ANALELE UNIVERSITĂŢII “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI FASCICULA XXIV ANUL II, NR.

1 (2)

Lexic comun / Lexic specializat General lexicon / Specialized lexicon Lexique commun / Lexique spécialisé

Actele conferinţei internaţionale Lexic comun / Lexic specializat Ediţia a II- a, 17 – 18 septembrie 2009

EDITURA EUROPLUS 2009
1

Editor: Centrul de Cercetare „Teoria şi practica discursului“. Facultatea de Litere, Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi Directorul centrului: prof.univ.dr. Virginia Veja Lucatelli Colegiul de redacţie: conf.univ.dr. Doina Marta Bejan - redactor-şef asist.univ.drd. Oana Magdalena Cenac – secretar responsabil de redacţie prof.univ.dr. Anca Gâţă - administrator site şi redactor web Membri: lect.univ.dr. Mihaela Cârnu prof.univ.dr. Floriana Popescu conf.univ.dr. Gabriela Dima prof.univ.dr. Virginia Lucatelli asist.univ.drd. Maria Egri

– redactor responsabil limba română - redactor responsabil limba engleză - redactor responsabil limba engleză - redactor responsabil limba franceză - redactor responsabil limba franceză

pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în

Consiliul consultativ: prof.univ.dr. Angela Bidu Vrănceanu, prof.univ.dr. Ioan Cârâc, prof.univ.dr. Gheorghe Chivu, prof.univ.dr. Alexandra Cuniţă, prof.univ.dr. Stelian Dumistrăcel, prof.univ.dr. Lucia Wald Adresa redacţiei: Centrul de Cercetare „Teoria şi practica discursului“. Facultatea de Litere, Universitatea „Dunărea de Jos“, str. Domnească, nr.47, Galaţi Tipar: Editura Europlus e-mail: office@europlusgalati.ro Cod poştal: 8000080 Telefon: +40-236-460476 Fax: +40-236-460476 ISSN 1844-9476 Coordonatori de volum: conf.univ.dr. Doina Marta Bejan asist.univ.drd. Oana Magdalena Cenac

2

SCIENTIFIC COMMITTEE
Professor Angela BIDU-VRĂNCEANU, PhD, University of Bucharest Professor Elena CROITORU , PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Alexandra CUNIŢĂ, PhD, University of Bucharest Professor Stelian DUMISTRĂCEL, PhD, „Al.I.Cuza“University, Iaşi Professor Anca GÂTĂ, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Ana GUŢU, PhD, ULIM , Republic of Moldova Researcher Gabriela HAJA, PhD ,Romanian Academy, Institute of Linguistics, „Al.Philippide“ Iasi Professor Maria ILIESCU, PhD, Institut für Romanistik, Innsbruck, Austria Professor Nicolae IOANA , PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Denis LEGROS, PhD, Université Paris VIII, France Professor Virginia LUCATELLI , PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Floriana POPESCU, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Elena PRUS, PhD, ULIM , Republic of Moldova Professor Lucia WALD, PhD , University of Bucharest Associate professor Doina Marta BEJAN, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Associate professor Felicia DUMAS, PhD , „Al.I.Cuza“University Iaşi Associate professor Gabriela DIMA, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Associate professor Cristian MOROIANU, PhD, University of Bucharest Associate professor Angelica VÂLCU, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi

ORGANIZING COMMITTEE OF INTERNATIONAL CONFERENCE
Project Manager and Conference Director: Associate professor, Doina Marta Bejan, PhD, dmbejan@yahoo.com Co-directors: Members: Professor Virginia Veja Lucatelli ,PhD, virginia.veja@gmail.com Assistant Oana Cenac, oanacenac@yahoo.com Professor Floriana Popescu, PhD, florianapopescu@yahoo.com Lecturer Mihaela Cârnu, PhD, mihacirnu@yahoo.com Lecturer Gina Necula, PhD, ginadnln@yahoo.com Lecturer Cătălin Negoiţă, PhD, express_tv@yahoo.com Lecturer Gabriela Scripnic, PhD, gscripnic@yahoo.com Lecturer Ionel Apostolatu, iapostolatu@gmail.com Assistant Maria Egri, maria.egri@yahoo.com Assistant Cătălin Enică, catalin_enica1956@yahoo.com

3

4

CUPRINS
Cuvânt înainte ...................................................................................................................................... 9 LEXICOGRAFIE ....................................................................................................................... 11

Laurenţiu BĂLĂ Argoul în lexicografia românească ....................................................................................................... 13 Valeriu BĂLTEANU Reflexele lingvistice ale unor ritualuri tradiţionale – implicaţii lexicografice ..................................... 19 Doina Marta BEJAN Din istoria dicţionarului academic român: problema neologismelor .................................................... 24 Angela BIDU-VRĂNCEANU Semantica şi lexicografia în analiza lexicului comun şi a celui specializat .......................................... 30 Gabriela BIRIŞ, Elisabeta ŞOŞA, Diana Viorela IONESCU Pentru un dicţionar de antonime şi corelative...................................................................................... 37 Roxana CIOLĂNEANU Terminologia de marketing în dicţionarele de specialitate ................................................................... 43 Gabriela DIMA What is a Bilingual Specialized Dictionary good for?......................................................................... 48 Silvia DOBRIN Néologie et néologisme dans les dictionnaires allemands et français.................................................... 52 Felicia DUMAS Un dictionnaire bilingue de termes religieux orthodoxes ..................................................................... 57 Stelian DUMISTRĂCEL Etimologia unităţilor frazeologice în dicţionarele limbii române..................................................... 65 Teodora GHIVIRIGĂ Terminografie şi lexicografie – cîteva dicţionare de termeni economici................................................ 77 Petru IAMANDI Limba engleză şi dicţionarele ................................................................................................................ 81 Cristian MOROIANU Valorificarea lexicologică şi lexicografică a relaţiilor semantice ........................................................... 84 Elena MUSEANU Definiţii lexicografice si definiţii specializate ale termenilor economici ............................................... 93 Gina NECULA The Anglicization Era – A Global Communicating Dream ................................................................. 98 Floriana POPESCU Specialist Eponyms and General Eponyms in a Lexicographic Perspective on the English Language ......... 103 Ana VULPE Polisemia lexicală din perspectiva problemelor de lexicografie ........................................................... 108 Cristina UNGUREANU Les emprunts à l’anglais en Roumanie. Locuteurs vs dictionnaires................................................... 114 SEMANTICĂ................................................................................................................................... 121 Silvia Nicoleta BALTĂ Dinamica lexicului cromatic în limba română contemporană............................................................ 123 Ana – Maria BOTNARU Microcâmpul lexico-semantic nume de arbori în limba română......................................................... 129 Marion COHEN VIDA La métaphore dans le métalangage linguistique ................................................................................. 133 Mirela COSTELEANU Difficulties in translating specialized texts ........................................................................................ 138 5

Elena CROITORU On the Challenges of Confusables As Translation Traps................................................................... 142 Ionel ENE Semantica Referatului Biblic al Facerii Lumii ................................................................................... 149 Nicoleta Florina MINCA Various Approaches to the Study of Meaning ................................................................................... 158 Nicoleta NEŞU Lexic specializat – cazul textelor politice............................................................................................ 163 Raluca NICOLAE Opening to Colours: a basic Lexicon in Japanese ............................................................................... 168 Daniela ŞORCARU Stylistics and Semantics .................................................................................................................... 178 Valentina STOG On the semantic aspect of the English semi-modals........................................................................... 181 Ana Maria TRĂNTESCU Rolul proceselor de metaforizare în mutaţiile de sens ........................................................................ 188 Ümit Öz Deformation of idioms on the structural level.................................................................................... 194 LEXICOLOGIE, FRAZEOLOGIE ............................................................................................... 201 Liliana AGACHE A FI şi A AVEA în vechi documente moldoveneşti ........................................................................... 203 Valentina ANA Las unidades fraseologicas – aspectos teoricos.................................................................................... 206 Ionel APOSTOLATU Aspecte ale contaminaţiei lexicale în limba română ........................................................................... 210 Mihaela BUTNARU Prime atestări ale unor cuvinte din Psaltirea de-nţăles a Mitropolitului Dosoftei ........................... 219 Zinaida CAMENEV, Olga PASCARI Idiomaticity and Translation in the Context of Contemporary Applied Linguistics ......................... 227 Oana Magdalena CENAC Despre valorile prepoziţiei de în limba română ................................................................................. 231 Gheorghe CHIVU Lexicul neologic din limba română veche, între vocabularul de cultură generală şi terminologiile de specialitate .............................................................................................................. 237 Mihaela CÎRNU Reclamă şi neologisme .................................................................................................................... 244 Dana DINU Aspecte ale creaţiei lexicale în latină .................................................................................................. 247 Cătălin ENICĂ Termeni învechiţi de origine turcă – constituenţi ai frazeologismelor actuale................................... 252 Liubovi HOMULO Neological Burst in Mass-Media........................................................................................................ 259 Niculina IACOB Atestări lexicale în Biblia Vulgata. Blaj, 1760–1761 (II)................................................................... 264 Mohammed AL-KHATIB La morphologie du pluriel en arabe .................................................................................................... 271 Mihaela MARCU Terminologia gramaticală românească din perioada 1757-1828 ........................................................ 275 Cristinel MUNTEANU Expresii idiomatice româneşti referitoare la regnul animal. Precizări etimologice ............................ 280 6

Ina PAPCOVA Quelques cas de défigement des expressions phraséologique en contexte ........................................... 291 Alice TOMA Terminologia matematică în secolul al XIX-lea.................................................................................. 297 TERMINOLOGIE ........................................................................................................................... 307 Natalia AZMANOVA The Usage of Borrowings in the Field of Law..................................................................................... 309 Aliona BIVOLARU (POPA) Importanţa calcului lingvistic pentru modernizarea terminologiei financiar- bancare în limba ucraineană .......................................................................................................................................... 312 Carmen Maria BOLOCAN La terminologie liturgique orthodoxe dans la langue française .......................................................... 319 Oana Magdalena CENAC Tradiţional şi modern în problematica cazului................................................................................... 324 Alexandra CUNIŢĂ Termenul ca semn lingvistic............................................................................................................... 328 Bianca DABU Anglicisme recente în terminologia economică actuală ...................................................................... 337 Sofia DIMA Termeni comuni, termeni specializaţi şi mutaţii semantice ............................................................... 342 Daniela DOBOŞ Lexical Features of Special Languages................................................................................................ 349 Elena DOCHINOIU An Approach to the Romanian General Lexicon from the Perspective of the Specialized Military Terminology ....................................................................................................................................... 355 Antonela Marta DUMITRAŞCU On translating Collocational Patterns including Terms Shared by specialized and general Contexts ..... 360 Ana GUŢU Metode matematice în ierarhizarea termenilor ştiinţifici: sistemul limbii şi thesaurusul .................. 368 Ludmila HOMETKOVSKI Baza de date terminologice InfoTerminographe Communautaire: aspecte ştiinţifice şi utilitare........ 374 Carmen OPRIŢ-MAFTEI Despre termenul colocaţie în limba română ..................................................................................... 379 LEXIC ŞI ISTORIA MENTALITĂŢILOR .................................................................................. 383 Eugenia ALAMAN Un parcours de la langue française : les associations géographico-linguistiques ............................... 385 Carmen ANDREI Waterzooi ou stoemp ou filet américain? Saveur des belgicismes dans la cuisine....................... 390 Simona ANTOFI Reevaluări critice şi mutaţii canonice în dicţionarele de literatură română: Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900 vs Dicţionarul general al Literaturii Române ................. 394 Oana BLÂNDA CRĂCIUN Mass-media şi identitatea în context global. Studiu de caz: campania “mari români” – TVR, 2007........ 400 Dumitru BORŢUN Evul Mediu întârziat. Un discurs despre discursul identitar românesc ............................................ 405 Alina CRIHANĂ Limbaj critic şi limbă de lemn. Viaţa românească în 1956 ................................................................. 411 Ana-Elena COSTANDACHE Interferenţe lexicale europene în opera scriitorilor paşoptişti ............................................................. 416 7

Virginia Mihaela DUMITRESCU O retorică a negaţiei, sau nihilism pur?............................................................................................. 421 Alexandra Marina GHEORGHE Manga, anime şi blogosfera: lexicul japonez contemporan şi fenomenul globalizării ....................... 426 Nicoleta IFRIM Discurs ideologic şi discurs critic în epoca proletcultistă................................................................... 432 Doiniţa MILEA Text şi spectacol teatral în spaţiul românesc al secolului al XIX lea.................................................. 438 Cătălin NEGOIŢĂ Un raport inedit - Ion N. Cămărăşescu, Durostorul. Expunerea situaţiunii judeţului la 1 decembrie 1914.................................................................................................................................................... 445 Nicoleta PETUHOV Despre câteva particularităţi ale francezei regionale din Camerun.................................................... 451 Claudia PISOSCHI Addressing Terms Used in the Family. Cultural Dimensions and Contextual Connotations .......... 456 Mădălina STRECHIE Mentalităţi romane: imperator. Lexicul ilustrativ ........................................................................... 462 Angelica VÂLCU Considérations sur les interférences interculturelles dans une interaction exolingue ....................... 468 PRAGMATICĂ............................................................................................................................... 473 Alina GANEA Les indicateurs evidentiels visuel dans l’argumentation. Le cas de uite, vezi.................................... 475 Anca GÂŢĂ De quelques particularités sémantiques des verbes fr. savoir et roum. (a) şti (“savoir”)................... 481 Gabriela SCRIPNIC Sur les stratégies évidentielles de rapport construits avec le nom „vorba”........................................ 490 DIDACTICA ................................................................................................................................... 499 Yolanda-Mirela CATELLY Using The Wordweb Online Dictionary in an ESP Class ................................................................ 501 Corina DOBROTĂ Learner Autonomy in ESP Adult Courses......................................................................................... 507 Laura IONICĂ Aspects and Oscillations of Word Order when Teaching a Foreign Language.................................. 513 Sanda MARCOCI Aspects innovateurs du lexique publicitaire et leur impact sur l’enseignement ................................ 517 Nicoleta Mihaela ŞTEFAN Rolul contextului în predarea lexicului specializat în cursul intensiv de limba română ca limbă străină................................................................................................................................................. 522 RECENZII ........................................................................................................................................ 525 Oana Magdalena Cenac: Angela Bidu-Vrănceanu, Câmpuri lexicale din limba română. Probleme teoretice şi aplicaţii practice................................................................................................ 527 Doina Marta Bejan: DICTIONARIUM VALACHICO-LATINUM. Primul dicţionar al limbii române. Studiu introductiv, ediţie, indici şi glosar de Gh. Chivu ....... 528 Ioan S.Cârâc, Cristinel Munteanu: Eugeniu Coşeriu, Omul şi limbajul său. Studii de filozofie a limbajului, teorie a limbii şi lingvistică generală ................................................... 529 Cristinel Munteanu: Cristian Moroianu, Dicţionar etimologic de antonime neologice....... 532 Daniela Şorcaru: Perspectives in Translation Studies, Edited by Floriana Popescu ............ 534 REZUMATE / ABSTRACTS......................................................................................................... 537 8

Cuvânt înainte
Volumul de faţă cuprinde comunicările participanţilor la lucrările celui de-al doilea congres internaţional Lexic comun/lexic specializat, organizat de Centrul de cercetare ştiinţifică Teoria şi practica discursului din Facultatea de Litere a Universităţii „Dunărea de Jos“ din Galaţi. Manifestarea s-a adresat tuturor specialiştilor, indiferent de limba pe care o studiază, din dorinţa de a pune în relaţie informaţiile despre funcţionarea diferitelor limbi. În cadrul temei generale, formulate prin însăşi denumirea manifestării, Lexic comun/lexic specializat , s-a propus o temă de reflecţie specială, Ştiinţa dicţionarelor (teorie şi practică), pentru a se atrage atenţia asupra studiului dicţionarelor, domeniu de cercetare relativ recent – a doua jumătate a secolului al XX-lea. Tema aleasă a vizat istoricul şi evaluarea calitativă a dicţionarelor, sesizarea aspectelor care pot asigura o „lectură“ eficientă a lor în scopul învăţării lexicale şi al sporirii competenţei lingvistice a vorbitorilor unei limbi (dicţionarele monolingve). Abordarea dicţionarului ca „obiect cultural“- în special a dicţionarelor bilingve - arată că ele constituie o formă de cunoaştere a identităţii lingvistice şi culturale proprii fiecărei ţări, fiecărui popor. Am dorit să evidenţiem faptul că diferitele tipuri de dicţionare contribuie la constituirea identităţii europene, că prin ele se face vizibilă interferenţa limbilor şi a culturilor. Tema specială a permis participanţilor să prezinte propriile lucrări lexicografice recent apărute, precum şi vizitarea unei expoziţii cu dicţionare din fondul vechi şi modern al Bibliotecii “V.A.Urechia“ din Galaţi. Aceste acţiuni au dat dimensiunea completă a importanţei domeniului dicţionarelor într-o lume în care informaţia se focalizează, iar un articol de dicţionar poate fi o fereastră deschisă spre gândirea universală. Manifestarea din acest an a reunit persoane cu interes pentru problemele lexicului din diverse centre universitare din ţară (Bucureşti, Cluj, Craiova, Galaţi, Iaşi, Piteşti, Timişoara, Suceava) şi din afara ţării (Iordania, Italia, Republica Moldova). Publicarea lucrărilor într-o fasciculă specială a Analelor Universităţii „Dunărea de Jos“, cu titlul Lexic comun / lexic specializat, menţine deschis drumul unor colaborări ştiinţifice viitoare pe probleme de studiu al lexicului, în special, şi al limbii, în general. Mulţumim tuturor participanţilor, în mod deosebit celor din afara centrului nostru universitar, care au făcut un efort deosebit pentru a fi prezenţi la desfăşurarea lucrărilor conferinţei. Organizatorii conferinţei şi editorii volumului Doina Marta Bejan, Virginia Lucatelli, Oana Cenac

9

10

LEXICOGRAFIE

11

12 .

o primă listă de cuvinte şi expresii argotice apare la N. Cota [5]. ce a avut loc la Dijon. atunci toate încercările de acest gen ulterioare lucrării lui Tandin pot fi considerate. interogatoriile şi mărturiile acestora. Documentul va fi descoperit pe la mijlocul secolului al XIX-lea. între 1936 (anul în care a apărut glosarul lui Cota) şi 1993 (anul în care apare Limbajul infractorilor [9]). şi o va relua în 1872. de către un arhivist din Dijon. cu menţiunea că. în cele câteva decenii scurse de la apariţia primelor liste de termeni argotici. câteva extrase. Orăşanu [2]. din 1200 (este vorba de lucrarea lui Jean Bodel. preocupările legate de acest fenomen lingvistic se amplifică totuşi. sunt dedicate argoului. după ştiinţa noastră. din întâmplare.T. dacă nu toţi. un glosar. La noi. pe drept cuvânt. „dicţionare” de argou al limbii române. în lingvistica românească să nu mai apară decât cu caracter sporadic articole tratând acest subiect! Constatarea este mai mult decât evidentă dacă răsfoim o lucrare monumentală (aproape 1200 de pagini!). chiar dacă nu aparţin unor cercetători sau specialişti în argou recunoscuţi sau măcar unor lexicografi (din câte ştim. şi este reluată în 1861. în care descoperim că în intervalul 1944-1989 articolele. dacă ne raportăm la lucrările de acest tip apărute pe tărâm francez. De fapt. (aşa cum sunt. care va publica în 1842. de termenul de comparaţie pe care ni-l fixăm. chronique dijonnaise du XVe siècle. de altfel. în comparaţie cu argoul francez. atunci putem spune fără nicio îndoială că la noi încă nu a apărut un dicţionar de argou. de-a lungul celor peste patru decenii de comunism. archiviste de la ville de Dijon. după părerea unor cercetători ai acestui fenomen. o lucrare [7] a lui Iorgu Iordan. primele atestări scrise apar foarte târziu. de exemplu. de exemplu. Şi aceasta pentru că din punct de vedere al alcătuirii. publicat între 1862-1863. un vocabular. după cum bine observă Gheorghe Sarău [6]. căci Limbajul infractorilor sună mai incitant decât un banal „Dicţionar de argou”. 149-151) [4]. inexistentă! Evident. De altfel. mai ales într-o perioadă în care termenul „argou” aproape că dispăruse din vocabularul românilor! E drept că foloseşte cuvântul „dicţionar” de trei ori în „Cuvântul înainte”. sub titlul Les Compagnons de la Coquille. lucrările în cauză sunt 13 . căci. totuşi. apărută în 1944. acela al necesităţii umplerii unui gol în lexicografia argotică românească. Astfel. nici autorul însuşi nu o intitulează „dicţionar” (probabil din raţiuni de… marketing. pentru ca apoi. poate fi considerată ultima în care argoului românesc îi este dedicat un studiu. în revista Coarnele lui Nichipercea. Baronzi [3] va folosi termeni argotici din această listă în romanul său Misterele Bucureştilor. Par Joseph Garnier. să credem că aceasta era intenţia autorului! Dacă rămânem în continuare la acest nivel. în volumul Întemniţările mele politice. de aceea timp de aproape şase decenii. cercetările sau volumele care. şi intitulate). Jeu de Saint Nicolas). în acelaşi timp.Laurenţiu BĂLĂ. anul 1993 poate fi luat în calcul dacă lucrarea lui Tandin este considerată… lexicografică! Totul depinde. în Limba română şi tradiţiunile ei (pp. După o pauză destul de lungă apare glosarul lui V. sunt totuşi filologi!). cu ocazia celebrului proces al bandiţilor numiţi coquillards. cel puţin la nivelul titlului. a lui Adrian Mateescu [8]. ceea ce ne îndreptăţeşte. G. atunci broşurica lui Traian Tandin poate fi considerată o astfel de lucrare. dacă pornim de la premisa că timp de aproape 60 de ani nu a apărut la noi nici măcar o listă. majoritatea autorilor. şi în cursul căruia procurorul Jehan Rabustel va consemna cu scrupulozitate audierile. mai ales după primul război mondial. Primul [1] glosar argotic francez este alcătuit în 1455. a cărui primă utilizare în scris datează. lexicografia argotică românească a fost. nu depăşesc câteva zeci! Despre încercări lexicografice din această perioadă nici nu poate fi vorba. studiile. Universitatea din Craiova ARGOUL ÎN LEXICOGRAFIA ROMÂNEASCĂ Primele liste de argou românesc şi. ca să nu mai vorbim de un dicţionar care să cuprindă termeni argotici româneşti. după părerea noastră. din 1860.

achiziţionaţi. este aceea că şi în „argo-ul” (sic!) infractorilor noştri. ’înmormânta’. vorbeşte de un poet vagabond… francez. atâta câtă e ea… Nu e mai puţin adevărat că termenul „tradiţie” poate părea pretenţios. om pe care nu poţi pune bază. ce „spor” de informaţie aduce un participiu devenit adjectiv de genul „achiziţionat -ă. inclusiv a doua ediţie („revăzută şi adăugită”). în cazul multor substantive şi adjective. vezi javră. încuviinţare. parcă sugerându-ne prin aceasta că autorul a cules singur. 1. fie specializat (Mic dicţionar al sporturilor. În sfârşit. „pluralul este mereu înlocuit cu singularul”! [11] Afirmaţie contrazisă chiar de autor. poet care este de fapt un… jurnalist şi scriitor american (preocupat. (despre hoţi) arestat.”. ca să nu mai vorbim de format).” [13] În cazul acesta. Autoarea. în finalul introducerii sale. De aceea. fost lucrător în miliţia şi poliţia română). afirmaţie cel puţin hazardată. de pe… „teren” termenii inventariaţi. Din scrierile acestuia ar rezulta. care nu există în dicţionar? Sau. ’îngriji’. toţi ceilalţi o citează la bibliografie. şi chiar în propria lucrare. totuşi meritul de a fi reînnodat firul unei tradiţii lexicografice a argoului românesc. cea a Ninei Croitoru Bobârniche nu menţionează. în ciuda tuturor eforturilor. îngrijire. reclamangiu (sic!)”. tot din scrierile… poetului vagabond francez. de descrierea argoului american). înmormântare. care trădează de departe pregătirea nefilologică a autorului (de fapt. precum „jălbar jălbari. a băga la puşcărie”? Mai întâlnim explicaţii curioase ale unor termeni. totuşi. Dicţionar de termeni medicali). întristare. Astfel. citim că a „menţionat numai genul şi numărul substantivelor şi infinitul la verbe” [12] (probabil că o intrare de genul „abţibild abţibilduri. în acest „Cuvânt înainte” apar termeni ca „delicvenţei”. ’înştiinţa’. care ar fi descris jargonul infractorilor. sau trimiteri la cuvinte inexistente: „jigodie jigodii. sau de expresii ale limbii române (Dicţionar 14 . -te. dar nu lipsită. ce informaţie aduc în plus nişte infinitive lungi de genul închinare. O altă afirmaţie curioasă. participiile devenite adjective) şi diminutivele decât în cazul când aduc un spor de informaţie faţă de cuvintele de bază sau când au atins parametrii sensurilor uzuale. mai bogată (are 210 pagini. înştiinţare. aşa cum vom vedea ceva mai departe! Următoarea lucrare lexicografică [14] (din punct de vedere cronologic) dedicată argoului românesc aparţine unei profesoare (după cum aflăm din mini studiul introductiv intitulat „Fantezie şi conotaţie în argoul actual”. iar cuvântul „javră” lipseşte cu desăvârşire din dicţionar! Şi. autorul face o serie de afirmaţii aiuritoare încă din „Cuvântul înainte”: astfel.net superioare. susţine Tandin. pentru ca în fraza următoare să citim o afirmaţie de-a dreptul sibilinică în ultima sa parte: „N-am inclus în dicţionar derivatele verbale (infinitivele lungi. lucrării lui Tandin? Din păcate. DOOM-ul). pe care. înviere faţă de „cuvintele de bază” ’închina’. a aresta. ca şi în al celor de la Paris. totuşi. dacă lucrarea lui Tandin nu are nici un fel de bibliografie. dintr-un total de nouă lucrări. hoţ mărunt” conţine şi genul şi numărul substantivului…). Damon Runyon. probabil în virtutea întâietăţii acesteia pe o piaţă argotico-lexicografică atât de anemică! Dar ce i se poate reproşa. Nina Croitoru Bobârniche. el menţionează formele de… plural ale acestora (e drept că uneori uită). exemplele pot continua. decât una singură cu caracter lexicografic argotic. mai ales dacă ne comparăm cu alţii. „preântâmpina”. nu am reuşit s-o procurăm. a fura. la fel. Lucrarea lui Traian Tandin are. „impasiv” sau sintagme ca „infinitul la verbe”. e adevărat. desprinsă se pare.” faţă de cuvântul de bază „achiziţiona 1. în cele ce urmează ne vom referi strict la această primă ediţie. faţă de cele 102 ale lucrării lui Tandin. totuşi. „argo-ul”. destul de multe… În primul rând. din păcate. Lucrare pe care. de imperfecţiuni. ’încuviinţa’. în limbajul lor. furat. Dicţionar marinăresc. băgat la puşcărie de poliţie. că „hoţii profesionişti. ’întrista’. reuşeşte să alcătuiască o lucrare mai închegată decât cea analizată anterior. Apoi. dacă nu prin cine ştie ce realizări lexicografice de excepţie. cea a lui… Tandin! Celelalte sunt lucrări lexicografice cu caracter fie general (DEX-ul. nu folosesc alt timp decât cel prezent” [10]. 2. semnat de Gheorghe Bulgăr) şi a apărut într-o obscură editură din Slobozia. măcar prin volum şi prin diminuarea numărului de erori ce caracterizează lucrarea lui Tandin. în care.

). Astfel. a înregistra un eşec. buricul pământului.) nu mai (sic!) se află pe poziţia cuvântului-titlu.). cocoş. bâcâi. şi în cazul fondului există destule inconsecvenţe. gură-mare. artist de cinema. totuşi. cum ar fi fost. 15 . care la rândul său se află înainte de copită. De cele mai multe ori. cum este „a o nimeri (ca Ieremia) cu oiştea în gard”] şi expresia. un termen cum este „a şucări”. precum şi pentru inovatorul. iar copastie se află după copiuţă. cu probleme de ordonare alfabetică a intrărilor (barbugiu se găseşte între basculant şi basculă. în schimb cu spaţii acolo unde nu ar trebui să fie. a face tot posibilul”! Sau.n. i se atribuie. Dicţionar de expresii şi locuţiuni ale limbii române)..” [17] Şi atunci de ce îşi intitulează. fanfaron. sau „laudă” (în sintagma „de laudă”)! Cu toate aceste imperfecţiuni.) Pe lângă această inadvertenţă legată mai mult de formă. ar fi trebuit să se numească mai degrabă Dicţionar de expresii şi termeni colocviali şi de argou. O lucrare lexicografică mai… specială faţă de cele despre care am vorbit anterior este publicată de Dan Dumitrescu [16] şi care. sau „lăuda”. în lexicografia românească argotică. şi nu după băţ. de vreme ce majoritatea covârşitoare a termenilor şi expresiilor care figurează în lucrare sunt totuşi colocviali şi nu argotici. următoarele sinonime: „individ lăudăros: artist. cu siguranţă cercetătorul cu cea mai constantă preocupare pentru acest subiect din lingvistica românească. cu explicaţia standard „a eşua. unui cuvânt-titlu de genul „eşua”. normal. mare sculă (pe basculă)”.B.B. cum ar fi normal. Trebuie spus de la bun început că este o realizare lexicografică superioară celei a Ninei Croitoru Bobârniche. dicţionarul rămâne. care prefaţează lucrarea apărută la Slobozia).de locuţiuni şi expresii. câine figurează după cizmă. într-un alt exemplu..n. dar şi pentru studiul introductiv (mult mai interesant decât cel al lui Bulgăr. unde întâlnim şi „judecată” şi „judecare”. cuvintele aparţinând aceleiaşi familii lexicale figurează în dicţionar ca intrări separate.. de exemplu. dar şi „lăudăros” (în expresia „a fi lăudăros”). ci „a-şi da toată silinţa. nu după căzătură. care generează sinonimele şi expresiile sinonimice colocviale şi argotice (s. iar nu invers! De altfel. „a face pe dracu’ în patru”. unde întâlnim. citat ca sinonim pentru „a enerva pe cineva”.B. dar nu întotdeauna. destul de rară. şi implicit prin menţionarea. şi nu după „ă”: de exemplu. L. ca sens. de aceea îl intitulează Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române. s. credem. care nu înseamnă nici pe departe „a eşua”. pe poziţia cuvântului-titlu se află termenul aparţinând fondului lexical principal. a registrului unui termen sau al unei expresii prin paranteza „(argou)” (care ar fi putut fi înlocuită prin abrevierea clasică. şi nu o singură dată. ci dimpotrivă. apare după bizon. cuvintele conţinând „â” fiind plasate după „i”. acest lucru îl afirmă chiar autorul în „Cuvânt înainte”. urmând ca în dreptul lor să se regăsească definiţiile şi explicaţiile de rigoare. o înfrângere”. L. de exemplu. nu este precedat de menţiunea (argou).B. unde apare şi „a se justifica”. arg. gurăbogată. după părerea noastră. L. aşa cum este cazul dicţionarelor apărute până în prezent (autorul se referă la dicţionarele de argou. nu numai pentru cele câteva zeci de pagini în plus. Astfel. cum se întâmplă. aşa cum autorul o spune explicit în „Cuvânt înainte”. ciuşderie se află intercalat între ciupeală şi ciupitor etc..n. tot populară şi aceasta. expresiile şi locuţiunile din spectrul colocvial şi argotic (s. L.n. a depune toate eforturile. ci de trei ori: „Este primul dicţionar-invers (sic!) de expresii şi termeni colocviali şi de argou (s. Despre aceste prime trei lucrări lexicografice postdecembriste a scris şi Rodica Zafiu [15].) Autoarea are probleme şi cu alfabetul limbii române. Anca Volceanov şi George Volceanov publică în 1998 un dicţionar pornind de la ideea (corectă!) că nu se poate face o distincţie netă între „argotic” şi „familiar”. etc. curios pentru un verb.) echivalente. fără spaţii după „punct”. printre alte expresii mai mult sau mai puţin colocviale [unele mai degrabă populare. „justifica”. la care se adaugă o monografie (Ţiganii – o lume a contrastelor)! Cam puţin şi cam inconsistent… Se mai impune o observaţie legată de tehnoredactarea total neglijentă a dicţionarului. în cazul lui „judeca”. „Glosar analogic şi de sinonime” care încheie dicţionarul. dicţionarul „de argou şi termeni colocviali”? Greu de spus.

Rodica Zafiu (2003). . 5-6. Întâlnim.A Lyon. Iar exemplele pot continua… Şi atunci de ce a renunţat autorul la sintagma „expresii familiare”. care. lucrările la care ne-am referit mai sus. nr. nu numai în cazul limbii române). acest dicţionar rămâne cea mai bogată lucrare de acest tip dedicată argoului românesc (şi. Bucureşti: Tiparul Românesc. nr. NOTE [1] Aceasta dacă luăm în calcul anul sau perioada alcătuirii. 2000). explicată prin „a analiza. de exemplu [24]. Autorul remarcă. [5] V. efemer!) şi oral. şi a cărui primă ediţie datează din… 1596 ! [2] Cf. „Păsăreasca: atestări şi interpretări ale limbajelor ludice şi secrete”. [Colecţia "Biblioteca rromă". [6] Gheorghe Sarău (1998). p. cu multe cuvinte chiar populare (vezi „pezevenghi”. de altfel. nu numai!). imposibil. où il a exercé ce beau Mestier. fără prejudecăţi sau patimă”. Dicţionarul limbii şmecherilor. de exemplu. avec l’explication en vulgaire. [3] Idem. singur de data aceasta. în dreptul cărora să poată fi menţionată. În sfârşit. fără nicio urmă de îndoială. contenant leur façon de vivre. sensibil mai puţin numeroşi decât cei colocviali. după primul război mondial. Bucureşti: Editura Kriterion. după cum am văzut. nici ea şi nici măcar vreunul din cuvintele prin care este explicată. Evident. mai potrivită. Argot-ul apaşilor. argoul rămâne destul de greu de fixat în scris. după părerea noastră. a cumpăni cu atenţie. şi mai cuprinzătoare pentru mulţi din termenii şi expresiile care figurează în dicţionar (şi care. mis en lumière par M. Cota (1936). ultima lucrare lexicografică dedicată argoului românesc este o „recidivă” a lui George Volceanov [18]. totul în „doar”… 904 pagini! Spaţiul limitat ne împiedică să ne referim şi la alte lucrări cu caracter lexicografic dedicate argoului: este vorba de cele bilingve [20].prin construcţia sa. dicţionare). 605. ayant esté avec eux en ses jeunes ans. de la argotic… Credem totuşi că. figurează şi în prima ediţie!)? Cu toate aceste cuvinte şi expresii familiare. din 16 . Gentil’homme Breton. mai mult sau mai puţin realizate din punct de vedere lexicografic. expresia „a judeca la rece”. al cărui titlu iniţial credem că ar fi trebuit păstrat… Spunem aceasta deoarece eliminarea din titlu a sintagmei „expresii familiare” ne duce cu gândul la un dicţionar de argou… pur la limbii române (lucru. cu titlu schimbat. [4] Apud George Ivănescu (1980). pot constitui bazele unei tradiţii lexicografice pe tărâm românesc. atunci primul glosar argotic francez poate fi considerat cel aparţinând lui Pechon de Ruby: La vie généreuse des Mercelots. de apariţia în urmă cu câţiva ani (în 2006. abrevierea arg. Gueux et Boesmiens. publică o variantă revăzută şi adăugită. 581-589. o lucrare importantă în lexicografia argotică românească. Pechon de Ruby. căci dacă ne referim strict la anul apariţiei efective. Istoria limbii române. a chibzui. aşa cum este şi cazul expresiei la care ne-am referit mai sus. aşa cum este lucrarea Dictionnaire de l’argot français et de ses origines [19]. 4]. India şi limba rromani. subtilitez et gergon. fenomen lingvistic prin excelenţă dinamic (poate tocmai de aceea. o revigorare a interesului „lingviştilor români pentru studierea influenţei limbii rromani asupra limbii române.000 de intrări. pp. Iaşi: Editura Junimea (Ediţia a II-a. sau de cele mai importante studii dedicate argoului românesc în ultimii vreo 50 de ani [23]. În concluzie.000 de cuvinte şi expresii-titlu” (în 304 pagini). a dicţionarului publicat în 1998. noua ediţie a dicţionarului conţine sute de cuvinte şi expresii care nu sunt argotice – şi ce e mai straniu e că nu au fost niciodată. Rromii. In: Limba română. căci un adevărat monument de lexicografie argotică. se mai poate discuta despre această bogăţie. care nu are absolut nicio legătură cu argoul. par Jean Jullieron. de mai mult sau mai puţin consistentele glosare argotice ce însoţesc unele creaţii beletristice [21]. în ciuda numărului de termeni argotici. printr-o inventariere a vocabulelor (în cadrul unor glosare. mai exact) a primelor dicţionare „on line” de limbaj urban [22]. vocabulare. chiar dacă acest fenomen lingvistic nu s-a bucurat de atenţia care i-a fost acordată „omologului” său francez. pe care Adriana Stoichiţoiu-Ichim o aproximează în „Cuvânt înainte” la… „25. la care se mai adaugă câteva sute de sub-intrări prezentând variante şi derivate. Plus a esté adjousté un Dictionnaire en langage Blesquien. Or. căruia chiar autorul îi menţionează registrul popular!). apărute într-un interval de doar 13 ani. nu are decât vreo… 7.

vol. Bucureşti: Editura Sempre. Bucureşti: Editura Vitruviu. Iorgu Iordan (1944). Confesiune biografică” (pp. cele mai importante. 488-510. Rodica Zafiu (2001). Prima ediţie. în cadrul rubricii „Păcatele limbii”. Paris: Larousse. II din Partea VI: Lexicul). Argoul românesc. Dicţionar de argou al limbii române. dar mai ales între 1922 şi 1938. 17 . Expresivitate şi abatere de la normă. iată lista acestor dicţionare: Ştefan Balaban (1996). Cuvânt înainte de Mircea Borcilă. Istoric · Limba nu plăteşte drepturi de autor · Vorbirea paralelă: argoul. „Limbaje speciale” (Cap. nr. eufemisme şi expresii familiare englez-român. (2006). (2002). creativitate. Bucureşti: Editura Tritonic şi de Albert Simonin (1994). 119-156. [22] Acestea pot fi consultate. sub titlul Dictionnaire de l’argot. Touchez pas au grisbi! Paris: Éditions Gallimard).S. Bucureşti: Editura Nemira. ele fiind creaţii colective ale anonimilor pasionaţi de limbajul urban contemporan (în cadrul căruia argoul se află la loc de cinste!) din România. 2008). Bucureşti: Editura IRI (Titlu original: Albert Simonin (1953). [14] Este vorba de Nina Croitoru Bobârniche (1996).cit. pp. îmbunătăţite la adresele: 123urban <http://www. lucrare în care capitolul „Fenomene lexicale”. [9] Vezi Traian Tandin (1993). O gramatică a „greşelilor”. Iaşi: Institutul de Arte Grafice Alexandru A. „Fenomene lexicale” (Partea IV). Dictionnaire de l’argot français et de ses origines.perspectiva argoului” şi furnizează într-o notă o listă de articole şi lucrări de specialitate apărute începând din 1906. 2 (1973-1986). Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. [8] Este vorba de Dicţionar bibliografic de lingvistică: vol. 2006. Bucureşti: Editura M. Ştefan Nimară (1993)... [21] Este vorba de George Astaloş (2001). in Diversitate stilistică în româna actuală. 2007. „În întâmpinarea argoului. „Redescoperirea argoului” (Capitolul VI). [10] Traian Tandin. op. Bucureşti: Editura Corint. Bucureşti: Editura Niculescu. in Stilistica limbii române. Mîrzescu. [18] Vezi Dicţionar de argou al limbii române. 352 p. Dicţionar de argou. Dicţionar de argou al limbii engleze. Jean-Pierre Mével. 335-376. pp. Nu v-atingeţi de mangoţi! Traducerea: Angela Cismaş. 1975). Bucureşti: Editura Teora (retipărit 1999). Bucureşti: Editura Niculescu. 2003. p. Bucureşti: Editura Paco. Craiova: Editura Universitaria. 6.cit. [12] Idem. în ordinea alfabetică a autorilor. Craiova: Editura Universitaria. Dicţionar de argou francez-român. [19] Iată referinţele complete: Jean-Paul Colin.A. Cânturi de ocnă. pp. 8. Ţerek. p. este dedicat argoului românesc (pp. 1 (1944-1972). [13] Ibidem. préface Alphonse Boudard. Bucureşti.ro/>. Bucureşti: Editura Teora. iar dacă ar aduna articolele publicate numai aici. 2005. Slobozia: Editura Arnina. utopie a comunicării” (pp. p. [11] Idem. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Mioriţa Baciu Got. comentate. 2003).. Dicţionar de argou englez-român. 3 (1987-2000). [17] Dan Dumitrescu.ro/> şi Dictionarurban.ro <http://dictionarurban. a apărut în 1990. după părerea noastră: George Astaloş (1997). Rodica Zafiu semnează săptămânal această rubrică de mai bine de 15 ani.. [7] Vezi Iorgu Iordan (1944). 1975). Institutul de Linguistică Română. Bucureşti. vol. 335-376).. ar rezulta cu siguranţă cel mai consistent volum de studii dedicate argoului românesc… Să sperăm ca o va face cândva! [16] Vezi Dan Dumitrescu (2000). Ana-Dolores Doca (1995). Eseuri urmate de confesiuni biografice. Limbajul infractorilor. Editura Ştiinţifică. Christian Leclère. [23] Acestea ar fi. Constantin Frosin (1996). Ioan Lăzărescu (1997). [15] Vezi articolul „Lexicografie argotică”. in România literară. Dicţionar de argou şi termeni colocviali ai limbii române. Bucureşti: Editura Teora. Bucureşti: Editura Paco. Bucureşti: Editura Nemira. 114-142) şi „Utopii. „Disertaţie asupra argoului. p. Cercetări etimologice. Adriana Stoichiţoiu-Ichim (2001). 404 p. in Limba română actuală. 6. Bucureşti: Editura Univers enciclopedic. Dicţionar de argou şi expresii colocviale italian-român. Nicolae Luca (1999). Iorgu Iordan (1943). 5. Cu microglosare argotice şi desene de Constantin Piliuţă. 1944 (ediţia a II-a. George Volceanov. influenţe. din Partea IV a lucrării. 426 p. op. Bucureşti: Institutul de Linguistică Română (ediţia a II-a. Stilistica limbii române. „Pregnanţa oralităţii” (Capitolul III). Dicţionar de argou francez-român. Pe muche de şuriu. 53-113). Dan Dumitrescu (1998). in Vocabularul limbii române actuale. (Ediţia a II-a. Dinamică. Dicţionar de argou şi limbaj colocvial german-român.123urban. Bucureşti: Editura All Educational (2005. [20] Pentru cei interesaţi. Vladimir Drimba (2001).T. 2006. 35 din 2 septembrie 1998.

reuşind să creeze o operă de referinţă pentru argotologia franceză şi nu numai! REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Dumitrescu. Bibliographie raisonnée de l'argot et de la langue verte en France du XVe au XXe siècle. and dictionaries! 18 . but also to the bilingual slang dictionaries released after December 1989. George (1998). articles. Bucureşti: Editura Niculescu. dicţionare şi alte lucrări şi documente în care argoul este prezent. Dicţionar de argou al limbii române. and to whom there were dedicated hundreds of volumes. Limbajul infractorilor. the Romanian slang. Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române. Nina (1996). Traian (1993). Dicţionar de argou al limbii române. Autorul recenzează nu mai puţin de 365 de studii. Robert Yve-Plessis (1901). (ediţia a ii-a. We focused on this period because before 1989. Volceanov. Dicţionar de argou şi termeni colocviali ai limbii române.[24] Cf. studies. Bucureşti: Editura Paco. 2003). Anca. regarded as a subject of scientific approach is still wide of the mark. ABSTRACT The aim of our intervention is to propose a review. Slobozia: Editura Arnina. Tandin. Préface de Gaston Esnault. George (2006). between 1947 and 1989. cercetări. compared to its “homologous” French which became studied 500 years ago. Volceanov. Bucureşti: Editura Teora. such a scientific approach could not be even taken into consideration using the theory that slang was the language of the declassed class. Croitoru Bobârniche. not being approached by any dictionary. Dan (2000). after 20 years characterized by freedom of expression and lack of… linguistic and lexicographic taboos. Volceanov. Bucureşti: Editura Livpress. Even now. but also an analysis of the lexicographic papers dedicated at first to the Romanian slang. because this class… didn’t even exist during the communist period! More than 40 years. Daragon. Paris: H. Romanian slang was absent from the linguistics research and became a truly taboo subject in lexicography.

p. 19). călimărean. e drept. schema pomenită şi-a păstrat valabilitatea. p. a ghidănăci. a ura „a recita pluguşorul sau alte colinde de Anul nou. o serie de articole. p. a ghidănăci „a ciocăni cărbunii cu vătraiul cănd ţiuie. a despăşi. de remarcat că expresia a se duce pe calea mare face trimitere la o acţiune rituală: „a se duce cu plocon. Pe teren folcloric unele dintre elementele amintite s-au estompat destul de mult. 1247). Am dori să atragem atenţia asupra faptului că nu vor intra în discuţie decât acele cuvinte. p. sintagme. lucrări care au analizat diverse aspecte particulare. umblând în grup sau alţii de la casă la casă” (DLRLC. Este necesară. 662). în concordanţă cu tradiţiile divinatorii” (DDPR. Ritualurile tradiţionale româneşti au generat o serie de elemente de ordin lingvistic: cuvinte. obiecte visate diverse semnificaţii. bomboane. 231). tom X. prezenţa unor actanţi specifici. a descânta „a rosti descântece sau vrăji însoţite de numite gesturi magice pentru a obţine îndepărtarea unui farmec. IV. p. a semăna „a arunca boabe de grâu. 305). pentru început. după nuntă la socrii miresei” [2] a îmbărbura „a unge la Sf. sintagme care reflectă ritualuri bine precizate pe teren popular. 1177). în timp ce multe alte elemente lingvistice cu bază folclorică nu vor fi luate în calcul. Pentru prima categorie de elemente lingvistice (cuvintele) putem menţiona o serie de exemple: a îmbărbura. Este vorba. Universitatea „Dunărea de Jos”. Vom încerca să oferim exemple pentru fiecare situaţie în parte. în esenţă. derularea într-un spaţiu sacru. a descolinda „a întoarce în rău urările de bun augur ale colindei sau ale colindelor cântate anterior” [4]. există. în esenţă de substantive ce denumesc actanţii specifici diverselor ritualuri sau verbe ce denumesc acţiunea rituală: călimărean „unul din cei ce merg pe calea mare” (MCD. I. Barbura pe copii (în frunte. însoţind gestul de o urare” (DLR. rodină. de orez. ca să astupe gura duşmanilor” [3] .Valeriu BĂLTEANU. dar. a sorcovi. amestecate cu miere. o definire a ritualului: „punerea în scenă a unui eveniment sacru sau a unui mit prin codificarea şi decodificarea acestora” [1] Se observă cu uşurinţă faptul că ritualul implică o „dramatizare” care trebuie să îndeplinească unele condiţii obligatorii: existenţa unei teme cu caracter mitologic. a tălmăci. p. p. făcaş. la nuntă etc. a semăna. a sorcovi „a ura cu sorcova” (Ibidem. fiinţe. partea IV. 19 . a tălmăci „a da anumitor fapte. a ghici et. sensuri. stafide etc la anul nou. expresii. ca să fie feriţi de vărsat” (DULR. Galaţi REFLEXELE LINGVISTICE ALE UNOR RITUALURI TRADIŢIONALE – IMPLICAŢII LEXICOGRAFICE O cercetare aprofundată a problemei amintite nu s-a realizat până acum. existenţa (sau nu) a publicului. pe cei doi obraji şi la buric) cu căline numite barbure. 588). partea a II-a. Încercăm să oferim câteva sugestii care să contribuie la realizarea în viitor a unui studiu sistematic şi coerent al temei în discuţie. a despetrece. credinţa participanţilor în eficacitatea ritualului. vindecarea de o boală” (DLRM. expresii. oricât de interesante ar fi.

A umbla cu Lăzăriţa „ceremonial al cetei feminine. 59). După ce am avut în vedere o serie de cuvinte şi de sensuri cu implicare spirituală. Sens prim: „a repara”. partea a II-a. masa moaşei. p. prin firea lor. semănător „persoană care seamănă de Anul Nou” (DDPR. semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi” (DEX. în timpul mulsului la Sâmbra oilor sau Măsurişul laptelui. A-şi aprinde paie în cap „a atrage atenţia asupra sa prin aprinderea unei rogojini ridicate deasupra capului. p. unde este înfipt în coama casei” [7]. Colac de Sângeorz „covrig mare din făină de grâu care se pune pe găleata împodobită cu flori de câmp şi tulpini de leuştean. modâlcă. V). vom urmări. după tăierea porcului pentru sărbătorile de iarnă. pe o melodie simplă. 20 .. 972). plugar. p. a-şi atrage necazuri” [17]. în interiorul cercului format din surate. la socrii miresei” [14] . p. structurat după modelul colindelor. a lega etc. A se prinde surate „(despre femei) a lega între ele o prietenie trainică” (DEX. colac de Sângeorz. partea III. a distruge vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva” (DLRM. în ziua de Sângeorz” [9] . în continuare. Sens prim : „persoană care locuieşte în mediul rural şi a cărei ocupaţie de bază este agricultura” (Idem). semănător. petrecere populară din zona Zarandului. Legăturică ce cuprinde în ea felurite lucruri ori vrăjite. duioasă. la casa ginerelui. înainte şi înapoi. a drege (în expresia a drege mortul) „a face un anumit ritual la mormântul cuiva pentru a împiedica mortul să se facă strigoi” [6]. Sens Prim: „muncitor agricol care seamănă” (DEX. Lăzăriţa. S-a făcut Drăgaică în capul lor „se zice [. pomana coloienilor. 239). bradul miresei „brad care este împodobit în seara de fedeleş (sâmbăta). Plugar „flăcău care umblă cu pluguşorul în ajunul Anului Nou” (DLR. care povesteşte drama eroului vegetaţiei” [16]. Există numeroase expresii care îşi au originea pe terenul practicilor rituale. Sens prim: „mică pată pentru frumuseţe” (DESLR.[11] focul lui Sâmedru „ceremonial nocturn de înnoire a timpului calendaristic. prin farmece” (DA. unele sintagme ce fac referire la scenarii rituale: bradul miresei. 1046).. a drege. fără a fi vrăjite au putere de vrajă” [5] . 233) Sens prim: „a dezlega. masa moaşei „petrecere a mamelor la casa femeii care le-a moşit copiii în ziua a treia după Bobotează”[10]. 808). de oile şi câinii stânei. Vom urmări câteva exemple: modâlcă „petică înnodată aşa fel fel că seamănă a gâlcă. târg de sărutat etc. îmbrăcată mireasă se plimbă cu paşi dansanţi. asemănător revelionului. Sens prim: „a împreuna. Personajul central. 94). p. a lega „a paraliza. dedicat zeului vegetaţiei în Sâmbăta Floriilor. pomana porcului „masă care se face mai ales la ţară. a uni strâns” (DEX.Să ne oprim acum asupra unor sensuri dezvoltate de o serie de cuvinte ca urmare a implicării obiectului sau acţiunii denumite de aceste cuvinte într-un context ritual: a (se) mira. focul lui Sâmedru. şoaldă. semcă. benchi.] când se iau mai mulţi la bătaie” [15] . a săgeta. p. când se mănâncă preparate făcute numai din carnea lui”. este purtat a doua zi de fratele de ginere în fruntea alaiului până la casa miresei. care se desfăşoară în ajunul Sâmedrului la care participă în jurul unui imens rug funerar aprins pe înălţimi de flăcăi. gest pentru care li se plăteşte” [13]. întreaga suflare a asatului” [12] . tom VIII. la care tinerele recent căsătorite sărută bărbaţii întâlniţi în cale. numită pe alocuri pomana caloienilor” [8]. ori care. a desface „a nimici. să urmărim doar câteva exemple: A se duce pe calea mare „a se duce cu plocon după nuntă. tom II. a dezlipi”. pomana caloienilor „alteori ceata se adună la o casă unde se desfăşoară o masă cu mâncări şi băuturi. benchi „mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. târg de sărutat „posibilă urmă a unui ritual de tip „prostituţie sacră”. 136). pomana porcului. rupt în bucăţi şi mâncat de ciobani şi stăpânii turmelor.

scenariului folcloric în discuţie. Ursu ca să fie scutiţi de boale şi să nu se apropie moartea de dânşii” [24]. A turna cu găleata.. Acest ritual a fost prezentat pe larg de către folcloristul A.246). Grozavu. 21 . Crâncen. de obicei. Dacă privim sensul actual al expresiei a se prinde surate nu vom putea sesiza substratul ei ritual. în Baltagul şi de Creangă în Povestea lui Stan Păţitul. şi mai opacă. În literatura cultă a fost reflectat de Sadoveanu. de pildă în Bucovina. Nenaş („străin”). sintagme etc. făcut la primărie şi pe care mai nimeni nu-l ştie. Şirul exemplelor ar putea continua. Păgân. la prima vedere. Rău. Urâta. dar credem că exemplele amintite au dovedit cu prisosinţă existenţa a numeroase ecouri lingvistice ale scenariilor rituale tradiţionale. autorul oferă şi explicaţii: „Când unui părinte nu-i trăiesc copiii ori îs tot bolnavi. „a ploua tare. A lucra la cămaşa ciumei „în mare grabă. ceea ce însemnează că-i chinuieşte Necuratul. a susţine cu tărie. prin multe ţinuturi. Gorovei în lucrarea Datinile noastre la naştere. Sensul actual nu aminteşte prin aproape nimic de scenariul ritual specific obiceiului agrar numit Drăgaica. cu o bătaie crâncenă. apărută în 1909. astfel de fapte. torenţial” [19]. dar pe care lucrările lexicografice (chiar şi DLR) nu le menţionează. oprindu-ne doar asupra unor consideraţii finale: „. Ritualul „vânzării” simbolice a copilului bolnav a mai fost prezentat şi de Coşbuc (V. şi totuşi expresii ca a lua la vale. Elementele literaturii poporale. Întâlnirea a două cete. Nevzor („urât”). Prodan („cel vândut”).. Podkidîş („cel părăsit”) [25]. unul care stă scris în actul naştere. şi alt nume cu care îl strigă toată lumea”[22] După ce trece în revistă o serie de informaţii de ordin istoric. nici nu se pun nume de sfinţi. Grozea. peste care însă vom trece. fiecare cu Drăgaica proprie. Urâtul. în unele cazuri lipsa unor informaţii suplimentare face greu de recunoscut baza rituală a unor expresii. „a garanta. foarte repede” [21]. atunci este datina să i se schimbe numele de botez. a-şi bate joc”[20]. pe baza unui jurământ. a turna cu găleata îşi trag seva din scenarii rituale cum ar fi vălăritul şi paparudele! A-şi aprinde paie în cap şi a pune mâna în foc sunt reflexe ale unor rituri cu caracter juridic. A lua la vale „a face de râs pe cineva. Şarpe etc. de statutul de personaj sacru al fetei ce îndeplinea rolul de Drăgaică sau de ceata ce însoţea Drăgaica pentru a o apăra. cu toată convingerea” [18]. după cum a lucra ca la cămaşa ciumei ne aminteşte de un ritual de magie medicală. cu ecouri lingvistice la fel de interesante: Răzvan („cel rebotezat”). în plan simbolic. Expresia s-a făcut Drăgaică în capul lor este.. Naiden („cel găsit”). Schimbarea aceasta se face cu o anumită formă: prin vânzare” [23] A. Revenind la observaţiile lui Gorovei trebuie să remarcăm faptul că inventarul de nume folosit în cadrul ritualului este mai extins: Balaur.] Tot de la această credinţă este datina moţilor din Ardeal de a-şi boteza copiii cu numele Lupu.A pune mâna în foc (pentru cineva sau ceva). acesta din urmă acordând un anumit rol. având numeroase ecouri ligvistice. ce se realiza într-un cadru ritual. Am întâlnit şi un caz mai deosebit: un ritual destul de cunoscut pe teren popular. Dicţionarele limbii române înregistrează de obicei. e necesar să ne amintim că este vorba de un tip de rudenie spirituală. 242 . deşi. crezându-se că sub acest nou nume nu-l va mai recunoaşte Ducă-se pe pustii şi-l va lăsa în pace.. Un ritual asemanator întalnim şi pe teren slav. ci mai cu seamă nume de fiare sălbatice[. descrie întregul ritual cu numeroase amănunte. Gorovei. Avem în vedere ritualul schimbării numelui copilului bolnav. Autorul porneşte de la un fapt oarecum ciudat: „De multe ori întâlnim oameni care au două nume de botez. se sfârşea. Cu privire la unele dintre aceste expresii sunt necesare unele explicaţii: sensul lor actual pare total lipsit de orice implicare de tip ritual.

unul de esenţă creştină. p. Udrescu. Nestorescu.Este posibil ca la baza ritualului amintit să se găsească un element (un rit) specific mitologiei indoeuropene şi care a fost moştenit şi dezvoltat în mod specific atât de români cât şi de slavi. NOTE [1] R. [11] T. 240 [2] D.P Haşdeu considera că un dicţionar trebuie să fie o carte de cultură. grozav. [15] A. Ghinoiu. C. p. Pamfile. [12] I. Românii. [8] O. p. o bună perioadă de timp. spre exemplu nu este un dicţionar onomastic. crâncen. Obiceiuri. supuşi ritualului tradiţional de schimbare a numelui”. [14] Udrescu. 119. a unei expresii ar fi necesară o trimitere minimă spre faptul folcloric generator de ecouri în plan lingvistic. între care se află şi o serie de blesteme. p. cu actanţi şi acţiuni specifice cu inventare proprii de nume. p. 105. p. Descolindatul. complet diferite. p. În situaţia unor expresii ca a lua la vale. Bălteanu. vom purta discuţia pe baza DLR. Spiritualitate. Obiceiuri. p. 400. 28. Udrescu. şi o sursă esenţială de informare bibliografică [26]. 105. Glosar. [6] V. [9] I. Obiceiuri. lup. expresii populare. 28. 235. apud V. [4] P. [7] D. [13] St. I. în cazul în care. Lipseşte orice trimitere la ecourile lingvistice ale ritualului analizat. Fochi. ar putea cuprinde într-o altă ediţie şi elementele menţionate măcar la sfârşitul articolelor referitoare la lup. 118. denumiri de jocuri populare sau de elemente de ornamentică tradiţională şi multe altele. celălalt de provenienţă păgână. Astfel. Ţinând cont de întregul context al discuţiei se impun câteva sugestii şi observaţii cu implicaţii lexicografice: B. 47. S-au urmărit articolele referitoare la cuvinte ca rău. Folclorul. Expresii. balaur. S-ar putea adăuga. Am putut până acum constata faptul că ritualul amintit este foarte cunoscut pe teren popular şi că a lăsat o serie de urme pe teren lingvistic. Datini. Pe această direcţie se impune înregistrarea în lucrările noastre lexicografice şi a faptelor de cultură populară ce prezintă implicaţii lingvistice. Ghinoiu. Glosar. p. 105. 133. [3] D. Chiar dacă DLR. două sisteme de denominaţie personală. se regăsesc diverse credinţe şi superstiţii. evoluţiile semantice produse ar fi greu de înţeles fără o minimă informare mitofolclorică. 205. Dicţionar. Caraman. trimiteri la obiceiuri şi personaje tradiţionale. pagân. în cazul cuvintelor de tipul celor pomenite de noi ca având implicaţii pe terenul unor ritualuri (de exemplu. p. avându-se în vedere mai ales reflectarea în cadrul acestor articole a faptelor de factură mitofolclorică. Buraga. Buraga. 22 . de schimbare a numelui) ar fi necesară şi o menţiune de ordin onomastic: „ nume dat copiilor grav bolnavi. Am încercat să regăsim aceste ecouri lingvstice în lucrările lexicografice mai importante. Vulcănescu. 327. Bârlea. urs. a lucra ca la cămaşa ciumii. [5] E. p. Glosar. Dumistrăcel. ambele sisteme se realizau în cadrul unor ritualuri specifice. Sărbătorile de toamnă. în paranteză eventual. urs. [10] Ibidem. Obiceiuri. Ghinoiu. p. 22. [17] I. p. 101. 75. în stadiul actual. p. [16] I. şarpe. p. [18] Ibidem. Faptele prezentate şi altele asemănătoare pe care nu le-am inclus în lucrare ne determină să concluzionăm că pe teren românesc au existat. 74. nu se mai poate recunoaşte baza rituală a unui cuvânt. astronime. Dăneşti. Glosar. sintagme populare. p. Ghinoiu. 198.Udrescu. şarpe etc.

Expresii româneşti. 1985). Bucureşti: Academia Română. Iaşi. Bucureşti: Univers DLR = Dicţionarul limbii române. Dumistrăcel. Ion (1997). Ghinoiu. I. Iaşi: Institutul European. Spiritualitate şi limbă populară. Costache (1979). p. 270. Datini şi crezuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Caraman. Bucureşti: Minerva. p. I. Descolindatul în orientul şi sud-estul Europei. I. Bucureşti: Fundaţia Culturală Română. Virgil (1997). ABSTRACT With this paper. [22] A. Bucureşti: Minerva. (1955-1957). Romulus (1981). 91. Bârlea. Bucureşti: Academia Română. 15 . Ovidiu (1983. Şăineanu. Folclorul românesc. Valeriu (2002). p. DLRM = Dicţionarul limbii române moderne (1958). DULR = Lazăr. Bucureşti: Academia Română. Ediţia a VI-a . II. Bucureşti: Minerva. Literatura populară. p. [25] V. Gorovei. DA = (1913-1949). Nestorescu. Scrisul Românesc. MCD = Materiale şi cercetări dialectale.21. DDPR = Valeriu. pp. Dicţionarul universal al limbii române. Gorovei. Dicţionar de divinaţie populară românească. RUSSKAJA reci.A. Udrescu. 49. Dăinuiri dănăştene. Gorovei.a. Ecaterina. f. 5/1976. Buraga. I. Stelian (1997). 270-272 BIBLIOGRAFIE Bălteanu. Adrian (1976). we will also highlight the spiritual implications of the folk practices described. [20] Ibidem. 272. DEX = Dicţionarul explicativ al limbii române (1998). we shall try to analyse the way in which the linguistic echoes of some folk practices are reflected in the Romanian dictionaries. Petru (1997). Glosar dialectal Argeş.I (1960). Dumitru (1967). pp. Obiceiuri de peste an. [23] Idem. Dicţionarul etimologico-semantic al limbii române. Dicţionarul limbii române. Bucureşti: Fundaţia Culturală Română. Iaşi: Junimea. Bucureşti: Academia Română. Fochi. vol. [21] Ibidem. Bucureşti: Paideia DESLR = Alexandru. [26] v. Literatură. [24] Ibidem. Vulcănescu. Resmeriţă (1924). Iaşi: Junimea. Românii timoceni din Bulgaria. 91. Literatură populară. I-IV. Buraga. Bucureşti: Academia Română DLRLC = Dicţionarul limbii române literare contemporane. Artur (1980). Bucureşti: Academia Română. Bucureşti: Academia Română. 23 . Dicţionar de etnologie. Bălteanu (2001). M-Z (1965-2008). Craiova.[19] Ibidem.

prin intermediul lucrării lexicografice. August Treboniu Laurian (redactor primar) şi I. Cel mai important ţel pe care şi l-a propus Societatea Academică Română încă de la înfiinţarea ei (1867). care precedă primul volum al dicţionarului. p. toate formele şi construcţiile curat romanice“ şi „din contra. a înavuţi şi a perfecţiona limba română.Doina Marta BEJAN. toate cuvintele limbii române.„care să fie conforme şi corecte cu geniul limbei“(vol. dar aceste principii sunt amendate de restricţii latiniste. în tot cursul veacului al XIX-lea.VI). conturându-se două direcţii principale. care trebuia să fie „un tezaur al limbei“. în măsura posibilităţilor.. întrucât la înfiinţarea Societăţii Academice Române. I. Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi DIN ISTORIA DICŢIONARULUI ACADEMIC ROMÂN : PROBLEMA NEOLOGISMELOR Necesitatea redactării unui dicţionar explicativ general al limbii române a fost exprimată. va înregistra cuvintele „din orice epocă a limbei scrise. De aceea dicţionarul.cit. Cea dintâi.. este aleasă în sesiunea din 1869. majoritatea membrilor erau latinişti reprezentanţi ai liniei puriste..V). destinate a cultiva. I. Cea de-a doua direcţie lingvistică se pronunţa pentru intrarea în dicţionar şi a cuvintelor care „ deşi streine după origine.H.Massim.). cât se poate mai complet şi mai raţional. în trei volume. dar acum sunt civitate donata. a curăţi.. luat în totul dezvoltării sale în timp. de orientare latinistă – extremistă. În epoca de radicale înnoiri prin care trecea lexicul românesc. Societatea Academică Română publică între anii 1871-1876 Dicţionarul limbii române. caută să cuprindă toate cuvintele.Rădulescu (preşedinte). aşa încât să poată fi dereptariul limbiei. organizează misiuni lexicografice pentru compunerea unui dicţionar roman. după cum se stabilise de la începutul elaborării lucrării. respingea dreptul cuvintelor de origine nelatină de a figura în dicţionar ( cu excepţia celor romanice şi greceşti) şi încerca astfel să dovedească.“ (vol. arată intenţia autorilor de a face o lucrare care să cuprindă. Criteriul etimologic de selecţie a cuvintelor a dus la soluţia de a opune Dicţionarul – în care numărul de cuvinte era limitat de romanitatea lor -Glossarului – în care materialul lexical înregistrat era de altă origine decât cea latină.a condamna limba la amorţire şi deperire. că „elementul latin din limba românească e singurul element naţional“ [2]. I. vorbele de origine neromanică nu pot şi nu se cade să aibă loc într-un dicţionar românesc” (loc. alcătuită din latinişti convinşi. Acestea din urmă. şi nu este nici o putere în lume care să le şteargă din limba romănească. în repetate rânduri.. a mărgini dicţionarul la o singură epocă a limbii. Ca urmare. se face precizarea că în dicţionar se disting „Vorbele ce s-au aflat în uz înainte de 1830“ de „vorbele de atunci şi până astăzi intrate în uzul 24 . aveau să fie izolate în Glossar. cât şi cele ce se pot culege din viul grai al poporului“. în cultivarea limbii noastre. demn de acest nume.ar fi. În pofida termenului de elaborare scurt şi a numărului restrâns de redactori. a fost realizarea unui mare dicţionar al limbii naţionale: „ Secţiunea literară se ocupă cu diversele cestiuni filologice. Deşi în Prefaţione nu se foloseşte termenul neologism. [4] Expunerea de motive din Prefatione. p. când se stabileşte ca elaborarea lucrării să dureze cel mult patru ani. dicţionarul dorit urma să îndeplinească un rol deosebit de important în normarea formelor. în consacrarea cuvintelor şi a sensurilor. a regula. prima comisie de redactare a dicţionarului.. din toate epocile dezvoltării sale : „limba unui popor fiind productul acelui popor. „Un dicţionar român . “[3] A învins punctul de vedere latinist.“[1] Concepţia călăuzitoare şi modul practic de înfăptuire a dicţionarului academic au stârnit discuţii în sânul societăţii.C.

fiind respinse formele ce se încerca a se introduce implicatu sau implecatu. legile generali . Este impresionant efortul celor doi lexicografi de a completa lipsurile vocabularului limbii naţionale pe baza unor scheme prestabilite în care intră aproape toate terminaţiile posibile. cât şi în Glossar. „ Această corecţiune nu este fericită şi.. În Dicţionar sunt înregistrate prioritar cuvintele româneşti moştenite din latină. şi fem. este edificatoare : neologisme terminate în –(al)e/i (masc.inessorabile . limbi care justifică în genere şi analogia cu legile fonetice româneşti. în plus. employé). prevedente (lat.“(Seche 1966:152) limbei“ (notate în lucrare cu asterisc). uzuale ale lexicului. eruditoriu. agreare. amor). cuvântul usuali etc. arsenale. Leonte 1966 : 1-24). dar şi prin dorinţa de a îmbogăţi limba română literară. delectatoriu. covârşind cuvintele reale. etc.) : mod nerevocabile . Neologismele terminate în –(bil)e/i (masc. IX). care n-ar fi corespuns geniului limbii noastre).) sau care nu pot fi admise Orientarea autorilor dicţionarului academic în adaptarea termenilor neologici a fost mai ales către limbile latină şi italiană. cuvintele fără existenţă reală în limba română. iv. În felul acesta. care urmează în dicţionar un model latin şi italian. tendinţă care s-a consacrat ulterior pentru forma multor neologisme româneşti luate din limbile romanice. -escu. fem. Încercarea autorilor dicţionarului de a <<completa>> vocabularul limbii române a dus totuşi la unele consecinţe practice deosebit de importante: „un foarte mare număr de neologisme care astăzi constituie bunuri consacrate ale lexicului nostru şi-au făcut probabil intrarea – ori măcar s-au impus – prin această lucrare. introducerea vb..) „din cauza formei necorecte şi contrarii analogiilor limbii “ (de ex. adio. delimitarea dintre vocabularul recomandat ca normă (Dicţionar) şi cel nerecomandat (Glossar). în locul substantivului amploiatu (fr. delecta→delectaţiune. articole speciali. forma gramaticale . a iubi înlocuit prin ama. şi mai puţin condamnărilor de cuvinte neologice.) : studiul superficiale . abandon. s-ar explica în mare măsură prin nevoia de a găsi un corespondent cuvintelor de origine nelatină eliminate din dicţionar (de ex. masc. amoare – preferate cuvintelor amorez. limba nu are nevoie de 25 . părticele neseparabili etc. ataşament. „De exemplu. numai aşa s-ar explica. deranjament. pe teren românesc. şi fem. chiar în cazul în care. agreabile. de exemplu. deoarece în loc de implecatu avem funcţionariu şi altele”. condiţiunile fundamentali . (loc. delectativ. eruditrice sau a adj. Fiind şi o lucrare normativă. amor. pentru acestea din urmă ţinându-se seama de condiţia ca izvorul lor originar să fie tot latina. (Ivănescu. şi despre care autorii afirmă că „nu s-au putut răspândi între toţi românii“ (vol. pentru ambele ea. prévoyant) etc. agrement.I. fr. inamorare. prevedente. şi pl. precum şi participiul-adjectiv. abandonat. la verbele recent împrumutate au fost înregistrate în mod consecvent derivatele în –iune. „seria“ lexicală nu era completă: degenera→ degeneraţiune.La cercetarea listei de cuvinte. lessicografulu. care alcătuia o familie cu amante. Neologisme terminate în –(ari)u (sg. Şi în Glossar numărul cuvintelor este sporit prin înregistrarea neologismelor din limbile romanice care nu au origine latină sau a celor care sunt de curând introduse în limbă. it. dicţionarul impunea tendinţa mai veche urmată de latinişti în adaptarea neologismelor romanice. praevidens. vb. dar şi cele împrumutate recent din limbile romanice (îndeosebi din franceză şi italiană). materialul lexical neologic ocupă un spaţiu important atât în Dicţionarul propriu-zis. degenerat.) / e (sg. subst. pentru a o apropia cât mai mult de aspectul cultivat al limbii latine sau al celorlalte limbi romanice . erudire. -ariu(oriu). Indicarea unei serii de neologisme luate din limbile romanice. essistenţă individuale . Lista de cuvinte a fost încărcată cu termeni transportaţi direct din dicţionarele latine. autorii preferă vechiul slujbaş. De exemplu. a subst. hazard etc. avangardă. p. ambassada şi ambassadoriu. Evoluţia ulterioară a limbii moderne a corespuns mai ales recomandărilor. Introducerea unor neologisme latino-romanice care n-au avut circulaţie reală în limbă sau a unor formaţii proprii. delectat. în conformitate cu părerile autorilor lucrării despre cultivarea limbii în spirit latinist. separarea netă între cele două secţiuni (Dicţionar şi Glossar) însemna. extrem de numeroase. degenerativ. degeneratoriu. amorezare. fără să fie generalizate (abandonare.cit.

peste un sfert de lucrare. dicţionarul lui Philippide nu a fost publicat şi.T. printr-un sistem de semne convenţionale. forul academic face presiuni asupra autorului. şi eşalonată pe o perioadă de maximum şase ani. care eşalonează lucrarea pe două etape: primii doi ani pentru strângerea materialului lexical. Philippide refuză să satisfacă această cerere şi. Philippide porneşte la lucru cu ideea că dicţionarul academic trebuie să fie „un inventar al limbii în orice manifestare a ei. una din criticile fundamentale aduse fiind aceea că lista de cuvinte a lucrării este încărcată exagerat cu termeni direct preluaţi din dicţionarele latine sau cu termeni creaţi de autori pe baza unor scheme elaborate conform cu sistemul limbii.Massim. Dimpotrivă. X) şi că dicţionarul „nu va avea în vedere anume limba literară de astăzi. capabilă să satisfacă cerinţele ştiinţifice şi culturale româneşti. Hasdeu arată în prefeţele din fruntea primelor două volume ale lucrării sale Etymologicum magnum Romaniae că opera ar rezulta „din starea actuală a ştiinţei limbii“ (Etymologicum. se întâmplă ca unele neologisme care şi-au început existenţa în limba română abia prin dicţionarul lui Laurian şi Massim. În epocă. cât de accidentală”. lista de cuvinte a Etymologicului conţine deosebiri fundamentale în comparaţie cu aceea din primul dicţionar academic a lui Laurian şi Massim. Prin intermediul „Comisiei dicţionarului“[7]. ci mai ales limba cea veche şi graiul actual al poporului“ (Etymologicum.Laurian şi I. individualitate nedependente etc. acest fapt fiind una dintre lacunele operei rămase neterminată [5]. Din cauza faptului că autorul n-a avut în vedere limba română literară din vremea sa. lingvistul ieşean începe. Din cauza unor neînţelegeri . 147) „autorii dicţionarului au întreprins. în vederea scurtării timpului de redactare. o campanie de îmbogăţire a lexicului limbii române de proporţii excepţional de largi. cu puţine excepţii. eliberat de latinism.) din pricina exagerărilor latiniste. încercând să alcătuiască „un catalog complet“ al lexicului ei. iar a doua etapă consacrată elaborării propriu-zise. Lista de cuvinte a dicţionarului lui Philippide înregistrează toate neologismele pe care lexicograful le-a întâlnit în izvoarele parcurse. Concluzia cercetătorilor moderni asupra primei versiuni a dicţionarului academic este că Încă înainte de terminarea lucrării lui A. Hasdeu a ignorat. să fi devenit astăzi bunuri consacrate ale lexicului românesc. Se hotărăşte ca munca de elaborare propriu-zisă a lucrării să fie făcută de două echipe de 26 . p. Cu toate acestea. mai mult datorită celor relatate de Sextil Puşcariu. obiectivă a lexicului limbii române. VI). ca termeni transferaţi direct de autori din dicţionare străine. Academia Română face cea de-a treia încercare pentru realizarea dicţionarului general şi încredinţează. Neologismele terminate în –(ant)/e –(ent)/e : cuvântul corespondente . singur. aportul neologistic masiv al secolului al XIX-lea.genuri) : tractat elementariu . la selectarea şi scoaterea din opera lexicografică a majorităţii împrumuturilor recente.cit. în a căror lucrare bogăţia lexicală provenea din sectorul neologistic şi satisfăcea dorinţa autorilor de a completa sistematic. sarcina redactării dicţionarului academic profesorului ieşean Alexandru Philippide. La sesiunea academică din 1884 se hotărăşte începerea efectivă a reelaborării lucrării. în care intrau şi neologismele[6]. obligându-l. După retragerea împuternicirii acordate lui Hasdeu. el este astăzi abia cunoscut. tom I. p.” ( p. şi. şi în mare parte neizbutită. în noiembrie 1897. în opera lor.. sarcina fiind încredinţată unei singure persoane. tom II. vocabularul limbii române. In preajma anului 1900.“ (loc. dicţionarul academic al lui Laurian şi Massim nu s-a bucurat de o bună primire. lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. în prefaţa următorului dicţionar academic al limbii române. de la începutul alfabetului. (apud Diaconescu 1974 :76). se vede nevoit în 1905 să restituie Academiei întregul fişier lexical.. munca de redactare a dicţionarului. elaborând în mai puţin de şase ani. în aceste condiţii de conflict. forul academic.C. ideal. cuvintele particularie. în consecinţă. în studiul lui Mircea Seche (1966 :131-181) se arată că pentru „un vorbitor contemporan al limbii române. până la prepoziţia de. căruia la 1 ianuarie 1906 i se încredinţează misiunea reluării lucrărilor. preconizează începerea unei noi opere lexicografice de mare amploare care să oglindească starea reală. stabileşte situaţia cuvintelor faţă de limba literară a epocii. Cea de-a patra încercare de realizare a dicţionarului academic al limbii române aparţine lui Sextil Puşcariu.

pentru orientarea sa de ansamblu“. pe care să o înlocuiască cu vechii termeni populari (Ibid.XX)... 1922). prin generalizarea experienţei practice la dicţionar.. Puşcariu dovedeşte că „a avea înţelegerea istorică a limbei nu însemnează a privi numai în trecutul îndepărtat. munca de redactare propriu-zisă este dublată de o activitate lexicologică permanentă. preconizată de Philippide. mai ales.H. precum şi mai multe zeci de mii de fişe extrase anterior de Puşcariu. p. populare şi regionale. precum şi în introducerea la primul tom al Dicţionarului limbii române. p. s-a trecut de la început la redactarea propriu-zisă. Philippide. în paralel. cu cât înaintând în redacţie voiu cunoaşte tot mai mult bogăţia limbii române.J şi litera L până la cuvântul lojniţă. iar în cea de-a doua echipă.. ş. căci faptul că-l găsim la ei însemnează că s-a simţit lipsa lui în limba română " (Puşcariu 1913: p. p.. ci şi a recunoaşte schimbările prin care limba trece în momentul când o poţi observa direct. p. care a citit. căci ele „completează limba“ (Ibid...“ (Puşcariu 1926: 12). revizia a revenit responsabilului lucrării..I. prezentă la Hasdeu. iniţial. care aveau să elaboreze. In anul 1926.. Prefaţă. publică în coloanele revistei Dacoromania (1920 1921. hotărârea de natură puristă de a nu admite în lista de cuvinte decât împrumuturile recente „care exprimă o idee sau nuanţa unei idei pentru care limba noastră nu are un termin neechivoc“.el este astăzi un instrument necesar de îmbogăţire a graiului. Folosindu-se fişierul preluat de la Al.. Lacea a redactat între 1906-1940 aproape în întregime articolele primelor trei litere. În acest chip dicţionarul acesta poate servi mai bine la stârpirea neologismelor nefolositoare. publicat în partea I a tomului I al Dicţionarului limbii române (DA) (1913). C. lexicograful nu se poate desinteresa. Făcând neologismului „un loc din ce în ce mai mare“ în dicţionar (Dicţionarul limbii române.XXII). ci şi ştiinţifice. Atitudinea lui Sextil Puşcariu faţă de neologisme este compensată de hotărârea ca lucrarea să înregistreze fără rezervă împrumuturile aparţinând terminologiilor ştiinţifice. discutate într-un subcapitol special al studiului. Lolliot şi Yves Auger. dicţionar istoric şi general.. (În fapt. cu atât o voiu face cât mai des.redactare. ia. Sextil Puşcariu. studii teoretice privitoare la diverse aspecte ale redactării dicţionarelor explicative: „pentru întâia oară în istoria lexicografiei naţionale. dar în privinţa neologismelor.Neologismul e azi pe cale a pătrunde în popor.” (Ibid. În Raportul către comisiunea dicţionarului.n. îl vom primi şi noi. el afirma că „pe când în veacul trecut (al XIX-lea. traducerea franceză a cuvintelor româneşti aparţine lui H. [8] 27 .u. n. cât şi linia ignorării aportului lexical neologistic. Puşcariu hotărăşte să definească în dicţionar împrumuturile recente: „ De câte ori mi-a fost cu putinţă să dau echivalentul românesc al neologismului am făcut-o şi. Capidan a elaborat aproape singur. între 1910-1940.Această pătrundere a neologismului dintr-o regiune românească într-alta este un fenomen lingvistic de care filologul şi. XII) Astfel spera autorul să determine diferite categorii profesionale (medici. deci de a câştiga toate drepturile de cetăţean.„Criteriul cel mai sigur e dat de scrierile autorilor noştri: când un neologism e adoptat de ei.XX). articolele de la literele F.Î. Bucureşti 1934. porţiuni diferite ale dicţionarului. foarte utilă pentru continua perfecţionare a dicţionarului.) neologismul era streinul ce venea deodată cu introducerea culturii apusene. Din perspectiva Dicţionarului (Bucureşti. În timp.) sau în volum separat. autorul acceptă cuvintele vechi. tehnicieni) să renunţe la terminologia modernă. tomul II. proaspăt introdusă în limbă. Th. pe măsura integrării neologismelor în vocabularul limbii române. căci el ilustrează o epocă din istoria limbiei“ (Puşcariu 1926: 13). şi nu numai a celor literare. (Seche 1966:152) În alcătuirea listei de cuvinte. urmând ca îmbogăţirea materialului lexical să se facă paralel cu operaţia de redactare. completat sau modificat articolele redactate). la prima echipă.1).. Puşcariu părăseşte atât linia exhaustivităţii lexicale. autorul îşi schimbă structural concepţia asupra selectării lor în dicţionar.G.

în 1965.. [3] Archivu pentru filologie şi istorie. dicţionarul academic nu este complet terminat. Bucuresci. (DLR. După revizuirea părţii tipărite de Puşcariu de către un colectiv de la Institutul de lingvistică din Bucureşti. serie nouă.188. anul (1867). “(Seche 1969:48-49).(Dicţionarul limbii române. „introducerea lor în dicţionar este justificată“.VI) La mai bine de 40 de ani de la apariţia primului tom al DLR. apud Seche 1969: 36.. apoi Academia RSR – până în 1989. XVI (1905).T. nr.şi se apropie astfel foarte mult de părerile antecesorului imediat. se hotărăşte continuarea dicţionarului început sub conducerea lui Sextil Puşcariu.. din vorbirea regională. considerând operaţia de selectare un moment de subiectivă opţiune. NOTE [1] Archivu pentru filologie şi istorie. sociologice. 134. etnografice. Glossariu care coprinde vorbele d’in limb’a romana straine prin originea sau form’a loru. Bucuresci. din limbajul literaturii artistice. în mod practic.Baritiu.„Cât priveşte tehnica lexicografică.Laurianu si J. dar 28 . Dicţionarul realizat sub conducerea lui Sextil Puşcariu este apreciat: „mai puţin reprezentativ în privinţa neologismelor. p.C. pe care cândva (1906) le combătuse. p. În privinţa selectării acestora. Noua Typographia a laboratoriloru romani. în limbajul literar-artistic sau în cel popular“. Tomul II I-Z. nr. apud Seche 1966.V) încetează de a mai fi exhaustivă. Privitor la lista de cuvinte. Bucuresci. 9 (octombrie 20). Al. onomastice sau de istorie literară.133. nu au îndepărtat-o de unul dintre scopurile sale fundamentale – elaborarea dicţionarului academic general. dimpotrivă. Hasdeu publică între 1886-1893 trei volume.191. cam de acolo de unde lucrarea fusese întreruptă. existenţa şi importanţa lui în limbă fiind unanim acceptate. care dau dicţionarului un caracter hibrid. Transformările prin care a trecut vechea Academie Română în 1948 devenită Academia RPR. de altfel. comparabilă cu cele mai bune dicţionare similare din lume. p. noua versiune înregistrează „toate cuvintele de circulaţie generală din limba română “. DLR.191. dicţionarul realizat sub conducerea lui Puşcariu trebuie considerat prin lista sa de cuvinte o operă fundamentală. În pofida lipsurilor neologistice. Noua Typographia a laboratoriloru romani.Massimu. 133 [2] Archivu pentru filologie şi istorie.Massimu.. Philippide. tomul VI.C. iar tehnica lexicografică are principii clare de tratare a lui. Prefaţă. prezentate sub formă de studii sintetice independente. ca în versiunea anterioară. nr. [5] Din Etymologicum. s-a ţinut seamă de progresele înregistrate în acest domeniu în ultima vreme. Bucureşti. 1871.548 şi 553. se începe redactarea şi publicarea. relativ la cuvintele aparţinând terminologiei tehnico-ştiinţifice. 9 (octombrie 20). Dictionariulu limbei romane elaboratu ca proiectu de A. în tendinţa de prezentare exhaustivă a materialului se află principala scădere a dicţionarului. în noua versiune se aplică un criteriu de selectare ştiinţific: au dreptul să figureze în dicţionar acei termeni ai limbajelor tehnico-ştiinţifice care „au pătruns sau manifestă tendinţa evidentă de a pătrunde în limba literară generală.T. serie nouă. p.1871. anul (1867). de la litera M.T.C. s-au adus schimbări în metoda de lucru: . anul I (1867). 9 (octombrie 20).1876. p.Pascu. p. DLR. Elaboratu ca proiectu de A. aflat sub conducerea lui Iorgu Iodan. Faptele de lexic.Laurianu si J. Limba comună în dicţionarul nostru..Massimu. în Arhiva. a Dicţionarul limbii române. p. Faţă de opera lexicografică precedentă. apud Seche 1966. care cuprind literele A şi B până la bărbat. Colaboratori Josef Hodosiu si G. sunt însoţite de observaţii istorice.în cel puţin două stiluri diferite ale limbii“. [4] Dictionariulu limbei romane elaboratu ca proiectu de A. prezentate sincronic şi diacronic.Laurianu si J. „dacă aceştia apar . Puşcariu nega existenţa vreunui criteriu pe baza căruia se putea stabili acceptarea ori respingerea neologismelor. Noua Typographia a laboratoriloru romani. împuţinate pe parcursul muncii de redactare. Pentru a nu se mai amâna elaborarea părţii inexistente. şi existenţa lor este verificată prin izvoare. 1965.. între cele două opere lexicografice există nete deosebiri de concepţie. p. din textele vechi. [6] G. apud Seche 1966. p. iar după 1990 redenumită Academia Română. cumu si celle de origine induioasa. dar neologismul nu mai constituie o problemă. evitându-se să se facă o difernţiere prea mare între partea publicată şi partea cea nouă“.

Elaborat ca proiect de A. Cluj – Bucureşti: Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului. D. 29 . ABSTRACT The aim of this paper is to discuss the theoretical and practical aspects which. as realistically as possible.[7] Îngrijorat de ritmul lent al apariţiei lucrării. Maiorescu. en l’enrichissant d’un grand nombre d’éléments romans qui ont rempli les vides laissés par l’usure naturelle et la perte des mots traditionnels. 1969. Memoriile secţiunii literare.C. over the years. Raport către comisiunea dicţionarului. După însărcinarea dată de Societatea Academică Română. Hasdeu. Imprimeria Naţională. forul academic numeşte o comisie. Dicţionarul limbii române. under the supervision of the Romanian Academy. Seche. Études de linguistique roumaine. că „Le néologisme d’origine latine ou néo-latine a produit une véritable „ré-romanistion“ de notre langue. The selection and presence of the neologisms in the academic dictionary reflected. Bucureşti:Editura Universităţii Bucureşti. care încearcă să schimbe concepţia autorului asupra dicţionarului. à la place desquels s’étaient introduits des vocables étrangers. 1966. Bucureşti: Editura Minerva. *** 1871. Bucuresci: Noua Typographia a Laboratoriloru Romani.Laurianu şi I. 1926. traduit du roumain à l’occasion du soixantième anniversaire de l’auteur. Academia Română. tomul VI. Prefaţă de Grigore Brâncuş.IX-XLI. (DLR).Iorga. p. Tom III. Massimu. din care făceau parte T. Dicţionarul Academiei. dedicat omagierii lui N. Schiţă de istorie a lexicografiei române. seria III. determined the assimilation or the refusal of the neologisms in the list of words of the different variants of the general and historic dictionary of the Romanian language. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. vol. Bogdan Petriceicu. Redactori responsabili: Iorgu Iordan. (DLR). Vol.Lexicologie. Probleme de normare a limbii române literare moderne (1830-1880).L. [8] Urmărind cu atenţie statutul neologismului în limba română. Mircea. Dicţionarul limbii române.Sfetea.. obligându-l sa renunţe la includerea neologismelor recente şi la diminuarea numărului citatelor ilustrative. Elemente de istoria limbii române literare moderne. şi C. Partea I. Tomul I. Puşcariu. 1972 . *** 1913. p. Tocilescu. Sextil. Dicţionariulu limbei romane. Introducere. 1937. Sturza. *** 1965. BIBLIOGRAFIE Diaconescu. Sextil. Cap.“(Puşcariu 1937:410).I De la origini până la 1880. p. Regelui Carol I.1976. partea I A-B. Gr. Etymologicum magnum Romaniae. N. the linguistic reality and proved the importance of the permanent reactualization of such an endeavour. Bucureşti: Cultura Naţională. Despre neologisme .319-438. Bucureşti: Editura Academiei RSR.V. Puşcariu. Întocmit şi publicat după îndemnul Majestăţii Sale. Ion Coteanu. Quintescu.V-XV. Puşcariu afirmă într-un studiu din 1931. II De la 1880 până astăzi. Paula 1974. Bucureşti: Librăriile Socec & Comp. serie nouă.

Bidu-Vrănceanu 1976. În acelaşi timp. 2005: 29-38. 1979. fiind însă importantă şi precizarea datelor sintagmatice cu relevanţă semantică. Din această perspectivă (pe baza analizelor semantice efectuate) am conturat treptat sugestii de cercetare orientate spre mai buna valorificare a datelor din definiţiile lexicografice ale cuvintelor din lexicul comun (LC) şi din lexicul specializat (LS). Se admite că datele din definiţiile lexicografice trebuie selectate şi ordonate dintr-o perspectivă relaţional-diferenţială mai riguroasă . precizându-se lacunele şi eliminând redundanţele din definiţiile lexicografice (o selecţie adecvată implică înlăturarea a tot ceea ce reprezintă „balast” în definiţiile lexicografice enciclopedice). Din analizele efectuate se pot desprinde modele care să fie aplicate altor clase de cuvinte.Mortureux 1997. I 1. A. pe de altă parte. principii întrunite în ceea ce am numit „lectura” dicţionarelor (sau. Definiţia semică îşi propune astfel sa fie mai economică. Bidu-Vrănceanu 199329-62. Lehmann . aplicative din strudiile de semantică structurală. mai succintă şi mai relevantă.terminologic şi semantic este utilă pentru cercetarea diacronică. Principiul comun al comparării şi diferenţierii sensurilor este extins de la două cuvinte (aşa cum se procedează în definiţiile lexicografice de tip aristotelic) la clase paradigmatice mai ample (chiar dacă nu complete).Martin Berthet 1998: 15-21.Angela BIDU-VRĂNCEANU.F. A. rigide (uneori excesiv formalizate) ale semanticii structuraliste. adică a unei definiţii a sensului predictibil ce trebuie cunoscut de un vorbitor prin faptul că utilizează o anumită limbă. actualizarea conştientizată a definiţiei prelocuţionare.a. F. Niklas-Salminen 2003 ş.Stati 1978. Corbin 1989. NiklasSalminen 2003: 94-106) este cel al relaţiei dintre definiţia lexicografică şi definiţia semică (cu exemple atât din LC. „Lectura” definiţiilor lexicografice înseamnă. 149-152. în primul rând. 2005. 2008: 265-285 şi M. direct sau indirect de diferiţi cercetători din ultimele patru-cinci decenii.F. 1987. Universitatea din Bucureşti SEMANTICA ŞI LEXICOGRAFIA ÎN ANALIZA LEXICULUI COMUN ŞI A CELUI SPECIALIZAT Interdependenţa dintre lexicografie şi semantică a fost susţinută implicit sau explicit. A. 94.Alinei 1980. M. voi da câteva exemple care arată că analiza dicţionarelor din secolul al XIX-lea sau din prima parte a secolului XX este utilă pentru studiul constituirii şi modernizării terminologiilor româneşti. definiţiile semice bazate pe definiţii lexicografice urmăresc extinderea modelului interpretativ şi aplicativ limitat la analize (exhaustive sau nu) deja efectuate. Mortureux 1997: 76. mai precis. În partea a doua (II) mă voi opri la câteva aspecte care arată că analiza dicţionarelor dintr-o anumită epocă sub aspecte determinate lexicologic. Atenţia explicită acordată interdependenţei dintre lexicografie şi semantică s-a dezvoltat în perioada post-structuralistă.Martin-Berthet 1998. M. Definiţiile semice bazate pe ordonarea şi selectarea componentelor din definiţiile lexicografice depăşesc interpretările tehnice. care a preconizat necesitatea desprinderii unor beneficii practice. 71-99. S. P. Datele selectate sunt în primul rând paradigmatice. odată cu dezvoltarea semanticii moderne (A. 2007: 59-62. A. În clasele paradigmatice alcătuite în acest scop se degajă componentele de sens comune şi cele diferenţiatoare. Selecţia vizează atât elemente 30 . 2008. 2007. În prima parte a prezentării de faţă (I) voi urmări reluarea şi precizarea aspectelor relevante din perspectivă sincronică de care ţine seama semantica atunci când utilizează dicţionarele limbii ca surse obiective (social normate) ale cercetării. cât şi din LS).). mai precis.Lehmann şi F. 1993. Justificarea generală care susţine această interdependenţă se bazează pe principiul comun celor două discipline de definire a sensului prin comparare şi diferenţiere. Un aspect care poate fi urmărit cu consecvenţă în lucrările de semantică modernă (A. 138-142. am sugerat revenirea la dicţionare prin „lectura” lor mai riguroasă care sa ţină seama de analizele semantice. a definiţiilor lexicografice). 21-26.

Acestea pot fi strict ştiinţifice (sau terminografice. 285-299. de exemplu semele lexicale de tipul componentelor „care”. clasările prin „clădire”/„biserică”/ „catedrală” pot fi formulate unitar prin „lăcaş de cult”.A. importantă pentru distincţii între clase şi subclase ale „mijloacelor de transport pe apă”). ulterior. cum ar fi „materiale (de construcţie) specifice” (pentru BUNGALOV sau IGLU) . Se poate atinge acest obiectiv prin formulări cu un anumit grad de generalitate. DOM. Principiile de „lectură” menţionate pot fi aplicate şi unor termeni din lexicul specializat (LS) care interesează vorbitorii nespecializaţi. „tipuri de mese”) prin care se asigură o raportare la elemente cunoscute. abstractizate (de tipul „specific” sau „decorativ”) pentru comparare şi diferenţiere priveşte imposibilitatea de a mai asigura identificarea referentului fără asocierea cu alte mijloace de definire (de exemplu o definiţie ostensivă). „mărimea“ mijloacelor de transport pe apă” poate utiliza expresii echivalente (uneori neeconomice) precum „tonaj mic”. care constituie bune modele de „lectură”. strict raportate la un anumit referent. Dificultăţile sunt sporite de faptul că definiţiile lexicografice se pot referi la aceeaşi componentă distinctivă. în cea lexicografică) cu dificultăţi variabile. Reformulările din definiţiile lexicografice urmăresc nu numai înlăturarea „balastului“ enciclopedic. mai dificilă. cât şi cum se preia din definiţiile lexicografice în definiţiile semice. Probleme speciale în reformularea componentelor diferenţiatoare din definiţiile lexicografice pun substantivele concrete. „destinaţie decorativă” (pentru GHERIDON. v. Ordonarea diferenţelor specifice din definiţiile lexicografice este o operaţie complexă. ci şi favorizarea relaţiilor semantice diferenţiale. „tare”.a. Bidu-Vrănceanu 2007: 45-74). „uşor (uşoară)”. Descrierea relaţiilor de sens din aceste câmpuri are deci o utilitate aplicativă parţială. „Lectura” definiţiilor lexicografice este facilitată de descrierile semantice moderne ale unor clase paradgmatice mai cuprinzătoare precum câmpurile lexicale. Rezultatele obţinute (A. pentru cuvinte ca BISERICĂ.semantice (paradigmatice). cât şi date contextuale şi stilistice (sintagmatice) sau chiar extralingvistice care motivează preferinţa pentru un cuvânt faţă de altul. „se deplasează pe distanţe determinate (mici)”. care obligă la reveniri sau ajustări. Reformularea abstractizată a elementelor de sens diferenţiatoare este un auxiliar parţial. De exemplu „intensitatea” denumirilor de fenomene sonore este desemnată prin adjective sinonime în acest caz: „puternic”. De exemplu. Deficienţa formulărilor generalizante. eficiente în „învăţarea lexicală”. având şi un grad mai mare de variabilitate. Indicaţiile exemplificate (sau altele de acelaşi tip) pot fi omologate în definiţia semică (şi. formulată însă diferit. Nu în ultimul rând. Bidu-Vrănceanu 2005: 34). În cazul câmpurilor al căror sens este dependent de referent. care ascunde diferenţa „mic”. „privitor la “ din definiţia adjectivelor. adică preluate din dicţionarele 31 . Bidu-Vrănceanu 2008: 149-152. „mare”.. „lectura” definiţiilor lexicografice este utilă numai pentru sistematizarea clasării sensurilor (de exemplu „tipuri de locuinţe”. Bidu-Vrănceanu 2007: 80-99). Trebuie evitate clasările prin derivate (de plidă „măsuţă” care înseamnă „masă” + „mică” la GHERIDON) sau prin neologisme (precum „ambarcaţie”. de gradul de interes pe care îl prezintă pentru vorbitorii obişnuiţi şi de competenţele lor de diferite tipuri. o importanţă majoră o are tipul de definiţie a termenului specializat în dicţionarele generale. Variaţia factorilor care influenţează „lectura” depinde de domeniul căruia îi aparţine termenul (A. ordonarea datelor din definiţiile lexicografice trebuie să corecteze mai intâi lipsa de unitate a genului proxim pentru cuvintele din aceeaşi paradigmă lexico-semantică. numele de culori) toate datele definiţiilor lexicografice pot fi transpuse în definiţii semice sistematizatoare. asigurând astfel corecta lor diferenţiere. CATEDRALĂ. 265-285. mai ales din perspectiva actuală a „democratizării” cunoaşterii sau a „laicizării” ştiinţelor (A. care se opune astfel altor „destinaţii” ale altor tipuri de „mese “. a cuvintelor-axiomă (de pildă „galben“ în definiţia lui GĂLBUI) ş. În afara unui număr redus de elemente preluate ca atare. o componentă precum „specific” fiind un avertisment care se cere precizat pentru vorbitorul care nu cunoaşte sensul unui cuvânt. 299-313) arată că pentru unele câmpuri (numele de rudenie. „Lectura” este în asemenea cazuri mai complicată. Se pune întrebarea ce.

Pentru română s-au constatat incoerenţe şi mai ales lacune în DEX.. de exemplu v. Un aspect special al analizei sintagmatice a sensurilor pornind de la indicaţiile lexicografice este cel al mărcilor diastratice ( sau stilistice). Mărcile de domeniu asigură nu numai decodarea definiţiei. utilă pentru adecvarea comunicării în „literar”/„non-literar” şi „literar uzual”/„literar non-uzual” (ultima valoare privind lexicul specializat şi putând fi asociată cu o marcă de domeniu).). exprimarea sintagmatică predomină ca manieră de desemnare a termenilor. ca restricţii de uz contextual. Bidu-Vrănceanu 1993: 25-31). date între paranteze. Un avantaj pentru „lectura” adecvată îl prezintă restricţiile contextuale indicate explicit înaintea definiţiei sensului.) „presiune mai 32 . precum „astupare”.”. este condiţionată de o compensare între felul în care se face clasarea şi diferenţierea sensului specializat. pentru DEPRESIUNE. I 2 O selecţie importantă în „lectura” definiţiilor lexicografice priveşte datele sintagmatice. „material plastic”) sau funcţionale (privind utilizarea). cât şi pe cele sintagmatice).A.”. în acest caz existând diferenţe între lexicul comun şi cel specializat. la „nodul dur” al sensului specializat.. în DEXI. chiar pentru domenii în formare (de pildă pentru marketing). substantivele manifestând un grad de independenţă mai mare faţă de context. informaţiile contextuale din definiţiile lexicografice pot fi mai mult sau mai puţin vizibile. mai ales pentru cele interdisciplinare sau în formare (de pildă. ceea ce presupune o serie de restricţii contextuale (A. „deformare”).specializate) sau preştiinţifice (mixte) sau uzuale (A. Analiza sintagmatică a termenilor specializaţi (LS) este mai importantă pentru că circumscrie precis sensul când se indică colocaţiile sau sintagmele fixe sau relativ fixe (condiţie mai puţin satisfăcută de dicţionarele generale). Unele sunt „mascate”. Corbin 1989. Pentru terminologiile caracterizate prin coduri închise (chimia.” ş. Criteriile după care se disting mărcile diastratice sunt diverse. definiţiile ştiinţifice pot fi greu decodabile. De exemplu. „afecţiune”. A. O echilibrare între componentele ştiinţifice şi cele accesibile se constată şi în definiţiile lexicografice ale termenilor chimici (A. Bidu-Vrănceanu 2007: 89-92. clasarea se poate face prin elemente relativ accesibile („boală”. ci indică preliminar condiţiile extralingvistice şi lingvistice ale unei comunicări corecte (privind atât aspectele paradigmatice.a. fie şi parţial. precum „exploziv”. (meteor. Componentele diferenţiatoare (formulate mai mult sau mai puţin accesibil) pot avea caracter descriptiv sau pot privi gravitatea bolii (ultimele informaţii fiind în general relevante pentru vorbitorii obişnuiţi). BiduVrănceanu 2007: 84-89. dar şi prin „sindrom” sau „simptom” sau chiar prin elemente cu sens mai general. 89-92. „maladie”. O decodare parţială. S-ar putea face o sistematizare a lor. spre deosebire de adjective şi verbe care au o dependenţă contextuală mai complexă (A. mărcile sunt bine distribuite. Bidu-Vrănceanu 1997). Importanţa mărcilor de domeniu este cu atât mai mare cu cât termenul are sensuri specializate în mai multe domenii. Pentru anumite terminologii. contextele devin relevante la nivelul textelor. de pildă la A DEZAMORSA care are sensuri diferite când dă indicaţia (despre bombe) faţă de (despre conflicte). Bidu-Vrănceanu 2005: 38-42. În aceste cazuri sau pentru anumite terminologii (de exemplu cea politică).) „un anumit unghi de măsurare.a. „colorant” sau „se foloseşte în.): când se face clasificarea sensului în termeni specializaţi (de exemplu „aldehidă”. 62-71).. chiar eterogene (P. (geod.) se adaugă componente descriptive accesibile („lichid”. ”polizaharidă” ş. Selectarea atentă a unor asemenea informaţii este foarte utilă pentru o comunicare adecvată. 152). de exemplu la PERIPLU. cea a marketingului). fiind inserate printre alte elemente care definesc sensul.. „călătorie lungă pe mări şi oceane”. iar dicţionarele ar trebui să reflecte măcar parţial aceste situaţii. Pentru cuvintele din lexicul comun. înaintea definiţiilor de sens. Interesul pentru informaţiile contextuale din definiţiile lexicografice variază în funcţie de partea de vorbire. care să asigure accesul. Pentru termenii medicali. DEXI dă şase sensuri specializate în domenii diferite: (geomorf) cu sensul „formă de relief. Bidu-Vrănceanu 2007: 56-59. S-au arătat deficienţe în distribuirea mărcilor diastratice în dicţionarele mai multor limbi. pentru că nu dispun de o delimitare specială.

unele ca terap(eutică). Negulici 1848. aceste dicţionare dau o marcă generală care indică apartenenţa la LS.mică. „ştiinţa limbii” (p. zicere. Într-o situaţie similară este marca gram(atică). chir(urgie). II 1 S-a constatat că dicţionarele cercetate (Poenar 1840. med(icină). miner(alogie). filoz(ofie). în schimb. în condiţiile în care rămâne redusă şi puterea de cumpărare a populaţiei” . chim(ie). delimitări care denotă anticiparea semanticii contrastive dezvoltată mult mai târziu). pict(ură). bot(anică). de exemplu trimiţând la un text relevant din 1887 (Şăineanu). Rezultă că ştiinţele economice ca sumă a mai multor subdomenii s-au dezvoltat mai târziu. „semasiologie indoeuropeană”. aparţinând morfologiei.5 cu diferenţieri de subsubdomenii „semasiologie comparativă (a idiomurilor)”. mărfurile se vând greu şi la preţuri scăzute. (med. linguistică) este bine reprezentată în textul lui Şăineanu. sintaxei. p. vocabularului..” în contextul specific depresiune barometrică. Relaţia dintre mărcile diastratice de subdomeniu şi domeniu poate fi relevantă pentru evoluţia LS l şi din altă perspectivă. (psih. semanticii. care precede în dicţionarele din secolul al XIX lea şi din prima jumătate a secolului XX termeni lingvistici variaţi. Mai mult chiar. ret(orică). dar şi foneticii. În acest text găsim denumiri actuale ale unor subdomenii lingvistice (nu numai semasiologie. de aprecierea nivelului de existenţă pe plan internaţional. privind existenţa domeniului şi a subdomeniului nu se poate limita la analiza mărcilor diastratice din dicţionare.5). mus(ică). fiz(ică). Denumirea lingvistică (înregistrată numai izolat în unele dicţionare sub alte variante formale (limbistică. Stamati 1850. Protopopescu-Popescu 1860. semasiologia fiind precis încadrată şi subordonată în această ştiinţă. cu alte contexte specifice şi (econ. cu precizări şi sintagme explicative. Astfel se constată că pentru anumite ramuri ştiinţifice. Observaţia este susţinută de date extralingvistice privind dezvoltarea relaţiilor economice şi. Costinescu 1870) delimitează mărci diastratice pentru anumite domenii ale LS. gram(atică). în nici unul dintre dicţionarele secolului al XIX-lea nu se înregistrează marca ec(onomic). mai mult chiar. Şăineanu desemnează ramuri lingvistice care presupun abstractizări şi interpretări de sinteză fundamentale în orientările actuale ale domeniului: „linguistica generală” şi 33 .a. ca de exemplu: aritm (etică). anat(omie). adică unitate lexicală specializată.14. mai ales. p. precis delimitate este faptul că Enciclopedia lui Diaconoviciu (1898-1902) consemnează subdomeniul semasiologie. Un argument care susţine existenţa altor subdomenii. voi mai avea în vedere posibilitatea de a aprecia stadiul evoluţiei ştiinţifice pe baza comparării definiţiilor lexicografice date câtorva termeni din dicţionare apărute în momente diferite (II 2). II În cele ce urmează voi arăta utilitatea analizei dicţionarelor pentru studiul terminologiilor (LS) din perspectivă diacronică.) „stare mentală.) „fază a ciclului economic care urmează după o perioadă de criză economică în care producţia se menţine la nivel scăzut. notată t şi explicitată termin (termen). astron(omie). ş. mat(ematică).) „pierdere a energiei fizice şi morale”. Similar se prezintă şi mărcile de subdomeniu din medicină). dicţionarele analizate dau numai mărci de subdomeniu. Mă voi opri la două aspecte privind formarea şi modernizarea terminologiilor româneşti în secolul al XIX-lea: un aspect priveşte importanţa mărcilor diastratice din dicţionarele acestei perioade pentru determinarea domeniilor şi subdomeniilor ştiinţifice existente (II1). marca trigon(ometrie) apare numai în dicţionarele de după 1860. păstrate până azi: „ştiinţele filologice”. tristeţe patologică”. în schimb. Mărcile diastratice înregistrate în toate dicţionarele din secolul al XIX-lea susţin existenţa anumitor domenii în acea epocă: agric(ultură). opusă lui vorbă. în toate dicţionarele din secolul al XIX-lea apare marca comerc(iu) sau comerţ şi numai în unele dintre ele (Poenar 1840 şi Costinescu 1870) e înregistrată marca fina(anţe). cu diverse contexte specifice: depresiune difuză. alg(ebră). Astfel. p.14. teol(ogie). În acest caz. scade valoarea acţiunilor. ceea ce se reflectă în absenţa acestei mărci în dicţionarele din secolul al XIX-lea.. Se constată existenţa unor subdomenii (puse în relaţie sau nu cu domeniul superordonat). astrol(ogie). pat(ologies) sau fiziol(ogie) apărând numai în dicţionarele din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. geom(etrie).

Laurian şi Massim). colori. arte technice. referinţele lui bibliografice internaţionale arată că lingvistica este delimitată şi destul de specializată prin subdomeniile ei la sfârşitul secolului al XIX-lea. Antonescu 1862. ci şi o prezentare explicită a lor.16). succinte. iar analiza acestui aspect poate fi relevantă. sunete etc a stărilor sufleteşti 34 . de exemplu pentru anatomie: anatomie generală. de exemplu medicină dulce. chiar dacă diferenţiate parţial ca evoluţie şi caracteristici. pathologie. Rezultă că la sfârşitul secolului al XIX-lea. Considerăm că pentru domeniile şi subdomeniile indicate de dicţionarele din secolul al XIX-lea prin mărci diastratice dispunem de terminologii mai mult sau mai puţin proprii. unele păstrate până azi. ARTĂ este definit de unele dintre dicţionarele din secolul al XIX-lea ca „metod de a face bine un lucru. sensul specializat păstrat până azi ocupă primul loc „exprimare prin cuvinte. Această „luptă” între sensuri cu tendinţa impunerii numai a unui sens specializat se constată şi în definiţiile din dicţionarele din prima jumătate a secolului XX: în Candrea-Adamescu 1926. n. ceea ce indică caracterul practic al acestui domeniu în prima jumătate a secolului al XIXlea. arte militare.„linguistica filosofică” (p. Din perspectivă diacronică. din punct de vedere conceptual şi lexicografic definirea termenului MEDICINĂ se face prin „artă” şi nu prin „ştiinţă”. II 2 Pentru a arăta evoluţia domeniilor aşa cum apare în dicţionare vom compara definiţiile date de dicţionare pentru termenul MEDICINĂ. mai rezultă din această analiză importanţa relaţiei dintre dicţionare-texte ca principiu de analiză modernă a terminolgiilor.. specializate. Aceeaşi relaţie e stabilită de Protopopescu şi Popescu 1862: „(arta) este applicaţia ştiinţi câştigată de omu şi a puteri de care dispune la realisaţia vreunui lucru” („ştiinţă” având aici sensul curent în epocă de „cunoştinţă”. Se mai poate menţiona că unele dicţionare din secolul al XIX-lea (Negulici 1848) dau nu numai mărci de domenii. chirurgie“ (Antonescu 1860) sau „medicină climinică. pentru care se propune clasarea prin „sciinţă”. Echivalenţa mărcii diastratice din dicţionare (gramatică) cu (lingvistică) nu poate fi interpretată decât parţial ca o specializare şi modernizare insuficiente. La modul general. înregistrată şi de Poenar 1840) şi arte musicale. sensul aplicativ al lui ARTĂ nu a dispărut. Costinescu 1870). Laurian şi Massim 1871-1876 reiau definiţia privind caracterul aplicativ al ARTEI în opoziţie cu ŞTIINŢA (“scientia practica. informaţii de asemenea utile din perspectivă diacronică.) de a restabili şi de a tămădui maladiile” (Negulici 1848). therapeutică. cu precizările privind evoluţia extralingvistică şi lingvistică implicate. anatomie descriptivă (Antonescu 1860) sau anatomie hirurgicală. arte theatrale. medicină legală. medicină veterinară (Costinescu 187O. Definirea prin „artă” sau „sciinţă” şi a altor denumiri de domenii ne obligă la analiza definiţiilor lor. Unele denumiri de subdomenii nu mai sunt actuale. echivalent cu „meşteşug” (Poenar 1848. Gradul superior de dezvoltare a domeniului este reflectat de definiţiile din dicţionarele din a doua jumătate a secolului al XIX lea care înregistrează subdomenii ale medicinei: „hygienă. definiţiile lexicografice din secolul al XIX-lea sunt uzuale. aplicarea acestui principiu arată posibilitatea unor decalaje între textele ştiinţifice şi dicţionare (deficienţă constatată şi în perioada actuală în tratarea din dicţionare a terminologiilor noi.. indicat şi de textele româneşti din epocă. medicină expectantă (Costinescu 1870). după oarekare reguli“ (Negulici 1848). „Scientia este cotra arte ca teoria cotra problema”). La Laurian şi Massim apar însă şi specializări indicate sintagmatic: arte mecanice. Se remarcă în unele dintre definiţiile analizate că. simple. aplicat până acum numai din perspectivă sincronică. anatomie animală. medicină agissantă. ceea ce indică şi o evoluţie lexico-semantică. de exemplu: „arta (subl. în curs de formare). lucrarea cu scientia” . anatomie patologică şi altele ( Costinescu 1870). În definiţiile din dicţionarele de la sfârşitul secolului al XIX lea rezultă o specializare superioară prin indicarea de subsubdomenii. în care se indică şi relaţiile ierarhice. dar că paralel se impun sintagme cu sensuri specializate. Analiza textului lui Şăineanu (şi a altor texte ale lui). pe de o parte şi arte formose (sintagmă calchiată din franceză.

Aino (2003). Sorin (1979). interesul pentru aceste dicţionare este justificat de interpretarea ca texte-martor pentru o anumită epocă şi pentru anumite probleme ale evoluţiei lexicale. Timişoara: Editura de Vest. Françoise (1998). Berlin. vol. New York. în Worterbucher/Dictionaries/Dictionnaires.P. Bucarest.Lexicul.II . compararea lor aduce astfel date importante pentru studiul evoluţiei terminologiilor româneşti (alături de alte aspecte posibile ale interesului pentru aceste dicţionare). dicţionarele interesează mai ales sub aspectul social-normativ privind impunerea unor sensuri corecte. Încercare asupra semasiologiei limbei române. Marie France (1997). Paris: Ed. F.Sedes.M. Bidu-Vrănceanu. Angela (2008). având însă un caracter mult mai detaliat: „măiestria de a produce. Rodopi.Poyenar. a înfăţişa prin mijloace plastice.Bucuresci. Paris: Dunod. 35 . Negulici 1848 – I. Angela (2007). Lazăr (1887).Popescu. Stamati 1851 – Pah. Amsterdam: Ed. adecvate (din LC sau din LS). (mai ales pentru dicţionarele din secolul al XIX-lea care nu sunt legate de activitatea Academiei Române) acest rol nu poate fi atribuit. 1999. vol. Manuale di Semantica descrittiva. 1870. Câmpuri lexicale în limba română. Mortureux. Corbin. a emoţiunilor estetice” (ilustrat prin sintagma operă de artă). Analiza evoluţiei sensurilor lui ARTĂ înregistrată de diferite dicţionare confirmă tendinţa de specializare în primul rând prin distincţia dintre teorie şi practică (tendinţă constatată şi la alţi termeni) şi apoi printr-o specializare profesională mai limitată. Din perspectivă sincronică. Editions Jean Favard. 2737. ediţie îngrijită de Livia Vasiluţă. Angela (2005).Essais d’analyse componentielle appliquée aux langues romanes. Editura Universităţii din Bucureşti. Systématique des noms de couleurs. Lexicul specializat în mişcare. Angela (1997). Paris: Armand Colin. Napoli: Liguor editori.Antonescu.superioare. Dictionar rumân. Costinescu 187O . „Mărcile stilistice (diastratice) în DEX“. cuvinte. La lexicologie. În DLR (ediţia veche) apare acelaşi tip de definiţie. în Limbă şi literatură. ceva ce naşte în privitori şi ascultători emoţiune estetică”.Protopopescu şi V. Bucuresci.II. Vacabularului romanu de toate vorbele străbune repriimite pînă acum în limba română şi de toate quelle que suntu a se mai priimi d’acum înainte şi mai alesu în sciinţe. Bidu-Vrănceanu. Bucureşti: Tipografia Academiei Române. în Angela Bidu-Vrănceanu şi Narcisa Forăscu. Bidu-Vrănceanu. 1840. Din perspectivă diacronică însă. 1862. REFERINTE BIBLIOGRAFICE Bidu – Vrănceanu. Bucureşti: Editura Humanitas. Editura Universităţii din Bucureşti. Bucureşti. 1862. Bidu-Vrănceanu. „Les marques stylistiques /diastratiques dans le dictionnaire monolingue“. Bucureşti: Editura Academiei. culori. Dicsionăraşu românescu de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles. sunete. La sémantiques des adjectifs . linii. Stati.T. Vocabulaire Français -Valaque. Niklas-Salminen. Sémantique et morphologie. Alice şi Martin-Berthet.Stamati. Antonescu 1862 – G. DICŢIONARE Poenar 1840 . Introduction à la lexicologie. Lehmann. Ein internationale Handbuch zur Lexikographie.D.55-67. Aplicarea sincronică sau diacronică arată şi diferenţe importante privind obiectivele urmărite şi rezultatele obţinute. Bucuresci: Imprimeria nationale a lui Stephan Rassidescu. Concluziile rezultate din analiza câtorva aspecte ale interdependenţei dintre lexicografie şi semantică sau terminologie demonstrează utilitatea acestei abordări. La lexicologie entre langue et discours. Protopoescu-Popescu 1862 – E.Negulici.Hill. Walter de Gruyter. Bidu-Vrănceanu. Pierre (1989). ”La sémantique et ses applications à la lexicographie”. Bucureşti: Editura Metropol. Lectura dicţionarelor. Iaşi. Nou dictionaru portativu de toate zicerile radicale şi străine neintroduse şi introduse în limbă cuprinzîndu şi termeni ştiinţifici şi literari. Studii istorice despre transiţiunea sensurilor. Angela (1993). în Aspects of language. Bidu-Vrănceanu. Stati. mişcări ceva frumos. 1851. 3.Theoretical and Applied Semantics. Angela (1987). Studies in honour of Mario Alinei.Aaron. p. Limba română contemporană . 1848. Şăineanu. Angela (1976). Sorin (1978). G.Vocabularu romano-francsu dupe Dictinarului Academiei francese.

with interesting results for the role of such an analysis in identifying the Romanian terminologies in a certain period. Ed. of corpus and of meaning definitions is observed. coord. the perspective which is adopted is the descriptivenormative one.I.Laurian şi Massim 1871/1876 – Dicţionarul limbei române. I. Bucureşti: Librăriile Socec şi Sfetea DEX – Dicţionar explicativ al limbii române. 1940. 1934. coord. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. III. DEXI – Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române. I. şi Adamescu Gh. vol. II. and from the diachronic point of view. ediţia a 2-a.Arc Gunivas ABSTRACT This paper analyses several aspects of the interdependence among lexicography. Candrea-Adamescu 1926 – Candrea. tom II 1876. Bucureşti: Noua tipografie a laboratorilor români. 36 . Differences between the set goals and the achieved outcomes are established in accordance with the synchronic or diachronic perspective. După însărcinarea dată de Societatea Academică Română. From the synchronic point of view. 1926-1931. 1913. semantics and terminology. Coteanu şi Lucreţia Mareş 1997. şt. Eugenia Dima 2007. Bucureşti DLR – Dicţionarul limbii române. Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi. the evolution of domains. Tom I 1971(1873).

de cunoaşterea perechilor antonimice frecvent folosite în limba proprie sau în cea pe care tocmai şi-o însuşesc. 1996. sens poetic. 1996. cu omonimii gramaticale cu tot (de ex. 1994) şi Dicţionarul esenţial inclus în Dicţionarul poliglot (Teora. Universitatea din Craiova PENTRU UN DICŢIONAR DE ANTONIME ŞI CORELATIVE Comunicarea noastră porneşte de la proiectul unui dicţionar de antonime şi corelative ce urmează a fi publicat sub egida Institutului Limbii Române ca Limbă Europeană din ClujNapoca. Structurarea intrărilor din lucrarea noastră a fost determinată de caracteristicile claselor antonimice. Pentru selectarea intrărilor am optat pentru confruntarea a două lucrări concepute ca instrumente de învăţare a românei sau ca instrumente de traducere: Vocabularul minimal al limbii române curente cu indicaţii gramaticale complete tradus în germană.. majoritatea dicţionarelor de antonime disponibile pentru limba română (Bucă şi Vinţeler: Dicţionar de antonime. multe dintre cele mai noi lucrări lexicografice de profil din literatura de specialitate internaţională (The Oxford Dictionary of Synonyms and Antonyms. tocmai datorită complexelor relaţii semantice constituite în lexicul unei limbi. 2002) care depăşesc mult numărul cuvintelor din vocabularul minimal al românei. 1990) sunt concepute pentru vorbitori nativi.2 aj. relativ1. aşa încât nu vom insista asupra acestui aspect. 1997. Eliminarea cuvintelor s-a făcut din următoarele motive: 1. Or. vol.vol. alb adj. adj. util din punct de vedere pedagogic pentru delimitarea unui număr minim de cuvinte necesare învăţării limbii române de către străini. prezentând o serie de caracteristici care pot îngreuna accesul străinilor la aceste instrumente de studiu: abundenţa exemplelor literare sau paremiologice româneşti. Universitatea „Babeş-Bolyai”. Le Robert. criteriul principal al alegerii fiind cel al uzului curent. 1974. 2002 .). respectiv 5200 de perechi antonimice la Vinţeler. Dicţionar de antonime al limbii române. cât şi românii care studiază limbi străine sau traducătorii în şi din limba română au nevoie. relevarea opoziţiilor antonimice în descrierea sensurilor are în dicţionarele explicative un caracter sporadic şi incomplet[1].2. Grand dictionnaire des synonymes et contraires. Am optat pentru un dicţionar de antonime destinat străinilor. atât străinii care învaţă româna. Universitatea din Craiova Diana Viorela IONESCU. Corelaţia dintre sinonime şi antonime a făcut obiectul multor studii româneşti [3]. care se constituie printr-un dublu proces de selecţie: pornind de la polisemie şi urmărind antonimele fiecărui sens în parte. 1998. spaniolă (Demiurg. franceză. Cluj-Napoca Elisabeta ŞOŞA. Sîrbu. ≠ particular 37 . figurat: desăvârşi ≠ lichida da ≠ a întoarce da ≠ a lăsa tânăr ≠ înaintat. Henri Bertaud du Chazaud: Dictionnaire des synonymes et des contraires. I: A-G. şi adv. italiană. Pe de altă parte. Vinţeler: Dicţionar de antonime. aşa cum observa R. plecând de la o clasă sinonimică [2]. II: H-Z. 2004) tratează sinonimia şi antonimia simultan. Larousse. cu siguranţă. 2007. De altfel. şi subst. şi prin raportare la sinonimele fiecărui sens. 1999. a. 1997. iar acum avem proximativ 650 de intrări. ş. Ambele operează cu conceptul de vocabular minimal sau vocabular esenţial. Pe parcurs am mai eliminat. vechi total1. număr mare de intrări (2000 la Bucă şi Vinţeler. 1996. puse în evidenţă de structuralismul lingvistic.Gabriela BIRIŞ. Ceea ce propunem cu acest dicţionar este o abordare sincronică a antonimelor paradigmatice (lexicale şi gramaticale) [4]. 2001).. Au rezultat aproape 1500 de cuvinte. deoarece. Ne-au interesat numai acele cuvinte aflate în uz în româna citadină [5]. pe care vom încerca să-l prezentăm în continuare. m.

). căpătat • 3. ireal. armată etc. Uneori gradaţia este asimetrică. ceva [vehicul. prost. antonime care apoi. în redactare. frumos ≠ cumplit.). fiecare sens având un alt antonim (de ex. – traducerea în engleză a perechii de antonime. -tă f. de exemplu: cineva [sportiv. -ţi.deştept ≠ adormit 3. – la verbe s-a indicat întotdeauna subiectul acţiunii (cineva ~ . stricat (despre alimente)).participiile care nu aduc nimic nou faţă de verbele de la care provin: Exemplu: DA/T (aj. neadevărat. slab (despre calităţile profesionale ale cuiva). primit • 6. greşit (despre teorii.. dar a fost preferată şi din cauza dificultăţii de a stabili ierarhii ale antonimelor în toate situaţiile. aparat de zbor. iar la verb formele flexionare date în DOOM2). – cu traducerea lor în engleză. -te) ≠ 1. fals. ieşit din uz: - trezi ≠ pieri lat ≠ ascuţit . prefăcut sau frumos ≠ cumplit. falsificat. bijuterii sau despre teorii. urât. fals (despre persoane. adunat • 2. idei etc. produse sau despre dotarea intelectuală a cuiva). oribil.]~ . şi antonime asimetrice. neplăcut (despre veşti) . respectiv cu frumos. neplăcut. pl. E adevărat că nu întotdeauna se poate găsi o formulă acceptabilă pentru toate situaţiile de acest fel.. Procedând aşa. în care antonimele sunt prezentate alfabetic.deci un motiv practic . Am introdus.domn ≠ duduie (sensul lui domn ca „nobil feudal” a fost eliminat) . din motive tipografice: . strâns). – domeniul de referinţă. româna nu dispune de un termen corespunzător sau. ceva ~ ). sens arhaic. – definiţia cuvântului-titlu. cu traducerea ei în engleză. răcoare. cu precizarea acestuia în paranteză dreaptă de fiecare dată când nu este vorba despre persoane. ipoteze. – flexiunea (după ultimele norme din DOOM2) (gen şi număr la adjective. în cazul citat. (în care unui superlativ i se opune un pozitiv). inventat. incapabil (despre posibilităţi intelectuale la elevi. închis. întunecat. ordonate alfabetic în caseta de bază şi în ordinea crescândă a gradaţiei în redactarea propriu-zisă (răcoare. ger). refuzat • 7. sfaturi. documente. frig. în ordine alfabetică. învăţăminte etc. rezultate etc. bun ≠ crud (despre persoane şi despre alimente sau fructe). persoană juridică etc. de exemplu: adevărat ≠ artificial. închipuit. mincinos. cu adevărat. retras • 9. mai puţin puse în evidenţă de dicţionarele existente: în acest caz. redactarea este făcută sub formă de casete. m. rău (despre fiinţe sau despre vreme). intrarea este reprezentată cel mai frecvent de unul dintre termenii extremi – care intră în opoziţie cu termeni medii. Utilizarea casetelor oferă posibilitatea de a trata împreună şi antonimele gradabile.. de exemplu: despre obiecte / oameni / fiinţe / plante / acţiuni etc. respins • 8. ger. până se ajunge la punctul maxim de pe scara de gradaţie (cald -geros). prost (despre vreme. de asemenea. Acestea sunt: – indicarea antonimelor existente pentru un anumit cuvânt. greşit. – sinonime – dacă există – pentru cuvintele aflate în antonimie. Intenţia noastră a fost de a nu lărgi prea mult lista de cuvinte şi de a insista pe polisemia cuvintelor. defect (despre aparate. un fel de hiperlexem. am putut introduce în listă şi antonimele gradabile de forma cald ≠ frig. ca uriaş ≠ mic. oribil etc. studenţi). dacă acesta 38 . inutil (cu referire la lucruri. cerut • 4.). luat • 5. plural la substantive.2. au format câte o pereche antonimică cu cuvântul dat.] ~ ). alteori din listă lipseşte unul dintre termenii extremi (cuvântul nu face parte din vocabularul minimal. Pentru o mai bună perspectivă a structurii semantice a fiecărui cuvânt. ceea ce uşurează consultarea dicţionarului . Am dorit ca structura fiecărui articol de dicţionar să cuprindă elemente informative care să-l ajute pe un străin să poată înţelege şi folosi corect cuvintele date. mecanisme) .

nume etnice.) ≠ deloc. puţin excepţional ≠ prost blând ≠ cumplit frumos ≠ cumplit. spate.există. lui uriaş nu îi corespunde nimic în lista noastră. prin atracţie antonimică. fiică (5) superlative care nu au ca antonim tot un superlativ şi invers. Redăm mai jos o listă de cuvinte-problemă. înalt. de asemenea. a. mâine. de aceea ne-am oprit la mic). şes d) clădiri: bază ≠ vârf e) părţi ale plantei: rădăcină ≠ vârf soare ≠ lună (3) opoziţii de sex a) animale: berbec ≠ oaie bou ≠ vacă cocoş ≠ găină băiat ≠ fată bărbat ≠ femeie domn ≠ doamnă. scriitor ≠ scriitoare etc.) ≠ înalt b) univers: cer ≠ pământ c) forme de relief: adânc (subst. intrări care au ca antonim un superlativ (antonime asimetrice) a) superlativ vs pozitiv : b) pozitiv vs superlativ : enorm.şi mizerabil. român ≠ româncă. înălţime.suprafaţă fund ≠ culme. oribil (6) generice din domeniul regnului animal şi mineral: om ≠ animal fiinţă ≠ lucru. grade de rudenie ş.nume de profesii. tânăr bătrână ≠ tânără bunic. cumnat ≠ cumnată. munte. fiu ≠ fiică. picior faţă ≠ ceafă.) ≠ culme. rege ≠ regină. nu corespunde din punct de vedere stilistic (de ex. culme. seară (8) punctele cardinale: est ≠ vest orient ≠ occident răsărit ≠ apus oriental ≠ occidental sud ≠ nord 39 . bunică ≠ nepot. azi ≠ alaltăieri. soţie tată ≠ mamă unchi ≠ mătuşă (4) opoziţii de vârstă şi de generaţie: bătrân ≠ copil. domnişoară b) oameni: frate ≠ soră soţ ≠ nevastă. seară / seara zori ≠ noapte. a căror prezenţă ar fi extrem de utilă într-un dicţionar destinat străinilor. (de tipul elev ≠ elevă. gură ≠ fund (2) opoziţii pe verticală a) dimensiuni: adânc (adj. uriaş (adj. despre rezultate în activitate . excepţional .despre oameni. nepoată părinte ≠ fiu. dar au fost eliminate majoritatea perechilor formate cu sufixe moţionale (care în română nu au un sistem bine organizat) . odată. dar la care ar trebui discutat statutul de antonime pentru un vorbitor nativ de limba română: (1) părţi ale corpului uman cap ≠ coadă. dos.) ≠ mic enorm (adv. vârf mare (subs. Am introdus. evreu ≠ evreică. odinioară. văr ≠ verişoară. deal. doctor ≠ doctoriţă. obiect (7) opoziţii temporale: astăzi. spate frunte ≠ coadă. ieri.) ≠ munte vale ≠ creastă. englez ≠ englezoaică. noapte / noaptea. poimâine dimineaţă / dimineaţa ≠ amiază.). cuvintele formate cu prefixe specifice (util – inutil).

dar şi scriitor ≠ scriitoare. îmbrăca ≠ dezbrăca. ceva ≠ nimic. (13) forme pronominale: acelaşi (adj. am dat serii de cuvinte care se află pe o axă verticală. grec ≠ grecoaică. i. spate. emigra ≠ imigra. ind. Pentru că în unele lucrări apar perechi cum sunt deal ≠ vale sau cer ≠ pământ. agreabil ≠ dezagreabil. Astfel. şi alb2 ≠ negru2 (subst. culme (vale ≠ creastă. la om. prez. ne-: adevăr. De asemenea. imperf. la structura casei (parter ≠ subsol. 6 (mă/se) despart. bunică ≠ nepot. soacră ≠ ginere. la fel alb1 ≠ negru1 adj. adjectiv şi substantiv. celălalt. dar în redactare este indicată creşterea de altitudine). podea ≠ tavan. noră). am eliminat cuvintele din Dicţionarul minimal formate cu sufixe moţionale. fiind un apelativ. 6 divorţează) • a (se) despărţi • a divorţa „a desface o căsătorie / cause people to come apart” Sin: a divorţa. face ≠ desface. compune ≠ descompune.(9) anotimpurile: iarnă / iarna ≠ vară / vara (10) părţi ale casei: parter ≠ etaj. păstrându-le doar pe acelea la care opoziţia de sex se exprimă heterolex: frate ≠ soră. aproape ≠ departe.) ≠ altul. n. conj.. clădiri sau lucruri (faţă ≠ dos. încălţa ≠ descălţa. subsol primăvară / primăvara ≠ toamnă / toamna pivniţă ≠ pod podea ≠ plafon. numerotând aceste intrări (de exemplu.. a (se) mărita (pentru femei) join in marriage. absolut2 ≠ relativ2 adv. dezaprobare. piept ≠ spate). naş ≠ fin etc.) ≠ alt.). tavan (11) grade de rudenie: socru.: acceptabil ≠ inacceptabil./ in-/ im. încărca ≠ descărca. aproba. ind. ordinea este alfabetică în casetă. get married DESPĂRŢI (a (se) ~) (vb IV. am tratat separat cuvintele cu valori gramaticale diferite (adjectiv şi adverb. Pentru că am indicat şi flexiunea.3 (se) despărţea. imperf. care ar fi foarte utile pentru străini. 6 să (se) despartă) DIVORŢA (a ~) (vb I. acelaşi (pron. înfiinţa ≠ desfiinţa. prez. nepoată. cuvântul absolut are două intrări: absolut1 ≠ relativ1 adj. legal ≠ ilegal. 3 (se) căsătorea.1. aşteptat ≠ neaşteptat etc. pron.precizăm.) ≠ acela. 3. pentru exprimarea opoziţiei de sex (român ≠ româncă. acest (adj. faţă ≠ ceafă. Fiindcă apare opoziţia tânăr ≠ bătrân. prinde ≠ desprinde. posibil ≠ imposibil etc. antonimele clasice de tipul bine ≠ rău. spate). a veni ≠ a pleca nu au ridicat probleme. părinte ≠ fiu. a (se) separa separate. fără pl. profesor ≠ profesoară sau ziarist ≠ ziaristă). 3. la plante (rădăcină ≠ vârf). a. ind. împacheta ≠ despacheta. socru. Normal. soacră ≠ ginere. la om (cap ≠ picioare. neadevărat. (din categoria gradelor de rudenie) sau bou ≠ vacă ş. îngropa ≠ dezgropa etc. adevărat ≠ neadevăr. cineva ≠ nimeni etc. caseta verbului A (SE) CĂSĂTORI ≠ A (SE) DESPĂRŢI. deşi este în Dicţionarul minimal. 6 (mă/se) căsătoresc. prez. . conj. începând cu nivelul cel mai de jos vale şi terminând cu … vârf. A DIVORŢA: CĂSĂTORI (a (se) ~) (vb IV. unchi ≠ mătuşă. noră (12) formaţii prefixate cu: a. orizontală sau pe o axă de simetrie: la forme de relief. iluzie ≠ deziluzie. prez. . aprobare ≠ dezaproba. prez. acesta (adj. culme. Au existat deci numeroase dubii în privinţa criteriilor de selecţie a antonimelor. 6 să (se) căsătorească) ≠ (cineva ~ / sb ~ ) • a (se) căsători „a (se) uni prin căsătorie / join in marriage” Sin: a (se) însura (pentru bărbaţi). domnişoară (pe duduie. Am vrut însă ca în dicţionar să intre şi antonime din seria corelativelor [6].1.). spre exemplificare. etaj. nu l-am introdus decât ca sinonim pentru domnişoară). divorce 40 . munte . l-am păstrat pe domn ≠ doamnă. avantaj ≠ dezavantaj. pod ≠ pivniţă). mobil ≠ imobil. creşte ≠ descreşte. 3. Redăm mai jos. am crezut este necesar să includem şi perechile de substantive în care este exprimată opoziţia de generaţie (bunic. fiică. deal.: normal ≠ anormal des-/dez-: acoperi ≠ descoperi.

mizerabil. de lipsuri etc. etc. retras) ≠ (cineva ~ / sb ~) • a abandona • a se retrage „a renunţa la ceva (la o activitate. cheerful. cheerful sad. mâhnit sad. vesel. TRIST: BUCUR/OS (aj. imperf. ceea ce înseamnă că nu este suficientă parcurgea doar a casetei principale. vesel.. -tă f. persoane / of people) • bucuros „care încearcă. miserable.3 revenea. joyful. 4 revenim. pl. lacking in cheerfulness” Sin: abătut. fără lipsuri „plin de supărări. chinuit. 1. sullen. desolate. etc. mulţumit. ind. pl. prez. în oglindă.) / to begin sth again (as an activity. deoarece lectura în corespondenţă stângadreapta. 6 revin. m... 3 se retrăgea. întristat happy. a renunţa abandon. leave • a abandona • a părăsi „a pleca dintr-un loc..” sadness. etc. s. SUPĂRAT.d.3. prez. 6 renunţă) RETRAGE (a se ~) (vb III. ease. 3 părăsea. 6 abandonează) PĂRĂSI (a ~) (vb IV. de lângă o persoană / to leave a place or a person” PĂSTRA (a ~) (vb I. 2 revii. la o funcţie. ind. exprimă sau sugerează o durere sufletească sau care şi-a pierdut buna dispoziţie / having or expressing spiritual pain. intrarea din partea stângă a casetei are ca antonime cuvintele incluse în caseta din dreapta. living) • bucuros • necăjit „plin de bucurii. satisfăcut. ind. imperf. etc. voios happy. indispus. perf. pl. sad.-te) SUPĂRA/T (aj. membership. 3. de neajunsuri.. miserable. pl. prez. ABANDONA (a ~) (vb I. trist happy. m. conj. / full of etc. -tă f. vesel Sin: amărât. give up. -oase) ≠ a) (d.. expressing spiritual satisfaction” Sin: fericit. a place in an organisation. joyful. position. 6 părăsesc.)” Sin: a se lăsa. prez. ind. cheerless. dispirited. upset. a părăsi. satisfied NECĂJI/T (aj. prez. a se reîntoarce (la o funcţie. redate în ordine alfabetică. Acestea pot fi sau nu sinonime între ele. prez. unde sunt date intrările (în stânga) şi perechile lor (în dreapta). cheerful grievous. / full of joy. 6 să părăsească) RENUNŢA (a ~) (vb I.m. mod de trai / of life. -stă f. -ste) • necăjit • supărat • trist „care are. exprimă sau sugerează o senzaţie de bucurie / undergoing or suggesting joyfulness. grievous După cum se poate observa. m.)” Sin: a relua. m. îndestulat. glad. paucity. 4 ne retraserăm. 6 mă/se retrag. 6 păstrează) REVENI (a ~) (vb IV.a. part.1 mă retrăsei. mulţumit. 1. 6 să revină. 3.” Sin: fericit. ci şi toate celelalte casete. comfort. deficiency. oasă f. într-o organizaţie etc. întristat.-te) TRI/ST (aj. a reîncepe Resume • a reveni „a veni înapoi (la persoana sau la locul de unde a plecat) / to come back to a place or to sb” 41 .. 3. satisfăcut Sin: amărât. diferenţele semantice dintre cuvintele vizate. deprimat.3. la o organizaţie etc. -ţi. amărât. prez. Spre exemplu. cheerless • trist „plin de bucurie / full of joy” „plin de tristeţe / full of sadness” Sin: fericit. prez. 3. -ţi. a (se) retrage şi a păstra nu pot fi selectate ca pereche antonimică pentru că a se retrage funcţionează în antonimie numai cu a reveni. în acest caz este nevoie de explicaţiile suplimentare din afara casetei propriu-zise pentru a se putea selecta perechea de antonime. viaţă. imper. a position.. conj. ind. sorrowful b) (d. ind.) / to give sth up (as an acitivity. joyful. pentru a se vedea. primul rând cu primul rând ş. Există însă şi situaţii în care intrarea propriu-zisă este urmată de sinonime. -şti.şi pe cea a adjectivului BUCUROS ≠ NECĂJIT.. imperf. nu este posibilă pentru toate domeniile de referinţă. 2 revino) • a reveni „a relua ceva (o activitate). -oşi.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu.. antonimul sau antonimele sale. ABSTRACT The present paper tackles on a project to elaborate a bilingual (Romanian – English) dictionary of antonyms and correlatives. Timişoara: Facla. R. a reţine keep. Bucureşti: Nemira (DŞL). I Vocabularul minimal al limbii române (tradus în franceză. (2001). Craiova: Editura Universitaria. Vinţeler. p. coordinated by Maria Iliescu. germană. 1998:180. Flora Şuteu. în PLG VII. Termenul nu e utilizat în lingvistica românească pentru relaţii lexicale. retain • a reveni „a relua o activitate întreruptă / to begin sth again or continue sth after stopping for a time” Sin: a relua Resume Una din noutăţile dicţionarului pe piaţa românească este caracterul bilingv: română-engleză. Ileana (2005). v. Timişoara: Facla. Such a dictionary has been approached as one of the main working tools within the process of teaching / learning antonymy in Romanian. Iliescu. Bidu-Vrănceanu. ci doar cu sensul din sintaxă sau din fonologie. Bucureşti: Editura Teora. Sîrbu. Baia Mare. (2001).). Ileana Mureşan. Bucureşti: Editura Academiei. emphasizing the polysemy of these entries. Dicţionar de ştiinţe ale limbii. 39-53. Bucureşti: Editura Demiurg (Ed. a lăsa leave. Vocabularul minimal al limbii române curente cu indicaţii gramaticale complete tradus în germană. în Studii şi articole vol. Cu aplicaţii la limba română. abandon. Vinţeler. franceză. Angela e. 1970. Polisemia în limba română. Onufrie (1981). Dicţionar poliglot: română. Modele de structurare semantică. 1977: 5. the dictionary will operate a basic list of entries. Bucureşti.. Definiţiile de dicţionar ale intrărilor au fost verificate cu cele din DEX (1996) şi din Micul dicţionar academic (2001 – 2003). Sîrbu. Mureşan.a. Lucia (1970). renounce Sin: a se înapoia. 1994: 7. DŞL s. and c) providing the English translation of the definitions. b) the relations of synonymy and antonymy seen in indeterminacy. p. 2001). Flora (1998). Angela şi Forăscu. Narcisa (1984). a arunca. 1977: 43. NOTE [1] R. [3] Lucia Wald. a părăsi abandon • a părăsi • a renunţa „a nu mai ţine ceva în posesia sa / to give sth up” Sin: a abandona. 1981). franceză. Antonimia lexicală în limba română. Sîrbu. Româna citadină. a se întoarce. Antonimele în sistemul lexical (cu exemple din limba latină) în: Sistemele limbii. The selection of the antonymic categories included in the dictionary will follow preset criteria. 180181. v. 1984:118. Maria Iliescu. engleză şi spaniolă). în: Études romanes dédiées à Maria Iliescu.a (1994). Şuteu.Sin: a lăsa. entries and their antonyms. EDP. Cluj-Napoca: Casa cărţii de ştiinţă. Maria (1977). Wald. by: a) the lexicographic definition of the meanings. Conceived from the perspective of a non-native user of Romanian. descrierea fiecărei perechi de antonime sub mai multe aspecte: domeniul de referinţă (spre exemplu: despre obiecte / oameni / fiinţe / plante / acţiuni etc. abandon. 1994. a se reîntoarce Return • a păstra „a ţine mai departe ceva în posesia sa / to continue to have sth” Sin: a menţine. 42 . II. Maria Iliescu. Antonimele: încercare de definire şi de clasificare. op. Richard (1977). italiană spaniolă. renounce • a renunţa „a înceta de a mai face ceva / to stop doing sth” Sin: a abandona. spaniolă.cit. to be issued under the aegis of the Institute of Romanian Language as a European Language in Cluj-Napoca. italiană.a. 2005. a lăsa give up. [2] Bidu-Vrănceanu Angela şi Narcisa Forăscu. 1981. Iliescu. Probleme ale corelaţiei dintre sinonime şi antonime. [5]. Iliescu. [6]. Maria e. Maria e. definiţia de dicţionar a cuvintelor sinonime – dacă traducerea acestora poate ajuta la identificarea celui mai bun corespondent al intrării în limba engleză. established on Vocabularul minimal al limbii române (Basic Vocabulary of Romanian. engleză. fiind indicate traducerile pentru cuvântul-titlu. thus aiming to catch the most interesting aspects of this complex phenomenon.

orice dicţionar are o macrostructură. orientată spre utilizarea acestuia în funcţie de nevoile lectorului.managusamv. Este o „operă lexicografică care înregistrează cuvintele unei limbi ori a două sau mai multe limbi în ordine alfabetică şi. bazîndu-se pe două tipuri de cunoaştere [8]: cunoaşterea pasivă.DM1). Prima ediţie. întrucât nu l-am găsit precizat) şi Dicţionar de marketing online DMO 3 (care. după alte criterii. cât şi una strict pragmatică. Academia de Studii Economice din Bucureşti TERMINOLOGIA DE MARKETING ÎN DICŢIONARELE DE SPECIALITATE În lucrarea de faţă ne propunem să surprindem câteva aspecte ale dinamicii lexicului specializat. a fost postat în 2008). care realizează un program de informare constant pentru toate articolele şi care se citeşte pe orizontală. Obiectul lor este prin excelenţă pedagogic pentru că vizează eliminarea diferenţelor care există între cunoştinţele lectorilor lor şi cele ale comunităţii” [4]. Consultarea dicţionarului explicativ este determinată de cunoaşterea insuficientă sau necunoaşterea sensului sau sensurilor unui cuvînt din limba română. Pentru a servi scopului acestei lucrări. Din punctul de vedere al structurii. 1. Cuvântul „dicţionar” şi echivalentele sale în diverse limbi [2] sunt folosite pentru „a semnala.Roxana CIOLĂNEANU. cum ar fi cele analogice”[1]. Existenţa a trei variante ale aceluiaşi dicţionar ne-a sugerat ideea că o 43 . întotdeauna supuse unei lecturi verticale parţiale în momentul reperării obiectului mesajului” şi o microstructură: „ansamblul de informaţii ordonate din fiecare articol.ro/biblioteca-virtuală. aşa cum sunt ele reflectate de dicţionarele de specialitate. mai rar. din perspectiva autorului său. prin cele trei ediţii ale sale.DMO 2 (al cărei an de apariţie nu l-am putut stabili clar. cea clasică. „dicţionarele sunt obiecte manufacturate a căror producţie. concretizată în folosirea adecvată a unităţii respective în diverse contexte lingvistice (utilizare). importantă în societăţile dezvoltate. Din punctul de vedere al scopului lor. urmată de alte două variante electronice. Aşadar. o abordare socio-culturală care depinde strict de modul de utilizare” [3]. întrucât acesta are avantajul de a oferi. caracteristică epocii în care a fost conceput. a fost publicată în 1999 (Dicţionar de marketing . cu trăsături distinctive. ne-am oprit numai asupra unuia dintre dicţionarele specializate de marketing consultate. o privire asupra dinamicii limbajului de marketing (LMk) pe o perioadă de aproximativ douăzeci de ani (1999 . numită şi nomenclatură: „ansamblul de intrări ordonate.2008). Acest proces de consultare a dicţionarului constituie prima etapă a învăţării lexicale [6]. după intrare” [5]. concept care introduce o relativă „libertate” de decodare a sensului cuvintelor de către vorbitori [7]. Dicţionarul este un instrument care înregistrează fapte lexicografice. conform pezentării de pe site-ul www. într-o manieră particulară. Dicţionar de marketing online . în speţă limbajul de marketing. într-o carte. care constă în înţelegere (definirea lexicografică şi semică) şi interpretare (etichetarea concretă şi corectă a unei realităţi extralingvistice) şi cunoaşterea activă. dicţionarul are atât o dimensiune ideologică. răspunde exigenţelor informării şi comunicării. 2.

CANIBALIZARE A PRODUSULUI/GAMEI. în ediţia din 1999. SUPERMAGAZIN. pe de altă parte. ACCES PRIME TIME. PUBLICITATE AERIANĂ [12]. STRATEGIE DE MARKETING. CERCETARE DE PIAŢĂ. LOGO. deşi ele se întâlnesc în texte şi în alte lucrări lexicografice sunt: ATRIBUTE (ALE PRODUSULUI). au şi dezavantaje: pe de o parte. BURST ADVERTISING/CAMPAIGN. POTENŢIALUL PIEŢEI. 482 în DMO 2 şi 470 în DMO 3. TELEMARKETING. NOTORIETATE. CANIBALIZARE. apar destul de frecvent în textele de specialitate (ex. SISTEM INFORMAŢIONAL DE MARKETING (SIM). BUS-MAILING etc. care contribuie la precizarea sensului specializat: MOSTRĂ COMERCIALĂ. având dat în paranteză şi echivalentul englezesc. Mixul de marketing reprezintă un concept esenţial al teoriei marketingului modern. în legătură cu modificările care ar fi putut apărea într-un interval de douăzeci de ani. ACCOUNT DIRECTOR. şi utilizarea sintagmei eliminate.). unii fiind înregistraţi chiar de dicţionarele generale (ex. MESAJ PUBLICITAR/PROMOŢIONAL. cu toate că aceasta apare şi este definită în manualele de marketing de nivel liceal. Alţi termeni şi sintagme care sunt eliminate din ediţiile online. iar definiţia primului conţine cea de-a doua sintagmă: „combinarea ansamblului politicilor de produs. PUBLICITATE PRIN CORESPONDENŢĂ. POLITICĂ DE DISTRIBUŢIE. fiind cunoscut şi sub denumirea de cei „4P”: produs. BULL TRANSACTION.. englezi şi francezi. MIX DE MARKETING este eliminat. Aceste eliminări. ca atare. fireşti în încercarea de a delimita şi consitui un corpus de termeni româneşti de marketing. în număr de două: o categorie este constituită din termeni străini. ANNONCEUR. PROSPECT. astăzi. AMBALAJ SECUNDAR. apar în textele de specialitate. Un exemplu în acest sens este sintagma DESK RESEARCH. PUBLICITATE STRADALĂ. distribuţie şi promovare utilizat de o companie pentru atingerea obiectivelor de marketing pe piaţa-ţintă/piaţa potenţială. o a doua categorie cuprinde termeni româneşti care nu sunt de marketing sau nu au sens specializat de marketing (ex. PROMOŢIE. MARKETING. MARCĂ DUBLĂ. PUBLICITATE DIRECTĂ.m. BUGET DE MARKETING. a. care nu mai apare în DMO 2 şi DMO 3. o primă observaţie care se desprinde din comparaţia celor trei variante de dicţionar este de ordin cantitativ şi se referă la reducerea drastică a numărului de intrări din prima ediţie comparativ cu variantele ulterioare: 1274 în DM 1. CONSUMATOR. SOLDARE. NOTORIETATE A MĂRCII. O altă situaţie întâlnită este eliminarea termenului adaptat românesc şi menţinerea celui englezesc. de termeni adăugaţi în ediţiile online. La nivelul macrostructurii. termenul MARKETING-MIX apare sinonim cu MIX DE MARKETING.comparaţie a lor ar putea aduce date interesante în ceea ce priveşte evoluţia LMk în limba română şi. plasare (distribuţie) şi pomovare”. CUMPĂRARE IMPULSIVĂ. În celelalte variante. BOUILLON. Ceea ce interesează aici sunt categoriile mari de termeni care au fost eliminaţi. MARCĂ DE FABRICĂ. pentru care nu s-au introdus echivalentele româneşti. deşi definiţia se păstrează şi. 44 . PLAN DE MARKETING. ANUITATE. dintre care menţionăm: AGROMARKETING. PIAŢĂ. fără echivalent în română şi greu adaptabili la limba română (ex. VÂNZARE PERSONALĂ. Există. CONSUMERISM. în ediţiile ulterioare ei apar cu determinanţi.BTL). au fost eliminaţi şi termeni englezeşti care. PANOTAJ. POLITICĂ DE PREŢ. PUBICITATE INTERACTIVĂ. de asemenea. CONTACT. DEXI: ADVERTISING) [10].1. COMPARTIMENT DE MARKETING. De exemplu. POLITICĂ DE PRODUS. mai ales. BELOW-THE-LINE . situaţia inversă. s-a renunţat la unii termeni de origine engleză. Un alt aspect interesant este nevoia de precizare a unui termen prin adăugarea de determinanţi: dacă în ediţia din 1999 apăreau termeni simpli precum MOSTRĂ. preţ. deci. ABOVE-THE-LINE – ATL. BOUTIQUE-CHOC. preţ. MARCĂ [11]. MARKETER. 2. dar nici nu este înlocuită cu sintagma românească CERCETARE DE BIROU. LIDER DE OPINIE. importanţi pentru LMk. CREDIT CU PLATA ÎN RATE) [9]. ADVERTISING. deşi conceptele corespunzătoare sunt utile domeniului aferent şi. ACONT.

care conduc la definiţii mai ample. posibil. FLASHY ADVERTISING etc. pentru agenţia media – stabilirea ţintei de comunicare. (conţinut creativ puternic. remarcăm introducerea. iar a doua parte se constituie ca o definiţie enumerativă. cu alte dicţionare de specialitate consultate.”. completarea unei definiţii prin exemplu în DMO 2. importante şi lămuritoare. – regional or national campaign) -.. MARCĂ DUBLĂ). BLIND TEST. Comparând doar ediţiile online. bugetul alocat. ) (. în unele cazuri. parcări etc. (. marketingul românesc neavând timpul necesar pentru a-şi crea proprii termeni. în scopul atingerii obiectivelor de marketing şi financiare ale firmei (exemplu: exercitarea unei influenţe puternice asupra pieţei-ţintă cu prilejul lansării unui produs nou)”. este greu de făcut. În DMO 2 şi DMO 3.). are. respectând aceeaşi structură menţionată. De exemplu. media promoţional utilizat atât pentru campanii de susţinere cu impact local. mobil (pe mijloace de transport). 2. în ediţiile online.2. uneori şi neajunsuri. staţiuni turistice. termenul apare 45 . O altă observaţie este legată de conţinutul propriu-zis al parafrazei definiţionale: modificări la nivelul detaliilor furnizate. CATCH-PHRASE. utilizând diferite mijloace de informare în masă.exemplu: „ansamblu unitar şi coordonat de acţiuni publicitare programate în timp şi spaţiu – campanie locală sau naţională (engl. BUY-BACK. în care numărul termenior englezeşti este extrem de mic şi. altele adăugate (ex. selectarea agenţeie/agenţiilor de publicitate.. prima parte a articolului definiţional este similar cu cel din DM 1. pe de o parte. precizând acţiunile specifice celor două părţi implicate: beneficiarul şi agenţia media: „Derularea unei campanii publicitare necesită punerea în aplicare a unui ansambu unitar de acţiuni specifice: pentru beneficiar – stabilirea obiectivelor companiei.)”) şi apoi se face trimiterea la publicitate exterioară. Completările şi modificările ulterioare. BRANDUCT. AFIŞAJ în DM1 trimite doar la publicitate exterioară. construită pe structura gen proxim – mijloace – scop . pe de altă parte. preluarea ca atare a termenilor englezeşti este oarecum firească. parafraze sinonimice româneşti (ex. unele păstrate din prima ediţie (ex. O situaţie similară se întâlneşte şi în articolele corespunzătoare termenului MARKETING DIRECT. Aşadar. care apare în toate cele trei variante de dicţionar. au. a unei definiţii pentru termeni care în ediţia din 1999 nu beneficiau decât de o trimitere la un alt termen.. observăm că. deşi e un termen deja consacrat şi înregistrat de DEXI. chiar şi pentru specialişti. nu apare în nici un manual. producţie. stabilirea unor limite în ceea ce priveşte arhitectura conceptuală a domeniului marketing. În toate cele trei cazuri. pe mobilierul urban sau alte forme (în aeroporturi. nu însă şi o veritabilă argumentaţie). sintagma CAMPANIE PUBLICITARĂ. fie el de nivel liceal sau universitar). Abundenţa de termeni englezeşti în prima ediţie în comparaţie cu cele ulterioare este de înţeles. ce permite o puternică comunicare de notorietate – prin imagine. precum şi desemnarea termenilor aferenţi conceptelor de specialitate. este eliminată în DMO 3 (ex. Aceasta vine în contradicţie.a. De plidă.). Un caz ilustrativ este cel al termenului SUPRAAMBALAJ.). cât şi pentru campanii naţionale de anvergură şi care include afişajul urban. creaţie. De precizat însă că şi DMO 2 şi DMO 3 cuprind încă un număr destul de mare de cuvinte englezeşti. selectarea celor mai adecvate canale şi suporturi media (în concordanţă cu obiectivele campaniei). o definiţie mai scurtă şi mai concisă. de tip mixt. unde se observă tendinţa de evitare a termenilor de acest tip şi de înlocuire a lor cu echivalenţi sau.Toate aceste modificări. de ordin cantitativ şi calitativ. cu manualele de specialitate (de nivel liceal şi universitar). DISCOUNT HOUSE etc. programare media ş. pe când în DMO 2 şi DMO 3 este mai întâi definit („media de masă cu o destinaţie publicitară evidentă.. BRAND. în DM 1. rutier. având în vedere faptul că marketingul şi limbajul corespunzător acestuia exista în ţările occidentale de multă vreme. pe când la noi practicarea cu adevărat a marketingului a început în anii 90. La nivelul microstructurii. cu unele inadvertenţe. duc la concluzia că.

dictionnaire. conţine şi intrarea bax. în sensul completării simplelor trimiteri la termeni echivalenţi cu definiţii propriu-zise sau chiar a completării definiţiilor deja existente cu detalii lămuritoare. pe care însă nu o conţin. dar nu şi termenul simplu MARCĂ. Concluzia analizei la nivel microstructural este că nu există diferenţe mari de definire a termenilor. există încă termeni în cazul cărora nu se poate identifica un sens de marketing. [3] A. dar nu şi în DMO 3. 59-62. 46 . 1993. Alain (1977). Paris: Armand Colin. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. [4] J. în 1999. Bucureşti: Editura şi Atelierele Tipografice. slovar. Rey. MARCĂ UMBRELĂ/DE PRODUS. DM 1. redusă în variantele ulterioare. NOTE [1] DSL. Dubois. et C. Paris: Libraire Larousse. Etude linguistique et sémiotique des dictionnaires français contemporains. [10] În cazul unora dintre aceşti termeni. într-un proces de “du-te vino” de la realitate la limbă. ci doar adăugiri. Coteanu privind “funcţia reflexivă a limbii” care admite că realitatea extralingvistică reprezintă premisele obiective ale unei reflectări lingvistice multiple la nivelul sensurilor cuvintelor şi că această reflectare revizuită. Lectura dicţionarelor. putem afirma că dicţionarul de specialitate. p. Trebuie să menţionăm că în textele din presă sunt propuse alte echivalente româneşti. prin variantele sale eşalonate în timp. Se observă astfel că. Josette (1971). La Haye: Mouton. variantele online trimit la intrarea bax. conturează o imagine sugestivă a tipului de limbaj de care ne ocupăm. Le dictionnaire. la anumite inadvertenţe. aflat într-o continuă dinamică în încercarea de a-şi contura propria identitate prin delimitarea de alte domenii economice. de unde şi tendinţa autorilor de a include o varietate extrem de largă de termeni. BTL = publicitate neconvenţională). chiar dacă şi în cea mai recentă ediţie. care nu apar însă în textele de specialitate sau din presă. dar mai ales de perceperea marketingului ca domeniu de către specialişti şi de modul în care această percepţie este redată în dicţionare. Rey-Debove. [8] Idem [9] La o scară mai redusă. 3. Angela (1993). Aşadar. ei aparţinând în fapt altor domenii economice. Bidu-Vrănceanu. Dubois. Rey-Debove. În schimb. p. 8. acelaşi fenomen are loc şi între cele două ediţii online: de exemplu. precum şi prin precizarea propriilor sale caracteristici. p. în unele cazuri. care apare în DMO 2 şi DMO 3. ATL = peste linie. MARCĂ ÎNREGISTRATĂ. [11] Interesant este că DM 1 înregistrează diverse combinaţii sintagmatice ale acestui termen: MARCĂ COMERCIALĂ (A PRODUSULUI). I. 1971. de la un vorbitor la altul. completări. [6] A. 21. 56. [2] dictionary. Putem vorbi de anumite tendinţe şi la nivelul definiţiei.du dictionnaire à la lexicologie.cu 2 sensuri. iar pentru cel de-al doilea sens. care duc. BTL = sub linie). Introduction à la lexicographie. MARCĂ GENERICĂ. wörterbuch. Jean et Claude Dubois (1971). 1971. [5] J. vine să completeze ideea de dinamică a domeniului şi a limbajului de marketing şi să puncteze tendinţa de circumscriere şi autohtonizare a acestui limbaj. [7] O asemenea interpretare se bazează pe teza acad. Le lexique: images et modèles . care nu face nici o trimitere în articolul dedicat termenului SUPRAAMBALAJ. în cele trei variante ale sale. Analiza acestui dicţionar. s-au propus traduceri româneşti (ex. [12] Apare doar echivalentul englezesc: AERIAL ADVERTISING. Rey. Prezenţa copleşitoare a termenilor de origine engleză şi franceză în ediţia din 1999. scoate la iveală o serie de aspecte legate atât de vocabularul de marketing în sine. care circulă în paralel cu variantele româneşti şi care par mai potrivite şi mai sugestive (ATL = publicitate convenţională. p. DEBIT CARD apare doar în DM 1 şi DMO 2. 165. aria din care termenii au fost selectaţi este mult mai largă decât cea utilizată în 2008. Acest lucru se explică prin limitele incerte ale domeniului marketingului. p. modificată a realităţii este posibilă pentru că diferite aspecte extralingvistice ineresează diferit de la un moment la altul. 1977.

Petre Mâlcomete. 47 .ro/biblioteca-virtuala ABSTRACT This paper revolves around several aspects of the dynamics of the specialized language of marketing.ro/cursuri%20zi/cursuri/frone/marketing/dictionarhttp://www. Dicţionar de marketing. Marketing. Chişinău: Editurile ARC şi GUNIVAS.ro/cursuri%20zi/cursuri/frone/marketing/dictionar DMO 3 – Florin D. 1999. Dicţionar de marketing – lexi-guide. Frone. DM 1 . .managusamv. The differences between the three editions of the same dictionary. as they are reflected by specialized dictionaries. Pop. give important hints as regards the changes that happened in the Romanian language of marketing.managusamv. (2008) http://www. released from 1999 to 2008. Eugenia Dima. Dicţionar explicati 2003.*** DEXI – coord. DMO 2 – Florin D. Frone. The conclusion is that this specialized language is continuously trying to establish its own limits and identify its own characteristics in relation to other related specialized languages. DEM – Constantin Florescu. Frone.Florin D. (2008) http://www. Dicţionar expicativ ilustrat al limbii române 2007. Dicţionar de marketing. Bucureşti: Editura Economică. both at the level of the inventory of terms and at the level of their definitions. Nicolae Al.manag usamv. Bucureşti: Editura Oscar Print.

In fact. the complexity of the headword (e..). manner of financing (e. MICASE. musicology (‘music genre’). the learner’s dictionary or dictionary for native speakers . Universitatea “Dunărea de Jos”. sometimes called dictionary genres. Nielsen 2006:281). recorded dictionaries on CDs . These features may give relevance to each type and help target users in choosing the most useful for their needs (Dima 2007). : ’The use of many variables in typologies being inevitable. etc.g.g.” (Bergenholtz. specialized dictionaries : legal .. the pocket . FROWN. as representative samples of large computer corpora. the dictionary of idioms or collocations.g. the latter seems more relevant as a specialist term than the former because. and computer corpora themselves ( BNC. The most frequently mentioned criteria in classifying dictionaries are : scope of coverage (e. LOB. Other criteria refer to age ( children’s dictionaries)..g. the monolingual or bilingual dictionary). the type of target user (e. dictionary of phrasal verbs) . Internet dictionaries and online dictionaries. Swanepoel ((2003: 45) states that : “[T]he main aim of such typologies is to provide prospective dictionary users with a classification of existing dictionaries based on a set of distinctive features that . etc. accounting . All debates about dictionaries and dictionary-making (Landau 2001) begin with the former’s classification according to various types or genres.. ‘genre’ denotes a purely metalexicographical term. dictionaries ) may be similar in some respects but may diverge in others’(Podhajecka 2009 : 154). mechanical engineering. etc. the general or special dictionary. unabridged or desk dictionary). the most important coordinate in subcategorizing bilingual (specialized) dictionaries is the lexicographer ‘s decision to compile the dictionary either as an aid to the comprehension (of texts) or description of the source language or as an aid to the production 48 . Modern theory of dictionary functions relies on the lexicographer’s knowledge of the needs of the users. ” the focus of preparing dictionaries for a particular subject – field should be the needs of its user group in specific situations. – indicate what the most distinctive feature(s) of each main category and each subcategory is/are.provide a systematic overview of the various categories and subcategories of dictionaries that are distinguished. or film studies (‘film genre’). medicine.). learners’ language level (dictionaries for advanced learners) the number of entries. because reference works (cf.Gabriela DIMA. shape /size or content (e. despite a long tradition in literary studies (‘literary genre’). Nielsen 2006:283). while ‘type’ may designate reference works as used by both specialists and non-specialists”( Podhajecka 2009 : 154 ). the commercial dictionary or scholarly dictionary). Traditionally. Another criterion is the nature of the dictionary seen as a product under various formats : paper dictionaries .g. – make it possible to explicate the differences and correlations of different dictionaries within a (sub)category” (quoted in Podhajecka 2009 : 154). Galaţi WHAT IS A BILINGUAL SPECIALIZED DICTIONARY GOOD FOR? Modern approaches to lexicography undertake function as “fundamental to all theoretical and all lexicographical decisions relating to the conceptual basis for a dictionary and the specific dictionary itself’’( Bergenholtz. Since the subject of our paper addresses both non-specialists and specialists in lexicography we shall use ‘type’ for a bird’s eye view of dictionary subcategorization : “ The various categories and subcategories which result from such classifications are referred to as dictionary types..

e. Bejoint 1994) due to a number of advantages which will be described by providing samples of translation equivalents from the English-Romanian Dictionary for Mechanical Engineering (Deleanu. The description of the following entries from the English-Romanian Dictionary for Mechanical Engineering ( 2009) is meant to prove that even in specialized domains polysemy is at work and might become an obstacle in finding equivalence of the terms unless the specialist is consulted. electronics. Professionals and specialized translators turn to the bilingual rather than to the monolingual dictionary (Hartmann 2001. instrument. semi-experts) may find the necessary information about the special subject field they are interested in and compare the subject field in the native and in the foreign culture with a view to fulfill both linguistic and professional needs. according to Zgusta “ It would . motocicleta.g.g. 2 : damper (TH) amortizor. 49 . while consulting bilingual specialized dictionaries. since the translation conveys to the user the same denotative meaning as encoded by the original text so that we can here speak about ‘denotational equivalence’ as opposed to 'stylistic and/or connotational equivalence'( Tomaszczyk 1983). 1: machine (mas) masina. (auto) amortizor . minuscul. The narrowing of meaning through metonymy implies naturally the narrowing of subject-fields and specialization e. vana de aer ( de combustie). The entry develops from general technical vocabulary to metallurgy field. a uzina The translational equivalents provided are ordered along two semantic dimensions tools and means of transportation. infinitezimal. b) The translation equivalent necessarily covers the same semantic area as the L2 lexical item translated. umezitor. a prelucra. aparat. More recently functional lexicography has turned these aims into communication – orientated functions named after the use situation. aparat.of texts in the target language ( Zgusta 1971). bicicleta. neinsemnat. Snell-Hornby 1987). ( el ) atenuator . (cstr) amortizor de zgomot . e. users (laypersons. c ) surdina . experts.g. Sorcaru 2009): (a) It is handy to find a translation equivalent to a given L2 lexical item. dispozitiv. as briefly presented below. masina. providing the dictionary user with a wide range of contextual choices. dispozitiv. 3 : infinitesimal (mat) infinit mic. ( OM ) amortizor. automobil. marime/valoare infinitezimala infim. mecanism. e. following Bergenholtz and Nielsen (2006 : 287) : a) to assist the users in solving problems related to text reception/ production of texts in the native language b) to assist the users in solving problems related to text reception/ production of texts in a foreign language c) to assist the users in solving problems related to translation of texts from the native /a foreign language into a foreign /the native language As a result.g. The dictionary compiler represents the scientific phenomena in as exact and precise terms as possible even if. Dima.. automobile industry. however . mecanism. equivalent which is not directly connected with differences in culture and or in the surrounding world as it happens with polysemantic words in monolingual general dictionaries (Tomaszczyk 1983. (el. instrument. be a mistake to think that the coordination of the equivalent terms in them is plain sailing : the scientific terminology has an “ anisomorphism “ of its own manifested when terminological sets of different languages are compared” (1971: 298). clapeta. civil engineering . (met) registru de ventilatie / de cos.

The Art and Craft of Lexicography. Galaţi. 13 : machine for drawing off ( alim.Tomaszczyk 1983). MA: Cascadilla Proceedings Project..g. e.. and Jukka Tyrkkö. alim. 153-170. 10 : female radius tool ( mas-un) cutit de rotunjit exterior . Henning.) R. Historical Development of Lexicographical Genres: Some Methodological Issues in Selected Proceedings of the 2008 Symposium on New Approaches in English Historical Lexis (HEL-LEX 2). (d)Word collocations in bilingual specialized dictionaries are translated either using the word for word technique or explicitation thus facilitating the user’s comprehension of the terms . 9 : machine oar( OM. Oxford: Pergamon Bejoint (1994 ). Dima G. Podhajecka . Lexicography. Translation and Dictionary Use în volumul conferinţei internaţionale Translation Studies: Retrospective and Prospective Views.. Snell-Hornby 1987. John Benjamins Publishing Company Deleanu.g. Galaţi: Europlus Hartmann 2001. kelly (OM) tija de antrenare. impedance (el) impedanta. Subject –field components as integrated parts of LSP dictionaries . Romania. By providing simple translations. Sandro Nielsen (2006) . e. The use of bilingual dictionaries is still a matter of controversy within ELT but we consider it a must for professionals and specialized translators. It is primarily the case of simple lexeme entries as in the following illustrations: e. Dictionaries. Landau. Sidney ( 2001). e.g. Bucuresti. Sue (1985). The 2nd edition. Oxford: Clarendon. chim) instalatie de imbuteliere si agitare. e.ed. Gabriela (2007). (ed. W. Monolingual & bilingual dictionaries : a comparison in Dictionaries. Examples 8 and 9 are illustrations of how common words can change meaning when collocating with technical specialized words. Samples from the quoted dictionary include : e. Alpo Honkapohja. garnet (met) granat. 8 : magnetic ageing ( fiz) stabilizare magnetica. (2009). Cambridge: CUP. 5 : inertial lock ( auto) incuietoare activata prin inertie inertial locks ( auto) sistem de blocare prin inertie (c) Bilingual specialized dictionaries supply translation equivalents which can be inserted into the context immediately as a comprehension and recognition test. 11 : feed trip dog (mec) cama pentru decuplarea automata a avansului . 7 : feed pomp (TH)pompa de alimentare. Mirosława ( 2009) . Editura Didactica si Pedagogica Dima. D.g. e. English-Romanian Dictionary for Mechanical Engineering. Ilson.g. Harlow: Pearson.F.g. McConchie. L. Tradition and Innovation in Modern English Dictionaries. document #2174.g. 1-2 November 2007. e.g. ind chim) paleta amestecatoare. Somerville. acknowledging what Dima states : “ It is without question that all types of dictionaries have their role in the verbal marketplace . 12 : inert-gas shielded –arc process / welding (met) sudare cu arc in mediu gazos protector/inert. bilingual dictionaries reinforce the idea that there should always be a one-toone correspondence between L1 and L2. www. Bergenholtz.The usage of plural of the same word has as result both the representation in two separate entries and the raising to a more abstract level in specialization with no change in denotation. 4 : infinitesimals (mat) analiza infinitezimala e.com.g.lingref. 50 .. R. Teaching and Researching Lexicography. Sorcaru. e. since selection is guided by usefulness”( 2007: 75) REFERENCES Atkins .g. 6 : galvanize(met) a galvaniza. preventing a never-ending search for explanations of the words used in the definitions given in monolingual general dictionaries ( Atkins 1985. Lexicography & Language Learning.

plecând de la tradiţionalul dicţionar . la un moment dat. R. (1987). Amsterdam and Philadelphia: John Benjamins. Amsterdam and Philadelphia: John Benjamins. Astfel. în toate sferele vieţii sociale. fiecare adresându-se evident atât unui public larg . Towards a Learner's Bilingual Dictionary' in Cowie (ed. în speţă.). la dicţionarul on-line şi corpusuri. am ales-o pe aceea de a fi asemănat unei oglinzi . în decursul istoriei. 1987 Sterkenburg (2003) (ed.) A Practical Guide to Lexicography. On Bilingual Dictionaries: The Case for Bilingual Dictionaries for Foreign Language Learners' in R.carte . dar şi unor categorii specifice de utilizatori. Manual of Lexicography . K. Swanepoel (2003) . Dictionary typologies: A Pragmatic Approach. (1983). 51 . Ladislav (1971). Lexicography: Principles and Practice. Prague : Academia/The Hague .). Hartmann (ed. Asupra unora dintre aceste aspecte. dicţionarul este . Paris : Mouton REZUMAT Dintre numeroasele etichete atribuite dicţionarului.. London: Academic Press Zgusta. dar şi ale celor legate de avantajele utilizării unui dicţionar bilingv de specialitate ne vom referi în lucrarea de faţă. Un exemplu concludent în acest sens îl constituie astăzi tipologia variată a dicţionarelor limbilor naturale . Mary. în virtutea faptului că reflectă atât gradul de cultură a unei naţiuni cât şi nivelul de cunoaştere şi utilizare a limbii naţiunii respective . Tomaszczyk J.) A Practical Guide to Lexicography. In Piet van Sterkenburg (ed..Snell-Hornby . produsul schimbărilor care au loc permanent.

en français. des emprunts à l’allemand. L’analyse des mots portant ces marques se révèle très importante pour les diverses conceptions rattachées au signalement de la néologie. En effet. Cet ouvrage comporte de nombreuses marques d’usage et notamment la marque « Néol. ». analogies et antonymes. Définitions dans les dictionnaires français L’apparition de la famille lexicale de néologique et néologisme en France pendant le XVIIIeme siècle est ancrée. Si ces quelques mots sont marqués « néol. rédigé par Roger Boussinot. déjà bien ancrée au XVIIeme siècle. NEOLOGIE : [. quelques générations plus tard.. n’introduit pas seulement la nouvelle famille lexicale de néologique. ou l’art de faire. probablement l’un des premiers dans le monde. exclusivement dans le domaine linguistique lexicographique. mais Desfontaines fait tout d’abord des listes des nouveaux mots et des nouveaux emplois à la mode seulement dans le but de s’en amuser et de les soumettre à la critique ironique. l’Académie Française a été fondée pour veiller à la perfection de la langue et la créativité lexicale ne se manifestait que dans la littérature des Précieux.1. dans le cadre des discussions linguistiques continuelles et virulantes autour des innovations lexicales. les néologismes auxquels s’ajoute la mention d’emprunt à une langue étrangère sont des anglicismes. dans les discussions menées autour des emprunts aux langues étrangères.. En France. Depuis cette époque-là. Néanmoins. A la fin du XIXe siècle. dans la cinquième édition.] La Néologie est un art. dès le début. Les sophistes grecs employaient les mots et les tours nouveaux comme un art oratoire en raison de leur effet stylistique. à l’italien. ne soit pas un défenseur de l’innovation lexicale. d’employer des mots nouveaux demande beaucoup de goût et de discrétion. 52 . c’est l’Académie qui est « une des premières néologues » [1] . qui était non seulement signe de décadence linguistique. En 1981 paraît le Dictionnaire Bordas des synonymes. l’un des dictionnaires de synonymes les plus répandus de l’avant-dernière décennie du XXe siècle. les controverses autour du néologisme (Neologismus) et de l’emprunt (Fremdwort) en France et en Allemagne ont le plus probablement contribué à la constitution des dictionnaires de néologismes (Neologismenwörterbuch). Par contre. Universitatea din Piteşti NEOLOGIE ET NEOLOGISME DANS LES DICTIONNAIRES ALLEMANDS ET FRANÇAIS L’étude de la néologie n’est pas récente. voire d’emprunts (Fremdwörterbuch). les attitudes pour ou contre les néologismes ont eu des échos. connus pour leur création lexicale intense. avec l’éloge historique de Pantalon Phoebus de Pierre-François Guyot-Desfontaines.. La néologie au fil du temps 1. le problème de la néologie se trouve toujours au centre d’un débat qui se poursuit entre la tradition du conservatisme puriste de la langue et la tendance au libéralisme néologique. paru d’abord en 1726 à Paris et réédité plusieurs fois. se caractérisait par le rejet inexorable de toute innovation linguistique. au XVIIeme siècle. c’est pour rendre suspect le mot et le condamner. Ainsi. la néologie est défini comme suit : NEOLOGIE : [. etc.Silvia DOBRIN. le Néologisme est un abus. ». notamment celle des valeurs nationales et culturelles. La manie du néologisme. ainsi.] La néologie. L’attitude conservatrice traditionaliste et puriste.. le Dictionnaire néologique à l’usage des beaux esprits du siècle. 1. Il est pourtant curieux que le premier dictionnaire de néologismes français. mais également de décadence générale.

le Baron de Schönaich n’a pas fondé une lexicographie néologique allemande.f. 2. : néologisme de forme) ou.D’un autre côté. C’est la raison pour laquelle tout ce qui est étranger à la langue courante relève de néologismes. Ce qui est différent dans ces enregistrements par rapport au français. en référence au Dictionnaire néologique de Desfontaine. soit obtenu par dérivation. dans le Gedrängtes Deutschungs-Wörterbuch der unsere Schrift. bidule. Neologie : « Neulehre. Neulehrer » [3] . Selon Le Nouveau Petit Robert [2]. etc. parmi lesquelles la plupart étaient des hapax. le rapport à la langue. Les premiers enregistrements de Neolog/Neologe. ainsi que de neologisieren. par extension. est soit absent (Neolog(e) : « Neuerer (in irgend einer Lehre). Neologist. Roger Boussinot attribue au néologisme un trait péjoratif. se retrouvent donc en 1804 dans le dictionnaire de néologismes de Johann Christoph August Heyse Allgemeines Wörterbuch zur Verdeutschung und Erklärung der in unserer Sprache gebräuchlichen fremden Wörter und Redensarten. emprunté aussi au français. Le terme Neologismus apparaît pour la première fois en 1816 chez Eucharius Ferdinand Christian Oertel (Gemeinnüzziges Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der im gemeinen Leben vorkommenden fremden Ausdrücke) et en 1817 chez Friedrich Erdmann Petri. etc. siglaison. entstellenden fremden Ausdrücke. 1940). emploi d’un mot. Par conséquent. en effet. Comme celui-ci. « mot nouveau . emprunt. Mot ou expression de création ou d’emprunt récents : acception nouvelle d’un mot ou d’une expression existant déjà dans la langue. dans les indications de la signification.m. 1950 . croulant. sens nouveau d’un mot ». 1944 . siglaison. un barbarisme et a souvent une connotation négative. barbouze. et en 1813 dans le dictionnaire de Joachim Heinrich Campe Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der unserer Sprache aufgedrungenen fremden Ausdrücke. Il représente néanmoins le point de départ des efforts de création d’une lexicographie néologique en Allemagne. Définitions dans les dictionnaires allemands En 1754. « emploi d’un mot nouveau (soit créé. mais son Dictionnaire néologique est la première source de référence de la langue allemande pour ce qui est des néologismes empruntés au français neologisch. composition. neologisch. 1929 . composition. qui a été dépourvue d’une suite notable longtemps après. selten oder öfter. emprunt. Christoph Otto Baron de Schönaich publiait un livre intitulé Die ganze Aesthetik in einer Nuss oder Neologisches Wörterbuch. troncation. d’une expression préexistants dans un sens nouveau (néologisme de sens) » . 1961). Il s’agit d’une publication parue. Lehrneuerung. Neologie. c’est-à-dire aux notions linguistiques. il y a les néologismes non marqués en tant qu’emprunts à une langue étrangère.2. 1. 1795. néologisme a deux acceptions : 1. Les définitions consacrées à la néologie dans le Petit Larousse illustré sont plus précises dans l’édition de 1998 . solutionner. Son ouvrage non plus n’est pas un dictionnaire dans le sens traditionnel du terme. on y élargit l’objet de la néologisation (mot ou expression) et on fait le constat que néologie est un terme linguistique : NEOLOGIE n.und Umgangssprache. mais rare avant 1894 . mais aussi de mots entrés dans la langue depuis un certain temps (bla-bla-bla. Le néologisme est. LING. il s’agit de néologismes vraisemblables pour la décennie 1960-1970 (suiviste. Schönaich traite lui aussi de manière ironique notamment les créations littéraires. c’est que. Neuerungssucht in Glaubenssachen » [4] . Neologie. neologisch : 53 .) NEOLOGISME n. le plus probablement. Ensemble des processus de formation des néologismes (dérivation. mais assortis d’une marque supplémentaire diastratique . parce qu’il est né également à partir d’une position puriste qui se prononçait contre la nouveauté linguistique.

) et qui . parue tardivement dans les dictionnaires généraux de langue allemande. Neusüchtigkeit (bes. les domaines d’emploi et les facteurs temporels. Das große Wörterbuch der deutschen Sprache. de toute évidence. expressiv: stockdumm. zwar schon bis zu einem gewissen Grade usuell und lexikalisiert. les types. pour ce qui est de la différenciation des néologismes selon l’origine. in der Erfindung und dem Gebrauch neuer ungewöhnlicher Wörter und Redensarten). notamment par l’intermédiaire de l’allusion à l’écart de ces phénomènes linguistiques par rapport à la norme (« Neuerungssüchtikeit bes. Dans le Lexikon der Germanistischen Linguistik. Pourtant.à l’exception de la caractérisation Neologe qui semble ne pas appartenir au vocabulaire linguistique (par exemple : Neuerer. Wortneuschöpfung. ein neues Wort bzw. dans ces anciens enregistrements comme dans ceux qui les ont suivis régulièrement dans les dictionnaires allemands du XIXe siècle. C’est ainsi que. par exemple. B.oder Irrgläubigkeit» [6] Nous pouvons constater enfin que. konzentrierende Kürzung als Auswirkung von Sprachökonomie. dem lexikalischen System nicht additiv hinzugefügt. dans le dictionnaire de Lewandowski. Das große Fremdwörterbuch de 1994 : « [ in den allgemeinen Sprachgebrauch übergegangene] sprachliche Neubildung / Neuwort bzw. fehlerhaft neugebildete Wörter»). mais évite de les désigner : « Neologismus: Neu eingeführter oder neuartig gebrauchter sprachlicher Ausdruck. Neuprägung». «neue. la doctrine etc. neue Wortbildungen (Neologismen) » [8]. ein neuer Ausdruck. neulehrig. Die Ursachen für N. können sein neue Erscheinungen in Technik. voire en 1978 dans le quatrième volume du Duden. Streben nach Verdeutlichung. bes. le terme néologisme est mentionné seulement entre parenthèses : « eigene. Kultur. un champ de relations qui va jusqu’au-delà de la langue (par exemple la religion. stilistische Faktoren (z. in der Erfindung und dem Gebrauch neuer ungewöhnlicher Wörter». doch werden sie von den Sprechern noch als neu empfunden 54 . soit il apparaît comme subordonné à une signification plus générale : Neologie : « Neuerungssucht. sur l’appartenance du néologisme (Neologismus) au langage spécialisé de la linguistique est peut-être liée aussi à la présentation concise du terme dans les dictionnaires linguistiques spécialisés. par exemple. Neu. Neulehrer. à la différence du français. L’indication de la signification qui suit après cette remarque « in den allgemeinen Gebrauch übergegangene sprachliche Neuprägung (Neuwort oder Neubedeutung) » [7] reprend. le néologisme est défini comme suit : « Neubildung. Im Unterschied zu okkasionellen Ad-hoc-Bildungen sind N. der sich umgangssprachlich noch nicht voll eingebürgert hat. Politik usw. chez qui les notions de Neubildung. Wortneuschöpfung .. où la nouvelle signification (die Neubedeutung) du néologisme n’est pourtant pas mentionnée. mais ce qui est faux dans cette définition est que l’on conçoit le mot nouveau (Neuwort) et le nouveau sens comme des souscatégories de la Neuprägung. neues Wort et neuer Ausdruck ne sont pas classifiées. [9] En général. Des définitions plus positives sont données cependant dans des dictionnaires linguistiques spécialisés dont les premières éditions sont parues entre 1976 et 1993. erzreaktionär). les notions Neuprägung. Neuerungssucht. Irrgläubigkeit). Lehrneuerer. La remarque. Neugläubiger) .est connoté le plus souvent négativement (neuerungssüchtig. Par exemple. la famille lexicale de Neologismus présente. Nach Schippan (Semasiologie.« neuerungssüchtig. La définition est plus exacte dans le Duden. 1972) werden N. nous pouvons constater qu’il n’y a pas d’appréciation négative du phénomène du néologisme. Bußmann [10] distingue les trois formes de néologismes. Neuwort et Neubedeutung. neugläubig » [5]). La remarque sur l’appartenance du terme néologisme au vocabulaire de spécialité de la linguistique se retrouve assez tard dans le dictionnaire général de la langue allemande. les définitions ne sont pas homogènes. sondern semantisch und phonologisch inkorporiert ». à la différence de Lewandowski.

[11] NOTES [1] Pruvost Jean (2003). Technologie“ und c. culturelles. [3] « Novateur (dans une doctrine. B. 177. 463. 55 . ou dans un but expressif et persuasif. par ex. le désir de clarification. 3eme édition Ansbach. [10] « Néologisme: expression linguistique nouvellement créée ou employée d’une nouvelle manière. stylistiquement. les facteurs stylistiques (par exemple. N. hérétisme». nouveau maître)». p. les néologismes ne s’additionnent pas au système lexical.». Généralement. comme dans virus. Conclusion La néologie intègre donc aussi bien les créations formelles que les innovations dans l’emploi des unités lexicales. innovation doctrinaire. z. tendance excessive à l’innovation dans des questions de croyance». „Datennetz. Allgemeines Wörterbuch zur Verdeutschung und Erklärung der in unserer Sprache gebräuchlichen fremden Wörter und Redensarten. sont marqués de façon appropriée. Dictionnaire de la langue française (2007). durch die verschiedenen Formen der Entlehnung. dans L’Innovation lexicale. Linse“». Gemeinnüzziges Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der im gemeinen Leben vorkommenden fremden Ausdrücke. Dictionnaires Robert-VUEF. [5] « maniaque de l’innovation. par ex. B. sur la base du matériel lexical existant. à l’aide des différentes formes de l’emprunt. p. à l’aide de la transposition de signification métaphorique. à l’aide des moyens de la création lexicale. in der Werbesprache. les néologismes sont usuels et lexicalisés jusqu’à un certain degré. A la différence des hapax. dans Oertel Eucharius Ferdinand Christian (1816). dépendance au nouveau (surtout dans la création et l’emploi de nouveaux mots et expressions inhabituels. Oldenburg. entstehen zur Benennung neuer Gegenstände und Konzepte. technologie et c. [6] « Dépendance à l’innovation. textes réunis et présentés par Jean-François Sablayrolles. 1972). Honoré Champion. software. dans Bussmann Hadumod (2002). B. mais dont la diffusion dans la communauté linguistique n’a pas été jugée suffisante pour qu’ils soient enregistrés ». « mots » et séquences figées. nouveau dans une doctrine. mais ils s’y incorporent sémantiquement et phonologiquement. 744. b. parsen. réseau de données.und sind stilistisch entsprechend markiert. oder auch in expressiver und persuasiver Absicht. 185. Paris. dans Heyse Johann Christoph August (1804). Wissenschaft oder Politik. politiques etc. „durch metaphorische Bedeutungsübertragung wie in „(Computer)-Virus. z. Entsorgung“ b. On peut distinguer trois formes de néologie (que l’on peut aussi combiner): a. Jusqu’au début du XXIe s. p. durch Mittel der Wortbildung auf der Basis des vorhandenen lexikalischen Materials. dans Campe Joachim Heinrich (1970). nouveau croyant». [7] « nouvelle unité lexicale (nouveau mot ou nouveau sens) entrée dans l’usage général » [8] « Nouvelles créations lexicales particulières ». [2] Le Nouveau Petit Robert. dans Heyse Johann Christoph August (1804). [9] « Nouvelle création. les lexicologues s’accordent sur le fait que « apparaissent comme néologismes des mots qui sont réellement nouveaux. l’abréviation comme effet de l’économie de la langue. dans Lewandowski Theodor (1994). nouvelle création lexicale. Hacker.Man kann drei (auch kombinierbare) Formen der Neuprägung unterscheiden: a.. cependant ils sont ressentis toujours comme nouveaux par les locuteurs et. „parsen. dans Lexikon der Germanistischen Linguistik (1980). hacker. Software. mot nouveau ou expression nouvelle qui n’a pas encore été complètement assimilée. la science ou la politique. soit qui ne sont que récents. lentille ». [4] « Nouvelle doctrine. Les causes qui sont à la base des néologismes peuvent être les innovations techniques. p. etwa in Technik. La naissance des néologismes est due au besoin de la dénomination de nouveaux objets et concepts. Selon Schippan (La Sémasiologie. « La traque des mots « néologisme» et « néologie» dans les dictionnaires monolingues monovolumaires français de la fin du XVIIIe s. Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der unseren Sprache aufgedrungenen fremden Ausdrücke. traitement des déchets. par exemple dans le langage de la publicité. le facteur expressif: bête à manger du foin. par exemple dans la technique. ». ultraréactionnaire). Hildesheim/New York: Braunschweig. z.

und Adjektiv-Zusammensetzungen und -Ableitungen » im « Häufigkeitswörterbuch gesprochener Sprache. Stuttgart: A. Irmhild (1998). Bernhard / Graf. dans Le Signe et la lettre. Helmut (1993). Heller. La Créativité lexicale. Metzler. p. «Neologie und Wortbildung. textes réunis par Jacques Anis. Kröner. Our interest goes especially towards the specificity of the neology in the general French and German dictionaries like Le Petit Robert and Duden. Klaus / Herberg. Louis (1975). Conrad. Tübingen: Günter Narr. 1ere édition. Wiss. These are important for delimitating our definition of the term neologism. Verb. Christina / Schnerrer. André Eskénazi et Jean-François Jeandillou. RÉFÉRENCES Barz. L’Harmattan. Zum Neuheitseffekt von Wortneubildungen». Rainer (1984). Dieter / Lange. Rudi (1985). Leipzig: Bibliographisches Institut. Tübingen: Niemeyer. Stuttgart/Weimar: J. Berlin: Akad. Metzler-Lexikon Sprache. Gersbach. Lexikon sprachwissenschaftlicher Termini. „Néologismes journalistiques“. Paris : Larousse. Neologie und Korpus. d. Glück. Theoretische und praktische Probleme der Neologismenlexikographie : Überlegungen und Materialien zu einem Wörterbuch der in der Allgemeinsprache der DDR gebräuchlichen Neologismen. 56 . Bussmann. but we are also interested in the language specialized dictionaries. Guilbert.). dans Wolfgang Teubert (dir. 377. ABSTRACT Our paper aims at giving a description in contrastivity of the phenomenon of neology by taking into account some definitions and theories and the study of dictionaries. B. Rosemarie / Steffens. Wortbildung in gesprochener Sprache: die Substantiv-. Lexikon der Sprachwissenschaft. Hadumod (2002).[11] Mortureux Marie-Françoise (2002). Doris (1988).

Un dictionnaire roumain-français. médical. en général. Si les traductions vers le roumain de grands auteurs orthodoxes français peuvent encore être réalisées plus facilement par des traducteurs roumains. etc. l’autre type d’exercice. et les acteurs ecclésiastiques ou laïques concernés par celles-ci (ou bien leurs truchements) devraient pouvoir se servir d’un pareil dictionnaire afin d’éviter des approximations ou des inexactitudes dans la communication. Il s’agit d’une terminologie spéciale. Cuza » de Iaşi UN DICTIONNAIRE BILINGUE DE TERMES RELIGIEUX ORTHODOXES Les dictionnaires bilingues sont des instruments lexicographiques essentiels pour l’apprentissage d’une langue étrangère et d’indispensables passeurs de contenus sémantiques entre deux cultures. I. car l’individualisation de l’orthodoxie française se fait au niveau lexical. confessionnel. diocèse de l’Eglise Orthodoxe Roumaine dont le siège est à Paris (à Limours). dont un dictionnaire signé par un universitaire et juge ecclésiastique (catholique) [2]. ou carrément des théologiens. Comme nous le disions ailleurs [1]. français-roumain de termes religieux orthodoxes –inexistant à l’heure actuelle. de type culturel. Or. afin de proposer justement des définitions explicatives (de type encyclopédique) de quelques termes fondamentaux de l’orthodoxie à un public 57 . se pose au moins un problème essentiel. un type particulier est représenté par les dictionnaires bilingues spécialisés. des affaires. ceux-ci devraient avoir de très bonnes compétences non seulement de ce point de vue. Les auteurs de celles-ci sont. a fondé en France depuis une dizaine d’années plusieurs paroisses et monastères. L’utilité d’un pareil dictionnaire est indéniable. en 1989. Université « Al. Pour le français. il n’y a aucun dictionnaire bilingue roumain-français (ou français-roumain) à ce sujet.notamment après la chute du communisme en Roumanie. des personnes avec une culture orthodoxe. mais aussi qu’il soit un bon connaisseur de la terminologie orthodoxe en français. Se rendant compte de la nécessité impérative d’une bonne connaissance de la terminologie religieuse orthodoxe en langue française. jusqu’à présent. a initié d’ailleurs le projet français d’OrthodoxWiki. ce type de traduction suppose que le traducteur se situe dans l’actualité de l’orthodoxie. Pour l’accomplissement de très bonnes traductions dans ce domaine spécial. D’autre part. un Vocabulaire théologique orthodoxe [3]et un lexique consacré aux mots du culte qui clôt le Spoutnik du père Denis Guillaume [4] (ancien moine uniate du monastère de Chevetogne devenu orthodoxe quelques ans avant sa mort). le père Iulian Nistea. focalisés et organisés autour d’un lexique précis. de plus en plus de rencontres ont lieu entre des orthodoxes roumains et français. confessionnelle. techniquement spécialisé. malgré quelques discrètes expériences lexicographiques en français.terminologiques. Des traductions massives d’ouvrages de spiritualité orthodoxe ont commencé à être faites entre les deux espaces culturels –roumain et français. mais spécialisée et tout aussi précise au niveau de ses dénominations. il s’agit notamment de dictionnaires techniques : juridique. Parmi eux. mais aussi –et surtout.se propose d’être une initiation essentielle de tout traducteur de textes orthodoxes dans ce que nous appelons la terminologie religieuse orthodoxe en français. la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale. où l’on célèbre parfois en français aussi (non seulement en roumain) pour les fidèles français ou francophones.Felicia DUMAS. Pour la conception d’un tel dictionnaire. l’un des prêtres de la cathédrale métropolitaine de la MOREOM. qui soutient notre démarche lexicographique. du roumain vers le français s’avère être quasiment impossible en dehors de la familiarisation du traducteur avec la terminologie orthodoxe en langue française. car différentes des autres (techniques). concernant l’élargissement des principes classiques de rédaction d’un dictionnaire bilingue dans la direction des explications de type encyclopédique. Puis.

à des buts didactiques spécialisés. des livres de théologie. des ouvrages de catéchèse ou de spiritualité orthodoxes. [6] Elle est composée de termes (simples et complexes) qui désignent de manière univoque des notions précises qui appartiennent à la religion orthodoxe . des offices. etc.francophone. Ce dernier a pour équivalent dans l’espace culturel français une terminologie orthodoxe. le plus étudié) entre les deux langues. le processus de création du roumain littéraire et du langage religieux (et surtout du style ecclésiastique) étant concomitant. depuis le moment de l’implantation de l’orthodoxie en France [5]. des revues. notamment) des textes liturgiques. qui se crée depuis plusieurs décennies déjà. confessionnel. Afin de pouvoir les intégrer dans notre dictionnaire. Nous 58 . En ce qui concerne les termes théologiques. théologiques et spirituels en général. des hymnes. Enfin. nous sommes en mesure d’exploiter quelques dictionnaires très précis. qui se propose de décrire et de saisir de façon lexicographique une réalité lexicale confessionnelle relativement nouvelle pour l’espace culturel français : l’orthodoxie. etc.comme des cours de français spécialisé. termes de la pratique religieuse courante. Dans la culture roumaine. autrement dit. de théologie orthodoxe [7]. en langue roumaine. des vêtements. Les indications étymologiques sont relativement simples et « faciles » à faire. il se pose également le problème du statut des noms propres spécifiquement orthodoxes. mais de viser l’ensemble des champs référentiels et sémantiques de la vie religieuse orthodoxe. propres à l’orthodoxie. slavonne ou grecque byzantine. car. Nous revenons sur la précision déjà faite que la particularité la plus importante de cette terminologie est son aspect culturel. des moines et des moniales orthodoxes qui pratiquent leur religion en France et en Roumanie et l’expriment en langue française et. de « nomenclature » de spécialité. nous devons transgresser les cadres strictement délimités des dictionnaires bilingues qui ne comprennent pas de noms propres. de la pratique liturgique et de la foi. A l’intérieur de chacune de ces catégories. Pour ce qui est de la langue roumaine. des higoumènes de monastères (orthodoxes). etc. au niveau des termes liturgiques. termes propres à la théologie morale. Les particularités d’un dictionnaire bilingue roumain-français. C’est au niveau des ces traductions que se fixent en français les normes lexicales qui sous-tendent cette terminologie religieuse orthodoxe qui nous intéresse depuis plusieurs années déjà. nous devons opter pour des initiations plus larges. la plupart des termes liturgiques et théologiques français étant des emprunts à la langue grecque moderne ou des mots d’origine latine. lexicalisés en français de façon différente selon les champs notionnels qui les caractérisent : termes liturgiques. on peut distinguer ceux qui désignent des livres. comme les noms des fêtes ou des saints. pas forcément familiarisé avec celle-ci. ou bien de « connaissances religieuses » en général. ce sont des termes qui relèvent (à l’intérieur de ce « domaine » confessionnel) de plusieurs champs sémantiques. des prières. il y a également d’autres sous-catégorisations possibles : termes dogmatiques. dans le sens d’encyclopédiques. Nous étudions cette terminologie en travaillant sur un corpus de plusieurs types de sources religieuses orthodoxes écrites. le français est enseigné dans les Facultés de Théologie orthodoxe de Roumanie et il faudrait que les enseignants qui sont chargés de ces cours soient en mesure de les concevoir –dans un cas idéal. orthodoxe. dans la plupart des cas. par l’intermédiaire de traductions massives (du grec. de simples fidèles. Ensuite. dont les équivalents roumains sont d’origine latine. il y a plusieurs sous-catégories : par exemple. de vouloir proposer non seulement des équivalences du domaine théologique (en principe. [8] Une autre partie du corpus est représentée par des enregistrements audio de plusieurs entretiens réalisés avec des acteurs très initiés de l’orthodoxie: quelques évêques. des objets. respectivement. la langue littéraire a pris naissance en même temps que la traduction du slavon des livres liturgiques. dont: des textes liturgiques proprement-dits (les offices de l’orthodoxie). par exemple. destiné à la formation linguistique de futurs spécialistes en théologie. français-roumain de termes religieux orthodoxes relèvent de la complexité de la démarche. termes théologiques. C’est à ce niveau surtout que nous sommes confrontée au problème de la définition lexicographique proposée pour chaque entrée. Cette complexité est donnée aussi par le caractère ambitieux du projet.

cet office durait toute la nuit. en principe des calques : Chérubikon n. comme une nuit de veillée avant la mise au tombeau: „Il existe deux sortes de pannychides pour les défunts: la grande et la petite. Prononciation: panikide.. sans prendre aucune attitude de rejet ou de sanction d’une forme ou d’une autre. on ne chante pas le psaume 118. il est complété lors des offices de l’église et à d’autres circonstances formelles. D’autres part. quelques exemples concrets d’entrées lexicographiques. il y a des doublets établis entre des emprunts grecs et des termes français équivalents. dans le dos. „Le 9 janvier 1999. c’est-à-dire les Evloghitaria des défunts” (Spoutnik: 9). signifiant que ce couvrechef est fait en poil de chameau (kamilos). au niveau desquelles on remarque „le souci de ménager la forme slavisée (la translitération du slave. Office des défunts. parastas. la croix et les encolpia patriarcales. On retrouve la dernière graphie dans certains textes de la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale: „A l’occasion du 20ème anniversaire de sa mort. no 65. calimafcă. Kalimafkion n. panihidă.aura lieu le jeudi à la paroisse de la Sainte-Trinité. qui donne le doublet panikhide) et. ainsi que le troisième. La soirée débutera par un office religieux (pannykhide) (FSJC mars 2000. n..m. l’étymologie grecque”(Spoutnik: 7). avec des contextes d’exemplification. dans la liturgie de rite byzantin” (Les mots du christianisme: 460). du grec panichida. p. partiellement. mais seulement la troisième stance.. Dans le Spoutnik. le 29 mars 1980. office de l’église en commération des défunts. Synonyme: parastasis : „du grec parastasis „s’établir auprès”. « coiffure ». par un voile qui tombe derrière. d’après le typikon traditionnel.mentionnerons. le père Denis Guillaume propose une explication etymologique très vraisemblable de l’existence de ces deux formes synonymes en français: „Kamilafkion. L’office de la Grande Pannychide. La plus importante concerne les normes lexicales qui définissent la terminologie religieuse en français et qui sont encore en train de se fixer. les fidèles étant invités à déposer tous les soucis du monde 59 . calimafki. Même chose que le kalimafkion. du grec kalimafkion. n.. n. au nom du Saint-Synode. Dans la petite panychide. bonnet noir en forme cylindrique des moines et des moniales orthodoxes. camilafki n. de kalypto.. par la suite.. dont l’emploi dans des sources différentes prouve une intégration phonétique plutôt hésitante de l’emprunt grec en langue française: Pannychide.5). couvrir” (Spoutnik: 1156). francisée en sa finale.. les insignes de la charge patriarcale: la Grammata Synodale. du grec Kamilafki. aux jours fixés par l’église surtout certains samedis. ou pannykhide.m.. une soirée dédiée à la mémoire du Père Lev Gillet –un des premiers prêtres orthodoxes français de ce siècle. Heruvic. Et „kalimafkion” serait une métathèse. On rencontre également en français des formes orthographiées différemment: pannikhides et pannykhides.. Exemples d’entrées lexicographiques caractérisées par des graphies non-identiques (au moins deux). Par scrupule lexicographique.f. influencée par la forme „kalymma”. no 279.. il est muni d’un petit rebord au-dessus du cylindre .m. chez les hiéromoines des pays slaves et en Roumanie. quarante jour après le départ vers le Seigneur du Père Cléopas. syn. le kalimafki blanc. du grec cherubikon.” (FSJC.f. deux versions légèrement différentes du point de vue de l’orthographe étant parfois en circulation pour désigner le même objet référentiel. appelé aussi Parastas. hymne chantée pendant la séquence liturgique de la Grande entrée. la mandyas patriarcale. la divine Liturgie et la pannychide furent célébrées dans l’église d’hiver de Sihastria” (Le Père Cléopas: 140). célébré d’habitude entre le décès et les funérailles. C’est peut-être le nom original. nous avons choisi de mentionner toutes ces formes. le septième et le quarantième jour après le décès et aux anniversaires. chez les Grecs. p.m. panichiris « célébration de toute la nuit » . à l’origine. « coiffure » : „Nous confions à Sa Béatitude Daniel. en mettant en évidence les difficultés rencontrées dans notre démarche..2). se trouve à la fin du Psautier.

hymne du Trois-fois-saint. non français). « vieux ». « Il est vrai que certains Gérondas déconseillent la lecture d’Abba Issac de peur que leurs disciples ne partent au désert » (Père Païssios.(comme relevant d’un autre système linguistique. d’habitude. déposons tout souci du monde. répondit l’Ancien.. après le coucher du soleil ? –Toi. car ayant un référent différent). une tendance de francisation des emprunst grecs qui caractérise la traduction française des liturgies eucharistiques de saint Jean Chrysostome et de saint Basile le Grand. tenant le dikirion et traçant avec lui un signe de croix sur l’évangéliaire. saint fort. Lettres : 7). proposée par l’archimandrite Jacob. et nous glorifions ta sainte Résurrection. Alleluia ».(comme non-équivalente. le hiéromoine Elisée et le père Y. frère. bătrânul.1ss) qui célèbre la suréminente sainteté divine. grand père spirituel. qui peut être ou non supérieur d’un monastère de moines : « Que ton Géronda soit un homme spirituel. Géronda n. pluriel: gérondas. Le samedi de Lazare.m. saint immortel.terrestre afin de recevoir le Roi de toutes les choses. Le syntagme l’Hymne trois fois sainte (même si un peu long. 2. părintele . pratiquant ce qu’il dit plutôt que l’enseignant seulement. Dans la traduction française d’un livre de spiritualité roumaine. chanté. et la forme latine – sanctus.. Elle est distincte du « sanctus » tout en ayant la même origine » (Divines Liturgies. le père. Trisagion n. le Trisagion est remplacé par le chant suivant : « Vous tous qui dans le Christ avez été baptisés.m. à Pâques. » : « Lorsque la Liturgie est célébrée par un évêque. Puis l’évêque. l’Ancien. à la forme grecque ressentie comme marque lexicale de la tradition grecque et surtout athonite. mais avoir beaucoup d’amour à l’égard des autres » (Père Païssios. du grec trisaghion. en l’honneur de la vivifiante Trinité. du grec géron. Lettres : 50). chante le troisième trisagion avec les concélébrants » (Spoutnik : 259). le Trisagion est remplacé par un autre chant : Nous nous prosternons devant ta croix. aie pitié de nous». 1. bénissez que je mange une fois par jour. gheronda. la forme grecque – trisagion. trisaghion. N’as-tu pas vu comme tu es maigre ? » (Le Père Cléopas : 185). le trisagion est chanté d’abord deux fois par le choeur. à Noël et à la Théophanie.. riche en vertus.” Ce terme est employé en même temps que le syntagme français l’hymne des Chérubins: „Le choeur. Seigneur. avant le transfert des dons. préfère employer la forme française l’Ancien. 60 . Cet emprunt grec est employé en même temps que le syntagme français équivalent (un calque lexical) l’Hymne trois fois sainte : « Triple invocation. rejoignant ainsi le choeur des anges pour la célébration commune de la liturgie eucharistique: „Nous qui représentons dans ce mystère les chérubins. On peut remarquer. Le troisième dimanche de Carême et pour l’Exaltation de la Sainte Croix. comme dans le cas du trisagion. Cantauque: 176). chant. et qui. mais français) est proposé comme norme lexicale explicite dans le Lexique qui clôt la traduction par élimination des deux possibles formes concurrentes.. le samedi saint. Le Géronda doit être dur seulement envers lui-même. nonroumaine : « Un frère pratiquant l’ascèse se rendit une fois chez lui et demanda : « Père. à la Pentecôte. appellatif. chante la première partie de l’hymne des chérubins” (Divines Liturgies. Goldman du monastère orthodoxe de Cantauque (les trois auteurs de la traduction) [9]. Cantauque: 39). gheron : « Le bienheureux Géronda Païssios l’Hagiorite naquit à Farassa de Capadoce le 25 juillet 1924 » (Père Païssios. Lettres: 74) . avant la lecture de l’épître : « Saint Dieu. l’hiéromoine Marc (le traducteur). chantons l’hymne trois fois sainte. vous avez revêtu le Christ. Elle est appelée en grec « trisagion ». sur la vie du père Cléopas. d’inspiration biblique (Is 6.

Diptih (Mitrofanovici : Liturgica Bisericei ortodoxe). prenant le grand paramandias (scapulaire) et le tenant de la main gauche. Elle est située actuellement pendant l’anaphore” (Divines Liturgies. dit: Notre frère reçoit le scapulaire complet du grand Habit angélique. ensuite participez à l’office des Saintes huiles” (Le Père Cléopas: 152). comme vêtement d’incorruptibilité et de pureté spirituelle et corpsorelle et pour se souvenir constamment du joug suave du Christ qu’il prend sur lui et du fardeau léger qu’il porte. l’usage a imposé comme norme lexicale la forme francisée. et il est tenu au moyen de cordons se croisant sur la poitrine” (Spoutnik: 1192). dans les syntagmes (employés assez rarement. Aussi. Dans ce cas. qui contiennent les noms des vivants et des morts pour qui le prêtre priera spécialement: „Dyptiques: registre des défunts ou vivants dont on fait mémoires au cours de la Divine Liturgie. Ceaslov. pomelnic. il disait après avoir inscrit leur nom sur un dyptique: „L’office le plus important pour les malades est celui des Saintes huiles. l’équivalent du scapulaire latin: „Comme un scapulaire. à Constantinople. n.m. les moines de petit habit (microschèmes) portent le paramandias sur le dos. petit carré d’étoffe sur lequel sont brodés tous les instruments de la Passion. en slavon d’église) constitue l’ossature des offices de la liturgie orthodoxe et correspond à ce qui est appelé dans la liturgie latine l’ordinaire” (Livre des Heures: 4). le terme d’horologe peu s’appliquer à d’autres modes d’offices. Emploi assez rare au singulier: „Aux malades qui venaient chez lui. „l’Horologe des Veilleurs” présente 24 petits offices pour les heures du jour et de la nuit” (Le Spoutnik: 1136). intentions de prières confiées au prêtre au début de la liturgie eucharistique.m. Ou bien. Cependant. où un seul terme français correspond à la même réalité confessionnelle désigné par le terme roumain équivalent: Diptyques. ainsi que le cycle pascal. il y a également des cas heureux. du grec horologhion. moine microschème : 61 . du grec dipticha. sous la tunique. : petit habit et microschème. înv.Horologe n. pour refréner et brider tous les désirs de la chair” (Office du grand habit angélique: Grand Euchologe: 111). confessez d’abord tous vos péchés. On l’appelle parfois Livre de vie. La lecture des diptyques au cours de la Divien Liturgie a beaucoup varié. un claque) Le Livre des Heures: „Outre les livres d’Heures conformes à l’usage actuel. comme complément à l’Octoèque” (Paprocki :57). il n’est d’aucune utilité si la personne ne se confesse pas. pour faire la différence par rapport aux moines du grand habit ou les moines mègaloschèmes) : moine du petit habit et. Néanmoins.. qui se voit concurrencer de plus en plus par le syntagme français (de type explicite. L’Octoèque a été formé à Jérusalem entre 614 et 1009 comme supplément poétique à l’Horologion tandis que se constituait le Triode. en grec.. livre liturgique qui comprend le typique des différentes heures des offices: „Dans un deuxième temps apparaît le cycle des offices hebdomadaires. de la fin du VIIIe siècle à 1204 (invasion des croisés).m. du grec paramandias. Tchassoslov.m. Par exemple. que les moines de petit habit portent sur leur dos. dans la traduction française du Livre des Heures faite par la Fraternité orthodoxe en Europe Occidentale: „Le Livre des Heures (Horologion.. au pluriel. Syn. „Le Supérieur. n. acatist. Cantauque: 169). ou Horologion n. respectivement. Paramandias. în sensul de listă cu numele celor pentru care dorim să se roage preotul. Paraman.

abba. duhovnicul de la Frăsinei” (Lumea monahilor nr.începătorul vieţii de obşte (calque lexical) . Trikirion n. Décollation de S. etc.« Le moine microschème porte encore. En ce qui concerne les noms des saints et des pères de l’Eglise (dont la plupart se retrouvent parmi les saints). 2. le Cénobiarque . Ce degré n’existe pas dans les monastères grecs de la Sainte Montagne qui en cela ont gardé l’ancien usage » (Petit guide : 78) . ou bien pour la vie liturgique (les fêtes de l’orthodoxie). du grec paramoni „veille”. întemeietor şi căpetenie a unei comunităţi monastice de la începuturile monahismului oriental: „Din acestea vedem că în planul aşezării frăţiilor în multele mănăstiri din Tabena era un mare avvă căpetenie peste toate mănăstirile”(Rînduielile vieţii monahale: 69): abba. eux-aussi constitueront des entrées lexicographiques à part entière. abbé. 10. Un seul exemple : 62 . le 29 août . notamment à ceux qui sont représentatifs pour la vie et la doctrine de l’Eglise (les saints. le 14 septembre. Paramonie de la Théophanie) . Les déterminants indiquant les particularités spirituelles qui font partie des noms des saints apparaîtront dans l’économie du dictionnaire aux côtés des noms communs: le Reclus (calque sémantique) – Zăvorâtul. les pères de l’Eglise). aprilie 2008: 28): abbé. « office du petit habit pour la réception du mandyas » (Grand Euchologe :88). paru en 2001 à Caransebeş. s. dont deux monastiques. elles seront construites de la même façon: Avva. ebr. veille des fêtes de Noël et de la Théophanie : « Vigiles et fêtes où l’on jeûne : On jeûne comme les mercredis et vendredis de l’année les jours suivants : Paramonie de Noël . accompagnées de quelques informations sur la date à laquelle ils sont célébrés dans le calendrier orthodoxe (nouveau. Il est impossible d’approximer en langue française ces noms de saints que nous connaissons en roumain à cause de l’existence en français des équivalences exactes. Antoine : 31). qui consigneront les équivalences entre le français et le roumain. Il apparaît du temps de al controverse iconoclaste. Croix. Les noms des fêtes s’y retrouveront également : Paramonie n. symbolisant la sainte Trinité: „Le trikirion est un chandelier à trois cierges symbolisant la Sainte Trinité. lorsque les prêtres et les fidèles portaient de tels cierges lors des processions.. Il y a en roumain un excellent instrument lexicographique qui nous sert de guide et de point essentiel de référence dans notre démarche. părinte. tată. le Cavsocalvyte – Cavsocalivitul (en grec : « brûleur de cabanes » . calque lexical).. le mandyas. du grec trichirion.f. Pluriel: trichiria: „Devant les icônes principales de l’iconostase sont disposés deux grands chandeliers à trois cierges (des sortes de trikiria). rarement allumés” (Paprocki: 147). cu viaţă desăvârşită : « Părintele Gavriil ascultându-ne a povestit atunci despre avva Paisie. grégorien) et leur vie. à certaines occasions. Jean Baptiste. mare părinte duhovnic. tricher. m. petit chandelier portant trois cierges qui se croisent au milieu. le Confesseur (calque sémantique) – Mărturisitorul . En ce qui concerne les entrées lexicographiques roumaines. il est utilisé exclusivement par les évêques” (Paprocki: 191).m. Actuellement. utilisé par l’évêque pour bénir les fidèles.. Le vin et l’huile sont permis si l’une de ces fêtes tombe un samedi ou un dimanche » (Calendrier St. le Dictionnaire encyclopédique de connaissances religieuses des époux Branişte. ajunul (Crăciunului sau al Bobotezei) . călugăr cuvios. Nous ferons place dans le dictionnaire aux noms propres également. Exaltation de la Ste. dont nous proposerons les équivalents en français. que l’on peut trouver dans des calendriers liturgiques orthodoxes (nous travaillons sur trois calendriers différents. ainsi que sur un calendrier en ligne). 1.

la miséricorde envers les pauvres et les malades. Branişte. Cabré. saint. [6] La terminologie est définie généralement comme l’ensemble des mots et expressions. Bria. L’Orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. Caransebeş : Editura diecezană. Caransebeş : Editura diecezană. introduction de Jean-Claude Larchet. Otawa : Les Presses de l’Université d’Otawa –Armand Colin.. Ene. des Serbes. Le Père Cléopas. Otawa-Paris. [3] Vocabulaire théologique orthodoxe (1985). [9] Divines liturgies de saint Jean Chrysostome et de saint Basile de Césarée (2006). protestantisme. (1981). Fayard. traduit du roumain par le hiéromoine Marc. le hiéromoine Elisée et le père dr. Ion. (2002). autrement dit des représentants des églises traditionnellement orthodoxes établis en France. dr. (2002). p. [7] Bria. Y. confessionnelles. pr. Teresa (1998). par lesquels une discipline scientifique ou technique réfère aux notions qui la constituent : Cabré. l’orthodoxie a commencé à être pratiquée dans l’Hexagone par ces communautés de Grecs et de Russes. Par le Père Denis Guillaume. préface de Mgr. 547. prof. « Traduire un texte roumain de spiritualité orthodoxe en langue française ». Ioannichié. Théorie. Voir Dumas. 63 . suivie de l’émigration russe vers l’Occident. Maingueneau. collection « Grands spirituels orthodoxes du XXe siècle ». dr. Suceava : Editura Universităţii Suceava. Otawa : Les Presses de l’Université d’Otawa –Armand Colin. pr. Calendrier liturgique 2008. D. Monastère de la Théotokos et de Saint Martin : Domaine de Cantauque. catholicisme. et l’assiduité pour la prière. cuvios. avec des défis permanents. Dictionnaire d’analyse du discours. métochion de Simonos Petra. Felicia (2008). dr. prof. [8] Branişte. Bucureşti : Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Teresa (1998). père (2003). [2] Le Tourneau. Paris : Seuil. deux exigences majeures sont incontournables pour la bonne réussite du projet: une familiarisation avec les contenus confessionnels de l’orthodoxie et une excellente initiation lexicale dans les deux langues (le roumain et le français) concernées par ce type de terminologie spécialisée. in Atelier de traductions. saint Théodose (423-529) a été le chef spirituel d’une grande communauté de moines en Palestine. Dicţionar de teologie ortodoxă A-Z. Dictionnaire d’analyse du discours. Par l’équipe de Catéchèse orthodoxe. La Terminologie. ensuite par des Roumains. Goldman. Dominique (2005). 2005. culturalisées . Otawa-Paris. Charadeau P. Maingueneau. Iaşi : Casa editorială Demiurg. Par conséquent. prof. orthodoxie. Il laissa en héritage à ses disciples trois grandes vertus : une ascèse sévère et une foi inébranlable. Comme on peut bien le voir. Paris : Cerf. nouveau Synecdimos (1997). Fêté le 11 janvier. pr. Felicia (2009). Terminologie est parfois synonyme de nomenclature et de langue de spécialité (ce dernier syntagme étant employé dans la didactique des langues) : Charadeau P. (2001). métropolite de la Moldavie et de Bucovine. [4] Le Spoutnik. qui relèvent du type particulier de référentiel auquel la terminologie concernée fait référence : des réalités religieuses. – Teodosie cel Mare. D. Paris : Seuil. [5] La plupart des théologiens orthodoxes et des pères spirituels français considèrent que les deux événements qui se trouvent à l’origine de la réimplantation de l’orthodoxie en France sont la révolution bolchevique de 1917. Traduites du grec par l’archimandrite Jacob. La Terminologie. Rome : Diaconie apostolique. no 9. Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase. pourvus de leur définition. méthode et applications. Ion. REFERENCES BIBLIOGRAPHIQUES Balan. la rédaction d’un dictionnaire bilingue spécialisé de termes religieux orthodoxes est une entreprise de taille mais passionnante. méthode et applications. începătorul vieţii de obşte.Théodose le Cénobiarque. Paris. Bucureşti: Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. (2001). dr. prof. Dicţionar de teologie ortodoxă A-Z. cénobiarque voulant dire « chef des cénobites ». pour lesquels ont été créés des diocèses des églises-mères. Ene. Daniel. Lausanne : l’Age d’Homme. et l’exode des Grecs de l’Asie mineure après 1922. Les mots du christianisme. Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase. Théorie. Monastère Saint-Antoine-Le-Grand. pr. (1981). NOTES [1] Dumas..

2008. ***Lumea Monahilor. traduit du polonais par Françoise Lhoest. A Romanian-French. Lettres. medical French. Vocabulaire théologique orthodoxe (1985). Monastère de Cantauque. Actes du Colloque international « la Traduction du langage religieux en tant que dialogue interculturel et interconfessionnel ». dossier : La traduction du langage religieux (I). préface par Irénée-Henri Dalmais. père (1992). Cernăuţi. business French. Denis. Les mots du christianisme. Among them. would want to be an initiation tool for translators of Orthodox texts to what we call the Orthodox religious terminology in French. no 9. Henryk (1993). it is a special terminology. Dumas. As regards the French language. Métropolite de la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale. Traduites du grec par l’archimandrite Jacob. in Atelier de traductions. sfânt (2001). Bucureşti: Sofia. Dumas. père. Paris : Cerf. L’archevêque Joseph. Le mystère de l’Eucharistie. Petit guide des monastères orthodoxes de France. different from the technical ones. Felicia (2009). they also convey semantic contents from one culture to another. « Traduire un texte roumain de spiritualité orthodoxe en langue française ». Em. protestantisme. le hiéromoine Elisée et le père dr. Goldman. as he or she must include encyclopaedic explanations. Guillaume. Rînduielile vieţii monahale. Samuel. Paprocki. Vasile cel Mare. Suceava : Editura Universităţii Suceava. Vasile (1929). Iaşi: Casa Editorială Demiurg.Divines liturgies de saint Jean Chrysostome et de saint Basile de Césarée (2006). éditées avec la bénédiction de S. Païssios. L’Orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. Livre des Heures contenant les offices quotidiens de l’Eglise orthodoxe (2005). we should mention bilingual technical dictionaries that focus on very specialised lexicons. bulletin hebdomadaire d’information de la MOREOM. Dominique (2005). Le Spoutnik. Y. nouveau Synecdimos. Paris : Fayard. Edité avec la bénédiction de l’assemblée des évêques orthodoxes de France. Parma: Diaconie apostolique. 64 . but as specialised as them. Grèce. etc. Mitrofanovici. 11-13 juillet 2008. Le Tourneau. Liturgica Bisericei Ortodoxe. The main problem the author of such a dictionary must cope with is the need to enlarge the classical principles of writing a bilingual dictionary. par la Fraternité orthodoxe en Europe Occidentale : Mayenne. Edité par le Monastère Saint-Jean-le-Théologien : Souroti de Théssalonique. French-Romanian dictionary of Orthodox religious terms. the first of its kind. SOURCES FSJC : Feuillet Saint Jean Cassien. Denis. ABSTRACT Bilingual dictionaries are essential lexicographic instruments for learning a foreign language. Guillaume. orthodoxie. Being related to culture. Paris : Cerf. there are especially technical dictionaries: legal French. Grand euchologe et arkhiératikon. Traduit du grec par Soeur Svetlana Marchal. moine du Mont Athos (2005). Rome: Diaconie apostolique. Felicia (2008). Par l’équipe de Catéchèse orthodoxe. genèse et interprétation de la liturgie eucharistique byzantine. catholicisme. père (1997). Monastère de la Théotokos et de Saint Martin : domaine de Cantauque. seconde édition corrigée et complétée. hiéromoine (2008).

(şi) ca lexicograf. Este destul să amintim. „a jura pe barbă”. printre care „zile albe”. în articolul Din problemele etimologiei frazeologice româneşti. anume aceea de căutare şi găsire doar a originii cuvintelor (p.Stelian DUMISTRĂCEL. curva senecta). Or. „a da bani de miere” (citată în acelaşi volum din DA). Or. „a-şi găsi bacăul”.1. în dicţionare. „a făgădui marea cu sarea”. ca un corespondent semantic al lat. le vom numi „sintagme”. proiectând-o în domeniul cercetării frazeologiei. „a încăleca pe-o şa” (considerată „o veche moştenire latină”. depăşirea accepţiunii „rudimentare” pe care o avusese termenul „cu sute şi chiar mii de ani înainte de naşterea linguisticei”./Să fie mortului casă”). de referire la relaţia dintre idei). prezentă la Hasdeu sau Vasile Bogrea şi ilustrată exemplar de Eugen Coşeriu în cadru romanic. „a urmări pe cineva până-n pânzele albe” („pânza albă” simboliza „mormântul”. în sensul.. care porneşte de la Hasdeu. enunţuri figurate romanice care se regăsesc şi în dacoromână reflectând subtilităţi. respectiv la „calcuri totale şi parţiale” (pentru numeroase construcţii). Introducere Precizăm faptul că.). din perspectiva raporturilor dintre cauză şi efect. în urma studiului. s-a ocupat de provenienţa a numeroase frazeologisme. de diferite tipuri. idiotismele. alb). la distanţă de etimologia frazeologiei. ci un împrumut nou de la francezi”). după cum tot ca o evidenţă se impune indicarea. n. se ţin. de exemplu. „a da bani de ciubote – a plăti ciubotele” (ce aparţin dreptului cutumiar românesc. etimologia construcţiilor respective devine. a sursei împrumutului. 1. de exemplu. aspect asupra căruia ne-am oprit dat fiind faptul că importante lucrări recente. Obiectul analizelor lui Hristea din articolul menţionat îl constituie. folosim termenul etimologie (într-o relaţie sui-generis cu biografie şi motivaţie). un punct de vedere asupra căruia autorul citat a revenit în mai multe rânduri. perspectiva istoriei limbii române. idee ilustrată prin versuri dintr-un bocet din Moldova: „Pânza albă şi frumoasă.) în accepţia cea mai cuprinzătoare a acestui concept” se face şi atunci „când explicăm naşterea unei locuţiuni sau expresii” (Hristea 1972: 123). şi ţinând seama şi de datele ce depăşesc însăşi sfera propriu-zisă a lingvisticii (Hasdeu 1972: 13-24). de la sunete la structuri sintactice. pentru scurtarea exprimării. pentru care în această preocupare a lingvisticii se încadrează demersurile consacrate evoluţiei tuturor faptelor de limbă (numită de savant derivare) şi reconstituirii lor. făcând 65 . Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. în cele mai multe astfel de cazuri. „bani gata”. Iaşi ETIMOLOGIA UNITĂŢILOR FRAZEOLOGICE ÎN DICŢIONARELE LIMBII ROMÂNE 1. că Hasdeu. 13). pentru care evocă posibilitatea moştenirii din latină (explicaţie citată în DA 1913. în textul de faţă. Această viziune a fost comentată şi dezvoltată de Theodor Hristea. „obiceiului pământului”). atestă faptul că însăşi moştenirea din latină în materie de expresivitate depăşeşte cu mult reprezentările despre un idiom „cu-ndemnuri pentru vite”. în accepţiunea cea mai largă. „a pescui în apă tulbure” (expresie în legătură cu originea căreia Hasdeu exprimă o îndoială: „a pescui în apă tulbure pare a nu fi poporană. la nivelul competenţei expresive. cu preocupări de repertoriere sau chiar de sinteză. şi anume expresiile idiomatice. larg. mare de sânge etc. dar şi cot la cot. totuşi. s./Frumoasă şi de matasă/Şi scândură prea aleasă. însă. pentru Hristea. cea atribuită cândva de Hasdeu. evidentă. în acest domeniu se înscrie şi cercetarea semantică (numită de Hasdeu ideologică. numind „zilele fericite”.v. originea. frazeologismele de un tip pe care. „adânci bătrâneţi” (care ar însemna „vârstă încovăiată”. „tot etimologie ori şi etimologie (subl. război rece. Sensul intervenţiei lui Hasdeu era. discutate de autor în secţiuni ce se referă la „etimologie multiplă” (pentru modul lunar. aşadar. Demersul de faţă are în vedere o cu totul altă categorie de frazeologisme.

„a fi slab de înger”. Max Niemeyer Verlag. 202). novella a cavalo „povestire de-a-n-călarele”. I.. femeia ca femeia. deosebit de „firavă” grafic. ca şi la câteva dicţionare: Maurice Rat. situaţie din care poate fi scos. Chiţimia. Florica Dimitrescu. a fiarelor sălbatice). „a trage butucul”. ne putem referi la o lucrare clasică de teorie. 1979. rum. Al. „a căuta nod în papură” (s-a sugerat ipoteza moştenirii acestui context figurat direct din latină: „a căuta sau găsi nod în papură e.Juvenal). Tuturor acestor autori le datorăm nu numai clarificări privind geneza şi evoluţia stilistică. Sextil Puşcariu.-A. Lazăr Şăineanu (Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române. cele mai multe adevărate relicte ale „amneziei sociale” (H. Zur Notwendigkeit einer vergleichenden romanischen Phraseologie. cum sunt Balkanismen oder Romanismen? Methodisches zum sog. Astfel de preocupări duc inevitabil. 1982. NO CABE DUDA. rum. quanta siccum iecur ardeat ira” . „a da ortul popii”).a. ce se află îndărătul acestora”. Preocuparea noastră pentru această temă (şi cunoaşterea situaţiei) este în legătură (şi) cu redactarea dicţionarului nostru de expresii. 1. ai căror autori sunt A. Lucrări de referinţă germane: Kurt Krüger-Lorenzen. sau Claude Duneton. din 2001. expresiv. Gh. latinească. 1960). La puce à l'oreille. 1979 ş. iota [ι]). Les locutions françaises (1973). „a nu şti nici o iotă” (după numele unei litere greceşti.C. Dictionnaire des locutions françaises (1973). în studii de sinteză de largă şi profundă erudiţie. G. „(a urmări) până-n pânzele albe” (cu trimitere la vechile inscripţii creştine. Codru Drăguşanu). Sp. 1900). dar şi de un transilvănean ce trece în deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea la sud de Carpaţi (I. afr. 1975). ce se referea la fugarul care. a lui Pierre Guiraud. cu sensul de ‘a întrece măsura (oricărei previziuni)’.H. dar şi editând „cuvintele din bătrâni”. „a o lua cu otuzbirul”. adică trebuie să i se fi întâmplat ceva” (Noica 1987: 7. Ghibănescu.a.H. „a umbla teleleu”. Lutz Röhrich. de exemplu.3. Das geht auf keine Kuhhaut – „asta nu încape nici pe o piele de vacă”. Candrea şi August Scriban. se retrăgea în pădure şi era hăituit asemenea lupului. femme que femme. cu-a brânzei” [nouă este un adaos]. atunci „întâmplările” din viaţa idiotismelor. Tübingen. lat. Stahl). 66 . mortus” (cf. Vrabie sau H. a diferitelor elemente şi structuri ale vocabularului acesteia. consemnate de călători străini prin Ţările Româneşti (Bandinus. pe lângă monumentala culegere de Proverbe ale românilor publicată de Iuliu Zanne şi principalele dicţionare ale limbii române. cu subtitlul „Deutsche Redensarten und was dahinter steckt” (aşadar „şi ce se ascunde. printre acestea: „a bate berbunca”. Anthologie des expressions populaires avec leur origine (1979). Pînă-n pînzele albe. „frumos de muc = frumos de frunte”. în care apărea frecvent expresia in albis decessit). din literatura franceză de specialitate. nodum in scirpo quaerere”). păstrate adesea infidel în memoria limbii. la istoria limbii. Or. Stilistica limbii române. München. deoarece cuvântul vechi. 1987. NU ÎNCAPE ÎNDOIALĂ. Există o foarte bogată literatură de profil în acest domeniu. Philippide. Iorgu Iordan (în primul rând. „a lua ochi de fiară” (raportare la formula juridico-consuetudinară. Numeroase sunt incursiunile în „biografia” expresiilor pe care le face Vasile Bogrea. Gh. am luat în consideraţie contribuţiile importante la care ne-am referit. ‘a fi de nedescris’. „Tenir Dieu par les pieds”. Stahl ş. dar benefic. „a arde la ficaţi” (existenţa aceleiaşi forme mentale la romani: „quid referam. dacă. Th. venind din alte direcţii. Del Chiaro). „orice cuvânt este o uitare”. un alt lexicograf – colaborator al lui Puşcariu la Dicţionarul Academiei (seria veche). Contribuţii fundamentale în acest domeniu are Eugeniu Coşeriu. intitulat. Graur. savantul propunea o descendenţă din epoca romană) etc. majoritatea ca obiect al redactării unor articole din Etymologicum Magnum. „a trage sforile”. Stuttgart. „Ein Weib ist ein Weib”. scos de sub protecţia legilor. „ortus.. ca şi altele. mai ales când reflecţiile despre sensul lor sunt rezultatul unor confruntări de spaţii geopolitice şi culturale.. în Lexikon der sprichwörtlichen Redensarten (1994) ş. ci chiar semnalarea unor expresii. şi. lexicografii I. «Balkansprachbund».. „opt. după cum scria Constantin Noica. „a fierbe piatră scumpă”. Expresii româneşti.a.comparaţia cu numele naraţiunilor similare din vechea italiană. „luna lui traistă goală”. din cuvânt în cuvânt. Hristea. Tohăneanu. prezintă un interes sporit. caput lupinum gerere. „a da în stambă”. la a doua ediţie. în care. Biografii – motivaţii. „trebuie să aibă biografie.

vezi. cale. a arunca (cuiva) mănuşa = a provoca pe cineva la duel. scândură: scândură de scăpare sau de salvare. pare a fi în aceeaşi situaţie cu „a arunca cu căciula în câini”!). Accepter le défi”. Lancer un défi à quelqu'un” (N. Negruzzi. partea 1. „combattere contro i mulini a vento” (TLIO) etc. réf. „[Le suj. engl. 2. cu prezenţă de spirit” (citate din „Curierul românesc”. Bolintineanu. de exemplu. with kid gloves pentru „a umbla/a se purta cu mănuşi cu cineva”. mai departe: „Prendre qqc. în treacăt. În DLR 1975.. germ. se battre contre des moulins. à cette coutume] Jeter le gant. în DLR 1965-1968. în formă parafrazată. allus. ridicole. sau. din Vasile Alecsandri). p.1. şi avem în vedere în primul rând Dicţionarul Academiei (DA şi DLR). formula având circulaţie internaţională. de regulă a celor transparente. exact la fel cum este prezentată expresia respectivă. în DLR 1986-1994. voie ferrée. cu trimitere expresă: [„from the episode in Don Quixote by Cervantes in which the hero attacks windmills under the illusion that they are giants]: an imaginary wrong. jeter le gant à la face de qqn. mănuşă: „Expr. prendre des gants avec qqn”. partir en guerre contre des moulins à vent. se indică provenienţa din diferite limbi străine a frazeologismelor de tip „construcţii”. „Au fig. avec douceur. se face distincţia între categoriile «propriu» (planul realiilor) şi «figurat» (planul expresivităţii): A. 2. Ceea ce lipseşte în DLR este însă faptul că nu se precizează că expresia în discuţie nu a fost creată pe teren românesc. s. Ne pas mettre ou ne pas prendre de gants (avec qqn). désigne un chevalier] Jeter le gant. dar nu sunt de exclus nici alte „modele”.2. 1848. În principiu. sans ménagement. găsim „(Livresc) a se bate (sau a se lupta) cu morile de vânt = (cu aluzie la personajul Don Quijote din cartea lui Cervantes) a întreprinde acţiuni inutile. Stadiul actual în lexicografia românească În dicţionarele româneşti. Câteva exemple: în DA 1940. 2. Nu mai puţin concludent este cazul sintagmei sânge rece. des ennemis imaginaires. se indică sursa pentru cale ferată: după fr.v. DICŢ. indicarea etimologiei frazeologismelor pare să fie o preocupare facultativă. se forger des chimères”).v. „gegen Windmühlen kämpfen … es ward von der Donquichotterie und den Windmühlen . planche de salut. s. trimitem la TLFi. Prendre quelque chose avec précaution. B.v. it. or opponentm . de exemplu. Cităm după DLR 1965-1968. p. à un épisode célèbre de Don Quichotte de Cervantès] Attaquer. a provoca pe cineva. moară.. În unele cazuri. O cu totul altă situaţie constatăm în cazul unor frazeologisme. ci a fost tradusă. 67 . că un corespondent identic lexical pentru a arunca cuiva mănuşa există. cf. unde în primul rând. gener.2. „calc după fr. apare un anumit tip de trimiteri şi pentru expresii propriu-zise. rece. În DLR. şi în engleză: to throw down the gauntlet to smb. Agir ou parler sans précaution. Jeter le gantelet aux pieds de son adversaire pour le défier au combat.v. planche de sauvetage”. to tilting at windmills. [P. a primi provocarea (cuiva)”. de exemplu. şi în TLFi („[P.B.v. de exemplu. avec des gants. Mettre ou prendre des gants. a se lupta cu duşmani ireali”. gesprochen” (Grimm).. cu multă politeţe (faţă de cineva). a umbla (sau a se purta cu cineva) cu mănuşi = a se purta cu atenţie şi îngăduinţă. care au ca suport lexical termenul mănuşă. Se battre contre des fantômes. evil. Pentru comparaţie.3. şi to handle smb. probabil chiar din franceză (citate din Camil Petrescu şi. s.usually used in the phrase to tilt at windmills” (Merriam-Webster). s. pentru locuţiunea adjectivală şi adverbială cu sânge rece găsim explicaţia „cu calm. Relever ou ramasser le gant. Şi. gener. a ridica mănuşa = a primi provocarea (cuiva) la duel. Să notăm. evident culte. s.

ca studiu etnolingvistic aplicat mai multor limbi. sub titlul Universaliile limbajului şi universaliile lingvisticii. cf. limbajul însuşi este forma primară a «culturii». poate fi evaluată sub semnul „universaliilor frazeologice” (în legătură cu bibliografia problemei. universalii de funcţionare şi de desemnare (Coşeriu.) „cu sânge rece”. sintagma din limba română este însă un calc. iar. pe baza căreia. pe care o prezentăm rezumativ în cele ce urmează. sau care sunt posibile în toate limbile” (Coşeriu 1996: 141). a obiectivării creaţiei umane (a „spiritului creator” – sens care justifică lingvistica în sine). definite în paragraful despre „bazele raţionale”. şi la teoria coşeriană a relaţiilor dintre limbaj şi cultură. a apărut traducerea textului. posibile şi empirice. ci o şi determină într-o oarecare măsură. în funcţie de cele două categorii de idiotisme (termen folosit în sensul cel mai larg) la care ne-am referit anterior (Dumistrăcel 1980: 136-138): „cópii ale realităţii” şi „imaginare”. categorie pe care o coroborăm cu aceea de universalii stilistice (din punctul de vedere al domeniului lingvistic în care se manifestă). O proiecţie de teorie a limbii privind evaluarea frazeologismelor din perspectiva etimologiei Paralelismele l e x i c a l e ş i în ceea ce priveşte e n u n ţ u l constatate anterior impun referirea la problema „universaliilor lingvistice”. sau în toate limbile cunoscute. Coşeriu 1994). aplicat în diverse contribuţii. şi Dobrovol’skij 1988). Coşeriu 1974. după precizări pe care le-a adus savantul citat în interviul-maraton intitulat. fiind „actualitatea culturii” (după Hegel). Este vorba de trei sensuri diferite pe care le presupune această relaţie: mai întâi. Or. 3. cu gura rece „fără a mânca sau a bea ceva”. dar punctul nostru de plecare. cultura nonlingvistică şi competenţa extralingvistică „asigură justificarea raţională a etnolingvisticii” (Coşeriu 1994: 139). cf. cf. în al doilea rând. adică prin „intermediul cunoaşterilor. 3. Pornind de aici. Coşeriu 2009: 73-111). cercetarea funcţiei denominative a metaforei. cu trimitere la exegeza coşeriană. după DLR. adică al „competenţei lingvistice”. Bazele şi sarcinile lor. ca la a arunca cuiva mănuşa. În aceeaşi ciudată situaţie se află chiar sintagma război rece.şi etnolingvistica. în toate limbile. care a făcut parte din comisia de etimologii a tomului respectiv (!). Aşadar. discutată etimologic pe larg de Theodor Hristea. ideilor şi judecăţilor despre «lucruri»”. autorul face distincţii pe mai multe planuri: universalii necesare (sau absolute). editorial. în sfârşit. ideile şi judecăţile despre realitatea cunoscută. limbajul „reflectă cultura nonlingvistică”. Lingvistica integrală (Coşeriu 1966: passim). Menţionăm faptul că Eugeniu Coşeriu nu a vorbit despre „universalii frazeologice”. kaltblütig (adj. În ceea ce priveşte clasificarea acestei categorii lingvistice (spre deosebire de „universalitatea ca generalitate istorică”). pe de altă parte. ca material lingvistic şi având aceeaşi valoare metaforică.2. cf. Bazele acestei teorii au fost formulate de Eugen Coşeriu în comunicarea Les universaux linguistiques (et les autres. adv. Dacă ţinem seama de „cunoaşterea lumii” în cele două ipostaze 68 . formula pare să aibă acelaşi statut ca şi loc. ale acestor relaţii (din studiul privind Socio. trebuie să aibă în vedere universalii „de mentalităţi” comune vorbitorilor unor limbi diferite. ne interesează universaliile de „desemnare”. Dat fiind faptul că această „cunoaştere a lumii” nu numai că influenţează expresia lingvistică. preluat ca atare în engleză: „sang-froid: Etymology: French sang-froid. ci şi prin intermediul „competenţei extralingvistice”. „nu se vorbeşte numai cu ajutorul limbajului”. Din perspectiva funcţiei denominative a metaforei. trebuie să ne referim.3. având ca rezultat metafora. după fr. cold blood” (Merriam-Webster). în cadru social. 1996: 41-45). existenţa unor idiotisme comune mai multor limbi. 3. prin urmare exprimă cunoaşterile. sang-froid.”.1. şi germ. este teoria coşeriană privind „universaliile lingvistice” (UL). Nu apare niciun „marker” privind provenienţa formulei (măcar de tipul „livresc” – ca la a se bate cu morile de vânt. însă.Maiorescu). 3. se produce schimbarea sensului (dată fiind acţiunea analogiei). respectiv „Dicţ. Pentru tema de faţă. literally. recent. UL sunt „fapte care se află în toate limbile. am formulat acest concept mai ales în dicţionarul de expresii amintit.

sued. aşadar. cultura pământului. în primul rând. În această ordine de idei. ţinem seama de posibilitatea considerăii problemei etimologiei multiple şi în ceea ce priveşte frazeologia (perspectiva variaţiei diastratice şi/sau diafazice). germ. trimitem şi la discuţiile în legătură cu expresiile şi sintagmele-metafore a făgădui marea cu sarea. rus. a se culca odată cu găinile. ловить (удить) рыбу / рыбку в мутной воде. cine seacă balta prinde peşte. care reflectă în special ocupaţii primordiale comune diferitelor populaţii în aceleaşi stadii ale evoluţiei economice şi social-culturale (cules. constatările. engl. Ne referim la formule ce aparţin. it is good Fishing in troubled Waters. pornind de la o practică obişnuită a pescarilor de oriunde. în mod normal. mit den Hühner zu Bett gehen. de la baza unor parimii de exemplu. simple. bani gheaţă. calul de dar nu se caută de dinţi. şi finlandeză. idiotismele din categoria „copii ale realităţii”. fr. 2001: 155-156). Dumistrăcel. en el agua turbia haze buen pescar. nu se justifică explicaţia prin „împrumut” (ca manifestare a aculturaţiei). a pune banii jos. kalastella sameassa / vedessä. finl. pentru expresiile. iată o prezentare ad-hoc (rezumând discuţia din Dumistrăcel 2001: 316): (1) „Pescuitul în ape tulburi”: rom. fiska i grumligt vaten. kalastella sameassa/vedessä. identice ca sens şi identice sau foarte asemănătoare ca material lingvistic. rus. iar transpunerea lor în plan figurat nu a presupus. a pescui în ape tulburi. se coucher avec les poules. germ. à cheval donné on ne regarde pas à ses dents (à la dent. ce are corespondente perfecte sau asemănătoare în numeroase limbi. pêcher en eau trouble. Dar. vânătoare. l’eau trouble fait le gain du pêcheur. nici ea. din diverse limbi. à la bride). au fost la îndemâna oricărui vorbitor cu spirit de observaţie. (3) „Calul de dar”: rom. à la bouche.prezentate mai sus. Pe de altă parte. nebunul tulbură şi înţeleptul pescuieşte. de exemplu. a-i roade (cuiva) urechile (Dumistrăcel 2001: passim). trebuie să avem în vedere. sp. chiar a expresiei respective şi din această limbă. pentru situaţii asemănătoare. prin traducere. creşterea animalelor etc. 69 . aparţinând unor „familii” diferite. in trüben Wasser ist gut fischen. a rio buelto ganacia de pescadores y pescadoras. evident. ложиться с курами (cf. fr. pescuit. aceasta fiind baza „poligenezei”. de către scriitori influenţaţi de cultura şi limba franceză. Comparaţia interlinguală de acest tip poate fi extinsă pe baza câtorva exemple similare. a da pielea popii. concludentă este situaţia formulei expresive româneşti „a pescui în apă tulbure”. fr. „limbilor funcţionale” ale vorbitorilor oricăruia dintre idiomurile respective. apa tulbure e bucuria pescarilor.). pe teme diverse: (2) „Culcatul devreme”: rom. la nivelul general al inventarului mijloacelor expresive ale limbii. în tabel am adăugat (după Deroy 1956: 223) corespondentele din suedeză. nu este exclusă preluarea. a fi ţap ispăşitor. fiska i grumligt vaten. asimilarea altor culturi. Faţă de sursa mai sus indicată. Pentru identitatea (ori similitudinea) formelor lingvistice „expresive” în asemenea cazuri.

aceşti preoţi au fost „puşi la bir”. calchiate pur şi simplu. moralizatoare. în general. tu dit merci et basta”. Weisheitszahn. chiar inutilă căutarea „direcţiei calcului”. (4) „Ochiul stăpânului”: rom. dar „modelul” respectiv. magh. c un signe de bonne sante. it. în principiu. transferul acestei valori asupra idiotismelor este îndreptăţit de similitudinea „metaforele – cuvinte” şi „metaforele – expresii idiomatice”. fr.). o limbă pe care preoţii nu o înţelegeau. la cel figurat. măsea de minte (Deroy. zub mudrosti. „prin analogia care extinde sau generalizează o anumită notă”. it. cât şi din cauza formaţiei profesionale precare a marii majorităţi a preoţilor: în secolul al XVIII-lea încă.3. are. un aspect al elementului referenţial al formelor de exprimare a afectului şi imaginaţiei. dacă metafora lexicală aparţine. глаз господина делает скот жирным. einem geschenkten Gaul sieht man nicht ins Maul. în special în Muntenia. rus. germ. ilustrează fenomenul „poligenezei”. tu le prends. it. şi au fost obligaţi să înveţe carte sub supraveghere. copiat identic după internet. ce înseamnă?: „parce ke kan tu achetes un cheval. şi enunţurile aparţinând discursului repetat de sorginte religioasă. ca geneză. este un fel de concurs: De ce se zice aşa. a caval donato non si guarda in bocca. l’occhio del padrone ingrassa il cavallo. „scrierea şi citirea” fiind instituită ca o condiţie pentru preoţie (Furtună 1915: 11. de altfel) Louis Deroy încerca să o găsească. 1956: 223). niădreci zubi (pl. engl. the master’s eye makes the horse fat ( ~ a fat horse). don’t look a gift horse in the mouth. b) trecerea lor din zona expresivităţii propriu-zise în cea a comunicării (ca enunţuri aparţinând discursului repatat). pe lângă faptul că mulţi dintre aceştia erau analfabeţi. slujba religioasă se desfăşura în slavonă. c) intervenţia accidentală asupra 70 . evoluţie şi funcţionare.Iată un comentariu al zicătorii. Acelaşi regim l-ar putea avea. pe care (descurajat. Даровому коню в зубы не смотрят. 29. engl. germ. l’œil du maître engraisse le cheval. rus. pe vremea lui Constantin Mavrocordat. pe următoarele coordonate: a) trecerea de la sensul de bază. bulg. ca ţăranii. sau „a se lupta cu morile de vânt”. un impact redus în ceea ce priveşte o mare parte a populaţiei. port. este nu numai dificilă ci. în cazul prezenţei. fără îndoială. a unei aceleiaşi metafore: fr. bölcseség foga. 151-159). das Auge des Herrn macht das Vieh fett. simboluri ale altor realităţi social-culturale sau simple modele literare. Întrucât asemenea expresii. 3. ochiul stăpânului îngraşă vita. dente del giudizio. trebuie să se ţină seama de faptul că. Pentru a delimita conceptul de «unităţi frazologice» pe baza unor enunţuri cum sunt cele prezentate anterior. germ. zonei „universaliilor stilistice de desemnare”. la origine „cópii ale realităţii”. ne regarde pas son etat general. rom. dente de siso. danezul visdomstand. Enunţurile din astfel de categorii se află în cu totul altă situaţie decât formule expresive împrumutate (şi) în limba română (literară) din alte culturi. în fond. tu regarde ses dents. mais si on te donne kelke chose. pentru un spaţiu cultural general românesc. dent de sagesse. cum ar fi „a arunca (cuiva) mănuşa”. rus. în mai multe limbi. Oltenia şi Moldova. atât din cauza folosirii îndelungate în biserică a unei limbi de cult străine. ce ar putea fi convingător atribuite acestei surse. propriu.

. este o operaţie inutilă. ilustrată şi prin exemple de expresii referitoare la alimentaţia omului. pentru Transilvania (urmează expresia „a citi o carte din doască în doască”). ca sinonime. pe de altă parte. un citat din Rebreanu. la scândură. Dar. cu privire la expresii împrumutate (Dumistrăcel. pentru „cap”: bostan. astfel că redactarea cuvintelor de la litera S putea beneficia şi de datele de la cuvântul doască. „copertă de carte de lemn învelit in piele” (vezi şi sensul [5. de exemplu. faţă de „a da şfară ~ ”). cât şi a mai multor expresii („a pune în plug/ în cârd/ în stative cu cineva” – cu substituţii reprezentând efecte ale variaţiei diastratice şi chiar diafazice). frica de a nu cădea într-o astfel de capcană nu-l poate scuti pe acesta de a evalua rezultate ale aculturaţiei. oală. figurează expresia a citi din scoarţă în (sau până în) scoarţă. mai sugestiv formulat: „înveliş de hârtie sau de carton sau de lemn al unei cărţi” (cu trimitere la expresia în discuţie). (înv. reg. în MDA 2003. părţi din obiecte etc. pentru sensul în discuţie există enunţuri explicite privind confecţionarea din lemn a copertelor cărţilor vechi. indicarea. bilă etc.formei prin fenomenul de „etimologie populară” (vezi. în aceeaşi lucrare (partea 1). acum. cum stau lucrurile în ceea ce priveşte seria a citi din scoarţă în scoarţă. dintre care ne vom referi doar la comparaţia „intralingvistică”. 1980: 125-126). cu reprezentări frecvent identice. căutarea etimologiei. „cercul” informaţiei etimologice pare închis..B. Vinea.v. 71 . în dicţionare.. în întregime”. „Pe tăblia stranei. caracterizând specia umană. apare locuţiunea adverbială „(rar) din scândură în scândură = din scoarţă în scoarţă. ~ doască în doască.]. ~ din scândură în scândură.pentru litera D din DLR încă nu a fost publicată. cu trimitere doar la cuvântul bază respectiv (N. b) chiar printre citatele din DLR. dintr-un material rigid. sub sensul general [1]. pe baza sinonimiei frazeologice. făcute. s. partea 2. în fond.) din doască în doască. sub semnul frazeologiei comparate (surse: Zanne 1895-1912. pe de altă parte. existenţa. respectiv din Eugen Barbu: „[Cartea] îmbrăcată în scoarţe de lemn”. e) în planul originii cuvintelor şi al sintagmelor ca unităţi lexicale. 4. fără vreun citat. de fapt. În sfârşit. copertă”. lucrurile nu se prezintă astfel. a originii expresiei „autohtone” este posibilă pe diferite căi. d) în plan onomasiologic. motivele pentru care poate fi admisă o categorie semanticostilistică de „universalii frazeologice”. chiar falsă. de exemplu. confecţionate din scândură…”). la substantivul doască se indică şi sensul „scoarţă de carte”. „bucată de lemn cu formă şi secţiune transversală dreptunghiulară…”.1. expresia în discuţie este consemnată după sensul [4. în linii mari. În DLR 1986-1994. Deoarece secţiunea do. Gheorghe 1986) şi de a menţiona faptul. înv. numai pentru arealul etnolingvistic romanic. „a da sfoară în ţară”. din două motive: a) în dicţionarul lui August Scriban. al unui caiet etc. de obicei. ceea ce reprezintă o „etimologie implicită”. dar. un motiv suplimentar privind exigenţa explicării „materiale” a provenienţei expresiei îl reprezintă faptul că redactorii volumelor din DLR dispun de întreg fişierul dicţionarului.. prezentate. pentru a desemna aceeaşi noţiune. se dau expr. Acestea sunt. la cuvântul doască. În multe din astfel de cazuri. scoarţă. sensul corespunzător celui mai sus citat pentru scoarţă era. această expresie trebuia să figureze sub sensul [2] „Numele unor obiecte. erau câteva cărţi liturgice… cu scoarţe de lemn”. din scândură în scândură. dat fiind faptul că exprimă mentaluri şi comportamente generale. paralelismul în ceea ce priveşte explicaţia prin „etimologie multiplă”. Dar. cu aceasta. a unui presupus etimon (care ar putea fi primul care îi vine în minte redactorului).: după înţeles. iată. al unui registru.). sau. metodă pe care o vom ilustra (din păcate) tot pornind de la insatisfacţii ce pot fi semnalate pe baza unor articole din Dicţionarul Academiei. cu explicaţia „de la începutul până la sfârşitul unui text. 4. Este cazul corelaţiei „ratate”.]. unde. „copertă de carte”). iar. de la Iordache Golescu până la Arghezi şi I. Pentru varianta cuprinzând cuvântul scoarţă există numeroase citate. la sensul „fiecare din cele două părţi care formează învelişul unei cărţi. sumar. a mai multor termeni-metafore (de exemplu.

a ideii de „absurd” şi. prefăcut” a formulei taler cu două feţe.Punctul de plecare pentru discutarea acestui caz îl reprezintă faptul că am descoperit un citat pentru varianta expresiei analizate în care sinonimul pentru scoarţă şi doască este scândură. prin extensie.B. ne aflăm şi în prezenţa unei curiozităţi lexicografice. Conrad Murray a fost rascolita din doasca-n doasca in cautarea celui mai mic indiciu care ar putea clarifica situatia in cazul mortii lui Jackson” (/www. /www. lipseşte etimologia. „Clinica Dr. menţionate anterior. În mai multe dicţionare ale limbii române. însemnând „monedă (austriacă) de argint. a Dicţionarului Academiei Române.citynews. a motivaţiei în ceea ce priveşte apariţia unei expresii ţine şi de încadrarea enunţului respectiv la cuvântul potrivit (în cazul omofonelor). prezentându-se sinonimia taler cu două feţe = om cu două feţe. care citesc din doasca in doasca ziarele romanesti” (/mihneamaruta. C. avea în compunere un vultur sau o altă pasăre răpitoare. la anul de la H(risto)s 1840. serie nouă (din 1982). Ar mai rămâne de identificat etimologia propriu-zisă. de exemplu. Dat fiind că o farfurie (cel puţin în mod obişnuit) nu poate avea două feţe. tot de origine germană. 72 . şi pentru acest enunţ. în afara cazului în care s-ar fi avut în vedere o monedă falsificată. varianta cu doască. câteva exemple după aceeaşi sursă: „www. când alta”.ro/). este sigur că trebuie să avem în vedere moneda. nu este exclus ca la origine să se afle o expresie din slavona de cancelarie. unde această expresie este înregistrată sub un alt cuvânt taler. dacă astăzi. de exemplu. cu trimitere la acelaşi sens al cuvântului taler. Problema indicării originii. şi DA (1934).”.ro/.tpu. popular. a expresiei în discuţie. Emanoil” (Caproşu – Chiaburu 2009: 225). al cărei desen. 4. figurată. spre folosul suflitului mieu. dintre cele două cuvinte taler..v. cap şi pajură. aversul şi reversul.2. empirică.atitudinea. talger” al cuvântului de origine germană taler. cu valoarea de (a citi) „amănunţit”. expresia „a citi din scoarţă în scoarţă” mai este folosită. poate să fi intervenit surpriza privitorului: „când una. Deoarece aceeaşi formulă există şi în limba rusă. în CADE [1926-1931] şi la Scriban (1939). faţă.: varianta expresiei cuprinzând cuvântul scândură pare a fi mai puţin folosită astăzi: pe internet nu am găsit exemple). N.imagistica.. pe de altă parte. figura unui personaj important. от доску до доски (respectiv от доски до доски). deoarece este normal ca o monedă să aibă două „feţe”. pe internet: „Cati dintre voi ati citit Biblia din scoarta in scoarta? Eu recunosc ca nu.ro/). ca alternative pentru care se putea opta când se „dădea cu banul”). Este vorba de o însemnare de lectură din secolul al XIX-lea: „Această sfâ(n)tă carte ce să tâlcuieşti Vieţile Sfinţilor ali lunii lui Sept(emvrie) o am citit-o şi eu multpăcătosul cu agiutoriul Maicie Domnului şi a tuturor sfinţilor din scândură în scândură. un site de citit din doasca-n doasca” (/www. în vorbirea comună. partea a 2-a. uneori parţial desemantizată. pare să aibă o circulaţie apreciabilă. Este însă posibil ca prin confruntarea. „tradusă” şi în româneşte de clericii (autohtoni) cunoscători ai slavonei. care a circulat în trecut şi în ţările române”. Ilustrăm prima situaţie analizând expresia a fi taler cu două feţe. s. menţionând că. în mod cert. litera T.ro/).com. cu sensul propriu (vezi. de fapt. Cu titlu de curiozitate. cf. despre care. menită să impună (cele două imagini au fost denumite la noi. frecvent. Considerăm corectă opţiunea din volumul XI. Însă. în DLR. „fals”. se poate spune (şi) că are două „feţe”. av(gust). sporadic. Pe acestea sunt gravate o efigie. să fi rezultat proiecţia. pare cel puţin curios faptul ca de la această normalitate să se fi ajuns la semnificaţia de (om) „fals. explicaţia „materială” (prin optica „Wörter und Sachen”) a valorii stilistice a expresiei. respectiv la un anumit sens al unui cuvânt. expresia este tratată la sensul „farfurie. „eu. menţionăm faptul că. respectiv o stemă.

3. Băcanul i-a pus icrele roşii pe taler. Aşa-numita „prăjitură făcută din făină de porumb” ar putea fi evocată. să-i cumpere. completat de un altul: „şi şi-au păpat mălaiul”. erau abandonaţi (Herseni 1982: 254. prin expresia taler cu două feţe. respectiv „de porumb”). minte să ţii. Una dintre dovezi o constituie. Ucenicul a întors talerul. într-un Glosar din Vâlcea (s. passim). astfel că şi acestea au căzut pe jos. Hai. Permyakov 1979. G. să paşti iarbă verde” (animalul urma să fie ucis). la talerul „rudăresc”. motivaţia prin înfăţişarea.F. Îngerul românului). prin „rimă”. infirmii şi bolnavii. mai întâi. ca un argument. Ca ăst taler ce te bătu!” (în ceea ce priveşte optica şi „tehnica” trecerii de la proverb la povestire. Ciauşanu explică enunţul ţi-a trecut făina prin traistă prin „ţi-ai trăit traiul”. fără îndoială. Îndată l-a pălmuit. Din astfel de raţiuni de racordare socioculturală. cu două feţe. al generalităţii: „se spune despre cineva sau ceva care a îmbătrânit. visează vrabia!). Am adus. prima parte reprezentând un adaos ce nu este exclus să constituie o explicitare contextuală ulterioară (chiar de dragul. Bănuit de viclenie. „rudăresc. a cuvintelor mare şi sare din enunţul „a făgădui marea cu sarea” dată de Hasdeu. acesta este mălaiul la care. trebuie să observăm că expresia în discuţie este greşit plasată în dicţionarul citat ca ilustrând semnificaţia „turtă de mei. Rădulescu-Codin. nurilor: „Fosta-i lele cât ai fost/Şi-ai rămas un lucru prost” (citate în Dumistrăcel 2001: 233-234). existenţa expresiei a (i se) apropia (cuiva) mălaiul de traistă ce desemnează situaţia „când cineva şi-a cheltuit aproape întreaga avere” (ibidem. eventual. de la talerul-monedă. prostesc”. a expresiei. Anume. de sensul „făină de mei” al cuvântului mălai .. băieţaşul este pedepsit: „Stăpânul s-a necăjit. icre roşii şi icre moi. ecuaţia fiind explicată fără urme de echivoc.. Aşadar. 433). băieţaşul a întors talerul ca să i le arate. este o construcţie bimembră tipică. într-o variantă a expresiei. un meşter l-a trimis pe un băieţaş. „ţi-ai trăit traiul. de ţigani rudari. Când acesta l-a întrebat unde sunt celelalte icre. 4. sub cuvântul-titlu potrivit. pune-i paie şi-l pârleşte” (scena a doua). hai. dându-i însă un singur taler. mă. de formula familiară formată cu verbul (a) păpa. sinuciderea bătrânilor „care deveneau o povară pentru adulţi”. s-a învechit. ca infanticidul (pentru gurile de prisos). sub sensul „făină de mei”. separat. liniştitor. „vorba ceea: pomul dacă-mbătrâneşte. s-a putut ajunge la numirea cuiva prefăcut.. probabil ucenicul său. ne referim la expresia a-ţi mânca mălaiul. care a invocat. a talerului-monedă. vezi şi explicaţia asocierii. a unui substituent lexical (eventual de adaptare la text) din proza lui Marin Preda: „Ei. bătrânule. ca ilustrare a zicătorii Vicleanul este taler cu două feţe.. cf. Zicând: vezi. de fapt. enunţului versificat. este vorba. succesiv. de porumb sau de alte cereale”. vezi şi la C. de factură pragmatică. dar o minimă perspectivă antropologică ne obligă să considerăm în această formulă reflectarea unei sentinţe sociale. ce putea fi. s-a uzat”. în sprijinul acestei explicaţii. mai ales de dinaintea „revoluţiei agrare” din neolitic. Enunţul dezvoltat. se impunea explicaţia forjării acesteia.Pe baza acestei imagini. De altfel. a-i trece (cuiva) făina prin traistă „a se apropia de mormânt” (Povestea vorbii. adică unul confecţionat din metal. de asemenea. 379. contradictorie pentru cei puţin obişnuiţi cu banii cash. ţi-ai mâncat mălaiul”. „armonia” fonetică din completarea enunţului: şi Oltul cu totul (Dumistrăcel 2001: 224). 73 . după plasarea corectă. Şi păzeşte să ni fii Cu două feţe şi tu. de la Alecsandri: bătrânii „şi-au trăit traiul” conchide un personaj din opereta Crai nou. făină). Evident.. aceştia. şi l-a întrebat pe băieţaş unde să i le pună pe celelalte. că ţi-ai mâncat tărâţa. deşi pare ilustrat prin versuri populare ce particularizează decăderea în privinţa. condiţiile grele de viaţă. Societăţile „primitive” se caracterizau prin „lipsa bătrânilor” (şi absenţa gerontocraţiei). şi pe faţă şi pe dos. cu două feţe. a presupusei farfurii cu… două feţe. explică moravuri „dure”. folosit. Glosa din DLR 1965-1968 este una care plasează lucrurile sub semnul.v.. ca şi varianta antonpannescă a expresiei de mai sus.o graminee de veche tradiţie (Panicum miliaceum. cel mult. a cerut să i le pună pe cealaltă faţă şi s-a întors la meşter. În ceea ce priveşte plasarea enunţului figurat la sensul de bază al unui cuvânt polisemantic. Anton Pann a compus o povestioară în versuri. şi existenţa.. fals şi aducător de ponoase..

hizose mi hijo y mi heredero”. după alte surse. În sfârşit. în împrejurările prezentate. Or. Chiar numai ţinând seama de sugestia dată de încadrarea de la Zanne. ţi se urcă în cap” (Baronzi 1872: 62. pentru un eventual model al acesteia. cf. o zicătoare propriu-zisă. aflarea originii pune problema recunoaşterii statutului de frazeologism al unui enunţ. cât şi pretenţia delegatului rus de a prezida şedinţele Divanului. cum era numită. precizăm faptul că informaţii detaliate cu privire la manifestări ale poetului în această postură găsim. reputat opozant al Regulamentului Organic. Faptul i-a atras arestarea şi exilarea la Episcopia de Argeş sau. acesta este în drept să prezideze Divanul” (Hagi-Mosco 1995: 215). se făcu fiul meu şi moştenitorul meu” (Zanne 1901: 170). s. nume generic pentru „rus”) şi la comportamentul său trebuie considerată. tradusă „Am adus un francez pe lanul meu de grâu. în secţiunea generală Proverbe istorice. referitoare la Ion (Iancu) Văcărescu. la care s-a referit Hasdeu) şi să procedeze consecvent în 74 . pe lângă explicaţia istorică. în 1831. de asemenea. printre corespondentele din diferite limbi care ilustrează aceeaşi idee. depăşind stadiul. mai întâi. cutuma fiind ca preşedinţia să o deţină Mitropolitul. s.. Astfel.. după George Baronzi. de obicei. din 1985. contrariază părerea lui Zanne cu privire la provenienţa zicătorii în discuţie. pentru acest tip de insolenţă se face trimitere la un anumit popor numai în zicătoarea din limba spaniolă: „Meti Gallo en mi cillero. Un proverb rusesc sună astfel: pune un ţăran la masă. engleză). Dat fiind însă că enunţul cu particularizări s-ar părea că are un autor. în DLR 1971. Se impune de la sine faptul că. şi mai târziu. „dacă-i dai mult nas.4. Văcărescu a fost printre cei care au protestat faţă de includerea în text a unor articole care atentau la autonomia ţării şi. la expresia „a (nu) (-i) da nas cuiva = a (nu) permite cuiva să fie prea familiar. nas. lexicografia românească trebuie să-şi manifeste deschis opţiunea în ceea ce priveşte etimologia frazeologismelor (evident.v. Ion Văcărescu l-a înlăturat cam îndrăzneţ. în continuare. şi un joc de cuvinte: divanul pe care trebuia să stea Mitropolitul şi Divanul încălecat de reprezentantul Rusiei. Bun cunoscător al evenimentelor epocii. în bogatul studiu introductiv al lui Cornel Cîrstoiu la ediţia de Opere Iancu Văcărescu. un anumit statut ca enunţ aparţinând discursului repetat propriu-zis fiind dat de augmentarea (adiectio) a unei zicători prin particularizarea Ivan şi. atunci când împuternicitul rus a voit să prezideze Adunarea. De remarcat că. autorul se referă (şi) la un proverb. la moşia sa Moţăieni (Văcărescu 1985: 20). a contestat atât amestecul unei puteri străine în elaborarea de legi pentru ţară.4. datorită incidentului că. Am avea. susţinând că. selectate de Zanne (latină. rusesc: „Originea zicerii este bulgărească. prin cea din partea a doua a formulei bimembre. cu atât mai mult cu cât. Divanurile adhoc). este dat ca ilustrare şi un citat din Creangă: „Dacă dai nas lui Ivan. al Adunării Obşteşti extraordinare din Ţara Românească ce discuta Regulamentul Organic. ca istoric şi genealog. el va pune picerele pe masă” (ibidem). în culegerea Proverbele românilor a lui Iuliu Zanne. „rudimentar”. potrivit datinelor ţării. memorialistul Emanoil Hagi-Mosco narează pe scurt aceleaşi fapte. la un anumit nivel. mai mult. de exemplu. în vol. VI. pe care o găsim şi într-o naraţiune a lui Emanoil Hagi-Mosco. sunt înregistrate mai multe variante pe această temă (Zanne 1901: 169-171). Membru. Adunarea Obştească (vezi. 5. zicând că. aşadar.. în vederea aprobării. pornind de la locuţiunea verbală expresivă. pentru a face loc Mitropolitului. toscană. formula ce trimite la Ivan (la noi. nas). „zicătoarea” ar intra în categoria „cuvinte celebre”. el se suie pe divan” (din povestea Ivan [!] Turbincă). Faţă de informaţiile prezentate. Mai întâi.v. în alte cazuri. după DLR 1971. prea îndrăzneţ sau obraznic”. de la poet (autor şi al unor epigrame sarcastice) a rămas „zicala Dai nas lui Ivan / Se suie pe Divan.

materie. cu o prefaţă de Silviu Berejan şi un punct de vedere editorial de Stelian Dumistrăcel. vol. 75 .. 73-111. în vol. Trei studii. respectiv racordarea la cultura propriu-zisă şi la ştiinţele culturii. a unor formule. deoarece explicaţia (mai mult sau mai puţin) definitivă ar putea fi găsită chiar printr-o întâmplare (cazul relaţiei între Ivan şi Divan!). pe diferite planuri. „Cartea Românească”. sub forma aşa-numitelor „paranteze de circulaţie”.. Coşeriu. a motivaţiei metaforei pe care o reprezintă expresia idiomatică. operaţia de „etimologizare” a multor frazeologisme nu este nici lesnicioasă şi chiar nici lipsită de adevărate riscuri (excluzându-le. demers ce merită să fie continuat) iar. soluţia propusă poate reprezenta doar o ipoteză. în ceea ce priveşte metaforele „cópii ale realităţii”. p. „Ştiinţa”. mai mult sau mai puţin argumentată şi convingătoare. pe cât se poate complet. Galaţi. prin urmare. realizat de Nicolae Saramandu.Universaliile limbajului şi universaliile lingvisticii. Caproşu. dar cu întregirile de rigoare pe care le-am discutat anterior. .. pentru care există un important punct de plecare într-o valoroasă monografie semnată de N. Socio. atât de organic legat de socio. în fond. CADE [1926-1931]. literatură. de reflectare a legăturilor „cu modul de a fi al omului. în memoria limbii. Chiaburu. Limba română şi tradiţiunile ei. De aceea. soluţia este. Proceedings of the Eleventh International Congress of Linguists. Chişinău. de I. probabil. în vol. Iaşi. Omul şi limbajul său.-Aurel. Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei. modernă şi contemporană. . teorie a limbii. Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi. Bucureşti. în vol. Eugeniu (2009) . p. pentru a sublinia declanşarea expresivităţii este adesea suficientă selectarea unei (anumite) corespondenţe între planul realiilor şi cel al figurativului. Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”.şi de psiholingvistică.şi etnolingvistica. în studiile pe această temă ale lui Theodor Hristea. din cadrul articolului de dicţionar. Adamescu. argument şi note de Dorel Fînaru. unde trebuie să fie plasată explicaţia originii. În prezentarea sumară a unui program privind realizarea instrumentelor de cercetare pe care le implică o corectă tratare a etimologiei frazeologismelor în dicţionarul tezaur al limbii române. mai ales în cazul expresiilor metafore „imaginare” cercetătorul se poate confrunta şi cu dificultăţi datorate „alterării” enunţului şi păstrării. Eugenio (1974) . Dicţionarul enciclopedic ilustrat. (2009). cu toate activităţile umane în general”.. Nebunely şi Fiii. în astfel de cazuri. expusă în termeni care nu exclud revenirea (aşadar evitând formulările categorice şi. ca şi în cazul sintagmelor calchiate (cale ferată). lingvistică generală. 47-73.-Aurel Candrea. Candrea. George (1872) . veche. Coşeriu. Evident. propunem redactarea unui dicţionar istoric-explicativ. vor putea fi ilustrate valenţele pe care (în interviul intitulat Lingvistica integrală) Eugeniu Coşeriu le identifica drept marile şanse oferite de studiul limbajului din perspectiva universalităţii culturii şi a exigenţelor multiple ale cercetării lingvistice. a unui dicţionar de sinonimie frazeologică şi a unui dicţionar selectiv al calcurilor din limba română. Antologie.. asupra soluţiilor strict tehnice în ceea ce priveşte locul.A. Casa Editorială Demiurg. Gh. BIBLIOGRAFIE Baronzi. al expresiilor idiomatice româneşti (pornind de la exegezele existente. Bologna. Coşeriu. pentru epoca strict contemporană. filozofie. I. Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică. Iaşi. 129-156. Lingvistica integrală. Un corpus editat de…. consacrată împrumutului lexical în procesul modernizării limbii române literare între 1760 şi 1860 (Ursu-Ursu 2004) iar. Dacă. Eugen (1994) . apăsate!). cu trimitere la Cervantes. sau prin abrevierea „Dicţ. Nu putem insista. oferind un discurs de conştientizare. pe cele datorate doar receptării inadecvate ori tendenţioase). ca şi atunci când se încearcă explicarea etimologică a unor „cuvinteproblemă”. Partea I. aici. Şi în acest domeniu (dar mai ales în acest domeniu). Editura Fundaţiei Culturale Române. Ursu şi Despina Ursu.” (de la a arunca cuiva mănuşa). Eugeniu. Bucureşti. I. Interviu cu Eugeniu Coşeriu. istorie. pe de altă parte. E. Studii de filozofie a limbajului. Les universaux linguistiques (et les autres). Coşeriu. 1829-1859. schiţată prin paranteza de tip „Livresc”. enigmistice. Bazele şi sarcinile lor. superioară altor discipline umaniste. şi a evoluţiei condiţiei umane. IV. (1966). p.

Ursu. Vălenii de Munte. Iuliu (1895-1912). Paris. Bucureşti. (1965-1968): t. Lexic românesc. Bucureşti. Opere. Stelian (1980).merriam-webster. Furtună. Litera S. Literele F-I. N. II (D – H). Dicţionaru limbii romîneşti. (1986-1994): t.com/dictionary/). Expresii româneşti. XXXVII. Grimm Deutsches Wörterbuch „der Grimm” (http://germazope. Dmitrij (1988). Permyakov. there is a lack of consistency in indicating the etymology of various set phrases and especially those that are loan translations of phrases from different foreign languages.. X. Litera M. Bucureşti. B. Deroy. 13-24. IX. Amintirile unui oraş. Iaşi. studiu introductiv. Editura Eminescu. Merriam-Webster (/www. părţile 1-5. Scriban.cnr. modern and contemporary language periods. Tipografia Ziarului «Universul». Editura Albatros. bibliografie şi indice de Cornel Cîrstoiu. nr. Bucureşti. I/I. Institutul European. Litera C. Ziduri vechi. Litera R. and „cultivated” phrases. părţile 2-3. Bucureşti. I. Iaşi. vol. ABSTRACT The author ascertains that in Dicţionarul limbii române (The Romanian Language Dictionary). Herseni.ovi. Proverbe româneşti şi proverbele lumii romanice. partea 1. which presupposes the generalization of the etymology indications. Cuvânt împreună despre rostirea românească. Les Belles Lettres. Proverbele românilor. I/II. Situaţia ei culturală şi materială. August (1939). Notes on the general theory of cliché. TLIO Tresoro della Lingua Italiana delle Origini (http://tlio. G. (1913): t. XI. în „Limba română”.uni-trier. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. p. revăzută şi augmentată. Bucureşti. VI).L. I şi II.L'Emprunt linguistique. Although sometimes the indications on the loans are written down. Iancu (1985). Teoria generală a vieţii sociale. DLR [Academia Română]. Editura Librăriei Socec (1901: vol.de/Projects/WBB/woerterbuecher/dwb/). (1940): t. Bucureşti. VI.it/TLIO/index2. both in the case of syntagms such as sânge rece (“sang froid”. Nauka Publishing House. Hasdeu. such as a se lupta cu morile de vânt (“to tilt at windmills”). a dictionary of phraseological synonymy and a dictionary of calques in the old. Moscow. război rece (“Cold War”). Literele A-B.”) etc. Despina (2004). Editura Fundaţiei Culturale Române. (1982-1983): t. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor. Bucureşti. Phraseologie als Objekt der Universalienlinguistik. Bucureşti. Editura Minerva. Leipzig. 123–135. (1979). Three important And necessary research tools are suggested for this purpose in the new edition of the Thesaurus Dictionary edited by the Romanian Academy: a historic-etymological dictionary of idiomatic expressions. I – X. în Etymologicum Magnum Romaniae. Dobrovol’skij. Editura Cronica. Ce este etimologia?. ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Grigore Brâncuş (ediţia I: 1887–1893). Cuvinte. Constantin (1987). both for loans and metaphorical creations of Romanian origin. Verlag Enzyklopädie.atilf. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Petriceicu. Dicţionarul limbii române (serie nouă). (1934): t. Imprimeria Naţională. Editura „Neamul Românesc”. Gabriel (1986). II/I. Bucureşti.(1972). Louis (1956) . Zanne. Dumistrăcel. Pînă-n pînzele albe. Bucureşti. (1975): t. 2. Gheorghe. Litera T. From Proverb To Folk-Tale. TLFi Le Trésor de la langue française informatisé (http://atilf. vol. Bucureşti. Litera N. Our paper proposes a uniform lexicographic treatment.A. Noica. Librăriile Socec. MDA (2003) Micul dicţionar academic. Dumistrăcel. elaborated under the patronage of the Romanian Academy and published between 1913 and 2005. (1971): t.htm). Stelian (2001) . ediţia a II-a. Hristea. Ursu. vol. Traian (1982). Studiu lingvistic şi de istorie culturală. expresii. Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”. Editura Academiei Române. Editura Univers Enciclopedic. Editura Minerva. metafore. Dumitru (1915) Preoţimea românească în secolul al XVIII-lea. there are instances when such explanations are not available. ediţie critică. Sociologie. Hagi-Mosco. Bucureşti. note. Theodor (1987) Din problemele etimologiei frazeologice româneşti. Iaşi. Văcărescu.DA [Academia Română] Dicţionarul limbii române. vol. literally “cold blood”). Bucureşti. p. VII. Fiinţe dispărute. Biografii – motivaţii. Emanoil (1995).html).fr/tlf. a-i arunca cuiva mănuşa (“to throw down the gauntlet to smb. Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760 – 1860). glosar. 76 .

abroga. un cuvânt-titlu precum cafea poate fi privit ca termen în măsura în care relaţia sa cu domeniul este explicit prezentată la nivel definiţional. de altfel. adapta. Universitatea „Al. excluzând în mod programatic orice informaţie diacronică (Cabré. admite. 2005) conţine doar la litera A optsprezece verbe (abandona. pentru autonomie este indicată expresia „autonomie de zbor” (sic!). Un dicţionar specializat bilingv (Bantaş. amortiza. Năstăsescu. analogie. Aceeaşi bipolaritate se regăseşte în colecţiile de termeni de tip lexicografic / teminografic. puţine la număr.) a se transforma prin adaptare. mai mult chiar. absenta. 1997:8). Această inconsecvenţă se manifestă de altfel de la primul contact al utilizatorului cu dicţionarele prin aceea că puţine dintre ele conţin specificări introductive clare referitoare la criterii. surse. rămân dicţionarele bilingve compilate de lingvişti (fără aportul specialiştilor în domeniu). Câteva. (~de albine) sting” şi expresii idiomatice ca „a scăpa ca prin urechile acului”. al selecţiei materialului şi b. în ciuda unor lucrări ca cea a lui Louis Guilbert (1965) – ce reprezintă un model metodologic în abordarea studiului etapei iniţiale a unei terminologii. anexa. dar şi la tipul de utilizator căruia i se adresează (specialişti. fără vreo legătură cu ştiinţa economică. (Biol. Cel mai însemnat grup de studii propune o abordare a terminologiilor din perspectivă lingvistică. acest tip de cercetare de orientare etimologică lipseşte (după cunoştinţele mele) din literatura anglo-saxonă. nu pare să fi stimulat interesul sau să fi creat emulaţie. de exemplu Neagu & Şarpe. ce nu reflectă situaţia de fapt din limbă română şi care sunt invalidate din punct de vedere metodologic de faptul că nu abordează materialul terminologic prin perspectivă onomasiologică. 1999). abjura. achiziţiona. entom.Teodora GHIVIRIGĂ. accede. Din punct de vedere terminologic. În aceeaşi lucare. chiar număr de articole / cuvinte definite. studii orientate de abordarea domenială şi studii terminologice propriu-zise. se concentrează asupra unei secţiuni temporale specifice – având în vedere că terminologia aplicativă este interesată numai de nivelul sincronic. ca şi a îmbinării elementului conceptual cu cel formal. este evidentă orientarea lexicografică a multor dicţionare. dar şi bilingve care conţin şi informaţie de specialitate (care poartă în titulatura lor denumirea de dicţionare explicative. în traducerea cuvântului-titlu „ac”. Toate aceste lucrări sunt legate prea puţin de terminologia propriu-zisă. absolvi. anticipa. Într-o evaluare a dicţionarelor specializate apărute începând cu 1990 în România. Un dicţionar monolingv (Gâju. Evaluând câteva dintre dicţionarele mono-. publicul general). care fac dovada unei inconsecvenţe metodologice sub două aspecte: a. administra. abrevia. Nici substantivele cu statut de cuvânt-titlu nu au toate relevanţă pentru domeniul anunţat: absolutism. iar în literatura de limbă franceză. validarea calităţii de 77 . acest fapt este indicat de siglele diastratice utilizate: a adapta 2. accelera. aculturaţie. datorită preeminenţei conceptului asupra termenului. acredita. 1999) manifestă aceeaşi lipsă de claritate a criteriilor de selecţie când. I Cuza“ din Iaşi TERMINOGRAFIE ŞI LEXICOGRAFIE – CÂTEVA DICŢIONARE DE TERMENI ECONOMICI În literatura de specialitate publicată în România se pot distinge trei categorii de studii de terminologie: studii orientate de abordarea strict lingvistică (lexicologică). argumenta). putând fi mai degrabă încadrate între studiile de istoria limbii. siglarea sau indicarea frazeologiei îndepărtându-le de un semantism specific (economic) – de exemplu. „( ~de porc spinos) quill. alături de sensul posibil legat de materiale de birotică („ac cu gămălie”) – şi aceasta doar îndepărat legat de economie – apar traduceri ca zool. se poate vedea în ce măsură selecţia termenilor corespunde acestor criterii în acord cu practica dicţionarelor „speciale”. al definiţiei. dintre care cele mai multe nu sunt specifice domeniului. achita. Lăsând la o parte acele dicţionare monolingve care sunt opere de traducere a unor dicţionare din alte limbi. avertisment.

structuri („Definitions create classifications. o inconsecvenţă în selecţia cuvintelor-titlu. Revenind la exemplu de mai sus. sămînţa arborelui de cafea. la domeniu. întrucât toate conceptele aceluiaşi sistem trebuie definite în acord cu aceleaşi criterii (care vor orienta procesul definirii) (ibid. 2001:41). denumirea latină a arborelui de cafea nu reprezintă o caracteristică relevantă conceptulului din punct de vedere economic. altfel spus.termen a unui semn depinde de criterii interne (sau lingvistice. poate fi descris în manieră variabilă în funcţie de domeniul în care – sau pentru care – este definit. de recurenţă şi frecvenţă) şi de criterii externe (sau extralingvistice şi anume de pertinenţa desemnatului. ea este văzută ca „un microsistem format din enunţarea caracteristicilor conceptului şi a relaţiilor dintre ele . 1990:5-6). 1975) dintre care ultimul fără legătură cu domeniul economic în sens restrâns sau chiar lărgit. Rolul definiţiei este tocmai cel de a indica poziţia conceptului definit în sistem. În plus. Această inconsecvenţă se manifestă de altfel în întreg corpul dicţionarului: pot fi furnizate şi alte exemple similare. el ar putea fi acceptat ca termen dacă în aceeaşi lucrare ar putea fi pus în legătură cu alţii care să fie asociaţi unui concept hiperordonat (marfă [alimentară] ce face obiectul tranzacţiilor bursiere de un anume tip. Există şi un alt motiv pentru care specificarea domeniului este imperativă: un acelaşi obiect. (COTSOWES.) (DEX. această variabilitate provine din selecţia care se operează în definiţie la nivelul proprietăţilor: astfel. Dată fiind natura stabilă a obiectului (pe care se bazează posibilitatea cunoaşterii ştiinţifice). 10 miliarde de dolari pe an.. pentru a se distinge astfel de semnul aparţinând limbii comune. hierarchies. dar faptul că reprezintă o materie primă agricolă tranzacţionată pe o piaţă bursieră (de materii prime / commodities) în valoare de aprox. este obligatorie. referirea la respectivul sistem. zahăr etc. orez. da. 2002:68). Conceptul însă nu poate trece în practica comună decât dacă este descris de o definiţie lingvistică – de aceea operaţiunea de definire este importantă. materie primă [agricolă]. o asimetrie incompatibilă cu caracterul sistematic al unui câmp terminologic şi. 2000:100).). subdomeniul bursă (de mărfuri). Conform imperativelor definiţionale formulate anterior. fiind rezultatul unui proces logic ce permite precizarea unui concept şi diferenţierea lui faţă de alte concepte învecinate (Pavel & Rucăreanu. selecţia elementelor definiţionale) domeniului economic.. ierarhii. Revenind la exemplul utilizat anterior. de a-l delimita şi diferenţia de celelalte prin intermediul caracteristicilor ce îi sunt specifice.. 2002:67). cafea ar putea funcţiona ca termen dacă ar fi asociat prin diverse instrumente (siglare.(Setti. băutură preparată din cafea. iar cea destinată domeniului fizică va cuprinde trăsăturile „lichid cu temperatura de îngheţare la 0°C şi temperatura de fierbere la 100°C la presiunea de 1 atmosferă”. 2002:66 şi de „la pertinence du concept”. în engleză commodity) şi / sau cohiponimi – ceai.) Din aceste afirmaţii pot fi deduse câteva jaloane a căror ignorare poate duce la invalidarea unei definiţii terminografice. 1997:66). fiecare caracteristică fiind ea însăşi un concept” (Depecker. cu sensul restrâns de „seminţe ale arborelui de cafea” ca marfă alimentară. ea creează clasificări. 78 .les objectifs [de la définition] varient selons les disciplines dont on définit les concepts. definiţia pentru apă destinată domeniului chimie va reţine trăsăturile „moleculă ce combină doi atomi de hidrogen cu unul de oxigen”. definiţie ce trimite la un alt set de proprietăţi ale aceluiaşi obiect (după COTSOWES. 2. posibil şi a termenului definit. caracterizat de un număr de proprietăţi. cu două sensuri (1. în final.. ţinând seama de faptul că . Prin natura corelaţiilor necesare stabilite între conceptele domeniului. legate de integrarea sa în sintagmatica şi pradigmatica limbii. Prezenţa sa în paralel cu absenţa acestora indică o neregularitate. altfel spus de existenţa unui concept – relativ stabil – care să fie „veritabil”: Depecker vorbeşte de „l’existence d’un véritable concept”. Dincolo de definiţia standard (ISO 1087:1990) a conceptului ca „unitate a gândirii constituită prin abstractizare pe baza proprietăţilor / caracteristicilor comune unui set de obiecte”. 1999:6). structures”) (de Bessé.

ineficiente pentru nespecialişti. proces care este – acolo unde ea e compatibilă cu natura obiectului – orientat cultural şi / sau ideologic: Terminological definitions reflect the culture of the community for which they were written. but it must reflect the knowledge and satisfy the needs of the user. ceea ce le face cataloage inerte. neutră). 2006: nota 14). reprezentând simple corpusuri de termeni.. A.. 1997:68) de unde şi premisa definiţiilor alternative sau paralele (Bidu-Vrănceanu. 2000). Din prisma limbii. 1997:67) Orientarea ideologică este manifestă în selecţia caracteristicilor unui concept ca şomaj. la Depecker. Dacă terminologia se defineşte ca one of the functional subsystems determined by subject specialization (Bessé. 2000:130). clarifică şi afirmaţia anterioară referitoare la măsura în care operarea selecţiei este (sau nu) compatibilă cu natura obiectului: o asemenea variabilitate definiţională nu ar putea avea loc în cazul unui obiect matematic. care uneori sunt consideraţi şi sub aspect semantic. Lipsa informaţiei lexico-sintactice (alături de maniera de definire) face ca aceste dicţionare să fie imperfecte şi.. 1997:71). aceste remarci sunt justificate. semnul specializat este cel mai adesea privit din perspectiva lexicologică.. aşa cum o arată (şi prin titulatura lor) numeroasele studii de acest gen din literatura românească de specialitate care se concentrează asupra înregistrării neologismelor sau a mijloacelor de formare a termenilor. în general. aceasta fiind în principal orientarea şcolii de terminologie lexicală de la Universitatea din Bucureşti. ideological structures and the archeologies of knowledge. s. 2005. face un comentariu critic la adresa „lexicologiei specializate” (termenul mai vechi pentru terminografie). cât şi poziţia / orientarea autorului ca reprezentant al unei doctrine economice (critică / de respingere sau. acceptabile în tipuri diferite de dicţionare. They are very closely linked to the development of scientific knowledge. ci şi la diferitele perspective / modalităţi din care poate fi abordat. Toate aceste consideraţii subliniază abordarea diferită a semnului lingvistic în documentul lexicografic şi în documentul terminografic şi indică faptul că „Studiul semnului [termenului] depăşeşte limitele unei lexicologii adaptate la nevoile terminologiei” (Toma. în care termenul e decontextualizat. Această orientare (direction du concept. Acest exemplu poate da şi o măsură a dificultăţii de a identifica conceptul ierarhic imediat superior pentru unele concepte economice.Definiţia (terminografică) este în mod necesar limitată – ea nu poate şi nici nu trebuie să fie o descriere completă a obiectului: Terminographic definition does not have to be exhaustive. Bidu Vrănceanu (1993). apreciind că rezultatele sale „sunt nesatisfăcătoare” datorită faptului că „se limitează la o abordare paradigmatică. 2000:86) se bazează pe la pluridimensionnalite du concept en fonction del’angle de vue retenu dans le travail terminologique . cu atât mai mult cu cât el nu poate fi formalizat în aceeaşi măsură ca alte concepte economice: definirea sa ca „disfuncţie” (Gogoneaţă & al.On ne peut traiter d’un concept sans indiquer la direction sous laquelle on le considere. de exemplu.. Deşi din perspectiva lingvistului. Eterogenitatea ca trăsătură definitorie a sistemului limbii nu se limitează doar la diferitele nivele la care acesta poate fi descris. ca „o stare negativă” de „dezechilibru” („o stare negativă de economiei de dezechilibru între cererea şi oferta de forţă de muncă”) (Dicţionar de economie. în plus. (Bessé. (Bessé. Limitarea definiţiei în vederea operativităţii sale se realizează prin selecţia caracteristicilor incluse. 1997:66). şomaj) indică atât modul în care este conceptualizat (ca stare sau fenomen negativ). devine şi mai clar că semnele acestui subset necesită o abordare care să integreze de o manieră oarecare criteriul principal care îl distinge de celelalte subseturi – domeniul. de exemplu. respectiv.v. ele indică o dată în plus posibilitatea – şi necesitatea – varierii perspectivei în abordarea acestor 79 . 1996:202-203) sau ca un „fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice” (Gâju.) (Bessé.

Economie. Dicţionar economic român-englez. Costin Rucăreanu (2001). Introducere în terminologie.) (2000). p. Dicţionar de economie..le terme n’est pas l’expression du signifié mais du concept (Setti. the selection of features selected for defining the terms. Gogoneaţă. căci . accesat la 1. (2000). which is that of lexicography used instead of the appropriate terminographic one: criteria used for the selection of entries (in many cases not relevant for the domain). REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vranceanu. Terminology. La rélation concept-objet autour des définitions des termes. the present paper offers a brief analysis of several specialized mono.and bilingual dictionaries of terms from the domain business and/or economics.. Setti.ro/ filologie/vranceanu/htm. Bantaş. Recommendations for Terminology Work By Conference of Translation services of West European States Working Party on Terminology and Documentation. Se poate spune. în orice caz. 63-74. Dicţionar de termeni economici. Louis (1965). Skora (2000). Maria Teresa (1997). Violeta Năstăsescu (1999). nu de informaţia însăşi). În plus. Paris: Librairie Larousse. 80 . Entre Signe et Concept: Elements de Terminologie Generale. lexic specializat. Noţiuni fundamentale. Manual pentru clasa a X-a. Terminology today. şi nu cuvintelor (sau doar parţial acestora). Wien :TermNet. ABSTRACT Starting from theoretical and methodological premises related to selecting and presenting terms and defining them. A reform of specialized lexicography is necessary.subseturi. Bucureşti: Editura Niculescu. Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. mai puţin relevantă pentru acesta decât cea cu caracter conceptual. Studies in Language Engineering. deci. Editura Agir. Depecker. Putem face aici referire la poziţia diferită propusă de Lerat: el vorbeşte (1995:24) de necesitatea unei abordări extinse dincolo de cea strict lingvisticlexicologică: până în prezent – spune el – se poate vorbi despre o prăpastie între abordarea lingvistică („prin gramatică” şi mai exact abordarea lexicologică) şi cea prin prisma cunoaşterii (ştiinţifice) – ceea ce reprezintă punctul slab (ventre mou) al acestei abordări. LSP and Translation. Sager & al. Astfel. trebuie reafirmat că natura specială a termenului ţine de „măsură mai degrabă decât de esenţă” prin faptul că în limbajele speciale anumite trăsături ale limbii se manifestă în grad mai înalt sau mai scăzut. Slatina: Editura Fundaţiei Universitatea pentru toţi. La formation du vocabulaire de l’aviation. acest tip de informaţie interesează cu precădere pe lingvist. de Bessé.unibuc. iar fixarea identităţii utilizatorului ca specialist face ca informaţia lexico-sintactică să fie puţin relevantă sau. Lexic comun. English Special Languages: Principles and Practice in Science and Technology.2008 Cabré. Pavel. Chişinău: Editura enciclopedică „Gheorghe Asachi”. Gâju. (compiled by Sue Ellen Wright and Gerhard Budin) Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company.09. (1980).1. că abordarea strict lexicologică pierde prin neincluderea elementului domenial (lingviştii sunt interesaţi doar de codul utilizat (pentru comunicarea informaţiei. Dicţionare Academia de Studii Economice din Moldova (1996). vol. *** COTSOWES (1990). în A Handbook of Terminology Management. Guilbert. Les langues spécialisées. Constantin & al. Published by Swiss Federal Chancellery. Eugeniu. Loïs (2002). Pierre (1995). semantica lexicală practicată în acest tip de studii nu răspunde sarcinii descrierii termenului. la http://ebooks. în Harold Sommers (ed. Considerăm aşadar necesară o reformare a construirii documentelor terminografice de acest tip. Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. Lerat. Bucureşti: Editura Academiei Române. Bucureşti: Humanitas. Bruno (1997). caracteristica terminologiilor de a fi constituite în principal din nume (a căror referinţă este de natură obiectuală şi al căror context este însuşi domeniul) dă seama de posibilitatea (parţială) a „decontextualizării termenului”. care accesează în mod accidental şi nespecific informaţia specializată din alt domeniu. Angela (coord. iar relaţiile stabilite între termeni reflectă tipurile de relaţii caracteristice conceptelor. The problems identified concern the methodology. Revenind la afirmaţia lui Sager & al (1980). Terminological definitions. Paris: Presses Universitaires de France. 2000:161). Georgiana Nicoleta (2005).). Paris : Presses Sorbonne Nouvelle. Andrei.

între 1500 şi 2000. au avut în vedere anglicismele moderne. primul de acest fel în lexicografia mondială. Alţi specialişti. o „limbă-canibal”. italiana. Aceste limbi au fost alese în ideea unei analize contrastive cât mai complexe – comunităţi puriste vs. finlandeza – 34 81 . iar alte ţări sunt pe cale să le urmeze exemplul. De remarcat neincluderea majorităţii termenilor „internaţionali” formaţi cu ajutorul limbilor greacă sau latină şi a celor intermediaţi de limba engleză. maghiara – 56 6. importate în anii 1945-1995. patru de origine latină (franceza. fiecare pagină conţinând în medie 13 cuvinte-titlu. comparaţii de ordin regional (Scandinavia. italiana şi rusa – 55 7. genul atribuit. greaca şi maghiara). poloneza şi rusa) şi patru limbi neînrudite (albaneza. Dicţionarul propriu-zis are 352 pagini. Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi LIMBA ENGLEZĂ ŞI DICŢIONARELE În ultimul deceniu tot mai mulţi lingvişti şi-au manifestat îngrijorarea faţă de expansiunea necontrolată a limbii engleze. se pare. că temerile sunt mult exagerate. În final se stabileşte gradul de integrare a termenului. au adoptat o atitudine mai ponderată. la fel ca şi în România. croata. islandeza.Petru IAMANDI. a afirmat că fenomenul va duce inevitabil la o fragmentare a noii lingua franca în dialecte aproape neinteligibile pentru outsider-i. franceza şi greaca – 57 5. pluralul (pentru substantive). proveniţi din toate cele 16 ţări. spaniola şi bulgara – 54 8. un „agresor hegemonic” care va duce la „moartea sau sinuciderea celorlalte limbi”. patru de origine slavă (bulgara. cei mai mulţi dintre tineri îşi condimentează conversaţia cu termeni din jargonul mass-media. pornind de la relaţia cauză-efect. Deşi ţări precum Franţa. olandeza – 74 2. româna şi spaniola). încearcă să stabilească adevărul. al afacerilor şi al tehnologiei informaţiei fără ca aceştia să fi fost asimilaţi pe deplin. Cuvintele-titlu sunt însoţite de toate sensurile căpătate in limbile respective. Autorii dicţionarului. care se apropie de 5000. ţări vestice vs. 2007: 302) Problema e că. de regulă. Urmează o secţiune despre ortografierea şi pronunţia cuvântului. islandeza – 36 11. olandeza şi norvegiana). A Dictionary of European Anglicisms / Dicţionar de anglicisme europene. apărut sub îngrijirea lui Manfred Görlach la Editura Oxford University Press în 2001. germana – 69 3. comunităţi deschise. româna şi croata – 51 10. provenit chiar din rândurile vorbitorilor nativi de limbă engleză. totuşi. excepţia mergând până la 4000. anul aproximativ al împrumutului şi limba care l-a intermediat. acolo unde există. norvegiana – 68 4. poloneza – 52 9. Rusia. În unele cazuri sunt oferite şi informaţii despre istoria etimonului englezesc şi răspândirea lui în Europa. consemnând anglicismele din şaisprezece limbi europene: patru de origine germanică (germana. victime ale unui „imperialism lingvistic” deşănţat. (Zettersten. ţări estice. Litera A (pp. Un al treilea grup. Balcanii) şi limbile care au intermediat preluarea (franceza şi germana în primul rând). Portugalia şi Italia au adoptat legi menite să contracareze infiltrarea cuvintelor englezeşti. anglicismele care au pătruns în alte limbi europene situându-se. finlandeza. susţinând că globalizarea limbii engleze poate contribui la consolidarea identităţilor lingvistice locale. 1-10) cuprinde 96 cuvinte-titlu iar prezenţa lor în cele 16 limbi europene este următoarea: 1. dându-se şi un echivalent nativ.

nu mai puţin de 1. airliner). Tom McArthur trece în revistă o serie de opt procese la care vor fi supuse dicţionarele. adică o treime din populaţia globului. all right. cu aer condiţionat (engl. absorber). d. cros automobilistic (engl. salut marinăresc). absenteeism). după ski (engl. Dar. ahoy. 1. art director). AIRBUS. air mail. asamblor (engl. chiar dacă de multe ori a făcut-o indirect. va creşte şi cererea de dicţionare format carte sau electronic. Limba. termen din tenisul de câmp). În capitolul intitulat „Tomorrow’s Dictionaries” / „Dicţionarele zilei de mâine” din cartea Living Words. până în anul 2050 situaţia se va schimba.12. airline). În ceea ce priveşte anglicismele care au pătruns în limba română. rusă şi bulgară. albaneza – 29 Dacă în cazul primelor trei limbi prezenţa masivă a anglicismelor este motivată de originea comună. potrivit unor previziuni ale Consiliului Britanic (Graddol. antibaby pill). cu referire directă la lexicografia engleză. all-star. antidoping. amplificator (engl. asdic. în pofida existenţei unui echivalent perfect în limbile respective. autorevers (engl. Airedale (terrier). American football). anglicisme preluate prin calc lingvistic (11 termeni): film de acţiune (engl.4. AIDS). jumătate din tranzacţiile comerciale se desfăşoară în engleză iar trei sferturi din corespondenţă se redactează în aceeaşi limbă. aeroport (engl. assembler). autocar. Potrivit primei categorii. b. auditor. regionalizare 7. localizare 3.9 miliarde de persoane. autoreverse). tematizare 8. auditing). adaptor (engl. air bag. aerobics). O ediţie revăzură şi adăugită a dicţionarului lui Manfred Görlach sigur ar constata schimbări spectaculoase. ca şi dorinţa de a le perfecţiona. gimnastică aerobică (engl. acestea se pot împărţi în patru categorii: a. action film). stewardesă (engl. apartament (engl. chineza. lexicografia şi revoluţia cunoaşterii (1999). aerotank. autostop. aqualung. fără modificarea formei şi a sensului (16 termeni): abstract (cu sensul de rezumat). antidamping (engl. anglicisme preluate prin intermediul limbii franceze (17 termeni la litera A): absenteism (engl. fotbal american (engl. director artistic (engl. antidumping). semibilingualizare 5. after-ski). pilulă antibaby (engl. autocross). Afro). Întrebarea este: Cât timp va mai dura această absorbţie neselectivă a englezismelor? Pe moment. aranjament (engl. în perioada 1945-1995 limba franceză nu a încetat să-şi exercite influenţa asupra limbii române. ace. aer-condiţionat (engl. acre). acid rock. agrement (engl. airconditioning).5 miliarde de locuitori iar China 1. airport). audit (engl. surprinde plasarea în prima jumătate a ierarhiei a limbilor greacă. globalizare 2. Lexicography and the Knowledge Revolution / Cuvinte vii. c. aftershave. antifreeze). apartment). quale a multor termeni englezeşti. amplifier). vorbesc o formă sau alta de engleză. Atunci lumea va fi dominată de cinci limbi: hindi-urdu. acru (engl. cu modificarea formei (7 termeni): as (engl. linie aeriană (engl. ale. cu sensul de acord). engleza. mod de viaţă american (engl. ahoi (engl. air hostess). Afro-look. Language. India va avea în jur de 1. spaniola şi araba. adventure (joc pe computer). naţionalizare 6. bilingualizare 4. arrangement). SIDA (engl. În condiţiile în care din ce în ce mai multe persoane vor deveni bilingve sau multilingve. maghiară. anglicisme preluate direct. 1997: 49). American way of life). air-conditioned). antigel (engl. adventist. avion de linie (engl. afro (engl. adaptor/ adapter). deschiderea spre cultura americană din ultimii 15 ani mai ales a ţărilor din estul Europei ducând uneori la preluarea tale. mai puţin permeabilă decât s-ar crede. anglicisme preluate direct. absorbitor ( engl. agreement. electronicizare 82 .

suffix och ord: festskrift till Martin Gellerstam den 15. The most important thing is for them to be constantly diversified and improved. dictionaries are the only instruments that can provide the true image of the situation at one time or another. the English language has been invading other lingustic spaces. dovedind că o bună parte din limbile Pământului sunt încă departe de extincţie. despite the reaction of several circles that see it as another form of imperialism. 299-318. economic. 8. Electronicizarea include toate tipurile de instrumente electronice necesare elaborării şi prezentării dicţionarelor.1. „Glimpses of the future of English-based lexicography” apud Henrick Gottlieb şi Jens Erick Mogensen (ed. Dictionary Visions. În concluzie. 7. Lexicography and the Knowledge Revolution. “The Floating Dictionary” apud Sture Allén et al. cât şi ghiduri de utilizare a celor două varietăţi ale limbii engleze. 6. În Singapore a apărut deja un astfel de dicţionar – Times-Chambers Essential Dictionary (1997) care. Tematizarea are în vedere formate precum Roget’s Thesaurus (dicţionar de sinonime şi antonime). Regionalizarea se referă la apariţia unor dicţionare pentru zone mari. (ed. Începutul a fost făcut deja de către Universitatea din Birmingham cu o bancă de date a limbii engleze ce conţine mai bine de 500 milioane de cuvinte. numită şi „Gyricon”. Naţionalizarea arată că ţări mari precum Australia şi Canada au produs deja dicţionare australiene şi respectiv canadiene. A Dictionary of European Anglicisms. Sinclair. Oxford: Oxford University Press. David (1997). a fost inventată de Xerox Palo Alto Research Center şi este o foaie de plastic extrem de subţire pe care se poate scrie cu cerneală electronică şi care poate stoca texte sau imagini.pdf. care se reactualizează aproape singur. John (2001). 393–419. care poate fi folosit nu numai în traduceri (din engleză în daneză) ci şi în elaborarea unui text în limba engleză. Exeter: Exeter University Press.). Graddol. Zettersten. viitorul ne rezervă dicţionare atât în formatul lor clasic. Language. unde cuvintele şi sensurile sunt prezentate tematic şi nu în ordine alfabetică. Oktober 2001. McArthur. The Future of English. 2001: 407). BIBLIOGRAFIE Görlach. 4. precum Asia de Sud sau de Est. O dată cu creşterea capacităţii de stocare a calculatoarelor se va impune utilizarea unor noi tehnici de scanare în vederea creării unor corpusuri lingvistice cât mai cuprinzătoare pentru noile tipuri de dicţionare. 2. Vorba lui Mark Twain.) (2001). Living Words. Un exemplu apropiat poate fi dicţionarul englez-danez publicat de Politiken. www. sensibile la ultimele inovaţii tehnologice şi la schimbările politice de ordin global. cât şi în multiple versiuni electronice. Copenhaga (1999). Bilingualizarea se referă la faptul că dicţionarele importante vor fi traduse în alte limbi. 5. Amsterdam / Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. Ele vor fi adevăratul barometru al transformărilor şi transferurilor lingvistice. o combinaţie de dicţionar englez monolingv şi bilingv. De asemenea.).britishcouncil. pp. Manfred (ed. conţine termeni englezeşti specifici zonei Singapore-Malaezia. după ce a aflat că îi apăruse necrologul în New York Journal: „Ştirea despre moartea mea este mult exagerată”. s-a realizat şi un „dicţionar plutitor” – Collins Cobuild CD-ROM (2003). Viitorul aparţine cu siguranţă hârtiei electronice. Galler stam. Semibilingualizarea este procesul prin care toate cuvintele-titlu vor fi traduse în limba respectivă. pe lângă lexicul britanic şi american.org/learning-elt-future. pp. Leaving all speculations aside. 83 . Research and Practice. ABSTRACT Lately. Tom (1999). „plutind pe deasupra unui corpus de cinci milioane de cuvinte astfel încât utilizatorul poate apela la exemple pentru a verifica informaţii privitoare la cuvântul-titlu” (Sinclair. Globalizarea are în vedere dicţionarele care vor prezenta engleza ca pe o limbă internaţională pentru toate popoarele. due in particular to the USA’s political. military and cultural power. Arne (2007). Cu ajutorul Gyricon-ului ziarele de peste câţiva ani se vor reactualiza constant şi vor putea fi purtate în buzunar iar dicţionarele vor ţine pasul cu vremea prin acumularea periodică de noi informaţii. 3. Göteborg: University of Göteborg. Localizarea înseamnă că dicţionarele internaţionale vor fi adaptate la specificul unei ţări sau al unui grup de ţări. Hârtia electronică refolosibilă. London: The British Council.

din această perspectivă.3. oltarь). (din lat. s. şi b) cele care provin. fapt. operă. Relaţiile sinonimice se stabilesc între sensurile a doi sau mai mulţi termeni pentru o perioadă delimitată de timp. între cuvinte moştenite şi împrumutate. De aceea. relaţia cu polisemia şi cu alte fenomene conexe. s. într-un anumit context spaţial. creare. au fost studiate şi prezentate detaliat omonimia şi paronimia. Dintre cuvintele între care au existat sau există încă relaţii de sinonimie. II. În sens larg. Universitatea din Bucureşti VALORIFICAREA LEXICOLOGICĂ ŞI LEXICOGRAFICĂ A RELAŢIILOR SEMANTICE I. la origine. diatopic. olъtarь. realitate”. sinonimia este. relaţia în sine rămânând pasibilă de o nouă reactualizare. Ca orice fenomen lingvistic dinamic. s. s. (< lat. suprapunerea lor semantică. un raport pasiv. fr. întâmplare. suplimentar. media) şi miez. s. în vorbirea unuia sau mai multor indivizi.n. cuvintele considerate până atunci sinonime îşi pot pierde total această calitate sau o transferă la un nivel secundar. s. Privită astfel. băşică. (< lat. prin împrumut. (< lat. Un alt exemplu este al sinonimelor parţiale miază. având următoarele sensuri comune: „acţiune. altarium) şi oltar. lui factum) sunt sinonime etimologice parţiale. din aceeaşi familie etimologică. vesica). cu particulară atenţie asupra tipurilor. În sens restrâns şi ideal. între cuvinte împrumutate şi calchiate. condiţiile de realizare şi de actualizare. s. principalele tipuri. De asemenea.f. sinstratic şi sinfazic. un raport activ. II. deci sunt şi omonime parţiale. II. real şi natural şi. în mod particular sinonimia şi antonimia. componentele au aceleaşi sensuri. inclusiv atunci când sunt neglijate eventuale diferenţe de ordin cronologic. sintopic. Relaţiile semantice. pe de altă parte. act. (din slavon. vom lua în considerare numai relaţiile semantice realizate la nivelul vocabularului. (< lat. indirect sau îndepărtat. menţionăm câteva cunoscute exemple: altar. 84 . diastratic şi diafazic.f. între cuvinte calchiate sau în interiorul seriilor mixte. (< lat. spaţial şi stilistico-funcţional. un etimon unic. urmărindu-se. pl.Cristian MOROIANU. sunt cvasiidentice ca formă.n. factum) şi faptă.n. Dacă are loc o schimbare de substanţă la nivelul sensului pe baza căruia se realizează un raport de sinonimie. lucru. coagulum.m. s.n. asupra surselor şi asupra relaţiei cu normele limbii literare [1]. În comunicarea de faţă. O relaţie sinonimică este reală şi funcţională atât cât este posibilă substituirea termenilor fără alterarea sensului contextului. cunună. sinonimia lexicală este relaţia semantică stabilită între cuvinte identice sau apropiate ca sens şi care exprimă aceeaşi noţiune într-o situaţie concretă de comunicare. Sinonimele etimologice se stabilesc între cuvinte moştenite. sinonimia poate să fie urmărită şi diacronic [2]. contextuală şi stilistică. între cuvinte împrumutate. în sfârşit. prin analiza componenţială. au fost discutate detaliat în lingvistica românească mai ales din punct de vedere sincronic şi structural. un grad mai mare de complexitate au: a) cele provenite din surse externe care presupun. s. relaţia cu referentul. facere. pe de o parte. II. pe valorificarea lexicografică a acestora. (< lat. deci sunt şi paronime. efectele stilistice etc. ves/s/ica) şi vezică. fapt care a facilitat. Dubletul este remarcabil prin cumulul de relaţii semantice: datorită originii unice. posibil şi voluntar. Din seria sinonimelor moştenite şi împrumutate din acelaşi etimon. *clagum) şi coagul. medium). sinonimia lexicală este reprezentată de identitatea referenţială probată prin substituţie la nivel sincronic.f. (din lat. Spre exemplu.f. eveniment. au forme identice de plural. coagulum). s. al căror sens comun este „mijloc (al zilei sau al nopţii)”: „miezul zilei” înseamnă „ziua la miaza mare”. cheag.2.1. facta. deci sunt sinonime.n. definirea. (< lat. vom pune accentul pe componenta etimologică a relaţiilor semantice şi.

corona. it. adj. sentiment şi simţământ. 85 . Chiar dacă. dragoman şi tergiman. la un moment dat.4. totale: blasfem şi blasfemie. resentiment şi resimţământ. Un caz particular priveşte dubletul învechit şi regional prebendă. Astfel. cel de-al doilea fiind considerat “învechit”. pal şi palid. De altfel. jargon şi gerg.f. mai ales unui canonic” (din lat. Sinonimele obţinute prin împrumut şi prin calc lexical de structură morfematică sunt reprezentative începând cu sfârşitul secolului al XVIII-lea. s. corona) şi coroană. în mod particular. înjura şi injuria. spre exemplu. pelerin şi peregrin. lat. ngr. Formele respective au pătruns şi au circulat iniţial ca nişte cuvinte de sine stătătoare. de asemenea. -a) şi direct. mai vechi sau neologic. cele două cuvinte. satan şi şeitan.5. aşadar privesc epoca de reconfigurare structurală. triangular şi triunghiular etc. putred şi putrid etc. dar nu şi ca omonime. (Prin apropiere de prebendă) venitul unui catolic” (din magh. κορώνα. cristal şi cleştar. limba literară a optat – mai mult sau mai puţin justificabil . “retribuţie în alimente dată lucrătorilor agricoli. de îmbogăţire şi de modernizare a lexicului literar românesc după model latin şi romanic. pol. “venitul fix acordat unui preot catolic. korona. II. praebenda). direct. prostituată şi prostitută. paronimice. jurnal şi ziar. improprii – prin preluarea de către cel de-al doilea a sensului primului component. cireadă şi ciurdă. pe cale cultă) au făcut ca dubletele citate să circule ca sinonime şi ca paronime (altar şi oltar. celest şi ceresc. în măsura posibilului. cf. nu este o concurenţă reală între jargon şi gerg. cvasiidentitatea formală motivată originar produce accidental apropieri semantice care transformă paronimele în sinonime etimologice. devoala şi dezvălui. simultaneitatea unei relaţii de sinonimie şi omonimie în cazul de mai sus pare a fi imposibilă din raţiuni ce nu necesită. -ă. în acelaşi timp. (din lat. mesă şi misă. prémonda. şi paronime etimologice. conştiinţa identităţii originare se atenuează (uneori până la dispariţie). În condiţiile unei circulaţii relativ egale şi dacă identitatea lor semantică se menţine. (< lat. destructor şi distrugător. consentiment şi consimţământ. Modalităţile diferite de pătrundere şi de evoluţie în limbă (moştenirea şi evoluţia pe cale orală şi populară. II. adj. s. Dacă însă intervin argumente suplimentare de diferenţiere (includere în limbaje diferite. ca şi gint şi gintă. până când primul a devenit termenul dominant şi. serenitate şi seninătate. directus) etc.f. păgân şi pogan. cu absolut acelaşi sens. cu origini imediate diferite şi cu acelaşi sens. resigna şi resemna. O problemă importantă în privinţa sinonimelor etimologice cu origine multiplă este delimitarea lor de variantele etimologice. κορώνη.s. rezidenţă şi reşedinţă. în completarea sensului comun. lat. signal şi semnal. mediator şi mijlocitor. cealaltă fiind considerată variantă secundară. leal şi loial. explicaţii.. După cum se poate vedea. drept. Provenienţa din două sau mai multe surse directe foarte asemănătoare ca formă şi. extinctor şi stingător.f. korona). unic. pe atât de diverse ca tipologie. presentiment şi presimţământ. porfiră şi purpură. posibilitatea adaptării diferite a unui singur etimon extern fac posibilă circulaţia unor unităţi (relativ) apropiate din punct de vedere formal şi semantic. aşadar ca nişte sinonime şi paronime etimologice.pentru una dintre formele paronimice. plasarea fiecăruia într-un spaţiu sau într-un stil particular etc. consuetudine şi cutumă. magh. fapt firesc în condiţiile unor etimoane directe diferite. unele dintre sinonimele citate sunt. prezident şi preşedinte. la nivelul limbii actuale.f. directus. catran şi gudron.). II. care au devenit sinonime – e adevărat. -ă. trubadur şi truver etc. prëmonda.6. fapt care determină “revenirea” la statutul de unităţi lexicale distincte. îmbogăţire semantică a unuia dintre termeni. acelaşi etimon indirect. corona. (din fr. respectiv împrumutul. au pătruns şi au circulat în aproximativ aceeaşi perioadă. de tipul: angular şi unghiular. sunt pe cât de numeroase. Astfel. unele dintre ele. Sinonimele rezultate prin împrumutul din câte una sau mai multe surse directe care presupun. recoltă. praebenda) şi premândă. Am selectat spre discuţie acele sinonime care să fie. erau atestate lexicografic şi circulau în limba literară perechi sinonimice şi.). merinde. la origine. (< lat. s.

independenţă şi neatârnare. prepara şi pregăti. Sunt situaţii în care. de regulă mai expresivă. diplomatic şi diplomat.f. clăpiţă. servilism şi servilitate. supraveghea şi surveghea etc. contestant şi contestatar. < fleandură + zdreanţă. medial şi median. maxim şi maximal. pudiciţie şi pudoare. Unul dintre procedeele interne de obţinere a sinonimelor este contaminaţia între două cuvinte cu acelaşi sens. < claie + căpiţă. directiv şi direcţional. dejecţie şi ejecţie. < cucuvea + bufniţă. s. entuziast şi entuziastic. trompet şi trompetist. transvers şi transversal. oponent şi opozant. pestifer şi pestilenţial. provizoric şi provizoriu. eficacitate şi eficienţă. s. sudorifer şi sudorific. odorifer şi odoriferant. [3] II. interlocutor şi conlocutor. tolerantism şi toleranţă. inoportun şi neoportun. exploziv şi explozibil. mai circulă în concurenţă două sinonime obţinute. distructiv şi distructor. provocant şi provocator. inuman şi neomenos. care are ca rezultat crearea unui al treilea. < ciot + buturugă. < arunca + zvârli. s. adj. Realizată preponderent la nivel popular. repartira şi repartiza. prin calc de structură: confunda şi contopi. fizionom şi fizionomist. amenda şi emenda. european şi europeu. detergent şi detersiv.7. elefantic şi elefantin. < nătărău + fleţ. cucuviţă. diluvial şi diluvian. persan şi persic. vaporaţie şi vaporizaţie. ecleziast şi ecleziastic. vaporos şi aburos etc. aparţinând aceleiaşi limbi sau unor limbi diferite. plebeian şi plebeu. prin împrumut. disjunct şi disjunctiv. uzaj şi uzanţă. lascivie şi lascivitate. irealizabil şi nerealizabil. < împopoţa + împopona. nobilitate şi nobleţe. consacra şi consfinţi. semit şi semitic. s. monosilab şi unisilab. depila şi epila. distinct şi distinctiv. împopoţona. în unele cazuri. erotoman şi erotomaniac. adj. minim şi minimal.f. pedantesc şi pedant. obstetric şi obstetrical. ivor. sangvin şi sangvinic. în care cel de-al doilea cuvânt reprezintă traducerea etimonului prin intermediul unor componente morfematice sinonimice cu alte origini decât cele din structura etimonului. adv. rectificativ şi rectificator. necromancian şi necromant. adj. onomastică şi onomatologie. ciuturugă. feudalitate şi feudalism. fiziolog şi fiziologist. Astfel. legislativ şi legislator. fantast şi fantastic. mahomedanism şi mahometism. notoric şi notoriu. ambele. parloar şi vorbitor. s. elipsoid şi elipsoidal. vaccinal şi vaccinic. ardoare şi ardenţă. serată şi soarea. întrevedea şi întrezări. castroală. dramatist şi dramaturg. precursor şi premergător. miopie şi miopism. diurn şi diurnal. zoolog şi zoologist etc. pedanterie şi pedantism. interpelant şi interpelator. azvârli. < otoman + osmanlâu. dimorfie şi dimorfism.. locomotiv şi locomotor. suprapune şi superpune. dilatant şi dilatator. justificativ şi justificator. vb. cefalee şi cefalalgie. < înfuriat + furios. de asemenea. extrem de numeroase şi au intrat în limbă în aceeaşi perioadă de modernizare şi de restructurare latino-romanică: abnega şi denega. s.f. tombal şi mormântal. exponent şi expozant. În aceeaşi perioadă. vagabond şi vagant. < castron + oală. orfan şi orfelin. marin şi maritim. contaminaţia sinonimică reprezintă suprapunerea involuntară în mintea vorbitorilor a două sinonime. sumeca. Acesta poate avea şansa de a se impune alături de primele două sau să rămână o creaţie internă efemeră. demoazelă şi madmoazelă. nocturn şi nocturnal. debitorie. feudatar şi feudal.f. asentiment şi consentiment. expectant şi expectativ.n. paralizie şi paralizaţie. progres şi propăşire. echitate şi egalitate. Sinonimele care provin. excitator şi excitant. expansibil şi expansiv. egala şi egaliza. stupefacţie şi stupoare. nătăfleţ. s. odorant. senzualism şi senzualitate. perversitate şi perversiune. influenţa şi înrâuri. locandist. s. din aceeaşi familie etimologică. circulau sau. locandar şi locandier. pediculat şi pedunculat. vascular şi vasculos. < niţică + niţeluş. venerian şi veneric. misticism şi misticitate. tubular şi tubulos. indiferentism şi indiferenţă.în care cel de-al doilea cuvânt reprezintă traducerea sau adaptarea etimonului cu ajutorul sau după modelul echivalentelor moştenite. medicamentos şi medicinal. narcotism şi narcoză. < ivăr + zăvor. avansa şi înainta. < sumete + 86 . pensionar şi pensionist. niţicuş. nătânt. soporativ şi soporific. < sumete + sufleca.f. infinit şi nemărginit. coabita şi conlocui. colabora şi conlucra. servitudine şi servitute. sunt. cu o formă hibridă. voma şi vomita. fleanţă. înfurios. II. adjunct şi adjutant. < debit + datorie. edematic şi edematos.m. mobilă şi mobilier. epidermic şi epidermoidal. regulateţe şi regularitate. otomanlâu. onorar şi onorific. medical şi medicinal.f. eventual alături de un împrumut.8. < nătâng + tânt. subteran şi subpământean. consulent şi consultant. pudicitate. lornietă şi lornion. epicureu şi epicurian. dogmatic şi dogmatist. ductibil şi ductil. s. edifia şi edifica. mineralog şi mineralogist. declamativ şi declamator. demoniac şi demonic. erau în variaţie liberă dublete sinonimice ca : afirma şi întări. pauperism şi paupertate. descendent şi coborâtor. solvabilitate şi solvenţă. educativ şi educator.f. vb. intern şi intestin. sumeteca. vb.

< zdrobi + dumica. constatăm că cele mai multe dintre ele au o structură formală. Necesitatea de simetrie şi de completare a “lacunelor” sistemului este evidenţiată şi prin intervenţia analogiei.n. antifascist şi profascist. [5]. s-a format de la creangă. idioţi şi idiotiza. s. rafinor şi rafinator. asimila şi disimila etc. savon. < zgâlţâi + hâţâna etc. regresiv din găinaţ) şi găinăţa. anurie şi poliurie. sunt opuse.). II. echivalentă. s. şi în limba/limbile de origine. prin substituţie din turturea şi din turturică)... substantiviza şi substantifica etc.). Interesante sunt şi modelele derivative în –(i)a/-iza.). supieră etc. renascentist şi renascentin etc. sintopic. cel mai interesant rămâne substituţia de sufixe. adăugarea unui sufix la o bază pentru obţinerea unui sinonim are caracter tautologic şi se întâlneşte mai ales în argou (vezi amărât şi amărăştean. pedichiur şi pedichiurist). care. turturic. s.m.. III. III. acultural şi cultural. rândunic. şi la nivel cult: ajutori şi ajutora. Dintre exemplele care probează varietatea internă a sinonimelor derivative. cel puţin la nivelul limbii române. care facilitează crearea de sinonime prin raportare la cuvinte deja existente: spre exemplu. subaprecia şi supraaprecia. opacia şi opaciza semnala. De regulă. salaria şi salariza. nevăstuică şi nevăstoaică. la rândul ei împrumutată (concreteţe şi concretitudine. şi la nivel popular. în tandem sau în opoziţie cu sinonimele. Relaţie semantică stabilită între cuvinte ale căror sensuri. după fructieră. imbold. b) între doi termeni analizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi antebelic şi postbelic. fanfaronadă şi gasconadă etc. de regulă.m. etanşa şi etanşeiza. relaţia de opoziţie se poate stabili: a) între un termen radical şi unul prefixat. buimac şi buimatic.2. vb. au dat naştere la dublete şi triplete verbale sinonimice de tipul adjectiva şi adjectiviza. substantiva. băieţel şi băieţaş.1. iar săpunieră. Dintre procedeele derivative. Vezi şi perechi de sinonime derivative alcătuite dintr-un împrumut şi un derivat progresiv de la baza derivativă a împrumutului. neologic şi neologistic. vb. dar şi în limbajul standard (colocvial şi colocvialic. progresiv din găinaţ). atac şi contraatac. străin şi străinar. atrage şi distrage. zdrumica. profilactic şi profilactiv. cuban şi cubanez. descrescendo şi diminuendo.f.). În interiorul unei perechi antonimice homolexe.). regresiv din turturică) şi turturel. Sinonimele merită a fi privite inclusiv prin prisma caracterului lor simetric din punct de vedere formal (vezi asimetrie şi disimetrie. anaerob şi aerob. (der. regresiv din rândunică) şi rândunel. supraponderal şi subponderal etc. sub influenţa perechii sinonimice ramură/rămurea. brotac şi brotan. jupân şi jupânar. (der. s-a format de la îmboldi.f. „a se găinăţa” (der.9.. (der. întâlnită.m. şi la nivelul limbii române.). id. transportor şi transportator etc. vb. prostălău şi prostolan. antonimia lexicală se caracterizează prin constanţă şi prin simetria la nivelul sistemului limbii. scrumieră. tăntălău şi tăntălache etc. rezultat al atracţiei realizate succesiv între componentele relaţiei: De asemenea. agrea şi dezagrea. Discutate. III. (der. respectiv compus (vezi abil şi inabil. s. chiloţel şi chiloţaş. vb. ostropel şi ostropior. adinamic şi dinamic. s. după savonieră. prin analogie cu impuls. caracter analizabil: total (vezi acauzal şi cauzal. şi semnaliza. savonieră. afebril şi febril etc. hăbăuc. contraproductiv şi productiv etc. s. id. prin substituţie din rândunea şi din rândunică). sinstratic şi sinfazic. crengurea. ambiguiza şi dezambiguiza.f. văina. -ifia/-ifica. anticlinal şi sinclinal. străinez etc.) [6]. antonimele nu sunt cu nimic mai puţin interesante. adj. „bărbătuş al rândunicii” (der. zăbăuc. declanşor şi declanşator. arhaitate şi arhaicitate. etanşa şi etanşeiza. 87 . Raportându-ne la împrumuturile antonimice neologice. semnalăm pe găina. antibioză şi simbioză.. zgâlţâna. s.. accesibil şi inaccesibil.) sau parţial (vezi adipsie şi polidipsie. id. s. prieten şi pr/i/etenar. deopotrivă. exactiteţe şi exactitate. antonimele neologice au. < văita + căina.m.sumeca. abiotic şi biotic. lacedemonian şi lacedemonez. evaluate sincronic. în unele situaţii. [4]. vb.. s-a format de la fr. < zăpăcit + năuc. de la săpun.

obedient vs. alocentrism şi egocentrism. amoralitate şi imoralitate. un termen neologic are două sau mai multe antonime derivate. sensibil şi insensibil. sentimentalitate şi sentimentalism. concretitate şi concretitudine. simplitate vs. antipatie şi simpatie. sufixoidal şi prefixoidal. simpatic şi antipatic. simpatie şi antipatie. 88 . benefic şi malefic. dezobedient şi inobedient.3. sufixoid şi prefixoid. lui claustrofobie i se opun. În foarte multe cazuri. sincronizare şi desincronizare. pe de altă parte. insensibilitate vs. ofensivă vs. după antonimia dintre prefixoidele calori. acredita şi discredita. introvertit şi extravertit). iluzoric şi iluzoriu. de la aceeaşi bază. sincronizat şi desincronizat. plebeu şi plebeian. maxim şi minim. centrifug şi centripet etc. ilogicitate şi ilogism. temperanţă şi intemperanţă. d) între doi termeni compuşi cu afixoide antonimice (vezi agorafob şi claustrofob. lui gerontofilie i se opun gerontofobie şi pedofilie etc. concordanţă şi discordanţă. pe de o parte. Uneori. după antonimia dintre sufixoidele -fer şi -fug şi. între care se stabilesc relaţii de sinonimie: abstract vs. defensiv şi inofensiv.4. simpatizare şi antipatizare. majuscul şi minuscul. sezonal şi sezonier. sincronie şi diacronie. permanent vs. meliorativ şi peiorativ. confluent şi difluent. antum şi postum. moralism vs. compus savant analizabil. inferior şi superior. tradiţie şi tradiţionalism. major şi minor. în ciuda caracterului „paradoxal” al situaţiei. confient şi difident. simpatiza şi antipatiza. calorific şi frigorific. infra şi supra. conformism vs. Există şi cazuri particulare când unui cuvânt. -ă. impudent şi impudic.). optimism şi pesimism. contraofensivă şi defensivă. alohton şi autohton. -ă. benign şi malign. comprimabil vs. irelevant vs. simpatizat şi antipatizat. sincronicitate şi diacronicitate. se poate observa caracterul sistematic al creării perechilor antonimice în jurul aceleiaşi baze lexicale şi rolul acestei relaţii semantice în organizarea vocabularului: moral vs. concordie şi discordie. în egală măsură. defula şi refula. pudoare vs. disuasiune şi persuasiune. abstractizant vs. gigantic şi gigantesc. exactitate şi exactitudine. rapiditate vs. divergenţă şi convergenţă. Antonimia se poate stabili. explicit şi implicit. regres şi regresiune. amoralism şi imoralism. lentitudine şi lentoare.c) între doi termeni neanalizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi confirma şi infirma. calorifug. matinal şi seral. diurn şi nocturn. junior şi senior. ofensiv vs. progres vs. Rădăcina sau radicalul comun este important de semnalat atunci când poate constitui un punct de reper pentru înţelegerea corectă a relaţiei de antonimie (a se vedea dubletele antonimice „tradiţionale” absent şi prezent. lui calorifer. concretizant şi concretizator. modernitate vs. inexactitate vs.5. agorafobie şi claustrofilie. limpid şi turbid. autocratic şi democratic. impudoare şi impudenţă. expandabil şi expansibil. sensibilitate şi insensibilitate. real vs. infim şi suprem. liliputan vs. deferent şi indiferent. pudic vs. pacifist şi pacific. frigorific vs. Ca şi în cazul sinonimiei. cacofonie – eufonie etc. e) între un termen compus şi unul “derivat” (vezi binedispune şi indispune. sincronic şi diacronic. sensibilizat şi insensibilizat. sufix şi prefix. belicos vs. misandrie vs. temperant şi intemperant. Astfel. inconformism şi nonconformism. tempestiv şi intempestiv etc. moralitate vs. pasivitate vs. confirma şi infirma. recto şi verso etc. în cazul compuselor din două afixoide. patrician vs. alopat şi homeopat. dificil şi facil. misoginie şi misoginism. concret.) sau prin raportare la ultimul morfem (vezi anglofil – anglofob). civilizaţie vs. în funcţie de componenta morfematică avută în vedere. sufixal şi prefixal. primitivitate şi primitivism. acţiune şi activitate. sensibilizare şi insensibilizare. frigorifer. logică vs. sensibiliza şi insensibiliza. tranzient şi tranzitoriu. fast şi fastuozitate. -ă i se opune. antonimele pot suferi chiar fenomenul confuziei şi substituţiei paronimice (vezi defula şi refula). edificativ şi edificator. la origine. amoral şi imoral. concreteţe. flux şi reflux. epilog şi prolog. iuventute şi senectute.şi frigori-. superficialitate vs.). juvenilia şi senilia. prin raportare la primul morfem din structura termenilor aflaţi în opoziţie (vezi agorafobie – claustrofobie. III. occident şi orient. îi corespund două antonime. sincroniza şi desincroniza. ariergardă şi avangardă. III. eventual prostdispune) etc. caloric şi calorific. concav şi convex. III.

hiper. în diacronie.). externe sau mixte) reprezintă o sursă importantă de obţinere a paronimelor. supraiacent şi suprateran s-au format după modelul antonimelor subconştient.şi mini-. după modelul moştenit din latină (vezi descătuşa şi [în]cătuşa. Provenienţa a două sau mai multe cuvinte din acelaşi etimon (intern sau extern. tirs şi tors etc. din unul împrumutat şi din altul calchiat sau adaptat. deschinga şi [în]chinga. direct sau indirect).1.minuţie şi minuţiozitate.. din unul moştenit şi altul împrumutat. Paronimele etimologice sunt grupurile de două sau mai multe cuvinte ale căror cvasiidentitate formală şi corespondenţă semantică se explică. despacheta şi [îm]pacheta etc. iniţial. verbul externa este derivat de la extern.în mod regulat. Pentru că situaţia paronimelor etimologice din toate categoriile menţionate am prezentat-o. cum româna suportă cu greu. modernitate şi modernism etc. În unele cazuri. IV. glosă şi glotă. [7] III. după modelul analogic împrumutat intern/interna. pot fi confundate” [8]. deshăma şi [în]hăma. varianta extrovertit s-a creat şi a devenit literară. desfrăţi şi [în]frăţi. vârtute şi virtute etc. boltă şi voltă. mergând de la diferenţă până la echivalenţă totală sau parţială. mega. simultan. sub influenţa antonimului introvertit. finitate este format din finit. paronimia nu reprezintă o modalitate de organizare a vocabularului. vom da câteva exemple de paronime care nu sunt şi sinonime: frupt şi fruct. supuse uneori. supraconştient. în sfârşit.şi mini-.2. foarte numeroase în limba contemporană.7. de cele mai multe ori. alături de extravertit. extinde şi-a configurat forma după modelul antonimic întinde.şi micro-. prin analogie cu antonimul împrumutat infinitate. pentru echilibrarea sistemului etc. descreţi şi [în]creţi. trening şi trening. la crearea antonimelor. Aici se încadrează exemple ca 89 . unor „îndreptăţite” confuzii paronimice. IV. sudic este format după modelul corespondentului său nordic. În ceea ce priveşte compusele cu maxi. caro şi carou. în cuvinte de sine stătătoare. Prefixul în. subiacent şi subteran etc. mădular şi medular. din ambele componente moştenite şi. împrumutarea şi/sau crearea celuilalt. vorbitorii au început să le folosească la nivele stilistice diferite şi în contexte particulare. rigoare şi rigurozitate. deshăimura şi [în]hăimura. Astfel.este înlocuit cu des. paronimia îşi defineşte poziţia nu atât prin caracteristicile sale. tradiţionalism vs. În plus. profunzime şi profunditate. rever şi revers. în mod fatal. simpla prezenţă a unuia (împrumut sau creaţie internă) presupune. de cele mai multe ori accidentale. IV. prin atracţie. conştienţă şi conştiinţă. treptat.. ciment şi cement. care au transmis procedeul în principalele limbi de cultură şi civilizaţie. confuziile paronimice sunt explicabile prin oscilaţiile de încadrare morfologică a unui etimon extern. odată cu sinonimele etimologice. Aşa cum s-a întâmplat în limbile vechi (greacă şi latină). Dubletele etimologice paronimice sunt alcătuite din ambele componente moştenite. implicit. augmentativul băieţoi îşi explică forma fonetică prin raportare la diminutivele băieţel şi băieţică. iar importanţa componentei sale semantice este relativă. festă şi fiestă. descâlci şi [în]câlci. crearea unei relaţii antonimice reprezintă o “necesitate” a limbii care se realizează prin atracţie: în română. transformându-le. acmee şi acnee.6. barcă şi barjă. prin originea comună. descrucişa şi [în]crucişa. prin diverse modalităţi (interne. desfunda şi [în]funda.şi nano-. mega. roletă şi ruletă. variaţii formale şi semantice ale aceluiaşi împrumut. descuviinţa şi [în]cuviinţa. maculat îşi explică existenţa prin influenţa împrumutului imaculat. desfiinţa şi [în]fiinţa. doar rezultate ale adaptării etimonului sau etimoanelor externe. tricot şi tricou etc. “Paronimia este relaţia variabilă. bolero şi bolerou. lingură şi lingulă. între sensurile a două sau mai multe cuvinte care au o formă cvasiidentică şi care. din această cauză. lacună şi lagună. Ultimele reprezentau. bucăţoi este derivat de la bucăţică etc. Derivarea prin substituţie de afixe contribuie şi ea. maslă şi maslu. cât mai ales prin efectele resimţite la nivelul lexicului. III. Comparativ cu sinonimia şi cu antonimia.

f. pendul şi pendulă etc. cotidian. ochi1.). -ive) şi alternativă. s. “chiloţi bărbăteşti” (din engl. complex1. O atenţie particulară trebuie acordată omonimelor rezultate din împrumutarea etimoanelor care fac parte din aceeaşi familie lexico-etimologică şi care au. pe bună dreptate. Dacă omonimele provenite accidental sau derivativ din etimoane diferite nu pun probleme particulare. tehnic. s. s. alternativ. material. butonuri. lat. De asemenea. este necesară. lat. accese şi acces2. éthique2. it. fapte şi fapt2. de regulă de tip paronimic. -ă.n. diurn. cornuri şi corn3. -ă. în schimb. pentru evitarea eventualelor confuzii este necesară verificarea statutului de omonime al etimoanelor externe. τεχνικός. germ.) şi cristalin.n. -a) şi etică. s. ethica). s. curs1 şi curs2. butoni şi buton2. ghid1. s. cristalin. acces1. În privinţa împrumuturilor. s. carte1 şi carte2. falso.f. zentral) şi centrală. (din fr. (din fr.) şi acustică. adj. (din fr.m. -a) şi fals. gr. (din fr. ax şi axă. zmeu1. V. central. fr. adj. s. -e. -ive) şi incisiv. număr. -ă. (din lat. În al doilea rând. cot2. adj. technisch. cea mai dificilă şi mai nuanţată dintre relaţiile semantice. bulle. cristale şi cristal2. calculi şi calcul2. “instituţie financiară” (din it.f. pun în faţa cercetătorului lingvist întrebări care privesc lexicologia (etimologia şi semantica) şi.3. (din fr.) şi stupefiant. bulă1.f. boule. coţi. primar1. fr. s. (din fr. s. adj. VI. calcule. cf. “rasă de câine” (din germ. complexe şi complex2. grup şi grupă. adj. (din fr. lat.f.n.. s. cristallin2. (din fr.). stupefiant. în egală măsură paronimică şi/sau omonimică. (din fr. coturi şi cot3. ethicus. (din lat.. zmei şi zmeu2. colţi şi colţ2. creieri şi creier2. corn2. pe cale internă sau externă. (din fr. s. creier1. glob” (din fr. falsum. folicul şi foliculă. (din fr. s. lat. credem că specializarea semantică a diferitelor variante morfologice (de gen. -a) şi diurnă. -e. corni. matériel1. al etimoanelor directe diferite şi al diferenţelor cronologice seculare: arie1 şi arie2. stimuli şi stimul2. „sferă. calcul1. s. moştenite. s. adj. Din perspectivă lexicografică.. adj. Bank. (din fr. stupéfiant1. V.n. « întreprindere comercială » (din fr. diurna). s.n. adj. banca. fluide2.. cristallin1. centrale). cu argumentul modalităţilor diferite de pătrundere în limbă. coarne. ochi şi ochi2. complexuri. fapt1. s. mai apropiat sau mai îndepărtat. morgă1 şi morgă2 etc. materialis. ghiduri. ca şi între cele împrumutate: corn1. cabriolet şi cabrioletă. sensuri mai mult sau mai puţin apropiate. bóxer1. în consecinţă.) etc. sunt argumente în favoarea relaţiei de omonimie la nivelul limbii-ţintă: bancă1. s. lat. (din fr.f. -ă şi primar2. (din fr. -κή) şi tehnică. -a. fr. -enne. ochiuri etc.2. banc. adj. -ă. quotidien. adj. Boxer). -ă. technique2. stimul1. germ. şi etimologia multiplă. (din fr. (din fr. lexicografia.auricul şi auriculă. în egală măsură. -ă.f. technicus. technique1. -e.. s. (din fr. -e. considerăm omonime totale cuvintele moştenite şi împrumutate din acelaşi etimon. fapt care contribuie la considerarea lor similară în română: cataractă1 şi cataractă2.. s. lat.n. s. bulla). -ă. it. “piesă de mobilier” (din fr. matériel2. /journal/quotidien.f.. lat. Este cazul dubletelor omonimice parţiale de tipul: incisiv. adj. adj. din acelaşi etimon. adj.n. lat.1. s. -ă.m. fugă1 şi fugă2. fluide1. éthique1. s.m. fluidus.n. -elle. magasin) şi magazin2.m. cristal1. Considerată. -a. creiere. în egală măsură. -ă. (din lat.f. adj.m. acoustique1. lat. buton1. adj. 90 . banque).m. omonimele provenite. adj. adj.. germ. „băşică de aer sau de alt gaz” (din fr. central. s. -e. fascicul şi fasciculă.. etic. accesuri. magazin1. boxers) şi bóxer2. tort1 şi tort2 etc. -a) şi fluid. diurnus. omonimia lexicală este relaţia stabilită între cuvinte care prezintă identitate formală (fonetică şi grafică) totală sau parţială şi sensuri mai mult sau mai puţin diferite. s. falso. cocoşi şi cocoş2. fluidus). cocoaşe. materiell. tratarea corectă a omonimelor etimologice parţiale care sunt. adj. s. -ă.f. falsus. s. -ă. stimuluri. adj. colţ1. lat centralis. /dent/ incisive). acoustique2.. /par/alternative). Technik) etc. s.f. (din lat. incisif. adj. -ă.f. cocoş1. adj. diurne.m. şi paronime etimologice. quotidianus. alternatif.m. « publicaţie periodică » (din fr. materialis).f.. zmeie etc. cristaluri. s. /toxique/ stupéfiant2. fluid. ghizi şi ghid2. colţuri. cf. boxer /shorts/.). coate. germ. quotidianus).m. (din fr. -ă. lat. V. (din fr. germ. fals. caz şi determinare) este suficientă pentru a avea certitudinea relaţiei de omonimie parţială între cuvintele vechi. V. (din fr. -a) şi cotidian. (din fr. cot1. magasine) etc. it. fapturi.) şi material. În primul rând. acustic. bulla) şi bulă2. etimologia directă diferită. banca) şi bancă2. -ă. (din lat. în primul rând. marchiză1 şi marchiză2. s.

Fenomenul de atracţie antonimică este o realitate mai ales în crearea de diminutive şi de augmentative. VI. a reuşit lingvistica franceză prin marile sale opere lexicografice [9]. în LR. Sinonimia etimologică. cap. p. implicit. a dubletului etimologic împrumutat ar fi utilă. eventual a părţii de vorbire pe care o reprezintă. relaţia cu variantele de diverse feluri şi cu normele literare etc. Băcilă. modelul oferit de Dicţionarul academic coordonat de Sextil Puşcariu ar trebui urmat şi completat. sensurile şi relaţiile dintre ele. Sinonimia. fără îndoială. etimologia în întreaga ei complexitate. precizarea modelului extern pentru cuvântul nou creat prin calc. Petre Gheorghe (1999). Limba română contemporană. mai ales dacă între ele se realizează raporturi de paronimie şi/sau de sinonimie. al tipului de etimologie. spre exemplu. Bidu-Vrănceanu. Împletirea perspectivei sincronice cu cea diacronică. cel puţin la cuvintele moştenite. Teorie şi practică. la contorsiunile şi la dinamica lui. unde se înregistrează cele mai multe asemenea perechi (derivate populare sau compuse savante). Gabriela Pană Dindelegan. Teoretic. Cristian (2005). Omonimia în limba română – privire monografică. implicit. însă. Constanţa (1998). stilistic şi cronologic dintre cele două omonime. Timişoara: Editura Augusta. Sinonime etimologice. prin indicarea termenului regent substituit. nr. circulaţia. pentru ca cititorul să înţeleagă relaţiile formale şi semantice dintre cele două cuvinte. Florina-Maria (2007). ceea ce ar face mai clare raportul semantic. pentru fiecare sens. Contraria latina – contraria romanica. presupune. o tratare similară trebuie făcută şi în cazul conversiunii realizate prin mijloace exclusiv interne. De asemenea. 54. idem (2006). 73-83. Lexicul. Împrumuturi sinonimice cu aceeaşi origine. în măsura posibilului constant. adjectivele şi substantivele împrumutate din părţi de vorbire corespunzătoare aparţinând aceleiaşi familii lexicale existente în limba de origine trebuie să aibă intrări diferite. Actele celui de-al V-lea Colocviu al Catedrei de limba română. p. p. În acest sens.Indiferent de tipul dicţionarului (istoric sau sincronic). VI. 91 . Angela şi Forăscu. 1-4. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Eventuala indicare. 627-634. Forăscu. Prezenţa în limbă a omonimelor parţiale obţinute prin moştenire şi împrumut.1. Aceste deziderate de ordin lexicologic şi lexicografic privesc. raportarea explicită la un eventual corespondent franţuzesc în -ion poate da informaţii suplimentare privitoare la modul corect de formare a derivatelor şi. Ar mai fi de dorit modificarea indicaţiilor etimologice date adjectivelor participiale şi substantivelor abstracte obţinute din formele de supin ale verbelor. Bucureşti: Editura All. Paronimia. realizarea unui dicţionar ideal. În ceea ce priveşte substantivele în -re. NOTE [1] Indicăm aici câteva dintre contribuţiile (relativ) recente despre relaţiile semantice: Ciocârlie. 304-308. dar posibil. Editura Universităţii din Bucureşti. În privinţa creării antonimelor prin atracţie sau prin analogie. această opţiune este corectă în cazul omonimelor cu etimologie multiplă. ar avea cel puţin două scopuri: respectarea unor criterii minimale ale etimologiei ştiinţifice şi conştientizarea relaţiilor care au loc în permanenţă la nivelul vocabularului şi care contribuie. Cu atât mai mult. cu specificarea exactă a etimoanelor directe. şi prin calc lexico-gramatical. [3] Stanciu. Bârlea. Narcisa (2005). “Limba română – aspecte sincronice şi diacronice”. Narcisa (2007). Bucureşti: Editura Humanitas (Narcisa Forăscu. Omonimia. indicarea modelului cuvântului sau perechii de cuvinte după care s-a derivat un antonim aduce un surplus de înţelegere a fenomenului în sine. aşa cum. Indicarea relaţiei cvasigenerale de sinonimie dintre derivatele abstracte în -re şi corespondentele substantivale provenite din supin ar fi de folos pentru înţelegerea mai clară a relaţiei dintre derivare şi conversiune. 8-9 decembrie 2005. pe de o parte. dincolo de noutatea informaţiei în sine. Sinonimia. în vol. Antonimia. Bucureşti: Editura Academiei Române. 60-143). Timişoara: Excelsior Art. p. Calcul lingvistic în limba română. pe de altă parte. substantivizarea internă prin elipsă ar putea fi argumentată. Antonimia. [2] Moroianu. frecvenţa. Maria Istrate (2006).2. Sistemul antonimelor în limba latină şi reflexele sale în limbile romanice. care să cuprindă toate informaţiile privind atestările. coord.

Cristian (2006). Omonimia în limba română – privire monografică. Narcisa (2007). p. Contraria latina – contraria romanica.e. 295-327. Hristea. 224-228. Actele celui de-al V-lea Colocviu al Catedrei de limba română. I – VII) şi a lui B. Bidu-Vrănceanu. Contaminaţia în raporturile ei cu etimologia populară. Cristian (2008). Bârlea. Diversitate stilistică în româna actuală. cercevea şi cercevică. Sinonimia. Contaminaţia în raporturile ei cu etimologia populară. (1971-1994). „Antic şi modern. etc. Elemente de lexicologie. 295-327. rândunea şi rândunică. 627-634. de Paul Robert.e. homonymy. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Groza. pointing out the atraction and the analogy phenomena. Editura Universităţii din Bucureşti. Liviu (2004). p. I shall also investigate the part which the synonymic. directly or indirectly. Antonimia în limba română. coord. Stanciu. Antonimia neologică. Ana Cristina Halichias şi Tudor Dinu. Paris: Dictionnaires le Robert. Florina-Maria (2007). Rey. Coord. In honorem Luciae Wald”. Sinonime etimologice. “Limba română – aspecte sincronice şi diacronice”. p. Calcul lingvistic în limba română. Dictionnaires le Robert. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. [8] Groza. one has observed the definition. Antonimia. the main sources. Bucureşti: Editura All. Bucureşti: Humanitas Educaţional. paronimy and synonymy) have been approached in detail. 1-4. Dictionnaire de la langue du XIXe et du XXe siècle (1789-1960). Ciocârlie. Deuxième édition. Antonimia în limba română. Rodica (2001). [7] Moroianu. de Paul Robert. 1992. Dictionnaire de la langue du XIXe et du XXe siècle (1789-1960). Rodica (2001). coord. 10-15. publicate sub coordonarea lui Paul Imbs (vol. Sinonimia etimologică. In honorem Luciae Wald”. Quemada (vol. Sistemul antonimelor în limba latină şi reflexele sale în limbile romanice. turturea şi turturică etc. Petre Gheorghe (1999). -ea şi –ică (căpeţel şi căpeţea. Le Grand Robert de la Langue Française. coord. Coord. the relation with the referent. p. 54. Institut National de la Langue Française. the achievement. Bucureşti: Humanitas. origin and formal and semantic evolution). antonymic. Paris. Elemente de lexicologie. Forăscu. the main types. VIII – XVI) între 1971 şi 1994 la Centre National de la Recherche Scientifique. Moroianu. 9 vol. Lexicul. Cristian (2008). Through the component. Bucureşti: Humanitas Educaţional. I – IX. Moroianu. Constanţa (1998). I intend to approach these semantic relations particularly from an etymological perspective (i. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. Bucureşti: Humanitas. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Băcilă. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. studiu introd. 72. în “Limba română”. p. [9] Cităm aici Trésor de la langue française. Imbs. (1992). p. the lexical contamination and the affixal substitution. Timişoara: Editura Augusta. în vol. Zafiu. Bucureşti: Editura Academiei Române. 16 vol. Diversitate stilistică în româna actuală. Angela şi Forăscu. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti.. the relation with the literary language rules. p. in organizing. Alain. nr. vol. the stylistical effects. Nancy şi Le Grand Robert de la Langue Française. 92 .[4] Hristea. homonymic and paronymic pairs play. Gabriela Pană Dindelegan. Bucureşti: Editura Humanitas. „Antic şi modern. B. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. cântecel şi cântecea. Limba română contemporană. Trésor de la langue française. In this paper. Liviu (2004). la Dicţionar etimologic de antonime neologice . [5] Un sistem derivativ bine organizat în română este substituţia realizată între sufixele diminutivale el.). Theodor (2006). Nancy: Centre National de la Recherche Scientifique. Institut National de la Langue Française. Maria Istrate (2006). în vol. Antonimia neologică. contextual and stylistic analyses. Theodor (2006). the semantic relations (i. with polysemy and with other related phenomena. Narcisa (2005). 8-9 decembrie 2005. Paul şi Quemada. Teorie şi practică. Ana Cristina Halichias şi Tudor Dinu. 73-83. updating and differentiation conditions. especially from synchronic and structural point of view. ABSTRACT In the Romanian linguistics. antonymy. systemizing and clarifying the modern Romanian lexicon. [6] Zafiu. în vol. Moroianu. Timişoara: Excelsior Art. Împrumuturi sinonimice cu aceeaşi origine. entièrement revue et enrichie par Alain Rey.. la Dicţionar etimologic de antonime neologice . Cristian (2005). Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. studiu introd..

această distincţie este foarte importantă chiar în interiorul lexicului specializat ca posibilitate de a face mai accesibili termenii specializaţi vorbitorilor obişnuiţi (profani). Această definiţie. cât şi definiţii preştiinţifice şi uzuale. de lacunele lor în cunoaştere care afectează „lectura” definiţiilor. 93 . Fără accesul. Se întâmplă acest lucru pentru că definiţiile preştiinţifice sau uzuale sunt admise şi preferate numai în dicţionarele generale. aceste distincţii nu sunt rigide pentru că există şi alte tipuri de clasificare a definiţiilor care ţin seama de aspecte conceptual-semantice (posibilitatea de a descrie referentul în definiţii substanţiale sau de a desemna fenomene. Decodarea parţială a sensului specializat de către vorbitorii profani într-un anumit domeniu este numită în general determinologizare [5]. Astfel spus. fie şi parţial. interesează. pe de o parte apar atât definiţii ştiinţifice. chiar dacă e parţial. Din cele spuse rezultă că deschiderea codurilor ştiinţifice poate fi asigurată mai ales de dicţionarele generale. pe de altă parte. distincţie care ne permite. Dată fiind posibilitatea coexistenţei mai multor tipuri de definiţie pentru unul şi acelaşi termen s-a denumit această situaţie ca definiţii alternative[8]. unde definiţia ar trebui să difere de cea din dicţionarele speciale tocmai pentru a asigura accesul la sensul specializat [6]. Gradul de determinologizare depinde de numeroşi factori şi de competenţele diferite ale vorbitorilor. şi pe de altă parte. Toate aceste modalităţi de definire pot influenţa în diferite feluri şi grade accesul la sensul specializat. Se face astfel distincţia (care nu funcţionează întotdeauna pentru că există în dicţionarele generale şi definiţii ştiinţifice) între definiţia lexicografică. apar combinaţii ale acestor tipuri într-o singură definiţie (definiţie mixtă) [7]. Caracterul normat al terminologiei „interne” impune. distincţia dintre definiţiile ştiinţifice şi cele preştiinţifice sau uzuale. Se constată însă că dicţionarele generale (DEX-ul de exemplu) nu dau de multe ori definiţii diferenţiate de definiţiile terminografice. chiar cu anumite aproximări care nu trebuie însă să afecteze „nodul dur” al sensului specializat se transmite şi în terminologia „externă”. Majoritatea definiţiilor ştiinţifice sunt greu de decodat de către ne-specialişti. Universitatea Româno – Americană. pe de o parte să diferenţiem. în primul rând. Mai pot interveni şi alte aspecte luate în consideraţie în tipul de definiţie care se poate baza pe similititudine (desemnarea cvasisinonimelor). noţiuni şi raporturi abstracte în definiţiile relaţionale [3]). iar.Elena MUSEANU. Dată fiind importanţa definiţiei în comunicarea lingvistică se constată o multitudine de posibilităţi de clasificare [2]. În mod concret. lexicul specializat de cel comun. la definiţia termenului nu se poate vorbi de terminologie „externă” şi de „democratizarea” cunoaşterii [1]. definiţia are un rol primordial. Când termenul trece de un domeniu strict. Bucureşti DEFINIŢII LEXICOGRAFICE ŞI DEFINIŢII SPECIALIZATE ALE TERMENILOR ECONOMICI Definiţia reprezintă problema centrală în orice fel de terminologie. la sensul specializat. Pentru completarea lacunelor de cunoaştere şi comunicare ale ne-specialiştilor în ce priveşte termenii specializaţi şi sensul lor. în general convenţional. chiar dacă asigură numai o cunoaştere parţială. interesând în diferite feluri ne-specialiştii definiţia preştiinţifică sau chiar uzuală este considerată convenabilă. Din perspectiva cercetării pe care o întreprindem. care trebuie să fie o definiţie naturală (şi prin aceasta accesibilă) şi definiţia terminografică care reproduce definiţia ştiinţifică şi este convenţională. apartenenţă sau opoziţie (antonimie [4]). o anumită definiţie care să permită reprezentarea conceptual-semantică. Pe baza ei se poate face decodarea şi codificarea termenilor. spre deosebire de definiţiile preştiinţifice sau uzuale care le pot asigura acestora accesul. Definiţiile de acest tip ar trebui să fie preferate pentru termenii ştiinţifici şi tehnici în dicţionarele generale sau în comunicarea din mass media. tocmai pentru a favoriza deschiderea codurilor profesionale.

) şi altele în cuvinte uzuale: „special rezervată de un cumpărător (subl. În presa economică BUGET este un termen frecvent utilizat.S-a constatat că definiţiile lexicului specializat din DEX se pot caracteriza în mai multe feluri: 1. sau la o bancă ce deserveşte un furnizor în momentul în care dovedeşte predarea furniturilor în condiţiile stabilite înainte prin contract”. Apar însă diferenţe între definiţia lexicografică şi cea terminografică. E drept. deci prin univocitate semantică. Definiţii ştiinţifice ale termenilor economici. priveşte şi salariile.Ec. de asemenea. pentru că respectă ierarhia conceptuală din ştiinţele economice chiar dacă metalimbajul pare accesibil. Apare astfel importanţa definirii interconceptuale în definiţiile ştiinţifice ale termenilor economici. 2. capital. completată de interpretarea structurii definiţiilor. 17). 2005/ 29. etc. Diferenţele specifice sunt aceleaşi în ambele dicţionare „bilanţ al veniturilor si cheltuielilor unui stat. IMPORT este corelativul semantic şi terminologic al lui EXPORT. reproduc. cum ar fi: BUGET DE STAT. Nu se face marcarea diastratică în DEX. Se remarcă faptul că definiţia terminografică (D. al repartiţiei şi al stabilizării. sunt definiţii mixte care combină părţi ştiinţifice cu informaţii preştiinţifice sau uzuale.n. iar D. formele de manifestare şi funcţionare.. şi rezultă că pentru definirea conceptului de “buget” sunt necesare trei domenii: cel al alocării. mai ales în ce priveşte corelarea şi intercondiţionarea lor. Astfel. conceptuală. Unele definiţii ale termenilor economici îşi păstrează caracterul ştiinţific chiar dacă metalimbajul este accesibil si profanilor. p. dicţionarele economice înregistrează în articole separate termenii şi sintagmele care s-au diferenţiat clar conceptual ca hiponime. DEX-ul dă. o definiţie care poate fi considerată ştiinţifică. cu unele date în termeni economici (subl. Se formează în acest fel o serie sinonimică la distanţă între termeni care nu sunt compatibili: „plan” este un termen generic. echivalenţe care pot crea confuzii ne-specialistului. chiar dacă cu o valoare generală: „operaţie” sau „totalitatea operaţiilor”. cu o largă răspândire în limba comună. În cazul termenului BUGET se constată la nivelul dicţionarelor diferenţe în alegerea hiperonimului. poate pentru că are legătură cu banii.” (DEX) şi „plan al cheltuielilor guvernamentale curente şi de capital. sintagmă urmată de detalii descriptive. referenţială. O asemenea definiţie poate fi decodată de un ne-specialist chiar dacă interpretarea este superficială. clasarea se face printr-un element mediu: sumă de bani. precum şi al veniturilor guvernamentale curente şi de capital” (D. 1. definiţia termenului BUGET din dicţionarele specializate se caracterizează prin precizie terminologică.). iar conducătorii finanţelor încearcă să acopere „găurile bugetare” (Săptămâna Financiară.) din contul. Spre deosebire de DEX. Determinologizarea poate apărea în interpretarea superficială a unor părţi din definiţie sau a interdependenţelor conceptuale. Aşadar. precizat prin determinarea „cu caracter comercial”.. 3.Ec. în dicţionare articolele pentru cei doi termeni sunt structurate identic: mai întâi definiţia şi apoi partea discriptivă: factorii de care depind cei doi termeni. DEX-ul optează pentru „bilanţ”. sunt numai definiţii uzuale. Diferenţa specifică în termeni uzuali se referă la „introducerea” / „vinderea” unor mărfuri sau produse „în ţară” sau „în afara ţării”. Analiza va fi susţinută de compararea definiţiei lexicografice din DEX cu definiţia terminografică din DEc.Ec. Ultimele aspecte sunt opace pentru ne-specialişti. BUGET DE FAMILIE. iar unele elemente îi sunt mai puţin cunoscute. pentru „plan”. ale unei întreprinderi . Clasarea în DEX se face printr-un element tehnic. iar „bilanţ”e termen specializat. De aceea. În cele ce urmează vom urmări analiza definiţiilor câtorva termeni economici din DEX pe care o vom încadra în cele trei categorii delimitate anterior.n. dar definiţia lexicografică oferă aceleaşi informaţii cu cea terminografică.. În definiţiile terminografice apar detalii mai puţin accesibile: privind obiectul tranzacţiilor: „vizibile” / 94 . BUGET PUBLICITAR.) face apel la alţi termeni specializaţi în economie al căror sens strict nu e neapărat accesibil: venituri curente. toate necesare într-o interpretare strict ştiinţifică. ceea ce îi face accesibili profanilor numai la un nivel de suprafaţă. Pentru termenul ACREDITIV. copiază sau se apropie de definiţiile terminografice.

2.2. Termenul CREDIT (deosebit de frecvent în viata actuală a românilor. explicitând că se referă la „servicii” (nu la „bunuri”). Apar însă alte elemente specifice vulgarizării ştiinţifice: indicarea de sinonime în paranteze pentru termenii specializaţi: reduceri (=scăderi) (de activ). Definţii lexicografice mixte ale termenilor economici Multe definiţii ale termenilor economici combină în diferite feluri părţi ştiinţifice cu unele preştiinţifice sau uzuale. Diferenţa specifică formulată printr-o parafrază de uz comun dă impresia de accesibilitate. utilizânduse o definiţie prin negare (practicată în general de lexicografie). definiţiile din DEX pot fi considerate preştiinţifice sau uzuale. fapt reflectat de circulaţia lui în presă şi în limba comună) are o definiţie deosebit de complexă în DEX. ~ liberă. deşi unii dintre ei pun probleme ne-specialiştilor. sporuri (=creşteri) (de pasiv). Definiţii preştiinţifice sau uzuale ale termenilor economici Mai ales pentru termenii economici frecvent utilizaţi în limba comună. 3. sferă de circulaţie care cuprinde relaţiile de credit”. ceea ce face clasarea mai abstractă. ci al hiponimelor PIAŢĂ internă. pasiv. chiar dacă nu în toate detaliile tehnice. care de această dată nu mai sunt explicaţi (parafrazaţi) pe parcursul definiţiei.Ec. Astfel. VENITURI ŞI CHELTUIELI). DEX-ul dă clasare comună. termeni. accesibilă: „dreptul” urmată de termenii specializaţi creditor/debitor care aici nu mai sunt explicaţi pe parcursul definiţiei („dreptul creditorului de a pretinde de la debitor”). Unele definiţii din DEX pot fi apreciate ca mixte pentru că. Deşi există aceste diferenţe. Această manieră de parafrazare a unor termeni specializaţi îmbină definiţia ştiinţifică cu o manifestare particulară. dar şi împrumut. iar determinologizarea este relativă. chiar dacă utilizarea de termeni curenţi în limba comună nu ar crea dificultăţi de interpretare. uzuale. datorie (ultimii doi fiind cuvinte bine cunoscute în limba curentă). nu sunt în acest caz o problemă. mai directe. mai puţin obişnuită a unei definiţii preştiinţifice (manieră practicată în general în textele de vulgarizare). dau informaţii curente. de fapt. cât şi cea lexicografică pot fi decodate de ne-specialişti. cum sunt PIAŢĂ. chiar dacă sunt dezvoltate metonimic (cauza / efect): s. care trebuie completate cu date specializate (parţial) indicate de definiţia terminografică sau chiar de utilizările contextuale din mass media actuală. mai ales pentru termenii frecvenţi în limba comună. Primul sens e definit ca „relaţie economică / bănească”. AFACERE ş.„invizibile”. mult prea generală pentru a fi eficientă. „sector. ca şi în cazul altor termeni economici (de ex. adică formulări adresate ne-specialistului tocmai pentru cei doi termeni economici la care se face apel. fie pentru că operează cu elemente total accesibile oricărui 95 . Este interesant însă că această parte a definiţiei are elemente de vulgarizare. nici pentru vorbitorii ne-specialişti. Implicările. sensul fiind mai puţin interesant. activ. dar este. Diferenţele specifice sunt de uz comun „să facă sau să nu facă ceva”. Acest tip de definiţie poate fi util ne-specialistului. interdependenţele conceptuale mai simple. În definiţia termenului CREANŢĂ. Caracterul aparent accesibil al acestor sensuri şi frecvenţa mare a termenilor contribuie la apropierea dintre definiţia ştiinţifică şi cea uzuală. în paranteză. Altfel spus.a. Definiţia este mixtă pentru că se combină utilizarea unor termeni specializaţi şi unii cu explicaţii în cadrul aceluiaşi articol. etc. debitor. ceea ce o apropie de definiţia ştiinţifică: creditor. Celelalte sensuri ( 2 si 3) au tot un caracter ştiinţific.creditor” sau „o altă persoană fizică sau juridică care primeşte împrumutul sau cumpără pe datorie – debitor”. activ şi pasiv ar trebui dezambiguizaţi de sensurile din limba comună. Explicarea lor într-o parafrază: „persoană fizică sau juridică care acordă un împrumut de bani . pentru ultimul element D. Elementele ştiinţifice ale definiţiei rezultă din intercondiţionările conceptuale. atât definiţia terminografică. În presa economică cei doi termeni apar împreună în acelaşi articol care valorifică relatia de antonimie. În continuare se procedează la o definire care antrenează mai mulţi termeni economici specifici. Sensul al treilea dă o definiţie ştiinţifica în care se intercondiţionează termeni specializaţi: cont. de exemplu definiţia ştiinţifică implicită apare nu la nivelul hiperonimului PIAŢĂ. dar şi mai puţin accesibil ne-specialistului.

depăşite de realitatea semantică pusă în evidenţă de texte. aparent cunoscute. confruntarea definiţiilor lexicografice cu cele terminografice arată că interpretarea de către profani neglijează în majoritatea cazurilor date importante şi. relaţii [10] (ceea ce conduce la existenţa unor definiţii relaţionale şi nu substanţiale). în forme şi grade diferite. fie lipsesc din dicţionare (chiar din cele economice). Aceasta determină dificultăţi de interpretare riguroasă la nivelul nespecialiştilor şi conduce la determinologizări prezente în diferite grade. Din această cauză. IMPOZITE locale. etc.vorbitor (ca la IMPOZIT). IMPOZITE directe. Analiza termenilor economici întreprinsă pentru a ilustra tipurile de definiţii nu poate acoperi varietatea situaţiilor existente (multe dintre definiţii fiind atipice). precizarea sensului specializat economic se realizează (rezolvă) prin soluţii în mare parte lingvistice. Operaţia de dezambiguizare semantică şi contextuală este deci fundamentală pentru mulţi termeni economici atât la nivelul limbajului specializat. dat fiind că se desemnează entităţi. Metalimbajul reprezentat exclusiv de limba naturală contribuie şi el la impresia de accesibilitate a definiţiilor în multe situaţii. chiar dacă sunt supuse unui proces de determinologizare. Dicţionarele specializate insistă asupra sintagmelor economice reprezentând hiponimele termenului IMPOZIT. fie nu corespund dinamicii semantice actuale. fie pentru că nu se reflectă. Confruntarea termenilor analizaţi sub aspectul definirii (de diverse tipuri. ci numai un referent prototipic [9]. Conform poziţiei adoptate de terminologia românească. Altfel spus. mulţi termeni economici atestaţi în texte. indiferent de tipul de definiţie pe care îl au termenii economici se remarcă condiţionarea interconceptuală necesară în majoritatea cazurilor. cât şi mai ales în texte. Altfel spus. ceea ce dă o caracteristică a terminologiei economice. univocă a sensului specializat e destul de greu de realizat şi depinde foarte mult de context. Se ajunge la polisemie atât în sistem. cât şi în relaţii cu limba comună. care impune valori noi. Implicaţiile conceptual-semantice ale definirii valabile pentru cei mai mulţi termeni economici pot fi „mascate” de exprimarea prin cuvinte destul de frecvente. Atât pentru specialist. instituţiile. Consideraţii generale privind principiile şi problemele analizei întreprinse. Se reţin câteva observaţii: – sub aspectul relaţiei dintre dicţionare şi texte se impune observaţia că definiţiile de dicţionar sunt. IMPOZITE agricole. rolul definiţiilor de dicţionar (definiţii lexicografice sau terminografice) este fundamental în interpretarea sensului specializat. definindu-l riguros: IMPOZIT pe venit. foarte important pentru identificarea precisă. atât pentru numeroase categorii de termeni economici. cât şi pentru nespecialist. Definiţia termenului IMPOZIT are o clasare comună: „plată obligatorie stabilită prin lege” şi diferenţe specifice de acelaşi tip: „pe care cetăţenii. inclusiv definiţii alternative) în dicţionare şi în texte este de aceea o procedură care este prezentă şi chiar necesară în analiza întreprinsă. definiţia are un rol de bază în impunerea. Fiind condiţionată de exprimarea printr-o limbă naturală. Evoluţia extralingvistică a domeniului impune valori noi. există dificultăţi în a stabili şi opera cu întreaga încrengătură implicată în structura conceptuală a ştiinţei economice. fenomene. dar frecvent în limba comună chiar dacă cu o interpretare superficială este buget. o varsă din venitul lor în bugetul statului”. Definiţia şi specializările contextuale de diferite tipuri pot realiza dezambiguizarea necesară pentru o comunicare adecvată. În realitate. mai ales. relaţia circulară dintre dicţionar şi 96 . greu de decodat integral de către nespecialişti. nici parţial informaţii destul de importante din definiţia ştiinţifică (terminologică). În aceste condiţii caracterul monoreferenţial. nu întotdeauna uşor de pus în evidenţă. Se încalcă astfel condiţia terminologică a non-ambiguităţii. DEX-ul şi dicţionarele economice fiind apărute cu mai mulţi ani în urmă. Singurul element specializat. Dificultăţile de interpretare mai sunt determinate şi de faptul că foarte mulţi termeni economici nu au un referent concret. Din exemplele analizate rezultă că indicaţiile ştiinţifice din definiţii sunt datorate necesităţii de a apela la o ierarhie conceptuală destul de strictă. cât şi la nivelul textelor se impune observaţia că termenii importanţi pot avea mai multe sensuri. etc. aspect important dat fiindcă majoritatea termenilor economici au o definiţie interconceptuală. de multe ori. Atât la nivelul definiţiilor de dicţionar. normarea acestui sens. Aceste hiponime sunt în general accesibile vorbitorilor obişnuiţi.

BIBLIOGRAFIE Bidu-Vrănceanu. Bucureşti: Editura Economică. on the other hand.Bidu-Vrănceanu 1993.Bidu-Vrănceanu 2005. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. ca şi cu interpretările mai multor specialişti la A. Sava. Dinamică. Creativitate. whic has to be a natural definition (accessible. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Bucureşti : Editura Univers Enciclopedic. Generally.texte. ABSTRACT From the perspective of the research we perform.Bidu-Vrănceanu 2007. Se reţine observaţia că „ definiţiile termenilor economici din DEX se prezintă atipic. cât şi faţă de alte terminologii analizate. la A. şi analiza termenilor economici A. ***Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (DEX). A.Stoichiţoiu – Ichim 2001: 126-129 [3] V. aplicată şi în studiul altor terminologii este în mod particular utilă şi relevantă pentru terminologia economică. 97 . v. Influenţe. The majority of the scientific definitions are difficult to decode by non-specialists. and. since general dictionaries also include scientific definitions) between the lexicographic definition.). unlike prescientific or casual definitions which may pave the laymen’s even partial access to the specialized meaning.Bidu-Vrănceanu 2007 care dă exemple din diferite domenii.Bidu-Vrănceanu 1993 şi 2007 [7] V. Bucureşti: Editura All. Stoichiţoiu-Ichim. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic.2000 . cu detalii şi puncte de vedere. atât unele faţă de altele. ***Micul Dicţionar Academic (MDA). as well) and the terminographic definition which is conventional and which is a replica of the scientific definition.Bidu-Vrănceanu 2007 [2] Vezi discuţiile pe această temă. v. ÎMPRUMUT ş. Thus. the distinction between scientific and prescientific or casual definitions plays a major role for. the distinction (which is hardly applicable for any particular case. Adriana 2001 – Vocabularul limbii române actuale. DIVIDENT sau CREANŢĂ. „lectura” unor termeni economici precum ACŢIUNE.Bidu-Vrănceanu 2007. 1999 – Dicţionar de Economie Modernă. V.a. A. v. v. [5] Pentru interpretarea conceptului de determinologizare. aplicat unor termeni specializaţi din diferite domenii. A. A. Drobotă. 1999 – Dicţionar de Economie. ACŢIONAR.Bidu-Vrănceanu 2007 [4] Id. Bidu-Vrănceanu.Lexic comun. LEASING. on the one hand it allows for a differenciation between the common and the specialist lexicons.). 1998.Bidu-Vrănceanu 2007 [10] Pentru importanţa ierarhiei conceptuale în interpretarea riguroasă a termenilor economici. 2004 şi 2007 [9] Se operează cu un referent prototipic în cazul cuvintelor abstracte. A. Adriana 2006 –b– Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală. Adriana 2006 –a– Creativitate lexicală în româna actuală.2007 –Lexicul specializat în mişcare. the most obvious of these defficiences is that they do not keep up with the dynamics of the field (both as far as the inventory and the definition content are concerned).Bidu-Vrănceanu 2000 şi la A. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. în particular. the distinction itself is very important as a possibility of making specialits terms more accessible to average readers (the laymen). Sorica (coord. Dictionaries (both general and those describing the lexicon of economics) show various defficiences emphasized in the current analysis. V. Niţă (coord. Stoichiţoiu-Ichim. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Stoichiţoiu-Ichim. Ib. A. coord. NOTE [1] V. Bucureşti: Editura Codecs. 2002. A. A. clasificări diverse ale definiţiilor la A. lexic specializat. A. inclusiv din cel economic [8] Pentru conceptul de definiţie alternativă v.Bidu-Vrănceanu 2007 [6] Pentru conceptul de „lectură” a definiţiei lexicografice în general şi.

înseamnă crearea unui vocabular internaţional şi impunerea unor norme unice. în domeniul economic. Termenul „globalizare” este creat recent la noi. social. aceştia nu au echivalente în limba română. este. rolul principal al limbajului este să realizeze transmiterea rapidă şi mai ales corectă a unor enunţuri care sunt produsul gândirii. El se împleteşte cu procesul de gândire şi are ca scop să cristalizeze produsul acesteia şi să îl traduca în aşa fel încât să fie înţeles şi de alte persoane. care a luat amploare. În majoritatea lor. Astăzi fenomenul are ramificaţii şi efecte în domeniul structurilor vieţii politice. deschiderea spre Occident a făcut ca vocabularul limbii române să primească un val de cuvinte noi aparţinând unor domenii foarte variate. mai ales. În vederea îndeplinirii acestui scop comunicativ. prin procedeul derivării. globalization. absenţa interlocutorului pe de alta. italiană ş . globaliza.org/01. finanţelor.Gina NECULA. globalisation. Identitatea lor funcţională. technological exchange under conditions of capitalism. global şi de vb. Caracterul ei relativ permanent pe de o parte. după destrămarea Uniunii Sovietice ca o alternativă viabilă la desfiinţarea sau redimensionarea vechilor organizaţii economice interstatale.a. ideea de globalizare a apărut ca o urmare directă a situaţiei din economie. engl.globali-sationguide. Pe scurt. numărul termenilor împrumutaţi recent este din ce în ce mai mare. „Globalisation is the rapid increase in cross-border economic. comerţului. deci ea ilustrează o anumită faţetă a relaţiei dintre dinamica societăţii şi necesităţile comunicării. în limba română el este menţionat în DOOM 2 alături de adj. creează obligaţia unei exprimări clare şi corecte. Începând din 1989. în general. experienţe de viaţă şi orice alt tip de informaţii care îi ajută să evolueze şi să înţeleagă mai bine mediul în care trăiesc. Globalizarea. există însă şi cazuri în care termenul împrumutat este un dublet al unui termen existent. pornindu-se de la radicalul glob/global după o serie de modele străine: fr. În cazul unor astfel de cuvinte se observă o tendinţă de adaptare minimă probabil şi datorită fenomenului globalizării care. agriculturii. al limbii etc. Globaliesirung şi care îl plasează în sfera aşa-numitului vocabularul „internaţional”. Limba scrisă are. dar şi din germană . dar mai ales al informaticii. În lingvistică. determină între aspectele oral/scris ale limbii manifestarea unor relaţii de interferenţă sau de influenţă reciprocă. fiind împrumutaţi odată cu realităţile pe care le denumesc. proces. 98 . Înfăptuirea practică a schimbului de informaţii în societatea umană se face prin recurgerea alternativă la unul dintre aspectele limbii (scris/oral). în domeniul economiei. al mediului. Astfel.html). în pofida substanţei diferite din care sunt constituite unităţile codurilor respective. administraţiei. germ. răspândindu-se ulterior rapid şi în alte sfere ale vieţii sociale. Ambele posibilităţi îndeplinesc în cadrul comunităţii culturale acelaşi rol. Scopul limbajului este de a facilita comunicarea interumană pentru ca oamenii să poată schimba între ei cunoştinţe. Cu ajutorul limbajului gândirea umană trece printrun proces complex al cărui rezultat este cuvântul scris sau vorbit. un proces generat de dezvoltarea capitalismului. un aspect mai îngrijit decât limba vorbită. Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi THE ANGLICIZATION ERA – A GLOBAL COMMUNICATING DREAM Limbajul scris sau vorbit este singura modalitate de materializare a gândirii noastre. mai întâi. Majoritatea termenilor recent intraţi în limbă sunt împrumuturi mai ales din engleză şi franceză . după cum consideră analiştii. a apărut necesitatea luării în considerare a conceptului de globalizare şi în lingvistică. în limba franceză globalisation este atestat începând din 1968 în Dictionnaire Historique de la Langue Française.” (http://www. la nivel lingvistic. Este ştiut faptul că termenul a apărut. indiscutabil. al culturii. numai cu valoarea sa de abstract verbal. cât şi gramatical sau ortografic. atât sub aspect logic.

În ceea ce priveşte accentul. de ex. Chiar şi în privinţa regulilor de despărţire în silabe şi la capăt de rând se observă tendinţa de a-l despovăra pe cel care vorbeşte/scrie în lima română de grija identificării elementelor de formare ale cuvântului. în curând.după pronunţare (care prezintă avantajul că pentru ea se pot stabili reguli formalizabile mai generale decât pentru despărţirea după structură) şi după structură. La unele cuvinte (mai vechi sau mai noi) se admit variante accentuale literare libere (indicate în Dicţionar în ordinea preferinţei). acatist/acatist. Această afirmaţie pare să intre în contradicţie cu conţinutul dicţionarului atâta timp cât vorbitorului de limba română i se cer o serie de deprinderi specifice altor limbi pentru a „contribui la cultivarea limbii române”. Date fiind aceste date. dacă o asemenea diviziune i se 99 . să îl despartă pe baza pronunţării (o-monim. profesionişti din presa scrisă şi audio-vizuală. după părerea noastră ajung să fie normă lingvistică. Atât ortografia. la formele verbului a fi suntem. ortoepice şi de punctuaţie şi cunoaşterea excepţiilor asigură un grad sporit de utilizare adecvată a aspectului-model. care studiază pronunţarea corectă. crater. Probabil. atât la unele cuvinte vechi în limbă. cu unele deosebiri faţă de DOOM 1. antic/antic. ortografia include o serie de componente. traducători. Ca şi alte domenii ale cunoaşterii. la adăpost de eventualele critici precizând faptul că anumite apariţii în dicţionar reprezintă simple sugestii. recomandat pentru despărţire în forma ne-vral-gi-e. XI). ieşind din clasa compuselor. Ea se află în strânsă conexiune cu un alt compartiment al lingvisticii ortoepia. specialişti din diverse domenii etc. Aşa se face că o serie întreagă de elemente de jargon.Ortografia este un domeniu al ştiinţei şi practicii lingvistice. făcută în Notă asupra ediţiei. Cel care scrie are deci libertatea. ale căror reguli de utilizare implică o respectare conjugată.” (DOOM. în opinia noastră. va fi simţit ca derivat. cât şi la unele neologisme. cult al unei limbi. sunteţi. Este vădită legătura ortografiei şi cu punctuaţia. literară a cuvintelor. o liberalizare relativ fără importanţă pentru neprofesionişti. a unei propoziţii sau a unei fraze. atunci când nu recunoaşte sau nu este sigur de structura morfologică a unui cuvânt mai greu analizabil. constatăm aceeaşi tendinţă de liberalizare. încă de la clasele mici. Se recomandă o singură accentuare la avarie. nu numai om-onim). literar. strâns legate între ele. jilav/jilav. studenţi. penurie/penurie. Marcă a globalizării lingvistice este în DOOM 2 relaxarea propusă de autoare în privinţa multor dintre regulile care făceau obiectul vechiului DOOM. din diverse motive admit şi excepţii sau abateri. despot. profesori. cu precizarea că instrumentul la care facem referire „se adresează cu precădere utilizatorilor români”. hatman/hatman. se constată o liberalizare care duce la ştergerea graniţelor dintre literă şi sunet. ori. cât şi ortoepia şi punctuaţia se bazează pe reguli sau norme obligatorii. de rostire şi punctuaţionale. Elementul declanşator al acestui parcurs a fost afirmaţia autoarelor DOOM 2. ne aşteptăm ca o lucrare normativă de amploarea DOOM-ului să fie mai conservatoare faţă de influenţele globalizării violente. în conformitate cu uzul curent. practica ulterioară rămânând să demonstreze utilitatea lor şi astfel să le menţină în uz s-au să le condamne la dispariţie. Autoarele DOOM 2 se pun. care se ocupă cu scrierea corectă a cuvintelor într-o limbă. autori de manuale. când elevii trebuie capete deprinderea de a distinge clasele în discuţie. acestea contribuind în comun la însuşirea faptelor de scriere. care indică utilizarea corectă a semnelor de punctuaţie ce marchează grafic pauzele şi gama de modificări ale intonaţiei la rostirea unui cuvânt. În DOOM 2 s-a inversat ordinea de preferinţă a celor două modalităţi de despărţire la capăt de rând . dar care pune probleme. un cuvânt ca nevralgie. trafic/trafic. oarecum. Pornind de la primele aspecte legate de denimirea literelor. Respectarea regulilor ortografice. care nefiind absolut rigide. în studiul limbii române. p. conform căreia „Dicţionarul este destinat tuturor celor care vor să se exprime corect (adică în conformitate cu normele lingvistice şi literare actuale) în scris şi oral şi să contribuie la cultivarea limbii române (la semnalarea şi îndreptarea greşelilor de limbă) sau să o studieze sub aspectele menţionate în titlu – elevi. gingaş/gingaş.

pate (de ficat). pickhammer. Poziţia DOOM 2 este ambiguă şi în privinţa unor cuvinte nou intrate „Precizăm că includerea lor în DOOM 2 nu trebuie interpretată ca o recomandare a tuturor acestora” (XII). paparazzo. latine – charisma. a-dopta. show-uri [şouri]) sau care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: party-uri. maseur. cu pronunţarea franceză. a-broga. a-diacent. rosbif/roast beef(uri). este cea apropiată etimonului: angl.n. care prezintă şi o indicaţie în acest sens. a-brupt.bluff (deşi vechea grafie bluf. groom. Sezession. motto.fără pluralul uzual curricula. Observăm din analiza cuvintelor împrumutate. machieuza. tenismen (la singular!) în loc de grafiile mai fireşti congressman.bordeaux (vin). weekenduri [uĭkenduri]). itemuri [itemuri]. bodyguarzi/bodigarzi. deoarece elementele componente sunt neînţelese sau neproductive în limba română. ca în apendic|ectomie [apendičectomie]. maseuză. laring|ectomie [larinğectomie].chiar nedaptate sub alte aspecte . La împrumuturile recente. că majoritatea sunt cuvintede origine engleză pentru care se acceptă două forme. legată . dealeri. rackeţi (ca în DOOM1 boşi). care. Simmental . subiect). ab-stract. pointer (poanter este totuşi mai frecvent!). Deci aceste cuvinte se află într-un dicţionar normativ.încadrarea în modelul substantivelor româneşti. jazz.n. Constatăm că în 100 . Pentru cuvintele a căror structură se consideră că nu mai este clară. Pluralele: cognomina (singular cognomen). penny (şi la plural!). . mortadella.addenda. hippy.folosirea unor substantive cu aceeaşi formă la singular şi la plural: dandy. brokeri. Consolidarea scrierii „etimologice” a unor neologisme: engleze . ex cathedra. pros-pect. nu neapărat pos-tuniversitar). playboy. sportsman.prin cratimă la cuvintele a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare (bleuuri [blöuri]. în general cu desinenţa -uri.pare şocantă la cuvintele mai uşor analizabile. sportsmen. gay. modelling. . bobsleigh. lohn. feldwebel. recomandat numai ca singular feminin românesc. singularia tantum. Risorgimento. s. Faptul că în cazul unor cuvinte străine se face recomandarea de a respecta regulile de despărţire în silabe specifice limbii respective este un alt element de globalizare căruia i se pot supune numai cei care au cunoştinţele şi deschiderea necesare. tęte-a-tęte. dar congresmen. ban-crută. jeans. peso. germane . spre deosebire de mass-media. happening. mozzarella. derby. o-biect. confetti. una adaptată şi una neadaptată sau parţial adaptată. grisaille. knokdown.n. angl. cocker. să despartă cuvântul în cauză pe baza structurii lui morfologice (post-universitar. story-uri. trenduri [trenduri].clearing/ cliring.care se termină în litere din alfabetul limbii române pronunţate ca în limba română: gadgeturi [gheğeturi].cassone. şi anume: . roast-beef. jogging. phoenix. dar curriculum vitae . fără ca acest fapt să fie o marcă a recomandării utilizării lor. salata de boeuf. loisir. de cele mai multe ori. container.Basedow. tenisman (aceste adaptări au puţine şanse de a se impune). corrigenda. poker. machieur. hippy. este foarte uzuală). penalty. no-man's-land. s. charismatic. cocktail(uri)/ cocteil angl. quaesto. emendanda sunt acceptate numai ca forme de plural latin (şi românesc!). Normele actuale nu mai admit despărţirile după structură care ar contraveni pronunţării. bruxellez. Alte inconsecvente: businessman. föhn (şi nu foehn!).n.la cele masculine . müsli. knockout. germ. . bric-à-brac. în curs de adaptare. parti-pris. boss. franceze . Recomandarea DOOM 2 se îndreaptă către prima variantă. Compusele care păstrează grafii străine sunt supuse numai despărţirii după structura din limba de origine: back-hand. pickhammer/ picamăr. personae non gratae. et caetera (şi et cetera). prin formarea pluralului: . în astfel de cazuri liberalizarea merge până la a accepta chiar trei varinate item(i/e/uri). holdup. norma actuală a adoptat soluţii diferite. italiene . normele actuale recomandă exclusiv despărţirea după pronunţare (a-borigen.la cele neutre.direct (fără cratimă) la cuvintele . s. pizza. nota bene. porte-bonheur. cu altenanţele fonetice corespunzătoare: adidaşi.cu desinenţa -i. s.

nu se pronunţă categoric în legătură cu tentaţia globalizării. probabil tot din nevoia unei înregimentări în curentul global şi de a sublinia aspectele care considerăm că ar genera confuzii în rândul vorbitorilor de limbă română tocmai datorită libertăţii prea mari. deşi există voci care spun că ea va rezista. gaz.. Situaţia limbii române în momentul de faţă este destul de critică. vorbită cu precădere de Chiriţele mediei de azi şi ale lumii politice?. Nu ştim încă dacă este sau nu bine să le introducem într-un dicţionar care dă norme de vorbire şi scriere corectă. Astfel. care a devenit în ultimul timp platforma preferată pentru expunerea părerilor proprii. când toată populaţia ştie să scrie. p... item. hacker. în special internet. Dacă autoarele au plecat de la premisa că intrările noi din DOOM nu sunt neapărat destinate să rămână în limbă. Astfel de manifestări arbitrare şi iraţionale au avut un impact minor.K. acquis. jacuzzi. alteori iritaţi – la TV sau Radio... broker./angl.n. Cât de necesară este. penalti (DOOM 1) / penalty/penalti (DOOM 2).. invar. păstrându-şi însă toate caracteristicile ei de bază. Tot anexa poate fi relevantă în privinţa frecvenţei anglicismelor. s. ex.n. inconsecvenţe apărute. IQ. la acea dată. adj. DOOM 2 recomandă pe de o parte scrierea fără punct a abreverierilor. faptul că multe dintre cuvinte nu pot fi explicate decât prin apelul la dicţionarele limbilor respective. a downloada. aisberg. nici nu avem cum. a seta. OK/O. a focusa. angl. Există şi cazuri în care cuvintele nu au nicio indicaţie de provenienţă deşi este evident faptul că nu sunt cuvinte româneşti : bip(uri). în mare parte substantive. Argumentul nu poate fi acela al adaptării pentru că descoperim şi alte cuvinte adaptate care păstrează totuşi indicaţia : angl. sursele lexicografice româneşti neputând ţine pasul cu noile intrări din DOOM. nu este totdeauna necesară. pe de alta oferă libertatea angl. dar n-avem încotro. urmărind inconsecvenţele dicţionarului. Mărirea numărului de „scriitori” nu a fost însă însoţită şi de 101 . s. Badlands/ angl. Lucrurile stau însă diferit acum. tocmai pentru că majoritatea intelectualilor nu le-au sprijinit. Însă situaţia din secolul al XIX-lea nu se poate compara cu cea din secolul al XXI.m. de altfel. se poate spune ca limba română a intrat în secolul al XX-lea mai bogată şi mai modernă. la începutul secolului al XXI-lea.IX). mai ales. pur şi simplu. s. cum a fost de exemplu dorinţa unor scriitori (sau chiar lingvişti) de eliminare completă a cuvintelor de origine slavă şi înlocuirea lor cu neologisme provenite din limbile franceză sau italiană. Şi.] dacă n-ar fi fost mai bine ca. adv. Se vede faptul că nici Preşedintele Academiei Române. Trebuie să lăsăm ca un termen nou să-şi dovedească utilitatea sau să dispară de la sine. Vor intra definitiv în limba română literară a accesa. O distincţie interesantă dar pe care ne este greu să o descifrăm: engl. această „romgleză” pe care o ascultăm – de cele mai multe ori amuzaţi. Cert este că noul DOOM favorizează globalizarea lingvistică prin acceptarea reetimologizării unor neologisme adaptate deja. aşa cum a făcut-o şi până acum. ex.lea cei care impuneau modificările limbii literare erau lingviştii şi scriitorii. franţuzisme. după cum se poate vedea din DOOM 1. unde am prezentat cuvintele care au indicaţie de provenienţă în DOOM.unele situaţii chiar s-a revenit la o formă etimologică a unor cuvinte pe care DOOM 1 le înregistra ca adaptate. nu putem s-o interzicem. În Cuvântul înainte la DOOM 2 Eugen Simion afirma „M-am întrebat [. Întâlnim şi situaţia în care elemente ale aceleiaşi familii lexicale sunt tratate diferit. înainte de a le introduce într-un dicţionar academic.lea. Scopul lucrării noastre este acela de a semnala tendinţele actuale. digit. În secolul al XIX. să mai fi aşteptat puţin pentru a vedea dacă limba literară reţine sau nu aceste anglicisme. italienisme care se grăbesc să intre în casa limbii române. atunci considerăm că se puteau introduce un număr mai mare de verbe curent folosite : a aplica (pentru un post). management dar manager este tratat drept cuvânt românesc. de exemplu franceza.. dealer. câteva adjective şi foarte puţine verbe. deci un număr relativ mic de oameni raportat la totalul populaţiei. Probabil autoarele au avut în vedere o anumită specializare sau e o simplă scăpare: engl. Au existat bineînţeles şi excese. în faţa altor limbi din care au fost preluate multe cuvinte..” (DOOM. Se poate urmări în anexă. Big Brother.. trend? Deocamdată circulă prin gazete şi sunt folosite cu precădere de experţii noştri în intehgrarea europeană.

. Editura Univers Enciclopedic. 261-272. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. În concluzie. Editura Niculescu SRL. de stâlcire a cuvintelor. cât şi cel al pronunţării. Perspective actuale în studiul limbii române. the general tendency in Europe has been oriented towards creating the European Union and implementing unique institutions. Voices have already been heard speaking out the consequences of the Europeanization process. Editura Universităţii. but also to the risk of losing rich cultural distinctiveness. being widely used within the European Union. Nr. ci se aşteaptă ca un cuvânt englezesc să îşi păstreze atât forma lexicală cât şi pronunţia originară. ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM). ediţia a II-a. Din păcate. ***(1997) Dicţionarul general de ştiinţe ale limbii. (2001) Pentru o nouă ediţie a Dicţionarului ortografic. p. Bucureşti. Limbajul scris folosit pe internet de către majoritatea românilor are caracteristica de a fi înţesat cu cuvinte şi sintagme englezeşti mai mult sau mai puţin adecvate. Mioara. 24 din 22 iunie 2005. Ioana. Editura Universităţii din Bucureşti. we are wondering to what extent this process is a matter of present trend or fashion (as Romanian already provides its speakers with its proper counterparts).. Dicţionarul încearcă să reflecte tendinţele actuale ale limbii culte. 29 iunie 2005. Bucureşti. R. persoanele care folosesc englezisme în ziua de azi nu îşi mai pun problema să le adapteze la caracterul fonetic al limbii române. (2002. (2001) Ortoepie (pronunţare literară /exemplară). Theodor. so that recent years have witnessed a growing tendency in adopting anglicisms into the Romanian language. Dicţionarul ortografic. (2001)Cuvintele limbii române între corect şi incorect. ortoepic şi morfologic al limbii române. preferindu-se conservarea grafiei etimologice. fonetică şi morfologică anticipate de ediţia anterioară. Bucureşti... Vintilă-Rădulescu.Chişinău. dar care n-au fost confirmate de evoluţia limbii.. 102 . Mioara. Editura Academiei Române. Bucureşti. ABSTRACT Since the 1991 Maastricht summit. Noul dicţionar de neologisme.L. (2001) Mică enciclopedie a românei corecte. Bucuresti. care este unealta ce îi ajută să îşi exprime ideile.R. Mioara. Ion. Zafiu. Editura Univers Enciclopedic. Rodica.L.) Inovaţii lingvistice negative în limba română contemporană. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. Chişinău. (2005) Împrumuturile în DOOM2. Nr. Mioara. în Actele colocviului catedrei de limba român ă . When referring to language. Editura Academiei R. Anglicismele în limba românã actualã . or it stands for a linguistic necessity to refresh or enrich the Romanian language. rubrica „Păcatele limbii”. Avram. too. ediţia a II-a. în Enciclopedia limbii române.23 din 15 Iunie 2005. Florin. seria „Limba română şi relaţiile ei cu istoria şi cultura românilor”. revenind asupra unor procese de adaptare grafică. Rodica. ortoepic şi morfologic al limbii române. we have been witnessing a similar trend in developing “a standard language”. Dicţionarul explicativ al limbii române.o creştere a respectului acestora faţă de limba română. Editura Academiei Române. în locul unora româneşti care ar putea exprima perfect opiniile autorului. DOOM1 (1982) = Dicţionar ortografic. Our paper aims therefore at demonstrating the stylistic effects of English loans as a result of globalization tendencie.L. (2005) Noutăţi normative. DOOM² (2005) = Academia Română .. pointing out both to the prospects of fertile collaboration between the European nations. Bucureşti. Calotă. aceasta părând un semn de incultură. the European lingua franca. Rodica. Avram. DN 4 (1997) = Marcu. English having already assumed this status. Nr. rubrica „Păcatele limbii”. At this point. Hristea. Editura Cartier. Bucureşti. BIBLIOGRAFIE Avram. Editura Ştiinţifică. Bucureşti. Bucureşti . R. viewed in terms of promises and threats. Avram. Zafiu. DEX 2 (1996) = Academia Română . Editura Litera. Zafiu. Româna cultă actuală evită românizarea grafică. rubrica „Păcatele limbii”. se poate aprecia că recomandările noului DOOM merg pe linia unei libertăţi mai mari atât în ceea ce priveşte aspectul scris. multe dintre intrările din dicţionar apărând cu forme duble. Bucureşti. Bucureşti.S. (2005) DOOM2*. 22-23 noiembrie 2001. policy and currency. Editura Univers Enciclopedic. The Europeanization process has “contaminated” Romania. (1997) Ortografia pentru toţi (30 de dificultăţi). R.

b) to account only for those eponyms acknowledge to belong to the English vocabulary. The methods applied in performing the research are the traditional ones and involve the corpus analysis on structural and comparative principles. It also aims to reveal the abundance of lexicographic products which describe eponyms. Bidu-Vrânceanu 2008) approaches the migration of specialist vocabulary towards the word stock and brings forth descriptions of the methods contributing to this phenomenon. relying on lexicographic products. Freeman and Newman 1997. namely to meet the two following requirements: a) to exclusively describe common words derived from proper names. on chronology and on content analysis. Aim(s) of the study This approach is intended to outline the richness of the English eponymic heritage in the lexicographic bibliographies. handbooks and pocket guides) within their titles lay an emphasis on the category of words they account for i. very few years after this dictionary.e. With only two exceptions (Wolk 1980. eponym was not included in the title of the first dictionary (Edwards 1968) compiled with the specific purpose of presenting the story of some words obviously originating in names of literary heroes. Materials and method The term eponym was introduced in the English vocabulary in the mid-19th century (Collins Millennium 1999: 521). The 50 lexicographic products (see the annex) introducing eponyms may be roughly divided into general dictionaries of eponyms (15 in number) and specialist dictionaries of eponyms (35). Letusé and Rogelio 2001. Nevertheless.. Research results.very specific fields: economics (Segura and Braun 2004). “Dunarea de Jos” University of Galati. the eponyms. The latter category further distinguishes works to cover: a. all the other such works (dictionaries. The corpus tailored for the currently described research includes lexicographic paperback and online works The materials representing the research background were selected on the basis of a welldefined purpose.Floriana POPESCU. Douglas 1991. Romania SPECIALIST EPONYMS AND GENERAL EPONYMS IN A LEXICOGRAPHIC PERSPECTIVE ON THE ENGLISH LANGUAGE Introduction The literature on general vs specialist vocabulary (Bidu-Vrânceanu 2007. In spite of its long presence in the English wordstock. In fact. encyclopedias. which were first used in specialist literatures. they are born with a high degree of cultural specificity. is so devised as to focus on eponyms. Manser 1996 and Manser 2004). b) dictionaries of eponyms whose title emphasizes the publishing house brand (Douglas 1990. Trahir 1992). Since English eponyms emerge against a well-defined cultural background. The former category further subdivides into: a) plain dictionaries of eponyms (Beeching 1989. they are merely general dictionaries which advertize for the brand of their publishing house. Hendrickson (1972) authors the first lexicographic product to bear this label. Ehrlich 1999). social sciences (Trahir 2001) and plants (Quattrocchi 1999) 103 . a category of words shared both by jargons and the general vocabulary within the framework of the English language. Our study.

very many useful instruments have been compiled so far. 2. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins 104 . Hunter 1994. Daniell cell. Brocca’s area.eponymists (Berrios and Freeman 1991. In other words.plain medical eponyms (Chadwick 2001. dahlia. D. Rodin and Jack 1987. translation problems may occur in the exchange of ideas characterizing our globalized society. Although there have been produced specialist for other fields of activity. the Hall–Littlewood polynomial. . Hence. physics.physics: the Mach number.anatomy: Cowper’s glands.medicine (32 lexicographic works). no matter the field they were created within. f. -chemistry: the Russell-Saunders coupling. for example. Firkin and Whitworth 1987). The possible taxonomy of these medical dictionaries below reveals the compilers’ or the editors’ focus on: c. . engineering. eponyms represent a lexical category with a few peculiar features: 1. einsteinium. have a simple structure since they derive from personal names. 1998 2005 Dictionary of Historical Allusions and Eponyms Stedman's Illustrated Dictionary of Dermatology Eponyms. Bruyn and Pearce 2000. where authors take over their predecessors’ legacy (Forbis 1998. chemistry. they were created to fill in jargon or field-specific lexical gaps and this aspect implicitly accounts their cultural specificity. .mathematics: Boolean geometry. the Sheppard's corrections. eponyms in chemistry or botany. Forrest and Carr 1982).ize (for verbs describing processes): pasteurize 3. Rohrmann and Lichtenstein 2006). financing and banking. the most numerous of the dictionaries dedicated to eponyms are circumscribed to the medical jargon. MDL 1996: 314) Conclusions The present study was devised and performed with a clear aim: to demonstrate the wide variety of dictionaries which account for and implicitly popularize eponyms. the Cauchy-Schwarz inequality. Marcucci 2001 and Stedman 1998). orthopedics – Moll 1998. Barankin.a certain degree of subjectivity in the making of the eponym list. radiology – Kanne. B. shipbuilding. William Collins-World Publishing. the Bohr radius.ite (for names of minerals): alexandrite. Our previous research in the field of eponyms leads to the following observations: irrespective of their belonging to the English word stock or to jargons. lewisite. as a consequence.eponyms in specific medical branches (neurology – Koehler. g. Annex Auchter. Co. Hoffmann method.eponyms presented together with other lexical categories (Delong 2002. but they may be found in specialized dictionaries. behavioural optometry – Hendrickson 1993. Lexicographers do show a particular interest in approaching eponyms and.ium (for chemical elements): promethium. the Maclaurin's series. .b. e. Pythagorean theorem.ia (for names of plants): magnolia. Berry 1992. . The following example was extracted from such a source: to mirandize (to recite the Miranda warnings to a person under arrest. psychology – Zusne 1987. Barankin 2005) or where authors put forward their own versions (Forrest and Carr 1982. Jablonski 1991. . metallurgy). Euclidean algorithm. Sloane 1997). fuchsia. to which suffixes were added: . the fast Fourier transformI. obstetrics and gynecology – Baskett 1996. law. they have not been described in specifically-devised lexicographic instruments. d.although numerous of the various fields of (scientific) activity (and research) operate with eponyms (such as mathematics. Inc. eponyms in ‘ready-made’ expressions (pertaining to classical sciences) consist of joint structures which put together common nouns and personal names: . the Rutherford model. eponymists of fame in the Anglo-Saxon and North American worlds may mean or say next to nothing to members of other cultures less conversant with Anglo-American vocabularies. rutherfordium.

. et al. Th. Hunter. H. S. Douglas. Enersen. A.. Banerjee. J.L.E.D. New York: Henry Holt & Company London: Geoffrey Bles Canforth: Parthenon Philadelphia. Casselman. Newman... New York: Stein & Day Optometric Extension Program Oxford: Oxford University Press Mosby Krieger Publishing Company Philadelphia: W.B.) Freeman. R. F. Parthenon Publishing Los Angeles.com What's in a Name?: How Proper Names Became Everyday Words Uncumber and Pantaloon: Some Words with Stories. Calif: Practice Management Information Corporation New York: Macmillan General Reference New York: Hungry Minds Inc. A.. Stedman’s Medical Eponyms Forrest’s Dictionary of Eponymists A New Dictionary of Eponyms Medical Eponyms: Diseases. W. Edwards.G. B. D. G. C. Carr (eds. Bartolucci S. Syndromes. Webster’s New World Dictionary of Eponyms: Common Words from Proper Names Webster’s New World Dictionary of Eponyms Whonamedit.. T. da Silva. Hendrickson. Pa: Lippincott Williams & Wilkins Oxford: Oxford University Press Barry Rose Law Publishers Ltd. Delong M. (ed) Kanne.. Saunders Company New York: Wysteria Publishing Douglas. and Eponyms: Our Legacy A Dictionary of Eponyms Eponymists in Medicine: Alzheimer and the Dementias Eponymists in Medicine Dictionary of Medical Eponyms A Dictionary of Medical Derivations Medical Acronyms. G. Eponyms and Mnemonics Eponyms in Radiology of the Digestive Tract :Historical Perspectives and Imaging Appearances A Dictionary of Eponyms RCOG Press American Association of Neurological Surgery London: Clive Bingley London: Royal Society of Medicine Taylor & Francis Ltd. Homer Hendrickson.. S. (eds) Berry. Forrest.S.. A.P.Baskett.. D.. Dictionary of Medical Eponyms. 1998 Oxford: Heinemann 105 ... Syndromes and Signs The Dictionary of Eponyms Eponyms of Behavioural Optometry The Dictionary of Eponyms. Chadwick.F. C.. Beeching. Jablonski.. N.. O.. J.L... Jablonski. E. A. E.E. L. T.. Robert Hendrickson. Berrios. 4th ed. M. Freeman. K.. Ehrlich. A. Forbis P. Acronyms and Eponyms: A Pocket Guide Jablonski’s Dictionary of Syndromes and Eponymic Diseases Illustrated Dictionary of Eponymic Syndromes and Diseases and Their Synonyms Medical Acronyms.L.. Jones. Names that Became Proper Words Medical Devices.J. Havard. Firkin B. 1996 1999 1989 1991 1992 2001 2002 On the Shoulder of Giants: Eponyms and Names in Obstetrics and Gynecology Signs. Abbreviations. Eponyms & Abbreviations. Whitworth JA. 1990 1991 2005 1999 1968 1987 1998 1982 1997 1998 1972 1993 1995 1994 1991 1995 2002 2006 Karavis. S.

Pa: Saunders. R. Moll. J. A..S.... Bruyn. L... I. Eponyms. A. M. Trahir. Who Was Coude: A Short Dictionary Eponyms The Wordsworth Dictionary of Eponyms Chambers Dictionary of Eponyms Marcucci’s Handbook of Medical Eponyms.S. C. Procedural Eponyms. Quattrocchi.. A. J. 2000 Neurological Eponyms Literacy World Oxford University Press. 2nd ed.. Régis Petrov. A. Masterson. C. Surgical Cpt Explanations and Coding Tips. Yee. Manser.. G. J. R. (eds) Sloane S. Inc. Trahir. A. Eponyms in Orthopaedics: Chart (Chapman & Hall Medical Wallcharts) Dictionary of Anatomical Eponyms English-Russian Medical Dictionary of Eponyms World Dictionary of Plant Names: Common Names.. USA Amsterdam. Lourie. New York: Elsevier London: Pitman Hertfordshire: Wordsworth Reference Chambers Harrap Publishers Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins Hodder Arnold Stuttgart: Gustav Fischer Meditzina CRC Press Inc 2001 1982 1996 2004 2001 1998 1995 2005 1999 Elsevier’s Dictionary of Eponyms Medical Eponyms. Abbreviations Rodin... C. Perepelkin. Olry. Synonyms and Etymology Medicine. M. Segura. Pearce. Manser. Marcucci. J.. E. Koehler. R. S.S.... B. O. Medical Eponyms Eponyms in Psychology: A Dictionary and Biographical Sourcebook. Jack D. V.M. scientific Names.Matthews. Wolk. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins International Medical Publishers OUP Westport: Greenwood Press New York: Elsevier/Nelson Books New York: Greenwood Press Medicode Inc 106 .... G. Stedman’s Tenner. U.. M. L. M. Syndromes.. J.. I. (eds) Letusé L.. Stedman’s Medical Eponyms The Pocket Guide to Eponyms and Subtle Signs of Disease An Australian Dictionary of Eponyms From Aristotelian to Reaganomics: A Dictionary of Eponyms with Biographies in the Social Sciences Everyday Words from Names of People and Places. Medical Terms. Rogelio. Th... J. Zusne.M. ***** 1987 2004 1997 1998 1993 1992 2001 1980 2007 1987 1996 Krieger Publishing Company Northampton: Edward Elgar Philadelphia. A. W... Coders’ Desk Reference: Everything a Coder Needs to Know: Acronyms. Literature and Eponyms: Encyclopedia of Medical Eponyms Derived from Literary Characters An Eponymous Dictionary of Economics: A Guide to Law and Theorems Named after Economists Medical Abbreviations & Eponyms. Braun.H.. K.

migration from one science to another. abbreviations. Collins English Dictionary. they do enjoy a special status among the other directions in lexicographical approaches (foreignisms. Lexicul specializat în mişcare de la dicţionare la texte. pp. în Bejan. translation difficulties and last but not least. mainly created in specialist vocabularies which gradually integrate in the word stock. The classification of dictionaries of eponyms envisaged in this presentation invites to investigating eponyms in fields yet uncovered and to compiling such works for theoretical and practical reasons. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrânceanu. Galaţi 17-18 spetembrie 2008. 1996 (MDL) ABSTRACT Professional or amateur English and American lexicographers have taken steady interest in the study and popularization of eponyms. Glasgow: HarperCollins Publishers (= CEDM) * * * Merriam-Webster’s Dictionary of Law. This paper originates in a larger project intended to cover a wide range of aspects regarding eponyms (suc as their creation and popularization. etc. Springfield: Merriam-Webster. 107 . the current approach constitutes a state-of-the-art reflection of eponyms as they appear mainly in English and American lexicographies. Doina. Cenac Oana (ed. Since English eponyms have been the topic of 50 paperback and electronic dictionaries.). Angela (2007). ethical problems). classification. Actele conferinţei internţionale Lexic comun/Lexic specializat. Millennium Edition. Purely lexicographic in its perspective. Lucatelli. Angela (2008). Virginia.BIBLIOGRAPHICAL REFERENCES Bidu-Vrânceanu. Galaţi: Galaţi University Press. 13-19 * * * (1999). „Mişcarea lexicului specializat spre lexicul comun”. Incorporated.). Lexic comun/Lexic specializat. usage.

puternic”: 1) (despre lichide) a fierbe cu clocote. polisemia „se consumă”. Calitatea este. 2) fig. oarecum. De remarcat că legătura dintre sensuri. factor care zădărniceşte desfăşurarea unui proces sau a unei acţiuni. 2) element al unei construcţii constând dintr-un şir de trepte. lucru de mare preţ. strălucitor din care se fac obiecte de podoabă. atunci identificarea sensurilor cuvântului. spre exemplu. gânduri etc. adică la nivelul vorbirii. sensurile adjectivului volant: 1) care se deplasează dintr-un loc în altul. galben. Menţionăm că realizarea unui sau altui sens depinde totalmente de anturajul în care elementul lexical respectiv nimereşte. În cazul multor cuvinte polisemantice legătura de sens este mai voalată. Fiecare dintre aceste sensuri se realizează de sine stătător. precum şi clasificarea lor ulterioară. trebuie să se bazeze pe criterii absolut obiective. nu poate fi stabilită întotdeauna la fel de uşor. descrierea conţinutului semantic al acestora. adică ceea ce stă la baza acestora. 3) care nu se încadrează într-un întreg. 2) fig. 2) fig. adică de factori. 3) linie gradată pe care sunt reprezentate în mic distanţele reproduse pe o hartă sau pe un plan. clasificarea sensurilor identificate 3. Ilustrăm această teză prin câteva exemple. 2) care durează puţin timp. cuvintele polisemantice nu prezintă decât o totalitate de sensuri cu o anumită legătură semantică între ele. În afara contextelor. unite printr-un pivot semantic. Republica Moldova POLISEMIA LEXICALĂ DIN PERSPECTIVA PROBLEMELOR DE LEXICOGRAFIE Prin polisemia lexicală tradiţional se înţelege capacitatea cuvintelor de a dispune de mai multe sensuri. de exemplu. Chişinău. zgomot produs de o mulţime gălăgioasă. ceea ce uneşte sensurile cuvântului aur: 1) metal nobil. Procesul privind interpretarea lexicografică a structurii semantice (adică a ansamblului de sensuri) a elementelor lexicale polisemantice e necesar a fi realizat În trei etape succesive. agitaţie frenetică. ale substantivului sabat: 1) zi de sărbătoare la mozaici şi la unele secte creştine stabilită sâmbăta. (despre oameni) a fi stăpânit de emoţii puternice evidente. Astfel. În vorbire cuvântul apare cu un singur sens. Pentru sensurile verbului a clocoti comun este felul de manifestare. Şi care 108 . 4) fig. Şi dacă prezentarea conţinutului semantic al cuvântului în dicţionare depinde de tipul acestuia. neafectând integritatea semantică a cuvântului. totalitate care este oglindită în dicţionare. Acestea sunt: 1. adică în afara vorbirii. în cazul cuvântului polisemantic scară comun pentru următoarele sensuri este asemănarea de formă a obiectului denumit: 1) dispozitiv format din două bare paralele. Acestea mai sunt numite în literatura de specialitate variante lexico-semantice. identificarea sensurilor 2. 2) (despre ape) a se agita puternic şi zgomotos. şi anume „în clocot. subiectivi. (despre activităţi) a se afla în deplină desfăşurare. Însă în procesul de descriere a cuvintelor polisemantice în dicţionare lexicograful întâmpină anumite dificultăţi generate de faptul că el este nevoit să trateze fenomenul polisemiei lexicale.Ana VULPE. care este dinamic prin esenţă. Asemănarea funcţiei stă la baza sensurilor substantivului frână: 1) dispozitiv pentru micşorarea vitezei sau pentru oprirea unui vehicul.) a se manifesta puternic. Universitatea Liberă Internaţională. (despre sentimente. 3) fig. A se confrunta. ca un fenomen static. Polisemia ca fenomen lingvistic există doar la nivelul limbii. 5) fig. unite prin chingi orizontale scurte.

sponsor. criteriul contextual etc. Printre acestea erau şi cuvintele noi: brifing. precum şi din cadrul diferitor emisiuni de la radio şi televiziune. În această ordine de idei.“: 109 . Odată cu apariţia noilor cuvinte şi sensuri apare şi problema depistării. nu reuşesc să înregistreze toată avalanşa de cuvinte şi sensuri. reiting. Anume din acest motiv alcătuitorul de dicţionare este foarte precaut la introducerea unor cuvinte şi sensuri noi în registru. Această neconcordanţă poate avea o dublă explicaţie. e unul dintre cele mai adecvate. deoarece nu toate cuvintele intră În relaţii de sinonimie şi antonimie. Aplicarea procedeelor sinonimiei şi antonimiei nu sunt reuşite. amintim afirmaţia academicianului N. de multe ori se bazează pe materialul dicţionarelor existente deja. Drept rezultat. neincluzându-le pe acele ce nu sunt adoptate conştient de un număr mare de vorbitori. desigur) noile formaţii lexicale. marketing. din acest punct de vedere. nu se încadrează în sistemul limbii şi n-au căpătat statut de independenţă în limbă. precum şi sensurile noi ale următoarelor cuvinte existente: catalizator (cu sensul de “ceea ce grăbeşte desfăşurarea unei acţiuni. utile în toate cazurile. generată de dezvoltarea continuă a vocabularului. Or. care. O altă explicaţie – mai puţin obiectivă – este că lexicografia tradiţională (mai ales cea comercială). Prima explicaţie – cea obiectivă – este că dicţionarele chiar şi cele mai recente. lucru ce necesită. de fapt. după cum se ştie. lexicograful este obligat să cerceteze atent şi faptele de limbă din paginile unui număr impunător de publicaţii periodice. deoarece de multe ori diferite sensuri pot fi traduse prin unul şi acelaşi cuvânt. Preocupările noastre privitoare şi la completarea şi sistematizarea vocabularului din ultimii ani (în legătură. Şi. al traducerii. întrucât orice sens al cuvântului polisemantic. din paginile unor publicaţii. Remarcăm. precum şi cea a descrierii semanticii lor. mai ales. cel puţin. Traducerea nici ea nu poate fi considerată un procedeu universal. Corlăteanu precum că dicţionarul „este o carte care niciodată n-a fost şi nu este terminată”. economice cu alte ţări. obţinem totalitatea de sensuri care alcătuiesc spectrul semantic real al unui cuvânt.sunt acestea? Sunt mai multe. fără excepţie. dat fiind faptul că anume acestea sunt foarte receptive la schimbările în limbă. Mai mult decât atât. cu procesul de integrare europeană) ne-au impus o examinare atentă a faptelor de limbă. demonstrându-şi astfel utilitatea. Numai în felul acesta dicţionarul va include cu promtitudine (şi cu discernământ. epicentru (cu sensul de „parte esenţială în procesul desfăşurării unor acţiuni. Aşadar. în special. că deseori spectrul semantic astfel determinat se deosebeşte cantitativ de cel fixat uneori chiar şi în cele mai complete dicţionare. a unui eveniment: catalizatorul reformei). fiindcă are la bază aplicarea parametrilor combinatorici ai cuvântului. stabilirea capacităţii combinatorii şi a frecvenţei acestora. la elaborarea noilor dicţionare. orice lucrare lexicografică. Astfel că rămâne factorul contextual. antonimiei. cu ajutorul contextului poate fi determinată structura semantică a oricărei unităţi lexicale. sistematizării lor. cu extinderea relaţiilor culturale. la întocmirea registrului. a unui eveniment etc. de izvoare de largă popularizare. etapa identificării spectrului semantic al cuvintelor polisemantice trebuie începută prin analiza unei totalităţi de contexte în care apare unitatea lexicală dată. este o lucrare ce reflectă aspectul deja normat al vocabularului. se realizează în vorbire. Munca noastră s-a soldat mai înainte (încă prin anii 90 ai secolului trecut) cu alcătuirea unui microfişier ce cuprindea elementele lexicale noi sau sensuri noi ale unor elemente lexicale existente în limbă (neînregistrate nici de cele mai recente dicţionare de neologisme). respondent. funcţionalitatea şi modernitatea şi devenind accesoriu de lucru cu adevărat preţios. printre care criteriile sinonimiei. sociale.

din utilizările lor în presa periodică. Aceste înnoiri din limbă au fost determinate. După cum s-a menţionat mai sus. atunci restricţiile necesare în baza cărora evităm îmbinările alogice gen: a construi o plăcintă. necesitatea prezentării riguroase a parametrilor sintagmatici ai sensurilor cuvintelor.epicentrul manifestărilor. de necesităţile obiective de fixare prin limbă a noilor valori materiale şi spirituale. Valenţa sintactică definită prin capacitatea unui cuvânt de a se îmbina cu anumite forme ale unor anumite clase de cuvinte. adică toate aceste îmbinări exprimă formula Vtr. în timp ce forma cuvântului dependent (în cazul exemplelor de mai sus. Aceştia 110 . valenţa lexicală a cuvintelor e condiţionată de sensurile lor individuale. contextul constituie un indicator esenţial al sensului cuvântului. tangenţial. Aceste constatări ne conduc la concluzia că buna cunoaştere şi respectarea riguroasă de către orice purtător al limbii date a cerinţelor impuse de valenţa lexicală este o condiţie elementară a înfăptuirii cu succes a actului comunicativ. în care îşi găsesc expresie trăsăturile obiectelor. Aşadar. mai întâi într-un articol de revistă. e reglementată de valenţa gramaticală.). categorial al clasei de cuvinte de care ţine cuvântul dat. Peste câţiva ani.a. anumite „predilecţii”. dar nu pe oricare. şi ai celor polisemantice. este nevoie să vorbim. cât şi a construi o plăcintă sau a citi o rochie. care înseamnă capacitatea unui cuvânt de a se îmbina doar cu anumite elemente lexicale. A. „pretenţii” faţă de alte cuvinte şi nu se plasează haotic. în corelaţie cu ansamblul de componenţi semantici care alcătuiesc sensul corespunzător. radiofonică. facem o muncă ce poartă de multe ori pecetea sterilităţii. + Nac. cu definiţii. Căci dacă sub aspectul valenţei sintactice vor fi corecte şi admisibile atât îmbinările de tipul a construi o casă. lângă orişice „partener”. care se desfăşoară în mai multe ore: telemaratonul cu genericul”Să nu uităm de cei mai trişti ca noi”). Astfel. legiferată de valenţa lexicală. televizată. lucrând la elaborarea unui dicţionar explicativ. totodată. iar valenţa lexicală. în special. de obicei. în diferite emisiuni [Onofraş. Astfel. în general. întâi şi întâi. Scopul investigaţiei noastre constă în a releva modul de funcţionare a mecanismului interacţiunii dintre sens şi context cu referire specială la verbele transitive polisemantice. Abordând acest aspect. acţiuni. se pot îmbina doar cuvintele compatibile din punct de vedere semantic (Ciobanu.. Un cuvânt atrage alt cuvânt. Vulpe: 40-41]. se impune. fenomenelor din realitatea înconjurătoare. de sensul general. sarcina principală a dicţionarului fiind explicarea cuvintelor. despre valenţa sintactică şi cea lexicală a acestor unităţi lexicale. Cuvintele manifestă. Ne-am încumetat şi le-am prezentat. Ele nu au fost doar nişte cuvinte „la modă”. determinând sensul cuvântului doar în raport cu obiectul sau cu noţiunea exprimată. moratoriu (cu sensul “suspendare pentru o anumită perioadă de timp a unor activităţi. fiind. iar prin aceasta şi indicarea regulilor de utilizare a lor. le-am introdus şi în dicţionar. a citi o carte. anturajul. fără nici un discernământ. recomandată de un organ oficial (în scopul ameliorării unei situaţii): moratoriu asupra experienţelor nucleare) ş. la elaborarea dicţionarelor de orice tip. întrucât aceste “achiziţii” lexicale au avut rezistenţă în timp. Ciobanu. nume în acuzativ). este determinată în exclusivitate de raporturile logico-obiectuale existente realmente între obiecte. în majoritatea cazurilor. căci. aşa cum le-am înţeles din contextele în care erau folosite. De aici şi caracterul mai riguros şi mai abstract al valenţei sintactice în raport cu cea lexicală. 1988: 130). fără a ţine cont de potenţele lui sintagmatice. a citi o rochie sunt specificate de valenţa lexicală cu caracterul ei extralingvistic. şi în special a celor normative. însăşi realizarea/nerealizarea acestei posibilităţi e consfinţită. Or. depinde în primul rând. maraton (cu sensul “manifestare de binefacere. „gusturi”. pe atunci în premieră. precum şi posibilitatea apariţiei ei. e necesar să se ia în considerare acest lucru. Tocmai de aceea. s-au încetăţenit. epicentrul luptei etc. după cum remarcă prof.

ba chiar necesară. Fixarea potentelor sintagmatice e de dorit. dar şi în dicţionarele explicative. întrucât exprimarea lexicografică a valenţelor verbului facilitează tălmăcirea sensului lui lexical. valenţa fiind unul dintre criteriile lingvistice obiective de delimitare a sensurilor lor. E lucru cert că valenţa lexicală. maşini. propoziţii – sensul „a forma după anumite reguli gramaticale”. 111 . înlesnesc substanţial procesul de însuşire a unei limbi străine. elemental lexical şi contextul trebuie să constituie o unitate indisolubilă în procesul de lucru al lexicografului.permit o descriere mai amplă şi mai exactă a lor în articolele lexicografice. substanţial la ridicarea nivelului cultirii vorbirii. 2) fig. Se au în vedere acele indicaţii ce sunt capabile să reflecte semantica elementelor ce complinesc „locurile vacante” de pe lângă verb. iar şirul mic. ce ar permite funcţionarea adecvată în actul comunicativ. o propoziţie) a evidenţia prin accent sau prin intonaţie. case. Atunci însă când sfera valenţei lexicale include cuvinte ce pot fi grupate conform unor teme comune (ca în cazul verbelor de mai sus şi a multor-multor altor). iar cu elemente ce denumesc fraze. cu elemente ce denumesc figuri geometrice – sensul „a desena după o schemă”. pe de o parte. iar pe de alta. după cum se ştie. de fapt. a consuma băuturi). De atare indicaţii are nevoie. ceea ce ar însemna. 3) (persoane) a depăşi prin merite. potenţele sintactice. Astfel.fete. mai ales în cazul verbelor polisemantice. pentru unele verbe e aproape imposibil a stabili numărul de cuvinte cu care se pot combina. Informaţiile privind particularităţile combinatorii ale verbului ar putea fi redate adecvat şi compact cu ajutorul unui astfel de mijloc de exprimare a lor care ar oglindi. îndeosebi atunci când alcătuitorii lui îşi pun scopul să includă în el maximum de informaţie. diferă de la verb la verb. Verbul. Indicaţiile privind parametrii combinatorii trebuie să fie aplicate cu rigurozitate într-un dicţionar didactic. favorizând întrebuinţarea corectă şi contribuind. a eclipsa 1) (un astru) a pune în eclipsă. posibilitatea prezentării ei sistematice în dicţionar e absolut reală. Referindu-ne la verbul tranzitiv. De ехеmplu. Observăm că în cazul sensului întâi valenţa lexicală e mult mai largă comparativ cu cea a sensului trei. ca unitate a limbii. 2) (o idee. de plenitudinea lui semantică se poate vorbi doar în cazul combinării lui cu elementele ce denumesc agentul şi pacentul acţiunii. a mustui – struguri. Astfel. care. potenţele lexicale. nemaivorbind de situaţiile când şirul elementelor lexicale ce pot determina un verb îl alcătuieşte un număr limitat (de exemplu: а peţi -. când spunem a construi. a crea etc. e dotat cu cele mai complicate şi variate particularităţi sintagmatice. (lucruri) a pune în umbră.). adică valenţa lexicală presupune o listă nelimitată de cuvinte (de exemplu pentru astfel de verbe ca a face. De exemplu: a accentua 1) (un cuvânt. apoi ne gândim la alte sensuri. un gând) a scoate în evidenţă. a consuma mult peşte) şi în cele din urmă la „a bea în mod regulat” (de exemplu. după cum se ştie. că dicţionarul îşi îndeplineşte rolul său primordial. a graţia -. mai întâi de toate. verbul. limitat de cuvinte indică un caracter semantic mult mai îngust. mecanisme denotă sensul „a realiza după un proiect”. a lua. De exemplu. precum „a folosi ca hrană” (de exemplu. mai bine zis diapazonul ei. a consuma bunuri materiale).condamnaţi etc. fapt care ne impune concluzia că şirul mare de cuvinte ce exprimă valenţa lexicală vorbeşte despre un spectru semantic larg. Prin urmare. verbul a construi îmbinându-se cu elemente ce denumesc clădiri.). astfel. solicită în mod imperios determinări. o silabă. evidenţiem că acesta. imediat ne gândim la sensul „a folosi pentru a-şi satisface cerinţele proprii sau pentru a obţine alte produse” (de exemplu.

iar lingviştii-teoreticieni rareori coborau din sferele înalte pentru a examina detaliat şi în cunoştinţă de cauză procedeele şi metodele utilizate la descrierea lexicografică a limbii” (Berajan 1992: 15). amintim afirmaţia marelui lexicolog şi lexicograf S. Berejan. remarcăm că tot la criteriul contextual. la valenţa lexicală. Ciobanu. nr. Prin urmare. Ana (1991. Anatol (1988). în continuare succesivitatea lor fiind în legătură directă cu creşterea gradului de determinare sintagmatică. Silviu (1992. De obicei. purtând un caracter curat ştiinţific” ( Berejan 1992: 20). e absolut necesar de a urmări cu atenţie ca în textul explicaţiei să nu nimerească elemente ale contextului.2). din păcate. 112 . REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Berejan. Silviu (1992. şi din acest punct de vedere în dicţionare (avem în vedere dicţionarele în care primează principiul uzului. În zilele noastre sunt două căi de alcătuire a dicţionarelor mari. punându-se în circulaţie tot mai multe dicţionare “avantajoase” (de regulă. primele sensuri sunt fixate acelea care sunt mai puţin determinate sintagmatic. nr. “editate de firme ce urmăresc deschis profitul) şi mai puţine dicţionare “ce nu au nimic cu profitul.Referitor la problema redării valenţei verbului în dicţionarele explicative. o teorie lexicografică veritabilă nu s-a constituit de îndată. În acestă ordine de idei. deşi „în ultimele decenii a apărut un oarecare interes faţă de dicţionar ca obiect ce merită atenţie ştiinţifică. Vulpe. ar trebui să recurgem şi în cazul când e nevoie a stabili ordinea prezentării sensurilor unui cuvânt polisemantic în cadrul articolului lexicografic. Chişinău: Ştiinţa. Una – cu predilecţie ştiinţifică. fiind angajaţi în plenar la realizarea practică a dicţionarelor cu multiplele şi greu surmontabilele dificultăţi implicate de acest proces. iar a doua – utilitară (sau comercială). Desigur. Revenind la problema privind procesul de identificare a spectrului semantic al cuvintelor polisemantice. Limba maternă şi cultivarea ei. În practica lexicografică. multiplele probleme ce apar în procesul de elaborare a unui dicţionar explicativ (şi nu numai) pot fi soluţionate. Chişinău: Lumina. Or. S. începe să predomine calea utilitară. Berejan. Note lexicale în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. inconsecvenţă. şi nu al vechimii sensului în organizarea structurii semantice) deseori se observă necoincidenţă. Maria. care susţinea că. Chişinău: Ştiinţa. Situaţia se explică parţial prin faptul că lexicografii profesionali. nr. în special. ele fiind plasate în zona special destinată articolului lexicografic şi anume sub forma diferitor remarci înaintea definiţiei propriu-zise şi în calitate de material ilustrativ după definiţii. Dicţionarul ca operă lingvistică şi antinomiile practicii lexicografice în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. valenţa verbului (adică poziţia obiectului direct) trebuie să rămână liberă în textul explicaţiei (Berejan 1994: 63). (nemaivorbind despre cei diletanţi – nota noastră). Berejan. Chişinău: Ştiinţa. menţionăm că este important şi faptul că acestea (adică valenţele) să nu fie încadrate în însăşi definiţia verbului. 4). Reinterpretări lexicografice ale unităţilor de vocabular în dicţionarul explicativ (cu privire specială asupra verbelor în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. 2). Onofraş. nu aveau posibilitate să se ocupe concomitent de generalizări şi teoretizări. dacă se respectă anumite cerinţe ştiinţifico-teoretice. După cum remarca prof.

it is necessary to investigate the syntagmatic parameters of it. which.e.e.ABSTRACT It is known that polysemy is a result of the meaning changes. The stage of the identification of the semantic spectrum of polysemantic words should begin by analyzing a totality of contexts in which the given lexical unity occurs. As a linguistic phenomenon. : a) the identification of the semantic spectrum. Lexicographical interpretation of the semantic structure of lexical polysemantic elements can be presented as a process formed by three successive stages. c) the description of the semantic meaning of those in dictionaries. In speech the word appears to have one meaning. i. out of speech. i. i. i. will find reflection in the dictionary. b) the classification of the identified meanings.e. a totality found in dictionaries. in their turn.e. 113 . polysemy is “used up”. it exists just at a language level. Out of contexts. the polysemantic words are not more than a totality of meanings with a certain semantic connection among them.

la prétention (persoană pretenţioasă). persoana care adoptă cu uşurinţă o conduită nepotrivită doar pt. car elle dépasse le cadre des dictionnaires. îngâmfat). Bien que l’on puisse trouver plusieurs équivalents. la capacité d’utilisation et l’usage effectif des emprunts par les membres de différents groupes sociaux. "carte personală de plată" . "imitator" . Leurs réponses ou bien leurs non-réponses suggèrent le fait qu’ils savent plutôt le domaine dans lequel ce terme est utilisé. bilet. "cartelă magnetică" . "cec de bani" . "cartelă bani" . cartelă magnetică cu care se efectuează plăţi). auprès 117 sujets. Par exemple. cupon. Nous considérons qu’il est très important. "bani" . plus compact que snob ça n’existe pas. 114 . bani etc. de saisir la perception des locuteurs vis-à-vis des emprunts car c’est elle qui compte. "tichet" . a fi la modă). "mijloc de plată (cartelă) " . "persoană care adoptă cu uşurinţă o conduită nepotrivită doar pentru a fi la modă". les gens n’arrivent pas à donner une définition exacte du mot card (tip de cartelă magnetică prin care se pot face plăţi cu mijloace electronice [2]) ou à lui trouver un équivalent. legitimaţie) et moyen de paiement (carte de credit / debit. spécialement après 1989 en Roumanie. quand on dit card on dit de l’argent. "persoană pretenţioasă" . snob : "plin de el" . c’est pour cela que nous croyons que les personnes interrogées ont eu des difficultés à lui trouver des équivalents. "carton" . l’utilisation et les équivalents des anglicismes tels que déclarés par les enquêtés. "carte de credit / debit" . "fals rafinat" . vise les objectifs suivants : la compréhension. card : "carte de credit" . dans la plupart des cas. "card – bani" .Cristina UNGUREANU. tichet. "îngâmfat" . Universitatea din Piteşti LES EMPRUNTS A L’ANGLAIS EN ROUMANIE. Notre enquête en Roumanie. "cartelă ". "legitimaţie" . "bilet" . "cartelă magnetică cu care se efectuează plăţi". imitator. Généralement. On ne doit pas oublier “Devenim ceea ce percepem“ : On devient ce qu’on perçoit [1] . Nous allons nous concentrer sur l’origine. ou le fait que c’est lié à l’argent (CEC. nous pourrions classer leur réponses en deux catégories : une sorte de papier. "intenţii neadevarate" . Donc. cartonné ou non (cartelă.). un mot plus court. cec de bani. plus suggestif. "CEC" . carton. quand on est lancé dans une recherche d’envergure et aussi pragmatique. LOCUTEURS VS DICTIONNAIRES Si on trouve plus de recherches sur les anglicismes. C’est aussi difficile à cause du fait que ce mot s’est installé dans la langue depuis longtemps et qu’il couvre une notion sur laquelle on ne peut donner que des explications ou une définition et moins d’équivalents. les réponses des enquêtés comprennent plusieurs aspects : l’hypocrisie (intenţii neadevărate. "cupon". Bien qu’ils prononcent fréquemment ce mot. l’infatuation (plin de el. es recherches sociolinguistiques visant aussi l’utilisation des questionnaires sont très rares ou presque inexistantes. Pour chaque anglicisme nous allons énumérer les équivalents proposés par les sujets et en faire une analyse.

"creator". a fi star. "modelator". "şedinţă foto" . sus). une nouvelle forme. des modèles ». Le terme anglais s’applique à toutes sortes d’objet de consommation courante. ierarhie. "frumuseţe" . On remarque aussi une différence entre le top français et le top roumain. "ierarhie" . "pictor". A la différence du français où ce terme est entré depuis longtemps (1982 dans les dictionnaires français). "podium" . casting: "selecţie" . "a fi primul".top : "vârf" . tenue. c’est un américanisme qui signifie « spécialiste du design ». "desenator". raison pour laquelle les locuteurs ne le connaissent et ne l’utilisent pas trop. "concurs" . "alegere" . "vestimentaţie". "primul". distribution. ful [3]: "plin" . "distribuţie" . Nous soulignons que l’anglicisme circule parallèlement avec les trois équivalents déclarés. "arhitect". "sătul". style. Clair. Tout de même. "pe primul loc" . on voit que les équivalents proposés par les Roumains sont presque similaires à ceux présentés par les Français ce qui prouve que dans les deux langues l’anglicisme est sorti de sa sphère d’origine. concours (concurs. "aranjare" . "orientare". 115 . aranjare et şedinţă foto. Les équivalents de nos sujets renvoient à : sélection (selecţie. "în vîrf/sus" . "artist plastic". "ţinută" . Top vient en roumain avec une signification nouvelle : classement qu’on ne trouve ni en français ni en anglais. "freză" . "sus" . "imagine" . pe primul loc. consiliere. de la carrosserie automobile. "estetic". "prezentare" . a fi primul. "aspect" . de classement (clasament. On observe donc de ce que nos enquêtés déclarent que ce mot renvoie à toute une gamme d’aspects : un nouveau visage. "complet" . "stil" . "primele locuri" . "haine" . alegere. Un point à souligner est que les locuteurs font une confusion entre le mot top et les syntagmes qu’il constitue : ex : top secret. "proiectant". des vêtements. preselecţie). "consiliere" . "imagine a frumuseţii". "a fi star" . d’être fameux (podium. ierarhie valorica. designer: "creator de modă". in virf/sus). « faire des plans. porte souvent le nom anglais de design. tandis que le roumain le perçoit plutôt comme un mannequin-vedette. Alors il semble difficile de trouver un équivalent avec lequel tout le monde soit d’accord. "creator de linie în modă". d’un objet. "ierarhie valorică". L’esthétique industrielle moderne qui vise à harmoniser les formes et les couleurs d’une machine. puternic). "artist". pas forcément le meilleur. "decorator". et non pas à la seule mode vestimentaire comme on a la tendance de le percevoir en roumain. c’est-à-dire un professionnel qui conçoit des formes nouvelles dans le domaine de l’ameublement. "puternic" . avec sa fonction. Il faut noter que les autres équivalents proposés n’ont rien a voir avec l’anglicisme : orientare. look: "înfăţişare" . "cum arăţi" . probă. interviu). "interviu". "clasament" . "modist". primul. "grafician". "o noua formă". Les réponses des sujets envisagent les aspects suivants : l’idée d’être le(s) premier(s) (primele locuri. C’est donc un créateur spécialisé dans le design. "priveşte" . mais essentiels. d’un meuble. beauté. "secret" . "probă" . Le dérivé anglais designer a le sens de « dessinateur ». Mais l’emprunt designer en français et en roumain ne vient pas de l’anglais. "aranjament". "creaţie". Les témoins ne trouvent que trois équivalents. Le français voit le top model comme le modèle des modèles. "preselecţie" . "o noua faţă" . en roumain il est assez récent. concis et court.

c’est un hit. "echipa tehnică". "cea mai buna melodie" . "şef". un graphiste. Comme précisé par les personnes interrogées ce lexème semble strictement utilisé en connexion avec l’Internet. Qu’il soit un créateur (de mode). "în timp real". Nous signalons le fait que les sujets ont aussi proposés des équivalents qui n’ont rien à voir avec le métier mais qui sont plutôt utilisés dans le domaine du design : vestimentaţie (vestimentation). les deux aspects que nous distinguons dans les 116 . prend en compte le domaine artistique : realizări de succes in lumea artistică) . "administrator". "oameni". "antrenor". "melodiile cele mai tari" . ‘le beau monde’. "conducere". "colectiv". ou un architecte il est toujours un créateur et le dénominateur commun de tous ces équivalents est l’art. "jocuri" . "succes muzical" . "responsabil". "pe primul loc" . "valori" . des vieilles chansons. "primul cântec în clasament" . par extension un hit est de la musique. "director coordonator". des chansons. "melodii de top" . "repede (transmis)". "angajaţi". "melodia anului" .Il est difficile de classer les réponses de nos enquêtés à cause de leur variété. Donc comme déclaré par nos enquêtés. "angajat". "contabil". Donc. "succese" . quelque chose lié à la direction. le roumain fait des efforts mais rien ne correspond (nous l’affirmons car aucun des équivalents proposés n’est utilisé en réalité). un décorateur. "piese de referinţă" . "cântece" . la direction. la meilleure chanson. "conectat la internet". etc. "impresar". "melodii plăcute de mai multe persoane". pe net. "muzică" . "consiliu". "pe net". un modeleur. "pe linie". "şef". "echipa de conducere". le manager peut bien être le patron. "echipa". "conectat la reţea". une chanson en vogue. "melodie foarte ascultată" . le conseil. "active". un gestionnaire. "director executiv". estetic (esthétique). un artiste plastique. l’imprésario. un peintre. le directeur. "melodie în voga" . "melodii de succes" . "organizator". la chanson de l’année. "în direct" . "economist". D’un côté staff désigne la direction et les cadres supérieurs d’une entreprise : chef. "conducător". "cântece vechi" . "piese de succes" . "disponibil". Dès le début il est impossible de ne pas remarquer que les équivalents peuvent se diviser en deux catégories. un dessinateur. manager: "director". online: "în prezent" . "indirect". Une remarque importante à faire est que les enquêtés placent ce mot seulement dans le domaine musical (seul un témoin. un modiste. l’équipe de travail. hit: "şlagăre" . De l’autre côté par extension les employés. "conectat". "piese super tari" . staff: "personal". le personnel. selon les sens nuancés par nos sujets. "mâna dreaptă". "pe fir în direct". "ceva legat de conducere". "echipa de lucru". "internet". D’ailleurs ils font une confusion et ils proposent même des termes comme internet. imagine a frumuseţii (image de la beauté). "în linie". "realizări de succes în lumea artistică" . "director general". Si le français a réussi à lui trouver un équivalent en ligne qui soit aussi utilisé. les dirigeants. L’organisation et la gestion font appel à des techniques modernes qui n’ont plus guère de rapport avec les méthodes anciennes qu’englobe le terme management et le substantif manager. un entraîneur. "top" . "legatură directă". "foarte bun" . "liber in circuit". "conducători". l’équipe de direction. "lume bună". Il s’ensuit qu’une chanson très belle et à succès.

trend est à peine connu par nos témoins qui s’efforcent de lui proposer des équivalents. "pauză" . stand-by: "fără acţiune" . "orientare" . "oprire" . "e minunat" . "închis" . c’est une tendance. "costum sport" . "mersul". "specializare" . "pe fază". costum sport. "noutate" . ) 2. "direcţie". (la aparatele electronice) indicaţie de stare între închis şi deschis ((aux appareils électroniques) état de veille d’un équipement). ‘spécialisation’ . "nemaipomenit" . "pregătit". pauză. într-o perioadă convenită (entente entre une banque et un client par laquelle la banque lui accorde le droit d’obtenir des crédits successivement. e cool: "arată bine! ". "pregătire" . une partie des interviewés ont parfaitement compris le lexème que nous avons proposé. "super" . et par conséquent ils ont donné des équivalents comme ‘formation’. Il y a une distinction à faire ici: d’un côté. "linie de moda actuală" . Pourquoi ? Le MDN nous explique : 1. a fi la modă) ou la tendance dans la mode (tendinţă (modă)). Il faut noter que le terme jocuri (jeux). oprire. "e mişto". proposé par un enquêté n’est pas du tout l’équivalent du hit. nu e aprins) ou à l’état de veille (aşteptare. repaus). "e marfă! ".équivalents sont : l’idée d’une chanson très écoutée (melodie foarte ascultată. La confusion 117 . melodii plăcute de mai multe persoane). "e şic" . "marfă" "super" . "e deosebit" . pe primul loc. "pe loc" . "e marfă" . acception nouvelle. Ce n’est pas facile. Le mot ne vient pas. "pregătitor" . "e tare/ beton" . top). "e bine! ". "e tare" . "curs" . piese super tari. "stagiu de pregătire" . "orientare" . en fonction des besoins. une ligne d’évolution. donc à technologie nouvelle. "este bun" . une autre partie a compris le terme comme trening qui veut dire toute autre chose c’est-à-dire ‘vêtements de sport’ (adidaşi. melodia anului. "tendinţă (modă) " . "îmbrăcăminte sport" . ‘orientation’. "pregătire profesională" . "repaus" . piese de referinţă. La difficulté de trouver un bon correspondant peut être saisie dans les équivalents qui renvoient ou à l’état de fermé (închis. "super" . "a fi la modă" . "belea". On voit combien il est associé avec le domaine de la mode (linie de moda actuală. trend: "tendinţă" . de l’autre côté. "beton". "aşteptare" . în aşteptare. Avec difficulté les enquêtés ont essayé de trouver un équivalent. succese. la différence étant peut être d’âge et de génération. "adidaşi". dans un délai convenu. "instruire" . "e frumos! ". Il faut noter que les sujets ont proposé des équivalents seulement pour le deuxième sens du terme bien qu’ils soient tous les deux utilisés en roumain. "cel mai tare". "grozav ". une orientation. "plăcut" . une nouveauté. potrivit căreia banca acordă acestuia dreptul de a obţine credite succesiv. melodie în vogă. ‘préparation professionnelle’. avec le même pouvoir de suggestion et avec la même intensité. Toujours comme en français. îmbrăcăminte sport). "atitudine admirativă" . "program mai lung" . "nu e aprins" . "evoluţia lucrurilor" . după nevoi. "e la modă! ". "pijamale de noapte" . également une direction. pe pauză. înţelegere dintre o bancă şi client. "în aşteptare" . les interviewés ont trouvé bien des équivalents parfaitement authentiques. "în pas cu moda ". Selon ce que déclarent nos enquêtés. ‘cours’. "pe pauză! ". "a sta" . Pas forcément utilisé. training: "antrenament" . et l’idée de valeur (foarte bun. "linie de evoluţie" . "stop" . "care se poartă" . "formare". Il est donc difficile de définir cet état (spécialement pour les appareils électroniques) d’autant plus que cette commande n’existait pas chez nous jusqu’il y a quelques années.

7% attribuent aux lexèmes un sens bien différent .4%) ne donne pas de réponse . 5. 7% ne répondent pas. 118 .1 % considèrent que les deux mots ont des sens légèrement différents tandis que 1. persoane" . une plaidoirie favorable etc. il est facile de constater que le terme a bien élargi sa sphère. e) Dans le cas des lexèmes fashion – modă 63. "acţiune de cunoaştere şi susţinere" .slujbă.4% est enregistré par ceux qui ne savent pas.1% ne répondent pas. 8. 5. "a face reclamă".1% ne savent pas et le reste (3.3% sont d’accord avec la conformité sémantique des lexèmes job .3% ne se prononcent pas et 3. a) Environ 86. 88. 10. par contre 3. "publicitate" .7% croient que les champs sémantiques de ces deux mots sont bien différents . 5. avec deux sens différents. sens bien différent et je ne sais pas. "susţinerea unei idei. un assez gros pourcentage 21. 5. Nous soulignons le fait que les interviewés ont eu le choix entre sens identique. muncă.1% défendent une opinion contraire en saisissant un sens légèrement différent entre les termes . "promovare". le terme lobby est « grup de presiune perfect organizat care încearcă să influenţeze legislaţia şi politica guvernamentală a unui stat » (un groupe de pression parfaitement organisé qui essaie d’influencer la législation et la politique gouvernementale d’un état).5% pensent que leurs sens sont un peu différents et seulement 1. qu’une petite erreur d’orthographe ou de prononciation. b) Dans le cas de business .s’est produite à cause du fait que les deux termes se prononcent presque pareils : [treiniŋ] vs [treniŋ]. "pledoarie favorabilă" .2% ne reconnaissent pas de différence sémantique.3% expriment dans leur réponses que le champ sémantique de l’anglicisme est un peu différent de l’équivalent roumain. à peine les enquêtés arrivent à lui donner une définition.6% pour l’égalité sémantique de a face shopping et de a face cumpărături. "reclamă favorabilă" . pour tout simplement signifier une recommandation. d) On enregistre 72.afaceri. Nous signalons au lecteur l’effet humoristique que produit l’équivalent proposé pijamale de noapte (pyjama de nuit) (nous croyons que le sujet utilise le même terme trening pour les vêtements de sport et de nuit). sens légèrement différent. lobby: "recomandare" . une réclame favorable. Les gens qui confondent ne font en fait. en faisant ressortir les caractéristiques et les constats qui nous intéressent. Nous allons traiter ensemble toutes les paires de mots. soutenir quelqu’un. La question (Y-a-t-il une différence de sens entre les mots suivants? Mettez une croix dans la case choisie !) a pour but de constater si les champs sémantiques des couples de mots (anglicisme – remplaçant roumain) sont ressentis comme identiques ou par contre. c) Sans enregistrer la plus grande conformité sémantique.4% ne donnent pas de réponse. une publicité. ce qui nous fait croire que l’anglicisme est trop peu connu par les locuteurs . "publicitate pozitivă" .4% voient un sens bien différent des termes . Bien qu’on ressente ce qu’il signifie.7% ne donnent pas de réponse. personne ne voit un sens bien différent entre les deux lexèmes. "publicitate" .6 % reconnaissent un sens légèrement différent de chaque terme . 1. "politică favorabilă" . "grup de presiune pentru a influenţa votul" . 1. Alors. le couple OK.bine obtient un pourcentage de 93.9% des personnes interrogées voient une identité sémantique tandis que 2. 10. "linguşire" . Si on regarde le dictionnaire.2% de sémantisme identique parmi les locuteurs . Il faut donc noter que le même mot anglais a été emprunté sous deux graphies différentes. si les enquêtés remarquent une différence de sens entre les deux mots. donc il ne s’agit pas forcément de politique.

6 [2] Marcu. ni ne les emploient.2%.9%. O.1% se mettent d’accord sur l’identité sémantique des lexèmes look – stil. les non réponses sont dans une proportion de 0.9% ne savent pas répondre et toujours 0.4% ne donnent pas de réponse. un sens bien différent (1. la non réponse est trouvée dans 6. 0.3% sentent que le sens est légèrement différent entre les deux .4% trouvent que leurs sens sont bien différents . p. moins de la moitié (41. les autres indiquent un sens légèrement différent (7. j) 70.7% ne répondent pas.1% ne répondent pas.2%) de toutes les paires de lexèmes concernant le fait que les témoins ne savent pas répondre : cela prouve que les gens ne connaissent pas la signification de deadline et par conséquent ils ne peuvent pas apprécier la différence ou la ressemblance sémantique avec l’équivalent roumain . Selon les résultats de notre enquête. un sens légèrement différent est ressenti par 8. NOTES [1] Rachieru. de même le gros pourcentage de ceux qui ne savent pas quoi répondre 17. 2003.3% ne savent pas répondre et 3. 5.1% ne donnent pas de réponse.5%) ou un sens bien différent (3.7% considèrent que les mots ont des sens bien différents . un gros pourcentage 28.4%) . Florin. k) De nouveau les lexèmes entertainment – divertisment enregistre une méconnaissance des réponses par 34. mais 10.2% ressentent les deux lexèmes show/ şou – spectacol comme identiques sur le plan sémantique.1% indique que l’anglicisme n’est pas trop utilisé par nos enquêtés .9%) considère les deux lexèmes comme égaux sur le plan sémantique .4% ne répondent pas.4% des témoins ne voient aucun écart sémantique. Est-ce que ces réponses renvoient au fait que les locuteurs ne connaissent pas la signification de l’anglicisme entertainment ? Seulement 47% y voient une identité de sens tandis que les autres voient ou un sens légèrement différent (8. 15. 12% y voient un sens légèrement différent tandis que 3. i) Quant à la comparaison deadline – termen limită on a enregistré le plus haut pourcentage (40. h) La moitié de nos interviewés considère que make up – machiaj ont un sens identique . ces chiffres reflètent aussi l’état actuel d’utilisation des emprunts dans la presse. Marele Dicţionar de Neologisme.9% ne donnent pas de réponse.9%) ces mots ont des sens très différents . Autrement dit. Bucuresti [3] En roumain l’anglicisme s’écrit avec un et rarement avec deux L 119 .6%) . Globalizare şi cultură media. imagine.8% des cas.7%).2% indiquent de petites différences de sens entre les lexèmes tandis que 1. juste 3.9% ne savent pas et 1. Iaşi: Institutul European. les autres 16.9%) .9% un sens bien différent .5% et un sens bien différent par 4. 3% . 5.2% est enregistré par ceux qui ne savent pas ce qui prouve que l’anglicisme n’est pas utilisé par les locuteurs . 2002. l) Le plus haut taux concernant l’identité sémantique est enregistré par les lexèmes boss – şef (94. 10.7%) ou ils ne savent pas (2. Adrian Dinu. g) Dans le cas de star – vedetă 79.planificare 68. Editura Saeculum I. 3. nombre d’anglicismes créés dans la presse ne sont pas toujours utilisés ou même compris par les locuteurs. m) Dans notre dernier exemple 87. cette fois-ci seulement 0. Tous ces chiffres fournissent un indice utile pour mesurer la compétence lexicale ou néologique d’usagers de la langue face aux emprunts.4% déclarent voire un sens un peu différent . la majorité des 117 enquêtés comprennent les mots proposés mais moins de ces sujets disent utiliser aussi ces mots. dans un pourcentage infime (0. Mais d’autre part. Il est encore significatif de constater qu’une partie du total des enquêtés ne comprennent pas les mots proposés.4% saisissent un sens légèrement différent dans le couple et 0..f) Pour le couple planning .5% ne reconnaissent pas de différence sémantique.

André. It is an approach whose aim is to reveal the level of knowledge of the English loanwords by the speakers. Globalizare şi cultură media. Jacques. to observe if they know or are able to propose equivalents when using these loanwords. www. to see the way they consider and use the loanwords. ulaval. 120 . Paris : Nathan Lemieux. to notice if they perceive differences of meaning between pairs of words (loanword versus equivalent) and to discover their attitude towards the loanwords. Le Questionnaire. L'enquête et ses méthodes : le questionnaire. (1992).RÉFÉRENCES Rachieru. com. Iaşi: Institutul European Singly. Roy. François. ca ABSTRACT This article presents the results and the analyses of a sociolinguistic survey under the form of questionnaire we carried out in Romania on 117 interviewees regarding the English loanwords and their potential equivalents in the target language. Adrian Dinu ( 2003).

SEMANTICA 121 .

122 .

Les Verts în Franţa sau The Greens în Marea Britanie) are ca scop redeşteptarea interesului pentru problematica ecologistă…” (www. 19 februarie 2008. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“. brun. zonă gri. roşu. numit astfel la unison cu partidele frăţeşti din alte ţări (Die Grünen în Germania. uneori. cămaşă roşie. se generalizează şi. printre care şi cel politic: băiat cu ochii albaştri. de la alimentaţie. verde. cămaşă verde. cămaşă neagră. firul roşu. cu originea în mass-media. (5) roşii — Social-democraţii. portocalii din Ucraina): „Kievul şi Bucureştiul au probleme pentru că portocaliii de-o parte şi de alta sunt de « culori » prea diferite…” (www. (3) verzii — Adepţii mişcării ecologiste: „Verzii europeni vor să-şi consolideze poziţia în Est” (www. 123 . Cu siguranţă oricine poate repera în comunicarea orală sau scrisă în limba română o serie de cuvinte şi sintagme cromatice care aparţin unor domenii de interes diferite. lista aceasta rămânând practic deschisă. consultat 10 iunie 2009). iar dacă sunt. semestrul alb.gardianul. (2) verzii europeni —Despre orientările politice ecologiste. Cum ar arăta lumea fără culori/culoare? Mai întâi aş spune că lumea fără culoare nu există. Iaşi DINAMICA LEXICULUI CROMATIC ÎN LIMBA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ 0. pe urmă aş susţine că realitatea extralingvistică îşi dobândeşte o anumită identitate tocmai prin culoare. 27 martie 2007. mă rezum totuşi la perspectiva lingvistică asupra culorilor pe care mi-am propus să o abordez în această lucrare.ro. consultat 15 iunie 2009). Unele pot fi preluate intact sau cu modificări în celelalte domenii de activitate din societatea românească. cu precizarea că materialul utilizat este preluat de pe diverse site-uri şi publicaţii online. dacă sunt înregistrate sau nu. În domeniul politic. cele mai mediatizate la ora actuală în societatea românească. relaţia dintre acestea caracterizându-se la nivel lingvistic şi prin preluarea unor sintagme de la un domeniu la altul. multe dintre ele reflectă o modă lingvistică. buletin alb. cu accent pe analiza semantică. În lucrarea de faţă voi avea în vedere numai două dintre aceste domenii. cuvintele şi sintagmelor cromatice se folosesc frecvent.ro. (4) portocalii — Democrat-liberalii (membrii partidului PD-L în România. preluând şi dezvoltând cercetările anterioare. acolo unde este cazul. mai mult sau mai puţin cunoscute: (1) Partidul Verde — Partid politic: „Partidul Verde. cartonaş galben. consultat 10 iunie 2009). Rămâne de văzut care este statutul cuvintelor şi sintagmelor cromatice în lucrările lexicografice româneşti. Fără a intra în abordări de ordin filozofic. Jocul politic şi jocul sportiv au foarte multe în comun. Numărul relativ mare al domeniilor în care apar poate constitui dovada unei anumite dinamici a lexicului cromatic în limba română. băiat cu ochii cenuşii. sunt înregistrate în dicţionare. menţionând sensul fiecăruia dintre ele şi indicând lucrările lexicogafice în care sunt înregistrate. vot alb. politică şi sport. cec în alb. pe care de altfel nu le-aş putea argumenta până la capăt. atunci cu ce accepţii. materialul analizat este unul limitat şi prezentarea tratează doar câteva aspecte ale dinamicii lexicului cromatic în limba română.Silvia Nicoleta BALTĂ. (6) trandafirul roşu — Simbolul adoptat de partidele social-democrate sau socialiste europene. şi anume domeniul politic şi domeniul sportiv.partidulverde. 1.cotidianul. biologie şi vestimentaţie până la economie. Fără îndoială. patrulaterul roşu.ro. Florica Dimitrescu (2003: 51-52) a abordat această problematică şi a propus o listă de cuvinte şi sintagme cromatice din mai multe domenii. Propun în continuare alte exemple.

cronicaromana. (15) tricoul galben —(ciclism) Tricou de culoare galbenă purtat de liderul (sau liderul) clasamentului general în Turul Franţei. handbal etc. (8) cartonaş roşu — Sancţiune: a) „Fraza cheie a discursului său a fost că « Traian Băsescu este un jucător care a primit cartonaş roşu din partea Parlamentului. lupii galbeni..) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri sportive. (16) tricoul verde — (ciclism) Tricou de culoare verde purtat de liderul (sau liderul) din clasamentul sprinterilor în Turul Franţei.sport365.sport365. 16 octombrie 2007.) roşii: pârtii medii (. atât din fotbal.) în componenţa Consiliului Suprem de Securitate. (11) lotul tricolor — (fotbal. pentru că are o funcţie pe care n-o merită. cartonaş roşu. însă cele bleu şi roşii sunt un pic mai dificile decât media pentru fiecare tip în parte” (www.ziardambovita.) negre: pârtii doar pentru avansaţi (. nu a fost inclus (. 1 iunie 2009. consultat 10 iunie). vişiniu. Cartonaşul galben reprezintă un vot pentru PNL ». a declarat europarlamentarul PNL Adina Vălean” (www. (17) tricoul alb (cu buline roşii) — (ciclism) Tricou de culoare albă (cu buline roşii) purtat de ciclistul (sau ciclistul) cu cele mai multe puncte obţinute pentru cele mai dificile ascensiuni în Turul Franţei. azzur.) unele zone din Elveţia nu au pârtii de culoare neagră. (9) cartonaş galben — Sancţiune: „« Motivaţia electoratului pentru promisiunile neonorate este una foarte simplă. roş-albastru. (14) pârtii negre — (ski) Pârtii pentru avansaţi. un cartonaş galben pe 7 iunie pentru actuala guvernare.ro. verzi.azi. Motivul este reprezentat de faptul că organizatorul şi sponsorul 124 . la Madrid. 14 octombrie 2008.(7) revoluţia roşie — Revoluţia socialistă: „Geoană anunţă revoluţia roşie. consultat 10 iunie 2009).ro. cel al sprinterilor. Vanghelie – revoluţia gramaticii”. Câteva exemple sunt preluate din lista de mai sus. În domeniul sportiv.. (www. primul tricou alb al turului” (www. pentru începători: „Pârtiile sunt clasificate în 3 culori: bleu: cele mai uşoare pârtii (...revistapresei. pe care n-a onorat-o şi care trebuie să rămână în afara jocului »” (www. (18) tricoul roşu – (ciclism) Tricou de culoare roşie purtat de liderul (sau liderul) din clasamentul spriterilor în Turul României: „Cea de-a 44-a ediţie a Turului Ciclist al României şia desemnat primul purtător al Tricoului Galben (…) El a fost urmat de românul Marius Petrache care a devenit totodată şi primul purtător al tricoului Roşu. Florica Dimitrescu propune în articolul său din 2003 următoarele exemple.. alb-albaştri. squadra azzura. cât şi din alte ramuri sportive. lanterna roşie.ro. şepcile roşii. 2. consultat 9 iunie 2009). consultat 26 iunie 2009).: „Spaniolul Oscar Pereiro a primit oficial luni.. consultat 26 iunie 2009). titlul unui articol (www.. galben-albastru. alb-vişinie.. 16 octombrie 2007.ro.md. cartonaş galben. consultat 15 iunie 2009).hotnews. (12) pârtii verzi/ bleu — (ski) Pârtiile cele mai uşoare. (13) pârtii roşii — (ski) Pârtii medii ca dificultate. toate din fotbal: a vedea roşu înaintea ochilor.ro.ro. Marii Britanii. tricoul galben de învingător al Turului ciclist al Franţei 2006. 14 mai 2007.. Adaug acestei liste şi alte exemple identificate online. pentru că nu a respectat regulile jocului. consultat 15 iunie 2009). (10) tricolorii/ tricoloarele — (fotbal. azzuro.) Tricoloarele vor mai înfrunta în cadrul grupei B echipele Germaniei şi Suediei” (www.. Marian Lupu.. câinii roşii.prosport.ro.egirl.. României etc. consultat 12 iunie 2009). 25 decembrie 2008. Pe locul trei a ajuns germanul Arne Hinrichsen. alb-roşii.) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri sportive: „Handbal: România începe cu un meci de gală la Cupa Mondială (. cuvintele şi expresiile cromatice sunt parcă şi mai numeroase decât în domeniul politic. deoarece prezintă şi alte semnificaţii decât cele oferite de autoare. Acest evident cartonaş roşu arătat de şeful statului speakerului şi trimiterea celui din urmă pe tuşă tocmai cînd jocul devine mai interesant a dat naştere mai multor presupuneri şi speculaţii”. scor alb. b) „Preşedintele Parlamentului. (19) tricoul roz — (ciclism) Tricou de culoare roz purtat de liderul (sau liderul) clasamentului general în Turul ciclist al Italiei: „Liderul clasamentului general din Turul Italiei este răsplătit cu un tricou roz.” (www. rugbi etc.

(30) albaştri — (fotbal) Jucătorii/ echipa naţională a Franţei/ Italiei: „« Albaştrii » (Azzuri sau Bleus). când e programată reunirea la Auxerre. că echipa lui Sorin Cîrţu a fost mai pragmatică azi. (26) roş-albi — (fotbal) Jucătorii/ echipa Dinamo: „Deşi spiritele erau deja inflamate la Dinamo după ratarea titlului.) « există anumite situaţii când roşu este prea mult. Aşa se explică de ce sintagma trandafirul roşu. (7). se poate constata faptul că denumirile pentru culori în cele două domenii supuse analizei. iar galben prea puţin »” (www.ziare.prosport. o dramă. (. (23).prosport. respectiv receptorul mesajului comunicării. rezultat al conversiunii lexico-gramaticale. consultat 8 iunie).gandul. (33) vişiniu — Fan al echipei Rapidul (Dimitrescu. (13). (3). Evident există anumite grade ale recunoaşterii cuvintelor şi sintagmelor cromatice din domeniile politic şi sportiv.” (www.. (29) galben-verzi — (fotbal) Jucătorii/ echipa FC Vaslui: „Până la finalul primei jumătăţi. în contextul politic naţional nu mai este atât de des menţionată ca în primii ani de după Revoluţie... (12) etc.ro. consultat 15 iunie 2009).. Apoi. pe 1 iulie.). consultata 9 iunie).. Azi.. 16 octombrie 2007. « fanii verzilor » s-au luat la bătaie cu forţele de ordine.. (20) cartonaş galben — (fotbal) cartonaş de culoare galbenă cu care arbitrul avertizează un jucător care a comis o greşeală. Contextele ideologic. social şi mediatizarea sunt factorii decisivi în impunerea în limbă a cuvintelor şi sintagmelor cromatice din domeniile politic şi sportiv.wordpress. trăiesc un veritabil thriller. (6). cât şi substantivele de culoare din exemplele de mai sus califică o realitate. (24) alb-albaştri — (fotbal) Jucătorii/ echipa Poli Iaşi: „Mijlocaşul echipei Poli Iaşi. fie valoare substantivală ((2). (29) etc. (22) cartonaş roşu — (fotbal) cartonaş de culoare roşie cu care arbitrul elimină de pe teren un jucător care a comis o greşeală.com. scor 1-1. consultat 16 iunie 2009)..ro. strâns legată de realitatea extralingvistică. (21) cartonaş portocaliu —(fotbal) cartonaş de culoare portocalie: „Cartonaşul portocaliu oferă o sancţiune mai mare decât cartonaşul galben.iasi.prosport. (5). (27) alb-roşii — Echipa Dinamo (Dimitrescu.). (31) verzi – (rugbi) Jucătorii/ echipa Irlandei: „Echipa de rugbi a Irlandei a avut o misiune facilă la Roma (. a recunoscut la finalul meciului cu Pandurii.com. care a umplut paharul.. (11). 2003: 55). (25) alb-albaştri – (fotbal) Jucătorii/ echipa franceză AJ Auxerre: „Daniel Niculae îşi va cunoaşte noii coechipieri pe 22 iunie. Din exemplele mai sus menţionate. consultat 8 iunie 2009). care sâmbătă a marcat primul gol pentru « alb-albaştri » în partida cu Gaz Metan Mediaş. 5 iunie 2006.. Trebuie să-şi învingă oponentul.” (www.ro. consultat 8 iunie 2009). « galben-verzii » şi-au trecut în cont şi o bară la un şut din întoarcere al lui Milisavljevic. dar doar o victorie în această seară nu le este suficientă” (www. (32) verzi — (fotbal) Jucătorii/ echipa Betis Sevilla: „Betis Sevilla a retrogradat.. toţi. caracteristică care le apropie într-o oarecare măsură de clasa adjectivelor. un ziar italian ale cărui pagini sunt roz” (www.. (4). este deschis 125 acestei competiţii este La Gazetta dello Sport..panduriiprosport.. (28) alb-roşii — (fotbal) Jucătorii/ echipa UTA Arad: „Alb-roşii se întorc azi din Antalya [titlul articolului] Stagiul centralizat din Antalya al formaţiei arădene a luat sfârşit duminică seara. (27). dar mai mică decât eliminarea care se dă la cartonaşul roşu.net.dinamo.” (www.ro. 2003: 55).sport365. 2003: 55). Ele îşi dobândesc identitate numai în context şi depind de un anumit savoir comun de cunoştinţe împărtăşit de emiţătorul. alb-albaştrii vor pleca în Elveţia” (www.3.prosport. (23) alb-albaştri — (fotbal) Echipa Universităţii Craiova (Dimitrescu.ziare. consultat 9 iunie 2009). utiştii vor ajunge în ţară. (12). Tony.” (www.info. Lexicul cromatic românesc în cele două domenii analizate este fluctuant în cea mai mare parte..” (www.ro.) « Verzii » au marcat cinci eseuri. Gabriel Tamaş a mai făcut o gafă. lucru explicabil probabil prin frecvenţa lor de utilizare. Fundaşul « roş-albilor » a absentat la antrenamentul de ieri dimineaţă” (www. Atât adjectivele.ro. Denumirile pentru culori cu valoare substantivală.. deşi vişiniii se puteau impune cu uşurinţă dacă nu ratau atât de des” (www.moravudevest. pot avea fie valoare adjectivală ((1). consultat 9 iunie). consultat 9 iunie 2009).ro. (34) vişinii — (fotbal) Jucătorii/ echipa CFR Cluj: „Pitbull-ul din apărarea lui CFR Cluj. .realitatea. Petar Jovanovici. deoarece ele nu sunt autonome din punct de vedere semantic.otopeni. au un statut aparte în cadrul clasei gramaticale a substantivului. consultat 10 iunie).) Collina a declarat că (. consultat 9 iunie 2009).

în unele cazuri. sintagmele mai sus menţionate păstrând doar sensul general de „sancţiune” (v. îi desemnează pe politicienii democrat-liberali şi pe susţinătorii lor. (26). (12). Singurele exemple identificate în dicţionarele 126 . Unul şi acelaşi cuvânt cromatic dobândeşte sensuri diferite în domenii diferite (v. (25)). (8a)). Culoarea sau culorile capătă astfel o funcţie distinctivă. şi anume relaţia de opoziţie graduală a sintagmelor cromatice. (9)). Cazul acesta ilustrează faptul că limba română este într-o continuă inovaţie şi creativitate semantică. Este vorba mai ales de domeniul sportiv. Sunt bine cunoscute şi recunoscute cuvintele şi sintagmele cromatice les Bleus. (4)) şi verzii (v. În cele mai multe cazuri. poate fi vorba şi de o alegere motivată (v. 4. cartonaşul portocaliu şi cartonaşul roşu se alfă în relaţie de opoziţie graduală. în domeniile avute în vedere. cuvintele şi expresiile cromatice se formează pe baza metonimiei/ sinecdocei. O altă remarcă asupra lexicului cromatic în limba română actuală are legătură cu dimensiunile cromatice exprimate care pot fi cel puţin de trei feluri: mono-. lucru care implică în mod obligatoriu. Sintagmele şi cuvintele cromatice din politică şi sport au iniţial statutul unor coduri. cu trei termeni. roş-albaştrii sunt jucătorii/ echipa Steaua. fie de realităţi aparţinând unor spaţii diferite (v. nici alb-roşii/ roş-albii (v. respectiv „roşu care bate în albastru”. nu mai putem vorbi de o semantică graduală a acestora. uneori. bi. repectiv verde. (11)). Este clar faptul că denumirea echipei sau a jucătorilor acesteia printr-un compus cromatic format. care preia din domeniul sportiv sintagmele cartonaş galben şi cartonaş roşu cu sensurile „sancţiune prin avertizare”. Sintagmele cartonaşul galben. Denumirile acestea se datorează de fapt predominanţei cromatice a lui portocaliu. lucru vizibil prin împrumuturile care au pătruns în limba română. Se nasc astfel relaţii de opoziţie cu mai mulţi termeni. alegerea termenului cromatic are la bază o convenţie (v. fie în echipamentul sportivilor. pentru identificarea şi înţelegerea corectă a mesajului. Există totuşi cazuri când acelaşi cuvânt. Portocalii. (3). (20)-(21)-(22) ilustrează un tip aparte de relaţie semantică. (8b). definit în DCR1/2 ca „roşu bătând în mov”. (32)) şi chiar în acelaşi domeniu. de regulă. a unei anumite ambiguităţi referenţiale. nu confirmă această ipoteză. respectiv „sancţiune prin eliminare” (v. Verzii. Numai că realitatea extralingvistică.sau tricromatice. ultima categorie este mai puţin reprezentată (v. devenite substantive colective. nici orice alţi jucători/ echipă din campionat. unde numărul echipelor este relativ mare. În lucrările lexicografice româneşti nu sunt înregistrate foarte multe din cuvintele şi expresiile cromatice supuse aici analizei. din doi termeni cromatici primari. Dintre acestea. de care nu se poate face abstracţie. după cum se poate observa foarte clar în exemplul (21). încât se ajunge la un moment dat la suprapuneri semantice. fie în materialele folosite în campaniile electorale. atunci alb-albaştrii sau roş-albaştrii ar trebui să ne ducă cu gândul la echipamentul sportiv de culoare „alb care bate în albastru”. (15)-(16)-(17)-(18)-(19). dar. În sport. simpli. Seriile (23)-(24)-(25). (4)). Ele se generalizează pentru că există un anumit interes pentru realitatea extralingvistică desemnată. (31). În schimb cuvintele şi sintagmele bicromatice (v. (13). În politică portocaliii se opun roşilor. squadra azzura (v. ceea ce duce inevitabil la crearea polisemantismului. (26). Lexicul cromatic se caracterizează printr-o mare deschidere. luarea în calcul a contextului. desemnează realităţi distincte (v. Însă. Cât priveşte o posibilă explicaţie a originii lor. Aceast tip de relaţie se păstrează şi în domeniul politic. Dacă ar fi să luăm exemplul compusului roşu-mov. simplu sau compus. (27)-(28). (23). (14)). cu deosebire în domeniul sportiv. Este interesant de remarcat faptul că legătura cu extralingvisticul în acest caz se pierde într-o anumită măsură. (32)). (23). (24). Seriile (12)-(13)-(14). respectiv jucătorii/ echipa de rugbi a Irlandei şi jucătorii/ echipa de fotbal Betis Sevilla. (29)) sunt din ce în ce mai numeroase. aşa cum în sport verzii se opun albaştrilor. care nu sunt nici alb-vişinii (jucătorii/ echipa Rapid). fiind cunoscute şi utilizate de către un număr limitat de indivizi. azzurii. Portocaliii (v. (30)). Alb-albaştri. (27)). (31). (10). fie că este vorba de o realitate internă spaţiului românesc (v.inovaţiilor lexicale. îşi are punctul de plecare în culorile echipamentului lor sportiv. de identificare. (19)).

Ceea ce surprinde în cazul celor două definiţii propuse pentru verzi este faptul că între ele există o diferenţă simţitoare. fie că este vorba de formaţii noi din elemente deja existente. t. poate. lucru care este materializat în limbă prin substantivul tricoloarele. mai ales în domeniul sportiv. nu toate creaţiile lexicale vor rezista în timp după cum ne demonstrează uneori lucrările lexicografice. litera R (1975). este definit ca termen specializat „cartonaş dreptunghiular arătat de arbitru pentru a avertiza sau a exclude din joc un jucător care a comis o greşeală”. că dicţionarele. verzii/ partidul verzilor. 48 (1-2). IX. conferindu-i sensul „echipă reprezentativă românească din diverse ramuri sportive” (NDU. pe parcursul unei etape a cursei. indică doar una din aceste forme. p. DCR2 propune un sens mult mai general decât DEXI. VII/ 2. Angela (1996). t. Dicţionar de cuvinte recente. permanent deschisă inovaţiilor. cu excepţia DEXI. Dicţionar de cuvinte recente. se poate spune că lexicul cromatic câştigă din ce în ce mai mult teren. în LL. Astfel. 21-33. Dimitrescu. t. DU. fie de împrumuturi din alte limbi sau de sensuri adăugate cuvintelor mai vechi. Dicţionare DEX = Dicţionarul explicativ al limbii române (1998). în LL. DLR. numai acele creaţii care depăşesc sfera naţionalului. DEXI = Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române (2007). prezent în NDU. 5. VII/ 2. DCR2 = Dimitrescu. Semantică şi lexicografie. Florica (2003). unul foarte important chiar. Este interesant de observat. Un rol important îl joacă în acest sens şi mass-media. să intre la rândul lor în definiţiile lexicografice. pentru a fi uşor remarcat” (DEXI. celelalte exemple urmând. 48-63. DLR = Dicţionarul limbii române (serie nouă). Florica (2002). Ultimul exemplu. verzii/ partidul verzilor. t. t. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. Prin urmare. DCR1 = Dimitrescu. foarte puţine la număr.. Şi în domeniul politic apelul la o serie de termeni cromatici pare să ia amploare. şi femeile au un cuvânt de spus în acest sens. iar în celălalt „membru al unui partid ecologist” (DEXI).)/ tricolor. cartonaş galben/ roşu. lucrările lexicografice fie pornesc de la forma de plural a substantivului masculin tricolor. (10)) pentru a desemnna o echipă reprezentativă din componenţa căreia fac parte numai femei. Creaţiile cromatice. este definit oarecum diferit în cele două lucrări în care apare. Pl. SCL. 36 (5). litera P (1972-1984). Florica (1982). Cu siguranţă. similar DU. Din cromatica actuală (I). Din cromatica actuală (II). 43-49. vin să îmbogăţească considerabil (să diversifice şi vizual) limba română. litera M (1965-1968). MDA. Pornind de la exemplele şi reflecţiile de mai sus. cartonaş galben/ roşu. p. VI. Cât despre sintagma tricoul galben.consultate (v. Lexicografia şi metalexicografia. Angela (1985). 127 . p. de regulă. DCR2. Bucureşti: Editura Logos. substantiv masculin. mai ales la pl. reiese faptul că se foloseşte în limba română actuală şi substantivul feminin la forma de plural (v. nu va fi prea greu de depăşit. se precizează categoria gramaticală. litera N (1971). După cum se poate constata. sunt următoarele: tricolori (m. tricou galben. 3-4. Din exemplele propuse în lucrarea de faţă. fie definesc doar forma de singular. sportul nu este practicat doar de bărbaţi. cât şi în DEXI. DEX). MDN). Despre culori şi nu numai. Într-un caz substantivul verzii este definit ca „aparţinând mişcării ecologiste” (DCR2). Dimitrescu. litera S (1986-1994). dacă proba timpului şi a modei sociale şi lingvistice. REFERINTE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. Bibliografie). Numărul relativ mic al cuvintelor şi sintagmelor cromatice înregistrate în dicţionarele mai noi din cele două domenii supuse analizei ilustrează faptul că. 47 (1-6). MDA şi DEXI. SCL. Florica (1997). p. t. Bucureşti: Editura Albatros. Chişinău: Arc & Gunivas. VIII/ 1-5. Despre culori şi nu numai. câştigătorul etapei precedente. cu privire la cuvântul cromatic tricolori/ tricolor. tricolor „component al echipei naţionale” (DCR1. au şanse mai mari să fie consemante în aceste lucrări. Următorul exemplu. în prima lucrare menţionându-se faptul că este vorba de un termen folosit în politică. Bidu-Vrănceanu. litera O (1969). X/ 1-5. dicţionarele o definesc în mod tradiţional (gen proxim şi diferenţă specifică): „tricou de culoare galbenă pe care îl poartă într-o cursă ciclistă sportivul care conduce în clasamentul general” (NDU) sau „tricou de culoare galbenă pe care îl poartă. 364-368. MDA). Atât în DCR2.

Dicţionar universal al limbii române (1995-1996). t. 5 vol. Ioan Oprea. Lazăr. XI/ 1. NDU = Noul dicţionar universal al limbii române (2008). litera T (1982-1983). XII/ 1 litera Ţ (1994). I-IV. 128 . Marele dicţionar de neologisme.t. ABSTRACT The present paper attempts to investigate the dynamic of the chromatic lexicon in some of its aspects in contemporary Romanian. litera Ş (1978). XIII/ 1. NDEX = Noul dicţionar explicativ al limbii române (2001). the paper tries to illustrate that there is an important number of lexical creations (words and phrases) which contain chromatic terms. Firstly. Although many examples of chromatic terms were identified. MDA = Micul dicţionar academic (2001-2003). litera V (V-veni) (1997) şi urm. revăzută şi adăugită de Alexandru Dobrescu. O. Bucureşti: Litera Internaţional. Florin (2006). I found out that only few of them are registrated in the dictionaries. MDN = Marcu. XI/ 2-3. t. t. ediţia a XI-a. Rodica Radu şi Victoria Zăstroiu. Bucureşti-Chişinău: Litera Internaţional. Bucureşti: Univers Enciclopedic. The analysis focuses on 34 internet examples from politics and sport. Carmen-Gabriela Pamfil. Bucureşti: Editura Academiei. DU = Şăineanu. Secondly. Iaşi: Mydo Center. vol.. it investigates their presence or absence in some Romanian dictionaries. Bucureşti: Editura Saeculum I.

Sv). Poieniţa Voinii (Hd). Poiana Vinului (Sv). Poiana Fagului (Hg). 129 . evident. Poieniţa (Ab. Poeni (Gj. printre altele. Poiana Humei (Nţ). iar pe de alta. Tr). Poiana Stoichii (Vr). Dealu Poienii (Ab). Poiana Mierlei (Ph). Ag. Sv. Poiana Blenchii (Sj). locuţiuni. Hd. Poiana Pietrei (Vs). Valea Poenarilor (Ag). Cţ. Sv. dimpotrivă. Vl). Poieniţa Tomii (Hd). Poiana Mare (Dj. Pentru o lungă perioadă de timp. Poiana de Jos (Db. Hd. Iş. Ag. Poiana Cristei (Vr). pe de o parte. Db. Ot. invocată de unii istorici. Ar. Poian (Cv). Nţ. Sv). Vl. Poiana Nucului (Bc). Continuitatea populaţiei romanizate în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Poiana Negustorului (Bc). Ciceu-Poieni (Bn). Poiana Almaşului (Nţ). Poienile Boinei (Cs). Bt. Poiana Crăcăoani (Nţ). Cj. puzderia de toponime3 derivate de la sau compuse cu „poiană“: Poiana (Ab4. din pătrunderea lor în toponime şi antroponime. Cs. Gj) / de Sus (Db. Poiana Fântânii (Dj). dar cu deosebire pentru limba română : microcâmpul lexico-semantic al numelor de arbori. Gj. cel al numelor de arbori. Poieni (Ab. Poiana cu Cetate (Iş). Iş. Dovadă în acest sens stă. Sb. ci. Ot. după retragerea aureliană nu poate fi argumentată invocând doar dovezile istorice – arheologice sau epigrafice. Poiana Antii (Sj). din productivitatea elementelor componente. Poiana Măgura (Sj). Sj. Poiana Comarnic (Ph).“1 Profesorul Constantin C. Poiana Lungă (Cs. Poienile (Bz. Poiana Moţilor (Bh). Poiana lui Stângă (If). Sodohol-Poiana (Hd). Fundu Poenii (Nţ). Bt. din capacitatea acestora de a genera cuvinte noi. Bc. Poeniţele (Bz). Iş. Gj. Poiana lui Matei (Vs). Cs. Tm). Db. Terminologia pădurii este un ansamblu complex. Mm). Ph). Poiana Ampoiului (Ab). Poiana Boului (Bc). Poiana Sibiului (Sb). Iş. Poiana Mărului (Bv. Ph). Ph). Poiana Lacului (Ag). Valea Poienii (Ab. Poieniţa-Grigoreni (Ag). ca şi în expresii. este pădurea. Bc. Poiana Mânăstirii (Iş). Poenari (Bt. Râpa Poeni (Bn). Nţ. Mş. Gj. Poienile de sub Munte (Mm). pădurea. Poiana Vărbilău (Ph). Satu-Poieni (Vl). Poieni-Solca (Sv). Vl). Acolo unde sursele istorice tac. Bucuim-Poieni (Ab). Gj. în general. Poiana lui Alexa (Vs). If. Nţ. Râmeţ-Poieni (Ab). Importanţa unui ansamblu lexico-semantic în vocabular rezultă. Dj. dar mai ales la nordul Dunării. Valea Poenii (Bn. codrii cei mari şi nepătrunşi. Valea Poienei (Sv). Poiana Ciorii (Mh). Poienile Izei (Mm). Poienii de Jos / de Sus (Bh). Vr). Poiana Largului (Nţ). Hd. Giurescu vorbeşte de „retragerea la pădure“2 . Păcurile Poenari (Bz). Un element esenţial în existenţa românilor. dar şi pentru că reflectă pregnant specificul istoriei şi civilizaţiei noastre (stră)vechi. Poiana Aiudului (Ab). era a tot copleşitoare. Iş). o cercetare etimologică a termenilor arboricoli (cu discutarea etimologiilor controversate şi propunerea unor noi ipoteze de lucru). pădurea a reprezentat singura posibilitate de retragere din faţa năvălitorilor şi de apărare împotriva acestora. „Nu câmpul predomina asupra unor vestigii de pădure. PoieniSuceava (Bc. vom încerca să schiţăm o corespondenţă între „etajarea“ altitudinală a arborilor şi „etajarea“ etimologică a numelor respective. Gl. În Poiană (Bz. Poiana Horea (Cj). Poiana Botizii (Mm). Bucureşti MICROCÂMPUL LEXICO-SEMANTIC NUME DE ARBORI ÎN LIMBA ROMÂNĂ Am ales pentru lucrarea de faţă un segment onomasiologic reprezentativ pentru orice limbă. Vom urmări în acest studiu. Vl). Poiana Porcului (Mm). Vl). Iş. Poiana Ţapului (Ph). Mh. Poiana Borca (Nţ). Poiana Micului (Sv). Hd. Poiana Teiului (Nţ). Poiana Sărată (Bc). Poeniţa (Vl). Cel mai reprezentativ microcâmp lexico-semantic din cadrul terminologiei pădurii este. de pildă. cercetarea materialului lingvistic ne oferă unele indicii preţioase. interesant deopotrivă în sine. Terminologia arboricolă este importantă şi din alt punct de vedere: ca argument istoric. Universitatea « Spiru Haret ». Hd. Nţ. o formulă mai exactă decât „retragerea la munte“. Vr). proverbe.Ana-Maria BOTNARU. Poiana Florilor (Bv). Il. Iş. care vine în sprijinul direct al continuităţii. Poiana Vîlcului (Bz). Nţ. Poenile (Vr). Poiana Trestiei (Ph). Poiana Câmpina (Ph). Poiana Gruii (Mh). Bz. Poienari (Ar.

Plut. hleab. paltin din platanus. Cei doi termeni generici – arbore şi copac – sunt moşteniţi. probabil celtică“). alb. prin derivare: moale + sufixul –ete. -icis. La fel şi jep (cf. O altă clasă etimologică este aceea a numelor de arbori moştenite din substrat (având drept criteriu de validare comparaţia cu limba albaneză): brad (cf. scoruş etc. Cuvintele formate pe teren românesc. NDU) îl dau pe molete ca fiind format pe teren românesc. Aceasta este soluţia pentru care optează şi autorii DEX-ului. Sursele lexicografice consultate de noi (DA. velniş şi zâmbru sunt lichés ai căror origine este necunoscută (cf. alb. mojdrean din blg. de pildă. Sladun. Poienarii Burchii (Ph). molid (cf. mălin. iar celălalt din substrat (cf. În Transilvania avem unele regionalisme specifice: păhui (o specie de fag) din magh. Gorun. NDU. DEX. Poeneşti-Străjescu (Vs). supravieţuirea lor este cu atât mai preţioasă şi mărturiseşte despre importanţa extraordinară a pădurii în viaţa strămoşilor noştri daci. Însă legile fonetice ale evoluţiei de la latină la română contrazic această supoziţie. Există însă câţiva lichés arboricoli a căror etimologie ni se pare discutabilă. -is).Schitu-Poienari (Tr). ele denumind subspecii sau având o circulaţie regională ori populară (mai restrânsă decât a termenilor moşteniţi din latină sau din substrat): gârniţă (gârneaţă) din blg. Pagony sau chifăr (o specie de pin) din germ.). Kiefer. DA. oţetar. arţar din arciarium (< acer) [cf. gospodării. . pentru agricultură. Sâmbovin (sâmbovină). Apropierea semantică de adjectivul „moale“ ni se pare forţată. zadă din daeda (= taeda). hlei etc. după părerea noastră: „etimologie necunoscută“ (cf. NDU). pin din pinus. Fonetismul „hl“ indică mai degrabă o sursă etimologică pe filieră slavă (vezi. Poienarii de Argeş (Ag). care depăşesc cadrul strict lingvistic al discuţiei. se împart în două subclase: (I) derivate regresive de la numele fructului – castan. Molikë).. slădun din blg. tisă din slv. tufan etc. Fiind vorba de un termen popular şi regional. Cum era de aşteptat. Maždrĕan. DA îl consideră „cuvânt străvechi. Oamenii au doborât copaci. Pliuto. mai ales. Poieneşti-Deal (Vs). carpen din carpinus. Realitatea lingvistică din prezent trimite la o concluzie de natură istorică : în vechime. Poieneşti (Vs). În privinţa lui stejar. Dacă cercetăm etimologia numelor de arbori în limba română ajungem la concluzii interesante. răchită din blg. dar satele au rămas. mesteacăn din mastichinus. pădurea a dispărut. larice din larix. alb. Breth).. Poienarii Vechi (Ph). tei din tilia. srb. gorun din blg. plop din *ploppus (= pop(u)lus). etimologia unor lichés precum hlamidă. fag din fagus. jugastru din *jugaster (< jugum = „jug“). sorb din sorbus. (II) derivate cu diverse sufixe – ghindar. nici pomeneală de pădure ori poiană în cuprinsul sau în preajma acestor sate. DEX. Între numele de arbori. destul de puţine la număr. foarte multe aşezări umane au fost fondate în cuprinsul unor păduri. Terenul „smuls“ pădurii a fost utilizat pentru păşunat şi. srb. corn din cornus. Numele de arbori de origine slavă sunt puţine. Cu timpul. cer din cerrus. doar nume ne-au rămas“5. În Dobrogea se foloseşte regionalismul mersină („scoruş de munte“) din tc. Poienărei (Ag). doar salcâmul este de origine turcească (din salkim). salcie din salix. Numele de arbori moştenite din latină sunt cele mai numeroase (depăşind cu mult numărul termenilor arboricoli împrumutaţi din alte limbi ori creaţi pe teren românesc): anin (arin) din alninus (= alnus). ulm din ulmus. plută din blg. Cum se explică acest fapt ? Mai ales că. NDU) consideră că sihlă (silhă. de origine preromană. DA) ori punerea lui în 130 . Poieneşti-Ghica (Vs). srb.. unul din latină (arbor. locuinţe. dicţionarele amintite mai sus oferă două soluţii – ambele nesatisfăcătoare. Mersin (= „mirt“). Kopac). DEX-ul preferă soluţia „etimologie necunoscută“]. srb. jipan. Granica. PoieneştiMânăstire (Vs). NDU . frasin din fraxinus. ţilhă) ar trebui pus în legătură cu latinescul silva. Tisa. Rakita. Poienarii Apostoli (Ph). nu ar fi oare mai potrivit să vedem în molete o formă coruptă de la molid? Unele dicţionare (DA. în majoritatea cazurilor. au defrişat suprafeţe împădurite şi au ridicat acolo adăposturi. termenii din substrat sunt extrem de rari. Vorba lui Eco : „trandafirul de ieri trăieşte cu numele. -icis. DEX.

Dj. În limba română. Tisău. 131 .) poartă. Teiuşu (Ag. Cărpinişan. Hd. răchita. În cazul termenilor arboricoli de origine slavă. plopişte. plop(u)şor. Stežer (cf. iar plută şi mojdrean – niciun toponim şi niciun antroponim. Teişoru (Vs). Făgetan. Sj). nici argumentul „geografic“ nu sprijină ipoteza etimologiei bulgare : stejarul este un arbore răspândit pe întreg teritoriul locuit de români. Adunaţii Teiului (Mh). Poiana Teiului (Nţ). având numeroase extensiuni în toponimie şi antroponimie. brăduliţă . frasin etc. Carpeneanul. brăduleţ. dar şi ecouri interesante în mitologie şi folclor ? Credem că. Făgeţeanu. Carpin. un arbore foarte răspândit. plopiş. bogăţia şi varietatea sa excepţională.) şi cei aparţinând etajului forestier mediu (foioase : stejar. La fel şi antroponimele6 de la „carpen“ : Carpăn. Dealu Teiului (Vl). Teiu (Ab. Teişoara (Bt). Gârneaţă. brădişor. În plus. Teioasa (Bt). Teiul (Vl). brădet. sălcioară. brăzâşte. nu doar în partea de sud a ţării. brădan. NDU). Tisescu. pin. Gârneţ) şi un singur toponim (Gârniţa – Mh). De pildă. Vl). Teiş (Db. fără excepţie. Prin vechimea. Făget. variate şi expresive. Valea Teiului (Mh). brăduştean. Nici ecourile în toponimie şi antroponimie nu sunt la fel de numeroase ori de răspândite. plopet. Tisa-Silvestri. tisă are şase toponime (Tisa. sălciniş. plopuţ. de câmpie. brădău . Teişori (If). Tiseşti. Acest fapt. Ceea ce demonstrează fără dubiu caracterul conservator şi tradiţional al acestei terminologii populare româneşti. Vr). Teicioara (Sv). Cărpiniş. Făgăteanu. Făgeanu. Sau de la „salcie“ : sălcime. Ag. plopos. plopărie.legătură cu blg. Teiu-Vărăşti (Ab). De pildă. Numele de copaci împrumutate din limbile slave vecine ori de la alte popoare cu care românii au venit în contact de-a lungul istoriei sunt de găsit mai ales în zonele joase. sălcios. Ph). Ot. terminologia arboricolă – împreună cu extensiunile ei funcţionale (toponimia şi antroponimia) – reprezintă un segment semnificativ al vocabularului românesc. gârniţa etc. If. terminologia pădurii în limba română şi nucleul său – terminologia arboricolă – reprezintă un argument forte în favoarea latinităţii vocabularului românesc şi a continuităţii populaţiei romanizate în spaţiul carpato-danubiano-pontic după retragerea aureliană. Toponimele derivate de la – ori compuse cu – „tei“ sunt numeroase : Tei (Buc). plopăriş. Teişu (Bz. ci în cele joase. gârniţă are asociate trei antroponime (Gârniţă. DEX. molid etc. brădiş. sălcică. Valea Teilor (Tl). Teii (Vr). Teiuş (Ab. Tiseanu). Mai există un criteriu – funcţional – de departajare a termenilor în cadrul acestui subcâmp lexico-semantic : productivitatea lexicală şi extensiunile în toponimie şi antroponimie. mesteacăn. sălciş. brădişte. Tisa Nouă. fag. Carpen. brăduţ. familiile lexicale sunt mai restrânse ori lipsesc (este cazul lui mojdrean sau slădun. Subobrej-Tei (Bv). plopesc. Sau de la „fag“ : Fagu [Ioan]. Cracu Teiului (Cs). pluta. Sau de la „brad“ : brădănaş. brădeţ. Făgetean. Teiu din Deal / din Vale (Ag). de pildă). brădiniş. plopărişte. Făgeţel. derivate de la „plop“ : plopar. brădui. în acest caz. de câmpie şi de luncă : salcâmul. Teişani (Dj. Vl). fie din substrat. De ce ar face excepţie tocmai stejarul. nume moştenite din latină sau din substrat. lingvistic şi geografic deopotrivă. Tisău de Sus) şi trei antroponime (Tisan. Cărpenaru. Făgeţean. Carpenişeanu. În concluzie. brădişcan. brăduşcan. brăducean. ipoteza substratului nu poate fi ignorată. Ot. Bc. toate numele de arbori montani sunt fie din latină. Ot). Teişul Nou (Db). sugerează că migratorii slavi nu au pătruns în zonele montane înalte. Numele de arbori moştenite din latină sau din substrat au familii lexicale extinse. Cercetarea etimologiei numelor de arbori în paralel cu etajarea altitudinală a pădurilor noastre duce la o concluzie interesantă : arborii etajului forestier superior (conifere : brad. plopă.

Bucureşti : Editura Academiei RSR. Iorgu (1983). 29. which is one of the most fruitful and interesting popular terminologies in Romanian. 132 . [3] Toponimele citate în acest liché sunt preluate din următoarele surse: Bolocan. Giurescu. Grigore (2004). Bucureşti : Ceres. [2] Giurescu. Dicţionar invers al numelor de localităţi din România. Bucureşti-Chişinău : Litera Internaţional. Constantin C. The study of tree names from various perspectives (etymology. Sunt cuvintele cu care se încheie romanul „Numele trandafirului“. Bucureşti-Piteşti: Paralela 45. Istoria pădurii româneşti (din cele mai vechi timpuri până astăzi). (1963). (1975). 90. (DEX). Istoria pădurii româneşti (din cele mai vechi timpuri până astăzi). Dicţionarul etimologic al limbii române (elementele latine). Bucureşti: Editura Academiei RSR. vol. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bolocan. Bucureşti: Univers Enciclopedic. Bucureşti: Academia Română. Constantinescu. p. I. Dicţionar invers al numelor de localităţi din România. Vocabularul autohton al limbii române. Brâncuş. Craiova : Universitaria. (1946). the author discusses some controversial etymologies of tree names and advances new hypotheses. Toponimia românească. Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Constantin C. Craiova : Universitaria şi Judeţele României Socialiste (1972). Noul dicţionar universal al limbii române (2009). ABSTRACT The lexical-semantic microfield of “tree names” is part of a greater lexical ensemble: the forest terminology. Candrea. In this article. Densusianu. Grigore (1983). (NDU). Ioan-Aurel. (1963). Iordan. Sociologia satului devălmaş românesc. Nicolae A. functional representativeness) allows the configuration of several characteristics which. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. p. A meaningful relation between the “altitude terracing” of trees and the “etymological terracing” of their names is also underlined. Dicţionar al numelor de familie româneşti. Dicţionar al numelor de familie româneşti. H. Dicţionar onomastic românesc. Dicţionarul limbii române (1913-1949. on the one hand integrate it and on the other hand individualize it in the Romanian vocabulary. Iordan. Gheorghe (2002). Bucureşti : Editura Politică. Bucureşti : Fundaţia „Regele Mihai I“. Bucureşti : Editura Academiei RPR. Iorgu (1983). The tree names are a solid linguistic argument for illustrating the Latin character of the Romanian vocabulary as well as the continuity of the lichés z population in the Carpathian-Danubian-Pontic territory after the retreat of the Roman army and administration. nomina nuda tenemus. Dicţionarul explicativ al limbii române (1996). H. Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. (1975). (DA). Dicţionar onomastic românesc. “extensions” in toponymy and anthroponymy. Ovid (2003). Nicolae A. Iorgu (1963). Brâncuş. [5] Stat rosa pristina nomine. Gheorghe (2002). Bucureşti : Ceres. Introducere în istoria limbii române.NOTE [1] Stahl. [6] Antroponimele citate în acest studiu sunt preluate din următoarele surse : Iordan. Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică şi Constantinescu. [4] Abrevierile notate între paranteze reprezintă numele judeţelor din România. 1965 şi urm.).

Les fonctions des métaphores Les métaphores peuvent avoir plusieurs fonctions : 1) En premier lieu. avec des résultats différents. Cassirer. de philosophes. que cela vaut non seulement pour la métaphore poétique. Il s’agira donc du rôle que joue la métaphore dans le métalangage linguistique et les fonctions de la métaphorisation. d’historiens et de linguistes. la grammaire générative et la linguistique pragmatique. elle a régulièrement mobilisé l’attention de littéraires. la place et le fonctionnement de cette figure de style critiqué. Et dans ce cas est-ce que la métaphore représenterait un obstacle à la compréhension ? Si pour les rhétoriciens de la première heure. mais elle demeure omniprésente dans le langage. Tout d’abord. on peut se demander pourquoi on se servirait d’une expression déviante si l’on peut exprimer la même chose (ou presque) sans déviance. Ainsi. Pour beaucoup de linguistes les phrases contenant des métaphores présentent une certaine déviance et ne sont recevables que comme énoncés métaphoriques (si on leur prête donc un sens dit « figuré »). pour ne mentionner que ces quelques noms. écrivait Ricœur [1]. Si la métaphore a attiré l’intérêt de tant de linguistes. Université « Politehnica » de Timişoara LA METAPHORE DANS LE METALANGAGE LINGUISTIQUE I. ces dernières décennies. la linguistique a subi des changements profonds au cours de son histoire et sa manière de métaphoriser ses concepts théoriques a changé parallèlement. Beaucoup d’objets ont reçu une dénomination d’origine métaphorique. en plus. Jakobson. Comme toute discipline. mais aussi pour celle du langage de tous les jours et même pour celle qu’on utilise dans la terminologie scientifique. Bachelard. Mais une telle constatation laisse au moins deux questions en suspens.Marion COHEN-VIDA. le structuralisme linguistique. se sont tous penchés. si elle est en un sens prévisible et correspond par conséquent à un certain type de « règle ». la question de la métaphore s’est posée au France de la réflexion sur le langage. En deuxième lieu. Nous nous intéresserons au dernier type de métaphore et nous nous proposons d’analyser la façon dont la discipline linguistique s’est servie de la métaphorisation pour conceptualiser ses théories. Actuellement. II. la métaphore n’était guère qu’un ornement langagier. Toute discipline connaît ses propres noyaux conceptuels et sa propre métaphorisation. Introduction : la métaphore – une déviance significative Déjà. Sontag et Ricœur. On étudiera aussi les fonctions de la métaphore pour établir celles qui sont responsables des conceptualisations métaphoriques dans le métalangage linguistique et qui rendent la métaphore unique et indispensable comme outil de description des faits de langue. et. dont on pouvait se passer. Depuis. quatre courants importants qui couvrent la période de 1850 jusqu’à nos jours : la linguistique historique et comparative. C’est ainsi que nous 133 . les sémanticiens modernes sont d’un tout autre avis. il y a quasiunanimité pour stipuler que la métaphore a des fonctions spécifiques et qu’elle est un facteur communicatif et significatif indispensable. la métaphore peut avoir une fonction dénominative. et c’est cette métaphorisation qui évolue et change presque inévitablement avec leur développement. de nombreuses approches et explications ont été proposées en rapport avec diverses disciplines et domaines de savoir pour comprendre la nature. Nietzsche. Nous allons illustrer ce phénomène par l’analyse des quatre orientations linguistiques différentes. pendant l’Antiquité. on aimerait savoir où réside exactement cette « déviance ». c’est surtout à cause du fait qu’elle présente cette caractéristique embarrassante de transgresser les règles de sélection. sur la question de l’implication de la métaphore dans la production du sens et la représentation du monde. La métaphore ne figure pas dans le dictionnaire.

« mots qui font mal ». En effet. souris. ainsi que l’introduction de la notion d’acte linguistique. les deux locuteurs sont de véritables rivaux. 2) La métaphore peut remplir aussi une fonction décorative. un revirement théorique s’accompagne facilement d’un remaniement fondamental au niveau de la conceptualisation métaphorique. C’est un procédé économique du point de vue syntagmatique (si on voulait exprimer la « même chose» en d’autres termes. puce. Caractériser quelqu’un comme un « bulldozer » constitue assurément une manière colorée de parler d’une « personne déterminée. virus. Cette fonction esthétique de la métaphore se rencontre évidemment dans la plupart des textes littéraires. ou lorsqu’il est trop abstrait pour être directement saisi. nous concevons le domaine de la discussion comme une arène. l’France de l’aiguille. Ainsi. « lutte verbale ». dans ce cas-là. que rien n’arrête ». on parle de catachrèse [2]. et où un des deux discours permettra l’adhésion à l’une des positions en présence. moins elle sera codifiée. Dans cette catégorie on peut inclure aussi des mots familiers qui désignent des innovations ou des phénomènes nouveaux dans notre société. Un autre exemple sera du domaine de la linguistique : le transfert de l’intérêt de la langue à la parole. c’est sur un tel ensemble d’images qu’ont pu se construire de nouvelles idées et de nouvelles connaissances sur la langue et la communication. qui existent donc depuis longtemps et qui ne se reconnaissent plus guère comme telles et. du vocabulaire de l’informatique : menu. Plutôt que de créer un nouveau nom pour toutes ces nouveautés. 3) Troisièmement. la métaphore est susceptible d’avoir une fonction expressive. toile. « combat verbal ». Ce deuxième domaine qui permet de saisir le premier nous oriente du même coup vers une vision évidemment entachée de subjectivité. Le plus souvent ce sont des métaphores entièrement codifiées. qui désignent d’une part une partie de notre corps et d’autre part un objet qui y ressemble : le dos d’un livre. elle peut avoir pour mission d’embellir la parole. On doit noter que plus une métaphore est expressive. Cela est probablement le cas dans les exemples suivants. on peut appeler quelqu’un un « éléphant » ou un « caméléon ». on opte souvent pour la solution de prendre le nom existant d’une chose qui y ressemble par certains aspects caractéristiques. 134 .rencontrons dans beaucoup de langues des métaphores dites anthropologiques. C’est le cas. 4) En quatrième lieu. et plus récemment le France d’un réacteur. un combat : « argument frappant ». c’est-à-dire des mots polysémiques. la métaphore a une fonction cognitive. « joute oratoire ». sur les relations entre actants. c’est-à-dire lorsqu’un domaine ne présente pas une structuration évidente. ou dire de lui qu’il « aboie ». « joute verbale ». Le chef aboie ses ordres. etc. « argument massue ». le bras d’une rivière. dans une civilisation rhétorique où deux thèses sont en présence parce que la vérité ne s’impose pas. nous avons besoin de l’appréhender à la lumière d’un autre domaine clairement organisé que nous projetons sur lui. etc. La comparaison (implicite) avec un animal est un procédé non moins expressif : ainsi. « mots blessants »… Les métaphores nous permettent d’exprimer le fait que. Cette fonction n’intéresse non plus les métaphores des langages spécialisés. nous ont rendu conscients du rôle actif de l’usager et ont abouti à une autre manière d’envisager les faits de langue : l’accent ne porte plus tellement sur les structures morphosyntaxiques. les dents d’un peigne. mais sur les structures interactionnelles. Assez souvent les métaphores esthétiques sont uniques ou très particulières et par conséquent non codifiées. par exemple. esthétique. Ainsi. Je ne l’aime pas. on aurait souvent besoin de longues paraphrases) et du point du vue paradigmatique (il nous permet d’exprimer un grand nombre de concepts avec un vocabulaire relativement restreint). contenant des expressions comme « bulldozer » et « aboie » : Ton ami est un vrai bulldozer. Cette fonction n’intéresse pas les métaphores des langages spécialisés.

Par conséquent. La même chose valait d’ailleurs pour les mots et leurs significations : on parlait de la naissance. langues – France. Aristote était sans doute le premier théoricien de la métaphore qui a reconnu sa valeur didactique. une belle image de deux axes en forme de croix. 135 . dont une des caractéristiques les plus notables fut qu’elle était fortement influencée par la théorie darwiniste. etc. qu’il a nommés l’axe des simultanéités et l’axe des successivités. comment les parties de l’ensemble sont construites. III. « La catégorie grammaticale peut être conçue comme un ensemble de morphèmes. on parlait des langues comme d’organismes vivants. L’utilisation de la métaphore dans le métalangage linguistique Nous allons analyser l’utilisation des métaphores dans le métalangage des grands courants linguistiques de la deuxième moitié du XIXe siècle et du Xxe siècle Tout le long de la deuxième moitié du XIXe siècle. ses ramifications. leur filiation. donc. langues-France. dont les fondements étaient constitués par la phonologie. sujets à une (dé) croissance et dont seules les plus vitales pouvaient survivre les autres mouraient tout simplement . Pendant la première moitié du Xxe siècle. morphèmes et syntagmes. arrangées. un système de valeurs oppositionnelles qui s’excluent l’une l’autre et dont le choix est dicté par de relations obligatoires » affirme Teodora Cristea (1979. et les métaphores utilisés appartiennent à ce champs sémantique. On utilise souvent des métaphores pour expliquer un phénomène complexe ou inconnu en utilisant l’image d’un phénomène connu et familier. Le terme « construction » était un de ses mots-clés. distribuées sur deux axes. On sait que cette représentation spatiale a eu un impact énorme sur toute la linguistique du Xxe siècle. les éléments étant des phonèmes. vertical ou paradigmatique et horizontal ou syntagmatique. en utilisant des notions comme langue-mère. comme un édifice. la linguistique générative est inimaginable sans ses structures arborescentes. Ainsi. La linguistique de l’époque puisait. Il s’agit surtout de décrire comment les éléments s’opposent et se combinent. langues-filles. Ce sont des métaphores qui constituent une partie intégrante et irremplaçable d’une théorie ou d’une discipline. p. Ainsi. Ainsi. c’est que les langues sont des organismes vivants dont la vie… peut se comparer à celle des organismes du règne végétal ou du règne animal… ». et les niveaux supérieurs par la morphologie et puis la syntaxe [5]. 2. etc. dont la métaphore de base était d’ordre « constructionnel » : la langue était vue comme une structure complexe. C’est que la métaphore transfère nos connaissances d’un domaine relativement connu vers un domaine relativement inconnu et elle a par là une forte valeur explicative.. Des phénomènes comme l’évolution et l’arbre généalogique des langues étaient vus comme quelque chose de crucial : on voulait découvrir leurs lois de développement. 19).5) La fonction de la métaphore peut être aussi de nature didactique. c’était une manière simple de parler du phénomène très complexe de l’histoire des langues et de leurs relations. Et c’est également pour cela que Saussure [3] a conçu pour la distinction entre synchronie et diachronie. la manière dont les langues étaient apparentées et nées les unes des autres. L’ensemble constituait une structure globale. etc. une bonne partie de ses métaphores théoriques dans la physiologie et la médecine. affirme Arsène Darmesteter (1890. [4]. la linguistique connaissait une orientation historique et comparative. les métaphores dont on se servait par rapport à la langue étaient largement basées sur une analogie avec la biologie et la médecine. strictement synchronique. 3). de la vie et de la mort des mots. et cela selon une sélection naturelle « S’il est une vérité banale aujourd’hui. malgré son caractère un peu trop simpliste 6) La métaphore peut aussi avoir une fonction théorique. si les grammairiens du XIX e siècle parlaient de langues – mères. c’était l’ère du structuralisme. avec ses différentes branches.

3. La grammaire générative se sert d’une conceptualisation métaphorique très différente : elle est inspirée par le modèle arithmétique de l’ordinateur, opérant sur des structures binaires et des algorithmes, des dérivations d’ordre mathématique. La grammaire est considérée comme un système de règles formalisées, abstraites et strictement ordonnées, avec des structures profondes et des structures de surface et le tout sans rapport avec l’usage ni l’usager [6]. La grammaire chomskyenne est un modèle de compétence d’un locuteur idéalisé. Si la grammaire du XIXe siècle et celle du structuralisme étaient surtout d’ordre descriptif, la grammaire générative vise à être génératrice, c’est-à-dire qu’elle veut expliquer, calculer et prédire. Et sa méthodologie se sert d’une métaphorisation très caractéristique : on opère sur des structures arborescentes, avec une racine, des branches multiples, une ramification bref un système métaphorique très cohérent et, en quelque sorte, digitalisé comme une intelligence artificielle. 4. Dans la linguistique pragmatique de ces dernières décennies, on rencontre une métaphorisation où l’usager occupe une place primordiale : on y parle d’actes linguistiques, d’interactions verbales, d’enchaînements argumentatifs, d’une compétence communicative, de polyphonie, de parcours interprétatifs, de protagonistes du discours, de stratégies discursives, de relations horizontales ou verticales entre inter actants, de négociabilité. Il s’agit là d’une métaphorisation où tout est conçu à partir d’un sujet parlant [7], qui était totalement absent dans la théorie du structuralisme et celle de la grammaire générative. Extrêmement intéressant nous semble dans ce sens la métaphore utilisée par Y. Winkin (1981, p. 7-8) lorsqu’il parle des co-participants à l’acte de communication, qu’il considère des instrumentistes d’un orchestre
« dans ce vaste orchestre culturel, il n’y a ni chef, ni partition. Chacun joue en s’accordant sur l’autre. Seul un observateur extérieur, c’est-à-dire un chercheur en communication, peut progressivement élaborer une partition écrite, qui se révèlera sans doute hautement complexe ».

Voilà quelques unes des lignes significatives de la métaphorisation à l’intérieur de la linguistique. Evidemment, ce n’est pas par hasard que ces métaphorisations différentes, qui offrent à chaque fois une image assez cohérente, soient utilisées au cours de l’histoire : c’est que les métaphores scientifiques suivent l’esprit du temps. Il y a une certaine interaction entre les métaphores scientifiques et celles d’une époque. Il n’est donc pas surprenant que la linguistique du XIXe siècle ait emprunté ses images méthodologiques au darwinisme, que les structuralistes du Xxe siècle aient emprunté la plupart de leurs métaphores aux systèmes architectoniques de l’époque, ni que les générativistes empruntent leurs concepts aux modèles digitalisés de l’ordinateur. Et ce n’est pas fortuit non plus s’il y a actuellement ce contre-courant important en linguistique qui s’occupe justement des aspects communicatifs de la langue, étant donné que l’intercommunication mondiale est en train de prendre un essor aussi prodigieux. Ces conceptualisations métaphoriques différentes correspondent dans les grandes lignes à ce qu’on pourrait appeler « l’esprit de l’époque », qui serait coresponsable de la naissance des quatre modèles théoriques successifs. Les métaphores sont en quelque sorte les symboles de la culture, qui se reflètent non seulement dans le langage quotidien mais aussi, jusqu’à un certain degré, dans le métalangage scientifique. L’existence de ces quatre modèles n’exclut nullement, d’ailleurs, la possibilité de reconnaître d’autres modèles ou sous modèles à l’intérieur de ce vaste discipline qu’est la linguistique. De cette analyse, on peut déjà conclure que la métaphore est bien plus qu’une figure de style avec seulement une fonction décorative pour laquelle on l’a prise pendant longtemps, elle a encore d’autres fonctions dans le discours ou dans le métalangage. 4. Conclusions Les fonctions de la métaphore peuvent se combiner aisément. La fonction esthétique se combine fréquemment avec une fonction expressive, notamment dans les textes littéraires. Quant à la fonction théorique, elle se double facilement d’une fonction cognitive dans les 136

textes scientifiques. En fait, la métaphore constitue l’ancrage de tout discours théorique, et elle affecte l’essence même et la cohérence de n’importe quelle discipline. En ce qui concerne les fonctions de la métaphorisation dans le métalangage linguistique, nous pouvons conclure que ce sont surtout les trois dernières fonctions qui en sont responsables : la fonction cognitive, la fonction didactique et la fonction théorique. La fonction cognitive nous rend conscients de nouvelles idées et intuitions, la fonction théorique nous permet d’en faire un système cohérent, la fonction didactique nous permet de parler d’une problématique nouvelle et complexe à l’aide d’analogies qui nous sont familières. Ce sont donc ces trois fonctions aussi qui rendent la métaphore indispensable comme outil de description des faits de langue, quelle que soit l’optique sous laquelle on observe ces faits et quelle que soit la perspective adoptée pour leur description.
NOTES [1] Pour une excellente vue d’ensemble sur la métaphore, on n’a qu’à consulter Ricœur, P. (1993) ; [2] Cf. le « Dictionnaire de linguistique et des sciences du langage » de Dubois et al. (1994), surtout voir catachrèse ; [3] Actuellement, cette distinction saussurienne, où synchronie et diachronie sont diamétralement opposées et n’ont au fond rien en commun, est en effet considérée comme une simplification injustifiée et dépassée. Ainsi, les nombreuses études sur le phénomène de la grammaticalisation nous ont montré qu’il est question d’une interdépendance étroite entre synchronie et diachronie ; [4] Pour plus de détails, voir L. Kukenheim (1966), surtout 65 sqq., 81-83 et 121 ; [5] Pour un aperçu plus détaillé, on se reportera notamment à L. Kukenheim (1966), 131 sqq. ; [6] Pour plus de détails, voir J.-C. Milner (1989) ; [7] Pour un excellent aperçu récent, voir notamment C. Kerbrat-Orecchioni 2001. BIBLIOGRAPHIE Cristea, T. (1979). Grammaire structurale du français contemporain. Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică. Dubois, J., Giacomo, M., Guespin, L., Marcelesi, C., Mével, J.-P. (éds.) (1994). Dictionnaire de linguistique et des sciences du langage. Paris : Édition Larousse. Kerbrat-Orecchioni, C. (2001). Les actes de langage dans le discours, théorie et fonctionnement. Paris : Édition Nathan. Kukenheim, L. (1966). Esquisse historique de la linguistique française et de ses rapports avec la linguistique générale. Leiden : Universitaire Pers. Lakoff, G., Johnson, M. (1985). Les Métaphores dans la vie quotidienne. Paris : Édition Minuit Milner, J.-C. (1989). Introduction à une science du langage. Paris : Édition du Seuil. Ricœur, P. (1993). La métaphore vive, Paris : Édition du Seuil. Saussure, F. (1976). Cours de linguistique générale. Paris: Édition Payot. Winkin, J.(1981). La nouvelle communication. Paris: Édition du Seuil. ABSTRACT All disciplines have their own way of metaphorical conceptualization which changes along with their development. This phenomenon will be illustrated in four major theoretical currents in the history of linguistics : comparative and historical linguistics, structural linguistics, generative grammar and pragmatics. Among the six different functions attributed to the metaphorical process in general, three in particular seem to be responsible for the metaphorical conceptualizations in linguistic terminology : i.e. the cognitive, the didactic and the theoretical function of metaphor. They actually seem to make metaphor an invaluable and even indispensable tool for the description of linguistic facts.

137

Mirela COSTELEANU, University of Piteşti

DIFFICULTIES IN TANSLATING SECIALIZED TEXTS
We shall start our approach with the question: Is the translation of literary texts different from the translation of specialized texts or may they be said to be the two ends of the same continuum? If we compare them to each other, we can conclude that literary texts are more open, giving the translator more freedom to play with words and phrases. Unlike these, specialized texts are more closed, more objective and concise. However, they sometimes abound in highly sophisticated and very rich linguistic choices. Besides linguistic/cultural competence both in the source language and in the target language, a good specialized translator needs competence in specialized domains. Having this in mind, a good question arises: Do we need a specialist who is also a translator or do we need a translator who is also a specialist? It goes without saying that a good translation of a specialized text cannot be made by someone who lacks the basic knowledge in the specialized field to which the respective text belongs.
“However, few domain experts want to translate and translator education is traditionally for linguists. Anyone involved in translator education recognizes the perennial problem of how to provide meaningful specialization in the curriculum, rather than introduction in the key areas. As academics, we are all aware that translation theory has tended to be for literary analysis, with an emphasis on intercultural and linguistic relativism. The advance of technology, in the form of machine assisted translation and machine translation, on the other hand, increasingly forces the language of both the original and the translation to be as standardized and as literal as possible, thus creating an even greater gulf between the theory and the practice of translation”[1].

It is the beneficiary’s task to turn to a good language service professional. It is next to impossible to translate a text without understanding it. In other words, the task of translating a specialized text is rendered difficult, if not impossible, by the translator’s scarce knowledge in the relevant field. Translating and understanding go hand in hand. The latter cannot rely on random knowledge. On the contrary, it must consist in solid and precise data. People expect translators to be specialists in all the possible fields, to be as good at translating a legal text, for instance, as they are at translating a medical text. Since this is a real utopia, we should confine ourselves to finding someone with a specialized training in a certain field, someone who is able to express himself/herself freely and who is not at all reluctant to develop his/her understanding of other fields. A good specialized translator will have to be able to cope with the following situations which, at times, can become very frustrating: - the translator may come across sentences which he/she perfectly understands, but he/she finds it challenging or even impossible to translate them into their native language because the latter lacks the appropriate linguistic means; - in spite of the various resources a specialized translator generally uses (e. g. general and specialized dictionaries and glossaries, encyclopaedias, terminological data banks, specialized monolingual and bilingual corpora), it is inevitable for them to find passages they simply don’t understand. The art of translating specialized texts is often seen as a kind of acrobatics. This comparison is justified by the constant need of migrating from a cultural universe to another. If someone believes that translating a text is synonymous with replacing words with their equivalents from another language, they are wrong. But they are also far from being right if they consider that solid knowledge in the respective field and in the target and the source 138

language is enough. A good translation takes more than this. It takes flexibility, the ability to adapt oneself to the specific needs of the text. Sometimes people resort to computer translation programs, expecting them to offer huge advantages over the conventional methods. When dealing with simple, individual words, things are easy and clear. But when it comes to complex, intricate sentences, most programs cannot cope with the simplest grammatical structures. What people should bear in mind is that modern translation software cannot successfully replace the translator, the most it can do is to assist the translator in the task of giving the best translation. On the contrary, to other people’s mind, machine translation is almost as precious as human translation since its merits are far from substituting words in one language for another. It can also apply complex linguistic knowledge. Machine translation does offer a solution in those situations in which the amount of material needed in different language versions is too vast for people to handle. The main purpose of translation is to function as a cross-cultural bilingual communication vehicle among various peoples from all over the world. Translation is attached more and more importance particularly thanks to globalization, rising international trade as well as to the development of technology. It is generally agreed that the quality of a translation will greatly depend on the quality of the translator. In order to be able to make a good translation of a specialized text, a translator cannot do without sensitivity to mother tongue as well as to foreign language, thorough knowledge of the subject, competence to write the target language. A lot of people have the tendency to consider that anybody can make a good translation of a text if they have an appropriate dictionary. In reality, we are speaking of a much more complex phenomenon and it must be added that its complexity increases when the text in question is a specialized one. A good translator should not lose anything from the original text, but he/she should not add anything to it. The translation should be faithful to the original version. Accurate translation of technical texts cannot be made without basic knowledge of this field. Otherwise, inaccuracies may occur. Thus, picture tube will often be rendered by nonspecialized translators as tubul de imagine when the rooted term in Romanian is tubul cinescopic or tubul catodic. Translating texts dealing with engineering and computer science can be very difficult sometimes because terminology expands and changes every day. Even specialized translators have to take a lot of pains to keep up with the richer and richer terminology. Roughly speaking, it is recommendable that a text dealing with IBM computer parts should be translated by an IBM computer specialist. If this is not possible, then the translator should know the technical concepts dealt with in the respective text. Any related documents in the target language can be of great help to the translator since dictionaries may fail to offer solutions to technical terminology problems. Specialized translators should be as attentive to the style of the document as they are to the information given and the terminology used. The style should perfectly match the type of the document as well as the intended audience. Even specialized translators have difficulties in finding proper equivalents for some English terms. Thus, the following terms are used as such in Romanian:
roll-on – copiere a fişierului dintr-o memorie de fişiere de nivel inferior într-un tip de volum; roll-off – copiere a fişierului lichés z dintr-o memorie de fişiere de nivel inferior cu ştergerea fişierului existent; smalltalk – primul limbaj de programare orientat pe obiectiv; checkpointing – vidare automată frecventă a informaţiei în periferic; blast – scriere de date în memoria scrisă; lacing – încheiere/perforaţie suplimentară pe cartelă indicând sfârşitul şirului de cartele specifice; spreadsheet – software pentru analizarea informaţiilor cuprinse în tabele.

Due attention should also be paid to those words which, in technical language, have a completely different meaning from the one in general English. 139

Bias in general English means a tendency to be in favour of or against something or someone without knowing enough to be able to judge fairly, a tendency of mind. In technical English, the term has different meanings: deviation, error, systematic distortion of a sign. Bus in general English refers to a large passenger-carrying motor vehicle, especially one which carries the public for payment. When used in connection with computers, the term has different Romanian equivalents: magistrală, tronson, cale principală. The translation of legal and economic texts, for instance, is more difficult than the translation of literary texts. The full context in which financial transactions usually take place are completely obscure to laypeople. Financial documents lack those details which we need to interpret them correctly. No wonder different translators offer different translations of the same document.
“While lawyers cannot expect translators to produce parallel texts that are identical in meaning, they do expect them to produce parallel texts that are identical in their legal effect.”[2]

The difficulties of translating legal texts are caused mainly by the striking differences between the Romanian legal system and the English one. Thus, the translation of legal texts from English into Romanian and vice versa poses a lot of problems which occur because of the nature of legal language and the specific features of the English and the Romanian legal systems and languages. Legal texts are often difficult to translate mainly because of the occurrence of words which find no equivalent in the target language. A lot of people have difficulty in finding corresponding words for the English barrister and solicitor. Since there is no equivalent for the English and the Welsh concepts, the easiest way for the Romanian translator will be to paraphrase them. Things become even more confusing for laypeople if they take into account three other terms which apparently designate the same concept. According to Longman Dictionary of English Language and Culture, a barrister is a lawyer who has the right of speaking in the higher courts of law whereas a solicitor is a lawyer who gives advice, does the necessary work when property is bought and sold, and speaks especially in the lower courts of law. An advocate, used especially in Scottish English, refers to a lawyer who speaks in defence of or in favour of another person in court, a lawyer is a person whose business is to advise people about laws, write formal agreements, or to represent people in court, an attorney, used especially in American English, designates a lawyer. The final idea of this paper is that we should give translation the importance it deserves instead of reducing it to a mechanical process that can be carried out with the help of a dictionary alone. It should be seen as a much more complex activity going beyond simply linking words in order to produce a translation that is correctly understood by the target audience unfamiliar with the source language.
NOTE [1] Maia, Belinda, Terminology and Translation – bringing research and professional training through technology, 2005 :112. [2] Ayfer, Altay, Legal Translation, 2002: 23. REFERINTE BIBLIOGRAFICE Peter, Newmark (1995), A textbook of translation, Library of Congress Cataloging-in-Publication Data. Martin, Weston (1991), Problems and Principles in Legal Translation, The Incorporated Linguist. Adriana, Vizental (2008), Metodica Predării Limbii Engleze, Strategies of Teaching and Testing English as a Foreign Language, Iaşi: Editura Polirom. Andrew, Chesterman (1994), Quantitative Aspects of Translation Quality, Lebende Sprachen 4/1994. Ayfer, Altay, (2002), Legal Translation, Translation Journal, Vol. 6, No. 4. Maia, Belinda, (2005), Terminology and Translation – bringing research and professional training through technology, Translators’ Journal, No. 4.

140

ABSTRACT The present paper deals with the main difficulties encountered during their English course by those students training to become electronics engineers. It is intended as an analysis of the English technical terms which have no equivalents in the Romanian vocabulary. The very notion expressed by some words is so closely connected with the English variants that the students will end up by using the English terms without the slightest effort to think of the proper Romanian corresponding terms. Moreover, they will often have the tendency to adapt them phonetically and even graphically to the Romanian language. The reverse phenomenon is also obvious among students when having to translate such sentences as When the number of electrons reaching the screen is large, we see a bright spot. Most of the students will strive to find the Romanian equivalent for the English word spot, which has been adopted by the Romanian language, as well. (spot = spot, pata de lumina, punct/element de imagine).

141

Elena CROITORU, “Dunărea De Jos” University of Galaţi

ON THE CHALLENGES OF CONFUSABLES AS TRANSLATION TRAPS
It is often difficult to find the right word to express a message in our own language. So much the more difficult is it to find the right word(s) in order to render a message in another language, especially when the two languages are so different like English and Romanian. The arguments which are most often set forth are related to polysemy, synonymy and homonymy. Besides the large number of traps in the English language into which the natives themselves may often fall, there are lots of traps in translating from English into Romanian, or viceversa. In this respect, Bryson’s[1] opinion is as funny as true:
“Any language where the unassuming … word fly signifies an annoying insect, a means of travel, and a critical part of a gentleman’s apparel is clearly asking to be mangled”.

1.1. By way of illustration, one cannot ignore the other meanings of the word fly. Thus, it may seem very interesting to consider the polysemy of fly, especially its figurative meanings in idiomatic phrases such as fly on the wheel[2] ‘a person who overestimates their influence’, fly on the wall[3] ‘an unnoticed observer of a particular situation’, or in idiomatic collocations such as a fly in the ointment[4] ‘a minor irritation spoiling one’s enjoyment of something’ and fly in amber ‘a curious relic of the past’[5]. In addition to the denotative meanings of the verb fly, its figurative meanings are also obvious in such phrases as fly a kite[6] ‘try something out in order to test opinions’ a sonda terenul, a încerca să vadă de unde bate vîntul[7], fly off the handle (fam).’lose one’s temper unexpectedly’ a-şi ieşi din sărite/ pepeni/ ţâţâni; a-i sări muştarul/ bâzdâcul/ ţandăra; a se aprinde brusc; a i se sui piperul la nas[8], fly the nest (fam) ’leave one’s parents in order to live on one’s own’ a-şi lua zborul, a se descurca singur, a trăi pe cont propriu, fly the pit (humourous) ‘to move unexpectedly without paying the rent’ a o şterge, a zbura din colivie[9]. Such expressions are used in both common core English and in functional languages: e.g. a fly-by- night peeson trecător, pasager; (ec.) insolvabil[10], fly the eagle (pol. Am. E) a ţine un discurs bombastic propăvăduind idei expansioniste[11]. Special attention has to be volant, devoted to words such as flyweight (box) categoria muscă, and flywheel which are not collocations but one-word compounds[12]. However, in spite of its polysemy, the word fly is not included in dictionaries of troublesome words and phrases. It is worth mentioning, though, as an example of polysemy. Moreover, I would consider it troublesome in the collocational idiomatic patterns referred to above which may be included among confusables as translation traps. 1.2. Confusables cause great problems in translation, being the source of many misinterpretations and translation errors. Sometimes the difference(s) between confusables may be explained only in terms of collocability. Their meaning becomes clear only in collocations. In this respect, an example may be the pair of confusable adjectives distressful, distressing: e.g. distressful circumstances (involving stress) and distressing news (causing stress). The same may hold valid with the pair of adjectives disordered, disorderly used with the meaning nearanjat/ în dezordine and dezordonat, respectively: e.g. a disordered shelf, a disorderly room/crowd. Moreover, they can be included in the category of false friends. Furthermore, a series of confusables such as discord, discordance, discordancy may be translation traps[13] because the differences in their meanings are difficult to perceive, and in monolingual dictionaries each of them is explained by using the other two. Thus, it is in a 142

collocation such as martial discord that the meaning of discord dezacord is understood as lack of harmony lipsă de armonie. The other two words are specific to Am.E. In addition, the noun discordance seems to be usually employed in the singular with the meaning of general discord, i.e. difference of opinions, whereas the noun discordancy seems to be frequently employed with its plural form meaning controversies and involving repeatedness. On the other hand, there are three English nouns used for the Romanian noun întrerupere: discontinuance, discontinuation, discontinuity. The first is used with the meaning cessation (întrerupere, încetare): e.g. business discontinuance. The second and the third are used in American English. The noun discontinuation is related to a breach in one’s activity: e.g. discontinuation of work, whereas discontinuity refers to some gap or break in something (surface): e.g. major discontinuities on the surface of the moon[14]. 2. There are a lot of pairs and groups of words which are easily confused both by natives and by translators because their forms are misleading. These confusion-generating forms may be considered at the phonological level, on the one hand, and at the morphological level, on the other. 2.1. Phonologically speaking, there are a lot of words which can be confused because they are ‘soundalikes’, i.e. homophones:
e.g. brake, break ⎟breɪk⎟, breach, breech⎟brɪ:t∫⎟, broach, brooch⎟'brəυt∫⎟, canvas, canvass⎟'kænvəs⎟, cask, casque ⎟kɑ:sk⎟, cast, caste⎟kɑ:st⎟, censor, censer⎟'sensə⎟, check, cheque⎟t∫ek⎟, chord, cord⎟kɔ:d⎟, council, counsel⎟'kaυnsǝl⎟, cruise, cruse ⎟kru:z⎟, cubical, cubicle⎟'kju:bɪkǝl⎟, curb, kerb⎟kǝ:b⎟, currant, current⎟'kʌrǝnt⎟, curtsy, curtesy ⎟'kǝ:tsi⎟, dependant, dependent ⎟dɪ'pendǝnt⎟, dollar, dolour⎟'dɔlǝ⎟, doolie, dooly⎟'du:li:⎟, enquiry, inquiry⎟ɪn'kwaɪǝri⎟, faint, feint⎟feɪnt⎟, fair, fare⎟fɛǝ⎟, faze, phase⎟'feɪz⎟, flair, flare⎟flɛǝ⎟, flea, flee ⎟fli:⎟, indict, indite⎟ɪn'daɪt⎟, main, mane⎟'meɪn⎟, maize, maze⎟meɪz⎟, pail, pale⎟peil⎟, pendant, pendent⎟′pendǝnt⎟, pray, prey⎟prei⎟, rack, wrack⎟ræk⎟, reign, rein⎟reɪn⎟, review, revue⎟rɪ′vjυ:⎟, stake, steak⎟steɪk⎟, tail, tale⎟teil⎟, vale, veil⎟veil⎟, veracious, voracious⎟vǝ′reiʃǝs⎟.

At the phonological level, other pairs of words show vowel alternation, voweldiphthong alternation, or consonant alternation. 2.1.2. Vowel alternation
e.g. amend ⎟ə'mend⎟, emend ⎟ɪ'mend⎟, balk ⎟bɔ:lk⎟, bulk ⎟bʌlk⎟, billow ⎟'bɪləυ⎟, bellow ⎟'beləυ⎟, breath ⎟breθ⎟, breathe ⎟brɪ:ð⎟, collision ⎟kǝ'lɪʤǝn⎟, collusion ⎟kǝ'lu:Ʒǝn⎟, confidant ⎟'kɔnfɪdænt⎟, confident ⎟'kɔnfɪdǝnt⎟, crud ⎟ krʌd⎟, crude ⎟kru:d⎟, deference⎟'defǝrǝns⎟, difference⎟'dɪfrǝns⎟, desert ⎟'dezǝt⎟, dessert ⎟dɪ'zǝ:t⎟, don ⎟dɔn⎟, done ⎟dʌn⎟, dram ⎟dræm⎟, drum ⎟drʌm⎟, expanse ⎟ɪk'spæns⎟, expense ⎟ɪk'spens⎟, fallow⎟'fælǝυ⎟, fellow⎟'felǝυ⎟, feast ⎟fɪ:st⎟, fist ⎟fɪst⎟, flutter ⎟'flʌtǝ⎟, flatter ⎟'flætǝ⎟, mash ⎟mæ∫⎟, mesh ⎟me∫⎟, master ⎟′mɑ: stǝ⎟, muster ⎟′mʌstǝ⎟, meal ⎟mɪ:l⎟, mill ⎟mɪl⎟, moral ⎟′mɔrǝl⎟, morale ⎟mə′ra:l⎟, mute ⎟mjυ:t⎟, mutt ⎟mΛt⎟, paddle ⎟′pædl⎟, peddle⎟′pedl⎟, parish ⎟′pæri⎟, perish ⎟′periʃ⎟, reward ⎟rɪ′wɔ:d⎟, reword ⎟rɪ′wə: d⎟, slather⎟′slætə⎟, slaughter ⎟′slɔ:tə⎟, snooty ⎟′snu:ti⎟, snotty ⎟′snɔti⎟, splatter ⎟′splætə⎟, splutter ⎟′splʌtə⎟, staff ⎟sta:f⎟, stuff ⎟stʌf⎟, warring ⎟′wɔ:rɪŋ⎟, worrying ⎟′wʌrɪŋ⎟, warrior ⎟′wɔ:riǝ⎟ , worrier ⎟′wʌriǝ⎟.

2.1.3. Vowel- diphthong alternation
e.g. bath⎟bɑ:θ⎟, bathe ⎟beɪð⎟, blithering ⎟'blɪðəriŋ⎟, blithsome ⎟'blaɪðsəm⎟, boast ⎟bəυst⎟, boost ⎟bu:st⎟, but ⎟bʌt⎟, butt ⎟bʌt⎟, butte ⎟bju:t⎟, chordal ⎟'kɔ:dǝl⎟, cordial ⎟'kɔ:diǝl⎟, compromis ⎟'kɔmprǝ,mi:⎟, compromise ⎟'kɔmprǝ,maɪz⎟, diva ⎟dɪ:vǝ⎟, dive ⎟daɪv⎟, dobby ⎟'dɔbɪ⎟, dobie

143

⎟'dǝυbɪ:⎟, dom ⎟dǝm⎟, dome ⎟dǝυm⎟, dun ⎟dʌn⎟, dune ⎟'dju:n⎟, draught⎟drɑ:ft⎟, drought ⎟draut⎟, flake ⎟fleɪk⎟, flak, flack ⎟flæk⎟, inhuman ⎟ɪn'hjυ:mǝn⎟, inhumane ⎟ɪn'hjυ:meɪn⎟, mod ⎟mɔd⎟, mode ⎟′mǝud⎟, nap ⎟′næp⎟, nape ⎟neip⎟, navvy ⎟′nævi⎟, navy ⎟′neivi⎟, slop ⎟slɔp⎟, slope⎟sləup⎟.

2.1.4. Diphthong -vowel alternation
e.g. abate ⎟ə'beit⎟, abet ⎟ə'bet⎟, canary ⎟'kə'nɛəri⎟, cannery ⎟'kænəri⎟, caper ⎟'keɪpə⎟, capper ⎟'kæpə⎟, chafe ⎟t∫eɪf⎟, chaff ⎟t∫ɑ:f⎟ ⎟t∫æf⎟, dose ⎟dǝυs⎟, doss ⎟dɔs⎟, dray ⎟dreɪ⎟, dry ⎟draɪ⎟, dree ⎟dri:⎟, stable ⎟′steɪbəl⎟, stubble ⎟′stʌbəl⎟

2.1.5. Diphthong alternation
e.g. compeer ⎟'kɔm'pɪǝ⎟, compere ⎟'kɔmpɛǝ⎟

2.1.6. Consonant alternation
e.g. bath⎟bɑ:θ⎟, bathe ⎟beɪð ⎟, blighter ⎟'blaɪtə⎟, blither ⎟'blaɪðə⎟, breath ⎟breθ⎟, breathe ⎟brɪ:ð⎟, canal ⎟kə'næl⎟, channel ⎟'t∫ænəl⎟, censor ⎟'sensə⎟, censure ⎟'sen∫ə⎟, concede ⎟kǝn'si:d⎟, conceit⎟kǝn'si:t⎟, deadly ⎟'dedli⎟, deathly ⎟'deθli⎟, delude ⎟dɪ'lu:d⎟, deluge ⎟'delju:ʤ⎟, descend ⎟dɪ'send⎟, descent ⎟dɪ'sent⎟, device ⎟dɪ'vaɪs⎟, devise ⎟dɪ'vaɪz⎟, divers ⎟'daɪvǝz⎟, diverse ⎟daɪ'vǝ:s⎟, dither ⎟'dɪθǝ⎟, ditcher ⎟'dɪt∫ǝ⎟, douse, dowse ⎟dǝυs⎟, doze ⎟dǝυz⎟, errand ⎟'erǝnd⎟, errant ⎟'erǝnt⎟, relief ⎟rɪ′lɪ:f⎟, relieve ⎟ri′li:v⎟

2.1.7. Consonant addition
e.g. bellow ⎟'beləυ⎟, bellows ⎟'beləυz⎟, clam ⎟klæm⎟, clamp ⎟klæmp⎟, chum ⎟t∫ʌm⎟, chump ⎟t∫ʌmp⎟, sand ⎟sænd⎟, sands⎟sændz⎟

Mention should be made that vowel or consonant alternation may be combined with shift of stress:
e.g. canal ⎟kə'næl⎟, channel ⎟'t∫ænəl⎟, divers ⎟'daɪvǝz⎟, diverse ⎟daɪ'vǝ:s⎟, desert ⎟'dezǝt⎟, dessert ⎟dɪ'zǝ:t⎟

2.2. At the morphological level, a large number of pairs or groups of troublesome words are real traps in translation. 2.2.1. N-N pairs
admission, admittance advance, advancement apposition, opposition ascent, assent assent, consent, assurance, insurance barbarism, barbarity base, basis bondman, bondsman boor, bore brake, break breach, breech camouflage, camouflet canal, channel canary, cannery canteen, cantina cantle, cantling capa, cape carton, cartoon catch-up, catchup cessation, cession chord, cord chum, chump colleger, collegian collision, collusion commandment, commendation commissar, commissary commissionaire, commissioner commutator, commuter compeer, compere complexion, complexity composer, compositor composite, compound conscience, consciousness consummation, consumption contention, contentment council, counsel curb, kerb curricle, curriculum data, dates defendant, defender deference, difference deliverance, delivery deportation, deportment disparagement, disparity dispensation, dispense

144

diplomat, diplomate disposal, disposition ditcher, dither dobby, dobie doolie, dooly draft, draught drop-off, drop-out emergence, emergency emigrant, immigrant enormity, enormousness enquiry, inquiry expanse, expense expectancy, expectation failing, failure fish, fishes garb, garbage genius, genus groove, grove informant, informer installation, installment intent, intention

2.2.2. N- N- N groups

cask, casque, casket censor, censure, censer chatelaine, cahteline, chat (up) line chink, Chink, Chinkie courtesy, curtesy, curtsy desert, deserts, dessert discord, discordance, discordancy

2.2.3. Adj. - Adj. pairs

alternate, alternative amateurish, amatory apposition, opposition arbitral, arbitrary ashen, ashy auspicial, auspicious balky, bulky blithering, blithesome bored, boring candent, candescent candid, candied capacious, capacitive carefree, careless childish, childlike chordal, chordial classic, classical comic, comical commanding, commendable commutable, commutative comprehensible, comprehensive compulsive, compulsory

confused, confusing congruent, congruous conscious, conscientious consequent, consequential contemptible, contemptuous credible, creditable critic, critical damn, damned deadly, deathly decorative, decorous deductible, deductive defective, deficient defensible, defensive deferrable, deferred definite, definitive degraded, degrading dejected, disjected delighted, delightful denominational, denominative derisive, derisory desirable, desirous digestible, digestive disappointed, disappointing disordered, disorderly disposable, disposed disrespectable, disrespectful dissentient, dissentious dissociable, dissocial distinct, distinctive divers, diverse elemental, elementary emotional, emotive enviable, envious envious, invidious exhausting, exhaustive expedient, expeditious extant, extent fearful, fearsome fiddling, fiddly fierce, fiery fitful, fitted fixated, fixed flagged, flagging forced, forceful forgivable, forgiving gold, golden graceful, gracious grieved, grievous human, humane immanent, imminent impious, impish impractical, impracticable incredible, incredulous indigenous, indigent indistinct, indistinguishable

ingenious, ingenuous inhuman, inhumane insensible, insensitive intent, intentional laden, loaded leisured, leisurely manly, manish masterful, masterly righteous, rightful seasonable, seasonal sensible, sensitive special, specious unreasonable, unreasoning vacant, vacuous varied, various vindicative, vindictive

2.2.4. Adj. - Adj. - Adj. groups

allusive, elusive, illusive amenable, amiable, amicable barbarian, barbaric, barbarous benefic, beneficent, beneficial civic, civil, civilian congeneric, congenial, congenital continual, continuative, continuous decretal, decretive, decretory depressed, depressing, depressive diffuse, diffusible, diffusive distressed, distressful, distressing effective, effectual, efficient entranced, entrancing, entrenched enviable, envious, invidious explanatory, explicable, expletive fatal, fated, fateful ineffective, ineffectual, inefficient

2.2.5. N - Adj. pairs

blight, blithe chilli, chilly cleric, clerical clinic, clinical commode, commodious confidant, confident crud, crude

145

currant, current dependant, dependent dinghy, dingy dope, dopey errand, errant

2.2.6. V - V pairs

adjudge, adjudicate afflict, inflict alleviate, elevate allude, elude appose, oppose attach, attack avoid, evade avouch, vouch boost, boast charted, chartered command, commend decompose, discompose decry, descry

deduce, deduct detract, distract disable, disenable distrust, mistrust elapse, lapse enjoin, join endanger, engender implicate, imply induce, induct merge, emerge *** fasten on, fasten onto follow up, follow up with fix up, fix up with get down, get down to give over, give over to give up, give up on, give up to go through, go through with

mess around, mess around with, mess with muck about, muck up *** approve, approve of become, become of believe, believe in

2.2.7. N -V pairs

advice, advise bath, bathe blighter, blither breath, breathe clam, clamp cloth, clothe cold pack, cold-pack device, devise dispensation, dispense disproof,disprove

2.2.8. The pairs of groups which are less frequent are the following:

Adj.- N:Cambrian, Cambric; directional, directory; duff, duffer; fair, fare; fallow, fellow; V- Adj.: decouple, decuple; collide, collied; disparage, disparate; leer, leery; drowse, drowsy; V - N: applaud, applause; avenge, revenge; broach, brooch; caper, capper; chafe, chaff; commandeer, commander; concede, conceit; cruise, cruse; descend, descent; keep away, keepaway; Adj. - Adj. - Adj. - Adj. groups: lone, lonely, lonesome, alone; N – N - Adj.: adherend, adherent, adhesive; N – N –N- Adj – Adj.: dud, dude, duds, duddy, duddish; N – Adj. - N: diagnosis, diagnostic, diagnostics; N – Adj. – Adj.: descendant, descendent, descendible; maniac, maniacal, manic; dough, doughty, doughy; N – Adj.– N- N: desert, deserted, deserts, dessert; Adj.–N- Adj: cameral, cameralist, cameralistic;disputable, disputant, disputations; Adj. – Adj. - N: civic, civil, civilian; Adj. – V-en: complected, completed; drab, drub; Adj. – V – Adj. – Adj.:dilatate, dilate, dilative, dilatory; Adj. – N- V: agape, gap, gape; Adj. – V- N - Adj: loath, loathe, loathing, loathsome; N – V- Adj. – Adj.: dot, dote, doting, dotty; Adj.– N- Adj- Adj.: dull, dullard, dullish, duly; Vt Vi/ Vi Vt: avouch, vouch; decompose, discompose; N – V- N: commandant, commandeer, commander; V-V-V: assure, ensure, imsure; V-V-V-V-V: raise, rise,rouse, arise, arouse; V-N-N: ascend, ascent, asssent; V-N-Adj. –N: dodge, dodger,dodgy, doge; V-Adj.- N-Adj. :dump, dumpish, dumpling, dumpy; Conj-N-N: but, butt, bute; V-V-N: billow, bellow, bellows; Adj.- Adv.: light, lightly; mere, merely; Adv. –Adj.: readily; ready; Adj.- Adv. - Adv:outward, outwardly, outwards; Adv.- Adv.: alternately, alternatively; altogether, all together; exceedingly, excessively; especially, specially; first, firstly; Adv.- Adv. – Adv.: at last, lastly, last of all.

146

Cultural note In British English council is used for local government authority. (to) (formal) that can be made out: It was a short. This article gives a comprehensive knowledge of the subject: minuţios. care se poate înţelege. counsel ⎟'kaυnsǝl⎟ n. dom-dome.chilly. v. the adjectives getting the suffix –al or –ic: e. ethnical. electric.2. For example: council ⎟'kaυnsǝl⎟ n. The comprehensive system. and wool-woolen. (esp. topical. minute: There had been comprehensive inspection of the whole factory. cheveret – chevret . This document is comprehensible only to specialists.2. pessimist.kɔmprɪ'hensǝbǝl⎟ adj. pessimistic. 2. or as a cultural note.10. comic. Culture specific confusables are some of the greatest translation traps. dragon. or literary) advice: The president took counsel from some clever specialists: sfat. Over 80% of British pupils attend comprehensive schools. commutator – commuter. sadistic. 2. a group of people appointed or elected to make laws. rot-rotten.wolly. tactical. 3. clinic. 2. be on the council: to be an elected member of it: Her husband is on the council: a fi membru (ales) în consiliu. to keep one's own counsel: to keep one's opinions.) (of education) teaching pupils of different abilities over the age of 11: She goes to the local comprehensive (school). or to take decisions: The matter was debated in the Security Council (fig. electrical. canteen – cantina. thorough. cuprinzător. modern. 2. inteligibil. carline – car line. replaced the old system of grammar schools and secondary moderns.g. economical.dobie. or sunk-sunken. They are usually pointed out when discussing the differences between pairs or groups such as gold-golden. comprehensible speech appreciated by everybody. centenary – centennial. 1. cafe – cafeteria. critic. (+ sing. capitalist. That is why the Americans use the collocations: city council. The judge called the defence counsel to set forth evidence: avocat. where the system of local government varies from state to state. modernistic. or intentions secret: He had been known to be a man who used to keep his own counsel: a nu-şi spune secretul. county council.certificated. comical. tactic. There are pairs of troublesome adjectives which may be real traps for translators. town council. clasic. The explanations concerning the cultural differences are given either in brackets. Cultural note. capitalistic. 3. vast. like the indications of grammatical status. comprehansible – comprehensive. magical. chilli.e. dobby. 1. (no comp. register. Children are often put in groups according to their level of ability at a comprehensive: We didn’t want to send our son to a public school. comprehensible ⎟. which took pupils depending on whether they had passed or failed an exam called the eleven-plus. variety of English. 147 . introduced in 1965. not to mention the basic differences between such forms as drunk – drunken. magic. critical. we thought of the local comprehensive. economic. classical. intenţiile. i. council – counsel.) There was a family council to decide what to do with the land: consiliu.9. topic. wood – wooded – wooden. doolie – dooly. 3.(law) a lawyer (in Britain a barrister) defending someone in law court: Neither of the parties were represented by counsel (= neither of them had lawyers). clinical./ pl. commisar – commisary. There are differences between past participle forms such as certified .kɔmprɪ'hensɪv⎟ adj. clar. modality. ethnic. a nu-şi face cunoscute planurile.chevrette.dragoon. sadist. commissionaire – commissioner.) 1. (formal. It is not very common in the US.2. Some examples of such confusables are: assure – ensure .packed. BrE. BrE) the group representing local government in a town: The council have told them to clean the streets: consiliu local/ municipal.insure. comprehensive ⎟. packaged .

Bucureşti: Editura Teora. Bantaş (1999) Dicţionar englez-român. [4] It was originally used with biblical allusion to Ecclesiastes 10:1. ABSTRACT What are the challenges to be faced by learners of English when translating troublesome words. [8] Nicolescu et al. Tatos (1982) Dicţionar frazeologic român-englez. To conclude. ***Longman Dictionary of English Language and Culture (1992) UK: Longman Group Ltd. (1990) Mother Tongue.. A. [13] Croitoru 2004: 112.. Oxford: Oxford University Press. (2004) Dictionary of Confusables as Translation Traps. [3] It may also occur as a modifier. Knowles. in which the DNA essential to the recreation of dinosaurs was retrieved from the animal’s blood supposedly fossilized with the insect that had fed from it” (ibidem). L. [14] Croitoru 2004: 111. and A. [2] Reference is implicit to Aesop’s fable of a fly sitting on the axletree of a moving charriot and saying ’See what a dust I raise’ (Knowles 2006: 261). pronunciation. the contextualizations being as essential as their translation because they reinforce the meaning and show how words are used in context. but not least.g. an index of Romanian words and phrases corresponding to the English confusables is of a great help to the ’end-users’. L. [10] Leviţchi and Bantaş 1999: 342. An ideal to touch is for such a ’beneficient’ act of writing a book of confusables as translation traps to be ’beneficial’ to the ’next-users’ too. [9] Nicolescu et al. 1982: 116. ‘Dead flies cause the ointment of the apothecary to send forth a stinking savour’ (ibidem). Iaşi: Institutul European. 148 .4. E. Thus. Leviţchi. (2006) Oxford Dictionary of Phrase and Fable. Preda and M. a fly-on-the-wall documentary used with reference to ‘a film making technique whereby events are merely observed and presented realistically with minimum interference rather than acted out under direction (ibidem). the sense of testing public opinion about ”one’s creditworthiness gave rise to the current figurative usage”. “The image was given a different slant by Michael Crichton’s thriller Jurassic Park (1990) and the Spielberg film based on it. [6]This meaning is derived from the historical sense ’raise money on credit’. 1982: 116. Last. [5] Allusion is made to the amber –trapped fossilized bodies of insects. REFERENCES Bryson. Pamfil-Teodoreanu. 1982: 117. [12] Leviţchi and Bantaş 1999: 343. 1982: 116. spelling. E. Nicolescu. B. (ibidem) [7] Nicolescu et al. I. collocational patterns and idiomatic phrases into Romanian? The entries included in Confusables as Translation Traps with their contextualizations and Romanian equivalents may give you a clue about this. e. Croitoru. [11] Nicolescu et al. NOTE [1] Bryson 1990: 2. a dictionary of troublesome words or confusables is very useful for giving indications about usage. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. UK: Penguin Books. besides the explanations referring to the differences in meaning between confusable words.

în care s-au scris cărţile Vechiului Testament. o inimă care să bată coerent. lipseşte un dispecer general.). Limba ebraică biblică are un alfabet consonantic. cele nominale au ajuns să fie lexicalizate. o conştientizare a secetei culturale. Provocare este şi pentru Teologie. substantivul se acordă în gen şi număr cu numeralul. odată cu intrarea israeliţilor (sec. Substantivul la singular se opune unei forme de colectiv. Face parte din limbile semito-hamitice. timp şi mod. nu doar pentru filologi. De aceea. Majoritatea substantivelor derivă din rădăcina verbală. cea de a doua prescurtată sau sufixată are valoare de complement direct la verbe şi de posesie la substantive. nu în ştiinţa dicţionarelor. deşi avem baza logistică pentru o abordare frontală a nevoilor imediate de întocmire a unor dicţionare teologice. substantivele comune compuse sunt puţine şi. pr. deoarece suntem mult prea săraci. nici nominale se combină numai cu prepoziţia şi pronumele personale. într-o lume academică.d. în general. Universitatea „Dunărea de Jos“ Galaţi SEMANTICA REFERATULUI BIBLIC AL FACERII LUMII « Ştiinţa dicţionarelor – dicţionarul abordat din perspectiva lingvistică. am acceptat invitaţia «Centrului de cercetare în Teoria şi practica discursului». diferite părţi de cuvânt. A cunoscut o dezvoltare deosebită. Ca şi limbile indo-europene. ca şi cele nominale se pot obţine prin alternanţe vocalice (flexiune internă). Dacă schemele verbale folosesc sufixe pronominale şi sunt de 3 feluri – diateză. încă nu se pune la noi. cu rădăcinile triconsonantice. Înainte de a trece la tratarea propriu-zisă a temei. care ne-au lăsat câte o lucrare în acest sens. aş dori să fac unele precizări legate de limba ebraică biblică. Schemele nici verbale. Mai facem şi precizarea că.Ionel ENE. Literele alcătuiesc rădăcina triconsonantică sau baza cuvântului care se scrie de la dreapta la stânga. 3) posibilitatea susţinerii unei comunicări. ci.Hr. În teologia românească problema dicţionarelor este secundară. Deşi în ultimii 20 de ani s-au înfiinţat mai multe Facultăţi de Teologie. într-un număr limitat de scheme prin care se exprimă raporturile gramaticale. din nefericire. dar care sunt destul de firave faţă de potenţialul pe care îl are Biserica Ortodoxă Română. pr. XIV-XIII î. cu unele mici excepţii. ele schimbă uşor. Schemele sunt după posibilităţile lor combinatorii. de câţiva temerari. Părţile de cuvânt se obţin prin combinaţia vocalelor. cunoscută de toată lumea. pentru derivarea cuvintelor se folosesc diferite metode. fie prin forme vechi de colectiv. Mircea Păcurariu [3]. Rădăcinile cuvintelor sunt în majoritate triliterale şi ele îşi păstrează numai consoanele. Verbele au numai două moduri personale – indicativ şi imperativ şi două impersonale – infinitiv şi participiu. Ion Bria [2]. care se înrudeau între ele. Limba ebraică biblică face parte din grupa limbilor canaanene şi a fost vorbită în Canaan. despre o temă. nominale. verbale şi nici verbale. Formele verbale. problemă care. de strictă necesitate. care este formulă autonomă şi se foloseşte ca subiect sau predicat. dar care are încă nebănuite profunzimi : Referatul Biblic al Facerii Lumii. fie prin forme cu sufix. cele 23 de consoane putând da. Conştiinţa colectivităţii în cercetare. ci în posesia unor astfel de instrumente de lucru. pare-se. prin combinaţia lor. puţin variate. depuse până acum. devenind limba naţională a evreilor. unele eforturi. în distribuţie complementară : prima. pentru toate specializările posibile. În ceea ce priveşte persoana. valorile gramaticale exprimându-se prin alternanţe vocalice (flexiune internă). deşi s-au obţinut foarte multe doctorate. vocalele (lungi sau scurte) au un rol secundar. articolului sau repetarea cuvântului. fiind vorbite de descendenţii lui Noe [4]. limbile semito-hamitice sunt flexionare. dar şi provocarea temei – Ştiinţa dicţionarelor : 2) conştientizarea nevoii unui dialog interdisciplinar în cercetarea academică . Mircea Basarab [1]. iar adjectivul nu are forme speciale pentru gradele de comparaţie care se redau prin adăugarea prefixului. nici nominale. Ne referim la Pr. Formulăm explicit motivele colaborarii noastre : 1) generozitatea. Faţă de consoane. Nu putem trece sub tăcere. aceasta se exprimă prin două mărci. dar şi ca obiect cultural » este o provocare extraordinară. încă nu funcţionează la români. Vocabularul limbii ebraice biblice era compus din aproximativ 149 . care se exprimă.

anume pentru oameni şi prin oameni » [7]. chiar în mediile universitare sau cercetarea academică. cartea Facerii se numeşte Bereşit – be’re’şit – la început. se naşte ebraica mişnaică. textul ce se citea la sinagogă nu mai era înţeles. În evoluţia ei. cu care se deschide descoperirea lui Dumnezeu sau Revelaţia. a fost obligat să folosească raţiunea şi limbajul uman. XIX de ebraica modernă sau ivrit. doreşte să fie cuprins în şi de cuvinte. glose şi explicaţii. pentru ca acest lucru să fie cunoscut şi de ceilalţi oameni. Ele au fost fixate în scris în Talmud. II d. iar în poezie prin claritatea stilului. de autori. dar momentul este deosebit de semnificativ. din sec. Este important de reţinut că. peste veacuri. ca limbă literară religioasă. ca ceea ce el scrie să fie accesibil omului.Cum o voi face Doamne.Hr. totul. cu cele două direcţii : Mişna (sec. stabilitate în proză. 1) [9]. Este important de cunoscut că « Biblia e însăşi rostirea lui Dumnezeu. în textul masoretic. Când a fost chemat la această misiune. cu foarte multe împrumuturi. în 1921. un bâlbâit. XVIII se naşte ebraica medie sau neoebraica.Hr. facem precizarea că Referatul Biblic al Facerii este partea de început al primei cărţi a Vechiului Testamnet [6]. Întrucât poporul nu mai vorbea limba ebraică.). aşa numitele targume aramaice (parafrazări). legate de natura şi istoria textului biblic. dar precisă. sec. atât faptul că El e creatorul Universului. II d. şi astfel tu vei fi pentru el ceea ce sunt Eu pentru tine ». uneori. cu evaluări semantice şi ediţii critice…. deosebim ebraica preexilică şi cea postexilică. iar evreii o vor folosi numai în cult. Moise a mai primit o poruncă: Apucă-te şi scrie totul într-o carte! Şi el a scris şi de atunci au început problemele analizate de filologi şi teologi. ca. Încercarea de a surprinde semantica expunerii modului în care Dumnezeu i-a descoperit lui Moise că El este Creatorul Universului. a izvorât din dorinţa de a vedea cât de profund este mesajul biblic şi cât de superficial este el abordat şi expus. Recunoscută ca limbă oficială. în anul 1948. şi Babiloniană. cotitura în istorie. să citească mesajul său. pe când cea de-a doua. care este urmată. mai mult chiar să le ofere Cuvântul Său scris. Este momentul în care Dumnezeu se descoperă. Dacă Dumnezeu a vorbit cu Adam într-un mod simplu după căderea în păcat. prima fiind cunoscută sub numele de epoca de aur şi s-a impus prin puritate. în ultimă instanţă. tâlcuiri. în dialogul divino-uman. pentru înţelegerea Sfintei Scripturi. a încercat să paseze responsabilitatea. VI d. Dar să pornim la drum! „Întru’nceput a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”(Facere I. Din excepţie în excepţie. prin naturalul şi prospeţimea imaginilor istorice.Tu. la puţin timp. de traduceri şi copişti. De 10 ori se întâlneşte la plural – tol’dot. „de studii şi cercetări savante. după primul cuvânt. iar el a reuşit să articuleze în cuvinte. oricine va dori să cunoască Adevărul. dar Aaron. fraze şi cărţi. tu îi vei spune lui. nu e. îşi pierde prospeţimea. căruia Dumnezeu i-a descoperit. eşti. prin care Dumnezeu a ales să le grăiască oamenilor. omului i-a fost foarte greu să mai descifreze mesajul divin. dar şi modul în care l-a creat. de limbi originale ori derivate. de aceea îl redăm şi noi : « . Cu timpul ebraica este înlocuită în vorbire cu aramaica. fapt ce a dus la apariţia unor traduceri. într’adevăr.Hr) şi Ghemara (Ierusalimiteană sec. de vreme ce sunt gângav ? . Eu îţi voi spune ţie. fratele tău.Hr. cu sensul de Istoria 150 . el va spune oamenilor. Întorcându-ne la tema noastră. Be’re’şit bârâ’ Elohim hassamayim we’ha’areţ. Moise a ezitat. cu exprimare simplă. Întru’nceput. care derivau din 500 de rădăcini triconsonantice [5]. ebraica modernă devine limba principală a statului Israel. numită Facerea sau Geneza. Şi nu cred că ar fi cineva care să nu înţeleagă că Moise. la sfârşitul sec. A fost nevoit să transfere imaginile descoperirii în text clar. de codici şi colecţii. IV d. a avut loc în timpul lui Moise. stilul se alterează. menit să redea filologiei transparenţa teologică prin care cuvintele redevin Cuvânt” [8]. Din sec. îşi pierde originalitatea şi tinde spre imitaţie. momentul în care „Teologia se făcuse filologie”.5500 de cuvinte. căci. păstrate la început pe cale orală.

bânâh – construieşte. uneori. alţi cercetători cred că derivă de la rădăcina ya’âd (a fixa o întâlnire. Doi termeni sunt mai familiari expunerii creaţiei : qânâh şi bara. a arătat că verbul ebraic qanâh nu înseamnă numai a cuceri. Humbert. se foloseşte verbul a face.16) sau redată prin formula foarte frecventă de zi – zile – yom [16] .1. de la rădăcina ’anâh (a răspunde sau a se ocupa de ceva). 27 şi în părţile aramaice ale Vechiului Testament se întâlneşte termenul de ze’man. aşa cum se exprimă Moise la Fac.30. Est. Obiectele lui bârâ. la Ieş. al teologiei biblice asupra creaţiei. âsâh – face. Deut. în Vechiul Testament. dar prin intermediul formei ’edet” [15]. Mo’ed – timpul determinat). iar Vulgata [11] – Generationes. cf. povestea creaţiei. În Ester 9. în Num. Se va reţine că acest termen. se aplică la minunile pe care Dumnezeu le-a făcut în favoarea poporului său). ca să nu socotească unii că lumea este fără început. sau pentru a reda timpul. în dorinţa de a acomoda textul biblic cu datele ştiinţifice ale unei epoci deja depăşite. Vechiul Testament nu-l foloseşte decât pentru a desemna acţiunea divină. care figurează de 52 de ori în Biblie.10. arată că Moise „a spus mai întâi: „Întru început”.1 – „aceasta este cartea neamurilor …”. Care este sensul primitiv al lui bârâ (în araba-sudică semnifică a construi)? În Biblie. dar de 162 ori prin kairos. 30. prin he biblos geneseo [12]. Ieremia 31.începuturilor sau a familiei. Septuaginta [10] a tradus Geneseis. în care subiectul este Eva. P. nou. 34. Scriptură. de 3 ori în Fac. În Psalmi sunt aluzii la Fac. 21. Cuvântul ’et nu are sensul abstract al grecescului chronos. În ceea ce priveşte noţiunea de timp. 32. a produce cu Yahve. Dar este puţin probabil ca această dublă semnificaţie să urce la două rădăcini diferite qnw şi qny. 32. făcând deosebire între: yâsad – fondează.1. expresia „întru început” sugerează că Dumnezeu transcende timpul. ca şi pe vocabularul Vechiului Testament. este bârâ – bârâh. de aceea Septuaginta nu l-a tradus decât de 3 sau 4 ori (Ier. Prin intermediul Vulgate numele de Geneză a primit dreptul să fie citat în Occident. Verbul apare cu acest sens şi fără semnificaţie teologică secundară. Cuvântul yom a fost tălmăcit şi răstălmăcit de teologii creaţionişti. sub influenţa de la Fac. 1. Pe de altă parte. în diverse situaţii şi foarte mulţi cercetători cred că „termenul derivă. care nu este niciodată însoţit de un acuzativ de materie. a fost tradusă.II. holid – naşte. bârâh – face. sunt 151 . în care s-a tradus Sf. 16.4. Originalul ebraic foloseşte mai multe verbe.24. Verbul qânâh are sensul de a crea. 13) prin chronos.1. Termenul tehnic. yaşar – modelează.1.1. Sf. cu sens apropiat acţiunii creatoare. că El este anterior oricărei mişcări [14]. şi de 3 ori în Ieş. cum găsim definit acest monument în literatura contemporană. emoţionant.7. 2.1. 30 (unde are ca subiect moartea subită a lui Datan şi Abiron) şi în Ier. care zămisleşte şi naşte. Timpul convenit sau data unei sărbători religioase se numeşte mo’ed. prin intermediul cuvântului ’enet (cf. ca să arate că ceea ce a făcut este o foarte mică parte din puterea creatoare a lui Dumnezeu”[13]. de 26 de ori prin hora şi alteori prin adverbe de timp sau prin adjective.5.10 (unde se referă. chiar şi în cea de specialitate. Apoi a mai adăugat „a făcut”. 6.9. 14. 31. 31. 34. 6. Cei 72 au pus deci în circulaţie termenul de Geneză (origine). Dar justificarea directă a acestui nume este Referatul Biblic al Facerii. 19 şi 22.4. Înainte de a analiza acest cuvânt. se prezintă de 7 ori la Fac. Aramaicului ke’net – şi acum).6. întâlnim cuvântul ’et. apoi în Numeri 16. qânâh – creează. Este folosit de 297 de ori. are probabil acelaşi sens cu exprimarea din Fac. 7. un cercetător. un timp lung al unei vieţi umane sau o perioadă istorică este numită dor (Fac. Vasile cel Mare. 15. trebuie să spunem că.5. formează. ci şi a crea. Dar. în Omilii la facere. dorim să menţionăm faptul că în toate limbile. Termenul poate fi subiectul unui simpozion. la unii autori exilici sau postexilici. 22 (unde se vorbeşte despre lucrul nou al întoarcerii lui Israel la Yahve). 4). Cu acest cuvânt începe cartea şi a cărui formulă –cheie – tol’dot (Fac. A făcut. ideea fundamentală a cuvântului pare să fie a face un lucru minunat. Sprijinindu-se pe textele ugaritice ale inscripţiilor de la Karatepe şi Leptis Magna (Africa de Nord).

este această legătură reală cu fiinţa lucrurilor. el ne descoperă ceva şi altceva şi iarăşi ceva şi altceva. Iar darul cuvântului îşi are farmecului lui. pe care noi o credem a fi în Tatăl. o provocare reală. lumina şi întunericul (Is. nu. divinităţii. 45. fiindcă pentru orice cuvânt neroditor vom da seama. 148. luna şi stelele (Ps. cu verbul a face. în care verbul a face. textul ce ne transmite credinţa nu adaugă ce nume (cum am putea.7). De aceea. fiecare cuvânt este o punte. qânâh. Toţi oamenii cunosc că acesta este numele pe care-l dăm noi. El ne-a rugat să avem cuvintele „drese cu sare”.7). cei mai mulţi exegeţi gândesc. sau o creaţie din nimic. gradat.1. în timp ce termenul bârâ’ semnifică numai o acţiune divină.27. creştinii. zicând nume. în ultimă instanţă. pentru o mai uşoară înţelegere a provocării cuvântului). din prima zi. orice cuvânt este o cale către Dumnezeu. totuşi înseamnă a face din ceva. pe de o parte. ci o putere de a atribui lucrurilor un nume. Referindu-se la această realitate. în Fiul şi în Sf. bânâh. oricărui suflet. Grigore de Nazians spune că nu e cu putinţă să-i dăm un nume lui Dumnezeu. poate să găsească câteva nume susceptibile a desemna natura ce este deasupra acesteia şi de a le ajusta. Dimpotrivă. depăşeşte ceea ce numele pot să însemne. o inimă curată (Ps. n-a zis „a lucrat”. Mai mult. ci „a făcut” [18]. punţi de legătură. nu este acelaşi cu a face din a doua şi următoarele zile. să-i dea valoarea creatoare. Căci. până ni-L descoperă pe Dumnezeu. nu-i posibil ca singurul din Universul nostru. Poate nu greşim dacă spunem că. Întorcându-ne la numele lui Dumnezeu. Tatălui şi Fiului şi Sf. să găsim un nume Celui ce este deasupra oricărui nume?). Deşi traduse. De altfel. care le este apropiat. nu semnifică prin el însuşi o creaţie propriu-zisă. De aceea. în mod asemănător. valoare ce a avut-o cuvântul în gura lui Dumnezeu (am îndrăznit să fac analogia. fiinţe şi spre Dumnezeu.12) [17]. pusă înaintea tuturor spre a fi privită şi contemplată şi ca să facă cunoscută înţelepciunea Creatorului ei. dar numai la formele qal şi nifal [19]. într-adevăr. capabil să descifreze sensul sau raţiunea lucrurilor să fie omul. El este. raţiunea lui să fie valabilă numai în descoperirea sensurilor lucrurilor şi fiinţelor. al unui mare număr de antroponime. 2. Sf. de cele mai multe ori. Vasile cel Mare. adică nu o putere de a raţiona în abstract. sunt cuvinte care exprimă operaţiuni umane sau operaţiuni divine. care spune. înţeleptul Moise n-a folosit alt cuvânt. semnifică o acţiune divină. Deşi este prezentat ca nume al divinităţii naţionale a poporului lui Israel şi al lui Iuda (cele două regate). în măsura în care gândirea noastră umană. 51. deoarece. totuşi el este atestat atât independent. Sf. pentru bietul om. începând din epoca ahmenizilor şi că acest nume tabu a fost înlocuit în 152 . mai bine zis. chiar catolici [20] au crezut că acest verb. omul (Fac. un drum ce face legătura cu cineva sau cu ceva. Dar ne dă posibilitatea. pe care o descoperă Referatul Biblic. 5. dar deschide şi perspective. tot ceea ce fiecare consideră demn de a fi primit pentru a desemna natura fără atingere” [21]. să semnifice.cerul şi pământul (Fac. fie şi numai dacă ne gândim că rolul limbajului este să deschidă. iar în descoperirea lui Dumnezeu. ca să arate că lumea este o operă de artă. 6. cât şi ca element teofor.1. holid. Dar. bârâ’. Conţinutul darului lui Dumnezeu. Câţiva autori. spune: „Aşadar. în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament este IAHWE. Dumnezeu. înseamnă a face sau. nici „a adus-o la existenţă”. Nu s-a dovedit niciodată că a luat şi alt sens. căi de acces spre lucruri. soarele. Putem spune că verbele âsâh. pământul (Amos 4. în acelaşi timp. nimeni nu a tradus complet textul ebraic. vom arăta ce descoperă omul modern. putem spune că traducătorul este trădător – tradutore traditore.4). ci a zis:” întru început a făcut”. Mântuitorul ne-a invitat să avem grijă ce vorbim. trebuie să recunoaştem că omul este singurul care a primit de la Dumnezeu o facultate a raţiunii. cu adevărat. Numele divinităţii.2). pe de altă parte. De aceea. iar. yasad. Duh. făcut omului.1. prefăcută după credinţă. pe când verbul bârâ’. a crea din nimic şi ia sens propriu. ca acesta să fie numele bun sau incoruptibil. că sensul său propriu este acela al creaţiei din nimic. În acest sens. este sensul pe care l-au dat evreii totdeauna acestui verb. deoarece „Singură natura necreată.13). Duh. ceva despre fiinţa lor. yâşar. Teonimul izolat prezintă dificultăţi datorită faptului că pronunţia sa a fost interzisă.1.

dar este scris în întregime în manuscrisele biblice. YW. precum Yehova şi nu a putut fi reconstituită. iatur-Mer – Mer a revenit. găsită la Kuntillet’Ajrud. VI î. Ţinând cont de aceste particularităţi.uzul zilnic. În inscripţiile iudaice YHW apărea ca primul sau al doilea element al numelui.. la lecturarea Scripturilor şi la rugăciune prin apelative. sub forma tetragramei YHWH. începând cu epoca ahmenizilor. în Yo’. ale scrierilor postbiblice. Se găsesc mai multe exemple. etc. IX. care. Ikludum – a înţeles. la sfârşitul sec. În manuscrisele medievale. amorite.d. folosită ca nume divin. lagut – ajută. din ce în ce mai mult.Hr. Se întâlneşte forma YHW pe câteva ostraca Elephantine şi într-un papirus. în aparenţă. verbul însuşi provenind dintr-o onomatopee. tetragrama este înlocuită cu sigla ywy. Această formă verbală. Sensul de a sufla trebuie să fie foarte vechi. În schimb. ca al doilea element al numelui. Varianta YHH poate să indice aceeaşi pronunţie. î. Totuşi forma prescurtată YHW apărea în mod excepţional întro inscripţie paleo-ebraică. În sfârşit. care a fost scris către anul 100 d.d. a fi şi.. Astăzi oamenii sunt. Această formă se foloseşte. a fost substantivizată. cea mai veche formă a numelui şi că el reprezintă un aspect conjugat al verbului hwy. Astăzi. apoi în papiruşii iudeo-aramaici de la Elephantine. respectiv Yav. în unele manuscrise ale versiunilor greceşti ale Vechiului Testament. cu precizarea că literele YH corespund începutului cuvântului. anterioară lui Mesia. ia’uq – ţine la depărtare.d. În ’ia-awa. În ceea ce priveşte vocalizarea tetragramei YHWH. a fi pasionat. de acord că tetragrama reflectă. dând loc formelor aberante. atunci când documente epigrafice nord-israelite atestă folosirea formei YW. printre vechile teonime semite. poate fi reconstituită cu certitudine pe baza transcrierilor greceşti şi trebuie să se citească Yahweh. Este important de cunoscut faptul că. Rămâne. Majoritatea accepţiunilor converg cu uşurinţă spre a restabili o noţiune de bază. fără h-ul final. teonimul izolat Y se prezintă. rădăcina semitică hwy (cu derivatele hyh şi hwh) poate semnifica : a cădea. această ultimă formă evoluând. care este aproape singura folosită în Vechiul Testament şi în literatura postbiblică ebraică şi aramaică. ale acestui proces. mai târziu. este aceea de „a emite un sunet sau un suflu”. adică lui ia. ya. cum arată Papirusul Fouad 266. Forma de YHW. totuşi. întâlnită într-o inscripţie de la Kuntillet’Ajrud se pronunţa probabil la fel. decât pornindu-se de la câteva mărturii vechi. care reprezintă forma completă a numelui. V î. YH sunt folosite în Vechiul Testament [22]. la factitiv. ajungem la concluzia că elementele teofore YHW şi YH se pronunţau Yaho.Hr. şi cum confirmă Hexapla lui Origen. din sec. Cele trei forme YHW. în special în formula hallu yâh – Aleluia. dintre care cele mai importante sunt: Adonai – Domnul meu. 19). se foloseşte forma de Yahve. nu se pronunţa în perioada târzie. Pentru a fixa vechea pronunţie a elementului teofor YHW / YW de nume proprii. sau în 153 . Nu sunt neglijabile nici etimologia şi semnificaţiile numelui divin.. în care h final de la YHWH este folosit pentru a indica vocala finală e. La Elephantine se recunosc câteva exemple de YHW şi de YH la începutul numelui. în publicaţiile ştiinţifice. a exista. Vechiul Testament ne oferă câteva exemple ale formei prescurtate YH. a vorbi. Datorită acestui lucru. cu câteva variante ortografice. se scria cu caractere ebraice. precedat de forma de pronume personal de la persoana a treia singular. de ex. în nordul Sinaiului. care este indicat de actuala vocalizare a Bibliei masoretice. din ce în ce mai mult. forma YHW’ de la Elephantine trebuie să corespundă lui iao’ din papiruşii biblici şi să sugereze o pronunţie de felul yaho. Referatul Biblic al Facerii indică faptul că Yahwe se manifesta pe muntele sfânt în uragan (Ieş. a sufla (cu referire la vânt). pronunţia adevărată s-a pierdut. trebuie să ţinem cont de două particularităţi ale scrierii cuneiforme: vocala o / o (cu accent circumflex) este totdeauna redată ca u / ù şi vocala finală a cuvintelor. În epoca greco-romană. a crea. care nu a transcris tetragrama în caractere greceşti. în textele semitice din nord-vest. akkadiene sau nord-arabe: iakub-El – a binecuvântat. controversat sensul formei verbale. iaitha’um –salvează. Ori. În sfârşit.Hr. Numele teofore nu constituie niciodată tetragrama completă. din sec. ha-Sem (în ebraică) şi ze’ma’ (în aramaică). IX în sec.Hr. cu precizarea că numele divin fusese notat într-o grafie pur consonantică. redactate în scriere alfabetică consonantică. într-o manieră corectă.

dezordonat şi dezorganizat – 154 . Această identitate conceptuală între samayim şi râqî este explicit enunţată în Fac.1 – 2. sau după un alt model cosmologic. 11). teren. Pe de altă parte. căci Dumnezeu nu putea crea de două ori acelaşi lucru. Yahwe să semnifice a suflat sau suflă [23].1. este cu neputinţă să nu constaţi că Dumnezeu a făcut în prima zi cerul şi pământul. de la rădăcina kha – a străluci [24]. şi anume: cosmogonia postexilică a Fac.2. 1. 3. Primul desemnează. Cuvântul era şi în sanscrită. cum stau lucrurile.23. Cerul. Astfel. este mai degrabă un semitism imitat. cu stâlpi (Iov 26. firmamentul fiind cuprins în această imensitate. 3. Constatăm că apare cuvântul cer. etc. care în Fac. 19). Samayim are un sens mai general şi de asemenea religios.8. acesta din urmă este un termen tehnic şi cosmologic cu deschidere foarte redusă. „Dumnezeu a făcut tăria şi a despărţit apele cele de sub tărie şi apele de deasupra tăriei. încă din actul creator iniţial şi formând împreună cu el. la 6. Aceştia sunt ’ereţ şi ’adâmâh. sinonim cu râqîa – firmament.11). 63. în special.1. 1.1).10). am spune noi).11). pe când limbile semitice nord-vestice se foloseşte la plural din dorinţa de a exprima ideea de expansiune spaţială. la început. Pluralul ouranoi ουρανοι. În traducerea românească. care se folosesc pentru ceea ce la noi s-a tradus prin unul – pământ.1. 4. o îmbrăcăminte. ceea pentru logica noastră pare anormal. Originalul ebraic ne lămureşte.14). în acest sens. opus cerului. la spaţiile intersiderale (cerul-cerurilor. cuvântul caelum exprima. Citind Referatul Biblic al Facerii lumii. Este cu neputinţă să fie una şi aceeaşi realitate. minunate. iar al doilea caz la 41. iar în a doua zi. ideea de boltă.10.55.1. sunt de altfel (Deut.1).14 – 15. fie de două ori pământul. sau tronul lui Yahve. În realitate. locul sălăşluirii lui Dumnezeu. 4. el dă o consistenţă cvasiarhitecturală. Totuşi câmpul semantic.1. Spre exemplu. Aştrii. deschis de samayimi este mai larg decât cel al lui râqî. provenind din rădăcina var¸ care însemna a acoperi. în limba română.10). a tunetului (I Regi 2. asupra pluralului samayim.7. în primul caz. cele două concepte se înlocuiesc adesea. Universul (Fac. ca un fel de acoperiş al lumii terestre şi-l exprimau prin cuvântul ουρανος. Sensurile sunt. lumea îngerilor (Ps.17).1.1-2). Putem spune că.9)…şi Dumnezeu a numit uscatul pământ” (Fac. Grecii vedeau în cer. sub forma varuna. Cuvântul samayim se pare că vine de la rădăcina sâmâh – a fi ridicat. etc.10).8: Şi Dumnezeu a numit tăria cer. mai ales.. dar cu sens diferit. în prima zi a fost creat cerul – lumea spirituală. folosit de cei 72 – Septuagintă.1.20 – hâ’âdâmah…zâbat hâlâb udbaş – pământ care curge ca laptele şi mierea. în cartea Deuteronom găsim cea mai simplă lămurire.2) şi zăpezii (Is. o realitate cosmologică (planeta. iar al doilea re referă la pământ ca sol. Dar aici se mai impune o precizare. trecând prin aceste regiuni celeste. sau poate ideea de lumină. în univers. de la troposferă (păsările zboară în cer. 4.19) fixaţi în cer. a grindinii (Iosua 10. cu precizarea că doar în limba română traducerea este aceeaşi. el se găseşte la singular doar în semitica orientală.zgomotul unei brize uşoare (I Regi. Pentru ambele cazuri şi grecii folosesc acelaşi cuvânt – ge – γη.96. el corespunde la tot ceea ce. un acoperiş. cât şi în a doua zi. sunt acroşaţi pe firmament. Iarăşi ai sentimentul că Dumnezeu a făcut. de la o situaţie la alta sau care se deduce din context. 19. aceea a unei ţesături întinse de Dumnezeu (Is. mai ales. prezintă o imagine un pic confuză a creaţiei Pământului – ’ereţ. cerul este prevăzut cu jgheaburi (Fac.12).6). Şi Dumnezeu a numit tăria cer”(Fac. ca şi în alte limbi de altfel. Pământul. o anvelopă. fiindcă sunt doi termeni diferiţi. în linii generale. atestat în gândirea elenistică gnostică sau rabinică şi în apocrife. 7-8).1. Mai întâi (Fac. se spune că „Întru’nceput a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”(Fac. în limba ebraică întâlnim două cuvinte: samayim şi râqîa. Ca şi firmamentul. În latină. iar în a treia zi a poruncit ca „Apele de sub cer să se adune într’o singură adunare şi să se arate uscatul” (Fac.20). adică cel mai sus. materia elementară. În Sfânta Scriptură samayim este. împărăţia lui Dumnezeu (Dan. Cuvântul samayim este folosit în textul ebraic la plural. însă. misterioase (de deasupra firmamentului!) unde sunt izvoarele adâncului şi jgheaburile cerului (Fac. De aceea e posibil ca. cu rădăcina ku – a scobi. Mt. Fac. atât în prima zi. dar se traduce cu singularul – cerul. se află deasupra pământului. 3 – ’erţ… zâbat hâlâb udbaş – pământ care curge ca laptele şi mierea.. Deut. fie două feluri de pământ. nu pare să facă ecoul pluralităţii cerului. pământul pare să se confunde. totuşi diferite.

Dar avem reacţii la această propunere de corecţie de text şi. În cosmogonia mai veche. să postuleze inconsecvenţa unei vocalizări masoretice tiberiene şi să propună corectura de rigoare.1-14. Textul consonantic.2.6: pământ – mare – cer). Dimpotrivă. Dat fiind acest fapt. afectând aceste substantive (’elohim. omniparens-ul lui Virgiliu. Pământul. foarte clar. Pământul este un deşert steril. căci la Fac.22). cuvântul să suprime articolul. adică înlocuirea celor trei sewa’ cu qameţ. Suntem aici victime ale ambiguităţii.40. l-a redat fără articol. alteori fără nici o particulă.1.45. se va întoarce în pământ (Iov 1. Am constatat. Sirah 40. în al doilea.18. Această preferinţă sfârşea cu o absenţă a articolului. în semn de doliu. am reuşit doar să deschidem perspective şi să arătăm cât de mare nevoie avem de munca celor ce-şi propun să alcătuiască dicţionare sau să facă evaluarea şi interpretarea corectă a unui text. Ne mulţumim cu analiza primului verset al cărţii Facerii şi cu convingerea că este cu neputinţă să nu observăm câte probleme de nuanţă. în Ms Assemani 66 a lui Sifra. De asemenea. un lucru esenţial îşi păstrează consistenţa: Dumnezeu este creatorul pământului (Fac. El este stăpânul absolut şi îi cunoaşte limitele (Ps. Cât priveşte cel de al doilea cuvânt adâmâh – sol. vocalizatorii nu mai simţeau prezenţa sau absenţa articolului.tohu va’bohu – cu abisul apelor. vocalizatorii respectau prezenţa sau absenţa articolului. Un alt cercetător. Adam – pumnul de pământ. cu excepţia a trei cazuri. 17. iar unde a dorit să vorbească despre un idol. cel pe care-l foloseşte olarul (Is. se pare că suntem într-un joc de cuvinte. evreii împrăştiau pulbere. la Fac. ci uneori este precedat de o particulă separabilă. a fost respectat în lectura tradiţională. pământ. Pământul dă slavă lui Dumnezeu (Ps. ’âdâm şi toseft). chiar şi atunci când se folosea sau nu articolul. enunţat de Ps. După aceea (Fac.21. 146. Dar nu este totdeauna la fel aceeaşi formă. 139. fixat într-o epocă foarte îndepărtată.46) este cel din care a fost făcut omul (Ier. chiar a termenului ’ereţ care. Problemele ridicate de interpretarea cuvântului pământ sunt departe de a fi fost inventariate aici. care este mama-comună. adică acolo unde aceste cuvinte. Departe de a avea conştiinţa că am făcut ceva. 66. un qameţ. semantică au fost ridicate. căruia i se închinau ca unui zeu-dumnezeu popoarele vecine. în aceeaşi manieră ca Moise. a tras concluzia că „este posibil ca. devenind nume propriu. într-o situaţie sau alta. la periferia căruia Dumnezeu plantează o grădină (Edenul) pentru a oferi locul de vieţuire omului. Aici lamed poartă. sau cum o simţeau autori exilici şi postexilici. care-i dădea o culoare 155 . cel de usacat – terra (după principiul trihotomic. lamed. Se pare ca această particularitate să fie proprie vocalizării tiberiene[30]. datorită prezenţei prepoziţiilor inseparabile beth. Cassuto a susţinut că acolo unde autorul sacru a dorit să dea numele lui Dumnezeu – Elohim. în acelaşi timp că sensibilitatea celor ce folosesc ebraica biblică a evoluat în decursul timpului ajungându-se până la stabilirea oportunităţii determinării unui substantiv prin articol. acolo unde iniţiativa lor de vocalizare putea să tranşeze situaţia. Mayer Lambert. capitolele II şi III. Iov 38. De aceea.12). În Referatul Biblic al Facerii. a articulat cuvântul. din a cărui imensitate ţâşneşte uscatul – yabbâşah. III. când lamedh [27] este vocalizat cu sewa’ [28] şi nu cu qamţ [29]. 1). 2. în ambele tradiţii. Deci. acolo unde s-a putut să o facă fără să schimbe consoanele”[34]. dihotomia care există în creaţie este asigurată: pământul se opune oceanului.4-30).5). 1.24. în literatura de specialitate.9) şi ceramistul (I Regi 7. Important este că. cu adâncă semantică [25]. reprezintă conceptul nostru de planetă – univers şi. pe care consonantismul îl impunea. pentru cei mai mulţi exegeţi contemporani. [31]. cuvântul ‚âdâm este folosit de 23 de ori. constatând aceeaşi particularitate la cuvântul toseft [33]. prin măreţia lui. interpretare.2. conţinând în sine germenii întregii vieţi (Ps. este firesc. în primul caz. acolo unde aceste cuvinte aveau o formă consonantică neechivocă. poate să-l zguduie după bunul plac prin cutremure de pământ. ge – γη – meter – pământul mamă al grecilor.7 se afirmă că pământul argilos. Există în aceste trei cazuri un singur exemplu de vocalizare babiloniană: adică este citarea din Fac. cu atât mai mult a unui text sfânt. Este frapant să constatăm că are totdeauna articol. avea nevoie de o vocalizare cu articol sau o vocalizare fără articol.1-2.5-7. chiar s-a impus aşa numita soluţie Cassuto [32]. kaph. sau chiar de unii dintre israeliţi.6-10). Is. ţărână pe capul lor (I Sam 4.6). omul. roşu [26] şi fertil. Omul. originea vieţii.1. 15).

[23] Ibem. Bucureşti. [9] În continuare vom folosi prescurtarea Fac. la Alexandria.Partea întâia. Dictionnaire encyclopedique de la Biblie. 2002. Mangeot. vol. în timpul lui Ptolemeu al II-lea. Dr. 2001 p. Pentru înţelegerea semnificaţiei textului biblic. Aceste forme sunt qal. hifil. comportă trei sensuri de interpretare. iar adevărul acesta a trecut şi la latini. XII. Bucureşti. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. [8] Bartolomeu Valeriu Anania. p. să ţii cont de particularităţile gramaticale şi stilistice proprii. 311. Dar. Gregoire de Nysse et l’hermeneutique biblique. Cartea Creştină – Oradea. [15] Pierre – Maurice BOGAERT – Matthias DELCOR. 426-427. p. din limba greacă în limba latină. trebuie nu doar să stabileşti doar o traducere corectă. Paris 1866. Cit. vol.Hr. 8. Paris. p. Prof. De opificio sex dierum. cele două părţi au 39 (la care se mai adaugă 14 bune de citit). Cit. Brepols. nifal. legătura dintre pământ şi om este dată chiar de rădăcina cuvintelor: ’âdâmah – pământ / ’âdâm – om. imperativul. 151. respectiv 27 de cărţi. 1910. Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod. 78. Dictionnaire de la Bible. 17. [20] A se vedea pe larg la Petau. op. ci să cunoşti sensul cuvintelor folosite. J. începând cu Moise. [19] În limba ebraică rădăcina verbului este trecută prin 7 forme de conjugare sau biniyanim. Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod. 1996.. Paris. de 72 de bărbaţi înţelepţi. Vacant et. [26] Cuvântul arab adima înseamnă a fi roşu. 1995. Paris. op. Prof. c. Scrieri. Publie sous la direction du Centre: Informatique et Bible Abbaye de Maredsous ed. în „Părinţi şi Scriitori Bisericeşti”. op. 7. Vasile cel Mare. după scopul şi conţinutul fiecărei lucrări: istoric. Dr.I. [16] Ibidem. 76.de aceea uneori se vorbeşte de „Cei 72”. Limba ebraică biblică. Dumitru Abrudan. [10] Este traducerea textului Vechiului Testament în limba greacă. 2001. [6] Biblia sau Sfânta Scriptură are. Cit. e posibil ca rădăcina ebraică – dam – sânge să fie chiar cea care lămureşte mai bine relaţia între ’adâmâh şi viaţă. Vasile cel Mare. 1350. beth. cititorii textului biblic şi-au permis să inoveze. Vechiul Testament s-a scris într-o perioadă lungă de timp. Dumitru Abrudan. P. p. 7. Bucureşti. [3] Dicţionarul Teologilor Români. Ieronim. 523. Bucureşti. Dr. 2474 [25] Semantica este adâncă. Este curios faptul că la forma piel verbul bârâ’înseamnă a ciopli. vol. Cit. [17] Ibidem. lib. p. Astfel. La aceste 7 forme. kaph şi lamed ofereau cititorului posibilitatea vocalizării cu sau fără articol. Emilian Corniţescu. [22] Pierre – Maurice BOGAERT – Matthias DELCOR. [11] Este traducerea Bibliei. lăsându-se conduşi de sensibilitatea lingvistică contemporană. p. a doua jumătate a secolului al III-lea. 87-109. Edmond JACOB – Eduard LIPINSKI – Robert MARTIN-ACHARD. p. infinitivul absolut şi construct. [2] Dicţionar de Teologie Ortodoxă. 1983. conjugarea verbului regulat cuprinde perfectul. [7] Biblia sau Sfânta Scriptură. Prof. î. p. Emilian Corniţescu. integrale. de către Fer. fie autorului studiat. Dictionnaire de Theologie Catholique. [12] Pierre – Maurice BOGAERT – Matthias DELCOR. [21] Apud Mariet Canevet. două părţi distincete: Vechiul şi Noul Testament. a tăia a se vedea mai pe larg la F. pr. pr. în timp ce nişte particule inseparabile. [4] Dicţionar biblic ed. nr. 1247. [24] A.1347.. Bucureşti.arhaizantă. făcându-se trimitere la cartea Vechiului Testament în limba greacă. NOTE [1] Dicţionar al Noului Testament. Cuvânt lămuritor asupra Sfintei Scripturi. care au văzut fireasca legătură între humus / homo. p. în Teologia sa Dogmatică. Edmond JACOB – Eduard LIPINSKI – Robert MARTIN-ACHARD. 1987.d. 5-13. 156 . fie limbii. [18] Sf. 1983. op. P. Prof. Edmond JACOB – Eduard LIPINSKI – Robert MARTIN-ACHARD. [13] Sf. p. [14] Bartolomeu Valeriu Anania. II. Joseph PONTHOT. mai întâi. 1994. hofal şi hitpael. II. pual. aşa cum le numesc astăzi evreii. 579. fiind o Carte scrisă în decursul a mai bine de un mileniu. Col. [5] A se vedea pe larg la Pr. Joseph PONTHOT. autorul primelor cinci cărţi. 1910. literal şi spiritual sau alegoric [35]. p. Încheiem cu precizarea că Sfânta Scriptură. Bucureşti. împerfectul şi participiul. Vigouroux. 310-311. 1986. Cit.. cunoscute sub numele de Pentateuh. arhiepiscopul Clujului. 58. Joseph PONTHOT. p. 22. Dr. p.Hr. piel. spre sfârşitul secolului al IV-lea d. IV. fiindcă aşa-zisul joc de cuvinte capătă conotaţie axiologică. A se vedea pe larg la Pr. Bucureşti. La rândul lor. în Biblia sau Sfânta Scriptură. op. p. vol.

ha. Editura: Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române Bogaert. J. Dictionnaire de Theologie Catholique. Brepols. will hardly convey the authentic meaning worded by Moses. Bucureşti. [34] Maurice Carez. [32] A se vedea pe larg la Ibidem. Publie sous la direction du Centre: Informatique et Bible Abbaye de Maredsous ed. Pierre – Maurice. De la Torah au Messie. Et Mangeot. Cartea Creştină. Jacob. Lipinski. Paris 1981. (1944) . un verset se putea termina la jumătatea rândului. Spicq. Bucureşti. Bucureşti: ed. vol. requires knowledge of the primary meaning of words.C. we aim to highlight the complex significance of the Biblical Report of the Genesis. [30] Este vorba despre Şcoala masoretică de la Tiberiada. Joseph (1987). A. *** Dicţionar de Teologie Ortodoxă (1994). ci şi pentru faptul că în limba ebraică veche nu se obişnuia separarea cuvintelor în silabe pe 2 rânduri. respectiv semivocală. care este un o scurt. au introdus semne speciale. [28] Este o semivocală. F. Joseph Dore. Coman.. Şcoala masoretică din Babilon au aşezat vocalele numai deasupra literelor. Cit. dedesubt sau în interiorul unei consoane. în ebraica veche făcea parte din articolul hotărât. Paris. XII. no matter the target language. irrespective of the language into which it is to be translated. Robert. Spicq. *** Dicţionar al Noului Testament (1983). nu doar pentru că o frază. Aceasta făcea parte din aşa zisul grup ahaltem. şi se traduce prin a strâns repede. Paris. Erminia Duhului. cu funcţie vocalică de a prelung şi se traduce – a strâns. (1910). vol. Dr. Constantin (2002). în acest sens P. La început reprezenta vocala e foarte scurtă şi care se va transforma în şewa’ în secolele X-VI î. Dore. mai târziu. 49. *** Dicţionar biblic (1995). Delcor. care. Bucureşti. Esquisse d’une histoire de l’exegese latine. nescris al unui rând. ed. *** Dicţionarul Teologilor Români (1996). Şi acest lucru se făcea. care se traduce prin nimic sau neant.. care în traducere înseamnă bici şi are valoarea numerică de 30. Pierre Grelot. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Corniţescu. That is why. Bibliothèque thomiste Vacant. Pr. Bucureşti: Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Paris.Esquisse d’une histoire de l’exegese latine. numite masoretice. 49. A translation. p. Sunt reguli speciale de citire şi a uneia şi a celeilalte – vocală. Limba ebraică biblică. (2001). [35] A se vede pe lar. P. Se pronunţă şwa. Martin-Achard. 49-51. Dictionnaire encyclopedique de la Biblie. Bucureşti. Canevet. Paris. pe care le-au aşezat deasupra. Bizantină. este un semn masoretic şi denumirea îi vine de la cuvântul şewa’. 1944. În ordinea alfabetului ebraic se găseşte la nr. Pierre (1981). 12. Grelot. au Moyen Age. Constantin Coman. from the first book of the Holy Scripture. [31] Maurice Carez. În textul masoretic întâlnim o vocală lungă qameţ care se citeşte a lung şi o vocală scurtă qameţ hatuf. Poate fi întâlnit sub forma lui şewa simplu sau şewa compus. Bizantină. The book of the Genesis is mentioned just to prove that the saying “Tradutore traditore” is not an exception but a rule in the case of translations. De la Torah au Messie. Se pare că această literă. (1910). au Moyen Age. pe valea Hinonului. Paris.Hr. Edmond. Dumitru (2002).C.d. redată prin două puncte. II. p. ABSTRACT The translation of the Holy Scripture. [33] Este vorba despre capiştea Tofet. 157 . Carez. Emilian.[27] este o consoană linguală sonoră. Oradea: ed. Editura Univers enciclopedic. Bucureşti: Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod. care îşi măreau forma sau se dilata pentru a completa spaţiul gol. What is the conclusion to the foregoing? Fundamental works should be read in their original version. Gregoire de Nysse et l’hermeneutique biblique. pentru a înlătura dificultăţile de citire a textului sfânt. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE *****Biblia sau Sfânta Scriptură. Eduard. hal. Pierre Grelot. [29] Are forma de T. Joseph. Erminia Duhului. Mariet (1983). locul în care erau arşi copii jertfiţi zeului Moloh. 2002. Desclee. Letouzé et Ané Vigouroux. aşezate sub consoană. Abrudan. Matthias. Maurice. Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Paris: Desclee. Dictionnaire de la Bible. Joseph Dore. op. Ponthot. care a rămas.

These words include interjections and onomatopoeic words which are imitative of non-linguistic sounds that can somehow be associated with certain meanings. we have to define meaning in terms of the notion. the Swiss linguist Ferdinand de Saussure stated that “the linguistic sign is arbitrary’’. which covers the denotatum of the sign including also information as to how the denotatum is actually referred to. these signs are of an iconic or indexic nature in the typology of semiotic signs. which covers the information conveyed by the linguistic expression on the denotatum. Meaning is so complex and there are so many factors involved in it that a complete definition of meaning is practically impossible. Hence. and thus they partially contradict the concept of the arbitrary character of linguistic signs. It is quite difficult to draw a clear line between denotation and connotation in meaning analysis. First. Meaning can be discussed considering a plurality of levels and of dimensions characteristic of the content side of linguistic signs. thirdly. e. there is a pragmatic dimension. Any study of meaning which presupposes the close interrelationship between language and thought cannot ignore or elude this aspect of language meaning. This is why it cannot be maintained that dictionaries give only denotative meanings while the connotative meanings are to be encountered in the actual uses of words. For most linguists. meaning that there is no direct relationship between the sound sequence.Nicoleta Florina MINCǍ. and. accounts for the relationship between the linguistic sign and its denotatum. Because of the resemblance between their significant and their signifié. their signifying side). denotative meaning. for a correct understanding of meaning. Linguistic signs are supposed to be more or less motivated to the extent to which their inner organization is not altogether accidental. which defines the purpose of the expression. Absolute motivation includes language signs whose sound structure reproduces certain features of their content. the complex network of relationships among its component elements. Finally. There are cases when the signified decisively influences the form of words (i. Denotation is regarded as neutral since its function is only to convey the informational load carried by a word. Relative motivation involves a larger 158 . the connotative aspects of meaning are subjective springing from the personal experiences which each speaker has had of a given word as well as from the attitude he wants to emphasize towards what he is to express or towards the person he is speaking to. including a judgement of it. there is also a logical dimension. and denotative meaning. denotation represents the cognitive or communicative aspect of meaning. in the sense that they suggest them. Resuming the ancient ‘physei-thesei’ dispute. the structural dimension covers the structure of linguistic expressions. there is a semantic dimension. But there are numerous words in all languages in which a special correlation may be said to exist between meaning and sound. University of Piteşti VARIOUS APPROACHES TO THE STUDY OF MEANING If we agree that meaning cannot be identified with the object designated by the sign. there must be a necessary signifié attached to a significant for a linguistic sign to discharge its signifying function. Both traditional and modern English semantic studies have mainly used a conceptual definition of meaning taking into account that. This is due to the fact that elements of connotation are often drawn into what is usually referred to as the basic. or the written representation (le signifiant) and the “idea” expressed by it (le signifié)[1]. the concept or the mental image of the object or situation in reality as reflected in man’s mind. as well as between it and other expressions in the language. On the other hand. which is to a certain extent equivalent to extensional meaning. it is necessary to relate it to that reflection in our minds of the general characteristics of objects and phenomena.

Three other criteria are based on multiple meaning (patterns of synonymy. Such series are usually represented by kinship terms and a few other lexical elements that can be said to reveal a structural organization. Stephen Ullmann suggested several criteria of semantic structure which made him characterize English as a “lexical language”[2]. However. while in Romanian. the fact that structuralist ideas were developed in various linguistic circles accounting for the variety of structuralist approaches to the study of language shows that structuralism should be regarded as a result of its inner laws of development. a development in time (in the case of spoken language) or space (in the case of written language). based on the isomorphism between language expression and content [4]. we should point out that there are some important differences between the two language levels. Ferdinand de Saussure made a distinction between signification and sense. thus making significant contributions to the progress of semantics.number of words in the language than absolute motivation. its content level is characterized by simultaneity. In fact. though structuralism has revolutionized the study of language. The meaning of such words is the result of the analysis of the smaller linguistic signs which are included in them. however vague they might seem. the use of special devices to heighten the emotive impact of words. Structuralist linguists have always put forward insightful hypotheses regarding language meaning analysis. we may discover the existence of three invariant terms operating in the same area of meaning: mânǎ. we shouldn’t assert that structuralism has left the study of meaning completely unaffected. only a theory of sense could be the object of study of semantics as the science of meaning. According to glossematics there is an underlying isomorphism between the expression and content levels of language. in English. as opposed to the entire vocabulary which represents the lexical macrosystem. and the level of speech. The insistence on discriminating what is relevant from what is irrelevant in the study of meaning has led to attempts at applying phonological methods to the study of meaning. hand and arm are invariants. The most important one is that while the expression level of language implies sequentiality. Significations as invariants are materialized into senses as their variants. the relative frequency of polysemy. the number of particular and generic terms. it is not the sounds which somehow evoke the meaning. justify a structural approach to the study of the lexicon. as opposed to French which is a more “grammatical”one: the number of arbitrary and motivated words in the vocabulary. Therefore. that can also be analysed in terms of another structuralist dichotomy: invariant/ variant [3]. It is well-known that the meanings of a lexical element display some levels of structure: a semantic constant (the highest level of abstraction). much more complex as far as its elements are concerned and much more dynamic in its evolution. In this case. The existence of semantic series and the organization of words into semantic fields. Since signification stands for content form alone. as variants. it has neglected the study of meaning. Although structuralism in linguistics should be connected to structuralism in other sciences. palmǎ. The structural organization of the vocabulary forms a particular kind of system. Significations represent invariant units while the sense consists of its variants. Thus. braţ. it is no more semantic than any other aspects of content form which is dealt with by grammar. and the incidence of homonymy) and a final one evaluates the extent to which words depend on context for the clarification of their meaning. If we want to emphasize the basic isomorphism between expression and content. Componential analysis assumes that all meanings can be further analysed into distructive semantic 159 . There is a commutation relation between significations as invariants and a substitution one between senses. Componential analysis is one of the most important developments in semantics. A difficulty which partly explains the “slow” progress of structural research in semantics comes out from the vague and fluid nature of meaning. The meanings of a word are structured as forming microsystems . the meanings that are grouped around it.

“sememics”. 7. son. While sememes may be accounted for by general construction rules. the stratificational approach assumes the insertion of a new stratum. For instance. When sememes on the higher. A filly or a colt are young. 2. Sydney Lamb’s stratificational theory of language is based on the idea that there is a structuralization of meaning characteristic of all languages. daughter. The sememic stratum is inserted by Lamb between the lexemic and the semantic strata. 3. According to the theory of meaning postulates. colt or filly→not adult. niece he/she can arrive at a number of semantic features (semes) by examining the relations obtaining among them. the feature of gender will be uncovered. 4. If one has the items: father. mare→female and adult. While “pre-stratificational” linguistics tried to solve the problem of meaning mainly by relating “words” directly to their significata. 6. A filly is a female. for example. etc. called semes. The “meaning postulates” are certain expressions in a formalized system used to describe the semantic structure of a language. the meaning of lexical items will be defined by the set of all meaning postulates associated with it. aunt. Diversification and neutralization remind of the method used by many semanticists to study meaning along two dimensions: from a linguistic form to denotata and significata. in that manner. 8. sememic stratum. young horse. The meaning of filly.the semasiological direction160 . A filly is not male. In that manner it accounts for polysemy. which could delimit what is linguistically relevant on the content level of language from what is not [5]. The sentences based on these meaning postulates are true by virtue of their syntactic form and the meaning of the words in them: A filly is female and young. 7 to 2. 4. The set of kinship terms was probably among the first lexical subsystems to be submitted to componential analysis. diversification accounts for synonymy in language. lexemic stratum. 4. The semon is the minimal unit of the semantic stratum such that its components are not representations of the components of the semantic stratum. 3. 8.features. can be defined in terms of all the possible meaning postulates associated with it. 7. mother. we may oppose 1. Meaning postulates theory has the advantage of including in the semantic description data on the system of knowledge shared by a given language community on the extralinguistic universe. A sememe is quite often connected to several lexemes so. the relationship is not always one to one. Lamb found out that the existence of the sememic stratum could be exemplified by the representation relation between the lexemic stratum and the sememic stratum [6]. 5. up to the tactic level of sememes must be listed individually for each sememe. 6 to 3. uncle. A sememe is the basic tactic unit of the sememic stratum. 6. expressing certain compatibilities or incompatibilities between the signs of the respective system. nephew. as the ultimate components of meaning.. Similarly. opposing 1. are connected to lexemes on the lower. The ability of speakers to analyse sentences into normal and anomalous ones from a semantic point of view. semantic components or semantic primitives. Its elementary unit is the “semon” and its relational unit to the next higher stratum is the “sememe”. The semantic rules could have the form: stallion →male and adult. 8 and arrive at the ‘’generation’’ seme with two distinctions: older generation and younger generation. the combination of semons. Neutralization is the process of connecting a lexeme upwards to several sememes on the sememic stratum. between language and the outside world. 2. could be considered to be equally the result of their knowledge of the language and of the world. 5. 5.

. Meaning and Universal Grammar. 205 REFERENCES Bantaş. Dumitru (1978). Linguistics. Form and Meaning in Language. David (1990). 193-204 [6] Sydney M. 126 [3] Ferdinand de Saussure. An aspect of semantic studies refers to the analysis of compounds into meanings which are not simply the sum of the meanings of the component words. p. female. lamb.C.the onomasiological direction. Lamb. Anna (2002).which accounts for polysemy and. London: Routledge 161 . girl. Cours de linguistique générale. p. Blackwell. sheep. Semons like: male. and the opposite case of synonymy when several words have the same meaning and the possibility of arranging words in pairs on account of their expressing opposite meanings – antonymy. This does not destroy the nature of semons. mare. NOTES [1] Ferdinand de Saussure. 86-89 [2] Stephen Ullmann. etc. English Phonetics and Phonology. can be accounted for. Cliff & Wierzbicka. A clear definition of the meaning (or meanings) of a word is said to contribute to removing the rigidity and dogmatism of language and to make up for the lack of emotional balance among people which is ultimately due to language. Payot.. Bucureşti : Editura Ştiinţificǎ Chiţoran. The various relations among words involve the polysemy of most words in the language. etc. Outline of Stratificational Grammar. which are linguistic entities and not conceptual ones. W. p. It is quite arbitrary what extralinguistic characteristics of referents are analysed into linguistic semons and this explains the linguistic relativism hypothesis. p. is the only procedure by means of which such paradigmatic relations as synonymy. Semantics. identified by componential analysis of a number of lexemic signs: man. Semantics aims at correcting the “inconsistencies” of a language as well as their tendency to “simplify” the complex nature of reality. Washington D. Charles (2003). femaleness. because their function is to keep sememes apart and not to give descriptions of objects. Bucureşti: Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ Crystal. etc. events). horse. Standford. hyponymy. Harmondsworth: Penguin Books Fillmore. woman. are paralleled by conceptual entities such as: maleness. but there must be a parallelism between the two as the only explanation of the referential function of language signs. Paris. from denotata and significata to a linguistic form. Andrei. Semanticists also concern with the possibility of analyzing the meaning of words into component elements of meaning which are shared by a set of words in various combinations characteristic of each item in the text.. An Introduction to the Science of Meaning. ram. adult.which accounts for synonymy. Componential analysis revealed as the ability to analyse sememes into semons. Lamb. Outline of Stratificational Grammar. CSLI Publications. Bucureşti : Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ Chiţoran. Washington D. Capcanele vocabularului englez. Charles. p. Payot. Although the number of possible characteristics of objects is unlimited. 97 [4] Charles Fillmore. youth. Cours de linguistique générale. Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Kreidler. Exerciţii. Dumitru (1972).C. Paris. The task of componential analysis is to identify a list of semons which are sufficient for the definition of sememes. antonymy. Mihai (1977). (1998). Georgetown University Press. Lexicologia limbii engleze. Oxford. Georgetown University Press. Form and Meaning in Language. adulthood. the number of semons is relatively small. Semons are not to be identified with the characteristic features of referents (objects. Rǎdulescu. boy. Introducing English Semantics. young. Standford: CSLI Publications Goddard. p. 134-136 [5] Sydney M.

(1966). Paris: Payot Ullmann. Semantics. Sydney. The meaning postulates represent certain expressions in a formalized system used to describe the semantic structure of the language. Anna (2006). English.: Georgetown University Press Leech. An Introduction. Cambridge : University Press Saussure. Cours de linguistique générale. John (1981). Oxford: Blackwell Wierzbicka. M.Lamb. An Introduction to the Science of Meaning. While “pre-stratificational” linguistics tries to solve the problem of meaning mainly by relating “words” directly to their significata. The Study of Meaning. Geoffrey (1981). C. Componential analysis assumes that all meanings can be further analysed into destructive semantic features as the ultimate components of meaning. Semantics. expressing certain compatibilities or incompatibilities between the signs of the respective system. Language and Linguistics. 162 . The insistence on discriminating what is relevant from what is irrelevant in the study of meaning has led to attempts at applying phonological methods to the study of meaning. Ferdinand. New York: Oxford University Press ABSTRACT Meaning can be discussed considering a plurality of levels and starting from various assumptions. Meaning and Culture. D. Harmondsworth: Penguin books Lyons. Washington. de (1982). The existence of semantic series and the organization of words into semantic fields justify a structural approach to the study of the lexicon. the stratificational approach delimits what is linguistically relevant on the content level of language from what is not. Stephen (1962). Outline of Stratificational Grammar.

prin determinarea politic. ipoteză conform căreia. în sensul preconizat de Aristotel. El reprezintă forma verbală prin care acţiunea politică şi comportamentul specific ei dobândesc o justificare. în sensul că modificarea funcţiei unui text este hotărâtoare. ca o strategie compoziţională de bază. de caracterul lor motivat şi justificat prin discursul politic. Ea este cea care va controla şi selecţiona mijloacele şi strategiile de construcţie a sensului textual. orientează construcţia întregului edificiu textual spre atingerea scopurilor finale caracteristice. În cadrul acestui tip de texte însă textul politic are. ci ca un procedeu generic de realizare a unui anumit tip de funcţii textuale. realitatea practicii textuale ca unul şi acelaşi text să comporte funcţii diferite. Considerăm că acest specific este dat. Încercăm astfel să aducem o altă perspectivă faţă de abordările tipologice „tradiţionale” ale textelor. ce constă în eficacitatea sa – în puterea persuasiunii. la rândul său. Consideraţii teoretice Discursul politic reprezintă principala modalitate prin care actorul politic declanşează seria evenimenţială ce alcătuieşte comunicarea politică. un specific aparte. la rândul ei. fie doar situaţia de comunicare sau utilizarea textelor. 93 – 95). astfel. nu înseamnă că li se opune o abordare neapărat pragmatică ci. vorbim. una funcţională. în structura argumentării. Această finalitate practică transpare. spaţiu şi timp) proprii textului politic. conversaţia uzuală etc). Ca discurs. dar şi a comportamentului politic. argumentarea nu poate fi privită nici ca un simplu act de discurs. astfel încât ele să se subsumeze finalităţii practice şi funcţiilor ce derivă din aceasta. fie doar structurarea semanticosintactică a lor. Italia LEXIC SPECIALIZAT – CAZUL TEXTELOR POLITICE 1. bazate pe clasificarea în tipuri fundamentale. o clasificare tipologică a textelor este determinată de sistemul funcţionării lor sociale. pornind de la criterii sintactico – semantice sau de la criterii pragmatice. Acestea iau în considerare. în interiorul lui. Subscriem întru-totul acestei opinii care duce la ipoteza funcţionalistă asupra tipologizării textuale. conferindu-i acestuia o nouă semantică şi o nouă sintactică. considerăm că specificul acestui text constă în faptul că logosului semantikós i se adaugă o determinare ulterioară. În ceea ce priveşte construcţia persuasivă a textului politic. de fapt. în particular. el se supune normelor lingvisticii. Dar. considerăm argumentarea nu în termeni de tip distinct de act sau tip distinct de text. spaţiul pur lingvistic este transgresat şi deschis spre semiotic. cu un specific al său bine determinat şi care îl individualizează în sfera mai largă a tipului de texte cu finalitate practică. în general. de ordin pragmatic. discursurile juridice. subsumat determinării „politic”. ca aparţinând tipului de text practic/pragmatic. aşa după cum afirma şi Lotman (1974. luând în considerare. Delimitând discursul politic pe baze extralingvistice şi recunoscându-i caracterul prin excelenţă persuasiv. şi ca un procedeu compoziţional specific textelor cu finalitate practică. În demersul nostru pornim de la ipoteza că textul politic există ca un sub – tip textual aparte. în timp ce nici discursul politic nu poate fi considerat un tip discursiv subsumat celui 163 . (aşa-numitele criterii pragmatice. nişte seturi de reguli de producere a lor. sau ale utilizării). Dacă vorbim despre o specificitate a acţiunii de tip politic. considerăm că. Concepând. textul politic în linie pur aristotelică [1]. atunci când se vorbeşte despre o insuficienţă a analizei textelor din perspectivă semantică sau sintactică. spre deosebire de alte tipuri de acţiuni şi comportamente. discurs ce însoţeşte întotdeauna un act politic şi care este considerat ca fiind forma prototipică a comunicării politice. Sapienza Università di Roma. alături de multe altele. la nivelul construcţiei discursive.Nicoleta NEŞU. care îl distinge de alte tipuri de texte cu aceeaşi finalitate practică (în această categorie a textelor practice includem şi textele publicitare. care. mai degrabă. de parametrii situaţiei de comunicare (însemnând protagonişti/roluri comunicative. în primul rând. înţeleasă astfel ca una dintre reţelele textuale predilecte. încercând să elaboreze nişte tipare de construcţie a textelor.

Ca urmare. De aceea. sentimente. în realitatea discursivă. nu este vorba despre „semnificate” distincte. trebuie spus că alegerea cuvintelor nu este independentă de efectul pe care emitentul îl urmăreşte. instituţii. semnificatului şi ele corespund modului de prezentare a lucrurilor prin intermediul cuvintelor. doar atitudinea faţă de conceptele desemnate fiind diferită. de tipul şi eficacitatea lor. este vorba. faţă de realităţile desemnate”. în ceea ce priveşte lexicul politic. în particular. nu în ultimul rând. În realitatea limbajului. ci. 162). în acelaşi timp. de sintagmatica discursivă etc. ca o „apreciere a lucrurilor evocată şi reflectată în cuvinte.argumentativ. măsurată în termeni de eficacitate. Noomen. Discutând problematica lexicului politic. de modalităţi ale vorbirii. Coşeriu (1996.teoria comunicării . „limbajul comunismului” sau „semanticile” specifice acestor limbaje. Specificul strategiilor argumentative este asigurat chiar de finalitatea pragmatică a acestui tip discursiv. 2. adică. 12 – 15) sublinia faptul că este greşită o astfel de abordare lexicală. ni s-a părut mult mai potrivită considerarea argumentării. în textul politic. atitudine manifestată în frecvenţa utilizării lor. Aşa cum arată autorul. argumentarea ca procedeu constituţional de bază al textelor cu finalitate practică. orientate spre aspectul extralingvistic şi determinate de atitudinile adoptate de vorbitori faţă de realităţile desemnate. constitutiv de bază în structurarea discursului politic. Scholten. de la calitatea şi tipul argumentelor. cu ajutorul şi prin intermediul 164 . prezentând o serie de trăsături proprii funcţionării sale în acest tip particular de text. regulile. argumentarea fiind concepută în cadrul unui model acţional ternar de tipul teoria producerii/receptării . orientate spre aspectul extralingvistic. finalitate orientată spre un anumit tip de auditoriu şi bazată pe procedeul persuasiunii. în discursul politic asistăm la o îmbinare extrem de eficientă a finalităţilor diferite ale strategiei argumentative. prin intermediul cuvintelor. Aceste conotaţii sunt asociate. în alte tipuri discursive predominând o finalitate sau alta. de înlănţuirea lor discursivă. dând seama de alternanţa argumentelor. acest fenomen se referă. în general. presupune un set de reguli ce guvernează întregul comportament al participanţilor la jocul politic. în realitate. de modalităţi subiective şi. ci decurge dintr-o strategie semantică” (Cuilenburg. ceea ce se concretizează în „libertăţile” şi „constrângerile” ce îi determină specificitatea discursivă. dar şi a argumentării politice.teoria acţiunii. la contextul social al comunicării şi. nu este vorba despre faptul că el vehiculează semnificate distincte ale limbilor. ca şi înainte. la o funcţie a limbajului – efectivitatea sa (Wirkung) într-o comunitate lingvistică. ca. tocmai ca manifestare a unor convingeri. ca scop ultim al discursului politic. se organizează în jurul strategiilor persuasive specifice discursului politic. Strategia discursivă semantică sau lexicală Persuadarea. adică o simplă instanţiere a sa. adică de modalităţi determinate de atitudinile adoptate de vorbitori. Scopul. în tipurile preponderente de contexte în care apăreau şi în faptul că formau împreună o sintagmă. ca expresie (indirectă) a atitudinilor faţă de lucruri. fiind rostite întotdeauna alăturat. în ce măsură se justifică sintagmele de tipul „limbajul nazismului”. persoane şi grupuri. depinde de o serie variată de factori. respectiv. Această triadă secvenţială este o caracteristică proprie argumentării specifice textelor practice. în opinia noastră. Mai mult. un procedeu compoziţional. de tipul faire savoir + faire croire + faire faire. 1998. El exemplifică cu cuvinte precum Blut şi Boden din limba germană care au semnificat acelaşi lucru şi în timpul nazismului. idei. planul şi opţiunile strategice utilizate în strategia argumentativă de tip politic marchează notele specifice acestui tip de text. Aceasta pentru că. care îi orientează global finalitatea şi care. de alegerea cuvintelor utilizate – „în ceea ce priveşte limbajul. de fapt. adică de „moduri de a folosi limbajul. doar. finalităţi ce parcurg un traseu gradual în trei etape. subsumate caracteristicilor sale. ci de uzul lingvistic (Sprachverwendung). despre modalităţi subiective ale vorbirii. ca orice strategie. ideologii”. de fapt. în viaţa publică a unei societăţi sau în relaţiile sociale.

scumpirile sunt „reaşezări ale preţurilor”. neatârnare). Ambiguitatea caracteristică a cuvintelor cheie folosite face posibil acest lucru”. altele explicite. ca reacţie la stilul hortativ. cuvinte precum democraţie. în încercările lor de a justifica gesturile cu semnificaţie naţionalistă ale puterii. cuvintele au întotdeauna într-un context dat.cuvintelor. în ce context. sentimente. în timp ce scopurile şi orientările politice operează selecţia terminologică. termenul „război” este înlocuit cu „răspuns la extremismul” de orice natură. în limbajul obişnuit. 126). Un enunţ de tipul „Castro este socialist”. despre avort şi eutanasie. Limbajul hortativ apare în special „în apelurile adresate publicului pentru obţinerea sprijinului politic. „apare. el şi-a îmbogăţit paleta acestora. în tipurile predilecte de contexte în care apar sau în asocierile în care apar cel mai des. în planul procedeelor textuale. o evidentă fervoare emoţională în îndemnurile politice. prin crearea unei relaţii antinomice între doi termeni care. utilizarea mai dibace şi mai eficientă a acestui stil ascunde apelul emoţional sub masca definirii problemelor. pe de o parte. „O limbă este. cine l-a rostit. prezenţa constantă a secvenţelor cu funcţie hortativă explicită sau implicită. Edelman (1999. socialism etc. disputele din diferitele programe politice. cuvântul avea câteva dintre conotaţiile pe care le are şi astăzi (independenţă. ea modelează aproape în întregime felul de a gândi. arătând că. 1999. fiind. cum spuneam. pe de altă parte. pentru „apărarea libertăţii”. (Edelman. în dezbaterile şi audienţele legislative. credinţe şi acţiuni ale celui persuadat determină. în discursurile politice oficiale. semnificaţii stabile pentru un anumit grup de utilizatori. în ce perioadă istorică sau dacă programul respectiv este transmis în Rusia sau America (Edelman. cuvântul părea preferat de grupurile ce promovau ideea eliberării individului de sub controlul statului şi de privaţiuni (exemplul sintagmei libertate civilă). Pe de altă parte. în timp ce in jurul anilor 1980. ci „bolnavă”. a simţi sau a exprima al celor care o folosesc”. printre altele. radioactivitatea este „nepericuloasă” (ceea ce reprezintă. dar şi la ambiguitatea intenţionată şi augmentată a semnificaţiilor primare ale cuvintelor [3]. Ca urmare. nu sunt în relaţie de opoziţie (de exemplu. nu vom întâlni astăzi expresii de genul „înarmare atomică”. în campaniile electorale. 1999. De exemplu. dar. unele. implicite. la începutul anilor 1960. economie de piaţă. o contradicţie în termeni) etc. stilul hortativ constă din premise. în principalele discuţii de grup. libertate. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că. strategiile semantice permit utilizarea unor pseudoantinomii. economia unei ţări nu este slabă. după cum afirma McLuhan. în 165 . nu poate fi înţeles fără a şti. sau de către veterani. deducţii şi concluzii. Atitudinea diferită a vorbitorilor faţă de conceptele desemnate prin semnificaţia cuvintelor se poate materializa în frecvenţa de utilizare. în termeni de „viaţă” şi „moarte”) sau. capitalism. adeseori. Astfel. Faptul că textul politic este caracterizat printr-o funcţie persuasivă de grad maximal care vizează modificarea anumitor convingeri. De aceea. puţin afectată de modul în care o folosesc indivizii. utilizat cu precădere de către membrii aparatului administrativ al serviciilor armatei. dar şi de contextul de utilizare. venitul cetăţeanului este „putere de cumpărare”. Aceasta se poate manifesta în două feluri: prin prezentarea unei dihotomii ca o contrarietate continuă (de exemplu. Astfel. dacă în timpul Războiului de Independenţă. ci „capacitate de ripostă” sau „salvgardarea democraţiei”. În opinia sa. în fapt. Publicul apreciază gesturile şi atitudinile consecvente în funcţie de ceea ce este raţional. Limbajul dă cadrul. în toate fazele procesului guvernamental”. 128 – 129) Strategiile semantice se referă şi la utilizarea mitului şi metaforelor [2] . dar reacţia onestă (adică susţinută social) la sentimentalismul exacerbat din dezbaterile electorale. 117) discută diferitele utilizări ale cuvântului libertate în spaţiul american. auzit la un post de radio. concedierile sunt „restructurări” sau „redistribuiri ale forţei de muncă”. capătă conotaţii diferite în funcţie de utilizatori. Din punct de vedere formal. legislative sau juridice este cea de respingere.

Se vorbeşte. Un alt tip de strategie semantică se referă la alternarea planurilor de definire a termenilor. dominate de forţa mediatică. la diferite trucuri şi strategii semantice. astfel. în societăţile moderne. a unor reguli şi strategii argumentative proprii. 2000. ambiguitatea intenţionată.. spre imagini şi simboluri. mai mult. încă din cele mai vechi timpuri. al politicienilor. Receptorii mesajului politic se transformă în decriptori. Ei caută textul închis în interiorul discursului convenţional. faţă de alte texte cu finalitate practică şi îl disting. 1996. incită la recurgerea de trucuri semantice cu ajutorul specialiştilor. ele „formează suportul imaginilor şi reprezintă încărcătura dinamică ce însoţeşte evenimentul” (Balandier. dubla semnificaţie a termenilor şi conceptelor. însă cu aparenţa de a-l spune fie fără posibilitatea de verificare a celor spuse. faţă de textele ce aparţin altor categorii. 15). 2000. e sinonimul acţiunii. poartă această marcă a insinuării. spre fondatori.campania electorală din 1976 în Germania. fluctuează în căutarea unei comunicări ce poate capta atenţia cetăţenilor provocându-le adeziunea şi nu retragerea prin absenţa credibilităţii sau a dezinteresului. Deşi limbajul a fost considerat întotdeauna „un instrument şi o miză politică”. El se raportează la ceva situat în afara cotidianului. 28). Acest aparat retoric a fost considerat ca funcţionând precum un indicator al unui anumit regim politic căruia îi imprimă un stil caracteristic. de banalitatea cotidiană. La o analiză în profunzime a limbajului puterii sesizăm şi alte nuanţe. despre un deficit al comunicării politice contemporane. a ascunderii gândirii. 149). într-un sens ‚inocent’. obţinerea adeziunii interlocutorului. De altfel. toate puse în slujba finalităţii lui caracteristice – persuadarea. dar sunt tot mai des dublate de practici mediatice audio-vizuale. spre progres. se pare că puterea cuvintelor nu mai este suficientă. spre o cartă iniţială şi spre principiile acesteia. 3. inconfundabil. deficit ce determină angajarea constantă a unor mijloace compensatorii. materializate într-o paletă largă de opţiuni. Textul politic prezintă. ceea ce îi este propriu insinuării” (Coşeriu. el este chiar constitutiv fiinţelor şi lucrurilor. uzat prin repetiţie sau caută cuvântul ce produce sensul sau decalajul dintre formularea aparentă şi cea care maschează. Mai întâi. „aceste caracteristici rămân simple date de suprafaţă. El determină căutarea constantă de mijloace de compensare. limbajul politicii şi. astăzi. circula sloganul „libertate în locul socialismului”). Ca urmare. spre schimbare. „nerespectarea adevărului. Este limpede că aceste trăsături. e parte integrantă a mitului. materializată în utilizarea unui lexic specializat. implicit. a unor clişee şi stereotipii discursive specifice. limbajul puterii îşi păstrează validitatea dincolo de aspectul imediat. individualizează textul politic. fie folosindu-se de posibilitatea ca cele spuse să fie interpretate şi în alt mod. Însă. care sunt puse în slujba „eficacităţii” sale persuasive. polisemia etc. în societăţile democratice. conform logicii limbajului dublu” (Balandier. pe de-o parte. Ea este generatoare de o retorică specifică. descoperind în expresia politică o parte din plăcerea jocului. teoretic. sunt transpuse în planul aplicabilităţii practice sau invers etc. orientându-se spre trecut sau spre viitor. Concluzii Centrul de greutate al oricărui discurs politic îl reprezintă puterea cuvintelor. 2000. 148). angajează aluzii lingvistice complicate. nişte trăsături care îl individualizează în cadrul mai larg al textelor cu eficacitate practică – este vorba despre funcţii textuale specifice. trăsătura de bază ce îi era atribuită discursului politic era duplicitatea. de la aluziile lingvistice sofisticate. în sensul că definirile din planul abstract. simbolului şi ritualului. ca fapt 166 . spre perspective ce impun încă de pe acum asigurarea gestionării viitorului” (Balandier. precum „ascundere a gândirii”. Se ştie prea bine că societăţile tradiţionale considerau cuvântul la baza întregii creaţii umane. despre o insuficienţă a tipului tradiţional de comunicare politică. astfel. „falsificare intenţionată a lucrurilor”. (…) Deficitul de comunicare politică e invocat periodic. pe de altă parte. ascunderea adevăratelor intenţii ale vorbitorului. „Limbajul politic.

p. not lastly. “Textul politic în viziunea lingvisticii integrale”. oarecum. ea fiind transferată unui complex de factori ce se subordonează doctrinei şi ideologiei respective. “Puterea cuvintelor şi imaginarul politic românesc”. the strictly linguistic domain is surpassed and opened towards a larger. Iaşi: Ed. în vol. Nicoleta (2005). Nathan . Eugen (1994). Oradea: Ed.255 – 273 Neşu. Funcţii textual – discursive ale mitului şi metaforei în textele politice. I. UBB Cluj-Napoca. Scena puterii. în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. După cum spunea şi Czeslaw. Nicoleta (2008°). Murray (1999).J. The semantic/lexical discourse strategy or „the power of words” demonstrates. Georges (2000). seria Philologia. Cuvântul apare. Bucureşti: Ed. J. Nicoleta (2008). on the choice of words. Lotman. în Revista Limba Română. 10 – 29. îndepărtându-se. It represents the verbal form through which the political action and its specific behaviour gain justification. Suceava: Universitatea Ştefan cel Mare. IRI. Coşeriu.. (1974). NOTE [1] vezi pentru detalii Neşu. “Lexicul politic şi puterea cuvintelor”. 97 – 107. 5. Bucureşti: Ed. M. Jean – Michel (1997). it obeys the norms of linguistics. Chişinău. Milosz (1999). Nicoleta (2006). Bucureşti: Ed. specified as political. O. Cluj-Napoca Neşu. 4. 2008. vezi Neşu. Humanitas.acolo important nu este ce a spus cineva. în Studia Universitatis Babeş – Bolyai. „Limbaj şi politică”. 2005a [3] pentru detalii. XXI. 1999. Neşu. Colocviului internaţional Limba română – abordări tradiţionale şi moderne. Bucureşti: Ed. Scholten. ci ce anume a dorit să spună. Studii de tipologie a culturii. Balandier. nr.W. Within this specificity of the political discourse. from the quality and type of arguments. Nicoleta (2001). Polirom. Roma: Bagatto Libri ABSTRACT Political discourse represents the main means by which the political actor launches the event series which constitute the political communication. that persuasion as the ultimate goal of political discourse depends on a number of factors. învăluinduşi ideea prin mutarea virgulei” (Czeslaw. de multe ori. once more.. p. Retorica. Aristotel (2004). Eugen (1996). Aion. „în democraţiile populare au fost acceptate un stil special. yet. Paris : Ed. G. Edelman. nr. semiotic. Textul politic – Limite şi deschideri semiotice. Politica şi utilizarea simbolurilor.textual-discursiv caracteristic şi care îi conferă specificitate şi individualitate în raport cu alte tipuri de texte. Les lich: types et prototypes. domain. Humanitas. Casa Cărţii de Ştiinţă. 2008 REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Adam. argumentation plays one of the main roles. „Statutul tipologic al discursului politic din perspectiva lingvisticii integrale”. nr. Cuilenburg. Colectiv Omul şi mitul. p. de semnificaţia lui pur lingvistică. o anumită terminologie şi un ritual lingvistic . Gândirea captivă. Univers. în vol. sub tipar Neşu. p. Fiinţa umană şi aventura spiritului întru cunoaştere. Ştiinţa comunicării. Ştiinţa. 167 . Neşu. Noomen. Nicoleta (2005°). 86). Chişinău Neşu. Czeslaw. deposedat de semnificaţia sa originară. to the social context of communication and. As discourse. 50 – 68. Cluj – Napoca: Ed. 1 – 3. Chişinău: Ed. (1998). Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică. organizat de Catedra de Limba română a Facultăţii de Litere. 2005 [2] vezi Neşu. în revista Romània Orientale. Coşeriu.

instead it is employed the adjective form. In Japanese. the nominal categories of the four basic colours are but the stems of the same adjectives: shiro (the stem of the adjective shiroi). Colour categories can be associated with colour terms by means of lexicalisation. Except the nowadays adjectives for the four basic colour terms: shiroi (white). It is believed that those two adjectives appeared in the language 168 . One of the most influential contributions to the colour system research is the monograph by Berlin and Kay (1969). we are immersed in the existence of colours. Colour categories can be associated with more than one word (thereby allowing synonymy) and words can be associated with more than one category (thereby allowing homonymy) [3].Raluca NICOLAE . wherever we look. aka no. This set of eleven seems therefore to be a semantic universal [4]. green. In the process of categorization. Spiru Haret University. a way out of day by day routine. kuroi (black). the word for colour is iro [6]. ao (the stem of the adjective aoi). aka (red). brown and purple). kuro (black). Ancient Japanese had four basic colour nouns: shiro (white). The noun form of the four basic colour terms. kuro (the stem of the adjective kuroi). and ao (green/blue)[7]. Colours are a constant to our existence [1] as well as a psychological factor that influences our mood. The adjectives for yellow and brown kiiroi and chairoi are made from adjectivized noun-compounds with the word iro: ki-iro and cha-iro. akai (red) and aoi (blue-green). kuro no [9]. They appear closer while their cool counterparts visually recede [2]. over seven million colour shades visible by human eye can be divided generally into eleven basic colour categories represented through prototypical colour terms. yellow and orange) can visually overpower cool colours (blue. Using naming experiments they elicited the colour categories of subjects and comparing the categories across different languages they noticed a remarkable cross-cultural correspondence. followed by the particle no (shiro no. ao no) is not very productive. To Chinese and Japanese people colour also meant order and ranking[5]. Warm colours (red. Bucharest OPENING TO COLOURS: A BASIC LEXICON IN JAPANESE Wherever we go. aka (the stem of the adjective akai). the other colour terms are formed by adding the lexeme –iro 色(colour) [8]: Adjective white black red blue yellow brown purple green gray orange pink shiroi 白い kuroi 黒い akai 赤い aoi 青い ki-iro-I 黄色い cha-iro-I 茶色い Noun (+ no) shiro白 kuro 黒 aka 赤 ao 青 ki-iro黄色 cha-iro茶色 murasaki(-iro) 紫色 midori(-iro) 緑色 hai-iro灰色/nezumi-iro鼠色/gurēグレdaidai-(iro) 橙(色)/orejiオレンジ momo-iro桃色/pinkuピンク Actually.

atama ga masshiro ni naru (one’s mind goes blank). akai. the colour (of snow). to blink one’s eyes in surprise) or shiro-kuro o tsukeru 白黒をつける (to settle the matter in court). to be spoiled. 1.e. void (lack) → obvious (the light making things standing out) (cleanness ) → innocence (the light of truth) → indifference (lack of interest) → stupidity (lack of intelligence) 169 . shirakeru 白ける (to become apathetic). 2. parts of body: shiroi me de miru (to look coldly.3. hakujin ( lichés z). Every Japanese colour term interact with a number of productive morphemes such as –gakatta (tinged with). hakujin 白人 ( lichés z). hakketsubyō 白血病 ( lichés z). i. a prostitute). hakuchō 白鳥 (swan). gold and silver. hakuchūmu 白昼夢 (day dream). hakuchi 白雉 (idiot). i. to feel ill at ease) The main meaning of white is that of the colour itself as in shiromi (albumen).: a white taxi. hakuchō (swan). egg white). phrases like emphasize this aspect. unprocessed: shiroi kamiko 白い紙子 lich (blank sheet of paper). the abbreviation for silver (shirogane) Synonyms: howaito as in howaito chokorēto ホワイトチョコレ-ト(white chocolate) Shades: aiborī (ivory). coordinate colour phrases (translated by “and”): shiro-kuro 白黒 (black and white) as in shiro-kuro shashin 白黒写真 (a black and white picture) or me o shiro-kuro saseru 目を白黒させる (to to look bewildered. enpakushoku 鉛白色 (white lead). 4. kuroi. shiratsukeru (to be unamused or bored) or the lack of intelligence: hakuchi (idiot). hakuchūmu (day dream) brought to light. blank: shiroi kamiko (blank sheet of paper). to be confused.1. an unlicensed taxi) Proper names: Shirayuki-hime 白雪姫 (Snow White) Emphasis: /maQsiro/[14] = masshiro 真っ白 (pure white) as in atama ga masshiro ni naru 頭が真っ白になる (to go blank.1.relatively late and that their formation is due to their suitable phonetic shape [10] . ► shiro白 (white) Meaning: 1. -ppoi (-ish) [12].3. If something is (obvious) or the light of truth is shed shiro da (he is innocent). 2.: a white neck. but the nominal form: chairo no and kiiro no is more common.3.3. hakuya 白夜 (white/arctic night). colour phrases. colours for auspicious occasions). Being hakuya (arctic night). but the nominal form is preferred for the rest of the basic colours. to frown upon). to forget everything) Verbs: shiramu 白む (to grow light). the colour of pure light. nyūhakushoku 乳白色 (milk white) kaihakushoku 灰白色 (greyish white) etc. 2. meihaku (obvious). 2. bribery. with Chinese reading: hakujō 白状 (confession). since literature prefers colour adjectives. shiratsukeru白つける (to be unamused or bored. shiro-taku 白タク(lit. shirakeru (to become apathetic). Compounds: 1. 2. showing the lack of interest: shiroi me de miru (to look coldly. kōhaku 紅白 (red and white. blank. 1. 2. euphemism: shiro-kubi 白首(lit. a victory mark) as in shiro-boshi o ageru [13] 白星をあげる (to win).e.3. innocence: kittto aitsu wa shiro きっとあいつは白だよ (I’m sure he is innocent). to frown upon). sports: shiro-boshi 白星 (a white dot. White has also the meaning of void. other colour phrases: 2. kōhaku 黄白(yellow and white. with Japanese reading: shiromi 白身 (albumen.2. aoi). Thereby the adjective form applies to the four basic Japanese colours (shiroi. corruption). A significant distinction in choosing the nominal or the adjective form of the colour terms is made by genre. while the mass media discourse employs their nominal counterparts to a greater extent [11]. it becomes visible: meihaku upon as a proof of innocence: aitsu wa The colour white light blank. hakujō (confession). kokuhaku 告白 (confession). 3.2.

3. to blacken). wain lic ワインレッド (wine red) etc.3. crimson). i. an obituary notice) as in kuro-waku no hagaki 黒枠の葉書 (a postcard announcing somebody’s death) Emphasis: /maQkuro/ = makkuro 真っ黒 (pitch black) Verbs: kuromu 黒む (to become black. kuromaru 黒まる (to blacken). cinnabar). death: kokushibyō (black death.5. dirty: yōfuku ga kuroku natta 洋服が黒くなった (the clothes got dirty). to blacken). kuro-maku (a mastermind). 3. to make something black) Black is the darkest colour as in kokuen (graphite) and everything comes near it is spoiled or gets dirty. food: kuro-zatō 黒砂糖 (raw/brown sugar). shikkoku漆黒 (jet black). 1. ake 朱 (vermilion. the colour of blood: aka shingō 赤信号 (red light.1. 2. 1. sports: kuro-boshi o toru 黒星をとる (to be 黒星 (the bull’s eye. ni 丹 lic レッド (red) (red. As the positive meaning of black. sekidō 赤道 (the equator).2.2.e. red earth).4. with Chinese reading: sekigaisen 赤外線 (infrared rays). other colour phrases: 2. sports: kuro-obi 黒帯 (black belt). kuro-waku (an obituary notice). 2. with Japanese reading: kuroji 黒字 (surpluss). 2. hidden) (dirtiness) → guilt → death ► aka 赤 (red) Meaning: 1. dark complexion: hifu no kuroi 皮膚の黒い (darkskinned).3. a baby: aka-chan wain 赤ちゃん. suō 蘇芳 kin-aka 金赤 (bronze red).3. with Japanese reading: aka-ge 赤毛 (red hair) as in aka-ge no hito 赤毛の人 (a red haired man). rengairo 煉瓦色 (brick red). thereby. mite). (sappanwood). beauty spot. 4. danger signal). aka/ake 緋 (scarlet. plague). ankoku 暗黒(darkness). kāmain カーマイン (carmine).3.3. right and wrong) as in kokubyaku o akiraka ni suru黒白を明らかにする (to decide/dispute as to which is right). obituary: kuro-waku 黒枠 (black borders. 2. sumi-iro 墨色 (India ink) etc. The colour black darkness (inconspicuous. Shades: aka-sabi-iro 赤錆色(rust). a communist: aka-gun 赤軍 (Red Army) Synonyms: kurenai 紅 (deep red. 2. aka-ji 赤字 (a deficit). a defeat) as in kuro-boshi defeated). aka赤ワイン (red wine). kuro maku 黒幕 (a black curtain).6. parts of body: mune ga kuroi 胸が黒い (to be black-hearted). the colour (of ink). kokuban 黒板 (blackboard). Moreover. a mastermind: kore ni wa dareka kuro maku aru rashii これにだれか黒幕あるらしい (someone is certainly pulling the wires/there must be someone at the bottom of this affair). with special reading: hokuro 黒子 (black mole. kuromeru 黒める (to blacken.3. it bears the stain of guilt: kare wa kuro dearu (he is guilty). kokujin 黒人 (a reading: kokushibyō lichés ). 1. with Chinese 黒死病 (the black death. sekijūji 赤十字 (Red Cross). kuro.3. wipes away the shapes – that become inconspicuous as in kuro-ko (a kabuki stagehand dressed in black). 2. Compounds: 1.2. kurozumu 黒ずむ (to become black. coordinate colour phrases (translated by “and”): kokubyaku 黒白 (black and white. kokuen 黒鉛 (graphite). keshizumi-iro 消炭色 (cinder). 1. the plague). as the symbol of darkness: ankoku (darkness). 2.3. watashi no me no kuroi uchi ni 私の目が黒いうちに (as long as I am alive).► kuro 黒 (black) Meaning: 1. kurobamu 黒ばむ (to become black. 1. 3. quantity: kuro-yama no yō na hito dakari 黒山のような人だかり (a large crowd of people).1. stage terms: kuro-ko 黒子 (a kabuki stagehand dressed in black to be inconspicuous). cardinal). sekihan 赤飯 (boilded 170 . but also a wirepuller. guilty: kare wa kuro dearu 彼は黒である (he is guilty) Synonyms: burakku as in burakku risuto ブラックリスト (black list) Shades: ankokushoku 暗黒色 (dark). colour phrases: 2. 2. aka-ni赤丹(red clay). kokuhyō 黒表 (black list). The deletion may also mean total annihilation of life forms. beni-iro 紅色 (rouge). 2. it signifies experience: kuroobi (black belt). aka-nbō 赤ん坊. Compounds: 1. to blacken).

young man) Synonyms: ao 靑 (blue). it was primarily used to describe the light phenomenon. complex colour phrases (tints): akaguroi 赤黒い (dark red). other liché 赤の他人 (a perfect stanger). with Japanese reading: aoiki toiki 青息吐息 (in great distress). seiun no kokorozashi o daku青雲の志を抱く (to aspire to greatness. a raw [green] youth. 2. aonisai 青二才 (a stripling. fire The colour red blood → → → → → heat/warmth brightness. wan).2. ターコイスブルー tākoisu burū (turquoise blue).rice with red beans). Aka no hiroba 赤の広場 (The Red Square) Emphasis: makka 真っ赤 (deep red). akarameru 赤らめる (to turn red. 171 . ruri-iro 瑠璃色 (azure). colour phrases: 2. Compounds: 1. aka-aka 赤々 (bright red) Verbs: akameru 赤める (to make red). burū ブル- (blue) Shades: ai-iro 藍色 (indigo). inexperienced: aoba 青葉 (fesh leaves). conspicuousness → danger emotion vitality/life (emotion/the flow of blood) ► ao 青 (blue/green) Meaning: 1. ao 碧 (blue. green. kon’iro 紺色 (deep blue) etc. green) as in opinion). novice). to be disgraced in public) Proper names: Aka-zukin 赤頭巾 (Little Red Ridinghood). aka-haji o kaku colour phrases: aka no 赤恥をかく (to be put to shame. aka stands for bright. Red overpowers other colours by standing out and signalling danger: sekihin (extreme poverty). This could prove the existence of the two parallel systems and principles of categorizations: one expressed through the system of colour terms.2. sora-iro 空色 (sky blue). Furthermore. seiten 晴天 (blue sky. glowing colours that are conspicuous (at a great distance): aka no tannin (a perfect stranger). emotion: akahaji o kaku (to be disgraced in public) or political zeal (communism): aka-gun (Red Army). 2. green). ao-jiroi青白い (pale. sekirara 赤裸々 (naked. to have a lofty ambition) .3. other colour phrases: ao-kusai 青臭い aokusai iken 青臭い意見 (half-baked (grassy smelling. sekihin 赤貧 (extreme poverty). Aka is also the colour of fire as in sekigaisen (infrared rays). redden. sekkekkyū 赤血球 (red blood cell). and the other expressed through the system of terms for the light phenomenon [15]. 2. maybe before midori (green). seinen 青年 (youth. with Chinese reading: seishun 青春 (a youth. thereby aka turns out to be the symbol of vitality: akachan (baby) and of life: sekijūji (Red Cross)..2. 1. sekimen suru 赤面する (to blush). sekiri 赤痢 (dysentery). colour phrases: 2. complex colour phrases (tints): gunjō-iro 群青色 (ultramarine). ao 蒼 (blue. bare. the spring of life). frank). unripe. unskilled. seishōnen 青少年 (the younger generation. 2. pale: aoi kao 青い顔 (a pale face). blush). ao-suji 青筋 (blue vein) as in aosuji o tatete okoru 青筋を立てて怒る (to go purple with rage). 3. 2.3. with all its related terms such as excessive heat (incandescence): sekidō (the equator). pale). シアン shian (cyan). akaji (deficit). aka-chakeru 赤茶ける (to turn reddish brown). fine weather) or seiten hakujitsu no mi to naru 晴天白日の身となる (to be cleared from the charge against) Ao had existed for a long time in Japanese. and only later did it become the colour term. seidō 青銅 (bronze). the youth). the colour of the sky: ao-zora 青空 (the blue sky) as in ao-zora kyōshitsu 青空教室 (an open-air school). mizu-iro 水色 (light blue). ao-guroi 青黒い (deep blue). akaramu 赤らむ (to become red) Red is decoded as the colour of blood: sekimen suru (to blush). 1.

ōdan 黄疸 (jauntice). Fading flowers become yellow. 2. with special reading: tasogare 黄昏 (twilight).As in Japanese. 1.3. aonisai (a stripling). ao.3. arid) → disease → brightness ► midori 緑 (green) Meaning: green.1. Compounds: 1. a far away spot: seiun no kokorozashi o daku (to have a lofty ambition). ryokuju 緑樹 (a green-leafed tree). tanpopo-iro 蒲公英色(dandelion coloured). other colour phrases : kiiroi koe 黄色い声 (a shrill voice) Verb: kibamu 黄ばむ (to turn yellow. 1.2. midori 翠 (green). complex colour phrases (tints): kuro-midori 黒緑 (blackish green). colour phrases: 2. In its figurative meaning. waka-midori 若緑(fresh green) etc. which stands for the colour of the sky as in seiten (blue sly. drought and sometimes disease as in ōdan (jauntice). ōgon 黄金 (gold. kōdō (zodiac) The colour yellow → gold/metal (dry. カナリヤ (canaria) etc. tankōshoku 淡黄色 (light yellow). Being the colour of the sky. the zodiac). moegi-iro 萌黄色(light green). aodake-iro 青竹色 (green bamboo). Compounds: 1. other colour phrases: midori no hi 緑の日 (greenery day). 2. iō 硫黄 (sulphur). with Chinese reading: ryokuka suru 緑化する (to plant trees). nae-iro 苗色(seedling). ao represents distance. money) as in ōgon jidai (golden age). midori no kurokami 緑の黒髪 (raven black hair) ► chairo 茶色 (brown) Meaning: the colour of tea Synonyms: kasshoku 褐色 (brown). ryokucha 緑茶 (green tea). verture Synonyms: midori 碧 (green). kiiro may also suggest the existence of a metallic object: kiiroi koe (a shrill voice). kōga 黄河 (The Yellow River). to be tinged yellow) If we assume that yellow is the colour of money/gold. with Japanese reading: ki-midori 黄緑 (yellow-green).2. ōdo 黄土 (loes). 2. uguisu-iro鶯色(bush warbler). yomi 黄泉 (Hades). as green. kuri-iro/risshoku 栗色 (brown) 172 . the colour ao covers two chromatic categories: blue. sekiryokushikimō 赤緑色盲 (daltonism). remon-iroレモン色 (lemon coloured). Ao is also an indicator of paleness (lack of colour) or distress as in aoiki toiki (in great distress). kōdō 黄道 (the elliptic. ōnetsubyō 黄熱病 (yellow fever).2. gurīn グリーン (green) Shades: ki-midori 黄緑 (yellow-green). koke-iro 苔色(moss green). with Japanese reading: kimi黄身 (yolk of an egg). colour phrases: 2. with Chinese reading: ōgyoku 黄玉 (topaz). 1. ōnetsubyō (yellow fever). The colour blue/green sky (blue) unripe (green) → distance → pale (lack of colour) → inexperienced (lack of experience) ► kiiro 黄色 (yellow) Meaning: the colour of gold/money Synonyms: ierō イエロ- (yellow) Shades: karashi-iro芥子色 (mustard). ōshoku jinshu 黄色人種 (yellow race). Being a bright colour. ōkashiku 黄褐色 (yellowish brown). moegi-iro 萌葱色 (light green). green). ryokunaishō 緑内障 (glaucoma). thereby the presence of the colour implies bareness. 1. yellow expresses natural phenomena involving light or luminescence: tasogare (twilight). fine weather) and green which is connected to vegetations and unripe fruit: aoba (fresh leaves). represents the youth or an inexperienced person: ao-kusai (unskilled.3.

Synonyms: daidai-iro 橙色 (orange) Shades: kaki-iro 柿色 (persimmon-coloured). 1. yamabuki-iro 山吹色 (orange-yellow) etc. ao-murasaki 青紫 (indigo). i.1. Compounds: 1. and negative as of conspicuousness. light and glowing. kairyokushoku 灰緑色 (greenish grey). but pinku is more common. the colour of the ash or the colour of the rat. especially to the light characteristic for parts of day: shiro is a feature of a morning sky. also belongs to the bright part of a day. tankōshoku 淡紅色 (pink) Shades: shokingu pinku ショキングピンク (hot pink). with Japanese reading: hairo-guma 灰色熊 (a grizzly). and the paleness of the moonlight. Colour phrases: pinku eiga ピンク映画 (a risqué/an off-colour movie) ► murasaki 紫 (purple) Synonyms: pāpuru パープル (purple) Shades: shikon 紫紺 (bluish-purple). makes negative 173 . reflection of light on snow. 2.Shades: koge-chairo こげ茶色 (dark brown). with its darkness and paleness. Synonyms: momo-iro 桃色 (rose. kaihaku 灰白 (grey. kaihaku 灰白 (grey. usu-chairo 薄茶色 (light brown). ichigo-iro苺色 (strawberry). griseous).e. claret). 1.3. fuji-iro 藤色 (lavender) etc. haiseishoku 灰青色 (grayish blue). a wobbler) ► pinku ピンク/momo-iro 桃色 (pink) Meaning: The word momo in momo-iro [16] means peach. aka (red) and ao (blue/green) are marked with the specific relation to light and lighting. kuro (black). ► haiiro 灰色 (grey) Meaning: Hai-iro and nezumi-iro are made by metaphorical transfer: the morpheme hai (ash) and the morpheme nezumi (mouse/rat). Hai-iro represents gloom. not only according to the hue. sāmon pinku サーモンピンク (salmon pink). and negative of the rawness and unsophisticated. kusunda haiiro くすんだ灰色 (dingy grey) etc. kairyokushoku 灰緑色 (greenish grey). with special reading: ajisai 紫陽花 (hydrangea) ► orenji オレンジ /daidai-iro 橙色 Meaning: Orange is more used than daidai [17]-iro. Aka which is etymologically closest to bright. 1. tankasshoku 淡褐色 (light brown). sakura-iro 桜色 (cherry blossoms). ōrudo rōzu オールドローズ (old rose). It is associated with the part of a day when the greenery becomes of gloomy colour shading more and more. This makes its positive connotations of sincerity and clearness. the colour of the sun. waka murasaki 若紫 (light purple). bara-iro薔薇色 (rose). The morphemes shiro (white). mikan-iro 蜜柑色 (mandarin orange). chakasshoku 茶褐色(dark brown). with Chinese reading: shigaisen 紫外線 (ultraviolet rays). but to the intensity of light. with Japanese reading: murasaki zuishō 紫水晶 (amethyst). that makes positive connotation of clearness and innocence of the new born. at the same time. Ao stands for shades and evening. murex. fuji murasaki 藤紫 (pale purple). which. ninjin-iro 人参色 (carrot-coloured). aka-murasaki 赤紫 (purplish red. Synonyms: gurē グレ- (grey).2. griseous). frost. pink). nezumi-iro 鼠色 (grey) Shades: haiseishoku 灰青色 (greyish blue). This is. that is to the brightest − noon of the summer day when all colours stand out and glitter. botan-iro 牡丹色 (peony) etc. colour phrases: haiiro no jisei 灰色の人生 (a grey life). Compounds: 1. kitsuneiro 狐色 (golden brown) etc. akachairo 赤茶色 (reddish brown). mediocrity and dullness. haiiro no giin 灰色の議員 (a Dietman in between.

The yellow and brown colour can be considered as new poles that developed from the sides of reddish and bluish colours [21]. It is also the colour of the depths. orange coloured) and nezumi-iro (lit. red colour [20] . but emphasis is extended to chairo/kiiro (that can also be used as adjectives). Japanese prefer to use the English loanwords pinku. orenji. In addition to these basic colour terms. and in the Japanese language that is the term ao which refers to both green and blue. murasaki (purple). And kuro is the colour of the pitch night. peach coloured). wrong and suspicious. The particularity of the Japanese language is that the system of terms for chromatic colours developed separately from the original system of polarization of light and dark. can usually have only one figurative meaning that is generally associated with a certain cultural phenomenon: the morpheme midori is associated with the greenery. mouse coloured) or hai-iro (lit. the morpheme cha is associated with the tea. between light and dark. extremely important beverage in the Japanese culture and civilization [22]. we can encounter several linguistic phenomena such as: reduplication.e.connotations. the etymology of the terms shows that the term ao primarily referred to the semantic and cognitive space between shiro (white) and kuro (black) i. one of native origin. and with the positive attitude toward its intensive. dividing it into warm and cold. and warm and cold. Instead of momo-iro (lit. the morpheme murasaki is associated with elite that through the centuries wore the purple clothes or the ornaments of that colour. can be of a rather pleasant colour and lighting. Moreover. According to those etymological theories which partly match the Berlin and Kay’s research (1969). chairo (brown) etc. daidai-iro (lit. except for the morphemes shiro. Talking about the ability to develop figurative meanings. kuro. glowing. the other borrowed from English [23]. emphasis and colour verbs. ash coloured). and unclear (kuro. and therefore stands for total absence of light that hides everything − that is its negative connotation. It is true vice versa as well: what is too clear or overwhelmingly obvious (aka. it can rather add to it some quality which makes its positive connotations [18]. aka) are good and innocent. Several English loanword colour terms are more salient then their native Japanese counterparts [24]. emphasizing the phenomenon of colour i. This relationship toward the quantity and type of light is influencing figurative meanings and emotional attitudes in the following way: bright and clear (shiro. that although sometimes dark. The third term is the term for red. which makes its positive connotations. aka. cha-iro could be the next term replaced by buraun [25]. the terms which appeared first were the terms for white and black. English loanword colour terms may be in the process of replacing a number of native Japanese colour terms in the reverse order of the Kay and Berlin’s evolutionary sequence. For instance. Japanese lexicon consists of two sets of mutual exclusive terms. ao other terms are considerably limited. gurē. and dark. The morphemes midori (green). and only later did it become the opposite side of the term aka. The fourth term that evolves in language is the term for the green or yellow colour.e. that darkness does not make the colour less intensive. on the other hand. and what by its ‘darkness’ acquired the quality of being of desirable intensity (ao. kuro) is evaluated as positive [19]. light and dark poles. there are few verbs 174 . That is the case with the Japanese language as well. Reduplication can occur only to the four basic Japanese colours. which cover the whole spectral and nonspectral space of the colour and light cognition. ao) are bad. name for the bright. of the sky and sea. almost black colour. However. shiro) is also considered as negative. and.

Colour identification is partly physiological and partly cultural/linguistic (individual colours are given specific terms that apply to a “focus” point on the spectrum and may be applied to a narrow range of the spectrum). one can perceive a longer flow of time. In the darkness people can difficultly make out brown. cool colours appear smaller and farther (the accidents involving black cars outnumber the accidents involving warm colour cars.wikipedia. but they can see white.87 times heavier than a white object. that is why most of the taxis are painted in yellow or black go pieces are made bigger than white go pieces). It seems to have some relationship to language itself.” Michael Minnich suggests: “Colour system is not simply cultural and it’s not simply observational. yellow and orange. something like grammatical gender or case marking” [26]. while staring at cool colours. they perceive the same amount of time as shorter. http://ja.corresponding to the four basic colour terms in Japanese. Language and Woman’s Place. and most of their toys are red or made up of red parts. However these imprecise ranges may omit whole areas of the spectrum which can only be described vaguely as “greeny-yellow” or qualified as “darkish blue-green. New York: Harper Colophon) In contrast. Robin (1975). black. Noun adj. Senior citizens having eye problems cannot distinctly see blue or green (there are a lot of cooking accidents because they could not see the flame of the cooking stove).org/wiki/%E8%89%B2 ). Robin Lakoff noticed that in this society women spend much more of their time on colour-related activities such as choosing clothes than men do (see Lakoff. 175 . Reduplication Emphasis/m aQ-/ -mu shiro shiroi shiro-jiro [+ voicing] kuro-guro [+voicing] aka-aka ao-ao masshiro shiro -mu kuromu akamu aomu -ramu verb -zumu shirozumu kurozumu ao-zumu -bamu shirobamu kurobamu akabamu aobamu kibamu murasakibamu - kuro aka ao kiiro chairo murasaki midori haiiro daidai kuroi akai aoi (kiiroi) (chairoi) - makkuro makka massao makkiiro matchairo akaramu - It’s also worth noting that the phrase “complete range of colours” is meaningless unless precisely defined. including the verb which refers to the term for purple (murasaki). Babies perceive red in the early stages of their life. NOTES [1] [2] For example. blue and purple. Black objects appear to be 1. Looking at warm colours. although they weigh the same (cf.

grey or some combination of these (cf.html 176 . orange. 232 [26] http://www.05. p.gsid.+(2004). apud. 佐藤武義 (2003). Divna (2004). 7. 9 [22] Ibidem.. 色彩名詞と色彩形容詞の対立 – 新聞と文学のコーパスからわかること–p. benevolence (仁 jin). Washington: University of Washington Press. 11. then it contains a term for red. p. white was the colour for the ninth and tenth rank of gi and finally black. akashi. p. known as sokuon. Cit. 8 .ro/reviste_recunoscute/philologic a/philologica_2006_tom2/44. Joris (2005). Divna. Bleys. but to the manufactured goods and clothing: *kuroi kami no ke (black hair) vs. Japanese-English – Language and Culture Contact. In: “Proceedings of the Second International Symposium on the Emergence and Evolution ofLinguisticCommunication”(EELC’05).be/%7Ejorisb/pubs/05%20eelc. Y. kuro no naga-gutsu (black boots) (cf. Basic colour categories in the Japanese language in reference to their adjectival form. sincerity (信 shin). Mizutani.2009) [10] Trickovic. Cit. 現代日本語講座、第4巻、語彙. kuroshi. Tokyo: Bunkeidō. justice (義 gi) and knowledge (智 chi): first and second rank (of toku) were represented by purple. p. if a language contains seven terms. 2. Cit. http://www. Art. Pp. fifth and sixth rank (of rei) were rendered by red. and aoshi. 藤村逸子. 3. 15. Brent. Basic Colour Terms: Their Universality and Evolution. if a language contains eight or more terms. Divna. p. Op. cit. 2-3) [5[ In 603 kan’I (court ranks according to headgear colours) was established.doc+Trickovic+Divna. Art.85. graph 5 [12] Stanlaw. if a language contains four terms then it contains a term either for green or for yellow (but not both). pp. then it contains terms for both green and yellow. it contains a term for brown. propriety (礼 rei). graph 4. pink.22) [6] Iro can also mean lust. yellow stood for the seventh and eighth for the rank of shin. [no year]. p. passion [7] Their ancient adjective forms were shiroshi.. Berlin. p.vub. /Q/ is the double consonant phoneme. 7 [19] Ibidem. Cit. daidai (orange) [9] The nominal form for the four basic colour terms. represented the eleventh and the twelfth rank of chi.pdf (24. http://209.[3] Belpaeme. 218 [24] Ibidem. (cf.putlearningfirst.129. 212 [25] Ibidem. then it contains a term for purple... it contains a term for blue. The ranks in the twelve level cap and rank system consisted of the greater and the lesser of each of the six Confucian virtues: virtue (徳 toku). midori (green).132/search?q=cache:NbQ8TlnwTsIJ:www. third and forth rank (of jin) were represented by blue. Kay. Center for the Study of Language and Inf. 8 [21] Ibidem. 221 [13] It is a phrase usually used in sumo competitions [14] /maQsiro/.ac..ac.. 4. Shaikai-ryō shiryōshū 6-nen-sei. if a language contains three terms. reedited in 1991.+Basic+Colour+categories+in+the+J apanese+language+in+reference+to+their+adjectival+form&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=f irefox-a [11] 藤村逸子. sexual desire. p.nagoyau.uab. Paul (1969). p. is sometimes used when the modified noun does not belong directly to the natural world. James (2005). Tony. 15. especially kuro. all languages contain term of white and black. Colourful language and colour categories. Art.. 15-18. Art.jp/fujimura/gyoseki/iro. James. Berkeley: University of California Press. 6 [20] 飛田良文. p. [8] Optional in the case of murasaki (purple). Divna. 7 [16] It also means amorous affair [17] Daidai is a Japanese bitter orange [18] Trickovic. p. if a language contains six terms. (http://arti.com/language/research/colour_words. [15] Trickovic.pdf ) [4] The distributional restrictions of colour terms are: 1. p. p. 6. 東京: 明治書院. 5. p. Trickovic. if a language contains five terms. 5 [23] Stanlaw.

html ABSTRACT Colours are a constant to our existence. midori(-iro) (green). http://209. glowing and a primarily referred to the space between light and darkness. ao.pdf Trickovic. Language and Woman’s Place. Tokyo : Bunkeidō Stanlaw. aka (red) and ao (blue/green) are marked with the specific relation to the light characteristics for parts of day.+(2004).ac.132/search?q=cache:NbQ8TlnwTsIJ:www. 15. the colour ao covers two chromatic categories blue as well as green. especially applied to the four basic colour terms.org/wiki/%E8%89%B2 http ://www. In addition.uab. Basic Colour Terms : Their Universality and Evolution. In Japanese. 東京 : 岩波書店 Articles : Belpaeme.nagoya-u.85. Bleys. kiiro (yellow). other terms are considerably limited. Kenkyusha’s New Japanese Dictionary. orenji) are more salient then their native Japanese counterparts.jp/fujimura/gyoseki/iro. In: “Proceedings of the Second International Symposium on the Emergence and Evolution of Linguistic Communication” (EELC’ 05).+Basic+Colour+categories+in+th e+Japanese+language+in+reference+to+their+adjectival+form&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&clien t=firefox-a Links : http ://ja. 177 . Except the nowadays adjectives for the four basic colour terms: shiroi (white).wikipedia. Divna (2004). akai (red) and aoi (blue-green). kuroi (black). (http://arti. Tokyo : Kenkyusha 新村出 (et al. p. Lakoff. New York: Harper Colophon Mizutani. Shaikai-ryō shiryōshū 6-nen-sei. hai-iro (grey). Y. gurē. [no year]. Kay. 色彩名詞と色彩形容詞の対立 – 新聞と文学のコーパスからわかること–p. Brent . pinku (pink). the other colour terms are nouns formed by adding the lexeme –iro: chairo (brown).putlearningfirst. orenji (orange). reedited in 1991. emphasis and colour verbs. Basic colour categories in the Japanese language in reference to their adjectival form. kuro.129. Berlin and Kay (1969) established a set of eleven colours as semantic universals. Berkeley : University of California Press. Talking about the ability to develop figurative meanings. we can encounter several linguistic phenomena such as: reduplication.) (1994).ac. Koh (ed. Several English loanword colour terms (pinku. Colourful language and colour categories. aka.BIBLIOGRAPHY Books : Berlin. Washington: University of Washington Press Dictionaries : Masuda. 11. kuro (black). p.be/%7Ejorisb/pubs/05%20eelc. Japanese-English – Language and Culture Contact. James (2005).gsid. graph 4.com/language/research/colour_words. The morphemes shiro (white).doc+Trickovic+Divna. 広辞苑.) (1995). Tony. 8 . Paul (1969). Robin (1975).pdf ) 藤村逸子. Center for the Study of Language and Inf. Aka emphasized the phenomenon of colour i. http://www. Joris (2005). murasaki(-iro) (purple).vub.e. except for the morphemes shiro.ro/reviste_recunoscute/philolo gica/philologica_2006_tom2/44.

there is a common underlying element in all such perspectives: “they all assume the existence of some feature or features which are peculiar to style and distinguish it from language. Last but not least. as the Joycean text is extremely rich with respect to expressiveness that is created by manipulating cognitive meaning of words with a view to enhancing their stylistic effect and impact on the reader. Where vagueness is concerned. and that of complex semantic situations (one name corresponds to various senses). stylistics may be regarded as being in the closest relationship with lexicology and semantics. due to its underlying the imagery in a text and to its intricate manipulation of meaning. if the author deliberately chooses to create a state of confusion 178 . It follows that stylistics is not a mere branch of linguistics but a parallel discipline which investigates the same phenomena from its own point of view.Daniela ŞORCARU. considering peculiar accumulation of sounds and word invention at the level of what may be identified as interjection or onomatopoeia. one may thus look upon stylistics as displaying several levels. Secondly. morphological motivation is by no means less important. syntax. Yet. consequently.” (idem:42) When tackling the first factor. Thus. semantics. as stylistics parallels other related sciences. Considering Ullmann’s opinion on the matter at hand. and the overtones which may arise around either the name or the sense or both. according to the science to which it is paralleled. lexicology. the semantic motivation may actually be considered as the most complex of the three. Whatever point of view one may adopt. or a semantic motivation. of the levels of language listed above. considering the high degree of difficulty in creating a resemblance relationship between two elements that sometimes are extremely different. implicitly. Finding its most artful realization in metaphor and simile. etc. one may analyze the stylistic effects that are created due to phonology. a morphological. the latter is of greater interest for the present study. Such stylistic dimensions of semantics will further require a distinction to be drawn between the semantic structure of individual words and the semantic relations among words. words may have a phonetic. the vagueness of the sense. or deviation from agreed upon norms. Ullmann identifies three important factors in terms of their relevance to stylistics and. In the first place. discourse analysis. whether regarding style as personal individual expression. from a different perspective. such ‘play-uponmeaning’ is usually a very rich source of tremendous stylistic effects and it may create an equally powerful impact on the reader. it is true that it may cause problems in retrieving the message of the text if clarity and precision of language use are of the utmost importance. however. Moreover.” (Ullmann 1973:41). to stylistic analysis: “the ‘motivation’ of the name. one may discover that. „Dunărea de Jos” University of Galaţi STYLISTICS AND SEMANTICS Style proves to be quite an elusive concept to define and there have been different perspectives on it that have given rise to various definitions. morphology. analyzing the semantic motivation of words in a certain text may disclose the most gifted writers. With respect to simple semantic situations. linguistic difference at the level of utterances. The problem raised by the semantic structure of individual words within the field of semantics when analyzed against a stylistic background may be investigated according to a two-fold distinction: the case of simple semantic situations (one name corresponds to one sense). phonetic motivation of words is clearly relevant with James Joyce. as the Joycean discourse often resorts to opaque words and to unique word-building processes and wordinventions.

style may indeed be regarded as obvious deviation from norm. special attention will be paid to the stylistic effect of neologisms. Consequently. Ullmann distinguishes three categories of overtones: overtones connected with the name. In this case. and. the former refer to operating choices among various possibilities.idem:50-53). may that be by means of operating a peculiar choice. vagueness turns indeed into a considerable source of unique stylistic effects. and. Moreover. The second class deals with specific connotations of words or even key-words that may be seen as pertaining to ephemeral fashionable speech within a certain interval of time. Whether overtones reveal emotional involvement of the speaker or they simply perform an expressive function in the text. when more senses are attributed to the same name in a specific situation in the text. or by employing an accumulation of synonyms with a view to emphasizing the message that is conveyed. i. is in a very close relationship with the concept of ‘connotations’ of a word. The degree of difficulty of the issue is enhanced when touching upon complex semantic situations. plunging the reader into a unique state of confusion. i. As the case is with Joyce. and encoding the message to a great extent. overtones connected with the sense. with the way in which words co-exist at the level of the text. it may be fairly clear that stylistics and semantics enjoy a very close relationship. they play an important part in creating the stylistic dimension of a certain discourse. there is another instance of combinations of terms that. barbarism. whereas the latter contribute to the creation of context.e. and what we dare call erudisms that permeate Joyce’s discourse. one must lay focus on the paradigmatic versus syntagmatic relations dichotomy. Among the different paradigmatic relations. help create a stylistic effect.by means of peculiar use of language. as they actually almost overlap. giving rise to clear stylistic effects. even almost impossible sometimes. in the process. There has been debate on determining the criteria that underlie authors’ choices of synonyms in a certain context. namely overtones. creating a highly ambiguous text. vagueness becomes an important linguistic tool. Among the elements belonging to the first category. as the choice of synonyms may display overtones. synonymy may be of greater importance to the study of stylistics.e. but the issue has proved to be of a quite elusive nature. The third type of overtones performs an evocative function. Considering that each word has the possibility to give rise to a stylistic effect on its own. combinations or choices of words may create even more complex stylistic dimensions of texts. The last of the three factors. considering his artful melting language and molding it into different or even completely new shapes. according to the norms of language. and overtones associated with particular registers (Cf. The fact remains that synonymy is a rich source of stylistic effects. making the reader’s task to retrieve it very difficult. the pairing of antonyms equally clearly meant to serve certain stylistic purposes. thus. and proving once more the highly 179 . both linguistic devices seem to serve a certain stylistic effect in particular. as the register may be regarded as enshrined in a single word that stands out in a text that displays a different register than that of the respective word. thus. The issue of semantic relations among words may be regarded as a proof of the wellknown aphorism according to which the whole is sometimes more than the sum of its parts. Such an accumulation of synonyms may actually be looked upon as an instance of the paradigmatic becoming syntagmatic. when dealing with the relationships established among words. and. as their interest lies with collocations. Either explicit or implicit. displaying similar levels of analysis. Furthermore. could never have occurred in a collocation. Such linguistic ambiguity has its manifestations at the level of discourse in the use of polysemy and homonymy with a view to building peculiar stylistic effects. Therefore.

White. Leech. London: Penguin Books. G. Style in Fiction. 1990. Meaning and Style. 2000. Galaţi: Editura Fundaţiei Universitare “Dunărea de Jos”. 2003. A complex science in its own right. Oxford: Basil Blackwell. as that of style itself. The Study of Meaning. To conclude. ABSTRACT It may be fairly clear that stylistics and semantics enjoy a very close relationship. A complex science in its own right. Semantics. London: Pearson. Short. K. 180 . London and New York: Longman.. Ellipsis and Stylistic Variation in Spoken and Written English. Iaşi: Universitatea “Al. stylistics has evolved from a mere branch within linguistics to comprising elements belonging to various other sciences and paralleling them with respect to levels of analysis. Wales. Mind the Gap. Wilson. 1984. W. 1990. One of the most important such symbiotic relationships seems to be exactly the one linguistic stylistics has with semantics. Cuza”. Outlines of English Semantics. Leech. and the purpose of any stylistic analysis will be of utmost importance in establishing the necessary perspectives on style and stylistics that the analyst needs to adopt. A Dictionary of Stylistics. S. displaying similar levels of analysis. I. Ullman. P. H. 2000. 1973. The Elements of Style. stylistics reveals its interdisciplinary nature. stylistics has evolved from a mere branch within linguistics to comprising elements belonging to various other sciences and paralleling them with respect to levels of analysis. G. G. and proving the highly interdisciplinary nature of stylistic itself. M. eighth impression. REFERENCES Dima. London and New York: Longman. Massachusetts: Longman.interdisciplinary nature of stylistic itself. B. E. second impression. Elements of English Semantics. 1991. second edition. Strunk Jr.. fourth edition. Hulban.

By contrast. .Valentina STOG. must. Twaddel. ought to. They may be directly 181 summarized as that of indicating mood”. c. some gradience. Fries (1940:173). According to Fries classification then forms such as will and shall (also dare and need) are dismissed as non-modal verbs. d. They form negatives by addition of not. They are items complemented by a non – finite part of a lexical verb in the formation of a verb phrase. and be + going + to + infinitive. which semantically resemble the central modals but hardly share any of their formal features. b. and only the central modals share all the formal features. i. Sometimes the constructions “have to. would. may. and modal idioms. since they constitute the only coherent class of expressions which can be identified with the help of distinctive morpho-syntactic characteristics. be able to” are also listed as modal auxiliaries.C. could. and must.e. may. together forming the closed system of verbal forms are characterized by the following bundle of features: a. Palmer. Shall and will. For Strang the term “modal” is applied to the following items : will. have. In contrast to the auxiliaries: be. however. should. Grammarians are not in general agreement on what items should be included among the English modal auxiliaries. could. Republica Moldova ON THE SEMANTIC ASPECT OF THE ENGLISH SEMI-MODALS Modality has been traditionally defined as the grammaticalization of the speaker’s opinions and attitudes (Palmer 1979/1990:1-2. which may be In Strang’s classification both the modal and non – modal operators. can. These are distinguished from the other “function words” (i. however. 1985:121-128. Boyd and Throne’s classification (1969:57-74) relies entirely on meaning. Vihla 1999:17-19). They differ from the other ‘closed system’ items (which Strang labels ‘non – modal operators’) in their having “… a different and a narrower function. which fulfill some of the criteria. e. There is no possibility of adding to the catalogue.e. K. So there is cline between the central modals and the other verbal expressions of modality. Discussion on English modality has concentrated on the modal verbs. Schibsbye. b. shall. This cline is not only formal but also semantic. They do not form conjugations in the ordinary sense. and could”. might. W. M. and Ehrman base their classification on purely formal (syntactic) criteria and in this way arrive at exactly the same number of modal verbs. the NICE properties (see Palmer 1974/1988:16-25. In the classification put forward by C. whatever meanings these old verbs now express seem to have to do with various attitudes toward ‘action’ or ‘state’ expressed by the verb to which they are attached. ought to and must. with some justification. and do. There is. shall. Semi-modals include marginal modals. Chişinău. be + about + infinitive. should. are regarded as modal verbs by Barbara Strang (1963:139). might. 2002:25). the following verbs are treated as modals: may. be called ‘modal auxiliaries’” (1940:167). can. i. dare and used to”. At most they enjoy the status of mere auxiliaries of the future tense along with constructions such as be + to + infinitive. might. Gotti et al. They propose treating the following forms as modal: “will.e. Universitatea Liberă Internaţională. can. those verbal forms which display the following set of characteristics: a. Fries made the following statement: “As function words. they do not require the subject – verb agreement morpheme – s. Following these grammarians. auxiliaries) on a strictly semantic basis. multi-word verbs. On the other hand. They invariably appear in the first position of the verb phrase. These function words can therefore. namely “need. c. They invert with the subject in interrogation. They form questions by simple inversion. d. Quirk et al. Diver. Ehrman (1966:76) add to this number three more items. and the modal auxiliaries do not have the inflection which ordinarily distinguishes third person singular from the rest. should.

e. namely. and their origins as modal marker have been traced to Middle English. be going to. need is a regular. and its various meanings/uses have not been systematically explored. but it is usually. Svartvik. have and do. The subject of this paper. be bound to. I can mention. need. i. In much of the previous research. will. Biber et al. explained by the general conviction among traditional grammarians that every linguistic form must necessarily posses a great many meanings. The aim of this investigation is to present a detailed semantic analysis of need to. a semimodal of obligation and necessity. This might have to do with their rarity compared to the other modals of obligation and necessity. amongst others. be to. had better. It is clear that traditional semantic analyses never really come close to attaining either of the two goals. in their treatment of the modals traditional grammarians usually provide little more than a list of modals each with a list of meanings and they display even less interest in trying to relate a systematic treatment of their semantics to the concrete facts of their syntax. of course. is one of these emerging modals. must. ought. It is a generally known fact that the central problem of a semantic investigation of any kind is directly connected with the achievement of two objectives: a. may. 2003. plus need and dare) and semi-modal verbs (ought to. The analysis of the modal verbs provided in traditional grammar books is deficient in one major respect. need and need to have been grouped together. a central modal. would. as obligation is prototypically felt to come from a source external to the agent and these two markers have assumed to express internally motivated obligation. Krug 2000:4). i. The tendency towards burdening textual elements with meanings having nothing directly to do with them might be.negated by not.e. have (got) to and be able to). used to. and b. As can be seen. etc. (1999:489ff). but also with the fact that their semantics have not been easy to deal with. The assignment of the particular components of the meaning of the portion of the text to the particular constituents regarded as their sole exponents. These two forms also differ in meaning. the following classification. should and have to. In previous studies need to has been grouped together with modal need. must. Thomson and Martinet (1968:135-143) distinguish between modal auxiliaries (can. and ought to as marginal modals. be about to. which may occupy both the first position (in case the verb phrase contains no modal verb) as well as the second position of the verb phrase. have always received much more attention. The correct division of the meaning of a portion of the linguistic text among its constituent parts. Modal need and especially semi –modal need to have received least attention of the modals of obligation and necessity. Evolution of NEED The word need comes from the Old English verb ”neodian” and noun “nead” (The Oxford English Dictionary 1989 (OED)). but there have been few studies concerning their inter-twined history or their present-day usage. grammaticalization. Researchers increasingly believe that many of the semi-modals are showing signs of more modal behavior. i.) Parrot (2000:219-239) divides modals into two groups: pure modals (the same verbs as Thomson and Martinet except ought. This behavior is still poorly investigated (Facchinetti et al. Hence. The more common modals of obligation and necessity. i. Hargevik. there are significant variations in the classifications used in relation to both the grammatical requirements and semantic criteria. quite misleadingly.e. discussed together with need. they are considered to be two distinct modal markers in this study. As Warner informs us. Hence the following sections include a discussion of modal need as well. could. Freebon (1987:75) talks about modals (the same verbs as Thomson and Martinet plus used to and had better) and semiauxiliaries (have to. The first and the fourth characteristics serve to set off the modals from the auxiliaries be. and Svartvik and Wright – classify dare. dare and used). lexical 182 . might. In brief. Especially the semantics of need to has been ignored. it tends to describe them in terms of meanings which often turn out to be explainable by something in the surrounding context.e. It is formally a full verb. shall and should) and semi-modals (need. need to.

1985:138. The trend since Shakespeare has certainly changed direction. In this way. and it was. Need we escape? Needn’t he escape? He needed to escape. though it is used more in Britain. British English seems to have caught up with the American variant so that need roughly shows the same proportions as to distribution in both varieties of English. On the other hand. Table 1 describes the various uses. as the main verb construction is the most common one nowadays. need takes a nominal complement in the vast majority of cases and thus clearly has the status of a lexical verb in PDE. To conclude. semi-modal need to can always be used. It is quite remarkable that in his usage – i. maintains that modal characteristics were already present in the late 14 th century. typically in the contracted form needn’t. modal need appears in non-assertive contexts. modal need. These changes have not been adequately documented. In contrast. The use of personal need with an infinitive increased at least partly because of the loss of THARF (’need’) in the 15 th century. Table 1. it is used in various personal and impersonal constructions in ME. otherwise it is very rare (the OED.e. Uses of the modal and the main verb construction. as Smith (2003) points out. the rise of need to is not only due 183 . quoting Visser (1963-73: § 1346). Quirk et al. instances with need were mostly negative [1].-interrogative He needn’t escape. This is in line with Barber’s analysis (1997:178). He doesn’t need to escape. favored by Shakespeare (Warner 1993:203). However. ___________________________________________________________________________________________ Modal Main Verb Positive Negative Interrogative Neg. modal need has decreased in number in both Britain and America. Whereas the situation in American English has remained rather stable. Do we need to escape? Doesn’t he need to escape? In non-assertive contexts. a shift from modal to catenative [2] usage can be noted in British English over the past 30 years. The irregular form need became common in the 16 th century. Biber et al. Taeymans 2004:223). need more and more seems to prefer the to-infinitive above the bare infinitive. in fact. Just like the utterances with THARF. When followed by an infinitival complement. Krug (2000:202-203) detects a similar recent shift in spoken British English based on the British National Corpus (BNC). Mindt 1995:126). Syntactic considerations In modern usage. at the end of the century which Warner and Barber identify as showing incipient modal behavior –modal constructions by far outnumber main verb constructions: the ration of plain to marked infinitives is approximately eight to one (Krug 2000:202). In these constructions need developed the irregular form need in 3 rd person singular of the present tense in place of needs or needeth. Further support has been found by Leech (2003) and Smith (2003) in four matching written corpora. Fischer (1992:405). In thirty years. I checked the use of need (to) in Shakespeare. The use of need to in mainly positive contexts is also a novelty. However. (1999:163) still finds modal need the predominant choice in the written registers of their LSWE corpus (The Longman Spoken and Written English Corpus) but the main verb construction is the more common type in conversation and the only option in American conversation. is becoming rare.verb in Old and Middle English. the use of need to has increased a great deal especially in Britain: it is more common in FLOB than in Frown (cf. who cities the first clear OED example of auxiliary need from 1538. namely the British LOB (The Lancaster-Oslo/Bergen Corpus of British English and FLOB (The Freiburg-LOB Corpus of British English) and the American Brown and Frown [3]. the ongoing trend towards main verb constructions has been detected in some recent corpus-based studies. and “in the sixteenth century it starts to show modal characteristics” (Warner 1993:203). Having been impersonal in OE (Visser 1969:§1345).

As regards the distinction between need and need to. The few who have discussed it more have detected an opposition between external vs.You need to get a hair-cut. the question whether there are utterances which can be interpreted as personal directives is disputable. I shall first consider need to in affirmative contexts and compare it to its likely rivals. though with some limitations. In contrast. Perkins (1983:62-63) points out that if the above utterances with need to was said by a sergeant –major to a private.g. In the second example (2b) with need to. Perkins (1983):62-63. But the pragmatic interpretation is still inferable. . the skirt and the periphery. quite different. the largest increase has take place in affirmative contexts where it might compete with must and have to. The traditional analysis leaves out the instances where need to expresses internally motivated compulsion. She applies the fuzzy set theory to the traditional concepts of root and epistemic meaning and divides the semantic fields into the core. Have to is considered to be more impersonal and lack the implication that the speaker is in authority.g. the writer can downplay his/her own authority and claim that the action is recommended for the doer’s own sake. many sources simply point out that the two markers are almost synonymous or that in non-assertive contexts differences tend to be neutralized. Linguists agree on the basic differences between must. 1985:225. Some recent cross. the speaker would be appealing to his/her own sense of duty. van der Auwera and Plungian (1998). 1994:177). Smith 2003:259). If the basic meaning of need to denies the speaker’s involvement. since the speaker has no conscious control over them. i. must here instead of have to would imply self-obligation. This can be noticed well in an example with a first person subject: I’m afraid I have to go now. Quirk et al. on the other hand. By using need to instead of must. Semantic considerations The theoretical framework for the empirical part has been mainly provided by Jennifer Coates’s work The Semantics of Modal Auxiliaries. The situation is. Palmer 1979/1990:129. These parameters can be used to distinguish the various meanings/uses of need to as well. In such instances the directive element is provided by the context or the context of the utterance rather than the basic/lexical meaning of need to. are objectives. The utterances with must imply that the speaker is advocating a certain behavior.to its increasing use in non-assertive contexts instead of modal need. even if the subject is first person. You must get a hair-cut. Bybee at al. In analyzing examples she uses parameters that arise from the context and co-text (1983:36). Leech (1971/1981:96) points out that there is certainly a difference in the quality of the constraint in the following sentences: (1) In the first example (1a) with must the speaker is clearly exerting his/her authority over the addressee. Smith concludes that especially corpora of speech should be studied to illuminate this point. have to and need to (e.linguistic studies provide insights into the rearrangement of the non-epistemic field (cf. I feel a compulsion which is felt to originate within myself. however. This question will be further discussed in the next section. As mentioned before. The grammatical subject is typically first person plural or passivised third person. if there is a clear authority structure between the speaker and the addressee. Such compulsions. e. which resembles the distinction between need to and the 184 a. Smith (2003:260-264) has found instances of the imposed obligation meaning. Need to.e. is said to express internal compulsion If I need to go now. and then in non-assertive contexts with modal need. the speaker is primarily pointing out the constraint that the addressee’s own situation imposes on him/her: it is for his/her own sake that a hair-cut is needed. so the instances report the need for action in a rather vague way. internal sources of need. it would certainly be understood as an order. Have to implies here obligation by external forces. I. the speaker might have another appointment. b. Leech 1971/1981:96. since his/her hair might be too long. Linguists who mention this point suggest that need to can pragmatically acquire the force of an imposed obligation.

this statement seems to hold. real. b.e. but could not express absence of necessity (it is not necessary that). The question is. and even he has concentrated on modal need. Besides. for example. Although Quirk defines non-assertive contexts as “mainly negative and interrogative sentences” (1985:138). Because of this vacuum for absence of necessity. Perkins (1983:63) uses examples where needn’t is clearly the negative counterpart of must – the speaker is trying to exert his/her authority over the addressee – whereas don’t need to simply expresses the constraint the speaker thinks the addressee is feeling. . modal need has often been referred to as negative polarity auxiliary (Wouden:1996). I have found only one corpus-based study. etc. Consider. Therefore. Modal need focuses on “whether the conditions leading to the constitution of a real need are fulfilled” (1994:225). whether the need stems from the internal dispositions of the subject (2a) or is imposed on the latter by external circumstances (2b)”. but is free to appear in positive affirmative constructions. it seems reasonably to assume that need especially occurred in negative sentences and that it became gradually associated with negation. i. Consider his examples: (2) Duffley does not attempt a quantitative analysis. following the unidirectional hypothesis. you needn’t go to the toilet if you don’t need to. it may well push modal need further into the corner. He thinks that the subjective/objective distinction is prevalent but that it is not enough to describe the differences between need and need to. 185 a. If we look at the history of need. For instance.g. To fill this gap. Anyhow. that has discussed the semantics of need and need to. need was called upon. Full verb need to “evokes a need in and for itself. He would rather talk about the distinction in terms of non-real vs. non-assertive contexts are broader than that and also cover e. it expresses more or less the same notion of necessity in negative sentences. and in the case of need to the semantic analysis is only suggestive. I need to get some fresh air. the instances of need to were not numerous. of course. I will briefly touch upon the contexts in which need is used. clauses containing only or the semi-negative adverbs hardly and scarcely. how did modal need acquire polarity sensitive behavior? Why did it develop this polarity sensitive behavior? Well. In his article on the auxiliary need. by Duffley (1994) [4]. I have mentioned that modal need is becoming increasingly rare. The slums need to be replaced by good housing. This may well be due to the fact that its competitor need+ to infinitive seems to be gaining ground at the expense of the auxiliary.other modals of obligation in affirmative contexts. Jacobsson makes a few very nice suggestions as to why need –originally an impersonal verb – was pressed into the role of a modal verb expressing necessity in the course of the ME period. In the beginning of this paper. To conclude. Because of the restriction to non-assertive contexts. The auxiliary use of need was never extended to truly affirmative sentences probably for the simple reason that the language could probably do without it (Jakobsson 1974: 62-63). Although further diachronic research is needed. It was pointed out by Quirk et al that modal need is restricted to non-assertive contexts. the above described development seems to be in line with Heine’s observation (1995:46) – he found for German modals that the most conservative behavior is encountered if the modal occurs in interrogative rather than declarative utterances and if the modal occurs in negative rather than affirmative utterances. and so it developed modal characteristics in analogy to the other modals. conditional and comparative clauses. however. words can acquire polarity sensitively and become thus more restricted in their usage. He claims that it did so because the modal must was able to express necessity. but cannot lose it. while there seem to be no restrictions on the usage of the catenative and lexical variants (1985:138). as the written corpora are from the 1960s. there is certainly a gap in the research concerning the semantics of need to: it has not been studied in detail by corpus-based methods.

. (1967). Kingston: Department of English. Biber. Heine (1995).(1994). However. This might well explain the modal-like syntax for dare. Jacobsson. as it gives the impression that the speaker is appealing to the assumed needs of the addressee. M. I fully agree with Krug (2000.).. Linguistic Insights.).57-74 Coates. Epistemic Modality: some Observations on German modals. S. Dury. M. New York:Appleton –Century-Crofts Gotti. E. 213-243 Ehrman.. Facchinetti. Harlow:Longman.Finally. Conrad. The English Language: A historical Introduction. R. BIBLIOGRAPHY Barber. M. The Hague:Mouton and Co. Amsterdam:Benjamins.. London:Croom Helm. Boyd. it seems to offer a more polite way of obliging than must. Agent-oriented vs.. pp. Jennifer (1983). In: Joan L. G. F.. In contrast. (Eds. The semantics of Modal Verbs. London: Longman. &Lima... Modality in Contemporary English (pp. The Longman Grammar of Spoken and Written English. Queen’s University. Hence. supplemented by examples from other sources. (1974). J. (1999). since need to so often appears in affirmative contexts where the obligation interpretation is inferable... modal. (2000). Leech. M. Emerging English Modals: A Corpus based Study of Grammaticalization. i. (1987). Modality in Grammar and Discourse. [2] Most grammars distinguish between 3 types of dare and need. Facchinetti. The wider context of its semantic variation.. 186 . Cambridge:Cambridge University Press. A Course Book in English Grammar. (2002). P.e. . it obviously competes with must and have to. (2003). Dossena. Bengt. 56 -63 Krug. Strathy Language Unit. Fries. S. These two modality markers have clearly different semantic profiles. [4] Duffley has based his article on the examination of dare and need in the Brown University (American) and LOB (British) and Strathy (Canadian) corpora of English. need to clearly resembles the other semi-modal have to with a different kind of subjective meaning in root instances and still only a few epistemic instances. Meaning and the English Verb. Vaariation in Central Modals: A Repertoire of Forms and Types of Usage in Middle English and Early Modern English.. The only information provided for the Strathy Corpus is the following: Strathy Corpus of Canadian English.. P. (1940). both from a diachronic and a synchronic viewpoint. Charles (1993). Need seems to be one of the negative counterparts of must in both root and epistemic meaning: its decline may be linked to similar uses and meaning with must. NOTES [1] Nagle (1989) suggests that the link between negation and modal marking might be due to the wide use of the subjunctive in subordinate clauses after negative verbs and negation in higher clauses in Old English. Lingua. London:MacMillan Bernd. 2001) that there is a group of emerging modals appearing. Berlin: Mouton de Gruyter. NEED and DARE: The black sheep of the modal family. Berlin: Mouton de Gruyter Leech. Duffley. Bern:Peter Lang. American English Grammar. and ought in nonaffirmative contexts. The semantics of the Modal Auxiliaries. (1971/1981). Bybee & Suzanne Fleischman (eds. M. and Throne. English Studies 55. 4. Journal of Linguistics 5. D. [3] The other matching ICAME corpora include The Brown University Corpus of American English (Brown) from 1961 and its thirty year younger counterpart The Freiburg-Brown Corpus of American English (Frown) from 1991). J. C. In non-assertive contexts. The Australian Corpus of English from 1986 and the Wellington Corpus of Written New Zealand English from the late 1980s.. The Meanings of the Modals in Present-Day American English. G. Freeborn. & Palmer. Krug. N. I consider the present paper only as an initial study of the semantics of need to. blend and lexical verbs. (1969). needs to be explored. & Finegan.The auxiliary NEED. need. M. need to differs from need in the same way. D. Mindt considers dare and need followed by a to-infinitival complement to be catenative verbs (Mindt: 1995).. Johansson. R.223-240). R. The Kolhapur Corpus of Indian English from 1978. 94. J.

A. English auxiliaries: Structure and History. (3vols. M. Medical Writing: Modality in Focus. Languages and Computers: Studies in Practical Linguistics.. Linguistic Typology. (1993). In Mindt. Paper given at the conference The Germanic Verb.). (1965). V. 79-124 Vihla. A. R. Rhode Island: Brown University Press Van der Auwera. (pp. Modern English Structure. In C. Cambridge Studies in Linguistics. 66. Smith (Eds. (1996). Ton van der. F. Quirk. (1983). (1995). I will try to demonstrate that NEED TO covers all the possible meanings/uses. 215-227) Thomson. A comprehensive Grammar of the English Language. London:Longman. From Etymology to Pragmatics: Metaphorical and Cultural Aspects of Semantic structure. J& Plungian. M. (1998). ABSTRACT The set of English modal verbs is widely recognized to communicate two broad clusters of meanings: epistemic and root modal meanings. I decided to investigate in this paper the evolution. Wouden. Modality of the move: The English modal auxiliaries 1961-1992. D. G. This paper explores the various meanings and uses of one of the English semi-modals: NEED TO. S. (2003). Based on the findings of research conducted in this field. Cambridge: Cambridge University Perkins. (1968). Amsterdam:Rodopi Visser. current status and future developments of this verb as well. Kay. (2000).. W. London:Longman Parrot. An Empirical Grammar of the English Verb: Modal Verbs. Strang. The English Verb Auxiliaries. F. Oxford: Oxford University Press. 2 nd edition. F. New Perspective on English Historical Linguistics. Modality and the English Modals. A number of researches have claimed that root meanings are acquired earlier than epistemic ones. J.. but there is clearly a gap in research on its semantics. Palmer . 28. A practical English Grammar. (1990)..F. (1999). Twaddell. E.V.. Cambridge:Cambridge University Press. 187 . this claim has subsequently been employed in the linguistics literature as an argument for the position that English modal verbs are polysemous (Sweetser.). R.Leech. London:Frances Pinter. and Martinet. Grammar for English Language Teachers. DARE and NEED in British and American present-day English. London:Edward Arnold Publishers Sweetser. Leiden:Brill Warner. A.. 2. Greenbaum. 1990). Modal Expressions in English. S. both root and epistemic. An Historical Syntax of the English Language. Horobin &J.. Previous corpus-based studies indicate that its overall usage has increased. Berlin:Cornelsen. pp. Dublin. of a modal of obligation and necessity. B. Providence. M. (1974/1988). & Svartvik. (1985). The English Verb. (1969). Three Modal Verbs. (1979/1990). G.. Leech.. Taeymans.. 2nd edition.. (2004). Cambridge:Cambridge University Press. (1963). London:Longman Palmer. Modality’s semantic map. M.

forţa emoţională declanşată de un eveniment sau un sentiment puternic. metafore. Lingvistul francez Michel Bréal analizează în lucrarea Essais de sémantique (1897) factorii ce determină mutaţiile de sens. o concepţie peiorativă faţă de slab). ci explicaţiile sale derivă constant din adaptarea la cercetarea lingvistică a unei influente teorii psihologice: psihanaliza din versiunea ei clasică. Tot prin uitare este explicabilă şi tranziţia de la sensul arhaic al cuvântului slăbănog. O parte din modificările de sens pe care Meillet le explică prin factori socio-lingvistici primeau. explicaţia psihologică şi nici invers. evident. studii istorice despre tranziţiunea sensurilor (1887). ci acele asociaţii metaforice pe care le poate face orice vorbitor obişnuit. O originală teorie semantică a propus Hans Sperber la douăzeci şi cinci de ani după apariţia studiului lui Meillet. De asemenea. cu cât se observă tendinţa migrării cuvintelor sau expresiilor din vocabularele speciale către lexicul fundamental. Studiul lui Bréal arată. metaforele poetice. în cercetările lui Bréal sau Şăineanu. Sperber localizează cauzele mutaţiilor de sens la nivelul psihologiei individului. este uitarea. în mod convingător. în mod special. Slăbănog are azi semnificaţia ‘slab’ (dar exprimă.Factorii lingvistici şi extralingvistici ce determină mutaţiile semantice. de fapt. asupra metaforei. poalele muntelui. braţul (gurile) fluviului. ‘pus pe şotii’. Lingvistul francez nu are. Şăineanu caută o explicaţie pentru mutaţiile de sens în analogie (adică metaforă). Sensul primar al cuvântului era însă ‘paralitic’. puterea explicativă a teoriei lui Meillet este superioară. Universitatea din Craiova ROLUL PROCESELOR DE METAFORIZARE ÎN MUTAŢIILE DE SENS 1. încât rar se întâmplă ca cineva să-şi mai dea seama că la origini ele sunt. Sperber distinge două direcţii ale mutaţiilor de sens: expansiune şi atracţie (sau magnetism). în concepţia lui Sperber. sau invers. ci prin uitarea sensului originar. Explicaţia sociologică nu exclude însă. De exemplu. în mod suplimentar.Ana Maria TRĂNTESCU. ce resurse bogate pentru mutaţiile de sens se găsesc în procesele “uzuale” de metaforizare. La baza schimbărilor de sens stă. au apărut sintagme (catachreze) precum piciorul mesei. expresiile metaforice a-i face cuiva o scenă sau jocuri de culise provin. Din astfel de asociaţii. acest sens fiind conservat de traducerea românească a Bibliei. În raport cu cercetările lui Bréal sau Şăineanu. Putem aminti în acest context şi lucrarea filologului şi lingvistului român Lazăr Şăineanu. Cuvântul românesc şugubăţ – arată Şăineanu – are sensul de ‘glumeţ’. intitulată Încercare asupra semasiologiei limbii române. formulată de Freud. Bréal atrăgea atenţia că majoritatea metaforelor pun în valoare un simţ al expresivităţii. E oferit un exemplu sugestiv: după primul război mondial. explicaţii psihologice: asociaţii metaforice. 1992: 36). Bréal se opreşte. Dintre aceşti factori. Dar sensul originar al cuvântului era altul: ‘ucigaş’. Marele lingvist francez Antoine Meillet publică în 1905 un amplu articol intitulat “Cum îşi schimbă cuvintele sensul”. comun mai multor colectivităţi lingvistice. desigur. în vedere. Meillet oferă mai multe mostre de migrări de cuvinte dintr-un grup social către masa de vorbitori. Expresiile de acest fel sunt atât de cunoscute şi de întrebuinţate de către vorbitori. care au avut şansa de a se generaliza. în 188 . Continuator al tradiţiei psihologiste în semantică. Bréal consideră că efectul semantic al unei metafore este o schimbare bruscă a sensului. Alături de analogie lingvistul român consideră că o altă explicaţie a schimbării. din jargonul actorilor (Ionescu. El nu-şi construieşte teoria pe concepte elementare ale psihologiei (cum ar fi uitarea sau analogia). Prima o întăreşte pe cealaltă fiindcă o schimbare semantică este cu atât mai probabilă în direcţia restrângerii sau lărgirii (şi deci posibilitatea unei asociaţii metaforice este cu atât mai mare). O ruptură atât de profundă între sensul actual şi cel vechi nu poate fi explicată prin analogie. la sensul său de astăzi. ‘asasin’. Ca şi Bréal.

conform teoriei lui Sperber. în rusă. trecând peste diferenţele [+animat] [– animat]. prin conceptul de magnetism. Aceste cuvinte revelează totodată intenţia omului de a se împrieteni cu animalul şi de a evita prejudiciile răzbunării lui (Ionescu. sunt folosite (în contextul eroic al poemului) pentru călătorii aventuroase şi în război. Are un efect eliberator. Metafora şi reorganizarea conceptuală G. iar corabia nu. Două sensuri sunt relaţionate istoric dacă au etimologie comună. femeile cu mulţi copii. ce i se pare fundamentală. Deschiderile largi ale viaductului sunt într-adevăr asemănătoare cu deschiderea ferestrei unei case şi sunt percepute ca atare de copii. Prin puterea ei de a reorganiza legăturile conceptuale. Dar. metafora. această trăsătură universală a poeziei. Nu e surprinzător faptul că limbajul copiilor produce multe exemple de “greşeli” ce se dovedesc a fi. bear înseamnă cafeniu. Leech consideră că regulile transferului semantic pot aduce lumină şi în mult disputata problemă a demarcaţiei dintre omonimie (două sau mai multe cuvinte având aceeaşi pronunţare şi/sau formă grafică) şi polisemie (un cuvânt cu două sau mai multe sensuri). Folosind capacitatea sa generalizatoare. condiţiile tabuului lingvistic. Dintre regulile de transfer semantic. În lumina acestor exemple. copilul îşi construieşte metafora pe asemănarea fizică. În cele mai multe cazuri această regulă operează şi o violare a restricţiilor de selecţie. reprezintă un mijloc important de combatere a jargonizării. iar medved ‘mâncător de miere’. Aceste denumiri “piezişe” sunt efectul unei frici instituţionalizate care a dus la întrebuinţarea altor cuvinte pentru a indica obiectul forţei emoţionale. Astfel. Teoria lui Sperber intenţionează să explice. Este cunoscut că mitraliera reprezintă una dintre invenţiile de tehnică militară pe care le-a adus primul război mondial. osificării (bony-structured concepts) şi a clişeului lingvistic. deoarece cuvântul care indică existenţa unei forţe emoţionale este utilizat şi în raport cu alte fenomene. pe care limba îl consideră cel mai important. la origine. franceză (bellette ‘frumuşica’) sau portugheză (doninha ‘domnişoară’). Se spune că recunoaştem un caz de polisemie dacă există o legătură între sensuri. ci şi altor părţi de vorbire. în glumă. neglijând criteriul funcţiei. Regulile transferului de sens (de exemplu reguli ce ne permit folosirea cuvintelor în sensuri noi. decât din direcţia limbajului militar şi s-a născut. deoarece se poate aplica nu doar substantivelor. aşadar. Leech (1990:38) consideră că alături de oximoron. Leech citează două exemple: descrierea unui viaduct de către un copil drept window-bridge şi a lunii ca that shilling in the sky.franceza colocvială s-a înregistrat apariţia expresiei mitrailleuse d’enfants. Prezentând cele două concepte simultan. Diferenţa dintre metaforele poetice şi cele realizate de copii constă în faptul că poetul e familiarizat cu aceste categorii instituţionalizate şi e conştient de abaterea de la normă. Autorul aduce drept exemplu un vechi poem anglo-saxon în care expresia mere-hengest ‘armăsar de mare’ este folosită ca metaforă pentru corabie. corabia pe apă. Metafora nu putea veni. Leech (1990:37-39) numeşte metafora fuziune conceptuală (conceptual fusion). metafora este mijlocul prin care creatorul ei îşi ia “revanşa” pentru stereotipia limbii. iar medved înseamnă. din forţa emoţională pe care această invenţie a putut să o producă asupra soldaţilor. dar copilul le ignoră. Fenomenul ilustrează aici un caz de expansiune. amândouă metaforele se bazează pe analogia vizuală. aceeaşi origine. Legătura dintre cal şi corabie constă în conotaţii comune: atât caii cât şi corăbiile transportă persoane dintr-un loc în altul. Situaţii analoge se întâlnesc în cazul denumirii nevăstuicii în română. armăsarul se deplasează pe pământ. acelaşi lucru. 1992: 38). poetul dizolvă toate criteriile lingvistice cruciale ce definesc separarea lor: armăsarul e animat. metafora poate realiza un efect comunicativ dincolo de barierele limbii. s-a observat că cel puţin o parte din popoarele indoeuropene au substituit prin expresii metaforice numele vechi al ursului. ca imagini suprapuse. 2. dacă sunt relaţionate. Bear înseamnă în engleză urs. nedându-şi seama de deviaţia produsă. metaforice) sunt analizate de Leech în cadrul mai larg al regulilor lexicale răspunzătoare de caracterul creativ şi generativ al limbii. regula transferului metaforic este mai cuprinzătoare decât altele. Ca instrument principal al imaginaţiei poetice. surprinzătoare metafore. erau denumite. Prin această metaforă. 189 .

ceea ce din punct de vedere istoric este omonimie. Se pot cita. se reinterpretează în contextul englezei contemporane ca un caz de polisemie. când forme nerelaţionate istoric sunt simţite de vorbitor ca fiind legate psihologic. devenind o definiţie separată a cuvântului respectiv. din crane ‘cocor’ (Leech. Morier în Dictionnaire de poétique et de rhétorique (1989). aceris). acoperind atât sensul lor propriu. ca şi crearea noilor termeni. în special. în mod virtual. atunci când nu se mai simte absolut nici o legătură între cele două sensuri. putând fi găsită şi în dicţionar (de exemplu hit folosit în sensul de ‘cântec pop de mare succes’). 190 . atunci când spunem despre o persoană că e o vulpe. rezultând dintr-o convergenţă accidentală de forme. A. şi metaforele. două sensuri sunt legate psihologic dacă vorbitorii le simt intuitiv legate şi tind să presupună că e vorba de diferite folosiri ale aceluiaşi cuvânt. Dacă o metaforă e folosită foarte des. astfel două exemple: ear (‘organ auditiv’ şi ‘spic de grâu’) şi weeds (‘buruieni’ şi ‘haine de doliu purtate de o văduvă’). Există şi cazul invers. înţelegem că e şireată ca o vulpe. Morier aduce drept exemple pentru combaterea opiniei lui Bally. încă se mai poate percepe legătura dintre sensul propriu şi cel transferat. 3. Leech drept o metaforă ce a suferit un proces de completă asimilare. ‘husk’ Engl. Se întâmplă însă. oamenii văd adesea o legătură metaforică între ele şi îşi adaptează înţelegerea cuvintelor în funcţie de aceasta. Latină aceris). Această definiţie îşi trage substanţa din recunoaşterea faptului că regulile lexicale au realitate psihologică. În ambele cazuri etimologiile celor două sensuri sunt diferite: ear ‘organ auditiv’ ear ‘spic de grâu’ Engl. Morier combate ideea formulată de Charles Bally (1951:197-198) conform căreia figurile. 1990:227). şi de asemenea din recunoaşterea că interpretarea termenilor lexicali existenţi este funcţie de regulile lexicale. inevitabilă pentru o metaforă instituţionalizată este limitarea comparaţiei de către convenţie. ca unele forme legate istoric să nu fie legate şi din punct de vedere psihologic. cât şi cel figurat realizat prin metaforă (Morier. flacără cu componentele lor semantice. Metafora nu poate fi separată de explicarea formală a structurii conceptuale şi logice a sensului (Leech. O metaforă devine “moartă” printr-un proces de pietrificare (petrification). reprezintă recunoaşterea neputinţei manifestate în limbă. prospeţimea. cap. Totuşi. Următoarea etapă este pierderea de către vorbitori a sentimentului analogiei. 1990:227-230). H. în nici un caz de neputinţă (Morier. Transferul semantic prin metaforă sau metonimie este printre cele mai importante mecanisme prin care. fiind parte a competenţei lingvistice. Veche woed – ‘garment’ weed ‘plantă sălbatică nefolositoare’ weeds ‘haine de doliu’ Totuşi. Latină acus. 1989:725). Veche eare (cf. Acestea sunt dovezi ale unei bogate imaginaţii şi ale unui spirit inventiv impresionant. Există mai multe etape ale acestui proces: prima etapă. ‘ear’ Engl. Leech arată că două sensuri lexicale sunt legate din punct de vedere psihologic dacă vorbitorul este capabil să postuleze o legătură între ele prin intermediul regulilor lexicale. derivat probabil printr-o metaforă vizuală. în istoria unei limbi. De exemplu. Cruse analizează metafora “moartă” în Lexical Semantics (1987). în general. D. Un exemplu ar fi crane ‘macara’. Rolul important pe care îl joacă metafora în istoria limbilor şi în îmbogăţirea vocabularului este evidenţiat de H. arătând că trebuie făcută distincţia dintre o expresie „aclimatizată” şi metafora “moartă”. capacitatea de a surprinde.sau dacă un sens poate fi derivat din altul. astfel încât vulpe e simţit. nu ne referim la culoarea părului. îşi pierde savoarea caracteristică. cum ar fi regula transferului metaforic. inclusiv din argou. Sunt analizate cuvinte ca pâine. ca sinonim pentru persoană şireată. 1989:724). un mare număr de expresii metaforice. cuvintele îşi extind şi îşi schimbă sensurile. Metafora este cu adevărat “moartă”. Veche weod – ‘weed’ Engl. Astfel. Veche ear (cf. Metaforele moarte O metaforă “moartă” este definită de G.

Astfel. – metaforă moartă We shall look under every stone in our search for the culprit. Catachreza Catachreza (<lat. schimbările morfologice – sufixarea. Catachresis <gr. Probabil că majoritatea expresiilor idiomatice au fost la început metafore. Comparantul (vehiculul – V-term în terminologia lui Goatly) poate fi orice parte de vorbire. Goatly urmăreşte felul în care apartenenţa comparantului la o anumită clasă de cuvinte are consecinţe asupra interpretării metaforice şi cum procesele derivaţionale de formare a cuvintelor sunt folosite pentru a produce lexicalizarea metaforei. în timp ce expresiile idiomatice se dovedesc a fi intraductibile. orice modificare la nivel sintactic poate aduce la viaţă metafora: He has one foot in the grave şi One of his feet is in the grave. revitalizate prin înlocuirea lor cu un sinonim sau o parafrază (Cruse. Cruse consideră că metaforele “moarte” sunt unităţi lexicale minimale. ele au anumite trăsături comune. Datorită lipsei lor de transparenţă şi a rigidităţii sintactice. “adormite” şi “moarte” cu opţiunea că acestea pot fi “îngropate”. ‘abuz’) este figura de stil caracteristică prin folosirea. comparanţii substantivali sunt mai uşor de recunoscut şi pot fi mai bine supuşi unei interpretări semantice decât comparanţii ce aparţin altor clase. Traducerile literale sunt posibile cu metaforele “moarte”. 1998: 84). adică dobândesc un înţeles convenţional secundar şi îşi găsesc locul în dicţionar. în sensul că sunt mai puţin observabile şi nu dau naştere la interpretări interactive. 1987:42): a. braţul fotoliului. În exemplele: dirt/dirty. deci cu sensul propriu al cuvântului respectiv. metaforele facilitate de procesele derivaţionale sunt predestinate la inactivitate şi la o moarte timpurie. a unui cuvânt. deci. Goatly consideră că există un ansamblu de caracteristici ce exprimă tranziţia de la cele mai puţin active metafore (“moarte” şi “adormite”) până la cele mai active. În catachreză se atribuie înţelesul unui cuvânt altui cuvânt cu sens apropiat. Totuşi. sensuri ce erau profund metaforice au devenit convenţionale şi dependente de decodarea semantică. We shall have no stone unturned in our search for the culprit. prefixarea sunt folosite pentru a lexicaliza metaforele şi a le încorpora într-un sistem semantic. încât au devenit lexicalizate (Goatly. angel/angelic se observă că formele sufixate dau o proporţie mai mare de sensuri metaforice decât substantivele din care derivă. Ultimele se împart la rândul lor în “obosite”. care la rândul lor nu au forţa celor substantivali. În finalul demonstraţiei sale. Ele pot fi. 4. b. Astfel. gura de metrou etc. legătura cu metafora “vie”. nu este complet pierdută. Goatly (1998:31) analizează distincţia dintre metaforele active şi inactive. Asemenea metafore sunt „slăbite”. De exemplu: piciorul mesei. În ciuda diferenţei dintre expresiile idiomatice şi metaforele “moarte”. Goatly explică acest fenomen prin faptul că grupurile substantivale scot la lumină foarte bine nepotrivirea (clash) dintre referinţa convenţională şi cea neconvenţională. Metaforele inactive devin lexicalizate. – metaforă revitalizată. Autorul demonstrează că lexiconul este plin de metafore inactive ce formează reţele prin care conceptualizăm abstracţiunile în termeni concreţi. 191 . Autorul observă că V-terms adverbiali şi prepoziţionali sunt în general mai greu de recunoscut ca metafore şi au mai puţină forţă faţă de cei verbali şi adjectivali. De-a lungul timpului. autorul subliniază că deoarece principalul motiv al formării de noi cuvinte este umplerea golurilor lexicale.Interpretarea ei nu mai necesită “activarea” strategiei metaforice. Goatly arată că procesul derivării lexicale este strâns asociat cu transferul metaforic al sensului. aripa clădirii. Katachresis. pentru a denumi un obiect ce nu are denumire proprie. ci doar o simplă consultare a dicţionarului. Metaforele “moarte” au o anumită rigiditate sintactică. D. în sens metaforic. Inactivitatea lor este mai pronunţată când formele derivate au fost folosite atât de frecvent.

dacă nu totdeauna primitivă. aşa că se poate continua pe calea reducţionismului cu două încorporări utile: metafora conţine comparaţia şi catachreza. transformând figura respectivă într-un element esenţial al regenerării limbajului. într-o privinţă. este ceea ce se mai numeşte şi extensiune: de pildă. Metafora-figură abia dacă ajunge la adverb. Autorul arată că. considerând că metafora începe prin a fi catachreză. Pe de altă parte. cu alte cuvinte. într-o oarecare măsură. precum şi între figuraţia din prima. asemănării sau analogiei şi care ameninţă însăşi distincţia dintre propriu şi figurat. Astfel chiar Hugh Blair vede “golurile din limbă” umplute prin transferuri catachretice. pentru a lua o alta care are oarecare legătură cu cea dintâi. catachreza sinecdocei şi a metaforei. în locul celui folosit de obicei într-un anume context. abuzive”. de asemenea.Fontanier (1977: 185) neagă catachrezei statutul de trop. un arhetrop al deconstrucţiei care forţează uneori nepermis de mult. descris de Marc Bonhomme (1998: 90-91). 1981: 59) arată că această figură “domneşte. distingea între un translatio al metaforei şi un abusio al catachrezei. în care se adună “alăturări prea îndrăzneţe. provenind dintr-una din cele trei mari specii pe care le-am identificat: metonimia. putem spune că evoluţia metaforelor este tipică pentru procesul evolutiv al figurilor de stil. cadrul conceptual al comparaţiei. ‘foaie’ se spune prin extensiune sau imitaţie despre lucrurile care sunt plate şi subţiri (ca frunzele plantelor). Cicero aduce în discuţie relaţia dintre metaforă şi catachreză. deoarece. metafora are. în consecinţă. această rudă săracă sau precursoare primitivă a mai frumoasei şi mai elegantei metafore. Concluzii Ubicuitatea metaforei în existenţa noastră explică rolul central pe care îl ocupă între tropi. abuzul şi exagerarea presupuse de catachreză au fost interpretate ca pericole pentru siguranţa comunicării prin intermediul limbii. unde folosirea respectivă este cerută de absenţa oricărui termen propriu). trebuie să consume aşadar. “se abuzează” de cuvinte dându-le o altă semnificaţie. spre exemplu. în funcţie de vitalitatea lor sau de gradul lor de uzură. orice trop care rezultă dintr-un sens pur extensiv. avea să fie păstrată până la cele mai recente dicţionare de termeni retorici. considerând-o “doar o uzanţă. pe când metafora– catachreză cuprinde în domeniul ei totul până la interjecţie. unde s-ar putea folosi şi un alt termen existent pentru funcţia respectivă şi necesitatea din a doua. Autorul acordă un interes deosebit catachrezei metaforei. Catachreza este definită ca folosirea unui cuvânt înrudit sau asemănător. Mai mult (deşi Quintilian. sinecdoca. 5. când mai mici”. Prin capacitatea sa de a opera reorganizări conceptuale. Lucian Blaga descrie metaforic graniţa dintre metaforă şi catachreză: “Suveica. figurile se clasifică în trei categorii: 192 . constatare în care se alătură două dintre cele mai neaşteptate perspective. feuille ‘frunză’. cel puţin în prezent impusă. P.Retorii antici i-au dat această denumire. Derrida în “La mythologie blanche” (Poetique 5. o metaforă exagerată sau forţată. Du Marsais ([1818]. trei specii diferite de catachreze. susţine Fontanier. cum o numeşte Hugh Blair în Lectures on Rhetoric and Belles Lettres (1783) aproape că a ajuns să o înlocuiască în funcţia de prototip al figurilor. Vom avea. cele mai mari aparţinând catachrezei. Această pseudo-identitate dintre cele două figuri. 1971). În concluzie. ce poartă firul între termenii unei metafore. consideră catachreza ca figură destabilizantă sau destabilizată. Avădanei (1994:30-31) consideră că diferenţele dintre catachreză şi metaforă sunt nivelate. dar inexact. asupra tuturor celorlalte figuri” şi de aceea îi acordă un deosebit interes în tratatul său. că aceasta din urmă ar fi deci o etapă a procesului metaforic. metafora. Parcă prelungind această idee. întărită de Quintilian. un rol determinant în evoluţia lexicului.” Prin catachreză înţelegem orice trop care a devenit o uzanţă impusă şi necesară. ca trei mari specii sau ca trei genuri de figuri de semnificaţie: catachreza metonimiei. distanţe când mari. El o defineşte drept o deviaţie pe care anumite cuvinte o fac de la prima lor semnificaţie.

“Încercare de semantică. London. Blaga. Dictionnaire de Poétique et Rhétorique. Bally. Andrew (1997). Geneza metaforei şi sensul culturii. 193 . La început a fost metafora. Figurile lexicalizate se confundă cu vocabularul curent. Paris : Seuil. finally. Derrida. Îndeplinesc doar o funcţie denotativă. Bucureşti : Editura Humanitas. Manual de lingvistică generală. Trecând din discursul particular în lexic. Ionescu. pot fi găsite în dicţionare. Metaphor can be considered a conceptual fusion and the main way of fighting against rigid forms and jargonization. Bucureşti. Linguistics and The Figures of Rhetoric. Figures follow a certain evolution from the individual discourse. in lexical evolution. Charles (1951).e. Pierre (1977). Opere alese. Emil (1992). Chesneau ([1818] 1981). “Cum îşi schimbă cuvintele sensul” în France de semantică. dar multe sfârşesc prin a se uza. Cruse. În această etapă. acoperind noile realităţi. Given its ubiquity. Figurile de invenţie născute într-un discurs particular se remarcă prin originalitatea. Geneva-Paris : Georg et Klincksieck. îşi pierd savoarea. c. Fontanier. The role of tropes. devin stereotipuri. Editions du Seuil. Cambridge: Cambridge University Press. Leech. încetează să mai fie indivi-dualizate şi devin comune multor locutori. Iaşi : Editura Virginia. (1986). figurile se banalizează. Jacques. The Study of Meaning. Goatly. Figurile limbajului. Geoffrey (1990). E vorba de fapt de o “defigurare” a figurilor lexicalizate. P. Bucureşti : Editura Univers (Prefaţă de Maria Carpov). A Linguistic Guide to English Poetry. Bucureşti : Editura Univers. poétique. Marc (1998). Arta oratorică. Semantics. Geoffrey (1966). London. Cicero (1973). César. Du Marsais. b. the metaphor has a central place among the other rhetorical figures and. especially of metaphor. iar aceste noi sensuri obţinute prin metaforizare sau metonimizare. Leech. David. Bucureşti: Editura Univers.a. ştiinţa semnificaţiilor” în France de semantică. figurile sunt absorbite de limbă pentru a îmbogăţi vocabularul. Michel (1976). Lexical Semantics. (Introducere de Maria Hetco). also. Despre tropi. “La mythologie blanche” în Rhétorique philosophie. Geoffrey (1969). 76-90. de exemplu. Antoine (1976). The changes in meaning can often be explained by metaphorical processes. V. Bonhomme. (1971). REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Avădanei. Toate figurile debutează astfel. Paris : Presses Universitaires de France. Henri (1989). devin rigide. ABSTRACT A real research in the vocabulary field must take into account the study of tropes which influence the changes in meaning. Bucureşti. Într-un stadiu final. Bréal. figurile încremenesc. in lexical evolution has been studied since ancient times. London. A. Morier. figurile lărgesc sensul cuvintelor. London : Penguin Books. Meillet. Leech. to language. from the figures of invention to the conventional figures (stereotypes) and. Le figure clés du discours. P. i. The Language of Metaphors. În procesul unei îndelungate folosiri. Traité de stylistique française. 36-46. Figurile convenţionale. căpătând o dimensiune socială. Ştefan (1994). Routledge. Figurile lexicalizate. Lucian (1994). Vol. Bucureşti: Editura Minerva. libertatea de funcţionare şi puterea lor sugestivă. to the lexicalized figures completely integrated in the vocabulary. Quintilian (1974). Bucureşti : Editura ALL. Figures of speech bring clarity. force and savour in language.

then. From this point of view idioms present a threefold unity of the semantic. by which word combinations first establish themselves through constant reuse. take a . For example. let sb/sth drop .and not to spend a queen's redemption. 'deliberate transformation'. is that in spite of the fact that structurally idioms are polylexemic compositions and have a formal identity with the syntactic pattern of a free combination of words. There are other tests which are meant to show that adding of new components. In contemporary linguistics this kind of idiom usage is variously designated as 'nonce variation'. the recent research has proved that linguists have their intuitions about the semantic analysability of idioms which play an important role in determining their syntactic productivity and lexical flexibility. The actual usage of idioms in speech is not conditioned by arbitrary rules which are a matter of convention but are often 'motivated by people's understanding of the conceptual structures underlying idioms. The metaphoric nature of an idiom accounts for its idiomaticity which is understood as the unpredictability of the meaning of the whole from the literal meanings of the constituent parts. 194 . For God's/goodness '/Heaven's. 3. 'occasional use' or 'deformation' and is usually regarded as something made for the nonce. However.to understand and do what has been indirectly suggested.a means of communication. semantically they have long been viewed as indivisible units of meaning.feel like sth/doing sth .to think that one would like (to do/have) sth. Universitatea de Stat din Moldova DEFORMATION OF IDIOMS ON THE STRUCTURAL LEVEL Idioms have always been 'a pain in the neck' for linguists trying to account for everyday language behavior when it is used in its basic function . as a linguostylistic device aimed at enhancing the expressivity of speech. hint Another very important feature of an idiom is its syntactic stability which is demonstrated by a specially designed set of syntagmatic and paradigmatic tests aimed at specifying the restrictions in the syntactic behaviour of idioms as opposed to non-idiomatic word sequences. structural and functional invariants being in the state of uneven balance with one of them playing the leading role. 2. the elimination of the necessary ones or the change of their order within an idiomatic phrase are impossible and may result in an ordinary syntactic structure.to want (to do) sth. substitution test is called upon to show the impossibility of replacing a component of an idiom by another word without destroying its idiomatic meaning unless it is the case of normal accepted variation: to spend a king's ransom . etc. In spite of the fact that structurally idioms are polylexemic compositions and have a formal identity with the syntactic pattern of a free combination of words. semantically they are isolated and present one unit of meaning which is roughly equivalent to simple literal paraphrases as the following ones drawn from "Catcher in the Rye": 1.Ümit Öz. The common assumption. not to care/give a damn (about sth/sb) . According to the traditional theory of idiomaticity idioms are seen as 'dead metaphors' 'the end point of the process of idiomatisation. then undergo figurative extension and finally petrify [1]. sake.not to care at all.to do or say nothing more about sth/sb.

the deformational deficiency of an idiom may consist in blocking passive deformation (hit the ceiling does not allow the passive construction the ceiling is hit or in the case of keep tabs on sb tabs are kept on sb would be valid variant) or blocking nominalization deformation (to play a waiting game . to kick the bucket . Smirnitsky A. it has always been felt. The majority of contemporary uses of this idiom are the result of the restructuring of its components deliberately made by the user of the language: Michael. The idioms are believed to be very well-known to all speakers of English who can easily establish the necessary links between them which eventually ensures the proper apprehension of the text. cannot but influence their discourse peculiarities. pointed out that although the structural separability of the constituents of an idiom is purely formal and they cannot be regarded as words of full value there is every reason to believe that they remain 'potential' words'. the deformational deficiency of idioms which block the use of idiom constituents as normal.a playing of a waiting game. 'Skeleton' is used to refer to the idea of something of which somebody is ashamed and which is kept secret. 'one man's superstition is another man's religion'. Swan Song). It was the skeleton in his house and the family walked by it in terror and silence (W. Phrases 'girls will be girls'. it will be seen. had remained quite ignorant of the skeleton in Soames' cupboard (J. As for the content of these phrases they all. etc. that the contradiction between the semantic integrity of the whole and formal independence of its parts.I. especially by Russian linguists. i. regular lexical units. Thus.'a/the skeleton in the closet'} also show how the linguistic convention may give a new semantically independent status to a former component of an idiom. Galsworthy. which is the basic characteristic of all idioms. Thackeray. It should be noted that the changes of the structural invariant of an idiom is often accompanied by a certain shift in its functional orientation which in contrast with that of the original one in contemporary English may imply a humorous or facetious use. For some idioms deformation presupposes an entire replacement of the components with its structural pattern remaining the same. as Oxford Dictionary of Current Idiomatic English states. 'one woman's ideal husband is another woman's pain in the neck [1]. 'students will be students' follow the structural model characteristic of the original idiom ('boys will be boys') which makes it possible to relate them to it. Discourse realizations of the idiom 'a/the skeleton in the cupboard' (the American variant . while 195 . All these deformations are made up in accordance with the structure of the idiom which is not altered regardless the fact that some additional components are embedded in it. These examples clearly demonstrate that speakers manipulate the components of the idiom 'skeleton' and 'cupboard' rather than the phrase itself arranging them at their will within a sentence in different ways with the words 'skeleton' and 'cupboard' standing out as the key words which constitute the idiomatic meaning of the idiom. However. Vanity Fair). According to the same dictionary the favourable and unfavourable nouns may be reversed. The numerous contextual realisations of the sentence idiom 'one man's meat is another man's poison [1] show how the phrase could be adapted to express the speaker's meaning: 'one man's rubbish is another man's treasure'.Restrictions to syntagmatic changes go hand in hand with paradigmatic limitations.e.His kicking (of) the bucket was quite unexpected). contain 'the same comment on the variability of human judgement or taste'.

The majority of contemporary uses of this idiom are the result of the restructuring of its components deliberately made by the user of the language: I have feeling that you 're riding for some kind of a terrible. both of them claim to kill innumerable birds with one stone. We have occasion to note that the principle suggests the inadvisability of killing too many birds with one stone. This fall I think you're riding for . The compositional character of metaphoric structure of idioms play an important role in the process of decoding and encoding (listening and speaking) activities as well as the speaker's judgement of the appropriate and effective contextual realisations.: 'Find the right stone to kill the right bird'. a curious form or construction. For example: 'To kill two birds with one stone' A patient language method. 196 .'cupboard' is a metaphoric reference to the possible place the secret is being kept. Recent linguistic and psycholinguistic research in the field has experimentally proved that speakers have their intuitions about the semantic analysability of idioms. or of causing the student to discriminate two things which ought not to be confused [H. Discourse realizations of the idiom 'ride for a fall' show how the linguistic convention may give a new semantically independent status to a former component of an idiom. 'Fall' is used to refer to a risky act which makes disaster likely. Palmer. or metaphoric foundation. The Principles of Language Study]. broadly speaking. There are many different ways of teaching a different sound. These examples clearly demonstrate that speakers manipulate the components of the idiom 'fall' rather than the phrase itself arranging them at their will within a sentence in different ways with the words 'fall' and 'ride' standing out as the key words which constitute the idiomatic meaning of the idiom. It is the people's awareness of the systematic contribution idiomatic components as individual lexemes make to the overall figurative interpretation of idioms that determines. Data that have been given above also show that it is the speaker's ability to perform the compositional analysis of the meaning of the idiom strings that makes such uses of the idiom possible. Being the products of the linguistic activity of the speech community in question the given contextual realizations as. terrible fall. might be regarded as its metaphoric synonym does not hamper the understanding of the meaning implied.as 'the act of revealing the secret'. Speakers are claimed to be aware of the fact that 'spill the beans' is semantically analysable because 'beans' is processed by the speaker as 'an idea' or 'secret' and 'spill' . and 'It is often advisable to kill one bird with more than one stone'. The principle goes farther and to the figure of speech just quoted adds the two following corollaries. The fact that the word 'cupboard' in the last example is replaced by the word 'house' which.is a special kind of fall. as the case may be) by repeated application of one special device or drug. like a patient medicine claims to prevent or to cure all possible ills (linguistic or physical. in actual fact. for example. viz. a horrible kind. there are many ways of teaching a difficult point in grammar. productivity and effective use [2]. The same holds for many English idioms that have two or more concept words in their structure and whose inner form. their discourse variability. is fairly transparent. of the idiom 'hit the sack" or 'hit the hay' meaning 'to go to bed' may be regarded as its variant uses because the both variants retain the basic semantic concept of the word 'bed'.

Galsworthy. Waugh. even the mountains had come closer and revealed that easy and well trodden paths led to their heights. Wilson.said Mr. it seemed. The Circle).. The Enigma). I've begun to doubt whether we shall ever find a proper place for Basil. Fowles.. I think in real relationships people are rude to each other.' 'What extraordinary expressions we do use. The Jewel in the Crown). that's like looking for needles in haystacks. Put out More Flags). Hurry on Down). Put out More Flags).'Of course. Appasionata) 'like looking/searching for a needle in a haystack' /. 'to keep one's nose to the grindstone' 'If we want you. her sharing his studio at home /. The Silver Spoon). The French Lieutenant's Woman). ‘to pull one's leg' You 're trying to pull the old leg again. . 'Walton knows which side his bread is buttered. Whoever heard of a party in a captive balloon? (E. Maugham. The Browning Version).. I keep my nose to it' (E. If you go on pulling my leg so persistently I shall be permanently deformed (W. 'to skate on thin ice' David took an inward breath and skated hastily over thin ice. Hurst. 'to know which side one's bread is buttered' The vicar of Lyme at that time was a comparatively emancipated man theologically. Sometimes. They know it's safe. Fowles.S. but he also knew very well on which side his pastoral bread was buttered (J. who has a life to spend detecting that kind of needle in that kind of haystack? (Paul Scott./ Oh well. I suppose we can always find you here'./ (J. Waugh. Bently sweetly. It's hard to imagine that any man has failed to know which side his piece of bread is buttered' (A. but the mountain I'm making in my imagination is so frightening that I'd rather try to forget both it and the repulsive little molehill that gave it birth (T. 'to have a finger in the / every pie' 197 .. they're not walking on ice (J.a square peg in a round hole wherever he might be. Fowles.S.'Always'. explaining about Beth. will you. I should hate to have one longer than the other (W. which was to see molehills as mountains and mountains themselves as mere menacing blur on the horizon: and now. Pull the other leg next time. He's been a square peg in so many round holes (E. Wain. to their glittering snow-crowned summits (J. that would never fit in (J. 7 often whimsically refer to this little table as my grindstone. The Constant Wife).'a square peg in a round hole' Poor little snipe . lately. and all those other pegs thousands upon thousands. 'If I didn 't keep Jerry sweet Irish nose right down to the grindstone he 'd be running around with some other girl' (F. even. Vile Bodies). Waugh. The Ebony Tower). Rattigan . As if by Magic). Well. 'make a mountain out of a molehill' 'You are making a frightening mountain out of an absurd little molehill' ... Maugham. . With one bound he had leaped from the tradition of his class and type.

At the same time.Glaser). and is usually regarded as something made for the nonce. Keys).' . I consider there's too much gilt on the gingerbread as regards Australia (J. I was a man of the Renaissance that evening – of Browning's renaissance (E. 'occasional use'. But you 'II get all your thanks in one basket from the good-fornothing crowd that hangs out here (A.. go ahead if you want to. institutionalised variation that is always characteristically limited. Some of the gilt had already been taken off the gingerbread. However. It is sound. Why should she panic when mother came into the room? It was as if she hadn't wanted it to be known that she was going out with me (J. are involved in this process. 'Besides. no man's pie is freed from his ambitious finger// (W. or its desintegration. The Silver Spoon)./ 'From what Margot tells me the last war was absolute heaven. Room at the Top). In contemporary linguistics this kind of idiom usage is variously designated as 'nonce variation' (A. isn't it?. Variation of this kind is so widespread that lexicographers. feeling a little puzzled. Galsworthy. whether it is systematic or random and what factors. i. It must seem odd my asking you like this. it is enough to throw a cursory glance at the variety of contextual realisations of idioms to see that nonce-variation is a much more pervasive phenomenon than it is believed to be. what types of idioms tend to be inclined to such variation.Cowie). ‘take the guilt off the gingerbread' /. Waugh. Variation of idioms has traditionally been approached statically and regarded as part of the problem 'same'/'different'. In contrast with words idioms are much more involved in the dynamic processes of language development and tend to vary to a much greater extent beyond the limits set by the accepted institutionalised variation. Green. Well. Cronin. as we have seen. 'put all one's eggs in / into one basket' I've put a lot of money. we're not much to speak of out here after a year and a half. linguistic and extralinguistic. the functional-communicative peculiarities idioms demonstrate in various discourse situations. into this last floatation. said Basil. The distinctive properties of their semantics which are characterised by what linguists describe now as 'semantic diffusion' enable the speaker to extend the idiom to as many situations as 'its metaphoric power permits' [3]. but I've never put so many eggs into one basket (Gr. Well. etc. Shakespeare. 198 .I had felt the brush take life in my hand that afternoon. Brides Head Revisited). Brain. I had had my finger in the great succulent pie of creation. 'deliberate transformation' (R. a damned lot of money for me. The range of possible changes in the structure and lexical components of the idiom has been tested from the point of view of the semantic changes. they may lead to. Waugh. as a linguistylistic device aimed at enhancing the expressivity of speech. we still know very little about its mechanics. Sir.'Conscription has rather taken the gilt off that particular gingerbread'. The static view of idioms stems from the fact that for a very long time linguists have been primarily concerned with the semantic and syntactic properties of idioms as part of the lexicon neglecting the dynamic aspect of the problem.e. 'deformation'. Put out More Flags).. this ain't going to be a soldier's war' (E. 'Good bye'. Alastair wants to go for a soldier. Dictionaries of idioms provide ample evidence of normal... I said. Henry VIII). England Made me). register it in dictionaries or simply admit the existence of such possibilities by giving the restructured variants of an idiom as an illustration of its use. The devil speed him.

2. Towards a definition of idiom.The Hague. (10)All these angels start coming out of the boxes and everywhere. [4] Jacobson R.R.Vol.. Oxford University Press. I have already mentioned that idioms are often referred to as dead or petrified metaphors. No 3. 199 . pp.3. Variation being the totality of dynamic states of an idiom can be better understood if approached from the tipological point of view.D.London. [3] Fernando C. The stereotyped characteristic of dead metaphors which have lost their metaphoricity in the course of time is the reason why many educated speakers of English regard them as cliches . Conceptual Knowledge in the Interpretation of Idioms. 1983. Salinger in question to illustrate how the idiom 'big deal could be stretched to different situations wherever it is appropriate to speak about a somehow grand undertaking or event: (9) The game with Saxon Hall was supposed to be a very big deal around Pencey. Jakobson believed to be the key problem of contemporary linguistics.. The specific nature of the contextual realisation of the idiom in the second example is rendered by encoding in it an ironical tone (Big deal=['m not impressed). Paris. 2. the features that idioms reveal in contextual realisations are the result of the deformation of the semantic. The term 'tipology' was first used by R. Gibbs J.To demonstrate the adaptable quality of the semantics of an idiom I would like to draw the following examples from the work by J. Selected Writings. structural and functional invariants which are historically conditioned..2 . 1990. Clause and Sentence Idioms. Jacobson [4] with reference to the fact of language as a result of his keen interest in the problems of the invariant / variation relationship.Big deal. in terms of invariant/ variation which R.. 315-330. Vol. . Mouton. Analysis of the idioms discussed demonstrates that the structural invariant of the idioms which conditions their framework has become less firm and admits the reshuffling of the components. The examples that follow show that in spite of the fact that the structure of the idiom is broken they can be brought together due to the line of thinking they all share. structural and functional invariants being in the state of uneven balance with one of them playing the leading role. . In contrast with the individual metaphor created by the speaker for a particular situation idioms are lexicalised metaphors. [2] Nandini P. Oxford Dictionary of Current Idiomatic English. REFERENCE [1] Cowie A. Mackin R. 119. deformation of this kind is possible only provided that the speaker makes use of the concept words of the idiom referring to its invariant meaning which has not altered. Nayak and Raymond W. As far as idioms are concerned the invariant idea of an idiom presents a threefold unity of the semantic.e. To sum up. .banal. It's nature and function // Studies in Language. hackneyed phrases to be either avoided or refashioned.P. McCaig I.R. However. Phrase. i. 1971. 1978. Besides the language factors which make this kind of uses possible for a certain type of idioms the spread of deformation of this type can be explained by a number of extralinguistic factors. Vol. // Journal of Experimental Psychology: General. This attitude towards many idioms in the English language especially the ones which enter into the core of the idiomatic stock and are often referred to as 'dead English' determines the linguocultural pattern of their use and is one of the extralinguistic reasons of the pervasiveness of variation of idiom cliches as well as proverbs. .

This attitude towards many idioms in the English language especially the ones which enter into the core of the idiomatic stock and are often referred to as 'dead English' determines the linguocultural pattern of their use and is one of the extralinguistic reasons of the pervasiveness of variation of idiom cliches as well as proverbs. hackneyed phrases to be either avoided or refashioned.banal. In contrast with the individual metaphor created by the speaker for a particular situation idioms are lexicalised metaphors.ABSTRACT In this article I have mentioned that idioms are often referred to as dead or petrified metaphors. The stereotyped characteristic of dead metaphors which have lost their metaphoricity in the course of time is the reason why many educated speakers of English regard them as cliches . 200 .

LEXICOLOGIE. FRAZEOLOGIE 201 .

202 .

Mold. i: ocină ce-i mai sus scrisă (1626. Mold. A.. d. Institutul de Lingvistică „Iorgu-Iordan-Al. d.. Toate aceste forme se întâlnesc cu precădere în aria nordică. XVII. 26. XVII. A. având o frecvenţă aproape la fel de mare ca şi corespondenta sa. XIX. A. XXIV. Deşi este are o frecvenţă mare în ansamblul corpusului de documente moldoveneşti.. prin urmare circulau în zonele nordice. A. DRH. şi pl. d. DRH. Mold. d. A.. Mold. 1637. d.... XVII. A Mold. A. sîntu. DRH. simtu. se poate vorbi despre concurenţa între formele lungi şi cele scurte ale verbului. A. 15. XXIII.. La indicativ prezent. XXIV. DRH. XIX. Forma lungă iaste este foarte bine atestată în această epocă în documente private. XVII.. durificate [3].122) sîntu (1626. A. 1637. XXIV. tinzând chiar către un raport echilibrat. A. apare încă din secolul al XVI-lea în texte moldoveneşti. Sintu. simtu reprezintă reflexe morfologice ale unei particularităţi fonetice limitate dialectal în ariile care îl durificau pe s. DRH.. Mold. DRH.. A ieşit din uz ca urmare a acţiunii legii fonetice ia >ie / e. zonă în care sunt atestate forme cu consoanele s-(d)z-ţ . Astăzi. 15. caracterizau în secolul al XVII-lea întreaga Moldovă. 42). DRH. XIX. dar că este atestat aici. XXIII. 1637. DRH.. A.. 72). Mold. persoana a III-a. Rosetti”. A. DRH. îşi manifestă neregularităţilor şi în epoca veche datorită în primul rând frecvenţei mari şi multifuncţionalităţii sale (ca predicativ. d. d. Mold. DRH. Mold.. 272. XVII. Forma curentă de astăzi. enclitică şi apare cu predilecţie în relaţie cu conjuncţii. DRH. 1627. 1635.. 259)... 1637. DRH. Mold. 1635. A.. Bacău. XIX. d. 85. XVII. 70) care capătă un statut aparte. d. XIX. XVII. d. d. XIX. trecerea de la n la m este atestată disparat. XVII. 13). verbul cu flexiunea cea mai neregulată. d. Bucureşti „A FI” ŞI „A AVEA” ÎN VECHI DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI A FI – paradigma indicativului prezent A fi.. DRH. Cât priveşte forma sîmtu. respectiv sintu. apare recurent în câteva documente şi se manifestă în concurenţă cu iaste care reprezintă norma în limba documentelor moldoveneşti din secolul al XVII-lea. A.. 259. XVII.. DRH. ea se înscrie printre formele neliterare [5]. d. d.. XIX. iaste (1626. Concurenţa dintre forma scurtă i şi forma lungă iaste este foarte puternică. XVII. XIX... DRH. d. XXIV. XXIV. în Transilvania. XXIV. d. XVII. XVII. astăzi 203 . Concurenţa celor două forme este evidenţiată şi prin prezenţa lor în acelaşi document: iaste / este (1637. Mold. persoana a III-a sg.. pronume relative ori negaţia nu: că-s bani (1627. Seriile care cuprind fenomenul de trecere de la grupul consonantic mt la nt [4]. XVII. A. XVII. 28). XVII. Mold. 1637. 279. Din literatura de specialitate [6] aflăm că fenomenul nu a circulat niciodată în Muntenia propriu-zisă.. La indicativ prezent. De altfel.. această formă a avut cea mai slabă circulaţie şi în limba veche. auxiliar şi copulativ) [1]. A. Formele de persoana a III-a singular: este (1627. 88. Forma scurtă s este pretutindeni asilabică.Liliana AGACHE. Iaşi.. Mold. 10) sunt concurente în secolul al XVII-lea. sîmtu. este.. simtu (1626.. forma lungă intră în concurenţă cu forma scurtă. Mold. Avem atestate în documentele moldoveneşti din secolul al XVII-lea patru variante ale prototipului sînt [2]: sintu (1627.. Mold. Mold. DRH.

aibi. XIX. d. să aibă a pârî (1626. I. circula în toată Dacoromania cu forma au (<habuit).. Mold. A. 193)... 269). d. d. A. 6). A. 13). ne-m rugat (1636. forme cu afereză: -u pentru au: dăm ştere că -u venit Ionaşco (1602.. A. XVII. A. să aibi sănătate (1634. DRH. DRH. Mold. A. are. 275). XVII. urmat de infinitiv. XVII.279). I. sg. A. I. d. A. având acelaşi aspect cu cel din limba literară de astăzi. Forma regulată la conjunctiv persoana I este. A. XVII. neşte posluşnici ce-au fostu avîndu de mult (1626.. şi pl. XVII.. este cel mai des şi consecvent înregistrată în documentele cercetate de noi. XVII. o dat (1605.. XVII. XVII.. Mold. pentru am: am însămat bani şi ne-m plătit (1626. Mold. A. A AVEA –Indicativul.. d. 257). Apusenii şi Maramureşul [7]. d. 14). ori –m. DRH. DRH. DRH. XVII. XIX. să aibă a-ş face (1637. XIX. d După 1600.. Am consemnat în număr destul de mare. XVII. iar astăzi caracterizează nordul Hunedoarei. XIX.Aceste forme circulau şi în secolul al XVI-lea. A. I. Mold. au pentru persoana a III-a sg. sg. XIX. Năvrăpescul nu ne-u crezut (1626. Persoana a III-a. Mold. d. d. A. să aibă a-ş întreba. DRH. de la cine le-u văndut lor (1604. A. d. 24). d. XVII... DIR. XXIV. d. 259) ne-u trebuit (1636. Mold. A. d.. Mold. A.. XVII. XVII. XVII. am dăruit (1626. A. DRH. 42). XVII. XIX. 259). DRH. auxiliarul a avea. sg. să aibă a plăti (1626. XVII. Mold. 259). Mold. Mold. Mold. Mold. A.. 428) în unele zone nordice. DIR. Mold. că au avut strămbătate (1605. A. Mold. DRH. DRH. d. XVII. XVII. s-au tâmplat moartea părintelui (1626. A. DIR. înregistrăm ca deosebite formele verbului a avea la persoana I. d. XIX. 14). au avut. XIX.. d. (cu particula a). d. XXIV. A. Mold. ai [9]. XIX. DIR. XVII. pentru persoana a III-a sg. DRH.. Mold. Conjunctivul Cât priveşte formele de conjunctiv. A. 193). Mold.. I. 55). XIX. d. acel iazu au fost dat (1605. XVII. d. formă care a devenit predominantă în Moldova astăzi. XIX. XVII. nu şi indicativului care foloseşte formele am. I. cum au fost cumpărat giupănu-mieu o ocină (1601. şi a II-a sg. şi pl. XXIII. XVII. d.: au.. Perfectul compus. 8). verbul a avea. au murit îmă-sa (1626.. XXIII. să aibu. d.: să aibă a-ş ţinea (1626. XVII. A... DRH.. XVII. DRH. s-a ajuns de la au la o: o crescut. XVII. DRH. DRH. în perioada de care ne ocupăm. I. Alături de aceste forme. A. DRH. XVII. 60). aibă sunt specifice conjunctivului. au venit satul Răteştii (1626.. XVII. În limba veche.. la Başotă ce-u fostu logofăt (1604.. Fără a intra în concurenţă cu forma discutată mai sus. d.. Mold.. Mold.... să aibă. XVII. Mold. 60).. A. 176). DRH. d. au rugat (1626. DRH. XIX. 92) tocmala au fost (1637. XIX. Folosit ca auxiliar în formarea perfectului compus. 204 . XXIII. Mold. d. DRH. cu formele am.: să n’aibu eu (1635. Mold. 44). Formele aibu [8]. Mold.: Cârstea dvornicul s’au jeluitu. consemnăm folosirea auxiliarului a avea la persoana a III-a pl. Mold.. A. A.. A. d. construcţia să aveţi + infinitiv este destul de bine atestată în documente: să aveţi a lăsa în pace (1626. DIR. XXII.. Radicalul aib. 22).. a. pentru persoana I. XXII. d.cu regularitate avându: (lucru) ce va hi avându (1626. XIX. Mold. d. 325).apare extins la gerunziu în forma aiv. DIR. Mold. A. 325). au căzut. Este foarte bine atestată datorită recurenţei structurii constituite din conjunctivul prezent al lui a avea. Mold. d. au dat (1626. 428). DRH. DIR. ne-m prilejit (1636. 403). este foarte bine atestat în documentele cercetate de noi: am dat. DRH.

187 ne încredinţează că forma să ai este atestată abia în secolul al XIX-lea. [2] Vom face abstracţie de problema lui –u final. Bucureşti: Editura Academiei. II. 24). G. nr. Bucureşti: Editura Academiei. [4] Vezi Gheţie-Mareş. XXIII. XIX. verb). ABSTRACT The aim of the present paper is to examine a few variants of the verbs a fi “to be” and a avea “to have”. [7] Vezi ALR. nr. 110. Vom nota exemplele cu –u final. Atlasul lingvistic român. d. e a trecut la ă . A. XVI. 122). Bucureşti: EdituraAcademiei. Formele de persoana a III-a ale auxiliarului de la perfect compus. A. 3. 2156. GD. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ***(1972). Limba română contemporană. Mold. Documenta Romaniae Historica. 205 . nr. 151. Densusianu. Maramureş formele vechi s-au menţinut până în zilele noastre [10]. Guţu-Romalo. XVII. Mold. Descrierea structurală a verbului românesc în SCL. Bucureşti: Editura Academiei. p. e. 151. Fl. Verbul.. H. p. [8] Forma să aibu apare în cele mai multe graiuri dacoromâne actuale. Bucureşti: Editura Grai şi Suflet.. la forma literară generalizată ar.. Graiurile dacoromâne în secolul al XVI-lea. Atlasul lingvistic român pe regiuni – Maramureş. Documente privind istoria României. Privire istorică în SCL. C. ***(1971 – 1997). 152. ă au căzut şi s-a ajuns astăzi. de are fi şi nescare gloabă (1626. Istoria limbii române literare. ( 1965). A. O modalitate de clasificare sintagmatică a verbelor. DRH. verbul…. În zona Banat. attested in the Moldavian documents of the early 17th century. DRH. (1963). p. GD. Frâncu. Le seizieme siecle. Frâncu 1971. 3. XVII. XIV. I. Bucureşti: Editura Academiei. ari: s-ari amesteca (1626. Guţu-Romalo. Maramureş.. Ov. Bucureşti:Editura Academiei. Gheţie. p. Gheţie. Bucureşti: Editura Academiei. vezi ALR. Gheţie. Bucureşti: Editura Academiei. Bucureşti: Universitatea din Bucureşti. ***(1952–1957) DIR. GD.şi Vezi Gheţie-Mareş.. 1. (coordonator). [5] Vezi ALR. Serie nouă. Limba română contemporană.. Ca urmare a rostirii dure a lui r . 2174. h. XX. (1997). Al. NOTE [1] Vezi G. [10] Vezi Gheţie. p. (1974) GD. DRH. . These forms actually represent morphological representations of the phonetic particularities dialectally restricted to the northern area. 174. [3] Vezi Gheţie-Mareş. Moldova. Bucureşti: Editura Academiei. [9] Nu am întâlnit în textele noastre forma de indicativ prezent ai ori conjunctiv prezent să ai. . p. ALR. (1969). They circulated in parallel with the forms belonging to the norm of the Moldavian documents of the period. Bucureşti. XVII. BD.. Brâncuş. XIX. Mold. aru: s-aru scula(1636. V. BD.Mareş. fără a discuta însă acest aspect. p. V.Condiţional optativ Auxiliarul condiţionalului prezent avea în textele vechi formele are: nu s-are cădea să faceţi voi…. Baza dialectală a românei literare. Pentru aceasta. (1968) Morfologia structurală a limbii române (substantiv. Morfologia verbului. ***(1969–2003) DRH. adjectiv. Veacul XVII. p. ALR. Morfologia verbului. în SCL. A. d. I. [6] Vezi Gheţie-Mareş. 1976. 392). Moldova. Epoca veche (1532–1780). 2. GD.164. Bucureşti: EA. Dimitrescu. (1997). Brâncuş. Maramureş. 1. (1976).. A. d. Histoire de la langue roumaine. Bucureşti: Editura Academiei. În unele graiuri. C. Ion (1975).

al mismo tiempo. “Hablamos de sintagma o de otras estructuras superiores porque no pensamos que pueda defenderse el concepto de UF cuando nos encontramos ante palabras constituidas morfológicamente como tales. cuyo limite superior se sitúa en el nivel de la oración compuesta. las expresiones codificadas se institucionaliza en la comunidad hablante. según la cual el significado de la estructura no puede deducirse del significado de sus partes. y el segundo. O`Connor. la frecuencia de cooaparición tiene una consecuencia inmediata. realización fonética fija. Universitatea de Petrol şi Geologie. La fijación es la propiedad necesaria para hablar de unidad fraseológica y puede comprenderse como complejidad o estabilidad de forma y. 206 . que fundamentan la categoría . constituir una expresión idiomática” (Hockett – 1956 y sus seguidores. Entre los dos vertientes de la frecuencia. existe una fijación interna y una fijación externa. puede ser idiomática y. por lo cual presenta cierta fijación formal y semántica. fijación en el inventario de los componentes. género). Las características esenciales de la institucionalización son: la fijación y la especialización semántica. Según Zuluaga (1990. que han sido sancionadas por el uso.Frecuencia – representa uno de los más sobresalientos aspectos y tiene dos vertientes. Según Zuluaga se establecieron más tipos de fijación interna. la frecuencia de uso. La fijación interna es la “fijación material (imposibilidad de reordenamiento de los componentes. Es decir. 230) la fijación es la “propiedad que tiene ciertas expresiones de ser reproducidas en el hablar como combinaciones previamente hechas”. En consecuencia. que no van creando sus propias combinaciones ya creadas y reproducidas repetidamente en el discurso. tomadas por separado o en conjunto. porque una combinación de palabras está disponible para ser usada y en otras ocasiones (en el discurso por el mismo hablante o por otro(s) como una combinación ya hecha). incluso léxico. por consiguiente. restricción en la elección de los componentes) y la fijación de contenido (peculiaridades semánticas)”. 1988). como: fijación del orden de los componentes. Kay. La noción de institucionalización está definida por dos criterios: la frecuencia y la rigidez sintagmática. 1990). Así como dice Thun (1991). ambos aspectosestando interrelacionados. nos apoyamos la concepción de que cualquier unidad. 2. El primer es la frecuencia de coaparición (utilizado en estadística lingüística como frecuencia de aparición) que. esencialmente Fillmore. constituida por unidades que presentan algunos rasgos y que se estructuran en grupos difusos. fijación de categorías gramaticales (tiempo. En cambio. número. persona. nunca en compartimientos estancos. Ella puede ser de diversos tipos.Valentina ANA. la idiomaticidad representa la propiedad no necesaria de la unidad fraseológica. Los aspectos principales que caracterizan las unidades fraseológicas son los siguientes: 1.Institucionalización caracteriza las producciones lingüísticas de los hablantes.(Zuluaga. después DDL se refiere al “número relativo de apariciones de un determinado elemento en una muestra representativa de contextos” y sus elementos constituyentes aparecen combinados con una frecuencia de aparición superior a la que cabría según la frecuencia de aparición individual de cada palabra en la lengua. La fijación y la idiomaticidad representan dos propiedades que determinan la pertenencia de un sintagma a la fraseología por medio de ciertos rasgos. como defectividad combnatoria y síntactica . Ploieşti LAS UNIDADES FRASEOLOGICAS – ASPECTOS TEORICOS Las unidades fraseológicas como objeto de estudio de la fraseología son unidades léxicas formadas por más de dos palabras gráficas en su limite inferior.

y puntos intermediarios para las categorías intermedias. fijación “posicional” (preferencia de uso de ciertas unidades lingüísticas en determinadas posiciones en la formación de textos). de este modo. Idiomaticidad La idiomaticidad fue considerada como “una propiedad semántica que presenta ciertas unidades fraseológicas. una asociación directa y univoca entre la unidad fraseológica y su interpretación semánticapor parte de la comunidad hablante. consideran que “los componentes de las unidades fraseológicas no constituyen palabras en sentido estricto. Se establece. el significado global de la unidad se ha visto oscurecido diacrónicamente. Carter (1999). pero no Todo queda en hogar. Como ejemplo podemos decir Todo queda en casa ( y la variante familia). de ciertas palabras en una expresión dada hasta formarse un significado conjunto inanalizable. Alexandrova y Terminasova. no todas las unidades fraseológicas son idiomáticas. pero no deben confundirse. transformaciones y modificaciones presenten los fraseologismos de una lengua. Se da. que significa: “Resolverse un asunto sin que trascienda del ámbito familiar”. por la cual el significado global de dicha unidad no es deducible del significado aislado de cada uno de sus elementos constitutivos”. realiza una escala de opacidad semántica en la cual las unidades fraseológicas se dividen en grupos. pasemática (el empleo de unidades lingüísticas según el papel del hablante en el acto comunicativo).En lo que vista la fijación externa. pero. Explicando porque las variantes no pueden ser confundirse con la modificación creativa. 1999) un “universal lingüístico. exclusivo o no. sin presentar diferencias de significado. que marcan los elementos más claros. y son fijas. 1990). Dos unidades fraseológicas pueden ser variantes solo si estas “dan dentro de una misma lengua funcional. otra posibilidad asistemática de idiomaticidad. 5. 207 . Las unidades fraseológicas pueden ser variantes o modificaciones. por la especialización semántica. a partir del cual se puede medir el grado de regularidad de un sistema fraseológico dado: cuantas más variaciones.2001). es decir. Gradación ha sido utilizada por diversos autores. la segunda característica de la institucionalización. son parcialmente idénticas en su estructura y en sus componentes. En las unidades del tipo Vaya con Díos (fórmula de despedida) o Cómo está usted? Fórmula de saludo). 1992. El significado literal se puede transferir en significados traslaticios como consecuencia de unos procesos metafóricos o metonímicos (o ambos conjuntamente). (usando la gradación para clasificar las unidades fraseológicas del inglés). Variación fraseológica constituye (según Dobrovolski. adquieren un nuevo significado en virtud del significado global de la unidad”. representa una característica potencial. 4. así que. al partir del concepto de palabra potencial. frente a otras igualmente posible teóricamente). en el sentido de que formen parte de una serie limitada y estable” (Zuluaga. sino que empiezan a funcionar como palabras potenciales. más regular en su sistema fraseológico”. cada grupo tiene puntos sobresalientes. está necesario “que las expresiones no idiomáticas se conviertan en idiomáticas”. son libres e independientes de los contextos en que aparecen. conforme de las características anteriores y. Ella representa uno de los aspectos principales de la unidad fraseológica. fijación “analítica” (en el caso del uso de determinadas unidades lingüísticas. por ejemplo más o menos. no esencial de estas unidades. además. a fín de cuentas”. Así como afirmaba David (2000). “para fundamentar su clasificación de unidades fraseológicas”. así como afirmaba Haensch et al. (Fernando y Flavell. Por consiguiente de la conexión existente entre ambos procesos. DDL establece como la definición de la fijación: “fijación – proceso de gramaticalización mediante el cual se consolida paulatinamente el uso. Thun (1991) distingue vários subtipos: fijación “situacional” (se refiere a la combinación de ciertas unidades lingüísticas en sitaciones sociales determinadas). 3.

En lo que vista el aspecto semántico de estas unidades. Las unidades fraseológicas estudiadas por Zuluaga. H. se ocupa de las unidades fraseológicas (FWG) del sistema. explicando que constituyen las unas y que constituyen las otras. Sin presentar todas las esquemas realizadas sobre las clasificaciones de unidades fraseológicas como: la de Casares sobre locuciones y fórmulas pluriverbales (frases proverbiales y refranes). Este primer grupo se subdivide en dos esferas: la primera incluye las unidades fraseológicas fijadas sólo en la norma (colocaciones) y la segunda. como una unidad de comunicación mínima. cuyos componentes están o han estado en relación sintáctica. sin dilaciones). En comparación con Casares. . denominadas expresiones fijas o unidades fraseológicas comprenden combinaciones de al menor dos palabras hasta las formadas por oraciones completas. En cuanto a la estructura interna. Zuluaga. las FWG del habla. estableciendo vários tipos de fijación interna y externa. ocupandose fundamentalmente de la fijación y del aspecto semántico de dichas unidades y estableciendo vários tipos de fijación interna y externa. realizó y Zuluaga (1990): unidades que presentan significado literal – dicho y hecho (lo que se realiza con prontitud. Algunas observaciones generales sobre las unidades fraseológicas Investigando la fraseología de las lenguas romances. la de Thun. se propone un nuevo criterio de clasificación de las unidades fraseológicas en español. que investiga la fraseología de las lenguas romances. unidades equivalentes de sintagmas o unidades equivalentes de palabras. pero para el español. la de Zuluaga que estudia nidades fraseológicas que comprenden desde combinaciones formadas por oraciones completas.En el primer grupo se incluirían aquellas unidades fraseológicas que no constituyen actos de habla ni enunciados y que necesitan combinarse con otros signos lingüísticos. que pueden presentar peculiaridades semánticas o no y las FWG de la norma o colocaciones (Por ejemplo: armar un escándalo). en el sistema o en el habla). como los refranes. que corresponde generalmente a una oración simple o compuesta (cf. que se caracterizan por presentar fijación interna y externa. equivalando a sintagmas. Thun tiene su propia clasificación de FWG. Las unidades de esta esfera se denominaron enunciados fraseológicos y se caracterizan por estar fijadas en el habla y por constituir actos de habla realizados por enunciados completos. las unidades fraseológicas del sistema (locuciones). Desde el punto de vista de enunciado. la de Coseriu sobre las unidades del discurso repetido según el nivel estructural que combine: unidades equivalentes a oraciones. cuyos componentes están o han estado en relación sintáctica y que hace una doble clasificación de las unidades fraseológicas según: los rasgos de su estructura interna y su valor semántico – funcional al ser empleadas como unidades en el discurso. se establecen dos grupos de unidades fraseológicas: .Una escala semejante. producto de un acto de habla. Zuluaga introduce un nuevo tipo dentro de las locuciones equivalentes a unidades gramaticales: las locuciones relativas que equivalen a un morfema y se caracterizan por funcionar como instrumentos relacionales y relativizan lexemas. Thun en su obra de 1991 utiliza por las unidades fraseológicas el término fixiertes Wortgefüge (FWG). 1990). transferencia del significado literal o semi – idiomaticidad – tira y afloja ( manera de conducir un asunto con prudencia y tacto). el autor se ocupa en especial de la fijación y del aspecto semántico de dichas unidades. combinando el criterio de enunciado (acto de habla) con el de fijación (en la norma. dependientes o no de una situación específica. que es la denominación genérica. Sus tipos de FWG pertenecen a la comunidad lingüística y cultural.Al segundo grupo pertenecen las unidades fraseológicas del acervo socio – cultural de la comunidad hablante (unidades del habla) y él puede ser considerado como la tercera esfera. También. 208 .

Consequently. Ariel. we encourage the conception that. Barcelona. 1990 Unidad fraseológica o fraseologísmo. 1990 Nuevos estudios de Lingüística española. Frankfurt a. 1990 Diccionario de la lengua española. We talk about syntagm or about other superior structures because we don’t think that we may assert the concept of idioms when we have already met words constituted as such from the morphological point of view. Valentina. including the lexic. Gredos Ruiz. may be idiomatic and. The knowledge of those conditions that the lexical unities have to accomplish as well as the structures in which they are included in order to become idioms provides to the speakers the necessary theoretical basis for the perception and for the understanding of the way in which their language functions into idioms. 1-a ed. any unity. Julio. Universidad de Murcia Pastor. 1997 Manual de fraseología española.. Murcia. 2005 Consideraciones generales sobre la fraseología española. Peter de Lang Ana. as a result. Lenor. Madrid ABSTRACT The paper tries to present a series of theoretical aspects outlined during the study of the idioms.BIBLIOGRAFIE Casares.M. Madrid *** 2003 Diez años de investigación en fraseología.. Alberto. Angel López. Madrid. Madrid Garcia. Gloria Corpas. 209 . 1998 La fraseología del español coloquial. Zuluaga. from the general point of view (into many languages) and from the particular point of view (into spanish). it may construct an idiom.

În cadrul contaminaţiei lexicale se încrucişează două cuvinte independente (mai rar două variante lexicale [7]) care sunt. mai degrabă. în general. Condiţia obligatorie şi suficientă în cazul oricărui tip de contaminaţie este înrudirea semantică între cele două unităţi care se încrucişează [5]. în scopul obţinerii de efecte stilistice (cf. Philippide. rezultatul fiind un nou cuvânt (sau o variantă lexicală a unuia dintre cuvintele de bază). materialul ce suportă acţiunea lor e condiţionat de o apropiere fonetică în primul caz şi de una semantică în cel de-al doilea”. 2. în primul rând. sinonime sau cvasisinonime) [8]. în sensul că. contaminaţia. contaminaţia are. deci. 2006: 305-306) [3]. prin repetiţie şi prin adoptarea de către alţi indivizi vorbitori. O serie de lingvişti (majoritatea străini) identifică contaminaţia cu alte fenomene înrudite. mai ales.Ionel APOSTOLATU. Ca tip de inovaţie lingvistică. în ceea ce priveşte etimologia populară şi contaminaţia. în special atunci când forma „hibridă” diferă printr-un singur fonem de unul dintre cuvintele implicate în procesul contaminării. Cei mai mulţi specialişti însă. cel mai des. În această situaţie se află. 1894: 82) [4]. simple variante lexicale. involuntar. Contaminaţia lexicală Contaminaţia propriu-zisă este în primul rând lexicală. de pildă. în vreme ce analogia este aproape exclusiv o asociaţie formală. sintaxa) [6]. nu sunt puţine nici cazurile în care elementele nou create trebuie considerate. punctul lor de plecare este diferit. drept care înţelege să le prezinte sub o denumire unică. deşi au o cauză comună. formele ocazionale rezultate din contaminaţie se pot generaliza. cam pe acelaşi plan sub raportul importanţei şi al frecvenţei lor în limbă (= într-o limbă funcţională). prin contaminaţie lexicală iau naştere noi cuvinte. „contaminaţia e. individual şi ocazional. intrând astfel în uz. cauza principală constituind-o prezenţa simultană în mintea vorbitorului a două sinonime aflate. consideră fenomenele în discuţie independente. Împotriva interpretării contaminaţiei şi etimologiei populare ca aspecte ale analogiei se pronunţă şi Theodor Hristea. O încercare de delimitare a acestor trei fenomene găsim la Purdela. pornind de la Gilliéron. 2006: 334: „Dacă însă în ceea ce priveşte analogia. 1956: 210). un caracter inconştient şi. Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi ASPECTE ALE CONTAMINAŢIEI LEXICALE ÎN LIMBA ROMÂNĂ 1. Contaminaţia. etimologia populară) au la bază acelaşi mecanism şi se produc datorită aceloraşi cauze. dar poate atinge şi gramatica (morfologia şi. în primul rând. Tatiana Slama-Cazacu consideră însă că toate aceste fenomene de influenţă reciprocă între cuvinte (analogia. pentru materialul asupra căruia se exercită acţiunea ei este indiferentă asemănarea din punct de vedere sonor sau apropierea din punct de vedere semantic. 210 . Acest proces este. Aceasta nu exclude însă posibilitatea unor contaminaţii voluntare. Consideraţii generale Considerată de unii lingvişti un tip special de analogie în care doi termeni sinonimi se influenţează reciproc. o asociere semantică. iar etimologia populară e un fenomen de falsă analiză şi interpretare etimologică” (Hristea. contaminaţia sau „încrucişarea” reprezintă un fenomen întemeiat pe o asociaţie paradigmatică de tip semantic [1]. care arată că. aceea de contaminări (Slama-Cazacu. de regulă. în principiu. Deşi. în special cu etimologia populară sau cu analogia [2]. ceea ce presupune intenţia individului de a crea forme – mai ales lexicale – hibride. dar. dând naştere unei forme hibride. iar căile lor de producere sunt proprii. în care se găsesc amestecate elemente ale ambilor termeni iniţiali.

agor < agru + ogor. şi fr.) canal. ivor (faţă de ivăr). împreună cu curtea” (< vatră + bătătură). buhurez < buhă + huhurez. Patrontasche) + taşcă „geantă. buratic „(reg. acufunda (faţă de cufunda).) ţaţă” < ţaţă + daică „dadă. plancardă < placardă + pancartă. magh. 1968: 335-336). kora „coajă”. de coasă. coarjă < coajă + sl. otomanlâu < otoman + osmanlâu. care a urmărit prezenţa fenomenului în graiurile populare: acoperemiş (< acoperământ + acoperiş). bereglej < beregată + gâtlej. poliţian < poliţist + miliţian. [9]. muimă „uimă” (< moimă + uimă). şuiet „(pop. lama „placă de metal”). bologani (faţă de gologani). Se pot degaja următoarele tipare [10]: • substantiv + substantiv: Interesante sunt şi alte exemple oferite de Maria Luiza Purdela. vătrătur „locul casei. bubat „(pop. monoton” < şuier + vuiet. ghijoagă „(reg.) opaiţ. rotocol < roată + ocol. neologisme). huliu] + gaie). ciortocrap < ciortan „crap de talie mijlocie” + crap. bologani < bani + gologani. colet < fr. cotaie < cotei + potaie. azvârli (faţă de zvârli) etc. aprofunzime < adâncime + profunzime (eventual şi prin analogie cu aprofunda). elemente familiar-argotice. goangăriţă „buburuză” (< goangă + gărgăriţă). uligaie < uliu + gaie. patrontaşcă „(reg. cocobarză < cocor + barză. ţopârlan < ţop „bădăran.agor (faţă de ogor). buhurez (faţă de huhurez). lampă” < văpaie + opaiţ(ă). baborniţă < babă + bahorniţă (< scr. locaş (faţă de lăcaş). scrâmbiţă (< scrumbie + crângiţă).) variolă” < bubă + vărsat. huligaie „pasăre de pradă” (< uliu [reg. cf. cioclonţ < cioc + clonţ. mitocan” + mârlan. zurbavă < zurba + gâlceavă. cotaie (faţă de potaie). bolostâncă < bolovan + stâncă. bahornica). ivor < ivăr + zăvor.) zgomot slab. ţaică „(reg. ciuştar „ciubăraşul în care se mulg oile şi vacile” (< ciubăr + şiştar).) cartuşieră” < patrontaş „(pop. alamă < aramă + *lamă (< it. de bici”. dâlmă < dâmb + gâlmă. brostac < broască + brotac. cf. scr kostak). regionalisme. cocostârc < cocor + stârc [11]. szalmazsák) (vezi Purdela. brişceagă (< briceag + brişcă). cocoştac „cocoaşă” (< cocoaşă + coştac. chinopastă (< chin + năpastă). mârţoagă” < ghiuj „bătrân” + mârţoagă.) broatec” < bură + broatec. codirişte < coadă + toporişte „coadă de topor. imbold < impuls + bold. tolbă”.) cal bătrân şi slab. casernement). Acest tip de contaminaţie acţionează cel mai productiv asupra unităţilor aflate la periferia vocabularului (arhaisme. 211 . cazarmament < cazarmă + echipament (cf. lele”. stromojac „saltea umplută cu paie” (< strujac „saltea” + sormojac.) cartuşieră” (din germ. zăgaş „(înv. parizel < parizer + mezel. şanţ” < zăgaz + făgaş / ogaş. stufiş < stuf + tufiş. căbuşală (< căldură + năbuşeală). colis „pachet” + pachet . văpaiţă „(pop. termeni populari.

loc)+ lăcui (din magh. în vreme ce forma hibridă curge şi-a consolidat poziţia în limba literară. gingălaş < gingaş + drăgălaş. cele două cuvinte care se încrucişează aparţin. lat. adesea. înfurios < înfuriat + furios. mos.• adjectiv + adjectiv: O situaţie interesantă avem în cazul verbelor merge (< lat. din încrucişarea cărora au rezultat două verbe hibride: mere „merge” şi curge. razboj) + lat. azvârli < arunca + zvârli. îngăimăci < îngăima + buimăci / zăpăci. Astfel. Din punctul de vedere al limbii literare.) clopoţel mic şi rotund. putregai < putred + mucegai. zăbăuc < zăpăcit + năuc. schilog < schilod + olog. nenumeroşi < nenumăraţi + numeroşi. de raportul semantic de sinonimie sau cvasisinonimie existent între termeni). a scotoci < hojma „continuu. oferit mai sus). schelălăi < schilăvi „schilodi” + chelălăi. etimologică. lakás) > locaş. mere. Excepţiile sunt rare (vezi exemplul locui. nătăfleţ < nătărău + fleţ. zurgălău” < zdrăngăni + clopoţel. în vreme ce forma merge – originară – circulă în limba literară. naravǔ) > morav. uimăci < uimi + buimăci. îmbucătăţi < îmbucăţi + înjumătăţi. cioroboti < ciorovăi + roboti. bellum > răzbel. Un caz aparte de contaminaţie lexicală îl reprezintă încrucişările cu tentă latinistă de tipul: război (din sl. imemoriabil < imemorabil + imemorial. adămăgi < ademeni + amăgi. furgăsi < fura + găsi. Un exemplu în acest sens este balaoacheş „(om) negricios. scorbură” + sfredeli. aceleiaşi clase lexico-gramaticale (situaţie impusă. În cazul contaminaţiei lexicale. dar şi atunci putem vorbi de apartenenţa cuvintelor la aceeaşi sferă semantică: borteli < bortă „gaură. furlua < fura + lua. bucăliu < bucălat + grăsuliu / durduliu. lat. În mod cu totul excepţional. în cazul lui cure lucrurile stau exact invers. mereu” + bojbăi „bâjbâi”. raportul formelor etimologice cu cele contaminate este diferit în cele două cazuri. acufunda < afunda + cufunda. epitet 212 . încolătăci < încolăci + împletici. curro. gheboşat < ghebos + cocoşat. • verb + verb: acăţăra < acăţa + căţăra. mergo. zdrumica < zdrobi + dumica. năbărî < năvăli + tăbărî. are o circulaţie regională. pititioc < pitic + mititioc. lákni) > locui. ofticolos < ofticos + tuberculos. locus (> rom. practic. aliniat „paragraf” < alinia + alineat. zdrăngănel „(reg. locus + lăcaş (din magh. nătânt < nătâng + tânt. căci această formă. contaminaţia se poate produce între două cuvinte aflate în relaţie de antonimie. -ere). nătântoc < nătânt + dobitoc. hojbăi „a cotrobăi. oacheş. -ere) şi cure „curge” (< lat. jenibil < jenant + penibil [12]. spârtica < spinteca + sfârteca. moris + nărav (din sl. se suprapune peste aria lui mere. iar forma contaminată. şontrop < şontorog + şchiop. crânced < crud + rânced.

în comun cu acela fie începutul. ca variante): acăţăra. cazarmament. de către vorbitor. care enumeră hibridul lexical printre tipurile de subtituţie lexicală voluntară (cel de-al şaptelea şi utimul tip). cocobarză. morav(uri). locui. termenul nou creat desemnând într-un fel „activitatea” celor cu propensiuni bahice). ciortocrap. borteli. fie sfârşitul fonetic. pititioc. gingălaş sunt învechite (şi. zurbavă.dat unui ţigan” < bălai „blond” + oacheş „brun. C. rezultaţi din încrucişarea substantivului cioară 213 . IX pe anul 2000. codirişte. p. majoritatea aparţinând limbajului familiar-argotic (asumat de către tineri sau de o anumită categorie de publicişti şi scriitori ce manifestă inventivitate lexicală). ţaică. exemplele citate până aici nu stau pe acelaşi plan. 1970) a exclus hibrizii dintre cazurile de „deraiere”. cotaie. mai jos hibrizi ca ciorumbel sau privighecioară). populare sau regionale). neomicină. bolostâncă. buhurez. putregai. jenibil. alamă. în al doilea rând. patrontaşcă. eventual. o bună parte dintre contaminaţiile lexicale au caracter regional (şi / sau popular): buratic. etimologie populară) (vezi Dominte. înfurios. spârtica. prin hibrizi oarecum oximoronici. pe care unii autori îi tratează în afara contaminaţiei propriu-zise. băutură tare. bereglej. care a vorbit prima oară la noi despre fenomenul deraierii lexicale (vezi Graur. streptomicină.). dintre care unele sunt creaţii ad-hoc. 1968) [13]. intenţia stilistică a vorbitorului fiind evidentă şi constituind. zdrumica. aprofunzime. furlua. 91–115). Dominte atrage atenţia că hibrizii lexicali nu trebuie trataţi ca „deraieri lexicale”. ivor. arătând că însuşi Al Graur. într-un context dat. se disting. fie pe ambele. Spre deosebire însă de celelalte tipuri de substituţii lexicale. năbărî. nătântoc. iar. rotocol. plancardă. îngăimăci. Aşa-numitele contaminaţii voluntare sau hibrizi lexicali. 2000: 98). uligaie. hibrizii constituie formaţiuni „noi”. falimentară (faliment + alimentară). o combinaţie între ţopârlan şi laş). dâlmă. De asemenea. în vreme ce altele sunt respinse de normele exprimării corecte (fiind înregistrate. brunet. eritromicină etc. fără a exclude însă şi o apropiere formală de haltere). recomandată a fi băută ca medicament. implicând în grade variate o încrucişare fonetică. cioclonţ. câteva creaţii sunt marcate ca familiare şi chiar argotice (unele dintre ele fiind chiar susceptibile de a fi produse cu intenţie): balaoacheş. În plus. ca alamă. ţopârlaş (formaţie glumeaţă. Din punct de vedere diacronic. cioroboti. diatopic. extrasă din denumirea unor soluţii medicamentoase precum canamicină. zăgaş. negricios” (cf. aliniat. imemoriabil. crânced. cocostârc. principalul motor al producerii acestor hibrizi. unele forme sunt literare: azvârli. în schimb. azvârli. putregai sunt actuale (şi generale). Subtituţia lexicală voluntară în vorbirea neformală (apărut în FD. halbere (o creaţie ciudată. uimăci. Acest aspect îl face pe autorul studiului să considere hibrizii lexicali mai degrabă o specie marginală în raport cu fenomenul substituţiei propriu-zise. ca şi al raportării la normele limbii literare. şontrop (vezi şi exemplele citate după Purdela. îmbucătăţi. iar mai rar – una sau câteva secvenţe fonice mediane şi. altele. Ilustrăm acest aspect al contaminaţiei cu următoarele exemple. În bibliografia problemei se distinge excelentul studiu al lui Constantin Dominte. în timp ce forme ca bucăliu. de regulă. colet. cu atestări minime sau chiar unice [15]: sticlism (o alterare a lui ciclism sau o posibilă creaţie prin analogie cu acesta pornind de la rădăcina sticlă. colet. răzbel. În fine. ţuicomicină (ţuică. 2000: 99). prin faptul că termenii care se încrucişează nu respectă „condiţia” înrudirii semantice [14]. terminaţia este analogică. nenumeroşi. eventual. nr. poliţian. Dominte precizează că rezultatele „hibridării” lexicale. hojbăi. imbold. furgăsi. având în comun întregul corp fonetic” (Dominte. foarte rar. cazarmament. cu care nu are. diastratic. în primul rând. privighecioară şi ciorumbel (aprecieri maliţioase la adresa unei persoane aparţinând unei anumite etnii. în care rezultatul e un cuvânt preexistent în limbă. nimic comun. locaş. otomanlâu. a unui lexem (substituent) în locul altuia (substituit). fenomen pe care-l defineşte astfel: „Folosirea în mod intenţionat. practic. parizel. ghijoagă. nu sunt tocmai străine de contaminare sau de paretimologie (i. Cât priveşte corectitudinea lingvistică. Astfel. Pe de altă parte. având. din punct de vedere semantic. posibilă încrucişare între halbe şi bere. ofticolos. imbold. încolătăci.e. fără preexistenţă în limbă. tocmai prin caracterului lor voluntar. nătânt.

[22]: berbec + Becali > Berbecali (poreclă a lui Gigi Becali.ro). din geografie + varză. sportivi etc. stelistul părând să fi depăşit în sfârşit pasa proastă în care s-a aflat la începutul sezonului (www. O serie de exemple sunt citate din diferiţi scriitori: eţeteracota. Bănel+ Ronaldinho > Bănelinho (poreclă dată jucătorului stelist Bănel Nicoliţă. Numeroase sunt însă cazurile în care contaminaţia se produce între un nume propriu şi un apelativ (mai rar. scriitorinc (scriitor + ornitorinc) [21] etc. geogravarză. crocofant [17] (creatură imaginară rezultată din încrucişarea unui crocodil cu un elefant. din matematică + oftică. actori. distramic (cuvânt inventat rezultat din combinaţia dintre distractiv + dinamic. Traian Băsescu + Emil Boc > Traian Boc (aluzie la presupusa obedienţă a prim-ministrului Emil Boc faţă de preşedintele Traian Băsescu. cântăreţi. banchior. caşcavaler. romgleză (română + engleză. nepurcele. din nepoate + purcele. (Graur. presupune intersectarea a două nume proprii (adesea antroponime. din eţetera (lat. Marcă a unui exces de familiaritate. din cucurigu + curriculum. mai ales în limbajul publicistic.prosport. din scrumbie + scrumieră.: Astfel. cu ocazia unei întâlniri de la Galaţi) Ex. domnule Dinu Păturiciu şi celialţi ciocoi (www. care în tinereţe a fost cioban) 214 . Alte exemple găsim în bibliografia problemei: animabil. din tramvai + picioare etc. mai rar toponime) între referenţii cărora există o legătură reală sau doar presupusă de către vorbitor. romârcană (română + ameicană) [20]. pe care l-am putea numi contaminaţie onomastică. Ronaldo + Dică > Ronaldică (poreclă dată jucătorului stelist Nicolae Dică pentru evoluţiile asemănătoare cu cele ale jucătorului brazilian Ronaldo) Ex. simpatizat de suporteri şi apreciat pentru capacitatea sa de efort fizic. persoană cu concepţii de viaţă demodate sau cu idei retrograde).buhnici. acest procedeu se aplică mai ales personalităţilor zilei: oameni politici. apud Hristea.ro).observatordevalcea. et caetera) + teracotă (Caragiale. alfabecedar [16] (alfabet + abecedar). rezultatul la nivelul expresiei fiind un hibrid onomastic în care se împletesc fragmente aparţinând celor două nume. Un tip aparte de contaminaţie lexicală (voluntară). scrumbieră. considerat în presă a fi liderul de facto al Guvernului şi al partidului de guvernământ PDL. pentru suporteri „Bălănel” a redevenit „Bănelinho”. telegrabnică. apud Dominte.ro). adjectivul a fost folosit într-un pliant publicitar pentru a descrie calităţile autoturismului Nissan. în sens figurat. 1970: 161-162). prin analogie cu nepoţele (Creangă). 2000: 109). din telegramă + grabnică (Sadoveanu. dar şi pentru unele execuţii ingenioase. rumaniolă (noua „limbă” vorbită de românii „spaniolizaţi"). modelul Micra [18]).cu privighetoare. apud Hristea. mateoftică. din tembel + televizor etc. se pare că a fost vorba de o eroare de exprimare a senatorului PDL Anca Boagiu. autopasul. Este un spaţiu al jocului lingvistic produs cu intenţie stilistică. cucurrigulum. patrihoţi.: Toate au un final. persoane publice. respectiv porumbel). din animal + amabil. 2000: 109). (Dominte. 1968: 272). RonalDICĂ (sic!) (www. trampicioarele. Putem identifica următoarele subtipuri: contaminaţia antroponimică: Dinu Păturică + Dinu Patriciu > Dinu Păturiciu Ex. din bancher + chior. om de afaceri şi patron al echipei Steaua. 1968: 272). din patrioţi + hoţi (Alecsandri. un adjectiv) care face trimitere la o anumită trăsătură (constatată obiectiv sau subiectiv) a persoanei ce poartă numele respectiv. Iniţial. felicitocuri. tembelizor. comparabile cu cele ale mult mai celebrului fotbalist brazilian Ronaldinho) Ex. din autobuz + pas. de ieri fiind rebotezat după rit brazilian.: 500 de sicilieni l-au aclamat pe cel care a fost „Dicanio“ în Ghencea.prosport. termen peiorativ care denumeşte jargonul de factură englezească de care abuzează unele persoane [19]).ro).: Liderul PNL Emilian Frâncu compară România Guvernului Traian Boc cu Belarusul lui Lukaşenko (www. stresiune (stres + sesiune). din caşcaval + cavaler. politician român. vedete. din felicitări + tocuri.

sarcastically linking Ceauşescu to Hiroshima. vodcă (votcă) + Văcăroiu > Vodcăroiu (scris şi Votcăroiu) (porecla lui Nicolae Văcăroiu. "Galbrai" sunt ridicole!!!! Corect este ca oraşul mai mare să înghită oraşul mai mic (www.org). pentru un posibil viitor megalopolis care ar reuni oraşele vecine Brăila şi Galaţi) Ex.TUI. cu un umor amar bucureştenii numeau pe atunci ceauşima” (facultate. care s-au dus în Bulgaria (www. cherestea + Verestoy > Chereştoi (poreclă pentru Verestoy Attila. cum ar fi Wikipedia. în scopul promovării multiculturalităţii şi dezvoltării profesionale.Ex. It has also been used by persons not residing in Bucharest to describe other "misdeeds" of Ceauşescu.wikipedia. din care largi zone cu arhitectură monumentală au fost supuse în anii ‘80 furiei demolatoare a lui Ceauşescu” < Ceauşescu + Hiroshima: Sute de case au fost dărâmate.ziarul-ziarul. o suprafaţă importantă purta haina spulberării. în ceea ce. liderul grupului UDMR din Senat. ministrul turismului în guvernarea PSD. cu impact negativ asupra mediului”: „Ceauşima ("Ceaushima") is a vernacular word construction in Romanian. situl www. în urma a unui posibil război atomic (vezi Dimitrescu. 215 . comparing the results with the nuclear attack on Hiroshima. a despădurit aproape complet judeţele Covasna şi Harghita … (www. fost prim-ministru şi preşedinte al Senatului României. Nekerman etc. de unde reţinem şi o extensie semantică a termenului.org).gardianul.wordpress. 2000-2001: 95-97). such as intense pollution in the Transylvanian city of Copşa Mică” (http:// en.: Senatorii lui Votcăroiu vor ca ţuica să nu mai fie accizată! (blog.com). poreclit Chereştoi.: Sper să se unească cele 2 oraşe sub numele de GALAŢI !!!! Alte nume precum "Braigal". "Brailaţi".com). membru PSD – aluzie la presupusul obicei al acestuia de a consuma alcool) Ex.: Marea realizare a ministrului Şpagaton a fost legată de plecarea firmelor de turism germane . alături de altele precum Braigal sau Galbrai. not linked to the demolition of Bucharest. când una dintre temele preferate de politică externă era lupta împotriva „cursei înarmărilor”. Mai rar. respectiv asupra Terrei.: A fost suficient ca la meciul U Cluj . pentru a sugera pericolul ce plana asupra Europei. contaminaţia toponimică: Brăila + Galaţi > Brailaţi (denumire propusă.ro). Probabil prin analogie cu Ceauşima (termen a cărui vechime e de apropape 30 de ani). contaminaţia se poate realiza între un nume de persoană şi unul topic: Ceauşima „poreclă ironic-amară dată capitalei Bucureşti. care ar fi putut avea aceeaşi soartă ca Hiroshima. This portmanteau term was sometimes coined in the 1980s to describe the huge urban areas of Bucharest torn down on the orders of President Ceauşescu. 1997 şi eadem. s-au produs ulterior (însă tot în perioada comunistă. Interesant este că această creaţie hibridă a intrat deja în enciclopediile electronice des accesate pe internet. respectiv împotriva arsenalului nuclear acumulat de marile puteri ale lumii) şi contaminaţiile Euroshima (< Europa + Hiroshima) şi Terrashima (< Terra + Hiroshima). şpagă + Agat(h)on > Şpagaton (porecla lui Dan Matei Agathon.ro).curentul.regielive. cf. Wapedia sau VisWiki.iashington.ro). Iaşi + Washington > Iashington (numele unei conferinţe internaţionale organizate anual de AIESEC Iaşi în colaborare cu un număr de parteneri străini. suspectat de corupţie mai ales din cauza proiectului „Dracula Park”) Ex. Iată cum sună definiţia de pe Wikipedia (versiunea engleză).info).CFR Cluj să fie delegat un arbitru care să nu fluiere după indicaţiile venite de la stâna lui Berbecali (optimvs. cu referire la afacerile cu cherestea desfăşurate de multimilionarul minoritar de etnie maghiară) Ex.gandul.: După ce senatorul UDMR Verestoy Attila. aceea de „urbanism defectuos şi haotic.

faptul că acest fenomen se pretează şi la creaţii voluntare.ro).rol. face din contaminaţie un procedeu cu potenţial stilistic important. poate. în folosirea lui. tot mai numeroase în ultima vreme (majoritatea provenind din zona mass-mediei şi a mediilor electronice de informare).ro). Cei mai mulţi specialişti însă. 3. transparentă. fiind frecvent întâlnit în vorbirea populară şi regională. deşi au o cauză comună. Vorbitorii au conştiinţa deplină a relaţiilor sistematice ale limbii. ca şi la nivelul vorbirii informale. acum întreaga lume a devenit Ceauschwitz. 2004: 114) [24]. cu propunerea de schimbare a denumirii oraşelor: Iaşii să se numească Fomidava. această năzuinţă neîntreruptă de creaţie şi de re-creaţie (. Concluzii Asociată sau subsumată de unii fenomenelor înrudite (analogia. şi în special a lexicologilor şi lexicografilor. în mod conştient.Numele fostului dictator comunist este implicat şi într-o altă contaminaţie onomastică cu caracter ironic. NOTE [1] O serie de lingvişti (majoritatea străini) identifică contaminaţia cu alte fenomene înrudite. care nu rămân indiferenţi dinaintea materialului lingvistic cu care operează.]. ci sunt plămăditori activi ai graiului. Se termina epoca relaxării şi prosperităţii. cât şi cu ocazia întrebuinţării acestor unităţi în vorbire [25]. consideră fenomenele în discuţie independente. şi anume Ceauschwitz (scrisă şi Ceauşwitz sau Ceaushwitz) < Ceauşescu + Auschwitz. Această schimbare continuă. Zugun. stabileşte analogii inedite în intuiţie şi în expresie. de forme lexicale hibride ne îndreptăţesc să afirmăm că ne aflăm înaintea unui fenomen lingvistic „viu”. forme de manifestare ale principiului creativităţii limbajului..) este tocmai ceea ce numim realitatea limbajului” (Coşeriu. Atât contaminaţia involuntară. venea timpul pentru cozi la alimente (banc de epocă. în primul rând. ei „nu sunt numai transmiţători pasivi ai unor evoluţiuni de limbă întâmplate în afară de ei.ro) [23]. 1994: 347). ca şi în cazul etimologiei populare sau al analogiei. „Omul cunoaşte şi în acelaşi timp gândeşte şi simte. Groza. ţara voastră se numea Ceauschwitz! Din nefericire. să beneficieze de mai multă atenţie din partea specialiştilor. ceea ce le înlesneşte o bună orientare în planul „creaţiei lingvistice”. în „spiritul asociativ” al vorbitorilor. Mai mult decât atât. pornind de la Gilliéron. Semnificaţia acestui hibrid lexical. 216 .impact-est. De altfel.. care ar trebui. faţă de inovaţiile ce li se transmit şi fiind ei înşişi centre de energie inovatoare” (Puşcariu. instituit în România de dictatura ceauşistă.hgwells. contaminaţia este departe de a reprezenta un fenomen lingvistic minor sau marginal. considerată fenomen independent de alţii.. unii lingvişti definesc contaminaţia (în aspectul său cel mai important. până la urmă. care este cel lexical) drept un procedeu secundar de formare a cuvintelor (cf. cât şi cea produsă intenţionat reprezintă. 1978: 280.. începea epoca returnării idioate a datoriilor. Atestările. analogii care conţin şi manifestă modul său specific de a lua contactul cu realitatea [. în sensul că. Această semnificaţie se relevă chiar în următoarele contexte din care am şi selectat termenul: Pe vremuri Bucurestiului i se spunea Ceauschwitz – aluzie la intentiile exterminatoare ale lui Ceausescu (http://stiri. reacţionând. 2000-2001: 32-33). Şerban – Evseev. punctul lor de plecare este diferit. ca observatori neobosiţi. însă sistemul are grijă să ascundă acest lucru (http://www. una dintre formele aberante de manifestare a acestui genocid fiind înfometarea populaţiei prin aplicarea unui aşa-numit program de „alimentaţie raţională”. etimologia populară). Am auzit că. un tărâm întunecat. În fiecare moment se manifestă ceva care a existat deja şi ceva care n-a existat niciodată înainte: o inovaţie în forma cuvântului. în special cu etimologia populară sau cu analogia. Timişoara să fie numită Fugidava iar Bucureştii să fie Ceauşwitz) (www. iar căile lor de producere sunt proprii. având punctul de plecare. se simţeau lipsurile alimentare. iar această realitate se reflectă atât în modul în care ei grupează unităţile limbii. pe vremuri. sinistru. în sistemul său de asociaţii. datorită încărcăturii simbolice a toponimului. 2000: 149. face aluzie la regimul de teroare. cu accente de genocid.

310: „[. şi Hristea. [5] Cf. acolo unde vorbitorii. Seche. 2006: 307-325). Hristea. Hristea. rezultatul fiind apariţia unor forme de tipul celor citate (cf. un cuvânt împrumută de la celălalt un singur fonem. 1956: 30-35. comos – o încrucişare între compact + spaţios. deosebim mai multe tipuri de contaminaţie: lexicală. faţă de personagiu şi pasagiu (variante învechite) (Hristea. 2006: 297). contaminare. 2000: 98). [18] Alte cuvinte create pentru această reclamă au fost: antrecil . în ea fiind inclusă şi asociaţia de idei. simpologie – rezultat din contopirea dintre simplitate + tehnologie etc. jalbină „albina care zboară cu jalbe”. Aceste trei fenomene sunt. 2006: 301. fonetică. Dominte. care afirmă că. 2006: 299: „[. frazeologică. în procesul încrucişării. un dicţionar de cuvinte inexistente. babaclava „fostă funcţionară pe tărâm de harem”. sunt numite „compuse tautologice” (cf. inventate.v. Hristea. subordonate direct numai unuia dintre cei doi termeni care se încrucişează”. de pildă. de regulă. [13] Contaminaţiile cu statut de regionalisme lexicale se produc. sintagme sau propoziţii. [12] Formaţie recentă.a. de unde reţinem şi următoarea definiţie a fenomenului de care ne ocupăm aici: „Combinarea a două cuvinte. În astfel de cazuri.. că „. respectiv pasaje + pasagii) ce corespund unor singulare diferite: personaj şi pasaj (forme literare). în care se combină două forme de plural (personaje + personagii. 217 . pe baza materialelor lexicografice (DEX ’98. uneori. cocostârc cocobarză. grafică (pentru tipurile de contaminaţie din limba română. ca formă. care au luat naştere prin juxtapunerea a doi termeni sinonimi.. exemplele personajii şi pasajii. ed. 1976: 21. DLR. în acest sens. cf. cu ambele graiuri sau dialecte. precum şi aşa-numitele „configuraţii asociative” de tip semantic (vezi Seche. Précis de grammaire historique de la langue française. p. ovinocenţă „starea mielului”. trebuie găsită o altă explicaţie pentru ceea ce ne face impresia a fi rezultatul unei « contaminări »” (Hristea. MDA) sau culese din limbajul vorbit. contaminaţiile de tipul rotocol. deraiere lexicală (vezi ELR. 138. Cf.rezultat din antrenant + facil. . până la sinonimia totală sau numai aproximativă”. 1968: 33-336. în zonele de contact a două arii dialectale. « contaminare » şi « etimologie populară » sunt numiri care exprimă cu alţi termeni uneori aceleaşi fenomene lingvistice fără ca să ne lămurească asupra unor linii mari ce pot fi distinse în elaborarea materialului sonic al limbii din partea creierului nostru” (Puşcariu. [3] Pentru delimitarea contaminaţiei de etimologia populară.. încrucişează relativ uşor două sinonime folosite pentru aceeaşi noţiune. [16] Titlul unei cărţi de Paul Goma. înrudirea semantică trebuie luată într-un sens mai larg. istil – îmbină cuvintele isteţ + util. Hristea. din Purdela. 1964. 2006: 308). nu avem niciun temei serios să vorbim de apariţia unei noi unităţi lexicale..123urban. 2006: 306). 2006: p. de altfel.] chiar dacă nu sunt întotdeauna sinonime. eventual. în chip firesc. în mare parte. Aceste afinităţi pot merge. [14] „Când această condiţie nu este satisfăcută. mai potrivită ar fi denumirea de „compuse pleonastice”). [10] Exemplele au fost selectate. [19] Probabil că trebuie luat în calcul şi modelul oferit de fr. 1970: 20) sau hibrid lexical (cf. asemănătoare sau nu între ele. [7] Theodor Hristea oferă. Puşcariu. a unei sintagme sau propoziţii noi. 34). [11] În FCLR. 'mnişorică”. doriental „dor care ne cheamă la dorigini .. [15] Caracterul lor de „efemeride” lexicale le face.cam prin Anatolia de azi”. şi Graur. [17] Termen folosit prima oară de Andrei Pleşu. ducând la formarea unui cuvânt nou. apud Hristea. vezi Hristea. majoritatea rezultate din îmbinarea altor cuvinte. morfologică..« analogie ».. în cazul acestora. mai ales pe internet: Ai văzut ce jenibili sunt tinerii de la universitate care vin şi te vrăjesc să le dai un ban (www. uligaie ş. menţionate în numeroase lucrări de specialitate ca fiind cele mai importante forme de manifestare „nesistematică” a analogiei ca mecanism lingvistic: „La contamination et l’étymologie populaire ne sont que des formes particulières d’analogie” (Ferdinand Brunot şi Charles Bruneau..[2] Sextil Puşcariu scria. dar aproape întotdeauna înrudite semantic. Alte exemple au fost extrase personal. 1968: 337. Hristea.ro). Iată câteva exemple: abandomnişoară „singurică. [4] Unii specialişti fac distincţia între contaminaţia propriu-zisă (totdeauna involuntară) şi contaminaţia intenţionată. pe care o mai numesc. a III-a. s. cel puţin deocamdată. condiţie care trebuie îndeplinită pentru a putea vorbi de contaminaţie este existenţa obligatorie a unor afinităţi de ordin semantic între cei doi termeni care se încrucişează. vezi şi Seche. franglaise (o încrucişare între française şi anglaise. [6] În funcţie de nivelul limbii la care plasează unităţile.şi care se produce involuntar sau cu voinţă” (p. 1956: 33).. lexico-frazeologică. sintactică. spigur – termen în care se împletesc spontan + sigur. [8] În cazul contaminaţiei lexicale. 2006: 297: „O. inapte să fie reţinute în lucrările lexicografice de interes general. cele două elemente lexicale. 2006: 302-303). 1994: 332-333). 1956: 31-32.] atunci când sensul hibridului este identic cu al unuia dintre cei doi termeni care se contaminează şi când. [9] Cf. 2006. Hristea. ne aflăm în faţa unor simple variante lexicale. I: IX. familiarizaţi. întâlnită însă frecvent în argoul tinerilor.

ucis. Micul dicţionar academic. (1970). [23] Apărut iniţial în contextul folclorului politic subteran autohton. V. Sextil (1994). Bucureşti: Editura Minerva. el face reflexii asupra lor.2. Probleme de etimologie. în „Dacoromania”. I). Vocabularul românesc contemporan. Dicţionarul limbii române. serie nouă. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic (=DEX ’98). Hristea. Enciclopedia limbii române. The phenomenon in its essence and most typical manifestations has an unconscious and occasional character. Despre etimologia populară şi contaminaţie. socotite „principale”. Dimitrescu. Mircea (1956). XIII. se justifică prin productivitatea mai redusă şi lipsa caracterului sistematic al acestora. Ivan (1978). în „Dacoromania”. ediţia a II-a. Elemente japoneze recente în limba română. Dicţionarul explicativ al limbii române (1998). Observaţii şi cercetări experimentale cu privire la „contaminări”. prin comparaţie cu procedee ca derivarea (în primul rând). ABSTRACT The purpose of our paper is to describe and illustrate the mechanism of lexical blending or contamination (cf. Liviu (2004). VII. Al. 1. în „Fonetică şi dialectologie”. Al.a. Graur. as well as in mass-media language. M şi urm. Substituţia lexicală voluntară în vorbirea neformală. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Creaţia metaforică în limbaj. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic (= ELR). Dominte. 34. Lexicologia limbii române.pitt. often considered a type of non-systematic analogy. Vol. p. Dimitrescu. serie nouă. Schiţă de sistem. Mihăilescu şi folosit pentru titlul cărţii sale. Şerban. The result is a lexical hybrid that contains elements belonging to both primary units. volum coordonat de Ana-Cristina Halichias în colaborare cu Tudor Dinu. Timişoara: Editura Facla. XIX. Academia Română (= DLR). V-VI. Sala. 79-107. termenul Ceauschwitz e înregistrat şi într-un raport asupra comunismului din România. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Slama-Cazacu. Petru (2000). Limba română. 218 . Iaşi: Tipografia Naţională. Kontamination. 11/2003). I Privire generală. [24] Calificativul „secundar” atribuit unor procedee ca trunchierea. în vol. contaminaţie) in Romanian. Alexandru (1894). Philippide. condensarea lexicosemantică ş. Contaminaţia în raporturile ei cu etimologia populară. Iaşi: Editura Tehnopress. Purdela. p. le judecă” (Puşcariu. sub titlul The Tragicomedy of Romanian Communism (vezi textul acestui raport online. Vol. p. but it may also come with intentional creations for expressive purposes. nr. [25] „Omul nu întrebuinţează fără critică instrumentele de care se serveşte zilnic. Formarea cuvintelor în limba română. Bucureşti: Editura Academiei. 207-233. Zugun. (2001). 295-327. Florica (1997). în volumul omagial Antic şi modern. (1965 şi urm. nr. In honorem Luciae Wald.edu/nceeer/1989-903-04-2Tismaneanu. Bucureşti: Editura Academiei (= FCLR. Elemente de lexicologie. Vol. Eugeniu (2000-2001). BIBLIOGRAFIE ŞI ABREVIERI Coşeriu. 11-33. Maria-Luiza (1968). le analizează. Consideraţii teoretice generale şi de ordin etimologic pentru o lingvistică a vorbirii. Hristea. compunerea şi conversiunea. 1976: 17).pdf). Dicţionar de cuvinte recente. represents a complex linguistic phenomenon that consists in the development of a morphological “compromise” between two forms (usually notional words) with identical or similar meaning which are perceived as being in some kind of competition with each other. 160167. [21] Cuvânt inventat de criticul Dan C. Puşcariu. 91-115. contaminaţia.[20] „Limba românilor aflaţi în America la prima şi la a doua generaţie" (din articolul Poveşti romârcane nemuritoare semnat de Ovidiu Rădulescu. I-IV (2004). Vol. Blending. 333-339. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic (= MDA). Luiza şi Seche. Marius coord. Theodor (2006). între contaminaţii propriu-zise şi hibrizii lexicali (sau pseudo-contaminaţii). germ. în revista „Lumea”. nr. as it is proved by a number of hybrid forms registered in informal speech and slang. Bucureşti: Humanitas. în CL. elaborat (în limba engleză) ca proiect de cercetare de Vladimir Tismăneanu şi dat publicităţii în septembrie 1989. Limba română. Seche. Scrieri de ieri şi de azi. Volumul întâi Principii de istoria limbii. Serie nouă. Scriitorincul. I Compunerea (1970). p. la www. Florica (2000-2001). Bucureşti: Humanitas Educaţional. Istoria limbii române. [22] Dacă menţinem distincţia pe care am încercat-o mai sus. Groza. p. Sextil (1976). Constantin (2000-2001). este evident că aici avem a face mai degrabă cu nişte substituţii lexicale voluntare în forma hibrizilor lexicali. II Rostirea. Vasile şi Evseev. Theodor (1968).). în LR. rom. Graur. Puşcariu.VI. Contaminaţia în graiurile populare. Deraieri lexicale. p. p. Tatiana (1956). nr. Bucureşti: Editura Logos (= DCR 2) . 25-35. în SCL. V. p.

Grigoraş.XIII).85). Studiu la Dosoftei. în anul 1687. fapt ce determină o continuare a dorinţei de îmbogăţire a patrimoniului cultural cu noi traduceri. Opere. fiind. Manuscrise vechi aflate în biblioteca Sfintei Mitropolii a Moldovei în “Revista teologică”. Andriescu. iar în anul 1675. în 48 de versuri. pe numele de mirean Dimitrie Barila. p. a două povestiri. numită Misira. pe când mă aflam printre străini din pricina vremurilor nepaşnice. în Strji. Mântuirea păcătoşilor. reîntors în ţară. şi-a continuat studiile la “Colegiul” de la Trei Ierarhi (cf. Din această perioadă datează cele dintâi traduceri ale lui Dosoftei: Patericul. 219 . dăruit de acesta mănăstirii Petrid. eliberat şi reinstalat în scaunul mitropolitan al Moldovei. Ursu. în timpul celei de-a doua domnii a lui Gheorghe Duca (1668-1672). este închis din ordinul lui Dumitraşcu-vodă Cantacuzino la mănăstirea Sfântul Sava din Iaşi. Smeritul Dosoftei. din Transilvania. mitropolit al Moldovei (1671). data morţii sale. Opere. Din 1675 până în 1686. va rămâne în scaunul mitropolitan al Moldovei. cit.XIII). la scurt timp. N.XII). Dosoftei se trage dintr-o familie moldovenească veche (Iustin Moisescu. LXIV. Între 1647 şi 1648 este ierodiacon la Mitropolia din Iaşi (cf.223-279). I. mai ales. p. episcop de Roman (1659). Până în anul 1653. iunie 8. tipărite sub titlul Cuvinte şi jele la robie Ierusalimului…. op. p.N. Născut în 1624. cât şi preocupările sale culturale sunt atât de apropiate de ale lui Varlaam. Studiu la Dosoftei. Paraclisul Precestii. a cărui operă se pregătea s-o continue în atâtea privinţe: sprijinirea politicii filocreştine. la Şcoala “Frăţiei Ortodoxe” din Lwów. a ineditei versificări a Psaltirii în limba română. p. Erbiceanu. N. miropolit al Suceavei. Colegiul Naţional Iaşi PRIME ATESTĂRI ALE UNOR CUVINTE DIN PSALTIREA DE-NŢĂLES A MITROPOLITULUI DOSOFTEI Viaţa şi activitatea clericului şi cărturarului moldovean Dosoftei au constituit obiectul de studiu a numeroşi istorici literari şi filologi.1490-1491) şi a plecat la specializare în Polonia. se va afla exilat în Polonia unde va trăi cu speranţa reîntoarcerii în ţară. C. După cum se poate observa. Istoriile lui Herodot. iar din acest an până pe 13 decembrie 1693. Cuvânt înainte. după cum rezultă dintr-o dedicaţie scrisă de mitropolit în slavoneşte pe un exemplar din Viaţa şi petreacerea svinţilor. apărarea ortodoxismului şi lupta împotriva calvinismului. preocuparea sa majoră a fost continuarea operei de traducere a principalelor cărţi de cult începută de Varlaam cu scopul introducerii limbii române în biserică: Ideile politice şi religioase ale lui Dosoftei. când Varlaam se retrage la mănăstirea Secu. comentariul.A.. După studii în ţară cu dascăli călugări de la mănăstirile moldoveneşti (cu învăţătura de început primită de la dascalii din mănăstirile noastre .1491). În anul 7195. am dăruit această sfântă carte. urmează o perioadă zbuciumată pentru cărturarul moldovean: pribegeşte în Polonia cu Petriceicu-vodă între 1673-1675. Viaţa mitropolitului este cunoscută în întregime astăzi. Grigoraş. îmbogăţirea patrimoniului cultural cu noi traduceri în limba română (Al. Viaţa şi minunile sfântului Vasile cel Nou (cf. p. Dosoftei s-a aflat sub influenţa directă a mitropolitului. Contribuţii. După o perioadă de ascensiune în care devine episcop de Huşi (1658). p. cronograful lui Matei Kigalas şi învăţăturile moral-politice atribuite împăratului bizantin Vasile Macedoneanul (cf. datorită bogatei activităţi de traducător şi. p. Andriescu. pentru ca sfinţii părinţi să mă pomenească pe mine şi pe părinţii mei Leontie şi Maria. din apropierea cetăţii Turda. PsV. Originea.Mihaela BUTNARU. I. pe cînd se afla în surghiun la Strji: Sfintei mănăstiri a Adormirii preasfintei şi preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu. preacuratei şi pururea Fecioarei Maria din Petrid.

precum să veade aici. blagoslovi (v. IV.1.1. IV. rezultă că activitatea sa de traducător este cu totul particulară în epocă.1. al patru al rîndurilor.115. pentru căci că s-au tălmăcit de pre izvodul lui S-tii Ieronim. 1679. fapt ce ilustrează conştientizarea şi asumarea unei responsabilităţi faţă de cuvântul scris în limba română (născută din dorinţa de a găsi exprimarea potrivită în limba poporului.). p. Milescu) au slujit dezvoltării culturii române din perioada contemporană lui. IV.1. latină dobândite de prelatul moldovean prin educaţie) mărturisită în Cuvîntul cătră cititoriu de la sfârşitul Psaltirii: Iubite cetitoriu.). că-ntr-însa am îndireptat bogate cuvinte ce să află schimbate într-această carte. la cererea mitropolitului şi cu sprijinul lui Nicolae Milescu (cf. Opere. p. Andriescu. al doilea al listurilor. Însă. Andriescu în Studiu introductiv la Dosoftei. episcopul Buzăului. al treilea a feaţilor. Iaşi. pentru literatura română: Psăltire a svântului proroc David.47. operează şi cu “lexicoane”.1. carile-i elineaşte şi lătineaşte şi evreiaşte. chiar dacă încălca anumite norme impuse de tradiţie). ediţia a II-a. Molitvănic de-nţăles (Iaşi. dar şi culturii române în general. mai ales. de latinitate).1.1. episcop al Râmnicului etc.XVI-XVII): Dumnezăiasca Liturghie (Iaşi. din sânul clerului. IV.). Acestea sunt urmate de principalele cărţi necesare serviciului liturgic. să socoteşti această tablă. demonstrează faptul că ele au fost pregătite cu mulţi ani înainte.). deoarece.1. ciudease (v. Studiu la PsV. trimisă de Patriarhul Ioachim al Moscovei.10. a cimpi (v. IV.). 1683) şi un Octoih. Parimiile preste an (Iaşi. slavonă. prin tipărirea de scrieri în limba română. patriarhul Dositei al Ierusalimului). mitropolitul Ţării Româneşti. ulterior. a pomăzui (v. şumăn (v.73. Astfel. cunoscută sub titlul consacrat Psaltirea slavo-română). a obidui (v. Viaţa şi petreacerea svinţilor (Iaşi. IV.1.).9. Afirmaţiile lui cu privire la necesitatea introducerii limbii române în biserică (din care rezidă şi ideile sale privitoare la unitatea culturală a tuturor românilor şi la cea etnică.31. 220 . Cuvinte neatestate în dicţionarele româneşti cu nici una dintre scrierile lui Dosoftei: a) elemente de origine slavonă: amin (v.). două opere fundamentale atât pentru serviciul bisericesc.). politica filocreştină. I.). În domeniul lexicului pot fi menţionate următoarele aspecte: 1. carile rumâniia nu să potriveaşte cu sărbiia. 1681).7. Damaschin.).34. relaţiile cu figurile proeminente ale timpului său. în 1673. IV.1.1. IV.97. pentru ceale schimbate şi pentru greşuri. se realizează un act de cultură.1. ghizdă (v. a scarandivi (v.1.1. 1682-1686). Şi aşea vei afla îndireptarea cuvintelor pre sirbie.XVII.).1. Vasta cultură a mitropolitului. efortul deosebit pe care îl implică traducerea (interpretarea) şi tipărirea textelor redactate în alte limbi se înscriu într-o atitudine fermă de apărare a ortodoxiei în cadrul luptei împotriva propagandei calvine (iniţiată în Moldova de Varlaam. anădăi (v.25.1. livă (v. căreia i se circumscriu. a postămpi/postimpi (v.109. inorog (v.3. IV. pe lângă folosirea diverselor izvoare.45. 1680. român şi străin (patriarhul Ioachim al Moscovei. şi Acatistul Născătoarei de Dumnezeu. cu noua tiparniţă a mitropoliei din Iaşi. prin difuzarea aproape a întregului tiraj al Cazaniei în Transilvania) şi de dezvoltare a culturii naţionale.78. cât. Costin.1. Al. Efortul lui Dosoftei de traducere a cărţilor de cult în limba română se încadrează într-o mişcare de renaştere a bisericii şi a culturii române. 1683). IV. IV. Antim Ivireanul.).12.). IV. ritmul în care au fost tipărite traducerile lui Dosoftei începând cu anul 1679.1.39.4.). Deci noi de pre acel izvod foarte am silit de am pus cuvintele precum să află acolo. cârstei (v. neterminat (menţionat de către episcopul Melchisedec la mănăstirea Putna). IV. IV. N.1. Deci socoteaşte că numărul dintîiu iaste al psalomilor. şi din sânul boierilor cărturari (M. ce va fi cunoscută sub titlul Psaltirea în versuri.1. IV. IV.).). ediţie bilingvă. iată c-am îndireptat cu acest meşterşug. boiar (v.51. nume precum Mitrofan. movilă (v. izbăvi (v. Psaltirea de-nţăles (Iaşi. După cum observă şi Al.). Cercetarea limbii textului Psaltirii în proză oferă posibilitatea cunoaşterii atitudinii mitropolitului faţă de limbile de cultură ale tradiţiei bisericeşti (greacă. IV.În timpul primului exil polon apar la Uniev.64. toiag (v. IV.). pârgă (v.1. scoase în tipografia de la Iaşi. IV.) Din afirmaţia mitropolitului. a chiti (v. IV.).

IV.25.12] 1. IV.). raclă(v. IV.2).2. 221 . iară. Blagoslovit.1. (82r/v.2.4.111.42.1.1. IV.). Formulă liturgică de final. IV. SCH. IV. IV. IV.23). plod (v. cf.2.).2. [< vsl.33.. tină (v. IV. că sufletul lui în viaţa lui blagoslovi-să-va. Derivatul blagoslovenie s. IV. icoană (v.). IV.2. IV.27).88. IV.. IV. Aşea blagoslovi-te-voi în viaţa mea şi.1. veseli-l-vei pre îns în bucurie cu faţa ta (22v/v. IV. 139/6. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. hereghie (v. anaforă (v. IV. grijă (v. Prima atestare este din CV2 80b.1. vom prezenta numai cuvintele de origine slavonă neatestate în dicţionare cu exemple din scrierile lui Dosoftei: AMÍN interj.2. IV. cf.2.).60. chedru (v.66. b) elemente de origine greacă: aspidă (v.. Drept aceasta blagoslovitu-te-au Dumnădzău în veac (55v/v.1. rană instrument de tortură.). oblastie (v. leşui (v.18.3). Prima atestare este din PS. în numele tău. IV. IV. boiarii şi toţ giudécii pămîntului (187r/v. ceia ce blagoslovăsc pre însul. IV.).14. IV. IV.).4).).“căpetenie”. a pâşcăi (v. săblaznă (v. Înainte stătură împăraţii pementeşti şi boiarii să adunară depreună spre Domnul şi spre pomazánicul lui (1v/v. Nu vă nedejdiuiţ pre boiari.1. IV. cf.9. IV. Că sufletul lui blagoslovi-să-va.). Întru să púe pre însul a şedea cu boiarii.93. bici” (v. pravoslavie (v.).7. Cuvinte care devansează prima atestare din operele lui Dosoftei. cort (v.19). Blagosloviţ păgăni pre Dumnădzăul nostru şi audzît faceţ glasul laudei lui (78v/v. rădicavoi mînule meale (75v/v.). (< slav. neînregistrate în dicţionare: a) elemente de origine slavonă: a chiti “a cugeta. b) elemente de origine greacă: cămară “biserică” (v.). ST.18.13. blagosloviti) Tranz.7). IV.). Că.2. Cuvânt folosit de Iisus în vorbirea sa pentru a întări cele afirmate: Dară acela ce iaste în locul prostacului.).112.91. faraon (v.2. p. IV. boľár(in)a. naftă (v.). bulg.).).22.82.3. IV. ostrov (v. cu gurile lor blagosloviia şi cu inemile lor blăstăma (74v/v. casia (v.1.17. gr. IV.). IV.). -οντος “chef”. teasc (v. “a binecuvânta”: Că vei da lui blagoslovenie în veac de veac.15. devenită ulterior semn de întărire al propriilor spuse.2.30).). IV.). intranz.).2. “aşa să fie!”.21. boljarinǔ.1. IV.3.1.1. ghizdav (v. amín.DT.).).).).).85. IV. IV. IV. mir (v.).65.f.28. scârbă (v. râvnă (v. herovim (v. a povăţi (v. horă (v.1. b) elemente de origine greacă: aliluia (v. camătă (v. răspiiarde-s-or (44r/v.1. inoplemenic(v. IV. ce nu-nţeleage limba cărţii. finic (v.98. ocina-vor pămîntul. amen) “adevărat!”.37.).47). Însă preţul mieu sfătuiră să leapede. a isţeali (v.1. a gândi”. a judeca. IV. IV.). ST. IV.2).). 2. opust (v. domnitorii lor. la origine având rolul de a sublinia acordul comunităţii la spusele preotului.). boiarii lui Nethalím. preluată din iudaism.30.1.2.2. BOIÁR s.).). IV. în mijlocul de fetişoare tîmpănăreaţe (82r/v.). Sensuri noi ale unor cuvinte.1.).14. IV.8.7). Boiarii Iiúdei. Arvinte.1.44.1. p. Dintre toate aceste aspecte. a milcui (v.2. Domnul Dumnădzăul lui Izraíl. IV.LV. mannă (v. ceia ce-l blastămă.5. Blagoslovi-vei cununa anului a bunătăţîi tale şi cîmpii tăi împlea-sor de grăsîme (78r/12).11).6).). şugubăţ (v.).1.108.). în carii nu iaste spăsenie (184v/v. mărturisi-ţî-să-va cînd bine vei face lui (59r/v. IV.2. IV.12. IV. alerga cu seate.1. cf. Blagoslovască-te Domnul din Sión şi să vedz bunurile Ierusalímului toate dzilele vieţii tale (168v/v. Împăraţii pămîntului şi toate năroadele.). TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.L. (ό)άρχων.2.2. cum va dzice “Amin”? (IV).27).1. pobedi (v.9. pre fii omeneşti.).2. ebr.1. hristos (v.6). aminǔ < gr. IV.5).3.1.52..5. IV.2. boiarii lui Zavulón. neînregistrate în DA/DLR: a) elemente de origine slavonă: clevetă (v. a meni (v. refl.67..80. IV.1.2. (< slav.2.).57.38. pridădi/prididi (v. IV.1.1.1. “binecuvântare”: Toată dzua miluiaşte şi-mprumută direptul şi sămînţa lui în blagoslovenie fi-va (44r/v.59. BLAGOSLOVÌ vb.). “prinţ”: Tîmpinară boiari însoţîţ cu cîntători. cu boiarii poporului său (148v/v.2.23.).L.16. apostol (v.1.m.6. de la veac şi pănă la veac! Şi va dzîce tot nărodul: “Amin! Amin!” (140r/v. liubov (v.

CIMPÌ vb. (56v/v. čempiti “a se strânge ghemuindu-se”) Este glosat de Dosoftei în Îndireptarea cuvintelor cu “a gârbovi” (Ps.4. IV. Puşchilă.12).79.9).m. Prima atestare este din EUSTR. dară. IV.L. ST. “năpastă”: Trimis-au seamne şi ciudeáse pre mijlocul de tine. vsl. Prima atestare este din N. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. (< vsl. kajo sę “a face penitenţă”.. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.1688. IV. 106. p. nr. Boiarii năroadelor strînsără-să cu Dumnădzắul lui Avraám. cf.LXXV. CĂÌ vb. cf. 105/45. după rîndul lui Melhisădéc“ (146v/v.23. “a gândi”: Şi mă învăţaiu. kajati sę. sl. IV. cf.f. SCH. Mol.18). Arvinte ST. “a ţinti”. ST. (< vsl. (1670). PRAV.. *čępiti.6). IV. Prima atestare este din ANON.LXXV. “domnul idolilor”: Domnul răsîpeaşte sfaturile limbilor. A. CÂRSTÉI s. (< vsl. no<a>ptea cu inema mea chitiiam şi să izbiia sufletul mieu.EX.Biblia. p.4. 2. čudesa. Intranz. “a încovoia ”. “stăpân” În locul părinţilor tăi. 604 (1632). “a cerceta”.31.) “pasăre călătoare mai mare decât mierla”: Cerşură şi veniră cîrstei şi de pîinea ceriului sătură pre înşii (136r/v. Mol. cf. 4.“nenorocire”.13. cf. 3. “a se potrivi”: Şi mă voi chiti în toate lucrurile tale şi întru începăturile tale m-oi deprinde (96v/v. p.8). cf.1. “a simţi remuşcări”.32. < vsl. “a se umili” : Întuneceadze-să ochii lor să nu vadză şi gărba lor de tot o cimpeáşte! (84v/v. (< vsl. cf. Arvinte. 68/v/16). pune-i-vei pre înş boiari preste tot pămîntul.28).1. IV. fig.157 (1432). kaiti sę. cf. CIUDEÁSE s. a trecut în limba literară cu rostirea dialectală cinchi.1. 473. “a avea păreri de rău”: Giuratu-s-au Domnul şi nu să va căi: “Tu eşti preot în veaci.1688. 222 . Prima atestare este din PS. întrebuinţându-se mai mult în Moldova. p.Biblia.2. cf. cf. Prima atestare este din DRH. čudo “miracol”. 205b (1577). DA) Tranz. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. gîndurile năroadelor şi leapădă sfaturile boiarilor (37r/10). TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. [< sb. p. cf.79). DA] 1. Refl. feaceră-să fiii tăi. vb. “om bogat”: Luaţ porţ. boiari. “a pleca la pământ”. PS. krastělĭ. L. Eghípt. (95v/v. “a căuta”. pre faraon şi pre toţ şerbii lui (172r/v. “a regreta o greşală făcută”. leapădă. hititi (hitati) “a se grăbi”.4. pl. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.) -luat direct din textul slavic ca însemnare şi formă de plural (Puşchilă.5). COSTIN. “a se strânge ghemuindu-se”.9). TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.39). I. Cuvântul. p. LET. CAR. ale voastre şi vă rădicaţ porţ veacinice şi va întra împăratul slăvii (26v/v. IV. că a lui Dumnădzắu putearnicii pămîntului foarte înălţară-să (58v/v. cf. CHITÌ vb. cf.L.L. Prima atestare este din CORESI.

TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. carii vădzîndu-mă. 8. a susţine”: Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti. guri înşălătoare întru inem<i>. cf.9). p. “a se făli”: Vrăşmaşii miei. (< vsl. iară eu mă voiu glumi-mă în poruncile tale (158r/v.15). (< vsl. “a se învăţa” (e greu de explicat schimbarea de sens. pre sine zideaşte. nedireptate pentru naltul grăiră (90r/v. “a calomnia”: Acesta lucru-i a celora ce mă părăsc cătră Domnul şi a celora ce grăesc reale asupra sufletului mieu (145r/v. a defăima” “a tăgădui”. Tranz. grajáti “a vorbi”): 1. “a spune.3).8).2). Puşchilă. 3.8). ca şi pre alţii să învăţ. 7. 12.80). cf. 4. 2. SCH.5).19).GLUMÌ vb. Intranz. neînţeleasă”: Cela ce grăiaşte în limbă. Expresia a grăi adevăr “a spune adevărul. Expresia a grăi mândrie “a se lăuda”.18). sufletul mieu aţinură.4). “a cârti”: Toţ. grăiră în budze.6). gurile lor grăiră măndrie (15v/v. 9. iară cela ce spune de-nţăles. 10. 6. Intranz.5). 393. “a înţelege”: Ce îm besearică mai voia mi-i cinci cuvinte cu mintea mea să grăesc. Expresia a grăi nedreptate “a acuza”: Cugetară şi grăiră în vicleşug. “a minţi”: Urăt-ai pre toţi pre cei ce fac fărădeleage. piiarde-vei pre toţ pre ceia ce grăesc minciună (3v/v.11). Expresia a grăi deşarte “a minţi”: Şi ceia ce cearcă reale miie.: A cărora rost au grăit deşertăciune şi direapta lor direaptă de strîmbătate (182r/v. grăsimea sa o-mfundară. a susţine”. carele nu înşelă cu limba sa (13v/v.46). 223 . clătinară cu capul (23v/v. “a mărturisi”: Şi grăiiam întru mărturiile tale denaintea a împăraţ şi nu mă stidiiam (156r/v.78). GRĂÌ vb. a nu minţi”: Carele grăiaşte adevăr întru inema sa. grăiia deşearte şi vicleşuguri toată dzua să învăţa (47r/v. Expresia a grăi rele “a minţi”. IV. Măniiaţi-vă şi să nu greşiţi ceale ce grăiţi întru inemile vostre la aşternuturile vostre să vă umiliţi (3v/v. Expresia a grăi deşertăciune “a spune lucruri incriminatorii. Mol. 11. Expresia a grăi minciună “a ascunde adevărul”. pentru cuvintele rostului tău. decît dzeace mii de cuvinte într-altă limbă (IV/v. 13. glumiti sę “a râde”) 1. “a zăbovi”: Ruşineadze-se trufaşii că cu strîmbătate fărălegiuiră asupra mea. Deşearte grăi careleş cătră de aproapele său. “a spune. beseareca zideaşte (III/v. Expresia a grăi pace “a spune cuvinte prin care să se creeze o stare de bună înţelegere”: Pentru fraţii miei şi priatinii miei grăiiam pace de tine (166r/v. Expresia a grăi în limbi “a se adresa într-o limbă străină. şi-ntru inem<i> grăiră reale (11v/v. Prima atestare este din PS.7). IV. eu feriiu căi vărtoase (15r/v. mă batgiocuriră. 5. Expresia a grăi în buze “a se împotrivi”.

326) “vînt de miazănoapte.120).f. “a vorbi de neînţeles”: Că ceala ce grăiaşte în limbă. “a tăgădui”: Nu lăcuia în mijlocul casii meale cela ce face trufie. ce lui Dumnădzău. că nime n-ascultă ce cu sufletul grăiaşte taină (III/v. Şi să va înnălţa ca de inorog cornul mieu şi bătrîneaţea mea în olòi unsuros (119v/v. “rinocer”: Măntuiaşte-mă din gura leului şi de coarnele inorogilor. “val de pământ”. TRDW..9). roade..f. neatestată DER şi DA: Şi zidi ca de inorog. Prima atestare este înregistrată în varianta etimologică mogila în DERS (1392). smereniia mea! (24v/v. IV.1688. 2. “deal”: Şi măniiară pre însul în movilele lor şi în ciopliţii lor îl îngînară pre îns (101r/v. (< sl. cf.DT. “a face nedreptate”: Giudecă. svinţitoarea sa în pămînt o au temeiat în veac (101v/v. TDRG şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR.1. SCH. Doamne. crivăţ”: Rădică austrul de pre ceriu şi adusă cu putearea sa vîntul livei (98v/v.1). 3.4. “primele grâne.10). p.35-36. Prima atestare este din PS. bine ei cuvăntat.L. mogyla) “locuinţă făcută într-o ridicătură de pământ naturală”. 21/22. nu omenilor grăiaşte. MOVÍLĂ s. flori dintrun an”. “unicorn”. IV. “trufanda”. ca prin minune”. traducerea gr.L. Prima atestare este din PS. Făcut-am giudeţ şi direptate.Biblia. Expresia a grăi vicleşug “a spune cuvinte înşelătoare”: Opreaşte limba ta de la rău şi budzele tale să nu grăiască vicleşug (39v/v. fructe.f. “primul nascut”: 224 .3. IV.57. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA pentru sensul “rinocer”. LÍVĂ s. INORÓG s. -dovati. neaşteptată. “a persecuta”. prǔga “grâu timpuriu”) Este glosat de Dosoftei în Îndireptarea cuvintelor cu înţelesul “di-nceputul” (Ps. ST.22). Expresia a grăi taină “a nu putea exprima sau înţelege sensul cuvintelor”. care ce grăiaşte strîmbu. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.LXXVI. nu-l isprăviia înnaintea ochilor miei (127v/v. Arvinte. Densusianu. Slavonism literar.6). Tranz. Prima atestare este din CV 79/13. inorogŭ.m.2). “a se nevoi”: Că să laudă păcătosul întru pohtele sufletului său şi cela ce obiduiaşte. OBIDUÌ vb. Slavonism literar foarte rar existent şi în textul slavon. Tranz. DA nu înregistrează expresiile consemnate. -duja) 1. cf. “a chinui”. cf. Expresia ca de inorog “apariţie fabuloasă. obidēti. “animal fabulos cu un corn în frunte”: Şi va zmicura pre înşii ca viţălul Livánului şi cel iubit ca fiiul inorogilor (32r/v. H.30). Expresia a grăi strâmb “a minţi”. p. ST.1. 77/26.) 1. TRDW şi nu este menţionat cu nici o sursă din Dosoftei în DLR.64). 16. (< vsl.14. luptă-i pre carii mă luptă! (39v/v. (< vsl.19. p. Prima atestare este înregistrată din CV2 34a. (9v/v. (< vsl. PÂRGĂ s. 15.24). liva. μονόκερως “unicorn”.13). II. pre carii mă obiduesc. 2.10). cf.. cf. cf. (< sl. cf.77/v/1). nu mă pridădi celora ce mă obiduesc (161r/v. ILR.

p. 1-498. drept aceasta pomăzuitu-te-au. 254 (1581). I. ST. Dicţionar universal al limbii române (ediţie revăzută şi adăugită de Alexandra Dobrescu. Bucureşti: Socec. 1-3. p. 3. ST. Wiesbadden: Otto Harrassowitz. p.Studiu la Dosoftei. Ioan Oprea. Dicţionarul etimologic al limbii române. August (1939). Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.L. Lazăr (1995-1996). 90/10. [< vsl. TRDW şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR cu sensul “bici . p. I.13).Şi bătu tot întăi născutul în pămîntul Eghíptului. Cerceta-voiu cu toiagul fărălegile lor şi cu rane nedireptăţîle lor (114v/v. cf. TRDW şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR. POMĂZUÌ vb. Dumnădzăul tău. Că pre carele tu îl bătuş. vol. I. Ursu. Psaltirea Şcheiană. 1986. Şi fuiu bătut cu rane toată dzua şi mustrătoriul mieu demineţile (90v/v.1. instrument de tortură”. Tomul I. III (P-Z).8). Candrea. 427-443 225 . II (D-O). ***Dicţionarul limbii române (1913-1940).A. Georgescu.9). Dictionaru limbii româneşti. pîrga a toată osteneala lor (136r/v. “a unge(domn)”: Îndrăgit-ai direptatea şi urît-ai fărădeleagea.. Tiktin. Bucureşti: Editura Minerva Arvinte. Rodica Radu şi Victoria Zăstroiu). F-I.: Statsdruckerei. rana. Alexandru (2001). 5. H. Tomurile VI-XIII. 1965-2003. Iaşi: Institutul de Arte Grafice “Presa Bună”. Bogdan Petriceicu (1972-1976). tomul I. Prima atestare este înregistrată din CORESI. tomul I. “necaz”. Iaşi. ***Dicţionarul limbii române (1965). p. ei îl luară în go<a>nă şi cătră durearea ranelor meale adaosără! (84v/v. Normele limbii literare în Biblia de la Bucureşti (1688). 1976/1906 (1-2). I. (1940) Lepăda-Lojniţă. 293/1927 (3).4.5). Vocabular general (S-Z).18). Brîncuş). vol. mai presus de partnicii tăi (56r/v. Termeni regionali. cf. I-CXLVI). REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Andriescu. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor (ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Gr. C.1. (< sl. Dicţionarul limbii române vechi (1640-1780). VIII.Ia de pre mine ranele tale! (48r/v. Buk. 499-1101. Etymologicum Magnum Romaniae.EX. 1103-1834. (3) P-Z. tomul III. Amuţît-am şi n-am deschis rostul mieu.-A. (1987) Concordanţe lingvistice între “Psaltirea în versuri” a lui Dosoftei şi unele psaltiri româneşti din secolul al XVII-lea. XXXVI. vol. N. D-De. Rumänisch – deutsches Wörterbuch. Ediţie critică. Opere.. Magdalena.10). A-B. Bucureşti: Editura Academiei Române.49. Zgraon Florentina (1987). XI. că tu fecéş. TRDW şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR. Iaşi.) 1. Vocabular general (A-D).35). Carmen-Gabriela Pamfil. Prima atestare este înregistrată din PS. -zu(jọ). Bucureşti. cu oloi de bucurie. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. IV. I (B-C). J-Lacustru. Dumnădzăule. în LR.f.. nr. Ciorănescu. Enciclopedie. Scriban. IV. Serie Nouă. IV (1996). cf. comparată cu celelalte Psaltiri din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Hasdeu. 1910. Etimologii. 1924. 1988). Studiu lingvistic. Bucureşti: Editura Academiei Române. pîrga a toată truda lor în sălaşele lui Hám (100r/v.56). Vocabular general (N-R). partea I.40] Tranz. Prima atestare este înregistrată din PO. Vasile (2001).14). 101b (1561). Arvinte.34. Vocabular general (EM).. 2. Iaşi. vol. Bucureşti: Editura Saeculum. 33-34. ( 1916). Sîgeţ de prunci fură ranele lor şi slăbiră supra lor limbile lor (76v/v. (2) D-O. Bucureşti: Editura Minerva. “plagă”: Înpuţîră-să şi putrediră ranele meale de faţa nebuniii meale (46v/v. H. (1940) L-Lepăda. “bici”: Nu va vini cătră tine răul şi rana nu să va apropiia la trupul tău (118r/v. (1903-1906). Istoria unor cuvinte. pomazovati.L. IV. (1) A-C. cf. (1985. Alexandru (1978). Cuza”. III (1996). partea a III-a (1949). Şăineanu. Costinescu. p. cf. Bd. vol. 1903. Iaşi: Editura Universităţii “Al. TE4. strânsără-să asupra mea rane şi n-am priceput (40v/v. II (1995). XXX. 1987. RÁNĂ s. vol.32). tomul II. Mariana. partea a II-a (1940). Frăţilă. Iaşi. partea a II-a (1937). Şi bătu tot întîiul născut în ţara lor. Arvinte.4. Iaşi.EX. I (p. Tiktin. SCH.31). vol. “caznă”: Şi aupra mea să veseliră şi să strînsără. Rumänisch–Deutsches Wörterbuch: I (A-B). V (1996). partea I (1934).. Vasile (2000).

gave me the opportunity of understanding the bishop`s attitude towards the languages used by the religious tradition (Greek. Psaltirea de-nţăles. In the lexical field. 226 . which illustrates the fact that he assumed the responsibility of finding the best equivalents in the popular language . even if he broke certain norms and rules imposed by tradition. the identification of new senses for some words. Latin – acquired by the Moldavian prelate). Church Slavonic. not attested in DA/DLR. The bishop`s affirmation makes it clear that his translation activity was absolutely special for his age. the presence of some words which appear before the first attestation in Dosoftei`s works. which was revealed by his statement in the Foreword at the end of Psaltirea de-nţăles. It is also clear that the Bishop was aware of the cultural value of printing religious texts in Romanian. which are not recorded in dictionaries. we can mention the following aspects: the existence of some words in Romanian dictionaries which are not attested by any of Dosoftei`s works. because the author does not only use various sources but also ``lexicons``.ABSTRACT Studying Bishop Dosoftei`s work.

Both “idiom” and “idiomaticity” are regarded as the essence of phraseology and the major focus of interest in the phraseological research. Other scolars who adopt the second approach are more structurally oriented and seek to define idiomaticity in terms of one or more structural properties. Some scholars consider idiomaticity as the manifestation of the specific character of genius of a language. a part of the underlying conceptual design of the language. 2. Lomonosov [10]. in effect. If one narrowed down the consideration of idiomaticity to the specific problem of definition it is possible to identify two approaches to what idiomaticity is: 1. In Russia we find the first attempts to include into the dictionaries the “фразесов и идиоматизмов” that are like words in the works of M. the word “idiomaticity” fuses with the word “phraseology”. non – literalness).Moldova Olga PASCARI. thus “idiomatic+ity” expresses the quality of being idiomatic. colourful and expressive part of the language vocabulary. W. their interpretation. ULIM. Chişinău. Their investigations of idiomaticity are directed towards revealing this specific character that is. The central problem one comes up against in attempting to define idiom is identifying the property (or properties) which can adequately capture all the idioms in a language while excluding all the non – idioms. Chişinău. Ch.Zinaida CAMENEV. Such an approach ultimately leads to the nature of cognition itself and therefore has strong psycholinguistic implications. So though different approaches are presented by the scholars in this connection one thing is made clear: idioms are peculiar forms of speech used in language the meaning of which can be understood only by taking into account the meaning of the whole expression. the “world view” implicit in the idioms of English together with the peculiarities of the phrasing and other distinguishing features (e. Koonin [9]. Both “idiom” and the Latin equivalent “idioma” derived from the Greek word “idios” meaning “private . that distinguish such expressions as idioms. The necessity and the desire to study thoroughly the usage of idioms. and not of each word separately. functions and. idiomaticity and their translation in the context of applied linguistics a part of the English vocabulary studied during the last years of the XX century in details remains still uninvestigated. g. Hockett [7]. According to S. ULIM. The chief supporter of this approach to idiomaticity in the Anglo – American tradition of linguistics Smith Logan does not carry his investigation to these depths. Idioms represent what can probably be described as the most picturesque.Moldova IDIOMATICITY AND TRANSLATION IN THE CONTEXT OF CONTEMPORARY APPLIED LINGUISTICS The problem of English idioms. of course their role in the English and other languages is demonstrated by the bulk of literature devoted to the problem beginning with the fifties of the precedent century.V. His work simply outlines the cultural preoccupations. peculiar to oneself”. This approach enables the linguist to make topological classifications of such idioms on the basis of the properties he adopts as criteria. They are therefore more selective in their identification of idioms. But the main emphasis in his work is on the conceptual design of the language in so far as it emerges through a consideration of idiomaticity rather than on the structural properties of idioms [3]. Ojegov [13]. The term “idiom” entered the English language in the XVI century as a part of great surge of the linguistic selfawareness that transformed the vernacular languages of Europe during the Renaissance. A. 227 . Chafe [4]. The term “idiomaticity” comes from the Greek word “idiomatikos” which means “related to an idiom” from Greek “idiwma” which means “idiom”.

smell a rat or seize/grasp the nettle. “a group of words whose meaning is different from the meanings of the individual words”. A fusion is a unit which is completely non-motivated [18].g. have become stereotyped in English [12]. b. idioms covers a multitude of multiword expressions. As it is seen from the above-mentioned the term “idiom” generally implies that the essential feature of the linguistic units under consideration is idiomaticity or lack of motivation. e. Different scientists exemplify different features most frequently invoked in identifying multiword expressions as idioms: 1. Vinogradov gives idioms another name-fusion.g. These ad hoc collocations of adjectival modifiers preceeding and following the word “cheeks” exemplifies idiomaticity in both selection and sequencing. smell a rat. e.g. The basis of both is the habitual and. but with idioms signifying a narrower range of word combinations than idiomaticity. and also particular phrases or expressions which. regular with certain constrains.a form of expression. Semantic opacity a. of course.g. for example. A. Lexicogrammatical structure a. rosy cheeks will one day be shrunken. peculiar uses of particular words. bit there are no combinations within the sequence qualifying as idioms.V. e. e. e. Collocational restriction a) Unrestricted. from long usage. Idioms are indivisible units whose components cannot be varies or varied only within definable limits. a peculiarity of phraseology approved by the usage of a language. e. 228 . c. peculiar to a language. therefore. b) Semi-restricted. b. V. flexible. shriveled and withered. which take either of these two verbs but no others: thus grab is unacceptable. d) restricted. Smirnitsky [16] considers that idioms proper are such combinations of words which occur in metaphorical use and possess a special stylistic colouring or expressiveness [1]. and often having a significance other than its grammatical or logical one [11] a phraseological unit involving at least two polysemous constituents. Idioms and idiomaticity while closely related are not identical. plump. predictable cooccurrence of specific words. e. Idiomaticity is exemplified not only in idioms and conventional ad hoc collocations but also in conventional lexico-grammatical sequences most apparent in longer text fragments: those smooth.g. a combination of two or more words which function as a unit of meaning [9]. Semi-idioms. All idioms. the more the merrier. 2. 3. so to say. grudge (uncertainty). harbor doubt (suspicion). lukewarm reception. a lexeme… [17]. [15]. c) familiar.g. a fat salary. a watched pot never boils.g. The meaning of fixed expressions.. The most frequently used definitions of idioms of the foreign and Russian scientists are: All these definitions may be summarized by another one that is given by the Oxford Dictionary [20]. pitch black.g. and in which there is a reciprocal contextual selection of subsenses [14]. Nor are the words of an idiom usually recombinable.I. e. e. a concatenation of more than one lexeme whose meaning is not derived from the meaning of its constituents and which does not consist of a verb plus an adverbial particle or preposition. run a business. irregular. show idiomaticity. phrase etc. a constituent or a series of constituents for which the semantic interpretation is not a compositional function of the formatives of which it is composed [6].g. break smb’s heart. Semi-transparent. No other words can be substituted for those comprising. grammatical construction.[19].

making it a necessity to consider the creative aspects of phraseology. the complicated semantic and syntactic structure and the relations between the literal and metaphoric meaning of many idioms surrounded by the same context. Hence in phraseological units with the words which are not independent. Unchangeability. e. banking. better is able to consult native speakers of the language. where the central component is clearly the dominant member of the head to which all the other members of the group are subordinated. Phraseology is regarded as a self-contained branch of linguistics and is concerned with all types of set expressions. Opaque (i) overt. Taking into consideration mainly the degree of idiomaticity phraseological units may be classified into three big groups: phraseological fusions. Arnold’s and Koonin’s classifications are the most successful concerning the head-word and the dependent word between the components of phraseological units. OK. Despite the fact concerning the difficulties of phraseological units’ classification. literature. It proves the fact that the majority of them belong to endocentric constructions. there is one greater difficulty regarding phraseological units . Arnold suggested that phraseological units can be classified as parts of speech. antonymic translation. A word-group which defies word by word translation is consequently described as idiomatic.g. of phrases and semi clauses. analogue. Phraseological units are irreplaceable or partly replaceable. In this case a translator or a student may have access to good reference works and monolingual dictionaries of phraseological units. commerce. Its numerous phraseological units are often both figurative and diverse in styling colouring. lexical stability means that the components of set expressions are either irreplaceable or partly replaceable within the bound of phraseological or phraseomatic variance. For the sake of maximum fidelity various types of translations are used concerning the rendering of phraseological units: equivalent. calque or loan translation. e. As far as phraseological units are concerned in translation. or. One should note that this would not solve the translational problems that might occur. because they dominate practically all spheres of human life: advertising.g. With its great wealth and variety of form and meaning English phraseology presents formidably difficulties both for students of the language and for translators. the meaning of the elements is dependent on the other. as an exercise either in wit and ingenuity or in 229 . stability if use means that the set expressions are reproduced ready-made and not created in speech. business. they have the semantic unity of single words even if they are used in varying degrees. (ii) covert.g. some more easily recognizable.c. irrespective of the structure and properties of the units. and phraseological collocations. A translator of a language learner sooner or later will come across any of phraseological units. jokes. Stability [5]. descriptive translation. This difficulty may be solved by creating dictionaries containing appropriate examples of each unit. journalism. Koonin classified them in accordance with the head-word. But the criterion of idiomaticity is found to be an inadequate guide in singling out phraseological units from other word-groups. This is not always so obvious. Phraseological units are not elements of individual style of speech but language units. so they are characterized by stability of the lexical components.their translation. other not so easily. 4. phraseological unities. red rag to a bull. According to the scheme of subordination in phraseological units. There are various types of phraseological units. the first difficulty that a translator comes across is being able to recognize that he is dealing with a phraseological unit. marketing. combined translation. people use phraseological units for different reasons: in sheer high spirits. e. kick the bucket. The distinctive feature of idioms is that though they are multiword expressions they are also lexicalized.

K voprosu ob ispolizovanii structurnyh metodov v lexicologii. In::Foundations of Language. New York: Publishing House. Idioms in English. Moscow: Visshaia shcola. Lexicologia sovremenogo angliiscogo iazyca. Bill (1970). Smirnitchii. This part of the vacabulary had been studied in the last years in details but nevertheless there is still something to be investigated. Even serious newspaper and journals use phraseological units in political articles. Lexicologia angliiscogo iazyca. A Course in Modern Linguistics. Jurg (1982). Phraseological units pervade English with a peculiar flavor and give it astounding variety.cultural communication is human and machine centered. who feel the language at inborn genetic language level. Sergei (1967). New York: University of California Press. accounting. (1959). buying and selling. Phraseological units are used in both spoken and written English. Koonin. Lomonosov. London: Oxford University Press. BIBLIOGRAPHY Arnold. banking. Idioms within a Formational Grammar. vol.The classifications of idioms was treated from different points of view of Russian linguistis. to give additional point to a refusal or a rejection. Hockett. vol. New York: Publishing House.Difficulties of translating idioms are based on examples taken from different books and dictionaries. Wemeier. Alexander (1970). William (1972). A number of English phraseological units serve as specialized terms in the following domains: advertising. the connection between idioms and idiomaticity. Lexicologhia. the multiword expressions categorised as the idioms of the English language. idiomaticity and their translation in the context of applied linguistics. Dwight (1977) Meaning and Form. to be ‘novel’. London: Oxford. Charles (1958). Leningrad: Iz – vo ANSSSR. Householder. McMordie. Idiomaticity as an Anomaly in the Chomskyan Paradigm. English Idioms. –Polnoe sobranie socinenii. (1975). Angliiscaia frazeologia.The investigation implies different definitions of idioms. Moscow: Visshaia shcola. Moscow: Visshaia shcola.. the relation between idiomaticity and translation. Moscow.. London: Oxford University Press. Vinogradov. Sally (2000). Uriel (1969). Moscow: Visshaia shcola. possibility and impossibility of changes of the idiom components. economics. namely. stock exchange. to be ‘picturesque’.—Word. Weinreich. Ojegov. 230 . Problemy Structurnoi Lingvistichi. Piotrowschi. Valentina (1962). tom 4. Tubingen : Verlag Gunter Narr. Phraseological units are frequent not only in colloquial style but in the spheres of business. Moscow: Visshaia shcola. Moscow: Visshaia shcola. commerce. 6.humour. Michail (1952). Moscow: Visshaia shcola. the phenomenon of idiomaticity. Trudy po fiziologhii. the functions of the idioms in the sentence. Beresnev. F. London: Oxford. Wallace (1968). A. The Hague: Mouton. Moscow: Visshaia shcola Strasler. because one of the main functions of a phraseological unit is the function of a powerful linguistic discourse. and often appear in newspaper articles. Osnovnye tipy frazeologhiceskih edinits.. 15. Cowie. their features. to be ‘different’. Structurno – semanticescie sootnosheniea angliiskoi I russkoi frazeologhii. To help language learners in understanding the English culture. Irina (1973). Lexicografia. Fraser. Adam Idiom Structure in English. Problems in the Analysis of Idioms. and make a deeper insight into the English history. Kultura reci. Oxford Dictionary of Current English. and some adjoining fields as well. Chafe. Alexander (1972). foreign linguists and machine translation linguists. idiomaticity and translation. Vladimir (1977). translation and contemporary applied linguistics. On Linguistics Primes. bright character and colour. Bolinger. Perebeinos. Translation as cross. They are frequently utilized by native speakers. Sergei (1974). ABSTRACT The article is dedicated to the analysis of idioms. relation between idiomaticity. they penetrate into the customs and lifestyle of the English people. business. Makkai. Oxford Advanced Learners Dictionary. Foundations of Language. finance. Raimund (1972).

Oana Magdalena CENAC. Aşa cum vom încerca să susţinem în cele ce urmează. fie este rezultatul unui proces de desemantizare a unei categorii lexicale devenite funcţională.prepoziţia. rezultatul unui proces incomplet de gramaticalizare şi corespund anumitor auxiliare (altele decât cele devenite deja funcţionale). prin urmare. deşi am putea încălca principiul economiei în limbaj. aşadar. cu sau în). Categoriile lexicale sunt asociate claselor deschise (dat fiind faptul că o limbă se îmbogăţeşte frecvent cu noi unităţi provenite prin derivare. Prin urmare.adjectivul). indivizi / entităţi (de ex. cuantificatori şi / sau prepoziţii. determină sensul (lexical) al sintagmei pe care o proiectează. aceste categorii se caracterizează prin faptul că „împrumută” din proprietăţile celor două clase deja citate. Situându-se între cele două extreme ale axei pe care am citat-o mai sus. Emonds (1985). în timp ce categoriile funcţionale sunt asociate claselor închise (inventarul acestora este. bineînţeles. ci numai îl specifică sau îl completează. Ne propunem. Pentru prima dintre situaţii pot fi citate ca exemple complementizatorii. direcţii / locuri (de ex. Avram (1997). acţiuni / evenimente (de ex. Este însă evident că o astfel de clasificare a unităţilor unei limbi este ideală şi că între cei doi poli ai axei există o serie de elemente care au statut mixt. numite şi secundare sau gramatical(izat)e (vezi Chomsky (1965. acesta este fie inerent. aspect etc. respectiv. la. pe. Universitatea „Dunărea de Jos”. Introducere O preocupare majoră a lingviştilor de toate facturile (descriptivă. Am ales doar această prepoziţie. compunere şi mai ales împrumut). ci gramatical. în general. funcţionale. Borer (2004). Categoriile funcţionale nu determină sensul global al sintagmei cu care se combină. – este cu siguranţă mai adecvat să vorbim de existenţa unei a treia categorii de unităţi. câteva trăsături comune ale utilizărilor lexicale şi. 1981). Baker (2003). în al doilea rând. gen. adverbul). Prima este reprezentată de categoriile lexicale (numite şi principale sau propriu-zise) iar a doua este reprezentată de categoriile aşa-zis funcţionale. Categoriile funcţionale sunt acele unităţi ale limbii care nu au sens lexical. şi anume prepoziţia de din limba română. Astfel de unităţi sunt. Categoriile lexicale sunt caracterizate ca fiind acele unităţi ale unei limbi care au un sens plin (adesea concret) şi care. Astfel de categorii exprimă. descrierea câtorva dintre utilizările acesteia. denotă evenimente / acţiuni. explicativă sau teoretică) o constituie categorizarea unităţilor care formează inventarul unei limbi naturale. sau. adesea abstract. concluzii. Corver & van Riemsdijk (2001). De asemenea. de pildă. să analizăm câteva dintre prepoziţiile aparţinând clasei din urmă. numite în literatura de specialitate drept categorii semilexicale. calităţi / proprietăţi (de ex. Credem însă că o astfel de analiză poate fi extinsă şi la alte prepoziţii (vezi. Această clasificare semantică nu este. Aşa cum s-a subliniat în numeroase rânduri. exactă din moment ce există nume care. se admite în mod curent că apartenenţa la o clasă deschisă sau închisă este un alt criteriu de caracterizare a unităţilor unei limbi. cu foarte puţine excepţii. Galaţi DESPRE VALORILE PREPOZIŢIEI DE ÎN LIMBA ROMÂNĂ 1. anumite articole şi / sau morfeme de număr. Pentru cea de-a doua. apartenenţa la clasa unităţilor semilexicale nu exclude utilizări care sunt specifice numai uneia sau celeilalte dintre clasele de bază. la fel ca verbele. la fel ca adjectivele. pentru că prezintă anumite particularităţi care merită a fi studiate mai în detaliu. din moment ce limba este în continuă evoluţie şi. pot fi amintite unele auxiliare.numele). denotă proprietăţi. în general. iafirmat de Chomsky. prepoziţiile a. din motive de spaţiu (având în vedere complexitatea datelor) şi. 231 . prepoziţii şi / sau adverbe. cazurile de recategorizare nu sunt puţine. în primul rând. asociat prin excelenţă categoriei respective. Rezultatul comun al acestor preocupări este reprezentat de recunoaşterea universal valabilă a cel puţin două clase de unităţi lingvistice. de obicei.verbul). Prezentarea noastră va fi organizată după cum urmează: definiţie minimală a prepoziţiei. este greu de stabilit o ierarhie precisă a acestora. timp. fix).

se vorbeşte. numită clasa prepoziţiilor semilexicale (Corver & van Riemsdijk (2001)). la. o vacanţă de vară. Totodată. în etc. pe de o parte.) sau cu dativul (graţie. fie sunt subcategorizate de un element din structura în care sunt ocurente (a crede în → credinţa în. un fel de casă (pe apă). de chiar sensul construcţiilor. printre care restricţia de caz şi cea de topică (GALR (2005)). la etc. Acesta este motivul pentru care unii cercetători le includ într-o a treia clasă. Primul tip este reprezentat de exemple precum cel de mai jos : (a veni →) venirea de la Bucureşti Contrastul dintre acestea poate fi scos în evidenţă. către. pe. cauzale : graţie. În calitate de centru de grup. Practic. o cană de lemn. am ales numai două seturi de exemple li vom exclude în mod deliberat alte tipuri cărora le corespund exemple precum un pahar de cristal (de Boemia).). Prepoziţiile funcţionează fie ca predicate independente. un soi de mere (acrişoare). iar. în speţă în cadrul teoriilor cunoscute sub numele de Principii şi parametri (sau Guvernare şi legare) (Chomsky (1981)) şi Programul minimalist (Chomsky (1995)). de existenţa a două clase de prepoziţii: prepoziţii lexicale şi prepoziţii funcţionale (Rizzi (1988). în sensul că aceasta îl precedă întotdeauna. fie că vorbim de prepoziţia de sau pe sau la. temporale : pe. prepoziţiile care funcţionează ca mărci cazuale: o bicicletă a doi copii. vom lua în discuţie cazul prepoziţiei de subliniind motivele pentru care acestea aparţin fie clasei lexicale fie cele funcţionale.). niciuna dintre ele se regăseşte numai într-una dintre clase. nebuna de mătuşa (Maria). 2. împotriva etc. În acelaşi timp. Prepoziţia de Analiza prepoziţiei de poate părea mai puţin convingătoare deoarece. vom face apel şi la utilizările acesteia aşa cum apar ele în Dicţionarul Limbii române. cele din urmă corespund prepoziţiilor care apar din motive structurale (vezi. dar nu numai (vezi prepoziţia cu pentru relaţiile de asociere sau instrumentale). anume de a fi capuri (morfologic invariabile). în acest sens. Astfel. fie apar din motive pur structurale. a opta pentru → opţiunea pentru). prepoziţiile limbii române se pot construi fie cu acuzativul (între. lângă etc.. În ce priveşte topica. De aceea. am pus vasul pe (această) masă vs. cazul prepoziţiei pe în construcţia obiectului direct). ci din clasa celor care se construiesc cu acuzativul (Avram (1997)). de exemplu.). de unde şi numele de pre-poziţie (cf. În cele ce urmează. care se pot combina cu un complement de natură variată (dar în special nominală). fie cu genitivul (contra. în primul rând.Descrierea datelor empirice se va face cu ajutorul câtorva teste (în special sintactice). Tseng (2000). a lupta împotriva → lupta împotriva. spre. de-a lungul acestei expuneri. care vin în completarea celor evocate în primele paragrafe. un fiu de preşedinte . fără. mulţumită. pe de altă. Ţinem să precizăm că. trebuie subliniat că toate prepoziţiile din română au o topică fixă în raport cu complementul lor. considerăm că nu este lipsit de importanţă faptul că niciuna din cele patru prepoziţii nu face parte din clasa celor care impun genitivul sau dativul. *am pus vasul (această) masă pe). Prepoziţia: definiţie Vom adopta pentru discuţia de faţă definiţia clasică dată prepoziţiei. datorită etc. Chomsky (1965). sub. atribuirea de premii la zece studenţi). Primele corespund predicatelor independente şi celor subcategorizate. la fel ca în cazul altor categorii. testele de care dispunem sunt mai puţin numeroase. o cană de lemn Al doilea este reprezentat de următoarele construcţii : a. răspunzând unor constrângeri impuse de contextul în care apar (vezi. între alţii. Pană Dindelegan (1997)). datorită etc. Potrivit acestor distincţii. Edotura Academiei. exprimând de obicei relaţii circumstanţiale (spaţiale / locative: de. dificultatea este sporită de multitudinea contextelor în care apare de. un kilogram de ardei (gras). proiectând astfel grupuri prepoziţionale (vezi. Fagard (2006)).. Tomul D. van Riemsdijk (1990). vom face apel uneori la noţiuni şi ipoteze care au fost elaborate în cadrul mai larg al gramaticii generative. prepoziţia impune complementului său o serie de restricţii gramaticale. În timp ce în exemplul venirea de la Bucureşti este vorba de un sens locativ (mai precis despre desprinderea de un anume punct – desemnat de grupul prepoziţional la 232 b.

Bucureşti), în exemplele următoare este exprimată o relaţie de descendenţă (a) sau o relaţie de apartenenţă (b). Aceasta se poate verifica fie prin suprimarea prepoziţiei de din construcţiile respective:
venirea la Bucureşti a. *un fiu preşedinte b. *o cană lemn

fie prin substituţia acesteia printr-o prepoziţie cu alt sens: venirea pe la Bucureşti. Acest tip trebuie diferenţiat de următorul: casa de la munte. A se nota că acesta poate fi analizat ca provenind dintr-un alt fel de structură propoziţională decât cea cu verbul a veni din exemplul anterior, în speţă am vizitat o casă la munte sau la munte, am vizitat o casă, în care de nu este prezent. Se observă că testele aplicate, deşi schimbă (parţial) sensul lexical al sintagmelor, nu le afectează structura sintactică. În schim, în un fiu pe mogul şi o cană pe lemn, aplicarea aceloraşi teste face ca structurile respective să devină agramaticale. Cu alte cuvinte, substituţia este posibilă acolo unde elementul substituit are acelaşi statut (categorial şi / sau funcţional) cu cel al elementului prin care este substituit (vezi în special de vs pe) când această condiţie nu este respectată, se obţin rezultate agramaticale. O altă diferenţă pe care vrem să o subliniem cu privire la aceste date apare dacă facem apel la un al doilea test de natură paradigmatică, anume substituţia printr-un grup adverbial sau prepoziţional. Mai precis, se constată că exemplul venirea de la Bucureşti permite subtituţia printr-un grup adverbial; în acest caz, de se păstrează: venirea de acolo. Din contră, exemplul un fiu de preşedinte nu permite substituţia printr-un grup adverbial, ci printr-un grup adjectival caz în care de nu se păstrează: un fiu prezidenţial. 3. Posibilităţi de analiză Exemplele avute în vedere converg toate către aceeaşi idee: tipul numit aici „clasic” corespunde utilizărilor lexicale ale categoriei prepoziţie. Cu alte cuvinte, elemente grupate sub acest tip pot fi definite ca prepoziţii autentice, adică lexicale. Caracterizarea acestora se regăseşte, în mare parte, în definiţia pe care am adoptat-o la începutul acestei expuneri şi poate fi, bineînţeles, detaliată. Stowell (1981) şi Emonds (1985), de pildă, propun o analiză a prepoziţiilor (lexicale) în termeni de trăsături categoriale (vezi şi Chomsky (1981)). Conform opiniei acestora, prepoziţiile sunt categorii [-N; -V] care, în virtutea primei trăsături, pot atribui caz (şi uneori rol tematic). Situaţia nu este aceeaşi cu modificatorii prepoziţionali ai numelui: o regiune cu tropicală, o casă fără ferestre din lemn, un bibelou de porţelan etc. complementului (nominal) pe care-l domină. Din această perspectivă, prepoziţiile se aseamănă cu verbele (fiind categorii [-N; +V]). Analizele oferite în literatura de specialitate nu sunt însă la fel de unitare în ce priveşte tipul zis „special” de utilizări ale lui de în special (şi al celorlalte prepoziţii, precum a, la, pe). Acestea pot fi împărţite în două clase: (a) analize care atribuie statutul de prepoziţie elementelor în discuţie, dar care le tratează ca pe un tip special de capuri (funcţionale sau slabe); (b) analize care nu le atribuie statutul de prepoziţie, ci le tratează ca mărci cu diverse funcţii. Problema care se pune cu privire la prima clasă de analize este reprezentată de natura proiecţiei funcţionale. Analize de genul celei oferite de van Riemsdijk (1990), în cadrul gramaticii generative, propun o caracterizare a acestor capuri în termeni de trăsături funcţionale. Altfel spus, pe lângă trăsăturile [-N;-V], matricea unei prepoziţii funcţionale ar cuprinde şi o trăsătură [+F]. Avantajul unei astfel de analize este că se păstrează paralelismul între categoriile lexicale şi funcţionale, pe de o parte, pentru că şi unele, şi celelalte reprezintă proiecţii şi, pe de alta, pentru că matricea de trăsături a celor două tipuri de categorii poate fi considerată ca fiind aceeaşi, cu diferenţa totuşi că ea se actualizează în mod diferit (ca [+] sau ca [–]) (ca în exemplul mai jos). Dezavantajul acestei analize îl reprezintă faptul că natura trăsăturii [+/-F] nu este precizată şi mai ales că nu este specifică numai prepoziţiilor, ci şi altor categorii. Cu alte cuvinte, realizarea trăsăturii [F] ca [+] în matricea unei categorii (lexicale) duce la transformarea acesteia într-o categorie funcţională. a. GV b. GV 233

V GP V Gp P GN p GN || NN [-N;-V;-F] [-N;-V;+F]

În această primă clasă de analize, trebuie subliniate şi cele propuse de Tseng (2002) şi Abeillé & al. (2003) în cadrul gramaticii de tip categorial HPSG14. Analizând, între altele, prepoziţiile à şi de din limba franceză, autorii propun o ipoteză în termeni de capuri slabe. Mai precis, un cap slab (adică un element care formează o sintagmă) este un cap care moşteneşte trăsăturile complementului cu care se combină. În situaţia de faţă, prepoziţiile moştenesc trăsăturile nominale ale numelui, iar aceasta explică de ce grupurile introduse de una dintre prepoziţiile cu utilizări speciale se comportă ca sintagme nominale, şi nu prepoziţionale. Soluţia pare convingătoare cu atât mai mult cu cât „împrumutul” de trăsături de la complementul nominal nu exclude păstrarea trăsăturilor de bază ale prepoziţiei. Aceasta explică de ce prepoziţiile în utilizările clasice şi, respectiv, speciale (adică lexicale şi, respectiv, funcţionale) pot avea o serie de comportamente comune. În fine, cea de-a doua clasă de analize se bazează pe ideea că, în utilizările de tip special, unităţi de felul celor analizate în acest articol nu aparţin, în particular, clasei prepoziţiilor şi nu se numără, în general, printre categoriile (lexicale sau funcţionale) ale unei limbi. Altfel spus, astfel de unităţi nu proiectează în general grupuri, ci se ataşează, la fel ca afixele, la o anumită categorie. În funcţie de specificul categoriei pe care o selectează, acestea. În analiza lui van Riemsdijk (1990) se regăseşte şi o a patra trăsătură [+/- Max], care corespunde proiecţiilor maximale şi, respectiv, nonmaximale (adică intermediare). Din engl. Head-driven Pharse Structure Grammar sunt analizate ca simple mărci care îndeplinesc diverse funcţii: mărci cazuale, înţelese (a) ca mărci care atribuie caz numelor aflate într-o structură în care nu pot primi caz de la categoria care le guvernează (Milner (1982), de Jong (1992), Grosu (1998)) sau (b) mărci care au preluat, în diacronie, funcţiile desinenţelor cazuale din latină (Marouzeau (1922), Renzi (1984), Giusti (1993)); mărci ale adjuncţiei (Rubin (2002)); mărci ale marcării diferenţiale a obiectului direct (Lazard (1994), Ionescu (2000), Aissen (2003), Floricic (2003)) etc. Apariţia acestora din urmă poate fi dirijată de unul dintre factorii următori: (a) individualizare (Niculescu (1965), Pană Dindelegan (1997)); gen zis personal (Racoviţă (1940), Graur (1945), Cornilescu (2000)); (c) ambiguitate între subiect şi obiectul direct (Puşcariu (1922), Onu (1959), Guţu Romalo (1973)). După cum se poate observa, o analiză în termeni de mărci este comodă, în sensul că se pot grupa sub o etichetă generală elemente dintre cele mai eterogene. Pe lângă abordarea generativă, nu putem să nu o menţionăm pe cea clasică pentru care, prepoziţia de poate avea următoarele valori: a. prepoziţie, cu următoarele sensuri : - exprimă provenienţa prin indicarea unui loc, sau a unui spaţiu de unde este originar, de unde se trage cineva sau ceva : Acesta este sentimentul soldaşilor de oriunde. - originea sub aspectul sortimentului, al speciei: Lâna din care se face postav de Braşov. -în construcţia de unde, indică manifestarea unui anumit interes, a unei anumite curiozităţi: -exprimă deplasarea, descinderea din direcţia aceva sau a cuiva considerat ca fiind situat în spaţiu: De undeva, de peste deal a urcat la coşere. (Sadoveanu) -urmat de „pe la” exprimă aproximarea: „De pe la toate casele erau duşi în câmpurile acelea fii şi Precedat de sau în combinaţie cu „cât” sau „ce” în construcţii exclamative: „Prin îndemnul său, -indică elementul din care se prepară un produs alimentar, farmaceutic, cosmetic etc.: Prescurile sunt făcute din făină de grâu curată. 234
ce mai de pomi s-au pus în ţinterim!” (Creangă) părinţi.” (Camilar); Cine eşti, de unde eşti ? Pe la noi ce rătăceşti ? (V.Alecsandri)

pune pe masă , conduce pe musafir

- în construcţia de ce, cu valoare de conjuncţie, indică depăşirea unei acţiuni care se petrece în spaţiu prin raportare la altă acţiune: Trece de ce-i iese în cale. - exprimă un raport de dependenţă prin condiţionare dintre două acţiuni care se petrec în spaţiu: „Pe-afară de stai / Te-năbuşi” (Bacovia) - exprimă încadrarea retrospectivă a unei acţiuni prin raportare la altă acţiune stabilită ca soroc: „Iar când a fost de s-a- mplinit ajunul zilei... nuntaşi...s-au răscolit.” (Coşbuc); -exprimă un raport concesiv dintre două acţiuni; cu nuanţă condiţională: „Cela ce crede în mine,
de va şi muri, fi-va viu” (Antim)

gras. „ (Negruzzi)

- indică echivalenţa dintre două elemente sub aspectul originii, al valorii etc sau includerea în aceeaşi categorie: „Amândoi suntem de-o mamă, De-o făptură şi de-o samă. (Alecsandri). b. conjuncţie: - în construcţia de unde, cu valoare de conjuncţie, exprimă locul sau spaţiul din care provine sau de care aparţine cineva sau ceva: „Să se întoarcă la satul de unde iaste.” - în construcţia de sub care, cu valoare de conjuncţie, indică reluarea în cadrul unei acţiuni a elementului sub care este situat ceva: „Fusta ei de atlaz albastru deschis, de sub care se zărea un picioruş

- nuanţă temporală şi opoziţională: „Bucuroşi le-om duce toate de e pace, de-i război.”;
„[Omul merge înainte] de mănâncă, de se odihneşte ori de doarme.” (Călinescu); zidit o casă proprie pe locul bisericii.”(Rebreanu)

- exprimă raportarea unei acţiuni cu caracter incoativ la altă acţiune, care este nu numai începută, dar şi terminată; cu nuanţă finală: „Cu învoirea lui Belciug, învăţătorul s-a apucat de şi-a c. pronume relativ: - individualizarea unui element în cadrul unei acţiuni, care îl reia, desemnându-l ca loc, ca spaţiu etc., de situare, de localizare, de provenienţă etc. a acestia: „Făcând cercetare, m-am

plirofolisit cu jăluitorii aceştia, cu prăvălii dă lucra meşteşugul croitorii.” - popular, cu nuanţă instrumentală: „Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vreun pod, De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod.” (Eminescu)

d. ca interjecţie, poate exprima diferite stări şi sentimente: - nedumerire, nesiguranţă în faţa unei situaţii neclare: „De, e lucru foarte greu să spui cum te

cheamă, când nu-ţi dă mâna să spui cine eşti.” (Slavici) - supărare, mustrare: „Să vezi că nu-l ascultă, că de! Voi tinerii sunteţi cu minţile cam zburătoare.” (Filimon) - nepăsare faţă de cineva care se află într-o anumită situaţie: „De, ce să-ţi fac!”

- acceptarea unui lucru firesc, concesie în faţa unei situaţii deosebite sau cu valoarea unei afirmaţii: „Ei mergeau...părându-li-se...ziuaceas şi ceasul clipă: dă, cum e omulcând merge la drum cu
dragostea alăturea.” (Creangă)

4. Concluzii Aşa cum am spus în introducerea acestei prezentări, nu ne propunem să adoptăm una dintre analizele pe care le-am trecut în revistă. Ne-am limitat, de-a lungul acestei prezentări, la a sublinia că distincţia generală între categorii zise lexicale şi categorii zise funcţionale se poate aplica şi prepoziţiei de din limba română. Am încercat să arătăm acest lucru prin aplicarea câtorva teste ale căror rezultate au scos în evidenţă o serie de diferenţe.
BIBLIOGRAFIE : Abney, S. (1987), The English noun phrase in its sentential aspect, Doctoral dissertation, MIT, Cambridge, Massachusetts. Avram, Mioara (1997), Gramatica pentru toţi, ediţia a doua, Editura Humanitas, Bucureşti. Baker, M. (2003), Lexical Categories, Cambridge University Press. Borer, Hagit (2004), Structuring Sense, Oxford University Press. Chomsky, N. (1965), Aspects of the Theory of Syntax, MIT Press, Cambridge, Massachusetts. Chomsky, N. (1981), Lectures on Government and Binding, Foris, Dordrecht. Chomsky, N. (1995), The Minimalist Program, MIT Press, Cambridge, Massachusetts. Cornilescu, Alexandra (1993), „Notes on the Structure of Romanian DP and the Assignment of the Genitive Case“, in University of Venice Working Papers in Linguistics 3.2., p. 107-133.

235

Cornilescu, Alexandra (2000), „Notes on the Interpretation of the Prepositional Accusative in Romanian“, in Bucharest Working Papers in Linguistics, Departament of English, Faculty of Foreign Languages and Literatures, University of Bucharest, vol. II, nr. 1 / 2000, p. 91-106. Corver, N. & van Riemsdijk (eds.) (2001), Semi-lexical Categories, Mouton de Gruyter, Berlin, New York. Dindelegan, Gabriela (eds.), The Essential Grammar of the Romanian Language (în lucru), manuscris disponibil pe site-ul www.linguist.jussieu.fr/~mardale GALR (2005) = Gramatica Limbii Române, Vol. I – Cuvântul, Vol. II – Enunţul, Editura Academiei Române, Bucureşti. Guţu Romalo, Valeria (1973), Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Ionescu, E. (2000), „The Role of pe in the Direct Object construction in Romanian (some critical remarks)“, in Bucharest Working Papers in Linguistics, Departament of English, Faculty of Foreign Languages and Literatures, University of Bucharest, vol. II, 1, p. 81-91. Mardale, A. (2005b), „Case Marking and Prepositional Marking. Some Remarks Concerning DE-Phrases in Romanian”, in Bilbao-Deustko Student Conference in Linguistics, Universidad de Deustko, Bilbao, 23-25 june. Mardale A. (2002), „Note despre construcţia obiectului direct prepoziţional în română şi în spaniolă“, in Studii şi cercetări lingvistice, 1-2, LIII, Editura Academiei Române, Bucureşti, p. 77-94. Niculescu, A. (1965), „Obiectul direct prepoziţional în limbile romanice“, in Individualitatea limbii române între limbile romanice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. ***, Dicţionarul limbii române, Editura Academiei, Litera D, p.132-213 ABSTRACT With this paper, we shall tackle the issue of the preposition de in the Romanian language. Moreover, we intend to prove that the distinction between the so called lexical categories and the so called functional categories mai apply to the Romanian preposition de.

236

Gheorghe CHIVU, Universitatea din Bucureşti

LEXICUL NEOLOGIC DIN LIMBA ROMÂNĂ VECHE, ÎNTRE VOCABULARUL DE CULTURĂ GENERALĂ ŞI TERMINOLOGIILE DE SPECIALITATE
1. Studiile referitoare la lexicul vechii române literare au evidenţiat constant ponderea deosebită a influenţei exercitate de limbile de cultură dominante, până la finele secolului al XVIII-lea, în toate provinciile româneşti: slavona, timp de secole limbă oficială a Bisericii ortodoxe, dar şi a administraţiei şi a şcolii, şi apoi, după 1700, neogreaca, devenită mai puţin limbă de cult, dar puternic instalată ca limbă a elitei intelectuale [1]. Contactele culturii româneşti cu lumea spirituală occidentală păreau a fi, în aceste condiţii, nesemnificative, ele manifestându-se exclusiv individual, ţinând de relaţia unei anumite personalităţi sau a unui anumit segment al societăţii cu una sau cu alta dintre limbile de cultură apusene. Au fost astfel frecvent evocate, ca excepţii notabile într-o cultură dominată de modelul slavon, exemplele lui Miron Costin şi Constantin Cantacuzino stolnicul, şcoliţi în Polonia, respectiv în Italia, şi s-a insistat îndeajuns de mult asupra lui Dimitrie Cantemir, singurul savant în sens european dat de spaţiul românesc în perioada veche. A fost de asemenea amintită, dar, din raţiuni uşor de bănuit, prea puţin studiată în efectele sale lingvistice, influenţa exercitată de limba latină utilizată, în Transilvania, ca limbă de cult, respectiv ca limbă a administraţiei. Cercetările întreprinse, în anii 80 ai secolului trecut, de un colectiv al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, în vederea elaborării Istoriei limbii române literare vechi [2], a pus însă în evidenţă o pondere neaşteptat de ridicată a influenţei exercitate de limba latină şi de limbile romanice occidentale asupra vechii noastre limbi de cultură [3]. Parcurgerea, chiar şi selectivă a mai multor texte alcătuite înainte de anul 1760 [4], a arătat că, alături de cronicarii moldoveni sau munteni care studiaseră la Bar sau la Padova, în afară de Dimitrie Cantemir, pentru care latina devenise limbă curentă de comunicare culturală şi ştiinţifică, sau de învăţaţii ardeleni, care utilizau încă din şcoală limba latină, foloseau în scrisul lor neologisme latineşti sau romanice foarte mulţi traducători, mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Între aceştia trebuie amintiţi în primul rând Nicolae Costin, învăţatul fiu al cronicarului moldovean, cel căruia îi datorăm manuscrisul intitulat Ceasornicul domnilor [5], Eustratie Logofătul şi Daniil Panoneanul, alcătuitorii marilor texte de lege imprimate în timpul lui Vasile Lupu şi Matei Basarab [6]. Nu pot fi ignoraţi, în aceeaşi serie, controversatul Ioan Romanul sau Frâncul [7], care a transpus în româneşte, pentru uzul lui Constantin Brâncoveanul, surprinzătorul, pentru finalul de secol XVII românesc, Folet novel, şi nici anonimul alcătuitor al primei cărţi româneşti de bucate, manuscris muntenesc din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, cu original cert italienesc [8]. Înalte feţe bisericeşti, cunoscătoare şi utilizatoare fireşti ale limbii slavone, utilizau însă şi ele cuvinte provenite din latină sau din limbi romanice, independent de sursa scrierilor pe care le alcătuiau sau le prelucrau. Nu îi am desigur în vedere doar pe învăţaţii ierarhi ardeleni, între care Simion Ştefan ocupă un loc aparte, ci şi pe Varlaam şi îndeosebi pe Dosoftei, în scrierile cărora influenţele lexicale occidentale sunt mai puţin aşteptate [9]. Traducerilor, prelucrărilor şi puţinelor texte originale în care au fost identificate mai multe sau mai puţine neologisme latino-romanice le stau însă alături şi numeroase documente, deopotrivă acte de cancelarie, inclusiv texte cu caracter diplomatic [10], înscrisuri uzuale, între care multe convenţii de tip comercial, sau foi volante cu caracter oficial, dar şi scrisori sau foi de zestre. În limba acestor surse, neologismul, acceptat constant 237

ca mijloc de desemnare a unor realităţi sau concepte necunoscute în spaţiul românesc, poartă adesea semnele pătrunderii mediate în limba română [11] şi mărcile utilizării de către oameni cu mai puţină instrucţie [12]. Fără să atingă importanţa şi ponderea influenţei lexicale slavone şi apoi neogreceşti, influenţa latino-romanică a fost deci, contrar unor opinii cândva general acceptate, foarte bine reprezentată în scrisul vechi românesc. Potrivit estimărilor făcute de colectivul de cercetători deja amintit, încă înainte de 1760 erau utilizate în textele scrise în limba română peste 1200 de unităţi lexicale de origine latinească sau romanică, cărora li se alătură numeroase derivate, respectiv cuvinte create prin conversiune de la baze neologice [13]. Numărul acestor unităţi a crescut considerabil în deceniile de la sfârşitul secolului al XVIIIlea, în primul rând sub influenţa deschiderii oferite, în special în Transilvania, de mişcarea iluministă [14]. Scrisul literar se divizase însă, după 1750, în laic şi religios, iar vocabularul scrierilor laice se înnoise în mod semnificativ, consecinţă a unei tematici mult diversificate, dar şi a unei noi orientări culturale şi a unei atitudini faţă de forma exprimării elevate diferite de aceea consemnată în scrierile religioase [15]. 2. Pătrunse în scrisul românesc foarte devreme (primul neologism, de origine italiană, ducat, numele monedei de aur cu circulaţie europeană, a fost înregistrat într-un document redactat în ţările române, în limba slavonă, în anul 1421), crescând numeric în mod spectaculos încă înainte de 1600, chiar dacă receptarea nu era totdeauna directă [16], pentru a deveni apoi o prezenţă semnificativă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, neologismele latinoromanice ilustrează domenii extrem de diverse de activitate. Ele se referă în primul rând la activitatea socială (viaţa politică şi militară, ierarhia socială, justiţie şi administraţie, familie) şi la viaţa spirituală (religie, învăţământ, artă, carte, tipografie şi bibliotecă, diverse ştiinţe, precum filosofia, istoria, medicina, lingvistica şi teoria literară, matematica, geografia şi astronomia), dar numeroase împrumuturi trimit la viaţa materială (substanţe, plante, animale sau obiecte; produse culinare, meserii şi comerţ) [17]. Apar astfel în textele noastre vechi multe neologisme pe care vorbitorii contemporani nouă le consideră specifice românei literare moderne şi chiar dicţionarele de tip istoric apărute înainte de 1992 [18] (în primul rând Dicţionarul Academiei) le atestă abia în secolul al XIX-lea. Ne gândim, dintre multele exemple posibile, la cuvinte din lexicul de bază, precum
academie, animal, argument, astronom, autoritate, capital, candidat, cauză, director, doctor, elector, element, familie, figură, formă, materie, muzică, natură, naţiune, patrie, politică, propriu, protecţie, republică, rezident, sumă, temperament,

dar avem în vedere şi neologisme ce aparţineau unor vocabulare de specialitate. Selectăm dintre acestea în primul rând vocabularul juridic şi administrativ, extrem de cuprinzător, ilustrat prin termeni precum
administraţie, apelaţie, arendă, avocat, bonum-publicum, comisar, contract, document, iurist-conzultus, maghistrat, notar, pasport, poliţă, pretenţie, privileghie, procurator, rezoluţie, secretar, suplică “cerere”, testament sau tribunal,

dar se cuvin menţionate, tot datorită numărului mare de cuvinte caracteristice, medicina şi farmacia, domenii în care erau deja folosiţi
balsam, cangrenă, colică, dietă, disenterie, fistulă, laxativ, maligna, medicină, pilulă, plastor, pulsus, reţetă, scorbut, spital, stomac, tintură, ungvento, vezicatoriu,

respectiv filosofia, şi ea foarte bine ilustrată prin termeni ca
anomalie, argument, axiomă, cabală, categorie, dialectică, element, filosof, filosofie, material, metafizică, practică, siloghism, sofist, stoic, teorie,

ce aveau deja circulaţie şi semnificaţii specifice. Dovadă a nivelului atins de scrisul literar românesc imediat după anul 1700, nu lipsesc desigur din seria vocabularelor de specialitate terminologiile ilustrative pentru specialităţile de tip filologic. Mă refer la stilistică şi teoria literară, termeni precum 238

autor, comedie, fabulă, odă, poemă, rapsodie, satiră, teatru; anapest, dactil, ritm, troheu

având nu doar forma, ci şi sensul uzual astăzi, sau la gramatică, mult mai cuprinzătoare în epocă, în scrierile specifice acestei ultime discipline fiind utilizaţi, alături de mulţi termeni cu formă specifică vremii [19],
declinaţie, etimolog, gramatică, sens, silabă sau sinonimie.

3. Marea diversitate a câmpurilor lexicale ilustrate de neologismele latino-romanice înregistrate în limba română veche probează desigur existenţa, încă înainte de sfârşitul secolului al XVIII-lea, a unor contacte culturale şi materiale multiple şi nu o dată profunde ale spaţiului românesc cu lumea occidentală. Prezenţa acestor neologisme în texte de facturi diverse, deopotrivă traduceri, adaptări şi prelucrări sau scrieri originale, texte destinate unor domenii specifice de activitate sau scrieri de tip beletristic, cu largă circulaţie, alcătuite de cunoscători ai unor limbi de cultură occidentale, dar şi de scriitori mai puţin instruiţi, oferă dovada pătrunderii majorităţii elementelor latino-romanice înregistrate nu numai în vocabularele de specialitate, deci în terminologii cu utilizare limitată în limba literară veche [20], ci chiar în lexicul literar uzual [21]. Iar bogăţia atestărilor, polisemantismul unor cuvinte neologice şi apariţia unor autentice familii cu bază neologică [22] arată utilizarea constantă a împrumuturilor în registre de limbă diverse. Cum a fost însă reflectată influenţa culturii occidentale asupra vocabularului românei literare în primele scrieri lexicografice româneşti ? Relativ numeroase înainte de 1780, având finalităţi şi modele diferite şi reflectând, în consecinţă, aspecte diverse ale limbii literare, vechile noastre lucrări lexicografice, numite, după scop sau întindere, glosare, lexicoane şi, mai rar, dicţionare, cuprind de regulă, ca forme-titlu sau ca elemente lexicale incluse în definiţii, relativ puţine neologisme latinoromanice. Faptul era firesc în cazul glosarelor destinate traducătorilor de texte religioase sau în acela al textelor din domeniu cu model slavon sau neogrecesc. În trei dintre manuscrise prezenţa, poziţia şi numărul împrumuturilor latino-romanice au însă o semnificaţie deosebită pentru nivelul atins de vechea română literară. Avem în vedere primul dicţionar original al limbii române, alcătuit la mijlocul secolului al XVII-lea în zona Caransebeşului, numit de autorul anonim Dictionarium valachico-latinum, dar cunoscut de filologi în primul rând ca Anonymus Caransebesiensis [23]. Ne referim apoi la un alt text original, Lexicon compendiarium latino-valachicum, redactat în Bihor, cândva între 1771 şi 1776 [24], ca parte a unui program menit să ofere misionarilor iezuiţi instrumentele de bază pentru însuşirea rapidă şi adecvată a limbii române [25]. Ne-am oprit, în sfârşit, asupra unui dicţionar de la finele secolului al XVII-lea, intitulat Dictiones latinae cum valachica interpretatione, prima lucrare lexicografică de tip enciclopedic alcătuită în spaţiul românesc, prelucrare de mari dimensiuni (cuprinde peste 37 000 de cuvinte-titlu) a unui dicţionar plurilingv maghiar (Albert Szenci Molnár, Lexicon latino-graeco-hungaricum), datorată lui Teodor Corbea [26]. Manuscrisul intitulat Dictionarium valachico-latinum, primul lexicon cu bază limba română, alcătuit de un intelectual anonim din Caransebeş pentru a face cunoscut vocabularul utilizat de bănăţeni la mijlocul secolului al XVII-lea, înregistrează o serie de împrumuturi directe din latină:
artic “articol, parte a unui text”, lăternă “felinar”, mil “milă, măsură pentru distanţă”, mirac “miracol”, probă, stemă, sumă, tămbar “manta” (formă mediată de gr. med. ταμπάριον a it. tabarro), violă “viorea”

şi mai multe neologisme cu aceeaşi origine, a căror formă indică un intermediar maghiar:
bărbir “bărbier, felcer”, cordovan “piele de Cordoba, marochin”, coştei “castel, fortăreaţă”, mişă “misă”, piaţ “for, piaţă”, probălui “a proba”, procator “avocat”, teştement “testament”.

239

Atent desigur la uzul literar al epocii, autorul textului a consemnat şi calcuri de tipul
întrîmbla “a media”, întrîmblare “mediere” sau întrîmblător “mediator”,

în cazul cărora relaţia cu termenii latineşti corespunzători (intercedere, intercessio, intercessor) este evidentă. Lexicon compendiarium latino-valachicum, destinat misionarilor iezuiţi, cuprinde şi el, fapt semnificativ pentru componenţa vocabularului literar utilizat în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, mai multe neologisme de origine latinească:
academie, balsam, companie “unitate militară”, cronică, episcop, euharistie, filosofie, latin, materie, oculariu “ochelar”, palat, pălărie, puntum, stemă, stil, talentum, testament (cu variantele teştament, teştamentum), ţerămonie, violă “viorea”,

la fel de numeroase împrumuturi latino-romanice mediate de limba maghiară :
articuluş “articol, punct dintr-un text de lege”, călariş “coral”, coştei “castel”, florint “florin, monedă”, pelican, privileghiom “privilegiu”, şălată “salată”, şum(m)ă “sumă”, tituluş “titlu”, verş “vers”

şi mai multe calcuri cu model latinesc:
cunume “supranume” (după cognominis), giurare-împreună “conjuraţie”, giurat-împreună “conjurat” sau zeceriu “decurion”.

Cel mai bogat inventar de împrumuturi latino-romanice din perioada scrisului vechi românesc este însă consemnat în Dictiones latinae cum valachica interpretatione, manuscrisul realizat de Teodor Corbea cândva înainte de 1700, păstrat în prezent la Biblioteca Academiei din Cluj-Napoca, dar reprodus cel puţin printr-o copie imediat după alcătuire [27]. Sub influenţa modelului (un lexicon plurilingv cu bază latinească), dar desigur şi ca o reflectare a vocabularului utilizat în mod curent de învăţatul braşovean, cel mai cuprinzător lexicon vechi românesc înregistrează un impresionant inventar de neologisme latino-romanice, forme adaptate sau reflectând fidel etimonul, împrumuturi directe sau mediate de limba maghiară, calcuri şi derivate de la o formă de bază existentă în română sau respectând modelul latinesc. Cităm, dintr-o serie care poate fi oricând îmbogăţită [28], numai neologisme, cele mai multe fiind surprinzătoare pentru ceea ce se consideră a fi fost nivelul atins de scrisul românesc din ultimul deceniu al secolului al XVII-lea:
academie, adverbium, african, anapest, animal, aprobator “persoană care aprobă o opinie sau o atitudine”, argument, arsenic, assensor “persoană care aprobă sau aderă la o opinie”, audere “faptul de a auzi”, autor, berillus “beril (o piatră scumpă)”, betonna “vindecea (o plantă)”, cantor, carmin “cântec; compoziţie poetică”, casus, catedră, colică, comedie, comicus, consonă, copie, coral, cretă, decan “decurion”, declamaţie, declinaţie “declinare”, dictator, eleghie, element, fillip “numele unei monede de aur”, flegmatic “cu caracter nepăsător; mucos”, gherundium, ghips, gorgonesă “gorgonă”, halţion “pasăre marină asemănătoare cu pescăruşul”, hişpan “spaniol”, iambus, iuristconzultus, iurista, la(u)danum, lectică, lustrum “lustru, interval de cinci ani”, modulare “modulaţie”, musă, narţisus, notă “melodie, cântec”, oraţie, parcă “ursitoare (în mitologia romană)”, peripateticus “(despre anumiţi filosofi) peripatetic”, pergament, platan, podagră, pompă “ansamblu de ceremonii fastuoase”, pronomen, protecţie, pulsus, regulă, sanicula “sânişoară (o plantă)”, satiră, sentenţie “hotărâre, decizie; maximă, aforism”, sepie, silabă, sisamum “susan”, smaragd, sofist, spaţium, tartar “iad”, thymum “o plantă, (probabil) cimbrişor”, traghicus “autor de tragedii”, traghedie, trigeamăn, ţentaurus “centaur”, vocalisă “vocală”.

În ciuda aşteptărilor, astfel de neologisme, atât cele adaptate, cât şi cele care au o formă ce reproduce fidel etimonul, nu sunt preluări mimetice ale cuvântului-titlu latinesc. Iată câteva citate, în cadrul cărora împrumutul neologic, specific terminologiei lingvistice, apare în partea românească independent de forma-titlu a articolului şi dublând uneori termeni lingvistici uzuali în epocă, creaţi prin calc: 240

“Adverbialiter. După tocmala adverbiumului.” (8r) “Dativus, -a, -um. O cădeare a declinaţiilor, dătători.” (76v) “Gerundiva g. n. pl. Cuvinte ca acealea în grammatică care să formăluiesc de la gherundium.” (124v) “Positio g. f. Punere, iară la grammatici iaste când după o vocalisă doao consone să urmează.” (253r) “Prosodia g. f. Sunarea, zicerea afară din grai a tuturor sillabelor cu bun mod.” (267r) “-Pte. Cuvântul spânzurat de pronomen” (269v) “Triptofon g. n. Cuvânt numai cu trei casusuri în declinaţiile grammaticei.” (355r)

4. Împrumuturile latino-romanice, prezente în număr surprinzător de mare în unele texte vechi româneşti, indică deci, după cum am încercat să demonstrăm în paginile anterioare, o apropiere timpurie a culturii noastre de cultura occidentală. Datorate iniţial instrucţiei unora dintre autori sau traducători, respectiv sursei sau modelului unora dintre texte, neologismele cu etimon latinesc sau romanic au devenit treptat elemente ale unui autentic vocabular neologic de cultură generală. Nu o dată însă neologismele aveau utilizări, forme şi semnificaţii specifice unor domenii de strictă specialitate. Iar consemnările făcute în trei dintre cele mai importante scrieri lexicografice vechi permit avansarea ipotezei potrivit căreia intelectualii români instruiţi în şcoli apusene cunoşteau şi utilizau terminologii de tip neologic chiar înainte de redactarea unor scrieri de specialitate în limba română.
NOTE [1] Vezi, pentru descrierea şi comentarea acestor influenţe, în primul rând Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii române literare, I. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea, Ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1971, p. 67-68, 429-432, Istoria limbii române. Fonetică, Morfosintaxă, Lexic, Bucureşti, 1978, p. 93-94, 107-108, respectiv Ladislas Gáldi, Les mots d’origine neo-grecque en roumain á l’epoque des phanariotes, Budapest, 1939, p. 137-265 şi Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), Bucureşti, 1997, p. 191-201, 397-414. [2] Tratatul intitulat Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), a apărut în anul 1997, la Editura Academiei Române, sub coordonarea lui Ion Gheţie. [3] Cercetarea vocabularului neologic de origine latinească sau / şi romanică, întreprinsă de un colectiv format din Gheorghe Chivu, Emanuela Buză şi Alexandra Roman Moraru, a format obiectul unui volum intitulat Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), apărut la Editura Ştiinţifică, în anul 1992. [4] Investigaţiile s-au limitat la anul 1760, pentru a nu repeta unele informaţii existente în volumul Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, publicat, în 1962, de către N. A. Ursu, şi pentru a nu dubla eforturile savantul ieşean, care anunţase, în lucrarea citată (la p. 5), că lucrează la un amplu “studiu monografic asupra tuturor neologismelor limbii române de până la 1860”. Acest studiu, elaborat împreună cu Despina Ursu, s-a concretizat în lucrarea intitulată Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760-1860), I-II, Iaşi, 2004, 2006. [5] Textul astfel intitulat în versiune românească este o traducere din limba latină a romanului Relox de principes, scris de către Antonio de Guevara. [6] Pentru alcătuitorii şi pentru sursele celor două texte de lege tipărite la Iaşi, în 1646, respectiv la Târgovişte, în 1652, vezi bibliografia în Carte românească de învăţătură. 1646, Bucureşti, [1961], p. 369373, respectiv în Îndreptarea legii. 1652, Bucureşti, 1962, p. 933-937. [7] Paternitatea alcătuitorului prognosticelor grupate sub titlul Foletul novel a format obiectul a numeroase studii, începând cu Emil Vârtosu, editorul manuscriselor, şi încheind cu N. A. Ursu, savantul care s-a oprit în repetate rânduri asupra textului. Vezi, dintre ultimele studii consacrate acestui subiect apărute sub semnătura învăţatului ieşean, Şi totuşi cine este traducătorul „Foletului novel” ?, în “Limba română”, XLIII, 1994, nr. 5-6, p. 256-264, nr. 9-10, p. 455-469, XLIV, 1955, nr. 1-2, p. 43-48. [8] Manuscrisul, editat de către Ioana Constantinescu (O lume într-o carte de bucate. Manuscris din epoca brâncovenească, Bucureşti, 1997), a fost supus unei analize menite să stabilească epoca de alcătuire şi sursa textului, dar şi să limpezească importanţa acestuia în cadrul scrisului vechi românesc, în studiul Cartea de bucate, un manuscris singular în scrisul vechi românesc, pe care l-am publicat în volumul Gabriel Ştrempel la 80 de ani, Satu Mare, 2006, p. 123-135.

241

[9] Importanţa şi rolul jucat de cei doi mari ierarhi în epocă au fost bine cercetate. Mai puţin cunoscut este însă faptul că, la academia ortodoxă înfiinţată de Ieremia Movilă la Kiev, limba latină era la fel de atent studiată ca limbile slavonă şi greacă. Pentru acest motiv, A. Iaţimirski considera că amintita academie răspândea “o formă ortodoxă a culturii latine” (apud P. Constantinescu, Relaţiile culturale româno-ortodoxe din trecut, Bucureşti, 1954, p. 167). [10] Avem în vedere, dintre cele mai vechi acte de acest tip, textele pregătite în cancelaria lui Mihai Viteazul pentru tratativele purtate cu Rudolf al II-lea, împăratul Austriei, ştiut fiind ca unele dintre documentele ajunse până la noi sunt versiuni româneşti ale unor texte redactate în limba latină. Vezi pentru acestea volumul Documente şi însemnări româneşti din secolul al XVI-lea (Bucureşti, 1979, p. 126-136), alcătuit, sub coordonarea lui Al. Mareş, de către Gheorghe Chivu, Magdalena Georgescu, Magdalena Ioniţă şi Alexandra Roman Moraru. [11] Forma unor împrumuturi dovedeşte ca ele au pătruns în limba română prin intermediul mai multor limbi neromanice. Vezi pentru detalii Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), p. 9-20. [12] Ne referim atât la anumite variante fonetice, apărute ca urmare a unor rostiri regionale, cât şi la anumite semnificaţii depărtate de etimon, explicabile uneori chiar prin confuzie paronimică. Vezi, pentru exemple, Dicţionarul citat, p. 48. [13] Pentru consideraţii suplimentare, a se vedea studiul introductiv la Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), p. 50-67. [14] Pentru vocabularul neologic utilizat în textele ştiinţifice alcătuite la sfârşitul secolului al XVIII-lea, vezi N.A.Ursu, Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, p. 139-300. [15] Vezi pentru acestea în primul rând consideraţiile formulate în studiul pe care l-am publicat în volumul colectiv Contribuţii la studiul limbii române literare. Secolul al XVIII-lea (1688-1780), [ClujNapoca], 2000, p.288-330. [16] Multe dintre neologismele latino-romanice înregistrate în cele mai vechi texte româneşti au forme care indică existenţa unor intermediare neogreceşti, germane, poloneze sau maghiare. [17] Ilustrarea acestor domenii în cursul secolelor al XV-lea – al XVIII-lea poate fi urmărită în detaliu prin exemplele prezentate în studiul introductiv la Dicţionarul deja citat (p. 22-27). [18] Ne raportăm la anul in care a iesit de sub tipar Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760). [19] A se vedea pentru aceştia studiul Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti.(1640-1780), II. Stilul textelor lingvistice, în “Limba română”, XXX, 1981, nr. 1, p. 46-53. [20] Pentru neologismele latino-romanice prezente în vechile vocabulare ştiinţifice respective, în scrisul juridic-administrativ, a se vedea detalii în seria de articole intitulată Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti (1640-1780), I-V, apărută în “Limba română”, XXIX, 1980, nr. 2, p. 111-122, XXX, 1981, nr. 1, p. 45-60, nr. 2, p. 139-147, nr. 3, p. 221-231, nr. 5, p. 505-514. [21] Pornind de la această constatare, Ion Gheţie afirma chiar existenţa în limba română literară veche a unui vocabular neologic “de cultură generală” (Istoria limbii române literare. Privire sintetică, Bucureşti, 1978, p. 121). [22] Există chiar atestări ale unor derivate de la baze încă neînregistrete în texte. Vezi, pentru unele dintre acestea, articolul nostru Împrumuturi latino-romanice în limba română veche, în “Limba română”, XLII, 1993, nr. 3, p. 113-116. [23] Vezi pentru istoria, caracteristicile şi ediţia textului volumul Dictionarium valachico-latinum. Primul dicţionar al limbii române, Bucureşti, 2008. [24] Ne-am oprit asupra manuscrisului, pentru datare şi stabilirea paternităţii, în studiul Un dicţionar puţin cunoscut: Lexicon compendiarium latino-valachicum, publicat în “Studii şi cercetări lingvistice”, XXXIX, 1988, nr. 6, p. 471-476. Dicţionarul, atribuit greşit lui Grigore Maior, a fost publicat de Mihai Alin Gherman (vezi Grigore Maior, Institutiones linguae valachicae. Lexicon compendiarium latino-valachicum, I-II, Alba Iulia, 2001). [25] În acest program regulile de bază ale limbii române şi diferenţele dintre limba vorbită şi “limba cărţilor” ar fi trebuit deprinse cu ajutorul gramaticii intitulate Institutiones linguae valachicae. Ediţia academică a textului a fost tipărită, însoţită de traducerea în limba română dată de profesoara Lucia Wald, la Editura Academiei Române, în anul 2001. [26] Dicţionarul a fost editat de Mihai Alin Gherman (Teodor Corbea, Dictiones latinae cum valachica interpretatione, I, [Cluj-Napoca], 2001). [27] O astfel de copie a textului, păstrată la Muzeul Bruckenthal din Sibiu, a fost împrumutată de un cititor chiar în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, după cum arată o chitanţă de împrumut existentă în fondurile bibliotecii.

242

[28] Pentru ilustrări suplimentare şi semnificaţii, vezi şi Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), s.v. BIBLIOGRAFIE Izvoare Teodor Corbea, (2001 ). Dictiones latinae cum valachica interpretatione, I, Ediţie Mihai Alin Gherman, [Cluj-Napoca]: Clusium *** ( 2008). Dictionarium valachico-latinum. Primul dicţionar al limbii române, Ediţie Gh. Chivu, Bucureşti: Editura Academiei Române Grigore Maior, (2001). Institutiones linguae valachicae. Lexicon compendiarium latino-valachicum, I-II, Ediţie Alin Mihai Gherman, Alba Iulia: Universitatea „1 Decembrie 1918” Lucrări de referinţă Gheorghe Chivu, Emanuela Buză, Alexandra Roman Moraru, (1992). Dicţionarul împrumuturilor latinoromanice în limba română veche (1421-1760), Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Gáldi, Ladislas (1939). Les mots d’origine neo-grecque en roumain á l’epoque des phanariotes, Budapest. Gheţie, Ion (coord.), (1997). Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), Bucureşti: Editura Academiei Române. Gheţie, Ion , Gh. Chivu (coordonatori), (2000). Contribuţii la studiul limbii române literare. Secolul al XVIIIlea (1688-1780), [Cluj-Napoca]: Clusium. Rosetti, Al., B. Cazacu, Liviu Onu, (1971). Istoria limbii române literare, I. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea, Ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Bucureşti: Editura Minerva. Ursu, N.A. (1962). Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, Bucureşti: Editura Ştiinţifică. ABSTRACT The renewal of the lexis of the old Romanian literary language was made, even in the absence of a joint action from the part of the scholars, through the acceptance of numerous borrowings from European languages of culture. Mostly used in translations, but already frequently used by many translators, the Latin-Romance neologisms, belonged, therefore, either to the general vocabulary, or to specialized terminologies. This work has the aim to analyze how this process is reflected in the dictionaries of the old Romanian language.

243

masa vorbitoare decide cine rămâne şi în ce formă. apar în limbă tot mai multe neologisme. Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi RECLAMĂ ŞI NEOLOGISME Este deja un truism faptul că prin intermediul mass-mediei. fresh. Un bit mai are şi semnificaţia unei celule de memorie a unui calculator care poate conţine doar una din două variante posibile: sau 0. marketing. Răsfoind o antologie de reclame din perioada interbelică. chiar dacă. Una dintre caracteristicile acestor două tipuri de aparate este capacitatea de a transmite sau stoca o cantitate de informaţii.pagini_stiinta.L. în special. GB). În şcoala generală priveam cu încântare cum profesoara de chimie combina substanţe incolore care. Aşadar. Fiecare cuvânt are istoria sa. favorizând apariţia cariilor. designer. Aparatura modernă lucrează cu multiplii acestei unităţi. termenii exită de jumătate de secol. 7-neutru). 244 . Sorensen. Articolul de faţă nu îşi propune să urmărească în ce măsură este îndreptăţită utilizarea lor. A crescut vertiginos şi numărul celor care au acces la un computer. ei sunt folosiţi la scară din ce în ce mai largă. meating. job. peste ani. Termenul a fost introdus de matematicianul şi statisticianul american John Wilder Tuckey ca o prescurtare combinată a cuvintelor engleze binary digit (= cifră binară). statistică şi informatică. pentru a exprima concentraţii mici de ioni de hidrogen şi a fost definită ca logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentraţiei ionilor de hidrogen (www. numit şi bait. 2002). după fiecare masă.P. folosesc termeni de specialitate. Câţi dintre posesorii şi utilizatorii aparaturii (cu precădere generaţia tânără) ştiu ce este un „bait” sau dacă ar fi mai corect să spun „bit”?! În metrologie. cu simbolul "O" respectiv "B" (www. dar până acum au fost folosiţi doar în domeniile de specialitate. în general. majoritatea din limba engleză. sau 1. ele dau detalii de ordin tehnic. respectiv gigabaiţi (MB. Noţiunea a fost introdusă de către omul de ştiinţă danez S. Suntem familiarizaţi cu termeni precum: show.ro). valoarea pH-ului din gură devine acidă. într-un articol din 1958. în contact. Aşa am aflat că exită pH şi indicatori ai acestuia. reclama pentru pastilele sau guma de mestecat Orbit ne avertizează că. reducând astfel riscul îmbolnăvirii dinţilor noştri. Un bit este cantitatea de informaţie necesară reducerii la jumatăte a incertitudinii. utilizatorul cunoaşte sensul lor real. ci să indice câteva domenii din care provin aceşti termeni. Nu bănuiam atunci că. Popescu. cineva îmi va demonstra importanţa acestuia în activităţile cotidiene. internet. manager. este un parametru de măsurarea a bazicităţii sau acidităţii unei soluţii ( 0-7 acid. Astăzi. un bit este unitatea de măsură pentru cantitatea de informaţie. în cele din urmă. în anul 1909. De aceea. nu de fiecare dată. şi al publicităţii. Unitatea de măsură pentru aceasta este 1 bait. mega-.ro). mi-a atras atenţia o diferenţă (pe care nu o observasem până acum) faţă de varianta modernă: producţiile publicitare actuale trec dincolo de sfera utilului şi a eficienţei produsului şi ajung la domenii extreme.Mihaela CÎRNU. Deşi se adresează marelui public. Totul este demonstrat ştiinţific şi indicat de graficele prezentate în spot. Astăzi. determinând o migraţie a acestora către fondul lexical principal. prin sublinierea importanţei acestei funcţii. „pH” este prescurtarea de la "pondus hydrogenii". Numai Orbit neutralizează valoarea. 7-14 bazic.twist. cool şi lista ar putea continua cu multe alte pagini pline cu astfel de exemple. O structură de opt biţi formează un octet. scris pe vremea când lucra cu John von Neumann la proiectarea unor modele timpurii de computere. de la cuvântul englez byte. România se bucură de cel mai mare procent al posesorilor de telefoane mobile şi media de vârstă al acestora scade tot mai mult. Simbolul unităţii de măsură "bit" este "b" (v. popularizându-i. cantitatea de informaţie stocată întrun bit de calculator este chiar de 1 b (1 bit). Altfel spus. poate intra în concurenţă cu unul deja existent şi. îşi schimbau culoarea.

ci ca pe un rezultat al inovaţiilor ştiinţifice. Specialiştii în chimie alimentară spun că această tulpină probiotică nu poate trăi într-un astfel de mediu. de la început. dar ce facem cu ataşare / ataşament? Aşa cum anunţam. care ne sunt necesari. “Combinele frigorifice Samsung cu 30% mai eficiente datorită eficienţei compresorului”. trăită din plin. Exemplificator este următorul text de reclamă : “TACUMA îmbină utilul cu plăcutul. ci o îngrijeşte cu delicateţe. în urmă cu douăzeci de ani. Trebuie să recunoaştem că progresul tehnicii şi al informaticii ne obligă să ne îmbogăţim vocabularul cu o serie de termeni de specialitate. în iaurt. pe placul copiilor etc. Te aşteptăm la orice dealer Daewoo să descoperi ultima combinaţie între siguranţă. Acum beneficiem şi de programare în limba română. Receptorul primeşte ceva diferit. Noua TACUMA. printare. dublu airbag. dolii şi racorduri”. încât. care nu afectează pielea. sau dispar. aer condiţionat cu reglare automată. dar mult mai problematică este utilizarea variantei româneşti pentru cineva care a învăţat totul. în limba engleză. mulţi termeni trebuie prelucraţi ca atare şi nu traduşi: folder. 2008).Asemănător cu acesta. word. folosind ca agent de curăţate puterea aburului. sisteme parazăpadă. chiar va folosi termenii auziţi. Cineva îi dă un vot de încredere şi îi explică secretul ştiinţific al produsului promovat. însă. Tehnica publicitară este aceeaşi ca în cazul precedent: o abordare total diferită a produsului. poate. singurul cu pH neutru. acum este aproape obligatoriu. wireless etc. mopul H2O. Aparatul este ceva între mopul clasic şi aspirator. adresat marelui public? Este greşită abordarea de acest tip? Experienţa dovedeşte că nu. “Acoperişurile BRAMAC oferă accesorii pentru coame. email. de natură ştiinţifică. In emisiunile teleshoping este prezentat un nou produs. Interiorul modular şi adaptabil oricărei situaţii de transport împreună cu aspectul exterior rafinat fac din Tacuma o experienţă unică. de asemenea. din limbajul ştiinţific. margini şi subventilaţie. Un simplu utilizator de computer se află. complexitatea fenomenului inovării lingvistice.tulpina probiotică de bifidobacterium – şi că se află în flora noastră intestinală? Reclama pentru iaurtul Danone încearcă să ne convingă că varianta sa Activia este unică tocmai datorită faptului că are în plus acest bifidus. Subliniez. Cred că toată lumea ştie că aceasta este formula chimică a apei. în faţa unei mari confruntări: limbajul şi metodologia de lucru. este spotul pentru săpunul Dove. funcţionalitate şi putere: Tacuma”. Construită respectând cele mai înalte standarde de siguranţă şi având multiple dotări standard. ştergere. înainte ca specialiştii să aibă timp pentru investigarea lor. Tacuma este maşina ideală pentru tine şi familia ta. dar folosind metoda schimbării culorii. Preferinţa pentru denumirea produsului poate că doreşte o analogie cu seria filmelor de aventuri. nu voi insista asupra acestui aspect al „competiţiei” între termenul străin şi echivalentul său. care evoluează atât de rapid. de cele mai multe ori în limba engleză. Sunt inutile astfele de detalii. bogat în calciu. a fost creată pentru o viaţă dinamică. din care cea mai cunoscută a rămas Agentul 007. În Tacuma poţi conduce în stilul tău. stăpânind motorul de 2000 cm³ şi 129 CP. într-un spot publicitar. unele aspecte mai izolate sau de scurtă durată abia pot fi urmărite. pe care nu ne-am fi dus să-l preluăm dintr-un raport ştiinţific. Nu-l mai prezint ca delicios.. Folosirea lor poate fi dificilă. printre care ABS cu EBD (sistem electronic de distribuţie a forţei de frânare). închidere centralizată cu sistem de intrare fără cheie şi sistem audio surround de 136 W cu satelit de comandă pe volan. fereastră. de la Daewoo. google. Tot în această serie. intră şi texte de tipul: “Lioton conţine cea mai mare concentraţie a heparinei”. Câţi dintre noi ştiau până acum ce este Bifidus ActiRegularis . el va fi convis de realitatea celor afirmate şi. web. document. internet. în programul original. Un asfel de limbaj ni s-ar fi părut aproape imposibil. dar reclama ne-a adus un termen nou. yahoo. 245 . stil. a detaliilor de natură ştiinţifică cu rol de artificiu publicitar. Chiar dacă nu va înţelege anumiţi termeni. adobe. oricum. Nu lipsită de obstacole este traducerea termenilor (acolo unde este posibil): fişier. copiere. şi că trebuie încapsulată special (Titirică.

se conturează confuzia creată de astfel de funcţii ale unor aparate performante. Ed.pagini_stiinta. B. dovedită de meşter. deoarece era un „alt fel de card”. Trecând peste latura umoristică a ultimelor două exemple. but it is language that helps people to identify a product and remember it. Întrebat de clienţii săi de ce este atât de bună vopseaua recomandată şi folosită de el. pierzându-se relaţia cu etimonul: SMS (engl. de exemplu: să nu confundăm bibliografia electronică cu cea virtuală (aşa cum se întâmplă în multe lucrări de licenţă). Short Message Service). Viaţa Medicală Românescă.. Unul dintre cele două personaje nu a activat funcţia deoarece se teme că prin acest „ştuţ” este ascultat de băieţii cu ochii albaştri (agenţii securităţii).twist. să explice compoziţia diferită a vopselei. Domeniul alimentelor. nr. care ia un burete şi şterge semnele de pe perete cu multă uşurinţă. Acesta explică. 246 . Sitech. ABS (Antiblock Braking System).ro ABSTRACT Visual content and design in advertising have a very great impact on the consumer. Trebuie să dăm dovadă de un foarte bun spirit al limbii. Cei doi sunt foarte dezamăgiţi când află că nu pot schimba câţiva euro de pe acel card.ro www. MMS (engl.” De fapt. meşterul zugrav îl cheamă pe ajutorul său. nu unul bancar. Murdăria nu pătrunde şi peretele respiră. Prevăzând reacţia anumitor categorii sociale şi de vârstă la astfel de termeni. demonstraţia este una practică. BIBLIOGRAFIE Popescu. I. cât şi prin tehnicile publicitare prin care sunt promovate. also attributes meaning to certain words. Dincolo de umorul situaţiei. Dicţionar de termeni medicali. The target audience. Doi posesori de telefoane mobile se întreabă despre „bluştuţ” (engl. decât populaţia din zonele rurale. „bluetooth” – specificaţii bazate pe undele radio pentru reţea wireless personală.. Multimedia Messaging Service). L. pe câte un domeniu în parte. în aşa fel încât să ştim cum şi când să le folosim. pentru care şi tehnologia şi terminologia acesteia nu le sunt tocmai pe înţeles. Aşa cum au demonstrat-o studiile lingvistice de până acum.9/10 – 2008 Bibliografie electronică: www. să asistăm aproape zilnic la o modificare în plan lexical. indicat prin apelativul Student.ro www. Craiova : Ed..Probabil multe dintre prescurtările folosite acum vor rămâne unităţi lexicale în sine. care să se axeze. 2002. trebuie să recunoaştem natura foarte serioasă a fenomenului cu care ne confruntăm. of course. face posibilă transmiterea de informaţii între două aparate care se află pe aceeaşi undă radio). O scenă plauzibilă în societate română actuală este contextul unui alt spot publicitar: un cuplu mai în vârstă primeşte de la copiii plecaţi în străinătate un telefon mobil cu un bonus: un card de memorie de 2MB. Both the mass media. Acest articol poate fi punctul de plecare pentru noi studii. Un alt spot porneşte de la darul înnăscut al românilor de a explica prin etimologie populară.. They have to take a decision about what to communicate and what to withhold. 2008. Cu toţii ne aflăm în faţa unei mari provocări: un număr uriaş de elemente lexicale noi.tehnic-auto. Din istoria tehnicii. *** Revista Ştiinţa şi Tehnica. în timp ce scrie ceva indescifrabil pe pereţi: ”Deci … moleculele de hidrogen sunt … adică atomii se substituie unii peste altele . al cosmeticelor şi mai ales al produselor tehnice (indiferent de tip) ne obligă. Titirică. when reporting news items and marketing and advertising personnel have to consider the emotive power of the words they use. ajunse în posesia unor persoane. Savana cu teflon. atât prin varietatea lor. iar populaţia din oraşe să deprindă mult mai repede termenii noi.. autorii de reclamă au venit în întâmpinare cu spoturi autoironice. Different people sometimes interpret language in different ways. este normal ca tinerii să fie mai receptivi la nou. punctual.

caracterul deschis. cât şi în latina cultă. din care au avut de câştigat şi cercetările privitoare la lexicul latin. cât şi în cel al lingvisticii generale. compozit. ci i-au oferit „un supliment de resurse” [1]. în 1969. Sinonimia şi supletismul sunt modalităţi importante de sporire a resurselor semantice ale vocabularului latin şi de aici decurge dificultatea. Sporirea numărului unităţilor lexicale prin mijloacele interne a fost un proces în continuă creştere atât în latina populară. reuşindu-se păstrarea autenticităţii şi în acelaşi timp înnoirea. restrângeri. Benveniste. corecţii sau particularizări care atomizează sensul. prin contribuţia celor mai valoroşi autori. dar şi tentaţiei.0. Concluziile la care a ajuns É. 2. Adesea. Stratificarea cronologică a vocabularului îi dezvăluie. capabil să aglutineze. care a scris o serie de lucrări fundamentale ce au reprezentat o placă turnantă în metodologia de cercetare atât în domeniul vocabularului limbilor vechi. Există nucleul „dur”. Latina cultă s-a aflat într-o situaţie specială în perioada de emergenţă a literaturii – înţelegând prin literatură atât textele propriu-zis literare cât şi textele neliterare. care începuseră să ocupe un loc din ce în ce mai important în viaţa romanilor. pentru că „inovaţiile succesive” nu l-au substituit. Latina nu face excepţie de la aceste tendinţe cu caracter general. Studiile sale Origines et la formation des noms en indo-européen. Studiul lexicului latin îşi are rădăcinile în antichitate. Vocabularul este compartimentul limbii cel mai sensibil şi cel mai deschis spre fenomenele extralingvistice şi de aceea se spune că este cel mai mobil. 3. Un rol important în această situaţie îl au scriitorii. inerentă. dacă nu ar fi intrat în acţiune forţele centripete ale naţionalismului roman. dacă se doreşte reprezentarea lor ca unităţi de expresie cărora le corespunde o unitate de concept [2].un risc real.0. cu evitarea dependenţei totale de limba greacă . al penetrabilităţii din partea limbilor cu care vine în contact şi al calităţii împrumuturilor. dicţionarele arată că un cuvânt latin acumulează accepţii atât de diverse. definiţia iniţială suferind numeroase extinderi. al structurării semantice sau al sistematizării morfologice. care menţin în stare activă cuvinte ori activează latenţe semantice. când scriitorii acuzau indigenţa graiului străbun. pentru că este vizibilă o diferenţă de reactivitate a componentelor sale. O contribuţie notabilă i se datorează É. J. din 1948. pe de altă parte. încât sensurile unuia şi aceluiaşi cuvânt ajung chiar să se opună în diverse contexte. au fost puse în acţiune resursele interne ale latinei. foarte stabil şi de aceea mult mai greu penetrabil decât masa vocabularului. şi. dar mobilitatea lui trebuie înţeleasă relativ.Dana DINU. încearcă să ajungă la rezultate privind stadiul pre-istoric al limbilor indo-europene pornind de la datele oferite de limbile atestate. unul dintre cei mai influenţi şi mai inovatori lingvişti în cercetarea vocabularului limbilor vechi. pe de o parte.0. dar constituirea disciplinei specifice este de dată mult mai recentă. Studiul istoric al vocabularului pune în evidenţă influenţa directă pe care o are asupra lui evoluţia culturii materiale şi spirituale. 1. Astfel. dând astfel un impuls favorabil şi promovând o nouă optică asupra cercetărilor. a definirii sensului cuvintelor în dicţionar. numit fondul principal lexical. El a combinat metoda structurală cu un interes mai mare pentru valoarea semantică a cuvântului construit şi a constituenţilor lui. Ei s-au străduit să facă faţă presiunii. care reprezintă într-adevăr partea cu cea mai mare mobilitate prin deschiderea către împrumuturi şi înnoiri. urmate de Vocabularul instituţiilor indo-europene. de a împrumuta masiv din greacă termenii atât de necesari pentru a exprima activităţile intelectuale. precum cele filosofice sau retorice -. sub diverse aspecte: al capacităţii de a-şi amplifica inventarul de unităţi prin generare interioară. caracterul stabil. din considerente stilistice şi în mod deosebit din nevoia de expresivitate. Marouzeau observă că materialul lexical al latinei „acumulat în cursul unei lungi istorii. Benveniste sunt consecinţa unei abordări metodologice 247 . să metamorfozeze sau să asimileze elemente alogene. fidel în spirit şi formă vechiului fond originar indo-european. nu a îmbătrânit”. Universitatea din Craiova ASPECTE ALE CREAŢIEI LEXICALE ÎN LATINĂ Dintre toate compartimentele limbii. şi Noms d'agent et noms d'action en indo-européen. lexicul reflectă cel mai prompt dinamica societăţii. conservator. multiplicări. din 1935.

cât şi a sensurilor sufixelor din sistemul derivaţional al limbilor indo-europene. devine posibilă o abordare mai comprehensivă a succesiunii palierelor sincronice. adică o unitate cognitivă (subl. orice cuvânt este egal cu un morfem sau cu un ansamblu de morfeme” [5]. cu alte cuvinte. ceea ce el percepe ca o unitate minimală pertinentă. 4. 4. Pierre Swiggers exclude eficacitatea definirii semantice a cuvântului şi se îndreaptă spre morfologie şi sintaxă. Bloomfield şi consideră că „noţiunea de cuvânt” este „intuitiv stabilită”. faptul de a fi verb sau predicat al unei fraze. atunci x este y” [9]. datorită căreia se poate pune în evidenţă cu mai multă acurateţe traseul diacronic al categoriilor derivaţionale active în latină în anumite perioade. interesul lingviştilor se va muta „de pe derivat pe sufix. definiţie pe care o consideră „aplicabilă cuvântului în general şi care se bazează pe criteriul indivizibilităţii cuvântului ca semn care presupune un semnificant şi un semnificat: „numele este o glăsuire semnificativă pe bază de convenţie. Beneficiilor conceptuale şi metodologice ale lingvisticii moderne li se adaugă baze de date amplificate de tehnologiile informatice moderne aplicate în laboratoarele de analiză lingvistică. În acest fel. Acest tip de analiză a lexicului din perspectiva derivării cu sufixe îi pune într-o lumină mai clară structurarea morfologică şi semantică. şi morfeme. „dintr-o slăbiciune euristică şi metodologică” [4]. Spre o definire asemănătoare se îndreaptă şi Michèle Fruyt când spune: „Cuvântul este ceea ce subiectul vorbitor crede (subl. André Martinet numeşte cuvântul „o sintagmă autonomă formată din moneme neseparabile” [10]. de fapt. 2. posibilitatea de a aduce o precizare. în ciuda multitudinii definiţiilor propuse. Eugeniu Coseriu acceptă definiţia «a minimum free form» propusă de L. care sunt cele care „apar în gramatică”. în ea însăşi. Astfel. mea) că este cuvântul. pentru că. mea). Prin urmare. citându-l pe Guy Serbat. Martinet face distincţie între moneme. pentru că „dificultăţile empirice foarte felurite referitoare la delimitarea cuvintelor nu privesc. De aceea. între care trebuie amintită semantica structurală a lui Eugeniu Coseriu. pe care le numeşte lexeme care „îşi au locul în dicţionar şi nu în gramatică”. posibilitatea de a fi subiect sau obiect al unui verb. în cele din urmă. care permit lematizarea aproape exhaustivă a cuvintelor din textele latine.2. 4.0.: „iūdicāmus integrează morfemele iū-dic-ā-mus…. completă în ea însăşi. Percepţia pe care o are locutorul despre unităţile minimale pertinente se bazează pe asociaţiile pe care este capabil să le facă cu ceea ce a memorat din restul lexicului. după cum subliniază Chantal Kircher-Durand. A. 4. prin orientarea interesului către analiza atât a funcţiilor.3. asupra conţinutului actanţial” [7]. semantic al elementului de derivare”. „în locul definiţiilor moderne ale cuvintelor” preferă „totuşi definiţia numelui formulată de Aristotel”. care oferă teoria morfemului. 248 .1. două elemente asociabile fiind asimilate unul altuia: dacă x este asociabil cu y. este lipsit criterii operaţionale de definire. el demonstrează convingător ca un cuvânt este o structură care se supune unor reguli bine definite de funcţia fiecărei componente. în care nicio parte izolată nu este semnificativă. Totuşi. hippos nu semnifică nimic prin el însuşi. decât «cuvintele gramaticale» şi nu «cuvintele lexicale»”.structuraliste mai flexibile decât cele din perioada iniţială a structuralismului. ca în expresia kalós híppos «cal frumos»” [8]. o funcţie sintactică completă”. [3]. Cuvântul poate fi definit ca „o entitate (de integrare morfematică) care integrează. trecând de la asociabilitate la identitate. 3. în opoziţie cu unităţile funcţionale ale lingviştilor. dar niciunul dintre aceste morfeme nu poate lua locul ansamblului” şi nici nu poate „integra la rândul lui alte morfeme” [6]. cuvântul poate fi definit prin „capacitatea sa de a integra morfeme”. înţeles ca „unitate care nu este niciodată mai mare decât cuvântul. prin care Pierre Swiggers înţelege: „1. Prin monem înţelege ceea ce alţi lingvişti numesc morfem. Din acel moment. Există şi alte contribuţii teoretice inovatoare în domeniul lexicologiei pe care le-a fructificat lingvistica latină. căci în Kalippos. de ex. Cuvântul este considerat o „noţiune complexă şi ambiguă”. de pe semnificatul global al derivatului pe semnificatul sintactic şi.

6. Dintre procedeele de îmbogăţire a vocabularului. În lucrările de specialitate s-au încetăţenit denumirile bazelor ca „desubstantivale”.. nu corespund unor unităţi semnificative diferite” [15]. prin operaţia de segmentare. „deadjectivale”. sufixul -tor ataşat radicalelor verbale ora. ca asociere între un semnificat şi un semnificant.4. cras Error! Bookmark not defined. spre deosebire de sufixele flexionale. ad. Aşa cum am văzut. Sufixul -ān(us) formează în latina clasică adjective de la o bază toponimică. şi se numesc construite (derivate sau compuse). deci. ca şi oppidānus. iar sufixul -bulum este ataşat de regulă unui radical verbal. pentru că sunt compuse din două sau mai multe morfeme.creează substantivele orātor şi āctor. dat fiind că ele aparţin unui nivel noţional anterior demarcării în părţi de vorbire [12]. pentru că îl socoteşte neconform cu realitatea lingvistică corespunzătoare epocii în care au fost create cuvintele şi propune denumirea acestora ca baze „prenominale”. Dar. atât în sens concret cât şi în sens general. care reprezintă. derivatele cu sufix sunt numite sinteme cu sufix de către Christian Touratier. sal. Identificarea şi analiza morfemelor. şi a căror comutare se face în bloc. Deci. 249 . de pildă.şi -ānus” pentru că hŭm(us) are -ŭ-. Romānus. hūmānus nu poate fi considerat sintem. Exemplul pe care îl dă Christian Touratier pentru a Error! Bookmark not defined. care nu pot fi separaţi. pe radicalele orā. indicând provenienţa. Africānus. ci unitate semnificativă minimală [16]. în opinia lingvistului. la nivel diacronic. sau care denumesc instrumente.2. care fac parte din paradigme predictibile. şi de aceea se numesc simple. Păstrarea vechii denominări reprezintă doar efectul inerţiei şi nu are corespondent în realitate. unele cuvinte sunt neanalizabile sau nedecompozabile. Sufixele fac parte din paradigmele nepredictibile. Ca semn lingvistic autonom şi unitar. cu alte cuvinte. 5. care adoptă definiţia lui Michèle Fruyt în ceea ce le priveşte: . Raporturile interne dintre constituenţii derivatului sunt „pur semantice”. numite morfeme. la rândul lor. la nivel sincronic. 6. Un aspect teoretic important în creaţia lexicală latină este cel privitor la baza de derivare. care ajung la un nou lexem .. termen aparţinând lui Guy Serbat [13]. El atrage atenţia asupra faptului că sintemul este analizabil în două sau mai multe unităţi semnificative minimale care se comportă ca un singur morfem şi nu trebuie confundat cu „morfemul al cărui semnificat este formal segmentabil. lexem de sosire (numit derivat) [14]. Cuvântul este unitatea morfosintactică constitutivă unei sintagme. fapt asupra căruia Guy Serbat revine cu insistenţă în lucrările sale. la rândul ei constituită din morfeme solidare [11].0. Lexicologia latină operează cu o terminologie complexă şi nuanţată. demonstra această afirmaţie este cuvântul hūmānus. dar ale cărui segmente nu pot fi creditate cu un sens precis şi. Caracterul unitar al cuvântului în planul semnificantului se referă la componenta fonică stabilă în mod obligatoriu şi prezentă în toate formele lui flexionare. Sufixul este un indicator al clasei sintactice a derivatului. cf.cele care adaugă unui lexem de pornire (numit bază de derivare) un morfem legat (numit sufix). fiind doar purtătoare de sens.şi ag-. care duce cu gândul la derivarea din hum(us) cu sufixul -ān(us) şi. dar hūmānus „este absolut imposibil să fie segmentat în *hūm. Aceasta reprezintă principalul instrument al creaţiei lexicale latineşti. Astfel. „căţui. „preadjectivale” şi „preverbale”. dar nu şi pe orā-: *oramen. iar altele sunt analizabile. dar cu sufixul -men se poate crea numai pe radicalul ag-: agmen. Solidaritatea constă în ordinea fixă a constituenţilor. cuvântul poate fi analizat sau nu în unităţi inferioare. 6. este ataşat bazei nominale turi.(de la tūs „tămâie”) şi creează aşa numitele substantive mediative. Baza scapă constrângerilor categoriale. cădelniţă”.0. Prin urmare.4. precum sed. „deverbale”. într-un derivat precum turibulumError! Bookmark not defined. pentru că sunt monomorfematice.sau ag. este posibilă datorită relaţiilor paradigmatice contrastante pe care le angajează cuvintele. cu sufixul -tor se pot crea orātor şi āctor. asocierea unei componente sonore cu o semnificaţie. este probabil că aşa s-au petrecut lucrurile.1. latina manifestă preferinţă pentru derivarea sufixală. me.

Studiile recente privitoare la derivarea sufixală acordă mai multă atenţie decât cele din trecut aspectelor stilistice care determină selecţia sufixelor. [6] Ibidem. derivat de la fānum. p. În analiza semantică a derivatului este luată în calcul şi componenta subiectivă care orientează selectarea unui anumit sufix. traducere şi adaptare la limba română de Paul Miclău. care o citează pe M. mai dispuse să vadă tendinţe decât să formuleze legi. Klincksieck. Error! Bookmark not defined. « Réflexions sur la notion de mot en latin: les verbes du type calefacio ». [4] Pierre Swiggers (1987) « Le mot: unité d’intégration ». mai puţin dogmatice şi. Grammaire fondamentale du latin. şi anume evitarea succesiunii a două consoane. „Pentru o semantică diacronică structurală”. Actes du Xe Colloque International de Linguistique Latine. La formation des noms par dérivation suffixale. derivat din Septentriōn-. 61-62. Peeters. Lavency. astfel. mai flexibile. [7] Ibidem. Analiza unor forme derivate evidenţiază faptul că „subiectul vorbitor situează frontiera morfemului într-un loc diferit de cel impus de istoria limbii”. 6. Astfel. Pe de altă parte. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. juridic sau literar. Guy Serbat – face necesare corectarea şi revizuirea unor concepţii mai vechi cu privire la regulile care guvernează selecţia sufixelor de către locutori. în Antologie de semantică.3. Paris-Sèvres. Kircher-Durand în lucrarea citată. p. De aceea. în Études de linguistique générale et de linguistique latine offertes en hommage à Guy Serbat. Peeters. după cum apreciază C. [5] Ibidem. p. cum se întâmplă în cazul diminutivelor. p. 57. şi al celor derivate cu sufixul –ensis care înseamnă „locuitor al”. de tipul turibulum – despre care vorbeşte Manu Leumann şi. [9] Michèle Fruyt.0. 93. textes réunis par Sylvie Mellet. p. Un alt aspect al creaţiei lexicale latine este cel al convergenţei sufixale constatate. unii lingvişti (M. Derivarea denominală cu acest sufix demonstrează că. holitor „grădinar”. de tipul Romānus. În cazul derivatelor gladiātor „gladiator”.În cazuri ca acesta. 9. se petrece un transfer semantic dinspre radical spre sufix care preia semnificatul „prevăzut cu activitate” (doué d'activité) [20]. Sufixele de derivare pot fi dificil de delimitat. 7. care este derivat cu sufixul -āticus obţinut prin falsă analiză după modelul siluāticus creat pe baza silua [19]. cu semantismul „originar din”. Louvain. care indică persoana care face acţiunea exprimată de bază. care s-ar ivi la întâlnirea finalei bazei de derivare cu iniţiala sufixului. cum sunt cele care caracterizează registrele specifice domeniilor agricol. Fruyt) vorbesc despre „motivare internă” sau de „semimotivare” a lexemelor în cadrul cărora este motivat doar un element. traducere românească de Elena Slave. de exemplu. Paris: Librairie C. [8] Eugeniu Coseriu. 152. NOTE [1] J. tipul Atheniensis. 6. bazele de derivare sunt nominale şi au ataşate alomorfele -ātor şi -itor. ]3] Chantal Kircher-Durand. [10] André Martinet. 250 . se vorbeşte despre opacitatea unor forme derivate care „trădează prioritatea semantică a derivatului asupra constituenţilor” [17]. Marouzeau. 1976. alţii însă (Christian Touratier) apreciază că asemenea cuvinte sunt nedecompozabile la nivel morfematic. deci reprezintă un singur morfem lexical. [2] Ibidem. Paris. a căror opoziţie poate fi neutralizată de preferinţa vorbitorilor de a utiliza unul singur pentru a exprima ambele sensuri. 19-23 avril 1999. în cazul adjectivelor derivate cu sufixul -ānus. deoarece se prezintă sub diferite variante sau alomorfe. celălalt definindu-se negativ. în De lingua Latina novae quaestiones. sau fānāticus. în cadrul derivatului.4. 1970. Cercetările ultimelor decenii asupra creaţiei lexicale latine prin derivarea cu sufixe sunt mai realiste. actor sunt deverbale cu sufixul de agent –tor. funditor „prăştiaş”. p. a fost analizat ca Septentri-ōnālis. Formaţiile orātor. uiātor „călător”. Septentriōnālis. Explicaţia acestei multitudini de variante ale sufixelor se află într-un fapt de natură fonetică. identificarea acelor „monştri lexicali”. după părerea lui M. dar şi într-unul de natură psihologică. 248. édités par Claude Moussy. Quelques aspects de la formation du latin littéraire. La création lexicale. 57. după cum rezultă din derivatul Meridiōnālis construit de la baza meridiēs plus sufixul -ōnālis. p. Tome X. Elemente de lingvistică generală. pe urmele lui. Fruyt [18].

as well as in Classical Latin. [20] Guy Serbat. Louvain-la Neuve : Peeters. în Opera disiecta. 57-66. 251 . Meillet. from the general meaning of the derivative to the syntactic meaning and finally. Louvain : Peeters. Pierre (1987). Travaux de linguistique générale. Fruyt. „Pentru o semantică diacronică structurală”. Eugeniu (1976). în Études de linguistique générale et de linguistique latine offertes en hommage à Guy Serbat. p. Louvain-la Neuve. Swiggers. VSVS. [15] Ibidem. [19] Ibidem. Travaux de linguistique générale. 12. 534. Lovain-la. p. de langue et littérature latines. Grammaire latine. André (1970). în De lingua Latina novae quaestiones.Neuve. p. p. Louvain. Actes du Xe Colloque International de Linguistique Latine. Louvain-la-Neuve : Peeters. Peeters. 499-534. textes réunis par Sylvie Mellet. One of the most important contributions to the innovation of the study of the vocabulary of the ancient languages is that of É. p. Peeters. « La dérivation nominale ». [18] Ibidem. The increase of the number of lexical unities through internal resources constituted a permanent process in Vulgar Latin. traducere românească de Elena Slave. Paris : Librairie Hachette.[11] Marius Lavency (1997). Michèle (2001). Tome IX. Marouzeau. Chantal (textes rassemblés et édités par) (2002). Description du latin classique en vue de la lecture des auteurs. Paris: Librairie C. He also convincingly succeeds in proving that the word is a structure submitted to a set of rules governed by the function of each of its components. 465-478. 63-72. « Les dérivés nondéverbaux en –tor (-trix) ». « La dérivation nominale ». in more recent decennia these modern theoretical and methodological reference points have successfully redirected the research towards the Latin lexicon. Éditions Peeters. 1994. traducere şi adaptare la limba română de Paul Miclău. p. For the most part. în Linguistique latine et linguistique générale. Guy (2001). de langue et littérature latines. 310. Éditions Peeters. [12] Guy Serbat. Syntaxe latine. Description du latin classique en vue de la lecture des auteurs. following its inclusion in the scientific framework of the structural linguistics in the first three decades of the twentieth century. Klincksieck. Serbat. Grammaire fondamentale du latin. 2001. La création lexicale: La formation des noms par dérivation suffixale. Subsequently the linguists’ focus will shift “from derivative to suffix. 17. [16] Ibidem. « Turibulum – esquisse d’une théorie sur le signifié des suffixes de dérivation ». 311 [17] Marius Lavency. Paris-Sèvres : Peeters. Nevertheless. p. Deuxième édition. Guy (2001). édités par Claude Moussy. în Antologie de semantică. în Opera disiecta. Louvain-Paris. (1949). cit. în Opera disiecta. Deuxième édition. Kircher-Durand. Esquisse d'une histoire de la langue latine. p. 312. Bucureşti: Tipografia Universităţii Bucureşti. Elemente de lingvistică generală. Paris : Peeters. to the semantic one of the derivative element”. Benveniste. Grammaire latine. He shows an increased interest for the comprehension and analysis of the functions and meanings of suffixes belonging to the derivational system of Indo-European languages. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Christian (1994). The study of the Latin vocabulary was and still is one of the most interesting fields of Latin linguistics and has generated a formidable scientific literature. p. VSVS. Louvain-la Neuve : Peeters. ABSTRACT This article intends to take a closer look at some aspects of Latin lexicology and lexical creation in Latin. p. [14] Christian Touratier. Serbat. 63-72 [13] Guy Serbat. Serbat. « Réflexions sur la notion de mot en latin: les verbes du type calefacio ». the discipline of Latin lexicology as such is of relatively recent date. p. « Turibulum – esquisse d’une théorie sur le signifié des suffixes de dérivation ». Touratier. de langue et littérature latines. op. BIBLIOGRAFIE Coseriu. în Opera disiecta. Louvain. p. New perspectives are opened by the structural semantics elaborated by Eugeniu Coseriu who. Lavency. starting from the meaning of the lexemes reveals the semantic structure of the vocabulary of one particular language.Paris.Paris. Éditions Peeters. 465-478.. p. 242-324. Marius (1997). Martinet. « Les dérivés nondéverbaux en –tor (-trix) ». 81-94. Guy (1988). « Le mot: unité d’intégration ». p. (1928). 19-23 avril 1999. Travaux de linguistique générale. who produced some fundamental writings later to become milestones in this branch of investigation. A. Syntaxe latine. Quelques aspects de la formation du latin littéraire. en Linguistique latine et linguistique générale. J. as the French linguist Guy Serbat observes.

.M..adam babadam. cu atât mai mult cu cât limba turcă însăşi uzitează foarte des expresiile rimate.. Galaţi TERMENI ÎNVECHIŢI DE ORIGINE TURCĂ – CONSTITUENŢI AI FRAZEOLOGISMELOR ACTUALE Limba română contemporană păstrează în varianta sa colocvială. o serie de expresii. Iogu. Volceanov.. / Un lup înnărăvit la piei de oaie. etimologiile identificate în DA. După acelaşi tipar au fost create mai multe turcisme compuse. unul din multele expemple de frazeologisme rimate ale limbii române. La G. Mai mulţi cercetători. compus în care identificăm tc. Ar fi totuşi de luat în considerare şi compunerea hemen + dek „până ce. ceat pat etc. aşa cum apare în majoritatea dicţionarelor şi interpretat la unii critici.” (Eugen Barbu) „. o parte sunt total uitate. Am ales dintre acestea o serie de frazeologisme pe care le-am considerat mai interesante prin raportarea la contextele diagnostic în care au fost reperate: . . în a căror componenţă identificăm o terminologie de origine turcă. hâşa „da de unde!. Apare frecvent în expresia argotică „a face arşice”.” (Ion Creangă). ci şi în limbile de origine. v. în Dicţionarul de cuvinte argotice. anasını (ana sın „mater eius”) înseamnă „cu forţa. în grai şi suflet. TDRG.anasâna < tc. menţionat anterior. Graur...” sau „până la. Ni se pare însă că originea sa turcească este indubitabilă. a acestor cuvinte nu se poate susţine cât timp ele sunt identificate nu numai în română. adam „om. printre care adam babadam.: „Să nu mă-nfurie. bărbat”. cu sensul „fuga!”: Pentru acest termen. aşa ni-era obiceiul să facem la scăldat de când Adam Babadam. cu aceeaşi formă şi acelaşi sens.” (Emanoil Bucuţa). Originea expresivă. Zamfirescu). 252 . Astaloş). în limba turcă adam babadam înseamnă „din moşi-strămoşi” (baba este termenul politicos de adresare pentru o persoană mai în vârstă de sex masculin.” (G. pătrunsă de cele mai multe ori prin intermediul limbii populare. cu de-a sila”: „Numitul pare-a fi cu anasâna... cu forme şi mai ales cu sensuri obscure pentru vorbitorul de azi. publicistic etc. Expresia are sensul „de când e lumea şi pământul” şi nu „de pe timpul lui Adam”. astragal”. nicidecum!”.. „Iar o iei cu anasâna. îi identifică etimonul hemende „şi imediat”.” . „a face praf”.arşic < tc. dar cu o semantică bogată şi o mare expresivitate în contextele în care se inserează.Cătălin ENICĂ.): „.” (Tudor George).” (Ion Creangă). pătrunse ca atare în limba română. beletristic..aş! < tc. echivalentă cu „a face aşchii”. baccea etc.” (G. altele rămân graţie unor texte literare de inspiraţie folclorică. aşık „os de la piciorul mielului.. în cazul nostru identificându-se un aş baş.. înregistrat fie singur.. în fine un număr însemnat de turcisme este semnalat în expresiile colocviale. în care baş are rolul de a amplifica negaţia: „Aş baş. dar şi în stilurile cele mai permisive. printre care şi Al. Universitatea „Dunărea de Jos”. Este corespondentul masculinului baba sân şi apare mai ales în formulări conotate negativ. a căror origine ne este necunoscută de obicei. . ala bala. îl consideră creaţie expresivă.. şi babalâc.amandea! < tc. „a zdrobi” etc.când te izbesc te fac arşice. deloc! râse de la locu-i fata. aman zaman. onomatopiecă. „Iară eu amandea pe uşă afară. nu sunt identificabile. este menţionat termenul anasin „bătăuş”. âmande! ~ iagmande. că-l fac arşice. DER etc. fie în expresia „ei aş!” „nu zău”. obţinut evident prin derivare regresivă şi deviere semantică din anasâna. Dintre acestea.

.” (Fănş Neagu). După cum se observă. „Pe furiş. başka „alt.” (Eugen Barbu).” (Ioan Groşan). . başca ce a mai forfecat pe de lături.” (Ioan Groşan). Este evident că sensul cuvântului a fost transferat dinspre inanimate către anatomia umană.. părul meu de başca. tinereţe cu bâzdâc. „Vreau să mă întind la caşcaval. Astaloş). Reprezintă idealul existenţial sinonim cu expresii precum „ca un paşă”. preluat tot de la meşteşugari. capriciu. ţie-ţi sare bâzdâcul.” (Mircea Cărtărescu). istericale”) apare în frazeologisme diverse. istovit”).bei < tc. nobil turc sau de altă origine”.” (L. .. . pe care nicio balamauă / Nu mi-l mai ţine. „de aceeaşi teapă”): „Toţi dintr-un calâp scoşi. „a-l ţine balamalele” („puterile”) sau „muiat din balamale” („obosit. De aici derivă sensurile contextuale ale unor expresii. „toană.. termenul. de altfel popular şi frecvent.. it. M..... başca < tc... 253 . este consemnat încă din Codex cumanicus. bızdık „puşti” (fig. bei cât te ţin balamalele.. cacciocavallo): „.. ca bacşiş/ Pus în palma unui nor..balama < tc.” (Gabriela Adameşteanu).. se întinseseră şi ceilalţi la caşcaval. .” (Eugen Barbu) ori locuţiuni verbale: „. . kalıp „calapod... cum se dă bacşiş.. desemnând încheieturile. başca mânji şi cârlani. „Om şui.. bereket „belşug..” (Zaharia Stancu). altă”.. mai ales în variantă ironică: „.” (Ion Creangă). sau perdaf – de la frizeri. Toţi aceşti termeni devin expresivi şi metaforici în expresii pitoreşti. „Vreo două pungi de bani. mai ales în variantele care cultivă sensurile peiorative: argoul... chiar statura sau constituţia individului..” (Vasile Alecsandri) sau „.caşcaval < tc. precum locuţiunile adjectivale: „.. baglama „dispozitiv de închidere-deschidere”. „Scos din balamale din această ispită neaşteptată. „. bahşiş (înregistrat deja în Codex cumanicus. .bâzdâc < tc. Arcade). dar şi în beletristica de calitate. limbajul vulgar etc.” (Nicolae Filimon). iar unul din sensurile de astăzi este cel originar „în plus... bey „prinţ. cu sensul de „răsplată pentru scrib”) apare într-o serie de expresii în poziţie postverbală.” (Şerban Foarţă). tipar” este consemnat în expresii de tipul „pe un calâp” sau „dintr-un calâp” („de acelaşi soi”.” (Fănuş Neagu). este foarte expresiv. abundenţă”: „Spor şi berechet să ne dea Dumnezeu!” (Tudor Muşatescu). „Având noi timp berechet. başca mărunţişul. pe deasupra”: „Erau peste treizeci [de cai]. caracterizează vocabularul meseriilor. pe furiş... cerbul dormea ca un bei.. „Luna ese găurită dup-o turlă.. ca şi cherestea.” (Eugen Barbu).calâp < tc. a da etc. precum „scos din balamale” („scos din ţâţâni sau din sărite”).berechet < tc.. după a lua.” (Damian Stănoiu). kaşkaval „sortiment de brânză” (cf.bacşiş < tc. tighel – de la croitori etc. dată fiind plasticitatea sa deosebită. am dus-o ca beii.: „Că era salon deschis cu bacşişu de împins. conducător. pe care tradiţia le-a cultivat.” (Romulus Vulpescu). articulaţiile.” (G. Mai rar este înregistrat în formulări precum: „de başca”: „. „ca bimbaşa Sava” ori ca biblicul „în sânul lui Avram”: „.

ceea ce pare puţin probabil. Din chilipir este derivat chilipirgiu.dambla < tc. În limba turcă se înregistrează două cuvinte cu forma dulap. „pasiune sau viciu”. 254 . . dolap cevirmek... Odobescu). cu varianta dârdoră. în altele apare cu etimologie necunoscută sau de origine bulgară. În consecinţă.. „a sta la dârdoră” e sinonim cu „a sta la palavre sau la taclale”.” (Fănuş Neagu). Cu primul sens este înregistrat frecvent mai ales în limbajul popular: „. „.. „. desemnează. În unele dicţionare nu este înregistrat. Etimonul corect este dırdır „trăncăneală. Cel la care ne referim este dolap „scrânciob”. . în română sensul evoluează către „lucru de nimic.” (Al.ciuruc < tc. Teodoreanu). Este înregostrat încă din Codex cumanicus ca termen care desmenează genunchiul calului sau pe cel al omului.” (Al.. ... marginalizate în societate: „Ciurucurile treceau afară la munca grădinilor. Apare frecvent în expresii depreciative: „Am rămas cu ciurucurile. . prin personificare..” (Ibid. ca mojicul la caşcaval.dulap.” (Eugen Barbu). cu piciorul sau cu frâul. Cu semnificaţia din cea de-a doua serie este înregistrat într-o largă gamă de contexte: „..) . Astăzi se foloseşte foarte puţin cu sensul originar.. deoarece sensul respectivului verb este „a scufunda”. În română are două sensuri principale: 1. desemnându-l pe amatorul de câştiguri facile. „boală”... molima versificării se întinsese teribel...” (N.dezghin < tc....” (Gabriela Adameşteanu)..). Dicţionarele noastre ignoră această sursă. şiretlic. are Tinculina Gaiduri o căţeluşă în dârdoră. O.. çürük „stricat. considerând că dezghin provine prin derivare regresivă şi palatalizare din verbul a dezbina.. iar la animale marchează perioada rutului: „.” (Mateiu I... „a râvni (fără merit) la ce nu ai”. termen cu sens depreciativ. dizgin „hăţuri. T. „A fi în dardor” se referă la activitatea febrilă.” (G.” (Anton Bacalbaşa).” (Mihail Sadoveanu).dardăr. orice îndemn al calului. confundate de obicei în română. Este înregistrat în literatura istorică. prin extensie. de obicei. Are mai ales semnificaţia figurată de viclenie. bahmeţii se răsfirau în dezghinuri. lovit de dambla.. în expresia „a trage dulapul”. sporovăială. kelepir însemna la origine „marfă ieftină (de ocazie)”. sensul evoluând către orice profit neaşteptat sau câştig uşor (şi nemeritat): „Ce chilipir mai căutase. carnea moale.chilipir < tc. 2. viciat”. frazeologism cu aceeaşi semnificaţie: „Eram tare şi mare şi meşter la dulap.” (Horia Gârbea).. Caragiale). persoanele fără valoare. În română.” (Ibid.. ceartă”.. la grabă. fără valoare”. cu sensul primar: „. Astaloş). bâţâită de damblale. damblaua lui Cosma era să aibă buluc de lume..” (Ibid. Este de fapt un calc lingvistic după tc. Astfel se explică şi sensul actual „lovitură de genunchi sau de pinteni dată calului”. sinonimă cu „a juca un renghi” sau cu „a trage sforile”.. Orăşanu). „Şi regimul cu guvernul azi dau ţara în dulap. Considerăm că nu provine din verbul turcesc daldırmak. „a se întinde la caşcaval” înseamnă „a dori mai mult decât îţi este permis”. Identificarea semnificaţiei corecte se poate realiza graţie unui alt excerpt din literatura beletristică: „. dar şi metaforic: „.... . aşa cum se menţionează în MDA. hai deci să dăm dezghin fantaziei. „Aici apoi întoarce chichiţe şi dulapuri. să te grăbeşti să-ţi faci damblaua. Ca şi edec. damla „apoplexie”. frâu”.)..„A se întinde la caşcaval” este interpretat de multe ori greşit prin confuzie cu altă expresie uzuală „a se întinde precum caşcavalul prăjit”.

hogeac sau ogeac) < tc. dar în română i se mai ataşează un „mai”. simpatic”. deşi în turcă are sens superlativ.” (lit. fetva „decizie legală a unui muftiu”. grea.” (Horia Gârbea) . ocak. Volceanov. este consemnat mai ales în expresia „a sta la lafuri” şi în echivalentele ei: „. termenul începând să desemneze vatra.. iar hatâr nu înseamnă numai „favoare sau concesie”.gigea < tc.... gigea.. al întâlnirilor (amoroase): „. iar în literatură. eventual militar”.. niciun pic”. curcına „dans comic”.. cücük „mugure”. prin extensie „deşănţare. În română circulă şi cu formele alterate hăci sau hâci.. desfrânare”: „. În limbajul nepretenţios „a face hatârul cuiva” înseamnă „a-i face pe plac”.. Înseamnă „deloc. Literatura cultivă mai ales în stilul ironic acest cuvânt: „. lıf „palavră.giurgiună.. vorbărie”. Această semnificaţie s-a nuanţat mai apoi. gingirlie „cafea cu caimac” sau compusul gigi-bigi.... în contexte satirice: „. „Ba cât hăciu. poftă”: Ei. Este un cuvânt foarte vechi care avea la început sensul de „adăpost.. hatır „favoare”: „... îl cunoşteai mai de mult? / .. ce vrei.” (G. devenit la noi bigi-bigi. Turca l-a luat din limba persană cu forma heçi... L-am identificat în textele lui Vasile Alecsandri: „. Dicţionarul de cuvinte argotice)..” .giugiuc < tc. prin extensie ironică.. 255 . drăguţ”: „. ţi-ai luat fetveaua..” (Eugen Barbu). . româna nu-l împrumută astfel.). mi-am făcut hatârul. când o duceam la hogeac/ Îmi spunea că-i sunt prea drag.Elvira.hatâr < tc. çül. plăcere. „. drăguţ.. el grăia păsăreşte. bre!” (Gala Galaction) . hornul sau coşul.Ba. În română capătă sensul figurat „gingaş. cu var.fetvea < tc.. pop. bazându-se pe frecvenţa mare a termenului în comunicarea infantilă.laf < tc.” (Romulus Vulpescu). locul intim. o cărticică groasă. unsuroasă. giurgină < tc. .. a cărui semnificaţie originară este „cu formă frumoasă”. „a satisface”. DER îl consideră creaţie expresivă din limbajul copiilor. Respectivul dicţionar neglijează însă cuvintele cu aceeaşi rădăcină existente în turcă şi desemnând realităţi cu aceeaşi semnificaţie: gigim „ţesătură orientală”. Şi-şi retează gioalele dacă-i put picioarele. ci şi „toană. Circulă în română mai ales în sintagma „aşi lua fetveaua” („pedeapsa.” (Mircea Cărtărescu). Caragiale) .hici. Este înregistrat încă din Codex cumanicus cu sensul „nimic”.” (Mateiu I. iar astăzi. prin extensie referindu-se pur şi simplu la picioare. care în turcă comunică deja ideea de mai mult.. cât hăciu [decloc].. plata în sens negativ”): „Când răsare [nenorocirea]. mai ţii minte hogeacul d-altădat?” (Mircea Cărtărescu). ceea ce explică nevoia de amplificare prin nici cât sau ba cât (acelaşi lucru se înregistrează şi în cazul lui abitir. retras. în română se foloseşte mai ales la plural cu sensul de încheieturi ale picioarelor. toate giugiuc... Două fete din Agigea/ Amândouă tare gigea. Interesant este faptul că.giol < tc. Este consemnat în expresii argotice şi vulgare de tipul „a da la gioale” (vezi G.hogeag (cu var.. faceţi-mi hatârul şi lăsaţi-mi mâinile libere. „mai abitir ca”). . „. cici „nostim. un târg întreg îl juca giurgiuna. dumnealor se apucaseră la lafuri. Astaloş) .” (Fănuş Neagu)..”.

. o să-i facă saftea. „a tulbura”.” (Constanţa Vintilă-Ghiţulescu). frazeologismul „lafuri şi talafuri”. supărător” şi cu familia pe care o dezvoltă în limba română.. Circulă mai ales în limbajul argotic în diferite expresii. de asemenea. „. în consecinţă. semn de vânzare bună. din turcă şi din greacă. apare într-o serie întreagă de contexte ironice: „Vezi să nu-i fac saftea pe spinare. cu derivatul său sâcâci „săcăitor.. adaptat în limba lor σεφτές „prima vânzare. Termenul este înregistrat mai ales în varianta comercială a limbii vorbite cu sensul de „numerar”.: „Plătim peşin şi ne jucăm. „imediat”. etimon al expresiilor româneşti. prin tendinţa limbii turce (şi. „a vorbi de rău”. „lafuri şi talafuri” prezintă actul de comunicare verbală ca succesiune de replici şi contrareplici. în loc să frec podelele.”. sinonimă cu „a prinde cheag”. „direct” etc. Este înregistrat încă din Codex cumanicus cu sensul de „compas”. Pe lângă sensul originar. turcismul dialectal sefte. „a pierde vremea”: „Vă jucaţi de-a perghelu?” (Mircea Nedelciu). în expresia „a prinde maia”.” (Mateiu I.. Pe lângă vehicularea în limbajul comercial.Dicţionarele semnalează. rengi.. Este consemnat rar. fiindcă şi grecii foloseau cuvântul... [viaţa] mi-a jucat numai renghiuri urâte.. a se îmbogăţi”. înseamnă.maia < tc. ferment”. care au însă un sens comun.” (N. DU) sik nu este corect. Astaloş). culoare”. prin extensie..sâc < tc.” (Ioan Groşan).perghel. . dar poate fi întâlnit şi în proza actuală cu tematică istorică: „. cuvântul trebuie pus în relaţie cu verbul sıkmak „a bulversa”.”: 256 .” (Romulus Vulpescu). . are forma pergel.. etimonul său telâfi are sensul de „compensare verbală sau replică”. .” (Ioan Groşan). în primul rând verbul a sâcâi „a supăra.” (G. la origine. pe care o înregistrează majoritatea dicţionarelor consultate. Etimonul dat în unele dicţionare (v. dever”: „. că te usuci.. ar putea fi totuşi un împrumut multiplu.. a românei) de a rima expresiv unele sintagme.. ceea ce vrea să însemne „a se ajunge... sau. „cu banii jos”.. Orăşanu). Apare mai ales „a da cu sâc” . În română dezvoltă o serie de sensuri înrudite. . .T.. privitoare la plată: „pe loc”.renghi < tc.T.” (N... „vopsea. şi ideea de „a se învârti (fără rost)”. Totuşi talaf este identificabil în limba turcă..rizil < tc. „a necăji” şi chiar „a forţa”.„a sfida” sau „a-şi bate joc de. referitor la un joc al copiilor. maya „drojdie. au făcut rizil Înpărăţiei..peşin < tc.mangal < tc. cuvânt rar. „a calomnia”. Dicţionarele îl înregistrează la Ianache Văcărescul: „. Caragiale). nu din forma rehk. frecam mangalu’. siftah. sau „a fi într-un stadiu oarecare de înavuţire”: „.L. . . impertinent”. neplăcere”.. cum se zice. talafuri. „a pierde vremea”: „Nu târnosi mangalul. a enerva”. Văd că ai mai prins maia.” (I. sinonim cu un alt turcism învechit naht. în frazeologismul „a face de rizil” înseamnă „a face de râs sau de ocară”. sıık „necaz. în tonalitate ironică: „Şi taie frunză verde şi lafuri şi talafuri. bineînţeles. să nu-mi facă casa dă rizil cu vorbe de ocară. „Vrea bani peşin. mangal „combustibil”.. farsă”: „. În expresiile româneşti capătă semnificaţia de „păcăleală. termenul dezvoltă.saftea < tc. Orăşanu). În consecinţă. rezil „neruşinat. cum îl consideră unele dicţionare. peşin „imediat”. explicând al doilea cuvânt. Caragiale). Cuvântul turcesc.” (Fănuş Neagu).

fără să-şi pună problema originii sau a semnificaţiei respectivelor expresii.O. de multe ori cu o mare frecvenţă în vorbire. Al. -şart < tc. Litera P (19721984). IV. VII. fascicula 3: lepăda-lojniţă. veresiye „pe credit. sârbă în limba română. „inteligent”.T. Tomul VIII. Brâncuş. Puşcariu. (DER) Dicţionarul etimologic al limbii române.” (N. „. / Merge tiriplic. „profund”. fir”).L. S. Tomul XI. 1907-1913. / Într-o slavă stătătoare// Dăm cu sâc / din Isarlâc. tomurile I-II (A-C. Litera T (1982-1983). mănâncă pe datorie. şart „rost. Bucureşti: Editura Saeculum I.Coteanu.” (Ion Barbu). Litera R (1975).tenchi < tc. Tomul IX. Litera U (2002). IX (19361940). a grăi etc. Litera N (1971). împreună cu verbe ca a spune. Tomul al II-lea. Părţile 2 şi 3. bulgară. Am întrebuinţat pentru acest studiu cele mai importante dicţionare etimologice ale limbii române. îi ţinea acum pe toţi pe veresie. Bucureşti. Partea a II-a. Popa). fascicula introductivă şi fasciculele 1-13 (M-muzur-aga).. chiar degeaba”. În limbajul colocvial circula mai ales în expresia „pe şart”. Alexandru 2002. Litera Ş (1978). dar a căror origine îi scapă în majoritatea cazurilor vorbitorului. Editura Academiei. 1914-1940. Volceanov înregistrează în dicţionarul său de cuvinte argotice termenul tiriplici. deşi balcanismul acesteia nu este întotdeauna conştientizat. T. Litera O. fasciculele I. tire-iplik (etimologic. Arcade). Partea 1. printre care Vasile Bogrea. devenind sinonim cu „a nu valora mare lucru” (referitor mai ales la inteligenţa unor persoane sau la calitatea lor morală): „. 1916-1934..” (I. Partea I. paralâc etc. Librăriile SOCEC. fascicula 2: ladă-lepăda. Sadoveanu). M. nu bate niciun tenchi mai mult. I. socoteală”: „.„Când noi. Tomul VI. ca termen ironic. 2000 257 . fasciculele 1-5.. Tomul VII Partea I.. 1913-1949 (Tomul I. Sensul este transferat dinspre comercial spre spiritual. Graur. tenk „o pătrime de gram”. precum „monedă de mică valoare” sau „bani mărunţi. Ediţie îngrijită şi traducere din limba spaniolă de Tudora Şandru Mehedinţi şi Magdalena Popescu Marin. „. I. 1948/9) [fără editură şi an] *** Dicţionarul limbii române (DLR). Hristea. D-de.Graur. fascicula 1: J-lacustru. editat de Academia Română sub conducerea lui Sextil Puşcariu. . Tomul XII. Interesant este că G.M. echivalentă cu „a merge găitan” sau „a merge şnur”: „Treaba. Partea I. Th. 1949. bea pe veresie. partea I: A-B. există şi persistă în frazeologisme. om împăca toate după şartul lor. „deschis”. sarcastic etc.. pe care îl glosează prin „persoană lipsită de importanţă”. Iordan. Academia Română – Redactori responsabili: I. Serie nouă. iplik = „aţă de cusut..veresie < tc. precum şi studiile unor etimologi consacraţi. (1969).” (N. 1937. dar şi greacă. Litera V (V-veni). partea I: F-I. Orăşanu). pot să zic. Litera V (Venialvizurină). într-o gamă largă de expresivitate. Tomul VII. partea a II-a: C.Iordan.. împrumuturile de origine turcă. a rosti. „sincer”. care le întrebuinţează în mod reflex. (1965-1968).. „cu socoteală”. Existenţa acestor termeni în limba română demonstrează că.tiriplic < tc. având următoarele sensuri: „direct”.” (V. Al. mărunţiş” (sinonim cu metalâc. . Al. Bucureşti. *** Dicţionarul limbii române (DA). II (1914). BIBLIOGRAFIE Ciorănescu. tire = „bumbac tras în fire”.. Bucureşti... partea a III-a: D-de. VI. [unde-s duşmanii] ca să le dăm cu sâc?” (L. Tomul XI. Tomul X. VIII.). Gr. Litera Ţ (1994). CXXXVI+1076. Sensul din limba turcă. Partea a 2-a. „ţesătură de bumbac”. a Turchiei floare. Este conotat. J-lojniţă). Orăşanu). Partea 2. Tomul XIII.” (I. evoluează în română în mod spectaculos. pe datorie. Litera S (1986-1994). apărut şi în volum.. pe lângă sensul originar dezvoltă şi altele. Tomul XIV: Litera Z. fasciculele 1-5. Rosetti. V (1929).. partea a II-a. 1940. . III. I. satiric. Tipografia ziarului „Universul”. în expresia „a merge tiriplic”.: „. Caragiale). 1997-2002. ceea ce demonstrează că degradarea semantică a termenului continuă în variantele vulgare ale limbii.

Bukarest Staatsdrückerei. Lazăr 1998. [Bucureşti]: Editura Livpress.I reeditat [1998]. Ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Grigore Brâncuş. [Bucureşti]: Editura Academiei. Dicţionar universal al limbii române (DU). Petriceicu. 2003 (MDA). Our intention is to select them and discuss their semantic aspect. vol. Bucureşti. tomurile I-III. vol. Şăineanu. H. III: 1893 (1895)). 1886-1893. *** Micul dicţionar academic (Academia Română. Stelian.. literele D – H. Bucureşti : Stabilimentul grafic Socec şi Teclu. these expressions were adopted in the popular language and had forms and meanings rather obscure for the contemporary speaker. II: [1889]. Anca. vol. Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române. Rumänisch-DeutscheS Wörterbuch (TDRG) I: 1903. Ioan Oprea. Tiktin. vol.III: M-R (1957). Dicţionar de expresii româneşti [2001]. George. (I: 1885 (1887). 1998. although they were extremely rich in their semantic aspect and expressivity in the contexts they were part of. Etymologicum Magnum Romaniae (HEM). *** Dicţionarul limbii române moderne (DLRM). Ediţia a II-a. as well as in those styles which are more permissive (literary.I.IV: S-Z (1958).*** Dicţionarul limbii române literare contemporane (DLRLC). ABSTRACT In its colloquial variant. II: 1911. At the beginning. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. Rosetti”) vol. vol.III. [Iaşi]: Institutul European.]: Editura Teora.II: D-L (1956). Chişinău: Editura Litera. Hasdeu. literele Pr – Z. Carmen-Gabriela Pamfil. Volceanov. vol. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. ediţie revăzută şi adăugită de Alexandru Dobrescu. 2002. 2003. III: 1924. Volceanov.II. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor. vol.I-IV 1955-1958.. Bucureşti: Editura Academiei. 258 . literele A – C. literele I – Pr. Biografii-motivaţii. vol. revăzută şi augmentată. A-C (1955). 2001. Dumistrăcel. journalistic etc) the Romanian language still presents a number of expressions of Turkish origin.I. Rodica Radu şi Victoria Zăstroiu. 1958.IV. vol. [Bucureşti.

. at some time. by intentionally rhyming with existing words or simply through playing with sounds. though most of these ceased to be such through time and acceptance. One of the most challenging tasks for contemporary journalism is to understand and report on the global and local innovation ecosystems. and that news quality remains as high as possible. to synthesize pre-existing concepts. or old idea which have taken on a new cultural context. Neologisms also can be created through abbreviation or acronym. political processes and legal systems. which can affect the rate of innovation even more than the journalism about the innovations themselves. The new terms are often created by combining existing words or by giving the words new and unique suffixes or prefixes. the internet. “Neologism”. ceasing to be such through time and acceptance. or event. Other times.communication requires shared language. The more complicated our world becomes through economical. and that journalism is central for introducing them. Neologisms are often directly attributable to a specific person. using the following intuitive arguments: . from Greek neo ‘new’ + logos ‘word’. This applies for all journalism covering innovations. a journalist needs at least knowledge of science. . a neologism. publication. Every word in a language was. According to Oxford English Dictionary the term neologism was first used in print in 1772. Disnefication and McDonaldization are now in everyday use. Neologisms often become accepted parts of the language. It introduces language for how innovation happens. is an example of a neologism. term or phrase which has been recently created (coined) – often to apply to new concepts.Liubovi HOMULO.new things need new words or word combinations to be a part of the language. including academic discourse in many fields renowned for their use of distinctive jargon. is a newly coined word that may be in the process of entering common use. Neologisms often become popular by way of mass media. . . We have suggested that neologisms are central for innovation. however. This new challenge could be defined as a new journalistic beat. economics. as used today. and called innovation journalism. Universitatea Liberă Internaţională din Moldova.” Neologisms often become popular by way of mass media.introduction of something new needs communication. at some time. The role of mass media in creating communication bridges over different cultures is of primary importance. technological and social change. they disappear from common use just as readily as they appeared. Neologisms tend to occur more often in cultures that are changing rapidly and also in situations where there is an easy and fast propagation of information. Every word in a language was. The term e-mail.the news spreads the new words to us so that the new things can be included in our language. the more essential that news media work properly. and thus. or to make older terminology sound more contemporary. technology.therefore: journalism enables society to discuss new things and introduce innovations. Recent coinages such as Fordism. Chişinău NEOLOGICAL BURST IN MASS-MEDIA A neologism. discussed and introduced. or word of mouth. So innovation journalism enables society to discuss innovation processes. To do this. is “a word. but has not yet been accepted into mainstream language. is arguably a neologism itself. period. new phenomena. a neologism. the Internet and the word of mouth. Injo – journalism about innovation processes and ecosystems – is a special case. Neologisms are especially useful in identifying inventions. Taylorism. Whether a neologism 259 . according to the dictionary Wikipedia.

Or pet-ernity leave – the domestic animal equivalent of maternity leave introduced in Australia. being proposed. others meet opposition. it is no longer a neologism. The meaning of the word albatross is based on S. How could Aristotle had developed the logic of syllogisms or Newton the theory of dynamics without new vocabularies and definitions? They were neologists. But the new meaning of this word is impas. And now we have “pet-ernity” leave. to settle the pet and get them used to their surrounds”. Creators of a language are people who.T. Particular objections and accusations of political incorrectness are addressed to the Eurocentric supporters. emerged with the appearance of the idea of Multiculturalism and. Every day different organizations and enterprises. cultural acceptance probably plays a more important role than time in this regard. Some of them are accepted very quickly. neologisms invariably undergo scrutiny by the public and by linguists to determine their suitability to the language. having met problems with too many no longer needed cats and dogs in America. then came paternity leave. with the necessity to present works of art and literature. Language experts sometimes object to a neologism on the ground that a suitable term for the thing described already exists in the language. punct mort. Diffused – having reached a significant audience. This term may be explained as . Neologisms may take decades to become “old”. a company spokeswoman said. Neologism can be: Unstable – extremely new. “We recognize that our staff may want to be at home for the first week or so with their new addition. This term can be translated as poziţia politică corectă.too many animals suffer from being abandoned by their owners and are to be subjected to euthanasia. But in the majority of dictionaries we can find only the translation of its compounds: grid is translated as grilaj. create turns of speech which become usual for expressing different things. The former president of the USA Bill Clinton often used the word “gridlock” when he talked about difficult situations. Australia’s Herald Sun reported on a novel employment perk offered by Virgin Mobile down under: First we had maternity leave. word-combinations and phrases to name things. emotions and terms. No new science is possible without neologisms. probably the most important of which is acceptance by the public. gratie or reţea and lock as blocare or bucla.” Some neologisms. often despicably. sometimes everyone in his own way. has proposed the new term “pet overpopulation” to be included into English dictionaries. new words or new interpretations of old words to describe and explain reality in new ways. for short). or being used only by a very small subculture. as follows. especially those dealing with sensitive subjects. After being coined. deriding the neologism as “abuse and ignorance of the language. For example. The term “Political Correctness” (P. Stable – having gained recognizable and probably lasting acceptance. When a word of phrase is no longer ‘new’. Virgin Mobile has offered five unpaid days off to staff who have a new puppy or kitten. the International Society for Animal Rights (ISAR) in the USA. Coleridge’s poem 260 . These new words may be equivalents for the already existing terms or may denote something new. achievements in political and social life referring to representatives of all ethnic and sexual minorities in proportion. but not yet having gained acceptance. is to reject scientific development. No sign of scientific conservatism is so telling as the rejection of all but the established concepts of a school of thought.C. Non-experts who dislike the neologism sometimes also use this argument. are often objected to on the ground that they obscure the issue being discussed.continues as part of the language depends on many factors. sometimes in the same way. scientists and scholars offer new words. For new knowledge there is no way around the creation of new terms and concepts. however. Opinions differ on exactly how old a word must be to cease being considered a neologism. and everybody who wants to contribute new knowledge must be. To reject neologisms.

the representative of which got his popularity as an extremely tiresome and verbose public speaker. where blue represents right wing and conservative parties. the terms were coined by television journalist Tim Russert during his televised coverage of the 2000 presidential election. Here are some more words and phrases created to make some kind of political or rhetorical point: Red states and blue states came into use in 2000 to refer to those states of the United States whose residents predominantly vote for the Republican Party or Democratic Party. That was not. Since 2000. China and India are geographically proximate. A blue state tends to vote for the Republican Party. rather than specifically referring to the liberatory potential of Web 2. The word was coined in 2004.“The Rime of The Ancient Mariner”. So the meaning of this word is cruce grea. Chindia is a portmanteau word that refers to China and India together in general. The definition of the term has been generalized by other scholars to mean the way in which terminology influences pedagogy. Moxley). So. the ability of crowds of teachers and students to collaborate in real time on pedagogical matters. The mariner killed the albatross. The expression bunkum or bancombe came from the name of one of the districts in North Carolina. as a punishment. are both regarded as growing countries and are both among the fastest growing major economies in the world. Rich Rice. in the online journal Kairos. aberaţie. however. datagogical efforts distinguish emphasize radical liberatory pedagogy instead of pedagogical communities. piatră pe gît. The term datagogies reers to when “a new kind of teaching and learning takes place. defined datagogy as “the study of the use of data to administer and teach in holistic and systemic ways. pedeapsa. Afterwards. hung the dead bird on the guilt's neck. a kind of teaching and learning that heretofore has been unimaginable (Meehan and Moxley. Datagogies refers to the democratizing power of online technology has on pedagogical concerns.” This new type of learning is enabled by commons based peer-to-peer technologies that enable a large community of online contributors to create a sophisticated curriculum that otherwise would be done by a small number of disciplinary experts. It was first used in the press in 2001. with European fascist movements of the early 20th century. meaning that any of the major candidates has a reasonable change of winning the state’s electoral college votes. This unofficial system used in the USA stands in contrast to the system of political colors in most other long-established democracies. respectively.” 261 . the translation is prostie. The credit of coining the now popular terms goes to Jairam Ramesh. the first election during which the news media used colored maps to graphically depict voter preferences in the various states. The crew of the ship.0. They have been named as countries with the highest potential for growth in the next 50 years in a BRIC report. having committed by this a grave sin. and their economies in particular. Islamofascism is a neologism concerning the association of the ideological or operational characteristics of certain Islamist movements from the late 20th century on. neofacsist movements. presidential candidates. or totalitarianism. Non-swing states are sometimes called safe states. but it was the first time a standard color scheme took hold. argument neconvingător. while red represents left-wing and socialist parties. battle-ground state or purple state) in United States presidential politics is a state in which no candidate has overwhelming support. because one candidate has strong enough support that they can safely assume they will win the state’s votes. By enabling a large group of lay members to co-created educational content. For instance. since winning these states is the best opportunity for a party to gain electoral votes. although the colors were often reserved or different colors used prior to the 2000 election. According to The Washington Post. all possible misfortunes collapse on the ship. usage of the term has been expanded to differentiate between states being perceived as liberal and those perceived as conservative. however. an Indian politician. A swing state (also. Such states are targets of both major political parties in presidential elections. Together they contain about one-third of the world’s population.

There are the baby boomers. although the name “Istanbul” (originally of 262 . because of European leaders’ perceived capitulation to Islamic influences and/or continued immigration and high birth rates of Muslims in Europe. This. Saddlebacking. which was already an established term. Eurabia. We have had decades of peace and prosperity. New Zealand: In 1998. Could that change? Perhaps Generation L has just had the luxury of an extended “holiday from history. while French government was testing nuclear weapons in the Pacific. France had experienced strong opposition in the United Nations to such an invasion. perhaps) had not seen really tough times.Generation L is the “lucky” generation that (until recently. The term was publicized by the writer Bat Ye’or. McWorld”. we are all members of Generation L – that is. Freedom fries was a euphemism for French fries used by some conservatives in the USA as a result of anti-French sentiment in the United States during the international debate over the decision to launch the 2003 invasion of Iraq. Warren and the church supported the 2008 California constitutional amendment Proposition 8. however. a portmanteau of “Europe” and “Arabia”. is a political neologism referring to Europe becoming subsumed by the Arab World. New Zealanders. “Constantinople” was officially renamed Istanbul by the Turks in years following a Greek invasion in the 1920s. however. French Fries at a few family restaurants were renamed Kiwi fries. which describes international commercialization as one of two great clashing forces of the 21st century. as a response to then President-elect Barack Obama’s choice of Rick Warren to give the invocation at Obama’s inauguration – and in response to Stephen Colbert’s comment that saddleback sounded like a sex act –Savage Love readers were encouraged to vote to define the neologism saddlebacking in reference to Warren’s role as pastor of Saddleback Church. Critics claim that fast food chain restaurants such as McDonald’s are destructive in many aspects of the indigenous cultures in the countries where they have been introduced. referring to joint Euro-Arab domestic and foreign policies which she characterized as anti-American and anti-Zionist. However. The French position was frowned upon by some in the United States. does not appear to have been as extensively reported or publicized as anti-French sentiment in the USA. generally use the British English word “chips”. surrender and appeasement towards Islam. leading to campaigns for the boycotting of French goods and businesses and the removal of the country’s name from products. Historical parallels: Germany: In 1915. and more generally to describe the effects of international McDonaldization of services and commercialization of goods and services as an element of globalization as a whole. L as in lucky. Those of us born in Western Europe or the US have never really experienced hard times. after Italy entered World War I. Our parents and grandparents lived through world wars and the Great Depression. McWorld is a term sometimes used to describe the spreading of McDonald’s restaurants throughout the world as the result of globalization. another neologism introduced by Ye’or. It was expanded and published in 1995. In 2008-2009. In March 1992 an article first published in The Atlantic Monthly by Rutgers political science professor Benjamin Barber was titled “Jihad vs. there is Generation X. restaurants in Berlin stopped serving Italian salad. A 1999 book entitled Mustard Seed Versus McWorld by evangelical minister Tom Sine implores Christians to reject the diminution of religious values that he contends results from excessive commercialization. The term is generally used in combination with “dhimmitude”. especially in her 2005 book Eurabia: The Euro-Arab Axis. Similarly. and we may even be on to Generation Y by now. the other being tribalistic fundamentalism. French loaves were renamed Kiwi loaves in a number of supermarkets and bakeries. But as far as I am concerned. denoting an attitude of concession. which re-defined marriage in the state as being between one man and one woman only. and became a bestselling book. Gideon Rachman defined his neologism in The Financial Times: Pop sociologists like to divide people born since 1945 into different groups. Turkey: Russian salad became American salad because of the anti-Communist sentiment in the country. or just “Fries”.” which is now coming to an end.

Hoey. Practical Guide. (1999). after Lenin’s faction gained a majority of seats (“bol’she” in Russian means “majority”). Cambridge textbooks in Linguistics. Moscow: Prosvescenie. Hence. J. (2005) Modern English Lexicology and Phraseology. Left and right gained their political meaning after the seating arrangement of the French revolutionary assembly.innovationjournalism. the so-called “neological burst”.com/topics/Neologism http://www.B. BIBLIOGRAPHY Antrushina.Greek origin itself. but their widespread use should not be. http://schott.blogs. Routledge: Taylor & Francis Group. William (1993). Bauer. from the phrase “is tin poli” meaning “to the city”) had been in use since the time of Fatih Sultan Mehmet. This category is for terms that have entered political jargon since approximately 2001. Nearly all political terms were political neologisms at some point. in 1789. absoluteastronomy.org.html ABSTRACT The scientific-technical revolution. regularly publishes the language column in “The International Herald Tribune” where he also comments upon the appearance of new words and their meanings in a very extraordinary and fascinating way. London: Oxford University Press.pdf http://www.com/2008/02/12/dept-of-neologisms-oba_n_86310. political scientist and lexicographer. William Safire. Cambridge: Cambridge University Press Golikova. Or they may seem like the only sensible and neutral way to express the concepts they cover.org/ij4/presentations/turouskalida vidnordfors. A famous American writer. 11 editions of Safire’s political dictionary were published between 1972 and 2008. fact which often makes understanding of speech and reading (especially of the press) abstruse for foreigners who have already learned the language. English Lexicology. their first use may be earlier. G. A New Theory of Words and Language. Oxford English Dictionary (2001). (1993). Today it is too early to tell the linguistic fate of the terms listed in this article. 263 . the impetuous development of social life have had as a direct result the appearance of an enormous amount of new words and meanings. journalist. most of the terms have a similarly accidental history. New York. Safire’s Political Dictionary.nytimes.pdf. Safire.huffingtonpost. Ordinary dictionaries do not have time to register all these changes.wikipedia. Terms of such relatively novelty may be forgotten in 100 years. the creation of a considerable amount of dictionaries of new words and meanings follows.com/tag/neologism/ http://www. And likewise.A. L. Bolshevik started in 1917. Michael (2005). Moscow: Drofa. http://en. the development of mass-media. English Word-formation.

că era tărzie. Iată câteva contexte în care apar variantele cuvântului fasă: Şi au chemat Moisii pre toţi bătrănii fiilor Israil şi au zis cătră dânşii: „Duceţi-vă luând dobitoc prin rudeniile voastre şi jârtvuiţ fasă. din perspectiva primei atestări a cuvântului sau a sensului unui cuvânt [1]. o acţiune dificilă. Phase desemnează atât sărbătoarea. motiv pentru care împrumuturile şi creaţiile lexicale prezente în textul Vulgatei de la Blaj au rămas închise în temniţa manuscrisului vreme de peste 240 de ani.6). „euharistia”. Lingvistică. Şi au zis Domnul cătră Moisi şi Aaron: „Aceasta e leage Fase. favorizată însă de realizarea unei antologii în 4 volume (în Colecţia „Opere fundamentale”). Şi în zioa a cinsprăzăcea a lunii aceştiia praznicul azimelor Domnului iaste.5). Atanasie Rednic. fase. fār. Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava ATESTĂRI LEXICALE ÎN BIBLIA VULGATA. spre pomenirea darului. tot cel de alt neam nu va mânca dintr-însul. în sensul de „a cruţa” şi se leagă de faptul că Dumnezeu cruţa casele însemnate cu sânge de la animalul sacrificat [3]. în schimb. o parte de far zdrobit şi de untdeleamn şi toată tămâia. din Dicţionarul biblic (p. Facă fiii lui Israil Faze în vreamea sa (Numerii 9. iară carele nu va fi tăiat împregiur nu va mânca din el. Susţinem astfel în mod practic ideea că informaţia din lucrările lexicografice trebuie în permanenţă actualizată prin astfel de contribuţii. (Preoţia 2. din spiţă încă verzi. Şi. originar. Far „grâu” (<lat. „pasca”. In intenţia noastră este să continuăm acest demers prin valorificarea materialului excerptat din lucrări ale cărturarilor ardeleni din perioada 1730– 1892. fie desemnând „cultura de grâu”: Deci inul şi orzul s-au vătămat. farris „alac”.972-974) aflăm că provine dintr-un verb ebraic care înseamnă „a trece peste”. pesah) se înregistrează în diferite variante în textul analizat. pentru că orzul era verde şi inul foişoare încolţea.Niculina IACOB. şeapte zile azime veţ mânca. (Ieşirea 9.32). (Ieşirea 12.48). A. 1760-1761 (I) –. (Ieşirea 34.2). Cuvântul nu este înregistrat în DA. le vei prăji cu foc şi le vei sfărâma ca farul şi aşea vei aduce pârga ta Domnului (Preoţia 2. fază. nici va rămânea demineaţa din jertva praznicului Fască. Blaj.14). 264 . Este vorba despre cuvinte pe care le-am considerat de interes pentru cercetările lexicografice şi lexicologice româneşti.43). apropiindu-să câtră Moisi şi Aaron (Numerii 9. oricarii necuraţi peste sufletul omului. dar nu s-a putut bucura de privilegiul tiparului în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea [2]. Seria Filologie. apoi jertfa fără sânge”. Gherontie Cotorea. să va tăia întâi împregiur toată partea bărbătească a lui şi atunci legiuit va prăznui şi va fi ca moşteanul pământului. dat spre publicare în Analele Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava. astăzi „ostia”. care va cuprinde acele opere cu care filiera ardeleană a contribuit la edificarea culturii naţionale româneşti. carii nu putea face Faze în zioa aceaea. Textul biblic din care am selectat cuvintele de mai jos a fost tradus din latină de episcopul Petru Pavel Aron. „paşti” [4]. Petru Pop de Daia şi Ioan Săcădate). iată. BLAJ. cât şi „materia sacrificiului. Din carea va jârtvi preotul.16). „grâu”) este un împrumut ocazional din Vulgata. în timp ce casele egiptenilor erau lovite. (Ieşirea 12. Silvestru Caliani. ceea ce denotă nesiguranţa traducătorilor în privinţa adaptării acestui cuvânt: fască.25). Nu vei jârtvui preste dospit sângele giunghierii Meale. 1760–1761 (II) Cuvintele analizate aici vin în completarea unei serii deschise într-un studiu anterior – Atestări lexicale în Biblia Vulgata. (Ieşirea 12. Fasă (în Vulgata – phase. pe care dicţionarele limbii române nu îl înregistrează. ebr. (Ieşirea 9.21). fie cu referire la „grăunţele de grâu”: Iară de vei aduce jârtfă pârga rodurilor tale Domnului. De va vrea cineva dintre nimearnici a treace însoţirea voastră şi a face fase Domnului. cărturari grecocatolici din prima generaţie a Şcolii Ardelene. animalul sacrificat. împreună cu o echipă de ieromonaşi (Grigore Maior. (Preoţia 23.31)/ Iară grâul şi farul nu s-au vătămat. Este prezent rar în text. 1/2009.

patrusprăzeace (Numerii 29. „fără meteahnă” – este de asemenea prezent în text pentru a echivala cuvântul lat. Forma din Vulgata este gith. (Isaie 28. a fost preferat împrumutul [5]. precum în oi aşa şi în capre. Cuvântul este la prima atestare în acest text (cf. Şi va răspunde mie măne dreptatea mea. mântuiţi sufletele voastre. În dicţionarele limbii române cuvântul nu este înregistrat. Şi veţ aduce jârtvă spre miros bine priimit Domnului. nemăchiaţi. Şi au despărţit în zioa aceaea caprele şi oile şi ţapii şi berbecii cei tărceaţi şi măchiiaţi. va sămăna ghith şi cumin va răsipi şi va pune grâul pre rând şi orzul şi mălaiul şi odosul în marginile sale? (Isaie 28. immaculatus: Nemachiate le veţi aduce toate cu gustările sale. nemăchiaţi. (Numerii 28. berbeci doi. cum e molura. miei de câte un an. în varianta măchiat: Încungiură toate turmele tale şi desparte toate oile cele bălţate şi tărceate cu lâna.27).32). Pentru a exprima caracteristica „cu pete”. substantivul trebuia să fie articulat enclitic. nemachiaţi. şapte (Numerii 29. Mistic (<lat. Şi toată turma de un păr.Lat. traducătorii au folosit cuvântul machiat [6]. nu i se putea găsi un corespondent în limba română. o au dat în mâna feciorilor săi. „cătină roşie”): Că va fi ca miriţele în pustie şi nu va vedea când va veni binele. Înţelegând acest lucru şi neputând probabil identifica şi numi altfel realitatea desemnată prin cuvântul din Vulgata.26). ci cu varga să va îmblăti ghith. de furtuşag mă vor pârî.36). (Facerea 30. -ī „răşină extrasă din rădăcina plantei Bubon galbanum ce creşte în Syria. A şasa zi veţ aduce viţei opt. în pământ sărat şi nelăcuit. galvan de bună mireazmă şi tămâie foarte luminoasă. Şi toate care nu vor fi tărcete şi măchiiate şi neagre. patrusprăzeace (Numerii 29. -ēs „tamarix”.21). ceea ce ar putea însemna că nu era cunoscut şi. aşa cum se poate vedea în al doilea exemplu. 265 . git s. Este şi acesta un semn al fidelităţii pe care o manifestă traducătorul faţă de model. galbanum. Credem însă că împrumutul s-a impus traducătorului din alte considerente: din ambele contexte citate rezultă că această plantă se cultivă. miei de un an. adecă cu lână albă şi neagră. mysticus) este împrumutat de traducător din Vulgata şi se înregistrează o singură dată în argumentul la Cântarea lui Solomon: Această cântare toată e mistică [7]. indeclinabil).29).35). Că nu cu hirăstaie să va îmblăti ghith.33). şi veţi fi ca miriţele în pustie!» (Ieremie 48. de o măsură vor fi toate”.2). Împrumutul păstrează caracterul indeclinabil al cuvântului latinesc. Persia şi Africa” a fost împrumutat şi adaptat în forma galvan: Şi au zis Domnul cătră Moisi: „Ia-ţi mireasme stactim şi onihim. exprimată în Vulgata prin maculōsus. plină de necuprinsa dragostea lui Hristos cătră mireasa Sa şi. miei de câte un an. „pătat”. în amblele cazuri. Antonimul obţinut prin prefixare – nemachiat/nemăchiat „curat”. Cu aceste sensuri cele două cuvinte nu sunt înregistrate în dicţionarele limbii române. ci va lăcui în seacetă în pustie. or nimeni nu seamănă o plantă parazită. Şi ca ştoracul şi galvanul şi ungula şi guta şi ca Livanul netăiat am aburit lăcaşul mieu.6).n. patrusprăzeace (Numerii 29. myrīcē. miei de câte un an. preluată ca atare de traducător: Au nu deacă va asămăna faţa lui. (Ecleziasticul 24. Mirele său.34). un viţăl din ciurdă. şi ca valsamul neamestecat mirosul mieu. berbeace unul şi miei de câte un an. unde. „maculat”. şi orice va fi negru şi măchiat şi tărcat în oi şi în capre va fi simbriia mea. a mireasii cătră Hristos. Aducând arderea spre miros bine priimit Domnului: un viţel. „tăciune” (<lat. A şeaptea zi veţ aduce viţei şeapte şi berbeci doi. Indice Ieşirea). şi cuminul cu toiagul. A cince zi veţ aduce viţei noao.31). Un împrumut ocazional este ghith „mălură”. (Ieremie 17. iarăşi. (Ieşirea 30.6). prin urmare. şeapte (Numerii 29. berbeci doi. «Fugiţi.” (Facerea 30. un berbece .32). Miriţă este un împrumut ocazional pentru a denumi un arbust din familia leguminoaselor (<lat. nemăchiiaţi. nemăchiaţi. În dicţionarul lui Grigore Maior cuvântul nu este înregistrat. când va veni vreamea togmirii înainte ta. nici roata carului preste cumin să va întoarce. (Facerea 30.25).

La prima atestare în acest text este cuvântul odos „ovăz sălbatic” (cf. onocrotalus.5) (cf.6). probabil. (1Paralipomenon 27. cămilopardalul. Cum echivalentul pentru spina era clar şi cum paliurus desemna o realitate pe care. Indice Isaie). Aceeşi formă se întâlneşte în alte două locuri: (Isaie 34. (2Lege 14. -ī („pelican”): Şi chignul şi onocrotul şi porfirionul (Preoţia 11. Dicţionarul limbei române. bivolul.28). erau paliurus et… spina. cuvântul cunoaşte o singură ocurenţă în tot textul: Fiii tăi s-au lepădat. C. Indice Cântarea lui Solomon). Laurian şi I.Cuvântul este atestat pentru prima dată în acest text (cf. a cărui primă atestare este tot în traducerea de la 1760 (cf. de origine necunoscută [8]: Au nu deacă va asămăna faţa lui. (Mihei 74). pomul şi fructul deopotrivă: Şi să va lăsa într-însul ca strugurele şi ca scuturarea olivei de doao sau trei olive în vărful ramului.18). -ae „măslin”. Cuvântul nu este înregistrat în DLR. cea mare cu perirea. „vrăjmaş”: Care sânt aproape şi care-s departe de tine vor lua biruinţă de tine. orygis („gazelă”) şi a fost preluat din textul Vulgatei pentru a desemna un gen de mamifer rumegător din familia antilopei. Orix reprezintă adaptarea cuvântului lat.4)/ Cerbul şi căprioara. în original.25). Bucureşti. oryx. În versetul din urmă reţinem şi cuvântul urigul. şi care-i drept. care nu reprezintă altceva decât o altă adaptare. -ī „loc plantat cu măslini”): Că preste oliveţii şi smochinii care era în câmpii. zice Domnul. fieştecarea după fealiul său. (Isaie 17.5). plini de urgia Domnului.14). Din aceeaşi familie face parte şi mamiferul numit în traducerea românească pigarg. Adaptat în două feluri diferite în cele