistic expression on the denotatum. Absolute motivation includes language signs whose sound structure reproduces certain features of their content. the connotative aspects of meaning are subjective springing from the personal experiences which each speaker has had of a given word as well as from the attitude he wants to emphasize towards what he is to express or towards the person he is speaking to. these signs are of an iconic or indexic nature in the typology of semiotic signs. the structural dimension covers the structure of linguistic expressions. there is a pragmatic dimension. and thus they partially contradict the concept of the arbitrary character of linguistic signs. Any study of meaning which presupposes the close interrelationship between language and thought cannot ignore or elude this aspect of language meaning. Because of the resemblance between their significant and their signifié. there is also a logical dimension. Both traditional and modern English semantic studies have mainly used a conceptual definition of meaning taking into account that. But there are numerous words in all languages in which a special correlation may be said to exist between meaning and sound. accounts for the relationship between the linguistic sign and its denotatum. and denotative meaning. Denotation is regarded as neutral since its function is only to convey the informational load carried by a word. there is a semantic dimension.Nicoleta Florina MINCǍ. e. we have to define meaning in terms of the notion. which defines the purpose of the expression. It is quite difficult to draw a clear line between denotation and connotation in meaning analysis. First. Finally. which is to a certain extent equivalent to extensional meaning. in the sense that they suggest them. For most linguists. Relative motivation involves a larger 158 .

The meanings of a word are structured as forming microsystems . Therefore. though structuralism has revolutionized the study of language. it is not the sounds which somehow evoke the meaning. Thus. Structuralist linguists have always put forward insightful hypotheses regarding language meaning analysis. as variants. we should point out that there are some important differences between the two language levels. its content level is characterized by simultaneity. the fact that structuralist ideas were developed in various linguistic circles accounting for the variety of structuralist approaches to the study of language shows that structuralism should be regarded as a result of its inner laws of development. Three other criteria are based on multiple meaning (patterns of synonymy. that can also be analysed in terms of another structuralist dichotomy: invariant/ variant [3]. a development in time (in the case of spoken language) or space (in the case of written language). Ferdinand de Saussure made a distinction between signification and sense. It is well-known that the meanings of a lexical element display some levels of structure: a semantic constant (the highest level of abstraction). If we want to emphasize the basic isomorphism between expression and content. as opposed to the entire vocabulary which represents the lexical macrosystem. in English. the use of special devices to heighten the emotive impact of words. as opposed to French which is a more “grammatical”one: the number of arbitrary and motivated words in the vocabulary. hand and arm are invariants. we shouldn’t assert that structuralism has left the study of meaning completely unaffected. however vague they might seem. In fact. and the level of speech. Stephen Ullmann suggested several criteria of semantic structure which made him characterize English as a “lexical language”[2]. the meanings that are grouped around it. we may discover the existence of three invariant terms operating in the same area of meaning: mânǎ. the relative frequency of polysemy. it has neglected the study of meaning. Such series are usually represented by kinship terms and a few other lexical elements that can be said to reveal a structural organization. Although structuralism in linguistics should be connected to structuralism in other sciences. Componential analysis assumes that all meanings can be further analysed into distructive semantic 159 . According to glossematics there is an underlying isomorphism between the expression and content levels of language. much more complex as far as its elements are concerned and much more dynamic in its evolution. braţ. and the incidence of homonymy) and a final one evaluates the extent to which words depend on context for the clarification of their meaning. Significations represent invariant units while the sense consists of its variants. In this case. The structural organization of the vocabulary forms a particular kind of system. based on the isomorphism between language expression and content [4]. There is a commutation relation between significations as invariants and a substitution one between senses. it is no more semantic than any other aspects of content form which is dealt with by grammar. Componential analysis is one of the most important developments in semantics. while in Romanian. the number of particular and generic terms. The insistence on discriminating what is relevant from what is irrelevant in the study of meaning has led to attempts at applying phonological methods to the study of meaning. However. The most important one is that while the expression level of language implies sequentiality. justify a structural approach to the study of the lexicon. Since signification stands for content form alone. thus making significant contributions to the progress of semantics. palmǎ. Significations as invariants are materialized into senses as their variants.number of words in the language than absolute motivation. The existence of semantic series and the organization of words into semantic fields. The meaning of such words is the result of the analysis of the smaller linguistic signs which are included in them. A difficulty which partly explains the “slow” progress of structural research in semantics comes out from the vague and fluid nature of meaning. only a theory of sense could be the object of study of semantics as the science of meaning.

colt or filly→not adult. the relationship is not always one to one. mare→female and adult. 5. In that manner it accounts for polysemy. 3. According to the theory of meaning postulates. niece he/she can arrive at a number of semantic features (semes) by examining the relations obtaining among them. Neutralization is the process of connecting a lexeme upwards to several sememes on the sememic stratum. diversification accounts for synonymy in language. 8. daughter. Lamb found out that the existence of the sememic stratum could be exemplified by the representation relation between the lexemic stratum and the sememic stratum [6]. 4.. A filly is not male.features. son. could be considered to be equally the result of their knowledge of the language and of the world. The “meaning postulates” are certain expressions in a formalized system used to describe the semantic structure of a language. are connected to lexemes on the lower. 4. as the ultimate components of meaning. A filly is a female. semantic components or semantic primitives. The semantic rules could have the form: stallion →male and adult. The ability of speakers to analyse sentences into normal and anomalous ones from a semantic point of view. Sydney Lamb’s stratificational theory of language is based on the idea that there is a structuralization of meaning characteristic of all languages. uncle. aunt. 6. 2. 4. the stratificational approach assumes the insertion of a new stratum. Similarly. sememic stratum. 7. The set of kinship terms was probably among the first lexical subsystems to be submitted to componential analysis. 5. While sememes may be accounted for by general construction rules. A sememe is the basic tactic unit of the sememic stratum. “sememics”. 7. the feature of gender will be uncovered. 3. the combination of semons. Meaning postulates theory has the advantage of including in the semantic description data on the system of knowledge shared by a given language community on the extralinguistic universe. expressing certain compatibilities or incompatibilities between the signs of the respective system. mother.the semasiological direction160 . The sentences based on these meaning postulates are true by virtue of their syntactic form and the meaning of the words in them: A filly is female and young. 8 and arrive at the ‘’generation’’ seme with two distinctions: older generation and younger generation. can be defined in terms of all the possible meaning postulates associated with it. for example. between language and the outside world. The sememic stratum is inserted by Lamb between the lexemic and the semantic strata. lexemic stratum. 8. 7 to 2. 6 to 3. called semes. in that manner. up to the tactic level of sememes must be listed individually for each sememe. 6. Diversification and neutralization remind of the method used by many semanticists to study meaning along two dimensions: from a linguistic form to denotata and significata. which could delimit what is linguistically relevant on the content level of language from what is not [5]. The semon is the minimal unit of the semantic stratum such that its components are not representations of the components of the semantic stratum. opposing 1. we may oppose 1. While “pre-stratificational” linguistics tried to solve the problem of meaning mainly by relating “words” directly to their significata. nephew. A sememe is quite often connected to several lexemes so. 5. the meaning of lexical items will be defined by the set of all meaning postulates associated with it. When sememes on the higher. 2. If one has the items: father. For instance. Its elementary unit is the “semon” and its relational unit to the next higher stratum is the “sememe”. etc. The meaning of filly. A filly or a colt are young. young horse.

Dumitru (1972). hyponymy. femaleness. Lamb. which are linguistic entities and not conceptual ones. are paralleled by conceptual entities such as: maleness. Paris. Semanticists also concern with the possibility of analyzing the meaning of words into component elements of meaning which are shared by a set of words in various combinations characteristic of each item in the text. 126 [3] Ferdinand de Saussure. Capcanele vocabularului englez. young. Oxford.which accounts for synonymy. Lexicologia limbii engleze. p. from denotata and significata to a linguistic form. W. 86-89 [2] Stephen Ullmann. Cliff & Wierzbicka.C. p. girl. Charles (2003). youth. woman. An Introduction to the Science of Meaning. can be accounted for. Bucureşti : Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ Chiţoran. Form and Meaning in Language. Georgetown University Press. 97 [4] Charles Fillmore. and the opposite case of synonymy when several words have the same meaning and the possibility of arranging words in pairs on account of their expressing opposite meanings – antonymy. Semons are not to be identified with the characteristic features of referents (objects. lamb. Harmondsworth: Penguin Books Fillmore. Semantics. p.which accounts for polysemy and. Charles. is the only procedure by means of which such paradigmatic relations as synonymy.. English Phonetics and Phonology. London: Routledge 161 . identified by componential analysis of a number of lexemic signs: man. female. 134-136 [5] Sydney M. Lamb.the onomasiological direction. Dumitru (1978). p. NOTES [1] Ferdinand de Saussure. Washington D. horse. Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Kreidler. mare. The task of componential analysis is to identify a list of semons which are sufficient for the definition of sememes. Form and Meaning in Language. Cours de linguistique générale. 193-204 [6] Sydney M. boy. Mihai (1977). Cours de linguistique générale. (1998).C. Componential analysis revealed as the ability to analyse sememes into semons. This does not destroy the nature of semons. Washington D. Georgetown University Press. adulthood. p. Rǎdulescu. adult. The various relations among words involve the polysemy of most words in the language. events). the number of semons is relatively small. Although the number of possible characteristics of objects is unlimited. Semantics aims at correcting the “inconsistencies” of a language as well as their tendency to “simplify” the complex nature of reality. ram. Exerciţii. Standford: CSLI Publications Goddard. Bucureşti: Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ Crystal. CSLI Publications. Introducing English Semantics. sheep. Payot. Blackwell. Outline of Stratificational Grammar. Paris. It is quite arbitrary what extralinguistic characteristics of referents are analysed into linguistic semons and this explains the linguistic relativism hypothesis. Payot. David (1990). because their function is to keep sememes apart and not to give descriptions of objects. Meaning and Universal Grammar. Anna (2002).. Andrei.. Standford. A clear definition of the meaning (or meanings) of a word is said to contribute to removing the rigidity and dogmatism of language and to make up for the lack of emotional balance among people which is ultimately due to language. An aspect of semantic studies refers to the analysis of compounds into meanings which are not simply the sum of the meanings of the component words. etc. 205 REFERENCES Bantaş. antonymy. Bucureşti : Editura Ştiinţificǎ Chiţoran. Semons like: male. p. etc. Outline of Stratificational Grammar. etc. Linguistics. but there must be a parallelism between the two as the only explanation of the referential function of language signs.

Ferdinand. The meaning postulates represent certain expressions in a formalized system used to describe the semantic structure of the language. M. The Study of Meaning. Semantics. Semantics. Meaning and Culture. An Introduction. Washington. C. Componential analysis assumes that all meanings can be further analysed into destructive semantic features as the ultimate components of meaning. Paris: Payot Ullmann. the stratificational approach delimits what is linguistically relevant on the content level of language from what is not. John (1981). (1966). While “pre-stratificational” linguistics tries to solve the problem of meaning mainly by relating “words” directly to their significata.Lamb. New York: Oxford University Press ABSTRACT Meaning can be discussed considering a plurality of levels and starting from various assumptions. English. Harmondsworth: Penguin books Lyons. Stephen (1962). Outline of Stratificational Grammar. Language and Linguistics. Cours de linguistique générale. D.: Georgetown University Press Leech. de (1982). Anna (2006). Oxford: Blackwell Wierzbicka. An Introduction to the Science of Meaning. Geoffrey (1981). Sydney. Cambridge : University Press Saussure. The existence of semantic series and the organization of words into semantic fields justify a structural approach to the study of the lexicon. 162 . The insistence on discriminating what is relevant from what is irrelevant in the study of meaning has led to attempts at applying phonological methods to the study of meaning. expressing certain compatibilities or incompatibilities between the signs of the respective system.

discursurile juridice. Încercăm astfel să aducem o altă perspectivă faţă de abordările tipologice „tradiţionale” ale textelor. considerăm argumentarea nu în termeni de tip distinct de act sau tip distinct de text. subsumat determinării „politic”. care. el se supune normelor lingvisticii. nu înseamnă că li se opune o abordare neapărat pragmatică ci. (aşa-numitele criterii pragmatice. şi ca un procedeu compoziţional specific textelor cu finalitate practică. spaţiul pur lingvistic este transgresat şi deschis spre semiotic. în general. spre deosebire de alte tipuri de acţiuni şi comportamente. Considerăm că acest specific este dat. Acestea iau în considerare. în interiorul lui. În cadrul acestui tip de texte însă textul politic are. prin determinarea politic. 93 – 95). astfel încât ele să se subsumeze finalităţii practice şi funcţiilor ce derivă din aceasta. de parametrii situaţiei de comunicare (însemnând protagonişti/roluri comunicative. conferindu-i acestuia o nouă semantică şi o nouă sintactică. argumentarea nu poate fi privită nici ca un simplu act de discurs. textul politic în linie pur aristotelică [1]. care îl distinge de alte tipuri de texte cu aceeaşi finalitate practică (în această categorie a textelor practice includem şi textele publicitare. vorbim. cu un specific al său bine determinat şi care îl individualizează în sfera mai largă a tipului de texte cu finalitate practică. luând în considerare. În demersul nostru pornim de la ipoteza că textul politic există ca un sub – tip textual aparte. la rândul ei. Subscriem întru-totul acestei opinii care duce la ipoteza funcţionalistă asupra tipologizării textuale. de ordin pragmatic. Ea este cea care va controla şi selecţiona mijloacele şi strategiile de construcţie a sensului textual. Ca discurs. alături de multe altele. în structura argumentării. fie doar situaţia de comunicare sau utilizarea textelor. un specific aparte. mai degrabă. Italia LEXIC SPECIALIZAT – CAZUL TEXTELOR POLITICE 1. la nivelul construcţiei discursive. aşa după cum afirma şi Lotman (1974. Această finalitate practică transpare. nişte seturi de reguli de producere a lor. ca o strategie compoziţională de bază. conversaţia uzuală etc). o clasificare tipologică a textelor este determinată de sistemul funcţionării lor sociale. pornind de la criterii sintactico – semantice sau de la criterii pragmatice. bazate pe clasificarea în tipuri fundamentale. la rândul său. în timp ce nici discursul politic nu poate fi considerat un tip discursiv subsumat celui 163 . Dacă vorbim despre o specificitate a acţiunii de tip politic. realitatea practicii textuale ca unul şi acelaşi text să comporte funcţii diferite.Nicoleta NEŞU. dar şi a comportamentului politic. în sensul că modificarea funcţiei unui text este hotărâtoare. Delimitând discursul politic pe baze extralingvistice şi recunoscându-i caracterul prin excelenţă persuasiv. atunci când se vorbeşte despre o insuficienţă a analizei textelor din perspectivă semantică sau sintactică. una funcţională. ce constă în eficacitatea sa – în puterea persuasiunii. În ceea ce priveşte construcţia persuasivă a textului politic. de caracterul lor motivat şi justificat prin discursul politic. în particular. considerăm că specificul acestui text constă în faptul că logosului semantikós i se adaugă o determinare ulterioară. sau ale utilizării). de fapt. ci ca un procedeu generic de realizare a unui anumit tip de funcţii textuale. Sapienza Università di Roma. Concepând. Dar. ca aparţinând tipului de text practic/pragmatic. încercând să elaboreze nişte tipare de construcţie a textelor. considerăm că. înţeleasă astfel ca una dintre reţelele textuale predilecte. Consideraţii teoretice Discursul politic reprezintă principala modalitate prin care actorul politic declanşează seria evenimenţială ce alcătuieşte comunicarea politică. ipoteză conform căreia. fie doar structurarea semanticosintactică a lor. în sensul preconizat de Aristotel. spaţiu şi timp) proprii textului politic. discurs ce însoţeşte întotdeauna un act politic şi care este considerat ca fiind forma prototipică a comunicării politice. orientează construcţia întregului edificiu textual spre atingerea scopurilor finale caracteristice. în primul rând. El reprezintă forma verbală prin care acţiunea politică şi comportamentul specific ei dobândesc o justificare. astfel.

ci decurge dintr-o strategie semantică” (Cuilenburg. ca orice strategie. El exemplifică cu cuvinte precum Blut şi Boden din limba germană care au semnificat acelaşi lucru şi în timpul nazismului. tocmai ca manifestare a unor convingeri. ca. persoane şi grupuri. Coşeriu (1996. constitutiv de bază în structurarea discursului politic. în ce măsură se justifică sintagmele de tipul „limbajul nazismului”. este vorba. de modalităţi ale vorbirii. de fapt. măsurată în termeni de eficacitate. de la calitatea şi tipul argumentelor. în particular. În realitatea limbajului. adică. atitudine manifestată în frecvenţa utilizării lor. un procedeu compoziţional. 2. la contextul social al comunicării şi. acest fenomen se referă.teoria comunicării . finalităţi ce parcurg un traseu gradual în trei etape. în acelaşi timp.argumentativ. nu este vorba despre faptul că el vehiculează semnificate distincte ale limbilor. ci de uzul lingvistic (Sprachverwendung). de sintagmatica discursivă etc. Strategia discursivă semantică sau lexicală Persuadarea. orientate spre aspectul extralingvistic. finalitate orientată spre un anumit tip de auditoriu şi bazată pe procedeul persuasiunii. în alte tipuri discursive predominând o finalitate sau alta. de tipul şi eficacitatea lor. care îi orientează global finalitatea şi care. instituţii. doar atitudinea faţă de conceptele desemnate fiind diferită. de modalităţi subiective şi. prezentând o serie de trăsături proprii funcţionării sale în acest tip particular de text. fiind rostite întotdeauna alăturat. sentimente. în tipurile preponderente de contexte în care apăreau şi în faptul că formau împreună o sintagmă. 1998. faţă de realităţile desemnate”. de fapt. ceea ce se concretizează în „libertăţile” şi „constrângerile” ce îi determină specificitatea discursivă. „limbajul comunismului” sau „semanticile” specifice acestor limbaje. subsumate caracteristicilor sale. în opinia noastră. de înlănţuirea lor discursivă. Mai mult. Discutând problematica lexicului politic. în viaţa publică a unei societăţi sau în relaţiile sociale. orientate spre aspectul extralingvistic şi determinate de atitudinile adoptate de vorbitori faţă de realităţile desemnate. regulile. se organizează în jurul strategiilor persuasive specifice discursului politic. despre modalităţi subiective ale vorbirii. în ceea ce priveşte lexicul politic. argumentarea ca procedeu constituţional de bază al textelor cu finalitate practică. presupune un set de reguli ce guvernează întregul comportament al participanţilor la jocul politic. de alegerea cuvintelor utilizate – „în ceea ce priveşte limbajul. Aceste conotaţii sunt asociate. Ca urmare. respectiv. nu în ultimul rând. de tipul faire savoir + faire croire + faire faire. dar şi a argumentării politice. adică de „moduri de a folosi limbajul. doar. cu ajutorul şi prin intermediul 164 . 12 – 15) sublinia faptul că este greşită o astfel de abordare lexicală. adică o simplă instanţiere a sa. idei. ca scop ultim al discursului politic. ca o „apreciere a lucrurilor evocată şi reflectată în cuvinte. în general. argumentarea fiind concepută în cadrul unui model acţional ternar de tipul teoria producerii/receptării . Noomen. Această triadă secvenţială este o caracteristică proprie argumentării specifice textelor practice. dând seama de alternanţa argumentelor. Scopul. depinde de o serie variată de factori. în realitate.teoria acţiunii. 162). nu este vorba despre „semnificate” distincte. ni s-a părut mult mai potrivită considerarea argumentării. ci. trebuie spus că alegerea cuvintelor nu este independentă de efectul pe care emitentul îl urmăreşte. la o funcţie a limbajului – efectivitatea sa (Wirkung) într-o comunitate lingvistică. Specificul strategiilor argumentative este asigurat chiar de finalitatea pragmatică a acestui tip discursiv. Scholten. planul şi opţiunile strategice utilizate în strategia argumentativă de tip politic marchează notele specifice acestui tip de text. ca expresie (indirectă) a atitudinilor faţă de lucruri. ca şi înainte. Aceasta pentru că. în discursul politic asistăm la o îmbinare extrem de eficientă a finalităţilor diferite ale strategiei argumentative. ideologii”. prin intermediul cuvintelor. De aceea. semnificatului şi ele corespund modului de prezentare a lucrurilor prin intermediul cuvintelor. în textul politic. adică de modalităţi determinate de atitudinile adoptate de vorbitori. Aşa cum arată autorul. în realitatea discursivă.

în limbajul obişnuit. stilul hortativ constă din premise. despre avort şi eutanasie. dar reacţia onestă (adică susţinută social) la sentimentalismul exacerbat din dezbaterile electorale. cuvintele au întotdeauna într-un context dat. capătă conotaţii diferite în funcţie de utilizatori. pentru „apărarea libertăţii”. 126). ca reacţie la stilul hortativ. concedierile sunt „restructurări” sau „redistribuiri ale forţei de muncă”. credinţe şi acţiuni ale celui persuadat determină. Atitudinea diferită a vorbitorilor faţă de conceptele desemnate prin semnificaţia cuvintelor se poate materializa în frecvenţa de utilizare. o evidentă fervoare emoţională în îndemnurile politice. Limbajul hortativ apare în special „în apelurile adresate publicului pentru obţinerea sprijinului politic. termenul „război” este înlocuit cu „răspuns la extremismul” de orice natură. pe de altă parte. De aceea. în încercările lor de a justifica gesturile cu semnificaţie naţionalistă ale puterii. în campaniile electorale. Astfel. sentimente. utilizat cu precădere de către membrii aparatului administrativ al serviciilor armatei. adeseori. deducţii şi concluzii. nu vom întâlni astăzi expresii de genul „înarmare atomică”. pe de o parte. scumpirile sunt „reaşezări ale preţurilor”. ci „bolnavă”. Pe de altă parte. în planul procedeelor textuale. prezenţa constantă a secvenţelor cu funcţie hortativă explicită sau implicită. în ce perioadă istorică sau dacă programul respectiv este transmis în Rusia sau America (Edelman. disputele din diferitele programe politice. Publicul apreciază gesturile şi atitudinile consecvente în funcţie de ceea ce este raţional. cum spuneam. Edelman (1999. Ca urmare. dacă în timpul Războiului de Independenţă. Un enunţ de tipul „Castro este socialist”. libertate. „apare. Faptul că textul politic este caracterizat printr-o funcţie persuasivă de grad maximal care vizează modificarea anumitor convingeri. nu poate fi înţeles fără a şti. printre altele. în fapt.cuvintelor. prin crearea unei relaţii antinomice între doi termeni care. strategiile semantice permit utilizarea unor pseudoantinomii. nu sunt în relaţie de opoziţie (de exemplu. o contradicţie în termeni) etc. implicite. Limbajul dă cadrul. fiind. sau de către veterani. Ambiguitatea caracteristică a cuvintelor cheie folosite face posibil acest lucru”. în 165 . în principalele discuţii de grup. altele explicite. ea modelează aproape în întregime felul de a gândi. În opinia sa. socialism etc. De exemplu. el şi-a îmbogăţit paleta acestora. cuvântul avea câteva dintre conotaţiile pe care le are şi astăzi (independenţă. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că. economia unei ţări nu este slabă. auzit la un post de radio. în tipurile predilecte de contexte în care apar sau în asocierile în care apar cel mai des. după cum afirma McLuhan. dar. 117) discută diferitele utilizări ale cuvântului libertate în spaţiul american. în ce context. cuvântul părea preferat de grupurile ce promovau ideea eliberării individului de sub controlul statului şi de privaţiuni (exemplul sintagmei libertate civilă). venitul cetăţeanului este „putere de cumpărare”. semnificaţii stabile pentru un anumit grup de utilizatori. neatârnare). arătând că. a simţi sau a exprima al celor care o folosesc”. radioactivitatea este „nepericuloasă” (ceea ce reprezintă. Din punct de vedere formal. în timp ce in jurul anilor 1980. 128 – 129) Strategiile semantice se referă şi la utilizarea mitului şi metaforelor [2] . „O limbă este. puţin afectată de modul în care o folosesc indivizii. (Edelman. în timp ce scopurile şi orientările politice operează selecţia terminologică. legislative sau juridice este cea de respingere. dar şi de contextul de utilizare. în termeni de „viaţă” şi „moarte”) sau. în toate fazele procesului guvernamental”. la începutul anilor 1960. dar şi la ambiguitatea intenţionată şi augmentată a semnificaţiilor primare ale cuvintelor [3]. unele. în dezbaterile şi audienţele legislative. cine l-a rostit. capitalism. în discursurile politice oficiale. Aceasta se poate manifesta în două feluri: prin prezentarea unei dihotomii ca o contrarietate continuă (de exemplu. ci „capacitate de ripostă” sau „salvgardarea democraţiei”. utilizarea mai dibace şi mai eficientă a acestui stil ascunde apelul emoţional sub masca definirii problemelor. 1999. economie de piaţă. 1999. cuvinte precum democraţie. Astfel.

despre un deficit al comunicării politice contemporane. dominate de forţa mediatică. Însă. Este limpede că aceste trăsături. Ea este generatoare de o retorică specifică. 1996. teoretic. astfel. faţă de textele ce aparţin altor categorii. despre o insuficienţă a tipului tradiţional de comunicare politică. Se vorbeşte. spre fondatori. se pare că puterea cuvintelor nu mai este suficientă. ca fapt 166 . e parte integrantă a mitului. ascunderea adevăratelor intenţii ale vorbitorului. dubla semnificaţie a termenilor şi conceptelor. „Limbajul politic. a ascunderii gândirii. spre progres. ele „formează suportul imaginilor şi reprezintă încărcătura dinamică ce însoţeşte evenimentul” (Balandier. el este chiar constitutiv fiinţelor şi lucrurilor. limbajul politicii şi. materializate într-o paletă largă de opţiuni. uzat prin repetiţie sau caută cuvântul ce produce sensul sau decalajul dintre formularea aparentă şi cea care maschează. într-un sens ‚inocent’. De altfel. a unor reguli şi strategii argumentative proprii. în societăţile democratice. descoperind în expresia politică o parte din plăcerea jocului. faţă de alte texte cu finalitate practică şi îl disting. 149). limbajul puterii îşi păstrează validitatea dincolo de aspectul imediat. deficit ce determină angajarea constantă a unor mijloace compensatorii. implicit. 2000.. toate puse în slujba finalităţii lui caracteristice – persuadarea. „falsificare intenţionată a lucrurilor”. simbolului şi ritualului. inconfundabil. angajează aluzii lingvistice complicate. nişte trăsături care îl individualizează în cadrul mai larg al textelor cu eficacitate practică – este vorba despre funcţii textuale specifice. individualizează textul politic. însă cu aparenţa de a-l spune fie fără posibilitatea de verificare a celor spuse. a unor clişee şi stereotipii discursive specifice. e sinonimul acţiunii. care sunt puse în slujba „eficacităţii” sale persuasive. poartă această marcă a insinuării. spre o cartă iniţială şi spre principiile acesteia. al politicienilor. 3. în sensul că definirile din planul abstract. încă din cele mai vechi timpuri. Mai întâi. La o analiză în profunzime a limbajului puterii sesizăm şi alte nuanţe. „aceste caracteristici rămân simple date de suprafaţă. fie folosindu-se de posibilitatea ca cele spuse să fie interpretate şi în alt mod. 2000. materializată în utilizarea unui lexic specializat. ambiguitatea intenţionată. 15). orientându-se spre trecut sau spre viitor. circula sloganul „libertate în locul socialismului”). în societăţile moderne. sunt transpuse în planul aplicabilităţii practice sau invers etc. astăzi. Ei caută textul închis în interiorul discursului convenţional. Textul politic prezintă. Receptorii mesajului politic se transformă în decriptori. spre imagini şi simboluri. spre schimbare. pe de-o parte. incită la recurgerea de trucuri semantice cu ajutorul specialiştilor. trăsătura de bază ce îi era atribuită discursului politic era duplicitatea. Deşi limbajul a fost considerat întotdeauna „un instrument şi o miză politică”. precum „ascundere a gândirii”. El determină căutarea constantă de mijloace de compensare. 2000. mai mult. 28). conform logicii limbajului dublu” (Balandier. la diferite trucuri şi strategii semantice. (…) Deficitul de comunicare politică e invocat periodic. pe de altă parte. polisemia etc. Acest aparat retoric a fost considerat ca funcţionând precum un indicator al unui anumit regim politic căruia îi imprimă un stil caracteristic. astfel. Concluzii Centrul de greutate al oricărui discurs politic îl reprezintă puterea cuvintelor. dar sunt tot mai des dublate de practici mediatice audio-vizuale. de la aluziile lingvistice sofisticate. ceea ce îi este propriu insinuării” (Coşeriu. spre perspective ce impun încă de pe acum asigurarea gestionării viitorului” (Balandier. 148). El se raportează la ceva situat în afara cotidianului. Se ştie prea bine că societăţile tradiţionale considerau cuvântul la baza întregii creaţii umane. obţinerea adeziunii interlocutorului. de banalitatea cotidiană.campania electorală din 1976 în Germania. Ca urmare. „nerespectarea adevărului. fluctuează în căutarea unei comunicări ce poate capta atenţia cetăţenilor provocându-le adeziunea şi nu retragerea prin absenţa credibilităţii sau a dezinteresului. Un alt tip de strategie semantică se referă la alternarea planurilor de definire a termenilor.

Aion. Polirom. 2008 REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Adam. “Textul politic în viziunea lingvisticii integrale”. Cuvântul apare. XXI. Suceava: Universitatea Ştefan cel Mare. oarecum. vezi Neşu. Studii de tipologie a culturii. sub tipar Neşu. “Lexicul politic şi puterea cuvintelor”. de multe ori. it obeys the norms of linguistics. Les lich: types et prototypes. Scena puterii. „în democraţiile populare au fost acceptate un stil special. Textul politic – Limite şi deschideri semiotice. p. Nicoleta (2006). Murray (1999). deposedat de semnificaţia sa originară. Milosz (1999). Cuilenburg. Cluj – Napoca: Ed.W. O. It represents the verbal form through which the political action and its specific behaviour gain justification. Nicoleta (2005°). Balandier. 1999. Chişinău: Ed. Iaşi: Ed. UBB Cluj-Napoca. „Statutul tipologic al discursului politic din perspectiva lingvisticii integrale”. specified as political. 4.textual-discursiv caracteristic şi care îi conferă specificitate şi individualitate în raport cu alte tipuri de texte. Colectiv Omul şi mitul. Bucureşti: Ed. învăluinduşi ideea prin mutarea virgulei” (Czeslaw. 1 – 3. (1974). în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. 86). from the quality and type of arguments. Bucureşti: Ed. nr. Coşeriu. Jean – Michel (1997). Nicoleta (2001). Eugen (1994). 2005 [2] vezi Neşu. that persuasion as the ultimate goal of political discourse depends on a number of factors. the strictly linguistic domain is surpassed and opened towards a larger.. p. în Revista Limba Română. to the social context of communication and. o anumită terminologie şi un ritual lingvistic . Aristotel (2004).255 – 273 Neşu. nr. Bucureşti: Ed. Neşu. NOTE [1] vezi pentru detalii Neşu. Ştiinţa comunicării. argumentation plays one of the main roles. îndepărtându-se. în vol. nr. Retorica. Neşu. 2008. on the choice of words. organizat de Catedra de Limba română a Facultăţii de Litere. once more. Bucureşti: Ed. 50 – 68. Oradea: Ed. Cluj-Napoca Neşu. yet. Gândirea captivă. Chişinău Neşu. 167 . Nicoleta (2008). IRI. seria Philologia. în Studia Universitatis Babeş – Bolyai. Chişinău. Politica şi utilizarea simbolurilor. 10 – 29. “Puterea cuvintelor şi imaginarul politic românesc”. Ştiinţa. Lotman. de semnificaţia lui pur lingvistică. Funcţii textual – discursive ale mitului şi metaforei în textele politice. Univers. J. Roma: Bagatto Libri ABSTRACT Political discourse represents the main means by which the political actor launches the event series which constitute the political communication. 97 – 107. Nathan . „Limbaj şi politică”. p.. Scholten. Humanitas. 2005a [3] pentru detalii. M. p. Within this specificity of the political discourse.acolo important nu este ce a spus cineva. G. 5. Fiinţa umană şi aventura spiritului întru cunoaştere. Humanitas. ci ce anume a dorit să spună. După cum spunea şi Czeslaw. Edelman. Colocviului internaţional Limba română – abordări tradiţionale şi moderne. ea fiind transferată unui complex de factori ce se subordonează doctrinei şi ideologiei respective. Nicoleta (2005). Casa Cărţii de Ştiinţă. Eugen (1996). Nicoleta (2008°). not lastly. Noomen. în vol. Paris : Ed. Czeslaw. în revista Romània Orientale. domain. Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică.J. The semantic/lexical discourse strategy or „the power of words” demonstrates. (1998). As discourse. Coşeriu. I. Georges (2000). semiotic.

In the process of categorization. In Japanese. The adjectives for yellow and brown kiiroi and chairoi are made from adjectivized noun-compounds with the word iro: ki-iro and cha-iro. Warm colours (red. akai (red) and aoi (blue-green). aka (the stem of the adjective akai). aka no. green. kuroi (black). Spiru Haret University.Raluca NICOLAE . kuro (black). followed by the particle no (shiro no. kuro no [9]. One of the most influential contributions to the colour system research is the monograph by Berlin and Kay (1969). Colours are a constant to our existence [1] as well as a psychological factor that influences our mood. the word for colour is iro [6]. brown and purple). They appear closer while their cool counterparts visually recede [2]. aka (red). Using naming experiments they elicited the colour categories of subjects and comparing the categories across different languages they noticed a remarkable cross-cultural correspondence. yellow and orange) can visually overpower cool colours (blue. This set of eleven seems therefore to be a semantic universal [4]. ao (the stem of the adjective aoi). over seven million colour shades visible by human eye can be divided generally into eleven basic colour categories represented through prototypical colour terms. and ao (green/blue)[7]. Except the nowadays adjectives for the four basic colour terms: shiroi (white). the nominal categories of the four basic colours are but the stems of the same adjectives: shiro (the stem of the adjective shiroi). a way out of day by day routine. It is believed that those two adjectives appeared in the language 168 . To Chinese and Japanese people colour also meant order and ranking[5]. ao no) is not very productive. Colour categories can be associated with more than one word (thereby allowing synonymy) and words can be associated with more than one category (thereby allowing homonymy) [3]. instead it is employed the adjective form. The noun form of the four basic colour terms. the other colour terms are formed by adding the lexeme –iro 色(colour) [8]: Adjective white black red blue yellow brown purple green gray orange pink shiroi 白い kuroi 黒い akai 赤い aoi 青い ki-iro-I 黄色い cha-iro-I 茶色い Noun (+ no) shiro白 kuro 黒 aka 赤 ao 青 ki-iro黄色 cha-iro茶色 murasaki(-iro) 紫色 midori(-iro) 緑色 hai-iro灰色/nezumi-iro鼠色/gurēグレdaidai-(iro) 橙(色)/orejiオレンジ momo-iro桃色/pinkuピンク Actually. Bucharest OPENING TO COLOURS: A BASIC LEXICON IN JAPANESE Wherever we go. Colour categories can be associated with colour terms by means of lexicalisation. we are immersed in the existence of colours. kuro (the stem of the adjective kuroi). Ancient Japanese had four basic colour nouns: shiro (white). wherever we look.

shiro-taku 白タク(lit.3. 1. shirakeru 白ける (to become apathetic). a victory mark) as in shiro-boshi o ageru [13] 白星をあげる (to win).: a white taxi. kōhaku 紅白 (red and white.3. hakuchō (swan). shiratsukeru白つける (to be unamused or bored. meihaku (obvious). shirakeru (to become apathetic). sports: shiro-boshi 白星 (a white dot. hakuchi 白雉 (idiot). Every Japanese colour term interact with a number of productive morphemes such as –gakatta (tinged with).1. akai. the colour (of snow). showing the lack of interest: shiroi me de miru (to look coldly. i. shiratsukeru (to be unamused or bored) or the lack of intelligence: hakuchi (idiot).2. void (lack) → obvious (the light making things standing out) (cleanness ) → innocence (the light of truth) → indifference (lack of interest) → stupidity (lack of intelligence) 169 . bribery. an unlicensed taxi) Proper names: Shirayuki-hime 白雪姫 (Snow White) Emphasis: /maQsiro/[14] = masshiro 真っ白 (pure white) as in atama ga masshiro ni naru 頭が真っ白になる (to go blank. colour phrases.3. nyūhakushoku 乳白色 (milk white) kaihakushoku 灰白色 (greyish white) etc. coordinate colour phrases (translated by “and”): shiro-kuro 白黒 (black and white) as in shiro-kuro shashin 白黒写真 (a black and white picture) or me o shiro-kuro saseru 目を白黒させる (to to look bewildered. 2.1. 2. but the nominal form is preferred for the rest of the basic colours. innocence: kittto aitsu wa shiro きっとあいつは白だよ (I’m sure he is innocent). enpakushoku 鉛白色 (white lead). while the mass media discourse employs their nominal counterparts to a greater extent [11]. parts of body: shiroi me de miru (to look coldly. to be spoiled. If something is (obvious) or the light of truth is shed shiro da (he is innocent). hakujin ( lichés z). to be confused. to frown upon). -ppoi (-ish) [12]. since literature prefers colour adjectives. blank: shiroi kamiko (blank sheet of paper). hakujō (confession). blank.e. 2. hakuya 白夜 (white/arctic night). other colour phrases: 2. White has also the meaning of void. unprocessed: shiroi kamiko 白い紙子 lich (blank sheet of paper). hakujin 白人 ( lichés z). with Chinese reading: hakujō 白状 (confession). gold and silver.2. it becomes visible: meihaku upon as a proof of innocence: aitsu wa The colour white light blank. hakuchō 白鳥 (swan). egg white). a prostitute). atama ga masshiro ni naru (one’s mind goes blank). to frown upon). 4. hakketsubyō 白血病 ( lichés z). Being hakuya (arctic night). kokuhaku 告白 (confession). Compounds: 1. 3.3. aoi). with Japanese reading: shiromi 白身 (albumen. to blink one’s eyes in surprise) or shiro-kuro o tsukeru 白黒をつける (to settle the matter in court). the abbreviation for silver (shirogane) Synonyms: howaito as in howaito chokorēto ホワイトチョコレ-ト(white chocolate) Shades: aiborī (ivory).: a white neck. kōhaku 黄白(yellow and white. kuroi. 2.relatively late and that their formation is due to their suitable phonetic shape [10] . hakuchūmu 白昼夢 (day dream). colours for auspicious occasions). i. corruption). hakuchūmu (day dream) brought to light. A significant distinction in choosing the nominal or the adjective form of the colour terms is made by genre.3. but the nominal form: chairo no and kiiro no is more common. to feel ill at ease) The main meaning of white is that of the colour itself as in shiromi (albumen). 2. phrases like emphasize this aspect. euphemism: shiro-kubi 白首(lit. Thereby the adjective form applies to the four basic Japanese colours (shiroi. to forget everything) Verbs: shiramu 白む (to grow light).e. ► shiro白 (white) Meaning: 1. 2. 1. the colour of pure light.

kurobamu 黒ばむ (to become black. 2.3. Moreover. aka-nbō 赤ん坊.2. sekihan 赤飯 (boilded 170 . kurozumu 黒ずむ (to become black. suō 蘇芳 kin-aka 金赤 (bronze red). Shades: aka-sabi-iro 赤錆色(rust). sumi-iro 墨色 (India ink) etc. with Japanese reading: kuroji 黒字 (surpluss). hidden) (dirtiness) → guilt → death ► aka 赤 (red) Meaning: 1. kuro-maku (a mastermind).2. 2. As the positive meaning of black. to blacken). The deletion may also mean total annihilation of life forms.3. kokuen 黒鉛 (graphite). 2. guilty: kare wa kuro dearu 彼は黒である (he is guilty) Synonyms: burakku as in burakku risuto ブラックリスト (black list) Shades: ankokushoku 暗黒色 (dark). 1. coordinate colour phrases (translated by “and”): kokubyaku 黒白 (black and white. the plague). to make something black) Black is the darkest colour as in kokuen (graphite) and everything comes near it is spoiled or gets dirty. The colour black darkness (inconspicuous. it signifies experience: kuroobi (black belt). obituary: kuro-waku 黒枠 (black borders. wain lic ワインレッド (wine red) etc.3. kuro. i. the colour of blood: aka shingō 赤信号 (red light. Compounds: 1. death: kokushibyō (black death. beauty spot. with Japanese reading: aka-ge 赤毛 (red hair) as in aka-ge no hito 赤毛の人 (a red haired man). 2. Compounds: 1. the colour (of ink). 4.3. aka-ni赤丹(red clay). 2. 2.► kuro 黒 (black) Meaning: 1. right and wrong) as in kokubyaku o akiraka ni suru黒白を明らかにする (to decide/dispute as to which is right). cardinal). 1. 3. ni 丹 lic レッド (red) (red. food: kuro-zatō 黒砂糖 (raw/brown sugar). cinnabar). kokujin 黒人 (a reading: kokushibyō lichés ). 2. mite).5. kāmain カーマイン (carmine). it bears the stain of guilt: kare wa kuro dearu (he is guilty). with Chinese 黒死病 (the black death. beni-iro 紅色 (rouge).3.6. dirty: yōfuku ga kuroku natta 洋服が黒くなった (the clothes got dirty). a communist: aka-gun 赤軍 (Red Army) Synonyms: kurenai 紅 (deep red. aka/ake 緋 (scarlet. to blacken). crimson). kuro-waku (an obituary notice). kuromaru 黒まる (to blacken). red earth).3. wipes away the shapes – that become inconspicuous as in kuro-ko (a kabuki stagehand dressed in black). as the symbol of darkness: ankoku (darkness).3. ake 朱 (vermilion. dark complexion: hifu no kuroi 皮膚の黒い (darkskinned). kuromeru 黒める (to blacken. sekijūji 赤十字 (Red Cross). 2. with special reading: hokuro 黒子 (black mole.4. 3.1. sports: kuro-obi 黒帯 (black belt).3.3. quantity: kuro-yama no yō na hito dakari 黒山のような人だかり (a large crowd of people). 1. kokuban 黒板 (blackboard). 1. aka赤ワイン (red wine). but also a wirepuller. watashi no me no kuroi uchi ni 私の目が黒いうちに (as long as I am alive). 1.e. parts of body: mune ga kuroi 胸が黒い (to be black-hearted). other colour phrases: 2. kokuhyō 黒表 (black list). a baby: aka-chan wain 赤ちゃん. keshizumi-iro 消炭色 (cinder).1. an obituary notice) as in kuro-waku no hagaki 黒枠の葉書 (a postcard announcing somebody’s death) Emphasis: /maQkuro/ = makkuro 真っ黒 (pitch black) Verbs: kuromu 黒む (to become black. sports: kuro-boshi o toru 黒星をとる (to be 黒星 (the bull’s eye. rengairo 煉瓦色 (brick red). kuro maku 黒幕 (a black curtain). shikkoku漆黒 (jet black). aka-ji 赤字 (a deficit). sekidō 赤道 (the equator).2. to blacken). ankoku 暗黒(darkness). stage terms: kuro-ko 黒子 (a kabuki stagehand dressed in black to be inconspicuous). a defeat) as in kuro-boshi defeated). with Chinese reading: sekigaisen 赤外線 (infrared rays). thereby. colour phrases: 2. 2. a mastermind: kore ni wa dareka kuro maku aru rashii これにだれか黒幕あるらしい (someone is certainly pulling the wires/there must be someone at the bottom of this affair). danger signal). plague). (sappanwood).

ao-guroi 青黒い (deep blue). sekkekkyū 赤血球 (red blood cell). a raw [green] youth. 3. fire The colour red blood → → → → → heat/warmth brightness. sora-iro 空色 (sky blue).3. blush). akaramu 赤らむ (to become red) Red is decoded as the colour of blood: sekimen suru (to blush). seiun no kokorozashi o daku青雲の志を抱く (to aspire to greatness.3. pale: aoi kao 青い顔 (a pale face). ao 蒼 (blue. other colour phrases: ao-kusai 青臭い aokusai iken 青臭い意見 (half-baked (grassy smelling. Red overpowers other colours by standing out and signalling danger: sekihin (extreme poverty). glowing colours that are conspicuous (at a great distance): aka no tannin (a perfect stranger). redden. シアン shian (cyan). This could prove the existence of the two parallel systems and principles of categorizations: one expressed through the system of colour terms. with all its related terms such as excessive heat (incandescence): sekidō (the equator). unripe. Furthermore. young man) Synonyms: ao 靑 (blue). with Japanese reading: aoiki toiki 青息吐息 (in great distress). frank). Aka is also the colour of fire as in sekigaisen (infrared rays). ターコイスブルー tākoisu burū (turquoise blue). thereby aka turns out to be the symbol of vitality: akachan (baby) and of life: sekijūji (Red Cross). mizu-iro 水色 (light blue). sekimen suru 赤面する (to blush). akarameru 赤らめる (to turn red. Aka no hiroba 赤の広場 (The Red Square) Emphasis: makka 真っ赤 (deep red). emotion: akahaji o kaku (to be disgraced in public) or political zeal (communism): aka-gun (Red Army).rice with red beans). the spring of life). the colour of the sky: ao-zora 青空 (the blue sky) as in ao-zora kyōshitsu 青空教室 (an open-air school). to have a lofty ambition) . to be disgraced in public) Proper names: Aka-zukin 赤頭巾 (Little Red Ridinghood). inexperienced: aoba 青葉 (fesh leaves). and only later did it become the colour term. 2. sekihin 赤貧 (extreme poverty). wan). 2. aka-aka 赤々 (bright red) Verbs: akameru 赤める (to make red). bare.2. with Chinese reading: seishun 青春 (a youth. ao 碧 (blue. seishōnen 青少年 (the younger generation. fine weather) or seiten hakujitsu no mi to naru 晴天白日の身となる (to be cleared from the charge against) Ao had existed for a long time in Japanese. unskilled. other liché 赤の他人 (a perfect stanger). aka-chakeru 赤茶ける (to turn reddish brown).2. novice). green. ao-suji 青筋 (blue vein) as in aosuji o tatete okoru 青筋を立てて怒る (to go purple with rage). akaji (deficit). it was primarily used to describe the light phenomenon. seidō 青銅 (bronze). 1. 2. 2. aonisai 青二才 (a stripling. complex colour phrases (tints): gunjō-iro 群青色 (ultramarine).2. 171 . aka-haji o kaku colour phrases: aka no 赤恥をかく (to be put to shame. 1. seiten 晴天 (blue sky. ruri-iro 瑠璃色 (azure). colour phrases: 2. conspicuousness → danger emotion vitality/life (emotion/the flow of blood) ► ao 青 (blue/green) Meaning: 1. sekiri 赤痢 (dysentery). green) as in opinion).. kon’iro 紺色 (deep blue) etc. ao-jiroi青白い (pale. sekirara 赤裸々 (naked. the youth). Compounds: 1. seinen 青年 (youth. green). and the other expressed through the system of terms for the light phenomenon [15]. pale). complex colour phrases (tints): akaguroi 赤黒い (dark red). colour phrases: 2. burū ブル- (blue) Shades: ai-iro 藍色 (indigo). 2. maybe before midori (green). aka stands for bright.

2. 2. ōshoku jinshu 黄色人種 (yellow race).3. money) as in ōgon jidai (golden age). koke-iro 苔色(moss green). other colour phrases: midori no hi 緑の日 (greenery day). yellow expresses natural phenomena involving light or luminescence: tasogare (twilight). ryokuju 緑樹 (a green-leafed tree). other colour phrases : kiiroi koe 黄色い声 (a shrill voice) Verb: kibamu 黄ばむ (to turn yellow. aodake-iro 青竹色 (green bamboo). the colour ao covers two chromatic categories: blue. kuri-iro/risshoku 栗色 (brown) 172 . colour phrases: 2. tankōshoku 淡黄色 (light yellow). kiiro may also suggest the existence of a metallic object: kiiroi koe (a shrill voice). ōgon 黄金 (gold. Fading flowers become yellow. tanpopo-iro 蒲公英色(dandelion coloured). 1. Being the colour of the sky. 2. as green. verture Synonyms: midori 碧 (green). with Japanese reading: ki-midori 黄緑 (yellow-green). the zodiac). a far away spot: seiun no kokorozashi o daku (to have a lofty ambition). with Japanese reading: kimi黄身 (yolk of an egg). moegi-iro 萌葱色 (light green). moegi-iro 萌黄色(light green). thereby the presence of the colour implies bareness. midori 翠 (green). remon-iroレモン色 (lemon coloured). aonisai (a stripling). Compounds: 1.As in Japanese. complex colour phrases (tints): kuro-midori 黒緑 (blackish green). ōdo 黄土 (loes). gurīn グリーン (green) Shades: ki-midori 黄緑 (yellow-green). kōdō 黄道 (the elliptic. nae-iro 苗色(seedling). ōnetsubyō (yellow fever).2. The colour blue/green sky (blue) unripe (green) → distance → pale (lack of colour) → inexperienced (lack of experience) ► kiiro 黄色 (yellow) Meaning: the colour of gold/money Synonyms: ierō イエロ- (yellow) Shades: karashi-iro芥子色 (mustard). green). 1. ryokucha 緑茶 (green tea). Being a bright colour.3. fine weather) and green which is connected to vegetations and unripe fruit: aoba (fresh leaves). waka-midori 若緑(fresh green) etc. iō 硫黄 (sulphur). which stands for the colour of the sky as in seiten (blue sly. colour phrases: 2. drought and sometimes disease as in ōdan (jauntice). to be tinged yellow) If we assume that yellow is the colour of money/gold. Ao is also an indicator of paleness (lack of colour) or distress as in aoiki toiki (in great distress). ao. カナリヤ (canaria) etc. arid) → disease → brightness ► midori 緑 (green) Meaning: green. 2. kōga 黄河 (The Yellow River). sekiryokushikimō 赤緑色盲 (daltonism). ōkashiku 黄褐色 (yellowish brown). with special reading: tasogare 黄昏 (twilight). with Chinese reading: ryokuka suru 緑化する (to plant trees). yomi 黄泉 (Hades). midori no kurokami 緑の黒髪 (raven black hair) ► chairo 茶色 (brown) Meaning: the colour of tea Synonyms: kasshoku 褐色 (brown). ao represents distance. kōdō (zodiac) The colour yellow → gold/metal (dry.1. In its figurative meaning. ōdan 黄疸 (jauntice). ryokunaishō 緑内障 (glaucoma).2. 1. 1. with Chinese reading: ōgyoku 黄玉 (topaz). represents the youth or an inexperienced person: ao-kusai (unskilled. uguisu-iro鶯色(bush warbler). Compounds: 1.3. ōnetsubyō 黄熱病 (yellow fever).

haiiro no giin 灰色の議員 (a Dietman in between. colour phrases: haiiro no jisei 灰色の人生 (a grey life). Synonyms: momo-iro 桃色 (rose. with Japanese reading: hairo-guma 灰色熊 (a grizzly). This is. but to the intensity of light.Shades: koge-chairo こげ茶色 (dark brown). 1.3. and the paleness of the moonlight. especially to the light characteristic for parts of day: shiro is a feature of a morning sky. but pinku is more common. reflection of light on snow. This makes its positive connotations of sincerity and clearness. ao-murasaki 青紫 (indigo). Synonyms: gurē グレ- (grey). kitsuneiro 狐色 (golden brown) etc. ōrudo rōzu オールドローズ (old rose). ichigo-iro苺色 (strawberry). kaihaku 灰白 (grey. griseous). light and glowing. also belongs to the bright part of a day. and negative of the rawness and unsophisticated. 1. and negative as of conspicuousness. akachairo 赤茶色 (reddish brown). fuji-iro 藤色 (lavender) etc. mikan-iro 蜜柑色 (mandarin orange). sakura-iro 桜色 (cherry blossoms). botan-iro 牡丹色 (peony) etc. with special reading: ajisai 紫陽花 (hydrangea) ► orenji オレンジ /daidai-iro 橙色 Meaning: Orange is more used than daidai [17]-iro. with Chinese reading: shigaisen 紫外線 (ultraviolet rays). It is associated with the part of a day when the greenery becomes of gloomy colour shading more and more.e. i. usu-chairo 薄茶色 (light brown). makes negative 173 . mediocrity and dullness. frost. Synonyms: daidai-iro 橙色 (orange) Shades: kaki-iro 柿色 (persimmon-coloured). kairyokushoku 灰緑色 (greenish grey). that makes positive connotation of clearness and innocence of the new born. aka (red) and ao (blue/green) are marked with the specific relation to light and lighting. yamabuki-iro 山吹色 (orange-yellow) etc. Ao stands for shades and evening. at the same time. waka murasaki 若紫 (light purple). not only according to the hue. bara-iro薔薇色 (rose). fuji murasaki 藤紫 (pale purple). with its darkness and paleness. kusunda haiiro くすんだ灰色 (dingy grey) etc. nezumi-iro 鼠色 (grey) Shades: haiseishoku 灰青色 (greyish blue).1. 2. the colour of the ash or the colour of the rat. Aka which is etymologically closest to bright. ninjin-iro 人参色 (carrot-coloured). which. pink). claret). kairyokushoku 灰緑色 (greenish grey). murex. chakasshoku 茶褐色(dark brown). tankōshoku 淡紅色 (pink) Shades: shokingu pinku ショキングピンク (hot pink). tankasshoku 淡褐色 (light brown). The morphemes shiro (white). Hai-iro represents gloom. the colour of the sun. 1. with Japanese reading: murasaki zuishō 紫水晶 (amethyst). aka-murasaki 赤紫 (purplish red.2. griseous). Compounds: 1. Colour phrases: pinku eiga ピンク映画 (a risqué/an off-colour movie) ► murasaki 紫 (purple) Synonyms: pāpuru パープル (purple) Shades: shikon 紫紺 (bluish-purple). that is to the brightest − noon of the summer day when all colours stand out and glitter. kuro (black). ► haiiro 灰色 (grey) Meaning: Hai-iro and nezumi-iro are made by metaphorical transfer: the morpheme hai (ash) and the morpheme nezumi (mouse/rat). kaihaku 灰白 (grey. Compounds: 1. sāmon pinku サーモンピンク (salmon pink). a wobbler) ► pinku ピンク/momo-iro 桃色 (pink) Meaning: The word momo in momo-iro [16] means peach. haiseishoku 灰青色 (grayish blue).

And kuro is the colour of the pitch night.e. name for the bright. murasaki (purple). it can rather add to it some quality which makes its positive connotations [18]. daidai-iro (lit. that darkness does not make the colour less intensive. can be of a rather pleasant colour and lighting. the morpheme cha is associated with the tea. That is the case with the Japanese language as well. Japanese lexicon consists of two sets of mutual exclusive terms. and unclear (kuro. we can encounter several linguistic phenomena such as: reduplication. red colour [20] . For instance. ash coloured). aka. ao other terms are considerably limited. and dark. the terms which appeared first were the terms for white and black. and therefore stands for total absence of light that hides everything − that is its negative connotation. of the sky and sea. English loanword colour terms may be in the process of replacing a number of native Japanese colour terms in the reverse order of the Kay and Berlin’s evolutionary sequence. gurē. Talking about the ability to develop figurative meanings. In addition to these basic colour terms. chairo (brown) etc. one of native origin. and warm and cold. wrong and suspicious. can usually have only one figurative meaning that is generally associated with a certain cultural phenomenon: the morpheme midori is associated with the greenery. which cover the whole spectral and nonspectral space of the colour and light cognition. The morphemes midori (green). According to those etymological theories which partly match the Berlin and Kay’s research (1969). and in the Japanese language that is the term ao which refers to both green and blue. almost black colour. kuro) is evaluated as positive [19]. Several English loanword colour terms are more salient then their native Japanese counterparts [24]. The particularity of the Japanese language is that the system of terms for chromatic colours developed separately from the original system of polarization of light and dark. which makes its positive connotations. orange coloured) and nezumi-iro (lit.connotations. the other borrowed from English [23]. extremely important beverage in the Japanese culture and civilization [22]. Moreover. light and dark poles. that although sometimes dark. cha-iro could be the next term replaced by buraun [25]. emphasizing the phenomenon of colour i. except for the morphemes shiro. and what by its ‘darkness’ acquired the quality of being of desirable intensity (ao. This relationship toward the quantity and type of light is influencing figurative meanings and emotional attitudes in the following way: bright and clear (shiro. The third term is the term for red. glowing. the etymology of the terms shows that the term ao primarily referred to the semantic and cognitive space between shiro (white) and kuro (black) i. mouse coloured) or hai-iro (lit. shiro) is also considered as negative. there are few verbs 174 . peach coloured). and. It is also the colour of the depths. The yellow and brown colour can be considered as new poles that developed from the sides of reddish and bluish colours [21]. between light and dark. Japanese prefer to use the English loanwords pinku. However. It is true vice versa as well: what is too clear or overwhelmingly obvious (aka. emphasis and colour verbs. orenji. and with the positive attitude toward its intensive.e. the morpheme murasaki is associated with elite that through the centuries wore the purple clothes or the ornaments of that colour. Reduplication can occur only to the four basic Japanese colours. ao) are bad. and only later did it become the opposite side of the term aka. kuro. Instead of momo-iro (lit. The fourth term that evolves in language is the term for the green or yellow colour. but emphasis is extended to chairo/kiiro (that can also be used as adjectives). on the other hand. dividing it into warm and cold. aka) are good and innocent.

they perceive the same amount of time as shorter. one can perceive a longer flow of time. although they weigh the same (cf.” Michael Minnich suggests: “Colour system is not simply cultural and it’s not simply observational. and most of their toys are red or made up of red parts. Robin (1975). Noun adj. Colour identification is partly physiological and partly cultural/linguistic (individual colours are given specific terms that apply to a “focus” point on the spectrum and may be applied to a narrow range of the spectrum). NOTES [1] [2] For example. Language and Woman’s Place. Babies perceive red in the early stages of their life. Reduplication Emphasis/m aQ-/ -mu shiro shiroi shiro-jiro [+ voicing] kuro-guro [+voicing] aka-aka ao-ao masshiro shiro -mu kuromu akamu aomu -ramu verb -zumu shirozumu kurozumu ao-zumu -bamu shirobamu kurobamu akabamu aobamu kibamu murasakibamu - kuro aka ao kiiro chairo murasaki midori haiiro daidai kuroi akai aoi (kiiroi) (chairoi) - makkuro makka massao makkiiro matchairo akaramu - It’s also worth noting that the phrase “complete range of colours” is meaningless unless precisely defined. New York: Harper Colophon) In contrast.wikipedia.87 times heavier than a white object.corresponding to the four basic colour terms in Japanese. but they can see white. black. Black objects appear to be 1. Robin Lakoff noticed that in this society women spend much more of their time on colour-related activities such as choosing clothes than men do (see Lakoff. http://ja.org/wiki/%E8%89%B2 ). Senior citizens having eye problems cannot distinctly see blue or green (there are a lot of cooking accidents because they could not see the flame of the cooking stove). blue and purple. In the darkness people can difficultly make out brown. However these imprecise ranges may omit whole areas of the spectrum which can only be described vaguely as “greeny-yellow” or qualified as “darkish blue-green. while staring at cool colours. Looking at warm colours. It seems to have some relationship to language itself. including the verb which refers to the term for purple (murasaki). something like grammatical gender or case marking” [26]. cool colours appear smaller and farther (the accidents involving black cars outnumber the accidents involving warm colour cars. yellow and orange. that is why most of the taxis are painted in yellow or black go pieces are made bigger than white go pieces). 175 .

218 [24] Ibidem. Art. Y. then it contains a term for purple.html 176 . represented the eleventh and the twelfth rank of chi. Berkeley: University of California Press. 藤村逸子. Shaikai-ryō shiryōshū 6-nen-sei. Divna (2004). p. p. 5. justice (義 gi) and knowledge (智 chi): first and second rank (of toku) were represented by purple. sexual desire.be/%7Ejorisb/pubs/05%20eelc. if a language contains eight or more terms. midori (green).22) [6] Iro can also mean lust. 9 [22] Ibidem.. Tony. http://209. James (2005). if a language contains three terms.. 色彩名詞と色彩形容詞の対立 – 新聞と文学のコーパスからわかること–p. 2-3) [5[ In 603 kan’I (court ranks according to headgear colours) was established. 15.[3] Belpaeme. and aoshi. akashi. graph 4. it contains a term for brown. pp. Cit. fifth and sixth rank (of rei) were rendered by red.2009) [10] Trickovic. if a language contains five terms. Art.ro/reviste_recunoscute/philologic a/philologica_2006_tom2/44. yellow stood for the seventh and eighth for the rank of shin. is sometimes used when the modified noun does not belong directly to the natural world. benevolence (仁 jin). 15-18. p. 3. graph 5 [12] Stanlaw.uab. kuro no naga-gutsu (black boots) (cf. orange. [no year]. p. p. passion [7] Their ancient adjective forms were shiroshi. Brent.doc+Trickovic+Divna. [8] Optional in the case of murasaki (purple). Tokyo: Bunkeidō. Bleys. pink. grey or some combination of these (cf. all languages contain term of white and black. Joris (2005). then it contains terms for both green and yellow. 232 [26] http://www. Mizutani.+(2004). The ranks in the twelve level cap and rank system consisted of the greater and the lesser of each of the six Confucian virtues: virtue (徳 toku).. p.. Divna. Basic colour categories in the Japanese language in reference to their adjectival form. white was the colour for the ninth and tenth rank of gi and finally black. 佐藤武義 (2003). p. 2. Washington: University of Washington Press. kuroshi. p. if a language contains six terms. Op. /Q/ is the double consonant phoneme.. 15. Berlin.putlearningfirst. reedited in 1991. 5 [23] Stanlaw. but to the manufactured goods and clothing: *kuroi kami no ke (black hair) vs.nagoyau. apud. 11. 7 [19] Ibidem. p. Trickovic. then it contains a term for red. if a language contains four terms then it contains a term either for green or for yellow (but not both). 6. 東京: 明治書院.+Basic+Colour+categories+in+the+J apanese+language+in+reference+to+their+adjectival+form&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=f irefox-a [11] 藤村逸子. Cit.pdf (24. third and forth rank (of jin) were represented by blue. 7 [16] It also means amorous affair [17] Daidai is a Japanese bitter orange [18] Trickovic.pdf ) [4] The distributional restrictions of colour terms are: 1. sincerity (信 shin). Colourful language and colour categories.85. 212 [25] Ibidem. p.132/search?q=cache:NbQ8TlnwTsIJ:www.gsid.ac. Pp.vub. 8 . it contains a term for blue.. Center for the Study of Language and Inf. [15] Trickovic. Divna.05. known as sokuon. 7. Basic Colour Terms: Their Universality and Evolution. In: “Proceedings of the Second International Symposium on the Emergence and Evolution ofLinguisticCommunication”(EELC’05).com/language/research/colour_words.ac. Art. 221 [13] It is a phrase usually used in sumo competitions [14] /maQsiro/. Cit. cit. p. Japanese-English – Language and Culture Contact. p. (cf. 4. Kay.129.. if a language contains seven terms. 8 [21] Ibidem. propriety (礼 rei). 6 [20] 飛田良文. especially kuro.jp/fujimura/gyoseki/iro. James. p. Divna. daidai (orange) [9] The nominal form for the four basic colour terms. Art. http://www. Paul (1969). (http://arti. 現代日本語講座、第4巻、語彙. Cit. p.

The morphemes shiro (white).wikipedia.nagoya-u. we can encounter several linguistic phenomena such as: reduplication. akai (red) and aoi (blue-green). gurē.be/%7Ejorisb/pubs/05%20eelc. New York: Harper Colophon Mizutani. 東京 : 岩波書店 Articles : Belpaeme. http://209. kuroi (black).ac. pinku (pink). Shaikai-ryō shiryōshū 6-nen-sei. orenji) are more salient then their native Japanese counterparts. Robin (1975). Except the nowadays adjectives for the four basic colour terms: shiroi (white).uab. glowing and a primarily referred to the space between light and darkness. Language and Woman’s Place.putlearningfirst. In: “Proceedings of the Second International Symposium on the Emergence and Evolution of Linguistic Communication” (EELC’ 05).jp/fujimura/gyoseki/iro. http://www. p. Kenkyusha’s New Japanese Dictionary. Y. Paul (1969).129. Basic colour categories in the Japanese language in reference to their adjectival form. 15. Colourful language and colour categories. James (2005). aka (red) and ao (blue/green) are marked with the specific relation to the light characteristics for parts of day. aka.ro/reviste_recunoscute/philolo gica/philologica_2006_tom2/44.BIBLIOGRAPHY Books : Berlin. murasaki(-iro) (purple).ac. Center for the Study of Language and Inf. Aka emphasized the phenomenon of colour i. In Japanese. other terms are considerably limited. [no year]. 色彩名詞と色彩形容詞の対立 – 新聞と文学のコーパスからわかること–p. Lakoff. emphasis and colour verbs. 8 .) (1994). kuro. Talking about the ability to develop figurative meanings. Tony. In addition.85. Basic Colour Terms : Their Universality and Evolution. Kay. hai-iro (grey).+(2004). Bleys. Several English loanword colour terms (pinku. ao. graph 4. Brent . Tokyo : Bunkeidō Stanlaw. Berlin and Kay (1969) established a set of eleven colours as semantic universals. reedited in 1991.pdf Trickovic.) (1995). 11. kiiro (yellow). Berkeley : University of California Press. the other colour terms are nouns formed by adding the lexeme –iro: chairo (brown).132/search?q=cache:NbQ8TlnwTsIJ:www.com/language/research/colour_words. midori(-iro) (green). Tokyo : Kenkyusha 新村出 (et al. (http://arti. Joris (2005). Divna (2004). Japanese-English – Language and Culture Contact.html ABSTRACT Colours are a constant to our existence. except for the morphemes shiro.pdf ) 藤村逸子. Koh (ed. kuro (black). 広辞苑. the colour ao covers two chromatic categories blue as well as green.+Basic+Colour+categories+in+th e+Japanese+language+in+reference+to+their+adjectival+form&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&clien t=firefox-a Links : http ://ja. orenji (orange).e.doc+Trickovic+Divna. especially applied to the four basic colour terms. Washington: University of Washington Press Dictionaries : Masuda. 177 . p.vub.org/wiki/%E8%89%B2 http ://www.gsid.

there is a common underlying element in all such perspectives: “they all assume the existence of some feature or features which are peculiar to style and distinguish it from language. With respect to simple semantic situations. syntax. phonetic motivation of words is clearly relevant with James Joyce. morphology. one may discover that. Ullmann identifies three important factors in terms of their relevance to stylistics and. linguistic difference at the level of utterances. analyzing the semantic motivation of words in a certain text may disclose the most gifted writers. stylistics may be regarded as being in the closest relationship with lexicology and semantics. Thus. Such stylistic dimensions of semantics will further require a distinction to be drawn between the semantic structure of individual words and the semantic relations among words. lexicology. whether regarding style as personal individual expression. „Dunărea de Jos” University of Galaţi STYLISTICS AND SEMANTICS Style proves to be quite an elusive concept to define and there have been different perspectives on it that have given rise to various definitions. however. one may analyze the stylistic effects that are created due to phonology. semantics. The problem raised by the semantic structure of individual words within the field of semantics when analyzed against a stylistic background may be investigated according to a two-fold distinction: the case of simple semantic situations (one name corresponds to one sense). Finding its most artful realization in metaphor and simile. a morphological. consequently. considering peculiar accumulation of sounds and word invention at the level of what may be identified as interjection or onomatopoeia. such ‘play-uponmeaning’ is usually a very rich source of tremendous stylistic effects and it may create an equally powerful impact on the reader. morphological motivation is by no means less important. as stylistics parallels other related sciences. of the levels of language listed above. the latter is of greater interest for the present study. etc. Whatever point of view one may adopt. discourse analysis.” (idem:42) When tackling the first factor. implicitly. one may thus look upon stylistics as displaying several levels. to stylistic analysis: “the ‘motivation’ of the name. or deviation from agreed upon norms.” (Ullmann 1973:41). according to the science to which it is paralleled. Secondly. In the first place.Daniela ŞORCARU. from a different perspective. Where vagueness is concerned. Yet. as the Joycean text is extremely rich with respect to expressiveness that is created by manipulating cognitive meaning of words with a view to enhancing their stylistic effect and impact on the reader. the vagueness of the sense. as the Joycean discourse often resorts to opaque words and to unique word-building processes and wordinventions. due to its underlying the imagery in a text and to its intricate manipulation of meaning. words may have a phonetic. It follows that stylistics is not a mere branch of linguistics but a parallel discipline which investigates the same phenomena from its own point of view. Moreover. and the overtones which may arise around either the name or the sense or both. considering the high degree of difficulty in creating a resemblance relationship between two elements that sometimes are extremely different. it is true that it may cause problems in retrieving the message of the text if clarity and precision of language use are of the utmost importance. and that of complex semantic situations (one name corresponds to various senses). if the author deliberately chooses to create a state of confusion 178 . the semantic motivation may actually be considered as the most complex of the three. Considering Ullmann’s opinion on the matter at hand. or a semantic motivation. Last but not least.

Considering that each word has the possibility to give rise to a stylistic effect on its own. when more senses are attributed to the same name in a specific situation in the text. as the choice of synonyms may display overtones. Such an accumulation of synonyms may actually be looked upon as an instance of the paradigmatic becoming syntagmatic. making the reader’s task to retrieve it very difficult. help create a stylistic effect. overtones connected with the sense. vagueness becomes an important linguistic tool. Therefore. is in a very close relationship with the concept of ‘connotations’ of a word. barbarism. in the process. The last of the three factors. Such linguistic ambiguity has its manifestations at the level of discourse in the use of polysemy and homonymy with a view to building peculiar stylistic effects. Ullmann distinguishes three categories of overtones: overtones connected with the name. or by employing an accumulation of synonyms with a view to emphasizing the message that is conveyed. Among the different paradigmatic relations. The second class deals with specific connotations of words or even key-words that may be seen as pertaining to ephemeral fashionable speech within a certain interval of time. There has been debate on determining the criteria that underlie authors’ choices of synonyms in a certain context. there is another instance of combinations of terms that. i. In this case. and overtones associated with particular registers (Cf. with the way in which words co-exist at the level of the text. even almost impossible sometimes. vagueness turns indeed into a considerable source of unique stylistic effects. creating a highly ambiguous text. whereas the latter contribute to the creation of context.by means of peculiar use of language. as the register may be regarded as enshrined in a single word that stands out in a text that displays a different register than that of the respective word. and proving once more the highly 179 . and encoding the message to a great extent. when dealing with the relationships established among words. according to the norms of language. Either explicit or implicit. Moreover. the pairing of antonyms equally clearly meant to serve certain stylistic purposes. i. but the issue has proved to be of a quite elusive nature. Consequently. The third type of overtones performs an evocative function. thus. The fact remains that synonymy is a rich source of stylistic effects. as they actually almost overlap. considering his artful melting language and molding it into different or even completely new shapes. The issue of semantic relations among words may be regarded as a proof of the wellknown aphorism according to which the whole is sometimes more than the sum of its parts. giving rise to clear stylistic effects. displaying similar levels of analysis.e. special attention will be paid to the stylistic effect of neologisms. synonymy may be of greater importance to the study of stylistics. one must lay focus on the paradigmatic versus syntagmatic relations dichotomy. they play an important part in creating the stylistic dimension of a certain discourse. The degree of difficulty of the issue is enhanced when touching upon complex semantic situations. combinations or choices of words may create even more complex stylistic dimensions of texts. Furthermore. Whether overtones reveal emotional involvement of the speaker or they simply perform an expressive function in the text. namely overtones. as their interest lies with collocations. could never have occurred in a collocation. style may indeed be regarded as obvious deviation from norm. plunging the reader into a unique state of confusion. and. and what we dare call erudisms that permeate Joyce’s discourse. may that be by means of operating a peculiar choice. As the case is with Joyce. Among the elements belonging to the first category.idem:50-53). it may be fairly clear that stylistics and semantics enjoy a very close relationship. thus. both linguistic devices seem to serve a certain stylistic effect in particular. and. the former refer to operating choices among various possibilities.e. and.

Wales. 1990. G. G. second edition. Elements of English Semantics. London and New York: Longman. Ullman. 1991. London: Penguin Books. 1990. The Study of Meaning. 2003. Hulban. stylistics reveals its interdisciplinary nature. London: Pearson. Style in Fiction. and the purpose of any stylistic analysis will be of utmost importance in establishing the necessary perspectives on style and stylistics that the analyst needs to adopt. W. H. Strunk Jr. E. To conclude. M. and proving the highly interdisciplinary nature of stylistic itself. stylistics has evolved from a mere branch within linguistics to comprising elements belonging to various other sciences and paralleling them with respect to levels of analysis. Oxford: Basil Blackwell. stylistics has evolved from a mere branch within linguistics to comprising elements belonging to various other sciences and paralleling them with respect to levels of analysis. One of the most important such symbiotic relationships seems to be exactly the one linguistic stylistics has with semantics. White.interdisciplinary nature of stylistic itself. Leech. Ellipsis and Stylistic Variation in Spoken and Written English. B. Iaşi: Universitatea “Al. 1973. A complex science in its own right. 180 . K. 2000. P. displaying similar levels of analysis. London and New York: Longman. A Dictionary of Stylistics.. fourth edition. The Elements of Style. Mind the Gap. Wilson. Meaning and Style. S. second impression. ABSTRACT It may be fairly clear that stylistics and semantics enjoy a very close relationship. Galaţi: Editura Fundaţiei Universitare “Dunărea de Jos”. A complex science in its own right. Leech.. Semantics. Massachusetts: Longman. as that of style itself. Outlines of English Semantics. Short. REFERENCES Dima. Cuza”. 2000. 1984. eighth impression. I. G.

ought to. those verbal forms which display the following set of characteristics: a. can. Grammarians are not in general agreement on what items should be included among the English modal auxiliaries. they do not require the subject – verb agreement morpheme – s. b. ought to and must. are regarded as modal verbs by Barbara Strang (1963:139). since they constitute the only coherent class of expressions which can be identified with the help of distinctive morpho-syntactic characteristics. They invert with the subject in interrogation. 2002:25). They propose treating the following forms as modal: “will. They invariably appear in the first position of the verb phrase. and be + going + to + infinitive. namely “need. They are items complemented by a non – finite part of a lexical verb in the formation of a verb phrase.Valentina STOG. whatever meanings these old verbs now express seem to have to do with various attitudes toward ‘action’ or ‘state’ expressed by the verb to which they are attached. have. can. auxiliaries) on a strictly semantic basis. may. d. may. shall. They differ from the other ‘closed system’ items (which Strang labels ‘non – modal operators’) in their having “… a different and a narrower function. Schibsbye. They form questions by simple inversion. and only the central modals share all the formal features.e. might. There is. c. shall. Shall and will. which semantically resemble the central modals but hardly share any of their formal features. On the other hand. Semi-modals include marginal modals. Diver. the following verbs are treated as modals: may. At most they enjoy the status of mere auxiliaries of the future tense along with constructions such as be + to + infinitive. M. In contrast to the auxiliaries: be. Boyd and Throne’s classification (1969:57-74) relies entirely on meaning. and Ehrman base their classification on purely formal (syntactic) criteria and in this way arrive at exactly the same number of modal verbs. could. They form negatives by addition of not. be able to” are also listed as modal auxiliaries. i. Universitatea Liberă Internaţională. They do not form conjugations in the ordinary sense. Vihla 1999:17-19). would. Sometimes the constructions “have to.e. with some justification. dare and used to”. Following these grammarians.C. Chişinău. Fries (1940:173). In the classification put forward by C. Gotti et al. Ehrman (1966:76) add to this number three more items. Quirk et al. and must. . c. For Strang the term “modal” is applied to the following items : will. which may be In Strang’s classification both the modal and non – modal operators. might. These function words can therefore. Palmer. which fulfill some of the criteria. i. e. 1985:121-128. Fries made the following statement: “As function words. multi-word verbs. So there is cline between the central modals and the other verbal expressions of modality. W. Discussion on English modality has concentrated on the modal verbs. should. some gradience. d. K. together forming the closed system of verbal forms are characterized by the following bundle of features: a. There is no possibility of adding to the catalogue. Republica Moldova ON THE SEMANTIC ASPECT OF THE ENGLISH SEMI-MODALS Modality has been traditionally defined as the grammaticalization of the speaker’s opinions and attitudes (Palmer 1979/1990:1-2. By contrast. however. be called ‘modal auxiliaries’” (1940:167). They may be directly 181 summarized as that of indicating mood”. and the modal auxiliaries do not have the inflection which ordinarily distinguishes third person singular from the rest. however. should. should. Twaddel. be + about + infinitive. and modal idioms. must. b. might. and could”. This cline is not only formal but also semantic. According to Fries classification then forms such as will and shall (also dare and need) are dismissed as non-modal verbs. can. the NICE properties (see Palmer 1974/1988:16-25. and do. could. These are distinguished from the other “function words” (i.e.

This might have to do with their rarity compared to the other modals of obligation and necessity. and its various meanings/uses have not been systematically explored. but also with the fact that their semantics have not been easy to deal with. and b. In brief. of course. must.negated by not. The aim of this investigation is to present a detailed semantic analysis of need to. would.e. and ought to as marginal modals. have (got) to and be able to). a central modal. Hence. need. etc. i. might. (1999:489ff). As Warner informs us. Thomson and Martinet (1968:135-143) distinguish between modal auxiliaries (can. It is clear that traditional semantic analyses never really come close to attaining either of the two goals. lexical 182 . could. These two forms also differ in meaning. but there have been few studies concerning their inter-twined history or their present-day usage. used to. they are considered to be two distinct modal markers in this study. be to. must. Biber et al. As can be seen. need is a regular. should and have to. i. i. Modal need and especially semi –modal need to have received least attention of the modals of obligation and necessity. it tends to describe them in terms of meanings which often turn out to be explainable by something in the surrounding context. Researchers increasingly believe that many of the semi-modals are showing signs of more modal behavior. discussed together with need.) Parrot (2000:219-239) divides modals into two groups: pure modals (the same verbs as Thomson and Martinet except ought. The correct division of the meaning of a portion of the linguistic text among its constituent parts. have always received much more attention. In previous studies need to has been grouped together with modal need. The assignment of the particular components of the meaning of the portion of the text to the particular constituents regarded as their sole exponents. explained by the general conviction among traditional grammarians that every linguistic form must necessarily posses a great many meanings. Especially the semantics of need to has been ignored. had better. It is formally a full verb. need and need to have been grouped together. grammaticalization. Evolution of NEED The word need comes from the Old English verb ”neodian” and noun “nead” (The Oxford English Dictionary 1989 (OED)). i. namely. need to. Krug 2000:4). as obligation is prototypically felt to come from a source external to the agent and these two markers have assumed to express internally motivated obligation. The first and the fourth characteristics serve to set off the modals from the auxiliaries be. quite misleadingly. and their origins as modal marker have been traced to Middle English. will. The analysis of the modal verbs provided in traditional grammar books is deficient in one major respect. be going to. is one of these emerging modals. The tendency towards burdening textual elements with meanings having nothing directly to do with them might be. be bound to. Hence the following sections include a discussion of modal need as well. The subject of this paper. but it is usually. may. 2003. In much of the previous research. shall and should) and semi-modals (need. a semimodal of obligation and necessity. I can mention. This behavior is still poorly investigated (Facchinetti et al. Svartvik. plus need and dare) and semi-modal verbs (ought to.e. It is a generally known fact that the central problem of a semantic investigation of any kind is directly connected with the achievement of two objectives: a.e. there are significant variations in the classifications used in relation to both the grammatical requirements and semantic criteria. The more common modals of obligation and necessity. in their treatment of the modals traditional grammarians usually provide little more than a list of modals each with a list of meanings and they display even less interest in trying to relate a systematic treatment of their semantics to the concrete facts of their syntax. the following classification.e. which may occupy both the first position (in case the verb phrase contains no modal verb) as well as the second position of the verb phrase. be about to. ought. dare and used). have and do. Freebon (1987:75) talks about modals (the same verbs as Thomson and Martinet plus used to and had better) and semiauxiliaries (have to. and Svartvik and Wright – classify dare. amongst others. Hargevik.

who cities the first clear OED example of auxiliary need from 1538. Do we need to escape? Doesn’t he need to escape? In non-assertive contexts. In these constructions need developed the irregular form need in 3 rd person singular of the present tense in place of needs or needeth. typically in the contracted form needn’t. maintains that modal characteristics were already present in the late 14 th century. the rise of need to is not only due 183 . I checked the use of need (to) in Shakespeare. the use of need to has increased a great deal especially in Britain: it is more common in FLOB than in Frown (cf. Syntactic considerations In modern usage. namely the British LOB (The Lancaster-Oslo/Bergen Corpus of British English and FLOB (The Freiburg-LOB Corpus of British English) and the American Brown and Frown [3]. semi-modal need to can always be used.verb in Old and Middle English. Taeymans 2004:223). as the main verb construction is the most common one nowadays. (1999:163) still finds modal need the predominant choice in the written registers of their LSWE corpus (The Longman Spoken and Written English Corpus) but the main verb construction is the more common type in conversation and the only option in American conversation. These changes have not been adequately documented. Just like the utterances with THARF. favored by Shakespeare (Warner 1993:203). though it is used more in Britain. Mindt 1995:126). instances with need were mostly negative [1]. The irregular form need became common in the 16 th century. Table 1. need takes a nominal complement in the vast majority of cases and thus clearly has the status of a lexical verb in PDE. It is quite remarkable that in his usage – i. The use of need to in mainly positive contexts is also a novelty.e. On the other hand. Uses of the modal and the main verb construction. at the end of the century which Warner and Barber identify as showing incipient modal behavior –modal constructions by far outnumber main verb constructions: the ration of plain to marked infinitives is approximately eight to one (Krug 2000:202). Having been impersonal in OE (Visser 1969:§1345). it is used in various personal and impersonal constructions in ME. Whereas the situation in American English has remained rather stable. as Smith (2003) points out. British English seems to have caught up with the American variant so that need roughly shows the same proportions as to distribution in both varieties of English. Fischer (1992:405). Krug (2000:202-203) detects a similar recent shift in spoken British English based on the British National Corpus (BNC). When followed by an infinitival complement. In contrast. He doesn’t need to escape. Biber et al. Need we escape? Needn’t he escape? He needed to escape. The use of personal need with an infinitive increased at least partly because of the loss of THARF (’need’) in the 15 th century. The trend since Shakespeare has certainly changed direction. This is in line with Barber’s analysis (1997:178). a shift from modal to catenative [2] usage can be noted in British English over the past 30 years. in fact.-interrogative He needn’t escape. otherwise it is very rare (the OED. modal need appears in non-assertive contexts. and “in the sixteenth century it starts to show modal characteristics” (Warner 1993:203). In this way. modal need has decreased in number in both Britain and America. and it was. To conclude. However. modal need. quoting Visser (1963-73: § 1346). In thirty years. 1985:138. is becoming rare. need more and more seems to prefer the to-infinitive above the bare infinitive. Further support has been found by Leech (2003) and Smith (2003) in four matching written corpora. However. the ongoing trend towards main verb constructions has been detected in some recent corpus-based studies. Quirk et al. Table 1 describes the various uses. ___________________________________________________________________________________________ Modal Main Verb Positive Negative Interrogative Neg.

1985:225. Some recent cross.You need to get a hair-cut. internal sources of need. Leech 1971/1981:96. the writer can downplay his/her own authority and claim that the action is recommended for the doer’s own sake. In analyzing examples she uses parameters that arise from the context and co-text (1983:36). Have to is considered to be more impersonal and lack the implication that the speaker is in authority. the speaker might have another appointment. and then in non-assertive contexts with modal need. The few who have discussed it more have detected an opposition between external vs. since the speaker has no conscious control over them. is said to express internal compulsion If I need to go now. e. Smith (2003:260-264) has found instances of the imposed obligation meaning. Smith 2003:259). But the pragmatic interpretation is still inferable. which resembles the distinction between need to and the 184 a. the largest increase has take place in affirmative contexts where it might compete with must and have to. the speaker would be appealing to his/her own sense of duty. if there is a clear authority structure between the speaker and the addressee. These parameters can be used to distinguish the various meanings/uses of need to as well. The traditional analysis leaves out the instances where need to expresses internally motivated compulsion.g. the question whether there are utterances which can be interpreted as personal directives is disputable. Such compulsions. b. Linguists who mention this point suggest that need to can pragmatically acquire the force of an imposed obligation. As regards the distinction between need and need to. She applies the fuzzy set theory to the traditional concepts of root and epistemic meaning and divides the semantic fields into the core. As mentioned before. Perkins (1983:62-63) points out that if the above utterances with need to was said by a sergeant –major to a private. the speaker is primarily pointing out the constraint that the addressee’s own situation imposes on him/her: it is for his/her own sake that a hair-cut is needed. Semantic considerations The theoretical framework for the empirical part has been mainly provided by Jennifer Coates’s work The Semantics of Modal Auxiliaries. Perkins (1983):62-63. quite different. many sources simply point out that the two markers are almost synonymous or that in non-assertive contexts differences tend to be neutralized. van der Auwera and Plungian (1998). In such instances the directive element is provided by the context or the context of the utterance rather than the basic/lexical meaning of need to. I shall first consider need to in affirmative contexts and compare it to its likely rivals. By using need to instead of must. the skirt and the periphery. I feel a compulsion which is felt to originate within myself. have to and need to (e. Linguists agree on the basic differences between must. on the other hand.e. Leech (1971/1981:96) points out that there is certainly a difference in the quality of the constraint in the following sentences: (1) In the first example (1a) with must the speaker is clearly exerting his/her authority over the addressee. Need to. In the second example (2b) with need to. i.linguistic studies provide insights into the rearrangement of the non-epistemic field (cf. The grammatical subject is typically first person plural or passivised third person. are objectives. even if the subject is first person. The utterances with must imply that the speaker is advocating a certain behavior. Smith concludes that especially corpora of speech should be studied to illuminate this point. This can be noticed well in an example with a first person subject: I’m afraid I have to go now. Quirk et al. though with some limitations. This question will be further discussed in the next section. The situation is.g. Bybee at al. 1994:177). since his/her hair might be too long. it would certainly be understood as an order. Palmer 1979/1990:129. I.to its increasing use in non-assertive contexts instead of modal need. Have to implies here obligation by external forces. In contrast. . however. If the basic meaning of need to denies the speaker’s involvement. must here instead of have to would imply self-obligation. You must get a hair-cut. so the instances report the need for action in a rather vague way.

Although Quirk defines non-assertive contexts as “mainly negative and interrogative sentences” (1985:138). It was pointed out by Quirk et al that modal need is restricted to non-assertive contexts. Perkins (1983:63) uses examples where needn’t is clearly the negative counterpart of must – the speaker is trying to exert his/her authority over the addressee – whereas don’t need to simply expresses the constraint the speaker thinks the addressee is feeling. how did modal need acquire polarity sensitive behavior? Why did it develop this polarity sensitive behavior? Well. it seems reasonably to assume that need especially occurred in negative sentences and that it became gradually associated with negation. Modal need focuses on “whether the conditions leading to the constitution of a real need are fulfilled” (1994:225). and so it developed modal characteristics in analogy to the other modals. clauses containing only or the semi-negative adverbs hardly and scarcely. it expresses more or less the same notion of necessity in negative sentences. Consider. Full verb need to “evokes a need in and for itself. Because of this vacuum for absence of necessity. In his article on the auxiliary need. Jacobsson makes a few very nice suggestions as to why need –originally an impersonal verb – was pressed into the role of a modal verb expressing necessity in the course of the ME period. but cannot lose it. If we look at the history of need. I have mentioned that modal need is becoming increasingly rare. there is certainly a gap in the research concerning the semantics of need to: it has not been studied in detail by corpus-based methods. for example. words can acquire polarity sensitively and become thus more restricted in their usage. Therefore. that has discussed the semantics of need and need to. Consider his examples: (2) Duffley does not attempt a quantitative analysis. by Duffley (1994) [4]. I have found only one corpus-based study. The slums need to be replaced by good housing. . but could not express absence of necessity (it is not necessary that). you needn’t go to the toilet if you don’t need to. but is free to appear in positive affirmative constructions. 185 a.g. conditional and comparative clauses. as the written corpora are from the 1960s. real. He thinks that the subjective/objective distinction is prevalent but that it is not enough to describe the differences between need and need to. and even he has concentrated on modal need. The auxiliary use of need was never extended to truly affirmative sentences probably for the simple reason that the language could probably do without it (Jakobsson 1974: 62-63). while there seem to be no restrictions on the usage of the catenative and lexical variants (1985:138). whether the need stems from the internal dispositions of the subject (2a) or is imposed on the latter by external circumstances (2b)”. non-assertive contexts are broader than that and also cover e. i. and in the case of need to the semantic analysis is only suggestive. it may well push modal need further into the corner.e. Because of the restriction to non-assertive contexts. To conclude. Although further diachronic research is needed. b. the above described development seems to be in line with Heine’s observation (1995:46) – he found for German modals that the most conservative behavior is encountered if the modal occurs in interrogative rather than declarative utterances and if the modal occurs in negative rather than affirmative utterances. however. Besides. The question is. For instance. following the unidirectional hypothesis. To fill this gap. I need to get some fresh air. need was called upon. of course. In the beginning of this paper. This may well be due to the fact that its competitor need+ to infinitive seems to be gaining ground at the expense of the auxiliary. this statement seems to hold. He would rather talk about the distinction in terms of non-real vs. the instances of need to were not numerous. I will briefly touch upon the contexts in which need is used. Anyhow.other modals of obligation in affirmative contexts. etc. modal need has often been referred to as negative polarity auxiliary (Wouden:1996). He claims that it did so because the modal must was able to express necessity.

G. Meaning and the English Verb. 2001) that there is a group of emerging modals appearing.. [2] Most grammars distinguish between 3 types of dare and need. American English Grammar. Dossena. & Palmer. C. The only information provided for the Strathy Corpus is the following: Strathy Corpus of Canadian English. R. Cambridge:Cambridge University Press.e. Freeborn. M. Dury.. Bybee & Suzanne Fleischman (eds. English Studies 55. need. In contrast.. I fully agree with Krug (2000. 94. Journal of Linguistics 5. However. Conrad. NOTES [1] Nagle (1989) suggests that the link between negation and modal marking might be due to the wide use of the subjunctive in subordinate clauses after negative verbs and negation in higher clauses in Old English. BIBLIOGRAPHY Barber. it obviously competes with must and have to. Emerging English Modals: A Corpus based Study of Grammaticalization. as it gives the impression that the speaker is appealing to the assumed needs of the addressee. E. London:Croom Helm. The Hague:Mouton and Co. since need to so often appears in affirmative contexts where the obligation interpretation is inferable. (1967). (1974). M. pp. Strathy Language Unit. Fries.. Vaariation in Central Modals: A Repertoire of Forms and Types of Usage in Middle English and Early Modern English. 56 -63 Krug. The Australian Corpus of English from 1986 and the Wellington Corpus of Written New Zealand English from the late 1980s. This might well explain the modal-like syntax for dare. P. Facchinetti. Epistemic Modality: some Observations on German modals.. Bengt. R. (1971/1981). M. [3] The other matching ICAME corpora include The Brown University Corpus of American English (Brown) from 1961 and its thirty year younger counterpart The Freiburg-Brown Corpus of American English (Frown) from 1991). D. Johansson. The wider context of its semantic variation.(1994). Modality in Grammar and Discourse. R. Queen’s University. Jennifer (1983). 4. Hence. (1940). [4] Duffley has based his article on the examination of dare and need in the Brown University (American) and LOB (British) and Strathy (Canadian) corpora of English. J. (1987).223-240). In: Joan L. Mindt considers dare and need followed by a to-infinitival complement to be catenative verbs (Mindt: 1995).. (2002). J. need to differs from need in the same way. and Throne. Berlin: Mouton de Gruyter Leech.). M.. (2000). Duffley. Jacobsson. modal. Biber. Boyd. M. I consider the present paper only as an initial study of the semantics of need to. Agent-oriented vs. G. Krug. In non-assertive contexts. Need seems to be one of the negative counterparts of must in both root and epistemic meaning: its decline may be linked to similar uses and meaning with must. London:MacMillan Bernd. Leech.Finally.). 186 . i. S. London: Longman. (1969). Modality in Contemporary English (pp. P.. (2003).57-74 Coates.. and ought in nonaffirmative contexts. S. D. Linguistic Insights. 213-243 Ehrman.. needs to be explored. Facchinetti. The Meanings of the Modals in Present-Day American English.. N. J. The semantics of the Modal Auxiliaries. both from a diachronic and a synchronic viewpoint. Harlow:Longman. need to clearly resembles the other semi-modal have to with a different kind of subjective meaning in root instances and still only a few epistemic instances.The auxiliary NEED. The semantics of Modal Verbs.. (Eds. The Longman Grammar of Spoken and Written English. it seems to offer a more polite way of obliging than must. Heine (1995). supplemented by examples from other sources. Berlin: Mouton de Gruyter. M. The Kolhapur Corpus of Indian English from 1978.. A Course Book in English Grammar. Bern:Peter Lang. F. blend and lexical verbs. The English Language: A historical Introduction.. & Finegan. &Lima. (1999). . Charles (1993). Amsterdam:Benjamins. These two modality markers have clearly different semantic profiles. New York:Appleton –Century-Crofts Gotti. Kingston: Department of English.. NEED and DARE: The black sheep of the modal family. Lingua.

.V. but there is clearly a gap in research on its semantics. J& Plungian.. London:Longman Palmer. 187 . and Martinet. A.. Modality’s semantic map. M. this claim has subsequently been employed in the linguistics literature as an argument for the position that English modal verbs are polysemous (Sweetser. London:Longman. In C. Three Modal Verbs.). F. Grammar for English Language Teachers. both root and epistemic. 215-227) Thomson. Cambridge:Cambridge University Press. B. R. The English Verb. G. V. A. This paper explores the various meanings and uses of one of the English semi-modals: NEED TO. (2003). S. Oxford: Oxford University Press. Leech. Modality and the English Modals..F. An Historical Syntax of the English Language. Cambridge Studies in Linguistics. Greenbaum. Cambridge:Cambridge University Press. Berlin:Cornelsen. Horobin &J.. of a modal of obligation and necessity. (1979/1990). ABSTRACT The set of English modal verbs is widely recognized to communicate two broad clusters of meanings: epistemic and root modal meanings. Providence. (1995). London:Edward Arnold Publishers Sweetser. Kay. Modern English Structure. (1963). Strang.Leech.. Smith (Eds. London:Longman Parrot. (1974/1988). I decided to investigate in this paper the evolution. Paper given at the conference The Germanic Verb. Rhode Island: Brown University Press Van der Auwera. A practical English Grammar. (1998). Taeymans. Cambridge: Cambridge University Perkins. Palmer . (1996). pp. (1985). Dublin. 66. London:Frances Pinter. Languages and Computers: Studies in Practical Linguistics. The English Verb Auxiliaries. From Etymology to Pragmatics: Metaphorical and Cultural Aspects of Semantic structure. (1969). (pp. 1990). S.. 2. A comprehensive Grammar of the English Language. Modal Expressions in English. A number of researches have claimed that root meanings are acquired earlier than epistemic ones. M. (2000). (1993).. Twaddell. 2 nd edition. (1968). Leiden:Brill Warner. Ton van der. Based on the findings of research conducted in this field. (1965). M. Modality of the move: The English modal auxiliaries 1961-1992. current status and future developments of this verb as well. Previous corpus-based studies indicate that its overall usage has increased. DARE and NEED in British and American present-day English. English auxiliaries: Structure and History. F. In Mindt.. M. (1999). (2004). New Perspective on English Historical Linguistics. (1983). 79-124 Vihla. 2nd edition. (1990). (3vols. 28. An Empirical Grammar of the English Verb: Modal Verbs. Amsterdam:Rodopi Visser. E. F. I will try to demonstrate that NEED TO covers all the possible meanings/uses. J. Medical Writing: Modality in Focus. Linguistic Typology. R. & Svartvik. D. Wouden. W.). Quirk. G.. A..

încât rar se întâmplă ca cineva să-şi mai dea seama că la origini ele sunt. Dar sensul originar al cuvântului era altul: ‘ucigaş’. Continuator al tradiţiei psihologiste în semantică. în mod suplimentar. ce resurse bogate pentru mutaţiile de sens se găsesc în procesele “uzuale” de metaforizare. Studiul lui Bréal arată. poalele muntelui. cu cât se observă tendinţa migrării cuvintelor sau expresiilor din vocabularele speciale către lexicul fundamental. Din astfel de asociaţii. Sperber distinge două direcţii ale mutaţiilor de sens: expansiune şi atracţie (sau magnetism). Prima o întăreşte pe cealaltă fiindcă o schimbare semantică este cu atât mai probabilă în direcţia restrângerii sau lărgirii (şi deci posibilitatea unei asociaţii metaforice este cu atât mai mare). din jargonul actorilor (Ionescu.Factorii lingvistici şi extralingvistici ce determină mutaţiile semantice. de fapt. în concepţia lui Sperber. Bréal consideră că efectul semantic al unei metafore este o schimbare bruscă a sensului. Slăbănog are azi semnificaţia ‘slab’ (dar exprimă. forţa emoţională declanşată de un eveniment sau un sentiment puternic. metaforele poetice. formulată de Freud. Putem aminti în acest context şi lucrarea filologului şi lingvistului român Lazăr Şăineanu. Cuvântul românesc şugubăţ – arată Şăineanu – are sensul de ‘glumeţ’. O parte din modificările de sens pe care Meillet le explică prin factori socio-lingvistici primeau. care au avut şansa de a se generaliza. Meillet oferă mai multe mostre de migrări de cuvinte dintr-un grup social către masa de vorbitori. la sensul său de astăzi. Expresiile de acest fel sunt atât de cunoscute şi de întrebuinţate de către vorbitori. Bréal se opreşte. evident. în mod convingător. expresiile metaforice a-i face cuiva o scenă sau jocuri de culise provin.Ana Maria TRĂNTESCU. Alături de analogie lingvistul român consideră că o altă explicaţie a schimbării. intitulată Încercare asupra semasiologiei limbii române. De exemplu. explicaţia psihologică şi nici invers. Tot prin uitare este explicabilă şi tranziţia de la sensul arhaic al cuvântului slăbănog. Ca şi Bréal. sau invers. ci acele asociaţii metaforice pe care le poate face orice vorbitor obişnuit. studii istorice despre tranziţiunea sensurilor (1887). au apărut sintagme (catachreze) precum piciorul mesei. Sensul primar al cuvântului era însă ‘paralitic’. Explicaţia sociologică nu exclude însă. acest sens fiind conservat de traducerea românească a Bibliei. desigur. metafore. În raport cu cercetările lui Bréal sau Şăineanu. asupra metaforei. Dintre aceşti factori. puterea explicativă a teoriei lui Meillet este superioară. 1992: 36). ci prin uitarea sensului originar. ‘asasin’. La baza schimbărilor de sens stă. în mod special. braţul (gurile) fluviului. Şăineanu caută o explicaţie pentru mutaţiile de sens în analogie (adică metaforă). De asemenea. Universitatea din Craiova ROLUL PROCESELOR DE METAFORIZARE ÎN MUTAŢIILE DE SENS 1. El nu-şi construieşte teoria pe concepte elementare ale psihologiei (cum ar fi uitarea sau analogia). explicaţii psihologice: asociaţii metaforice. o concepţie peiorativă faţă de slab). în vedere. comun mai multor colectivităţi lingvistice. O originală teorie semantică a propus Hans Sperber la douăzeci şi cinci de ani după apariţia studiului lui Meillet. Lingvistul francez nu are. Sperber localizează cauzele mutaţiilor de sens la nivelul psihologiei individului. în cercetările lui Bréal sau Şăineanu. este uitarea. Bréal atrăgea atenţia că majoritatea metaforelor pun în valoare un simţ al expresivităţii. O ruptură atât de profundă între sensul actual şi cel vechi nu poate fi explicată prin analogie. Lingvistul francez Michel Bréal analizează în lucrarea Essais de sémantique (1897) factorii ce determină mutaţiile de sens. în 188 . E oferit un exemplu sugestiv: după primul război mondial. ci explicaţiile sale derivă constant din adaptarea la cercetarea lingvistică a unei influente teorii psihologice: psihanaliza din versiunea ei clasică. ‘pus pe şotii’. Marele lingvist francez Antoine Meillet publică în 1905 un amplu articol intitulat “Cum îşi schimbă cuvintele sensul”.

Deschiderile largi ale viaductului sunt într-adevăr asemănătoare cu deschiderea ferestrei unei case şi sunt percepute ca atare de copii. Leech citează două exemple: descrierea unui viaduct de către un copil drept window-bridge şi a lunii ca that shilling in the sky. Fenomenul ilustrează aici un caz de expansiune. în rusă. 2. Regulile transferului de sens (de exemplu reguli ce ne permit folosirea cuvintelor în sensuri noi. ci şi altor părţi de vorbire. osificării (bony-structured concepts) şi a clişeului lingvistic. Dar. regula transferului metaforic este mai cuprinzătoare decât altele. corabia pe apă. Legătura dintre cal şi corabie constă în conotaţii comune: atât caii cât şi corăbiile transportă persoane dintr-un loc în altul. conform teoriei lui Sperber. din forţa emoţională pe care această invenţie a putut să o producă asupra soldaţilor. Teoria lui Sperber intenţionează să explice. metaforice) sunt analizate de Leech în cadrul mai larg al regulilor lexicale răspunzătoare de caracterul creativ şi generativ al limbii. Prezentând cele două concepte simultan. metafora este mijlocul prin care creatorul ei îşi ia “revanşa” pentru stereotipia limbii.franceza colocvială s-a înregistrat apariţia expresiei mitrailleuse d’enfants. sunt folosite (în contextul eroic al poemului) pentru călătorii aventuroase şi în război. reprezintă un mijloc important de combatere a jargonizării. prin conceptul de magnetism. În cele mai multe cazuri această regulă operează şi o violare a restricţiilor de selecţie. ce i se pare fundamentală. Diferenţa dintre metaforele poetice şi cele realizate de copii constă în faptul că poetul e familiarizat cu aceste categorii instituţionalizate şi e conştient de abaterea de la normă. 1992: 38). iar medved înseamnă. Aceste cuvinte revelează totodată intenţia omului de a se împrieteni cu animalul şi de a evita prejudiciile răzbunării lui (Ionescu. Dintre regulile de transfer semantic. Autorul aduce drept exemplu un vechi poem anglo-saxon în care expresia mere-hengest ‘armăsar de mare’ este folosită ca metaforă pentru corabie. aceeaşi origine. surprinzătoare metafore. Leech (1990:37-39) numeşte metafora fuziune conceptuală (conceptual fusion). deoarece se poate aplica nu doar substantivelor. Este cunoscut că mitraliera reprezintă una dintre invenţiile de tehnică militară pe care le-a adus primul război mondial. copilul îşi construieşte metafora pe asemănarea fizică. Astfel. Bear înseamnă în engleză urs. metafora poate realiza un efect comunicativ dincolo de barierele limbii. erau denumite. Două sensuri sunt relaţionate istoric dacă au etimologie comună. deoarece cuvântul care indică existenţa unei forţe emoţionale este utilizat şi în raport cu alte fenomene. aşadar. Situaţii analoge se întâlnesc în cazul denumirii nevăstuicii în română. armăsarul se deplasează pe pământ. Leech (1990:38) consideră că alături de oximoron. Aceste denumiri “piezişe” sunt efectul unei frici instituţionalizate care a dus la întrebuinţarea altor cuvinte pentru a indica obiectul forţei emoţionale. franceză (bellette ‘frumuşica’) sau portugheză (doninha ‘domnişoară’). Prin puterea ei de a reorganiza legăturile conceptuale. Leech consideră că regulile transferului semantic pot aduce lumină şi în mult disputata problemă a demarcaţiei dintre omonimie (două sau mai multe cuvinte având aceeaşi pronunţare şi/sau formă grafică) şi polisemie (un cuvânt cu două sau mai multe sensuri). Prin această metaforă. amândouă metaforele se bazează pe analogia vizuală. s-a observat că cel puţin o parte din popoarele indoeuropene au substituit prin expresii metaforice numele vechi al ursului. pe care limba îl consideră cel mai important. neglijând criteriul funcţiei. Nu e surprinzător faptul că limbajul copiilor produce multe exemple de “greşeli” ce se dovedesc a fi. metafora. dacă sunt relaţionate. Folosind capacitatea sa generalizatoare. bear înseamnă cafeniu. iar corabia nu. ca imagini suprapuse. condiţiile tabuului lingvistic. Se spune că recunoaştem un caz de polisemie dacă există o legătură între sensuri. poetul dizolvă toate criteriile lingvistice cruciale ce definesc separarea lor: armăsarul e animat. la origine. Metafora şi reorganizarea conceptuală G. decât din direcţia limbajului militar şi s-a născut. Metafora nu putea veni. femeile cu mulţi copii. această trăsătură universală a poeziei. În lumina acestor exemple. 189 . Ca instrument principal al imaginaţiei poetice. dar copilul le ignoră. trecând peste diferenţele [+animat] [– animat]. iar medved ‘mâncător de miere’. în glumă. acelaşi lucru. nedându-şi seama de deviaţia produsă. Are un efect eliberator.

‘husk’ Engl. 1989:725). rezultând dintr-o convergenţă accidentală de forme. ceea ce din punct de vedere istoric este omonimie. Se pot cita. Rolul important pe care îl joacă metafora în istoria limbilor şi în îmbogăţirea vocabularului este evidenţiat de H. 190 . ca şi crearea noilor termeni. acoperind atât sensul lor propriu. Există şi cazul invers. şi metaforele. în nici un caz de neputinţă (Morier. din crane ‘cocor’ (Leech. Dacă o metaforă e folosită foarte des. cap. Totuşi. putând fi găsită şi în dicţionar (de exemplu hit folosit în sensul de ‘cântec pop de mare succes’). nu ne referim la culoarea părului. fiind parte a competenţei lingvistice. Veche weod – ‘weed’ Engl. Sunt analizate cuvinte ca pâine. oamenii văd adesea o legătură metaforică între ele şi îşi adaptează înţelegerea cuvintelor în funcţie de aceasta.sau dacă un sens poate fi derivat din altul. Morier combate ideea formulată de Charles Bally (1951:197-198) conform căreia figurile. cât şi cel figurat realizat prin metaforă (Morier. îşi pierde savoarea caracteristică. Metaforele moarte O metaforă “moartă” este definită de G. în istoria unei limbi. în mod virtual. atunci când spunem despre o persoană că e o vulpe. când forme nerelaţionate istoric sunt simţite de vorbitor ca fiind legate psihologic. 1990:227-230). un mare număr de expresii metaforice. cum ar fi regula transferului metaforic. Această definiţie îşi trage substanţa din recunoaşterea faptului că regulile lexicale au realitate psihologică. A. Latină aceris). Veche eare (cf. 3. derivat probabil printr-o metaforă vizuală. Metafora este cu adevărat “moartă”. aceris). cuvintele îşi extind şi îşi schimbă sensurile. devenind o definiţie separată a cuvântului respectiv. se reinterpretează în contextul englezei contemporane ca un caz de polisemie. atunci când nu se mai simte absolut nici o legătură între cele două sensuri. 1990:227). încă se mai poate percepe legătura dintre sensul propriu şi cel transferat. flacără cu componentele lor semantice. în special. şi de asemenea din recunoaşterea că interpretarea termenilor lexicali existenţi este funcţie de regulile lexicale. Metafora nu poate fi separată de explicarea formală a structurii conceptuale şi logice a sensului (Leech. În ambele cazuri etimologiile celor două sensuri sunt diferite: ear ‘organ auditiv’ ear ‘spic de grâu’ Engl. Transferul semantic prin metaforă sau metonimie este printre cele mai importante mecanisme prin care. ca sinonim pentru persoană şireată. inevitabilă pentru o metaforă instituţionalizată este limitarea comparaţiei de către convenţie. O metaforă devine “moartă” printr-un proces de pietrificare (petrification). D. Morier în Dictionnaire de poétique et de rhétorique (1989). Veche ear (cf. Morier aduce drept exemple pentru combaterea opiniei lui Bally. prospeţimea. Acestea sunt dovezi ale unei bogate imaginaţii şi ale unui spirit inventiv impresionant. Există mai multe etape ale acestui proces: prima etapă. Latină acus. înţelegem că e şireată ca o vulpe. Veche woed – ‘garment’ weed ‘plantă sălbatică nefolositoare’ weeds ‘haine de doliu’ Totuşi. astfel două exemple: ear (‘organ auditiv’ şi ‘spic de grâu’) şi weeds (‘buruieni’ şi ‘haine de doliu purtate de o văduvă’). ‘ear’ Engl. De exemplu. astfel încât vulpe e simţit. în general. arătând că trebuie făcută distincţia dintre o expresie „aclimatizată” şi metafora “moartă”. Cruse analizează metafora “moartă” în Lexical Semantics (1987). capacitatea de a surprinde. Următoarea etapă este pierderea de către vorbitori a sentimentului analogiei. Se întâmplă însă. reprezintă recunoaşterea neputinţei manifestate în limbă. două sensuri sunt legate psihologic dacă vorbitorii le simt intuitiv legate şi tind să presupună că e vorba de diferite folosiri ale aceluiaşi cuvânt. 1989:724). ca unele forme legate istoric să nu fie legate şi din punct de vedere psihologic. inclusiv din argou. Leech arată că două sensuri lexicale sunt legate din punct de vedere psihologic dacă vorbitorul este capabil să postuleze o legătură între ele prin intermediul regulilor lexicale. Astfel. Un exemplu ar fi crane ‘macara’. H. Leech drept o metaforă ce a suferit un proces de completă asimilare.

schimbările morfologice – sufixarea. 1998: 84). adică dobândesc un înţeles convenţional secundar şi îşi găsesc locul în dicţionar. Ele pot fi. comparanţii substantivali sunt mai uşor de recunoscut şi pot fi mai bine supuşi unei interpretări semantice decât comparanţii ce aparţin altor clase. – metaforă moartă We shall look under every stone in our search for the culprit. legătura cu metafora “vie”. Probabil că majoritatea expresiilor idiomatice au fost la început metafore. angel/angelic se observă că formele sufixate dau o proporţie mai mare de sensuri metaforice decât substantivele din care derivă. 1987:42): a. Asemenea metafore sunt „slăbite”. Metaforele inactive devin lexicalizate. Inactivitatea lor este mai pronunţată când formele derivate au fost folosite atât de frecvent. care la rândul lor nu au forţa celor substantivali. Goatly urmăreşte felul în care apartenenţa comparantului la o anumită clasă de cuvinte are consecinţe asupra interpretării metaforice şi cum procesele derivaţionale de formare a cuvintelor sunt folosite pentru a produce lexicalizarea metaforei. Autorul observă că V-terms adverbiali şi prepoziţionali sunt în general mai greu de recunoscut ca metafore şi au mai puţină forţă faţă de cei verbali şi adjectivali. gura de metrou etc. Datorită lipsei lor de transparenţă şi a rigidităţii sintactice. revitalizate prin înlocuirea lor cu un sinonim sau o parafrază (Cruse. metaforele facilitate de procesele derivaţionale sunt predestinate la inactivitate şi la o moarte timpurie. în timp ce expresiile idiomatice se dovedesc a fi intraductibile. De-a lungul timpului. În catachreză se atribuie înţelesul unui cuvânt altui cuvânt cu sens apropiat. încât au devenit lexicalizate (Goatly. În ciuda diferenţei dintre expresiile idiomatice şi metaforele “moarte”. Cruse consideră că metaforele “moarte” sunt unităţi lexicale minimale. a unui cuvânt. “adormite” şi “moarte” cu opţiunea că acestea pot fi “îngropate”. orice modificare la nivel sintactic poate aduce la viaţă metafora: He has one foot in the grave şi One of his feet is in the grave. pentru a denumi un obiect ce nu are denumire proprie. în sens metaforic. b. sensuri ce erau profund metaforice au devenit convenţionale şi dependente de decodarea semantică. ele au anumite trăsături comune. braţul fotoliului. Katachresis. Totuşi. Astfel. prefixarea sunt folosite pentru a lexicaliza metaforele şi a le încorpora într-un sistem semantic. Autorul demonstrează că lexiconul este plin de metafore inactive ce formează reţele prin care conceptualizăm abstracţiunile în termeni concreţi. deci. Traducerile literale sunt posibile cu metaforele “moarte”. De exemplu: piciorul mesei. Goatly (1998:31) analizează distincţia dintre metaforele active şi inactive. Goatly explică acest fenomen prin faptul că grupurile substantivale scot la lumină foarte bine nepotrivirea (clash) dintre referinţa convenţională şi cea neconvenţională. nu este complet pierdută. Astfel. Metaforele “moarte” au o anumită rigiditate sintactică. D. 4. 191 . ci doar o simplă consultare a dicţionarului. În finalul demonstraţiei sale. aripa clădirii. Goatly arată că procesul derivării lexicale este strâns asociat cu transferul metaforic al sensului. autorul subliniază că deoarece principalul motiv al formării de noi cuvinte este umplerea golurilor lexicale. – metaforă revitalizată. Ultimele se împart la rândul lor în “obosite”. în sensul că sunt mai puţin observabile şi nu dau naştere la interpretări interactive. Comparantul (vehiculul – V-term în terminologia lui Goatly) poate fi orice parte de vorbire. În exemplele: dirt/dirty.Interpretarea ei nu mai necesită “activarea” strategiei metaforice. Catachreza Catachreza (<lat. Goatly consideră că există un ansamblu de caracteristici ce exprimă tranziţia de la cele mai puţin active metafore (“moarte” şi “adormite”) până la cele mai active. deci cu sensul propriu al cuvântului respectiv. ‘abuz’) este figura de stil caracteristică prin folosirea. We shall have no stone unturned in our search for the culprit. Catachresis <gr.

“se abuzează” de cuvinte dându-le o altă semnificaţie. cadrul conceptual al comparaţiei. figurile se clasifică în trei categorii: 192 . dacă nu totdeauna primitivă. În concluzie. pe când metafora– catachreză cuprinde în domeniul ei totul până la interjecţie. Autorul arată că. dar inexact. Această pseudo-identitate dintre cele două figuri. Catachreza este definită ca folosirea unui cuvânt înrudit sau asemănător. Mai mult (deşi Quintilian. 5. într-o privinţă. catachreza sinecdocei şi a metaforei. Autorul acordă un interes deosebit catachrezei metaforei. Metafora-figură abia dacă ajunge la adverb. în consecinţă. El o defineşte drept o deviaţie pe care anumite cuvinte o fac de la prima lor semnificaţie. ce poartă firul între termenii unei metafore. deoarece. pentru a lua o alta care are oarecare legătură cu cea dintâi. transformând figura respectivă într-un element esenţial al regenerării limbajului. o metaforă exagerată sau forţată. sinecdoca. consideră catachreza ca figură destabilizantă sau destabilizată. precum şi între figuraţia din prima.Fontanier (1977: 185) neagă catachrezei statutul de trop. Derrida în “La mythologie blanche” (Poetique 5. trei specii diferite de catachreze. cu alte cuvinte. orice trop care rezultă dintr-un sens pur extensiv. un rol determinant în evoluţia lexicului. distingea între un translatio al metaforei şi un abusio al catachrezei. spre exemplu. considerând că metafora începe prin a fi catachreză. când mai mici”. asupra tuturor celorlalte figuri” şi de aceea îi acordă un deosebit interes în tratatul său. aşa că se poate continua pe calea reducţionismului cu două încorporări utile: metafora conţine comparaţia şi catachreza. provenind dintr-una din cele trei mari specii pe care le-am identificat: metonimia. în care se adună “alăturări prea îndrăzneţe. 1981: 59) arată că această figură “domneşte.” Prin catachreză înţelegem orice trop care a devenit o uzanţă impusă şi necesară. Cicero aduce în discuţie relaţia dintre metaforă şi catachreză. asemănării sau analogiei şi care ameninţă însăşi distincţia dintre propriu şi figurat. feuille ‘frunză’. Lucian Blaga descrie metaforic graniţa dintre metaforă şi catachreză: “Suveica. ca trei mari specii sau ca trei genuri de figuri de semnificaţie: catachreza metonimiei. cel puţin în prezent impusă. abuzive”.Retorii antici i-au dat această denumire. un arhetrop al deconstrucţiei care forţează uneori nepermis de mult. 1971). metafora. trebuie să consume aşadar. în locul celui folosit de obicei într-un anume context. Prin capacitatea sa de a opera reorganizări conceptuale. unde s-ar putea folosi şi un alt termen existent pentru funcţia respectivă şi necesitatea din a doua. această rudă săracă sau precursoare primitivă a mai frumoasei şi mai elegantei metafore. descris de Marc Bonhomme (1998: 90-91). Du Marsais ([1818]. de asemenea. cele mai mari aparţinând catachrezei. întărită de Quintilian. Pe de altă parte. constatare în care se alătură două dintre cele mai neaşteptate perspective. susţine Fontanier. distanţe când mari. unde folosirea respectivă este cerută de absenţa oricărui termen propriu). avea să fie păstrată până la cele mai recente dicţionare de termeni retorici. este ceea ce se mai numeşte şi extensiune: de pildă. într-o oarecare măsură. P. Astfel chiar Hugh Blair vede “golurile din limbă” umplute prin transferuri catachretice. Avădanei (1994:30-31) consideră că diferenţele dintre catachreză şi metaforă sunt nivelate. Concluzii Ubicuitatea metaforei în existenţa noastră explică rolul central pe care îl ocupă între tropi. Parcă prelungind această idee. în funcţie de vitalitatea lor sau de gradul lor de uzură. considerând-o “doar o uzanţă. ‘foaie’ se spune prin extensiune sau imitaţie despre lucrurile care sunt plate şi subţiri (ca frunzele plantelor). cum o numeşte Hugh Blair în Lectures on Rhetoric and Belles Lettres (1783) aproape că a ajuns să o înlocuiască în funcţia de prototip al figurilor. metafora are. abuzul şi exagerarea presupuse de catachreză au fost interpretate ca pericole pentru siguranţa comunicării prin intermediul limbii. că aceasta din urmă ar fi deci o etapă a procesului metaforic. putem spune că evoluţia metaforelor este tipică pentru procesul evolutiv al figurilor de stil. Vom avea.

(Introducere de Maria Hetco). Bucureşti. Cambridge: Cambridge University Press. Michel (1976). Traité de stylistique française. Figurile convenţionale. În procesul unei îndelungate folosiri. Goatly. devin stereotipuri. Quintilian (1974). force and savour in language. Morier. to the lexicalized figures completely integrated in the vocabulary. Geneza metaforei şi sensul culturii. Arta oratorică. (1971). Meillet. London. Cicero (1973). E vorba de fapt de o “defigurare” a figurilor lexicalizate. Blaga. the metaphor has a central place among the other rhetorical figures and. căpătând o dimensiune socială. London : Penguin Books. La început a fost metafora. P. Bucureşti. Pierre (1977). iar aceste noi sensuri obţinute prin metaforizare sau metonimizare. Geoffrey (1966). încetează să mai fie indivi-dualizate şi devin comune multor locutori. Geoffrey (1969). figurile lărgesc sensul cuvintelor. Semantics. Toate figurile debutează astfel. Emil (1992). Bréal. Chesneau ([1818] 1981). Lexical Semantics. Ştefan (1994). “Încercare de semantică. îşi pierd savoarea. Paris : Presses Universitaires de France. especially of metaphor. Trecând din discursul particular în lexic. César. Opere alese. Bally. i. Antoine (1976). Derrida. in lexical evolution has been studied since ancient times. in lexical evolution. London. figurile încremenesc. Figurile lexicalizate se confundă cu vocabularul curent. Le figure clés du discours. Figures of speech bring clarity. Despre tropi. Vol. Bucureşti : Editura Univers. Ionescu. Leech. Bucureşti : Editura ALL. Manual de lingvistică generală. Figurile lexicalizate. “La mythologie blanche” în Rhétorique philosophie. The role of tropes. Bucureşti: Editura Univers. ştiinţa semnificaţiilor” în France de semantică. figurile se banalizează. Bonhomme. Jacques. pot fi găsite în dicţionare. (1986). Bucureşti: Editura Minerva. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Avădanei. b. de exemplu. 36-46. Du Marsais. Leech. The Language of Metaphors. from the figures of invention to the conventional figures (stereotypes) and. finally. “Cum îşi schimbă cuvintele sensul” în France de semantică. Metaphor can be considered a conceptual fusion and the main way of fighting against rigid forms and jargonization. Andrew (1997). libertatea de funcţionare şi puterea lor sugestivă. 76-90. Într-un stadiu final. Dictionnaire de Poétique et Rhétorique. Figurile limbajului. Leech. Cruse. David. The changes in meaning can often be explained by metaphorical processes. V. Geneva-Paris : Georg et Klincksieck. 193 . Figurile de invenţie născute într-un discurs particular se remarcă prin originalitatea. Lucian (1994). The Study of Meaning. A. A Linguistic Guide to English Poetry. devin rigide. Bucureşti : Editura Univers (Prefaţă de Maria Carpov). P. Given its ubiquity. c. Linguistics and The Figures of Rhetoric. Geoffrey (1990).a. Paris : Seuil. ABSTRACT A real research in the vocabulary field must take into account the study of tropes which influence the changes in meaning. Editions du Seuil. Iaşi : Editura Virginia. also. figurile sunt absorbite de limbă pentru a îmbogăţi vocabularul. Îndeplinesc doar o funcţie denotativă. Bucureşti : Editura Humanitas. acoperind noile realităţi. Charles (1951). poétique. Figures follow a certain evolution from the individual discourse. În această etapă. Routledge. dar multe sfârşesc prin a se uza. Henri (1989).e. Fontanier. to language. Marc (1998). London.

by which word combinations first establish themselves through constant reuse. 2. then undergo figurative extension and finally petrify [1]. let sb/sth drop . For God's/goodness '/Heaven's. hint Another very important feature of an idiom is its syntactic stability which is demonstrated by a specially designed set of syntagmatic and paradigmatic tests aimed at specifying the restrictions in the syntactic behaviour of idioms as opposed to non-idiomatic word sequences. The metaphoric nature of an idiom accounts for its idiomaticity which is understood as the unpredictability of the meaning of the whole from the literal meanings of the constituent parts. In spite of the fact that structurally idioms are polylexemic compositions and have a formal identity with the syntactic pattern of a free combination of words. There are other tests which are meant to show that adding of new components. In contemporary linguistics this kind of idiom usage is variously designated as 'nonce variation'.to do or say nothing more about sth/sb. 'deliberate transformation'. structural and functional invariants being in the state of uneven balance with one of them playing the leading role. the recent research has proved that linguists have their intuitions about the semantic analysability of idioms which play an important role in determining their syntactic productivity and lexical flexibility. is that in spite of the fact that structurally idioms are polylexemic compositions and have a formal identity with the syntactic pattern of a free combination of words.to think that one would like (to do/have) sth. etc.feel like sth/doing sth .to want (to do) sth.and not to spend a queen's redemption. sake. However. not to care/give a damn (about sth/sb) . the elimination of the necessary ones or the change of their order within an idiomatic phrase are impossible and may result in an ordinary syntactic structure. Universitatea de Stat din Moldova DEFORMATION OF IDIOMS ON THE STRUCTURAL LEVEL Idioms have always been 'a pain in the neck' for linguists trying to account for everyday language behavior when it is used in its basic function . For example.Ümit Öz.not to care at all. 'occasional use' or 'deformation' and is usually regarded as something made for the nonce. substitution test is called upon to show the impossibility of replacing a component of an idiom by another word without destroying its idiomatic meaning unless it is the case of normal accepted variation: to spend a king's ransom . The common assumption. According to the traditional theory of idiomaticity idioms are seen as 'dead metaphors' 'the end point of the process of idiomatisation. semantically they have long been viewed as indivisible units of meaning. The actual usage of idioms in speech is not conditioned by arbitrary rules which are a matter of convention but are often 'motivated by people's understanding of the conceptual structures underlying idioms. as a linguostylistic device aimed at enhancing the expressivity of speech. 194 . then. semantically they are isolated and present one unit of meaning which is roughly equivalent to simple literal paraphrases as the following ones drawn from "Catcher in the Rye": 1. take a .a means of communication. From this point of view idioms present a threefold unity of the semantic. 3.to understand and do what has been indirectly suggested.

it has always been felt. contain 'the same comment on the variability of human judgement or taste'. These examples clearly demonstrate that speakers manipulate the components of the idiom 'skeleton' and 'cupboard' rather than the phrase itself arranging them at their will within a sentence in different ways with the words 'skeleton' and 'cupboard' standing out as the key words which constitute the idiomatic meaning of the idiom. The idioms are believed to be very well-known to all speakers of English who can easily establish the necessary links between them which eventually ensures the proper apprehension of the text. to kick the bucket . 'Skeleton' is used to refer to the idea of something of which somebody is ashamed and which is kept secret. etc. The majority of contemporary uses of this idiom are the result of the restructuring of its components deliberately made by the user of the language: Michael.I. it will be seen. which is the basic characteristic of all idioms. Discourse realizations of the idiom 'a/the skeleton in the cupboard' (the American variant . the deformational deficiency of idioms which block the use of idiom constituents as normal.e. i.'a/the skeleton in the closet'} also show how the linguistic convention may give a new semantically independent status to a former component of an idiom. Phrases 'girls will be girls'. especially by Russian linguists. the deformational deficiency of an idiom may consist in blocking passive deformation (hit the ceiling does not allow the passive construction the ceiling is hit or in the case of keep tabs on sb tabs are kept on sb would be valid variant) or blocking nominalization deformation (to play a waiting game . As for the content of these phrases they all.Restrictions to syntagmatic changes go hand in hand with paradigmatic limitations. It was the skeleton in his house and the family walked by it in terror and silence (W. Thackeray. 'one man's superstition is another man's religion'. regular lexical units. According to the same dictionary the favourable and unfavourable nouns may be reversed. Swan Song). Thus.His kicking (of) the bucket was quite unexpected). had remained quite ignorant of the skeleton in Soames' cupboard (J. 'one woman's ideal husband is another woman's pain in the neck [1]. It should be noted that the changes of the structural invariant of an idiom is often accompanied by a certain shift in its functional orientation which in contrast with that of the original one in contemporary English may imply a humorous or facetious use.a playing of a waiting game. 'students will be students' follow the structural model characteristic of the original idiom ('boys will be boys') which makes it possible to relate them to it. while 195 . However. as Oxford Dictionary of Current Idiomatic English states. that the contradiction between the semantic integrity of the whole and formal independence of its parts. All these deformations are made up in accordance with the structure of the idiom which is not altered regardless the fact that some additional components are embedded in it. For some idioms deformation presupposes an entire replacement of the components with its structural pattern remaining the same. Galsworthy. Vanity Fair). pointed out that although the structural separability of the constituents of an idiom is purely formal and they cannot be regarded as words of full value there is every reason to believe that they remain 'potential' words'. The numerous contextual realisations of the sentence idiom 'one man's meat is another man's poison [1] show how the phrase could be adapted to express the speaker's meaning: 'one man's rubbish is another man's treasure'. Smirnitsky A. cannot but influence their discourse peculiarities.

as 'the act of revealing the secret'. 'Fall' is used to refer to a risky act which makes disaster likely. The compositional character of metaphoric structure of idioms play an important role in the process of decoding and encoding (listening and speaking) activities as well as the speaker's judgement of the appropriate and effective contextual realisations. or metaphoric foundation. Data that have been given above also show that it is the speaker's ability to perform the compositional analysis of the meaning of the idiom strings that makes such uses of the idiom possible. The Principles of Language Study]. There are many different ways of teaching a different sound. Recent linguistic and psycholinguistic research in the field has experimentally proved that speakers have their intuitions about the semantic analysability of idioms. Discourse realizations of the idiom 'ride for a fall' show how the linguistic convention may give a new semantically independent status to a former component of an idiom. and 'It is often advisable to kill one bird with more than one stone'. Being the products of the linguistic activity of the speech community in question the given contextual realizations as. there are many ways of teaching a difficult point in grammar. as the case may be) by repeated application of one special device or drug. a curious form or construction. both of them claim to kill innumerable birds with one stone. viz. in actual fact. This fall I think you're riding for . For example: 'To kill two birds with one stone' A patient language method. for example. a horrible kind. Speakers are claimed to be aware of the fact that 'spill the beans' is semantically analysable because 'beans' is processed by the speaker as 'an idea' or 'secret' and 'spill' . The fact that the word 'cupboard' in the last example is replaced by the word 'house' which. terrible fall.is a special kind of fall. broadly speaking. 196 . These examples clearly demonstrate that speakers manipulate the components of the idiom 'fall' rather than the phrase itself arranging them at their will within a sentence in different ways with the words 'fall' and 'ride' standing out as the key words which constitute the idiomatic meaning of the idiom.: 'Find the right stone to kill the right bird'. of the idiom 'hit the sack" or 'hit the hay' meaning 'to go to bed' may be regarded as its variant uses because the both variants retain the basic semantic concept of the word 'bed'. The majority of contemporary uses of this idiom are the result of the restructuring of its components deliberately made by the user of the language: I have feeling that you 're riding for some kind of a terrible. or of causing the student to discriminate two things which ought not to be confused [H. like a patient medicine claims to prevent or to cure all possible ills (linguistic or physical. is fairly transparent. productivity and effective use [2].'cupboard' is a metaphoric reference to the possible place the secret is being kept. their discourse variability. It is the people's awareness of the systematic contribution idiomatic components as individual lexemes make to the overall figurative interpretation of idioms that determines. The principle goes farther and to the figure of speech just quoted adds the two following corollaries. Palmer. We have occasion to note that the principle suggests the inadvisability of killing too many birds with one stone. might be regarded as its metaphoric synonym does not hamper the understanding of the meaning implied. The same holds for many English idioms that have two or more concept words in their structure and whose inner form.

even./ (J. Hurry on Down)./ Oh well. even the mountains had come closer and revealed that easy and well trodden paths led to their heights. The Constant Wife). ‘to pull one's leg' You 're trying to pull the old leg again. Well. I keep my nose to it' (E.a square peg in a round hole wherever he might be. . Fowles. they're not walking on ice (J. Put out More Flags). explaining about Beth. Waugh. 7 often whimsically refer to this little table as my grindstone. Wilson. will you. 'to know which side one's bread is buttered' The vicar of Lyme at that time was a comparatively emancipated man theologically. With one bound he had leaped from the tradition of his class and type. but the mountain I'm making in my imagination is so frightening that I'd rather try to forget both it and the repulsive little molehill that gave it birth (T.. I've begun to doubt whether we shall ever find a proper place for Basil.. The Silver Spoon). The Ebony Tower).said Mr. who has a life to spend detecting that kind of needle in that kind of haystack? (Paul Scott. her sharing his studio at home /.' 'What extraordinary expressions we do use. Hurst. Galsworthy. 'to have a finger in the / every pie' 197 . Maugham. Fowles. The Circle). Rattigan . Put out More Flags). Waugh.'Of course. lately. Whoever heard of a party in a captive balloon? (E. and all those other pegs thousands upon thousands. Appasionata) 'like looking/searching for a needle in a haystack' /.. The French Lieutenant's Woman). that's like looking for needles in haystacks. 'to skate on thin ice' David took an inward breath and skated hastily over thin ice.. Pull the other leg next time. Sometimes. 'If I didn 't keep Jerry sweet Irish nose right down to the grindstone he 'd be running around with some other girl' (F. 'to keep one's nose to the grindstone' 'If we want you. but he also knew very well on which side his pastoral bread was buttered (J. If you go on pulling my leg so persistently I shall be permanently deformed (W. Fowles. The Browning Version). The Enigma). it seemed. As if by Magic). to their glittering snow-crowned summits (J.S. that would never fit in (J. 'make a mountain out of a molehill' 'You are making a frightening mountain out of an absurd little molehill' . Wain. which was to see molehills as mountains and mountains themselves as mere menacing blur on the horizon: and now. Waugh. The Jewel in the Crown). 'Walton knows which side his bread is buttered. I should hate to have one longer than the other (W..'a square peg in a round hole' Poor little snipe . Bently sweetly. He's been a square peg in so many round holes (E. Maugham. . I think in real relationships people are rude to each other.S.'Always'. Vile Bodies). They know it's safe. It's hard to imagine that any man has failed to know which side his piece of bread is buttered' (A.. I suppose we can always find you here'.

' . Keys).Glaser). Dictionaries of idioms provide ample evidence of normal. Shakespeare. The range of possible changes in the structure and lexical components of the idiom has been tested from the point of view of the semantic changes. isn't it?. linguistic and extralinguistic.I had felt the brush take life in my hand that afternoon. Green.. The static view of idioms stems from the fact that for a very long time linguists have been primarily concerned with the semantic and syntactic properties of idioms as part of the lexicon neglecting the dynamic aspect of the problem.'Conscription has rather taken the gilt off that particular gingerbread'. Put out More Flags). Galsworthy. register it in dictionaries or simply admit the existence of such possibilities by giving the restructured variants of an idiom as an illustration of its use. Room at the Top). etc. Alastair wants to go for a soldier. this ain't going to be a soldier's war' (E. no man's pie is freed from his ambitious finger// (W. or its desintegration. 'put all one's eggs in / into one basket' I've put a lot of money. 'occasional use'. At the same time. 'deliberate transformation' (R. ‘take the guilt off the gingerbread' /. Variation of this kind is so widespread that lexicographers. 'Good bye'. we're not much to speak of out here after a year and a half. In contemporary linguistics this kind of idiom usage is variously designated as 'nonce variation' (A. The devil speed him. However. into this last floatation. Cronin. In contrast with words idioms are much more involved in the dynamic processes of language development and tend to vary to a much greater extent beyond the limits set by the accepted institutionalised variation. are involved in this process. what types of idioms tend to be inclined to such variation. institutionalised variation that is always characteristically limited. we still know very little about its mechanics. whether it is systematic or random and what factors. Sir. The Silver Spoon). i. England Made me). Waugh. it is enough to throw a cursory glance at the variety of contextual realisations of idioms to see that nonce-variation is a much more pervasive phenomenon than it is believed to be. said Basil. The distinctive properties of their semantics which are characterised by what linguists describe now as 'semantic diffusion' enable the speaker to extend the idiom to as many situations as 'its metaphoric power permits' [3]. 'Besides./ 'From what Margot tells me the last war was absolute heaven. Henry VIII). Why should she panic when mother came into the room? It was as if she hadn't wanted it to be known that she was going out with me (J. and is usually regarded as something made for the nonce.Cowie). But you 'II get all your thanks in one basket from the good-fornothing crowd that hangs out here (A. as we have seen. Variation of idioms has traditionally been approached statically and regarded as part of the problem 'same'/'different'. as a linguistylistic device aimed at enhancing the expressivity of speech.e. I had had my finger in the great succulent pie of creation. 'deformation'. go ahead if you want to. the functional-communicative peculiarities idioms demonstrate in various discourse situations. Brain. I consider there's too much gilt on the gingerbread as regards Australia (J.. 198 . I said. Well. I was a man of the Renaissance that evening – of Browning's renaissance (E. Well. feeling a little puzzled. Some of the gilt had already been taken off the gingerbread. It is sound. they may lead to. but I've never put so many eggs into one basket (Gr. Waugh... It must seem odd my asking you like this. a damned lot of money for me. Brides Head Revisited).

deformation of this kind is possible only provided that the speaker makes use of the concept words of the idiom referring to its invariant meaning which has not altered. The stereotyped characteristic of dead metaphors which have lost their metaphoricity in the course of time is the reason why many educated speakers of English regard them as cliches ..P.. pp. 1990. The examples that follow show that in spite of the fact that the structure of the idiom is broken they can be brought together due to the line of thinking they all share. hackneyed phrases to be either avoided or refashioned. Paris. 1978. 315-330. Oxford University Press.. 2.e. structural and functional invariants which are historically conditioned. I have already mentioned that idioms are often referred to as dead or petrified metaphors. the features that idioms reveal in contextual realisations are the result of the deformation of the semantic. No 3. Selected Writings.Big deal. Towards a definition of idiom. McCaig I. Nayak and Raymond W. Gibbs J. in terms of invariant/ variation which R. As far as idioms are concerned the invariant idea of an idiom presents a threefold unity of the semantic. Variation being the totality of dynamic states of an idiom can be better understood if approached from the tipological point of view. However. Analysis of the idioms discussed demonstrates that the structural invariant of the idioms which conditions their framework has become less firm and admits the reshuffling of the components. Mackin R. (10)All these angels start coming out of the boxes and everywhere. Jakobson believed to be the key problem of contemporary linguistics.R. Clause and Sentence Idioms.. [3] Fernando C. [2] Nandini P. The term 'tipology' was first used by R.3. Vol. . Phrase. i.London. 1983.R. 119. Jacobson [4] with reference to the fact of language as a result of his keen interest in the problems of the invariant / variation relationship.2 . Vol. . .D. 199 . Besides the language factors which make this kind of uses possible for a certain type of idioms the spread of deformation of this type can be explained by a number of extralinguistic factors.To demonstrate the adaptable quality of the semantics of an idiom I would like to draw the following examples from the work by J. This attitude towards many idioms in the English language especially the ones which enter into the core of the idiomatic stock and are often referred to as 'dead English' determines the linguocultural pattern of their use and is one of the extralinguistic reasons of the pervasiveness of variation of idiom cliches as well as proverbs. Salinger in question to illustrate how the idiom 'big deal could be stretched to different situations wherever it is appropriate to speak about a somehow grand undertaking or event: (9) The game with Saxon Hall was supposed to be a very big deal around Pencey. It's nature and function // Studies in Language. Conceptual Knowledge in the Interpretation of Idioms. 1971. . In contrast with the individual metaphor created by the speaker for a particular situation idioms are lexicalised metaphors. The specific nature of the contextual realisation of the idiom in the second example is rendered by encoding in it an ironical tone (Big deal=['m not impressed). Mouton. // Journal of Experimental Psychology: General.Vol.banal. 2. To sum up.The Hague. Oxford Dictionary of Current Idiomatic English. [4] Jacobson R. REFERENCE [1] Cowie A. structural and functional invariants being in the state of uneven balance with one of them playing the leading role.

The stereotyped characteristic of dead metaphors which have lost their metaphoricity in the course of time is the reason why many educated speakers of English regard them as cliches .banal. In contrast with the individual metaphor created by the speaker for a particular situation idioms are lexicalised metaphors. 200 . This attitude towards many idioms in the English language especially the ones which enter into the core of the idiomatic stock and are often referred to as 'dead English' determines the linguocultural pattern of their use and is one of the extralinguistic reasons of the pervasiveness of variation of idiom cliches as well as proverbs. hackneyed phrases to be either avoided or refashioned.ABSTRACT In this article I have mentioned that idioms are often referred to as dead or petrified metaphors.

LEXICOLOGIE. FRAZEOLOGIE 201 .

202 .

d. DRH... şi pl. XXIV. zonă în care sunt atestate forme cu consoanele s-(d)z-ţ . Mold. DRH.. astăzi 203 .. Mold.. 13). 72). d. A. forma lungă intră în concurenţă cu forma scurtă.. simtu reprezintă reflexe morfologice ale unei particularităţi fonetice limitate dialectal în ariile care îl durificau pe s. d. XXIII. Deşi este are o frecvenţă mare în ansamblul corpusului de documente moldoveneşti. simtu. XVII. 10) sunt concurente în secolul al XVII-lea. în Transilvania. Mold. XXIV.Liliana AGACHE.. prin urmare circulau în zonele nordice. Mold.... 1627. Bucureşti „A FI” ŞI „A AVEA” ÎN VECHI DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI A FI – paradigma indicativului prezent A fi. apare recurent în câteva documente şi se manifestă în concurenţă cu iaste care reprezintă norma în limba documentelor moldoveneşti din secolul al XVII-lea. dar că este atestat aici.. apare încă din secolul al XVI-lea în texte moldoveneşti. DRH. Avem atestate în documentele moldoveneşti din secolul al XVII-lea patru variante ale prototipului sînt [2]: sintu (1627. XIX. verbul cu flexiunea cea mai neregulată. d. Mold. trecerea de la n la m este atestată disparat.. Forma lungă iaste este foarte bine atestată în această epocă în documente private. Concurenţa dintre forma scurtă i şi forma lungă iaste este foarte puternică.. Mold. simtu (1626. durificate [3]. d. Toate aceste forme se întâlnesc cu precădere în aria nordică. XVII. Forma scurtă s este pretutindeni asilabică. XVII. A. A. d. Mold. DRH. DRH. d. Mold. La indicativ prezent. A. caracterizau în secolul al XVII-lea întreaga Moldovă. A. 15. XXIV. d. XXIII. este. DRH. XXIV. iaste (1626. A Mold. DRH. Mold. se poate vorbi despre concurenţa între formele lungi şi cele scurte ale verbului. această formă a avut cea mai slabă circulaţie şi în limba veche. XVII. Mold. Mold. având o frecvenţă aproape la fel de mare ca şi corespondenta sa. 1637. 70) care capătă un statut aparte.. A. Sintu. A ieşit din uz ca urmare a acţiunii legii fonetice ia >ie / e. 272. XIX. XVII. Cât priveşte forma sîmtu.. A. 85. Mold. 1637... DRH. 1637. XVII. 1635. XIX. La indicativ prezent. enclitică şi apare cu predilecţie în relaţie cu conjuncţii.122) sîntu (1626. 15. pronume relative ori negaţia nu: că-s bani (1627. 259. respectiv sintu. Concurenţa celor două forme este evidenţiată şi prin prezenţa lor în acelaşi document: iaste / este (1637. auxiliar şi copulativ) [1]. d.. tinzând chiar către un raport echilibrat. persoana a III-a.. DRH. DRH.. DRH.. XVII. A. Mold. DRH. 279. d. A. DRH. A.... 26. persoana a III-a sg. 1635. A. Mold. ea se înscrie printre formele neliterare [5]. i: ocină ce-i mai sus scrisă (1626. sîmtu. XIX.. 28). DRH. d. XIX. Rosetti”.. d. XIX. A. d.. XVII. XVII.. Din literatura de specialitate [6] aflăm că fenomenul nu a circulat niciodată în Muntenia propriu-zisă.. A. DRH. XVII. sîntu. Formele de persoana a III-a singular: este (1627. 1637. d.. XVII. Forma curentă de astăzi.. XVII. d. Astăzi. Seriile care cuprind fenomenul de trecere de la grupul consonantic mt la nt [4]. d. Iaşi. De altfel. A. 42). A. XXIV. Bacău. 88. 1637. DRH. XIX. Mold. îşi manifestă neregularităţilor şi în epoca veche datorită în primul rând frecvenţei mari şi multifuncţionalităţii sale (ca predicativ. XXIV. XVII. Institutul de Lingvistică „Iorgu-Iordan-Al. XIX. 259). XVII. XVII.

XVII. având acelaşi aspect cu cel din limba literară de astăzi. Mold.. 44). d. 259) ne-u trebuit (1636. A. XVII. şi pl. DRH. DRH. s-au tâmplat moartea părintelui (1626. Mold. DRH. Mold. A. d. aibi. DIR. 92) tocmala au fost (1637. XVII. A AVEA –Indicativul. că au avut strămbătate (1605.. XVII. pentru persoana a III-a sg. au avut. acel iazu au fost dat (1605. XIX.Aceste forme circulau şi în secolul al XVI-lea.279). DRH. A. I. DIR. d. XXIV. A. XIX.. XVII. d. pentru persoana I. d. la Başotă ce-u fostu logofăt (1604.. 8). A. Mold. 257). Mold. DRH. XVII. ne-m rugat (1636. d. Mold. Mold. A. DRH. 269). XVII.: Cârstea dvornicul s’au jeluitu. în perioada de care ne ocupăm. au dat (1626. să aibu.. ai [9]. cum au fost cumpărat giupănu-mieu o ocină (1601. are. să aibă a-ş face (1637. ne-m prilejit (1636.. DRH. XVII. XVII. Mold. d.. Mold. A. Mold. d. Forma regulată la conjunctiv persoana I este.. XVII. XIX. d. d.. A. Mold. DRH. XVII. neşte posluşnici ce-au fostu avîndu de mult (1626. XIX. XVII. 403). consemnăm folosirea auxiliarului a avea la persoana a III-a pl. d. XIX. d. A. I. A. ori –m. XVII. XXII. 259). şi pl. d. În limba veche. 259). Radicalul aib. 22).. formă care a devenit predominantă în Moldova astăzi. A. d. A. XVII.. A. Mold. A.. DRH. XVII.. DRH. d. DRH. d. Conjunctivul Cât priveşte formele de conjunctiv. A. au murit îmă-sa (1626. 13). A. d. construcţia să aveţi + infinitiv este destul de bine atestată în documente: să aveţi a lăsa în pace (1626.apare extins la gerunziu în forma aiv.. DRH. să aibă a pârî (1626. Mold.. XIX. A. Mold. d.: să n’aibu eu (1635.. 6).cu regularitate avându: (lucru) ce va hi avându (1626. a. XIX. d. XVII. DRH. cu formele am. DRH. XVII. A.. Mold.. XIX. 193). DRH.. A. 42). s-a ajuns de la au la o: o crescut. au pentru persoana a III-a sg. Folosit ca auxiliar în formarea perfectului compus. I. XXIII. sg. Mold. DIR. Mold. au căzut. XVII. d. (cu particula a). XIX. Mold. 14). XIX... d. iar astăzi caracterizează nordul Hunedoarei. au rugat (1626.. Alături de aceste forme.: au. 325). 176). Apusenii şi Maramureşul [7]. Mold.. I. XVII. Fără a intra în concurenţă cu forma discutată mai sus. 428) în unele zone nordice. este foarte bine atestat în documentele cercetate de noi: am dat.. d.. DIR. 325). d. Perfectul compus. XXII. A. Mold. Mold. XVII. circula în toată Dacoromania cu forma au (<habuit).. Mold. d. XVII. 55). 204 . Mold. Persoana a III-a.. aibă sunt specifice conjunctivului. Năvrăpescul nu ne-u crezut (1626. XXIII. I.. DRH. d După 1600. XVII. XVII. 14). Formele aibu [8].. A. A. DIR. A. Mold.. să aibă a-ş întreba.. DRH. să aibă. 275). Este foarte bine atestată datorită recurenţei structurii constituite din conjunctivul prezent al lui a avea. 428). XVII. 60). XVII. am dăruit (1626. urmat de infinitiv. Mold. d. DRH. XVII. sg. XIX. să aibi sănătate (1634. A. XIX. Mold. XVII. A. d. auxiliarul a avea. DRH. A. DIR. înregistrăm ca deosebite formele verbului a avea la persoana I. Am consemnat în număr destul de mare. Mold. nu şi indicativului care foloseşte formele am.. XXIV.. A. Mold.. 24).: să aibă a-ş ţinea (1626. DIR. I. este cel mai des şi consecvent înregistrată în documentele cercetate de noi. DRH. DRH. d.. de la cine le-u văndut lor (1604. au venit satul Răteştii (1626. XXIII. pentru am: am însămat bani şi ne-m plătit (1626. o dat (1605. verbul a avea. 60). sg. forme cu afereză: -u pentru au: dăm ştere că -u venit Ionaşco (1602.. I. A. XIX. XVII. şi a II-a sg. să aibă a plăti (1626. XIX. 193).

p. Ov. 187 ne încredinţează că forma să ai este atestată abia în secolul al XIX-lea. 205 . Bucureşti: Editura Academiei. Atlasul lingvistic român pe regiuni – Maramureş. adjectiv. Guţu-Romalo. BD. Formele de persoana a III-a ale auxiliarului de la perfect compus. Mold. Bucureşti: Editura Academiei. Epoca veche (1532–1780). (1974) GD. XVII. Al. p. H. nr. 2. Bucureşti:Editura Academiei. Brâncuş. e. ( 1965). d. Moldova. Pentru aceasta. fără a discuta însă acest aspect.Condiţional optativ Auxiliarul condiţionalului prezent avea în textele vechi formele are: nu s-are cădea să faceţi voi…. h. A. 2156. ***(1971 – 1997). [7] Vezi ALR. 174.. Limba română contemporană. These forms actually represent morphological representations of the phonetic particularities dialectally restricted to the northern area. attested in the Moldavian documents of the early 17th century.. Ion (1975). Bucureşti: Editura Academiei. Histoire de la langue roumaine. GD.. Dimitrescu. d. XVII. (1968) Morfologia structurală a limbii române (substantiv. verb). Gheţie. de are fi şi nescare gloabă (1626. Baza dialectală a românei literare. ă au căzut şi s-a ajuns astăzi. În unele graiuri. Gheţie. Bucureşti: Editura Academiei. Documenta Romaniae Historica. Bucureşti: Universitatea din Bucureşti. Documente privind istoria României. 110. [2] Vom face abstracţie de problema lui –u final. 3. ***(1952–1957) DIR. ALR. (1976). Mold. p. ALR.Mareş. GD. Limba română contemporană. DRH. . (1969). Gheţie. ari: s-ari amesteca (1626. 1. Fl. Bucureşti. G. GD. d. 1976.şi Vezi Gheţie-Mareş. p. vezi ALR. II. la forma literară generalizată ar. 392).164. [5] Vezi ALR. ***(1969–2003) DRH. A. Guţu-Romalo. [9] Nu am întâlnit în textele noastre forma de indicativ prezent ai ori conjunctiv prezent să ai.. 151. Morfologia verbului. 1. (1997). 3. Verbul. DRH. Bucureşti: Editura Academiei. ABSTRACT The aim of the present paper is to examine a few variants of the verbs a fi “to be” and a avea “to have”. Atlasul lingvistic român. Bucureşti: Editura Academiei. Bucureşti: EA. Maramureş. [3] Vezi Gheţie-Mareş.. (1963). Morfologia verbului. They circulated in parallel with the forms belonging to the norm of the Moldavian documents of the period. XX. Serie nouă. Bucureşti: Editura Academiei. GD. Veacul XVII. I. (coordonator). 152. XVI. DRH. XIX. Bucureşti: Editura Grai şi Suflet. verbul…. nr. p.. BD. în SCL. A. XIX. [8] Forma să aibu apare în cele mai multe graiuri dacoromâne actuale. O modalitate de clasificare sintagmatică a verbelor. Maramureş. Brâncuş.. C. XIV. Descrierea structurală a verbului românesc în SCL. 122). 24). Bucureşti: Editura Academiei. Densusianu. V. p. C. p. (1997). Ca urmare a rostirii dure a lui r . p. Mold. V. Frâncu 1971. În zona Banat. 151. I. e a trecut la ă . [10] Vezi Gheţie. . REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ***(1972). Vom nota exemplele cu –u final. Moldova. Frâncu. [6] Vezi Gheţie-Mareş. XVII. Maramureş formele vechi s-au menţinut până în zilele noastre [10]. Le seizieme siecle. [4] Vezi Gheţie-Mareş. 2174. Graiurile dacoromâne în secolul al XVI-lea.. NOTE [1] Vezi G. nr. aru: s-aru scula(1636. Bucureşti: EdituraAcademiei. Istoria limbii române literare. Privire istorică în SCL. XXIII. A. A.

“Hablamos de sintagma o de otras estructuras superiores porque no pensamos que pueda defenderse el concepto de UF cuando nos encontramos ante palabras constituidas morfológicamente como tales. las expresiones codificadas se institucionaliza en la comunidad hablante. por lo cual presenta cierta fijación formal y semántica. al mismo tiempo. la frecuencia de uso. ambos aspectosestando interrelacionados. En consecuencia. nunca en compartimientos estancos. El primer es la frecuencia de coaparición (utilizado en estadística lingüística como frecuencia de aparición) que. Según Zuluaga se establecieron más tipos de fijación interna. cuyo limite superior se sitúa en el nivel de la oración compuesta.(Zuluaga. como defectividad combnatoria y síntactica . que no van creando sus propias combinaciones ya creadas y reproducidas repetidamente en el discurso.Frecuencia – representa uno de los más sobresalientos aspectos y tiene dos vertientes. 230) la fijación es la “propiedad que tiene ciertas expresiones de ser reproducidas en el hablar como combinaciones previamente hechas”. 2. 1990). Kay. restricción en la elección de los componentes) y la fijación de contenido (peculiaridades semánticas)”. existe una fijación interna y una fijación externa. fijación en el inventario de los componentes. realización fonética fija. La noción de institucionalización está definida por dos criterios: la frecuencia y la rigidez sintagmática. que han sido sancionadas por el uso. esencialmente Fillmore. y el segundo. la frecuencia de cooaparición tiene una consecuencia inmediata. Según Zuluaga (1990. Así como dice Thun (1991). La fijación interna es la “fijación material (imposibilidad de reordenamiento de los componentes. La fijación es la propiedad necesaria para hablar de unidad fraseológica y puede comprenderse como complejidad o estabilidad de forma y. 206 . La fijación y la idiomaticidad representan dos propiedades que determinan la pertenencia de un sintagma a la fraseología por medio de ciertos rasgos. después DDL se refiere al “número relativo de apariciones de un determinado elemento en una muestra representativa de contextos” y sus elementos constituyentes aparecen combinados con una frecuencia de aparición superior a la que cabría según la frecuencia de aparición individual de cada palabra en la lengua. la idiomaticidad representa la propiedad no necesaria de la unidad fraseológica. incluso léxico. por consiguiente. Entre los dos vertientes de la frecuencia. que fundamentan la categoría . puede ser idiomática y. género). Universitatea de Petrol şi Geologie. En cambio. Los aspectos principales que caracterizan las unidades fraseológicas son los siguientes: 1. O`Connor. persona. porque una combinación de palabras está disponible para ser usada y en otras ocasiones (en el discurso por el mismo hablante o por otro(s) como una combinación ya hecha).Valentina ANA. fijación de categorías gramaticales (tiempo. Ploieşti LAS UNIDADES FRASEOLOGICAS – ASPECTOS TEORICOS Las unidades fraseológicas como objeto de estudio de la fraseología son unidades léxicas formadas por más de dos palabras gráficas en su limite inferior. como: fijación del orden de los componentes. número. Las características esenciales de la institucionalización son: la fijación y la especialización semántica. tomadas por separado o en conjunto. Ella puede ser de diversos tipos. Es decir. constituir una expresión idiomática” (Hockett – 1956 y sus seguidores. según la cual el significado de la estructura no puede deducirse del significado de sus partes.Institucionalización caracteriza las producciones lingüísticas de los hablantes. nos apoyamos la concepción de que cualquier unidad. constituida por unidades que presentan algunos rasgos y que se estructuran en grupos difusos. 1988).

1990). pero. así como afirmaba Haensch et al. Gradación ha sido utilizada por diversos autores. fijación “posicional” (preferencia de uso de ciertas unidades lingüísticas en determinadas posiciones en la formación de textos). son libres e independientes de los contextos en que aparecen. el significado global de la unidad se ha visto oscurecido diacrónicamente. Variación fraseológica constituye (según Dobrovolski. “para fundamentar su clasificación de unidades fraseológicas”. una asociación directa y univoca entre la unidad fraseológica y su interpretación semánticapor parte de la comunidad hablante. fijación “analítica” (en el caso del uso de determinadas unidades lingüísticas. Dos unidades fraseológicas pueden ser variantes solo si estas “dan dentro de una misma lengua funcional. pasemática (el empleo de unidades lingüísticas según el papel del hablante en el acto comunicativo).En lo que vista la fijación externa. Así como afirmaba David (2000). pero no Todo queda en hogar. está necesario “que las expresiones no idiomáticas se conviertan en idiomáticas”. que significa: “Resolverse un asunto sin que trascienda del ámbito familiar”. adquieren un nuevo significado en virtud del significado global de la unidad”. pero no deben confundirse. la segunda característica de la institucionalización. DDL establece como la definición de la fijación: “fijación – proceso de gramaticalización mediante el cual se consolida paulatinamente el uso. representa una característica potencial. al partir del concepto de palabra potencial. consideran que “los componentes de las unidades fraseológicas no constituyen palabras en sentido estricto. Idiomaticidad La idiomaticidad fue considerada como “una propiedad semántica que presenta ciertas unidades fraseológicas. de ciertas palabras en una expresión dada hasta formarse un significado conjunto inanalizable. (Fernando y Flavell. sin presentar diferencias de significado. Explicando porque las variantes no pueden ser confundirse con la modificación creativa. conforme de las características anteriores y. de este modo. Alexandrova y Terminasova. 3. es decir. 1999) un “universal lingüístico. En las unidades del tipo Vaya con Díos (fórmula de despedida) o Cómo está usted? Fórmula de saludo). Por consiguiente de la conexión existente entre ambos procesos. por la cual el significado global de dicha unidad no es deducible del significado aislado de cada uno de sus elementos constitutivos”. no todas las unidades fraseológicas son idiomáticas. y puntos intermediarios para las categorías intermedias. Ella representa uno de los aspectos principales de la unidad fraseológica. por la especialización semántica. Carter (1999). otra posibilidad asistemática de idiomaticidad. a fín de cuentas”. a partir del cual se puede medir el grado de regularidad de un sistema fraseológico dado: cuantas más variaciones. cada grupo tiene puntos sobresalientes. Las unidades fraseológicas pueden ser variantes o modificaciones. realiza una escala de opacidad semántica en la cual las unidades fraseológicas se dividen en grupos. no esencial de estas unidades. en el sentido de que formen parte de una serie limitada y estable” (Zuluaga. sino que empiezan a funcionar como palabras potenciales. Se da. 5. exclusivo o no. 1992. transformaciones y modificaciones presenten los fraseologismos de una lengua. Como ejemplo podemos decir Todo queda en casa ( y la variante familia). (usando la gradación para clasificar las unidades fraseológicas del inglés). son parcialmente idénticas en su estructura y en sus componentes. Thun (1991) distingue vários subtipos: fijación “situacional” (se refiere a la combinación de ciertas unidades lingüísticas en sitaciones sociales determinadas). más regular en su sistema fraseológico”. que marcan los elementos más claros. 207 . El significado literal se puede transferir en significados traslaticios como consecuencia de unos procesos metafóricos o metonímicos (o ambos conjuntamente). y son fijas. 4. así que. Se establece. por ejemplo más o menos. además.2001). frente a otras igualmente posible teóricamente).

realizó y Zuluaga (1990): unidades que presentan significado literal – dicho y hecho (lo que se realiza con prontitud. Las unidades fraseológicas estudiadas por Zuluaga. se establecen dos grupos de unidades fraseológicas: .Al segundo grupo pertenecen las unidades fraseológicas del acervo socio – cultural de la comunidad hablante (unidades del habla) y él puede ser considerado como la tercera esfera. combinando el criterio de enunciado (acto de habla) con el de fijación (en la norma. pero para el español. las unidades fraseológicas del sistema (locuciones). Zuluaga. se propone un nuevo criterio de clasificación de las unidades fraseológicas en español. como los refranes. unidades equivalentes de sintagmas o unidades equivalentes de palabras. Zuluaga introduce un nuevo tipo dentro de las locuciones equivalentes a unidades gramaticales: las locuciones relativas que equivalen a un morfema y se caracterizan por funcionar como instrumentos relacionales y relativizan lexemas. que se caracterizan por presentar fijación interna y externa. la de Zuluaga que estudia nidades fraseológicas que comprenden desde combinaciones formadas por oraciones completas. 208 . En lo que vista el aspecto semántico de estas unidades. Thun tiene su propia clasificación de FWG.Una escala semejante. Sin presentar todas las esquemas realizadas sobre las clasificaciones de unidades fraseológicas como: la de Casares sobre locuciones y fórmulas pluriverbales (frases proverbiales y refranes). H. equivalando a sintagmas. que es la denominación genérica. las FWG del habla. cuyos componentes están o han estado en relación sintáctica y que hace una doble clasificación de las unidades fraseológicas según: los rasgos de su estructura interna y su valor semántico – funcional al ser empleadas como unidades en el discurso. dependientes o no de una situación específica. explicando que constituyen las unas y que constituyen las otras. En comparación con Casares. Este primer grupo se subdivide en dos esferas: la primera incluye las unidades fraseológicas fijadas sólo en la norma (colocaciones) y la segunda. transferencia del significado literal o semi – idiomaticidad – tira y afloja ( manera de conducir un asunto con prudencia y tacto).En el primer grupo se incluirían aquellas unidades fraseológicas que no constituyen actos de habla ni enunciados y que necesitan combinarse con otros signos lingüísticos. que investiga la fraseología de las lenguas romances. sin dilaciones). producto de un acto de habla. que pueden presentar peculiaridades semánticas o no y las FWG de la norma o colocaciones (Por ejemplo: armar un escándalo). en el sistema o en el habla). se ocupa de las unidades fraseológicas (FWG) del sistema. el autor se ocupa en especial de la fijación y del aspecto semántico de dichas unidades. Sus tipos de FWG pertenecen a la comunidad lingüística y cultural. como una unidad de comunicación mínima. . cuyos componentes están o han estado en relación sintáctica. la de Coseriu sobre las unidades del discurso repetido según el nivel estructural que combine: unidades equivalentes a oraciones. que corresponde generalmente a una oración simple o compuesta (cf. Desde el punto de vista de enunciado. ocupandose fundamentalmente de la fijación y del aspecto semántico de dichas unidades y estableciendo vários tipos de fijación interna y externa. Algunas observaciones generales sobre las unidades fraseológicas Investigando la fraseología de las lenguas romances. la de Thun. Las unidades de esta esfera se denominaron enunciados fraseológicos y se caracterizan por estar fijadas en el habla y por constituir actos de habla realizados por enunciados completos. Thun en su obra de 1991 utiliza por las unidades fraseológicas el término fixiertes Wortgefüge (FWG). denominadas expresiones fijas o unidades fraseológicas comprenden combinaciones de al menor dos palabras hasta las formadas por oraciones completas. 1990). estableciendo vários tipos de fijación interna y externa. En cuanto a la estructura interna. También.

any unity. The knowledge of those conditions that the lexical unities have to accomplish as well as the structures in which they are included in order to become idioms provides to the speakers the necessary theoretical basis for the perception and for the understanding of the way in which their language functions into idioms. Universidad de Murcia Pastor. Angel López. Alberto. Lenor.M. it may construct an idiom. may be idiomatic and. We talk about syntagm or about other superior structures because we don’t think that we may assert the concept of idioms when we have already met words constituted as such from the morphological point of view. 1-a ed. Gloria Corpas. Julio. Consequently. Peter de Lang Ana. Ariel. as a result. Murcia. Madrid ABSTRACT The paper tries to present a series of theoretical aspects outlined during the study of the idioms. 1990 Diccionario de la lengua española. Madrid *** 2003 Diez años de investigación en fraseología. Barcelona. 1990 Nuevos estudios de Lingüística española.. 2005 Consideraciones generales sobre la fraseología española. 1997 Manual de fraseología española. Zuluaga. Gredos Ruiz.BIBLIOGRAFIE Casares. 1998 La fraseología del español coloquial. Valentina. from the general point of view (into many languages) and from the particular point of view (into spanish). Frankfurt a. Madrid Garcia. 1990 Unidad fraseológica o fraseologísmo. Madrid. including the lexic. 209 . we encourage the conception that..

rezultatul fiind un nou cuvânt (sau o variantă lexicală a unuia dintre cuvintele de bază). care arată că. în ceea ce priveşte etimologia populară şi contaminaţia. în sensul că. sintaxa) [6]. individual şi ocazional. punctul lor de plecare este diferit. pornind de la Gilliéron. „contaminaţia e. Aceasta nu exclude însă posibilitatea unor contaminaţii voluntare. un caracter inconştient şi. 1956: 210). involuntar. cam pe acelaşi plan sub raportul importanţei şi al frecvenţei lor în limbă (= într-o limbă funcţională). Împotriva interpretării contaminaţiei şi etimologiei populare ca aspecte ale analogiei se pronunţă şi Theodor Hristea. cauza principală constituind-o prezenţa simultană în mintea vorbitorului a două sinonime aflate. în special cu etimologia populară sau cu analogia [2]. drept care înţelege să le prezinte sub o denumire unică. pentru materialul asupra căruia se exercită acţiunea ei este indiferentă asemănarea din punct de vedere sonor sau apropierea din punct de vedere semantic. Ca tip de inovaţie lingvistică. Cei mai mulţi specialişti însă. sinonime sau cvasisinonime) [8]. Contaminaţia lexicală Contaminaţia propriu-zisă este în primul rând lexicală. dar poate atinge şi gramatica (morfologia şi. 2006: 334: „Dacă însă în ceea ce priveşte analogia. de regulă. contaminaţia. deci. cel mai des. 2. consideră fenomenele în discuţie independente. Condiţia obligatorie şi suficientă în cazul oricărui tip de contaminaţie este înrudirea semantică între cele două unităţi care se încrucişează [5]. formele ocazionale rezultate din contaminaţie se pot generaliza. O serie de lingvişti (majoritatea străini) identifică contaminaţia cu alte fenomene înrudite. 210 . simple variante lexicale. în primul rând. În această situaţie se află. Contaminaţia. în scopul obţinerii de efecte stilistice (cf. nu sunt puţine nici cazurile în care elementele nou create trebuie considerate. materialul ce suportă acţiunea lor e condiţionat de o apropiere fonetică în primul caz şi de una semantică în cel de-al doilea”. Deşi. Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi ASPECTE ALE CONTAMINAŢIEI LEXICALE ÎN LIMBA ROMÂNĂ 1. aceea de contaminări (Slama-Cazacu. iar căile lor de producere sunt proprii. în vreme ce analogia este aproape exclusiv o asociaţie formală. în care se găsesc amestecate elemente ale ambilor termeni iniţiali. contaminaţia are. contaminaţia sau „încrucişarea” reprezintă un fenomen întemeiat pe o asociaţie paradigmatică de tip semantic [1]. dar. o asociere semantică. Acest proces este. dând naştere unei forme hibride. O încercare de delimitare a acestor trei fenomene găsim la Purdela. Philippide. prin contaminaţie lexicală iau naştere noi cuvinte.Ionel APOSTOLATU. mai degrabă. deşi au o cauză comună. iar etimologia populară e un fenomen de falsă analiză şi interpretare etimologică” (Hristea. etimologia populară) au la bază acelaşi mecanism şi se produc datorită aceloraşi cauze. Tatiana Slama-Cazacu consideră însă că toate aceste fenomene de influenţă reciprocă între cuvinte (analogia. mai ales. în general. prin repetiţie şi prin adoptarea de către alţi indivizi vorbitori. 2006: 305-306) [3]. În cadrul contaminaţiei lexicale se încrucişează două cuvinte independente (mai rar două variante lexicale [7]) care sunt. în special atunci când forma „hibridă” diferă printr-un singur fonem de unul dintre cuvintele implicate în procesul contaminării. 1894: 82) [4]. ceea ce presupune intenţia individului de a crea forme – mai ales lexicale – hibride. în primul rând. intrând astfel în uz. Consideraţii generale Considerată de unii lingvişti un tip special de analogie în care doi termeni sinonimi se influenţează reciproc. de pildă. în principiu.

[9]. termeni populari. aprofunzime < adâncime + profunzime (eventual şi prin analogie cu aprofunda). bahornica). şuiet „(pop. regionalisme. zăgaş „(înv. cotaie (faţă de potaie). alamă < aramă + *lamă (< it. scrâmbiţă (< scrumbie + crângiţă). dâlmă < dâmb + gâlmă. huligaie „pasăre de pradă” (< uliu [reg. buhurez < buhă + huhurez. muimă „uimă” (< moimă + uimă). zurbavă < zurba + gâlceavă. şi fr. cf.) canal. otomanlâu < otoman + osmanlâu. stromojac „saltea umplută cu paie” (< strujac „saltea” + sormojac. bolostâncă < bolovan + stâncă. bubat „(pop. coarjă < coajă + sl. văpaiţă „(pop.) cartuşieră” < patrontaş „(pop. buratic „(reg. azvârli (faţă de zvârli) etc. cotaie < cotei + potaie. rotocol < roată + ocol.) ţaţă” < ţaţă + daică „dadă. locaş (faţă de lăcaş). monoton” < şuier + vuiet. cioclonţ < cioc + clonţ. kora „coajă”. chinopastă (< chin + năpastă). împreună cu curtea” (< vatră + bătătură). poliţian < poliţist + miliţian. 1968: 335-336). plancardă < placardă + pancartă. cocobarză < cocor + barză. baborniţă < babă + bahorniţă (< scr. ţopârlan < ţop „bădăran. lama „placă de metal”). codirişte < coadă + toporişte „coadă de topor. ţaică „(reg. de bici”.) cartuşieră” (din germ. goangăriţă „buburuză” (< goangă + gărgăriţă). ciortocrap < ciortan „crap de talie mijlocie” + crap. brişceagă (< briceag + brişcă). cocostârc < cocor + stârc [11]. bologani (faţă de gologani).) variolă” < bubă + vărsat.) opaiţ.) zgomot slab. buhurez (faţă de huhurez). bereglej < beregată + gâtlej. tolbă”.) cal bătrân şi slab. magh. cf. căbuşală (< căldură + năbuşeală). elemente familiar-argotice.agor (faţă de ogor). imbold < impuls + bold. mârţoagă” < ghiuj „bătrân” + mârţoagă. uligaie < uliu + gaie. casernement). 211 . Patrontasche) + taşcă „geantă. Se pot degaja următoarele tipare [10]: • substantiv + substantiv: Interesante sunt şi alte exemple oferite de Maria Luiza Purdela. parizel < parizer + mezel. ivor (faţă de ivăr). stufiş < stuf + tufiş.) broatec” < bură + broatec. colet < fr. acufunda (faţă de cufunda). ghijoagă „(reg. ivor < ivăr + zăvor. scr kostak). neologisme). brostac < broască + brotac. de coasă. cocoştac „cocoaşă” (< cocoaşă + coştac. lampă” < văpaie + opaiţ(ă). szalmazsák) (vezi Purdela. şanţ” < zăgaz + făgaş / ogaş. agor < agru + ogor. ciuştar „ciubăraşul în care se mulg oile şi vacile” (< ciubăr + şiştar). care a urmărit prezenţa fenomenului în graiurile populare: acoperemiş (< acoperământ + acoperiş). huliu] + gaie). colis „pachet” + pachet . lele”. mitocan” + mârlan. vătrătur „locul casei. patrontaşcă „(reg. cazarmament < cazarmă + echipament (cf. Acest tip de contaminaţie acţionează cel mai productiv asupra unităţilor aflate la periferia vocabularului (arhaisme. bologani < bani + gologani.

mos. dar şi atunci putem vorbi de apartenenţa cuvintelor la aceeaşi sferă semantică: borteli < bortă „gaură. adesea. furgăsi < fura + găsi. scorbură” + sfredeli. năbărî < năvăli + tăbărî. furlua < fura + lua. a scotoci < hojma „continuu. Din punctul de vedere al limbii literare. mergo. zdrăngănel „(reg. zdrumica < zdrobi + dumica. În mod cu totul excepţional. de raportul semantic de sinonimie sau cvasisinonimie existent între termeni). gingălaş < gingaş + drăgălaş. schilog < schilod + olog. crânced < crud + rânced. zurgălău” < zdrăngăni + clopoţel. căci această formă. lat. din încrucişarea cărora au rezultat două verbe hibride: mere „merge” şi curge. cele două cuvinte care se încrucişează aparţin. practic. naravǔ) > morav. lat.) clopoţel mic şi rotund. acufunda < afunda + cufunda. epitet 212 . îmbucătăţi < îmbucăţi + înjumătăţi. încolătăci < încolăci + împletici. putregai < putred + mucegai. înfurios < înfuriat + furios. locus (> rom. iar forma contaminată. Un exemplu în acest sens este balaoacheş „(om) negricios. zăbăuc < zăpăcit + năuc. jenibil < jenant + penibil [12]. azvârli < arunca + zvârli.• adjectiv + adjectiv: O situaţie interesantă avem în cazul verbelor merge (< lat. lákni) > locui. curro. nătântoc < nătânt + dobitoc. loc)+ lăcui (din magh. mereu” + bojbăi „bâjbâi”. cioroboti < ciorovăi + roboti. aliniat „paragraf” < alinia + alineat. are o circulaţie regională. pititioc < pitic + mititioc. bucăliu < bucălat + grăsuliu / durduliu. bellum > răzbel. gheboşat < ghebos + cocoşat. lakás) > locaş. -ere). în vreme ce forma hibridă curge şi-a consolidat poziţia în limba literară. contaminaţia se poate produce între două cuvinte aflate în relaţie de antonimie. • verb + verb: acăţăra < acăţa + căţăra. Un caz aparte de contaminaţie lexicală îl reprezintă încrucişările cu tentă latinistă de tipul: război (din sl. schelălăi < schilăvi „schilodi” + chelălăi. nătânt < nătâng + tânt. imemoriabil < imemorabil + imemorial. în vreme ce forma merge – originară – circulă în limba literară. hojbăi „a cotrobăi. şontrop < şontorog + şchiop. razboj) + lat. -ere) şi cure „curge” (< lat. locus + lăcaş (din magh. nenumeroşi < nenumăraţi + numeroşi. aceleiaşi clase lexico-gramaticale (situaţie impusă. mere. Excepţiile sunt rare (vezi exemplul locui. se suprapune peste aria lui mere. etimologică. nătăfleţ < nătărău + fleţ. în cazul lui cure lucrurile stau exact invers. Astfel. adămăgi < ademeni + amăgi. uimăci < uimi + buimăci. îngăimăci < îngăima + buimăci / zăpăci. spârtica < spinteca + sfârteca. oferit mai sus). oacheş. ofticolos < ofticos + tuberculos. raportul formelor etimologice cu cele contaminate este diferit în cele două cazuri. În cazul contaminaţiei lexicale. moris + nărav (din sl.

în timp ce forme ca bucăliu. furgăsi. posibilă încrucişare între halbe şi bere. zurbavă. populare sau regionale). de regulă. Dominte precizează că rezultatele „hibridării” lexicale. falimentară (faliment + alimentară). dâlmă. buhurez. năbărî. implicând în grade variate o încrucişare fonetică. ţopârlaş (formaţie glumeaţă. termenul nou creat desemnând într-un fel „activitatea” celor cu propensiuni bahice). poliţian. Din punct de vedere diacronic. 91–115). morav(uri). terminaţia este analogică. având. bolostâncă. cu care nu are. cotaie. recomandată a fi băută ca medicament. 2000: 99). prin faptul că termenii care se încrucişează nu respectă „condiţia” înrudirii semantice [14]. Acest aspect îl face pe autorul studiului să considere hibrizii lexicali mai degrabă o specie marginală în raport cu fenomenul substituţiei propriu-zise. Astfel. ciortocrap. imbold. locui. care enumeră hibridul lexical printre tipurile de subtituţie lexicală voluntară (cel de-al şaptelea şi utimul tip). otomanlâu. practic. IX pe anul 2000. nu sunt tocmai străine de contaminare sau de paretimologie (i. din punct de vedere semantic. colet. exemplele citate până aici nu stau pe acelaşi plan. ţaică. cioclonţ. în vreme ce altele sunt respinse de normele exprimării corecte (fiind înregistrate. se disting. cazarmament. Cât priveşte corectitudinea lingvistică. o bună parte dintre contaminaţiile lexicale au caracter regional (şi / sau popular): buratic. băutură tare. jenibil. pe care unii autori îi tratează în afara contaminaţiei propriu-zise. p. Aşa-numitele contaminaţii voluntare sau hibrizi lexicali. câteva creaţii sunt marcate ca familiare şi chiar argotice (unele dintre ele fiind chiar susceptibile de a fi produse cu intenţie): balaoacheş. cioroboti. În plus. cazarmament. colet. în care rezultatul e un cuvânt preexistent în limbă. aliniat. răzbel. În bibliografia problemei se distinge excelentul studiu al lui Constantin Dominte. borteli. rezultaţi din încrucişarea substantivului cioară 213 . fără a exclude însă şi o apropiere formală de haltere). majoritatea aparţinând limbajului familiar-argotic (asumat de către tineri sau de o anumită categorie de publicişti şi scriitori ce manifestă inventivitate lexicală). cu atestări minime sau chiar unice [15]: sticlism (o alterare a lui ciclism sau o posibilă creaţie prin analogie cu acesta pornind de la rădăcina sticlă. În fine. Subtituţia lexicală voluntară în vorbirea neformală (apărut în FD. azvârli. ca şi al raportării la normele limbii literare. fără preexistenţă în limbă. halbere (o creaţie ciudată. în comun cu acela fie începutul. aprofunzime. hibrizii constituie formaţiuni „noi”. plancardă. nenumeroşi. iar. spârtica. 1970) a exclus hibrizii dintre cazurile de „deraiere”. codirişte. imbold. nimic comun. ţuicomicină (ţuică. Dominte atrage atenţia că hibrizii lexicali nu trebuie trataţi ca „deraieri lexicale”. uligaie. mai jos hibrizi ca ciorumbel sau privighecioară). putregai. încolătăci.). altele. eventual. uimăci. hojbăi. cocobarză. privighecioară şi ciorumbel (aprecieri maliţioase la adresa unei persoane aparţinând unei anumite etnii. ivor. intenţia stilistică a vorbitorului fiind evidentă şi constituind. putregai sunt actuale (şi generale). în al doilea rând. cocostârc. tocmai prin caracterului lor voluntar. ca variante): acăţăra.e. unele forme sunt literare: azvârli. Pe de altă parte. 2000: 98). eventual. pititioc. ghijoagă. Spre deosebire însă de celelalte tipuri de substituţii lexicale. diatopic. zdrumica. a unui lexem (substituent) în locul altuia (substituit). o combinaţie între ţopârlan şi laş). eritromicină etc. diastratic. fie pe ambele. crânced. dintre care unele sunt creaţii ad-hoc. îngăimăci. brunet. fie sfârşitul fonetic. bereglej. C. iar mai rar – una sau câteva secvenţe fonice mediane şi. având în comun întregul corp fonetic” (Dominte. înfurios. rotocol. negricios” (cf. nătânt. nătântoc. zăgaş. îmbucătăţi. imemoriabil. gingălaş sunt învechite (şi. alamă. principalul motor al producerii acestor hibrizi. Ilustrăm acest aspect al contaminaţiei cu următoarele exemple. care a vorbit prima oară la noi despre fenomenul deraierii lexicale (vezi Graur. locaş. etimologie populară) (vezi Dominte.dat unui ţigan” < bălai „blond” + oacheş „brun. extrasă din denumirea unor soluţii medicamentoase precum canamicină. ca alamă. în schimb. parizel. 1968) [13]. nr. prin hibrizi oarecum oximoronici. patrontaşcă. ofticolos. de către vorbitor. fenomen pe care-l defineşte astfel: „Folosirea în mod intenţionat. într-un context dat. streptomicină. în primul rând. foarte rar. furlua. şontrop (vezi şi exemplele citate după Purdela. De asemenea. arătând că însuşi Al Graur. neomicină.

rumaniolă (noua „limbă” vorbită de românii „spaniolizaţi"). pe care l-am putea numi contaminaţie onomastică. O serie de exemple sunt citate din diferiţi scriitori: eţeteracota.: 500 de sicilieni l-au aclamat pe cel care a fost „Dicanio“ în Ghencea. Bănel+ Ronaldinho > Bănelinho (poreclă dată jucătorului stelist Bănel Nicoliţă. în sens figurat. presupune intersectarea a două nume proprii (adesea antroponime. din animal + amabil. (Dominte. cucurrigulum. Un tip aparte de contaminaţie lexicală (voluntară).ro). din tramvai + picioare etc. patrihoţi. se pare că a fost vorba de o eroare de exprimare a senatorului PDL Anca Boagiu. nepurcele.prosport. 2000: 109). mai ales în limbajul publicistic.ro). apud Hristea. un adjectiv) care face trimitere la o anumită trăsătură (constatată obiectiv sau subiectiv) a persoanei ce poartă numele respectiv. sportivi etc.ro). geogravarză. Este un spaţiu al jocului lingvistic produs cu intenţie stilistică. din caşcaval + cavaler. acest procedeu se aplică mai ales personalităţilor zilei: oameni politici. trampicioarele. (Graur. domnule Dinu Păturiciu şi celialţi ciocoi (www. alfabecedar [16] (alfabet + abecedar). om de afaceri şi patron al echipei Steaua.ro). banchior. dar şi pentru unele execuţii ingenioase. mateoftică. 1970: 161-162). telegrabnică. tembelizor. din nepoate + purcele. din matematică + oftică.buhnici.cu privighetoare. felicitocuri. cu ocazia unei întâlniri de la Galaţi) Ex. din felicitări + tocuri. Alte exemple găsim în bibliografia problemei: animabil. actori. din autobuz + pas. comparabile cu cele ale mult mai celebrului fotbalist brazilian Ronaldinho) Ex.: Toate au un final. autopasul. din patrioţi + hoţi (Alecsandri. [22]: berbec + Becali > Berbecali (poreclă a lui Gigi Becali. Numeroase sunt însă cazurile în care contaminaţia se produce între un nume propriu şi un apelativ (mai rar. caşcavaler. 1968: 272). din eţetera (lat. pentru suporteri „Bălănel” a redevenit „Bănelinho”. rezultatul la nivelul expresiei fiind un hibrid onomastic în care se împletesc fragmente aparţinând celor două nume. simpatizat de suporteri şi apreciat pentru capacitatea sa de efort fizic. 2000: 109).: Astfel. romgleză (română + engleză. vedete. care în tinereţe a fost cioban) 214 . de ieri fiind rebotezat după rit brazilian. din scrumbie + scrumieră. et caetera) + teracotă (Caragiale. din telegramă + grabnică (Sadoveanu. stresiune (stres + sesiune). prin analogie cu nepoţele (Creangă). Ronaldo + Dică > Ronaldică (poreclă dată jucătorului stelist Nicolae Dică pentru evoluţiile asemănătoare cu cele ale jucătorului brazilian Ronaldo) Ex. distramic (cuvânt inventat rezultat din combinaţia dintre distractiv + dinamic. Marcă a unui exces de familiaritate. considerat în presă a fi liderul de facto al Guvernului şi al partidului de guvernământ PDL. romârcană (română + ameicană) [20]. modelul Micra [18]). din geografie + varză. 1968: 272). RonalDICĂ (sic!) (www. scriitorinc (scriitor + ornitorinc) [21] etc. respectiv porumbel). Putem identifica următoarele subtipuri: contaminaţia antroponimică: Dinu Păturică + Dinu Patriciu > Dinu Păturiciu Ex. adjectivul a fost folosit într-un pliant publicitar pentru a descrie calităţile autoturismului Nissan. apud Hristea. din bancher + chior. persoane publice. crocofant [17] (creatură imaginară rezultată din încrucişarea unui crocodil cu un elefant. termen peiorativ care denumeşte jargonul de factură englezească de care abuzează unele persoane [19]). mai rar toponime) între referenţii cărora există o legătură reală sau doar presupusă de către vorbitor.: Liderul PNL Emilian Frâncu compară România Guvernului Traian Boc cu Belarusul lui Lukaşenko (www. scrumbieră. stelistul părând să fi depăşit în sfârşit pasa proastă în care s-a aflat la începutul sezonului (www. cântăreţi. din cucurigu + curriculum. din tembel + televizor etc. Traian Băsescu + Emil Boc > Traian Boc (aluzie la presupusa obedienţă a prim-ministrului Emil Boc faţă de preşedintele Traian Băsescu.observatordevalcea. politician român. persoană cu concepţii de viaţă demodate sau cu idei retrograde).prosport. apud Dominte. Iniţial.

"Brailaţi". ministrul turismului în guvernarea PSD.wikipedia. contaminaţia se poate realiza între un nume de persoană şi unul topic: Ceauşima „poreclă ironic-amară dată capitalei Bucureşti.gandul. "Galbrai" sunt ridicole!!!! Corect este ca oraşul mai mare să înghită oraşul mai mic (www. care s-au dus în Bulgaria (www. respectiv asupra Terrei. cum ar fi Wikipedia. It has also been used by persons not residing in Bucharest to describe other "misdeeds" of Ceauşescu. 2000-2001: 95-97).ro). poreclit Chereştoi. de unde reţinem şi o extensie semantică a termenului. sarcastically linking Ceauşescu to Hiroshima.: Sper să se unească cele 2 oraşe sub numele de GALAŢI !!!! Alte nume precum "Braigal". în ceea ce.com). şpagă + Agat(h)on > Şpagaton (porecla lui Dan Matei Agathon. cherestea + Verestoy > Chereştoi (poreclă pentru Verestoy Attila.ro).CFR Cluj să fie delegat un arbitru care să nu fluiere după indicaţiile venite de la stâna lui Berbecali (optimvs. not linked to the demolition of Bucharest.TUI. situl www. cu referire la afacerile cu cherestea desfăşurate de multimilionarul minoritar de etnie maghiară) Ex.wordpress. când una dintre temele preferate de politică externă era lupta împotriva „cursei înarmărilor”. a despădurit aproape complet judeţele Covasna şi Harghita … (www. din care largi zone cu arhitectură monumentală au fost supuse în anii ‘80 furiei demolatoare a lui Ceauşescu” < Ceauşescu + Hiroshima: Sute de case au fost dărâmate.: După ce senatorul UDMR Verestoy Attila. Wapedia sau VisWiki. o suprafaţă importantă purta haina spulberării. liderul grupului UDMR din Senat. respectiv împotriva arsenalului nuclear acumulat de marile puteri ale lumii) şi contaminaţiile Euroshima (< Europa + Hiroshima) şi Terrashima (< Terra + Hiroshima). 1997 şi eadem. This portmanteau term was sometimes coined in the 1980s to describe the huge urban areas of Bucharest torn down on the orders of President Ceauşescu. such as intense pollution in the Transylvanian city of Copşa Mică” (http:// en. pentru a sugera pericolul ce plana asupra Europei. pentru un posibil viitor megalopolis care ar reuni oraşele vecine Brăila şi Galaţi) Ex. 215 . suspectat de corupţie mai ales din cauza proiectului „Dracula Park”) Ex.Ex.org).ziarul-ziarul. contaminaţia toponimică: Brăila + Galaţi > Brailaţi (denumire propusă. cu impact negativ asupra mediului”: „Ceauşima ("Ceaushima") is a vernacular word construction in Romanian. Probabil prin analogie cu Ceauşima (termen a cărui vechime e de apropape 30 de ani). Iată cum sună definiţia de pe Wikipedia (versiunea engleză).gardianul. Iaşi + Washington > Iashington (numele unei conferinţe internaţionale organizate anual de AIESEC Iaşi în colaborare cu un număr de parteneri străini.curentul. cu un umor amar bucureştenii numeau pe atunci ceauşima” (facultate. Interesant este că această creaţie hibridă a intrat deja în enciclopediile electronice des accesate pe internet. alături de altele precum Braigal sau Galbrai. membru PSD – aluzie la presupusul obicei al acestuia de a consuma alcool) Ex.org). în scopul promovării multiculturalităţii şi dezvoltării profesionale. aceea de „urbanism defectuos şi haotic.iashington.ro). cf. comparing the results with the nuclear attack on Hiroshima. s-au produs ulterior (însă tot în perioada comunistă. în urma a unui posibil război atomic (vezi Dimitrescu.: Senatorii lui Votcăroiu vor ca ţuica să nu mai fie accizată! (blog. Nekerman etc.info). fost prim-ministru şi preşedinte al Senatului României.: Marea realizare a ministrului Şpagaton a fost legată de plecarea firmelor de turism germane . care ar fi putut avea aceeaşi soartă ca Hiroshima.regielive. vodcă (votcă) + Văcăroiu > Vodcăroiu (scris şi Votcăroiu) (porecla lui Nicolae Văcăroiu.: A fost suficient ca la meciul U Cluj . Mai rar.com).

de forme lexicale hibride ne îndreptăţesc să afirmăm că ne aflăm înaintea unui fenomen lingvistic „viu”.) este tocmai ceea ce numim realitatea limbajului” (Coşeriu. cât şi cea produsă intenţionat reprezintă. iar această realitate se reflectă atât în modul în care ei grupează unităţile limbii. Cei mai mulţi specialişti însă. care este cel lexical) drept un procedeu secundar de formare a cuvintelor (cf.rol. un tărâm întunecat. instituit în România de dictatura ceauşistă. 1978: 280. începea epoca returnării idioate a datoriilor. cu propunerea de schimbare a denumirii oraşelor: Iaşii să se numească Fomidava. Şerban – Evseev.ro). NOTE [1] O serie de lingvişti (majoritatea străini) identifică contaminaţia cu alte fenomene înrudite. pe vremuri.impact-est. „Omul cunoaşte şi în acelaşi timp gândeşte şi simte. etimologia populară). Atât contaminaţia involuntară. considerată fenomen independent de alţii. Această semnificaţie se relevă chiar în următoarele contexte din care am şi selectat termenul: Pe vremuri Bucurestiului i se spunea Ceauschwitz – aluzie la intentiile exterminatoare ale lui Ceausescu (http://stiri.. Am auzit că. Se termina epoca relaxării şi prosperităţii. până la urmă. Atestările. În fiecare moment se manifestă ceva care a existat deja şi ceva care n-a existat niciodată înainte: o inovaţie în forma cuvântului. 2000-2001: 32-33). face aluzie la regimul de teroare. Această schimbare continuă. şi anume Ceauschwitz (scrisă şi Ceauşwitz sau Ceaushwitz) < Ceauşescu + Auschwitz. având punctul de plecare. cu accente de genocid. ca observatori neobosiţi. analogii care conţin şi manifestă modul său specific de a lua contactul cu realitatea [. 216 .. punctul lor de plecare este diferit. ei „nu sunt numai transmiţători pasivi ai unor evoluţiuni de limbă întâmplate în afară de ei. iar căile lor de producere sunt proprii. în primul rând. unii lingvişti definesc contaminaţia (în aspectul său cel mai important. ci sunt plămăditori activi ai graiului. care ar trebui. 1994: 347). transparentă.Numele fostului dictator comunist este implicat şi într-o altă contaminaţie onomastică cu caracter ironic. Mai mult decât atât. ţara voastră se numea Ceauschwitz! Din nefericire. una dintre formele aberante de manifestare a acestui genocid fiind înfometarea populaţiei prin aplicarea unui aşa-numit program de „alimentaţie raţională”. Vorbitorii au conştiinţa deplină a relaţiilor sistematice ale limbii. în „spiritul asociativ” al vorbitorilor. se simţeau lipsurile alimentare. pornind de la Gilliéron. care nu rămân indiferenţi dinaintea materialului lingvistic cu care operează. în folosirea lui. poate. însă sistemul are grijă să ascundă acest lucru (http://www.]. face din contaminaţie un procedeu cu potenţial stilistic important.hgwells. reacţionând.ro). 3. forme de manifestare ale principiului creativităţii limbajului. această năzuinţă neîntreruptă de creaţie şi de re-creaţie (. Semnificaţia acestui hibrid lexical. în mod conştient. Groza.. şi în special a lexicologilor şi lexicografilor. faţă de inovaţiile ce li se transmit şi fiind ei înşişi centre de energie inovatoare” (Puşcariu. tot mai numeroase în ultima vreme (majoritatea provenind din zona mass-mediei şi a mediilor electronice de informare). ca şi în cazul etimologiei populare sau al analogiei. sinistru. datorită încărcăturii simbolice a toponimului. să beneficieze de mai multă atenţie din partea specialiştilor.ro) [23]. Timişoara să fie numită Fugidava iar Bucureştii să fie Ceauşwitz) (www. cât şi cu ocazia întrebuinţării acestor unităţi în vorbire [25]. stabileşte analogii inedite în intuiţie şi în expresie. în sensul că. Concluzii Asociată sau subsumată de unii fenomenelor înrudite (analogia. fiind frecvent întâlnit în vorbirea populară şi regională. Zugun. ca şi la nivelul vorbirii informale. consideră fenomenele în discuţie independente. 2004: 114) [24]. în sistemul său de asociaţii. faptul că acest fenomen se pretează şi la creaţii voluntare. venea timpul pentru cozi la alimente (banc de epocă. 2000: 149. De altfel.. ceea ce le înlesneşte o bună orientare în planul „creaţiei lingvistice”. deşi au o cauză comună. contaminaţia este departe de a reprezenta un fenomen lingvistic minor sau marginal. acum întreaga lume a devenit Ceauschwitz. în special cu etimologia populară sau cu analogia.

încrucişează relativ uşor două sinonime folosite pentru aceeaşi noţiune. sintagme sau propoziţii. de regulă. 1964.a. sintactică. cu ambele graiuri sau dialecte.. DLR. 'mnişorică”.. majoritatea rezultate din îmbinarea altor cuvinte. a unei sintagme sau propoziţii noi. trebuie găsită o altă explicaţie pentru ceea ce ne face impresia a fi rezultatul unei « contaminări »” (Hristea. Iată câteva exemple: abandomnişoară „singurică. întâlnită însă frecvent în argoul tinerilor. sunt numite „compuse tautologice” (cf. frazeologică. pe baza materialelor lexicografice (DEX ’98.. [7] Theodor Hristea oferă. 2006: 306). cele două elemente lexicale. de altfel. apud Hristea. inventate. [8] În cazul contaminaţiei lexicale. până la sinonimia totală sau numai aproximativă”. exemplele personajii şi pasajii. uneori. în mare parte.[2] Sextil Puşcariu scria. spigur – termen în care se împletesc spontan + sigur. dar aproape întotdeauna înrudite semantic. şi Hristea. 34). grafică (pentru tipurile de contaminaţie din limba română. Hristea. în acest sens. 1976: 21. [15] Caracterul lor de „efemeride” lexicale le face. contaminare. 2006. [11] În FCLR. [19] Probabil că trebuie luat în calcul şi modelul oferit de fr. Précis de grammaire historique de la langue française. Aceste afinităţi pot merge. 1956: 31-32. înrudirea semantică trebuie luată într-un sens mai larg. deraiere lexicală (vezi ELR.. Cf. lexico-frazeologică.. în ea fiind inclusă şi asociaţia de idei. . mai potrivită ar fi denumirea de „compuse pleonastice”).. vezi Hristea. a III-a. Hristea. I: IX. precum şi aşa-numitele „configuraţii asociative” de tip semantic (vezi Seche. [14] „Când această condiţie nu este satisfăcută. [5] Cf. în procesul încrucişării. [17] Termen folosit prima oară de Andrei Pleşu. din Purdela. nu avem niciun temei serios să vorbim de apariţia unei noi unităţi lexicale. inapte să fie reţinute în lucrările lexicografice de interes general. 1956: 33). pe care o mai numesc.. [6] În funcţie de nivelul limbii la care plasează unităţile. un cuvânt împrumută de la celălalt un singur fonem.v. condiţie care trebuie îndeplinită pentru a putea vorbi de contaminaţie este existenţa obligatorie a unor afinităţi de ordin semantic între cei doi termeni care se încrucişează. MDA) sau culese din limbajul vorbit. 2006: 302-303). [9] Cf. ne aflăm în faţa unor simple variante lexicale. 1968: 337. ed. cel puţin deocamdată. Hristea. Hristea. 1956: 30-35.ro). Alte exemple au fost extrase personal. în chip firesc. 1970: 20) sau hibrid lexical (cf. doriental „dor care ne cheamă la dorigini . contaminaţiile de tipul rotocol. Dominte.rezultat din antrenant + facil. comos – o încrucişare între compact + spaţios. istil – îmbină cuvintele isteţ + util. [16] Titlul unei cărţi de Paul Goma. 217 . 2006: 308). respectiv pasaje + pasagii) ce corespund unor singulare diferite: personaj şi pasaj (forme literare). în care se combină două forme de plural (personaje + personagii. vezi şi Seche. fonetică.123urban. 310: „[. Aceste trei fenomene sunt. 2006: 297: „O. deosebim mai multe tipuri de contaminaţie: lexicală. ducând la formarea unui cuvânt nou. jalbină „albina care zboară cu jalbe”. familiarizaţi. 2000: 98). [4] Unii specialişti fac distincţia între contaminaţia propriu-zisă (totdeauna involuntară) şi contaminaţia intenţionată. 2006: 307-325). subordonate direct numai unuia dintre cei doi termeni care se încrucişează”. un dicţionar de cuvinte inexistente. 2006: 297).. faţă de personagiu şi pasagiu (variante învechite) (Hristea. 1994: 332-333). 2006: 301. cf. Hristea. care afirmă că. [3] Pentru delimitarea contaminaţiei de etimologia populară.. uligaie ş. acolo unde vorbitorii. [12] Formaţie recentă. 138.cam prin Anatolia de azi”. în cazul acestora. ovinocenţă „starea mielului”. ca formă. franglaise (o încrucişare între française şi anglaise. mai ales pe internet: Ai văzut ce jenibili sunt tinerii de la universitate care vin şi te vrăjesc să le dai un ban (www. morfologică. Puşcariu.] chiar dacă nu sunt întotdeauna sinonime. În astfel de cazuri.] atunci când sensul hibridului este identic cu al unuia dintre cei doi termeni care se contaminează şi când. de pildă. 2006: 299: „[. care au luat naştere prin juxtapunerea a doi termeni sinonimi. menţionate în numeroase lucrări de specialitate ca fiind cele mai importante forme de manifestare „nesistematică” a analogiei ca mecanism lingvistic: „La contamination et l’étymologie populaire ne sont que des formes particulières d’analogie” (Ferdinand Brunot şi Charles Bruneau. [18] Alte cuvinte create pentru această reclamă au fost: antrecil . Hristea. « contaminare » şi « etimologie populară » sunt numiri care exprimă cu alţi termeni uneori aceleaşi fenomene lingvistice fără ca să ne lămurească asupra unor linii mari ce pot fi distinse în elaborarea materialului sonic al limbii din partea creierului nostru” (Puşcariu. şi Graur. în zonele de contact a două arii dialectale. eventual. simpologie – rezultat din contopirea dintre simplitate + tehnologie etc. rezultatul fiind apariţia unor forme de tipul celor citate (cf. cocostârc cocobarză. asemănătoare sau nu între ele. [10] Exemplele au fost selectate.« analogie ». de unde reţinem şi următoarea definiţie a fenomenului de care ne ocupăm aici: „Combinarea a două cuvinte. [13] Contaminaţiile cu statut de regionalisme lexicale se produc. s. 1968: 33-336. p. că „. babaclava „fostă funcţionară pe tărâm de harem”.şi care se produce involuntar sau cu voinţă” (p. 2006: p. Seche.

Despre etimologia populară şi contaminaţie. volum coordonat de Ana-Cristina Halichias în colaborare cu Tudor Dinu. Contaminaţia în graiurile populare. Theodor (1968). nr. Constantin (2000-2001). Vasile şi Evseev. p. p. Substituţia lexicală voluntară în vorbirea neformală. el face reflexii asupra lor. Hristea. XIX. ediţia a II-a. [21] Cuvânt inventat de criticul Dan C. 1976: 17). Limba română. The phenomenon in its essence and most typical manifestations has an unconscious and occasional character.[20] „Limba românilor aflaţi în America la prima şi la a doua generaţie" (din articolul Poveşti romârcane nemuritoare semnat de Ovidiu Rădulescu. Eugeniu (2000-2001). Groza. often considered a type of non-systematic analogy. serie nouă. Dicţionar de cuvinte recente. Slama-Cazacu. I Compunerea (1970). 34. VII. Sextil (1976). Lexicologia limbii române. se justifică prin productivitatea mai redusă şi lipsa caracterului sistematic al acestora. Timişoara: Editura Facla. II Rostirea. socotite „principale”.a. în LR. 295-327. Probleme de etimologie. ABSTRACT The purpose of our paper is to describe and illustrate the mechanism of lexical blending or contamination (cf. Elemente japoneze recente în limba română. în CL. I-IV (2004). Consideraţii teoretice generale şi de ordin etimologic pentru o lingvistică a vorbirii. p. Formarea cuvintelor în limba română. p. Luiza şi Seche. în vol. Bucureşti: Humanitas. p. Micul dicţionar academic. 91-115. I Privire generală. [22] Dacă menţinem distincţia pe care am încercat-o mai sus. Bucureşti: Editura Minerva. Schiţă de sistem. Blending. Scrieri de ieri şi de azi. In honorem Luciae Wald. Hristea. 333-339. în revista „Lumea”. Al. but it may also come with intentional creations for expressive purposes. Al. Zugun. Elemente de lexicologie. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. 25-35. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic (= ELR). Deraieri lexicale. serie nouă. compunerea şi conversiunea. 160167. Bucureşti: Editura Academiei (= FCLR. Ivan (1978). nr. 1. Dicţionarul limbii române. Purdela. [23] Apărut iniţial în contextul folclorului politic subteran autohton. la www. Graur. Vol. Scriitorincul.). Dimitrescu. I). M şi urm. Academia Română (= DLR). Florica (1997). Maria-Luiza (1968). rom. în SCL. V. Dicţionarul explicativ al limbii române (1998). Sala. represents a complex linguistic phenomenon that consists in the development of a morphological “compromise” between two forms (usually notional words) with identical or similar meaning which are perceived as being in some kind of competition with each other. Theodor (2006). Petru (2000).VI. termenul Ceauschwitz e înregistrat şi într-un raport asupra comunismului din România. Contaminaţia în raporturile ei cu etimologia populară. 218 . în „Fonetică şi dialectologie”. în volumul omagial Antic şi modern. Volumul întâi Principii de istoria limbii. Enciclopedia limbii române. Florica (2000-2001). germ. 11-33. Şerban. Vocabularul românesc contemporan. Puşcariu. în „Dacoromania”. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic (= MDA). Kontamination. Philippide. în „Dacoromania”. Liviu (2004). Istoria limbii române. V. Iaşi: Editura Tehnopress. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Graur. contaminaţia. V-VI. Serie nouă. Puşcariu. Bucureşti: Editura Logos (= DCR 2) . p. prin comparaţie cu procedee ca derivarea (în primul rând). Sextil (1994). 79-107. as it is proved by a number of hybrid forms registered in informal speech and slang. condensarea lexicosemantică ş. le judecă” (Puşcariu. Alexandru (1894). între contaminaţii propriu-zise şi hibrizii lexicali (sau pseudo-contaminaţii). Observaţii şi cercetări experimentale cu privire la „contaminări”. (1965 şi urm. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic (=DEX ’98). sub titlul The Tragicomedy of Romanian Communism (vezi textul acestui raport online. (2001). Mircea (1956). (1970).pitt. este evident că aici avem a face mai degrabă cu nişte substituţii lexicale voluntare în forma hibrizilor lexicali. BIBLIOGRAFIE ŞI ABREVIERI Coşeriu. [24] Calificativul „secundar” atribuit unor procedee ca trunchierea. Limba română. contaminaţie) in Romanian. XIII. Tatiana (1956). Dimitrescu. Creaţia metaforică în limbaj. Mihăilescu şi folosit pentru titlul cărţii sale. elaborat (în limba engleză) ca proiect de cercetare de Vladimir Tismăneanu şi dat publicităţii în septembrie 1989. Bucureşti: Editura Academiei. Dominte. Vol. as well as in mass-media language.pdf). nr. The result is a lexical hybrid that contains elements belonging to both primary units. le analizează.edu/nceeer/1989-903-04-2Tismaneanu.ucis. p. Bucureşti: Humanitas Educaţional. Marius coord. 11/2003). nr. 207-233. p. Vol. Vol.2. [25] „Omul nu întrebuinţează fără critică instrumentele de care se serveşte zilnic. Iaşi: Tipografia Naţională. Seche.

şi-a continuat studiile la “Colegiul” de la Trei Ierarhi (cf. p.85). Istoriile lui Herodot. Originea. Din 1675 până în 1686. în timpul celei de-a doua domnii a lui Gheorghe Duca (1668-1672). pe când mă aflam printre străini din pricina vremurilor nepaşnice. pe cînd se afla în surghiun la Strji: Sfintei mănăstiri a Adormirii preasfintei şi preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu.. mai ales. Andriescu. Dosoftei s-a aflat sub influenţa directă a mitropolitului. se va afla exilat în Polonia unde va trăi cu speranţa reîntoarcerii în ţară. episcop de Roman (1659). p. Cuvânt înainte. comentariul. data morţii sale. Grigoraş. Studiu la Dosoftei. va rămâne în scaunul mitropolitan al Moldovei.XII). iunie 8. preacuratei şi pururea Fecioarei Maria din Petrid. a două povestiri. mitropolit al Moldovei (1671). reîntors în ţară. Studiu la Dosoftei. cit. fapt ce determină o continuare a dorinţei de îmbogăţire a patrimoniului cultural cu noi traduceri. cronograful lui Matei Kigalas şi învăţăturile moral-politice atribuite împăratului bizantin Vasile Macedoneanul (cf. în Strji. când Varlaam se retrage la mănăstirea Secu. Din această perioadă datează cele dintâi traduceri ale lui Dosoftei: Patericul. C. p. iar din acest an până pe 13 decembrie 1693. p.XIII). I. dăruit de acesta mănăstirii Petrid. După cum se poate observa. N. eliberat şi reinstalat în scaunul mitropolitan al Moldovei. Ursu. iar în anul 1675. a cărui operă se pregătea s-o continue în atâtea privinţe: sprijinirea politicii filocreştine. fiind. PsV.XIII). cât şi preocupările sale culturale sunt atât de apropiate de ale lui Varlaam. Grigoraş. p. Opere. Viaţa mitropolitului este cunoscută în întregime astăzi. Până în anul 1653. tipărite sub titlul Cuvinte şi jele la robie Ierusalimului…. 219 . în 48 de versuri. După studii în ţară cu dascăli călugări de la mănăstirile moldoveneşti (cu învăţătura de început primită de la dascalii din mănăstirile noastre . pentru ca sfinţii părinţi să mă pomenească pe mine şi pe părinţii mei Leontie şi Maria. datorită bogatei activităţi de traducător şi. pe numele de mirean Dimitrie Barila. Andriescu. Manuscrise vechi aflate în biblioteca Sfintei Mitropolii a Moldovei în “Revista teologică”. Născut în 1624. p. preocuparea sa majoră a fost continuarea operei de traducere a principalelor cărţi de cult începută de Varlaam cu scopul introducerii limbii române în biserică: Ideile politice şi religioase ale lui Dosoftei. Între 1647 şi 1648 este ierodiacon la Mitropolia din Iaşi (cf. apărarea ortodoxismului şi lupta împotriva calvinismului.223-279). Dosoftei se trage dintr-o familie moldovenească veche (Iustin Moisescu. urmează o perioadă zbuciumată pentru cărturarul moldovean: pribegeşte în Polonia cu Petriceicu-vodă între 1673-1675. miropolit al Suceavei. este închis din ordinul lui Dumitraşcu-vodă Cantacuzino la mănăstirea Sfântul Sava din Iaşi. Mântuirea păcătoşilor. Colegiul Naţional Iaşi PRIME ATESTĂRI ALE UNOR CUVINTE DIN PSALTIREA DE-NŢĂLES A MITROPOLITULUI DOSOFTEI Viaţa şi activitatea clericului şi cărturarului moldovean Dosoftei au constituit obiectul de studiu a numeroşi istorici literari şi filologi. a ineditei versificări a Psaltirii în limba română.A. În anul 7195. Erbiceanu. op. numită Misira. p. la scurt timp. din Transilvania.N. în anul 1687.1490-1491) şi a plecat la specializare în Polonia. Viaţa şi minunile sfântului Vasile cel Nou (cf. Paraclisul Precestii.1491). Contribuţii. I. îmbogăţirea patrimoniului cultural cu noi traduceri în limba română (Al. din apropierea cetăţii Turda. LXIV. N. la Şcoala “Frăţiei Ortodoxe” din Lwów. după cum rezultă dintr-o dedicaţie scrisă de mitropolit în slavoneşte pe un exemplar din Viaţa şi petreacerea svinţilor.Mihaela BUTNARU. Opere. După o perioadă de ascensiune în care devine episcop de Huşi (1658). Smeritul Dosoftei. am dăruit această sfântă carte.

a postămpi/postimpi (v.XVII.73. toiag (v. livă (v.1. IV. p.).1.1. Efortul lui Dosoftei de traducere a cărţilor de cult în limba română se încadrează într-o mişcare de renaştere a bisericii şi a culturii române. IV.47. Antim Ivireanul. pentru ceale schimbate şi pentru greşuri. carile rumâniia nu să potriveaşte cu sărbiia.1. boiar (v.). movilă (v. În domeniul lexicului pot fi menţionate următoarele aspecte: 1. fapt ce ilustrează conştientizarea şi asumarea unei responsabilităţi faţă de cuvântul scris în limba română (născută din dorinţa de a găsi exprimarea potrivită în limba poporului. După cum observă şi Al. IV. mai ales. IV.).). să socoteşti această tablă. Astfel. Şi aşea vei afla îndireptarea cuvintelor pre sirbie. că-ntr-însa am îndireptat bogate cuvinte ce să află schimbate într-această carte. a pomăzui (v. cârstei (v. Cuvinte neatestate în dicţionarele româneşti cu nici una dintre scrierile lui Dosoftei: a) elemente de origine slavonă: amin (v. a chiti (v. IV.).). român şi străin (patriarhul Ioachim al Moscovei. Deci noi de pre acel izvod foarte am silit de am pus cuvintele precum să află acolo.).109. Acestea sunt urmate de principalele cărţi necesare serviciului liturgic. 1680. Damaschin.1.1. demonstrează faptul că ele au fost pregătite cu mulţi ani înainte. Iaşi.34.4. IV. I. episcop al Râmnicului etc. relaţiile cu figurile proeminente ale timpului său.64.). slavonă.1.1.). 1683) şi un Octoih. prin tipărirea de scrieri în limba română. de latinitate). carile-i elineaşte şi lătineaşte şi evreiaşte. căreia i se circumscriu.). IV.51. al patru al rîndurilor.25. a scarandivi (v. blagoslovi (v.). IV.9. IV. a cimpi (v. Opere.97.). Afirmaţiile lui cu privire la necesitatea introducerii limbii române în biserică (din care rezidă şi ideile sale privitoare la unitatea culturală a tuturor românilor şi la cea etnică.1.7. IV. 1682-1686). izbăvi (v. p.). Andriescu în Studiu introductiv la Dosoftei.1. mitropolitul Ţării Româneşti.). din sânul clerului. şumăn (v. cunoscută sub titlul consacrat Psaltirea slavo-română). operează şi cu “lexicoane”. 220 .45. 1679.). Costin.1. Studiu la PsV. chiar dacă încălca anumite norme impuse de tradiţie). cât. inorog (v. cu noua tiparniţă a mitropoliei din Iaşi.1. scoase în tipografia de la Iaşi.31. pentru literatura română: Psăltire a svântului proroc David. IV. două opere fundamentale atât pentru serviciul bisericesc. IV. ghizdă (v. IV.1. anădăi (v. episcopul Buzăului. ulterior. IV.).1.În timpul primului exil polon apar la Uniev. în 1673. IV. nume precum Mitrofan. a obidui (v. la cererea mitropolitului şi cu sprijinul lui Nicolae Milescu (cf. iată c-am îndireptat cu acest meşterşug. politica filocreştină. Vasta cultură a mitropolitului. Molitvănic de-nţăles (Iaşi. Milescu) au slujit dezvoltării culturii române din perioada contemporană lui. pârgă (v.) Din afirmaţia mitropolitului. se realizează un act de cultură. deoarece. Cercetarea limbii textului Psaltirii în proză oferă posibilitatea cunoaşterii atitudinii mitropolitului faţă de limbile de cultură ale tradiţiei bisericeşti (greacă.12. efortul deosebit pe care îl implică traducerea (interpretarea) şi tipărirea textelor redactate în alte limbi se înscriu într-o atitudine fermă de apărare a ortodoxiei în cadrul luptei împotriva propagandei calvine (iniţiată în Moldova de Varlaam.1. Al. ce va fi cunoscută sub titlul Psaltirea în versuri. ciudease (v.1. Deci socoteaşte că numărul dintîiu iaste al psalomilor.39. 1683). N. IV. Viaţa şi petreacerea svinţilor (Iaşi.1.115. pe lângă folosirea diverselor izvoare. IV. prin difuzarea aproape a întregului tiraj al Cazaniei în Transilvania) şi de dezvoltare a culturii naţionale.). Parimiile preste an (Iaşi. şi Acatistul Născătoarei de Dumnezeu.10. ediţie bilingvă.1.3. IV.). precum să veade aici. şi din sânul boierilor cărturari (M. patriarhul Dositei al Ierusalimului). dar şi culturii române în general.1. latină dobândite de prelatul moldovean prin educaţie) mărturisită în Cuvîntul cătră cititoriu de la sfârşitul Psaltirii: Iubite cetitoriu. ritmul în care au fost tipărite traducerile lui Dosoftei începând cu anul 1679. neterminat (menţionat de către episcopul Melchisedec la mănăstirea Putna). Psaltirea de-nţăles (Iaşi. 1681).1.1.78.XVI-XVII): Dumnezăiasca Liturghie (Iaşi. rezultă că activitatea sa de traducător este cu totul particulară în epocă. al doilea al listurilor. pentru căci că s-au tălmăcit de pre izvodul lui S-tii Ieronim. al treilea a feaţilor. trimisă de Patriarhul Ioachim al Moscovei. Andriescu. Însă.). IV. IV. ediţia a II-a.

). (< slav.2. icoană (v. anaforă (v.1.1. IV.). de la veac şi pănă la veac! Şi va dzîce tot nărodul: “Amin! Amin!” (140r/v.2. a pâşcăi (v. teasc (v. [< vsl.1. Că. că sufletul lui în viaţa lui blagoslovi-să-va. IV. IV.30).).17.6). Sensuri noi ale unor cuvinte.).1. p.1.6.2). “binecuvântare”: Toată dzua miluiaşte şi-mprumută direptul şi sămînţa lui în blagoslovenie fi-va (44r/v. domnitorii lor.2.23.DT. ceia ce blagoslovăsc pre însul.).1.37.2.).59.28. iară. IV. ghizdav (v.). blagosloviti) Tranz.12] 1. tină (v.). IV.2. horă (v.).1. Blagosloviţ păgăni pre Dumnădzăul nostru şi audzît faceţ glasul laudei lui (78v/v.11). IV. Înainte stătură împăraţii pementeşti şi boiarii să adunară depreună spre Domnul şi spre pomazánicul lui (1v/v. în numele tău. a milcui (v. Prima atestare este din CV2 80b. refl. (< slav. cu gurile lor blagosloviia şi cu inemile lor blăstăma (74v/v. Arvinte.67. Derivatul blagoslovenie s.2. preluată din iudaism. IV..).2.1. alerga cu seate. IV.LV.2. cu boiarii poporului său (148v/v. IV. cf. b) elemente de origine greacă: cămară “biserică” (v.1.65.). ocina-vor pămîntul. rădicavoi mînule meale (75v/v.2.16.27). cf. ostrov (v.1.1.7). pobedi (v.33.).2. Aşea blagoslovi-te-voi în viaţa mea şi. herovim (v.). finic (v.1.42. cort (v.38.1. hereghie (v.2.108. mir (v.7.3. p.18.1.14. bulg. IV. pravoslavie (v. leşui (v. pridădi/prididi (v.1.1.12. IV. a isţeali (v.L. 139/6. Drept aceasta blagoslovitu-te-au Dumnădzău în veac (55v/v. IV.98. şugubăţ (v. IV. a meni (v.82. Însă preţul mieu sfătuiră să leapede. Blagoslovască-te Domnul din Sión şi să vedz bunurile Ierusalímului toate dzilele vieţii tale (168v/v. IV. IV.). boiarii lui Zavulón. hristos (v. camătă (v.111.23).1.1. ceia ce-l blastămă.80. IV. IV. IV. plod (v. IV. Cuvinte care devansează prima atestare din operele lui Dosoftei. opust (v.9. a gândi”. ce nu-nţeleage limba cărţii.).2.1. ebr. IV.2. Că sufletul lui blagoslovi-să-va. IV. BLAGOSLOVÌ vb.112. 2.“căpetenie”. boľár(in)a. neînregistrate în DA/DLR: a) elemente de origine slavonă: clevetă (v.). 221 . IV. Formulă liturgică de final. mannă (v. -οντος “chef”. Blagoslovi-vei cununa anului a bunătăţîi tale şi cîmpii tăi împlea-sor de grăsîme (78r/12).21.).1.2.). IV. intranz. Prima atestare este din PS. boljarinǔ.).). Blagoslovit. Boiarii Iiúdei.). pre fii omeneşti.15. Cuvânt folosit de Iisus în vorbirea sa pentru a întări cele afirmate: Dară acela ce iaste în locul prostacului. IV.1. IV. Nu vă nedejdiuiţ pre boiari. amen) “adevărat!”. IV.9. SCH.). IV. IV.8. faraon (v.2. IV. ST. inoplemenic(v.).7).).1. Întru să púe pre însul a şedea cu boiarii.).).5. IV. IV.. răspiiarde-s-or (44r/v.2.).2.1.4. mărturisi-ţî-să-va cînd bine vei face lui (59r/v. neînregistrate în dicţionare: a) elemente de origine slavonă: a chiti “a cugeta.13. IV. “a binecuvânta”: Că vei da lui blagoslovenie în veac de veac.2.47).).2. râvnă (v. cum va dzice “Amin”? (IV). IV. IV.). b) elemente de origine greacă: aliluia (v. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.).2.). scârbă (v.19). bici” (v.).m.18. oblastie (v. IV. la origine având rolul de a sublinia acordul comunităţii la spusele preotului.93. IV.85.1.1. IV. “aşa să fie!”.2.66. IV. grijă (v. “prinţ”: Tîmpinară boiari însoţîţ cu cîntători.57.. (82r/v.88. Împăraţii pămîntului şi toate năroadele. IV.). IV.).). devenită ulterior semn de întărire al propriilor spuse.). amín. Domnul Dumnădzăul lui Izraíl. IV. (ό)άρχων.1.). IV..).). rană instrument de tortură. vom prezenta numai cuvintele de origine slavonă neatestate în dicţionare cu exemple din scrierile lui Dosoftei: AMÍN interj.3. IV. naftă (v. b) elemente de origine greacă: aspidă (v.44. boiarii şi toţ giudécii pămîntului (187r/v.).30. IV. veseli-l-vei pre îns în bucurie cu faţa ta (22v/v. a povăţi (v. boiarii lui Nethalím. chedru (v.91. cf.1.. a judeca. gr.14. aminǔ < gr.).L.). TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. în carii nu iaste spăsenie (184v/v.).27). IV. IV.2.3). IV.22.3. ST. liubov (v. apostol (v.).5. în mijlocul de fetişoare tîmpănăreaţe (82r/v.25. cf. BOIÁR s.5). Dintre toate aceste aspecte. IV.1. săblaznă (v.f.6). raclă(v. casia (v.).52.4).60.2).

157 (1432). kaiti sę.) “pasăre călătoare mai mare decât mierla”: Cerşură şi veniră cîrstei şi de pîinea ceriului sătură pre înşii (136r/v.13. Eghípt. Prima atestare este din CORESI. fig.1. ST. CĂÌ vb. dară.m.28). 604 (1632)..4.Biblia. după rîndul lui Melhisădéc“ (146v/v. krastělĭ. “a regreta o greşală făcută”. a trecut în limba literară cu rostirea dialectală cinchi. leapădă.. cf. [< sb. nr. čudo “miracol”. PS. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. DA] 1. 3.L. boiari. I. “stăpân” În locul părinţilor tăi. Arvinte ST. ale voastre şi vă rădicaţ porţ veacinice şi va întra împăratul slăvii (26v/v. SCH.9). pune-i-vei pre înş boiari preste tot pămîntul. Intranz. 2. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. (56v/v. p. LET. “a se umili” : Întuneceadze-să ochii lor să nu vadză şi gărba lor de tot o cimpeáşte! (84v/v. CAR. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.1. p.23.32.2. CIUDEÁSE s. “a pleca la pământ”. CIMPÌ vb. cf.4. “a căuta”. L. cf. čempiti “a se strânge ghemuindu-se”) Este glosat de Dosoftei în Îndireptarea cuvintelor cu “a gârbovi” (Ps. “a ţinti”. (1670). feaceră-să fiii tăi. IV. Prima atestare este din ANON. Mol. p. 4.LXXV. “a gândi”: Şi mă învăţaiu. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. kajo sę “a face penitenţă”. IV.EX.79. (< vsl. “a se strânge ghemuindu-se”. IV.LXXV. DA) Tranz. (< vsl. IV. pre faraon şi pre toţ şerbii lui (172r/v.9). A. IV. p. “a avea păreri de rău”: Giuratu-s-au Domnul şi nu să va căi: “Tu eşti preot în veaci. vb. “a încovoia ”.L. cf. ST.“nenorocire”. no<a>ptea cu inema mea chitiiam şi să izbiia sufletul mieu. < vsl.18). Arvinte. Prima atestare este din N.4. 205b (1577).6). TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. (< vsl. cf.) -luat direct din textul slavic ca însemnare şi formă de plural (Puşchilă. p. p. 68/v/16). “domnul idolilor”: Domnul răsîpeaşte sfaturile limbilor. “a cerceta”. Refl.f. kajati sę.8). Prima atestare este din EUSTR. vsl. cf. cf.Biblia. “om bogat”: Luaţ porţ. “a simţi remuşcări”. întrebuinţându-se mai mult în Moldova. Puşchilă.79).12). Mol. CHITÌ vb. cf. cf. *čępiti. IV.31. Prima atestare este din PS. cf. (95v/v. 473.L. (< vsl. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. “năpastă”: Trimis-au seamne şi ciudeáse pre mijlocul de tine.39). PRAV. sl. 106. pl. cf.1688. că a lui Dumnădzắu putearnicii pămîntului foarte înălţară-să (58v/v. Prima atestare este din DRH.1688. Cuvântul. 105/45. hititi (hitati) “a se grăbi”. cf. 222 . “a se potrivi”: Şi mă voi chiti în toate lucrurile tale şi întru începăturile tale m-oi deprinde (96v/v.1. CÂRSTÉI s. gîndurile năroadelor şi leapădă sfaturile boiarilor (37r/10). COSTIN. IV. čudesa.5). Boiarii năroadelor strînsără-să cu Dumnădzắul lui Avraám. cf.

9). Expresia a grăi pace “a spune cuvinte prin care să se creeze o stare de bună înţelegere”: Pentru fraţii miei şi priatinii miei grăiiam pace de tine (166r/v. “a mărturisi”: Şi grăiiam întru mărturiile tale denaintea a împăraţ şi nu mă stidiiam (156r/v.3).78). nedireptate pentru naltul grăiră (90r/v. cf.11). pre sine zideaşte. a susţine”: Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti. Deşearte grăi careleş cătră de aproapele său.GLUMÌ vb. iară cela ce spune de-nţăles. guri înşălătoare întru inem<i>. (< vsl. Expresia a grăi nedreptate “a acuza”: Cugetară şi grăiră în vicleşug. grajáti “a vorbi”): 1.80). Expresia a grăi deşertăciune “a spune lucruri incriminatorii.5). “a spune. “a se învăţa” (e greu de explicat schimbarea de sens. 223 . “a înţelege”: Ce îm besearică mai voia mi-i cinci cuvinte cu mintea mea să grăesc.4).6). Intranz. grăsimea sa o-mfundară.2).19). “a minţi”: Urăt-ai pre toţi pre cei ce fac fărădeleage. glumiti sę “a râde”) 1. neînţeleasă”: Cela ce grăiaşte în limbă. 12. piiarde-vei pre toţ pre ceia ce grăesc minciună (3v/v. IV. “a se făli”: Vrăşmaşii miei. Expresia a grăi deşarte “a minţi”: Şi ceia ce cearcă reale miie.8). carele nu înşelă cu limba sa (13v/v. Expresia a grăi mândrie “a se lăuda”. Expresia a grăi în buze “a se împotrivi”. “a cârti”: Toţ. 5. a defăima” “a tăgădui”. sufletul mieu aţinură. mă batgiocuriră. Măniiaţi-vă şi să nu greşiţi ceale ce grăiţi întru inemile vostre la aşternuturile vostre să vă umiliţi (3v/v. Expresia a grăi rele “a minţi”. Expresia a grăi în limbi “a se adresa într-o limbă străină.46). clătinară cu capul (23v/v. GRĂÌ vb. a susţine”. Mol. eu feriiu căi vărtoase (15r/v.8). TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. 9. iară eu mă voiu glumi-mă în poruncile tale (158r/v. Prima atestare este din PS. IV.5). 7. Intranz. “a spune. gurile lor grăiră măndrie (15v/v.15). 8. 393. 4. pentru cuvintele rostului tău. decît dzeace mii de cuvinte într-altă limbă (IV/v.7). ca şi pre alţii să învăţ. 6. beseareca zideaşte (III/v. cf.18). p. Tranz. 13. Expresia a grăi adevăr “a spune adevărul. carii vădzîndu-mă. “a zăbovi”: Ruşineadze-se trufaşii că cu strîmbătate fărălegiuiră asupra mea.: A cărora rost au grăit deşertăciune şi direapta lor direaptă de strîmbătate (182r/v. (< vsl. 3. 2. 10. Expresia a grăi minciună “a ascunde adevărul”. grăiia deşearte şi vicleşuguri toată dzua să învăţa (47r/v. Puşchilă. “a calomnia”: Acesta lucru-i a celora ce mă părăsc cătră Domnul şi a celora ce grăesc reale asupra sufletului mieu (145r/v. grăiră în budze. a nu minţi”: Carele grăiaşte adevăr întru inema sa. şi-ntru inem<i> grăiră reale (11v/v. SCH. 11.

ILR. “a vorbi de neînţeles”: Că ceala ce grăiaşte în limbă. “a face nedreptate”: Giudecă. TRDW. ST. INORÓG s. -duja) 1.1. “unicorn”. “primul nascut”: 224 .f. smereniia mea! (24v/v. că nime n-ascultă ce cu sufletul grăiaşte taină (III/v. neatestată DER şi DA: Şi zidi ca de inorog. neaşteptată. 21/22. crivăţ”: Rădică austrul de pre ceriu şi adusă cu putearea sa vîntul livei (98v/v. (< sl.35-36.13). Făcut-am giudeţ şi direptate. “a tăgădui”: Nu lăcuia în mijlocul casii meale cela ce face trufie. Expresia a grăi strâmb “a minţi”.. (< vsl. 2. (< vsl. ca prin minune”. OBIDUÌ vb.Biblia. “val de pământ”.1. TDRG şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR. 77/26. Prima atestare este din PS.f.14. ST. cf. fructe. traducerea gr.6). bine ei cuvăntat. mogyla) “locuinţă făcută într-o ridicătură de pământ naturală”. LÍVĂ s. ce lui Dumnădzău.10). “primele grâne.57.) 1. Şi să va înnălţa ca de inorog cornul mieu şi bătrîneaţea mea în olòi unsuros (119v/v. “rinocer”: Măntuiaşte-mă din gura leului şi de coarnele inorogilor. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. inorogŭ.4. Prima atestare este din PS.10). SCH.77/v/1).. PÂRGĂ s. p. (< vsl. 16. IV. prǔga “grâu timpuriu”) Este glosat de Dosoftei în Îndireptarea cuvintelor cu înţelesul “di-nceputul” (Ps.19.9). H. cf.24).L. Expresia a grăi vicleşug “a spune cuvinte înşelătoare”: Opreaşte limba ta de la rău şi budzele tale să nu grăiască vicleşug (39v/v. IV. (< sl. Prima atestare este înregistrată din CV2 34a. -dovati. care ce grăiaşte strîmbu. Tranz.m.LXXVI. (9v/v. pre carii mă obiduesc. Densusianu.1688.1).L. μονόκερως “unicorn”. II. DA nu înregistrează expresiile consemnate. “deal”: Şi măniiară pre însul în movilele lor şi în ciopliţii lor îl îngînară pre îns (101r/v. cf. Expresia a grăi taină “a nu putea exprima sau înţelege sensul cuvintelor”. Doamne. cf. Prima atestare este din CV 79/13. Slavonism literar. 15. p.22). “animal fabulos cu un corn în frunte”: Şi va zmicura pre înşii ca viţălul Livánului şi cel iubit ca fiiul inorogilor (32r/v.DT. nu-l isprăviia înnaintea ochilor miei (127v/v. nu mă pridădi celora ce mă obiduesc (161r/v. nu omenilor grăiaşte.326) “vînt de miazănoapte. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA pentru sensul “rinocer”. Tranz. cf.3. luptă-i pre carii mă luptă! (39v/v. TRDW şi nu este menţionat cu nici o sursă din Dosoftei în DLR. Arvinte. IV. Prima atestare este înregistrată în varianta etimologică mogila în DERS (1392). “a persecuta”.2). cf. svinţitoarea sa în pămînt o au temeiat în veac (101v/v. obidēti.f. “a se nevoi”: Că să laudă păcătosul întru pohtele sufletului său şi cela ce obiduiaşte. liva. “trufanda”. Expresia ca de inorog “apariţie fabuloasă. Slavonism literar foarte rar existent şi în textul slavon. MOVÍLĂ s. p. 3. “a chinui”. 2.120).64)..30). roade. flori dintrun an”. cf.

F-I. Iaşi. vol.35). Vocabular general (A-D). Wiesbadden: Otto Harrassowitz. cf. cf. XI. Şi bătu tot întîiul născut în ţara lor. IV. II (D-O). Tomul I. 427-443 225 .Studiu la Dosoftei. N.14). I. vol.A. “bici”: Nu va vini cătră tine răul şi rana nu să va apropiia la trupul tău (118r/v. pomazovati. în LR. Prima atestare este înregistrată din PS. IV. Istoria unor cuvinte. 2. Vocabular general (EM). Bucureşti: Editura Minerva. Costinescu. Şăineanu. că tu fecéş. Dictionaru limbii româneşti. ***Dicţionarul limbii române (1965). D-De. vol. III (1996). Tomurile VI-XIII. Enciclopedie. tomul I. Amuţît-am şi n-am deschis rostul mieu. Sîgeţ de prunci fură ranele lor şi slăbiră supra lor limbile lor (76v/v. 1-498. 499-1101. Vasile (2001). Vasile (2000). (1985. partea a II-a (1937). Iaşi. Etymologicum Magnum Romaniae. vol. 1987. ***Dicţionarul limbii române (1913-1940). IV (1996). vol.L. drept aceasta pomăzuitu-te-au.34.18). [< vsl. Iaşi. Dicţionar universal al limbii române (ediţie revăzută şi adăugită de Alexandra Dobrescu. ST. “plagă”: Înpuţîră-să şi putrediră ranele meale de faţa nebuniii meale (46v/v. ( 1916). Prima atestare este înregistrată din PO. I. Serie Nouă. XXX. Bucureşti: Editura Academiei Române. V (1996). J-Lacustru.4. Dicţionarul etimologic al limbii române. 1-3. TRDW şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR. Iaşi. Carmen-Gabriela Pamfil. H.L.Şi bătu tot întăi născutul în pămîntul Eghíptului. comparată cu celelalte Psaltiri din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Studiu lingvistic.9). 1910. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. partea I. TRDW şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR. 1924. 1986. Opere. Iaşi: Institutul de Arte Grafice “Presa Bună”.8). “necaz”. -zu(jọ). Tiktin. Bucureşti: Editura Minerva Arvinte. Şi fuiu bătut cu rane toată dzua şi mustrătoriul mieu demineţile (90v/v. tomul III. Lazăr (1995-1996). Tiktin. TRDW şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR cu sensul “bici . instrument de tortură”. A-B. Frăţilă.f. Georgescu. p. partea I (1934). p. pîrga a toată osteneala lor (136r/v..-A.13). “caznă”: Şi aupra mea să veseliră şi să strînsără. Vocabular general (S-Z). 1976/1906 (1-2). vol. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. C. Buk.EX. Bd. tomul I. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Andriescu. SCH. Scriban. Bucureşti: Editura Academiei Române.. Magdalena. cf. Dicţionarul limbii române vechi (1640-1780).56). II (1995). pîrga a toată truda lor în sălaşele lui Hám (100r/v. 5. ST.31). POMĂZUÌ vb. partea a II-a (1940). Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor (ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Gr. Candrea. p. Ioan Oprea.1. Rumänisch – deutsches Wörterbuch. Vocabular general (N-R). 3. Ediţie critică. 1903. I (p. Normele limbii literare în Biblia de la Bucureşti (1688). p. H. ei îl luară în go<a>nă şi cătră durearea ranelor meale adaosără! (84v/v.49.1. August (1939). Prima atestare este înregistrată din CORESI. 293/1927 (3).) 1. cf. strânsără-să asupra mea rane şi n-am priceput (40v/v. TE4. Ciorănescu. Bucureşti: Editura Saeculum. (< sl. tomul II. (1940) Lepăda-Lojniţă. I (B-C). Bucureşti: Socec. Mariana. Că pre carele tu îl bătuş. rana. vol. Rodica Radu şi Victoria Zăstroiu).EX. VIII. 254 (1581).Ia de pre mine ranele tale! (48r/v. Ursu. (1903-1906). I. 1988).32).4. XXXVI. 101b (1561). Psaltirea Şcheiană. Bucureşti. cf. mai presus de partnicii tăi (56r/v. III (P-Z). (1) A-C. I-CXLVI).10). Cerceta-voiu cu toiagul fărălegile lor şi cu rane nedireptăţîle lor (114v/v. Arvinte. Termeni regionali. Iaşi: Editura Universităţii “Al. Iaşi. 90/10. 1965-2003. Rumänisch–Deutsches Wörterbuch: I (A-B). RÁNĂ s.: Statsdruckerei.5). (2) D-O. 1103-1834..40] Tranz. IV.. Etimologii. partea a III-a (1949). Alexandru (1978). (3) P-Z. Brîncuş). (1987) Concordanţe lingvistice între “Psaltirea în versuri” a lui Dosoftei şi unele psaltiri româneşti din secolul al XVII-lea. “a unge(domn)”: Îndrăgit-ai direptatea şi urît-ai fărădeleagea. Dumnădzăul tău. cu oloi de bucurie. Alexandru (2001). I. 33-34. Zgraon Florentina (1987). Hasdeu. p.. Bogdan Petriceicu (1972-1976). Cuza”. Arvinte. nr. (1940) L-Lepăda. Dumnădzăule. p.

It is also clear that the Bishop was aware of the cultural value of printing religious texts in Romanian. gave me the opportunity of understanding the bishop`s attitude towards the languages used by the religious tradition (Greek. Church Slavonic. we can mention the following aspects: the existence of some words in Romanian dictionaries which are not attested by any of Dosoftei`s works. because the author does not only use various sources but also ``lexicons``. Latin – acquired by the Moldavian prelate). which was revealed by his statement in the Foreword at the end of Psaltirea de-nţăles. which illustrates the fact that he assumed the responsibility of finding the best equivalents in the popular language . the identification of new senses for some words. In the lexical field. even if he broke certain norms and rules imposed by tradition. The bishop`s affirmation makes it clear that his translation activity was absolutely special for his age.ABSTRACT Studying Bishop Dosoftei`s work. 226 . not attested in DA/DLR. Psaltirea de-nţăles. the presence of some words which appear before the first attestation in Dosoftei`s works. which are not recorded in dictionaries.

V. their interpretation. ULIM. g. The term “idiom” entered the English language in the XVI century as a part of great surge of the linguistic selfawareness that transformed the vernacular languages of Europe during the Renaissance. Other scolars who adopt the second approach are more structurally oriented and seek to define idiomaticity in terms of one or more structural properties. Chafe [4]. Such an approach ultimately leads to the nature of cognition itself and therefore has strong psycholinguistic implications. non – literalness). Koonin [9]. that distinguish such expressions as idioms. 2. the “world view” implicit in the idioms of English together with the peculiarities of the phrasing and other distinguishing features (e. This approach enables the linguist to make topological classifications of such idioms on the basis of the properties he adopts as criteria. Ojegov [13]. W. of course their role in the English and other languages is demonstrated by the bulk of literature devoted to the problem beginning with the fifties of the precedent century. Both “idiom” and the Latin equivalent “idioma” derived from the Greek word “idios” meaning “private .Zinaida CAMENEV. Some scholars consider idiomaticity as the manifestation of the specific character of genius of a language. Lomonosov [10]. the word “idiomaticity” fuses with the word “phraseology”. So though different approaches are presented by the scholars in this connection one thing is made clear: idioms are peculiar forms of speech used in language the meaning of which can be understood only by taking into account the meaning of the whole expression. functions and. Both “idiom” and “idiomaticity” are regarded as the essence of phraseology and the major focus of interest in the phraseological research. A. and not of each word separately. colourful and expressive part of the language vocabulary. 227 . idiomaticity and their translation in the context of applied linguistics a part of the English vocabulary studied during the last years of the XX century in details remains still uninvestigated. According to S. Chişinău. in effect.Moldova Olga PASCARI. If one narrowed down the consideration of idiomaticity to the specific problem of definition it is possible to identify two approaches to what idiomaticity is: 1. The central problem one comes up against in attempting to define idiom is identifying the property (or properties) which can adequately capture all the idioms in a language while excluding all the non – idioms. Ch. Chişinău. peculiar to oneself”.Moldova IDIOMATICITY AND TRANSLATION IN THE CONTEXT OF CONTEMPORARY APPLIED LINGUISTICS The problem of English idioms. The term “idiomaticity” comes from the Greek word “idiomatikos” which means “related to an idiom” from Greek “idiwma” which means “idiom”. Idioms represent what can probably be described as the most picturesque. They are therefore more selective in their identification of idioms. Hockett [7]. The necessity and the desire to study thoroughly the usage of idioms. Their investigations of idiomaticity are directed towards revealing this specific character that is. thus “idiomatic+ity” expresses the quality of being idiomatic. The chief supporter of this approach to idiomaticity in the Anglo – American tradition of linguistics Smith Logan does not carry his investigation to these depths. a part of the underlying conceptual design of the language. ULIM. But the main emphasis in his work is on the conceptual design of the language in so far as it emerges through a consideration of idiomaticity rather than on the structural properties of idioms [3]. In Russia we find the first attempts to include into the dictionaries the “фразесов и идиоматизмов” that are like words in the works of M. His work simply outlines the cultural preoccupations.

phrase etc. lukewarm reception. from long usage. predictable cooccurrence of specific words. so to say. d) restricted. therefore.g. pitch black. Semantic opacity a. Idioms and idiomaticity while closely related are not identical. e. harbor doubt (suspicion). Semi-transparent. e. run a business. break smb’s heart. show idiomaticity. peculiar uses of particular words. Different scientists exemplify different features most frequently invoked in identifying multiword expressions as idioms: 1.g. e.[19]. idioms covers a multitude of multiword expressions. V. plump. Lexicogrammatical structure a. Vinogradov gives idioms another name-fusion. As it is seen from the above-mentioned the term “idiom” generally implies that the essential feature of the linguistic units under consideration is idiomaticity or lack of motivation. e.g. All idioms. have become stereotyped in English [12]. No other words can be substituted for those comprising. b) Semi-restricted.g. Semi-idioms. e. which take either of these two verbs but no others: thus grab is unacceptable. Smirnitsky [16] considers that idioms proper are such combinations of words which occur in metaphorical use and possess a special stylistic colouring or expressiveness [1]. 3. b. rosy cheeks will one day be shrunken. smell a rat or seize/grasp the nettle. regular with certain constrains. and also particular phrases or expressions which. grammatical construction. a combination of two or more words which function as a unit of meaning [9]. [15]. and often having a significance other than its grammatical or logical one [11] a phraseological unit involving at least two polysemous constituents.a form of expression. and in which there is a reciprocal contextual selection of subsenses [14].g. The meaning of fixed expressions. a watched pot never boils. for example. 2. but with idioms signifying a narrower range of word combinations than idiomaticity. bit there are no combinations within the sequence qualifying as idioms. grudge (uncertainty). These ad hoc collocations of adjectival modifiers preceeding and following the word “cheeks” exemplifies idiomaticity in both selection and sequencing.V. c) familiar. e. 228 . flexible. a concatenation of more than one lexeme whose meaning is not derived from the meaning of its constituents and which does not consist of a verb plus an adverbial particle or preposition. e. irregular. shriveled and withered. smell a rat.g. Collocational restriction a) Unrestricted. a peculiarity of phraseology approved by the usage of a language. Idiomaticity is exemplified not only in idioms and conventional ad hoc collocations but also in conventional lexico-grammatical sequences most apparent in longer text fragments: those smooth. c. a lexeme… [17]. The basis of both is the habitual and. of course. A fusion is a unit which is completely non-motivated [18]. A. a fat salary.. e.I. a constituent or a series of constituents for which the semantic interpretation is not a compositional function of the formatives of which it is composed [6].g. peculiar to a language. Nor are the words of an idiom usually recombinable. “a group of words whose meaning is different from the meanings of the individual words”. the more the merrier. The most frequently used definitions of idioms of the foreign and Russian scientists are: All these definitions may be summarized by another one that is given by the Oxford Dictionary [20]. e. b.g.g. Idioms are indivisible units whose components cannot be varies or varied only within definable limits.

There are various types of phraseological units. of phrases and semi clauses. as an exercise either in wit and ingenuity or in 229 . other not so easily. Arnold suggested that phraseological units can be classified as parts of speech. the complicated semantic and syntactic structure and the relations between the literal and metaphoric meaning of many idioms surrounded by the same context. and phraseological collocations. they have the semantic unity of single words even if they are used in varying degrees. (ii) covert. Hence in phraseological units with the words which are not independent. kick the bucket. Stability [5]. combined translation. As far as phraseological units are concerned in translation. making it a necessity to consider the creative aspects of phraseology. phraseological unities. One should note that this would not solve the translational problems that might occur. e. But the criterion of idiomaticity is found to be an inadequate guide in singling out phraseological units from other word-groups. marketing. Opaque (i) overt. Its numerous phraseological units are often both figurative and diverse in styling colouring. Koonin classified them in accordance with the head-word. where the central component is clearly the dominant member of the head to which all the other members of the group are subordinated. so they are characterized by stability of the lexical components. Unchangeability. Arnold’s and Koonin’s classifications are the most successful concerning the head-word and the dependent word between the components of phraseological units. For the sake of maximum fidelity various types of translations are used concerning the rendering of phraseological units: equivalent. some more easily recognizable. The distinctive feature of idioms is that though they are multiword expressions they are also lexicalized. stability if use means that the set expressions are reproduced ready-made and not created in speech. According to the scheme of subordination in phraseological units. e. In this case a translator or a student may have access to good reference works and monolingual dictionaries of phraseological units.g. With its great wealth and variety of form and meaning English phraseology presents formidably difficulties both for students of the language and for translators. or.c. Phraseology is regarded as a self-contained branch of linguistics and is concerned with all types of set expressions. Taking into consideration mainly the degree of idiomaticity phraseological units may be classified into three big groups: phraseological fusions. commerce. the first difficulty that a translator comes across is being able to recognize that he is dealing with a phraseological unit.their translation. business. irrespective of the structure and properties of the units. 4.g. A word-group which defies word by word translation is consequently described as idiomatic. better is able to consult native speakers of the language. journalism. This is not always so obvious. there is one greater difficulty regarding phraseological units . analogue. jokes. red rag to a bull. calque or loan translation.g. Phraseological units are not elements of individual style of speech but language units. descriptive translation. A translator of a language learner sooner or later will come across any of phraseological units. banking. antonymic translation. Phraseological units are irreplaceable or partly replaceable. It proves the fact that the majority of them belong to endocentric constructions. This difficulty may be solved by creating dictionaries containing appropriate examples of each unit. lexical stability means that the components of set expressions are either irreplaceable or partly replaceable within the bound of phraseological or phraseomatic variance. literature. OK. the meaning of the elements is dependent on the other. people use phraseological units for different reasons: in sheer high spirits. Despite the fact concerning the difficulties of phraseological units’ classification. because they dominate practically all spheres of human life: advertising. e.

Moscow: Visshaia shcola. and often appear in newspaper articles. Tubingen : Verlag Gunter Narr. A number of English phraseological units serve as specialized terms in the following domains: advertising. BIBLIOGRAPHY Arnold. Even serious newspaper and journals use phraseological units in political articles. Bolinger. to be ‘picturesque’. the relation between idiomaticity and translation. bright character and colour. Lomonosov. the multiword expressions categorised as the idioms of the English language. McMordie. Trudy po fiziologhii.Difficulties of translating idioms are based on examples taken from different books and dictionaries. Irina (1973). Vinogradov. Makkai. 6. Alexander (1970). Idioms in English. Moscow: Visshaia shcola. banking. Perebeinos. New York: University of California Press. buying and selling. ABSTRACT The article is dedicated to the analysis of idioms. Fraser.—Word. Charles (1958). A Course in Modern Linguistics. F. This part of the vacabulary had been studied in the last years in details but nevertheless there is still something to be investigated. Raimund (1972). Phraseological units pervade English with a peculiar flavor and give it astounding variety. London: Oxford. Cowie. foreign linguists and machine translation linguists. Adam Idiom Structure in English. Lexicologhia. relation between idiomaticity. Sergei (1967). to be ‘novel’.. Michail (1952). to be ‘different’. possibility and impossibility of changes of the idiom components. Moscow: Visshaia shcola. Hockett. 230 .. economics. Beresnev. Householder. the functions of the idioms in the sentence. translation and contemporary applied linguistics. Oxford Dictionary of Current English. Lexicografia. Ojegov. London: Oxford University Press. Alexander (1972). stock exchange. the connection between idioms and idiomaticity. William (1972).The investigation implies different definitions of idioms. In::Foundations of Language. Dwight (1977) Meaning and Form. Problemy Structurnoi Lingvistichi.humour. Structurno – semanticescie sootnosheniea angliiskoi I russkoi frazeologhii. the phenomenon of idiomaticity. because one of the main functions of a phraseological unit is the function of a powerful linguistic discourse. London: Oxford. Lexicologia angliiscogo iazyca. namely. Sally (2000).The classifications of idioms was treated from different points of view of Russian linguistis. Phraseological units are frequent not only in colloquial style but in the spheres of business. 15. Chafe. The Hague: Mouton. and some adjoining fields as well. London: Oxford University Press. Moscow: Visshaia shcola. idiomaticity and their translation in the context of applied linguistics. vol. commerce. Lexicologia sovremenogo angliiscogo iazyca. Bill (1970). They are frequently utilized by native speakers. Moscow: Visshaia shcola. Vladimir (1977). Weinreich. (1959). On Linguistics Primes. Jurg (1982). (1975). Leningrad: Iz – vo ANSSSR.. business. accounting. New York: Publishing House. their features. Moscow: Visshaia shcola Strasler. Wemeier. –Polnoe sobranie socinenii. Idioms within a Formational Grammar. K voprosu ob ispolizovanii structurnyh metodov v lexicologii. to give additional point to a refusal or a rejection. vol.cultural communication is human and machine centered. they penetrate into the customs and lifestyle of the English people. and make a deeper insight into the English history. Piotrowschi. Phraseological units are used in both spoken and written English. Moscow. Idiomaticity as an Anomaly in the Chomskyan Paradigm. Angliiscaia frazeologia. To help language learners in understanding the English culture. who feel the language at inborn genetic language level. Smirnitchii. Osnovnye tipy frazeologhiceskih edinits. Kultura reci. New York: Publishing House. Koonin. Uriel (1969). idiomaticity and translation. A. Sergei (1974). Valentina (1962). English Idioms. finance. Foundations of Language. tom 4. Wallace (1968). Moscow: Visshaia shcola. Oxford Advanced Learners Dictionary. Translation as cross. Moscow: Visshaia shcola. Problems in the Analysis of Idioms.

aşadar. Prima este reprezentată de categoriile lexicale (numite şi principale sau propriu-zise) iar a doua este reprezentată de categoriile aşa-zis funcţionale. prepoziţiile a. aspect etc. Universitatea „Dunărea de Jos”. timp. Situându-se între cele două extreme ale axei pe care am citat-o mai sus. deşi am putea încălca principiul economiei în limbaj. Avram (1997). Aşa cum vom încerca să susţinem în cele ce urmează. cu foarte puţine excepţii. pot fi amintite unele auxiliare. să analizăm câteva dintre prepoziţiile aparţinând clasei din urmă. anumite articole şi / sau morfeme de număr. Categoriile funcţionale sunt acele unităţi ale limbii care nu au sens lexical. în timp ce categoriile funcţionale sunt asociate claselor închise (inventarul acestora este. denotă evenimente / acţiuni. cazurile de recategorizare nu sunt puţine. asociat prin excelenţă categoriei respective. acesta este fie inerent. respectiv. – este cu siguranţă mai adecvat să vorbim de existenţa unei a treia categorii de unităţi. apartenenţa la clasa unităţilor semilexicale nu exclude utilizări care sunt specifice numai uneia sau celeilalte dintre clasele de bază. la fel ca adjectivele. în al doilea rând. din motive de spaţiu (având în vedere complexitatea datelor) şi.prepoziţia. numite în literatura de specialitate drept categorii semilexicale. gen. Corver & van Riemsdijk (2001). Borer (2004). Este însă evident că o astfel de clasificare a unităţilor unei limbi este ideală şi că între cei doi poli ai axei există o serie de elemente care au statut mixt. Astfel de categorii exprimă. la. în general. la fel ca verbele. acţiuni / evenimente (de ex. în primul rând. funcţionale. Această clasificare semantică nu este. câteva trăsături comune ale utilizărilor lexicale şi. iafirmat de Chomsky. fix). Astfel de unităţi sunt. Ne propunem. Categoriile funcţionale nu determină sensul global al sintagmei cu care se combină. Prezentarea noastră va fi organizată după cum urmează: definiţie minimală a prepoziţiei. 1981). Baker (2003). prepoziţii şi / sau adverbe. de pildă. rezultatul unui proces incomplet de gramaticalizare şi corespund anumitor auxiliare (altele decât cele devenite deja funcţionale). 231 . fie este rezultatul unui proces de desemantizare a unei categorii lexicale devenite funcţională. Categoriile lexicale sunt asociate claselor deschise (dat fiind faptul că o limbă se îmbogăţeşte frecvent cu noi unităţi provenite prin derivare. De asemenea. se admite în mod curent că apartenenţa la o clasă deschisă sau închisă este un alt criteriu de caracterizare a unităţilor unei limbi.Oana Magdalena CENAC. Am ales doar această prepoziţie. bineînţeles. sau. adesea abstract. concluzii. compunere şi mai ales împrumut). Pentru prima dintre situaţii pot fi citate ca exemple complementizatorii. Credem însă că o astfel de analiză poate fi extinsă şi la alte prepoziţii (vezi. de obicei. ci gramatical. din moment ce limba este în continuă evoluţie şi. cu sau în).verbul). aceste categorii se caracterizează prin faptul că „împrumută” din proprietăţile celor două clase deja citate. descrierea câtorva dintre utilizările acesteia.adjectivul). adverbul). indivizi / entităţi (de ex. Introducere O preocupare majoră a lingviştilor de toate facturile (descriptivă. este greu de stabilit o ierarhie precisă a acestora. calităţi / proprietăţi (de ex. denotă proprietăţi. şi anume prepoziţia de din limba română. prin urmare. Pentru cea de-a doua. Prin urmare. pentru că prezintă anumite particularităţi care merită a fi studiate mai în detaliu. Aşa cum s-a subliniat în numeroase rânduri. explicativă sau teoretică) o constituie categorizarea unităţilor care formează inventarul unei limbi naturale. Galaţi DESPRE VALORILE PREPOZIŢIEI DE ÎN LIMBA ROMÂNĂ 1. pe. Rezultatul comun al acestor preocupări este reprezentat de recunoaşterea universal valabilă a cel puţin două clase de unităţi lingvistice.numele). exactă din moment ce există nume care. numite şi secundare sau gramatical(izat)e (vezi Chomsky (1965. Emonds (1985). ci numai îl specifică sau îl completează. Categoriile lexicale sunt caracterizate ca fiind acele unităţi ale unei limbi care au un sens plin (adesea concret) şi care. determină sensul (lexical) al sintagmei pe care o proiectează. direcţii / locuri (de ex. în general. cuantificatori şi / sau prepoziţii.

în etc. se vorbeşte. a opta pentru → opţiunea pentru). de exemplu. dar nu numai (vezi prepoziţia cu pentru relaţiile de asociere sau instrumentale). mulţumită. Practic. care vin în completarea celor evocate în primele paragrafe. în speţă în cadrul teoriilor cunoscute sub numele de Principii şi parametri (sau Guvernare şi legare) (Chomsky (1981)) şi Programul minimalist (Chomsky (1995)). datorită etc. fără. fie sunt subcategorizate de un element din structura în care sunt ocurente (a crede în → credinţa în.). de existenţa a două clase de prepoziţii: prepoziţii lexicale şi prepoziţii funcţionale (Rizzi (1988). ci din clasa celor care se construiesc cu acuzativul (Avram (1997)). lângă etc. la etc.). Totodată. un fel de casă (pe apă). prepoziţia impune complementului său o serie de restricţii gramaticale.Descrierea datelor empirice se va face cu ajutorul câtorva teste (în special sintactice). un fiu de preşedinte . pe. fie cu genitivul (contra. Prepoziţia: definiţie Vom adopta pentru discuţia de faţă definiţia clasică dată prepoziţiei. Potrivit acestor distincţii. o cană de lemn. către. Primele corespund predicatelor independente şi celor subcategorizate. de-a lungul acestei expuneri. o vacanţă de vară. vom face apel uneori la noţiuni şi ipoteze care au fost elaborate în cadrul mai larg al gramaticii generative. la. Astfel. sub. În timp ce în exemplul venirea de la Bucureşti este vorba de un sens locativ (mai precis despre desprinderea de un anume punct – desemnat de grupul prepoziţional la 232 b. în sensul că aceasta îl precedă întotdeauna. atribuirea de premii la zece studenţi). cele din urmă corespund prepoziţiilor care apar din motive structurale (vezi. *am pus vasul (această) masă pe). exprimând de obicei relaţii circumstanţiale (spaţiale / locative: de. Pană Dindelegan (1997)). a lupta împotriva → lupta împotriva. la fel ca în cazul altor categorii. un kilogram de ardei (gras).. proiectând astfel grupuri prepoziţionale (vezi. spre. Tomul D. între alţii. van Riemsdijk (1990). vom face apel şi la utilizările acesteia aşa cum apar ele în Dicţionarul Limbii române. Fagard (2006)). datorită etc. prepoziţiile care funcţionează ca mărci cazuale: o bicicletă a doi copii. fie că vorbim de prepoziţia de sau pe sau la. considerăm că nu este lipsit de importanţă faptul că niciuna din cele patru prepoziţii nu face parte din clasa celor care impun genitivul sau dativul. În cele ce urmează. am ales numai două seturi de exemple li vom exclude în mod deliberat alte tipuri cărora le corespund exemple precum un pahar de cristal (de Boemia). De aceea. trebuie subliniat că toate prepoziţiile din română au o topică fixă în raport cu complementul lor. Edotura Academiei. niciuna dintre ele se regăseşte numai într-una dintre clase. de chiar sensul construcţiilor. În ce priveşte topica.). testele de care dispunem sunt mai puţin numeroase. cazul prepoziţiei pe în construcţia obiectului direct). temporale : pe. cauzale : graţie. Prepoziţiile funcţionează fie ca predicate independente. un soi de mere (acrişoare). Ţinem să precizăm că. În calitate de centru de grup. Chomsky (1965). Tseng (2000). printre care restricţia de caz şi cea de topică (GALR (2005)). prepoziţiile limbii române se pot construi fie cu acuzativul (între. în primul rând. anume de a fi capuri (morfologic invariabile). o cană de lemn Al doilea este reprezentat de următoarele construcţii : a.) sau cu dativul (graţie. care se pot combina cu un complement de natură variată (dar în special nominală). pe de o parte. 2. împotriva etc. iar.. numită clasa prepoziţiilor semilexicale (Corver & van Riemsdijk (2001)). Prepoziţia de Analiza prepoziţiei de poate părea mai puţin convingătoare deoarece. vom lua în discuţie cazul prepoziţiei de subliniind motivele pentru care acestea aparţin fie clasei lexicale fie cele funcţionale. nebuna de mătuşa (Maria). dificultatea este sporită de multitudinea contextelor în care apare de. Primul tip este reprezentat de exemple precum cel de mai jos : (a veni →) venirea de la Bucureşti Contrastul dintre acestea poate fi scos în evidenţă. în acest sens. fie apar din motive pur structurale. pe de altă. de unde şi numele de pre-poziţie (cf. am pus vasul pe (această) masă vs. În acelaşi timp. Acesta este motivul pentru care unii cercetători le includ într-o a treia clasă. răspunzând unor constrângeri impuse de contextul în care apar (vezi.

Bucureşti), în exemplele următoare este exprimată o relaţie de descendenţă (a) sau o relaţie de apartenenţă (b). Aceasta se poate verifica fie prin suprimarea prepoziţiei de din construcţiile respective:
venirea la Bucureşti a. *un fiu preşedinte b. *o cană lemn

fie prin substituţia acesteia printr-o prepoziţie cu alt sens: venirea pe la Bucureşti. Acest tip trebuie diferenţiat de următorul: casa de la munte. A se nota că acesta poate fi analizat ca provenind dintr-un alt fel de structură propoziţională decât cea cu verbul a veni din exemplul anterior, în speţă am vizitat o casă la munte sau la munte, am vizitat o casă, în care de nu este prezent. Se observă că testele aplicate, deşi schimbă (parţial) sensul lexical al sintagmelor, nu le afectează structura sintactică. În schim, în un fiu pe mogul şi o cană pe lemn, aplicarea aceloraşi teste face ca structurile respective să devină agramaticale. Cu alte cuvinte, substituţia este posibilă acolo unde elementul substituit are acelaşi statut (categorial şi / sau funcţional) cu cel al elementului prin care este substituit (vezi în special de vs pe) când această condiţie nu este respectată, se obţin rezultate agramaticale. O altă diferenţă pe care vrem să o subliniem cu privire la aceste date apare dacă facem apel la un al doilea test de natură paradigmatică, anume substituţia printr-un grup adverbial sau prepoziţional. Mai precis, se constată că exemplul venirea de la Bucureşti permite subtituţia printr-un grup adverbial; în acest caz, de se păstrează: venirea de acolo. Din contră, exemplul un fiu de preşedinte nu permite substituţia printr-un grup adverbial, ci printr-un grup adjectival caz în care de nu se păstrează: un fiu prezidenţial. 3. Posibilităţi de analiză Exemplele avute în vedere converg toate către aceeaşi idee: tipul numit aici „clasic” corespunde utilizărilor lexicale ale categoriei prepoziţie. Cu alte cuvinte, elemente grupate sub acest tip pot fi definite ca prepoziţii autentice, adică lexicale. Caracterizarea acestora se regăseşte, în mare parte, în definiţia pe care am adoptat-o la începutul acestei expuneri şi poate fi, bineînţeles, detaliată. Stowell (1981) şi Emonds (1985), de pildă, propun o analiză a prepoziţiilor (lexicale) în termeni de trăsături categoriale (vezi şi Chomsky (1981)). Conform opiniei acestora, prepoziţiile sunt categorii [-N; -V] care, în virtutea primei trăsături, pot atribui caz (şi uneori rol tematic). Situaţia nu este aceeaşi cu modificatorii prepoziţionali ai numelui: o regiune cu tropicală, o casă fără ferestre din lemn, un bibelou de porţelan etc. complementului (nominal) pe care-l domină. Din această perspectivă, prepoziţiile se aseamănă cu verbele (fiind categorii [-N; +V]). Analizele oferite în literatura de specialitate nu sunt însă la fel de unitare în ce priveşte tipul zis „special” de utilizări ale lui de în special (şi al celorlalte prepoziţii, precum a, la, pe). Acestea pot fi împărţite în două clase: (a) analize care atribuie statutul de prepoziţie elementelor în discuţie, dar care le tratează ca pe un tip special de capuri (funcţionale sau slabe); (b) analize care nu le atribuie statutul de prepoziţie, ci le tratează ca mărci cu diverse funcţii. Problema care se pune cu privire la prima clasă de analize este reprezentată de natura proiecţiei funcţionale. Analize de genul celei oferite de van Riemsdijk (1990), în cadrul gramaticii generative, propun o caracterizare a acestor capuri în termeni de trăsături funcţionale. Altfel spus, pe lângă trăsăturile [-N;-V], matricea unei prepoziţii funcţionale ar cuprinde şi o trăsătură [+F]. Avantajul unei astfel de analize este că se păstrează paralelismul între categoriile lexicale şi funcţionale, pe de o parte, pentru că şi unele, şi celelalte reprezintă proiecţii şi, pe de alta, pentru că matricea de trăsături a celor două tipuri de categorii poate fi considerată ca fiind aceeaşi, cu diferenţa totuşi că ea se actualizează în mod diferit (ca [+] sau ca [–]) (ca în exemplul mai jos). Dezavantajul acestei analize îl reprezintă faptul că natura trăsăturii [+/-F] nu este precizată şi mai ales că nu este specifică numai prepoziţiilor, ci şi altor categorii. Cu alte cuvinte, realizarea trăsăturii [F] ca [+] în matricea unei categorii (lexicale) duce la transformarea acesteia într-o categorie funcţională. a. GV b. GV 233

V GP V Gp P GN p GN || NN [-N;-V;-F] [-N;-V;+F]

În această primă clasă de analize, trebuie subliniate şi cele propuse de Tseng (2002) şi Abeillé & al. (2003) în cadrul gramaticii de tip categorial HPSG14. Analizând, între altele, prepoziţiile à şi de din limba franceză, autorii propun o ipoteză în termeni de capuri slabe. Mai precis, un cap slab (adică un element care formează o sintagmă) este un cap care moşteneşte trăsăturile complementului cu care se combină. În situaţia de faţă, prepoziţiile moştenesc trăsăturile nominale ale numelui, iar aceasta explică de ce grupurile introduse de una dintre prepoziţiile cu utilizări speciale se comportă ca sintagme nominale, şi nu prepoziţionale. Soluţia pare convingătoare cu atât mai mult cu cât „împrumutul” de trăsături de la complementul nominal nu exclude păstrarea trăsăturilor de bază ale prepoziţiei. Aceasta explică de ce prepoziţiile în utilizările clasice şi, respectiv, speciale (adică lexicale şi, respectiv, funcţionale) pot avea o serie de comportamente comune. În fine, cea de-a doua clasă de analize se bazează pe ideea că, în utilizările de tip special, unităţi de felul celor analizate în acest articol nu aparţin, în particular, clasei prepoziţiilor şi nu se numără, în general, printre categoriile (lexicale sau funcţionale) ale unei limbi. Altfel spus, astfel de unităţi nu proiectează în general grupuri, ci se ataşează, la fel ca afixele, la o anumită categorie. În funcţie de specificul categoriei pe care o selectează, acestea. În analiza lui van Riemsdijk (1990) se regăseşte şi o a patra trăsătură [+/- Max], care corespunde proiecţiilor maximale şi, respectiv, nonmaximale (adică intermediare). Din engl. Head-driven Pharse Structure Grammar sunt analizate ca simple mărci care îndeplinesc diverse funcţii: mărci cazuale, înţelese (a) ca mărci care atribuie caz numelor aflate într-o structură în care nu pot primi caz de la categoria care le guvernează (Milner (1982), de Jong (1992), Grosu (1998)) sau (b) mărci care au preluat, în diacronie, funcţiile desinenţelor cazuale din latină (Marouzeau (1922), Renzi (1984), Giusti (1993)); mărci ale adjuncţiei (Rubin (2002)); mărci ale marcării diferenţiale a obiectului direct (Lazard (1994), Ionescu (2000), Aissen (2003), Floricic (2003)) etc. Apariţia acestora din urmă poate fi dirijată de unul dintre factorii următori: (a) individualizare (Niculescu (1965), Pană Dindelegan (1997)); gen zis personal (Racoviţă (1940), Graur (1945), Cornilescu (2000)); (c) ambiguitate între subiect şi obiectul direct (Puşcariu (1922), Onu (1959), Guţu Romalo (1973)). După cum se poate observa, o analiză în termeni de mărci este comodă, în sensul că se pot grupa sub o etichetă generală elemente dintre cele mai eterogene. Pe lângă abordarea generativă, nu putem să nu o menţionăm pe cea clasică pentru care, prepoziţia de poate avea următoarele valori: a. prepoziţie, cu următoarele sensuri : - exprimă provenienţa prin indicarea unui loc, sau a unui spaţiu de unde este originar, de unde se trage cineva sau ceva : Acesta este sentimentul soldaşilor de oriunde. - originea sub aspectul sortimentului, al speciei: Lâna din care se face postav de Braşov. -în construcţia de unde, indică manifestarea unui anumit interes, a unei anumite curiozităţi: -exprimă deplasarea, descinderea din direcţia aceva sau a cuiva considerat ca fiind situat în spaţiu: De undeva, de peste deal a urcat la coşere. (Sadoveanu) -urmat de „pe la” exprimă aproximarea: „De pe la toate casele erau duşi în câmpurile acelea fii şi Precedat de sau în combinaţie cu „cât” sau „ce” în construcţii exclamative: „Prin îndemnul său, -indică elementul din care se prepară un produs alimentar, farmaceutic, cosmetic etc.: Prescurile sunt făcute din făină de grâu curată. 234
ce mai de pomi s-au pus în ţinterim!” (Creangă) părinţi.” (Camilar); Cine eşti, de unde eşti ? Pe la noi ce rătăceşti ? (V.Alecsandri)

pune pe masă , conduce pe musafir

- în construcţia de ce, cu valoare de conjuncţie, indică depăşirea unei acţiuni care se petrece în spaţiu prin raportare la altă acţiune: Trece de ce-i iese în cale. - exprimă un raport de dependenţă prin condiţionare dintre două acţiuni care se petrec în spaţiu: „Pe-afară de stai / Te-năbuşi” (Bacovia) - exprimă încadrarea retrospectivă a unei acţiuni prin raportare la altă acţiune stabilită ca soroc: „Iar când a fost de s-a- mplinit ajunul zilei... nuntaşi...s-au răscolit.” (Coşbuc); -exprimă un raport concesiv dintre două acţiuni; cu nuanţă condiţională: „Cela ce crede în mine,
de va şi muri, fi-va viu” (Antim)

gras. „ (Negruzzi)

- indică echivalenţa dintre două elemente sub aspectul originii, al valorii etc sau includerea în aceeaşi categorie: „Amândoi suntem de-o mamă, De-o făptură şi de-o samă. (Alecsandri). b. conjuncţie: - în construcţia de unde, cu valoare de conjuncţie, exprimă locul sau spaţiul din care provine sau de care aparţine cineva sau ceva: „Să se întoarcă la satul de unde iaste.” - în construcţia de sub care, cu valoare de conjuncţie, indică reluarea în cadrul unei acţiuni a elementului sub care este situat ceva: „Fusta ei de atlaz albastru deschis, de sub care se zărea un picioruş

- nuanţă temporală şi opoziţională: „Bucuroşi le-om duce toate de e pace, de-i război.”;
„[Omul merge înainte] de mănâncă, de se odihneşte ori de doarme.” (Călinescu); zidit o casă proprie pe locul bisericii.”(Rebreanu)

- exprimă raportarea unei acţiuni cu caracter incoativ la altă acţiune, care este nu numai începută, dar şi terminată; cu nuanţă finală: „Cu învoirea lui Belciug, învăţătorul s-a apucat de şi-a c. pronume relativ: - individualizarea unui element în cadrul unei acţiuni, care îl reia, desemnându-l ca loc, ca spaţiu etc., de situare, de localizare, de provenienţă etc. a acestia: „Făcând cercetare, m-am

plirofolisit cu jăluitorii aceştia, cu prăvălii dă lucra meşteşugul croitorii.” - popular, cu nuanţă instrumentală: „Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vreun pod, De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod.” (Eminescu)

d. ca interjecţie, poate exprima diferite stări şi sentimente: - nedumerire, nesiguranţă în faţa unei situaţii neclare: „De, e lucru foarte greu să spui cum te

cheamă, când nu-ţi dă mâna să spui cine eşti.” (Slavici) - supărare, mustrare: „Să vezi că nu-l ascultă, că de! Voi tinerii sunteţi cu minţile cam zburătoare.” (Filimon) - nepăsare faţă de cineva care se află într-o anumită situaţie: „De, ce să-ţi fac!”

- acceptarea unui lucru firesc, concesie în faţa unei situaţii deosebite sau cu valoarea unei afirmaţii: „Ei mergeau...părându-li-se...ziuaceas şi ceasul clipă: dă, cum e omulcând merge la drum cu
dragostea alăturea.” (Creangă)

4. Concluzii Aşa cum am spus în introducerea acestei prezentări, nu ne propunem să adoptăm una dintre analizele pe care le-am trecut în revistă. Ne-am limitat, de-a lungul acestei prezentări, la a sublinia că distincţia generală între categorii zise lexicale şi categorii zise funcţionale se poate aplica şi prepoziţiei de din limba română. Am încercat să arătăm acest lucru prin aplicarea câtorva teste ale căror rezultate au scos în evidenţă o serie de diferenţe.
BIBLIOGRAFIE : Abney, S. (1987), The English noun phrase in its sentential aspect, Doctoral dissertation, MIT, Cambridge, Massachusetts. Avram, Mioara (1997), Gramatica pentru toţi, ediţia a doua, Editura Humanitas, Bucureşti. Baker, M. (2003), Lexical Categories, Cambridge University Press. Borer, Hagit (2004), Structuring Sense, Oxford University Press. Chomsky, N. (1965), Aspects of the Theory of Syntax, MIT Press, Cambridge, Massachusetts. Chomsky, N. (1981), Lectures on Government and Binding, Foris, Dordrecht. Chomsky, N. (1995), The Minimalist Program, MIT Press, Cambridge, Massachusetts. Cornilescu, Alexandra (1993), „Notes on the Structure of Romanian DP and the Assignment of the Genitive Case“, in University of Venice Working Papers in Linguistics 3.2., p. 107-133.

235

Cornilescu, Alexandra (2000), „Notes on the Interpretation of the Prepositional Accusative in Romanian“, in Bucharest Working Papers in Linguistics, Departament of English, Faculty of Foreign Languages and Literatures, University of Bucharest, vol. II, nr. 1 / 2000, p. 91-106. Corver, N. & van Riemsdijk (eds.) (2001), Semi-lexical Categories, Mouton de Gruyter, Berlin, New York. Dindelegan, Gabriela (eds.), The Essential Grammar of the Romanian Language (în lucru), manuscris disponibil pe site-ul www.linguist.jussieu.fr/~mardale GALR (2005) = Gramatica Limbii Române, Vol. I – Cuvântul, Vol. II – Enunţul, Editura Academiei Române, Bucureşti. Guţu Romalo, Valeria (1973), Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Ionescu, E. (2000), „The Role of pe in the Direct Object construction in Romanian (some critical remarks)“, in Bucharest Working Papers in Linguistics, Departament of English, Faculty of Foreign Languages and Literatures, University of Bucharest, vol. II, 1, p. 81-91. Mardale, A. (2005b), „Case Marking and Prepositional Marking. Some Remarks Concerning DE-Phrases in Romanian”, in Bilbao-Deustko Student Conference in Linguistics, Universidad de Deustko, Bilbao, 23-25 june. Mardale A. (2002), „Note despre construcţia obiectului direct prepoziţional în română şi în spaniolă“, in Studii şi cercetări lingvistice, 1-2, LIII, Editura Academiei Române, Bucureşti, p. 77-94. Niculescu, A. (1965), „Obiectul direct prepoziţional în limbile romanice“, in Individualitatea limbii române între limbile romanice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. ***, Dicţionarul limbii române, Editura Academiei, Litera D, p.132-213 ABSTRACT With this paper, we shall tackle the issue of the preposition de in the Romanian language. Moreover, we intend to prove that the distinction between the so called lexical categories and the so called functional categories mai apply to the Romanian preposition de.

236

Gheorghe CHIVU, Universitatea din Bucureşti

LEXICUL NEOLOGIC DIN LIMBA ROMÂNĂ VECHE, ÎNTRE VOCABULARUL DE CULTURĂ GENERALĂ ŞI TERMINOLOGIILE DE SPECIALITATE
1. Studiile referitoare la lexicul vechii române literare au evidenţiat constant ponderea deosebită a influenţei exercitate de limbile de cultură dominante, până la finele secolului al XVIII-lea, în toate provinciile româneşti: slavona, timp de secole limbă oficială a Bisericii ortodoxe, dar şi a administraţiei şi a şcolii, şi apoi, după 1700, neogreaca, devenită mai puţin limbă de cult, dar puternic instalată ca limbă a elitei intelectuale [1]. Contactele culturii româneşti cu lumea spirituală occidentală păreau a fi, în aceste condiţii, nesemnificative, ele manifestându-se exclusiv individual, ţinând de relaţia unei anumite personalităţi sau a unui anumit segment al societăţii cu una sau cu alta dintre limbile de cultură apusene. Au fost astfel frecvent evocate, ca excepţii notabile într-o cultură dominată de modelul slavon, exemplele lui Miron Costin şi Constantin Cantacuzino stolnicul, şcoliţi în Polonia, respectiv în Italia, şi s-a insistat îndeajuns de mult asupra lui Dimitrie Cantemir, singurul savant în sens european dat de spaţiul românesc în perioada veche. A fost de asemenea amintită, dar, din raţiuni uşor de bănuit, prea puţin studiată în efectele sale lingvistice, influenţa exercitată de limba latină utilizată, în Transilvania, ca limbă de cult, respectiv ca limbă a administraţiei. Cercetările întreprinse, în anii 80 ai secolului trecut, de un colectiv al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, în vederea elaborării Istoriei limbii române literare vechi [2], a pus însă în evidenţă o pondere neaşteptat de ridicată a influenţei exercitate de limba latină şi de limbile romanice occidentale asupra vechii noastre limbi de cultură [3]. Parcurgerea, chiar şi selectivă a mai multor texte alcătuite înainte de anul 1760 [4], a arătat că, alături de cronicarii moldoveni sau munteni care studiaseră la Bar sau la Padova, în afară de Dimitrie Cantemir, pentru care latina devenise limbă curentă de comunicare culturală şi ştiinţifică, sau de învăţaţii ardeleni, care utilizau încă din şcoală limba latină, foloseau în scrisul lor neologisme latineşti sau romanice foarte mulţi traducători, mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Între aceştia trebuie amintiţi în primul rând Nicolae Costin, învăţatul fiu al cronicarului moldovean, cel căruia îi datorăm manuscrisul intitulat Ceasornicul domnilor [5], Eustratie Logofătul şi Daniil Panoneanul, alcătuitorii marilor texte de lege imprimate în timpul lui Vasile Lupu şi Matei Basarab [6]. Nu pot fi ignoraţi, în aceeaşi serie, controversatul Ioan Romanul sau Frâncul [7], care a transpus în româneşte, pentru uzul lui Constantin Brâncoveanul, surprinzătorul, pentru finalul de secol XVII românesc, Folet novel, şi nici anonimul alcătuitor al primei cărţi româneşti de bucate, manuscris muntenesc din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, cu original cert italienesc [8]. Înalte feţe bisericeşti, cunoscătoare şi utilizatoare fireşti ale limbii slavone, utilizau însă şi ele cuvinte provenite din latină sau din limbi romanice, independent de sursa scrierilor pe care le alcătuiau sau le prelucrau. Nu îi am desigur în vedere doar pe învăţaţii ierarhi ardeleni, între care Simion Ştefan ocupă un loc aparte, ci şi pe Varlaam şi îndeosebi pe Dosoftei, în scrierile cărora influenţele lexicale occidentale sunt mai puţin aşteptate [9]. Traducerilor, prelucrărilor şi puţinelor texte originale în care au fost identificate mai multe sau mai puţine neologisme latino-romanice le stau însă alături şi numeroase documente, deopotrivă acte de cancelarie, inclusiv texte cu caracter diplomatic [10], înscrisuri uzuale, între care multe convenţii de tip comercial, sau foi volante cu caracter oficial, dar şi scrisori sau foi de zestre. În limba acestor surse, neologismul, acceptat constant 237

ca mijloc de desemnare a unor realităţi sau concepte necunoscute în spaţiul românesc, poartă adesea semnele pătrunderii mediate în limba română [11] şi mărcile utilizării de către oameni cu mai puţină instrucţie [12]. Fără să atingă importanţa şi ponderea influenţei lexicale slavone şi apoi neogreceşti, influenţa latino-romanică a fost deci, contrar unor opinii cândva general acceptate, foarte bine reprezentată în scrisul vechi românesc. Potrivit estimărilor făcute de colectivul de cercetători deja amintit, încă înainte de 1760 erau utilizate în textele scrise în limba română peste 1200 de unităţi lexicale de origine latinească sau romanică, cărora li se alătură numeroase derivate, respectiv cuvinte create prin conversiune de la baze neologice [13]. Numărul acestor unităţi a crescut considerabil în deceniile de la sfârşitul secolului al XVIIIlea, în primul rând sub influenţa deschiderii oferite, în special în Transilvania, de mişcarea iluministă [14]. Scrisul literar se divizase însă, după 1750, în laic şi religios, iar vocabularul scrierilor laice se înnoise în mod semnificativ, consecinţă a unei tematici mult diversificate, dar şi a unei noi orientări culturale şi a unei atitudini faţă de forma exprimării elevate diferite de aceea consemnată în scrierile religioase [15]. 2. Pătrunse în scrisul românesc foarte devreme (primul neologism, de origine italiană, ducat, numele monedei de aur cu circulaţie europeană, a fost înregistrat într-un document redactat în ţările române, în limba slavonă, în anul 1421), crescând numeric în mod spectaculos încă înainte de 1600, chiar dacă receptarea nu era totdeauna directă [16], pentru a deveni apoi o prezenţă semnificativă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, neologismele latinoromanice ilustrează domenii extrem de diverse de activitate. Ele se referă în primul rând la activitatea socială (viaţa politică şi militară, ierarhia socială, justiţie şi administraţie, familie) şi la viaţa spirituală (religie, învăţământ, artă, carte, tipografie şi bibliotecă, diverse ştiinţe, precum filosofia, istoria, medicina, lingvistica şi teoria literară, matematica, geografia şi astronomia), dar numeroase împrumuturi trimit la viaţa materială (substanţe, plante, animale sau obiecte; produse culinare, meserii şi comerţ) [17]. Apar astfel în textele noastre vechi multe neologisme pe care vorbitorii contemporani nouă le consideră specifice românei literare moderne şi chiar dicţionarele de tip istoric apărute înainte de 1992 [18] (în primul rând Dicţionarul Academiei) le atestă abia în secolul al XIX-lea. Ne gândim, dintre multele exemple posibile, la cuvinte din lexicul de bază, precum
academie, animal, argument, astronom, autoritate, capital, candidat, cauză, director, doctor, elector, element, familie, figură, formă, materie, muzică, natură, naţiune, patrie, politică, propriu, protecţie, republică, rezident, sumă, temperament,

dar avem în vedere şi neologisme ce aparţineau unor vocabulare de specialitate. Selectăm dintre acestea în primul rând vocabularul juridic şi administrativ, extrem de cuprinzător, ilustrat prin termeni precum
administraţie, apelaţie, arendă, avocat, bonum-publicum, comisar, contract, document, iurist-conzultus, maghistrat, notar, pasport, poliţă, pretenţie, privileghie, procurator, rezoluţie, secretar, suplică “cerere”, testament sau tribunal,

dar se cuvin menţionate, tot datorită numărului mare de cuvinte caracteristice, medicina şi farmacia, domenii în care erau deja folosiţi
balsam, cangrenă, colică, dietă, disenterie, fistulă, laxativ, maligna, medicină, pilulă, plastor, pulsus, reţetă, scorbut, spital, stomac, tintură, ungvento, vezicatoriu,

respectiv filosofia, şi ea foarte bine ilustrată prin termeni ca
anomalie, argument, axiomă, cabală, categorie, dialectică, element, filosof, filosofie, material, metafizică, practică, siloghism, sofist, stoic, teorie,

ce aveau deja circulaţie şi semnificaţii specifice. Dovadă a nivelului atins de scrisul literar românesc imediat după anul 1700, nu lipsesc desigur din seria vocabularelor de specialitate terminologiile ilustrative pentru specialităţile de tip filologic. Mă refer la stilistică şi teoria literară, termeni precum 238

autor, comedie, fabulă, odă, poemă, rapsodie, satiră, teatru; anapest, dactil, ritm, troheu

având nu doar forma, ci şi sensul uzual astăzi, sau la gramatică, mult mai cuprinzătoare în epocă, în scrierile specifice acestei ultime discipline fiind utilizaţi, alături de mulţi termeni cu formă specifică vremii [19],
declinaţie, etimolog, gramatică, sens, silabă sau sinonimie.

3. Marea diversitate a câmpurilor lexicale ilustrate de neologismele latino-romanice înregistrate în limba română veche probează desigur existenţa, încă înainte de sfârşitul secolului al XVIII-lea, a unor contacte culturale şi materiale multiple şi nu o dată profunde ale spaţiului românesc cu lumea occidentală. Prezenţa acestor neologisme în texte de facturi diverse, deopotrivă traduceri, adaptări şi prelucrări sau scrieri originale, texte destinate unor domenii specifice de activitate sau scrieri de tip beletristic, cu largă circulaţie, alcătuite de cunoscători ai unor limbi de cultură occidentale, dar şi de scriitori mai puţin instruiţi, oferă dovada pătrunderii majorităţii elementelor latino-romanice înregistrate nu numai în vocabularele de specialitate, deci în terminologii cu utilizare limitată în limba literară veche [20], ci chiar în lexicul literar uzual [21]. Iar bogăţia atestărilor, polisemantismul unor cuvinte neologice şi apariţia unor autentice familii cu bază neologică [22] arată utilizarea constantă a împrumuturilor în registre de limbă diverse. Cum a fost însă reflectată influenţa culturii occidentale asupra vocabularului românei literare în primele scrieri lexicografice româneşti ? Relativ numeroase înainte de 1780, având finalităţi şi modele diferite şi reflectând, în consecinţă, aspecte diverse ale limbii literare, vechile noastre lucrări lexicografice, numite, după scop sau întindere, glosare, lexicoane şi, mai rar, dicţionare, cuprind de regulă, ca forme-titlu sau ca elemente lexicale incluse în definiţii, relativ puţine neologisme latinoromanice. Faptul era firesc în cazul glosarelor destinate traducătorilor de texte religioase sau în acela al textelor din domeniu cu model slavon sau neogrecesc. În trei dintre manuscrise prezenţa, poziţia şi numărul împrumuturilor latino-romanice au însă o semnificaţie deosebită pentru nivelul atins de vechea română literară. Avem în vedere primul dicţionar original al limbii române, alcătuit la mijlocul secolului al XVII-lea în zona Caransebeşului, numit de autorul anonim Dictionarium valachico-latinum, dar cunoscut de filologi în primul rând ca Anonymus Caransebesiensis [23]. Ne referim apoi la un alt text original, Lexicon compendiarium latino-valachicum, redactat în Bihor, cândva între 1771 şi 1776 [24], ca parte a unui program menit să ofere misionarilor iezuiţi instrumentele de bază pentru însuşirea rapidă şi adecvată a limbii române [25]. Ne-am oprit, în sfârşit, asupra unui dicţionar de la finele secolului al XVII-lea, intitulat Dictiones latinae cum valachica interpretatione, prima lucrare lexicografică de tip enciclopedic alcătuită în spaţiul românesc, prelucrare de mari dimensiuni (cuprinde peste 37 000 de cuvinte-titlu) a unui dicţionar plurilingv maghiar (Albert Szenci Molnár, Lexicon latino-graeco-hungaricum), datorată lui Teodor Corbea [26]. Manuscrisul intitulat Dictionarium valachico-latinum, primul lexicon cu bază limba română, alcătuit de un intelectual anonim din Caransebeş pentru a face cunoscut vocabularul utilizat de bănăţeni la mijlocul secolului al XVII-lea, înregistrează o serie de împrumuturi directe din latină:
artic “articol, parte a unui text”, lăternă “felinar”, mil “milă, măsură pentru distanţă”, mirac “miracol”, probă, stemă, sumă, tămbar “manta” (formă mediată de gr. med. ταμπάριον a it. tabarro), violă “viorea”

şi mai multe neologisme cu aceeaşi origine, a căror formă indică un intermediar maghiar:
bărbir “bărbier, felcer”, cordovan “piele de Cordoba, marochin”, coştei “castel, fortăreaţă”, mişă “misă”, piaţ “for, piaţă”, probălui “a proba”, procator “avocat”, teştement “testament”.

239

Atent desigur la uzul literar al epocii, autorul textului a consemnat şi calcuri de tipul
întrîmbla “a media”, întrîmblare “mediere” sau întrîmblător “mediator”,

în cazul cărora relaţia cu termenii latineşti corespunzători (intercedere, intercessio, intercessor) este evidentă. Lexicon compendiarium latino-valachicum, destinat misionarilor iezuiţi, cuprinde şi el, fapt semnificativ pentru componenţa vocabularului literar utilizat în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, mai multe neologisme de origine latinească:
academie, balsam, companie “unitate militară”, cronică, episcop, euharistie, filosofie, latin, materie, oculariu “ochelar”, palat, pălărie, puntum, stemă, stil, talentum, testament (cu variantele teştament, teştamentum), ţerămonie, violă “viorea”,

la fel de numeroase împrumuturi latino-romanice mediate de limba maghiară :
articuluş “articol, punct dintr-un text de lege”, călariş “coral”, coştei “castel”, florint “florin, monedă”, pelican, privileghiom “privilegiu”, şălată “salată”, şum(m)ă “sumă”, tituluş “titlu”, verş “vers”

şi mai multe calcuri cu model latinesc:
cunume “supranume” (după cognominis), giurare-împreună “conjuraţie”, giurat-împreună “conjurat” sau zeceriu “decurion”.

Cel mai bogat inventar de împrumuturi latino-romanice din perioada scrisului vechi românesc este însă consemnat în Dictiones latinae cum valachica interpretatione, manuscrisul realizat de Teodor Corbea cândva înainte de 1700, păstrat în prezent la Biblioteca Academiei din Cluj-Napoca, dar reprodus cel puţin printr-o copie imediat după alcătuire [27]. Sub influenţa modelului (un lexicon plurilingv cu bază latinească), dar desigur şi ca o reflectare a vocabularului utilizat în mod curent de învăţatul braşovean, cel mai cuprinzător lexicon vechi românesc înregistrează un impresionant inventar de neologisme latino-romanice, forme adaptate sau reflectând fidel etimonul, împrumuturi directe sau mediate de limba maghiară, calcuri şi derivate de la o formă de bază existentă în română sau respectând modelul latinesc. Cităm, dintr-o serie care poate fi oricând îmbogăţită [28], numai neologisme, cele mai multe fiind surprinzătoare pentru ceea ce se consideră a fi fost nivelul atins de scrisul românesc din ultimul deceniu al secolului al XVII-lea:
academie, adverbium, african, anapest, animal, aprobator “persoană care aprobă o opinie sau o atitudine”, argument, arsenic, assensor “persoană care aprobă sau aderă la o opinie”, audere “faptul de a auzi”, autor, berillus “beril (o piatră scumpă)”, betonna “vindecea (o plantă)”, cantor, carmin “cântec; compoziţie poetică”, casus, catedră, colică, comedie, comicus, consonă, copie, coral, cretă, decan “decurion”, declamaţie, declinaţie “declinare”, dictator, eleghie, element, fillip “numele unei monede de aur”, flegmatic “cu caracter nepăsător; mucos”, gherundium, ghips, gorgonesă “gorgonă”, halţion “pasăre marină asemănătoare cu pescăruşul”, hişpan “spaniol”, iambus, iuristconzultus, iurista, la(u)danum, lectică, lustrum “lustru, interval de cinci ani”, modulare “modulaţie”, musă, narţisus, notă “melodie, cântec”, oraţie, parcă “ursitoare (în mitologia romană)”, peripateticus “(despre anumiţi filosofi) peripatetic”, pergament, platan, podagră, pompă “ansamblu de ceremonii fastuoase”, pronomen, protecţie, pulsus, regulă, sanicula “sânişoară (o plantă)”, satiră, sentenţie “hotărâre, decizie; maximă, aforism”, sepie, silabă, sisamum “susan”, smaragd, sofist, spaţium, tartar “iad”, thymum “o plantă, (probabil) cimbrişor”, traghicus “autor de tragedii”, traghedie, trigeamăn, ţentaurus “centaur”, vocalisă “vocală”.

În ciuda aşteptărilor, astfel de neologisme, atât cele adaptate, cât şi cele care au o formă ce reproduce fidel etimonul, nu sunt preluări mimetice ale cuvântului-titlu latinesc. Iată câteva citate, în cadrul cărora împrumutul neologic, specific terminologiei lingvistice, apare în partea românească independent de forma-titlu a articolului şi dublând uneori termeni lingvistici uzuali în epocă, creaţi prin calc: 240

“Adverbialiter. După tocmala adverbiumului.” (8r) “Dativus, -a, -um. O cădeare a declinaţiilor, dătători.” (76v) “Gerundiva g. n. pl. Cuvinte ca acealea în grammatică care să formăluiesc de la gherundium.” (124v) “Positio g. f. Punere, iară la grammatici iaste când după o vocalisă doao consone să urmează.” (253r) “Prosodia g. f. Sunarea, zicerea afară din grai a tuturor sillabelor cu bun mod.” (267r) “-Pte. Cuvântul spânzurat de pronomen” (269v) “Triptofon g. n. Cuvânt numai cu trei casusuri în declinaţiile grammaticei.” (355r)

4. Împrumuturile latino-romanice, prezente în număr surprinzător de mare în unele texte vechi româneşti, indică deci, după cum am încercat să demonstrăm în paginile anterioare, o apropiere timpurie a culturii noastre de cultura occidentală. Datorate iniţial instrucţiei unora dintre autori sau traducători, respectiv sursei sau modelului unora dintre texte, neologismele cu etimon latinesc sau romanic au devenit treptat elemente ale unui autentic vocabular neologic de cultură generală. Nu o dată însă neologismele aveau utilizări, forme şi semnificaţii specifice unor domenii de strictă specialitate. Iar consemnările făcute în trei dintre cele mai importante scrieri lexicografice vechi permit avansarea ipotezei potrivit căreia intelectualii români instruiţi în şcoli apusene cunoşteau şi utilizau terminologii de tip neologic chiar înainte de redactarea unor scrieri de specialitate în limba română.
NOTE [1] Vezi, pentru descrierea şi comentarea acestor influenţe, în primul rând Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii române literare, I. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea, Ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1971, p. 67-68, 429-432, Istoria limbii române. Fonetică, Morfosintaxă, Lexic, Bucureşti, 1978, p. 93-94, 107-108, respectiv Ladislas Gáldi, Les mots d’origine neo-grecque en roumain á l’epoque des phanariotes, Budapest, 1939, p. 137-265 şi Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), Bucureşti, 1997, p. 191-201, 397-414. [2] Tratatul intitulat Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), a apărut în anul 1997, la Editura Academiei Române, sub coordonarea lui Ion Gheţie. [3] Cercetarea vocabularului neologic de origine latinească sau / şi romanică, întreprinsă de un colectiv format din Gheorghe Chivu, Emanuela Buză şi Alexandra Roman Moraru, a format obiectul unui volum intitulat Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), apărut la Editura Ştiinţifică, în anul 1992. [4] Investigaţiile s-au limitat la anul 1760, pentru a nu repeta unele informaţii existente în volumul Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, publicat, în 1962, de către N. A. Ursu, şi pentru a nu dubla eforturile savantul ieşean, care anunţase, în lucrarea citată (la p. 5), că lucrează la un amplu “studiu monografic asupra tuturor neologismelor limbii române de până la 1860”. Acest studiu, elaborat împreună cu Despina Ursu, s-a concretizat în lucrarea intitulată Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760-1860), I-II, Iaşi, 2004, 2006. [5] Textul astfel intitulat în versiune românească este o traducere din limba latină a romanului Relox de principes, scris de către Antonio de Guevara. [6] Pentru alcătuitorii şi pentru sursele celor două texte de lege tipărite la Iaşi, în 1646, respectiv la Târgovişte, în 1652, vezi bibliografia în Carte românească de învăţătură. 1646, Bucureşti, [1961], p. 369373, respectiv în Îndreptarea legii. 1652, Bucureşti, 1962, p. 933-937. [7] Paternitatea alcătuitorului prognosticelor grupate sub titlul Foletul novel a format obiectul a numeroase studii, începând cu Emil Vârtosu, editorul manuscriselor, şi încheind cu N. A. Ursu, savantul care s-a oprit în repetate rânduri asupra textului. Vezi, dintre ultimele studii consacrate acestui subiect apărute sub semnătura învăţatului ieşean, Şi totuşi cine este traducătorul „Foletului novel” ?, în “Limba română”, XLIII, 1994, nr. 5-6, p. 256-264, nr. 9-10, p. 455-469, XLIV, 1955, nr. 1-2, p. 43-48. [8] Manuscrisul, editat de către Ioana Constantinescu (O lume într-o carte de bucate. Manuscris din epoca brâncovenească, Bucureşti, 1997), a fost supus unei analize menite să stabilească epoca de alcătuire şi sursa textului, dar şi să limpezească importanţa acestuia în cadrul scrisului vechi românesc, în studiul Cartea de bucate, un manuscris singular în scrisul vechi românesc, pe care l-am publicat în volumul Gabriel Ştrempel la 80 de ani, Satu Mare, 2006, p. 123-135.

241

[9] Importanţa şi rolul jucat de cei doi mari ierarhi în epocă au fost bine cercetate. Mai puţin cunoscut este însă faptul că, la academia ortodoxă înfiinţată de Ieremia Movilă la Kiev, limba latină era la fel de atent studiată ca limbile slavonă şi greacă. Pentru acest motiv, A. Iaţimirski considera că amintita academie răspândea “o formă ortodoxă a culturii latine” (apud P. Constantinescu, Relaţiile culturale româno-ortodoxe din trecut, Bucureşti, 1954, p. 167). [10] Avem în vedere, dintre cele mai vechi acte de acest tip, textele pregătite în cancelaria lui Mihai Viteazul pentru tratativele purtate cu Rudolf al II-lea, împăratul Austriei, ştiut fiind ca unele dintre documentele ajunse până la noi sunt versiuni româneşti ale unor texte redactate în limba latină. Vezi pentru acestea volumul Documente şi însemnări româneşti din secolul al XVI-lea (Bucureşti, 1979, p. 126-136), alcătuit, sub coordonarea lui Al. Mareş, de către Gheorghe Chivu, Magdalena Georgescu, Magdalena Ioniţă şi Alexandra Roman Moraru. [11] Forma unor împrumuturi dovedeşte ca ele au pătruns în limba română prin intermediul mai multor limbi neromanice. Vezi pentru detalii Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), p. 9-20. [12] Ne referim atât la anumite variante fonetice, apărute ca urmare a unor rostiri regionale, cât şi la anumite semnificaţii depărtate de etimon, explicabile uneori chiar prin confuzie paronimică. Vezi, pentru exemple, Dicţionarul citat, p. 48. [13] Pentru consideraţii suplimentare, a se vedea studiul introductiv la Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), p. 50-67. [14] Pentru vocabularul neologic utilizat în textele ştiinţifice alcătuite la sfârşitul secolului al XVIII-lea, vezi N.A.Ursu, Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, p. 139-300. [15] Vezi pentru acestea în primul rând consideraţiile formulate în studiul pe care l-am publicat în volumul colectiv Contribuţii la studiul limbii române literare. Secolul al XVIII-lea (1688-1780), [ClujNapoca], 2000, p.288-330. [16] Multe dintre neologismele latino-romanice înregistrate în cele mai vechi texte româneşti au forme care indică existenţa unor intermediare neogreceşti, germane, poloneze sau maghiare. [17] Ilustrarea acestor domenii în cursul secolelor al XV-lea – al XVIII-lea poate fi urmărită în detaliu prin exemplele prezentate în studiul introductiv la Dicţionarul deja citat (p. 22-27). [18] Ne raportăm la anul in care a iesit de sub tipar Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760). [19] A se vedea pentru aceştia studiul Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti.(1640-1780), II. Stilul textelor lingvistice, în “Limba română”, XXX, 1981, nr. 1, p. 46-53. [20] Pentru neologismele latino-romanice prezente în vechile vocabulare ştiinţifice respective, în scrisul juridic-administrativ, a se vedea detalii în seria de articole intitulată Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti (1640-1780), I-V, apărută în “Limba română”, XXIX, 1980, nr. 2, p. 111-122, XXX, 1981, nr. 1, p. 45-60, nr. 2, p. 139-147, nr. 3, p. 221-231, nr. 5, p. 505-514. [21] Pornind de la această constatare, Ion Gheţie afirma chiar existenţa în limba română literară veche a unui vocabular neologic “de cultură generală” (Istoria limbii române literare. Privire sintetică, Bucureşti, 1978, p. 121). [22] Există chiar atestări ale unor derivate de la baze încă neînregistrete în texte. Vezi, pentru unele dintre acestea, articolul nostru Împrumuturi latino-romanice în limba română veche, în “Limba română”, XLII, 1993, nr. 3, p. 113-116. [23] Vezi pentru istoria, caracteristicile şi ediţia textului volumul Dictionarium valachico-latinum. Primul dicţionar al limbii române, Bucureşti, 2008. [24] Ne-am oprit asupra manuscrisului, pentru datare şi stabilirea paternităţii, în studiul Un dicţionar puţin cunoscut: Lexicon compendiarium latino-valachicum, publicat în “Studii şi cercetări lingvistice”, XXXIX, 1988, nr. 6, p. 471-476. Dicţionarul, atribuit greşit lui Grigore Maior, a fost publicat de Mihai Alin Gherman (vezi Grigore Maior, Institutiones linguae valachicae. Lexicon compendiarium latino-valachicum, I-II, Alba Iulia, 2001). [25] În acest program regulile de bază ale limbii române şi diferenţele dintre limba vorbită şi “limba cărţilor” ar fi trebuit deprinse cu ajutorul gramaticii intitulate Institutiones linguae valachicae. Ediţia academică a textului a fost tipărită, însoţită de traducerea în limba română dată de profesoara Lucia Wald, la Editura Academiei Române, în anul 2001. [26] Dicţionarul a fost editat de Mihai Alin Gherman (Teodor Corbea, Dictiones latinae cum valachica interpretatione, I, [Cluj-Napoca], 2001). [27] O astfel de copie a textului, păstrată la Muzeul Bruckenthal din Sibiu, a fost împrumutată de un cititor chiar în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, după cum arată o chitanţă de împrumut existentă în fondurile bibliotecii.

242

[28] Pentru ilustrări suplimentare şi semnificaţii, vezi şi Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), s.v. BIBLIOGRAFIE Izvoare Teodor Corbea, (2001 ). Dictiones latinae cum valachica interpretatione, I, Ediţie Mihai Alin Gherman, [Cluj-Napoca]: Clusium *** ( 2008). Dictionarium valachico-latinum. Primul dicţionar al limbii române, Ediţie Gh. Chivu, Bucureşti: Editura Academiei Române Grigore Maior, (2001). Institutiones linguae valachicae. Lexicon compendiarium latino-valachicum, I-II, Ediţie Alin Mihai Gherman, Alba Iulia: Universitatea „1 Decembrie 1918” Lucrări de referinţă Gheorghe Chivu, Emanuela Buză, Alexandra Roman Moraru, (1992). Dicţionarul împrumuturilor latinoromanice în limba română veche (1421-1760), Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Gáldi, Ladislas (1939). Les mots d’origine neo-grecque en roumain á l’epoque des phanariotes, Budapest. Gheţie, Ion (coord.), (1997). Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), Bucureşti: Editura Academiei Române. Gheţie, Ion , Gh. Chivu (coordonatori), (2000). Contribuţii la studiul limbii române literare. Secolul al XVIIIlea (1688-1780), [Cluj-Napoca]: Clusium. Rosetti, Al., B. Cazacu, Liviu Onu, (1971). Istoria limbii române literare, I. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea, Ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Bucureşti: Editura Minerva. Ursu, N.A. (1962). Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, Bucureşti: Editura Ştiinţifică. ABSTRACT The renewal of the lexis of the old Romanian literary language was made, even in the absence of a joint action from the part of the scholars, through the acceptance of numerous borrowings from European languages of culture. Mostly used in translations, but already frequently used by many translators, the Latin-Romance neologisms, belonged, therefore, either to the general vocabulary, or to specialized terminologies. This work has the aim to analyze how this process is reflected in the dictionaries of the old Romanian language.

243

designer. cool şi lista ar putea continua cu multe alte pagini pline cu astfel de exemple. masa vorbitoare decide cine rămâne şi în ce formă. Numai Orbit neutralizează valoarea.ro). Suntem familiarizaţi cu termeni precum: show. într-un articol din 1958. Fiecare cuvânt are istoria sa. scris pe vremea când lucra cu John von Neumann la proiectarea unor modele timpurii de computere. prin sublinierea importanţei acestei funcţii. Noţiunea a fost introdusă de către omul de ştiinţă danez S. Simbolul unităţii de măsură "bit" este "b" (v. Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi RECLAMĂ ŞI NEOLOGISME Este deja un truism faptul că prin intermediul mass-mediei. sau 1. utilizatorul cunoaşte sensul lor real.Mihaela CÎRNU. poate intra în concurenţă cu unul deja existent şi. ci să indice câteva domenii din care provin aceşti termeni. Nu bănuiam atunci că. Aparatura modernă lucrează cu multiplii acestei unităţi. termenii exită de jumătate de secol. îşi schimbau culoarea. pentru a exprima concentraţii mici de ioni de hidrogen şi a fost definită ca logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentraţiei ionilor de hidrogen (www. folosesc termeni de specialitate. determinând o migraţie a acestora către fondul lexical principal. Astăzi. popularizându-i.P. dar până acum au fost folosiţi doar în domeniile de specialitate. un bit este unitatea de măsură pentru cantitatea de informaţie. nu de fiecare dată.pagini_stiinta. Articolul de faţă nu îşi propune să urmărească în ce măsură este îndreptăţită utilizarea lor. statistică şi informatică. Totul este demonstrat ştiinţific şi indicat de graficele prezentate în spot. este un parametru de măsurarea a bazicităţii sau acidităţii unei soluţii ( 0-7 acid. majoritatea din limba engleză. în special. chiar dacă. în cele din urmă. marketing.ro). Sorensen. 2002). în anul 1909. fresh. Deşi se adresează marelui public. Termenul a fost introdus de matematicianul şi statisticianul american John Wilder Tuckey ca o prescurtare combinată a cuvintelor engleze binary digit (= cifră binară). Răsfoind o antologie de reclame din perioada interbelică. şi al publicităţii. după fiecare masă. Unitatea de măsură pentru aceasta este 1 bait. favorizând apariţia cariilor.twist. peste ani. Astăzi. Un bit este cantitatea de informaţie necesară reducerii la jumatăte a incertitudinii. De aceea. 7-neutru). valoarea pH-ului din gură devine acidă. manager. „pH” este prescurtarea de la "pondus hydrogenii". GB). apar în limbă tot mai multe neologisme. mega-. Altfel spus. reducând astfel riscul îmbolnăvirii dinţilor noştri. respectiv gigabaiţi (MB. Câţi dintre posesorii şi utilizatorii aparaturii (cu precădere generaţia tânără) ştiu ce este un „bait” sau dacă ar fi mai corect să spun „bit”?! În metrologie. în general. job. Popescu. în contact. Un bit mai are şi semnificaţia unei celule de memorie a unui calculator care poate conţine doar una din două variante posibile: sau 0. de la cuvântul englez byte. Una dintre caracteristicile acestor două tipuri de aparate este capacitatea de a transmite sau stoca o cantitate de informaţii. mi-a atras atenţia o diferenţă (pe care nu o observasem până acum) faţă de varianta modernă: producţiile publicitare actuale trec dincolo de sfera utilului şi a eficienţei produsului şi ajung la domenii extreme. internet. cantitatea de informaţie stocată întrun bit de calculator este chiar de 1 b (1 bit).L. meating. ele dau detalii de ordin tehnic. cineva îmi va demonstra importanţa acestuia în activităţile cotidiene. ei sunt folosiţi la scară din ce în ce mai largă. România se bucură de cel mai mare procent al posesorilor de telefoane mobile şi media de vârstă al acestora scade tot mai mult. Aşa am aflat că exită pH şi indicatori ai acestuia. cu simbolul "O" respectiv "B" (www. reclama pentru pastilele sau guma de mestecat Orbit ne avertizează că. numit şi bait. 7-14 bazic. Aşadar. 244 . A crescut vertiginos şi numărul celor care au acces la un computer. O structură de opt biţi formează un octet. În şcoala generală priveam cu încântare cum profesoara de chimie combina substanţe incolore care.

folosind ca agent de curăţate puterea aburului. Noua TACUMA. Nu-l mai prezint ca delicios. word. oricum. Un asfel de limbaj ni s-ar fi părut aproape imposibil. Câţi dintre noi ştiau până acum ce este Bifidus ActiRegularis . Tehnica publicitară este aceeaşi ca în cazul precedent: o abordare total diferită a produsului. dar folosind metoda schimbării culorii. email. stăpânind motorul de 2000 cm³ şi 129 CP. chiar va folosi termenii auziţi. Interiorul modular şi adaptabil oricărei situaţii de transport împreună cu aspectul exterior rafinat fac din Tacuma o experienţă unică. într-un spot publicitar. stil. pe care nu ne-am fi dus să-l preluăm dintr-un raport ştiinţific. Receptorul primeşte ceva diferit. “Acoperişurile BRAMAC oferă accesorii pentru coame. adobe. mulţi termeni trebuie prelucraţi ca atare şi nu traduşi: folder. poate. a detaliilor de natură ştiinţifică cu rol de artificiu publicitar. Cred că toată lumea ştie că aceasta este formula chimică a apei. google. Preferinţa pentru denumirea produsului poate că doreşte o analogie cu seria filmelor de aventuri. web. Tot în această serie. Tacuma este maşina ideală pentru tine şi familia ta. mopul H2O. singurul cu pH neutru. unele aspecte mai izolate sau de scurtă durată abia pot fi urmărite. În Tacuma poţi conduce în stilul tău. internet. printare. de la început. de la Daewoo. adresat marelui public? Este greşită abordarea de acest tip? Experienţa dovedeşte că nu. care evoluează atât de rapid. Folosirea lor poate fi dificilă. din care cea mai cunoscută a rămas Agentul 007. încât. Subliniez. dar ce facem cu ataşare / ataşament? Aşa cum anunţam. trăită din plin. Cineva îi dă un vot de încredere şi îi explică secretul ştiinţific al produsului promovat. închidere centralizată cu sistem de intrare fără cheie şi sistem audio surround de 136 W cu satelit de comandă pe volan. ci ca pe un rezultat al inovaţiilor ştiinţifice. dar reclama ne-a adus un termen nou. In emisiunile teleshoping este prezentat un nou produs. Exemplificator este următorul text de reclamă : “TACUMA îmbină utilul cu plăcutul. dublu airbag. “Combinele frigorifice Samsung cu 30% mai eficiente datorită eficienţei compresorului”. wireless etc. dar mult mai problematică este utilizarea variantei româneşti pentru cineva care a învăţat totul. aer condiţionat cu reglare automată. intră şi texte de tipul: “Lioton conţine cea mai mare concentraţie a heparinei”. Construită respectând cele mai înalte standarde de siguranţă şi având multiple dotări standard. margini şi subventilaţie. înainte ca specialiştii să aibă timp pentru investigarea lor. Acum beneficiem şi de programare în limba română. ci o îngrijeşte cu delicateţe. Aparatul este ceva între mopul clasic şi aspirator. Un simplu utilizator de computer se află. şi că trebuie încapsulată special (Titirică. acum este aproape obligatoriu. bogat în calciu. complexitatea fenomenului inovării lingvistice.. funcţionalitate şi putere: Tacuma”.Asemănător cu acesta. în iaurt. care nu afectează pielea. 245 . Nu lipsită de obstacole este traducerea termenilor (acolo unde este posibil): fişier. Chiar dacă nu va înţelege anumiţi termeni. Trebuie să recunoaştem că progresul tehnicii şi al informaticii ne obligă să ne îmbogăţim vocabularul cu o serie de termeni de specialitate.tulpina probiotică de bifidobacterium – şi că se află în flora noastră intestinală? Reclama pentru iaurtul Danone încearcă să ne convingă că varianta sa Activia este unică tocmai datorită faptului că are în plus acest bifidus. a fost creată pentru o viaţă dinamică. însă. de asemenea. printre care ABS cu EBD (sistem electronic de distribuţie a forţei de frânare). sisteme parazăpadă. nu voi insista asupra acestui aspect al „competiţiei” între termenul străin şi echivalentul său. 2008). Te aşteptăm la orice dealer Daewoo să descoperi ultima combinaţie între siguranţă. în urmă cu douăzeci de ani. din limbajul ştiinţific. document. pe placul copiilor etc. dolii şi racorduri”. yahoo. în faţa unei mari confruntări: limbajul şi metodologia de lucru. Specialiştii în chimie alimentară spun că această tulpină probiotică nu poate trăi într-un astfel de mediu. copiere. de natură ştiinţifică. care ne sunt necesari. în limba engleză. ştergere. sau dispar. de cele mai multe ori în limba engleză. este spotul pentru săpunul Dove. în programul original. fereastră. Sunt inutile astfele de detalii. el va fi convis de realitatea celor afirmate şi.

Cei doi sunt foarte dezamăgiţi când află că nu pot schimba câţiva euro de pe acel card. Aşa cum au demonstrat-o studiile lingvistice de până acum. Un alt spot porneşte de la darul înnăscut al românilor de a explica prin etimologie populară. ajunse în posesia unor persoane. Trebuie să dăm dovadă de un foarte bun spirit al limbii. Viaţa Medicală Românescă. nu unul bancar. of course. 2002. decât populaţia din zonele rurale. nr. al cosmeticelor şi mai ales al produselor tehnice (indiferent de tip) ne obligă.tehnic-auto. trebuie să recunoaştem natura foarte serioasă a fenomenului cu care ne confruntăm. 2008. Domeniul alimentelor. să asistăm aproape zilnic la o modificare în plan lexical. iar populaţia din oraşe să deprindă mult mai repede termenii noi. Întrebat de clienţii săi de ce este atât de bună vopseaua recomandată şi folosită de el.. but it is language that helps people to identify a product and remember it. se conturează confuzia creată de astfel de funcţii ale unor aparate performante. Unul dintre cele două personaje nu a activat funcţia deoarece se teme că prin acest „ştuţ” este ascultat de băieţii cu ochii albaştri (agenţii securităţii). BIBLIOGRAFIE Popescu. MMS (engl. Craiova : Ed. pierzându-se relaţia cu etimonul: SMS (engl. autorii de reclamă au venit în întâmpinare cu spoturi autoironice. They have to take a decision about what to communicate and what to withhold. dovedită de meşter. Prevăzând reacţia anumitor categorii sociale şi de vârstă la astfel de termeni. I. Short Message Service). O scenă plauzibilă în societate română actuală este contextul unui alt spot publicitar: un cuplu mai în vârstă primeşte de la copiii plecaţi în străinătate un telefon mobil cu un bonus: un card de memorie de 2MB. Doi posesori de telefoane mobile se întreabă despre „bluştuţ” (engl. The target audience.Probabil multe dintre prescurtările folosite acum vor rămâne unităţi lexicale în sine. B. care să se axeze.ro ABSTRACT Visual content and design in advertising have a very great impact on the consumer.9/10 – 2008 Bibliografie electronică: www. Dicţionar de termeni medicali. în aşa fel încât să ştim cum şi când să le folosim. ABS (Antiblock Braking System)..pagini_stiinta. atât prin varietatea lor. also attributes meaning to certain words. L.. Titirică. face posibilă transmiterea de informaţii între două aparate care se află pe aceeaşi undă radio). Savana cu teflon. Acest articol poate fi punctul de plecare pentru noi studii. în timp ce scrie ceva indescifrabil pe pereţi: ”Deci … moleculele de hidrogen sunt … adică atomii se substituie unii peste altele . punctual. să explice compoziţia diferită a vopselei. Both the mass media. Murdăria nu pătrunde şi peretele respiră. indicat prin apelativul Student. Sitech. meşterul zugrav îl cheamă pe ajutorul său. „bluetooth” – specificaţii bazate pe undele radio pentru reţea wireless personală. cât şi prin tehnicile publicitare prin care sunt promovate. Ed. Multimedia Messaging Service). pe câte un domeniu în parte.” De fapt. 246 . pentru care şi tehnologia şi terminologia acesteia nu le sunt tocmai pe înţeles. Trecând peste latura umoristică a ultimelor două exemple. deoarece era un „alt fel de card”.ro www. Dincolo de umorul situaţiei.ro www. care ia un burete şi şterge semnele de pe perete cu multă uşurinţă. Cu toţii ne aflăm în faţa unei mari provocări: un număr uriaş de elemente lexicale noi. de exemplu: să nu confundăm bibliografia electronică cu cea virtuală (aşa cum se întâmplă în multe lucrări de licenţă). este normal ca tinerii să fie mai receptivi la nou. Acesta explică.. *** Revista Ştiinţa şi Tehnica. Different people sometimes interpret language in different ways.. demonstraţia este una practică. Din istoria tehnicii. when reporting news items and marketing and advertising personnel have to consider the emotive power of the words they use.twist.

a definirii sensului cuvintelor în dicţionar. fidel în spirit şi formă vechiului fond originar indo-european. şi. au fost puse în acţiune resursele interne ale latinei. din 1935. multiplicări.0. definiţia iniţială suferind numeroase extinderi. nu a îmbătrânit”. Latina nu face excepţie de la aceste tendinţe cu caracter general. care menţin în stare activă cuvinte ori activează latenţe semantice. Un rol important în această situaţie îl au scriitorii. capabil să aglutineze. Sporirea numărului unităţilor lexicale prin mijloacele interne a fost un proces în continuă creştere atât în latina populară. urmate de Vocabularul instituţiilor indo-europene. restrângeri. pe de altă parte. încât sensurile unuia şi aceluiaşi cuvânt ajung chiar să se opună în diverse contexte. cu evitarea dependenţei totale de limba greacă . O contribuţie notabilă i se datorează É. lexicul reflectă cel mai prompt dinamica societăţii. 3. din 1948. şi Noms d'agent et noms d'action en indo-européen. J. reuşindu-se păstrarea autenticităţii şi în acelaşi timp înnoirea. Benveniste sunt consecinţa unei abordări metodologice 247 . din care au avut de câştigat şi cercetările privitoare la lexicul latin. încearcă să ajungă la rezultate privind stadiul pre-istoric al limbilor indo-europene pornind de la datele oferite de limbile atestate. din considerente stilistice şi în mod deosebit din nevoia de expresivitate. pentru că este vizibilă o diferenţă de reactivitate a componentelor sale. ci i-au oferit „un supliment de resurse” [1]. care reprezintă într-adevăr partea cu cea mai mare mobilitate prin deschiderea către împrumuturi şi înnoiri. caracterul deschis. foarte stabil şi de aceea mult mai greu penetrabil decât masa vocabularului. Latina cultă s-a aflat într-o situaţie specială în perioada de emergenţă a literaturii – înţelegând prin literatură atât textele propriu-zis literare cât şi textele neliterare.0.Dana DINU. precum cele filosofice sau retorice -. Concluziile la care a ajuns É. 1. în 1969. compozit. de a împrumuta masiv din greacă termenii atât de necesari pentru a exprima activităţile intelectuale. cât şi în cel al lingvisticii generale. dacă se doreşte reprezentarea lor ca unităţi de expresie cărora le corespunde o unitate de concept [2]. Universitatea din Craiova ASPECTE ALE CREAŢIEI LEXICALE ÎN LATINĂ Dintre toate compartimentele limbii. Sinonimia şi supletismul sunt modalităţi importante de sporire a resurselor semantice ale vocabularului latin şi de aici decurge dificultatea.0. cât şi în latina cultă. Marouzeau observă că materialul lexical al latinei „acumulat în cursul unei lungi istorii. dicţionarele arată că un cuvânt latin acumulează accepţii atât de diverse. Vocabularul este compartimentul limbii cel mai sensibil şi cel mai deschis spre fenomenele extralingvistice şi de aceea se spune că este cel mai mobil. dar şi tentaţiei. al penetrabilităţii din partea limbilor cu care vine în contact şi al calităţii împrumuturilor.un risc real. Studiile sale Origines et la formation des noms en indo-européen. Adesea. Benveniste. pentru că „inovaţiile succesive” nu l-au substituit. care începuseră să ocupe un loc din ce în ce mai important în viaţa romanilor. prin contribuţia celor mai valoroşi autori. conservator. dar constituirea disciplinei specifice este de dată mult mai recentă. Studiul istoric al vocabularului pune în evidenţă influenţa directă pe care o are asupra lui evoluţia culturii materiale şi spirituale. Există nucleul „dur”. al structurării semantice sau al sistematizării morfologice. Studiul lexicului latin îşi are rădăcinile în antichitate. corecţii sau particularizări care atomizează sensul. dând astfel un impuls favorabil şi promovând o nouă optică asupra cercetărilor. Ei s-au străduit să facă faţă presiunii. când scriitorii acuzau indigenţa graiului străbun. 2. numit fondul principal lexical. unul dintre cei mai influenţi şi mai inovatori lingvişti în cercetarea vocabularului limbilor vechi. El a combinat metoda structurală cu un interes mai mare pentru valoarea semantică a cuvântului construit şi a constituenţilor lui. să metamorfozeze sau să asimileze elemente alogene. Stratificarea cronologică a vocabularului îi dezvăluie. dar mobilitatea lui trebuie înţeleasă relativ. caracterul stabil. inerentă. sub diverse aspecte: al capacităţii de a-şi amplifica inventarul de unităţi prin generare interioară. pe de o parte. Astfel. care a scris o serie de lucrări fundamentale ce au reprezentat o placă turnantă în metodologia de cercetare atât în domeniul vocabularului limbilor vechi. dacă nu ar fi intrat în acţiune forţele centripete ale naţionalismului roman.

hippos nu semnifică nimic prin el însuşi. între care trebuie amintită semantica structurală a lui Eugeniu Coseriu. cuvântul poate fi definit prin „capacitatea sa de a integra morfeme”. De aceea. 4. adică o unitate cognitivă (subl. după cum subliniază Chantal Kircher-Durand. căci în Kalippos. Cuvântul este considerat o „noţiune complexă şi ambiguă”. 248 . Prin urmare. atunci x este y” [9]. şi morfeme. de pe semnificatul global al derivatului pe semnificatul sintactic şi. Există şi alte contribuţii teoretice inovatoare în domeniul lexicologiei pe care le-a fructificat lingvistica latină. „dintr-o slăbiciune euristică şi metodologică” [4]. de ex. Acest tip de analiză a lexicului din perspectiva derivării cu sufixe îi pune într-o lumină mai clară structurarea morfologică şi semantică. Cuvântul poate fi definit ca „o entitate (de integrare morfematică) care integrează. Eugeniu Coseriu acceptă definiţia «a minimum free form» propusă de L. orice cuvânt este egal cu un morfem sau cu un ansamblu de morfeme” [5]. mea). faptul de a fi verb sau predicat al unei fraze. citându-l pe Guy Serbat. este lipsit criterii operaţionale de definire. înţeles ca „unitate care nu este niciodată mai mare decât cuvântul. prin care Pierre Swiggers înţelege: „1. semantic al elementului de derivare”. cât şi a sensurilor sufixelor din sistemul derivaţional al limbilor indo-europene. Beneficiilor conceptuale şi metodologice ale lingvisticii moderne li se adaugă baze de date amplificate de tehnologiile informatice moderne aplicate în laboratoarele de analiză lingvistică. care oferă teoria morfemului. ceea ce el percepe ca o unitate minimală pertinentă. prin orientarea interesului către analiza atât a funcţiilor. completă în ea însăşi. ca în expresia kalós híppos «cal frumos»” [8].structuraliste mai flexibile decât cele din perioada iniţială a structuralismului. Astfel. pentru că. A. de fapt. în ciuda multitudinii definiţiilor propuse. „în locul definiţiilor moderne ale cuvintelor” preferă „totuşi definiţia numelui formulată de Aristotel”.1. Bloomfield şi consideră că „noţiunea de cuvânt” este „intuitiv stabilită”. posibilitatea de a aduce o precizare. 4. Prin monem înţelege ceea ce alţi lingvişti numesc morfem. cu alte cuvinte. în cele din urmă.3.: „iūdicāmus integrează morfemele iū-dic-ā-mus…. 4. datorită căreia se poate pune în evidenţă cu mai multă acurateţe traseul diacronic al categoriilor derivaţionale active în latină în anumite perioade. posibilitatea de a fi subiect sau obiect al unui verb. 2. în opoziţie cu unităţile funcţionale ale lingviştilor. două elemente asociabile fiind asimilate unul altuia: dacă x este asociabil cu y. care sunt cele care „apar în gramatică”. trecând de la asociabilitate la identitate. Spre o definire asemănătoare se îndreaptă şi Michèle Fruyt când spune: „Cuvântul este ceea ce subiectul vorbitor crede (subl. devine posibilă o abordare mai comprehensivă a succesiunii palierelor sincronice. André Martinet numeşte cuvântul „o sintagmă autonomă formată din moneme neseparabile” [10]. o funcţie sintactică completă”. asupra conţinutului actanţial” [7]. Percepţia pe care o are locutorul despre unităţile minimale pertinente se bazează pe asociaţiile pe care este capabil să le facă cu ceea ce a memorat din restul lexicului. 3.0. în ea însăşi. Martinet face distincţie între moneme. Totuşi. definiţie pe care o consideră „aplicabilă cuvântului în general şi care se bazează pe criteriul indivizibilităţii cuvântului ca semn care presupune un semnificant şi un semnificat: „numele este o glăsuire semnificativă pe bază de convenţie. [3]. 4. în care nicio parte izolată nu este semnificativă. pentru că „dificultăţile empirice foarte felurite referitoare la delimitarea cuvintelor nu privesc. Pierre Swiggers exclude eficacitatea definirii semantice a cuvântului şi se îndreaptă spre morfologie şi sintaxă. decât «cuvintele gramaticale» şi nu «cuvintele lexicale»”. pe care le numeşte lexeme care „îşi au locul în dicţionar şi nu în gramatică”. Din acel moment. care permit lematizarea aproape exhaustivă a cuvintelor din textele latine. mea) că este cuvântul. dar niciunul dintre aceste morfeme nu poate lua locul ansamblului” şi nici nu poate „integra la rândul lui alte morfeme” [6]. interesul lingviştilor se va muta „de pe derivat pe sufix.2. el demonstrează convingător ca un cuvânt este o structură care se supune unor reguli bine definite de funcţia fiecărei componente. În acest fel.

unele cuvinte sunt neanalizabile sau nedecompozabile. este probabil că aşa s-au petrecut lucrurile. Solidaritatea constă în ordinea fixă a constituenţilor. cu alte cuvinte. este posibilă datorită relaţiilor paradigmatice contrastante pe care le angajează cuvintele. Sufixul este un indicator al clasei sintactice a derivatului. pe radicalele orā. la rândul lor. care reprezintă. 6. indicând provenienţa. Romānus. la nivel diacronic. sal. „deverbale”. precum sed. în opinia lingvistului.2. este ataşat bazei nominale turi.4. şi a căror comutare se face în bloc. Lexicologia latină operează cu o terminologie complexă şi nuanţată. într-un derivat precum turibulumError! Bookmark not defined. Astfel. cădelniţă”. latina manifestă preferinţă pentru derivarea sufixală. fiind doar purtătoare de sens. Dintre procedeele de îmbogăţire a vocabularului. Păstrarea vechii denominări reprezintă doar efectul inerţiei şi nu are corespondent în realitate. fapt asupra căruia Guy Serbat revine cu insistenţă în lucrările sale. termen aparţinând lui Guy Serbat [13]. de pildă. El atrage atenţia asupra faptului că sintemul este analizabil în două sau mai multe unităţi semnificative minimale care se comportă ca un singur morfem şi nu trebuie confundat cu „morfemul al cărui semnificat este formal segmentabil. iar sufixul -bulum este ataşat de regulă unui radical verbal. demonstra această afirmaţie este cuvântul hūmānus. Aşa cum am văzut. la rândul ei constituită din morfeme solidare [11]. nu corespund unor unităţi semnificative diferite” [15]. atât în sens concret cât şi în sens general.0. Dar. ca asociere între un semnificat şi un semnificant. 6. Baza scapă constrângerilor categoriale. pentru că îl socoteşte neconform cu realitatea lingvistică corespunzătoare epocii în care au fost create cuvintele şi propune denumirea acestora ca baze „prenominale”. Ca semn lingvistic autonom şi unitar. Prin urmare. „preadjectivale” şi „preverbale”.0. Un aspect teoretic important în creaţia lexicală latină este cel privitor la baza de derivare. asocierea unei componente sonore cu o semnificaţie. ca şi oppidānus. Deci. ad. spre deosebire de sufixele flexionale. cuvântul poate fi analizat sau nu în unităţi inferioare. derivatele cu sufix sunt numite sinteme cu sufix de către Christian Touratier. Sufixul -ān(us) formează în latina clasică adjective de la o bază toponimică. care nu pot fi separaţi. „deadjectivale”. dar ale cărui segmente nu pot fi creditate cu un sens precis şi. sufixul -tor ataşat radicalelor verbale ora. hūmānus nu poate fi considerat sintem. Cuvântul este unitatea morfosintactică constitutivă unei sintagme.şi ag-. me. 5. 6. „căţui. lexem de sosire (numit derivat) [14]. dat fiind că ele aparţin unui nivel noţional anterior demarcării în părţi de vorbire [12].(de la tūs „tămâie”) şi creează aşa numitele substantive mediative.cele care adaugă unui lexem de pornire (numit bază de derivare) un morfem legat (numit sufix). ci unitate semnificativă minimală [16]. Exemplul pe care îl dă Christian Touratier pentru a Error! Bookmark not defined. care adoptă definiţia lui Michèle Fruyt în ceea ce le priveşte: . care duce cu gândul la derivarea din hum(us) cu sufixul -ān(us) şi. şi de aceea se numesc simple. dar nu şi pe orā-: *oramen. cu sufixul -tor se pot crea orātor şi āctor. care fac parte din paradigme predictibile. Aceasta reprezintă principalul instrument al creaţiei lexicale latineşti. Caracterul unitar al cuvântului în planul semnificantului se referă la componenta fonică stabilă în mod obligatoriu şi prezentă în toate formele lui flexionare. 249 . sau care denumesc instrumente.4.creează substantivele orātor şi āctor. cras Error! Bookmark not defined. Sufixele fac parte din paradigmele nepredictibile. numite morfeme.şi -ānus” pentru că hŭm(us) are -ŭ-. Raporturile interne dintre constituenţii derivatului sunt „pur semantice”. care ajung la un nou lexem . În lucrările de specialitate s-au încetăţenit denumirile bazelor ca „desubstantivale”.1. Identificarea şi analiza morfemelor. dar hūmānus „este absolut imposibil să fie segmentat în *hūm. iar altele sunt analizabile.. la nivel sincronic. pentru că sunt compuse din două sau mai multe morfeme. prin operaţia de segmentare. Africānus. dar cu sufixul -men se poate crea numai pe radicalul ag-: agmen. pentru că sunt monomorfematice. deci. cf.. şi se numesc construite (derivate sau compuse).sau ag.

Paris: Librairie C. a căror opoziţie poate fi neutralizată de preferinţa vorbitorilor de a utiliza unul singur pentru a exprima ambele sensuri. astfel. De aceea. [4] Pierre Swiggers (1987) « Le mot: unité d’intégration ». 93. după cum rezultă din derivatul Meridiōnālis construit de la baza meridiēs plus sufixul -ōnālis. în cazul adjectivelor derivate cu sufixul -ānus. La formation des noms par dérivation suffixale. Fruyt) vorbesc despre „motivare internă” sau de „semimotivare” a lexemelor în cadrul cărora este motivat doar un element.3. p. Analiza unor forme derivate evidenţiază faptul că „subiectul vorbitor situează frontiera morfemului într-un loc diferit de cel impus de istoria limbii”. derivat de la fānum. de tipul turibulum – despre care vorbeşte Manu Leumann şi. Louvain. 248. Marouzeau. 57. 57. NOTE [1] J. mai dispuse să vadă tendinţe decât să formuleze legi. Quelques aspects de la formation du latin littéraire. Paris-Sèvres. Explicaţia acestei multitudini de variante ale sufixelor se află într-un fapt de natură fonetică. care indică persoana care face acţiunea exprimată de bază. funditor „prăştiaş”. Pe de altă parte. ]3] Chantal Kircher-Durand. Elemente de lingvistică generală. 1970. 1976. şi anume evitarea succesiunii a două consoane. Guy Serbat – face necesare corectarea şi revizuirea unor concepţii mai vechi cu privire la regulile care guvernează selecţia sufixelor de către locutori. cu semantismul „originar din”. În cazul derivatelor gladiātor „gladiator”. în Études de linguistique générale et de linguistique latine offertes en hommage à Guy Serbat. 152. uiātor „călător”. [7] Ibidem. se petrece un transfer semantic dinspre radical spre sufix care preia semnificatul „prevăzut cu activitate” (doué d'activité) [20]. [9] Michèle Fruyt. derivat din Septentriōn-. juridic sau literar. textes réunis par Sylvie Mellet. 6. Studiile recente privitoare la derivarea sufixală acordă mai multă atenţie decât cele din trecut aspectelor stilistice care determină selecţia sufixelor. bazele de derivare sunt nominale şi au ataşate alomorfele -ātor şi -itor. holitor „grădinar”. La création lexicale. Cercetările ultimelor decenii asupra creaţiei lexicale latine prin derivarea cu sufixe sunt mai realiste. Klincksieck. 61-62. Formaţiile orātor. [8] Eugeniu Coseriu. Grammaire fondamentale du latin.0. cum se întâmplă în cazul diminutivelor. mai flexibile. Error! Bookmark not defined. de exemplu. Septentriōnālis. Peeters. deci reprezintă un singur morfem lexical. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. p. se vorbeşte despre opacitatea unor forme derivate care „trădează prioritatea semantică a derivatului asupra constituenţilor” [17]. p. 6. Actes du Xe Colloque International de Linguistique Latine. traducere românească de Elena Slave. identificarea acelor „monştri lexicali”. în cadrul derivatului. în Antologie de semantică. 9. Kircher-Durand în lucrarea citată. 250 . deoarece se prezintă sub diferite variante sau alomorfe. care este derivat cu sufixul -āticus obţinut prin falsă analiză după modelul siluāticus creat pe baza silua [19]. « Réflexions sur la notion de mot en latin: les verbes du type calefacio ». [10] André Martinet. cum sunt cele care caracterizează registrele specifice domeniilor agricol. p. Fruyt [18]. În analiza semantică a derivatului este luată în calcul şi componenta subiectivă care orientează selectarea unui anumit sufix. p. Paris. tipul Atheniensis. traducere şi adaptare la limba română de Paul Miclău. Peeters. pe urmele lui. în De lingua Latina novae quaestiones. p. care o citează pe M. [6] Ibidem.În cazuri ca acesta. [2] Ibidem. Tome X. dar şi într-unul de natură psihologică. Astfel. de tipul Romānus. a fost analizat ca Septentri-ōnālis. p. Lavency. sau fānāticus. [5] Ibidem. Sufixele de derivare pot fi dificil de delimitat. mai puţin dogmatice şi. care s-ar ivi la întâlnirea finalei bazei de derivare cu iniţiala sufixului. celălalt definindu-se negativ. şi al celor derivate cu sufixul –ensis care înseamnă „locuitor al”. 19-23 avril 1999. actor sunt deverbale cu sufixul de agent –tor. alţii însă (Christian Touratier) apreciază că asemenea cuvinte sunt nedecompozabile la nivel morfematic. după părerea lui M. după cum apreciază C. „Pentru o semantică diacronică structurală”. Derivarea denominală cu acest sufix demonstrează că. édités par Claude Moussy. 7.4. unii lingvişti (M. Un alt aspect al creaţiei lexicale latine este cel al convergenţei sufixale constatate.

[18] Ibidem. Subsequently the linguists’ focus will shift “from derivative to suffix. Travaux de linguistique générale. from the general meaning of the derivative to the syntactic meaning and finally. Guy (2001). Marouzeau. 81-94. Martinet. He also convincingly succeeds in proving that the word is a structure submitted to a set of rules governed by the function of each of its components. Paris: Librairie C. Grammaire fondamentale du latin. « Réflexions sur la notion de mot en latin: les verbes du type calefacio ». [15] Ibidem. cit. Paris : Peeters. [19] Ibidem. Lovain-la. în Linguistique latine et linguistique générale. to the semantic one of the derivative element”. « Les dérivés nondéverbaux en –tor (-trix) ». 63-72 [13] Guy Serbat. 63-72. p. Deuxième édition. Louvain-Paris. 1994. Michèle (2001). Touratier. Éditions Peeters. p. Peeters. 310. Esquisse d'une histoire de la langue latine. p. Serbat. One of the most important contributions to the innovation of the study of the vocabulary of the ancient languages is that of É. p. p. Serbat. 17.[11] Marius Lavency (1997). « La dérivation nominale ». the discipline of Latin lexicology as such is of relatively recent date. p. în De lingua Latina novae quaestiones. Nevertheless. édités par Claude Moussy. For the most part. Chantal (textes rassemblés et édités par) (2002). traducere românească de Elena Slave. Christian (1994). A.. (1928). p. 242-324. Louvain-la Neuve : Peeters. p. Louvain. « Le mot: unité d’intégration ». « Turibulum – esquisse d’une théorie sur le signifié des suffixes de dérivation ». 499-534. Marius (1997). following its inclusion in the scientific framework of the structural linguistics in the first three decades of the twentieth century. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Guy (1988). Fruyt. 312. [14] Christian Touratier. Actes du Xe Colloque International de Linguistique Latine. de langue et littérature latines. în Antologie de semantică. 57-66. Louvain. Tome IX. New perspectives are opened by the structural semantics elaborated by Eugeniu Coseriu who. p. Paris-Sèvres : Peeters. Bucureşti: Tipografia Universităţii Bucureşti.Paris. op. BIBLIOGRAFIE Coseriu. p. The increase of the number of lexical unities through internal resources constituted a permanent process in Vulgar Latin. Louvain : Peeters. Quelques aspects de la formation du latin littéraire. Deuxième édition. VSVS. Benveniste. în Opera disiecta. 311 [17] Marius Lavency. The study of the Latin vocabulary was and still is one of the most interesting fields of Latin linguistics and has generated a formidable scientific literature. în Opera disiecta. Pierre (1987). p. (1949). [12] Guy Serbat. Éditions Peeters. Lavency. de langue et littérature latines. ABSTRACT This article intends to take a closer look at some aspects of Latin lexicology and lexical creation in Latin.Paris. 251 . Swiggers. p. în Études de linguistique générale et de linguistique latine offertes en hommage à Guy Serbat. en Linguistique latine et linguistique générale. de langue et littérature latines. Guy (2001). p. Éditions Peeters. 465-478. [16] Ibidem. Klincksieck. Description du latin classique en vue de la lecture des auteurs. Syntaxe latine. « Les dérivés nondéverbaux en –tor (-trix) ». Peeters. Louvain-la Neuve : Peeters. 534. Travaux de linguistique générale. [20] Guy Serbat. in more recent decennia these modern theoretical and methodological reference points have successfully redirected the research towards the Latin lexicon. starting from the meaning of the lexemes reveals the semantic structure of the vocabulary of one particular language. Paris : Librairie Hachette.Neuve. « La dérivation nominale ». as the French linguist Guy Serbat observes. 2001. 465-478. He shows an increased interest for the comprehension and analysis of the functions and meanings of suffixes belonging to the derivational system of Indo-European languages. Eugeniu (1976). Grammaire latine. who produced some fundamental writings later to become milestones in this branch of investigation. Description du latin classique en vue de la lecture des auteurs. Travaux de linguistique générale. Louvain-la Neuve. textes réunis par Sylvie Mellet. La création lexicale: La formation des noms par dérivation suffixale. Syntaxe latine. „Pentru o semantică diacronică structurală”. p. 12. în Opera disiecta. VSVS. traducere şi adaptare la limba română de Paul Miclău. Serbat. Meillet. J. as well as in Classical Latin. Kircher-Durand. în Opera disiecta. Louvain-la-Neuve : Peeters. Grammaire latine. 19-23 avril 1999. « Turibulum – esquisse d’une théorie sur le signifié des suffixes de dérivation ». Elemente de lingvistică generală. André (1970).

” (Emanoil Bucuţa). că-l fac arşice. baccea etc. ci şi în limbile de origine. După acelaşi tipar au fost create mai multe turcisme compuse. aşa ni-era obiceiul să facem la scăldat de când Adam Babadam.M. o serie de expresii. în cazul nostru identificându-se un aş baş. Am ales dintre acestea o serie de frazeologisme pe care le-am considerat mai interesante prin raportarea la contextele diagnostic în care au fost reperate: . DER etc. printre care şi Al. „a zdrobi” etc. Ni se pare însă că originea sa turcească este indubitabilă.Cătălin ENICĂ. este menţionat termenul anasin „bătăuş”. Zamfirescu). în care baş are rolul de a amplifica negaţia: „Aş baş. şi babalâc. Galaţi TERMENI ÎNVECHIŢI DE ORIGINE TURCĂ – CONSTITUENŢI AI FRAZEOLOGISMELOR ACTUALE Limba română contemporană păstrează în varianta sa colocvială. beletristic.arşic < tc.” .” (Ion Creangă). ceat pat etc. Ar fi totuşi de luat în considerare şi compunerea hemen + dek „până ce. Universitatea „Dunărea de Jos”. compus în care identificăm tc. cu de-a sila”: „Numitul pare-a fi cu anasâna.când te izbesc te fac arşice. nu sunt identificabile.” (Tudor George).. obţinut evident prin derivare regresivă şi deviere semantică din anasâna. unul din multele expemple de frazeologisme rimate ale limbii române.. aşa cum apare în majoritatea dicţionarelor şi interpretat la unii critici. îi identifică etimonul hemende „şi imediat”.” (G. . bărbat”. âmande! ~ iagmande. nicidecum!”. cu atât mai mult cu cât limba turcă însăşi uzitează foarte des expresiile rimate. a căror origine ne este necunoscută de obicei. aşık „os de la piciorul mielului. Volceanov. ala bala. cu forme şi mai ales cu sensuri obscure pentru vorbitorul de azi. Este corespondentul masculinului baba sân şi apare mai ales în formulări conotate negativ.: „Să nu mă-nfurie. dar cu o semantică bogată şi o mare expresivitate în contextele în care se inserează.. Mai mulţi cercetători. pătrunse ca atare în limba română. altele rămân graţie unor texte literare de inspiraţie folclorică.. Expresia are sensul „de când e lumea şi pământul” şi nu „de pe timpul lui Adam”. TDRG. îl consideră creaţie expresivă. Iogu. printre care adam babadam..” sau „până la.” (Eugen Barbu) „. în limba turcă adam babadam înseamnă „din moşi-strămoşi” (baba este termenul politicos de adresare pentru o persoană mai în vârstă de sex masculin. cu aceeaşi formă şi acelaşi sens. pătrunsă de cele mai multe ori prin intermediul limbii populare. echivalentă cu „a face aşchii”. în a căror componenţă identificăm o terminologie de origine turcă. cu sensul „fuga!”: Pentru acest termen. a acestor cuvinte nu se poate susţine cât timp ele sunt identificate nu numai în română. / Un lup înnărăvit la piei de oaie.adam babadam. în Dicţionarul de cuvinte argotice. adam „om. menţionat anterior. Dintre acestea.anasâna < tc. onomatopiecă. Apare frecvent în expresia argotică „a face arşice”. astragal”.. anasını (ana sın „mater eius”) înseamnă „cu forţa.” (Ion Creangă). 252 .. „Iară eu amandea pe uşă afară. La G. v.amandea! < tc. dar şi în stilurile cele mai permisive. aman zaman. ... Astaloş).. hâşa „da de unde!.. „a face praf”. publicistic etc.): „. înregistrat fie singur. . fie în expresia „ei aş!” „nu zău”.” (G... în fine un număr însemnat de turcisme este semnalat în expresiile colocviale. în grai şi suflet. „Iar o iei cu anasâna. etimologiile identificate în DA. Graur. o parte sunt total uitate. Originea expresivă. deloc! râse de la locu-i fata.aş! < tc.

cacciocavallo): „..” (Gabriela Adameşteanu). desemnând încheieturile.. .. bahşiş (înregistrat deja în Codex cumanicus. başca mânji şi cârlani. bei cât te ţin balamalele. kaşkaval „sortiment de brânză” (cf... it. de altfel popular şi frecvent.bâzdâc < tc. este foarte expresiv. . capriciu. preluat tot de la meşteşugari. nobil turc sau de altă origine”. baglama „dispozitiv de închidere-deschidere”. iar unul din sensurile de astăzi este cel originar „în plus. părul meu de başca.” (Mircea Cărtărescu). a da etc. Este evident că sensul cuvântului a fost transferat dinspre inanimate către anatomia umană. mai ales în variantele care cultivă sensurile peiorative: argoul. limbajul vulgar etc. pe furiş. ca bacşiş/ Pus în palma unui nor... bereket „belşug... cum se dă bacşiş. „Scos din balamale din această ispită neaşteptată. kalıp „calapod.. istericale”) apare în frazeologisme diverse. Reprezintă idealul existenţial sinonim cu expresii precum „ca un paşă”. Astaloş). başka „alt.berechet < tc.” (Eugen Barbu). başca ce a mai forfecat pe de lături. .. precum „scos din balamale” („scos din ţâţâni sau din sărite”).. istovit”).. după a lua. altă”.” (Eugen Barbu).” (Eugen Barbu) ori locuţiuni verbale: „. bızdık „puşti” (fig.....” (Vasile Alecsandri) sau „... „Luna ese găurită dup-o turlă.” (Ioan Groşan).. „Vreo două pungi de bani. De aici derivă sensurile contextuale ale unor expresii. cu sensul de „răsplată pentru scrib”) apare într-o serie de expresii în poziţie postverbală. este consemnat încă din Codex cumanicus. am dus-o ca beii. 253 . başca < tc.... cerbul dormea ca un bei.. articulaţiile. „ca bimbaşa Sava” ori ca biblicul „în sânul lui Avram”: „.” (Fănuş Neagu).. Mai rar este înregistrat în formulări precum: „de başca”: „. tinereţe cu bâzdâc. tipar” este consemnat în expresii de tipul „pe un calâp” sau „dintr-un calâp” („de acelaşi soi”.bei < tc. M.balama < tc.” (L. „.” (Fănş Neagu)..” (Romulus Vulpescu).calâp < tc.. După cum se observă.caşcaval < tc.” (Ion Creangă).. caracterizează vocabularul meseriilor. termenul. ca şi cherestea.” (G. pe deasupra”: „Erau peste treizeci [de cai]. başca mărunţişul. tighel – de la croitori etc. .” (Damian Stănoiu). „Pe furiş. „toană. „Om şui. sau perdaf – de la frizeri. „Având noi timp berechet. precum locuţiunile adjectivale: „. ţie-ţi sare bâzdâcul.” (Zaharia Stancu). se întinseseră şi ceilalţi la caşcaval. „Vreau să mă întind la caşcaval. dar şi în beletristica de calitate. „de aceeaşi teapă”): „Toţi dintr-un calâp scoşi. . bey „prinţ.: „Că era salon deschis cu bacşişu de împins. mai ales în variantă ironică: „... Arcade). pe care tradiţia le-a cultivat. Toţi aceşti termeni devin expresivi şi metaforici în expresii pitoreşti. „a-l ţine balamalele” („puterile”) sau „muiat din balamale” („obosit.bacşiş < tc.. abundenţă”: „Spor şi berechet să ne dea Dumnezeu!” (Tudor Muşatescu).” (Ioan Groşan).” (Nicolae Filimon). dată fiind plasticitatea sa deosebită.” (Şerban Foarţă). . conducător. chiar statura sau constituţia individului. pe care nicio balamauă / Nu mi-l mai ţine..

persoanele fără valoare. Este înregistrat în literatura istorică.. damblaua lui Cosma era să aibă buluc de lume..” (Mihail Sadoveanu). desemnează. în expresia „a trage dulapul”.. Identificarea semnificaţiei corecte se poate realiza graţie unui alt excerpt din literatura beletristică: „. Ca şi edec. orice îndemn al calului..dulap. . cu sensul primar: „..” (Mateiu I. Cu semnificaţia din cea de-a doua serie este înregistrat într-o largă gamă de contexte: „.). Considerăm că nu provine din verbul turcesc daldırmak... .. .. în română sensul evoluează către „lucru de nimic. .dambla < tc. să te grăbeşti să-ţi faci damblaua... are Tinculina Gaiduri o căţeluşă în dârdoră. Apare frecvent în expresii depreciative: „Am rămas cu ciurucurile.” (Ibid. „Şi regimul cu guvernul azi dau ţara în dulap.” (Ibid.. şiretlic. dolap cevirmek.dezghin < tc. Are mai ales semnificaţia figurată de viclenie. În consecinţă. 2. Cel la care ne referim este dolap „scrânciob”.. T. considerând că dezghin provine prin derivare regresivă şi palatalizare din verbul a dezbina. „a sta la dârdoră” e sinonim cu „a sta la palavre sau la taclale”.” (Gabriela Adameşteanu). „pasiune sau viciu”. fără valoare”. În română.” (Ibid. kelepir însemna la origine „marfă ieftină (de ocazie)”.. dizgin „hăţuri. „boală”. Din chilipir este derivat chilipirgiu.. Cu primul sens este înregistrat frecvent mai ales în limbajul popular: „.ciuruc < tc. „A fi în dardor” se referă la activitatea febrilă. molima versificării se întinsese teribel. Teodoreanu). 254 .chilipir < tc. de obicei. desemnându-l pe amatorul de câştiguri facile. Etimonul corect este dırdır „trăncăneală.„A se întinde la caşcaval” este interpretat de multe ori greşit prin confuzie cu altă expresie uzuală „a se întinde precum caşcavalul prăjit”. confundate de obicei în română..” (Fănuş Neagu).. sporovăială.) . bahmeţii se răsfirau în dezghinuri.” (Eugen Barbu). ceea ce pare puţin probabil.. termen cu sens depreciativ. bâţâită de damblale. O. În română are două sensuri principale: 1. carnea moale. „Aici apoi întoarce chichiţe şi dulapuri. Astfel se explică şi sensul actual „lovitură de genunchi sau de pinteni dată calului”.” (N. iar la animale marchează perioada rutului: „.” (Al. Caragiale). .). ca mojicul la caşcaval. aşa cum se menţionează în MDA.. sinonimă cu „a juca un renghi” sau cu „a trage sforile”.... hai deci să dăm dezghin fantaziei. „a râvni (fără merit) la ce nu ai”.” (Horia Gârbea).. marginalizate în societate: „Ciurucurile treceau afară la munca grădinilor.. deoarece sensul respectivului verb este „a scufunda”. çürük „stricat.dardăr. frazeologism cu aceeaşi semnificaţie: „Eram tare şi mare şi meşter la dulap. „. prin extensie.. Orăşanu).” (G. sensul evoluând către orice profit neaşteptat sau câştig uşor (şi nemeritat): „Ce chilipir mai căutase. prin personificare. În limba turcă se înregistrează două cuvinte cu forma dulap. cu varianta dârdoră. Odobescu). în altele apare cu etimologie necunoscută sau de origine bulgară.. dar şi metaforic: „. „. damla „apoplexie”. Astăzi se foloseşte foarte puţin cu sensul originar. „a se întinde la caşcaval” înseamnă „a dori mai mult decât îţi este permis”. Dicţionarele noastre ignoră această sursă. lovit de dambla.. cu piciorul sau cu frâul.. viciat”. Este înregostrat încă din Codex cumanicus ca termen care desmenează genunchiul calului sau pe cel al omului. ceartă”. la grabă.. Este de fapt un calc lingvistic după tc.” (Anton Bacalbaşa). În unele dicţionare nu este înregistrat... Astaloş)..” (Al. frâu”.

drăguţ”: „..Elvira. iar în literatură. În română capătă sensul figurat „gingaş.. „. termenul începând să desemneze vatra. 255 .” (Fănuş Neagu).. retras. Două fete din Agigea/ Amândouă tare gigea. eventual militar”. L-am identificat în textele lui Vasile Alecsandri: „. .. cücük „mugure”. Respectivul dicţionar neglijează însă cuvintele cu aceeaşi rădăcină existente în turcă şi desemnând realităţi cu aceeaşi semnificaţie: gigim „ţesătură orientală”.. mi-am făcut hatârul. prin extensie referindu-se pur şi simplu la picioare.gigea < tc.hatâr < tc. româna nu-l împrumută astfel. cât hăciu [decloc]. dumnealor se apucaseră la lafuri. a cărui semnificaţie originară este „cu formă frumoasă”. îl cunoşteai mai de mult? / . hatır „favoare”: „.. Înseamnă „deloc.giol < tc. Circulă în română mai ales în sintagma „aşi lua fetveaua” („pedeapsa. Dicţionarul de cuvinte argotice). locul intim. bazându-se pe frecvenţa mare a termenului în comunicarea infantilă. unsuroasă. çül.laf < tc. grea.” (Horia Gârbea) . bre!” (Gala Galaction) . care în turcă comunică deja ideea de mai mult.. curcına „dans comic”.. el grăia păsăreşte. Volceanov. ţi-ai luat fetveaua. ocak.... devenit la noi bigi-bigi. cici „nostim. prin extensie ironică. un târg întreg îl juca giurgiuna. plata în sens negativ”): „Când răsare [nenorocirea]..hogeag (cu var.fetvea < tc. iar astăzi. drăguţ.). toate giugiuc. hogeac sau ogeac) < tc.... Astaloş) . gigea. .” . Literatura cultivă mai ales în stilul ironic acest cuvânt: „.. Este consemnat în expresii argotice şi vulgare de tipul „a da la gioale” (vezi G..” (Eugen Barbu).. cu var.hici.. lıf „palavră. giurgină < tc. al întâlnirilor (amoroase): „.. deşi în turcă are sens superlativ. pop.Ba. Este înregistrat încă din Codex cumanicus cu sensul „nimic”. în română se foloseşte mai ales la plural cu sensul de încheieturi ale picioarelor. ci şi „toană.giugiuc < tc. ceea ce explică nevoia de amplificare prin nici cât sau ba cât (acelaşi lucru se înregistrează şi în cazul lui abitir.” (Romulus Vulpescu).” (G. „. În limbajul nepretenţios „a face hatârul cuiva” înseamnă „a-i face pe plac”..” (lit. „a satisface”.” (Mircea Cărtărescu).” (Mateiu I. fetva „decizie legală a unui muftiu”.. dar în română i se mai ataşează un „mai”. „mai abitir ca”).. mai ţii minte hogeacul d-altădat?” (Mircea Cărtărescu). În română circulă şi cu formele alterate hăci sau hâci. gingirlie „cafea cu caimac” sau compusul gigi-bigi. o cărticică groasă. simpatic”. Această semnificaţie s-a nuanţat mai apoi. poftă”: Ei.”. DER îl consideră creaţie expresivă din limbajul copiilor. când o duceam la hogeac/ Îmi spunea că-i sunt prea drag.. niciun pic”. „Ba cât hăciu.giurgiună. Turca l-a luat din limba persană cu forma heçi. faceţi-mi hatârul şi lăsaţi-mi mâinile libere. .. hornul sau coşul.. Şi-şi retează gioalele dacă-i put picioarele.. prin extensie „deşănţare. este consemnat mai ales în expresia „a sta la lafuri” şi în echivalentele ei: „. desfrânare”: „. ce vrei. vorbărie”.. Interesant este faptul că.. iar hatâr nu înseamnă numai „favoare sau concesie”.. în contexte satirice: „. plăcere.. Caragiale) . Este un cuvânt foarte vechi care avea la început sensul de „adăpost.

sau. cuvânt rar. Orăşanu). apare într-o serie întreagă de contexte ironice: „Vezi să nu-i fac saftea pe spinare. În expresiile româneşti capătă semnificaţia de „păcăleală. termenul dezvoltă.. .. dever”: „. au făcut rizil Înpărăţiei. semn de vânzare bună. nu din forma rehk. rengi. „. sau „a fi într-un stadiu oarecare de înavuţire”: „..perghel.. peşin „imediat”. o să-i facă saftea.” (N. neplăcere”. Totuşi talaf este identificabil în limba turcă.T.rizil < tc. . să nu-mi facă casa dă rizil cu vorbe de ocară.maia < tc. culoare”. din turcă şi din greacă.renghi < tc. Pe lângă vehicularea în limbajul comercial. supărător” şi cu familia pe care o dezvoltă în limba română. „a pierde vremea”: „Vă jucaţi de-a perghelu?” (Mircea Nedelciu)... „Vrea bani peşin. siftah. . cum se zice..” (G. a românei) de a rima expresiv unele sintagme. „direct” etc.. referitor la un joc al copiilor. prin tendinţa limbii turce (şi. „a vorbi de rău”. frecam mangalu’... fiindcă şi grecii foloseau cuvântul. de asemenea. Pe lângă sensul originar.”: 256 . În consecinţă. ar putea fi totuşi un împrumut multiplu. a se îmbogăţi”. mangal „combustibil”.. sıık „necaz.... şi ideea de „a se învârti (fără rost)”. maya „drojdie. frazeologismul „lafuri şi talafuri”. privitoare la plată: „pe loc”.. Astaloş). ceea ce vrea să însemne „a se ajunge. Apare mai ales „a da cu sâc” .” (N. Este înregistrat încă din Codex cumanicus cu sensul de „compas”. cum îl consideră unele dicţionare.”.” (Constanţa Vintilă-Ghiţulescu). că te usuci.. „vopsea.peşin < tc. farsă”: „. Văd că ai mai prins maia.T. impertinent”.saftea < tc. Termenul este înregistrat mai ales în varianta comercială a limbii vorbite cu sensul de „numerar”. în frazeologismul „a face de rizil” înseamnă „a face de râs sau de ocară”. prin extensie. . rezil „neruşinat. la origine. turcismul dialectal sefte. „a necăji” şi chiar „a forţa”. ferment”.” (I.. DU) sik nu este corect. „imediat”.„a sfida” sau „a-şi bate joc de.” (Romulus Vulpescu). . pe care o înregistrează majoritatea dicţionarelor consultate. în tonalitate ironică: „Şi taie frunză verde şi lafuri şi talafuri. .” (Mateiu I. Caragiale). are forma pergel. „a pierde vremea”: „Nu târnosi mangalul.” (Ioan Groşan). .: „Plătim peşin şi ne jucăm.. Caragiale). etimon al expresiilor româneşti.sâc < tc.. „cu banii jos”. Cuvântul turcesc..L.” (Ioan Groşan). Dicţionarele îl înregistrează la Ianache Văcărescul: „. în loc să frec podelele. în expresia „a prinde maia”. adaptat în limba lor σεφτές „prima vânzare.. Orăşanu). sinonimă cu „a prinde cheag”. Este consemnat rar. „a tulbura”. cu derivatul său sâcâci „săcăitor. înseamnă. „lafuri şi talafuri” prezintă actul de comunicare verbală ca succesiune de replici şi contrareplici. sinonim cu un alt turcism învechit naht.Dicţionarele semnalează. În română dezvoltă o serie de sensuri înrudite.mangal < tc.. Circulă mai ales în limbajul argotic în diferite expresii. etimonul său telâfi are sensul de „compensare verbală sau replică”. în primul rând verbul a sâcâi „a supăra. în consecinţă. a enerva”.” (Fănuş Neagu). . [viaţa] mi-a jucat numai renghiuri urâte. talafuri. explicând al doilea cuvânt. dar poate fi întâlnit şi în proza actuală cu tematică istorică: „. cuvântul trebuie pus în relaţie cu verbul sıkmak „a bulversa”. care au însă un sens comun. „a calomnia”. Etimonul dat în unele dicţionare (v. bineînţeles.

Gr. bulgară. „deschis”. Tomul IX. Librăriile SOCEC. tire-iplik (etimologic. a rosti. D-de.. . precum „monedă de mică valoare” sau „bani mărunţi. (1969). Existenţa acestor termeni în limba română demonstrează că. partea I: A-B. (1965-1968). Al. sarcastic etc.Coteanu. Sensul este transferat dinspre comercial spre spiritual. J-lojniţă). Partea I. şart „rost. Rosetti. pe datorie. (DER) Dicţionarul etimologic al limbii române. *** Dicţionarul limbii române (DA). Litera U (2002). socoteală”: „. 1907-1913. 1916-1934. Bucureşti. fir”). Al.. VII. / Într-o slavă stătătoare// Dăm cu sâc / din Isarlâc. mănâncă pe datorie. Litera N (1971). satiric. Bucureşti. I.L. partea a II-a: C.. paralâc etc. Alexandru 2002.: „. Orăşanu).. care le întrebuinţează în mod reflex. -şart < tc. Iordan. partea I: F-I. Litera Ş (1978). Litera Ţ (1994). fascicula 2: ladă-lepăda. 1949. VI. sârbă în limba română. Tomul XI. Litera T (1982-1983).. Editura Academiei.O. V (1929). M. tenk „o pătrime de gram”. Th. fascicula 1: J-lacustru. Bucureşti. Al.T. VIII. Tomul al II-lea.” (V. 1914-1940. Litera R (1975). Tomul VII.” (Ion Barbu). pe lângă sensul originar dezvoltă şi altele. având următoarele sensuri: „direct”.. iplik = „aţă de cusut. de multe ori cu o mare frecvenţă în vorbire. / Merge tiriplic. partea a III-a: D-de. „ţesătură de bumbac”. într-o gamă largă de expresivitate. editat de Academia Română sub conducerea lui Sextil Puşcariu. Brâncuş. Litera P (19721984). Partea a 2-a. S. Sadoveanu). 1937. Tomul XIV: Litera Z. „profund”... IV.tiriplic < tc. III. mărunţiş” (sinonim cu metalâc. Serie nouă. Arcade). „cu socoteală”. Academia Română – Redactori responsabili: I. Litera V (V-veni). Partea I. veresiye „pe credit. fasciculele 1-5. Popa).M. devenind sinonim cu „a nu valora mare lucru” (referitor mai ales la inteligenţa unor persoane sau la calitatea lor morală): „.Graur. În limbajul colocvial circula mai ales în expresia „pe şart”. I. Partea 1. Hristea. Tomul VI. I. Litera V (Venialvizurină). Bucureşti: Editura Saeculum I. Orăşanu). printre care Vasile Bogrea. pe care îl glosează prin „persoană lipsită de importanţă”. CXXXVI+1076. Ediţie îngrijită şi traducere din limba spaniolă de Tudora Şandru Mehedinţi şi Magdalena Popescu Marin. împrumuturile de origine turcă. tire = „bumbac tras în fire”. Interesant este că G. Partea 2.” (N. 1913-1949 (Tomul I. Puşcariu. evoluează în română în mod spectaculos. Volceanov înregistrează în dicţionarul său de cuvinte argotice termenul tiriplici. „inteligent”. apărut şi în volum. „. bea pe veresie.). pot să zic.Iordan. 1948/9) [fără editură şi an] *** Dicţionarul limbii române (DLR). există şi persistă în frazeologisme. Tomul X. Sensul din limba turcă. „sincer”.. T. chiar degeaba”. Tomul XIII.. Litera S (1986-1994).. a Turchiei floare. nu bate niciun tenchi mai mult. 1997-2002.” (I.” (N. Tipografia ziarului „Universul”. 1940. Părţile 2 şi 3. Am întrebuinţat pentru acest studiu cele mai importante dicţionare etimologice ale limbii române. echivalentă cu „a merge găitan” sau „a merge şnur”: „Treaba. dar a căror origine îi scapă în majoritatea cazurilor vorbitorului.. fascicula 3: lepăda-lojniţă. partea a II-a. fasciculele 1-5. îi ţinea acum pe toţi pe veresie. precum şi studiile unor etimologi consacraţi.veresie < tc.„Când noi.. în expresia „a merge tiriplic”. Tomul XI. Graur. Tomul VII Partea I. [unde-s duşmanii] ca să le dăm cu sâc?” (L. tomurile I-II (A-C. fascicula introductivă şi fasciculele 1-13 (M-muzur-aga). IX (19361940). . Este conotat. Partea a II-a. Litera O. Tomul XII. „. 2000 257 . BIBLIOGRAFIE Ciorănescu. împreună cu verbe ca a spune. II (1914). ceea ce demonstrează că degradarea semantică a termenului continuă în variantele vulgare ale limbii. Caragiale). om împăca toate după şartul lor. fără să-şi pună problema originii sau a semnificaţiei respectivelor expresii. .tenchi < tc. a grăi etc. fasciculele I. Tomul VIII. deşi balcanismul acesteia nu este întotdeauna conştientizat. dar şi greacă. ca termen ironic.” (I.

Anca. H. *** Micul dicţionar academic (Academia Română. journalistic etc) the Romanian language still presents a number of expressions of Turkish origin. vol. Bucureşti: Editura Academiei. 258 . Şăineanu. 2003. vol. revăzută şi augmentată.I. Hasdeu. 2002. Lazăr 1998. George. Rosetti”) vol. vol. (I: 1885 (1887). Etymologicum Magnum Romaniae (HEM).]: Editura Teora. II: [1889]. literele Pr – Z. Ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Grigore Brâncuş. Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române. tomurile I-III. vol. vol.I-IV 1955-1958.. II: 1911. Bukarest Staatsdrückerei. as well as in those styles which are more permissive (literary. Bucureşti : Stabilimentul grafic Socec şi Teclu.. Stelian. III: 1924. Petriceicu. Rodica Radu şi Victoria Zăstroiu. *** Dicţionarul limbii române moderne (DLRM). 2001. A-C (1955).II: D-L (1956). Dicţionar universal al limbii române (DU). 2003 (MDA). Our intention is to select them and discuss their semantic aspect. 1958. Dicţionar de expresii româneşti [2001]. 1998. Ediţia a II-a. [Bucureşti.*** Dicţionarul limbii române literare contemporane (DLRLC). At the beginning. literele A – C. ediţie revăzută şi adăugită de Alexandru Dobrescu. although they were extremely rich in their semantic aspect and expressivity in the contexts they were part of.IV: S-Z (1958). Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor.III.III: M-R (1957). Bucureşti. [Bucureşti]: Editura Livpress. ABSTRACT In its colloquial variant. Ioan Oprea. vol. 1886-1893. [Iaşi]: Institutul European. vol.IV. Dumistrăcel. Carmen-Gabriela Pamfil. these expressions were adopted in the popular language and had forms and meanings rather obscure for the contemporary speaker.II. literele I – Pr. vol. literele D – H. Rumänisch-DeutscheS Wörterbuch (TDRG) I: 1903. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. III: 1893 (1895)).I. Biografii-motivaţii. Chişinău: Editura Litera. Tiktin. vol. [Bucureşti]: Editura Academiei. Volceanov. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic.I reeditat [1998]. Volceanov.

Neologisms are especially useful in identifying inventions.communication requires shared language. . though most of these ceased to be such through time and acceptance. period. political processes and legal systems. Neologisms are often directly attributable to a specific person. which can affect the rate of innovation even more than the journalism about the innovations themselves. Neologisms tend to occur more often in cultures that are changing rapidly and also in situations where there is an easy and fast propagation of information. Injo – journalism about innovation processes and ecosystems – is a special case. and called innovation journalism.the news spreads the new words to us so that the new things can be included in our language. or word of mouth. Neologisms often become popular by way of mass media. as used today. ceasing to be such through time and acceptance. Universitatea Liberă Internaţională din Moldova. is “a word. Chişinău NEOLOGICAL BURST IN MASS-MEDIA A neologism. and that news quality remains as high as possible.” Neologisms often become popular by way of mass media.Liubovi HOMULO. from Greek neo ‘new’ + logos ‘word’. So innovation journalism enables society to discuss innovation processes. . The more complicated our world becomes through economical. or event. discussed and introduced. The new terms are often created by combining existing words or by giving the words new and unique suffixes or prefixes. new phenomena. Whether a neologism 259 . Every word in a language was. by intentionally rhyming with existing words or simply through playing with sounds. is a newly coined word that may be in the process of entering common use. and thus. The term e-mail. Every word in a language was. using the following intuitive arguments: . “Neologism”. term or phrase which has been recently created (coined) – often to apply to new concepts. the internet. Recent coinages such as Fordism. is an example of a neologism.introduction of something new needs communication. One of the most challenging tasks for contemporary journalism is to understand and report on the global and local innovation ecosystems. technology. a neologism.new things need new words or word combinations to be a part of the language. at some time. Other times. is arguably a neologism itself. This applies for all journalism covering innovations. or old idea which have taken on a new cultural context. and that journalism is central for introducing them. a journalist needs at least knowledge of science. but has not yet been accepted into mainstream language. According to Oxford English Dictionary the term neologism was first used in print in 1772. to synthesize pre-existing concepts. however. technological and social change. To do this. We have suggested that neologisms are central for innovation. Neologisms also can be created through abbreviation or acronym. Neologisms often become accepted parts of the language. Taylorism. they disappear from common use just as readily as they appeared. the Internet and the word of mouth. according to the dictionary Wikipedia. a neologism. This new challenge could be defined as a new journalistic beat. The role of mass media in creating communication bridges over different cultures is of primary importance. economics.therefore: journalism enables society to discuss new things and introduce innovations. . or to make older terminology sound more contemporary. at some time. It introduces language for how innovation happens. including academic discourse in many fields renowned for their use of distinctive jargon. publication. the more essential that news media work properly. . Disnefication and McDonaldization are now in everyday use.

Neologism can be: Unstable – extremely new. Virgin Mobile has offered five unpaid days off to staff who have a new puppy or kitten. especially those dealing with sensitive subjects. for short). and everybody who wants to contribute new knowledge must be. cultural acceptance probably plays a more important role than time in this regard. The former president of the USA Bill Clinton often used the word “gridlock” when he talked about difficult situations. These new words may be equivalents for the already existing terms or may denote something new. neologisms invariably undergo scrutiny by the public and by linguists to determine their suitability to the language. gratie or reţea and lock as blocare or bucla. emotions and terms. But in the majority of dictionaries we can find only the translation of its compounds: grid is translated as grilaj. Some of them are accepted very quickly. as follows. the International Society for Animal Rights (ISAR) in the USA. Every day different organizations and enterprises. To reject neologisms. deriding the neologism as “abuse and ignorance of the language. is to reject scientific development. No sign of scientific conservatism is so telling as the rejection of all but the established concepts of a school of thought. create turns of speech which become usual for expressing different things. often despicably. emerged with the appearance of the idea of Multiculturalism and. And now we have “pet-ernity” leave. being proposed. others meet opposition.” Some neologisms. For example. Language experts sometimes object to a neologism on the ground that a suitable term for the thing described already exists in the language. sometimes everyone in his own way. Creators of a language are people who. Particular objections and accusations of political incorrectness are addressed to the Eurocentric supporters. Stable – having gained recognizable and probably lasting acceptance. How could Aristotle had developed the logic of syllogisms or Newton the theory of dynamics without new vocabularies and definitions? They were neologists. but not yet having gained acceptance. But the new meaning of this word is impas. Diffused – having reached a significant audience. For new knowledge there is no way around the creation of new terms and concepts. This term may be explained as . word-combinations and phrases to name things. The term “Political Correctness” (P.continues as part of the language depends on many factors. No new science is possible without neologisms. it is no longer a neologism. however. sometimes in the same way. a company spokeswoman said. Non-experts who dislike the neologism sometimes also use this argument.too many animals suffer from being abandoned by their owners and are to be subjected to euthanasia. with the necessity to present works of art and literature. Australia’s Herald Sun reported on a novel employment perk offered by Virgin Mobile down under: First we had maternity leave. punct mort. having met problems with too many no longer needed cats and dogs in America. achievements in political and social life referring to representatives of all ethnic and sexual minorities in proportion. are often objected to on the ground that they obscure the issue being discussed. The meaning of the word albatross is based on S. or being used only by a very small subculture. probably the most important of which is acceptance by the public. Neologisms may take decades to become “old”.C. Or pet-ernity leave – the domestic animal equivalent of maternity leave introduced in Australia. This term can be translated as poziţia politică corectă. then came paternity leave. “We recognize that our staff may want to be at home for the first week or so with their new addition. Coleridge’s poem 260 . After being coined. scientists and scholars offer new words. has proposed the new term “pet overpopulation” to be included into English dictionaries. new words or new interpretations of old words to describe and explain reality in new ways.T. to settle the pet and get them used to their surrounds”. When a word of phrase is no longer ‘new’. Opinions differ on exactly how old a word must be to cease being considered a neologism.

the representative of which got his popularity as an extremely tiresome and verbose public speaker. the translation is prostie. are both regarded as growing countries and are both among the fastest growing major economies in the world. The mariner killed the albatross.0. Together they contain about one-third of the world’s population. datagogical efforts distinguish emphasize radical liberatory pedagogy instead of pedagogical communities. The term datagogies reers to when “a new kind of teaching and learning takes place. while red represents left-wing and socialist parties. having committed by this a grave sin. Islamofascism is a neologism concerning the association of the ideological or operational characteristics of certain Islamist movements from the late 20th century on. the terms were coined by television journalist Tim Russert during his televised coverage of the 2000 presidential election. since winning these states is the best opportunity for a party to gain electoral votes. hung the dead bird on the guilt's neck.” This new type of learning is enabled by commons based peer-to-peer technologies that enable a large community of online contributors to create a sophisticated curriculum that otherwise would be done by a small number of disciplinary experts. because one candidate has strong enough support that they can safely assume they will win the state’s votes.” 261 . So the meaning of this word is cruce grea. Here are some more words and phrases created to make some kind of political or rhetorical point: Red states and blue states came into use in 2000 to refer to those states of the United States whose residents predominantly vote for the Republican Party or Democratic Party. but it was the first time a standard color scheme took hold. presidential candidates. rather than specifically referring to the liberatory potential of Web 2. where blue represents right wing and conservative parties. They have been named as countries with the highest potential for growth in the next 50 years in a BRIC report. A blue state tends to vote for the Republican Party. Afterwards. the ability of crowds of teachers and students to collaborate in real time on pedagogical matters. neofacsist movements. So. aberaţie. and their economies in particular. Chindia is a portmanteau word that refers to China and India together in general. with European fascist movements of the early 20th century. For instance. This unofficial system used in the USA stands in contrast to the system of political colors in most other long-established democracies. an Indian politician. defined datagogy as “the study of the use of data to administer and teach in holistic and systemic ways. China and India are geographically proximate. The expression bunkum or bancombe came from the name of one of the districts in North Carolina. although the colors were often reserved or different colors used prior to the 2000 election. According to The Washington Post. usage of the term has been expanded to differentiate between states being perceived as liberal and those perceived as conservative. meaning that any of the major candidates has a reasonable change of winning the state’s electoral college votes. It was first used in the press in 2001. piatră pe gît. Such states are targets of both major political parties in presidential elections. in the online journal Kairos. Moxley). argument neconvingător. By enabling a large group of lay members to co-created educational content. That was not. Non-swing states are sometimes called safe states. Since 2000. The definition of the term has been generalized by other scholars to mean the way in which terminology influences pedagogy. Datagogies refers to the democratizing power of online technology has on pedagogical concerns. however. The crew of the ship. pedeapsa. a kind of teaching and learning that heretofore has been unimaginable (Meehan and Moxley. The word was coined in 2004. battle-ground state or purple state) in United States presidential politics is a state in which no candidate has overwhelming support. A swing state (also. Rich Rice.“The Rime of The Ancient Mariner”. however. respectively. the first election during which the news media used colored maps to graphically depict voter preferences in the various states. The credit of coining the now popular terms goes to Jairam Ramesh. or totalitarianism. all possible misfortunes collapse on the ship. as a punishment.

Saddlebacking. however. In 2008-2009. New Zealand: In 1998. New Zealanders. does not appear to have been as extensively reported or publicized as anti-French sentiment in the USA. which was already an established term. generally use the British English word “chips”. Historical parallels: Germany: In 1915. which describes international commercialization as one of two great clashing forces of the 21st century. The term was publicized by the writer Bat Ye’or. Critics claim that fast food chain restaurants such as McDonald’s are destructive in many aspects of the indigenous cultures in the countries where they have been introduced. However. while French government was testing nuclear weapons in the Pacific. This. is a political neologism referring to Europe becoming subsumed by the Arab World. The term is generally used in combination with “dhimmitude”. France had experienced strong opposition in the United Nations to such an invasion. McWorld is a term sometimes used to describe the spreading of McDonald’s restaurants throughout the world as the result of globalization. we are all members of Generation L – that is.” which is now coming to an end. Our parents and grandparents lived through world wars and the Great Depression. however. there is Generation X. denoting an attitude of concession. after Italy entered World War I. restaurants in Berlin stopped serving Italian salad. and became a bestselling book. In March 1992 an article first published in The Atlantic Monthly by Rutgers political science professor Benjamin Barber was titled “Jihad vs. another neologism introduced by Ye’or. McWorld”. Turkey: Russian salad became American salad because of the anti-Communist sentiment in the country. referring to joint Euro-Arab domestic and foreign policies which she characterized as anti-American and anti-Zionist. Could that change? Perhaps Generation L has just had the luxury of an extended “holiday from history. and more generally to describe the effects of international McDonaldization of services and commercialization of goods and services as an element of globalization as a whole. French loaves were renamed Kiwi loaves in a number of supermarkets and bakeries. Similarly. especially in her 2005 book Eurabia: The Euro-Arab Axis. surrender and appeasement towards Islam. Warren and the church supported the 2008 California constitutional amendment Proposition 8. L as in lucky. a portmanteau of “Europe” and “Arabia”. Those of us born in Western Europe or the US have never really experienced hard times. Eurabia. because of European leaders’ perceived capitulation to Islamic influences and/or continued immigration and high birth rates of Muslims in Europe. or just “Fries”. But as far as I am concerned. and we may even be on to Generation Y by now. “Constantinople” was officially renamed Istanbul by the Turks in years following a Greek invasion in the 1920s. Freedom fries was a euphemism for French fries used by some conservatives in the USA as a result of anti-French sentiment in the United States during the international debate over the decision to launch the 2003 invasion of Iraq. as a response to then President-elect Barack Obama’s choice of Rick Warren to give the invocation at Obama’s inauguration – and in response to Stephen Colbert’s comment that saddleback sounded like a sex act –Savage Love readers were encouraged to vote to define the neologism saddlebacking in reference to Warren’s role as pastor of Saddleback Church. the other being tribalistic fundamentalism. The French position was frowned upon by some in the United States. Gideon Rachman defined his neologism in The Financial Times: Pop sociologists like to divide people born since 1945 into different groups. We have had decades of peace and prosperity. There are the baby boomers. which re-defined marriage in the state as being between one man and one woman only.Generation L is the “lucky” generation that (until recently. French Fries at a few family restaurants were renamed Kiwi fries. although the name “Istanbul” (originally of 262 . perhaps) had not seen really tough times. A 1999 book entitled Mustard Seed Versus McWorld by evangelical minister Tom Sine implores Christians to reject the diminution of religious values that he contends results from excessive commercialization. leading to campaigns for the boycotting of French goods and businesses and the removal of the country’s name from products. It was expanded and published in 1995.

com/tag/neologism/ http://www. Moscow: Drofa. Cambridge: Cambridge University Press Golikova.org/ij4/presentations/turouskalida vidnordfors. regularly publishes the language column in “The International Herald Tribune” where he also comments upon the appearance of new words and their meanings in a very extraordinary and fascinating way. Bauer.html ABSTRACT The scientific-technical revolution. from the phrase “is tin poli” meaning “to the city”) had been in use since the time of Fatih Sultan Mehmet. William (1993). journalist. William Safire.innovationjournalism. (1999). Oxford English Dictionary (2001). Safire’s Political Dictionary.com/topics/Neologism http://www. http://schott. English Lexicology. Practical Guide. G. L. Bolshevik started in 1917. And likewise. English Word-formation. Hence. A famous American writer. (1993).org. absoluteastronomy. their first use may be earlier.pdf http://www. Today it is too early to tell the linguistic fate of the terms listed in this article. http://en. This category is for terms that have entered political jargon since approximately 2001. but their widespread use should not be. most of the terms have a similarly accidental history. Cambridge textbooks in Linguistics. Moscow: Prosvescenie. BIBLIOGRAPHY Antrushina. in 1789. Routledge: Taylor & Francis Group. (2005) Modern English Lexicology and Phraseology.huffingtonpost. Hoey. political scientist and lexicographer. London: Oxford University Press. A New Theory of Words and Language. Michael (2005). the creation of a considerable amount of dictionaries of new words and meanings follows.pdf. the so-called “neological burst”. the development of mass-media. Safire.B.wikipedia. 11 editions of Safire’s political dictionary were published between 1972 and 2008.Greek origin itself. Or they may seem like the only sensible and neutral way to express the concepts they cover. the impetuous development of social life have had as a direct result the appearance of an enormous amount of new words and meanings. Ordinary dictionaries do not have time to register all these changes. Left and right gained their political meaning after the seating arrangement of the French revolutionary assembly. Terms of such relatively novelty may be forgotten in 100 years. New York. Nearly all political terms were political neologisms at some point. after Lenin’s faction gained a majority of seats (“bol’she” in Russian means “majority”).nytimes. 263 . J.blogs.com/2008/02/12/dept-of-neologisms-oba_n_86310. fact which often makes understanding of speech and reading (especially of the press) abstruse for foreigners who have already learned the language.A.

21). motiv pentru care împrumuturile şi creaţiile lexicale prezente în textul Vulgatei de la Blaj au rămas închise în temniţa manuscrisului vreme de peste 240 de ani. fase. 264 . tot cel de alt neam nu va mânca dintr-însul. favorizată însă de realizarea unei antologii în 4 volume (în Colecţia „Opere fundamentale”). iară carele nu va fi tăiat împregiur nu va mânca din el. pentru că orzul era verde şi inul foişoare încolţea. (Preoţia 23. apropiindu-să câtră Moisi şi Aaron (Numerii 9. ebr. Şi au zis Domnul cătră Moisi şi Aaron: „Aceasta e leage Fase. farris „alac”. Phase desemnează atât sărbătoarea.25). pesah) se înregistrează în diferite variante în textul analizat. spre pomenirea darului. Textul biblic din care am selectat cuvintele de mai jos a fost tradus din latină de episcopul Petru Pavel Aron. Atanasie Rednic. In intenţia noastră este să continuăm acest demers prin valorificarea materialului excerptat din lucrări ale cărturarilor ardeleni din perioada 1730– 1892. (Ieşirea 34. Gherontie Cotorea. Şi. fază.2). Lingvistică. dat spre publicare în Analele Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava. Susţinem astfel în mod practic ideea că informaţia din lucrările lexicografice trebuie în permanenţă actualizată prin astfel de contribuţii. Facă fiii lui Israil Faze în vreamea sa (Numerii 9. în sensul de „a cruţa” şi se leagă de faptul că Dumnezeu cruţa casele însemnate cu sânge de la animalul sacrificat [3]. Fasă (în Vulgata – phase. în schimb. astăzi „ostia”. iată. (Ieşirea 12. din perspectiva primei atestări a cuvântului sau a sensului unui cuvânt [1]. A. în timp ce casele egiptenilor erau lovite. animalul sacrificat. „euharistia”. BLAJ. nici va rămânea demineaţa din jertva praznicului Fască.48). că era tărzie. le vei prăji cu foc şi le vei sfărâma ca farul şi aşea vei aduce pârga ta Domnului (Preoţia 2. care va cuprinde acele opere cu care filiera ardeleană a contribuit la edificarea culturii naţionale româneşti. Din carea va jârtvi preotul. Blaj. Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava ATESTĂRI LEXICALE ÎN BIBLIA VULGATA.43). apoi jertfa fără sânge”. Seria Filologie. 1760–1761 (II) Cuvintele analizate aici vin în completarea unei serii deschise într-un studiu anterior – Atestări lexicale în Biblia Vulgata. „pasca”. Este vorba despre cuvinte pe care le-am considerat de interes pentru cercetările lexicografice şi lexicologice româneşti. fie cu referire la „grăunţele de grâu”: Iară de vei aduce jârtfă pârga rodurilor tale Domnului. 1/2009. Este prezent rar în text. „grâu”) este un împrumut ocazional din Vulgata. De va vrea cineva dintre nimearnici a treace însoţirea voastră şi a face fase Domnului. şeapte zile azime veţ mânca. Cuvântul nu este înregistrat în DA. (Preoţia 2. o acţiune dificilă.Niculina IACOB. Silvestru Caliani. oricarii necuraţi peste sufletul omului. carii nu putea face Faze în zioa aceaea. o parte de far zdrobit şi de untdeleamn şi toată tămâia. fār.6). Nu vei jârtvui preste dospit sângele giunghierii Meale. 1760-1761 (I) –. să va tăia întâi împregiur toată partea bărbătească a lui şi atunci legiuit va prăznui şi va fi ca moşteanul pământului.14). „paşti” [4].972-974) aflăm că provine dintr-un verb ebraic care înseamnă „a trece peste”. din spiţă încă verzi. (Ieşirea 12. pe care dicţionarele limbii române nu îl înregistrează. (Ieşirea 9. din Dicţionarul biblic (p. (Ieşirea 12. împreună cu o echipă de ieromonaşi (Grigore Maior. Far „grâu” (<lat.16). cât şi „materia sacrificiului. Petru Pop de Daia şi Ioan Săcădate). dar nu s-a putut bucura de privilegiul tiparului în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea [2].31)/ Iară grâul şi farul nu s-au vătămat. Iată câteva contexte în care apar variantele cuvântului fasă: Şi au chemat Moisii pre toţi bătrănii fiilor Israil şi au zis cătră dânşii: „Duceţi-vă luând dobitoc prin rudeniile voastre şi jârtvuiţ fasă. cărturari grecocatolici din prima generaţie a Şcolii Ardelene. fie desemnând „cultura de grâu”: Deci inul şi orzul s-au vătămat. (Ieşirea 9. originar. Şi în zioa a cinsprăzăcea a lunii aceştiia praznicul azimelor Domnului iaste.32).5). ceea ce denotă nesiguranţa traducătorilor în privinţa adaptării acestui cuvânt: fască.

în amblele cazuri. va sămăna ghith şi cumin va răsipi şi va pune grâul pre rând şi orzul şi mălaiul şi odosul în marginile sale? (Isaie 28. Şi au despărţit în zioa aceaea caprele şi oile şi ţapii şi berbecii cei tărceaţi şi măchiiaţi. Este şi acesta un semn al fidelităţii pe care o manifestă traducătorul faţă de model. unde. patrusprăzeace (Numerii 29. patrusprăzeace (Numerii 29.29). miei de câte un an. când va veni vreamea togmirii înainte ta. iarăşi.36). „cătină roşie”): Că va fi ca miriţele în pustie şi nu va vedea când va veni binele. „maculat”. (Numerii 28. (Facerea 30. Cuvântul este la prima atestare în acest text (cf. miei de câte un an.35). nemăchiaţi.Lat. immaculatus: Nemachiate le veţi aduce toate cu gustările sale. şapte (Numerii 29. cum e molura. (Ieremie 17. berbeci doi. Forma din Vulgata este gith. de o măsură vor fi toate”. un berbece .27). şi cuminul cu toiagul. nu i se putea găsi un corespondent în limba română. precum în oi aşa şi în capre. (Facerea 30.26). Credem însă că împrumutul s-a impus traducătorului din alte considerente: din ambele contexte citate rezultă că această plantă se cultivă. „tăciune” (<lat. (Ieşirea 30. or nimeni nu seamănă o plantă parazită.” (Facerea 30. a mireasii cătră Hristos. berbeace unul şi miei de câte un an. un viţăl din ciurdă. de furtuşag mă vor pârî. traducătorii au folosit cuvântul machiat [6]. A şeaptea zi veţ aduce viţei şeapte şi berbeci doi. galbanum. substantivul trebuia să fie articulat enclitic. Persia şi Africa” a fost împrumutat şi adaptat în forma galvan: Şi au zis Domnul cătră Moisi: „Ia-ţi mireasme stactim şi onihim. şi ca valsamul neamestecat mirosul mieu.25). nemăchiaţi. Şi toate care nu vor fi tărcete şi măchiiate şi neagre. «Fugiţi. A şasa zi veţ aduce viţei opt. în varianta măchiat: Încungiură toate turmele tale şi desparte toate oile cele bălţate şi tărceate cu lâna. plină de necuprinsa dragostea lui Hristos cătră mireasa Sa şi. şi orice va fi negru şi măchiat şi tărcat în oi şi în capre va fi simbriia mea. În dicţionarele limbii române cuvântul nu este înregistrat. nici roata carului preste cumin să va întoarce. galvan de bună mireazmă şi tămâie foarte luminoasă. „fără meteahnă” – este de asemenea prezent în text pentru a echivala cuvântul lat. în pământ sărat şi nelăcuit. 265 . adecă cu lână albă şi neagră. Cu aceste sensuri cele două cuvinte nu sunt înregistrate în dicţionarele limbii române. Şi ca ştoracul şi galvanul şi ungula şi guta şi ca Livanul netăiat am aburit lăcaşul mieu. „pătat”. prin urmare. patrusprăzeace (Numerii 29. exprimată în Vulgata prin maculōsus. preluată ca atare de traducător: Au nu deacă va asămăna faţa lui. nemachiaţi. indeclinabil).n. o au dat în mâna feciorilor săi. şi veţi fi ca miriţele în pustie!» (Ieremie 48. git s. berbeci doi.31).33). -ī „răşină extrasă din rădăcina plantei Bubon galbanum ce creşte în Syria. Înţelegând acest lucru şi neputând probabil identifica şi numi altfel realitatea desemnată prin cuvântul din Vulgata. mântuiţi sufletele voastre. Aducând arderea spre miros bine priimit Domnului: un viţel.34).2). Pentru a exprima caracteristica „cu pete”. (Ecleziasticul 24. Şi veţ aduce jârtvă spre miros bine priimit Domnului.32). Şi toată turma de un păr. şeapte (Numerii 29. A cince zi veţ aduce viţei noao. Şi va răspunde mie măne dreptatea mea. mysticus) este împrumutat de traducător din Vulgata şi se înregistrează o singură dată în argumentul la Cântarea lui Solomon: Această cântare toată e mistică [7].6).32). myrīcē. aşa cum se poate vedea în al doilea exemplu. a fost preferat împrumutul [5]. Că nu cu hirăstaie să va îmblăti ghith. (Isaie 28. miei de un an. -ēs „tamarix”. ceea ce ar putea însemna că nu era cunoscut şi. Miriţă este un împrumut ocazional pentru a denumi un arbust din familia leguminoaselor (<lat. ci cu varga să va îmblăti ghith.21). nemăchiaţi. Antonimul obţinut prin prefixare – nemachiat/nemăchiat „curat”. Împrumutul păstrează caracterul indeclinabil al cuvântului latinesc. ci va lăcui în seacetă în pustie. Indice Ieşirea). Un împrumut ocazional este ghith „mălură”. În dicţionarul lui Grigore Maior cuvântul nu este înregistrat. Mirele său. Mistic (<lat. nemăchiiaţi. miei de câte un an.6).

-ae „măslin”. -ī („pelican”): Şi chignul şi onocrotul şi porfirionul (Preoţia 11.20). Tot la prima atestare este cuvântul olivă (cf. ca spinele din gard. -ī „loc plantat cu măslini”): Că preste oliveţii şi smochinii care era în câmpii. ca orixul încursat. (Mihei 74). a optat pentru împrumut. probabil. Din aceeaşi familie face parte şi mamiferul numit în traducerea românească pigarg. pygargus. (Iezechiil 22. deci o realitate necunoscută în spaţiul românesc. şi pupăza şi liliacul (2Lege 14. (2Lege 14. plini de urgia Domnului.28).6). sau patru au cinci în vârful ei rodurile ei”. Dumnezeul lui Israil. Orix reprezintă adaptarea cuvântului lat. şi care-i drept. orygis („gazelă”) şi a fost preluat din textul Vulgatei pentru a desemna un gen de mamifer rumegător din familia antilopei. Cu această formă. dormit-au în capul tuturor căilor. ostilă.11) şi (Sofonie 2. va sămăna ghith şi cumin va răsipi şi va pune grâul pre rând şi orzul şi mălaiul şi odosul în marginile sale? (Isaie 28. după forma de acuzativ orygem. Ioas. Indice Isaie). Indice Isaie).18). erau paliurus et… spina.5). Massim. 1871–1876. -i şi a fost împrumutat de traducător pentru a denumi o „specie de arbust cu ghimpi”: Cel ce e întru ei bun e ca paliurul. în acelaşi context. pomul şi fructul deopotrivă: Şi să va lăsa într-însul ca strugurele şi ca scuturarea olivei de doao sau trei olive în vărful ramului.14). Aceeşi formă se întâlneşte în alte două locuri: (Isaie 34. care nu reprezintă altceva decât o altă adaptare. „vrăjmaş”: Care sânt aproape şi care-s departe de tine vor lua biruinţă de tine. traducătorul nu o putea defini mai îndeaproape ca să găsească un echivalent potrivit în limba română.4)/ Cerbul şi căprioara. Cuvântul paliur reprezintă adaptarea lat. onocrotalus. de certarea Dumnezeului tău (Isaie 51. cuvânt rezultat în urma adaptării lat. cea mare cu perirea. oryx. ī „(o specie de) antilopă”. traghelaful. ca şi în limba latină (olīva. întinată. În versetul din urmă reţinem şi cuvântul urigul. dar şi „măslină”). într-un context în care. T. Laurian şi I. fieştecarea după fealiul său. Indice 1Paralipomenon). Adaptat în două feluri diferite în cele patru cărţi biblice