ANALELE UNIVERSITĂŢII “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI FASCICULA XXIV ANUL II, NR.

1 (2)

Lexic comun / Lexic specializat General lexicon / Specialized lexicon Lexique commun / Lexique spécialisé

Actele conferinţei internaţionale Lexic comun / Lexic specializat Ediţia a II- a, 17 – 18 septembrie 2009

EDITURA EUROPLUS 2009
1

Editor: Centrul de Cercetare „Teoria şi practica discursului“. Facultatea de Litere, Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi Directorul centrului: prof.univ.dr. Virginia Veja Lucatelli Colegiul de redacţie: conf.univ.dr. Doina Marta Bejan - redactor-şef asist.univ.drd. Oana Magdalena Cenac – secretar responsabil de redacţie prof.univ.dr. Anca Gâţă - administrator site şi redactor web Membri: lect.univ.dr. Mihaela Cârnu prof.univ.dr. Floriana Popescu conf.univ.dr. Gabriela Dima prof.univ.dr. Virginia Lucatelli asist.univ.drd. Maria Egri

– redactor responsabil limba română - redactor responsabil limba engleză - redactor responsabil limba engleză - redactor responsabil limba franceză - redactor responsabil limba franceză

pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în

Consiliul consultativ: prof.univ.dr. Angela Bidu Vrănceanu, prof.univ.dr. Ioan Cârâc, prof.univ.dr. Gheorghe Chivu, prof.univ.dr. Alexandra Cuniţă, prof.univ.dr. Stelian Dumistrăcel, prof.univ.dr. Lucia Wald Adresa redacţiei: Centrul de Cercetare „Teoria şi practica discursului“. Facultatea de Litere, Universitatea „Dunărea de Jos“, str. Domnească, nr.47, Galaţi Tipar: Editura Europlus e-mail: office@europlusgalati.ro Cod poştal: 8000080 Telefon: +40-236-460476 Fax: +40-236-460476 ISSN 1844-9476 Coordonatori de volum: conf.univ.dr. Doina Marta Bejan asist.univ.drd. Oana Magdalena Cenac

2

SCIENTIFIC COMMITTEE
Professor Angela BIDU-VRĂNCEANU, PhD, University of Bucharest Professor Elena CROITORU , PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Alexandra CUNIŢĂ, PhD, University of Bucharest Professor Stelian DUMISTRĂCEL, PhD, „Al.I.Cuza“University, Iaşi Professor Anca GÂTĂ, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Ana GUŢU, PhD, ULIM , Republic of Moldova Researcher Gabriela HAJA, PhD ,Romanian Academy, Institute of Linguistics, „Al.Philippide“ Iasi Professor Maria ILIESCU, PhD, Institut für Romanistik, Innsbruck, Austria Professor Nicolae IOANA , PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Denis LEGROS, PhD, Université Paris VIII, France Professor Virginia LUCATELLI , PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Floriana POPESCU, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Elena PRUS, PhD, ULIM , Republic of Moldova Professor Lucia WALD, PhD , University of Bucharest Associate professor Doina Marta BEJAN, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Associate professor Felicia DUMAS, PhD , „Al.I.Cuza“University Iaşi Associate professor Gabriela DIMA, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Associate professor Cristian MOROIANU, PhD, University of Bucharest Associate professor Angelica VÂLCU, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi

ORGANIZING COMMITTEE OF INTERNATIONAL CONFERENCE
Project Manager and Conference Director: Associate professor, Doina Marta Bejan, PhD, dmbejan@yahoo.com Co-directors: Members: Professor Virginia Veja Lucatelli ,PhD, virginia.veja@gmail.com Assistant Oana Cenac, oanacenac@yahoo.com Professor Floriana Popescu, PhD, florianapopescu@yahoo.com Lecturer Mihaela Cârnu, PhD, mihacirnu@yahoo.com Lecturer Gina Necula, PhD, ginadnln@yahoo.com Lecturer Cătălin Negoiţă, PhD, express_tv@yahoo.com Lecturer Gabriela Scripnic, PhD, gscripnic@yahoo.com Lecturer Ionel Apostolatu, iapostolatu@gmail.com Assistant Maria Egri, maria.egri@yahoo.com Assistant Cătălin Enică, catalin_enica1956@yahoo.com

3

4

CUPRINS
Cuvânt înainte ...................................................................................................................................... 9 LEXICOGRAFIE ....................................................................................................................... 11

Laurenţiu BĂLĂ Argoul în lexicografia românească ....................................................................................................... 13 Valeriu BĂLTEANU Reflexele lingvistice ale unor ritualuri tradiţionale – implicaţii lexicografice ..................................... 19 Doina Marta BEJAN Din istoria dicţionarului academic român: problema neologismelor .................................................... 24 Angela BIDU-VRĂNCEANU Semantica şi lexicografia în analiza lexicului comun şi a celui specializat .......................................... 30 Gabriela BIRIŞ, Elisabeta ŞOŞA, Diana Viorela IONESCU Pentru un dicţionar de antonime şi corelative...................................................................................... 37 Roxana CIOLĂNEANU Terminologia de marketing în dicţionarele de specialitate ................................................................... 43 Gabriela DIMA What is a Bilingual Specialized Dictionary good for?......................................................................... 48 Silvia DOBRIN Néologie et néologisme dans les dictionnaires allemands et français.................................................... 52 Felicia DUMAS Un dictionnaire bilingue de termes religieux orthodoxes ..................................................................... 57 Stelian DUMISTRĂCEL Etimologia unităţilor frazeologice în dicţionarele limbii române..................................................... 65 Teodora GHIVIRIGĂ Terminografie şi lexicografie – cîteva dicţionare de termeni economici................................................ 77 Petru IAMANDI Limba engleză şi dicţionarele ................................................................................................................ 81 Cristian MOROIANU Valorificarea lexicologică şi lexicografică a relaţiilor semantice ........................................................... 84 Elena MUSEANU Definiţii lexicografice si definiţii specializate ale termenilor economici ............................................... 93 Gina NECULA The Anglicization Era – A Global Communicating Dream ................................................................. 98 Floriana POPESCU Specialist Eponyms and General Eponyms in a Lexicographic Perspective on the English Language ......... 103 Ana VULPE Polisemia lexicală din perspectiva problemelor de lexicografie ........................................................... 108 Cristina UNGUREANU Les emprunts à l’anglais en Roumanie. Locuteurs vs dictionnaires................................................... 114 SEMANTICĂ................................................................................................................................... 121 Silvia Nicoleta BALTĂ Dinamica lexicului cromatic în limba română contemporană............................................................ 123 Ana – Maria BOTNARU Microcâmpul lexico-semantic nume de arbori în limba română......................................................... 129 Marion COHEN VIDA La métaphore dans le métalangage linguistique ................................................................................. 133 Mirela COSTELEANU Difficulties in translating specialized texts ........................................................................................ 138 5

Elena CROITORU On the Challenges of Confusables As Translation Traps................................................................... 142 Ionel ENE Semantica Referatului Biblic al Facerii Lumii ................................................................................... 149 Nicoleta Florina MINCA Various Approaches to the Study of Meaning ................................................................................... 158 Nicoleta NEŞU Lexic specializat – cazul textelor politice............................................................................................ 163 Raluca NICOLAE Opening to Colours: a basic Lexicon in Japanese ............................................................................... 168 Daniela ŞORCARU Stylistics and Semantics .................................................................................................................... 178 Valentina STOG On the semantic aspect of the English semi-modals........................................................................... 181 Ana Maria TRĂNTESCU Rolul proceselor de metaforizare în mutaţiile de sens ........................................................................ 188 Ümit Öz Deformation of idioms on the structural level.................................................................................... 194 LEXICOLOGIE, FRAZEOLOGIE ............................................................................................... 201 Liliana AGACHE A FI şi A AVEA în vechi documente moldoveneşti ........................................................................... 203 Valentina ANA Las unidades fraseologicas – aspectos teoricos.................................................................................... 206 Ionel APOSTOLATU Aspecte ale contaminaţiei lexicale în limba română ........................................................................... 210 Mihaela BUTNARU Prime atestări ale unor cuvinte din Psaltirea de-nţăles a Mitropolitului Dosoftei ........................... 219 Zinaida CAMENEV, Olga PASCARI Idiomaticity and Translation in the Context of Contemporary Applied Linguistics ......................... 227 Oana Magdalena CENAC Despre valorile prepoziţiei de în limba română ................................................................................. 231 Gheorghe CHIVU Lexicul neologic din limba română veche, între vocabularul de cultură generală şi terminologiile de specialitate .............................................................................................................. 237 Mihaela CÎRNU Reclamă şi neologisme .................................................................................................................... 244 Dana DINU Aspecte ale creaţiei lexicale în latină .................................................................................................. 247 Cătălin ENICĂ Termeni învechiţi de origine turcă – constituenţi ai frazeologismelor actuale................................... 252 Liubovi HOMULO Neological Burst in Mass-Media........................................................................................................ 259 Niculina IACOB Atestări lexicale în Biblia Vulgata. Blaj, 1760–1761 (II)................................................................... 264 Mohammed AL-KHATIB La morphologie du pluriel en arabe .................................................................................................... 271 Mihaela MARCU Terminologia gramaticală românească din perioada 1757-1828 ........................................................ 275 Cristinel MUNTEANU Expresii idiomatice româneşti referitoare la regnul animal. Precizări etimologice ............................ 280 6

Ina PAPCOVA Quelques cas de défigement des expressions phraséologique en contexte ........................................... 291 Alice TOMA Terminologia matematică în secolul al XIX-lea.................................................................................. 297 TERMINOLOGIE ........................................................................................................................... 307 Natalia AZMANOVA The Usage of Borrowings in the Field of Law..................................................................................... 309 Aliona BIVOLARU (POPA) Importanţa calcului lingvistic pentru modernizarea terminologiei financiar- bancare în limba ucraineană .......................................................................................................................................... 312 Carmen Maria BOLOCAN La terminologie liturgique orthodoxe dans la langue française .......................................................... 319 Oana Magdalena CENAC Tradiţional şi modern în problematica cazului................................................................................... 324 Alexandra CUNIŢĂ Termenul ca semn lingvistic............................................................................................................... 328 Bianca DABU Anglicisme recente în terminologia economică actuală ...................................................................... 337 Sofia DIMA Termeni comuni, termeni specializaţi şi mutaţii semantice ............................................................... 342 Daniela DOBOŞ Lexical Features of Special Languages................................................................................................ 349 Elena DOCHINOIU An Approach to the Romanian General Lexicon from the Perspective of the Specialized Military Terminology ....................................................................................................................................... 355 Antonela Marta DUMITRAŞCU On translating Collocational Patterns including Terms Shared by specialized and general Contexts ..... 360 Ana GUŢU Metode matematice în ierarhizarea termenilor ştiinţifici: sistemul limbii şi thesaurusul .................. 368 Ludmila HOMETKOVSKI Baza de date terminologice InfoTerminographe Communautaire: aspecte ştiinţifice şi utilitare........ 374 Carmen OPRIŢ-MAFTEI Despre termenul colocaţie în limba română ..................................................................................... 379 LEXIC ŞI ISTORIA MENTALITĂŢILOR .................................................................................. 383 Eugenia ALAMAN Un parcours de la langue française : les associations géographico-linguistiques ............................... 385 Carmen ANDREI Waterzooi ou stoemp ou filet américain? Saveur des belgicismes dans la cuisine....................... 390 Simona ANTOFI Reevaluări critice şi mutaţii canonice în dicţionarele de literatură română: Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900 vs Dicţionarul general al Literaturii Române ................. 394 Oana BLÂNDA CRĂCIUN Mass-media şi identitatea în context global. Studiu de caz: campania “mari români” – TVR, 2007........ 400 Dumitru BORŢUN Evul Mediu întârziat. Un discurs despre discursul identitar românesc ............................................ 405 Alina CRIHANĂ Limbaj critic şi limbă de lemn. Viaţa românească în 1956 ................................................................. 411 Ana-Elena COSTANDACHE Interferenţe lexicale europene în opera scriitorilor paşoptişti ............................................................. 416 7

Virginia Mihaela DUMITRESCU O retorică a negaţiei, sau nihilism pur?............................................................................................. 421 Alexandra Marina GHEORGHE Manga, anime şi blogosfera: lexicul japonez contemporan şi fenomenul globalizării ....................... 426 Nicoleta IFRIM Discurs ideologic şi discurs critic în epoca proletcultistă................................................................... 432 Doiniţa MILEA Text şi spectacol teatral în spaţiul românesc al secolului al XIX lea.................................................. 438 Cătălin NEGOIŢĂ Un raport inedit - Ion N. Cămărăşescu, Durostorul. Expunerea situaţiunii judeţului la 1 decembrie 1914.................................................................................................................................................... 445 Nicoleta PETUHOV Despre câteva particularităţi ale francezei regionale din Camerun.................................................... 451 Claudia PISOSCHI Addressing Terms Used in the Family. Cultural Dimensions and Contextual Connotations .......... 456 Mădălina STRECHIE Mentalităţi romane: imperator. Lexicul ilustrativ ........................................................................... 462 Angelica VÂLCU Considérations sur les interférences interculturelles dans une interaction exolingue ....................... 468 PRAGMATICĂ............................................................................................................................... 473 Alina GANEA Les indicateurs evidentiels visuel dans l’argumentation. Le cas de uite, vezi.................................... 475 Anca GÂŢĂ De quelques particularités sémantiques des verbes fr. savoir et roum. (a) şti (“savoir”)................... 481 Gabriela SCRIPNIC Sur les stratégies évidentielles de rapport construits avec le nom „vorba”........................................ 490 DIDACTICA ................................................................................................................................... 499 Yolanda-Mirela CATELLY Using The Wordweb Online Dictionary in an ESP Class ................................................................ 501 Corina DOBROTĂ Learner Autonomy in ESP Adult Courses......................................................................................... 507 Laura IONICĂ Aspects and Oscillations of Word Order when Teaching a Foreign Language.................................. 513 Sanda MARCOCI Aspects innovateurs du lexique publicitaire et leur impact sur l’enseignement ................................ 517 Nicoleta Mihaela ŞTEFAN Rolul contextului în predarea lexicului specializat în cursul intensiv de limba română ca limbă străină................................................................................................................................................. 522 RECENZII ........................................................................................................................................ 525 Oana Magdalena Cenac: Angela Bidu-Vrănceanu, Câmpuri lexicale din limba română. Probleme teoretice şi aplicaţii practice................................................................................................ 527 Doina Marta Bejan: DICTIONARIUM VALACHICO-LATINUM. Primul dicţionar al limbii române. Studiu introductiv, ediţie, indici şi glosar de Gh. Chivu ....... 528 Ioan S.Cârâc, Cristinel Munteanu: Eugeniu Coşeriu, Omul şi limbajul său. Studii de filozofie a limbajului, teorie a limbii şi lingvistică generală ................................................... 529 Cristinel Munteanu: Cristian Moroianu, Dicţionar etimologic de antonime neologice....... 532 Daniela Şorcaru: Perspectives in Translation Studies, Edited by Floriana Popescu ............ 534 REZUMATE / ABSTRACTS......................................................................................................... 537 8

Cuvânt înainte
Volumul de faţă cuprinde comunicările participanţilor la lucrările celui de-al doilea congres internaţional Lexic comun/lexic specializat, organizat de Centrul de cercetare ştiinţifică Teoria şi practica discursului din Facultatea de Litere a Universităţii „Dunărea de Jos“ din Galaţi. Manifestarea s-a adresat tuturor specialiştilor, indiferent de limba pe care o studiază, din dorinţa de a pune în relaţie informaţiile despre funcţionarea diferitelor limbi. În cadrul temei generale, formulate prin însăşi denumirea manifestării, Lexic comun/lexic specializat , s-a propus o temă de reflecţie specială, Ştiinţa dicţionarelor (teorie şi practică), pentru a se atrage atenţia asupra studiului dicţionarelor, domeniu de cercetare relativ recent – a doua jumătate a secolului al XX-lea. Tema aleasă a vizat istoricul şi evaluarea calitativă a dicţionarelor, sesizarea aspectelor care pot asigura o „lectură“ eficientă a lor în scopul învăţării lexicale şi al sporirii competenţei lingvistice a vorbitorilor unei limbi (dicţionarele monolingve). Abordarea dicţionarului ca „obiect cultural“- în special a dicţionarelor bilingve - arată că ele constituie o formă de cunoaştere a identităţii lingvistice şi culturale proprii fiecărei ţări, fiecărui popor. Am dorit să evidenţiem faptul că diferitele tipuri de dicţionare contribuie la constituirea identităţii europene, că prin ele se face vizibilă interferenţa limbilor şi a culturilor. Tema specială a permis participanţilor să prezinte propriile lucrări lexicografice recent apărute, precum şi vizitarea unei expoziţii cu dicţionare din fondul vechi şi modern al Bibliotecii “V.A.Urechia“ din Galaţi. Aceste acţiuni au dat dimensiunea completă a importanţei domeniului dicţionarelor într-o lume în care informaţia se focalizează, iar un articol de dicţionar poate fi o fereastră deschisă spre gândirea universală. Manifestarea din acest an a reunit persoane cu interes pentru problemele lexicului din diverse centre universitare din ţară (Bucureşti, Cluj, Craiova, Galaţi, Iaşi, Piteşti, Timişoara, Suceava) şi din afara ţării (Iordania, Italia, Republica Moldova). Publicarea lucrărilor într-o fasciculă specială a Analelor Universităţii „Dunărea de Jos“, cu titlul Lexic comun / lexic specializat, menţine deschis drumul unor colaborări ştiinţifice viitoare pe probleme de studiu al lexicului, în special, şi al limbii, în general. Mulţumim tuturor participanţilor, în mod deosebit celor din afara centrului nostru universitar, care au făcut un efort deosebit pentru a fi prezenţi la desfăşurarea lucrărilor conferinţei. Organizatorii conferinţei şi editorii volumului Doina Marta Bejan, Virginia Lucatelli, Oana Cenac

9

10

LEXICOGRAFIE

11

12 .

în comparaţie cu argoul francez. de aceea timp de aproape şase decenii. după ştiinţa noastră. şi intitulate). G. majoritatea autorilor. ceea ce ne îndreptăţeşte. Documentul va fi descoperit pe la mijlocul secolului al XIX-lea. şi este reluată în 1861. ca să nu mai vorbim de un dicţionar care să cuprindă termeni argotici româneşti. câteva extrase. Orăşanu [2]. de-a lungul celor peste patru decenii de comunism. după părerea unor cercetători ai acestui fenomen. de termenul de comparaţie pe care ni-l fixăm. Şi aceasta pentru că din punct de vedere al alcătuirii. în care descoperim că în intervalul 1944-1989 articolele. nici autorul însuşi nu o intitulează „dicţionar” (probabil din raţiuni de… marketing. sunt totuşi filologi!). o lucrare [7] a lui Iorgu Iordan. atunci broşurica lui Traian Tandin poate fi considerată o astfel de lucrare. inexistentă! Evident. atunci toate încercările de acest gen ulterioare lucrării lui Tandin pot fi considerate. de exemplu. căci Limbajul infractorilor sună mai incitant decât un banal „Dicţionar de argou”. în cele câteva decenii scurse de la apariţia primelor liste de termeni argotici. după părerea noastră. Baronzi [3] va folosi termeni argotici din această listă în romanul său Misterele Bucureştilor. chiar dacă nu aparţin unor cercetători sau specialişti în argou recunoscuţi sau măcar unor lexicografi (din câte ştim. a cărui primă utilizare în scris datează. totuşi. 149-151) [4]. Jeu de Saint Nicolas). Primul [1] glosar argotic francez este alcătuit în 1455. în lingvistica românească să nu mai apară decât cu caracter sporadic articole tratând acest subiect! Constatarea este mai mult decât evidentă dacă răsfoim o lucrare monumentală (aproape 1200 de pagini!). în volumul Întemniţările mele politice. cu ocazia celebrului proces al bandiţilor numiţi coquillards. atunci putem spune fără nicio îndoială că la noi încă nu a apărut un dicţionar de argou. de către un arhivist din Dijon. un vocabular. a lui Adrian Mateescu [8]. căci. pentru ca apoi. ce a avut loc la Dijon. apărută în 1944. după cum bine observă Gheorghe Sarău [6]. dacă nu toţi. o primă listă de cuvinte şi expresii argotice apare la N. un glosar. să credem că aceasta era intenţia autorului! Dacă rămânem în continuare la acest nivel.Laurenţiu BĂLĂ. dacă ne raportăm la lucrările de acest tip apărute pe tărâm francez. mai ales după primul război mondial. care va publica în 1842. primele atestări scrise apar foarte târziu. cel puţin la nivelul titlului. de altfel. Universitatea din Craiova ARGOUL ÎN LEXICOGRAFIA ROMÂNEASCĂ Primele liste de argou românesc şi. studiile. interogatoriile şi mărturiile acestora. sunt dedicate argoului. De altfel. preocupările legate de acest fenomen lingvistic se amplifică totuşi. lucrările în cauză sunt 13 . şi o va relua în 1872. La noi. nu depăşesc câteva zeci! Despre încercări lexicografice din această perioadă nici nu poate fi vorba. cercetările sau volumele care. între 1936 (anul în care a apărut glosarul lui Cota) şi 1993 (anul în care apare Limbajul infractorilor [9]). sub titlul Les Compagnons de la Coquille. în acelaşi timp. După o pauză destul de lungă apare glosarul lui V. în revista Coarnele lui Nichipercea.T. lexicografia argotică românească a fost. anul 1993 poate fi luat în calcul dacă lucrarea lui Tandin este considerată… lexicografică! Totul depinde. acela al necesităţii umplerii unui gol în lexicografia argotică românească. pe drept cuvânt. archiviste de la ville de Dijon. De fapt. dacă pornim de la premisa că timp de aproape 60 de ani nu a apărut la noi nici măcar o listă. cu menţiunea că. chronique dijonnaise du XVe siècle. Astfel. Cota [5]. din întâmplare. „dicţionare” de argou al limbii române. Par Joseph Garnier. publicat între 1862-1863. în Limba română şi tradiţiunile ei (pp. mai ales într-o perioadă în care termenul „argou” aproape că dispăruse din vocabularul românilor! E drept că foloseşte cuvântul „dicţionar” de trei ori în „Cuvântul înainte”. (aşa cum sunt. şi în cursul căruia procurorul Jehan Rabustel va consemna cu scrupulozitate audierile. de exemplu. poate fi considerată ultima în care argoului românesc îi este dedicat un studiu. din 1860. din 1200 (este vorba de lucrarea lui Jean Bodel.

a fura. care trădează de departe pregătirea nefilologică a autorului (de fapt. Lucrarea lui Traian Tandin are. ce „spor” de informaţie aduce un participiu devenit adjectiv de genul „achiziţionat -ă. destul de multe… În primul rând. înviere faţă de „cuvintele de bază” ’închina’. poet care este de fapt un… jurnalist şi scriitor american (preocupat. achiziţionaţi. „argo-ul”. desprinsă se pare. om pe care nu poţi pune bază. înmormântare. care ar fi descris jargonul infractorilor. iar cuvântul „javră” lipseşte cu desăvârşire din dicţionar! Şi. este aceea că şi în „argo-ul” (sic!) infractorilor noştri. aşa cum vom vedea ceva mai departe! Următoarea lucrare lexicografică [14] (din punct de vedere cronologic) dedicată argoului românesc aparţine unei profesoare (după cum aflăm din mini studiul introductiv intitulat „Fantezie şi conotaţie în argoul actual”. dacă lucrarea lui Tandin nu are nici un fel de bibliografie. Apoi. Autoarea. DOOM-ul). în ciuda tuturor eforturilor.” faţă de cuvântul de bază „achiziţiona 1. Din scrierile acestuia ar rezulta. întristare. semnat de Gheorghe Bulgăr) şi a apărut într-o obscură editură din Slobozia. furat. cea a Ninei Croitoru Bobârniche nu menţionează. e adevărat. totuşi. ca şi în al celor de la Paris. vezi javră.” [13] În cazul acesta. ’înştiinţa’. exemplele pot continua. în care. mai ales dacă ne comparăm cu alţii. parcă sugerându-ne prin aceasta că autorul a cules singur.net superioare. 2. ’îngriji’. precum „jălbar jălbari. sau trimiteri la cuvinte inexistente: „jigodie jigodii. în acest „Cuvânt înainte” apar termeni ca „delicvenţei”. care nu există în dicţionar? Sau. el menţionează formele de… plural ale acestora (e drept că uneori uită). 1. citim că a „menţionat numai genul şi numărul substantivelor şi infinitul la verbe” [12] (probabil că o intrare de genul „abţibild abţibilduri. a băga la puşcărie”? Mai întâlnim explicaţii curioase ale unor termeni. reuşeşte să alcătuiască o lucrare mai închegată decât cea analizată anterior. totuşi. atâta câtă e ea… Nu e mai puţin adevărat că termenul „tradiţie” poate părea pretenţios. inclusiv a doua ediţie („revăzută şi adăugită”). înştiinţare. decât una singură cu caracter lexicografic argotic. în limbajul lor. totuşi. Lucrare pe care. ’încuviinţa’. şi chiar în propria lucrare. băgat la puşcărie de poliţie. vorbeşte de un poet vagabond… francez. totuşi meritul de a fi reînnodat firul unei tradiţii lexicografice a argoului românesc. nu am reuşit s-o procurăm. „preântâmpina”. cea a lui… Tandin! Celelalte sunt lucrări lexicografice cu caracter fie general (DEX-ul. nu folosesc alt timp decât cel prezent” [10]. în cele ce urmează ne vom referi strict la această primă ediţie. îngrijire. probabil în virtutea întâietăţii acesteia pe o piaţă argotico-lexicografică atât de anemică! Dar ce i se poate reproşa. tot din scrierile… poetului vagabond francez. fie specializat (Mic dicţionar al sporturilor. De aceea. ca să nu mai vorbim de format). mai bogată (are 210 pagini. faţă de cele 102 ale lucrării lui Tandin. dacă nu prin cine ştie ce realizări lexicografice de excepţie. ’înmormânta’. pe care. a aresta. -te. „impasiv” sau sintagme ca „infinitul la verbe”. Nina Croitoru Bobârniche. „pluralul este mereu înlocuit cu singularul”! [11] Afirmaţie contrazisă chiar de autor. Astfel. hoţ mărunt” conţine şi genul şi numărul substantivului…). ce informaţie aduc în plus nişte infinitive lungi de genul închinare. participiile devenite adjective) şi diminutivele decât în cazul când aduc un spor de informaţie faţă de cuvintele de bază sau când au atins parametrii sensurilor uzuale. toţi ceilalţi o citează la bibliografie. de imperfecţiuni. Dicţionar de termeni medicali). Dicţionar marinăresc. de pe… „teren” termenii inventariaţi. lucrării lui Tandin? Din păcate. de descrierea argoului american). O altă afirmaţie curioasă. afirmaţie cel puţin hazardată. În sfârşit. susţine Tandin. în finalul introducerii sale. sau de expresii ale limbii române (Dicţionar 14 . în cazul multor substantive şi adjective. ’întrista’. (despre hoţi) arestat. fost lucrător în miliţia şi poliţia română). pentru ca în fraza următoare să citim o afirmaţie de-a dreptul sibilinică în ultima sa parte: „N-am inclus în dicţionar derivatele verbale (infinitivele lungi. Damon Runyon. că „hoţii profesionişti. din păcate. încuviinţare. dintr-un total de nouă lucrări. autorul face o serie de afirmaţii aiuritoare încă din „Cuvântul înainte”: astfel. la fel. măcar prin volum şi prin diminuarea numărului de erori ce caracterizează lucrarea lui Tandin. reclamangiu (sic!)”. dar nu lipsită.”.

n. care prefaţează lucrarea apărută la Slobozia). cum ar fi normal.) nu mai (sic!) se află pe poziţia cuvântului-titlu. fără spaţii după „punct”. totuşi. dar şi „lăudăros” (în expresia „a fi lăudăros”). nu după căzătură.. de exemplu. sau „lăuda”. a registrului unui termen sau al unei expresii prin paranteza „(argou)” (care ar fi putut fi înlocuită prin abrevierea clasică. gurăbogată. apare după bizon. precum şi pentru inovatorul. a înregistra un eşec. care generează sinonimele şi expresiile sinonimice colocviale şi argotice (s. L. ar fi trebuit să se numească mai degrabă Dicţionar de expresii şi termeni colocviali şi de argou. s. iar nu invers! De altfel. cum este „a o nimeri (ca Ieremia) cu oiştea în gard”] şi expresia. şi în cazul fondului există destule inconsecvenţe. cu explicaţia standard „a eşua. ci de trei ori: „Este primul dicţionar-invers (sic!) de expresii şi termeni colocviali şi de argou (s. câine figurează după cizmă. cum se întâmplă. următoarele sinonime: „individ lăudăros: artist. dar nu întotdeauna. Anca Volceanov şi George Volceanov publică în 1998 un dicţionar pornind de la ideea (corectă!) că nu se poate face o distincţie netă între „argotic” şi „familiar”. unde întâlnim.n. artist de cinema.” [17] Şi atunci de ce îşi intitulează. nu este precedat de menţiunea (argou). O lucrare lexicografică mai… specială faţă de cele despre care am vorbit anterior este publicată de Dan Dumitrescu [16] şi care. o înfrângere”.de locuţiuni şi expresii.). 15 . normal. la care se adaugă o monografie (Ţiganii – o lume a contrastelor)! Cam puţin şi cam inconsistent… Se mai impune o observaţie legată de tehnoredactarea total neglijentă a dicţionarului. cu probleme de ordonare alfabetică a intrărilor (barbugiu se găseşte între basculant şi basculă. gură-mare. etc.n. de vreme ce majoritatea covârşitoare a termenilor şi expresiilor care figurează în lucrare sunt totuşi colocviali şi nu argotici. sau „laudă” (în sintagma „de laudă”)! Cu toate aceste imperfecţiuni. în schimb cu spaţii acolo unde nu ar trebui să fie. destul de rară. Astfel. curios pentru un verb. aşa cum autorul o spune explicit în „Cuvânt înainte”. unde apare şi „a se justifica”. iar copastie se află după copiuţă. ca sens.) Autoarea are probleme şi cu alfabetul limbii române.. citat ca sinonim pentru „a enerva pe cineva”.B. printre alte expresii mai mult sau mai puţin colocviale [unele mai degrabă populare. L. „Glosar analogic şi de sinonime” care încheie dicţionarul. şi nu după băţ. un termen cum este „a şucări”. dar şi pentru studiul introductiv (mult mai interesant decât cel al lui Bulgăr. i se atribuie. care nu înseamnă nici pe departe „a eşua”. cuvintele aparţinând aceleiaşi familii lexicale figurează în dicţionar ca intrări separate. ci „a-şi da toată silinţa. L.) Pe lângă această inadvertenţă legată mai mult de formă. expresiile şi locuţiunile din spectrul colocvial şi argotic (s. cuvintele conţinând „â” fiind plasate după „i”. de aceea îl intitulează Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române. urmând ca în dreptul lor să se regăsească definiţiile şi explicaţiile de rigoare.B. care la rândul său se află înainte de copită. dicţionarul rămâne. cum ar fi fost. în lexicografia românească argotică. Dicţionar de expresii şi locuţiuni ale limbii române). în cazul lui „judeca”. „a face pe dracu’ în patru”. şi nu o singură dată.). ciuşderie se află intercalat între ciupeală şi ciupitor etc. cocoş. arg.. nu numai pentru cele câteva zeci de pagini în plus. tot populară şi aceasta. fanfaron. acest lucru îl afirmă chiar autorul în „Cuvânt înainte”. a face tot posibilul”! Sau. credem. Astfel. cu siguranţă cercetătorul cu cea mai constantă preocupare pentru acest subiect din lingvistica românească. Despre aceste prime trei lucrări lexicografice postdecembriste a scris şi Rodica Zafiu [15].B. ci dimpotrivă. într-un alt exemplu. pe poziţia cuvântului-titlu se află termenul aparţinând fondului lexical principal. Trebuie spus de la bun început că este o realizare lexicografică superioară celei a Ninei Croitoru Bobârniche. L. unui cuvânt-titlu de genul „eşua”. a depune toate eforturile. buricul pământului. bâcâi. mare sculă (pe basculă)”. aşa cum este cazul dicţionarelor apărute până în prezent (autorul se referă la dicţionarele de argou.) echivalente. „justifica”. şi implicit prin menţionarea. unde întâlnim şi „judecată” şi „judecare”. de exemplu..B.n. după părerea noastră. dicţionarul „de argou şi termeni colocviali”? Greu de spus. şi nu după „ă”: de exemplu. De cele mai multe ori.

vocabulare. [Colecţia "Biblioteca rromă". În sfârşit. în dreptul cărora să poată fi menţionată. de exemplu. Bucureşti: Editura Kriterion. 581-589. Dicţionarul limbii şmecherilor. où il a exercé ce beau Mestier. nr. Cota (1936).000 de intrări. al cărui titlu iniţial credem că ar fi trebuit păstrat… Spunem aceasta deoarece eliminarea din titlu a sintagmei „expresii familiare” ne duce cu gândul la un dicţionar de argou… pur la limbii române (lucru. care. Pechon de Ruby. p. mai potrivită. [6] Gheorghe Sarău (1998). 4]. nu are decât vreo… 7. explicată prin „a analiza. după cum am văzut. lucrările la care ne-am referit mai sus. de altfel. a chibzui. abrevierea arg. 5-6. nr. apărute într-un interval de doar 13 ani. aşa cum este lucrarea Dictionnaire de l’argot français et de ses origines [19]. o revigorare a interesului „lingviştilor români pentru studierea influenţei limbii rromani asupra limbii române. o lucrare importantă în lexicografia argotică românească. [3] Idem. argoul rămâne destul de greu de fixat în scris. de apariţia în urmă cu câţiva ani (în 2006. nu numai!). ultima lucrare lexicografică dedicată argoului românesc este o „recidivă” a lui George Volceanov [18]. atunci primul glosar argotic francez poate fi considerat cel aparţinând lui Pechon de Ruby: La vie généreuse des Mercelots. în ciuda numărului de termeni argotici. Gueux et Boesmiens. chiar dacă acest fenomen lingvistic nu s-a bucurat de atenţia care i-a fost acordată „omologului” său francez. sau de cele mai importante studii dedicate argoului românesc în ultimii vreo 50 de ani [23]. Argot-ul apaşilor. Gentil’homme Breton. par Jean Jullieron. Or. a cumpăni cu atenţie. nu numai în cazul limbii române). efemer!) şi oral. figurează şi în prima ediţie!)? Cu toate aceste cuvinte şi expresii familiare. pe care Adriana Stoichiţoiu-Ichim o aproximează în „Cuvânt înainte” la… „25.000 de cuvinte şi expresii-titlu” (în 304 pagini). singur de data aceasta. printr-o inventariere a vocabulelor (în cadrul unor glosare. fără prejudecăţi sau patimă”. avec l’explication en vulgaire. dicţionare). [4] Apud George Ivănescu (1980). ayant esté avec eux en ses jeunes ans. cu multe cuvinte chiar populare (vezi „pezevenghi”. se mai poate discuta despre această bogăţie. Bucureşti: Tiparul Românesc. „Păsăreasca: atestări şi interpretări ale limbajelor ludice şi secrete”. de la argotic… Credem totuşi că. Rodica Zafiu (2003). după părerea noastră. India şi limba rromani. şi a cărui primă ediţie datează din… 1596 ! [2] Cf. noua ediţie a dicţionarului conţine sute de cuvinte şi expresii care nu sunt argotice – şi ce e mai straniu e că nu au fost niciodată. In: Limba română. contenant leur façon de vivre. mai exact) a primelor dicţionare „on line” de limbaj urban [22]. de exemplu [24]. . imposibil. căci dacă ne referim strict la anul apariţiei efective. aşa cum este şi cazul expresiei la care ne-am referit mai sus. Întâlnim. 2000). expresia „a judeca la rece”. Autorul remarcă. fenomen lingvistic prin excelenţă dinamic (poate tocmai de aceea. Iaşi: Editura Junimea (Ediţia a II-a. căruia chiar autorul îi menţionează registrul popular!). nici ea şi nici măcar vreunul din cuvintele prin care este explicată. acest dicţionar rămâne cea mai bogată lucrare de acest tip dedicată argoului românesc (şi. Plus a esté adjousté un Dictionnaire en langage Blesquien. Rromii. la care se mai adaugă câteva sute de sub-intrări prezentând variante şi derivate. [5] V. a dicţionarului publicat în 1998. mis en lumière par M. şi mai cuprinzătoare pentru mulţi din termenii şi expresiile care figurează în dicţionar (şi care. Istoria limbii române. NOTE [1] Aceasta dacă luăm în calcul anul sau perioada alcătuirii. după primul război mondial. publică o variantă revăzută şi adăugită. mai mult sau mai puţin realizate din punct de vedere lexicografic. Evident. care nu are absolut nicio legătură cu argoul. sensibil mai puţin numeroşi decât cei colocviali. totul în „doar”… 904 pagini! Spaţiul limitat ne împiedică să ne referim şi la alte lucrări cu caracter lexicografic dedicate argoului: este vorba de cele bilingve [20]. fără nicio urmă de îndoială.A Lyon. pot constitui bazele unei tradiţii lexicografice pe tărâm românesc. cu titlu schimbat.prin construcţia sa. căci un adevărat monument de lexicografie argotică. pp. În concluzie. subtilitez et gergon. din 16 . 605. de mai mult sau mai puţin consistentele glosare argotice ce însoţesc unele creaţii beletristice [21]. Iar exemplele pot continua… Şi atunci de ce a renunţat autorul la sintagma „expresii familiare”.

Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Editura Ştiinţifică. Dictionnaire de l’argot français et de ses origines. Nicolae Luca (1999).. Bucureşti: Editura M. „În întâmpinarea argoului. Nu v-atingeţi de mangoţi! Traducerea: Angela Cismaş. Bucureşti: Editura IRI (Titlu original: Albert Simonin (1953). Touchez pas au grisbi! Paris: Éditions Gallimard). 2005. p. Bucureşti: Editura Niculescu. 2006. Paris: Larousse. Adriana Stoichiţoiu-Ichim (2001). [15] Vezi articolul „Lexicografie argotică”. ar rezulta cu siguranţă cel mai consistent volum de studii dedicate argoului românesc… Să sperăm ca o va face cândva! [16] Vezi Dan Dumitrescu (2000). 1 (1944-1972). nr.ro/>. Dicţionar de argou şi expresii colocviale italian-român. (Ediţia a II-a. Iorgu Iordan (1943). Bucureşti: Editura Teora.123urban.ro <http://dictionarurban. 2007. eufemisme şi expresii familiare englez-român. Expresivitate şi abatere de la normă. 17 . Craiova: Editura Universitaria. 119-156. 3 (1987-2000). ele fiind creaţii colective ale anonimilor pasionaţi de limbajul urban contemporan (în cadrul căruia argoul se află la loc de cinste!) din România. dar mai ales între 1922 şi 1938. [10] Traian Tandin. Dicţionar de argou şi limbaj colocvial german-român. Bucureşti. (2002). [21] Este vorba de George Astaloş (2001). Bucureşti: Editura Paco. Dicţionar de argou englez-român. Iorgu Iordan (1944). 335-376.. Craiova: Editura Universitaria. cele mai importante. Bucureşti: Editura Nemira. [12] Idem. 1975). [22] Acestea pot fi consultate. Dan Dumitrescu (1998). Ana-Dolores Doca (1995). în ordinea alfabetică a autorilor. op. Ioan Lăzărescu (1997). 35 din 2 septembrie 1998. 8. „Pregnanţa oralităţii” (Capitolul III). după părerea noastră: George Astaloş (1997). [17] Dan Dumitrescu. 2003). Cu microglosare argotice şi desene de Constantin Piliuţă. Pe muche de şuriu. 114-142) şi „Utopii. Prima ediţie. pp. 6. [18] Vezi Dicţionar de argou al limbii române. Dicţionar de argou şi termeni colocviali ai limbii române. [8] Este vorba de Dicţionar bibliografic de lingvistică: vol. Istoric · Limba nu plăteşte drepturi de autor · Vorbirea paralelă: argoul. creativitate. 488-510. Constantin Frosin (1996). Bucureşti: Editura Univers enciclopedic. 2003. p. Iaşi: Institutul de Arte Grafice Alexandru A. pp. 352 p. Bucureşti: Editura Nemira. 5. „Disertaţie asupra argoului. [14] Este vorba de Nina Croitoru Bobârniche (1996). 426 p. Bucureşti: Editura Niculescu. Cercetări etimologice. comentate. [7] Vezi Iorgu Iordan (1944). in Stilistica limbii române. [20] Pentru cei interesaţi. préface Alphonse Boudard. iar dacă ar aduna articolele publicate numai aici. Bucureşti: Editura Vitruviu. in Diversitate stilistică în româna actuală. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Dinamică. este dedicat argoului românesc (pp. utopie a comunicării” (pp. 6. George Volceanov. Mîrzescu. [23] Acestea ar fi. pp. 2 (1973-1986). 1944 (ediţia a II-a. in România literară.A. Cânturi de ocnă. II din Partea VI: Lexicul). [11] Idem. Bucureşti: Editura All Educational (2005. a apărut în 1990. din Partea IV a lucrării.S. Slobozia: Editura Arnina. in Vocabularul limbii române actuale. in Limba română actuală. Rodica Zafiu (2001). 1975). influenţe. îmbunătăţite la adresele: 123urban <http://www. O gramatică a „greşelilor”. Mioriţa Baciu Got.T. Limbajul infractorilor. în cadrul rubricii „Păcatele limbii”. Bucureşti: Editura Teora. Bucureşti: Editura Sempre. 2006. lucrare în care capitolul „Fenomene lexicale”. Bucureşti: Editura Corint.cit. Ştefan Nimară (1993). Bucureşti: Institutul de Linguistică Română (ediţia a II-a. „Fenomene lexicale” (Partea IV). 335-376). Stilistica limbii române. „Redescoperirea argoului” (Capitolul VI). Dicţionar de argou al limbii engleze. Dicţionar de argou al limbii române. p. Institutul de Linguistică Română. Eseuri urmate de confesiuni biografice. sub titlul Dictionnaire de l’argot. Bucureşti.. [9] Vezi Traian Tandin (1993). Rodica Zafiu semnează săptămânal această rubrică de mai bine de 15 ani. Cuvânt înainte de Mircea Borcilă.ro/> şi Dictionarurban.. vol. vol. 404 p. Dicţionar de argou francez-român. „Limbaje speciale” (Cap.perspectiva argoului” şi furnizează într-o notă o listă de articole şi lucrări de specialitate apărute începând din 1906. Ţerek.cit. 53-113). [19] Iată referinţele complete: Jean-Paul Colin. 2008). Dicţionar de argou. Bucureşti: Editura Paco.. Vladimir Drimba (2001). Christian Leclère. Argoul românesc. iată lista acestor dicţionare: Ştefan Balaban (1996). (2006). Bucureşti: Editura Teora (retipărit 1999). Bucureşti: Editura Tritonic şi de Albert Simonin (1994). op. p. Dicţionar de argou francez-român. [13] Ibidem. Jean-Pierre Mével. Confesiune biografică” (pp.

Dicţionar de argou al limbii române. (ediţia a ii-a. Bucureşti: Editura Paco. Bucureşti: Editura Teora. Dicţionar de argou al limbii române. reuşind să creeze o operă de referinţă pentru argotologia franceză şi nu numai! REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Dumitrescu. Limbajul infractorilor. dicţionare şi alte lucrări şi documente în care argoul este prezent. Robert Yve-Plessis (1901). Volceanov. Croitoru Bobârniche. Daragon. Autorul recenzează nu mai puţin de 365 de studii. but also to the bilingual slang dictionaries released after December 1989. Slobozia: Editura Arnina. Dan (2000). Dicţionar de argou şi termeni colocviali ai limbii române. cercetări. Romanian slang was absent from the linguistics research and became a truly taboo subject in lexicography. ABSTRACT The aim of our intervention is to propose a review. regarded as a subject of scientific approach is still wide of the mark. Traian (1993). George (1998). Tandin. the Romanian slang. after 20 years characterized by freedom of expression and lack of… linguistic and lexicographic taboos. 2003). compared to its “homologous” French which became studied 500 years ago. such a scientific approach could not be even taken into consideration using the theory that slang was the language of the declassed class. articles. studies. between 1947 and 1989. Anca. George (2006). but also an analysis of the lexicographic papers dedicated at first to the Romanian slang. and dictionaries! 18 . We focused on this period because before 1989. Nina (1996). Bucureşti: Editura Niculescu. because this class… didn’t even exist during the communist period! More than 40 years. Bibliographie raisonnée de l'argot et de la langue verte en France du XVe au XXe siècle. Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române. Paris: H. not being approached by any dictionary. Bucureşti: Editura Livpress. Volceanov.[24] Cf. Even now. Volceanov. and to whom there were dedicated hundreds of volumes. Préface de Gaston Esnault.

de orez. partea a II-a. Încercăm să oferim câteva sugestii care să contribuie la realizarea în viitor a unui studiu sistematic şi coerent al temei în discuţie. umblând în grup sau alţii de la casă la casă” (DLRLC. a semăna. p. 588). după nuntă la socrii miresei” [2] a îmbărbura „a unge la Sf. a descânta „a rosti descântece sau vrăji însoţite de numite gesturi magice pentru a obţine îndepărtarea unui farmec. dar. la nuntă etc. obiecte visate diverse semnificaţii. Vom încerca să oferim exemple pentru fiecare situaţie în parte. 19). Barbura pe copii (în frunte. fiinţe. pentru început. amestecate cu miere. de remarcat că expresia a se duce pe calea mare face trimitere la o acţiune rituală: „a se duce cu plocon. stafide etc la anul nou. a ura „a recita pluguşorul sau alte colinde de Anul nou. a ghidănăci. prezenţa unor actanţi specifici. a tălmăci „a da anumitor fapte. ca să astupe gura duşmanilor” [3] . e drept. p. tom X. în esenţă. IV. Este vorba. 1177). 1247). expresii. rodină. Ritualurile tradiţionale româneşti au generat o serie de elemente de ordin lingvistic: cuvinte. Galaţi REFLEXELE LINGVISTICE ALE UNOR RITUALURI TRADIŢIONALE – IMPLICAŢII LEXICOGRAFICE O cercetare aprofundată a problemei amintite nu s-a realizat până acum. p. sensuri. existenţa (sau nu) a publicului. derularea într-un spaţiu sacru. în esenţă de substantive ce denumesc actanţii specifici diverselor ritualuri sau verbe ce denumesc acţiunea rituală: călimărean „unul din cei ce merg pe calea mare” (MCD. partea IV. a tălmăci. Universitatea „Dunărea de Jos”. a sorcovi. 231). credinţa participanţilor în eficacitatea ritualului. p. Este necesară. I. a ghici et. schema pomenită şi-a păstrat valabilitatea. expresii. Pentru prima categorie de elemente lingvistice (cuvintele) putem menţiona o serie de exemple: a îmbărbura. o serie de articole. 662). pe cei doi obraji şi la buric) cu căline numite barbure. o definire a ritualului: „punerea în scenă a unui eveniment sacru sau a unui mit prin codificarea şi decodificarea acestora” [1] Se observă cu uşurinţă faptul că ritualul implică o „dramatizare” care trebuie să îndeplinească unele condiţii obligatorii: existenţa unei teme cu caracter mitologic. călimărean. în concordanţă cu tradiţiile divinatorii” (DDPR. p. Pe teren folcloric unele dintre elementele amintite s-au estompat destul de mult. există. însoţind gestul de o urare” (DLR.Valeriu BĂLTEANU. oricât de interesante ar fi. bomboane. vindecarea de o boală” (DLRM. lucrări care au analizat diverse aspecte particulare. 305). 19 . a descolinda „a întoarce în rău urările de bun augur ale colindei sau ale colindelor cântate anterior” [4]. p. în timp ce multe alte elemente lingvistice cu bază folclorică nu vor fi luate în calcul. făcaş. a ghidănăci „a ciocăni cărbunii cu vătraiul cănd ţiuie. sintagme. a despetrece. ca să fie feriţi de vărsat” (DULR. a semăna „a arunca boabe de grâu. a sorcovi „a ura cu sorcova” (Ibidem. Am dori să atragem atenţia asupra faptului că nu vor intra în discuţie decât acele cuvinte. p. a despăşi. sintagme care reflectă ritualuri bine precizate pe teren popular.

a-şi atrage necazuri” [17]. semănător „persoană care seamănă de Anul Nou” (DDPR. pe o melodie simplă. 233) Sens prim: „a dezlega. Sens prim: „a împreuna. gest pentru care li se plăteşte” [13]. p. târg de sărutat „posibilă urmă a unui ritual de tip „prostituţie sacră”. Vom urmări câteva exemple: modâlcă „petică înnodată aşa fel fel că seamănă a gâlcă. structurat după modelul colindelor. în continuare. înainte şi înapoi. Legăturică ce cuprinde în ea felurite lucruri ori vrăjite. p. plugar.Să ne oprim acum asupra unor sensuri dezvoltate de o serie de cuvinte ca urmare a implicării obiectului sau acţiunii denumite de aceste cuvinte într-un context ritual: a (se) mira. prin farmece” (DA. p. Există numeroase expresii care îşi au originea pe terenul practicilor rituale. a drege. a uni strâns” (DEX. Sens Prim: „muncitor agricol care seamănă” (DEX. în interiorul cercului format din surate. 59). Personajul central. p. Colac de Sângeorz „covrig mare din făină de grâu care se pune pe găleata împodobită cu flori de câmp şi tulpini de leuştean. V). masa moaşei „petrecere a mamelor la casa femeii care le-a moşit copiii în ziua a treia după Bobotează”[10]. rupt în bucăţi şi mâncat de ciobani şi stăpânii turmelor. a lega etc. tom VIII. vom urmări. a drege (în expresia a drege mortul) „a face un anumit ritual la mormântul cuiva pentru a împiedica mortul să se facă strigoi” [6]. 20 . târg de sărutat etc. fără a fi vrăjite au putere de vrajă” [5] . Lăzăriţa. 239). în timpul mulsului la Sâmbra oilor sau Măsurişul laptelui. p. asemănător revelionului. la care tinerele recent căsătorite sărută bărbaţii întâlniţi în cale.] când se iau mai mulţi la bătaie” [15] . Sens prim: „a repara”. benchi. p. 972). focul lui Sâmedru. dedicat zeului vegetaţiei în Sâmbăta Floriilor. unde este înfipt în coama casei” [7]. semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi” (DEX. care povesteşte drama eroului vegetaţiei” [16]. unele sintagme ce fac referire la scenarii rituale: bradul miresei. A umbla cu Lăzăriţa „ceremonial al cetei feminine. 94). şoaldă. 808). 136). partea a II-a. a săgeta. după tăierea porcului pentru sărbătorile de iarnă. de oile şi câinii stânei. în ziua de Sângeorz” [9] . care se desfăşoară în ajunul Sâmedrului la care participă în jurul unui imens rug funerar aprins pe înălţimi de flăcăi. petrecere populară din zona Zarandului. să urmărim doar câteva exemple: A se duce pe calea mare „a se duce cu plocon după nuntă. tom II. semănător. la socrii miresei” [14] . pomana porcului. După ce am avut în vedere o serie de cuvinte şi de sensuri cu implicare spirituală. pomana coloienilor. semcă. benchi „mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. A se prinde surate „(despre femei) a lega între ele o prietenie trainică” (DEX. numită pe alocuri pomana caloienilor” [8].. prin firea lor. la casa ginerelui. a desface „a nimici. duioasă. când se mănâncă preparate făcute numai din carnea lui”. a distruge vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva” (DLRM. întreaga suflare a asatului” [12] . a lega „a paraliza. S-a făcut Drăgaică în capul lor „se zice [. Plugar „flăcău care umblă cu pluguşorul în ajunul Anului Nou” (DLR. colac de Sângeorz. A-şi aprinde paie în cap „a atrage atenţia asupra sa prin aprinderea unei rogojini ridicate deasupra capului. modâlcă. a dezlipi”. ori care. bradul miresei „brad care este împodobit în seara de fedeleş (sâmbăta). este purtat a doua zi de fratele de ginere în fruntea alaiului până la casa miresei. masa moaşei. pomana caloienilor „alteori ceata se adună la o casă unde se desfăşoară o masă cu mâncări şi băuturi. partea III. Sens prim: „mică pată pentru frumuseţe” (DESLR.[11] focul lui Sâmedru „ceremonial nocturn de înnoire a timpului calendaristic. Sens prim : „persoană care locuieşte în mediul rural şi a cărei ocupaţie de bază este agricultura” (Idem).. îmbrăcată mireasă se plimbă cu paşi dansanţi. 1046). pomana porcului „masă care se face mai ales la ţară.

fiecare cu Drăgaica proprie. Acest ritual a fost prezentat pe larg de către folcloristul A. Ursu ca să fie scutiţi de boale şi să nu se apropie moartea de dânşii” [24]. în unele cazuri lipsa unor informaţii suplimentare face greu de recunoscut baza rituală a unor expresii. 21 . a-şi bate joc”[20]. autorul oferă şi explicaţii: „Când unui părinte nu-i trăiesc copiii ori îs tot bolnavi. nici nu se pun nume de sfinţi. Autorul porneşte de la un fapt oarecum ciudat: „De multe ori întâlnim oameni care au două nume de botez. ce se realiza într-un cadru ritual. Grozea. Grozavu. Întâlnirea a două cete. Crâncen. Revenind la observaţiile lui Gorovei trebuie să remarcăm faptul că inventarul de nume folosit în cadrul ritualului este mai extins: Balaur. scenariului folcloric în discuţie. A lua la vale „a face de râs pe cineva. Cu privire la unele dintre aceste expresii sunt necesare unele explicaţii: sensul lor actual pare total lipsit de orice implicare de tip ritual. de statutul de personaj sacru al fetei ce îndeplinea rolul de Drăgaică sau de ceata ce însoţea Drăgaica pentru a o apăra. cu ecouri lingvistice la fel de interesante: Răzvan („cel rebotezat”). după cum a lucra ca la cămaşa ciumei ne aminteşte de un ritual de magie medicală. a turna cu găleata îşi trag seva din scenarii rituale cum ar fi vălăritul şi paparudele! A-şi aprinde paie în cap şi a pune mâna în foc sunt reflexe ale unor rituri cu caracter juridic. Podkidîş („cel părăsit”) [25]. pe baza unui jurământ. 242 . cu toată convingerea” [18]. având numeroase ecouri ligvistice. Ritualul „vânzării” simbolice a copilului bolnav a mai fost prezentat şi de Coşbuc (V. apărută în 1909. „a garanta. peste care însă vom trece. cu o bătaie crâncenă. Expresia s-a făcut Drăgaică în capul lor este. Rău. astfel de fapte. unul care stă scris în actul naştere. torenţial” [19]. Sensul actual nu aminteşte prin aproape nimic de scenariul ritual specific obiceiului agrar numit Drăgaica.246). făcut la primărie şi pe care mai nimeni nu-l ştie. Un ritual asemanator întalnim şi pe teren slav. Dicţionarele limbii române înregistrează de obicei. atunci este datina să i se schimbe numele de botez. A lucra la cămaşa ciumei „în mare grabă. foarte repede” [21]. de pildă în Bucovina. Avem în vedere ritualul schimbării numelui copilului bolnav. dar credem că exemplele amintite au dovedit cu prisosinţă existenţa a numeroase ecouri lingvistice ale scenariilor rituale tradiţionale. Păgân. Dacă privim sensul actual al expresiei a se prinde surate nu vom putea sesiza substratul ei ritual. la prima vedere. Naiden („cel găsit”). „a ploua tare. deşi. acesta din urmă acordând un anumit rol.] Tot de la această credinţă este datina moţilor din Ardeal de a-şi boteza copiii cu numele Lupu. sintagme etc. Gorovei în lucrarea Datinile noastre la naştere. prin multe ţinuturi. crezându-se că sub acest nou nume nu-l va mai recunoaşte Ducă-se pe pustii şi-l va lăsa în pace. e necesar să ne amintim că este vorba de un tip de rudenie spirituală. Am întâlnit şi un caz mai deosebit: un ritual destul de cunoscut pe teren popular.. Prodan („cel vândut”). oprindu-ne doar asupra unor consideraţii finale: „. a susţine cu tărie. În literatura cultă a fost reflectat de Sadoveanu. Nevzor („urât”). se sfârşea.A pune mâna în foc (pentru cineva sau ceva). în Baltagul şi de Creangă în Povestea lui Stan Păţitul. descrie întregul ritual cu numeroase amănunte. şi mai opacă. Schimbarea aceasta se face cu o anumită formă: prin vânzare” [23] A. Urâta. Şarpe etc. Nenaş („străin”). Elementele literaturii poporale. ci mai cu seamă nume de fiare sălbatice[.. Urâtul. în plan simbolic. şi totuşi expresii ca a lua la vale. şi alt nume cu care îl strigă toată lumea”[22] După ce trece în revistă o serie de informaţii de ordin istoric. de obicei. ceea ce însemnează că-i chinuieşte Necuratul.. A turna cu găleata. Gorovei.. Şirul exemplelor ar putea continua. dar pe care lucrările lexicografice (chiar şi DLR) nu le menţionează.

Nestorescu. ambele sisteme se realizau în cadrul unor ritualuri specifice. Ghinoiu. 101. expresii populare. 240 [2] D. pagân. Obiceiuri. Românii. vom purta discuţia pe baza DLR. 28. apud V. Udrescu.P Haşdeu considera că un dicţionar trebuie să fie o carte de cultură. Glosar. [4] P. Lipseşte orice trimitere la ecourile lingvistice ale ritualului analizat. crâncen. Astfel. 235. Folclorul. lup. 400. S-au urmărit articolele referitoare la cuvinte ca rău. Caraman. balaur. Obiceiuri. În situaţia unor expresii ca a lua la vale. supuşi ritualului tradiţional de schimbare a numelui”. de schimbare a numelui) ar fi necesară şi o menţiune de ordin onomastic: „ nume dat copiilor grav bolnavi. Bârlea. p. 118. Ghinoiu. Glosar. 105. şarpe etc. p. p. Sărbătorile de toamnă. p. [5] E. şarpe. 74. 105. Am încercat să regăsim aceste ecouri lingvstice în lucrările lexicografice mai importante. [9] I. în cazul în care. S-ar putea adăuga. [8] O. p. [10] Ibidem.Udrescu. I. 198. p. Vulcănescu. 205. 22 . Dicţionar. Glosar. Chiar dacă DLR. [13] St. C. în cazul cuvintelor de tipul celor pomenite de noi ca având implicaţii pe terenul unor ritualuri (de exemplu. şi o sursă esenţială de informare bibliografică [26]. a unei expresii ar fi necesară o trimitere minimă spre faptul folcloric generator de ecouri în plan lingvistic. urs. 133. Bălteanu. Datini. în stadiul actual. între care se află şi o serie de blesteme. p. o bună perioadă de timp. Am putut până acum constata faptul că ritualul amintit este foarte cunoscut pe teren popular şi că a lăsat o serie de urme pe teren lingvistic. [11] T. Dumistrăcel. p. Buraga. [3] D. Pamfile.Este posibil ca la baza ritualului amintit să se găsească un element (un rit) specific mitologiei indoeuropene şi care a fost moştenit şi dezvoltat în mod specific atât de români cât şi de slavi. unul de esenţă creştină. [18] Ibidem. p. denumiri de jocuri populare sau de elemente de ornamentică tradiţională şi multe altele. avându-se în vedere mai ales reflectarea în cadrul acestor articole a faptelor de factură mitofolclorică. Ghinoiu. p. sintagme populare. Buraga. Expresii. [6] V. astronime. [16] I. spre exemplu nu este un dicţionar onomastic. cu actanţi şi acţiuni specifice cu inventare proprii de nume. p. trimiteri la obiceiuri şi personaje tradiţionale. Pe această direcţie se impune înregistrarea în lucrările noastre lexicografice şi a faptelor de cultură populară ce prezintă implicaţii lingvistice. nu se mai poate recunoaşte baza rituală a unui cuvânt. complet diferite. Obiceiuri. Ghinoiu. Faptele prezentate şi altele asemănătoare pe care nu le-am inclus în lucrare ne determină să concluzionăm că pe teren românesc au existat. 119. grozav. [15] A. Dăneşti. a lucra ca la cămaşa ciumii. 75. [12] I. [7] D. Glosar. Descolindatul. 22. 47. [17] I. evoluţiile semantice produse ar fi greu de înţeles fără o minimă informare mitofolclorică. celălalt de provenienţă păgână. două sisteme de denominaţie personală. ar putea cuprinde într-o altă ediţie şi elementele menţionate măcar la sfârşitul articolelor referitoare la lup. în paranteză eventual. 105. Udrescu. Ţinând cont de întregul context al discuţiei se impun câteva sugestii şi observaţii cu implicaţii lexicografice: B. Spiritualitate. se regăsesc diverse credinţe şi superstiţii. Obiceiuri. p. p. [14] Udrescu. Fochi. NOTE [1] R. p. 28. p. p. 327. urs.

Dicţionarul limbii române. DEX = Dicţionarul explicativ al limbii române (1998). Romulus (1981). Craiova. 1985). we will also highlight the spiritual implications of the folk practices described. Dumitru (1967). DLRM = Dicţionarul limbii române moderne (1958).a. Gorovei. Bucureşti: Fundaţia Culturală Română. p. 270-272 BIBLIOGRAFIE Bălteanu. DA = (1913-1949). p. Bucureşti: Fundaţia Culturală Română. 23 . Artur (1980). Ecaterina. Iaşi: Institutul European. 5/1976. Literatură populară. vol. Bucureşti: Academia Română. Buraga. pp. Spiritualitate şi limbă populară. I. Bucureşti: Academia Română. Iaşi: Junimea. M-Z (1965-2008). 15 . I. Gorovei. Gorovei. Fochi. Obiceiuri de peste an. Ovidiu (1983. Ghinoiu. [26] v. Udrescu. Glosar dialectal Argeş. Bucureşti: Academia Română. Bucureşti: Minerva. Caraman. Petru (1997). Iaşi: Junimea. Expresii româneşti. [23] Idem. Valeriu (2002). [24] Ibidem. Dicţionar de etnologie. Românii timoceni din Bulgaria. DULR = Lazăr. Stelian (1997). Bucureşti: Academia Română. p. 49. Descolindatul în orientul şi sud-estul Europei. MCD = Materiale şi cercetări dialectale. Iaşi. [22] A. 91. Vulcănescu. Şăineanu. Bucureşti: Univers DLR = Dicţionarul limbii române.[19] Ibidem. Dumistrăcel.I (1960). [25] V. DDPR = Valeriu. Buraga. Folclorul românesc. (1955-1957). I.A. ABSTRACT With this paper. Bucureşti: Academia Română DLRLC = Dicţionarul limbii române literare contemporane.21. 270. Bucureşti: Paideia DESLR = Alexandru. pp. Nestorescu. Ediţia a VI-a . Literatura populară. [21] Ibidem. I-IV. Bucureşti: Minerva. Resmeriţă (1924). Ion (1997). Adrian (1976). Dicţionarul universal al limbii române. I. Bucureşti: Academia Română. II. Bălteanu (2001). RUSSKAJA reci. Scrisul Românesc. Datini şi crezuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea. 272. 91. Bârlea. [20] Ibidem. Dicţionar de divinaţie populară românească. Literatură. Virgil (1997). p. f. Bucureşti: Minerva. Costache (1979). Dicţionarul etimologico-semantic al limbii române. Bucureşti: Academia Română. we shall try to analyse the way in which the linguistic echoes of some folk practices are reflected in the Romanian dictionaries. Dăinuiri dănăştene.

. Ca urmare. a fost realizarea unui mare dicţionar al limbii naţionale: „ Secţiunea literară se ocupă cu diversele cestiuni filologice. vorbele de origine neromanică nu pot şi nu se cade să aibă loc într-un dicţionar românesc” (loc.C.. destinate a cultiva. I. în repetate rânduri. În epoca de radicale înnoiri prin care trecea lexicul românesc. Cel mai important ţel pe care şi l-a propus Societatea Academică Română încă de la înfiinţarea ei (1867)..Doina Marta BEJAN. toate cuvintele limbii române.. Acestea din urmă. că „elementul latin din limba românească e singurul element naţional“ [2]. de orientare latinistă – extremistă. “[3] A învins punctul de vedere latinist. care trebuia să fie „un tezaur al limbei“.ar fi. cât şi cele ce se pot culege din viul grai al poporului“. a înavuţi şi a perfecţiona limba română. August Treboniu Laurian (redactor primar) şi I. după cum se stabilise de la începutul elaborării lucrării. Societatea Academică Română publică între anii 1871-1876 Dicţionarul limbii române. aveau să fie izolate în Glossar. organizează misiuni lexicografice pentru compunerea unui dicţionar roman. respingea dreptul cuvintelor de origine nelatină de a figura în dicţionar ( cu excepţia celor romanice şi greceşti) şi încerca astfel să dovedească.V). a regula.Massim. Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi DIN ISTORIA DICŢIONARULUI ACADEMIC ROMÂN : PROBLEMA NEOLOGISMELOR Necesitatea redactării unui dicţionar explicativ general al limbii române a fost exprimată. aşa încât să poată fi dereptariul limbiei. prin intermediul lucrării lexicografice. când se stabileşte ca elaborarea lucrării să dureze cel mult patru ani. majoritatea membrilor erau latinişti reprezentanţi ai liniei puriste. demn de acest nume.). Criteriul etimologic de selecţie a cuvintelor a dus la soluţia de a opune Dicţionarul – în care numărul de cuvinte era limitat de romanitatea lor -Glossarului – în care materialul lexical înregistrat era de altă origine decât cea latină.„care să fie conforme şi corecte cu geniul limbei“(vol. În pofida termenului de elaborare scurt şi a numărului restrâns de redactori.. a mărgini dicţionarul la o singură epocă a limbii. care precedă primul volum al dicţionarului. Cea de-a doua direcţie lingvistică se pronunţa pentru intrarea în dicţionar şi a cuvintelor care „ deşi streine după origine. p. dar aceste principii sunt amendate de restricţii latiniste.VI). a curăţi. arată intenţia autorilor de a face o lucrare care să cuprindă. p. va înregistra cuvintele „din orice epocă a limbei scrise. prima comisie de redactare a dicţionarului. conturându-se două direcţii principale.H.Rădulescu (preşedinte).. I.a condamna limba la amorţire şi deperire. „Un dicţionar român . cât se poate mai complet şi mai raţional.cit. în consacrarea cuvintelor şi a sensurilor. în măsura posibilităţilor. De aceea dicţionarul. se face precizarea că în dicţionar se disting „Vorbele ce s-au aflat în uz înainte de 1830“ de „vorbele de atunci şi până astăzi intrate în uzul 24 .“[1] Concepţia călăuzitoare şi modul practic de înfăptuire a dicţionarului academic au stârnit discuţii în sânul societăţii. dar acum sunt civitate donata. în cultivarea limbii noastre. Cea dintâi. Deşi în Prefaţione nu se foloseşte termenul neologism. în trei volume. alcătuită din latinişti convinşi. din toate epocile dezvoltării sale : „limba unui popor fiind productul acelui popor. este aleasă în sesiunea din 1869. întrucât la înfiinţarea Societăţii Academice Române. şi nu este nici o putere în lume care să le şteargă din limba romănească. caută să cuprindă toate cuvintele. dicţionarul dorit urma să îndeplinească un rol deosebit de important în normarea formelor. [4] Expunerea de motive din Prefatione. I. în tot cursul veacului al XIX-lea. luat în totul dezvoltării sale în timp. toate formele şi construcţiile curat romanice“ şi „din contra.“ (vol.

materialul lexical neologic ocupă un spaţiu important atât în Dicţionarul propriu-zis. degeneratoriu. introducerea vb. abandon. fem. degenerat.) / e (sg. care urmează în dicţionar un model latin şi italian. avangardă. pe teren românesc. deranjament. lessicografulu. şi fem. este edificatoare : neologisme terminate în –(al)e/i (masc. de exemplu. pentru a o apropia cât mai mult de aspectul cultivat al limbii latine sau al celorlalte limbi romanice . Neologisme terminate în –(ari)u (sg. ataşament. -escu. şi pl. agreare. dar şi prin dorinţa de a îmbogăţi limba română literară. legile generali . cât şi în Glossar. părticele neseparabili etc. Şi în Glossar numărul cuvintelor este sporit prin înregistrarea neologismelor din limbile romanice care nu au origine latină sau a celor care sunt de curând introduse în limbă. În felul acesta. agrement. fără să fie generalizate (abandonare. De exemplu. s-ar explica în mare măsură prin nevoia de a găsi un corespondent cuvintelor de origine nelatină eliminate din dicţionar (de ex. a iubi înlocuit prin ama. uzuale ale lexicului. prévoyant) etc. eruditrice sau a adj. în plus. limbi care justifică în genere şi analogia cu legile fonetice româneşti. cuvântul usuali etc. fiind respinse formele ce se încerca a se introduce implicatu sau implecatu. Neologismele terminate în –(bil)e/i (masc. care n-ar fi corespuns geniului limbii noastre). separarea netă între cele două secţiuni (Dicţionar şi Glossar) însemna. delectativ. prevedente (lat. hazard etc. -ariu(oriu).I. subst. adio.inessorabile . inamorare. amoare – preferate cuvintelor amorez. „seria“ lexicală nu era completă: degenera→ degeneraţiune. care alcătuia o familie cu amante. Este impresionant efortul celor doi lexicografi de a completa lipsurile vocabularului limbii naţionale pe baza unor scheme prestabilite în care intră aproape toate terminaţiile posibile. Lista de cuvinte a fost încărcată cu termeni transportaţi direct din dicţionarele latine. articole speciali. p. forma gramaticale . praevidens. Indicarea unei serii de neologisme luate din limbile romanice. arsenale. limba nu are nevoie de 25 . iv. delectat. extrem de numeroase. covârşind cuvintele reale.. dicţionarul impunea tendinţa mai veche urmată de latinişti în adaptarea neologismelor romanice. chiar în cazul în care. În Dicţionar sunt înregistrate prioritar cuvintele româneşti moştenite din latină.) : studiul superficiale . numai aşa s-ar explica. degenerativ. ambassada şi ambassadoriu. pentru ambele ea.) „din cauza formei necorecte şi contrarii analogiilor limbii “ (de ex. amor. employé). Evoluţia ulterioară a limbii moderne a corespuns mai ales recomandărilor. dar şi cele împrumutate recent din limbile romanice (îndeosebi din franceză şi italiană). amorezare. la verbele recent împrumutate au fost înregistrate în mod consecvent derivatele în –iune. delectatoriu. abandonat. agreabile. Introducerea unor neologisme latino-romanice care n-au avut circulaţie reală în limbă sau a unor formaţii proprii. deoarece în loc de implecatu avem funcţionariu şi altele”. essistenţă individuale .) : mod nerevocabile . tendinţă care s-a consacrat ulterior pentru forma multor neologisme româneşti luate din limbile romanice. cuvintele fără existenţă reală în limba română.“(Seche 1966:152) limbei“ (notate în lucrare cu asterisc). condiţiunile fundamentali . precum şi participiul-adjectiv. în locul substantivului amploiatu (fr. pentru acestea din urmă ţinându-se seama de condiţia ca izvorul lor originar să fie tot latina. şi despre care autorii afirmă că „nu s-au putut răspândi între toţi românii“ (vol. delecta→delectaţiune. şi mai puţin condamnărilor de cuvinte neologice.cit. eruditoriu. şi fem. în conformitate cu părerile autorilor lucrării despre cultivarea limbii în spirit latinist. Leonte 1966 : 1-24).) sau care nu pot fi admise Orientarea autorilor dicţionarului academic în adaptarea termenilor neologici a fost mai ales către limbile latină şi italiană. Fiind şi o lucrare normativă. it. amor). masc. „ Această corecţiune nu este fericită şi. delimitarea dintre vocabularul recomandat ca normă (Dicţionar) şi cel nerecomandat (Glossar). prevedente. (Ivănescu..La cercetarea listei de cuvinte. IX). „De exemplu. Încercarea autorilor dicţionarului de a <<completa>> vocabularul limbii române a dus totuşi la unele consecinţe practice deosebit de importante: „un foarte mare număr de neologisme care astăzi constituie bunuri consacrate ale lexicului nostru şi-au făcut probabil intrarea – ori măcar s-au impus – prin această lucrare. vb. erudire. (loc. autorii preferă vechiul slujbaş. fr. etc. a subst.

Concluzia cercetătorilor moderni asupra primei versiuni a dicţionarului academic este că Încă înainte de terminarea lucrării lui A. elaborând în mai puţin de şase ani. ca termeni transferaţi direct de autori din dicţionare străine. p. stabileşte situaţia cuvintelor faţă de limba literară a epocii. cuvintele particularie. dicţionarul academic al lui Laurian şi Massim nu s-a bucurat de o bună primire. 147) „autorii dicţionarului au întreprins. încercând să alcătuiască „un catalog complet“ al lexicului ei. aportul neologistic masiv al secolului al XIX-lea. la selectarea şi scoaterea din opera lexicografică a majorităţii împrumuturilor recente. Dimpotrivă. lista de cuvinte a Etymologicului conţine deosebiri fundamentale în comparaţie cu aceea din primul dicţionar academic a lui Laurian şi Massim. dicţionarul lui Philippide nu a fost publicat şi. sarcina fiind încredinţată unei singure persoane. şi în mare parte neizbutită. capabilă să satisfacă cerinţele ştiinţifice şi culturale româneşti. se vede nevoit în 1905 să restituie Academiei întregul fişier lexical. tom I. o campanie de îmbogăţire a lexicului limbii române de proporţii excepţional de largi. In preajma anului 1900.Laurian şi I. munca de redactare a dicţionarului. şi eşalonată pe o perioadă de maximum şase ani. căruia la 1 ianuarie 1906 i se încredinţează misiunea reluării lucrărilor. Din cauza unor neînţelegeri . peste un sfert de lucrare. Lista de cuvinte a dicţionarului lui Philippide înregistrează toate neologismele pe care lexicograful le-a întâlnit în izvoarele parcurse. se întâmplă ca unele neologisme care şi-au început existenţa în limba română abia prin dicţionarul lui Laurian şi Massim. în noiembrie 1897. ci mai ales limba cea veche şi graiul actual al poporului“ (Etymologicum.” ( p. care eşalonează lucrarea pe două etape: primii doi ani pentru strângerea materialului lexical. ideal. printr-un sistem de semne convenţionale. cât de accidentală”. în opera lor. tom II.cit. în studiul lui Mircea Seche (1966 :131-181) se arată că pentru „un vorbitor contemporan al limbii române. forul academic. obligându-l. singur. sarcina redactării dicţionarului academic profesorului ieşean Alexandru Philippide. acest fapt fiind una dintre lacunele operei rămase neterminată [5]. lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. (apud Diaconescu 1974 :76).. în care intrau şi neologismele[6]. preconizează începerea unei noi opere lexicografice de mare amploare care să oglindească starea reală. La sesiunea academică din 1884 se hotărăşte începerea efectivă a reelaborării lucrării.Massim. După retragerea împuternicirii acordate lui Hasdeu. mai mult datorită celor relatate de Sextil Puşcariu. el este astăzi abia cunoscut.. cu puţine excepţii. Cea de-a patra încercare de realizare a dicţionarului academic al limbii române aparţine lui Sextil Puşcariu. până la prepoziţia de. Se hotărăşte ca munca de elaborare propriu-zisă a lucrării să fie făcută de două echipe de 26 . eliberat de latinism. în a căror lucrare bogăţia lexicală provenea din sectorul neologistic şi satisfăcea dorinţa autorilor de a completa sistematic. Hasdeu a ignorat. În epocă. p.genuri) : tractat elementariu . iar a doua etapă consacrată elaborării propriu-zise. în aceste condiţii de conflict. obiectivă a lexicului limbii române. vocabularul limbii române. individualitate nedependente etc. şi. în vederea scurtării timpului de redactare. VI). Hasdeu arată în prefeţele din fruntea primelor două volume ale lucrării sale Etymologicum magnum Romaniae că opera ar rezulta „din starea actuală a ştiinţei limbii“ (Etymologicum. Prin intermediul „Comisiei dicţionarului“[7]. să fi devenit astăzi bunuri consacrate ale lexicului românesc. una din criticile fundamentale aduse fiind aceea că lista de cuvinte a lucrării este încărcată exagerat cu termeni direct preluaţi din dicţionarele latine sau cu termeni creaţi de autori pe baza unor scheme elaborate conform cu sistemul limbii. lingvistul ieşean începe. Din cauza faptului că autorul n-a avut în vedere limba română literară din vremea sa. Cu toate acestea. X) şi că dicţionarul „nu va avea în vedere anume limba literară de astăzi. Philippide refuză să satisfacă această cerere şi.“ (loc. în consecinţă. Neologismele terminate în –(ant)/e –(ent)/e : cuvântul corespondente .C. Philippide porneşte la lucru cu ideea că dicţionarul academic trebuie să fie „un inventar al limbii în orice manifestare a ei. în prefaţa următorului dicţionar academic al limbii române. forul academic face presiuni asupra autorului. Academia Română face cea de-a treia încercare pentru realizarea dicţionarului general şi încredinţează.) din pricina exagerărilor latiniste. de la începutul alfabetului.T.

Folosindu-se fişierul preluat de la Al.XX).„Criteriul cel mai sigur e dat de scrierile autorilor noştri: când un neologism e adoptat de ei.Î. căci ele „completează limba“ (Ibid. XII) Astfel spera autorul să determine diferite categorii profesionale (medici..Neologismul e azi pe cale a pătrunde în popor. completat sau modificat articolele redactate). şi nu numai a celor literare.. p. Făcând neologismului „un loc din ce în ce mai mare“ în dicţionar (Dicţionarul limbii române.) neologismul era streinul ce venea deodată cu introducerea culturii apusene. populare şi regionale. autorul acceptă cuvintele vechi. dicţionar istoric şi general. cu atât o voiu face cât mai des.“ (Puşcariu 1926: 12).” (Ibid. Lolliot şi Yves Auger.J şi litera L până la cuvântul lojniţă. prezentă la Hasdeu. publicat în partea I a tomului I al Dicţionarului limbii române (DA) (1913). dar în privinţa neologismelor. 1922). cu cât înaintând în redacţie voiu cunoaşte tot mai mult bogăţia limbii române.I. iniţial. proaspăt introdusă în limbă. Lacea a redactat între 1906-1940 aproape în întregime articolele primelor trei litere. Puşcariu dovedeşte că „a avea înţelegerea istorică a limbei nu însemnează a privi numai în trecutul îndepărtat.. n. urmând ca îmbogăţirea materialului lexical să se facă paralel cu operaţia de redactare. revizia a revenit responsabilului lucrării. iar în cea de-a doua echipă. ci şi ştiinţifice. Th. în paralel.1).. C. (În fapt.XXII). ş. precum şi mai multe zeci de mii de fişe extrase anterior de Puşcariu. [8] 27 .XX). Sextil Puşcariu. mai ales. foarte utilă pentru continua perfecţionare a dicţionarului. tomul II. studii teoretice privitoare la diverse aspecte ale redactării dicţionarelor explicative: „pentru întâia oară în istoria lexicografiei naţionale. care a citit. precum şi în introducerea la primul tom al Dicţionarului limbii române. care aveau să elaboreze. deci de a câştiga toate drepturile de cetăţean.n. Puşcariu hotărăşte să definească în dicţionar împrumuturile recente: „ De câte ori mi-a fost cu putinţă să dau echivalentul românesc al neologismului am făcut-o şi.. (Seche 1966:152) În alcătuirea listei de cuvinte. autorul îşi schimbă structural concepţia asupra selectării lor în dicţionar. pe care să o înlocuiască cu vechii termeni populari (Ibid. Bucureşti 1934. p.. s-a trecut de la început la redactarea propriu-zisă. pe măsura integrării neologismelor în vocabularul limbii române. publică în coloanele revistei Dacoromania (1920 1921. între 1910-1940.G.) sau în volum separat.H. hotărârea de natură puristă de a nu admite în lista de cuvinte decât împrumuturile recente „care exprimă o idee sau nuanţa unei idei pentru care limba noastră nu are un termin neechivoc“. cât şi linia ignorării aportului lexical neologistic. îl vom primi şi noi.. căci el ilustrează o epocă din istoria limbiei“ (Puşcariu 1926: 13). În timp. traducerea franceză a cuvintelor româneşti aparţine lui H. p.el este astăzi un instrument necesar de îmbogăţire a graiului. la prima echipă... Puşcariu părăseşte atât linia exhaustivităţii lexicale. În Raportul către comisiunea dicţionarului. porţiuni diferite ale dicţionarului. preconizată de Philippide. el afirma că „pe când în veacul trecut (al XIX-lea. munca de redactare propriu-zisă este dublată de o activitate lexicologică permanentă. discutate într-un subcapitol special al studiului.u. Capidan a elaborat aproape singur. articolele de la literele F. căci faptul că-l găsim la ei însemnează că s-a simţit lipsa lui în limba română " (Puşcariu 1913: p.. ia. pentru orientarea sa de ansamblu“. prin generalizarea experienţei practice la dicţionar. lexicograful nu se poate desinteresa. tehnicieni) să renunţe la terminologia modernă.redactare. p.Această pătrundere a neologismului dintr-o regiune românească într-alta este un fenomen lingvistic de care filologul şi.. ci şi a recunoaşte schimbările prin care limba trece în momentul când o poţi observa direct. In anul 1926. Atitudinea lui Sextil Puşcariu faţă de neologisme este compensată de hotărârea ca lucrarea să înregistreze fără rezervă împrumuturile aparţinând terminologiilor ştiinţifice. În acest chip dicţionarul acesta poate servi mai bine la stârpirea neologismelor nefolositoare. Prefaţă. Din perspectiva Dicţionarului (Bucureşti. Philippide..

(DLR. nu au îndepărtat-o de unul dintre scopurile sale fundamentale – elaborarea dicţionarului academic general. din vorbirea regională. care dau dicţionarului un caracter hibrid. În pofida lipsurilor neologistice. Faptele de lexic. [6] G. nr.. Philippide. 133 [2] Archivu pentru filologie şi istorie. Elaboratu ca proiectu de A.C.. 1965.1876.Baritiu. apoi Academia RSR – până în 1989. prezentate sub formă de studii sintetice independente.. prezentate sincronic şi diacronic. NOTE [1] Archivu pentru filologie şi istorie.şi se apropie astfel foarte mult de părerile antecesorului imediat. s-au adus schimbări în metoda de lucru: . p. în limbajul literar-artistic sau în cel popular“. apud Seche 1966.T. Dictionariulu limbei romane elaboratu ca proiectu de A.C. p. Bucuresci. [4] Dictionariulu limbei romane elaboratu ca proiectu de A. dicţionarul realizat sub conducerea lui Puşcariu trebuie considerat prin lista sa de cuvinte o operă fundamentală. relativ la cuvintele aparţinând terminologiei tehnico-ştiinţifice. în Arhiva. 134.Pascu. dicţionarul academic nu este complet terminat. ca în versiunea anterioară. de la litera M. [3] Archivu pentru filologie şi istorie. dar neologismul nu mai constituie o problemă.. p. aflat sub conducerea lui Iorgu Iodan. XVI (1905).(Dicţionarul limbii române. şi existenţa lor este verificată prin izvoare. sunt însoţite de observaţii istorice. Noua Typographia a laboratoriloru romani. anul (1867).Laurianu si J. [5] Din Etymologicum. După revizuirea părţii tipărite de Puşcariu de către un colectiv de la Institutul de lingvistică din Bucureşti.548 şi 553. pe care cândva (1906) le combătuse. nr. noua versiune înregistrează „toate cuvintele de circulaţie generală din limba română “. Prefaţă. în noua versiune se aplică un criteriu de selectare ştiinţific: au dreptul să figureze în dicţionar acei termeni ai limbajelor tehnico-ştiinţifice care „au pătruns sau manifestă tendinţa evidentă de a pătrunde în limba literară generală. p.191. Al. În privinţa selectării acestora. se începe redactarea şi publicarea. Pentru a nu se mai amâna elaborarea părţii inexistente.Massimu. serie nouă. Tomul II I-Z.T. serie nouă. Bucuresci. iar după 1990 redenumită Academia Română. cumu si celle de origine induioasa. DLR. 9 (octombrie 20). Noua Typographia a laboratoriloru romani. Privitor la lista de cuvinte.133. nr. anul (1867).191. onomastice sau de istorie literară.Laurianu si J. dar 28 . apud Seche 1969: 36. în mod practic. p. dimpotrivă.Massimu. care cuprind literele A şi B până la bărbat. a Dicţionarul limbii române. considerând operaţia de selectare un moment de subiectivă opţiune.V) încetează de a mai fi exhaustivă. Glossariu care coprinde vorbele d’in limb’a romana straine prin originea sau form’a loru. comparabilă cu cele mai bune dicţionare similare din lume.Laurianu si J. Limba comună în dicţionarul nostru. 9 (octombrie 20). cam de acolo de unde lucrarea fusese întreruptă. Bucureşti. anul I (1867).VI) La mai bine de 40 de ani de la apariţia primului tom al DLR.Massimu. p. din textele vechi. Faţă de opera lexicografică precedentă.188. „dacă aceştia apar . Noua Typographia a laboratoriloru romani. între cele două opere lexicografice există nete deosebiri de concepţie. din limbajul literaturii artistice.. Puşcariu nega existenţa vreunui criteriu pe baza căruia se putea stabili acceptarea ori respingerea neologismelor. s-a ţinut seamă de progresele înregistrate în acest domeniu în ultima vreme. tomul VI. în 1965. împuţinate pe parcursul muncii de redactare. se hotărăşte continuarea dicţionarului început sub conducerea lui Sextil Puşcariu. DLR. p.. în tendinţa de prezentare exhaustivă a materialului se află principala scădere a dicţionarului. evitându-se să se facă o difernţiere prea mare între partea publicată şi partea cea nouă“.1871. sociologice. Hasdeu publică între 1886-1893 trei volume. de altfel.T. Transformările prin care a trecut vechea Academie Română în 1948 devenită Academia RPR. apud Seche 1966. 1871. „introducerea lor în dicţionar este justificată“. 9 (octombrie 20). Dicţionarul realizat sub conducerea lui Sextil Puşcariu este apreciat: „mai puţin reprezentativ în privinţa neologismelor. “(Seche 1969:48-49). p. apud Seche 1966.„Cât priveşte tehnica lexicografică.C. iar tehnica lexicografică are principii clare de tratare a lui. etnografice.în cel puţin două stiluri diferite ale limbii“. Colaboratori Josef Hodosiu si G. p. Bucuresci. existenţa şi importanţa lui în limbă fiind unanim acceptate.

IX-XLI. Bucureşti: Librăriile Socec & Comp. Raport către comisiunea dicţionarului. tomul VI. ABSTRACT The aim of this paper is to discuss the theoretical and practical aspects which.Sfetea.319-438. determined the assimilation or the refusal of the neologisms in the list of words of the different variants of the general and historic dictionary of the Romanian language. as realistically as possible. Bucureşti: Editura Academiei RSR. Dicţionarul Academiei. Bucuresci: Noua Typographia a Laboratoriloru Romani. Études de linguistique roumaine. Mircea. partea I A-B. The selection and presence of the neologisms in the academic dictionary reflected. Introducere. traduit du roumain à l’occasion du soixantième anniversaire de l’auteur. Massimu. Memoriile secţiunii literare. Redactori responsabili: Iorgu Iordan. Hasdeu. 1972 . Bucureşti: Editura Ştiinţifică. p. under the supervision of the Romanian Academy. p. 29 . Elaborat ca proiect de A. Partea I. (DLR). Imprimeria Naţională.C. 1966.“(Puşcariu 1937:410). Tocilescu. Schiţă de istorie a lexicografiei române. Bucureşti:Editura Universităţii Bucureşti.L. Elemente de istoria limbii române literare moderne. Maiorescu. Puşcariu. *** 1871. seria III. dedicat omagierii lui N. Regelui Carol I.Lexicologie. à la place desquels s’étaient introduits des vocables étrangers. Paula 1974.Laurianu şi I. 1937. Întocmit şi publicat după îndemnul Majestăţii Sale. şi C. Cap. II De la 1880 până astăzi. [8] Urmărind cu atenţie statutul neologismului în limba română.Iorga. serie nouă. D. Bucureşti: Editura Minerva. Dicţionariulu limbei romane. Dicţionarul limbii române. După însărcinarea dată de Societatea Academică Română. forul academic numeşte o comisie. N.I De la origini până la 1880. Cluj – Bucureşti: Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului.V-XV. Puşcariu. Sextil. the linguistic reality and proved the importance of the permanent reactualization of such an endeavour. Academia Română. BIBLIOGRAFIE Diaconescu. Seche. Sextil. (DLR). Prefaţă de Grigore Brâncuş. Quintescu. over the years. Ion Coteanu. Puşcariu afirmă într-un studiu din 1931. obligându-l sa renunţe la includerea neologismelor recente şi la diminuarea numărului citatelor ilustrative.[7] Îngrijorat de ritmul lent al apariţiei lucrării. Gr. Etymologicum magnum Romaniae. că „Le néologisme d’origine latine ou néo-latine a produit une véritable „ré-romanistion“ de notre langue. 1969. 1926. *** 1965. Sturza.1976. Tom III. Bucureşti: Cultura Naţională. Despre neologisme . en l’enrichissant d’un grand nombre d’éléments romans qui ont rempli les vides laissés par l’usure naturelle et la perte des mots traditionnels. *** 1913. Probleme de normare a limbii române literare moderne (1830-1880). vol. Tomul I. din care făceau parte T.. care încearcă să schimbe concepţia autorului asupra dicţionarului. Bogdan Petriceicu.V. Vol. p. Dicţionarul limbii române.

Mortureux 1997: 76. fiind însă importantă şi precizarea datelor sintagmatice cu relevanţă semantică. direct sau indirect de diferiţi cercetători din ultimele patru-cinci decenii. 2007. care a preconizat necesitatea desprinderii unor beneficii practice. 149-152. odată cu dezvoltarea semanticii moderne (A.a.F.Mortureux 1997. 2007: 59-62. Din această perspectivă (pe baza analizelor semantice efectuate) am conturat treptat sugestii de cercetare orientate spre mai buna valorificare a datelor din definiţiile lexicografice ale cuvintelor din lexicul comun (LC) şi din lexicul specializat (LS). Lehmann . Datele selectate sunt în primul rând paradigmatice. Principiul comun al comparării şi diferenţierii sensurilor este extins de la două cuvinte (aşa cum se procedează în definiţiile lexicografice de tip aristotelic) la clase paradigmatice mai ample (chiar dacă nu complete). a definiţiilor lexicografice). A. 2005. cât şi din LS). F. 2005: 29-38.Lehmann şi F. aplicative din strudiile de semantică structurală. S. 138-142. În clasele paradigmatice alcătuite în acest scop se degajă componentele de sens comune şi cele diferenţiatoare. am sugerat revenirea la dicţionare prin „lectura” lor mai riguroasă care sa ţină seama de analizele semantice. A.Alinei 1980.Martin-Berthet 1998. rigide (uneori excesiv formalizate) ale semanticii structuraliste. mai precis. Un aspect care poate fi urmărit cu consecvenţă în lucrările de semantică modernă (A. definiţiile semice bazate pe definiţii lexicografice urmăresc extinderea modelului interpretativ şi aplicativ limitat la analize (exhaustive sau nu) deja efectuate.Martin Berthet 1998: 15-21. în primul rând. Definiţia semică îşi propune astfel sa fie mai economică. Definiţiile semice bazate pe ordonarea şi selectarea componentelor din definiţiile lexicografice depăşesc interpretările tehnice. principii întrunite în ceea ce am numit „lectura” dicţionarelor (sau. mai succintă şi mai relevantă. Bidu-Vrănceanu 199329-62. Se admite că datele din definiţiile lexicografice trebuie selectate şi ordonate dintr-o perspectivă relaţional-diferenţială mai riguroasă . voi da câteva exemple care arată că analiza dicţionarelor din secolul al XIX-lea sau din prima parte a secolului XX este utilă pentru studiul constituirii şi modernizării terminologiilor româneşti. P. M.). pe de altă parte. A. Din analizele efectuate se pot desprinde modele care să fie aplicate altor clase de cuvinte. 94. Corbin 1989. În partea a doua (II) mă voi opri la câteva aspecte care arată că analiza dicţionarelor dintr-o anumită epocă sub aspecte determinate lexicologic. Atenţia explicită acordată interdependenţei dintre lexicografie şi semantică s-a dezvoltat în perioada post-structuralistă. Justificarea generală care susţine această interdependenţă se bazează pe principiul comun celor două discipline de definire a sensului prin comparare şi diferenţiere. În acelaşi timp. 2008.Angela BIDU-VRĂNCEANU. adică a unei definiţii a sensului predictibil ce trebuie cunoscut de un vorbitor prin faptul că utilizează o anumită limbă. 1979. actualizarea conştientizată a definiţiei prelocuţionare. 21-26. M. „Lectura” definiţiilor lexicografice înseamnă. Selecţia vizează atât elemente 30 . I 1.F. În prima parte a prezentării de faţă (I) voi urmări reluarea şi precizarea aspectelor relevante din perspectivă sincronică de care ţine seama semantica atunci când utilizează dicţionarele limbii ca surse obiective (social normate) ale cercetării.Stati 1978. mai precis. 71-99. 1993. Niklas-Salminen 2003 ş. Universitatea din Bucureşti SEMANTICA ŞI LEXICOGRAFIA ÎN ANALIZA LEXICULUI COMUN ŞI A CELUI SPECIALIZAT Interdependenţa dintre lexicografie şi semantică a fost susţinută implicit sau explicit. precizându-se lacunele şi eliminând redundanţele din definiţiile lexicografice (o selecţie adecvată implică înlăturarea a tot ceea ce reprezintă „balast” în definiţiile lexicografice enciclopedice).terminologic şi semantic este utilă pentru cercetarea diacronică. Bidu-Vrănceanu 1976. NiklasSalminen 2003: 94-106) este cel al relaţiei dintre definiţia lexicografică şi definiţia semică (cu exemple atât din LC. 1987. A. 2008: 265-285 şi M.

mai ales din perspectiva actuală a „democratizării” cunoaşterii sau a „laicizării” ştiinţelor (A. de gradul de interes pe care îl prezintă pentru vorbitorii obişnuiţi şi de competenţele lor de diferite tipuri. pentru cuvinte ca BISERICĂ. Principiile de „lectură” menţionate pot fi aplicate şi unor termeni din lexicul specializat (LS) care interesează vorbitorii nespecializaţi. în cea lexicografică) cu dificultăţi variabile. adică preluate din dicţionarele 31 . abstractizate (de tipul „specific” sau „decorativ”) pentru comparare şi diferenţiere priveşte imposibilitatea de a mai asigura identificarea referentului fără asocierea cu alte mijloace de definire (de exemplu o definiţie ostensivă). ulterior. Indicaţiile exemplificate (sau altele de acelaşi tip) pot fi omologate în definiţia semică (şi. Descrierea relaţiilor de sens din aceste câmpuri are deci o utilitate aplicativă parţială. „destinaţie decorativă” (pentru GHERIDON. numele de culori) toate datele definiţiilor lexicografice pot fi transpuse în definiţii semice sistematizatoare.. „Lectura” definiţiilor lexicografice este facilitată de descrierile semantice moderne ale unor clase paradgmatice mai cuprinzătoare precum câmpurile lexicale. 265-285. Acestea pot fi strict ştiinţifice (sau terminografice.a. Rezultatele obţinute (A. care se opune astfel altor „destinaţii” ale altor tipuri de „mese “. strict raportate la un anumit referent. Probleme speciale în reformularea componentelor diferenţiatoare din definiţiile lexicografice pun substantivele concrete. care obligă la reveniri sau ajustări. „tare”. CATEDRALĂ. Deficienţa formulărilor generalizante. ci şi favorizarea relaţiilor semantice diferenţiale. 299-313) arată că pentru unele câmpuri (numele de rudenie. Ordonarea diferenţelor specifice din definiţiile lexicografice este o operaţie complexă. eficiente în „învăţarea lexicală”. cum ar fi „materiale (de construcţie) specifice” (pentru BUNGALOV sau IGLU) . Se poate atinge acest obiectiv prin formulări cu un anumit grad de generalitate. Dificultăţile sunt sporite de faptul că definiţiile lexicografice se pot referi la aceeaşi componentă distinctivă. În afara unui număr redus de elemente preluate ca atare. Bidu-Vrănceanu 2007: 45-74). de exemplu semele lexicale de tipul componentelor „care”. 285-299. asigurând astfel corecta lor diferenţiere. Reformulările din definiţiile lexicografice urmăresc nu numai înlăturarea „balastului“ enciclopedic. o componentă precum „specific” fiind un avertisment care se cere precizat pentru vorbitorul care nu cunoaşte sensul unui cuvânt. cât şi cum se preia din definiţiile lexicografice în definiţiile semice. a cuvintelor-axiomă (de pildă „galben“ în definiţia lui GĂLBUI) ş. Bidu-Vrănceanu 2007: 80-99). Bidu-Vrănceanu 2005: 34).A. importantă pentru distincţii între clase şi subclase ale „mijloacelor de transport pe apă”). Reformularea abstractizată a elementelor de sens diferenţiatoare este un auxiliar parţial. „Lectura” este în asemenea cazuri mai complicată. DOM. „lectura” definiţiilor lexicografice este utilă numai pentru sistematizarea clasării sensurilor (de exemplu „tipuri de locuinţe”. Nu în ultimul rând. o importanţă majoră o are tipul de definiţie a termenului specializat în dicţionarele generale. care constituie bune modele de „lectură”. De exemplu „intensitatea” denumirilor de fenomene sonore este desemnată prin adjective sinonime în acest caz: „puternic”. formulată însă diferit. De exemplu. „mare”. Se pune întrebarea ce. clasările prin „clădire”/„biserică”/ „catedrală” pot fi formulate unitar prin „lăcaş de cult”. Bidu-Vrănceanu 2008: 149-152. „uşor (uşoară)”. mai dificilă. v. cât şi date contextuale şi stilistice (sintagmatice) sau chiar extralingvistice care motivează preferinţa pentru un cuvânt faţă de altul. „mărimea“ mijloacelor de transport pe apă” poate utiliza expresii echivalente (uneori neeconomice) precum „tonaj mic”. ordonarea datelor din definiţiile lexicografice trebuie să corecteze mai intâi lipsa de unitate a genului proxim pentru cuvintele din aceeaşi paradigmă lexico-semantică. „se deplasează pe distanţe determinate (mici)”. În cazul câmpurilor al căror sens este dependent de referent. Variaţia factorilor care influenţează „lectura” depinde de domeniul căruia îi aparţine termenul (A. „privitor la “ din definiţia adjectivelor.semantice (paradigmatice). având şi un grad mai mare de variabilitate. „tipuri de mese”) prin care se asigură o raportare la elemente cunoscute. care ascunde diferenţa „mic”. Trebuie evitate clasările prin derivate (de plidă „măsuţă” care înseamnă „masă” + „mică” la GHERIDON) sau prin neologisme (precum „ambarcaţie”.

pentru DEPRESIUNE. substantivele manifestând un grad de independenţă mai mare faţă de context. fie şi parţial. dar şi prin „sindrom” sau „simptom” sau chiar prin elemente cu sens mai general. Analiza sintagmatică a termenilor specializaţi (LS) este mai importantă pentru că circumscrie precis sensul când se indică colocaţiile sau sintagmele fixe sau relativ fixe (condiţie mai puţin satisfăcută de dicţionarele generale). Pentru termenii medicali. Selectarea atentă a unor asemenea informaţii este foarte utilă pentru o comunicare adecvată. cea a marketingului). Pentru română s-au constatat incoerenţe şi mai ales lacune în DEX. Un avantaj pentru „lectura” adecvată îl prezintă restricţiile contextuale indicate explicit înaintea definiţiei sensului. „maladie”. ca restricţii de uz contextual. „afecţiune”. „material plastic”) sau funcţionale (privind utilizarea). înaintea definiţiilor de sens. mai ales pentru cele interdisciplinare sau în formare (de pildă. Bidu-Vrănceanu 2005: 38-42. 89-92. la „nodul dur” al sensului specializat.) „presiune mai 32 . „colorant” sau „se foloseşte în. Pentru cuvintele din lexicul comun. iar dicţionarele ar trebui să reflecte măcar parţial aceste situaţii. în acest caz existând diferenţe între lexicul comun şi cel specializat. Componentele diferenţiatoare (formulate mai mult sau mai puţin accesibil) pot avea caracter descriptiv sau pot privi gravitatea bolii (ultimele informaţii fiind în general relevante pentru vorbitorii obişnuiţi). (meteor. pentru că nu dispun de o delimitare specială. A. Bidu-Vrănceanu 1993: 25-31). spre deosebire de adjective şi verbe care au o dependenţă contextuală mai complexă (A. (geod. 152). în DEXI. utilă pentru adecvarea comunicării în „literar”/„non-literar” şi „literar uzual”/„literar non-uzual” (ultima valoare privind lexicul specializat şi putând fi asociată cu o marcă de domeniu). De exemplu. BiduVrănceanu 2007: 84-89. care să asigure accesul. Bidu-Vrănceanu 2007: 56-59. S-au arătat deficienţe în distribuirea mărcilor diastratice în dicţionarele mai multor limbi..): când se face clasificarea sensului în termeni specializaţi (de exemplu „aldehidă”. Importanţa mărcilor de domeniu este cu atât mai mare cu cât termenul are sensuri specializate în mai multe domenii. DEXI dă şase sensuri specializate în domenii diferite: (geomorf) cu sensul „formă de relief. Corbin 1989.a. Interesul pentru informaţiile contextuale din definiţiile lexicografice variază în funcţie de partea de vorbire. clasarea se poate face prin elemente relativ accesibile („boală”. O decodare parţială. Un aspect special al analizei sintagmatice a sensurilor pornind de la indicaţiile lexicografice este cel al mărcilor diastratice ( sau stilistice). mărcile sunt bine distribuite.”. „călătorie lungă pe mări şi oceane”. chiar eterogene (P. Criteriile după care se disting mărcile diastratice sunt diverse. date între paranteze. Pentru anumite terminologii. de pildă la A DEZAMORSA care are sensuri diferite când dă indicaţia (despre bombe) faţă de (despre conflicte).) „un anumit unghi de măsurare..specializate) sau preştiinţifice (mixte) sau uzuale (A. contextele devin relevante la nivelul textelor. „deformare”). ceea ce presupune o serie de restricţii contextuale (A. ”polizaharidă” ş. I 2 O selecţie importantă în „lectura” definiţiilor lexicografice priveşte datele sintagmatice.A.” ş. este condiţionată de o compensare între felul în care se face clasarea şi diferenţierea sensului specializat. precum „exploziv”. 62-71).”.). informaţiile contextuale din definiţiile lexicografice pot fi mai mult sau mai puţin vizibile.a. fiind inserate printre alte elemente care definesc sensul. Unele sunt „mascate”. de exemplu v. cât şi pe cele sintagmatice). S-ar putea face o sistematizare a lor.. de exemplu la PERIPLU. exprimarea sintagmatică predomină ca manieră de desemnare a termenilor. Bidu-Vrănceanu 2007: 89-92. O echilibrare între componentele ştiinţifice şi cele accesibile se constată şi în definiţiile lexicografice ale termenilor chimici (A..) se adaugă componente descriptive accesibile („lichid”. precum „astupare”. În aceste cazuri sau pentru anumite terminologii (de exemplu cea politică). Mărcile de domeniu asigură nu numai decodarea definiţiei. ci indică preliminar condiţiile extralingvistice şi lingvistice ale unei comunicări corecte (privind atât aspectele paradigmatice. chiar pentru domenii în formare (de pildă pentru marketing). definiţiile ştiinţifice pot fi greu decodabile. Bidu-Vrănceanu 1997). Pentru terminologiile caracterizate prin coduri închise (chimia.

Astfel se constată că pentru anumite ramuri ştiinţifice. Într-o situaţie similară este marca gram(atică). ca de exemplu: aritm (etică). geom(etrie). alg(ebră). chir(urgie). (psih. de aprecierea nivelului de existenţă pe plan internaţional. Relaţia dintre mărcile diastratice de subdomeniu şi domeniu poate fi relevantă pentru evoluţia LS l şi din altă perspectivă. notată t şi explicitată termin (termen). mărfurile se vând greu şi la preţuri scăzute. Şăineanu desemnează ramuri lingvistice care presupun abstractizări şi interpretări de sinteză fundamentale în orientările actuale ale domeniului: „linguistica generală” şi 33 . precis delimitate este faptul că Enciclopedia lui Diaconoviciu (1898-1902) consemnează subdomeniul semasiologie. ceea ce se reflectă în absenţa acestei mărci în dicţionarele din secolul al XIX-lea. Se constată existenţa unor subdomenii (puse în relaţie sau nu cu domeniul superordonat). pict(ură). Similar se prezintă şi mărcile de subdomeniu din medicină). Negulici 1848. cu precizări şi sintagme explicative. Costinescu 1870) delimitează mărci diastratice pentru anumite domenii ale LS.mică. în toate dicţionarele din secolul al XIX-lea apare marca comerc(iu) sau comerţ şi numai în unele dintre ele (Poenar 1840 şi Costinescu 1870) e înregistrată marca fina(anţe). Mă voi opri la două aspecte privind formarea şi modernizarea terminologiilor româneşti în secolul al XIX-lea: un aspect priveşte importanţa mărcilor diastratice din dicţionarele acestei perioade pentru determinarea domeniilor şi subdomeniilor ştiinţifice existente (II1). În acest text găsim denumiri actuale ale unor subdomenii lingvistice (nu numai semasiologie. mat(ematică).” în contextul specific depresiune barometrică. privind existenţa domeniului şi a subdomeniului nu se poate limita la analiza mărcilor diastratice din dicţionare.5). II 1 S-a constatat că dicţionarele cercetate (Poenar 1840.14. Protopopescu-Popescu 1860. tristeţe patologică”. Observaţia este susţinută de date extralingvistice privind dezvoltarea relaţiilor economice şi. Astfel. med(icină). marca trigon(ometrie) apare numai în dicţionarele de după 1860. gram(atică).) „fază a ciclului economic care urmează după o perioadă de criză economică în care producţia se menţine la nivel scăzut. opusă lui vorbă. sintaxei. dar şi foneticii.) „stare mentală. Mărcile diastratice înregistrate în toate dicţionarele din secolul al XIX-lea susţin existenţa anumitor domenii în acea epocă: agric(ultură). delimitări care denotă anticiparea semanticii contrastive dezvoltată mult mai târziu). fiz(ică).) „pierdere a energiei fizice şi morale”. chim(ie). semasiologia fiind precis încadrată şi subordonată în această ştiinţă. „ştiinţa limbii” (p. ret(orică). filoz(ofie).. linguistică) este bine reprezentată în textul lui Şăineanu. mai ales. adică unitate lexicală specializată. cu alte contexte specifice şi (econ.. teol(ogie). în schimb. mus(ică). păstrate până azi: „ştiinţele filologice”. vocabularului. Mai mult chiar.5 cu diferenţieri de subsubdomenii „semasiologie comparativă (a idiomurilor)”. astrol(ogie). aceste dicţionare dau o marcă generală care indică apartenenţa la LS. (med. cu diverse contexte specifice: depresiune difuză. aparţinând morfologiei. anat(omie). pat(ologies) sau fiziol(ogie) apărând numai în dicţionarele din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Stamati 1850. bot(anică). ş. „semasiologie indoeuropeană”. Un argument care susţine existenţa altor subdomenii. În acest caz. Denumirea lingvistică (înregistrată numai izolat în unele dicţionare sub alte variante formale (limbistică. de exemplu trimiţând la un text relevant din 1887 (Şăineanu). voi mai avea în vedere posibilitatea de a aprecia stadiul evoluţiei ştiinţifice pe baza comparării definiţiilor lexicografice date câtorva termeni din dicţionare apărute în momente diferite (II 2). dicţionarele analizate dau numai mărci de subdomeniu. II În cele ce urmează voi arăta utilitatea analizei dicţionarelor pentru studiul terminologiilor (LS) din perspectivă diacronică. scade valoarea acţiunilor. în condiţiile în care rămâne redusă şi puterea de cumpărare a populaţiei” . care precede în dicţionarele din secolul al XIX lea şi din prima jumătate a secolului XX termeni lingvistici variaţi.14. zicere.a. în schimb. p. Rezultă că ştiinţele economice ca sumă a mai multor subdomenii s-au dezvoltat mai târziu. mai mult chiar. în nici unul dintre dicţionarele secolului al XIX-lea nu se înregistrează marca ec(onomic). p. astron(omie). miner(alogie). unele ca terap(eutică). semanticii. p.

înregistrată şi de Poenar 1840) şi arte musicale. sunete etc a stărilor sufleteşti 34 . Se mai poate menţiona că unele dicţionare din secolul al XIX-lea (Negulici 1848) dau nu numai mărci de domenii. La Laurian şi Massim apar însă şi specializări indicate sintagmatic: arte mecanice. pe de o parte şi arte formose (sintagmă calchiată din franceză. medicină veterinară (Costinescu 187O. ceea ce indică şi o evoluţie lexico-semantică. ARTĂ este definit de unele dintre dicţionarele din secolul al XIX-lea ca „metod de a face bine un lucru. sensul aplicativ al lui ARTĂ nu a dispărut. arte theatrale. Antonescu 1862. unele păstrate până azi.. după oarekare reguli“ (Negulici 1848). mai rezultă din această analiză importanţa relaţiei dintre dicţionare-texte ca principiu de analiză modernă a terminolgiilor. în curs de formare).16). În definiţiile din dicţionarele de la sfârşitul secolului al XIX lea rezultă o specializare superioară prin indicarea de subsubdomenii. sensul specializat păstrat până azi ocupă primul loc „exprimare prin cuvinte. medicină legală. aplicat până acum numai din perspectivă sincronică. Se remarcă în unele dintre definiţiile analizate că.. lucrarea cu scientia” . Aceeaşi relaţie e stabilită de Protopopescu şi Popescu 1862: „(arta) este applicaţia ştiinţi câştigată de omu şi a puteri de care dispune la realisaţia vreunui lucru” („ştiinţă” având aici sensul curent în epocă de „cunoştinţă”. cu precizările privind evoluţia extralingvistică şi lingvistică implicate. Echivalenţa mărcii diastratice din dicţionare (gramatică) cu (lingvistică) nu poate fi interpretată decât parţial ca o specializare şi modernizare insuficiente. arte technice. Laurian şi Massim). arte militare. therapeutică. aplicarea acestui principiu arată posibilitatea unor decalaje între textele ştiinţifice şi dicţionare (deficienţă constatată şi în perioada actuală în tratarea din dicţionare a terminologiilor noi. Unele denumiri de subdomenii nu mai sunt actuale. medicină expectantă (Costinescu 1870). Definirea prin „artă” sau „sciinţă” şi a altor denumiri de domenii ne obligă la analiza definiţiilor lor. anatomie descriptivă (Antonescu 1860) sau anatomie hirurgicală. de exemplu pentru anatomie: anatomie generală. II 2 Pentru a arăta evoluţia domeniilor aşa cum apare în dicţionare vom compara definiţiile date de dicţionare pentru termenul MEDICINĂ. dar că paralel se impun sintagme cu sensuri specializate. pentru care se propune clasarea prin „sciinţă”. în care se indică şi relaţiile ierarhice. pathologie. anatomie patologică şi altele ( Costinescu 1870). definiţiile lexicografice din secolul al XIX-lea sunt uzuale. simple. echivalent cu „meşteşug” (Poenar 1848. informaţii de asemenea utile din perspectivă diacronică. „Scientia este cotra arte ca teoria cotra problema”). referinţele lui bibliografice internaţionale arată că lingvistica este delimitată şi destul de specializată prin subdomeniile ei la sfârşitul secolului al XIX-lea. Rezultă că la sfârşitul secolului al XIX-lea. ci şi o prezentare explicită a lor. Din perspectivă diacronică. chirurgie“ (Antonescu 1860) sau „medicină climinică. de exemplu: „arta (subl. din punct de vedere conceptual şi lexicografic definirea termenului MEDICINĂ se face prin „artă” şi nu prin „ştiinţă”. anatomie animală. succinte.) de a restabili şi de a tămădui maladiile” (Negulici 1848). Analiza textului lui Şăineanu (şi a altor texte ale lui). Această „luptă” între sensuri cu tendinţa impunerii numai a unui sens specializat se constată şi în definiţiile din dicţionarele din prima jumătate a secolului XX: în Candrea-Adamescu 1926. medicină agissantă. colori. de exemplu medicină dulce.„linguistica filosofică” (p. La modul general. n. chiar dacă diferenţiate parţial ca evoluţie şi caracteristici. iar analiza acestui aspect poate fi relevantă. Considerăm că pentru domeniile şi subdomeniile indicate de dicţionarele din secolul al XIX-lea prin mărci diastratice dispunem de terminologii mai mult sau mai puţin proprii. specializate. ceea ce indică caracterul practic al acestui domeniu în prima jumătate a secolului al XIXlea. indicat şi de textele româneşti din epocă. Laurian şi Massim 1871-1876 reiau definiţia privind caracterul aplicativ al ARTEI în opoziţie cu ŞTIINŢA (“scientia practica. Gradul superior de dezvoltare a domeniului este reflectat de definiţiile din dicţionarele din a doua jumătate a secolului al XIX lea care înregistrează subdomenii ale medicinei: „hygienă. Costinescu 1870).

REFERINTE BIBLIOGRAFICE Bidu – Vrănceanu. Editions Jean Favard. Manuale di Semantica descrittiva.Negulici. Antonescu 1862 – G. sunete. Încercare asupra semasiologiei limbei române. Timişoara: Editura de Vest. Nou dictionaru portativu de toate zicerile radicale şi străine neintroduse şi introduse în limbă cuprinzîndu şi termeni ştiinţifici şi literari.Stamati. Walter de Gruyter. (mai ales pentru dicţionarele din secolul al XIX-lea care nu sunt legate de activitatea Academiei Române) acest rol nu poate fi atribuit. 1840. Lehmann. 1848. Napoli: Liguor editori. Paris: Armand Colin. Dicsionăraşu românescu de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles. New York. Rodopi. Stati. p. Mortureux. Aino (2003). Introduction à la lexicologie. Studii istorice despre transiţiunea sensurilor.Poyenar. ”La sémantique et ses applications à la lexicographie”.Popescu. F. Bucarest. Angela (1987). adecvate (din LC sau din LS). Aplicarea sincronică sau diacronică arată şi diferenţe importante privind obiectivele urmărite şi rezultatele obţinute. Editura Universităţii din Bucureşti. Angela (2005). în Aspects of language. Sémantique et morphologie. La lexicologie. Paris: Dunod. Bidu-Vrănceanu. Angela (1976). Amsterdam: Ed. Bucureşti: Editura Humanitas. vol. Ein internationale Handbuch zur Lexikographie. Din perspectivă diacronică însă.Antonescu.II . Stamati 1851 – Pah. Din perspectivă sincronică. G. cuvinte.55-67. Alice şi Martin-Berthet.Bucuresci. Bucureşti: Tipografia Academiei Române. mişcări ceva frumos. dicţionarele interesează mai ales sub aspectul social-normativ privind impunerea unor sensuri corecte. Dictionar rumân. interesul pentru aceste dicţionare este justificat de interpretarea ca texte-martor pentru o anumită epocă şi pentru anumite probleme ale evoluţiei lexicale. 1851. Câmpuri lexicale în limba română. Analiza evoluţiei sensurilor lui ARTĂ înregistrată de diferite dicţionare confirmă tendinţa de specializare în primul rând prin distincţia dintre teorie şi practică (tendinţă constatată şi la alţi termeni) şi apoi printr-o specializare profesională mai limitată. Angela (2008). Negulici 1848 – I. Stati. Paris: Ed. 35 . 2737. 1870. 1999.Vocabularu romano-francsu dupe Dictinarului Academiei francese. Systématique des noms de couleurs. Bucuresci.Theoretical and Applied Semantics. vol. Concluziile rezultate din analiza câtorva aspecte ale interdependenţei dintre lexicografie şi semantică sau terminologie demonstrează utilitatea acestei abordări. Françoise (1998). ceva ce naşte în privitori şi ascultători emoţiune estetică”. La lexicologie entre langue et discours. culori. Editura Universităţii din Bucureşti.superioare. Bidu-Vrănceanu. Bidu-Vrănceanu. a emoţiunilor estetice” (ilustrat prin sintagma operă de artă). Lexicul specializat în mişcare. Angela (1993). Berlin. Angela (2007). compararea lor aduce astfel date importante pentru studiul evoluţiei terminologiilor româneşti (alături de alte aspecte posibile ale interesului pentru aceste dicţionare). Bucuresci: Imprimeria nationale a lui Stephan Rassidescu.Sedes. Şăineanu. Limba română contemporană . În DLR (ediţia veche) apare acelaşi tip de definiţie.P. Bucureşti: Editura Academiei.Aaron.Lexicul. Bidu-Vrănceanu.T. Lazăr (1887). DICŢIONARE Poenar 1840 . La sémantiques des adjectifs . Sorin (1978).II. în Limbă şi literatură. linii. Bidu-Vrănceanu. Niklas-Salminen. 3. Protopoescu-Popescu 1862 – E. în Angela Bidu-Vrănceanu şi Narcisa Forăscu.M. Bidu-Vrănceanu. Vacabularului romanu de toate vorbele străbune repriimite pînă acum în limba română şi de toate quelle que suntu a se mai priimi d’acum înainte şi mai alesu în sciinţe. 1862. în Worterbucher/Dictionaries/Dictionnaires. având însă un caracter mult mai detaliat: „măiestria de a produce.Hill. Iaşi. Bucureşti: Editura Metropol. Lectura dicţionarelor. Studies in honour of Mario Alinei. „Mărcile stilistice (diastratice) în DEX“. ediţie îngrijită de Livia Vasiluţă. Marie France (1997). Sorin (1979). Pierre (1989). Angela (1997). Bucureşti.D.Essais d’analyse componentielle appliquée aux langues romanes. Corbin. a înfăţişa prin mijloace plastice. Costinescu 187O .Protopopescu şi V. Vocabulaire Français -Valaque. 1862. „Les marques stylistiques /diastratiques dans le dictionnaire monolingue“.

and from the diachronic point of view. Coteanu şi Lucreţia Mareş 1997. From the synchronic point of view. semantics and terminology. III. Candrea-Adamescu 1926 – Candrea. the perspective which is adopted is the descriptivenormative one. 1913. 1934. II. 36 . of corpus and of meaning definitions is observed. 1940. ediţia a 2-a. tom II 1876. Eugenia Dima 2007. 1926-1931. Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi. Tom I 1971(1873). with interesting results for the role of such an analysis in identifying the Romanian terminologies in a certain period. şt. Ed.Laurian şi Massim 1871/1876 – Dicţionarul limbei române.I. vol. coord. I. Bucureşti: Librăriile Socec şi Sfetea DEX – Dicţionar explicativ al limbii române. coord. the evolution of domains. I. DEXI – Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române. Bucureşti DLR – Dicţionarul limbii române.Arc Gunivas ABSTRACT This paper analyses several aspects of the interdependence among lexicography. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. După însărcinarea dată de Societatea Academică Română. Bucureşti: Noua tipografie a laboratorilor români. Differences between the set goals and the achieved outcomes are established in accordance with the synchronic or diachronic perspective. şi Adamescu Gh.

Corelaţia dintre sinonime şi antonime a făcut obiectul multor studii româneşti [3]. relevarea opoziţiilor antonimice în descrierea sensurilor are în dicţionarele explicative un caracter sporadic şi incomplet[1].. 1999.2. II: H-Z. Or. Grand dictionnaire des synonymes et contraires. util din punct de vedere pedagogic pentru delimitarea unui număr minim de cuvinte necesare învăţării limbii române de către străini. prezentând o serie de caracteristici care pot îngreuna accesul străinilor la aceste instrumente de studiu: abundenţa exemplelor literare sau paremiologice româneşti. atât străinii care învaţă româna. ş.Gabriela BIRIŞ. italiană.2 aj. 1998. 1996. Ne-au interesat numai acele cuvinte aflate în uz în româna citadină [5]. puse în evidenţă de structuralismul lingvistic. 1996. Pe de altă parte. şi prin raportare la sinonimele fiecărui sens. 1997. de cunoaşterea perechilor antonimice frecvent folosite în limba proprie sau în cea pe care tocmai şi-o însuşesc. Dicţionar de antonime al limbii române. sens poetic. 1997. şi subst. Pentru selectarea intrărilor am optat pentru confruntarea a două lucrări concepute ca instrumente de învăţare a românei sau ca instrumente de traducere: Vocabularul minimal al limbii române curente cu indicaţii gramaticale complete tradus în germană. 2004) tratează sinonimia şi antonimia simultan. ≠ particular 37 . tocmai datorită complexelor relaţii semantice constituite în lexicul unei limbi. plecând de la o clasă sinonimică [2]. 1996. cât şi românii care studiază limbi străine sau traducătorii în şi din limba română au nevoie.). cu omonimii gramaticale cu tot (de ex. alb adj. Universitatea din Craiova Diana Viorela IONESCU. 2001). 2007. Structurarea intrărilor din lucrarea noastră a fost determinată de caracteristicile claselor antonimice. Pe parcurs am mai eliminat. Ceea ce propunem cu acest dicţionar este o abordare sincronică a antonimelor paradigmatice (lexicale şi gramaticale) [4]. Universitatea „Babeş-Bolyai”. care se constituie printr-un dublu proces de selecţie: pornind de la polisemie şi urmărind antonimele fiecărui sens în parte. vechi total1. 1994) şi Dicţionarul esenţial inclus în Dicţionarul poliglot (Teora. 1974. 2002) care depăşesc mult numărul cuvintelor din vocabularul minimal al românei. deoarece. majoritatea dicţionarelor de antonime disponibile pentru limba română (Bucă şi Vinţeler: Dicţionar de antonime. a. m. Au rezultat aproape 1500 de cuvinte. I: A-G. 1990) sunt concepute pentru vorbitori nativi. număr mare de intrări (2000 la Bucă şi Vinţeler. şi adv. multe dintre cele mai noi lucrări lexicografice de profil din literatura de specialitate internaţională (The Oxford Dictionary of Synonyms and Antonyms. figurat: desăvârşi ≠ lichida da ≠ a întoarce da ≠ a lăsa tânăr ≠ înaintat. pe care vom încerca să-l prezentăm în continuare. aşa încât nu vom insista asupra acestui aspect. 2002 . Ambele operează cu conceptul de vocabular minimal sau vocabular esenţial. Universitatea din Craiova PENTRU UN DICŢIONAR DE ANTONIME ŞI CORELATIVE Comunicarea noastră porneşte de la proiectul unui dicţionar de antonime şi corelative ce urmează a fi publicat sub egida Institutului Limbii Române ca Limbă Europeană din ClujNapoca. franceză. De altfel. Le Robert. vol.vol. aşa cum observa R. iar acum avem proximativ 650 de intrări. Cluj-Napoca Elisabeta ŞOŞA. Am optat pentru un dicţionar de antonime destinat străinilor. Larousse. adj. Eliminarea cuvintelor s-a făcut din următoarele motive: 1. respectiv 5200 de perechi antonimice la Vinţeler. Vinţeler: Dicţionar de antonime.. Henri Bertaud du Chazaud: Dictionnaire des synonymes et des contraires. cu siguranţă. criteriul principal al alegerii fiind cel al uzului curent. relativ1. spaniolă (Demiurg. Sîrbu.

-te) ≠ 1. cu traducerea ei în engleză. au format câte o pereche antonimică cu cuvântul dat. E adevărat că nu întotdeauna se poate găsi o formulă acceptabilă pentru toate situaţiile de acest fel. -tă f. căpătat • 3. idei etc. pl. iar la verb formele flexionare date în DOOM2). frig. respectiv cu frumos. refuzat • 7.). – flexiunea (după ultimele norme din DOOM2) (gen şi număr la adjective. cu precizarea acestuia în paranteză dreaptă de fiecare dată când nu este vorba despre persoane. cerut • 4. ger). neplăcut. prost (despre vreme. ceva ~ ).participiile care nu aduc nimic nou faţă de verbele de la care provin: Exemplu: DA/T (aj. Acestea sunt: – indicarea antonimelor existente pentru un anumit cuvânt.] ~ ). ger. – cu traducerea lor în engleză. în redactare. – sinonime – dacă există – pentru cuvintele aflate în antonimie. – traducerea în engleză a perechii de antonime. antonime care apoi. mincinos. m. în care antonimele sunt prezentate alfabetic. rău (despre fiinţe sau despre vreme). întunecat.]~ . ceea ce uşurează consultarea dicţionarului . un fel de hiperlexem. (în care unui superlativ i se opune un pozitiv). Uneori gradaţia este asimetrică.deci un motiv practic . – definiţia cuvântului-titlu. incapabil (despre posibilităţi intelectuale la elevi. în ordine alfabetică. produse sau despre dotarea intelectuală a cuiva). intrarea este reprezentată cel mai frecvent de unul dintre termenii extremi – care intră în opoziţie cu termeni medii.. româna nu dispune de un termen corespunzător sau. de exemplu: adevărat ≠ artificial. sfaturi. respins • 8. închipuit. în cazul citat. adunat • 2. ieşit din uz: - trezi ≠ pieri lat ≠ ascuţit .deştept ≠ adormit 3. documente. greşit (despre teorii. fals (despre persoane. armată etc. alteori din listă lipseşte unul dintre termenii extremi (cuvântul nu face parte din vocabularul minimal. ca uriaş ≠ mic. ireal. neplăcut (despre veşti) . redactarea este făcută sub formă de casete. şi antonime asimetrice. studenţi). Am dorit ca structura fiecărui articol de dicţionar să cuprindă elemente informative care să-l ajute pe un străin să poată înţelege şi folosi corect cuvintele date.2. cu adevărat. inutil (cu referire la lucruri. inventat..). retras • 9. dacă acesta 38 . persoană juridică etc. oribil. plural la substantive. fiecare sens având un alt antonim (de ex. Utilizarea casetelor oferă posibilitatea de a trata împreună şi antonimele gradabile. mecanisme) . dar a fost preferată şi din cauza dificultăţii de a stabili ierarhii ale antonimelor în toate situaţiile. de exemplu: despre obiecte / oameni / fiinţe / plante / acţiuni etc.domn ≠ duduie (sensul lui domn ca „nobil feudal” a fost eliminat) .). primit • 6. Pentru o mai bună perspectivă a structurii semantice a fiecărui cuvânt. frumos ≠ cumplit. Intenţia noastră a fost de a nu lărgi prea mult lista de cuvinte şi de a insista pe polisemia cuvintelor. am putut introduce în listă şi antonimele gradabile de forma cald ≠ frig. strâns). învăţăminte etc. ordonate alfabetic în caseta de bază şi în ordinea crescândă a gradaţiei în redactarea propriu-zisă (răcoare. rezultate etc. urât. – domeniul de referinţă. de exemplu: cineva [sportiv. neadevărat. slab (despre calităţile profesionale ale cuiva). -ţi. luat • 5. falsificat. ipoteze. Procedând aşa. prefăcut sau frumos ≠ cumplit. de asemenea. stricat (despre alimente)). defect (despre aparate. până se ajunge la punctul maxim de pe scara de gradaţie (cald -geros). oribil etc. răcoare. ceva [vehicul. – la verbe s-a indicat întotdeauna subiectul acţiunii (cineva ~ . mai puţin puse în evidenţă de dicţionarele existente: în acest caz. aparat de zbor. fals. Am introdus. greşit.. din motive tipografice: . sens arhaic. prost. bun ≠ crud (despre persoane şi despre alimente sau fructe). bijuterii sau despre teorii. închis.

despre rezultate în activitate . noapte / noaptea. picior faţă ≠ ceafă. odată.) ≠ înalt b) univers: cer ≠ pământ c) forme de relief: adânc (subst. nume etnice. rege ≠ regină.) ≠ deloc. tânăr bătrână ≠ tânără bunic. culme. fiică (5) superlative care nu au ca antonim tot un superlativ şi invers. oribil (6) generice din domeniul regnului animal şi mineral: om ≠ animal fiinţă ≠ lucru.despre oameni. gură ≠ fund (2) opoziţii pe verticală a) dimensiuni: adânc (adj. grade de rudenie ş. mâine. lui uriaş nu îi corespunde nimic în lista noastră. prin atracţie antonimică. obiect (7) opoziţii temporale: astăzi. român ≠ româncă. scriitor ≠ scriitoare etc. vârf mare (subs.) ≠ culme.) ≠ munte vale ≠ creastă. bunică ≠ nepot. înălţime. a căror prezenţă ar fi extrem de utilă într-un dicţionar destinat străinilor. dar au fost eliminate majoritatea perechilor formate cu sufixe moţionale (care în română nu au un sistem bine organizat) . de aceea ne-am oprit la mic). doctor ≠ doctoriţă. intrări care au ca antonim un superlativ (antonime asimetrice) a) superlativ vs pozitiv : b) pozitiv vs superlativ : enorm. munte.există. dos. fiu ≠ fiică. (de tipul elev ≠ elevă. odinioară.şi mizerabil. soţie tată ≠ mamă unchi ≠ mătuşă (4) opoziţii de vârstă şi de generaţie: bătrân ≠ copil.nume de profesii. de asemenea. văr ≠ verişoară. a. şes d) clădiri: bază ≠ vârf e) părţi ale plantei: rădăcină ≠ vârf soare ≠ lună (3) opoziţii de sex a) animale: berbec ≠ oaie bou ≠ vacă cocoş ≠ găină băiat ≠ fată bărbat ≠ femeie domn ≠ doamnă. puţin excepţional ≠ prost blând ≠ cumplit frumos ≠ cumplit. spate. englez ≠ englezoaică. ieri. nepoată părinte ≠ fiu. azi ≠ alaltăieri. nu corespunde din punct de vedere stilistic (de ex. spate frunte ≠ coadă. evreu ≠ evreică. poimâine dimineaţă / dimineaţa ≠ amiază.). uriaş (adj. seară / seara zori ≠ noapte. domnişoară b) oameni: frate ≠ soră soţ ≠ nevastă. excepţional . seară (8) punctele cardinale: est ≠ vest orient ≠ occident răsărit ≠ apus oriental ≠ occidental sud ≠ nord 39 . înalt. cumnat ≠ cumnată.) ≠ mic enorm (adv. Am introdus. Redăm mai jos o listă de cuvinte-problemă.suprafaţă fund ≠ culme. deal. dar la care ar trebui discutat statutul de antonime pentru un vorbitor nativ de limba română: (1) părţi ale corpului uman cap ≠ coadă. cuvintele formate cu prefixe specifice (util – inutil).

la om (cap ≠ picioare. fără pl. nepoată. aprobare ≠ dezaproba. aproba. 6 divorţează) • a (se) despărţi • a divorţa „a desface o căsătorie / cause people to come apart” Sin: a divorţa. culme.) ≠ altul. am tratat separat cuvintele cu valori gramaticale diferite (adjectiv şi adverb. îmbrăca ≠ dezbrăca. subsol primăvară / primăvara ≠ toamnă / toamna pivniţă ≠ pod podea ≠ plafon. care ar fi foarte utile pentru străini. deal. a veni ≠ a pleca nu au ridicat probleme. caseta verbului A (SE) CĂSĂTORI ≠ A (SE) DESPĂRŢI.). îngropa ≠ dezgropa etc. grec ≠ grecoaică. ceva ≠ nimic. 6 (mă/se) căsătoresc. A DIVORŢA: CĂSĂTORI (a (se) ~) (vb IV. deşi este în Dicţionarul minimal. get married DESPĂRŢI (a (se) ~) (vb IV. clădiri sau lucruri (faţă ≠ dos. 3. Pentru că în unele lucrări apar perechi cum sunt deal ≠ vale sau cer ≠ pământ. cuvântul absolut are două intrări: absolut1 ≠ relativ1 adj. absolut2 ≠ relativ2 adv. spre exemplificare. antonimele clasice de tipul bine ≠ rău. Normal. posibil ≠ imposibil etc. iluzie ≠ deziluzie. fiică. socru. încălţa ≠ descălţa. faţă ≠ ceafă. pod ≠ pivniţă). nu l-am introdus decât ca sinonim pentru domnişoară). l-am păstrat pe domn ≠ doamnă. dar şi scriitor ≠ scriitoare..) ≠ alt. (13) forme pronominale: acelaşi (adj. ind. soacră ≠ ginere. orizontală sau pe o axă de simetrie: la forme de relief. emigra ≠ imigra. la fel alb1 ≠ negru1 adj. cineva ≠ nimeni etc. etaj. podea ≠ tavan. (din categoria gradelor de rudenie) sau bou ≠ vacă ş. pron. ind. şi alb2 ≠ negru2 (subst. adjectiv şi substantiv. Au existat deci numeroase dubii în privinţa criteriilor de selecţie a antonimelor. naş ≠ fin etc. dezaprobare. Astfel. spate. 6 (mă/se) despart. agreabil ≠ dezagreabil. imperf. profesor ≠ profesoară sau ziarist ≠ ziaristă). prez. a (se) separa separate.3 (se) despărţea. numerotând aceste intrări (de exemplu. legal ≠ ilegal. neadevărat. 6 să (se) despartă) DIVORŢA (a ~) (vb I. la structura casei (parter ≠ subsol. face ≠ desface. încărca ≠ descărca. păstrându-le doar pe acelea la care opoziţia de sex se exprimă heterolex: frate ≠ soră. culme (vale ≠ creastă. prez. . a. ne-: adevăr.1. compune ≠ descompune. Fiindcă apare opoziţia tânăr ≠ bătrân. conj. bunică ≠ nepot. 3. acesta (adj.1. aşteptat ≠ neaşteptat etc. piept ≠ spate). ordinea este alfabetică în casetă. n.. începând cu nivelul cel mai de jos vale şi terminând cu … vârf.precizăm. i.). împacheta ≠ despacheta. prez. la plante (rădăcină ≠ vârf). părinte ≠ fiu. am eliminat cuvintele din Dicţionarul minimal formate cu sufixe moţionale. munte .: normal ≠ anormal des-/dez-: acoperi ≠ descoperi. înfiinţa ≠ desfiinţa. 3 (se) căsătorea.) ≠ acela. Pentru că am indicat şi flexiunea. 3. pentru exprimarea opoziţiei de sex (român ≠ româncă. creşte ≠ descreşte. avantaj ≠ dezavantaj. acelaşi (pron. 6 să (se) căsătorească) ≠ (cineva ~ / sb ~ ) • a (se) căsători „a (se) uni prin căsătorie / join in marriage” Sin: a (se) însura (pentru bărbaţi). acest (adj. conj. divorce 40 . Am vrut însă ca în dicţionar să intre şi antonime din seria corelativelor [6].(9) anotimpurile: iarnă / iarna ≠ vară / vara (10) părţi ale casei: parter ≠ etaj. la om. spate). domnişoară (pe duduie. aproape ≠ departe. noră). dar în redactare este indicată creşterea de altitudine). imperf./ in-/ im. adevărat ≠ neadevăr. Redăm mai jos. unchi ≠ mătuşă. am dat serii de cuvinte care se află pe o axă verticală. tavan (11) grade de rudenie: socru. am crezut este necesar să includem şi perechile de substantive în care este exprimată opoziţia de generaţie (bunic. noră (12) formaţii prefixate cu: a. celălalt. . prez. De asemenea. soacră ≠ ginere. a (se) mărita (pentru femei) join in marriage. mobil ≠ imobil. prez. prinde ≠ desprinde. ind. fiind un apelativ.: acceptabil ≠ inacceptabil.

3 părăsea. dispirited. deoarece lectura în corespondenţă stângadreapta. 6 revin. give up. prez. 4 revenim. amărât. mulţumit. oasă f. ABANDONA (a ~) (vb I. intrarea din partea stângă a casetei are ca antonime cuvintele incluse în caseta din dreapta.” Sin: fericit.)” Sin: a se lăsa. -stă f. satisfăcut. -tă f. m.. vesel.3. 3. cheerless. viaţă. membership. prez. a părăsi. desolate.a. cheerful. pl. part. Spre exemplu. ind. nu este posibilă pentru toate domeniile de referinţă. întristat happy. ci şi toate celelalte casete. 3. la o organizaţie etc.3 revenea. miserable. 2 revino) • a reveni „a relua ceva (o activitate). SUPĂRAT. la o funcţie.3. TRIST: BUCUR/OS (aj. -ste) • necăjit • supărat • trist „care are. miserable. primul rând cu primul rând ş. satisfăcut Sin: amărât.” sadness.şi pe cea a adjectivului BUCUROS ≠ NECĂJIT. exprimă sau sugerează o senzaţie de bucurie / undergoing or suggesting joyfulness. mizerabil. 6 să revină. deficiency. 6 părăsesc. 6 renunţă) RETRAGE (a se ~) (vb III. pl. cheerful sad. de lipsuri etc. conj. pentru a se vedea. indispus. etc. 4 ne retraserăm.-te) TRI/ST (aj. deprimat.d. chinuit. a se reîntoarce (la o funcţie. exprimă sau sugerează o durere sufletească sau care şi-a pierdut buna dispoziţie / having or expressing spiritual pain. a (se) retrage şi a păstra nu pot fi selectate ca pereche antonimică pentru că a se retrage funcţionează în antonimie numai cu a reveni.) / to give sth up (as an acitivity. într-o organizaţie etc. sad. living) • bucuros • necăjit „plin de bucurii. -oase) ≠ a) (d. 1. întristat. upset. lacking in cheerfulness” Sin: abătut. ind. joyful. de lângă o persoană / to leave a place or a person” PĂSTRA (a ~) (vb I. redate în ordine alfabetică. 6 păstrează) REVENI (a ~) (vb IV. prez.. position. a position. a reîncepe Resume • a reveni „a veni înapoi (la persoana sau la locul de unde a plecat) / to come back to a place or to sb” 41 . 6 să părăsească) RENUNŢA (a ~) (vb I. ind. Acestea pot fi sau nu sinonime între ele. / full of joy.. conj.1 mă retrăsei. 3..-te) SUPĂRA/T (aj. ind. în oglindă. voios happy. prez. imperf. perf.. mulţumit.. 1. / full of etc. unde sunt date intrările (în stânga) şi perechile lor (în dreapta). 6 mă/se retrag. ind. satisfied NECĂJI/T (aj. -tă f. comfort. Există însă şi situaţii în care intrarea propriu-zisă este urmată de sinonime. diferenţele semantice dintre cuvintele vizate. prez.. cheerless • trist „plin de bucurie / full of joy” „plin de tristeţe / full of sadness” Sin: fericit. sorrowful b) (d. 3 se retrăgea. prez. s. cheerful grievous. în acest caz este nevoie de explicaţiile suplimentare din afara casetei propriu-zise pentru a se putea selecta perechea de antonime. prez.. m. ceea ce înseamnă că nu este suficientă parcurgea doar a casetei principale. pl..) / to begin sth again (as an activity. îndestulat. leave • a abandona • a părăsi „a pleca dintr-un loc. 3. imperf. m. retras) ≠ (cineva ~ / sb ~) • a abandona • a se retrage „a renunţa la ceva (la o activitate. joyful. persoane / of people) • bucuros „care încearcă. a place in an organisation. etc. -oşi. trist happy. de neajunsuri. prez. glad. ease. fără lipsuri „plin de supărări. 6 abandonează) PĂRĂSI (a ~) (vb IV. sullen.)” Sin: a relua.m. etc. m. imper. mâhnit sad. imperf. joyful. grievous După cum se poate observa. vesel. 2 revii. mod de trai / of life. expressing spiritual satisfaction” Sin: fericit. a renunţa abandon. -şti. -ţi. pl. paucity. -ţi. ind. vesel Sin: amărât. etc.

Maria e. entries and their antonyms. Angela şi Forăscu. [2] Bidu-Vrănceanu Angela şi Narcisa Forăscu. Bucureşti: Nemira (DŞL). italiană spaniolă. p. The selection of the antonymic categories included in the dictionary will follow preset criteria. Ileana (2005).a (1994). franceză. v. Cu aplicaţii la limba română. Antonimia lexicală în limba română. Conceived from the perspective of a non-native user of Romanian. germană. abandon. [5].cit. Bucureşti: Editura Demiurg (Ed. antonimul sau antonimele sale. engleză. op. p. ABSTRACT The present paper tackles on a project to elaborate a bilingual (Romanian – English) dictionary of antonyms and correlatives. Maria Iliescu. 39-53. franceză.). a se reîntoarce Return • a păstra „a ţine mai departe ceva în posesia sa / to continue to have sth” Sin: a menţine. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. în: Études romanes dédiées à Maria Iliescu. fiind indicate traducerile pentru cuvântul-titlu. a se întoarce. Narcisa (1984). (2001). Probleme ale corelaţiei dintre sinonime şi antonime. renounce Sin: a se înapoia. Maria Iliescu. Cluj-Napoca: Casa cărţii de ştiinţă. Flora Şuteu. 1981). Şuteu. 2001). Ileana Mureşan. 1994: 7. 1984:118. DŞL s. [6]. Termenul nu e utilizat în lingvistica românească pentru relaţii lexicale. Maria e. Antonimele în sistemul lexical (cu exemple din limba latină) în: Sistemele limbii. Româna citadină. Timişoara: Facla. thus aiming to catch the most interesting aspects of this complex phenomenon. 180181.a. Onufrie (1981). Dicţionar poliglot: română. Iliescu.. Sîrbu. Sîrbu. Angela e. 1977: 43. engleză şi spaniolă). Mureşan.Sin: a lăsa. renounce • a renunţa „a înceta de a mai face ceva / to stop doing sth” Sin: a abandona. R. Bucureşti: Editura Teora. descrierea fiecărei perechi de antonime sub mai multe aspecte: domeniul de referinţă (spre exemplu: despre obiecte / oameni / fiinţe / plante / acţiuni etc. a reţine keep. II. Richard (1977). v. Wald. 1977: 5.a. Vinţeler. Bucureşti: Editura Academiei. Bucureşti. Iliescu. Baia Mare. and c) providing the English translation of the definitions. a lăsa give up. Craiova: Editura Universitaria. italiană. 2005. Iliescu. a părăsi abandon • a părăsi • a renunţa „a nu mai ţine ceva în posesia sa / to give sth up” Sin: a abandona. Polisemia în limba română. abandon. 1994. coordinated by Maria Iliescu. b) the relations of synonymy and antonymy seen in indeterminacy. Sîrbu. EDP. Bidu-Vrănceanu. spaniolă. Vinţeler. Maria (1977). the dictionary will operate a basic list of entries. Antonimele: încercare de definire şi de clasificare. a lăsa leave. Flora (1998). established on Vocabularul minimal al limbii române (Basic Vocabulary of Romanian. Dicţionar de ştiinţe ale limbii. 1981. retain • a reveni „a relua o activitate întreruptă / to begin sth again or continue sth after stopping for a time” Sin: a relua Resume Una din noutăţile dicţionarului pe piaţa românească este caracterul bilingv: română-engleză. Lucia (1970). în Studii şi articole vol. 42 . în PLG VII. 1998:180. I Vocabularul minimal al limbii române (tradus în franceză. to be issued under the aegis of the Institute of Romanian Language as a European Language in Cluj-Napoca. NOTE [1] R. Definiţiile de dicţionar ale intrărilor au fost verificate cu cele din DEX (1996) şi din Micul dicţionar academic (2001 – 2003). ci doar cu sensul din sintaxă sau din fonologie.. 1970. [3] Lucia Wald. (2001). Timişoara: Facla. definiţia de dicţionar a cuvintelor sinonime – dacă traducerea acestora poate ajuta la identificarea celui mai bun corespondent al intrării în limba engleză. by: a) the lexicographic definition of the meanings. a arunca. Vocabularul minimal al limbii române curente cu indicaţii gramaticale complete tradus în germană. Such a dictionary has been approached as one of the main working tools within the process of teaching / learning antonymy in Romanian. Modele de structurare semantică. emphasizing the polysemy of these entries.

„dicţionarele sunt obiecte manufacturate a căror producţie. Academia de Studii Economice din Bucureşti TERMINOLOGIA DE MARKETING ÎN DICŢIONARELE DE SPECIALITATE În lucrarea de faţă ne propunem să surprindem câteva aspecte ale dinamicii lexicului specializat. cum ar fi cele analogice”[1]. cu trăsături distinctive. concept care introduce o relativă „libertate” de decodare a sensului cuvintelor de către vorbitori [7]. mai rar. care realizează un program de informare constant pentru toate articolele şi care se citeşte pe orizontală. dicţionarul are atât o dimensiune ideologică. a fost publicată în 1999 (Dicţionar de marketing . o privire asupra dinamicii limbajului de marketing (LMk) pe o perioadă de aproximativ douăzeci de ani (1999 . Prima ediţie. întrucât acesta are avantajul de a oferi. cât şi una strict pragmatică. Pentru a servi scopului acestei lucrări. întrucât nu l-am găsit precizat) şi Dicţionar de marketing online DMO 3 (care. răspunde exigenţelor informării şi comunicării. Existenţa a trei variante ale aceluiaşi dicţionar ne-a sugerat ideea că o 43 . importantă în societăţile dezvoltate. Obiectul lor este prin excelenţă pedagogic pentru că vizează eliminarea diferenţelor care există între cunoştinţele lectorilor lor şi cele ale comunităţii” [4]. după alte criterii. Din punctul de vedere al structurii. după intrare” [5]. Din punctul de vedere al scopului lor. 1. Este o „operă lexicografică care înregistrează cuvintele unei limbi ori a două sau mai multe limbi în ordine alfabetică şi. ne-am oprit numai asupra unuia dintre dicţionarele specializate de marketing consultate.Roxana CIOLĂNEANU. în speţă limbajul de marketing. întotdeauna supuse unei lecturi verticale parţiale în momentul reperării obiectului mesajului” şi o microstructură: „ansamblul de informaţii ordonate din fiecare articol. Aşadar. a fost postat în 2008). cea clasică. Dicţionarul este un instrument care înregistrează fapte lexicografice. Consultarea dicţionarului explicativ este determinată de cunoaşterea insuficientă sau necunoaşterea sensului sau sensurilor unui cuvînt din limba română.DMO 2 (al cărei an de apariţie nu l-am putut stabili clar. bazîndu-se pe două tipuri de cunoaştere [8]: cunoaşterea pasivă. Acest proces de consultare a dicţionarului constituie prima etapă a învăţării lexicale [6].managusamv. Dicţionar de marketing online . numită şi nomenclatură: „ansamblul de intrări ordonate. Cuvântul „dicţionar” şi echivalentele sale în diverse limbi [2] sunt folosite pentru „a semnala. concretizată în folosirea adecvată a unităţii respective în diverse contexte lingvistice (utilizare). prin cele trei ediţii ale sale. care constă în înţelegere (definirea lexicografică şi semică) şi interpretare (etichetarea concretă şi corectă a unei realităţi extralingvistice) şi cunoaşterea activă. orientată spre utilizarea acestuia în funcţie de nevoile lectorului. conform pezentării de pe site-ul www. urmată de alte două variante electronice. o abordare socio-culturală care depinde strict de modul de utilizare” [3].DM1). orice dicţionar are o macrostructură.ro/biblioteca-virtuală. într-o carte. din perspectiva autorului său. într-o manieră particulară.2008). caracteristică epocii în care a fost conceput. 2. aşa cum sunt ele reflectate de dicţionarele de specialitate.

TELEMARKETING.comparaţie a lor ar putea aduce date interesante în ceea ce priveşte evoluţia LMk în limba română şi. ca atare. 2.1. BUGET DE MARKETING.. PANOTAJ. 44 . POTENŢIALUL PIEŢEI. apar destul de frecvent în textele de specialitate (ex. preţ. Mixul de marketing reprezintă un concept esenţial al teoriei marketingului modern. MARCĂ DUBLĂ. BOUILLON. dar nici nu este înlocuită cu sintagma românească CERCETARE DE BIROU. MARCĂ [11]. o a doua categorie cuprinde termeni româneşti care nu sunt de marketing sau nu au sens specializat de marketing (ex. termenul MARKETING-MIX apare sinonim cu MIX DE MARKETING. BUS-MAILING etc. unii fiind înregistraţi chiar de dicţionarele generale (ex. SOLDARE. deşi ele se întâlnesc în texte şi în alte lucrări lexicografice sunt: ATRIBUTE (ALE PRODUSULUI). au şi dezavantaje: pe de o parte. LIDER DE OPINIE. CONSUMATOR. CONTACT. situaţia inversă. PUBICITATE INTERACTIVĂ. SISTEM INFORMAŢIONAL DE MARKETING (SIM). La nivelul macrostructurii. ANUITATE. ABOVE-THE-LINE – ATL. deci. PROSPECT. POLITICĂ DE DISTRIBUŢIE. englezi şi francezi. POLITICĂ DE PREŢ. CERCETARE DE PIAŢĂ. fără echivalent în română şi greu adaptabili la limba română (ex. în legătură cu modificările care ar fi putut apărea într-un interval de douăzeci de ani. BOUTIQUE-CHOC. care nu mai apare în DMO 2 şi DMO 3. care contribuie la precizarea sensului specializat: MOSTRĂ COMERCIALĂ. ADVERTISING. astăzi. pentru care nu s-au introdus echivalentele româneşti. VÂNZARE PERSONALĂ. SUPERMAGAZIN.). NOTORIETATE. ANNONCEUR. MARCĂ DE FABRICĂ. ACCES PRIME TIME. importanţi pentru LMk. distribuţie şi promovare utilizat de o companie pentru atingerea obiectivelor de marketing pe piaţa-ţintă/piaţa potenţială. deşi conceptele corespunzătoare sunt utile domeniului aferent şi. PROMOŢIE. PLAN DE MARKETING. BULL TRANSACTION. în ediţiile ulterioare ei apar cu determinanţi. BELOW-THE-LINE . fireşti în încercarea de a delimita şi consitui un corpus de termeni româneşti de marketing. STRATEGIE DE MARKETING. au fost eliminaţi şi termeni englezeşti care. De exemplu. POLITICĂ DE PRODUS. În celelalte variante. apar în textele de specialitate. Există. în număr de două: o categorie este constituită din termeni străini.BTL). pe de altă parte. s-a renunţat la unii termeni de origine engleză. fiind cunoscut şi sub denumirea de cei „4P”: produs. PUBLICITATE PRIN CORESPONDENŢĂ. dintre care menţionăm: AGROMARKETING. MESAJ PUBLICITAR/PROMOŢIONAL. plasare (distribuţie) şi pomovare”. Un exemplu în acest sens este sintagma DESK RESEARCH. PIAŢĂ. NOTORIETATE A MĂRCII. iar definiţia primului conţine cea de-a doua sintagmă: „combinarea ansamblului politicilor de produs. O altă situaţie întâlnită este eliminarea termenului adaptat românesc şi menţinerea celui englezesc. MARKETER.m. BURST ADVERTISING/CAMPAIGN. CONSUMERISM. 482 în DMO 2 şi 470 în DMO 3. Aceste eliminări. deşi definiţia se păstrează şi. Alţi termeni şi sintagme care sunt eliminate din ediţiile online. CUMPĂRARE IMPULSIVĂ. PUBLICITATE AERIANĂ [12]. Un alt aspect interesant este nevoia de precizare a unui termen prin adăugarea de determinanţi: dacă în ediţia din 1999 apăreau termeni simpli precum MOSTRĂ. AMBALAJ SECUNDAR. având dat în paranteză şi echivalentul englezesc. ACONT. Ceea ce interesează aici sunt categoriile mari de termeni care au fost eliminaţi. cu toate că aceasta apare şi este definită în manualele de marketing de nivel liceal. şi utilizarea sintagmei eliminate. a. MIX DE MARKETING este eliminat. preţ. CANIBALIZARE. de termeni adăugaţi în ediţiile online. COMPARTIMENT DE MARKETING. PUBLICITATE STRADALĂ. DEXI: ADVERTISING) [10]. PUBLICITATE DIRECTĂ. de asemenea. CANIBALIZARE A PRODUSULUI/GAMEI. ACCOUNT DIRECTOR. MARKETING. CREDIT CU PLATA ÎN RATE) [9]. LOGO. în ediţia din 1999. mai ales. o primă observaţie care se desprinde din comparaţia celor trei variante de dicţionar este de ordin cantitativ şi se referă la reducerea drastică a numărului de intrări din prima ediţie comparativ cu variantele ulterioare: 1274 în DM 1.

media promoţional utilizat atât pentru campanii de susţinere cu impact local.. BLIND TEST. parcări etc. cu manualele de specialitate (de nivel liceal şi universitar). cu alte dicţionare de specialitate consultate. observăm că. importante şi lămuritoare. precizând acţiunile specifice celor două părţi implicate: beneficiarul şi agenţia media: „Derularea unei campanii publicitare necesită punerea în aplicare a unui ansambu unitar de acţiuni specifice: pentru beneficiar – stabilirea obiectivelor companiei. – regional or national campaign) -. staţiuni turistice. În toate cele trei cazuri.2.Toate aceste modificări.a. termenul apare 45 . AFIŞAJ în DM1 trimite doar la publicitate exterioară. MARCĂ DUBLĂ). altele adăugate (ex. CATCH-PHRASE. De plidă. posibil.”.). nu apare în nici un manual.). pe când în DMO 2 şi DMO 3 este mai întâi definit („media de masă cu o destinaţie publicitară evidentă. În DMO 2 şi DMO 3. unde se observă tendinţa de evitare a termenilor de acest tip şi de înlocuire a lor cu echivalenţi sau. construită pe structura gen proxim – mijloace – scop . De precizat însă că şi DMO 2 şi DMO 3 cuprind încă un număr destul de mare de cuvinte englezeşti. preluarea ca atare a termenilor englezeşti este oarecum firească. completarea unei definiţii prin exemplu în DMO 2. nu însă şi o veritabilă argumentaţie). unele păstrate din prima ediţie (ex. pe când la noi practicarea cu adevărat a marketingului a început în anii 90. deşi e un termen deja consacrat şi înregistrat de DEXI.. prima parte a articolului definiţional este similar cu cel din DM 1. FLASHY ADVERTISING etc. cât şi pentru campanii naţionale de anvergură şi care include afişajul urban. are. ) (. Completările şi modificările ulterioare. ce permite o puternică comunicare de notorietate – prin imagine. în care numărul termenior englezeşti este extrem de mic şi. au. programare media ş. rutier. (conţinut creativ puternic. Un caz ilustrativ este cel al termenului SUPRAAMBALAJ. Comparând doar ediţiile online. chiar şi pentru specialişti. selectarea celor mai adecvate canale şi suporturi media (în concordanţă cu obiectivele campaniei). în ediţiile online.). bugetul alocat. în scopul atingerii obiectivelor de marketing şi financiare ale firmei (exemplu: exercitarea unei influenţe puternice asupra pieţei-ţintă cu prilejul lansării unui produs nou)”.. 2. pe mobilierul urban sau alte forme (în aeroporturi. utilizând diferite mijloace de informare în masă. în DM 1. duc la concluzia că. a unei definiţii pentru termeni care în ediţia din 1999 nu beneficiau decât de o trimitere la un alt termen. respectând aceeaşi structură menţionată. pe de o parte. pe de altă parte. DISCOUNT HOUSE etc. remarcăm introducerea. fie el de nivel liceal sau universitar). având în vedere faptul că marketingul şi limbajul corespunzător acestuia exista în ţările occidentale de multă vreme. care apare în toate cele trei variante de dicţionar. BRAND. de tip mixt.. Abundenţa de termeni englezeşti în prima ediţie în comparaţie cu cele ulterioare este de înţeles. de ordin cantitativ şi calitativ. marketingul românesc neavând timpul necesar pentru a-şi crea proprii termeni. mobil (pe mijloace de transport). La nivelul microstructurii. creaţie. este greu de făcut. precum şi desemnarea termenilor aferenţi conceptelor de specialitate. este eliminată în DMO 3 (ex. pentru agenţia media – stabilirea ţintei de comunicare. stabilirea unor limite în ceea ce priveşte arhitectura conceptuală a domeniului marketing. iar a doua parte se constituie ca o definiţie enumerativă. în unele cazuri. De exemplu. BUY-BACK.)”) şi apoi se face trimiterea la publicitate exterioară. BRANDUCT. Aceasta vine în contradicţie. Aşadar. uneori şi neajunsuri. O situaţie similară se întâlneşte şi în articolele corespunzătoare termenului MARKETING DIRECT. O altă observaţie este legată de conţinutul propriu-zis al parafrazei definiţionale: modificări la nivelul detaliilor furnizate. o definiţie mai scurtă şi mai concisă. care conduc la definiţii mai ample. (. cu unele inadvertenţe. producţie. selectarea agenţeie/agenţiilor de publicitate.exemplu: „ansamblu unitar şi coordonat de acţiuni publicitare programate în timp şi spaţiu – campanie locală sau naţională (engl. parafraze sinonimice româneşti (ex. sintagma CAMPANIE PUBLICITARĂ.

În schimb. Etude linguistique et sémiotique des dictionnaires français contemporains. Jean et Claude Dubois (1971). 165. care apare în DMO 2 şi DMO 3. în unele cazuri. Acest lucru se explică prin limitele incerte ale domeniului marketingului. Rey. 1971. există încă termeni în cazul cărora nu se poate identifica un sens de marketing. [10] În cazul unora dintre aceşti termeni.du dictionnaire à la lexicologie. prin variantele sale eşalonate în timp. NOTE [1] DSL. 3. Paris: Libraire Larousse. Rey-Debove. iar pentru cel de-al doilea sens. 59-62. Concluzia analizei la nivel microstructural este că nu există diferenţe mari de definire a termenilor. s-au propus traduceri româneşti (ex. Analiza acestui dicţionar. aria din care termenii au fost selectaţi este mult mai largă decât cea utilizată în 2008. chiar dacă şi în cea mai recentă ediţie. completări. de unde şi tendinţa autorilor de a include o varietate extrem de largă de termeni. dictionnaire. MARCĂ ÎNREGISTRATĂ. 8. Aşadar. în sensul completării simplelor trimiteri la termeni echivalenţi cu definiţii propriu-zise sau chiar a completării definiţiilor deja existente cu detalii lămuritoare. care nu face nici o trimitere în articolul dedicat termenului SUPRAAMBALAJ. dar mai ales de perceperea marketingului ca domeniu de către specialişti şi de modul în care această percepţie este redată în dicţionare. [6] A. p. p. care nu apar însă în textele de specialitate sau din presă. [11] Interesant este că DM 1 înregistrează diverse combinaţii sintagmatice ale acestui termen: MARCĂ COMERCIALĂ (A PRODUSULUI). Coteanu privind “funcţia reflexivă a limbii” care admite că realitatea extralingvistică reprezintă premisele obiective ale unei reflectări lingvistice multiple la nivelul sensurilor cuvintelor şi că această reflectare revizuită. et C. BTL = publicitate neconvenţională). precum şi prin precizarea propriilor sale caracteristici. I. Dubois. 21. p. 56. [8] Idem [9] La o scară mai redusă. în 1999. de la un vorbitor la altul. 46 . modificată a realităţii este posibilă pentru că diferite aspecte extralingvistice ineresează diferit de la un moment la altul. BTL = sub linie). Rey-Debove. Putem vorbi de anumite tendinţe şi la nivelul definiţiei. [5] J. Se observă astfel că. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. La Haye: Mouton. Alain (1977). MARCĂ UMBRELĂ/DE PRODUS. [3] A. p. p. scoate la iveală o serie de aspecte legate atât de vocabularul de marketing în sine. Paris: Armand Colin. 1971. Lectura dicţionarelor. acelaşi fenomen are loc şi între cele două ediţii online: de exemplu. DM 1. Le lexique: images et modèles . conturează o imagine sugestivă a tipului de limbaj de care ne ocupăm. MARCĂ GENERICĂ. care circulă în paralel cu variantele româneşti şi care par mai potrivite şi mai sugestive (ATL = publicitate convenţională.cu 2 sensuri. Le dictionnaire. Bidu-Vrănceanu. conţine şi intrarea bax. care duc. Introduction à la lexicographie. ci doar adăugiri. redusă în variantele ulterioare. [7] O asemenea interpretare se bazează pe teza acad. într-un proces de “du-te vino” de la realitate la limbă. ei aparţinând în fapt altor domenii economice. 1977. 1993. [12] Apare doar echivalentul englezesc: AERIAL ADVERTISING. Bucureşti: Editura şi Atelierele Tipografice. slovar. [4] J. putem afirma că dicţionarul de specialitate. Josette (1971). în cele trei variante ale sale. variantele online trimit la intrarea bax. DEBIT CARD apare doar în DM 1 şi DMO 2. Prezenţa copleşitoare a termenilor de origine engleză şi franceză în ediţia din 1999. la anumite inadvertenţe. dar nu şi în DMO 3. aflat într-o continuă dinamică în încercarea de a-şi contura propria identitate prin delimitarea de alte domenii economice. dar nu şi termenul simplu MARCĂ. Dubois. Trebuie să menţionăm că în textele din presă sunt propuse alte echivalente româneşti. pe care însă nu o conţin. vine să completeze ideea de dinamică a domeniului şi a limbajului de marketing şi să puncteze tendinţa de circumscriere şi autohtonizare a acestui limbaj. wörterbuch. ATL = peste linie. Rey. Angela (1993). [2] dictionary.

(2008) http://www. Chişinău: Editurile ARC şi GUNIVAS. Dicţionar de marketing. Frone.managusamv. 47 . Dicţionar explicati 2003. both at the level of the inventory of terms and at the level of their definitions. Frone. Nicolae Al. give important hints as regards the changes that happened in the Romanian language of marketing. released from 1999 to 2008. Frone.manag usamv. Petre Mâlcomete. Bucureşti: Editura Economică.managusamv. . 1999. Dicţionar de marketing. Eugenia Dima. DM 1 .*** DEXI – coord. DEM – Constantin Florescu. as they are reflected by specialized dictionaries.ro/cursuri%20zi/cursuri/frone/marketing/dictionarhttp://www. Pop. The differences between the three editions of the same dictionary. Marketing. DMO 2 – Florin D. Dicţionar de marketing – lexi-guide. (2008) http://www. Bucureşti: Editura Oscar Print.ro/cursuri%20zi/cursuri/frone/marketing/dictionar DMO 3 – Florin D.ro/biblioteca-virtuala ABSTRACT This paper revolves around several aspects of the dynamics of the specialized language of marketing. Dicţionar expicativ ilustrat al limbii române 2007.Florin D. The conclusion is that this specialized language is continuously trying to establish its own limits and identify its own characteristics in relation to other related specialized languages.

. medicine. because reference works (cf. The most frequently mentioned criteria in classifying dictionaries are : scope of coverage (e. the dictionary of idioms or collocations.). All debates about dictionaries and dictionary-making (Landau 2001) begin with the former’s classification according to various types or genres. the complexity of the headword (e.g. etc. Nielsen 2006:281). the pocket . – indicate what the most distinctive feature(s) of each main category and each subcategory is/are. Other criteria refer to age ( children’s dictionaries). the commercial dictionary or scholarly dictionary). the type of target user (e. etc. ” the focus of preparing dictionaries for a particular subject – field should be the needs of its user group in specific situations. FROWN. the monolingual or bilingual dictionary). Modern theory of dictionary functions relies on the lexicographer’s knowledge of the needs of the users. shape /size or content (e.. These features may give relevance to each type and help target users in choosing the most useful for their needs (Dima 2007). ‘genre’ denotes a purely metalexicographical term. Universitatea “Dunărea de Jos”.. musicology (‘music genre’). while ‘type’ may designate reference works as used by both specialists and non-specialists”( Podhajecka 2009 : 154 ).. Swanepoel ((2003: 45) states that : “[T]he main aim of such typologies is to provide prospective dictionary users with a classification of existing dictionaries based on a set of distinctive features that .” (Bergenholtz. manner of financing (e.g. In fact. dictionary of phrasal verbs) . : ’The use of many variables in typologies being inevitable.Gabriela DIMA. Internet dictionaries and online dictionaries.provide a systematic overview of the various categories and subcategories of dictionaries that are distinguished. learners’ language level (dictionaries for advanced learners) the number of entries. LOB. Galaţi WHAT IS A BILINGUAL SPECIALIZED DICTIONARY GOOD FOR? Modern approaches to lexicography undertake function as “fundamental to all theoretical and all lexicographical decisions relating to the conceptual basis for a dictionary and the specific dictionary itself’’( Bergenholtz. or film studies (‘film genre’). the most important coordinate in subcategorizing bilingual (specialized) dictionaries is the lexicographer ‘s decision to compile the dictionary either as an aid to the comprehension (of texts) or description of the source language or as an aid to the production 48 .g. – make it possible to explicate the differences and correlations of different dictionaries within a (sub)category” (quoted in Podhajecka 2009 : 154).). as representative samples of large computer corpora. the learner’s dictionary or dictionary for native speakers .. etc. accounting . specialized dictionaries : legal . unabridged or desk dictionary). the latter seems more relevant as a specialist term than the former because. recorded dictionaries on CDs . and computer corpora themselves ( BNC. MICASE. Another criterion is the nature of the dictionary seen as a product under various formats : paper dictionaries . Nielsen 2006:283). mechanical engineering.g. sometimes called dictionary genres. despite a long tradition in literary studies (‘literary genre’). dictionaries ) may be similar in some respects but may diverge in others’(Podhajecka 2009 : 154). the general or special dictionary.g. Traditionally. Since the subject of our paper addresses both non-specialists and specialists in lexicography we shall use ‘type’ for a bird’s eye view of dictionary subcategorization : “ The various categories and subcategories which result from such classifications are referred to as dictionary types.

dispozitiv. following Bergenholtz and Nielsen (2006 : 287) : a) to assist the users in solving problems related to text reception/ production of texts in the native language b) to assist the users in solving problems related to text reception/ production of texts in a foreign language c) to assist the users in solving problems related to translation of texts from the native /a foreign language into a foreign /the native language As a result. (cstr) amortizor de zgomot . experts. aparat. automobil. masina. 49 . Bejoint 1994) due to a number of advantages which will be described by providing samples of translation equivalents from the English-Romanian Dictionary for Mechanical Engineering (Deleanu. a prelucra. neinsemnat. civil engineering . aparat. The dictionary compiler represents the scientific phenomena in as exact and precise terms as possible even if. minuscul.g. equivalent which is not directly connected with differences in culture and or in the surrounding world as it happens with polysemantic words in monolingual general dictionaries (Tomaszczyk 1983.g. Professionals and specialized translators turn to the bilingual rather than to the monolingual dictionary (Hartmann 2001.. as briefly presented below. instrument. ( el ) atenuator .g. 1: machine (mas) masina. dispozitiv. The narrowing of meaning through metonymy implies naturally the narrowing of subject-fields and specialization e. 3 : infinitesimal (mat) infinit mic. Dima. a uzina The translational equivalents provided are ordered along two semantic dimensions tools and means of transportation. More recently functional lexicography has turned these aims into communication – orientated functions named after the use situation. vana de aer ( de combustie). instrument. semi-experts) may find the necessary information about the special subject field they are interested in and compare the subject field in the native and in the foreign culture with a view to fulfill both linguistic and professional needs. Snell-Hornby 1987). e. marime/valoare infinitezimala infim.g. clapeta. c ) surdina . providing the dictionary user with a wide range of contextual choices. (el. however . The description of the following entries from the English-Romanian Dictionary for Mechanical Engineering ( 2009) is meant to prove that even in specialized domains polysemy is at work and might become an obstacle in finding equivalence of the terms unless the specialist is consulted. bicicleta. e. electronics. Sorcaru 2009): (a) It is handy to find a translation equivalent to a given L2 lexical item. automobile industry. b) The translation equivalent necessarily covers the same semantic area as the L2 lexical item translated. (met) registru de ventilatie / de cos. motocicleta. be a mistake to think that the coordination of the equivalent terms in them is plain sailing : the scientific terminology has an “ anisomorphism “ of its own manifested when terminological sets of different languages are compared” (1971: 298). umezitor. while consulting bilingual specialized dictionaries.of texts in the target language ( Zgusta 1971). since the translation conveys to the user the same denotative meaning as encoded by the original text so that we can here speak about ‘denotational equivalence’ as opposed to 'stylistic and/or connotational equivalence'( Tomaszczyk 1983). mecanism. The entry develops from general technical vocabulary to metallurgy field. ( OM ) amortizor. according to Zgusta “ It would . mecanism. users (laypersons. 2 : damper (TH) amortizor. (auto) amortizor . e. infinitezimal.

By providing simple translations. Samples from the quoted dictionary include : e. Oxford: Clarendon. 7 : feed pomp (TH)pompa de alimentare. 10 : female radius tool ( mas-un) cutit de rotunjit exterior .g. Lexicography & Language Learning.. MA: Cascadilla Proceedings Project. Bucuresti. 6 : galvanize(met) a galvaniza.g. 50 . Mirosława ( 2009) . bilingual dictionaries reinforce the idea that there should always be a one-toone correspondence between L1 and L2. e.The usage of plural of the same word has as result both the representation in two separate entries and the raising to a more abstract level in specialization with no change in denotation. Cambridge: CUP.lingref.. preventing a never-ending search for explanations of the words used in the definitions given in monolingual general dictionaries ( Atkins 1985. 153-170. English-Romanian Dictionary for Mechanical Engineering. Teaching and Researching Lexicography. Snell-Hornby 1987. e. Editura Didactica si Pedagogica Dima.ed. 1-2 November 2007. Historical Development of Lexicographical Genres: Some Methodological Issues in Selected Proceedings of the 2008 Symposium on New Approaches in English Historical Lexis (HEL-LEX 2). 9 : machine oar( OM. Lexicography. Podhajecka . chim) instalatie de imbuteliere si agitare.g. Dictionaries. John Benjamins Publishing Company Deleanu. Sorcaru. alim. Romania. Somerville. e. 11 : feed trip dog (mec) cama pentru decuplarea automata a avansului .Tomaszczyk 1983). Galaţi. Harlow: Pearson. impedance (el) impedanta. acknowledging what Dima states : “ It is without question that all types of dictionaries have their role in the verbal marketplace . Sidney ( 2001). 5 : inertial lock ( auto) incuietoare activata prin inertie inertial locks ( auto) sistem de blocare prin inertie (c) Bilingual specialized dictionaries supply translation equivalents which can be inserted into the context immediately as a comprehension and recognition test. Gabriela (2007). ind chim) paleta amestecatoare. Sandro Nielsen (2006) . D. The 2nd edition. Dima G. Ilson. 8 : magnetic ageing ( fiz) stabilizare magnetica. e. (2009). (ed. (d)Word collocations in bilingual specialized dictionaries are translated either using the word for word technique or explicitation thus facilitating the user’s comprehension of the terms .g.F.g.g.. McConchie. Henning. and Jukka Tyrkkö. R. Landau.g. Tradition and Innovation in Modern English Dictionaries.g. Bergenholtz. www. Subject –field components as integrated parts of LSP dictionaries . The use of bilingual dictionaries is still a matter of controversy within ELT but we consider it a must for professionals and specialized translators. Sue (1985). 12 : inert-gas shielded –arc process / welding (met) sudare cu arc in mediu gazos protector/inert. kelly (OM) tija de antrenare. e. e.) R. since selection is guided by usefulness”( 2007: 75) REFERENCES Atkins . 4 : infinitesimals (mat) analiza infinitezimala e.com. Galaţi: Europlus Hartmann 2001. It is primarily the case of simple lexeme entries as in the following illustrations: e.g. document #2174. Monolingual & bilingual dictionaries : a comparison in Dictionaries. 13 : machine for drawing off ( alim. L. Alpo Honkapohja. Oxford: Pergamon Bejoint (1994 ). Translation and Dictionary Use în volumul conferinţei internaţionale Translation Studies: Retrospective and Prospective Views. W..g. Examples 8 and 9 are illustrations of how common words can change meaning when collocating with technical specialized words. garnet (met) granat. The Art and Craft of Lexicography. e.

Un exemplu concludent în acest sens îl constituie astăzi tipologia variată a dicţionarelor limbilor naturale . R. Amsterdam and Philadelphia: John Benjamins. Ladislav (1971). am ales-o pe aceea de a fi asemănat unei oglinzi . Swanepoel (2003) . Manual of Lexicography . dar şi ale celor legate de avantajele utilizării unui dicţionar bilingv de specialitate ne vom referi în lucrarea de faţă. Astfel.Snell-Hornby . în virtutea faptului că reflectă atât gradul de cultură a unei naţiuni cât şi nivelul de cunoaştere şi utilizare a limbii naţiunii respective . 51 . K. London: Academic Press Zgusta.). On Bilingual Dictionaries: The Case for Bilingual Dictionaries for Foreign Language Learners' in R. Towards a Learner's Bilingual Dictionary' in Cowie (ed. dicţionarul este . Dictionary typologies: A Pragmatic Approach. Tomaszczyk J. Asupra unora dintre aceste aspecte.carte . în speţă.. Paris : Mouton REZUMAT Dintre numeroasele etichete atribuite dicţionarului. la un moment dat. In Piet van Sterkenburg (ed. (1987). 1987 Sterkenburg (2003) (ed.. în toate sferele vieţii sociale. dar şi unor categorii specifice de utilizatori. Mary. la dicţionarul on-line şi corpusuri. Lexicography: Principles and Practice.) A Practical Guide to Lexicography. produsul schimbărilor care au loc permanent. în decursul istoriei. Amsterdam and Philadelphia: John Benjamins.) A Practical Guide to Lexicography. fiecare adresându-se evident atât unui public larg . plecând de la tradiţionalul dicţionar .). Hartmann (ed. Prague : Academia/The Hague . (1983).

dès le début. Il est pourtant curieux que le premier dictionnaire de néologismes français. mais également de décadence générale.] La néologie. le Dictionnaire néologique à l’usage des beaux esprits du siècle. NEOLOGIE : [. etc. ou l’art de faire. ». la néologie est défini comme suit : NEOLOGIE : [. dans le cadre des discussions linguistiques continuelles et virulantes autour des innovations lexicales. quelques générations plus tard. à l’italien. au XVIIeme siècle. analogies et antonymes. La néologie au fil du temps 1. Les sophistes grecs employaient les mots et les tours nouveaux comme un art oratoire en raison de leur effet stylistique. avec l’éloge historique de Pantalon Phoebus de Pierre-François Guyot-Desfontaines.. n’introduit pas seulement la nouvelle famille lexicale de néologique. rédigé par Roger Boussinot. Depuis cette époque-là. voire d’emprunts (Fremdwörterbuch). Si ces quelques mots sont marqués « néol. 52 . en français. qui était non seulement signe de décadence linguistique. dans les discussions menées autour des emprunts aux langues étrangères. Néanmoins. exclusivement dans le domaine linguistique lexicographique. A la fin du XIXe siècle. Définitions dans les dictionnaires français L’apparition de la famille lexicale de néologique et néologisme en France pendant le XVIIIeme siècle est ancrée. des emprunts à l’allemand. le problème de la néologie se trouve toujours au centre d’un débat qui se poursuit entre la tradition du conservatisme puriste de la langue et la tendance au libéralisme néologique. L’attitude conservatrice traditionaliste et puriste. l’Académie Française a été fondée pour veiller à la perfection de la langue et la créativité lexicale ne se manifestait que dans la littérature des Précieux. mais Desfontaines fait tout d’abord des listes des nouveaux mots et des nouveaux emplois à la mode seulement dans le but de s’en amuser et de les soumettre à la critique ironique. c’est pour rendre suspect le mot et le condamner. probablement l’un des premiers dans le monde. Par contre. Ainsi. c’est l’Académie qui est « une des premières néologues » [1] . notamment celle des valeurs nationales et culturelles. le Néologisme est un abus. ». En 1981 paraît le Dictionnaire Bordas des synonymes.. En effet. connus pour leur création lexicale intense. l’un des dictionnaires de synonymes les plus répandus de l’avant-dernière décennie du XXe siècle. En France. dans la cinquième édition. L’analyse des mots portant ces marques se révèle très importante pour les diverses conceptions rattachées au signalement de la néologie.. les controverses autour du néologisme (Neologismus) et de l’emprunt (Fremdwort) en France et en Allemagne ont le plus probablement contribué à la constitution des dictionnaires de néologismes (Neologismenwörterbuch). déjà bien ancrée au XVIIeme siècle. ne soit pas un défenseur de l’innovation lexicale. d’employer des mots nouveaux demande beaucoup de goût et de discrétion. Cet ouvrage comporte de nombreuses marques d’usage et notamment la marque « Néol..1. se caractérisait par le rejet inexorable de toute innovation linguistique. paru d’abord en 1726 à Paris et réédité plusieurs fois. La manie du néologisme. les néologismes auxquels s’ajoute la mention d’emprunt à une langue étrangère sont des anglicismes. Universitatea din Piteşti NEOLOGIE ET NEOLOGISME DANS LES DICTIONNAIRES ALLEMANDS ET FRANÇAIS L’étude de la néologie n’est pas récente. les attitudes pour ou contre les néologismes ont eu des échos.] La Néologie est un art. ainsi.Silvia DOBRIN. 1.

entstellenden fremden Ausdrücke. Ce qui est différent dans ces enregistrements par rapport au français. « mot nouveau . Son ouvrage non plus n’est pas un dictionnaire dans le sens traditionnel du terme. est soit absent (Neolog(e) : « Neuerer (in irgend einer Lehre). emprunt. Mot ou expression de création ou d’emprunt récents : acception nouvelle d’un mot ou d’une expression existant déjà dans la langue. dans les indications de la signification. Neologie : « Neulehre. mais rare avant 1894 . croulant. composition. troncation. 1950 . 1961). C’est la raison pour laquelle tout ce qui est étranger à la langue courante relève de néologismes. parce qu’il est né également à partir d’une position puriste qui se prononçait contre la nouveauté linguistique. mais aussi de mots entrés dans la langue depuis un certain temps (bla-bla-bla. le Baron de Schönaich n’a pas fondé une lexicographie néologique allemande. ainsi que de neologisieren. le plus probablement. 1940). sens nouveau d’un mot ». dans le Gedrängtes Deutschungs-Wörterbuch der unsere Schrift. : néologisme de forme) ou.) NEOLOGISME n. Par conséquent. etc. mais son Dictionnaire néologique est la première source de référence de la langue allemande pour ce qui est des néologismes empruntés au français neologisch. emprunt. le rapport à la langue. parmi lesquelles la plupart étaient des hapax.f. Roger Boussinot attribue au néologisme un trait péjoratif. Le terme Neologismus apparaît pour la première fois en 1816 chez Eucharius Ferdinand Christian Oertel (Gemeinnüzziges Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der im gemeinen Leben vorkommenden fremden Ausdrücke) et en 1817 chez Friedrich Erdmann Petri. mais assortis d’une marque supplémentaire diastratique . emprunté aussi au français. 1944 . se retrouvent donc en 1804 dans le dictionnaire de néologismes de Johann Christoph August Heyse Allgemeines Wörterbuch zur Verdeutschung und Erklärung der in unserer Sprache gebräuchlichen fremden Wörter und Redensarten. il y a les néologismes non marqués en tant qu’emprunts à une langue étrangère. Il représente néanmoins le point de départ des efforts de création d’une lexicographie néologique en Allemagne. emploi d’un mot. Neuerungssucht in Glaubenssachen » [4] . bidule. « emploi d’un mot nouveau (soit créé. Les premiers enregistrements de Neolog/Neologe. Il s’agit d’une publication parue. 1. etc. Neulehrer » [3] . néologisme a deux acceptions : 1. il s’agit de néologismes vraisemblables pour la décennie 1960-1970 (suiviste. on y élargit l’objet de la néologisation (mot ou expression) et on fait le constat que néologie est un terme linguistique : NEOLOGIE n. qui a été dépourvue d’une suite notable longtemps après. Christoph Otto Baron de Schönaich publiait un livre intitulé Die ganze Aesthetik in einer Nuss oder Neologisches Wörterbuch. Comme celui-ci. Neologie. 2. et en 1813 dans le dictionnaire de Joachim Heinrich Campe Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der unserer Sprache aufgedrungenen fremden Ausdrücke. Les définitions consacrées à la néologie dans le Petit Larousse illustré sont plus précises dans l’édition de 1998 . Neologie. composition. un barbarisme et a souvent une connotation négative. 1795. Selon Le Nouveau Petit Robert [2]. barbouze. c’est-à-dire aux notions linguistiques. 1929 . en référence au Dictionnaire néologique de Desfontaine.D’un autre côté. neologisch : 53 . c’est que. Définitions dans les dictionnaires allemands En 1754.2. Lehrneuerung. siglaison. neologisch. Neologist. Le néologisme est. selten oder öfter. Schönaich traite lui aussi de manière ironique notamment les créations littéraires. soit obtenu par dérivation. siglaison. solutionner.m. en effet. d’une expression préexistants dans un sens nouveau (néologisme de sens) » . LING. Ensemble des processus de formation des néologismes (dérivation.und Umgangssprache. par extension.

) et qui . dans ces anciens enregistrements comme dans ceux qui les ont suivis régulièrement dans les dictionnaires allemands du XIXe siècle. neulehrig. Neugläubiger) .oder Irrgläubigkeit» [6] Nous pouvons constater enfin que. par exemple. chez qui les notions de Neubildung. de toute évidence. Neuerungssucht. La remarque sur l’appartenance du terme néologisme au vocabulaire de spécialité de la linguistique se retrouve assez tard dans le dictionnaire général de la langue allemande.à l’exception de la caractérisation Neologe qui semble ne pas appartenir au vocabulaire linguistique (par exemple : Neuerer. sur l’appartenance du néologisme (Neologismus) au langage spécialisé de la linguistique est peut-être liée aussi à la présentation concise du terme dans les dictionnaires linguistiques spécialisés. la famille lexicale de Neologismus présente. [9] En général. erzreaktionär). La remarque. à la différence du français. können sein neue Erscheinungen in Technik. Wortneuschöpfung. Neusüchtigkeit (bes. bes. notamment par l’intermédiaire de l’allusion à l’écart de ces phénomènes linguistiques par rapport à la norme (« Neuerungssüchtikeit bes. Neu. Im Unterschied zu okkasionellen Ad-hoc-Bildungen sind N. Politik usw. stilistische Faktoren (z. neues Wort et neuer Ausdruck ne sont pas classifiées. zwar schon bis zu einem gewissen Grade usuell und lexikalisiert. les domaines d’emploi et les facteurs temporels. un champ de relations qui va jusqu’au-delà de la langue (par exemple la religion. neue Wortbildungen (Neologismen) » [8].est connoté le plus souvent négativement (neuerungssüchtig. voire en 1978 dans le quatrième volume du Duden. sondern semantisch und phonologisch inkorporiert ». mais évite de les désigner : « Neologismus: Neu eingeführter oder neuartig gebrauchter sprachlicher Ausdruck. Lehrneuerer. Neuwort et Neubedeutung. nous pouvons constater qu’il n’y a pas d’appréciation négative du phénomène du néologisme. Des définitions plus positives sont données cependant dans des dictionnaires linguistiques spécialisés dont les premières éditions sont parues entre 1976 et 1993. dem lexikalischen System nicht additiv hinzugefügt. in der Erfindung und dem Gebrauch neuer ungewöhnlicher Wörter».« neuerungssüchtig. «neue. Par exemple. 1972) werden N. fehlerhaft neugebildete Wörter»). pour ce qui est de la différenciation des néologismes selon l’origine. Dans le Lexikon der Germanistischen Linguistik. ein neues Wort bzw. par exemple. Pourtant. doch werden sie von den Sprechern noch als neu empfunden 54 . Nach Schippan (Semasiologie. où la nouvelle signification (die Neubedeutung) du néologisme n’est pourtant pas mentionnée. le néologisme est défini comme suit : « Neubildung. Streben nach Verdeutlichung. Kultur. mais ce qui est faux dans cette définition est que l’on conçoit le mot nouveau (Neuwort) et le nouveau sens comme des souscatégories de la Neuprägung. la doctrine etc. C’est ainsi que. Irrgläubigkeit). parue tardivement dans les dictionnaires généraux de langue allemande. La définition est plus exacte dans le Duden. expressiv: stockdumm. les notions Neuprägung. Die Ursachen für N. Das große Fremdwörterbuch de 1994 : « [ in den allgemeinen Sprachgebrauch übergegangene] sprachliche Neubildung / Neuwort bzw. Bußmann [10] distingue les trois formes de néologismes. Das große Wörterbuch der deutschen Sprache. neugläubig » [5]). à la différence de Lewandowski.. Neuprägung». les définitions ne sont pas homogènes. Wortneuschöpfung . soit il apparaît comme subordonné à une signification plus générale : Neologie : « Neuerungssucht. L’indication de la signification qui suit après cette remarque « in den allgemeinen Gebrauch übergegangene sprachliche Neuprägung (Neuwort oder Neubedeutung) » [7] reprend. dans le dictionnaire de Lewandowski. le terme néologisme est mentionné seulement entre parenthèses : « eigene. der sich umgangssprachlich noch nicht voll eingebürgert hat. in der Erfindung und dem Gebrauch neuer ungewöhnlicher Wörter und Redensarten). konzentrierende Kürzung als Auswirkung von Sprachökonomie. les types. Neulehrer. B. ein neuer Ausdruck.

mot nouveau ou expression nouvelle qui n’a pas encore été complètement assimilée. stylistiquement. dans L’Innovation lexicale. par ex. mais ils s’y incorporent sémantiquement et phonologiquement. textes réunis et présentés par Jean-François Sablayrolles. b. le désir de clarification. [7] « nouvelle unité lexicale (nouveau mot ou nouveau sens) entrée dans l’usage général » [8] « Nouvelles créations lexicales particulières ». réseau de données. Entsorgung“ b. Hildesheim/New York: Braunschweig. sur la base du matériel lexical existant. tendance excessive à l’innovation dans des questions de croyance». entstehen zur Benennung neuer Gegenstände und Konzepte. z. hérétisme». culturelles. software. 463. ultraréactionnaire). politiques etc. [5] « maniaque de l’innovation. les néologismes sont usuels et lexicalisés jusqu’à un certain degré. p. 744. à l’aide de la transposition de signification métaphorique. in der Werbesprache. la science ou la politique. Honoré Champion. „parsen. [9] « Nouvelle création. etwa in Technik. dans Lexikon der Germanistischen Linguistik (1980). Jusqu’au début du XXIe s. à l’aide des moyens de la création lexicale. dans Oertel Eucharius Ferdinand Christian (1816). B. La naissance des néologismes est due au besoin de la dénomination de nouveaux objets et concepts. On peut distinguer trois formes de néologie (que l’on peut aussi combiner): a.. par exemple dans la technique. Gemeinnüzziges Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der im gemeinen Leben vorkommenden fremden Ausdrücke. dépendance au nouveau (surtout dans la création et l’emploi de nouveaux mots et expressions inhabituels. nouveau croyant». Linse“». [6] « Dépendance à l’innovation. Dictionnaire de la langue française (2007). dans Heyse Johann Christoph August (1804). 55 . p. [10] « Néologisme: expression linguistique nouvellement créée ou employée d’une nouvelle manière. technologie et c. durch die verschiedenen Formen der Entlehnung. B. « mots » et séquences figées. les néologismes ne s’additionnent pas au système lexical. le facteur expressif: bête à manger du foin. innovation doctrinaire. 1972). nouveau dans une doctrine.». Généralement. « La traque des mots « néologisme» et « néologie» dans les dictionnaires monolingues monovolumaires français de la fin du XVIIIe s. lentille ». B. Software. [2] Le Nouveau Petit Robert.Man kann drei (auch kombinierbare) Formen der Neuprägung unterscheiden: a. Les causes qui sont à la base des néologismes peuvent être les innovations techniques. oder auch in expressiver und persuasiver Absicht. durch Mittel der Wortbildung auf der Basis des vorhandenen lexikalischen Materials. 177. Allgemeines Wörterbuch zur Verdeutschung und Erklärung der in unserer Sprache gebräuchlichen fremden Wörter und Redensarten. z. dans Heyse Johann Christoph August (1804). à l’aide des différentes formes de l’emprunt. dans Campe Joachim Heinrich (1970). 3eme édition Ansbach. dans Bussmann Hadumod (2002). Technologie“ und c. ». 185. Conclusion La néologie intègre donc aussi bien les créations formelles que les innovations dans l’emploi des unités lexicales. par ex. hacker.und sind stilistisch entsprechend markiert. „Datennetz. sont marqués de façon appropriée. l’abréviation comme effet de l’économie de la langue. soit qui ne sont que récents. parsen. par exemple dans le langage de la publicité. les lexicologues s’accordent sur le fait que « apparaissent comme néologismes des mots qui sont réellement nouveaux. traitement des déchets. [4] « Nouvelle doctrine. les facteurs stylistiques (par exemple. ou dans un but expressif et persuasif. p. Dictionnaires Robert-VUEF. z. Selon Schippan (La Sémasiologie. mais dont la diffusion dans la communauté linguistique n’a pas été jugée suffisante pour qu’ils soient enregistrés ». Oldenburg. [3] « Novateur (dans une doctrine. Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der unseren Sprache aufgedrungenen fremden Ausdrücke. cependant ils sont ressentis toujours comme nouveaux par les locuteurs et. Hacker. N. Wissenschaft oder Politik. Paris. nouvelle création lexicale. comme dans virus. nouveau maître)». dans Lewandowski Theodor (1994). p. „durch metaphorische Bedeutungsübertragung wie in „(Computer)-Virus. A la différence des hapax. [11] NOTES [1] Pruvost Jean (2003).

ABSTRACT Our paper aims at giving a description in contrastivity of the phenomenon of neology by taking into account some definitions and theories and the study of dictionaries. Klaus / Herberg. Neologie und Korpus. Metzler-Lexikon Sprache. p. Zum Neuheitseffekt von Wortneubildungen». Metzler. Stuttgart/Weimar: J. Lexikon der Sprachwissenschaft. Hadumod (2002). but we are also interested in the language specialized dictionaries. Bernhard / Graf. Bussmann. Helmut (1993). Doris (1988). dans Le Signe et la lettre. La Créativité lexicale. Irmhild (1998). B. Dieter / Lange. Tübingen: Niemeyer. 56 . These are important for delimitating our definition of the term neologism. Theoretische und praktische Probleme der Neologismenlexikographie : Überlegungen und Materialien zu einem Wörterbuch der in der Allgemeinsprache der DDR gebräuchlichen Neologismen. «Neologie und Wortbildung. dans Wolfgang Teubert (dir. André Eskénazi et Jean-François Jeandillou. Gersbach. Rosemarie / Steffens. Berlin: Akad.[11] Mortureux Marie-Françoise (2002). Louis (1975). Verb.). Tübingen: Günter Narr. 377. Kröner. Conrad. 1ere édition. Rainer (1984). Leipzig: Bibliographisches Institut. Wiss. Our interest goes especially towards the specificity of the neology in the general French and German dictionaries like Le Petit Robert and Duden. RÉFÉRENCES Barz. Rudi (1985). Wortbildung in gesprochener Sprache: die Substantiv-. „Néologismes journalistiques“.und Adjektiv-Zusammensetzungen und -Ableitungen » im « Häufigkeitswörterbuch gesprochener Sprache. textes réunis par Jacques Anis. Heller. Christina / Schnerrer. Lexikon sprachwissenschaftlicher Termini. Stuttgart: A. L’Harmattan. Guilbert. Paris : Larousse. d. Glück.

L’utilité d’un pareil dictionnaire est indéniable. et les acteurs ecclésiastiques ou laïques concernés par celles-ci (ou bien leurs truchements) devraient pouvoir se servir d’un pareil dictionnaire afin d’éviter des approximations ou des inexactitudes dans la communication. Pour la conception d’un tel dictionnaire. de plus en plus de rencontres ont lieu entre des orthodoxes roumains et français. Pour le français. I. ou carrément des théologiens. médical.notamment après la chute du communisme en Roumanie. confessionnel. Se rendant compte de la nécessité impérative d’une bonne connaissance de la terminologie religieuse orthodoxe en langue française. malgré quelques discrètes expériences lexicographiques en français. en 1989. mais aussi –et surtout. car l’individualisation de l’orthodoxie française se fait au niveau lexical. mais spécialisée et tout aussi précise au niveau de ses dénominations. ceux-ci devraient avoir de très bonnes compétences non seulement de ce point de vue. Des traductions massives d’ouvrages de spiritualité orthodoxe ont commencé à être faites entre les deux espaces culturels –roumain et français. le père Iulian Nistea.terminologiques. du roumain vers le français s’avère être quasiment impossible en dehors de la familiarisation du traducteur avec la terminologie orthodoxe en langue française. techniquement spécialisé. car différentes des autres (techniques). Cuza » de Iaşi UN DICTIONNAIRE BILINGUE DE TERMES RELIGIEUX ORTHODOXES Les dictionnaires bilingues sont des instruments lexicographiques essentiels pour l’apprentissage d’une langue étrangère et d’indispensables passeurs de contenus sémantiques entre deux cultures. Les auteurs de celles-ci sont. il n’y a aucun dictionnaire bilingue roumain-français (ou français-roumain) à ce sujet. Université « Al. un type particulier est représenté par les dictionnaires bilingues spécialisés. Puis. dont un dictionnaire signé par un universitaire et juge ecclésiastique (catholique) [2].se propose d’être une initiation essentielle de tout traducteur de textes orthodoxes dans ce que nous appelons la terminologie religieuse orthodoxe en français. un Vocabulaire théologique orthodoxe [3]et un lexique consacré aux mots du culte qui clôt le Spoutnik du père Denis Guillaume [4] (ancien moine uniate du monastère de Chevetogne devenu orthodoxe quelques ans avant sa mort). jusqu’à présent. D’autre part. diocèse de l’Eglise Orthodoxe Roumaine dont le siège est à Paris (à Limours). Un dictionnaire roumain-français. qui soutient notre démarche lexicographique. des affaires. Or. etc. Comme nous le disions ailleurs [1]. des personnes avec une culture orthodoxe. Pour l’accomplissement de très bonnes traductions dans ce domaine spécial. ce type de traduction suppose que le traducteur se situe dans l’actualité de l’orthodoxie. concernant l’élargissement des principes classiques de rédaction d’un dictionnaire bilingue dans la direction des explications de type encyclopédique. la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale. en général. de type culturel. Si les traductions vers le roumain de grands auteurs orthodoxes français peuvent encore être réalisées plus facilement par des traducteurs roumains. il s’agit notamment de dictionnaires techniques : juridique. a fondé en France depuis une dizaine d’années plusieurs paroisses et monastères. français-roumain de termes religieux orthodoxes –inexistant à l’heure actuelle. Il s’agit d’une terminologie spéciale. mais aussi qu’il soit un bon connaisseur de la terminologie orthodoxe en français. Parmi eux. l’autre type d’exercice.Felicia DUMAS. se pose au moins un problème essentiel. a initié d’ailleurs le projet français d’OrthodoxWiki. confessionnelle. focalisés et organisés autour d’un lexique précis. afin de proposer justement des définitions explicatives (de type encyclopédique) de quelques termes fondamentaux de l’orthodoxie à un public 57 . l’un des prêtres de la cathédrale métropolitaine de la MOREOM. où l’on célèbre parfois en français aussi (non seulement en roumain) pour les fidèles français ou francophones.

des livres de théologie. il y a plusieurs sous-catégories : par exemple. En ce qui concerne les termes théologiques. mais de viser l’ensemble des champs référentiels et sémantiques de la vie religieuse orthodoxe. destiné à la formation linguistique de futurs spécialistes en théologie. nous devons transgresser les cadres strictement délimités des dictionnaires bilingues qui ne comprennent pas de noms propres. le français est enseigné dans les Facultés de Théologie orthodoxe de Roumanie et il faudrait que les enseignants qui sont chargés de ces cours soient en mesure de les concevoir –dans un cas idéal. on peut distinguer ceux qui désignent des livres. C’est au niveau des ces traductions que se fixent en français les normes lexicales qui sous-tendent cette terminologie religieuse orthodoxe qui nous intéresse depuis plusieurs années déjà. il se pose également le problème du statut des noms propres spécifiquement orthodoxes. dans la plupart des cas. dans le sens d’encyclopédiques. nous sommes en mesure d’exploiter quelques dictionnaires très précis. Cette complexité est donnée aussi par le caractère ambitieux du projet. propres à l’orthodoxie. autrement dit. Les particularités d’un dictionnaire bilingue roumain-français. ou bien de « connaissances religieuses » en général. la langue littéraire a pris naissance en même temps que la traduction du slavon des livres liturgiques. [8] Une autre partie du corpus est représentée par des enregistrements audio de plusieurs entretiens réalisés avec des acteurs très initiés de l’orthodoxie: quelques évêques. C’est à ce niveau surtout que nous sommes confrontée au problème de la définition lexicographique proposée pour chaque entrée. Nous étudions cette terminologie en travaillant sur un corpus de plusieurs types de sources religieuses orthodoxes écrites. de simples fidèles. de la pratique liturgique et de la foi. etc. des vêtements. A l’intérieur de chacune de ces catégories. pas forcément familiarisé avec celle-ci. Ce dernier a pour équivalent dans l’espace culturel français une terminologie orthodoxe. des revues. termes de la pratique religieuse courante. car. etc. des moines et des moniales orthodoxes qui pratiquent leur religion en France et en Roumanie et l’expriment en langue française et. à des buts didactiques spécialisés. Dans la culture roumaine. français-roumain de termes religieux orthodoxes relèvent de la complexité de la démarche. Les indications étymologiques sont relativement simples et « faciles » à faire. qui se crée depuis plusieurs décennies déjà. de théologie orthodoxe [7]. lexicalisés en français de façon différente selon les champs notionnels qui les caractérisent : termes liturgiques. ce sont des termes qui relèvent (à l’intérieur de ce « domaine » confessionnel) de plusieurs champs sémantiques. notamment) des textes liturgiques. il y a également d’autres sous-catégorisations possibles : termes dogmatiques. qui se propose de décrire et de saisir de façon lexicographique une réalité lexicale confessionnelle relativement nouvelle pour l’espace culturel français : l’orthodoxie. théologiques et spirituels en général. de « nomenclature » de spécialité. des hymnes. des objets. le processus de création du roumain littéraire et du langage religieux (et surtout du style ecclésiastique) étant concomitant.comme des cours de français spécialisé. par exemple. des ouvrages de catéchèse ou de spiritualité orthodoxes. de vouloir proposer non seulement des équivalences du domaine théologique (en principe. au niveau des termes liturgiques. des prières. des offices. dont les équivalents roumains sont d’origine latine. confessionnel. Afin de pouvoir les intégrer dans notre dictionnaire. etc. depuis le moment de l’implantation de l’orthodoxie en France [5]. par l’intermédiaire de traductions massives (du grec. termes théologiques. respectivement. la plupart des termes liturgiques et théologiques français étant des emprunts à la langue grecque moderne ou des mots d’origine latine. des higoumènes de monastères (orthodoxes). Ensuite. le plus étudié) entre les deux langues. Enfin. Nous 58 .francophone. en langue roumaine. [6] Elle est composée de termes (simples et complexes) qui désignent de manière univoque des notions précises qui appartiennent à la religion orthodoxe . Nous revenons sur la précision déjà faite que la particularité la plus importante de cette terminologie est son aspect culturel. Pour ce qui est de la langue roumaine. nous devons opter pour des initiations plus larges. slavonne ou grecque byzantine. comme les noms des fêtes ou des saints. orthodoxe. dont: des textes liturgiques proprement-dits (les offices de l’orthodoxie). termes propres à la théologie morale.

hymne chantée pendant la séquence liturgique de la Grande entrée. quelques exemples concrets d’entrées lexicographiques. office de l’église en commération des défunts. Dans le Spoutnik. le 29 mars 1980. syn. Heruvic. La plus importante concerne les normes lexicales qui définissent la terminologie religieuse en français et qui sont encore en train de se fixer. comme une nuit de veillée avant la mise au tombeau: „Il existe deux sortes de pannychides pour les défunts: la grande et la petite.f.. il y a des doublets établis entre des emprunts grecs et des termes français équivalents. quarante jour après le départ vers le Seigneur du Père Cléopas. célébré d’habitude entre le décès et les funérailles. du grec kalimafkion. en mettant en évidence les difficultés rencontrées dans notre démarche. D’autres part. francisée en sa finale. p. les insignes de la charge patriarcale: la Grammata Synodale.m. Synonyme: parastasis : „du grec parastasis „s’établir auprès”.m.. la divine Liturgie et la pannychide furent célébrées dans l’église d’hiver de Sihastria” (Le Père Cléopas: 140).f. la mandyas patriarcale. no 65. par un voile qui tombe derrière. n. p. Et „kalimafkion” serait une métathèse. Dans la petite panychide. on ne chante pas le psaume 118. no 279.” (FSJC. n.m. chez les Grecs. se trouve à la fin du Psautier. L’office de la Grande Pannychide. du grec Kamilafki. Par scrupule lexicographique. du grec cherubikon. appelé aussi Parastas..aura lieu le jeudi à la paroisse de la Sainte-Trinité. On retrouve la dernière graphie dans certains textes de la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale: „A l’occasion du 20ème anniversaire de sa mort. cet office durait toute la nuit..5). une soirée dédiée à la mémoire du Père Lev Gillet –un des premiers prêtres orthodoxes français de ce siècle. „Le 9 janvier 1999. ainsi que le troisième.2)... partiellement. « coiffure ». parastas. camilafki n. en principe des calques : Chérubikon n. mais seulement la troisième stance. les fidèles étant invités à déposer tous les soucis du monde 59 . il est muni d’un petit rebord au-dessus du cylindre . Prononciation: panikide. au nom du Saint-Synode. bonnet noir en forme cylindrique des moines et des moniales orthodoxes. au niveau desquelles on remarque „le souci de ménager la forme slavisée (la translitération du slave. le septième et le quarantième jour après le décès et aux anniversaires. avec des contextes d’exemplification. signifiant que ce couvrechef est fait en poil de chameau (kamilos). du grec panichida.. il est complété lors des offices de l’église et à d’autres circonstances formelles. La soirée débutera par un office religieux (pannykhide) (FSJC mars 2000. C’est peut-être le nom original. Kalimafkion n.. à l’origine. aux jours fixés par l’église surtout certains samedis. dans la liturgie de rite byzantin” (Les mots du christianisme: 460). dont l’emploi dans des sources différentes prouve une intégration phonétique plutôt hésitante de l’emprunt grec en langue française: Pannychide. chez les hiéromoines des pays slaves et en Roumanie. Exemples d’entrées lexicographiques caractérisées par des graphies non-identiques (au moins deux). panihidă. Office des défunts. c’est-à-dire les Evloghitaria des défunts” (Spoutnik: 9). qui donne le doublet panikhide) et. par la suite. le père Denis Guillaume propose une explication etymologique très vraisemblable de l’existence de ces deux formes synonymes en français: „Kamilafkion. « coiffure » : „Nous confions à Sa Béatitude Daniel. d’après le typikon traditionnel. influencée par la forme „kalymma”. ou pannykhide. dans le dos.. nous avons choisi de mentionner toutes ces formes. n. On rencontre également en français des formes orthographiées différemment: pannikhides et pannykhides. sans prendre aucune attitude de rejet ou de sanction d’une forme ou d’une autre. la croix et les encolpia patriarcales. calimafcă. Même chose que le kalimafkion. couvrir” (Spoutnik: 1156). deux versions légèrement différentes du point de vue de l’orthographe étant parfois en circulation pour désigner le même objet référentiel.m.. panichiris « célébration de toute la nuit » . l’étymologie grecque”(Spoutnik: 7).mentionnerons.. le kalimafki blanc. de kalypto. calimafki.

le samedi saint. Puis l’évêque. à la forme grecque ressentie comme marque lexicale de la tradition grecque et surtout athonite. après le coucher du soleil ? –Toi. mais avoir beaucoup d’amour à l’égard des autres » (Père Païssios. appellatif. déposons tout souci du monde. le Trisagion est remplacé par le chant suivant : « Vous tous qui dans le Christ avez été baptisés. avant le transfert des dons.1ss) qui célèbre la suréminente sainteté divine. répondit l’Ancien. Lettres: 74) . gheron : « Le bienheureux Géronda Païssios l’Hagiorite naquit à Farassa de Capadoce le 25 juillet 1924 » (Père Païssios. Trisagion n. saint immortel. Alleluia ». car ayant un référent différent). proposée par l’archimandrite Jacob..” Ce terme est employé en même temps que le syntagme français l’hymne des Chérubins: „Le choeur. Cantauque: 39). pratiquant ce qu’il dit plutôt que l’enseignant seulement. d’habitude. chanté. » : « Lorsque la Liturgie est célébrée par un évêque. aie pitié de nous». Goldman du monastère orthodoxe de Cantauque (les trois auteurs de la traduction) [9]. Lettres : 7). à Pâques. saint fort. Géronda n. părintele . riche en vertus. rejoignant ainsi le choeur des anges pour la célébration commune de la liturgie eucharistique: „Nous qui représentons dans ce mystère les chérubins. « Il est vrai que certains Gérondas déconseillent la lecture d’Abba Issac de peur que leurs disciples ne partent au désert » (Père Païssios.(comme relevant d’un autre système linguistique. chantons l’hymne trois fois sainte.m. Le syntagme l’Hymne trois fois sainte (même si un peu long. chant. l’hiéromoine Marc (le traducteur). 1. chante la première partie de l’hymne des chérubins” (Divines Liturgies. chante le troisième trisagion avec les concélébrants » (Spoutnik : 259).terrestre afin de recevoir le Roi de toutes les choses. On peut remarquer. pluriel: gérondas. Le Géronda doit être dur seulement envers lui-même. bénissez que je mange une fois par jour. sur la vie du père Cléopas. bătrânul. Le samedi de Lazare. N’as-tu pas vu comme tu es maigre ? » (Le Père Cléopas : 185). gheronda.(comme non-équivalente. mais français) est proposé comme norme lexicale explicite dans le Lexique qui clôt la traduction par élimination des deux possibles formes concurrentes. comme dans le cas du trisagion. et nous glorifions ta sainte Résurrection..m. une tendance de francisation des emprunst grecs qui caractérise la traduction française des liturgies eucharistiques de saint Jean Chrysostome et de saint Basile le Grand. qui peut être ou non supérieur d’un monastère de moines : « Que ton Géronda soit un homme spirituel. le hiéromoine Elisée et le père Y. l’Ancien.. d’inspiration biblique (Is 6. grand père spirituel. tenant le dikirion et traçant avec lui un signe de croix sur l’évangéliaire. 60 . « vieux ». à Noël et à la Théophanie. en l’honneur de la vivifiante Trinité. Lettres : 50). non français). Elle est distincte du « sanctus » tout en ayant la même origine » (Divines Liturgies. le trisagion est chanté d’abord deux fois par le choeur. avant la lecture de l’épître : « Saint Dieu. Seigneur. frère. la forme grecque – trisagion. hymne du Trois-fois-saint. 2. et qui. Dans la traduction française d’un livre de spiritualité roumaine. préfère employer la forme française l’Ancien. à la Pentecôte. Elle est appelée en grec « trisagion ». du grec géron. Cet emprunt grec est employé en même temps que le syntagme français équivalent (un calque lexical) l’Hymne trois fois sainte : « Triple invocation. nonroumaine : « Un frère pratiquant l’ascèse se rendit une fois chez lui et demanda : « Père. le Trisagion est remplacé par un autre chant : Nous nous prosternons devant ta croix. vous avez revêtu le Christ.. du grec trisaghion. et la forme latine – sanctus. trisaghion. Cantauque: 176). Le troisième dimanche de Carême et pour l’Exaltation de la Sainte Croix. le père.

Aussi. înv. il y a également des cas heureux. l’équivalent du scapulaire latin: „Comme un scapulaire.m. livre liturgique qui comprend le typique des différentes heures des offices: „Dans un deuxième temps apparaît le cycle des offices hebdomadaires. il n’est d’aucune utilité si la personne ne se confesse pas. un claque) Le Livre des Heures: „Outre les livres d’Heures conformes à l’usage actuel. du grec dipticha. Dans ce cas. On l’appelle parfois Livre de vie. sous la tunique. intentions de prières confiées au prêtre au début de la liturgie eucharistique. respectivement. en slavon d’église) constitue l’ossature des offices de la liturgie orthodoxe et correspond à ce qui est appelé dans la liturgie latine l’ordinaire” (Livre des Heures: 4). Tchassoslov. dit: Notre frère reçoit le scapulaire complet du grand Habit angélique. moine microschème : 61 . ainsi que le cycle pascal. que les moines de petit habit portent sur leur dos. dans les syntagmes (employés assez rarement.Horologe n. La lecture des diptyques au cours de la Divien Liturgie a beaucoup varié. et il est tenu au moyen de cordons se croisant sur la poitrine” (Spoutnik: 1192).. dans la traduction française du Livre des Heures faite par la Fraternité orthodoxe en Europe Occidentale: „Le Livre des Heures (Horologion. au pluriel. L’Octoèque a été formé à Jérusalem entre 614 et 1009 comme supplément poétique à l’Horologion tandis que se constituait le Triode. qui se voit concurrencer de plus en plus par le syntagme français (de type explicite. de la fin du VIIIe siècle à 1204 (invasion des croisés). confessez d’abord tous vos péchés. petit carré d’étoffe sur lequel sont brodés tous les instruments de la Passion.m. Syn. pour refréner et brider tous les désirs de la chair” (Office du grand habit angélique: Grand Euchologe: 111). pomelnic. l’usage a imposé comme norme lexicale la forme francisée. Ou bien. „Le Supérieur. ou Horologion n. n. Par exemple. Cependant. à Constantinople. du grec horologhion.m.m. Cantauque: 169). în sensul de listă cu numele celor pentru care dorim să se roage preotul. qui contiennent les noms des vivants et des morts pour qui le prêtre priera spécialement: „Dyptiques: registre des défunts ou vivants dont on fait mémoires au cours de la Divine Liturgie. comme complément à l’Octoèque” (Paprocki :57). Paramandias. Diptih (Mitrofanovici : Liturgica Bisericei ortodoxe). le terme d’horologe peu s’appliquer à d’autres modes d’offices. Paraman.. Ceaslov. pour faire la différence par rapport aux moines du grand habit ou les moines mègaloschèmes) : moine du petit habit et. en grec. „l’Horologe des Veilleurs” présente 24 petits offices pour les heures du jour et de la nuit” (Le Spoutnik: 1136). : petit habit et microschème. acatist. prenant le grand paramandias (scapulaire) et le tenant de la main gauche. il disait après avoir inscrit leur nom sur un dyptique: „L’office le plus important pour les malades est celui des Saintes huiles. où un seul terme français correspond à la même réalité confessionnelle désigné par le terme roumain équivalent: Diptyques. n. Emploi assez rare au singulier: „Aux malades qui venaient chez lui. les moines de petit habit (microschèmes) portent le paramandias sur le dos. du grec paramandias. Néanmoins. comme vêtement d’incorruptibilité et de pureté spirituelle et corpsorelle et pour se souvenir constamment du joug suave du Christ qu’il prend sur lui et du fardeau léger qu’il porte. Elle est située actuellement pendant l’anaphore” (Divines Liturgies.. ensuite participez à l’office des Saintes huiles” (Le Père Cléopas: 152).

1. abbé. utilisé par l’évêque pour bénir les fidèles. du grec trichirion. Il apparaît du temps de al controverse iconoclaste.f. Il y a en roumain un excellent instrument lexicographique qui nous sert de guide et de point essentiel de référence dans notre démarche. le Dictionnaire encyclopédique de connaissances religieuses des époux Branişte. Antoine : 31). lorsque les prêtres et les fidèles portaient de tels cierges lors des processions.. părinte. accompagnées de quelques informations sur la date à laquelle ils sont célébrés dans le calendrier orthodoxe (nouveau. ou bien pour la vie liturgique (les fêtes de l’orthodoxie). Paramonie de la Théophanie) . m. Décollation de S. le Cénobiarque . Croix. 2. le 14 septembre. le mandyas. les pères de l’Eglise). Le vin et l’huile sont permis si l’une de ces fêtes tombe un samedi ou un dimanche » (Calendrier St. le 29 août . Il est impossible d’approximer en langue française ces noms de saints que nous connaissons en roumain à cause de l’existence en français des équivalences exactes. elles seront construites de la même façon: Avva. Exaltation de la Ste. etc. s. tată. Les noms des fêtes s’y retrouveront également : Paramonie n. calque lexical). eux-aussi constitueront des entrées lexicographiques à part entière. le Cavsocalvyte – Cavsocalivitul (en grec : « brûleur de cabanes » .« Le moine microschème porte encore. petit chandelier portant trois cierges qui se croisent au milieu.. à certaines occasions. paru en 2001 à Caransebeş. călugăr cuvios. « office du petit habit pour la réception du mandyas » (Grand Euchologe :88). En ce qui concerne les entrées lexicographiques roumaines. întemeietor şi căpetenie a unei comunităţi monastice de la începuturile monahismului oriental: „Din acestea vedem că în planul aşezării frăţiilor în multele mănăstiri din Tabena era un mare avvă căpetenie peste toate mănăstirile”(Rînduielile vieţii monahale: 69): abba. il est utilisé exclusivement par les évêques” (Paprocki: 191).. grégorien) et leur vie. dont deux monastiques. Nous ferons place dans le dictionnaire aux noms propres également. Un seul exemple : 62 .începătorul vieţii de obşte (calque lexical) . que l’on peut trouver dans des calendriers liturgiques orthodoxes (nous travaillons sur trois calendriers différents. symbolisant la sainte Trinité: „Le trikirion est un chandelier à trois cierges symbolisant la Sainte Trinité. abba. Trikirion n. le Confesseur (calque sémantique) – Mărturisitorul . dont nous proposerons les équivalents en français. rarement allumés” (Paprocki: 147). ebr. aprilie 2008: 28): abbé. tricher. duhovnicul de la Frăsinei” (Lumea monahilor nr. Ce degré n’existe pas dans les monastères grecs de la Sainte Montagne qui en cela ont gardé l’ancien usage » (Petit guide : 78) . En ce qui concerne les noms des saints et des pères de l’Eglise (dont la plupart se retrouvent parmi les saints). mare părinte duhovnic. Jean Baptiste. du grec paramoni „veille”. ajunul (Crăciunului sau al Bobotezei) . Actuellement. Pluriel: trichiria: „Devant les icônes principales de l’iconostase sont disposés deux grands chandeliers à trois cierges (des sortes de trikiria). cu viaţă desăvârşită : « Părintele Gavriil ascultându-ne a povestit atunci despre avva Paisie. ainsi que sur un calendrier en ligne). qui consigneront les équivalences entre le français et le roumain.m. veille des fêtes de Noël et de la Théophanie : « Vigiles et fêtes où l’on jeûne : On jeûne comme les mercredis et vendredis de l’année les jours suivants : Paramonie de Noël . 10. notamment à ceux qui sont représentatifs pour la vie et la doctrine de l’Eglise (les saints. Les déterminants indiquant les particularités spirituelles qui font partie des noms des saints apparaîtront dans l’économie du dictionnaire aux côtés des noms communs: le Reclus (calque sémantique) – Zăvorâtul.

Fêté le 11 janvier. prof. Paris : Seuil. Ene. la miséricorde envers les pauvres et les malades. Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase. Monastère Saint-Antoine-Le-Grand. Ene. Dicţionar de teologie ortodoxă A-Z. prof. saint. pour lesquels ont été créés des diocèses des églises-mères. la rédaction d’un dictionnaire bilingue spécialisé de termes religieux orthodoxes est une entreprise de taille mais passionnante. Daniel. Traduites du grec par l’archimandrite Jacob.Théodose le Cénobiarque. suivie de l’émigration russe vers l’Occident. Terminologie est parfois synonyme de nomenclature et de langue de spécialité (ce dernier syntagme étant employé dans la didactique des langues) : Charadeau P. Lausanne : l’Age d’Homme. REFERENCES BIBLIOGRAPHIQUES Balan. des Serbes. Dicţionar de teologie ortodoxă A-Z. Fayard. pr. l’orthodoxie a commencé à être pratiquée dans l’Hexagone par ces communautés de Grecs et de Russes. [6] La terminologie est définie généralement comme l’ensemble des mots et expressions. Otawa : Les Presses de l’Université d’Otawa –Armand Colin. D. père (2003). Teresa (1998). dr. le hiéromoine Elisée et le père dr. [9] Divines liturgies de saint Jean Chrysostome et de saint Basile de Césarée (2006). Les mots du christianisme. Otawa-Paris. protestantisme. [8] Branişte. Charadeau P. Ion. Monastère de la Théotokos et de Saint Martin : Domaine de Cantauque. p. Paris. cuvios. collection « Grands spirituels orthodoxes du XXe siècle ». pr. 63 . (1981). Maingueneau. Le Père Cléopas. Il laissa en héritage à ses disciples trois grandes vertus : une ascèse sévère et une foi inébranlable. La Terminologie. (2002). Ion. Suceava : Editura Universităţii Suceava. introduction de Jean-Claude Larchet. Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase. orthodoxie. préface de Mgr. [7] Bria. Felicia (2008). Ioannichié. Iaşi : Casa editorială Demiurg. Calendrier liturgique 2008. – Teodosie cel Mare. Goldman. Bucureşti: Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. métropolite de la Moldavie et de Bucovine. Dictionnaire d’analyse du discours. Par conséquent. L’Orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles.. Paris : Cerf. La Terminologie. ensuite par des Roumains. [2] Le Tourneau. qui relèvent du type particulier de référentiel auquel la terminologie concernée fait référence : des réalités religieuses. Bria. et l’exode des Grecs de l’Asie mineure après 1922. Otawa : Les Presses de l’Université d’Otawa –Armand Colin. dr. autrement dit des représentants des églises traditionnellement orthodoxes établis en France. Bucureşti : Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Felicia (2009). Caransebeş : Editura diecezană. deux exigences majeures sont incontournables pour la bonne réussite du projet: une familiarisation avec les contenus confessionnels de l’orthodoxie et une excellente initiation lexicale dans les deux langues (le roumain et le français) concernées par ce type de terminologie spécialisée. pr. D. méthode et applications. (2001). NOTES [1] Dumas. [5] La plupart des théologiens orthodoxes et des pères spirituels français considèrent que les deux événements qui se trouvent à l’origine de la réimplantation de l’orthodoxie en France sont la révolution bolchevique de 1917. avec des défis permanents. Par l’équipe de Catéchèse orthodoxe. Comme on peut bien le voir. méthode et applications. cénobiarque voulant dire « chef des cénobites ». 547. [4] Le Spoutnik. Branişte. « Traduire un texte roumain de spiritualité orthodoxe en langue française ». prof. par lesquels une discipline scientifique ou technique réfère aux notions qui la constituent : Cabré. [3] Vocabulaire théologique orthodoxe (1985). nouveau Synecdimos (1997). pr. prof. Théorie. métochion de Simonos Petra. Otawa-Paris. (1981). (2001). Par le Père Denis Guillaume. Rome : Diaconie apostolique. Cabré. Dominique (2005). dr. pourvus de leur définition. traduit du roumain par le hiéromoine Marc. et l’assiduité pour la prière. no 9. catholicisme. in Atelier de traductions. Maingueneau. dr. începătorul vieţii de obşte. Y. 2005.. Paris : Seuil. confessionnelles. Théorie. Voir Dumas. (2002). saint Théodose (423-529) a été le chef spirituel d’une grande communauté de moines en Palestine. Teresa (1998). Caransebeş : Editura diecezană. Dictionnaire d’analyse du discours. culturalisées .

éditées avec la bénédiction de S. ***Lumea Monahilor. Monastère de Cantauque. Guillaume. Dumas. Felicia (2008). Denis. Vasile cel Mare. Par l’équipe de Catéchèse orthodoxe. Paprocki. it is a special terminology. in Atelier de traductions. there are especially technical dictionaries: legal French. different from the technical ones. Edité par le Monastère Saint-Jean-le-Théologien : Souroti de Théssalonique. père (1997). Among them. Iaşi: Casa Editorială Demiurg. catholicisme. genèse et interprétation de la liturgie eucharistique byzantine. Païssios. they also convey semantic contents from one culture to another. Samuel. Vocabulaire théologique orthodoxe (1985). etc. Liturgica Bisericei Ortodoxe. Edité avec la bénédiction de l’assemblée des évêques orthodoxes de France. Actes du Colloque international « la Traduction du langage religieux en tant que dialogue interculturel et interconfessionnel ». dossier : La traduction du langage religieux (I). bulletin hebdomadaire d’information de la MOREOM. L’Orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. SOURCES FSJC : Feuillet Saint Jean Cassien. Suceava : Editura Universităţii Suceava. Monastère de la Théotokos et de Saint Martin : domaine de Cantauque. Paris : Cerf. Cernăuţi. Petit guide des monastères orthodoxes de France. L’archevêque Joseph. Le Spoutnik. we should mention bilingual technical dictionaries that focus on very specialised lexicons. As regards the French language. Grand euchologe et arkhiératikon. Paris : Fayard. business French. The main problem the author of such a dictionary must cope with is the need to enlarge the classical principles of writing a bilingual dictionary. Le Tourneau. French-Romanian dictionary of Orthodox religious terms. Paris : Cerf. Goldman. par la Fraternité orthodoxe en Europe Occidentale : Mayenne. as he or she must include encyclopaedic explanations. Parma: Diaconie apostolique. Grèce. Em. hiéromoine (2008). nouveau Synecdimos. 64 . Métropolite de la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale. Being related to culture. Le mystère de l’Eucharistie. Traduit du grec par Soeur Svetlana Marchal. Vasile (1929). Lettres. Bucureşti: Sofia. ABSTRACT Bilingual dictionaries are essential lexicographic instruments for learning a foreign language. no 9. père (1992). traduit du polonais par Françoise Lhoest. Rînduielile vieţii monahale. moine du Mont Athos (2005). Henryk (1993). Felicia (2009). Denis. would want to be an initiation tool for translators of Orthodox texts to what we call the Orthodox religious terminology in French. 2008. Mitrofanovici. le hiéromoine Elisée et le père dr. the first of its kind. « Traduire un texte roumain de spiritualité orthodoxe en langue française ». seconde édition corrigée et complétée.Divines liturgies de saint Jean Chrysostome et de saint Basile de Césarée (2006). A Romanian-French. Les mots du christianisme. orthodoxie. protestantisme. préface par Irénée-Henri Dalmais. Y. Dumas. Rome: Diaconie apostolique. but as specialised as them. Guillaume. 11-13 juillet 2008. sfânt (2001). père. Livre des Heures contenant les offices quotidiens de l’Eglise orthodoxe (2005). Dominique (2005). Traduites du grec par l’archimandrite Jacob. medical French.

pentru care în această preocupare a lingvisticii se încadrează demersurile consacrate evoluţiei tuturor faptelor de limbă (numită de savant derivare) şi reconstituirii lor.). mare de sânge etc. proiectând-o în domeniul cercetării frazeologiei. în cele mai multe astfel de cazuri. cea atribuită cândva de Hasdeu. n. în acest domeniu se înscrie şi cercetarea semantică (numită de Hasdeu ideologică. pentru Hristea. „tot etimologie ori şi etimologie (subl./Frumoasă şi de matasă/Şi scândură prea aleasă. Este destul să amintim. pentru care evocă posibilitatea moştenirii din latină (explicaţie citată în DA 1913. se ţin.Stelian DUMISTRĂCEL. în textul de faţă.. larg. numind „zilele fericite”. enunţuri figurate romanice care se regăsesc şi în dacoromână reflectând subtilităţi. de referire la relaţia dintre idei). discutate de autor în secţiuni ce se referă la „etimologie multiplă” (pentru modul lunar. ca un corespondent semantic al lat. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. anume aceea de căutare şi găsire doar a originii cuvintelor (p. din perspectiva raporturilor dintre cauză şi efect. Or. le vom numi „sintagme”. s. dar şi cot la cot. în articolul Din problemele etimologiei frazeologice româneşti. atestă faptul că însăşi moştenirea din latină în materie de expresivitate depăşeşte cu mult reprezentările despre un idiom „cu-ndemnuri pentru vite”. 13). ci un împrumut nou de la francezi”). depăşirea accepţiunii „rudimentare” pe care o avusese termenul „cu sute şi chiar mii de ani înainte de naşterea linguisticei”. alb). etimologia construcţiilor respective devine. în dicţionare. care porneşte de la Hasdeu. originea. la distanţă de etimologia frazeologiei. Introducere Precizăm faptul că. şi anume expresiile idiomatice. folosim termenul etimologie (într-o relaţie sui-generis cu biografie şi motivaţie). în urma studiului. perspectiva istoriei limbii române. de la sunete la structuri sintactice. însă. „a da bani de miere” (citată în acelaşi volum din DA).1. (şi) ca lexicograf. după cum tot ca o evidenţă se impune indicarea. că Hasdeu. „adânci bătrâneţi” (care ar însemna „vârstă încovăiată”. „bani gata”. Această viziune a fost comentată şi dezvoltată de Theodor Hristea. „a-şi găsi bacăul”.v. „a da bani de ciubote – a plăti ciubotele” (ce aparţin dreptului cutumiar românesc.) în accepţia cea mai cuprinzătoare a acestui concept” se face şi atunci „când explicăm naşterea unei locuţiuni sau expresii” (Hristea 1972: 123). război rece. pentru scurtarea exprimării. şi ţinând seama şi de datele ce depăşesc însăşi sfera propriu-zisă a lingvisticii (Hasdeu 1972: 13-24). idiotismele. s-a ocupat de provenienţa a numeroase frazeologisme. idee ilustrată prin versuri dintr-un bocet din Moldova: „Pânza albă şi frumoasă. „a jura pe barbă”. în accepţiunea cea mai largă. totuşi. „obiceiului pământului”). de diferite tipuri. respectiv la „calcuri totale şi parţiale” (pentru numeroase construcţii)./Să fie mortului casă”). evidentă. de exemplu. un punct de vedere asupra căruia autorul citat a revenit în mai multe rânduri. „a făgădui marea cu sarea”. Sensul intervenţiei lui Hasdeu era. „a încăleca pe-o şa” (considerată „o veche moştenire latină”. a sursei împrumutului. de exemplu. frazeologismele de un tip pe care. Iaşi ETIMOLOGIA UNITĂŢILOR FRAZEOLOGICE ÎN DICŢIONARELE LIMBII ROMÂNE 1. la nivelul competenţei expresive. Demersul de faţă are în vedere o cu totul altă categorie de frazeologisme. în sensul. Obiectul analizelor lui Hristea din articolul menţionat îl constituie. cu preocupări de repertoriere sau chiar de sinteză. 1. „a urmări pe cineva până-n pânzele albe” („pânza albă” simboliza „mormântul”. „a pescui în apă tulbure” (expresie în legătură cu originea căreia Hasdeu exprimă o îndoială: „a pescui în apă tulbure pare a nu fi poporană. făcând 65 . aspect asupra căruia ne-am oprit dat fiind faptul că importante lucrări recente. Or. printre care „zile albe”. prezentă la Hasdeu sau Vasile Bogrea şi ilustrată exemplar de Eugen Coşeriu în cadru romanic. aşadar. curva senecta).

Tohăneanu.. atunci „întâmplările” din viaţa idiotismelor. păstrate adesea infidel în memoria limbii. ai căror autori sunt A. ‘a fi de nedescris’. mai ales când reflecţiile despre sensul lor sunt rezultatul unor confruntări de spaţii geopolitice şi culturale. venind din alte direcţii. rum. am luat în consideraţie contribuţiile importante la care ne-am referit.a.comparaţia cu numele naraţiunilor similare din vechea italiană. rum. afr. „Ein Weib ist ein Weib”. Iorgu Iordan (în primul rând. München. pe lângă monumentala culegere de Proverbe ale românilor publicată de Iuliu Zanne şi principalele dicţionare ale limbii române. scos de sub protecţia legilor. 1975). Stahl). Candrea şi August Scriban. 1979 ş. „a lua ochi de fiară” (raportare la formula juridico-consuetudinară. 1. Florica Dimitrescu. „a trage sforile”. situaţie din care poate fi scos. 1987. a lui Pierre Guiraud. iota [ι]). deosebit de „firavă” grafic. „ortus. ce se referea la fugarul care. Există o foarte bogată literatură de profil în acest domeniu. „a fi slab de înger”. Hristea. dar benefic. consemnate de călători străini prin Ţările Româneşti (Bandinus. 1960). Al. din 2001. ce se află îndărătul acestora”. caput lupinum gerere. după cum scria Constantin Noica. mortus” (cf..C. dacă. Biografii – motivaţii. savantul propunea o descendenţă din epoca romană) etc. Or. se retrăgea în pădure şi era hăituit asemenea lupului. Lucrări de referinţă germane: Kurt Krüger-Lorenzen. 1982. Lutz Röhrich. Gh. deoarece cuvântul vechi.. în studii de sinteză de largă şi profundă erudiţie. NU ÎNCAPE ÎNDOIALĂ. cum sunt Balkanismen oder Romanismen? Methodisches zum sog. „orice cuvânt este o uitare”. Gh. expresiv. a diferitelor elemente şi structuri ale vocabularului acesteia. dar şi de un transilvănean ce trece în deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea la sud de Carpaţi (I. ca şi altele. femeia ca femeia. Zur Notwendigkeit einer vergleichenden romanischen Phraseologie.Juvenal).3. ne putem referi la o lucrare clasică de teorie. 1900). „a nu şti nici o iotă” (după numele unei litere greceşti. cu subtitlul „Deutsche Redensarten und was dahinter steckt” (aşadar „şi ce se ascunde. „a trage butucul”. La puce à l'oreille. G. Pînă-n pînzele albe. 66 . Chiţimia. Das geht auf keine Kuhhaut – „asta nu încape nici pe o piele de vacă”. Th.-A. „opt. Codru Drăguşanu). în care. Tuturor acestor autori le datorăm nu numai clarificări privind geneza şi evoluţia stilistică. cu-a brânzei” [nouă este un adaos]. ci chiar semnalarea unor expresii. Stahl ş.. novella a cavalo „povestire de-a-n-călarele”. din literatura franceză de specialitate. intitulat. Sextil Puşcariu. „a umbla teleleu”. Les locutions françaises (1973). „(a urmări) până-n pânzele albe” (cu trimitere la vechile inscripţii creştine. 1979. un alt lexicograf – colaborator al lui Puşcariu la Dicţionarul Academiei (seria veche). Lazăr Şăineanu (Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române.H. „luna lui traistă goală”. la istoria limbii. nodum in scirpo quaerere”). Del Chiaro). Philippide. a fiarelor sălbatice). Stilistica limbii române. cele mai multe adevărate relicte ale „amneziei sociale” (H. „a fierbe piatră scumpă”. Astfel de preocupări duc inevitabil. „a căuta nod în papură” (s-a sugerat ipoteza moştenirii acestui context figurat direct din latină: „a căuta sau găsi nod în papură e. Expresii româneşti. Dictionnaire des locutions françaises (1973). latinească.a. „Tenir Dieu par les pieds”. „a o lua cu otuzbirul”. femme que femme. Stuttgart. Max Niemeyer Verlag. prezintă un interes sporit. „a arde la ficaţi” (existenţa aceleiaşi forme mentale la romani: „quid referam. Tübingen. de exemplu. Sp. quanta siccum iecur ardeat ira” . „a da ortul popii”). Anthologie des expressions populaires avec leur origine (1979). ca şi la câteva dicţionare: Maurice Rat. la a doua ediţie. 202). Vrabie sau H. şi. în care apărea frecvent expresia in albis decessit). Contribuţii fundamentale în acest domeniu are Eugeniu Coşeriu. I. „a da în stambă”. adică trebuie să i se fi întâmplat ceva” (Noica 1987: 7. Numeroase sunt incursiunile în „biografia” expresiilor pe care le face Vasile Bogrea. cu sensul de ‘a întrece măsura (oricărei previziuni)’. Graur.a. lat. din cuvânt în cuvânt. Preocuparea noastră pentru această temă (şi cunoaşterea situaţiei) este în legătură (şi) cu redactarea dicţionarului nostru de expresii. sau Claude Duneton. „trebuie să aibă biografie.H. „frumos de muc = frumos de frunte”. Ghibănescu. printre acestea: „a bate berbunca”. majoritatea ca obiect al redactării unor articole din Etymologicum Magnum. în Lexikon der sprichwörtlichen Redensarten (1994) ş. lexicografii I. dar şi editând „cuvintele din bătrâni”. «Balkansprachbund». NO CABE DUDA.

sau. a ridica mănuşa = a primi provocarea (cuiva) la duel. se indică provenienţa din diferite limbi străine a frazeologismelor de tip „construcţii”. din Vasile Alecsandri).v. trimitem la TLFi. evil. allus. scândură: scândură de scăpare sau de salvare.v. it. réf. a umbla (sau a se purta cu cineva) cu mănuşi = a se purta cu atenţie şi îngăduinţă. În DLR 1975. formula având circulaţie internaţională. de exemplu. B. Cităm după DLR 1965-1968. se indică sursa pentru cale ferată: după fr.usually used in the phrase to tilt at windmills” (Merriam-Webster). cf. DICŢ. pentru locuţiunea adjectivală şi adverbială cu sânge rece găsim explicaţia „cu calm. şi avem în vedere în primul rând Dicţionarul Academiei (DA şi DLR). s. Câteva exemple: în DA 1940. cu prezenţă de spirit” (citate din „Curierul românesc”. „Au fig. gener. dar nu sunt de exclus nici alte „modele”. cale..2. vezi. Pentru comparaţie. p. moară.v.v. de exemplu. Lancer un défi à quelqu'un” (N. Mettre ou prendre des gants. or opponentm . „gegen Windmühlen kämpfen … es ward von der Donquichotterie und den Windmühlen . Bolintineanu. s. în treacăt. Nu mai puţin concludent este cazul sintagmei sânge rece. în DLR 1965-1968. şi în engleză: to throw down the gauntlet to smb. găsim „(Livresc) a se bate (sau a se lupta) cu morile de vânt = (cu aluzie la personajul Don Quijote din cartea lui Cervantes) a întreprinde acţiuni inutile. mai departe: „Prendre qqc.. O cu totul altă situaţie constatăm în cazul unor frazeologisme. că un corespondent identic lexical pentru a arunca cuiva mănuşa există. Ceea ce lipseşte în DLR este însă faptul că nu se precizează că expresia în discuţie nu a fost creată pe teren românesc. gesprochen” (Grimm). Agir ou parler sans précaution. des ennemis imaginaires. În unele cazuri. „combattere contro i mulini a vento” (TLIO) etc. planche de sauvetage”. voie ferrée. planche de salut.. pare a fi în aceeaşi situaţie cu „a arunca cu căciula în câini”!). partea 1. mănuşă: „Expr. with kid gloves pentru „a umbla/a se purta cu mănuşi cu cineva”. ridicole. s. a arunca (cuiva) mănuşa = a provoca pe cineva la duel. germ. Accepter le défi”. Să notăm. de exemplu. à un épisode célèbre de Don Quichotte de Cervantès] Attaquer. în formă parafrazată. partir en guerre contre des moulins à vent. s. a se lupta cu duşmani ireali”.1. 1848. désigne un chevalier] Jeter le gant. engl. exact la fel cum este prezentată expresia respectivă. de exemplu.B. ci a fost tradusă. Prendre quelque chose avec précaution. În DLR.3. sans ménagement. p. to tilting at windmills. şi to handle smb. se battre contre des moulins. se forger des chimères”). prendre des gants avec qqn”. avec douceur. şi în TLFi („[P. probabil chiar din franceză (citate din Camil Petrescu şi. cu multă politeţe (faţă de cineva).v. a provoca pe cineva. care au ca suport lexical termenul mănuşă. evident culte. de regulă a celor transparente. gener. a primi provocarea (cuiva)”. cu trimitere expresă: [„from the episode in Don Quixote by Cervantes in which the hero attacks windmills under the illusion that they are giants]: an imaginary wrong.2. jeter le gant à la face de qqn. rece. avec des gants. Jeter le gantelet aux pieds de son adversaire pour le défier au combat. Ne pas mettre ou ne pas prendre de gants (avec qqn). 67 . s. 2. Relever ou ramasser le gant. Stadiul actual în lexicografia românească În dicţionarele româneşti. se face distincţia între categoriile «propriu» (planul realiilor) şi «figurat» (planul expresivităţii): A. în DLR 1986-1994. apare un anumit tip de trimiteri şi pentru expresii propriu-zise. 2. „[Le suj. à cette coutume] Jeter le gant. unde în primul rând. Şi. „calc după fr. 2. Se battre contre des fantômes. În principiu. Negruzzi. [P. indicarea etimologiei frazeologismelor pare să fie o preocupare facultativă.

Lingvistica integrală (Coşeriu 1966: passim). adică prin „intermediul cunoaşterilor. discutată etimologic pe larg de Theodor Hristea. „nu se vorbeşte numai cu ajutorul limbajului”. în cadru social. existenţa unor idiotisme comune mai multor limbi. limbajul însuşi este forma primară a «culturii». în funcţie de cele două categorii de idiotisme (termen folosit în sensul cel mai larg) la care ne-am referit anterior (Dumistrăcel 1980: 136-138): „cópii ale realităţii” şi „imaginare”. pe care o prezentăm rezumativ în cele ce urmează. adică al „competenţei lingvistice”. sub titlul Universaliile limbajului şi universaliile lingvisticii. dar punctul nostru de plecare. cold blood” (Merriam-Webster). respectiv „Dicţ. Aşadar. autorul face distincţii pe mai multe planuri: universalii necesare (sau absolute). literally. Coşeriu 1994). ci şi prin intermediul „competenţei extralingvistice”. O proiecţie de teorie a limbii privind evaluarea frazeologismelor din perspectiva etimologiei Paralelismele l e x i c a l e ş i în ceea ce priveşte e n u n ţ u l constatate anterior impun referirea la problema „universaliilor lingvistice”. şi germ. Bazele acestei teorii au fost formulate de Eugen Coşeriu în comunicarea Les universaux linguistiques (et les autres. a obiectivării creaţiei umane (a „spiritului creator” – sens care justifică lingvistica în sine). categorie pe care o coroborăm cu aceea de universalii stilistice (din punctul de vedere al domeniului lingvistic în care se manifestă). am formulat acest concept mai ales în dicţionarul de expresii amintit. şi Dobrovol’skij 1988). sang-froid. limbajul „reflectă cultura nonlingvistică”. însă. a apărut traducerea textului. Dat fiind faptul că această „cunoaştere a lumii” nu numai că influenţează expresia lingvistică. ca material lingvistic şi având aceeaşi valoare metaforică. Coşeriu 2009: 73-111).”. 3. preluat ca atare în engleză: „sang-froid: Etymology: French sang-froid. Este vorba de trei sensuri diferite pe care le presupune această relaţie: mai întâi. ca studiu etnolingvistic aplicat mai multor limbi. după DLR. sau care sunt posibile în toate limbile” (Coşeriu 1996: 141). editorial. se produce schimbarea sensului (dată fiind acţiunea analogiei). fiind „actualitatea culturii” (după Hegel).şi etnolingvistica. posibile şi empirice. Pentru tema de faţă. 3.3.Maiorescu). aplicat în diverse contribuţii. este teoria coşeriană privind „universaliile lingvistice” (UL). UL sunt „fapte care se află în toate limbile. cu gura rece „fără a mânca sau a bea ceva”. ale acestor relaţii (din studiul privind Socio. în toate limbile. cultura nonlingvistică şi competenţa extralingvistică „asigură justificarea raţională a etnolingvisticii” (Coşeriu 1994: 139). trebuie să aibă în vedere universalii „de mentalităţi” comune vorbitorilor unor limbi diferite. cf. recent.1. Dacă ţinem seama de „cunoaşterea lumii” în cele două ipostaze 68 . cf. şi la teoria coşeriană a relaţiilor dintre limbaj şi cultură. cercetarea funcţiei denominative a metaforei. 3. 1996: 41-45). sau în toate limbile cunoscute. pe de altă parte. ideile şi judecăţile despre realitatea cunoscută. în sfârşit. Nu apare niciun „marker” privind provenienţa formulei (măcar de tipul „livresc” – ca la a se bate cu morile de vânt.2. trebuie să ne referim. Bazele şi sarcinile lor. formula pare să aibă acelaşi statut ca şi loc. definite în paragraful despre „bazele raţionale”. sintagma din limba română este însă un calc. ca la a arunca cuiva mănuşa. Din perspectiva funcţiei denominative a metaforei. În aceeaşi ciudată situaţie se află chiar sintagma război rece. cf. universalii de funcţionare şi de desemnare (Coşeriu. kaltblütig (adj. Pornind de aici. în al doilea rând. Coşeriu 1974. având ca rezultat metafora. ne interesează universaliile de „desemnare”. după precizări pe care le-a adus savantul citat în interviul-maraton intitulat. cf. iar. cu trimitere la exegeza coşeriană. care a făcut parte din comisia de etimologii a tomului respectiv (!). adv. Or. după fr. ideilor şi judecăţilor despre «lucruri»”. pe baza căreia.) „cu sânge rece”. prin urmare exprimă cunoaşterile. poate fi evaluată sub semnul „universaliilor frazeologice” (în legătură cu bibliografia problemei. Menţionăm faptul că Eugeniu Coşeriu nu a vorbit despre „universalii frazeologice”. 3. În ceea ce priveşte clasificarea acestei categorii lingvistice (spre deosebire de „universalitatea ca generalitate istorică”). ci o şi determină într-o oarecare măsură.

pescuit. la nivelul general al inventarului mijloacelor expresive ale limbii. aşadar. fr. à la bride).prezentate mai sus. engl. a-i roade (cuiva) urechile (Dumistrăcel 2001: passim). iar transpunerea lor în plan figurat nu a presupus. a rio buelto ganacia de pescadores y pescadoras. a pune banii jos. trimitem şi la discuţiile în legătură cu expresiile şi sintagmele-metafore a făgădui marea cu sarea. germ. nici ea. cultura pământului. simple. de către scriitori influenţaţi de cultura şi limba franceză. nebunul tulbură şi înţeleptul pescuieşte. trebuie să avem în vedere. pentru expresiile. mit den Hühner zu Bett gehen. apa tulbure e bucuria pescarilor. constatările. cine seacă balta prinde peşte. concludentă este situaţia formulei expresive româneşti „a pescui în apă tulbure”. identice ca sens şi identice sau foarte asemănătoare ca material lingvistic. şi finlandeză. kalastella sameassa/vedessä. fiska i grumligt vaten. „limbilor funcţionale” ale vorbitorilor oricăruia dintre idiomurile respective. chiar a expresiei respective şi din această limbă. calul de dar nu se caută de dinţi. aceasta fiind baza „poligenezei”. nu se justifică explicaţia prin „împrumut” (ca manifestare a aculturaţiei). au fost la îndemâna oricărui vorbitor cu spirit de observaţie. Pentru identitatea (ori similitudinea) formelor lingvistice „expresive” în asemenea cazuri. finl. în tabel am adăugat (după Deroy 1956: 223) corespondentele din suedeză. pentru situaţii asemănătoare. aparţinând unor „familii” diferite. pornind de la o practică obişnuită a pescarilor de oriunde. în primul rând. a da pielea popii. en el agua turbia haze buen pescar. care reflectă în special ocupaţii primordiale comune diferitelor populaţii în aceleaşi stadii ale evoluţiei economice şi social-culturale (cules. germ. pe teme diverse: (2) „Culcatul devreme”: rom. fr. it is good Fishing in troubled Waters. à la bouche. Pe de altă parte. rus. ce are corespondente perfecte sau asemănătoare în numeroase limbi. din diverse limbi. in trüben Wasser ist gut fischen. În această ordine de idei. pêcher en eau trouble. Dumistrăcel. de la baza unor parimii de exemplu. à cheval donné on ne regarde pas à ses dents (à la dent. ловить (удить) рыбу / рыбку в мутной воде. ţinem seama de posibilitatea considerăii problemei etimologiei multiple şi în ceea ce priveşte frazeologia (perspectiva variaţiei diastratice şi/sau diafazice). sued. ложиться с курами (cf. l’eau trouble fait le gain du pêcheur. idiotismele din categoria „copii ale realităţii”. Faţă de sursa mai sus indicată. vânătoare. 2001: 155-156). evident. a fi ţap ispăşitor. se coucher avec les poules. iată o prezentare ad-hoc (rezumând discuţia din Dumistrăcel 2001: 316): (1) „Pescuitul în ape tulburi”: rom. fr. prin traducere. a pescui în ape tulburi. de exemplu. sp. în mod normal.). Comparaţia interlinguală de acest tip poate fi extinsă pe baza câtorva exemple similare. kalastella sameassa / vedessä. asimilarea altor culturi. fiska i grumligt vaten. rus. (3) „Calul de dar”: rom. Ne referim la formule ce aparţin. creşterea animalelor etc. Dar. 69 . bani gheaţă. a se culca odată cu găinile. nu este exclusă preluarea.

de altfel) Louis Deroy încerca să o găsească. pe lângă faptul că mulţi dintre aceştia erau analfabeţi. pe următoarele coordonate: a) trecerea de la sensul de bază. einem geschenkten Gaul sieht man nicht ins Maul. calchiate pur şi simplu. pe care (descurajat. l’occhio del padrone ingrassa il cavallo. măsea de minte (Deroy. cum ar fi „a arunca (cuiva) mănuşa”. Acelaşi regim l-ar putea avea. în fond. în principiu.). un aspect al elementului referenţial al formelor de exprimare a afectului şi imaginaţiei. aceşti preoţi au fost „puşi la bir”. are. bölcseség foga. ochiul stăpânului îngraşă vita. şi au fost obligaţi să înveţe carte sub supraveghere. 29. engl. în mai multe limbi. sau „a se lupta cu morile de vânt”. germ.Iată un comentariu al zicătorii. c un signe de bonne sante. tu regarde ses dents. Даровому коню в зубы не смотрят. trebuie să se ţină seama de faptul că. it. simboluri ale altor realităţi social-culturale sau simple modele literare. rom. dente del giudizio. ca ţăranii. în special în Muntenia. o limbă pe care preoţii nu o înţelegeau. bulg. este nu numai dificilă ci. the master’s eye makes the horse fat ( ~ a fat horse). a caval donato non si guarda in bocca. zub mudrosti. atât din cauza folosirii îndelungate în biserică a unei limbi de cult străine. ilustrează fenomenul „poligenezei”. „scrierea şi citirea” fiind instituită ca o condiţie pentru preoţie (Furtună 1915: 11. (4) „Ochiul stăpânului”: rom. dar „modelul” respectiv. „prin analogia care extinde sau generalizează o anumită notă”. Întrucât asemenea expresii. pentru un spaţiu cultural general românesc. 1956: 223). la cel figurat. germ. rus. a unei aceleiaşi metafore: fr.3. port. transferul acestei valori asupra idiotismelor este îndreptăţit de similitudinea „metaforele – cuvinte” şi „metaforele – expresii idiomatice”. it. rus. engl. un impact redus în ceea ce priveşte o mare parte a populaţiei. chiar inutilă căutarea „direcţiei calcului”. dent de sagesse. глаз господина делает скот жирным. dente de siso. propriu. copiat identic după internet. don’t look a gift horse in the mouth. l’œil du maître engraisse le cheval. cât şi din cauza formaţiei profesionale precare a marii majorităţi a preoţilor: în secolul al XVIII-lea încă. în general. dacă metafora lexicală aparţine. ne regarde pas son etat general. das Auge des Herrn macht das Vieh fett. niădreci zubi (pl. ce ar putea fi convingător atribuite acestei surse. c) intervenţia accidentală asupra 70 . ca geneză. fr. la origine „cópii ale realităţii”. fără îndoială. şi enunţurile aparţinând discursului repetat de sorginte religioasă. în cazul prezenţei. tu le prends. Oltenia şi Moldova. zonei „universaliilor stilistice de desemnare”. pe vremea lui Constantin Mavrocordat. Pentru a delimita conceptul de «unităţi frazologice» pe baza unor enunţuri cum sunt cele prezentate anterior. b) trecerea lor din zona expresivităţii propriu-zise în cea a comunicării (ca enunţuri aparţinând discursului repatat). slujba religioasă se desfăşura în slavonă. evoluţie şi funcţionare. 3. este un fel de concurs: De ce se zice aşa. Weisheitszahn. it. mais si on te donne kelke chose. Enunţurile din astfel de categorii se află în cu totul altă situaţie decât formule expresive împrumutate (şi) în limba română (literară) din alte culturi. 151-159). rus. germ. magh. moralizatoare. ce înseamnă?: „parce ke kan tu achetes un cheval. danezul visdomstand. tu dit merci et basta”.

din scândură în scândură. a mai multor termeni-metafore (de exemplu.]. 4. partea 2. frica de a nu cădea într-o astfel de capcană nu-l poate scuti pe acesta de a evalua rezultate ale aculturaţiei. iată. în aceeaşi lucrare (partea 1).pentru litera D din DLR încă nu a fost publicată. cât şi a mai multor expresii („a pune în plug/ în cârd/ în stative cu cineva” – cu substituţii reprezentând efecte ale variaţiei diastratice şi chiar diafazice). înv. (înv. oală. s. la sensul „fiecare din cele două părţi care formează învelişul unei cărţi. respectiv din Eugen Barbu: „[Cartea] îmbrăcată în scoarţe de lemn”. dintre care ne vom referi doar la comparaţia „intralingvistică”. caracterizând specia umană. scoarţă. ca sinonime. „copertă de carte de lemn învelit in piele” (vezi şi sensul [5.: după înţeles. expresia în discuţie este consemnată după sensul [4. căutarea etimologiei. cu aceasta. al unui caiet etc. pentru a desemna aceeaşi noţiune. chiar falsă. numai pentru arealul etnolingvistic romanic. de la Iordache Golescu până la Arghezi şi I. pe baza sinonimiei frazeologice. pe de altă parte. mai sugestiv formulat: „înveliş de hârtie sau de carton sau de lemn al unei cărţi” (cu trimitere la expresia în discuţie). astfel că redactarea cuvintelor de la litera S putea beneficia şi de datele de la cuvântul doască. Gheorghe 1986) şi de a menţiona faptul. iar. Este cazul corelaţiei „ratate”..B. Vinea. „copertă de carte”). cu reprezentări frecvent identice. un citat din Rebreanu. apare locuţiunea adverbială „(rar) din scândură în scândură = din scoarţă în scoarţă. Dar. „cercul” informaţiei etimologice pare închis. sensul corespunzător celui mai sus citat pentru scoarţă era. de exemplu. metodă pe care o vom ilustra (din păcate) tot pornind de la insatisfacţii ce pot fi semnalate pe baza unor articole din Dicţionarul Academiei. „Pe tăblia stranei. existenţa. Dar. un motiv suplimentar privind exigenţa explicării „materiale” a provenienţei expresiei îl reprezintă faptul că redactorii volumelor din DLR dispun de întreg fişierul dicţionarului.). dar. a unui presupus etimon (care ar putea fi primul care îi vine în minte redactorului). pentru „cap”: bostan. cu explicaţia „de la începutul până la sfârşitul unui text. 1980: 125-126). părţi din obiecte etc. figurează expresia a citi din scoarţă în (sau până în) scoarţă.. 71 . sau. acum. b) chiar printre citatele din DLR. unde. la cuvântul doască. În sfârşit. este o operaţie inutilă. prezentate. această expresie trebuia să figureze sub sensul [2] „Numele unor obiecte.) din doască în doască. copertă”. dat fiind faptul că exprimă mentaluri şi comportamente generale. În multe din astfel de cazuri. de exemplu. faţă de „a da şfară ~ ”). Pentru varianta cuprinzând cuvântul scoarţă există numeroase citate. „bucată de lemn cu formă şi secţiune transversală dreptunghiulară…”.. sub semnul frazeologiei comparate (surse: Zanne 1895-1912. d) în plan onomasiologic. paralelismul în ceea ce priveşte explicaţia prin „etimologie multiplă”. fără vreun citat. pentru sensul în discuţie există enunţuri explicite privind confecţionarea din lemn a copertelor cărţilor vechi. lucrurile nu se prezintă astfel. de obicei.. dintr-un material rigid. a originii expresiei „autohtone” este posibilă pe diferite căi. în fond. Deoarece secţiunea do. făcute. motivele pentru care poate fi admisă o categorie semanticostilistică de „universalii frazeologice”. e) în planul originii cuvintelor şi al sintagmelor ca unităţi lexicale.v. În DLR 1986-1994. se dau expr. din două motive: a) în dicţionarul lui August Scriban. sumar. în MDA 2003. „a da sfoară în ţară”. 4. indicarea.formei prin fenomenul de „etimologie populară” (vezi. de fapt. ~ doască în doască.1. pentru Transilvania (urmează expresia „a citi o carte din doască în doască”). ilustrată şi prin exemple de expresii referitoare la alimentaţia omului. la substantivul doască se indică şi sensul „scoarţă de carte”. în dicţionare.]. al unui registru. bilă etc. în linii mari. pe de altă parte. Acestea sunt. cum stau lucrurile în ceea ce priveşte seria a citi din scoarţă în scoarţă. reg. cu privire la expresii împrumutate (Dumistrăcel. ceea ce reprezintă o „etimologie implicită”. erau câteva cărţi liturgice… cu scoarţe de lemn”. confecţionate din scândură…”). în întregime”. sub sensul general [1]. la scândură. cu trimitere doar la cuvântul bază respectiv (N. ~ din scândură în scândură.

în DLR. spre folosul suflitului mieu. Este însă posibil ca prin confruntarea. care citesc din doasca in doasca ziarele romanesti” (/mihneamaruta. respectiv o stemă. de exemplu. sporadic. figurată. popular. cf.com. figura unui personaj important. prin extensie. pare să aibă o circulaţie apreciabilă. Deoarece aceeaşi formulă există şi în limba rusă. Pe acestea sunt gravate o efigie. talger” al cuvântului de origine germană taler. dintre cele două cuvinte taler. de fapt.2. Este vorba de o însemnare de lectură din secolul al XIX-lea: „Această sfâ(n)tă carte ce să tâlcuieşti Vieţile Sfinţilor ali lunii lui Sept(emvrie) o am citit-o şi eu multpăcătosul cu agiutoriul Maicie Domnului şi a tuturor sfinţilor din scândură în scândură.atitudinea. partea a 2-a. frecvent. însemnând „monedă (austriacă) de argint. unde această expresie este înregistrată sub un alt cuvânt taler. Cu titlu de curiozitate. să fi rezultat proiecţia. la anul de la H(risto)s 1840. av(gust). empirică.B. respectiv la un anumit sens al unui cuvânt. în mod cert. menţionând că.ro/. Ar mai rămâne de identificat etimologia propriu-zisă. un site de citit din doasca-n doasca” (/www. uneori parţial desemantizată. varianta cu doască. a ideii de „absurd” şi. dacă astăzi. pare cel puţin curios faptul ca de la această normalitate să se fi ajuns la semnificaţia de (om) „fals. poate să fi intervenit surpriza privitorului: „când una. în vorbirea comună. când alta”. cap şi pajură. menţionate anterior. ne aflăm şi în prezenţa unei curiozităţi lexicografice. expresia este tratată la sensul „farfurie.citynews. care a circulat în trecut şi în ţările române”. 72 . expresia „a citi din scoarţă în scoarţă” mai este folosită. C. de exemplu.ro/). deoarece este normal ca o monedă să aibă două „feţe”. şi DA (1934). Ilustrăm prima situaţie analizând expresia a fi taler cu două feţe.. Emanoil” (Caproşu – Chiaburu 2009: 225).ro/). aversul şi reversul. cu sensul propriu (vezi. Conrad Murray a fost rascolita din doasca-n doasca in cautarea celui mai mic indiciu care ar putea clarifica situatia in cazul mortii lui Jackson” (/www.ro/). nu este exclus ca la origine să se afle o expresie din slavona de cancelarie. „fals”.. s. pe internet: „Cati dintre voi ati citit Biblia din scoarta in scoarta? Eu recunosc ca nu. „tradusă” şi în româneşte de clericii (autohtoni) cunoscători ai slavonei. cu trimitere la acelaşi sens al cuvântului taler. se poate spune (şi) că are două „feţe”. menită să impună (cele două imagini au fost denumite la noi. ca alternative pentru care se putea opta când se „dădea cu banul”). avea în compunere un vultur sau o altă pasăre răpitoare. şi pentru acest enunţ. faţă. câteva exemple după aceeaşi sursă: „www. „eu. al cărei desen. prezentându-se sinonimia taler cu două feţe = om cu două feţe. lipseşte etimologia. „Clinica Dr. /www.v.Punctul de plecare pentru discutarea acestui caz îl reprezintă faptul că am descoperit un citat pentru varianta expresiei analizate în care sinonimul pentru scoarţă şi doască este scândură. prefăcut” a formulei taler cu două feţe. от доску до доски (respectiv от доски до доски). Însă. a motivaţiei în ceea ce priveşte apariţia unei expresii ţine şi de încadrarea enunţului respectiv la cuvântul potrivit (în cazul omofonelor). explicaţia „materială” (prin optica „Wörter und Sachen”) a valorii stilistice a expresiei. despre care. Dat fiind că o farfurie (cel puţin în mod obişnuit) nu poate avea două feţe. în CADE [1926-1931] şi la Scriban (1939). a expresiei în discuţie. pe de altă parte.”. litera T. în afara cazului în care s-ar fi avut în vedere o monedă falsificată. cu valoarea de (a citi) „amănunţit”.: varianta expresiei cuprinzând cuvântul scândură pare a fi mai puţin folosită astăzi: pe internet nu am găsit exemple). Considerăm corectă opţiunea din volumul XI. Problema indicării originii. tot de origine germană.imagistica. 4. este sigur că trebuie să avem în vedere moneda. În mai multe dicţionare ale limbii române.tpu. menţionăm faptul că. serie nouă (din 1982). a Dicţionarului Academiei Române. N.

că ţi-ai mâncat tărâţa. separat. contradictorie pentru cei puţin obişnuiţi cu banii cash. 379. să-i cumpere. de fapt.. nurilor: „Fosta-i lele cât ai fost/Şi-ai rămas un lucru prost” (citate în Dumistrăcel 2001: 233-234). fără îndoială. Îndată l-a pălmuit. Glosa din DLR 1965-1968 este una care plasează lucrurile sub semnul. mai ales de dinaintea „revoluţiei agrare” din neolitic. un meşter l-a trimis pe un băieţaş. ne referim la expresia a-ţi mânca mălaiul.. de formula familiară formată cu verbul (a) păpa. este vorba. motivaţia prin înfăţişarea. a talerului-monedă. cu două feţe. visează vrabia!). de asemenea. a-i trece (cuiva) făina prin traistă „a se apropia de mormânt” (Povestea vorbii. dar o minimă perspectivă antropologică ne obligă să considerăm în această formulă reflectarea unei sentinţe sociale. prostesc”.Pe baza acestei imagini. Bănuit de viclenie. acesta este mălaiul la care. deşi pare ilustrat prin versuri populare ce particularizează decăderea în privinţa. într-un Glosar din Vâlcea (s. 433). cf.. ca un argument. după plasarea corectă. de porumb sau de alte cereale”. cel mult. al generalităţii: „se spune despre cineva sau ceva care a îmbătrânit. s-a învechit. folosit. ca infanticidul (pentru gurile de prisos). sinuciderea bătrânilor „care deveneau o povară pentru adulţi”. Una dintre dovezi o constituie. Evident. Anton Pann a compus o povestioară în versuri. Şi păzeşte să ni fii Cu două feţe şi tu. condiţiile grele de viaţă. a cuvintelor mare şi sare din enunţul „a făgădui marea cu sarea” dată de Hasdeu. prin „rimă”. care a invocat. să paşti iarbă verde” (animalul urma să fie ucis). băieţaşul a întors talerul ca să i le arate. 4. minte să ţii. Am adus. liniştitor. icre roşii şi icre moi. şi existenţa. Îngerul românului).. cu două feţe. hai. eventual. vezi şi la C.v. Permyakov 1979. astfel că şi acestea au căzut pe jos. G... passim). completat de un altul: „şi şi-au păpat mălaiul”. dându-i însă un singur taler. mai întâi. şi pe faţă şi pe dos. într-o variantă a expresiei. aceştia. Ca ăst taler ce te bătu!” (în ceea ce priveşte optica şi „tehnica” trecerii de la proverb la povestire. la talerul „rudăresc”. „vorba ceea: pomul dacă-mbătrâneşte. de sensul „făină de mei” al cuvântului mălai . de la talerul-monedă. ecuaţia fiind explicată fără urme de echivoc. bătrânule. Societăţile „primitive” se caracterizau prin „lipsa bătrânilor” (şi absenţa gerontocraţiei). Ucenicul a întors talerul. făină).. s-a uzat”. În ceea ce priveşte plasarea enunţului figurat la sensul de bază al unui cuvânt polisemantic. este o construcţie bimembră tipică. probabil ucenicul său. Enunţul dezvoltat. a cerut să i le pună pe cealaltă faţă şi s-a întors la meşter. respectiv „de porumb”). şi l-a întrebat pe băieţaş unde să i le pună pe celelalte. prin expresia taler cu două feţe.o graminee de veche tradiţie (Panicum miliaceum. pune-i paie şi-l pârleşte” (scena a doua). De altfel. se impunea explicaţia forjării acesteia. „ţi-ai trăit traiul. fals şi aducător de ponoase. Din astfel de raţiuni de racordare socioculturală. explică moravuri „dure”. vezi şi explicaţia asocierii. Ciauşanu explică enunţul ţi-a trecut făina prin traistă prin „ţi-ai trăit traiul”. adică unul confecţionat din metal. Când acesta l-a întrebat unde sunt celelalte icre. Rădulescu-Codin. a presupusei farfurii cu… două feţe. existenţa expresiei a (i se) apropia (cuiva) mălaiul de traistă ce desemnează situaţia „când cineva şi-a cheltuit aproape întreaga avere” (ibidem.. trebuie să observăm că expresia în discuţie este greşit plasată în dicţionarul citat ca ilustrând semnificaţia „turtă de mei. de la Alecsandri: bătrânii „şi-au trăit traiul” conchide un personaj din opereta Crai nou. băieţaşul este pedepsit: „Stăpânul s-a necăjit. ţi-ai mâncat mălaiul”. mă. sub cuvântul-titlu potrivit. erau abandonaţi (Herseni 1982: 254. de ţigani rudari. Anume. ce putea fi. a unui substituent lexical (eventual de adaptare la text) din proza lui Marin Preda: „Ei.3. enunţului versificat. Aşadar.F. s-a putut ajunge la numirea cuiva prefăcut. sub sensul „făină de mei”. Zicând: vezi. Hai. 73 . succesiv. ca şi varianta antonpannescă a expresiei de mai sus. în sprijinul acestei explicaţii. prima parte reprezentând un adaos ce nu este exclus să constituie o explicitare contextuală ulterioară (chiar de dragul. ca ilustrare a zicătorii Vicleanul este taler cu două feţe. „armonia” fonetică din completarea enunţului: şi Oltul cu totul (Dumistrăcel 2001: 224). Aşa-numita „prăjitură făcută din făină de porumb” ar putea fi evocată. a expresiei. „rudăresc. de factură pragmatică. infirmii şi bolnavii. Băcanul i-a pus icrele roşii pe taler.

cât şi pretenţia delegatului rus de a prezida şedinţele Divanului. de la poet (autor şi al unor epigrame sarcastice) a rămas „zicala Dai nas lui Ivan / Se suie pe Divan.. la expresia „a (nu) (-i) da nas cuiva = a (nu) permite cuiva să fie prea familiar. atunci când împuternicitul rus a voit să prezideze Adunarea. cu atât mai mult cu cât. un anumit statut ca enunţ aparţinând discursului repetat propriu-zis fiind dat de augmentarea (adiectio) a unei zicători prin particularizarea Ivan şi. reputat opozant al Regulamentului Organic. depăşind stadiul. mai mult. Or. hizose mi hijo y mi heredero”. Membru. şi mai târziu. memorialistul Emanoil Hagi-Mosco narează pe scurt aceleaşi fapte. din 1985. printre corespondentele din diferite limbi care ilustrează aceeaşi idee. cutuma fiind ca preşedinţia să o deţină Mitropolitul. se făcu fiul meu şi moştenitorul meu” (Zanne 1901: 170). de exemplu. la un anumit nivel. pe lângă explicaţia istorică. s. după alte surse.4. ca istoric şi genealog. „dacă-i dai mult nas. în continuare. pentru un eventual model al acesteia. aflarea originii pune problema recunoaşterii statutului de frazeologism al unui enunţ. datorită incidentului că. referitoare la Ion (Iancu) Văcărescu. nas). o zicătoare propriu-zisă. În sfârşit. pe care o găsim şi într-o naraţiune a lui Emanoil Hagi-Mosco. pentru acest tip de insolenţă se face trimitere la un anumit popor numai în zicătoarea din limba spaniolă: „Meti Gallo en mi cillero. în 1831. formula ce trimite la Ivan (la noi. selectate de Zanne (latină. de obicei. şi un joc de cuvinte: divanul pe care trebuia să stea Mitropolitul şi Divanul încălecat de reprezentantul Rusiei. zicând că. sunt înregistrate mai multe variante pe această temă (Zanne 1901: 169-171). Se impune de la sine faptul că. după DLR 1971. ţi se urcă în cap” (Baronzi 1872: 62. în secţiunea generală Proverbe istorice. „rudimentar”. s. engleză). Ion Văcărescu l-a înlăturat cam îndrăzneţ. potrivit datinelor ţării. tradusă „Am adus un francez pe lanul meu de grâu. Bun cunoscător al evenimentelor epocii. el se suie pe divan” (din povestea Ivan [!] Turbincă). precizăm faptul că informaţii detaliate cu privire la manifestări ale poetului în această postură găsim.v. mai întâi. VI. Am avea. al Adunării Obşteşti extraordinare din Ţara Românească ce discuta Regulamentul Organic.v. Adunarea Obştească (vezi. aşadar. Dat fiind însă că enunţul cu particularizări s-ar părea că are un autor. acesta este în drept să prezideze Divanul” (Hagi-Mosco 1995: 215). în împrejurările prezentate. cum era numită. în vederea aprobării. prin cea din partea a doua a formulei bimembre. în alte cazuri. Mai întâi. Chiar numai ţinând seama de sugestia dată de încadrarea de la Zanne. contrariază părerea lui Zanne cu privire la provenienţa zicătorii în discuţie. „zicătoarea” ar intra în categoria „cuvinte celebre”. de asemenea. nas. Divanurile adhoc). în vol. el va pune picerele pe masă” (ibidem). pornind de la locuţiunea verbală expresivă. Văcărescu a fost printre cei care au protestat faţă de includerea în text a unor articole care atentau la autonomia ţării şi. autorul se referă (şi) la un proverb. în DLR 1971. nume generic pentru „rus”) şi la comportamentul său trebuie considerată.4. 5. susţinând că. pentru a face loc Mitropolitului. toscană. a contestat atât amestecul unei puteri străine în elaborarea de legi pentru ţară.. prea îndrăzneţ sau obraznic”. la care s-a referit Hasdeu) şi să procedeze consecvent în 74 .. în bogatul studiu introductiv al lui Cornel Cîrstoiu la ediţia de Opere Iancu Văcărescu. rusesc: „Originea zicerii este bulgărească. De remarcat că. în culegerea Proverbele românilor a lui Iuliu Zanne. lexicografia românească trebuie să-şi manifeste deschis opţiunea în ceea ce priveşte etimologia frazeologismelor (evident. Un proverb rusesc sună astfel: pune un ţăran la masă. cf. după George Baronzi. Astfel. Faptul i-a atras arestarea şi exilarea la Episcopia de Argeş sau. la moşia sa Moţăieni (Văcărescu 1985: 20). este dat ca ilustrare şi un citat din Creangă: „Dacă dai nas lui Ivan. Faţă de informaţiile prezentate.

mai mult sau mai puţin argumentată şi convingătoare. Gh. Candrea. în astfel de cazuri. în vol. Dicţionarul enciclopedic ilustrat. p.. 129-156. a unor formule. deoarece explicaţia (mai mult sau mai puţin) definitivă ar putea fi găsită chiar printr-o întâmplare (cazul relaţiei între Ivan şi Divan!). Proceedings of the Eleventh International Congress of Linguists. pentru epoca strict contemporană. Eugen (1994) . Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei. Chiaburu. cu trimitere la Cervantes. soluţia propusă poate reprezenta doar o ipoteză. filozofie. „Cartea Românească”. aici. Bazele şi sarcinile lor. consacrată împrumutului lexical în procesul modernizării limbii române literare între 1760 şi 1860 (Ursu-Ursu 2004) iar. Omul şi limbajul său. superioară altor discipline umaniste. Editura Fundaţiei Culturale Române. Dacă. Iaşi. apăsate!). 47-73. unde trebuie să fie plasată explicaţia originii. Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi. pe de altă parte. sau prin abrevierea „Dicţ. în ceea ce priveşte metaforele „cópii ale realităţii”. p. Coşeriu. Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. Nebunely şi Fiii. Limba română şi tradiţiunile ei. demers ce merită să fie continuat) iar. Lingvistica integrală. Ursu şi Despina Ursu. teorie a limbii. Trei studii.A. enigmistice. cu o prefaţă de Silviu Berejan şi un punct de vedere editorial de Stelian Dumistrăcel. mai ales în cazul expresiilor metafore „imaginare” cercetătorul se poate confrunta şi cu dificultăţi datorate „alterării” enunţului şi păstrării. I. Evident. şi a evoluţiei condiţiei umane. oferind un discurs de conştientizare.. În prezentarea sumară a unui program privind realizarea instrumentelor de cercetare pe care le implică o corectă tratare a etimologiei frazeologismelor în dicţionarul tezaur al limbii române. 1829-1859. I. Antologie. cu toate activităţile umane în general”. pe diferite planuri. lingvistică generală. Şi în acest domeniu (dar mai ales în acest domeniu). vol. soluţia este. atât de organic legat de socio. . Bucureşti. Coşeriu.. Bologna. schiţată prin paranteza de tip „Livresc”. Un corpus editat de…. istorie. în memoria limbii. Caproşu. Socio. Eugeniu. sub forma aşa-numitelor „paranteze de circulaţie”.-Aurel Candrea.-Aurel. probabil. Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică. a unui dicţionar de sinonimie frazeologică şi a unui dicţionar selectiv al calcurilor din limba română. Partea I. a motivaţiei metaforei pe care o reprezintă expresia idiomatică. 73-111. în fond.. operaţia de „etimologizare” a multor frazeologisme nu este nici lesnicioasă şi chiar nici lipsită de adevărate riscuri (excluzându-le. modernă şi contemporană.Universaliile limbajului şi universaliile lingvisticii.şi etnolingvistica. „Ştiinţa”. literatură. Casa Editorială Demiurg. Galaţi.” (de la a arunca cuiva mănuşa). pentru a sublinia declanşarea expresivităţii este adesea suficientă selectarea unei (anumite) corespondenţe între planul realiilor şi cel al figurativului. în vol. (1966). CADE [1926-1931]. 75 . Adamescu. argument şi note de Dorel Fînaru. ca şi în cazul sintagmelor calchiate (cale ferată). Eugenio (1974) . (2009). veche. George (1872) . . al expresiilor idiomatice româneşti (pornind de la exegezele existente. de reflectare a legăturilor „cu modul de a fi al omului. pe cele datorate doar receptării inadecvate ori tendenţioase).materie. în studiile pe această temă ale lui Theodor Hristea. Les universaux linguistiques (et les autres). Studii de filozofie a limbajului. dar cu întregirile de rigoare pe care le-am discutat anterior. din cadrul articolului de dicţionar. Eugeniu (2009) . Iaşi. expusă în termeni care nu exclud revenirea (aşadar evitând formulările categorice şi. în vol. BIBLIOGRAFIE Baronzi. Coşeriu. vor putea fi ilustrate valenţele pe care (în interviul intitulat Lingvistica integrală) Eugeniu Coşeriu le identifica drept marile şanse oferite de studiul limbajului din perspectiva universalităţii culturii şi a exigenţelor multiple ale cercetării lingvistice. Nu putem insista.şi de psiholingvistică. ca şi atunci când se încearcă explicarea etimologică a unor „cuvinteproblemă”. pe cât se poate complet. Bucureşti. pentru care există un important punct de plecare într-o valoroasă monografie semnată de N.. realizat de Nicolae Saramandu. Chişinău. Coşeriu. IV. p. respectiv racordarea la cultura propriu-zisă şi la ştiinţele culturii. De aceea. propunem redactarea unui dicţionar istoric-explicativ. de I. asupra soluţiilor strict tehnice în ceea ce priveşte locul. prin urmare. Interviu cu Eugeniu Coşeriu. E.

Ce este etimologia?. both for loans and metaphorical creations of Romanian origin. From Proverb To Folk-Tale. MDA (2003) Micul dicţionar academic. Bucureşti. Paris. Iancu (1985). Iaşi. Cuvinte. I. Bucureşti. a dictionary of phraseological synonymy and a dictionary of calques in the old. Verlag Enzyklopädie. Gabriel (1986).(1972). p. Litera R. (1940): t. Dicţionarul limbii române (serie nouă). Bucureşti. Ursu. Dumistrăcel. Moscow. Teoria generală a vieţii sociale. (1913): t.html).it/TLIO/index2. such as a se lupta cu morile de vânt (“to tilt at windmills”). revăzută şi augmentată. I/I. TLIO Tresoro della Lingua Italiana delle Origini (http://tlio. elaborated under the patronage of the Romanian Academy and published between 1913 and 2005. Bucureşti. literally “cold blood”). I şi II. IX. Louis (1956) .L. Bucureşti. Theodor (1987) Din problemele etimologiei frazeologice româneşti. Editura Minerva. Gheorghe. Merriam-Webster (/www. Litera N. modern and contemporary language periods. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Dicţionaru limbii romîneşti. VI. Editura Univers Enciclopedic. părţile 2-3. Ursu. Scriban.de/Projects/WBB/woerterbuecher/dwb/). note. Nauka Publishing House. Stelian (2001) . Bucureşti. Notes on the general theory of cliché. Literele F-I. Expresii româneşti. Hagi-Mosco. Noica. Iaşi. vol.DA [Academia Română] Dicţionarul limbii române. ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Grigore Brâncuş (ediţia I: 1887–1893). Pînă-n pînzele albe. Bucureşti. Institutul European. Literele A-B. August (1939). Editura Minerva. DLR [Academia Română]. Constantin (1987). Vălenii de Munte. TLFi Le Trésor de la langue française informatisé (http://atilf. Stelian (1980). Emanoil (1995). Bucureşti. (1975): t.htm). Although sometimes the indications on the loans are written down. II/I. (1979). Bucureşti. II (D – H). Petriceicu.com/dictionary/). Editura „Neamul Românesc”. metafore. (1971): t.”) etc. Proverbe româneşti şi proverbele lumii romanice. XXXVII. Dumitru (1915) Preoţimea românească în secolul al XVIII-lea. both in the case of syntagms such as sânge rece (“sang froid”. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 123–135. Zanne. Phraseologie als Objekt der Universalienlinguistik. Dumistrăcel. 13-24. Dobrovol’skij. Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760 – 1860). vol. 76 . expresii.L'Emprunt linguistique. ABSTRACT The author ascertains that in Dicţionarul limbii române (The Romanian Language Dictionary). 2. Bucureşti. Situaţia ei culturală şi materială. Dmitrij (1988). părţile 1-5. Amintirile unui oraş. Bucureşti. Hasdeu. I – X. Lexic românesc. Grimm Deutsches Wörterbuch „der Grimm” (http://germazope. Bucureşti. Litera T. nr. Deroy. (1986-1994): t. (1982-1983): t. Iaşi. Editura Fundaţiei Culturale Române. there is a lack of consistency in indicating the etymology of various set phrases and especially those that are loan translations of phrases from different foreign languages. XI.. în Etymologicum Magnum Romaniae. Litera M. Hristea.ovi. I/II. Despina (2004). ediţie critică. Editura Eminescu. glosar. Editura Academiei Române.fr/tlf. Litera S. Bucureşti. Biografii – motivaţii. Fiinţe dispărute. Furtună. B. partea 1. Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”. Proverbele românilor. vol. Leipzig. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor. Tipografia Ziarului «Universul». în „Limba română”.uni-trier. studiu introductiv. there are instances when such explanations are not available. VII. X. which presupposes the generalization of the etymology indications. Our paper proposes a uniform lexicographic treatment. and „cultivated” phrases. bibliografie şi indice de Cornel Cîrstoiu. ediţia a II-a. Traian (1982).atilf. Văcărescu. Studiu lingvistic şi de istorie culturală. Sociologie. Opere. Imprimeria Naţională. Librăriile Socec. G. VI). vol. (1934): t. Three important And necessary research tools are suggested for this purpose in the new edition of the Thesaurus Dictionary edited by the Romanian Academy: a historic-etymological dictionary of idiomatic expressions. N. Les Belles Lettres. Cuvânt împreună despre rostirea românească.cnr. Editura Cronica. Editura Librăriei Socec (1901: vol. (1965-1968): t. Herseni. a-i arunca cuiva mănuşa (“to throw down the gauntlet to smb. p. Editura Albatros. Bucureşti.A. Permyakov. Ziduri vechi. război rece (“Cold War”).merriam-webster. Litera C. Iuliu (1895-1912).

pentru autonomie este indicată expresia „autonomie de zbor” (sic!). Câteva. acredita. Un dicţionar monolingv (Gâju. în traducerea cuvântului-titlu „ac”. dintre care cele mai multe nu sunt specifice domeniului. putând fi mai degrabă încadrate între studiile de istoria limbii. studii orientate de abordarea domenială şi studii terminologice propriu-zise. În aceeaşi lucare. este evidentă orientarea lexicografică a multor dicţionare. administra. al selecţiei materialului şi b. 1999) manifestă aceeaşi lipsă de claritate a criteriilor de selecţie când. aculturaţie. argumenta). Năstăsescu. anticipa. Nici substantivele cu statut de cuvânt-titlu nu au toate relevanţă pentru domeniul anunţat: absolutism. dar şi la tipul de utilizator căruia i se adresează (specialişti. al definiţiei. achita. achiziţiona. un cuvânt-titlu precum cafea poate fi privit ca termen în măsura în care relaţia sa cu domeniul este explicit prezentată la nivel definiţional. abrevia. avertisment. mai mult chiar. anexa. entom. „( ~de porc spinos) quill. în ciuda unor lucrări ca cea a lui Louis Guilbert (1965) – ce reprezintă un model metodologic în abordarea studiului etapei iniţiale a unei terminologii. Toate aceste lucrări sunt legate prea puţin de terminologia propriu-zisă. accelera. se concentrează asupra unei secţiuni temporale specifice – având în vedere că terminologia aplicativă este interesată numai de nivelul sincronic. datorită preeminenţei conceptului asupra termenului. publicul general). iar în literatura de limbă franceză. abroga. (Biol. adapta. ce nu reflectă situaţia de fapt din limbă română şi care sunt invalidate din punct de vedere metodologic de faptul că nu abordează materialul terminologic prin perspectivă onomasiologică. ca şi a îmbinării elementului conceptual cu cel formal. validarea calităţii de 77 . analogie. accede. amortiza. Din punct de vedere terminologic. fără vreo legătură cu ştiinţa economică. se poate vedea în ce măsură selecţia termenilor corespunde acestor criterii în acord cu practica dicţionarelor „speciale”. 2005) conţine doar la litera A optsprezece verbe (abandona. acest fapt este indicat de siglele diastratice utilizate: a adapta 2. absolvi. abjura. surse. Într-o evaluare a dicţionarelor specializate apărute începând cu 1990 în România. nu pare să fi stimulat interesul sau să fi creat emulaţie.) a se transforma prin adaptare. puţine la număr. (~de albine) sting” şi expresii idiomatice ca „a scăpa ca prin urechile acului”. acest tip de cercetare de orientare etimologică lipseşte (după cunoştinţele mele) din literatura anglo-saxonă. chiar număr de articole / cuvinte definite. Cel mai însemnat grup de studii propune o abordare a terminologiilor din perspectivă lingvistică. rămân dicţionarele bilingve compilate de lingvişti (fără aportul specialiştilor în domeniu). de altfel. Lăsând la o parte acele dicţionare monolingve care sunt opere de traducere a unor dicţionare din alte limbi. Universitatea „Al. Aceeaşi bipolaritate se regăseşte în colecţiile de termeni de tip lexicografic / teminografic. excluzând în mod programatic orice informaţie diacronică (Cabré. Evaluând câteva dintre dicţionarele mono-. 1999).Teodora GHIVIRIGĂ. siglarea sau indicarea frazeologiei îndepărtându-le de un semantism specific (economic) – de exemplu. Un dicţionar specializat bilingv (Bantaş. admite. absenta. alături de sensul posibil legat de materiale de birotică („ac cu gămălie”) – şi aceasta doar îndepărat legat de economie – apar traduceri ca zool. 1997:8). I Cuza“ din Iaşi TERMINOGRAFIE ŞI LEXICOGRAFIE – CÂTEVA DICŢIONARE DE TERMENI ECONOMICI În literatura de specialitate publicată în România se pot distinge trei categorii de studii de terminologie: studii orientate de abordarea strict lingvistică (lexicologică). dar şi bilingve care conţin şi informaţie de specialitate (care poartă în titulatura lor denumirea de dicţionare explicative. care fac dovada unei inconsecvenţe metodologice sub două aspecte: a. de exemplu Neagu & Şarpe. Această inconsecvenţă se manifestă de altfel de la primul contact al utilizatorului cu dicţionarele prin aceea că puţine dintre ele conţin specificări introductive clare referitoare la criterii.

) (DEX. în engleză commodity) şi / sau cohiponimi – ceai. 2001:41). referirea la respectivul sistem. poate fi descris în manieră variabilă în funcţie de domeniul în care – sau pentru care – este definit. Revenind la exemplu de mai sus. cu două sensuri (1. orez. Rolul definiţiei este tocmai cel de a indica poziţia conceptului definit în sistem. definiţia pentru apă destinată domeniului chimie va reţine trăsăturile „moleculă ce combină doi atomi de hidrogen cu unul de oxigen”. structuri („Definitions create classifications.) Din aceste afirmaţii pot fi deduse câteva jaloane a căror ignorare poate duce la invalidarea unei definiţii terminografice. 2002:66 şi de „la pertinence du concept”. definiţie ce trimite la un alt set de proprietăţi ale aceluiaşi obiect (după COTSOWES. ea creează clasificări.les objectifs [de la définition] varient selons les disciplines dont on définit les concepts. fiind rezultatul unui proces logic ce permite precizarea unui concept şi diferenţierea lui faţă de alte concepte învecinate (Pavel & Rucăreanu. băutură preparată din cafea. denumirea latină a arborelui de cafea nu reprezintă o caracteristică relevantă conceptulului din punct de vedere economic.. Există şi un alt motiv pentru care specificarea domeniului este imperativă: un acelaşi obiect. cafea ar putea funcţiona ca termen dacă ar fi asociat prin diverse instrumente (siglare.). caracterizat de un număr de proprietăţi. 78 . hierarchies. de a-l delimita şi diferenţia de celelalte prin intermediul caracteristicilor ce îi sunt specifice. Conform imperativelor definiţionale formulate anterior.termen a unui semn depinde de criterii interne (sau lingvistice. 2002:67). În plus. 1999:6). Prin natura corelaţiilor necesare stabilite între conceptele domeniului. legate de integrarea sa în sintagmatica şi pradigmatica limbii. 2000:100). o inconsecvenţă în selecţia cuvintelor-titlu. sămînţa arborelui de cafea. subdomeniul bursă (de mărfuri).. materie primă [agricolă]. o asimetrie incompatibilă cu caracterul sistematic al unui câmp terminologic şi. Dată fiind natura stabilă a obiectului (pe care se bazează posibilitatea cunoaşterii ştiinţifice). (COTSOWES. 1997:66). ţinând seama de faptul că . Această inconsecvenţă se manifestă de altfel în întreg corpul dicţionarului: pot fi furnizate şi alte exemple similare. întrucât toate conceptele aceluiaşi sistem trebuie definite în acord cu aceleaşi criterii (care vor orienta procesul definirii) (ibid. Revenind la exemplul utilizat anterior. posibil şi a termenului definit.. zahăr etc. Prezenţa sa în paralel cu absenţa acestora indică o neregularitate. ierarhii. dar faptul că reprezintă o materie primă agricolă tranzacţionată pe o piaţă bursieră (de materii prime / commodities) în valoare de aprox. de recurenţă şi frecvenţă) şi de criterii externe (sau extralingvistice şi anume de pertinenţa desemnatului. pentru a se distinge astfel de semnul aparţinând limbii comune. iar cea destinată domeniului fizică va cuprinde trăsăturile „lichid cu temperatura de îngheţare la 0°C şi temperatura de fierbere la 100°C la presiunea de 1 atmosferă”. selecţia elementelor definiţionale) domeniului economic. 1990:5-6). fiecare caracteristică fiind ea însăşi un concept” (Depecker. 2. la domeniu. altfel spus. el ar putea fi acceptat ca termen dacă în aceeaşi lucrare ar putea fi pus în legătură cu alţii care să fie asociaţi unui concept hiperordonat (marfă [alimentară] ce face obiectul tranzacţiilor bursiere de un anume tip. structures”) (de Bessé. această variabilitate provine din selecţia care se operează în definiţie la nivelul proprietăţilor: astfel. 1975) dintre care ultimul fără legătură cu domeniul economic în sens restrâns sau chiar lărgit.. cu sensul restrâns de „seminţe ale arborelui de cafea” ca marfă alimentară. Dincolo de definiţia standard (ISO 1087:1990) a conceptului ca „unitate a gândirii constituită prin abstractizare pe baza proprietăţilor / caracteristicilor comune unui set de obiecte”. este obligatorie. 10 miliarde de dolari pe an. ea este văzută ca „un microsistem format din enunţarea caracteristicilor conceptului şi a relaţiilor dintre ele . altfel spus de existenţa unui concept – relativ stabil – care să fie „veritabil”: Depecker vorbeşte de „l’existence d’un véritable concept”.(Setti. da. Conceptul însă nu poate trece în practica comună decât dacă este descris de o definiţie lingvistică – de aceea operaţiunea de definire este importantă. în final. 2002:68).

reprezentând simple corpusuri de termeni. ceea ce le face cataloage inerte. aceste remarci sunt justificate. Toate aceste consideraţii subliniază abordarea diferită a semnului lingvistic în documentul lexicografic şi în documentul terminografic şi indică faptul că „Studiul semnului [termenului] depăşeşte limitele unei lexicologii adaptate la nevoile terminologiei” (Toma.On ne peut traiter d’un concept sans indiquer la direction sous laquelle on le considere. but it must reflect the knowledge and satisfy the needs of the user. neutră).v. 1997:67) Orientarea ideologică este manifestă în selecţia caracteristicilor unui concept ca şomaj. în general. 1997:68) de unde şi premisa definiţiilor alternative sau paralele (Bidu-Vrănceanu. de exemplu. Eterogenitatea ca trăsătură definitorie a sistemului limbii nu se limitează doar la diferitele nivele la care acesta poate fi descris. 2005. aceasta fiind în principal orientarea şcolii de terminologie lexicală de la Universitatea din Bucureşti. ca „o stare negativă” de „dezechilibru” („o stare negativă de economiei de dezechilibru între cererea şi oferta de forţă de muncă”) (Dicţionar de economie. ele indică o dată în plus posibilitatea – şi necesitatea – varierii perspectivei în abordarea acestor 79 . care uneori sunt consideraţi şi sub aspect semantic. de exemplu. Această orientare (direction du concept. aşa cum o arată (şi prin titulatura lor) numeroasele studii de acest gen din literatura românească de specialitate care se concentrează asupra înregistrării neologismelor sau a mijloacelor de formare a termenilor. ineficiente pentru nespecialişti.Definiţia (terminografică) este în mod necesar limitată – ea nu poate şi nici nu trebuie să fie o descriere completă a obiectului: Terminographic definition does not have to be exhaustive.. (Bessé. 2000). apreciind că rezultatele sale „sunt nesatisfăcătoare” datorită faptului că „se limitează la o abordare paradigmatică. în plus. acceptabile în tipuri diferite de dicţionare. respectiv. Acest exemplu poate da şi o măsură a dificultăţii de a identifica conceptul ierarhic imediat superior pentru unele concepte economice. şomaj) indică atât modul în care este conceptualizat (ca stare sau fenomen negativ). ci şi la diferitele perspective / modalităţi din care poate fi abordat. cu atât mai mult cu cât el nu poate fi formalizat în aceeaşi măsură ca alte concepte economice: definirea sa ca „disfuncţie” (Gogoneaţă & al.. 1996:202-203) sau ca un „fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice” (Gâju. 1997:66). în care termenul e decontextualizat. devine şi mai clar că semnele acestui subset necesită o abordare care să integreze de o manieră oarecare criteriul principal care îl distinge de celelalte subseturi – domeniul.. semnul specializat este cel mai adesea privit din perspectiva lexicologică. Dacă terminologia se defineşte ca one of the functional subsystems determined by subject specialization (Bessé. Lipsa informaţiei lexico-sintactice (alături de maniera de definire) face ca aceste dicţionare să fie imperfecte şi. s. 2006: nota 14). 1997:71). proces care este – acolo unde ea e compatibilă cu natura obiectului – orientat cultural şi / sau ideologic: Terminological definitions reflect the culture of the community for which they were written.. Deşi din perspectiva lingvistului. (Bessé. Bidu Vrănceanu (1993). 2000:86) se bazează pe la pluridimensionnalite du concept en fonction del’angle de vue retenu dans le travail terminologique . Limitarea definiţiei în vederea operativităţii sale se realizează prin selecţia caracteristicilor incluse. They are very closely linked to the development of scientific knowledge.) (Bessé. A. Din prisma limbii. 2000:130). ideological structures and the archeologies of knowledge. la Depecker.. face un comentariu critic la adresa „lexicologiei specializate” (termenul mai vechi pentru terminografie). clarifică şi afirmaţia anterioară referitoare la măsura în care operarea selecţiei este (sau nu) compatibilă cu natura obiectului: o asemenea variabilitate definiţională nu ar putea avea loc în cazul unui obiect matematic. cât şi poziţia / orientarea autorului ca reprezentant al unei doctrine economice (critică / de respingere sau.

(1980). Sager & al. Dicţionar de economie.unibuc. Putem face aici referire la poziţia diferită propusă de Lerat: el vorbeşte (1995:24) de necesitatea unei abordări extinse dincolo de cea strict lingvisticlexicologică: până în prezent – spune el – se poate vorbi despre o prăpastie între abordarea lingvistică („prin gramatică” şi mai exact abordarea lexicologică) şi cea prin prisma cunoaşterii (ştiinţifice) – ceea ce reprezintă punctul slab (ventre mou) al acestei abordări. Angela (coord. A reform of specialized lexicography is necessary. Slatina: Editura Fundaţiei Universitatea pentru toţi. Paris: Librairie Larousse. acest tip de informaţie interesează cu precădere pe lingvist. Georgiana Nicoleta (2005). 80 . Bruno (1997). Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. în Harold Sommers (ed. *** COTSOWES (1990).and bilingual dictionaries of terms from the domain business and/or economics. La rélation concept-objet autour des définitions des termes. Entre Signe et Concept: Elements de Terminologie Generale. 2000:161). Skora (2000). the present paper offers a brief analysis of several specialized mono. iar relaţiile stabilite între termeni reflectă tipurile de relaţii caracteristice conceptelor. The problems identified concern the methodology. Noţiuni fundamentale. care accesează în mod accidental şi nespecific informaţia specializată din alt domeniu.2008 Cabré. which is that of lexicography used instead of the appropriate terminographic one: criteria used for the selection of entries (in many cases not relevant for the domain). Terminological definitions. Dicţionare Academia de Studii Economice din Moldova (1996). în A Handbook of Terminology Management. (compiled by Sue Ellen Wright and Gerhard Budin) Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. Eugeniu. Setti.. ABSTRACT Starting from theoretical and methodological premises related to selecting and presenting terms and defining them.subseturi. English Special Languages: Principles and Practice in Science and Technology. semantica lexicală practicată în acest tip de studii nu răspunde sarcinii descrierii termenului. şi nu cuvintelor (sau doar parţial acestora). Loïs (2002). Studies in Language Engineering. Introducere în terminologie. Dicţionar economic român-englez. Published by Swiss Federal Chancellery. Lerat. Considerăm aşadar necesară o reformare a construirii documentelor terminografice de acest tip. Terminology. Maria Teresa (1997). Andrei. Economie.. vol. iar fixarea identităţii utilizatorului ca specialist face ca informaţia lexico-sintactică să fie puţin relevantă sau. Dicţionar de termeni economici.le terme n’est pas l’expression du signifié mais du concept (Setti. lexic specializat.) (2000). 63-74. Revenind la afirmaţia lui Sager & al (1980). Bucureşti: Humanitas. Recommendations for Terminology Work By Conference of Translation services of West European States Working Party on Terminology and Documentation. nu de informaţia însăşi). Guilbert. Bucureşti: Editura Academiei Române. de Bessé. căci . Violeta Năstăsescu (1999). Louis (1965). Gâju. Lexic comun. Wien :TermNet. Constantin & al. Bantaş. Les langues spécialisées. Pavel.1. mai puţin relevantă pentru acesta decât cea cu caracter conceptual. Chişinău: Editura enciclopedică „Gheorghe Asachi”. La formation du vocabulaire de l’aviation. Editura Agir. Depecker. Terminology today. la http://ebooks. Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. Paris : Presses Sorbonne Nouvelle. the selection of features selected for defining the terms. trebuie reafirmat că natura specială a termenului ţine de „măsură mai degrabă decât de esenţă” prin faptul că în limbajele speciale anumite trăsături ale limbii se manifestă în grad mai înalt sau mai scăzut. Astfel. Pierre (1995).ro/ filologie/vranceanu/htm. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vranceanu. Costin Rucăreanu (2001). Gogoneaţă. În plus. Bucureşti: Editura Niculescu. Se poate spune. LSP and Translation. Manual pentru clasa a X-a. caracteristica terminologiilor de a fi constituite în principal din nume (a căror referinţă este de natură obiectuală şi al căror context este însuşi domeniul) dă seama de posibilitatea (parţială) a „decontextualizării termenului”.09. în orice caz.). (2000). că abordarea strict lexicologică pierde prin neincluderea elementului domenial (lingviştii sunt interesaţi doar de codul utilizat (pentru comunicarea informaţiei. deci. Paris: Presses Universitaires de France. p. accesat la 1.

susţinând că globalizarea limbii engleze poate contribui la consolidarea identităţilor lingvistice locale. apărut sub îngrijirea lui Manfred Görlach la Editura Oxford University Press în 2001. între 1500 şi 2000. cei mai mulţi dintre tineri îşi condimentează conversaţia cu termeni din jargonul mass-media. Deşi ţări precum Franţa. Urmează o secţiune despre ortografierea şi pronunţia cuvântului. patru de origine latină (franceza. olandeza – 74 2. 1-10) cuprinde 96 cuvinte-titlu iar prezenţa lor în cele 16 limbi europene este următoarea: 1. provenit chiar din rândurile vorbitorilor nativi de limbă engleză. Litera A (pp. Alţi specialişti. croata. proveniţi din toate cele 16 ţări. dându-se şi un echivalent nativ. iar alte ţări sunt pe cale să le urmeze exemplul. încearcă să stabilească adevărul. un „agresor hegemonic” care va duce la „moartea sau sinuciderea celorlalte limbi”. genul atribuit. A Dictionary of European Anglicisms / Dicţionar de anglicisme europene. româna şi spaniola). au adoptat o atitudine mai ponderată. Autorii dicţionarului. ţări vestice vs. anglicismele care au pătruns în alte limbi europene situându-se. primul de acest fel în lexicografia mondială. a afirmat că fenomenul va duce inevitabil la o fragmentare a noii lingua franca în dialecte aproape neinteligibile pentru outsider-i. anul aproximativ al împrumutului şi limba care l-a intermediat. italiana şi rusa – 55 7. patru de origine slavă (bulgara. finlandeza – 34 81 . comunităţi deschise. În unele cazuri sunt oferite şi informaţii despre istoria etimonului englezesc şi răspândirea lui în Europa. excepţia mergând până la 4000. greaca şi maghiara). Dicţionarul propriu-zis are 352 pagini. Portugalia şi Italia au adoptat legi menite să contracareze infiltrarea cuvintelor englezeşti. islandeza. se pare. În final se stabileşte gradul de integrare a termenului. norvegiana – 68 4. 2007: 302) Problema e că. al afacerilor şi al tehnologiei informaţiei fără ca aceştia să fi fost asimilaţi pe deplin. consemnând anglicismele din şaisprezece limbi europene: patru de origine germanică (germana. o „limbă-canibal”. ţări estice. fiecare pagină conţinând în medie 13 cuvinte-titlu. totuşi. comparaţii de ordin regional (Scandinavia. De remarcat neincluderea majorităţii termenilor „internaţionali” formaţi cu ajutorul limbilor greacă sau latină şi a celor intermediaţi de limba engleză. au avut în vedere anglicismele moderne. la fel ca şi în România. poloneza – 52 9. franceza şi greaca – 57 5. spaniola şi bulgara – 54 8. pornind de la relaţia cauză-efect.Petru IAMANDI. acolo unde există. victime ale unui „imperialism lingvistic” deşănţat. italiana. Cuvintele-titlu sunt însoţite de toate sensurile căpătate in limbile respective. pluralul (pentru substantive). de regulă. Rusia. maghiara – 56 6. poloneza şi rusa) şi patru limbi neînrudite (albaneza. islandeza – 36 11. importate în anii 1945-1995. Aceste limbi au fost alese în ideea unei analize contrastive cât mai complexe – comunităţi puriste vs. Un al treilea grup. că temerile sunt mult exagerate. româna şi croata – 51 10. Balcanii) şi limbile care au intermediat preluarea (franceza şi germana în primul rând). Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi LIMBA ENGLEZĂ ŞI DICŢIONARELE În ultimul deceniu tot mai mulţi lingvişti şi-au manifestat îngrijorarea faţă de expansiunea necontrolată a limbii engleze. olandeza şi norvegiana). (Zettersten. germana – 69 3. care se apropie de 5000. finlandeza.

9 miliarde de persoane. potrivit unor previziuni ale Consiliului Britanic (Graddol. O ediţie revăzură şi adăugită a dicţionarului lui Manfred Görlach sigur ar constata schimbări spectaculoase. air hostess). pilulă antibaby (engl. adaptor (engl. cu referire directă la lexicografia engleză. afro (engl. 1. chiar dacă de multe ori a făcut-o indirect. art director). albaneza – 29 Dacă în cazul primelor trei limbi prezenţa masivă a anglicismelor este motivată de originea comună. stewardesă (engl. engleza. Dar. nu mai puţin de 1. globalizare 2. airliner). anglicisme preluate direct. lexicografia şi revoluţia cunoaşterii (1999). aerobics). anglicisme preluate direct. avion de linie (engl. Tom McArthur trece în revistă o serie de opt procese la care vor fi supuse dicţionarele. mai puţin permeabilă decât s-ar crede. mod de viaţă american (engl. maghiară. autorevers (engl. asdic. amplifier). aranjament (engl. Language. Întrebarea este: Cât timp va mai dura această absorbţie neselectivă a englezismelor? Pe moment. localizare 3. Atunci lumea va fi dominată de cinci limbi: hindi-urdu. Afro). termen din tenisul de câmp). chineza. aer-condiţionat (engl. assembler). În capitolul intitulat „Tomorrow’s Dictionaries” / „Dicţionarele zilei de mâine” din cartea Living Words. anglicisme preluate prin calc lingvistic (11 termeni): film de acţiune (engl. acid rock. antigel (engl. autostop. electronicizare 82 . gimnastică aerobică (engl. absenteeism). ale.12. deschiderea spre cultura americană din ultimii 15 ani mai ales a ţărilor din estul Europei ducând uneori la preluarea tale. adventist. apartament (engl. ace. spaniola şi araba. AIDS). American football). adică o treime din populaţia globului. air-conditioned). adventure (joc pe computer). adaptor/ adapter). AIRBUS. absorber). American way of life). absorbitor ( engl. aqualung. autocar. asamblor (engl. antidamping (engl. director artistic (engl. în pofida existenţei unui echivalent perfect în limbile respective. agrement (engl. 1997: 49). SIDA (engl. auditor. Lexicography and the Knowledge Revolution / Cuvinte vii. audit (engl. c. autoreverse). rusă şi bulgară. până în anul 2050 situaţia se va schimba. naţionalizare 6. Potrivit primei categorii. salut marinăresc). airconditioning). all-star. air mail. tematizare 8. va creşte şi cererea de dicţionare format carte sau electronic. quale a multor termeni englezeşti. cu sensul de acord). airport). b. semibilingualizare 5. airline). acestea se pot împărţi în patru categorii: a. after-ski). aftershave. apartment). ahoy. d. antidoping. În condiţiile în care din ce în ce mai multe persoane vor deveni bilingve sau multilingve. surprinde plasarea în prima jumătate a ierarhiei a limbilor greacă. amplificator (engl. cu aer condiţionat (engl. cros automobilistic (engl. aerotank.5 miliarde de locuitori iar China 1. după ski (engl. cu modificarea formei (7 termeni): as (engl. Afro-look. arrangement). acre). aeroport (engl. linie aeriană (engl. ahoi (engl. Limba. bilingualizare 4. vorbesc o formă sau alta de engleză. auditing). fotbal american (engl.4. anglicisme preluate prin intermediul limbii franceze (17 termeni la litera A): absenteism (engl. antibaby pill). jumătate din tranzacţiile comerciale se desfăşoară în engleză iar trei sferturi din corespondenţă se redactează în aceeaşi limbă. all right. action film). India va avea în jur de 1. în perioada 1945-1995 limba franceză nu a încetat să-şi exercite influenţa asupra limbii române. air bag. regionalizare 7. ca şi dorinţa de a le perfecţiona. antidumping). În ceea ce priveşte anglicismele care au pătruns în limba română. Airedale (terrier). acru (engl. autocross). fără modificarea formei şi a sensului (16 termeni): abstract (cu sensul de rezumat). antifreeze). agreement.

BIBLIOGRAFIE Görlach. The most important thing is for them to be constantly diversified and improved. Globalizarea are în vedere dicţionarele care vor prezenta engleza ca pe o limbă internaţională pentru toate popoarele. A Dictionary of European Anglicisms. economic. Galler stam. o combinaţie de dicţionar englez monolingv şi bilingv. 83 . suffix och ord: festskrift till Martin Gellerstam den 15.britishcouncil. „plutind pe deasupra unui corpus de cinci milioane de cuvinte astfel încât utilizatorul poate apela la exemple pentru a verifica informaţii privitoare la cuvântul-titlu” (Sinclair. Dictionary Visions. 3. O dată cu creşterea capacităţii de stocare a calculatoarelor se va impune utilizarea unor noi tehnici de scanare în vederea creării unor corpusuri lingvistice cât mai cuprinzătoare pentru noile tipuri de dicţionare. Exeter: Exeter University Press. De asemenea. Language. precum Asia de Sud sau de Est. Research and Practice. numită şi „Gyricon”. dovedind că o bună parte din limbile Pământului sunt încă departe de extincţie.org/learning-elt-future. Un exemplu apropiat poate fi dicţionarul englez-danez publicat de Politiken.). McArthur. Semibilingualizarea este procesul prin care toate cuvintele-titlu vor fi traduse în limba respectivă. Arne (2007). the English language has been invading other lingustic spaces. 7. Hârtia electronică refolosibilă.) (2001). Regionalizarea se referă la apariţia unor dicţionare pentru zone mari. a fost inventată de Xerox Palo Alto Research Center şi este o foaie de plastic extrem de subţire pe care se poate scrie cu cerneală electronică şi care poate stoca texte sau imagini. Leaving all speculations aside. The Future of English. Începutul a fost făcut deja de către Universitatea din Birmingham cu o bancă de date a limbii engleze ce conţine mai bine de 500 milioane de cuvinte. Ele vor fi adevăratul barometru al transformărilor şi transferurilor lingvistice. Vorba lui Mark Twain.). dictionaries are the only instruments that can provide the true image of the situation at one time or another. Sinclair. Localizarea înseamnă că dicţionarele internaţionale vor fi adaptate la specificul unei ţări sau al unui grup de ţări. Oxford: Oxford University Press. Bilingualizarea se referă la faptul că dicţionarele importante vor fi traduse în alte limbi. (ed.1. 5. ABSTRACT Lately. David (1997). În concluzie. care se reactualizează aproape singur. 6. unde cuvintele şi sensurile sunt prezentate tematic şi nu în ordine alfabetică. 8. pe lângă lexicul britanic şi american. Tom (1999). 393–419. “The Floating Dictionary” apud Sture Allén et al. Oktober 2001. due in particular to the USA’s political. Tematizarea are în vedere formate precum Roget’s Thesaurus (dicţionar de sinonime şi antonime). Viitorul aparţine cu siguranţă hârtiei electronice. Amsterdam / Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. John (2001). Copenhaga (1999). care poate fi folosit nu numai în traduceri (din engleză în daneză) ci şi în elaborarea unui text în limba engleză. s-a realizat şi un „dicţionar plutitor” – Collins Cobuild CD-ROM (2003). cât şi în multiple versiuni electronice. despite the reaction of several circles that see it as another form of imperialism. Living Words. 299-318. pp. Göteborg: University of Göteborg. sensibile la ultimele inovaţii tehnologice şi la schimbările politice de ordin global. military and cultural power. www. În Singapore a apărut deja un astfel de dicţionar – Times-Chambers Essential Dictionary (1997) care. după ce a aflat că îi apăruse necrologul în New York Journal: „Ştirea despre moartea mea este mult exagerată”. Manfred (ed. 2001: 407). Lexicography and the Knowledge Revolution. Graddol. 4. London: The British Council. cât şi ghiduri de utilizare a celor două varietăţi ale limbii engleze. 2. „Glimpses of the future of English-based lexicography” apud Henrick Gottlieb şi Jens Erick Mogensen (ed. pp.pdf. Zettersten. conţine termeni englezeşti specifici zonei Singapore-Malaezia. Naţionalizarea arată că ţări mari precum Australia şi Canada au produs deja dicţionare australiene şi respectiv canadiene. Electronicizarea include toate tipurile de instrumente electronice necesare elaborării şi prezentării dicţionarelor. viitorul ne rezervă dicţionare atât în formatul lor clasic. Cu ajutorul Gyricon-ului ziarele de peste câţiva ani se vor reactualiza constant şi vor putea fi purtate în buzunar iar dicţionarele vor ţine pasul cu vremea prin acumularea periodică de noi informaţii.

sunt cvasiidentice ca formă. diastratic şi diafazic. vom lua în considerare numai relaţiile semantice realizate la nivelul vocabularului. prin împrumut. diatopic. Privită astfel. creare. condiţiile de realizare şi de actualizare. al căror sens comun este „mijloc (al zilei sau al nopţii)”: „miezul zilei” înseamnă „ziua la miaza mare”. vom pune accentul pe componenta etimologică a relaţiilor semantice şi. băşică. au fost studiate şi prezentate detaliat omonimia şi paronimia. (din lat. Universitatea din Bucureşti VALORIFICAREA LEXICOLOGICĂ ŞI LEXICOGRAFICĂ A RELAŢIILOR SEMANTICE I. s. (din lat. au fost discutate detaliat în lingvistica românească mai ales din punct de vedere sincronic şi structural. Relaţiile semantice. relaţia în sine rămânând pasibilă de o nouă reactualizare. II. oltarь). facere. realitate”. s. s. contextuală şi stilistică. sinonimia lexicală este relaţia semantică stabilită între cuvinte identice sau apropiate ca sens şi care exprimă aceeaşi noţiune într-o situaţie concretă de comunicare. un etimon unic. real şi natural şi. De asemenea. În sens restrâns şi ideal. un raport activ. II. între cuvinte împrumutate şi calchiate. Spre exemplu. cu particulară atenţie asupra tipurilor. suplimentar. între cuvinte calchiate sau în interiorul seriilor mixte. Dintre cuvintele între care au existat sau există încă relaţii de sinonimie. în vorbirea unuia sau mai multor indivizi.f. s. deci sunt şi paronime. sinonimia lexicală este reprezentată de identitatea referenţială probată prin substituţie la nivel sincronic. pe valorificarea lexicografică a acestora. În comunicarea de faţă. altarium) şi oltar. act. coagulum). *clagum) şi coagul. (din slavon. II. operă. 84 . asupra surselor şi asupra relaţiei cu normele limbii literare [1]. relaţia cu referentul. Sinonimele etimologice se stabilesc între cuvinte moştenite. pe de o parte. Ca orice fenomen lingvistic dinamic.f. coagulum.Cristian MOROIANU. fapt care a facilitat. fr. sintopic. deci sunt sinonime. II. s. în sfârşit. factum) şi faptă.m. la origine. lucru. (< lat. având următoarele sensuri comune: „acţiune.f. Dubletul este remarcabil prin cumulul de relaţii semantice: datorită originii unice. în mod particular sinonimia şi antonimia. întâmplare. ves/s/ica) şi vezică. Relaţiile sinonimice se stabilesc între sensurile a doi sau mai mulţi termeni pentru o perioadă delimitată de timp. medium). O relaţie sinonimică este reală şi funcţională atât cât este posibilă substituirea termenilor fără alterarea sensului contextului. un raport pasiv. definirea.f. media) şi miez. s. deci sunt şi omonime parţiale. urmărindu-se. (< lat. relaţia cu polisemia şi cu alte fenomene conexe. (< lat. suprapunerea lor semantică. între cuvinte moştenite şi împrumutate. spaţial şi stilistico-funcţional.2. (< lat. sinstratic şi sinfazic. inclusiv atunci când sunt neglijate eventuale diferenţe de ordin cronologic. eveniment. De aceea.3. posibil şi voluntar.n. cheag. s. s.n. olъtarь.n. s. efectele stilistice etc. sinonimia poate să fie urmărită şi diacronic [2]. (< lat. într-un anumit context spaţial. În sens larg. prin analiza componenţială. Un alt exemplu este al sinonimelor parţiale miază. şi b) cele care provin. lui factum) sunt sinonime etimologice parţiale. Din seria sinonimelor moştenite şi împrumutate din acelaşi etimon. menţionăm câteva cunoscute exemple: altar. (< lat. s. vesica). facta. între cuvinte împrumutate. au forme identice de plural. sinonimia este. din această perspectivă.1. pl.n. fapt. (< lat. cuvintele considerate până atunci sinonime îşi pot pierde total această calitate sau o transferă la un nivel secundar. principalele tipuri. un grad mai mare de complexitate au: a) cele provenite din surse externe care presupun. din aceeaşi familie etimologică. Dacă are loc o schimbare de substanţă la nivelul sensului pe baza căruia se realizează un raport de sinonimie. indirect sau îndepărtat. cunună. pe de altă parte. componentele au aceleaşi sensuri.n.

până când primul a devenit termenul dominant şi. cf. mai ales unui canonic” (din lat. Provenienţa din două sau mai multe surse directe foarte asemănătoare ca formă şi. ngr. directus. trubadur şi truver etc. praebenda). drept. cu absolut acelaşi sens. unele dintre ele. adj. îmbogăţire semantică a unuia dintre termeni. prezident şi preşedinte.6. unele dintre sinonimele citate sunt. simultaneitatea unei relaţii de sinonimie şi omonimie în cazul de mai sus pare a fi imposibilă din raţiuni ce nu necesită. lat. korona). posibilitatea adaptării diferite a unui singur etimon extern fac posibilă circulaţia unor unităţi (relativ) apropiate din punct de vedere formal şi semantic. mesă şi misă. Dacă însă intervin argumente suplimentare de diferenţiere (includere în limbaje diferite. signal şi semnal. s. de îmbogăţire şi de modernizare a lexicului literar românesc după model latin şi romanic. direct. corona. la nivelul limbii actuale. înjura şi injuria. cireadă şi ciurdă. mediator şi mijlocitor. păgân şi pogan.. Sinonimele obţinute prin împrumut şi prin calc lexical de structură morfematică sunt reprezentative începând cu sfârşitul secolului al XVIII-lea. conştiinţa identităţii originare se atenuează (uneori până la dispariţie).s. ca şi gint şi gintă. (< lat. spre exemplu. Astfel.f. -ă. în mod particular. rezidenţă şi reşedinţă.). recoltă. Un caz particular priveşte dubletul învechit şi regional prebendă. cealaltă fiind considerată variantă secundară. “venitul fix acordat unui preot catolic. pol. s. (din lat. Chiar dacă. După cum se poate vedea. În condiţiile unei circulaţii relativ egale şi dacă identitatea lor semantică se menţine. adj. putred şi putrid etc.f. (< lat. cristal şi cleştar. II.pentru una dintre formele paronimice. la un moment dat. cele două cuvinte. korona.4. Am selectat spre discuţie acele sinonime care să fie. sunt pe cât de numeroase. extinctor şi stingător. Modalităţile diferite de pătrundere şi de evoluţie în limbă (moştenirea şi evoluţia pe cale orală şi populară. plasarea fiecăruia într-un spaţiu sau într-un stil particular etc. improprii – prin preluarea de către cel de-al doilea a sensului primului component. porfiră şi purpură. (Prin apropiere de prebendă) venitul unui catolic” (din magh. aşadar ca nişte sinonime şi paronime etimologice. De altfel. κορώνη. “retribuţie în alimente dată lucrătorilor agricoli. mai vechi sau neologic. respectiv împrumutul. directus) etc. leal şi loial.5. pe cale cultă) au făcut ca dubletele citate să circule ca sinonime şi ca paronime (altar şi oltar. magh. cel de-al doilea fiind considerat “învechit”. explicaţii. devoala şi dezvălui. la origine. totale: blasfem şi blasfemie. II. nu este o concurenţă reală între jargon şi gerg. în acelaşi timp. -a) şi direct.). consentiment şi consimţământ. cvasiidentitatea formală motivată originar produce accidental apropieri semantice care transformă paronimele în sinonime etimologice. în completarea sensului comun. dar nu şi ca omonime. pe atât de diverse ca tipologie. (din fr. şi paronime etimologice. în măsura posibilului. sentiment şi simţământ. fapt firesc în condiţiile unor etimoane directe diferite. de tipul: angular şi unghiular. presentiment şi presimţământ. consuetudine şi cutumă. pelerin şi peregrin. κορώνα. cu origini imediate diferite şi cu acelaşi sens. au pătruns şi au circulat în aproximativ aceeaşi perioadă. praebenda) şi premândă. acelaşi etimon indirect. corona. -ă. destructor şi distrugător. s. merinde. resigna şi resemna. Formele respective au pătruns şi au circulat iniţial ca nişte cuvinte de sine stătătoare. 85 . fapt care determină “revenirea” la statutul de unităţi lexicale distincte. satan şi şeitan. care au devenit sinonime – e adevărat. pal şi palid. prémonda. celest şi ceresc. II. aşadar privesc epoca de reconfigurare structurală. prëmonda. Astfel.f. de asemenea. limba literară a optat – mai mult sau mai puţin justificabil . triangular şi triunghiular etc. lat. jargon şi gerg.f. unic. resentiment şi resimţământ. prostituată şi prostitută. serenitate şi seninătate. Sinonimele rezultate prin împrumutul din câte una sau mai multe surse directe care presupun. it. paronimice. jurnal şi ziar. corona) şi coroană. dragoman şi tergiman. O problemă importantă în privinţa sinonimelor etimologice cu origine multiplă este delimitarea lor de variantele etimologice. erau atestate lexicografic şi circulau în limba literară perechi sinonimice şi. catran şi gudron.

eficacitate şi eficienţă. entuziast şi entuziastic. vaccinal şi vaccinic. minim şi minimal. sumeteca. ciuturugă. < niţică + niţeluş. erotoman şi erotomaniac. precursor şi premergător. edifia şi edifica. debitorie. trompet şi trompetist. niţicuş.n. [3] II. Acesta poate avea şansa de a se impune alături de primele două sau să rămână o creaţie internă efemeră. perversitate şi perversiune. pensionar şi pensionist. dogmatic şi dogmatist. vascular şi vasculos. Astfel.în care cel de-al doilea cuvânt reprezintă traducerea sau adaptarea etimonului cu ajutorul sau după modelul echivalentelor moştenite. interpelant şi interpelator. excitator şi excitant. servilism şi servilitate. < castron + oală. cu o formă hibridă. mobilă şi mobilier. din aceeaşi familie etimologică. zoolog şi zoologist etc. consacra şi consfinţi. Sunt situaţii în care. diurn şi diurnal. diluvial şi diluvian. extrem de numeroase şi au intrat în limbă în aceeaşi perioadă de modernizare şi de restructurare latino-romanică: abnega şi denega. independenţă şi neatârnare. solvabilitate şi solvenţă. epicureu şi epicurian. mineralog şi mineralogist. împopoţona. medial şi median. senzualism şi senzualitate. vb. odorifer şi odoriferant. ecleziast şi ecleziastic. servitudine şi servitute. s. clăpiţă. ardoare şi ardenţă. directiv şi direcţional. în unele cazuri. pedanterie şi pedantism. nătânt. otomanlâu. s.m. s. coabita şi conlocui. < ivăr + zăvor. < ciot + buturugă. distinct şi distinctiv. demoazelă şi madmoazelă. pudiciţie şi pudoare. semit şi semitic.. erau în variaţie liberă dublete sinonimice ca : afirma şi întări. nătăfleţ. medicamentos şi medicinal. dilatant şi dilatator. întrevedea şi întrezări. < debit + datorie. care are ca rezultat crearea unui al treilea. circulau sau. misticism şi misticitate. sangvin şi sangvinic. locomotiv şi locomotor. adv. nobilitate şi nobleţe. onorar şi onorific. pudicitate. înfurios. castroală. interlocutor şi conlocutor. exploziv şi explozibil. locandist. edematic şi edematos. disjunct şi disjunctiv. vb. pestifer şi pestilenţial. în care cel de-al doilea cuvânt reprezintă traducerea etimonului prin intermediul unor componente morfematice sinonimice cu alte origini decât cele din structura etimonului. declamativ şi declamator. vaporos şi aburos etc. legislativ şi legislator. feudalitate şi feudalism. avansa şi înainta. demoniac şi demonic. suprapune şi superpune. fizionom şi fizionomist. mahomedanism şi mahometism. azvârli. fantast şi fantastic.f. educativ şi educator.7.f. II. dimorfie şi dimorfism. sudorifer şi sudorific. odorant. soporativ şi soporific. influenţa şi înrâuri. medical şi medicinal. tolerantism şi toleranţă. nocturn şi nocturnal. feudatar şi feudal. < arunca + zvârli. transvers şi transversal. < sumete + sufleca. < otoman + osmanlâu. pauperism şi paupertate. tubular şi tubulos. detergent şi detersiv. inoportun şi neoportun. paralizie şi paralizaţie. inuman şi neomenos.f. adjunct şi adjutant.f. distructiv şi distructor. provizoric şi provizoriu. serată şi soarea. s. Realizată preponderent la nivel popular. s. sunt. notoric şi notoriu. s. lascivie şi lascivitate. fiziolog şi fiziologist. supraveghea şi surveghea etc. < împopoţa + împopona. elefantic şi elefantin. irealizabil şi nerealizabil. indiferentism şi indiferenţă. intern şi intestin. contestant şi contestatar. ductibil şi ductil. cucuviţă. contaminaţia sinonimică reprezintă suprapunerea involuntară în mintea vorbitorilor a două sinonime. vb. locandar şi locandier. epidermic şi epidermoidal. stupefacţie şi stupoare. de regulă mai expresivă. < nătâng + tânt. monosilab şi unisilab. uzaj şi uzanţă. s. asentiment şi consentiment. < claie + căpiţă. Unul dintre procedeele interne de obţinere a sinonimelor este contaminaţia între două cuvinte cu acelaşi sens. fleanţă. miopie şi miopism. diplomatic şi diplomat. persan şi persic. consulent şi consultant. În aceeaşi perioadă. echitate şi egalitate. dejecţie şi ejecţie. < înfuriat + furios. egala şi egaliza. expansibil şi expansiv. infinit şi nemărginit. subteran şi subpământean.f. amenda şi emenda. colabora şi conlucra. necromancian şi necromant. expectant şi expectativ. provocant şi provocator. rectificativ şi rectificator. maxim şi maximal. exponent şi expozant. repartira şi repartiza. prepara şi pregăti. < fleandură + zdreanţă. sumeca. vagabond şi vagant. voma şi vomita.f. plebeian şi plebeu. depila şi epila. aparţinând aceleiaşi limbi sau unor limbi diferite. ambele. pediculat şi pedunculat. descendent şi coborâtor. Sinonimele care provin. eventual alături de un împrumut. parloar şi vorbitor. narcotism şi narcoză. adj.8. adj. justificativ şi justificator. obstetric şi obstetrical. s. ivor. de asemenea. vaporaţie şi vaporizaţie. regulateţe şi regularitate. oponent şi opozant. < sumete + 86 . tombal şi mormântal. prin calc de structură: confunda şi contopi. < cucuvea + bufniţă. dramatist şi dramaturg. prin împrumut. s. orfan şi orfelin. progres şi propăşire. < nătărău + fleţ. european şi europeu. venerian şi veneric. onomastică şi onomatologie. pedantesc şi pedant. lornietă şi lornion. elipsoid şi elipsoidal. cefalee şi cefalalgie. marin şi maritim. adj.f. mai circulă în concurenţă două sinonime obţinute.

relaţia de opoziţie se poate stabili: a) între un termen radical şi unul prefixat. după fructieră. Interesante sunt şi modelele derivative în –(i)a/-iza. antibioză şi simbioză. băieţel şi băieţaş.m. asimila şi disimila etc. s. rezultat al atracţiei realizate succesiv între componentele relaţiei: De asemenea. atrage şi distrage. care facilitează crearea de sinonime prin raportare la cuvinte deja existente: spre exemplu. regresiv din găinaţ) şi găinăţa. Sinonimele merită a fi privite inclusiv prin prisma caracterului lor simetric din punct de vedere formal (vezi asimetrie şi disimetrie.). chiloţel şi chiloţaş. s. s-a format de la creangă. prin analogie cu impuls.) [6]. s. acultural şi cultural. supieră etc. turturic. s.). sunt opuse. jupân şi jupânar. s-a format de la fr.). evaluate sincronic. supraponderal şi subponderal etc. vb. antifascist şi profascist. „bărbătuş al rândunicii” (der. etanşa şi etanşeiza. id. vb. contraproductiv şi productiv etc. „a se găinăţa” (der. arhaitate şi arhaicitate. zgâlţâna.m. III. şi la nivel cult: ajutori şi ajutora. nevăstuică şi nevăstoaică. caracter analizabil: total (vezi acauzal şi cauzal.).. constatăm că cele mai multe dintre ele au o structură formală. exactiteţe şi exactitate. au dat naştere la dublete şi triplete verbale sinonimice de tipul adjectiva şi adjectiviza. şi la nivel popular. III. străinez etc. (der. III. (der. Raportându-ne la împrumuturile antonimice neologice. regresiv din rândunică) şi rândunel. anaerob şi aerob. brotac şi brotan.. < văita + căina. iar săpunieră. zdrumica. întâlnită. descrescendo şi diminuendo. vb. (der.. prin substituţie din turturea şi din turturică). 87 . etanşa şi etanşeiza. agrea şi dezagrea. crengurea. fanfaronadă şi gasconadă etc. cel mai interesant rămâne substituţia de sufixe.) sau parţial (vezi adipsie şi polidipsie. id. renascentist şi renascentin etc. şi la nivelul limbii române. subaprecia şi supraaprecia. s-a format de la îmboldi. echivalentă. adj. străin şi străinar. de la săpun. Vezi şi perechi de sinonime derivative alcătuite dintr-un împrumut şi un derivat progresiv de la baza derivativă a împrumutului.f. Necesitatea de simetrie şi de completare a “lacunelor” sistemului este evidenţiată şi prin intervenţia analogiei. -ifia/-ifica. hăbăuc. antonimele neologice au. antonimia lexicală se caracterizează prin constanţă şi prin simetria la nivelul sistemului limbii. < zgâlţâi + hâţâna etc. declanşor şi declanşator. antonimele nu sunt cu nimic mai puţin interesante. sintopic. substantiva. semnalăm pe găina.sumeca. vb. şi semnaliza. după savonieră. ambiguiza şi dezambiguiza. vb. şi în limba/limbile de origine. b) între doi termeni analizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi antebelic şi postbelic.n.). tăntălău şi tăntălache etc. văina. accesibil şi inaccesibil. substantiviza şi substantifica etc. sinstratic şi sinfazic. transportor şi transportator etc. savon. atac şi contraatac..m. id. s. idioţi şi idiotiza. imbold. (der. [5]. cuban şi cubanez. neologic şi neologistic. II. prin substituţie din rândunea şi din rândunică). prieten şi pr/i/etenar. deopotrivă. cel puţin la nivelul limbii române. care. afebril şi febril etc. regresiv din turturică) şi turturel..f. În interiorul unei perechi antonimice homolexe. anurie şi poliurie.m. < zdrobi + dumica. dar şi în limbajul standard (colocvial şi colocvialic.2. respectiv compus (vezi abil şi inabil. în tandem sau în opoziţie cu sinonimele. sub influenţa perechii sinonimice ramură/rămurea. abiotic şi biotic. s..f. prostălău şi prostolan. pedichiur şi pedichiurist). De regulă. opacia şi opaciza semnala. rafinor şi rafinator. < zăpăcit + năuc. Discutate.. profilactic şi profilactiv. s. Dintre procedeele derivative.). lacedemonian şi lacedemonez. în unele situaţii. [4]. rândunic. adinamic şi dinamic.9. savonieră. salaria şi salariza. la rândul ei împrumutată (concreteţe şi concretitudine. ostropel şi ostropior. zăbăuc. s. progresiv din găinaţ). Dintre exemplele care probează varietatea internă a sinonimelor derivative. buimac şi buimatic. Relaţie semantică stabilită între cuvinte ale căror sensuri.1. scrumieră. anticlinal şi sinclinal. adăugarea unui sufix la o bază pentru obţinerea unui sinonim are caracter tautologic şi se întâlneşte mai ales în argou (vezi amărât şi amărăştean. de regulă.

-ă. moralitate vs. Ca şi în cazul sinonimiei. ilogicitate şi ilogism. optimism şi pesimism. recto şi verso etc. amoralitate şi imoralitate. sincronizat şi desincronizat. calorific şi frigorific. iluzoric şi iluzoriu. defensiv şi inofensiv. caloric şi calorific. majuscul şi minuscul. concreteţe. sincronie şi diacronie. logică vs. ofensivă vs. un termen neologic are două sau mai multe antonime derivate. pudic vs. sufix şi prefix. civilizaţie vs. abstractizant vs. sensibilizare şi insensibilizare. simpatiza şi antipatiza. edificativ şi edificator. impudent şi impudic. liliputan vs. introvertit şi extravertit). în egală măsură. sensibilizat şi insensibilizat. concretitate şi concretitudine. plebeu şi plebeian. sensibilitate şi insensibilitate. În foarte multe cazuri. sentimentalitate şi sentimentalism. obedient vs. superficialitate vs. III. diurn şi nocturn. insensibilitate vs. prin raportare la primul morfem din structura termenilor aflaţi în opoziţie (vezi agorafobie – claustrofobie. fast şi fastuozitate. patrician vs. inferior şi superior. rapiditate vs. simplitate vs. sincronicitate şi diacronicitate. concav şi convex. concordie şi discordie. infim şi suprem. e) între un termen compus şi unul “derivat” (vezi binedispune şi indispune. simpatizat şi antipatizat. misandrie vs. sufixoidal şi prefixoidal.). III. moralism vs. frigorific vs. tranzient şi tranzitoriu. regres şi regresiune. Astfel. benign şi malign. modernitate vs. pasivitate vs. antonimele pot suferi chiar fenomenul confuziei şi substituţiei paronimice (vezi defula şi refula). occident şi orient. sufixal şi prefixal. irelevant vs. gigantic şi gigantesc. iuventute şi senectute. de la aceeaşi bază. expandabil şi expansibil. alocentrism şi egocentrism. belicos vs. Există şi cazuri particulare când unui cuvânt. confirma şi infirma. calorifug. Antonimia se poate stabili. explicit şi implicit. primitivitate şi primitivism. sensibil şi insensibil. ofensiv vs. cacofonie – eufonie etc. -ă i se opune. pe de o parte. sincronizare şi desincronizare. benefic şi malefic. concret. disuasiune şi persuasiune. inexactitate vs. matinal şi seral. Uneori. sezonal şi sezonier. misoginie şi misoginism. progres vs.5. lui gerontofilie i se opun gerontofobie şi pedofilie etc. compus savant analizabil. agorafobie şi claustrofilie. real vs. conformism vs. confient şi difident. pudoare vs. Rădăcina sau radicalul comun este important de semnalat atunci când poate constitui un punct de reper pentru înţelegerea corectă a relaţiei de antonimie (a se vedea dubletele antonimice „tradiţionale” absent şi prezent. confluent şi difluent. antum şi postum. temperant şi intemperant.) sau prin raportare la ultimul morfem (vezi anglofil – anglofob). epilog şi prolog. simpatic şi antipatic. deferent şi indiferent. juvenilia şi senilia.4. ariergardă şi avangardă. se poate observa caracterul sistematic al creării perechilor antonimice în jurul aceleiaşi baze lexicale şi rolul acestei relaţii semantice în organizarea vocabularului: moral vs. -ă. permanent vs. defula şi refula. în cazul compuselor din două afixoide. la origine. sincroniza şi desincroniza. amoral şi imoral. sensibiliza şi insensibiliza. sincronic şi diacronic. alopat şi homeopat.c) între doi termeni neanalizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi confirma şi infirma. lentitudine şi lentoare. impudoare şi impudenţă. autocratic şi democratic. îi corespund două antonime. după antonimia dintre prefixoidele calori. pacifist şi pacific. flux şi reflux. antipatie şi simpatie. după antonimia dintre sufixoidele -fer şi -fug şi. contraofensivă şi defensivă. eventual prostdispune) etc. major şi minor. III. în ciuda caracterului „paradoxal” al situaţiei. simpatizare şi antipatizare. comprimabil vs. pe de altă parte. acţiune şi activitate. centrifug şi centripet etc. divergenţă şi convergenţă. lui calorifer. exactitate şi exactitudine. în funcţie de componenta morfematică avută în vedere. tempestiv şi intempestiv etc. concretizant şi concretizator. temperanţă şi intemperanţă. 88 .3. maxim şi minim. tradiţie şi tradiţionalism. între care se stabilesc relaţii de sinonimie: abstract vs. acredita şi discredita. dificil şi facil. junior şi senior. lui claustrofobie i se opun. sufixoid şi prefixoid.). concordanţă şi discordanţă. limpid şi turbid. simpatie şi antipatie. frigorifer.şi frigori-. meliorativ şi peiorativ. alohton şi autohton. d) între doi termeni compuşi cu afixoide antonimice (vezi agorafob şi claustrofob. dezobedient şi inobedient. amoralism şi imoralism. inconformism şi nonconformism. infra şi supra.

cum româna suportă cu greu. acmee şi acnee. mergând de la diferenţă până la echivalenţă totală sau parţială. desfunda şi [în]funda.7. lingură şi lingulă. deschinga şi [în]chinga. Provenienţa a două sau mai multe cuvinte din acelaşi etimon (intern sau extern. externe sau mixte) reprezintă o sursă importantă de obţinere a paronimelor. din unul moştenit şi altul împrumutat. despacheta şi [îm]pacheta etc. vom da câteva exemple de paronime care nu sunt şi sinonime: frupt şi fruct. boltă şi voltă. barcă şi barjă. roletă şi ruletă. [7] III. simpla prezenţă a unuia (împrumut sau creaţie internă) presupune. extinde şi-a configurat forma după modelul antonimic întinde. prin analogie cu antonimul împrumutat infinitate. cât mai ales prin efectele resimţite la nivelul lexicului. tricot şi tricou etc. supraconştient. IV. după modelul analogic împrumutat intern/interna. Comparativ cu sinonimia şi cu antonimia. desfiinţa şi [în]fiinţa. între sensurile a două sau mai multe cuvinte care au o formă cvasiidentică şi care. prin diverse modalităţi (interne. doar rezultate ale adaptării etimonului sau etimoanelor externe. În unele cazuri. verbul externa este derivat de la extern. de cele mai multe ori accidentale. care au transmis procedeul în principalele limbi de cultură şi civilizaţie. simultan. modernitate şi modernism etc.în mod regulat. Aşa cum s-a întâmplat în limbile vechi (greacă şi latină). descuviinţa şi [în]cuviinţa. “Paronimia este relaţia variabilă. mădular şi medular. pot fi confundate” [8]. desfrăţi şi [în]frăţi. iniţial. sub influenţa antonimului introvertit. în mod fatal. Prefixul în. rigoare şi rigurozitate. Astfel. Pentru că situaţia paronimelor etimologice din toate categoriile menţionate am prezentat-o. variaţii formale şi semantice ale aceluiaşi împrumut. din unul împrumutat şi din altul calchiat sau adaptat. odată cu sinonimele etimologice.minuţie şi minuţiozitate. pentru echilibrarea sistemului etc. hiper. confuziile paronimice sunt explicabile prin oscilaţiile de încadrare morfologică a unui etimon extern.. supraiacent şi suprateran s-au format după modelul antonimelor subconştient. în cuvinte de sine stătătoare. implicit. sudic este format după modelul corespondentului său nordic. foarte numeroase în limba contemporană.. Dubletele etimologice paronimice sunt alcătuite din ambele componente moştenite. maculat îşi explică existenţa prin influenţa împrumutului imaculat. din ambele componente moştenite şi. varianta extrovertit s-a creat şi a devenit literară. În ceea ce priveşte compusele cu maxi. vorbitorii au început să le folosească la nivele stilistice diferite şi în contexte particulare. Aici se încadrează exemple ca 89 . bolero şi bolerou. direct sau indirect). supuse uneori.şi micro-. mega. finitate este format din finit. împrumutarea şi/sau crearea celuilalt. tradiţionalism vs. paronimia îşi defineşte poziţia nu atât prin caracteristicile sale.şi nano-. în sfârşit. IV. rever şi revers. după modelul moştenit din latină (vezi descătuşa şi [în]cătuşa. Ultimele reprezentau. Derivarea prin substituţie de afixe contribuie şi ea. glosă şi glotă. unor „îndreptăţite” confuzii paronimice.şi mini-. prin originea comună. lacună şi lagună. III. subiacent şi subteran etc. deshăimura şi [în]hăimura. treptat. IV.şi mini-. ciment şi cement. augmentativul băieţoi îşi explică forma fonetică prin raportare la diminutivele băieţel şi băieţică. descrucişa şi [în]crucişa. tirs şi tors etc. Paronimele etimologice sunt grupurile de două sau mai multe cuvinte ale căror cvasiidentitate formală şi corespondenţă semantică se explică. alături de extravertit. conştienţă şi conştiinţă.este înlocuit cu des. deshăma şi [în]hăma. în diacronie. mega. festă şi fiestă. la crearea antonimelor.1. din această cauză.).6. maslă şi maslu. prin atracţie. vârtute şi virtute etc. transformându-le. bucăţoi este derivat de la bucăţică etc. iar importanţa componentei sale semantice este relativă. de cele mai multe ori. descâlci şi [în]câlci. În plus. descreţi şi [în]creţi. trening şi trening. caro şi carou. paronimia nu reprezintă o modalitate de organizare a vocabularului. profunzime şi profunditate. crearea unei relaţii antonimice reprezintă o “necesitate” a limbii care se realizează prin atracţie: în română.2.

germ. grup şi grupă. sensuri mai mult sau mai puţin apropiate. s. -a) şi etică. cot2. lat. (din fr. caz şi determinare) este suficientă pentru a avea certitudinea relaţiei de omonimie parţială între cuvintele vechi. (din fr. marchiză1 şi marchiză2. adj.m. în primul rând. considerăm omonime totale cuvintele moştenite şi împrumutate din acelaşi etimon. pe cale internă sau externă. În primul rând. omonimele provenite. accesuri. etimologia directă diferită. adj. s.f. fluidus). ethicus. (din fr. credem că specializarea semantică a diferitelor variante morfologice (de gen. cristalin. ethica). (din lat. adj.). butonuri. banca) şi bancă2. bulla). lat. primar1. creiere. -ă.. în egală măsură paronimică şi/sau omonimică. Din perspectivă lexicografică. pendul şi pendulă etc. „sferă. O atenţie particulară trebuie acordată omonimelor rezultate din împrumutarea etimoanelor care fac parte din aceeaşi familie lexico-etimologică şi care au. (din fr.m. cf. -ă.f. (din fr. curs1 şi curs2. it. -ă. s.m. falsus. -a) şi diurnă. ochi1. falso. lat. alternatif. cristaluri. s.f. « întreprindere comercială » (din fr. diurna). s. bulla) şi bulă2.n. coarne. s. ax şi axă. /toxique/ stupéfiant2. -ive) şi incisiv. fapte şi fapt2. tratarea corectă a omonimelor etimologice parţiale care sunt. s. technisch. quotidianus). adj.m. bóxer1. (din lat. it. colţi şi colţ2. s. omonimia lexicală este relaţia stabilită între cuvinte care prezintă identitate formală (fonetică şi grafică) totală sau parţială şi sensuri mai mult sau mai puţin diferite. materialis). bulle. -ă. (din fr.f.f. boxer /shorts/. adj. cocoaşe. centrale). -ă. în schimb. calcul1. -ă. /journal/quotidien.n. materialis. adj. -e. technique2. ochi şi ochi2.1. stupefiant. -e. germ. calcule. stimul1. cotidian. pe bună dreptate. pentru evitarea eventualelor confuzii este necesară verificarea statutului de omonime al etimoanelor externe. germ. boule. -ă.m. fluide2. -e. adj. s. s. adj. s.n. -ă şi primar2. (din lat. în egală măsură. Boxer). Dacă omonimele provenite accidental sau derivativ din etimoane diferite nu pun probleme particulare. technique1. fapturi. lat centralis. matériel2. lat. complexe şi complex2. -ă. acoustique2. cristallin1. fapt1. şi paronime etimologice. materiell. complexuri. adj. lat. acoustique1. fapt care contribuie la considerarea lor similară în română: cataractă1 şi cataractă2.. butoni şi buton2. s. s.). adj. -a) şi fluid. « publicaţie periodică » (din fr. germ.n. “rasă de câine” (din germ. (din lat. banque).. (din fr. alternativ. central. buton1.) şi material.) şi stupefiant. zmei şi zmeu2. număr. adj. adj. diurn. accese şi acces2. magasin) şi magazin2.f. (din fr.f. al etimoanelor directe diferite şi al diferenţelor cronologice seculare: arie1 şi arie2. adj. quotidianus. ghiduri. ghid1.). τεχνικός. éthique2. V. 90 . bulă1. ochiuri etc. -ive) şi alternativă. (din fr. (din fr. lat. adj.) şi cristalin. s. stimuluri. -κή) şi tehnică. (din fr. „băşică de aer sau de alt gaz” (din fr.f. cf. acustic.f.. -a) şi cotidian.. -ă. corni.. cu argumentul modalităţilor diferite de pătrundere în limbă. fugă1 şi fugă2. colţuri. De asemenea. matériel1. stimuli şi stimul2. “instituţie financiară” (din it. creieri şi creier2. -a. moştenite. banc. (din fr. germ. (din fr. ca şi între cele împrumutate: corn1. (din fr. material. tehnic. etic. fr. s. cornuri şi corn3. éthique1.m. /dent/ incisive). zentral) şi centrală. adj. gr. -e. -e. În privinţa împrumuturilor. cristallin2. glob” (din fr. în egală măsură.. fluid. -a) şi fals. cabriolet şi cabrioletă. -elle. s.auricul şi auriculă. -ă.. (din fr. -ă.m. lat. V. fr. s. stupéfiant1. zmeu1. technicus.n. central. s. Bank. s. pun în faţa cercetătorului lingvist întrebări care privesc lexicologia (etimologia şi semantica) şi. adj. adj. (din lat. adj. sunt argumente în favoarea relaţiei de omonimie la nivelul limbii-ţintă: bancă1. (din fr. (din fr. din acelaşi etimon. carte1 şi carte2. şi etimologia multiplă. s. V. s. s.n. fascicul şi fasciculă.m. VI. cocoşi şi cocoş2.n. “chiloţi bărbăteşti” (din engl. coturi şi cot3. tort1 şi tort2 etc. fals. (din fr. -enne. “piesă de mobilier” (din fr. mai apropiat sau mai îndepărtat. acces1. zmeie etc. it. cot1. -ă.m. Technik) etc. falsum. quotidien.3. -a. s. fluidus. coţi. s. falso. s.f. folicul şi foliculă. (din fr.) etc. adj. lat. /par/alternative)..f. (din fr.) şi acustică. Considerată. fluide1. morgă1 şi morgă2 etc. s.f. -ă. ghizi şi ghid2. cristal1. V. corn2. banca. colţ1. complex1. cea mai dificilă şi mai nuanţată dintre relaţiile semantice. calculi şi calcul2. în consecinţă. boxers) şi bóxer2. cristale şi cristal2. lat.. s. diurne. s. de regulă de tip paronimic. cocoş1. lat. (din fr.. s. lexicografia.n. coate. -ă. magazin1. s. adj. magasine) etc. diurnus. În al doilea rând. este necesară. creier1.f. incisif. Este cazul dubletelor omonimice parţiale de tipul: incisiv.2. fr. adj.

idem (2006). care să cuprindă toate informaţiile privind atestările. fără îndoială. Eventuala indicare. Sinonime etimologice. Constanţa (1998). Fenomenul de atracţie antonimică este o realitate mai ales în crearea de diminutive şi de augmentative. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Sinonimia. stilistic şi cronologic dintre cele două omonime. presupune.2. cu specificarea exactă a etimoanelor directe. implicit. Gabriela Pană Dindelegan. Timişoara: Excelsior Art. ar avea cel puţin două scopuri: respectarea unor criterii minimale ale etimologiei ştiinţifice şi conştientizarea relaţiilor care au loc în permanenţă la nivelul vocabularului şi care contribuie. Cristian (2005). VI. în vol. NOTE [1] Indicăm aici câteva dintre contribuţiile (relativ) recente despre relaţiile semantice: Ciocârlie. Bucureşti: Editura Humanitas (Narcisa Forăscu. Contraria latina – contraria romanica. dincolo de noutatea informaţiei în sine. În acest sens. ceea ce ar face mai clare raportul semantic. Cu atât mai mult. modelul oferit de Dicţionarul academic coordonat de Sextil Puşcariu ar trebui urmat şi completat. VI. în LR. spre exemplu. şi prin calc lexico-gramatical. 54. 304-308. a reuşit lingvistica franceză prin marile sale opere lexicografice [9]. pentru fiecare sens. pe de altă parte. substantivizarea internă prin elipsă ar putea fi argumentată. sensurile şi relaţiile dintre ele. Teoretic. Prezenţa în limbă a omonimelor parţiale obţinute prin moştenire şi împrumut. frecvenţa. p. 627-634. aşa cum. cap. Indicarea relaţiei cvasigenerale de sinonimie dintre derivatele abstracte în -re şi corespondentele substantivale provenite din supin ar fi de folos pentru înţelegerea mai clară a relaţiei dintre derivare şi conversiune. Petre Gheorghe (1999). al tipului de etimologie. pe de o parte. raportarea explicită la un eventual corespondent franţuzesc în -ion poate da informaţii suplimentare privitoare la modul corect de formare a derivatelor şi. În privinţa creării antonimelor prin atracţie sau prin analogie. 60-143). Calcul lingvistic în limba română. implicit. Paronimia. Aceste deziderate de ordin lexicologic şi lexicografic privesc. Narcisa (2005). Bucureşti: Editura All. Florina-Maria (2007). 73-83. Timişoara: Editura Augusta. prin indicarea termenului regent substituit. Bârlea. Omonimia. Forăscu. cel puţin la cuvintele moştenite. 1-4. Băcilă. Narcisa (2007). relaţia cu variantele de diverse feluri şi cu normele literare etc. pentru ca cititorul să înţeleagă relaţiile formale şi semantice dintre cele două cuvinte. etimologia în întreaga ei complexitate. unde se înregistrează cele mai multe asemenea perechi (derivate populare sau compuse savante). Împletirea perspectivei sincronice cu cea diacronică. Omonimia în limba română – privire monografică. Limba română contemporană. dar posibil. Sinonimia. [2] Moroianu. adjectivele şi substantivele împrumutate din părţi de vorbire corespunzătoare aparţinând aceleiaşi familii lexicale existente în limba de origine trebuie să aibă intrări diferite. 91 . Bucureşti: Editura Academiei Române. această opţiune este corectă în cazul omonimelor cu etimologie multiplă. Bidu-Vrănceanu. circulaţia. În ceea ce priveşte substantivele în -re.Indiferent de tipul dicţionarului (istoric sau sincronic). Maria Istrate (2006). precizarea modelului extern pentru cuvântul nou creat prin calc. Editura Universităţii din Bucureşti. a dubletului etimologic împrumutat ar fi utilă. 8-9 decembrie 2005. mai ales dacă între ele se realizează raporturi de paronimie şi/sau de sinonimie. Ar mai fi de dorit modificarea indicaţiilor etimologice date adjectivelor participiale şi substantivelor abstracte obţinute din formele de supin ale verbelor. Sinonimia etimologică. Împrumuturi sinonimice cu aceeaşi origine. p. nr. indicarea modelului cuvântului sau perechii de cuvinte după care s-a derivat un antonim aduce un surplus de înţelegere a fenomenului în sine. p. realizarea unui dicţionar ideal. Antonimia. Actele celui de-al V-lea Colocviu al Catedrei de limba română. la contorsiunile şi la dinamica lui. p. Teorie şi practică. coord. Antonimia. De asemenea. Angela şi Forăscu. o tratare similară trebuie făcută şi în cazul conversiunii realizate prin mijloace exclusiv interne. însă. Sistemul antonimelor în limba latină şi reflexele sale în limbile romanice. “Limba română – aspecte sincronice şi diacronice”. în măsura posibilului constant.1. [3] Stanciu. Lexicul. eventual a părţii de vorbire pe care o reprezintă.

[7] Moroianu. publicate sub coordonarea lui Paul Imbs (vol. ABSTRACT In the Romanian linguistics. I shall also investigate the part which the synonymic. Maria Istrate (2006). Antonimia în limba română. the main types. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Editura Universităţii din Bucureşti. one has observed the definition. systemizing and clarifying the modern Romanian lexicon. 16 vol. Bucureşti: Humanitas. Liviu (2004). Ciocârlie. (1992). In this paper. the stylistical effects. în “Limba română”. the relation with the literary language rules. vol. paronimy and synonymy) have been approached in detail. Rodica (2001). Quemada (vol. 72. Institut National de la Langue Française. 295-327. turturea şi turturică etc. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. updating and differentiation conditions. la Dicţionar etimologic de antonime neologice . Deuxième édition. with polysemy and with other related phenomena. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. p. în vol. cântecel şi cântecea. Moroianu. entièrement revue et enrichie par Alain Rey. coord. p.e. Moroianu. contextual and stylistic analyses. Dictionnaire de la langue du XIXe et du XXe siècle (1789-1960). Sinonimia etimologică. the main sources.. 627-634. Paul şi Quemada. the semantic relations (i. Through the component. Cristian (2006). Bucureşti: Humanitas Educaţional. de Paul Robert. “Limba română – aspecte sincronice şi diacronice”. în vol. Forăscu. Moroianu. antonymic. I – VII) şi a lui B. Ana Cristina Halichias şi Tudor Dinu. [8] Groza. Contaminaţia în raporturile ei cu etimologia populară. 1-4.. Narcisa (2005). Bucureşti: Humanitas. 224-228.. Angela şi Forăscu. especially from synchronic and structural point of view. 1992. origin and formal and semantic evolution). 92 . Liviu (2004). (1971-1994). „Antic şi modern. pointing out the atraction and the analogy phenomena. nr. In honorem Luciae Wald”. homonymic and paronymic pairs play. Paris: Dictionnaires le Robert. etc. antonymy. the relation with the referent. Calcul lingvistic în limba română. Hristea. in organizing. Diversitate stilistică în româna actuală.[4] Hristea. coord. Narcisa (2007). -ea şi –ică (căpeţel şi căpeţea. Theodor (2006). Nancy: Centre National de la Recherche Scientifique. 54. Coord. Dictionnaires le Robert. Lexicul. Stanciu. Sistemul antonimelor în limba latină şi reflexele sale în limbile romanice. Cristian (2005). rândunea şi rândunică. p. VIII – XVI) între 1971 şi 1994 la Centre National de la Recherche Scientifique. p. homonymy. Timişoara: Excelsior Art. 8-9 decembrie 2005. Coord. Florina-Maria (2007). Ana Cristina Halichias şi Tudor Dinu. Contraria latina – contraria romanica. Bucureşti: Editura Humanitas. 10-15. Zafiu. Actele celui de-al V-lea Colocviu al Catedrei de limba română. [6] Zafiu. p. Alain. Cristian (2008). Contaminaţia în raporturile ei cu etimologia populară. Antonimia neologică. Sinonimia. Institut National de la Langue Française. Cristian (2008). Paris. Limba română contemporană. Diversitate stilistică în româna actuală. în vol. Gabriela Pană Dindelegan. Rey. p. I – IX. Omonimia în limba română – privire monografică. Antonimia neologică.). Bucureşti: Editura All. Timişoara: Editura Augusta. directly or indirectly. studiu introd. Rodica (2001). Constanţa (1998). la Dicţionar etimologic de antonime neologice . the lexical contamination and the affixal substitution. 295-327. cercevea şi cercevică. Elemente de lexicologie. the achievement. 9 vol. Imbs. Dictionnaire de la langue du XIXe et du XXe siècle (1789-1960). Bucureşti: Editura Academiei Române. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Bârlea. p. Antonimia în limba română. Antonimia. [5] Un sistem derivativ bine organizat în română este substituţia realizată între sufixele diminutivale el. Le Grand Robert de la Langue Française. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Băcilă. 73-83. I intend to approach these semantic relations particularly from an etymological perspective (i. In honorem Luciae Wald”. Trésor de la langue française. coord. Bucureşti: Humanitas Educaţional. Împrumuturi sinonimice cu aceeaşi origine. Teorie şi practică. Bidu-Vrănceanu. Sinonime etimologice. Elemente de lexicologie. B. de Paul Robert. [9] Cităm aici Trésor de la langue française.e. Theodor (2006). Nancy şi Le Grand Robert de la Langue Française. „Antic şi modern. Petre Gheorghe (1999). studiu introd. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Groza. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti.

Se constată însă că dicţionarele generale (DEX-ul de exemplu) nu dau de multe ori definiţii diferenţiate de definiţiile terminografice. Pe baza ei se poate face decodarea şi codificarea termenilor. tocmai pentru a favoriza deschiderea codurilor profesionale. pe de o parte apar atât definiţii ştiinţifice. spre deosebire de definiţiile preştiinţifice sau uzuale care le pot asigura acestora accesul. 93 . unde definiţia ar trebui să difere de cea din dicţionarele speciale tocmai pentru a asigura accesul la sensul specializat [6]. În mod concret. Când termenul trece de un domeniu strict. în general convenţional. distincţie care ne permite. pe de o parte să diferenţiem. aceste distincţii nu sunt rigide pentru că există şi alte tipuri de clasificare a definiţiilor care ţin seama de aspecte conceptual-semantice (posibilitatea de a descrie referentul în definiţii substanţiale sau de a desemna fenomene. Toate aceste modalităţi de definire pot influenţa în diferite feluri şi grade accesul la sensul specializat. chiar dacă asigură numai o cunoaştere parţială. Definiţiile de acest tip ar trebui să fie preferate pentru termenii ştiinţifici şi tehnici în dicţionarele generale sau în comunicarea din mass media. Bucureşti DEFINIŢII LEXICOGRAFICE ŞI DEFINIŢII SPECIALIZATE ALE TERMENILOR ECONOMICI Definiţia reprezintă problema centrală în orice fel de terminologie. chiar dacă e parţial. iar. care trebuie să fie o definiţie naturală (şi prin aceasta accesibilă) şi definiţia terminografică care reproduce definiţia ştiinţifică şi este convenţională. de lacunele lor în cunoaştere care afectează „lectura” definiţiilor. şi pe de altă parte. Astfel spus. Se face astfel distincţia (care nu funcţionează întotdeauna pentru că există în dicţionarele generale şi definiţii ştiinţifice) între definiţia lexicografică. în primul rând. Decodarea parţială a sensului specializat de către vorbitorii profani într-un anumit domeniu este numită în general determinologizare [5]. apar combinaţii ale acestor tipuri într-o singură definiţie (definiţie mixtă) [7]. la definiţia termenului nu se poate vorbi de terminologie „externă” şi de „democratizarea” cunoaşterii [1]. Majoritatea definiţiilor ştiinţifice sunt greu de decodat de către ne-specialişti. definiţia are un rol primordial. interesând în diferite feluri ne-specialiştii definiţia preştiinţifică sau chiar uzuală este considerată convenabilă. cât şi definiţii preştiinţifice şi uzuale. o anumită definiţie care să permită reprezentarea conceptual-semantică. Din cele spuse rezultă că deschiderea codurilor ştiinţifice poate fi asigurată mai ales de dicţionarele generale. Caracterul normat al terminologiei „interne” impune. distincţia dintre definiţiile ştiinţifice şi cele preştiinţifice sau uzuale. Dată fiind importanţa definiţiei în comunicarea lingvistică se constată o multitudine de posibilităţi de clasificare [2]. Universitatea Româno – Americană. Dată fiind posibilitatea coexistenţei mai multor tipuri de definiţie pentru unul şi acelaşi termen s-a denumit această situaţie ca definiţii alternative[8]. Această definiţie. Mai pot interveni şi alte aspecte luate în consideraţie în tipul de definiţie care se poate baza pe similititudine (desemnarea cvasisinonimelor).Elena MUSEANU. fie şi parţial. la sensul specializat. Fără accesul. lexicul specializat de cel comun. chiar cu anumite aproximări care nu trebuie însă să afecteze „nodul dur” al sensului specializat se transmite şi în terminologia „externă”. această distincţie este foarte importantă chiar în interiorul lexicului specializat ca posibilitate de a face mai accesibili termenii specializaţi vorbitorilor obişnuiţi (profani). noţiuni şi raporturi abstracte în definiţiile relaţionale [3]). apartenenţă sau opoziţie (antonimie [4]). interesează. Pentru completarea lacunelor de cunoaştere şi comunicare ale ne-specialiştilor în ce priveşte termenii specializaţi şi sensul lor. Se întâmplă acest lucru pentru că definiţiile preştiinţifice sau uzuale sunt admise şi preferate numai în dicţionarele generale. Din perspectiva cercetării pe care o întreprindem. Gradul de determinologizare depinde de numeroşi factori şi de competenţele diferite ale vorbitorilor. pe de altă parte.

în dicţionare articolele pentru cei doi termeni sunt structurate identic: mai întâi definiţia şi apoi partea discriptivă: factorii de care depind cei doi termeni. Se remarcă faptul că definiţia terminografică (D. al repartiţiei şi al stabilizării. cu o largă răspândire în limba comună.” (DEX) şi „plan al cheltuielilor guvernamentale curente şi de capital. De aceea. p. Astfel. În cele ce urmează vom urmări analiza definiţiilor câtorva termeni economici din DEX pe care o vom încadra în cele trei categorii delimitate anterior. precizat prin determinarea „cu caracter comercial”. Se formează în acest fel o serie sinonimică la distanţă între termeni care nu sunt compatibili: „plan” este un termen generic. deci prin univocitate semantică. definiţia termenului BUGET din dicţionarele specializate se caracterizează prin precizie terminologică. IMPORT este corelativul semantic şi terminologic al lui EXPORT.n.Ec.. Spre deosebire de DEX. E drept. Diferenţele specifice sunt aceleaşi în ambele dicţionare „bilanţ al veniturilor si cheltuielilor unui stat.) face apel la alţi termeni specializaţi în economie al căror sens strict nu e neapărat accesibil: venituri curente. DEX-ul dă. Diferenţa specifică în termeni uzuali se referă la „introducerea” / „vinderea” unor mărfuri sau produse „în ţară” sau „în afara ţării”. DEX-ul optează pentru „bilanţ”. o definiţie care poate fi considerată ştiinţifică. completată de interpretarea structurii definiţiilor. capital. formele de manifestare şi funcţionare.. şi rezultă că pentru definirea conceptului de “buget” sunt necesare trei domenii: cel al alocării. iar conducătorii finanţelor încearcă să acopere „găurile bugetare” (Săptămâna Financiară. 17). Ultimele aspecte sunt opace pentru ne-specialişti. BUGET DE FAMILIE. copiază sau se apropie de definiţiile terminografice. Definiţii ştiinţifice ale termenilor economici. mai ales în ce priveşte corelarea şi intercondiţionarea lor.S-a constatat că definiţiile lexicului specializat din DEX se pot caracteriza în mai multe feluri: 1. conceptuală. etc. pentru „plan”. În definiţiile terminografice apar detalii mai puţin accesibile: privind obiectul tranzacţiilor: „vizibile” / 94 . reproduc. sunt numai definiţii uzuale. dicţionarele economice înregistrează în articole separate termenii şi sintagmele care s-au diferenţiat clar conceptual ca hiponime. pentru că respectă ierarhia conceptuală din ştiinţele economice chiar dacă metalimbajul pare accesibil. Clasarea în DEX se face printr-un element tehnic. Determinologizarea poate apărea în interpretarea superficială a unor părţi din definiţie sau a interdependenţelor conceptuale. În presa economică BUGET este un termen frecvent utilizat. ceea ce îi face accesibili profanilor numai la un nivel de suprafaţă. Pentru termenul ACREDITIV.) şi altele în cuvinte uzuale: „special rezervată de un cumpărător (subl. Unele definiţii ale termenilor economici îşi păstrează caracterul ştiinţific chiar dacă metalimbajul este accesibil si profanilor.Ec. priveşte şi salariile. sau la o bancă ce deserveşte un furnizor în momentul în care dovedeşte predarea furniturilor în condiţiile stabilite înainte prin contract”.). iar D. poate pentru că are legătură cu banii. clasarea se face printr-un element mediu: sumă de bani.Ec. 2. 3. O asemenea definiţie poate fi decodată de un ne-specialist chiar dacă interpretarea este superficială..) din contul. 2005/ 29. precum şi al veniturilor guvernamentale curente şi de capital” (D. chiar dacă cu o valoare generală: „operaţie” sau „totalitatea operaţiilor”. cu unele date în termeni economici (subl. Aşadar.n. sintagmă urmată de detalii descriptive. 1. sunt definiţii mixte care combină părţi ştiinţifice cu informaţii preştiinţifice sau uzuale. Apare astfel importanţa definirii interconceptuale în definiţiile ştiinţifice ale termenilor economici. Analiza va fi susţinută de compararea definiţiei lexicografice din DEX cu definiţia terminografică din DEc. cum ar fi: BUGET DE STAT. dar definiţia lexicografică oferă aceleaşi informaţii cu cea terminografică. toate necesare într-o interpretare strict ştiinţifică. de asemenea. Nu se face marcarea diastratică în DEX. Apar însă diferenţe între definiţia lexicografică şi cea terminografică. referenţială. ale unei întreprinderi . BUGET PUBLICITAR. echivalenţe care pot crea confuzii ne-specialistului. iar unele elemente îi sunt mai puţin cunoscute. iar „bilanţ”e termen specializat. În cazul termenului BUGET se constată la nivelul dicţionarelor diferenţe în alegerea hiperonimului.

dar şi mai puţin accesibil ne-specialistului. dar este. deşi unii dintre ei pun probleme ne-specialiştilor. etc.creditor” sau „o altă persoană fizică sau juridică care primeşte împrumutul sau cumpără pe datorie – debitor”. fapt reflectat de circulaţia lui în presă şi în limba comună) are o definiţie deosebit de complexă în DEX. accesibilă: „dreptul” urmată de termenii specializaţi creditor/debitor care aici nu mai sunt explicaţi pe parcursul definiţiei („dreptul creditorului de a pretinde de la debitor”). chiar dacă nu în toate detaliile tehnice. chiar dacă utilizarea de termeni curenţi în limba comună nu ar crea dificultăţi de interpretare. nici pentru vorbitorii ne-specialişti. activ. „sector. sporuri (=creşteri) (de pasiv). mult prea generală pentru a fi eficientă.2. Definţii lexicografice mixte ale termenilor economici Multe definiţii ale termenilor economici combină în diferite feluri părţi ştiinţifice cu unele preştiinţifice sau uzuale. mai directe. chiar dacă sunt dezvoltate metonimic (cauza / efect): s. uzuale. pasiv. explicitând că se referă la „servicii” (nu la „bunuri”). sensul fiind mai puţin interesant. fie pentru că operează cu elemente total accesibile oricărui 95 . de fapt. ci al hiponimelor PIAŢĂ internă. nu sunt în acest caz o problemă. Diferenţele specifice sunt de uz comun „să facă sau să nu facă ceva”. atât definiţia terminografică. Acest tip de definiţie poate fi util ne-specialistului. Unele definiţii din DEX pot fi apreciate ca mixte pentru că. Caracterul aparent accesibil al acestor sensuri şi frecvenţa mare a termenilor contribuie la apropierea dintre definiţia ştiinţifică şi cea uzuală. cât şi cea lexicografică pot fi decodate de ne-specialişti. Primul sens e definit ca „relaţie economică / bănească”. Sensul al treilea dă o definiţie ştiinţifica în care se intercondiţionează termeni specializaţi: cont. În definiţia termenului CREANŢĂ. termeni. AFACERE ş. ~ liberă. sferă de circulaţie care cuprinde relaţiile de credit”. cum sunt PIAŢĂ. Definiţia este mixtă pentru că se combină utilizarea unor termeni specializaţi şi unii cu explicaţii în cadrul aceluiaşi articol. care trebuie completate cu date specializate (parţial) indicate de definiţia terminografică sau chiar de utilizările contextuale din mass media actuală. de exemplu definiţia ştiinţifică implicită apare nu la nivelul hiperonimului PIAŢĂ. ceea ce o apropie de definiţia ştiinţifică: creditor. care de această dată nu mai sunt explicaţi (parafrazaţi) pe parcursul definiţiei. ceea ce face clasarea mai abstractă. datorie (ultimii doi fiind cuvinte bine cunoscute în limba curentă). Este interesant însă că această parte a definiţiei are elemente de vulgarizare. DEX-ul dă clasare comună. Diferenţa specifică formulată printr-o parafrază de uz comun dă impresia de accesibilitate. Termenul CREDIT (deosebit de frecvent în viata actuală a românilor. Această manieră de parafrazare a unor termeni specializaţi îmbină definiţia ştiinţifică cu o manifestare particulară. VENITURI ŞI CHELTUIELI). Elementele ştiinţifice ale definiţiei rezultă din intercondiţionările conceptuale. definiţiile din DEX pot fi considerate preştiinţifice sau uzuale. Altfel spus. Definiţii preştiinţifice sau uzuale ale termenilor economici Mai ales pentru termenii economici frecvent utilizaţi în limba comună. dau informaţii curente. Deşi există aceste diferenţe. interdependenţele conceptuale mai simple. Implicările. pentru ultimul element D. utilizânduse o definiţie prin negare (practicată în general de lexicografie). Explicarea lor într-o parafrază: „persoană fizică sau juridică care acordă un împrumut de bani . ca şi în cazul altor termeni economici (de ex. în paranteză. 2.„invizibile”.a. adică formulări adresate ne-specialistului tocmai pentru cei doi termeni economici la care se face apel. 3. dar şi împrumut. debitor. activ şi pasiv ar trebui dezambiguizaţi de sensurile din limba comună. Apar însă alte elemente specifice vulgarizării ştiinţifice: indicarea de sinonime în paranteze pentru termenii specializaţi: reduceri (=scăderi) (de activ). Astfel. mai ales pentru termenii frecvenţi în limba comună. mai puţin obişnuită a unei definiţii preştiinţifice (manieră practicată în general în textele de vulgarizare). În presa economică cei doi termeni apar împreună în acelaşi articol care valorifică relatia de antonimie. iar determinologizarea este relativă. Celelalte sensuri ( 2 si 3) au tot un caracter ştiinţific. În continuare se procedează la o definire care antrenează mai mulţi termeni economici specifici.Ec.

Dicţionarele specializate insistă asupra sintagmelor economice reprezentând hiponimele termenului IMPOZIT. Atât la nivelul definiţiilor de dicţionar. Consideraţii generale privind principiile şi problemele analizei întreprinse. foarte important pentru identificarea precisă. Altfel spus. Fiind condiţionată de exprimarea printr-o limbă naturală. indiferent de tipul de definiţie pe care îl au termenii economici se remarcă condiţionarea interconceptuală necesară în majoritatea cazurilor. ceea ce dă o caracteristică a terminologiei economice. Se ajunge la polisemie atât în sistem. instituţiile. fie nu corespund dinamicii semantice actuale. IMPOZITE directe. DEX-ul şi dicţionarele economice fiind apărute cu mai mulţi ani în urmă. Definiţia şi specializările contextuale de diferite tipuri pot realiza dezambiguizarea necesară pentru o comunicare adecvată. definindu-l riguros: IMPOZIT pe venit. univocă a sensului specializat e destul de greu de realizat şi depinde foarte mult de context. Metalimbajul reprezentat exclusiv de limba naturală contribuie şi el la impresia de accesibilitate a definiţiilor în multe situaţii. Se reţin câteva observaţii: – sub aspectul relaţiei dintre dicţionare şi texte se impune observaţia că definiţiile de dicţionar sunt. aparent cunoscute. În aceste condiţii caracterul monoreferenţial.vorbitor (ca la IMPOZIT). chiar dacă sunt supuse unui proces de determinologizare. cât şi pentru nespecialist. cât şi mai ales în texte. Dificultăţile de interpretare mai sunt determinate şi de faptul că foarte mulţi termeni economici nu au un referent concret. etc. Conform poziţiei adoptate de terminologia românească. fenomene. mai ales. relaţii [10] (ceea ce conduce la existenţa unor definiţii relaţionale şi nu substanţiale). Implicaţiile conceptual-semantice ale definirii valabile pentru cei mai mulţi termeni economici pot fi „mascate” de exprimarea prin cuvinte destul de frecvente. Definiţia termenului IMPOZIT are o clasare comună: „plată obligatorie stabilită prin lege” şi diferenţe specifice de acelaşi tip: „pe care cetăţenii. În realitate. de multe ori. o varsă din venitul lor în bugetul statului”. IMPOZITE locale. Atât pentru specialist. care impune valori noi. etc. cât şi în relaţii cu limba comună. dat fiind că se desemnează entităţi. Din această cauză. în forme şi grade diferite. confruntarea definiţiilor lexicografice cu cele terminografice arată că interpretarea de către profani neglijează în majoritatea cazurilor date importante şi. Singurul element specializat. definiţia are un rol de bază în impunerea. mulţi termeni economici atestaţi în texte. nici parţial informaţii destul de importante din definiţia ştiinţifică (terminologică). depăşite de realitatea semantică pusă în evidenţă de texte. relaţia circulară dintre dicţionar şi 96 . inclusiv definiţii alternative) în dicţionare şi în texte este de aceea o procedură care este prezentă şi chiar necesară în analiza întreprinsă. precizarea sensului specializat economic se realizează (rezolvă) prin soluţii în mare parte lingvistice. IMPOZITE agricole. greu de decodat integral de către nespecialişti. Aceste hiponime sunt în general accesibile vorbitorilor obişnuiţi. ci numai un referent prototipic [9]. Aceasta determină dificultăţi de interpretare riguroasă la nivelul nespecialiştilor şi conduce la determinologizări prezente în diferite grade. cât şi la nivelul textelor se impune observaţia că termenii importanţi pot avea mai multe sensuri. există dificultăţi în a stabili şi opera cu întreaga încrengătură implicată în structura conceptuală a ştiinţei economice. Altfel spus. aspect important dat fiindcă majoritatea termenilor economici au o definiţie interconceptuală. rolul definiţiilor de dicţionar (definiţii lexicografice sau terminografice) este fundamental în interpretarea sensului specializat. Analiza termenilor economici întreprinsă pentru a ilustra tipurile de definiţii nu poate acoperi varietatea situaţiilor existente (multe dintre definiţii fiind atipice). nu întotdeauna uşor de pus în evidenţă. normarea acestui sens. Se încalcă astfel condiţia terminologică a non-ambiguităţii. dar frecvent în limba comună chiar dacă cu o interpretare superficială este buget. Evoluţia extralingvistică a domeniului impune valori noi. Confruntarea termenilor analizaţi sub aspectul definirii (de diverse tipuri. fie lipsesc din dicţionare (chiar din cele economice). atât pentru numeroase categorii de termeni economici. Operaţia de dezambiguizare semantică şi contextuală este deci fundamentală pentru mulţi termeni economici atât la nivelul limbajului specializat. Din exemplele analizate rezultă că indicaţiile ştiinţifice din definiţii sunt datorate necesităţii de a apela la o ierarhie conceptuală destul de strictă. fie pentru că nu se reflectă.

Dictionaries (both general and those describing the lexicon of economics) show various defficiences emphasized in the current analysis. A. A. Drobotă.Bidu-Vrănceanu 2007 [10] Pentru importanţa ierarhiei conceptuale în interpretarea riguroasă a termenilor economici. Adriana 2006 –b– Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală. A.Bidu-Vrănceanu 2007. Bucureşti: Editura Codecs.Bidu-Vrănceanu 2007 care dă exemple din diferite domenii. Adriana 2006 –a– Creativitate lexicală în româna actuală. since general dictionaries also include scientific definitions) between the lexicographic definition.Bidu-Vrănceanu 2007 [2] Vezi discuţiile pe această temă. the distinction between scientific and prescientific or casual definitions plays a major role for. the distinction (which is hardly applicable for any particular case. Bidu-Vrănceanu. Dinamică. la A. Bucureşti: Editura Economică.). whic has to be a natural definition (accessible. [5] Pentru interpretarea conceptului de determinologizare.Bidu-Vrănceanu 2000 şi la A. v. A.a. cât şi faţă de alte terminologii analizate. v.Bidu-Vrănceanu 2007 [4] Id. A. Sava. şi analiza termenilor economici A. aplicat unor termeni specializaţi din diferite domenii. A. A. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. The majority of the scientific definitions are difficult to decode by non-specialists.Bidu-Vrănceanu 2007.2000 . DIVIDENT sau CREANŢĂ. atât unele faţă de altele. inclusiv din cel economic [8] Pentru conceptul de definiţie alternativă v. Bucureşti: Editura All. Adriana 2001 – Vocabularul limbii române actuale. unlike prescientific or casual definitions which may pave the laymen’s even partial access to the specialized meaning. Creativitate. 1998. clasificări diverse ale definiţiilor la A. Generally. aplicată şi în studiul altor terminologii este în mod particular utilă şi relevantă pentru terminologia economică. LEASING. ABSTRACT From the perspective of the research we perform.). Stoichiţoiu-Ichim. A. BIBLIOGRAFIE Bidu-Vrănceanu. as well) and the terminographic definition which is conventional and which is a replica of the scientific definition. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Thus. v. the most obvious of these defficiences is that they do not keep up with the dynamics of the field (both as far as the inventory and the definition content are concerned). Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. ***Micul Dicţionar Academic (MDA). în particular. Bucureşti : Editura Univers Enciclopedic.Bidu-Vrănceanu 2005. cu detalii şi puncte de vedere.2007 –Lexicul specializat în mişcare.Bidu-Vrănceanu 1993. 1999 – Dicţionar de Economie. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. ACŢIONAR. A. 2004 şi 2007 [9] Se operează cu un referent prototipic în cazul cuvintelor abstracte. the distinction itself is very important as a possibility of making specialits terms more accessible to average readers (the laymen). lexic specializat. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. 1999 – Dicţionar de Economie Modernă. ca şi cu interpretările mai multor specialişti la A. V. on the one hand it allows for a differenciation between the common and the specialist lexicons. Niţă (coord. V. ÎMPRUMUT ş. „lectura” unor termeni economici precum ACŢIUNE. Se reţine observaţia că „ definiţiile termenilor economici din DEX se prezintă atipic. Stoichiţoiu-Ichim. and. coord.texte. Sorica (coord. v. Stoichiţoiu-Ichim.Bidu-Vrănceanu 1993 şi 2007 [7] V.Lexic comun. NOTE [1] V.Bidu-Vrănceanu 2007 [6] Pentru conceptul de „lectură” a definiţiei lexicografice în general şi. 97 . Influenţe. on the other hand. 2002. Ib.Stoichiţoiu – Ichim 2001: 126-129 [3] V. ***Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (DEX).

Este ştiut faptul că termenul a apărut. este. Termenul „globalizare” este creat recent la noi.” (http://www.a. 98 . global şi de vb. În lingvistică. social. Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi THE ANGLICIZATION ERA – A GLOBAL COMMUNICATING DREAM Limbajul scris sau vorbit este singura modalitate de materializare a gândirii noastre. mai ales. al mediului. determină între aspectele oral/scris ale limbii manifestarea unor relaţii de interferenţă sau de influenţă reciprocă. comerţului. Astăzi fenomenul are ramificaţii şi efecte în domeniul structurilor vieţii politice. în general. proces. există însă şi cazuri în care termenul împrumutat este un dublet al unui termen existent. dar şi din germană . care a luat amploare. mai întâi. numărul termenilor împrumutaţi recent este din ce în ce mai mare. În majoritatea lor. aceştia nu au echivalente în limba română.org/01. în limba română el este menţionat în DOOM 2 alături de adj. prin procedeul derivării. Scopul limbajului este de a facilita comunicarea interumană pentru ca oamenii să poată schimba între ei cunoştinţe. al limbii etc. Pe scurt. al culturii. în pofida substanţei diferite din care sunt constituite unităţile codurilor respective. engl. administraţiei. „Globalisation is the rapid increase in cross-border economic.Gina NECULA. El se împleteşte cu procesul de gândire şi are ca scop să cristalizeze produsul acesteia şi să îl traduca în aşa fel încât să fie înţeles şi de alte persoane. cât şi gramatical sau ortografic. răspândindu-se ulterior rapid şi în alte sfere ale vieţii sociale. pornindu-se de la radicalul glob/global după o serie de modele străine: fr. Identitatea lor funcţională. Globalizarea. technological exchange under conditions of capitalism. în domeniul economic. numai cu valoarea sa de abstract verbal. atât sub aspect logic. creează obligaţia unei exprimări clare şi corecte. Majoritatea termenilor recent intraţi în limbă sunt împrumuturi mai ales din engleză şi franceză . finanţelor. un proces generat de dezvoltarea capitalismului. Cu ajutorul limbajului gândirea umană trece printrun proces complex al cărui rezultat este cuvântul scris sau vorbit. Ambele posibilităţi îndeplinesc în cadrul comunităţii culturale acelaşi rol. globaliza. fiind împrumutaţi odată cu realităţile pe care le denumesc. un aspect mai îngrijit decât limba vorbită. deschiderea spre Occident a făcut ca vocabularul limbii române să primească un val de cuvinte noi aparţinând unor domenii foarte variate. În vederea îndeplinirii acestui scop comunicativ. indiscutabil. În cazul unor astfel de cuvinte se observă o tendinţă de adaptare minimă probabil şi datorită fenomenului globalizării care. globalization. germ. Înfăptuirea practică a schimbului de informaţii în societatea umană se face prin recurgerea alternativă la unul dintre aspectele limbii (scris/oral). Limba scrisă are. după destrămarea Uniunii Sovietice ca o alternativă viabilă la desfiinţarea sau redimensionarea vechilor organizaţii economice interstatale. Începând din 1989. italiană ş .globali-sationguide. ideea de globalizare a apărut ca o urmare directă a situaţiei din economie. deci ea ilustrează o anumită faţetă a relaţiei dintre dinamica societăţii şi necesităţile comunicării. globalisation. în domeniul economiei. dar mai ales al informaticii. absenţa interlocutorului pe de alta. rolul principal al limbajului este să realizeze transmiterea rapidă şi mai ales corectă a unor enunţuri care sunt produsul gândirii. a apărut necesitatea luării în considerare a conceptului de globalizare şi în lingvistică. experienţe de viaţă şi orice alt tip de informaţii care îi ajută să evolueze şi să înţeleagă mai bine mediul în care trăiesc. Globaliesirung şi care îl plasează în sfera aşa-numitului vocabularul „internaţional”. după cum consideră analiştii.html). la nivel lingvistic. în limba franceză globalisation este atestat începând din 1968 în Dictionnaire Historique de la Langue Française. înseamnă crearea unui vocabular internaţional şi impunerea unor norme unice. agriculturii. Caracterul ei relativ permanent pe de o parte. Astfel.

acestea contribuind în comun la însuşirea faptelor de scriere. când elevii trebuie capete deprinderea de a distinge clasele în discuţie. oarecum. Este vădită legătura ortografiei şi cu punctuaţia. o liberalizare relativ fără importanţă pentru neprofesionişti. Elementul declanşator al acestui parcurs a fost afirmaţia autoarelor DOOM 2. dar care pune probleme. constatăm aceeaşi tendinţă de liberalizare. conform căreia „Dicţionarul este destinat tuturor celor care vor să se exprime corect (adică în conformitate cu normele lingvistice şi literare actuale) în scris şi oral şi să contribuie la cultivarea limbii române (la semnalarea şi îndreptarea greşelilor de limbă) sau să o studieze sub aspectele menţionate în titlu – elevi. studenţi.după pronunţare (care prezintă avantajul că pentru ea se pot stabili reguli formalizabile mai generale decât pentru despărţirea după structură) şi după structură. un cuvânt ca nevralgie. Atât ortografia. nu numai om-onim).Ortografia este un domeniu al ştiinţei şi practicii lingvistice. acatist/acatist. din diverse motive admit şi excepţii sau abateri. Marcă a globalizării lingvistice este în DOOM 2 relaxarea propusă de autoare în privinţa multor dintre regulile care făceau obiectul vechiului DOOM. strâns legate între ele. specialişti din diverse domenii etc. în curând. în conformitate cu uzul curent. profesori. se constată o liberalizare care duce la ştergerea graniţelor dintre literă şi sunet. jilav/jilav. să îl despartă pe baza pronunţării (o-monim. penurie/penurie. Se recomandă o singură accentuare la avarie. recomandat pentru despărţire în forma ne-vral-gi-e. Ea se află în strânsă conexiune cu un alt compartiment al lingvisticii ortoepia. cât şi la unele neologisme. la adăpost de eventualele critici precizând faptul că anumite apariţii în dicţionar reprezintă simple sugestii. Autoarele DOOM 2 se pun. cu precizarea că instrumentul la care facem referire „se adresează cu precădere utilizatorilor români”. de rostire şi punctuaţionale. În ceea ce priveşte accentul. ale căror reguli de utilizare implică o respectare conjugată. ortoepice şi de punctuaţie şi cunoaşterea excepţiilor asigură un grad sporit de utilizare adecvată a aspectului-model. despot. ortografia include o serie de componente. cu unele deosebiri faţă de DOOM 1. în studiul limbii române. profesionişti din presa scrisă şi audio-vizuală. literar. încă de la clasele mici. gingaş/gingaş. cult al unei limbi. Respectarea regulilor ortografice. antic/antic. Chiar şi în privinţa regulilor de despărţire în silabe şi la capăt de rând se observă tendinţa de a-l despovăra pe cel care vorbeşte/scrie în lima română de grija identificării elementelor de formare ale cuvântului. atunci când nu recunoaşte sau nu este sigur de structura morfologică a unui cuvânt mai greu analizabil. care studiază pronunţarea corectă. trafic/trafic. va fi simţit ca derivat. hatman/hatman. În DOOM 2 s-a inversat ordinea de preferinţă a celor două modalităţi de despărţire la capăt de rând . Date fiind aceste date. autori de manuale. a unei propoziţii sau a unei fraze. traducători. Pornind de la primele aspecte legate de denimirea literelor. sunteţi.” (DOOM. care nefiind absolut rigide. făcută în Notă asupra ediţiei. ori. ne aşteptăm ca o lucrare normativă de amploarea DOOM-ului să fie mai conservatoare faţă de influenţele globalizării violente. Cel care scrie are deci libertatea. Ca şi alte domenii ale cunoaşterii. XI). care indică utilizarea corectă a semnelor de punctuaţie ce marchează grafic pauzele şi gama de modificări ale intonaţiei la rostirea unui cuvânt. de ex. Această afirmaţie pare să intre în contradicţie cu conţinutul dicţionarului atâta timp cât vorbitorului de limba română i se cer o serie de deprinderi specifice altor limbi pentru a „contribui la cultivarea limbii române”. Aşa se face că o serie întreagă de elemente de jargon. care se ocupă cu scrierea corectă a cuvintelor într-o limbă. cât şi ortoepia şi punctuaţia se bazează pe reguli sau norme obligatorii. dacă o asemenea diviziune i se 99 . ieşind din clasa compuselor. la formele verbului a fi suntem. La unele cuvinte (mai vechi sau mai noi) se admit variante accentuale literare libere (indicate în Dicţionar în ordinea preferinţei). crater. după părerea noastră ajung să fie normă lingvistică. p. Probabil. atât la unele cuvinte vechi în limbă. practica ulterioară rămânând să demonstreze utilitatea lor şi astfel să le menţină în uz s-au să le condamne la dispariţie. literară a cuvintelor. în opinia noastră.

grisaille.bordeaux (vin). pizza. corrigenda. s. fără ca acest fapt să fie o marcă a recomandării utilizării lor. a-diacent. rackeţi (ca în DOOM1 boşi). no-man's-land. happening. cu pronunţarea franceză. show-uri [şouri]) sau care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: party-uri. Normele actuale nu mai admit despărţirile după structură care ar contraveni pronunţării. nu neapărat pos-tuniversitar). o-biect. lohn. ab-stract. în astfel de cazuri liberalizarea merge până la a accepta chiar trei varinate item(i/e/uri). Alte inconsecvente: businessman.n. jeans. mortadella. poker. mozzarella. motto.addenda.prin cratimă la cuvintele a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare (bleuuri [blöuri]. Consolidarea scrierii „etimologice” a unor neologisme: engleze . legată . s. quaesto. weekenduri [uĭkenduri]).n. knokdown. bodyguarzi/bodigarzi. peso. spre deosebire de mass-media. pointer (poanter este totuşi mai frecvent!). norma actuală a adoptat soluţii diferite. ex cathedra. hippy. germane . că majoritatea sunt cuvintede origine engleză pentru care se acceptă două forme. phoenix.încadrarea în modelul substantivelor româneşti. de cele mai multe ori. Observăm din analiza cuvintelor împrumutate. .la cele neutre.direct (fără cratimă) la cuvintele . Faptul că în cazul unor cuvinte străine se face recomandarea de a respecta regulile de despărţire în silabe specifice limbii respective este un alt element de globalizare căruia i se pot supune numai cei care au cunoştinţele şi deschiderea necesare. dar curriculum vitae .cassone. bric-à-brac. a-dopta. jogging. machieuza.folosirea unor substantive cu aceeaşi formă la singular şi la plural: dandy. Constatăm că în 100 . sportsman. care. container. în general cu desinenţa -uri. una adaptată şi una neadaptată sau parţial adaptată. confetti. prin formarea pluralului: .care se termină în litere din alfabetul limbii române pronunţate ca în limba română: gadgeturi [gheğeturi]. italiene . tęte-a-tęte. şi anume: . müsli. emendanda sunt acceptate numai ca forme de plural latin (şi românesc!). Risorgimento.bluff (deşi vechea grafie bluf.chiar nedaptate sub alte aspecte . gay. este cea apropiată etimonului: angl. roast-beef. cocker. ban-crută. pickhammer. s. nota bene. parti-pris.fără pluralul uzual curricula. Pluralele: cognomina (singular cognomen).clearing/ cliring. tenismen (la singular!) în loc de grafiile mai fireşti congressman.pare şocantă la cuvintele mai uşor analizabile. normele actuale recomandă exclusiv despărţirea după pronunţare (a-borigen. trenduri [trenduri]. jazz. Recomandarea DOOM 2 se îndreaptă către prima variantă. cocktail(uri)/ cocteil angl. penalty. . derby. angl. Pentru cuvintele a căror structură se consideră că nu mai este clară. maseuză. să despartă cuvântul în cauză pe baza structurii lui morfologice (post-universitar. Sezession. playboy. brokeri. tenisman (aceste adaptări au puţine şanse de a se impune). La împrumuturile recente. hippy. franceze . salata de boeuf. pickhammer/ picamăr. în curs de adaptare. germ. laring|ectomie [larinğectomie]. pros-pect. latine – charisma. a-broga. s. sportsmen. subiect). paparazzo. singularia tantum. knockout. groom. bruxellez. deoarece elementele componente sunt neînţelese sau neproductive în limba română. machieur.cu desinenţa -i. Compusele care păstrează grafii străine sunt supuse numai despărţirii după structura din limba de origine: back-hand. loisir. story-uri. Simmental . charismatic. bobsleigh. .n. ca în apendic|ectomie [apendičectomie]. maseur. et caetera (şi et cetera). pate (de ficat). penny (şi la plural!). porte-bonheur. care prezintă şi o indicaţie în acest sens.n. holdup. a-brupt. föhn (şi nu foehn!).la cele masculine . modelling. dar congresmen. personae non gratae.Basedow. boss. rosbif/roast beef(uri). itemuri [itemuri]. dealeri. feldwebel. cu altenanţele fonetice corespunzătoare: adidaşi. este foarte uzuală). recomandat numai ca singular feminin românesc. Deci aceste cuvinte se află într-un dicţionar normativ. Poziţia DOOM 2 este ambiguă şi în privinţa unor cuvinte nou intrate „Precizăm că includerea lor în DOOM 2 nu trebuie interpretată ca o recomandare a tuturor acestora” (XII).

deşi există voci care spun că ea va rezista. acquis. de exemplu franceza. tocmai pentru că majoritatea intelectualilor nu le-au sprijinit. invar. aisberg. dar n-avem încotro. OK/O. adv. mai ales. să mai fi aşteptat puţin pentru a vedea dacă limba literară reţine sau nu aceste anglicisme. Lucrurile stau însă diferit acum. angl. gaz. inconsecvenţe apărute. de altfel. Tot anexa poate fi relevantă în privinţa frecvenţei anglicismelor. Nu ştim încă dacă este sau nu bine să le introducem într-un dicţionar care dă norme de vorbire şi scriere corectă. a focusa. Badlands/ angl. penalti (DOOM 1) / penalty/penalti (DOOM 2). item. faptul că multe dintre cuvinte nu pot fi explicate decât prin apelul la dicţionarele limbilor respective. broker. nu este totdeauna necesară. pur şi simplu. Şi. unde am prezentat cuvintele care au indicaţie de provenienţă în DOOM. înainte de a le introduce într-un dicţionar academic... în mare parte substantive. p.K. ex. nici nu avem cum. în special internet. s. pe de alta oferă libertatea angl. în faţa altor limbi din care au fost preluate multe cuvinte. când toată populaţia ştie să scrie. după cum se poate vedea din DOOM 1. Astfel de manifestări arbitrare şi iraţionale au avut un impact minor. Situaţia limbii române în momentul de faţă este destul de critică. Trebuie să lăsăm ca un termen nou să-şi dovedească utilitatea sau să dispară de la sine. această „romgleză” pe care o ascultăm – de cele mai multe ori amuzaţi. digit. Au existat bineînţeles şi excese. Dacă autoarele au plecat de la premisa că intrările noi din DOOM nu sunt neapărat destinate să rămână în limbă. Big Brother.. nu putem s-o interzicem. nu se pronunţă categoric în legătură cu tentaţia globalizării. DOOM 2 recomandă pe de o parte scrierea fără punct a abreverierilor. a seta. Se poate urmări în anexă. italienisme care se grăbesc să intre în casa limbii române. jacuzzi. adj. se poate spune ca limba română a intrat în secolul al XX-lea mai bogată şi mai modernă. păstrându-şi însă toate caracteristicile ei de bază. dealer.” (DOOM./angl. la începutul secolului al XXI-lea. cum a fost de exemplu dorinţa unor scriitori (sau chiar lingvişti) de eliminare completă a cuvintelor de origine slavă şi înlocuirea lor cu neologisme provenite din limbile franceză sau italiană. trend? Deocamdată circulă prin gazete şi sunt folosite cu precădere de experţii noştri în intehgrarea europeană.unele situaţii chiar s-a revenit la o formă etimologică a unor cuvinte pe care DOOM 1 le înregistra ca adaptate. Cât de necesară este..] dacă n-ar fi fost mai bine ca. probabil tot din nevoia unei înregimentări în curentul global şi de a sublinia aspectele care considerăm că ar genera confuzii în rândul vorbitorilor de limbă română tocmai datorită libertăţii prea mari. IQ. Există şi cazuri în care cuvintele nu au nicio indicaţie de provenienţă deşi este evident faptul că nu sunt cuvinte româneşti : bip(uri). Întâlnim şi situaţia în care elemente ale aceleiaşi familii lexicale sunt tratate diferit. alteori iritaţi – la TV sau Radio...m. deci un număr relativ mic de oameni raportat la totalul populaţiei. Însă situaţia din secolul al XIX-lea nu se poate compara cu cea din secolul al XXI.n. management dar manager este tratat drept cuvânt românesc.. care a devenit în ultimul timp platforma preferată pentru expunerea părerilor proprii. vorbită cu precădere de Chiriţele mediei de azi şi ale lumii politice?. s.. Probabil autoarele au avut în vedere o anumită specializare sau e o simplă scăpare: engl. Argumentul nu poate fi acela al adaptării pentru că descoperim şi alte cuvinte adaptate care păstrează totuşi indicaţia : angl. Astfel. atunci considerăm că se puteau introduce un număr mai mare de verbe curent folosite : a aplica (pentru un post). În Cuvântul înainte la DOOM 2 Eugen Simion afirma „M-am întrebat [. sursele lexicografice româneşti neputând ţine pasul cu noile intrări din DOOM. câteva adjective şi foarte puţine verbe.lea. În secolul al XIX. Se vede faptul că nici Preşedintele Academiei Române.. a downloada. ex. la acea dată.lea cei care impuneau modificările limbii literare erau lingviştii şi scriitorii. Cert este că noul DOOM favorizează globalizarea lingvistică prin acceptarea reetimologizării unor neologisme adaptate deja. Scopul lucrării noastre este acela de a semnala tendinţele actuale. franţuzisme. aşa cum a făcut-o şi până acum. Vor intra definitiv în limba română literară a accesa.IX). s. O distincţie interesantă dar pe care ne este greu să o descifrăm: engl. urmărind inconsecvenţele dicţionarului. Mărirea numărului de „scriitori” nu a fost însă însoţită şi de 101 .n. hacker.

(2001) Mică enciclopedie a românei corecte. Zafiu. Bucureşti. we are wondering to what extent this process is a matter of present trend or fashion (as Romanian already provides its speakers with its proper counterparts). DOOM² (2005) = Academia Română . Bucureşti. When referring to language.L. Editura Univers Enciclopedic. the general tendency in Europe has been oriented towards creating the European Union and implementing unique institutions. (2005) DOOM2*. DOOM1 (1982) = Dicţionar ortografic. Florin. 261-272. persoanele care folosesc englezisme în ziua de azi nu îşi mai pun problema să le adapteze la caracterul fonetic al limbii române. (2001)Cuvintele limbii române între corect şi incorect. (1997) Ortografia pentru toţi (30 de dificultăţi).R. Bucureşti. Nr. Mioara. Dicţionarul ortografic. Rodica. (2001) Pentru o nouă ediţie a Dicţionarului ortografic.) Inovaţii lingvistice negative în limba română contemporană. policy and currency.. Editura Niculescu SRL. Avram. ortoepic şi morfologic al limbii române. p. DN 4 (1997) = Marcu. în Actele colocviului catedrei de limba român ă . Editura Universităţii din Bucureşti. Rodica. ABSTRACT Since the 1991 Maastricht summit. Ioana.o creştere a respectului acestora faţă de limba română. Editura Univers Enciclopedic. At this point. Perspective actuale în studiul limbii române. preferindu-se conservarea grafiei etimologice. Mioara. multe dintre intrările din dicţionar apărând cu forme duble. Dicţionarul încearcă să reflecte tendinţele actuale ale limbii culte. Theodor.. viewed in terms of promises and threats. Bucureşti.L. R. Româna cultă actuală evită românizarea grafică.Chişinău. or it stands for a linguistic necessity to refresh or enrich the Romanian language. Bucureşti. (2002. Bucuresti. rubrica „Păcatele limbii”. Bucureşti. În concluzie. Editura Litera. Din păcate. R. BIBLIOGRAFIE Avram.L. R. 102 . Hristea. 22-23 noiembrie 2001. Editura Cartier. Bucureşti. Ion. ediţia a II-a. în locul unora româneşti care ar putea exprima perfect opiniile autorului. Editura Univers Enciclopedic. Limbajul scris folosit pe internet de către majoritatea românilor are caracteristica de a fi înţesat cu cuvinte şi sintagme englezeşti mai mult sau mai puţin adecvate.23 din 15 Iunie 2005. ortoepic şi morfologic al limbii române. 24 din 22 iunie 2005.S. English having already assumed this status. Our paper aims therefore at demonstrating the stylistic effects of English loans as a result of globalization tendencie. ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM). but also to the risk of losing rich cultural distinctiveness. Avram. Editura Universităţii. Editura Ştiinţifică. ***(1997) Dicţionarul general de ştiinţe ale limbii.. care este unealta ce îi ajută să îşi exprime ideile. Nr. Mioara. Avram. too. the European lingua franca. Noul dicţionar de neologisme. Bucureşti.. Editura Academiei Române. Anglicismele în limba românã actualã . Editura Academiei Române. 29 iunie 2005. revenind asupra unor procese de adaptare grafică. Vintilă-Rădulescu. Zafiu. rubrica „Păcatele limbii”. Bucureşti. ci se aşteaptă ca un cuvânt englezesc să îşi păstreze atât forma lexicală cât şi pronunţia originară. cât şi cel al pronunţării. seria „Limba română şi relaţiile ei cu istoria şi cultura românilor”. Zafiu. ediţia a II-a. we have been witnessing a similar trend in developing “a standard language”. în Enciclopedia limbii române. Calotă. so that recent years have witnessed a growing tendency in adopting anglicisms into the Romanian language.. dar care n-au fost confirmate de evoluţia limbii. (2005) Noutăţi normative. se poate aprecia că recomandările noului DOOM merg pe linia unei libertăţi mai mari atât în ceea ce priveşte aspectul scris. Voices have already been heard speaking out the consequences of the Europeanization process. Nr. DEX 2 (1996) = Academia Română . Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. de stâlcire a cuvintelor. Mioara. aceasta părând un semn de incultură. Bucureşti .. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. Dicţionarul explicativ al limbii române. Chişinău. Editura Academiei R. The Europeanization process has “contaminated” Romania. Rodica. (2005) Împrumuturile în DOOM2. being widely used within the European Union. pointing out both to the prospects of fertile collaboration between the European nations. fonetică şi morfologică anticipate de ediţia anterioară. (2001) Ortoepie (pronunţare literară /exemplară). rubrica „Păcatele limbii”.

The former category further subdivides into: a) plain dictionaries of eponyms (Beeching 1989. they are born with a high degree of cultural specificity. the eponyms. The corpus tailored for the currently described research includes lexicographic paperback and online works The materials representing the research background were selected on the basis of a welldefined purpose. Research results. The 50 lexicographic products (see the annex) introducing eponyms may be roughly divided into general dictionaries of eponyms (15 in number) and specialist dictionaries of eponyms (35). social sciences (Trahir 2001) and plants (Quattrocchi 1999) 103 . “Dunarea de Jos” University of Galati. very few years after this dictionary. b) to account only for those eponyms acknowledge to belong to the English vocabulary. Since English eponyms emerge against a well-defined cultural background. Letusé and Rogelio 2001. The latter category further distinguishes works to cover: a. Manser 1996 and Manser 2004). With only two exceptions (Wolk 1980. Hendrickson (1972) authors the first lexicographic product to bear this label. namely to meet the two following requirements: a) to exclusively describe common words derived from proper names. The methods applied in performing the research are the traditional ones and involve the corpus analysis on structural and comparative principles. handbooks and pocket guides) within their titles lay an emphasis on the category of words they account for i.e. is so devised as to focus on eponyms. Romania SPECIALIST EPONYMS AND GENERAL EPONYMS IN A LEXICOGRAPHIC PERSPECTIVE ON THE ENGLISH LANGUAGE Introduction The literature on general vs specialist vocabulary (Bidu-Vrânceanu 2007. In fact.. they are merely general dictionaries which advertize for the brand of their publishing house. relying on lexicographic products. Materials and method The term eponym was introduced in the English vocabulary in the mid-19th century (Collins Millennium 1999: 521). Aim(s) of the study This approach is intended to outline the richness of the English eponymic heritage in the lexicographic bibliographies. a category of words shared both by jargons and the general vocabulary within the framework of the English language. Trahir 1992). In spite of its long presence in the English wordstock. encyclopedias. on chronology and on content analysis. Ehrlich 1999). which were first used in specialist literatures. Bidu-Vrânceanu 2008) approaches the migration of specialist vocabulary towards the word stock and brings forth descriptions of the methods contributing to this phenomenon. Douglas 1991. all the other such works (dictionaries.very specific fields: economics (Segura and Braun 2004). It also aims to reveal the abundance of lexicographic products which describe eponyms. Freeman and Newman 1997.Floriana POPESCU. eponym was not included in the title of the first dictionary (Edwards 1968) compiled with the specific purpose of presenting the story of some words obviously originating in names of literary heroes. Nevertheless. Our study. b) dictionaries of eponyms whose title emphasizes the publishing house brand (Douglas 1990.

e. B. behavioural optometry – Hendrickson 1993.mathematics: Boolean geometry. The following example was extracted from such a source: to mirandize (to recite the Miranda warnings to a person under arrest. Bruyn and Pearce 2000. the Sheppard's corrections.ia (for names of plants): magnolia. . d. the Hall–Littlewood polynomial.eponyms in specific medical branches (neurology – Koehler. law. Marcucci 2001 and Stedman 1998). 2. William Collins-World Publishing.anatomy: Cowper’s glands. radiology – Kanne. Hence. Our previous research in the field of eponyms leads to the following observations: irrespective of their belonging to the English word stock or to jargons.eponyms presented together with other lexical categories (Delong 2002. g. 1998 2005 Dictionary of Historical Allusions and Eponyms Stedman's Illustrated Dictionary of Dermatology Eponyms. rutherfordium. chemistry. they have not been described in specifically-devised lexicographic instruments. the Cauchy-Schwarz inequality. obstetrics and gynecology – Baskett 1996. einsteinium. eponyms in ‘ready-made’ expressions (pertaining to classical sciences) consist of joint structures which put together common nouns and personal names: . have a simple structure since they derive from personal names. metallurgy).ite (for names of minerals): alexandrite.ize (for verbs describing processes): pasteurize 3. . the most numerous of the dictionaries dedicated to eponyms are circumscribed to the medical jargon. no matter the field they were created within. translation problems may occur in the exchange of ideas characterizing our globalized society. -chemistry: the Russell-Saunders coupling. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins 104 . to which suffixes were added: . Euclidean algorithm. fuchsia. Jablonski 1991. Barankin 2005) or where authors put forward their own versions (Forrest and Carr 1982. . Inc. where authors take over their predecessors’ legacy (Forbis 1998. financing and banking. they were created to fill in jargon or field-specific lexical gaps and this aspect implicitly accounts their cultural specificity. engineering. . the Rutherford model. eponyms represent a lexical category with a few peculiar features: 1.ium (for chemical elements): promethium. .b. Brocca’s area.physics: the Mach number.eponymists (Berrios and Freeman 1991. but they may be found in specialized dictionaries. as a consequence. The possible taxonomy of these medical dictionaries below reveals the compilers’ or the editors’ focus on: c. Pythagorean theorem. Annex Auchter. MDL 1996: 314) Conclusions The present study was devised and performed with a clear aim: to demonstrate the wide variety of dictionaries which account for and implicitly popularize eponyms. physics. eponymists of fame in the Anglo-Saxon and North American worlds may mean or say next to nothing to members of other cultures less conversant with Anglo-American vocabularies.a certain degree of subjectivity in the making of the eponym list. Barankin. for example. f.plain medical eponyms (Chadwick 2001. Firkin and Whitworth 1987). Hoffmann method.although numerous of the various fields of (scientific) activity (and research) operate with eponyms (such as mathematics. orthopedics – Moll 1998. . Rodin and Jack 1987. the Maclaurin's series. Co. eponyms in chemistry or botany. lewisite. psychology – Zusne 1987. Forrest and Carr 1982). shipbuilding. Daniell cell. In other words.medicine (32 lexicographic works). Although there have been produced specialist for other fields of activity. dahlia. Sloane 1997). D. very many useful instruments have been compiled so far. the fast Fourier transformI. Hunter 1994. Rohrmann and Lichtenstein 2006). Berry 1992. Lexicographers do show a particular interest in approaching eponyms and. the Bohr radius.

.. Abbreviations. Ehrlich.G.. Robert Hendrickson. H.. M.E... A. Havard. Casselman. Calif: Practice Management Information Corporation New York: Macmillan General Reference New York: Hungry Minds Inc.D. E. Names that Became Proper Words Medical Devices. Freeman. K. Newman. J...P. Edwards. da Silva. Jones. Jablonski. A. New York: Stein & Day Optometric Extension Program Oxford: Oxford University Press Mosby Krieger Publishing Company Philadelphia: W. R.L. Douglas. 1990 1991 2005 1999 1968 1987 1998 1982 1997 1998 1972 1993 1995 1994 1991 1995 2002 2006 Karavis. Stedman’s Medical Eponyms Forrest’s Dictionary of Eponymists A New Dictionary of Eponyms Medical Eponyms: Diseases. Forbis P. Eponyms and Mnemonics Eponyms in Radiology of the Digestive Tract :Historical Perspectives and Imaging Appearances A Dictionary of Eponyms RCOG Press American Association of Neurological Surgery London: Clive Bingley London: Royal Society of Medicine Taylor & Francis Ltd. and Eponyms: Our Legacy A Dictionary of Eponyms Eponymists in Medicine: Alzheimer and the Dementias Eponymists in Medicine Dictionary of Medical Eponyms A Dictionary of Medical Derivations Medical Acronyms. et al. T.. New York: Henry Holt & Company London: Geoffrey Bles Canforth: Parthenon Philadelphia. Pa: Lippincott Williams & Wilkins Oxford: Oxford University Press Barry Rose Law Publishers Ltd. C. Whitworth JA. W. 1998 Oxford: Heinemann 105 . O.. T. Parthenon Publishing Los Angeles. (eds) Berry. Banerjee. S. Chadwick. Acronyms and Eponyms: A Pocket Guide Jablonski’s Dictionary of Syndromes and Eponymic Diseases Illustrated Dictionary of Eponymic Syndromes and Diseases and Their Synonyms Medical Acronyms. C. Delong M.. Saunders Company New York: Wysteria Publishing Douglas. N. Hunter.S... (ed) Kanne.. Firkin B. A. J. A. Bartolucci S. E. Homer Hendrickson. L.. Berrios.. Beeching. Dictionary of Medical Eponyms. B.. Syndromes.. F. S. 1996 1999 1989 1991 1992 2001 2002 On the Shoulder of Giants: Eponyms and Names in Obstetrics and Gynecology Signs. Eponyms & Abbreviations.L. A...B. Hendrickson. G.Baskett. S.J.L. Carr (eds.com What's in a Name?: How Proper Names Became Everyday Words Uncumber and Pantaloon: Some Words with Stories. Th.F. Forrest. Enersen.. Webster’s New World Dictionary of Eponyms: Common Words from Proper Names Webster’s New World Dictionary of Eponyms Whonamedit. D..) Freeman. Syndromes and Signs The Dictionary of Eponyms Eponyms of Behavioural Optometry The Dictionary of Eponyms. Jablonski. D. 4th ed. G.E.

. J.H.. J.S.. K. Th. J. 2000 Neurological Eponyms Literacy World Oxford University Press. Jack D. Stedman’s Tenner. Lourie. A.. (eds) Letusé L.. Procedural Eponyms. ***** 1987 2004 1997 1998 1993 1992 2001 1980 2007 1987 1996 Krieger Publishing Company Northampton: Edward Elgar Philadelphia... Surgical Cpt Explanations and Coding Tips. Syndromes. R.. Eponyms. R. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins International Medical Publishers OUP Westport: Greenwood Press New York: Elsevier/Nelson Books New York: Greenwood Press Medicode Inc 106 . C. O. Manser. G.. Yee.. M. (eds) Sloane S. Medical Eponyms Eponyms in Psychology: A Dictionary and Biographical Sourcebook.. Koehler.. Rogelio.. Coders’ Desk Reference: Everything a Coder Needs to Know: Acronyms. L. Trahir. Trahir. U. C. M. A. C. G. A. A. B... Régis Petrov. L. Literature and Eponyms: Encyclopedia of Medical Eponyms Derived from Literary Characters An Eponymous Dictionary of Economics: A Guide to Law and Theorems Named after Economists Medical Abbreviations & Eponyms.. E.. J. Manser. scientific Names. Masterson.. Olry. A. Who Was Coude: A Short Dictionary Eponyms The Wordsworth Dictionary of Eponyms Chambers Dictionary of Eponyms Marcucci’s Handbook of Medical Eponyms. Quattrocchi. Braun. M. J. Synonyms and Etymology Medicine.M. V.M.. New York: Elsevier London: Pitman Hertfordshire: Wordsworth Reference Chambers Harrap Publishers Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins Hodder Arnold Stuttgart: Gustav Fischer Meditzina CRC Press Inc 2001 1982 1996 2004 2001 1998 1995 2005 1999 Elsevier’s Dictionary of Eponyms Medical Eponyms. Abbreviations Rodin. W.. I. I. Perepelkin.. Stedman’s Medical Eponyms The Pocket Guide to Eponyms and Subtle Signs of Disease An Australian Dictionary of Eponyms From Aristotelian to Reaganomics: A Dictionary of Eponyms with Biographies in the Social Sciences Everyday Words from Names of People and Places. Marcucci. Inc.. J.Matthews.. Bruyn.. Medical Terms. Pearce.S. Zusne.. A. Wolk. Segura.. S. Pa: Saunders. 2nd ed. Eponyms in Orthopaedics: Chart (Chapman & Hall Medical Wallcharts) Dictionary of Anatomical Eponyms English-Russian Medical Dictionary of Eponyms World Dictionary of Plant Names: Common Names.S.. USA Amsterdam. Moll.. R. M.

BIBLIOGRAPHICAL REFERENCES Bidu-Vrânceanu. Glasgow: HarperCollins Publishers (= CEDM) * * * Merriam-Webster’s Dictionary of Law. Lucatelli. 107 . 13-19 * * * (1999). migration from one science to another. Since English eponyms have been the topic of 50 paperback and electronic dictionaries. „Mişcarea lexicului specializat spre lexicul comun”. Galaţi 17-18 spetembrie 2008. Virginia. pp. translation difficulties and last but not least.). the current approach constitutes a state-of-the-art reflection of eponyms as they appear mainly in English and American lexicographies. This paper originates in a larger project intended to cover a wide range of aspects regarding eponyms (suc as their creation and popularization. Lexic comun/Lexic specializat. Springfield: Merriam-Webster. Actele conferinţei internţionale Lexic comun/Lexic specializat. în Bejan. Angela (2007). etc. they do enjoy a special status among the other directions in lexicographical approaches (foreignisms. Collins English Dictionary. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrânceanu.). usage. Lexicul specializat în mişcare de la dicţionare la texte. Doina. Incorporated. mainly created in specialist vocabularies which gradually integrate in the word stock. ethical problems). Millennium Edition. abbreviations. The classification of dictionaries of eponyms envisaged in this presentation invites to investigating eponyms in fields yet uncovered and to compiling such works for theoretical and practical reasons. Purely lexicographic in its perspective. Cenac Oana (ed. classification. Angela (2008). 1996 (MDL) ABSTRACT Professional or amateur English and American lexicographers have taken steady interest in the study and popularization of eponyms. Galaţi: Galaţi University Press.

adică de factori. cuvintele polisemantice nu prezintă decât o totalitate de sensuri cu o anumită legătură semantică între ele. atunci identificarea sensurilor cuvântului. Calitatea este. Fiecare dintre aceste sensuri se realizează de sine stătător. agitaţie frenetică. (despre oameni) a fi stăpânit de emoţii puternice evidente. care este dinamic prin esenţă. subiectivi. (despre sentimente. clasificarea sensurilor identificate 3. în cazul cuvântului polisemantic scară comun pentru următoarele sensuri este asemănarea de formă a obiectului denumit: 1) dispozitiv format din două bare paralele. şi anume „în clocot. ca un fenomen static. Ilustrăm această teză prin câteva exemple. 2) (despre ape) a se agita puternic şi zgomotos. zgomot produs de o mulţime gălăgioasă. Universitatea Liberă Internaţională. oarecum. descrierea conţinutului semantic al acestora. gânduri etc. În vorbire cuvântul apare cu un singur sens. (despre activităţi) a se afla în deplină desfăşurare. spre exemplu. 2) fig. Şi care 108 . factor care zădărniceşte desfăşurarea unui proces sau a unei acţiuni. totalitate care este oglindită în dicţionare.) a se manifesta puternic. Acestea sunt: 1. În afara contextelor. 2) care durează puţin timp. Acestea mai sunt numite în literatura de specialitate variante lexico-semantice. 4) fig. Şi dacă prezentarea conţinutului semantic al cuvântului în dicţionare depinde de tipul acestuia. puternic”: 1) (despre lichide) a fierbe cu clocote. 3) linie gradată pe care sunt reprezentate în mic distanţele reproduse pe o hartă sau pe un plan. galben. trebuie să se bazeze pe criterii absolut obiective. unite prin chingi orizontale scurte. Pentru sensurile verbului a clocoti comun este felul de manifestare. Menţionăm că realizarea unui sau altui sens depinde totalmente de anturajul în care elementul lexical respectiv nimereşte. Însă în procesul de descriere a cuvintelor polisemantice în dicţionare lexicograful întâmpină anumite dificultăţi generate de faptul că el este nevoit să trateze fenomenul polisemiei lexicale. A se confrunta. nu poate fi stabilită întotdeauna la fel de uşor. 2) fig. 2) element al unei construcţii constând dintr-un şir de trepte. strălucitor din care se fac obiecte de podoabă. Chişinău. sensurile adjectivului volant: 1) care se deplasează dintr-un loc în altul. adică ceea ce stă la baza acestora. neafectând integritatea semantică a cuvântului. adică în afara vorbirii. De remarcat că legătura dintre sensuri. Polisemia ca fenomen lingvistic există doar la nivelul limbii. În cazul multor cuvinte polisemantice legătura de sens este mai voalată. ale substantivului sabat: 1) zi de sărbătoare la mozaici şi la unele secte creştine stabilită sâmbăta.Ana VULPE. identificarea sensurilor 2. precum şi clasificarea lor ulterioară. 2) fig. 3) fig. lucru de mare preţ. Procesul privind interpretarea lexicografică a structurii semantice (adică a ansamblului de sensuri) a elementelor lexicale polisemantice e necesar a fi realizat În trei etape succesive. Republica Moldova POLISEMIA LEXICALĂ DIN PERSPECTIVA PROBLEMELOR DE LEXICOGRAFIE Prin polisemia lexicală tradiţional se înţelege capacitatea cuvintelor de a dispune de mai multe sensuri. unite printr-un pivot semantic. ceea ce uneşte sensurile cuvântului aur: 1) metal nobil. 5) fig. 3) care nu se încadrează într-un întreg. polisemia „se consumă”. Astfel. Asemănarea funcţiei stă la baza sensurilor substantivului frână: 1) dispozitiv pentru micşorarea vitezei sau pentru oprirea unui vehicul. de exemplu. adică la nivelul vorbirii.

desigur) noile formaţii lexicale. Munca noastră s-a soldat mai înainte (încă prin anii 90 ai secolului trecut) cu alcătuirea unui microfişier ce cuprindea elementele lexicale noi sau sensuri noi ale unor elemente lexicale existente în limbă (neînregistrate nici de cele mai recente dicţionare de neologisme). economice cu alte ţări. de izvoare de largă popularizare. lucru ce necesită. marketing. cu extinderea relaţiilor culturale. a unui eveniment: catalizatorul reformei). lexicograful este obligat să cerceteze atent şi faptele de limbă din paginile unui număr impunător de publicaţii periodice. funcţionalitatea şi modernitatea şi devenind accesoriu de lucru cu adevărat preţios. care. Mai mult decât atât. demonstrându-şi astfel utilitatea.sunt acestea? Sunt mai multe. Numai în felul acesta dicţionarul va include cu promtitudine (şi cu discernământ. nu se încadrează în sistemul limbii şi n-au căpătat statut de independenţă în limbă. nu reuşesc să înregistreze toată avalanşa de cuvinte şi sensuri. Preocupările noastre privitoare şi la completarea şi sistematizarea vocabularului din ultimii ani (în legătură. Astfel că rămâne factorul contextual. Prima explicaţie – cea obiectivă – este că dicţionarele chiar şi cele mai recente. reiting. Printre acestea erau şi cuvintele noi: brifing. Anume din acest motiv alcătuitorul de dicţionare este foarte precaut la introducerea unor cuvinte şi sensuri noi în registru. la întocmirea registrului. Aşadar. generată de dezvoltarea continuă a vocabularului. deoarece de multe ori diferite sensuri pot fi traduse prin unul şi acelaşi cuvânt. că deseori spectrul semantic astfel determinat se deosebeşte cantitativ de cel fixat uneori chiar şi în cele mai complete dicţionare. Drept rezultat. al traducerii. sponsor. printre care criteriile sinonimiei. mai ales. deoarece nu toate cuvintele intră În relaţii de sinonimie şi antonimie. sociale. antonimiei. precum şi cea a descrierii semanticii lor. dat fiind faptul că anume acestea sunt foarte receptive la schimbările în limbă. Aplicarea procedeelor sinonimiei şi antonimiei nu sunt reuşite. se realizează în vorbire. precum şi sensurile noi ale următoarelor cuvinte existente: catalizator (cu sensul de “ceea ce grăbeşte desfăşurarea unei acţiuni. Or. sistematizării lor. orice lucrare lexicografică. amintim afirmaţia academicianului N. Remarcăm. din acest punct de vedere. este o lucrare ce reflectă aspectul deja normat al vocabularului. din paginile unor publicaţii. fără excepţie. precum şi din cadrul diferitor emisiuni de la radio şi televiziune. respondent. de fapt. stabilirea capacităţii combinatorii şi a frecvenţei acestora. neincluzându-le pe acele ce nu sunt adoptate conştient de un număr mare de vorbitori. e unul dintre cele mai adecvate. cel puţin. cu procesul de integrare europeană) ne-au impus o examinare atentă a faptelor de limbă. de multe ori se bazează pe materialul dicţionarelor existente deja. a unui eveniment etc. epicentru (cu sensul de „parte esenţială în procesul desfăşurării unor acţiuni. Corlăteanu precum că dicţionarul „este o carte care niciodată n-a fost şi nu este terminată”. în special. obţinem totalitatea de sensuri care alcătuiesc spectrul semantic real al unui cuvânt. cu ajutorul contextului poate fi determinată structura semantică a oricărei unităţi lexicale. la elaborarea noilor dicţionare. după cum se ştie. În această ordine de idei. O altă explicaţie – mai puţin obiectivă – este că lexicografia tradiţională (mai ales cea comercială). utile în toate cazurile. Odată cu apariţia noilor cuvinte şi sensuri apare şi problema depistării. Traducerea nici ea nu poate fi considerată un procedeu universal. fiindcă are la bază aplicarea parametrilor combinatorici ai cuvântului. Şi. criteriul contextual etc.“: 109 . etapa identificării spectrului semantic al cuvintelor polisemantice trebuie începută prin analiza unei totalităţi de contexte în care apare unitatea lexicală dată. Această neconcordanţă poate avea o dublă explicaţie. întrucât orice sens al cuvântului polisemantic.

în diferite emisiuni [Onofraş. Ele nu au fost doar nişte cuvinte „la modă”. tangenţial. facem o muncă ce poartă de multe ori pecetea sterilităţii. iar prin aceasta şi indicarea regulilor de utilizare a lor. pe atunci în premieră. Vulpe: 40-41]. care se desfăşoară în mai multe ore: telemaratonul cu genericul”Să nu uităm de cei mai trişti ca noi”). precum şi posibilitatea apariţiei ei. + Nac.a. Valenţa sintactică definită prin capacitatea unui cuvânt de a se îmbina cu anumite forme ale unor anumite clase de cuvinte. după cum remarcă prof. determinând sensul cuvântului doar în raport cu obiectul sau cu noţiunea exprimată. e reglementată de valenţa gramaticală.epicentrul manifestărilor. Ne-am încumetat şi le-am prezentat. categorial al clasei de cuvinte de care ţine cuvântul dat. a citi o carte. legiferată de valenţa lexicală. însăşi realizarea/nerealizarea acestei posibilităţi e consfinţită. sarcina principală a dicţionarului fiind explicarea cuvintelor. este determinată în exclusivitate de raporturile logico-obiectuale existente realmente între obiecte. adică toate aceste îmbinări exprimă formula Vtr. radiofonică. Peste câţiva ani. anumite „predilecţii”. nume în acuzativ). a citi o rochie sunt specificate de valenţa lexicală cu caracterul ei extralingvistic. le-am introdus şi în dicţionar. la elaborarea dicţionarelor de orice tip. Aceste înnoiri din limbă au fost determinate. De aici şi caracterul mai riguros şi mai abstract al valenţei sintactice în raport cu cea lexicală. contextul constituie un indicator esenţial al sensului cuvântului. iar valenţa lexicală. totodată. se impune. Astfel. Cuvintele manifestă. acţiuni. şi ai celor polisemantice. de obicei. despre valenţa sintactică şi cea lexicală a acestor unităţi lexicale. Or. Aceste constatări ne conduc la concluzia că buna cunoaştere şi respectarea riguroasă de către orice purtător al limbii date a cerinţelor impuse de valenţa lexicală este o condiţie elementară a înfăptuirii cu succes a actului comunicativ. aşa cum le-am înţeles din contextele în care erau folosite. atunci restricţiile necesare în baza cărora evităm îmbinările alogice gen: a construi o plăcintă. Scopul investigaţiei noastre constă în a releva modul de funcţionare a mecanismului interacţiunii dintre sens şi context cu referire specială la verbele transitive polisemantice. „pretenţii” faţă de alte cuvinte şi nu se plasează haotic. necesitatea prezentării riguroase a parametrilor sintagmatici ai sensurilor cuvintelor. de necesităţile obiective de fixare prin limbă a noilor valori materiale şi spirituale. moratoriu (cu sensul “suspendare pentru o anumită perioadă de timp a unor activităţi. fără nici un discernământ. şi în special a celor normative. cu definiţii.. Tocmai de aceea. cât şi a construi o plăcintă sau a citi o rochie. fenomenelor din realitatea înconjurătoare. este nevoie să vorbim. lângă orişice „partener”. dar nu pe oricare. de sensul general. Ciobanu. căci. depinde în primul rând. fără a ţine cont de potenţele lui sintagmatice. A. în general. anturajul. se pot îmbina doar cuvintele compatibile din punct de vedere semantic (Ciobanu. valenţa lexicală a cuvintelor e condiţionată de sensurile lor individuale. maraton (cu sensul “manifestare de binefacere. Aşadar. mai întâi într-un articol de revistă. După cum s-a menţionat mai sus. epicentrul luptei etc. e necesar să se ia în considerare acest lucru. întâi şi întâi. recomandată de un organ oficial (în scopul ameliorării unei situaţii): moratoriu asupra experienţelor nucleare) ş.). din utilizările lor în presa periodică. 1988: 130). „gusturi”. în majoritatea cazurilor. care înseamnă capacitatea unui cuvânt de a se îmbina doar cu anumite elemente lexicale. Aceştia 110 . în timp ce forma cuvântului dependent (în cazul exemplelor de mai sus. Căci dacă sub aspectul valenţei sintactice vor fi corecte şi admisibile atât îmbinările de tipul a construi o casă. fiind. întrucât aceste “achiziţii” lexicale au avut rezistenţă în timp. lucrând la elaborarea unui dicţionar explicativ. în corelaţie cu ansamblul de componenţi semantici care alcătuiesc sensul corespunzător. televizată. s-au încetăţenit. Un cuvânt atrage alt cuvânt. în special. în care îşi găsesc expresie trăsăturile obiectelor. Astfel. Abordând acest aspect.

o silabă. adică valenţa lexicală presupune o listă nelimitată de cuvinte (de exemplu pentru astfel de verbe ca a face. de plenitudinea lui semantică se poate vorbi doar în cazul combinării lui cu elementele ce denumesc agentul şi pacentul acţiunii. propoziţii – sensul „a forma după anumite reguli gramaticale”. un gând) a scoate în evidenţă. a consuma băuturi). a lua. evidenţiem că acesta. maşini. verbul. a consuma bunuri materiale). De exemplu. mai ales în cazul verbelor polisemantice. ba chiar necesară.fete. mai bine zis diapazonul ei.). care. favorizând întrebuinţarea corectă şi contribuind. îndeosebi atunci când alcătuitorii lui îşi pun scopul să includă în el maximum de informaţie. (lucruri) a pune în umbră. precum „a folosi ca hrană” (de exemplu. întrucât exprimarea lexicografică a valenţelor verbului facilitează tălmăcirea sensului lui lexical. nemaivorbind de situaţiile când şirul elementelor lexicale ce pot determina un verb îl alcătuieşte un număr limitat (de exemplu: а peţi -. Se au în vedere acele indicaţii ce sunt capabile să reflecte semantica elementelor ce complinesc „locurile vacante” de pe lângă verb. Referindu-ne la verbul tranzitiv. mai întâi de toate. când spunem a construi. De ехеmplu. pe de o parte. a consuma mult peşte) şi în cele din urmă la „a bea în mod regulat” (de exemplu. Fixarea potentelor sintagmatice e de dorit. ce ar permite funcţionarea adecvată în actul comunicativ. verbul a construi îmbinându-se cu elemente ce denumesc clădiri. E lucru cert că valenţa lexicală. Verbul. diferă de la verb la verb. Astfel. după cum se ştie. a eclipsa 1) (un astru) a pune în eclipsă. case.permit o descriere mai amplă şi mai exactă a lor în articolele lexicografice. a crea etc. potenţele sintactice. limitat de cuvinte indică un caracter semantic mult mai îngust. a graţia -. posibilitatea prezentării ei sistematice în dicţionar e absolut reală. Indicaţiile privind parametrii combinatorii trebuie să fie aplicate cu rigurozitate într-un dicţionar didactic. solicită în mod imperios determinări. Astfel. înlesnesc substanţial procesul de însuşire a unei limbi străine. Prin urmare. ca unitate a limbii. că dicţionarul îşi îndeplineşte rolul său primordial. o propoziţie) a evidenţia prin accent sau prin intonaţie. 2) fig. potenţele lexicale. Atunci însă când sfera valenţei lexicale include cuvinte ce pot fi grupate conform unor teme comune (ca în cazul verbelor de mai sus şi a multor-multor altor). astfel. de fapt. ceea ce ar însemna.). fapt care ne impune concluzia că şirul mare de cuvinte ce exprimă valenţa lexicală vorbeşte despre un spectru semantic larg. iar şirul mic. elemental lexical şi contextul trebuie să constituie o unitate indisolubilă în procesul de lucru al lexicografului. apoi ne gândim la alte sensuri. 3) (persoane) a depăşi prin merite. 111 . mecanisme denotă sensul „a realiza după un proiect”. De atare indicaţii are nevoie. substanţial la ridicarea nivelului cultirii vorbirii. iar cu elemente ce denumesc fraze. iar pe de alta.condamnaţi etc. valenţa fiind unul dintre criteriile lingvistice obiective de delimitare a sensurilor lor. De exemplu: a accentua 1) (un cuvânt. 2) (o idee. cu elemente ce denumesc figuri geometrice – sensul „a desena după o schemă”. e dotat cu cele mai complicate şi variate particularităţi sintagmatice. dar şi în dicţionarele explicative. Observăm că în cazul sensului întâi valenţa lexicală e mult mai largă comparativ cu cea a sensului trei. a mustui – struguri. Informaţiile privind particularităţile combinatorii ale verbului ar putea fi redate adecvat şi compact cu ajutorul unui astfel de mijloc de exprimare a lor care ar oglindi. pentru unele verbe e aproape imposibil a stabili numărul de cuvinte cu care se pot combina. după cum se ştie. imediat ne gândim la sensul „a folosi pentru a-şi satisface cerinţele proprii sau pentru a obţine alte produse” (de exemplu.

menţionăm că este important şi faptul că acestea (adică valenţele) să nu fie încadrate în însăşi definiţia verbului.Referitor la problema redării valenţei verbului în dicţionarele explicative. Ana (1991. iar a doua – utilitară (sau comercială). Ciobanu. ar trebui să recurgem şi în cazul când e nevoie a stabili ordinea prezentării sensurilor unui cuvânt polisemantic în cadrul articolului lexicografic. valenţa verbului (adică poziţia obiectului direct) trebuie să rămână liberă în textul explicaţiei (Berejan 1994: 63). Desigur. Vulpe. Chişinău: Ştiinţa. punându-se în circulaţie tot mai multe dicţionare “avantajoase” (de regulă. (nemaivorbind despre cei diletanţi – nota noastră). REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Berejan. care susţinea că. Or. nr. remarcăm că tot la criteriul contextual. Una – cu predilecţie ştiinţifică. inconsecvenţă. nu aveau posibilitate să se ocupe concomitent de generalizări şi teoretizări. Chişinău: Ştiinţa. Berejan. Situaţia se explică parţial prin faptul că lexicografii profesionali. 2). Limba maternă şi cultivarea ei. De obicei. Silviu (1992. fiind angajaţi în plenar la realizarea practică a dicţionarelor cu multiplele şi greu surmontabilele dificultăţi implicate de acest proces. Onofraş. Reinterpretări lexicografice ale unităţilor de vocabular în dicţionarul explicativ (cu privire specială asupra verbelor în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. în continuare succesivitatea lor fiind în legătură directă cu creşterea gradului de determinare sintagmatică. purtând un caracter curat ştiinţific” ( Berejan 1992: 20). 4). Anatol (1988).2). din păcate. în special. După cum remarca prof. Silviu (1992. deşi „în ultimele decenii a apărut un oarecare interes faţă de dicţionar ca obiect ce merită atenţie ştiinţifică. Berejan. Note lexicale în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. Maria. şi nu al vechimii sensului în organizarea structurii semantice) deseori se observă necoincidenţă. o teorie lexicografică veritabilă nu s-a constituit de îndată. amintim afirmaţia marelui lexicolog şi lexicograf S. Dicţionarul ca operă lingvistică şi antinomiile practicii lexicografice în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. ele fiind plasate în zona special destinată articolului lexicografic şi anume sub forma diferitor remarci înaintea definiţiei propriu-zise şi în calitate de material ilustrativ după definiţii. şi din acest punct de vedere în dicţionare (avem în vedere dicţionarele în care primează principiul uzului. În zilele noastre sunt două căi de alcătuire a dicţionarelor mari. multiplele probleme ce apar în procesul de elaborare a unui dicţionar explicativ (şi nu numai) pot fi soluţionate. S. la valenţa lexicală. începe să predomine calea utilitară. În acestă ordine de idei. “editate de firme ce urmăresc deschis profitul) şi mai puţine dicţionare “ce nu au nimic cu profitul. Chişinău: Ştiinţa. Chişinău: Lumina. Revenind la problema privind procesul de identificare a spectrului semantic al cuvintelor polisemantice. iar lingviştii-teoreticieni rareori coborau din sferele înalte pentru a examina detaliat şi în cunoştinţă de cauză procedeele şi metodele utilizate la descrierea lexicografică a limbii” (Berajan 1992: 15). Prin urmare. nr. primele sensuri sunt fixate acelea care sunt mai puţin determinate sintagmatic. nr. Berejan. dacă se respectă anumite cerinţe ştiinţifico-teoretice. 112 . În practica lexicografică. e absolut necesar de a urmări cu atenţie ca în textul explicaţiei să nu nimerească elemente ale contextului.

c) the description of the semantic meaning of those in dictionaries. Out of contexts. polysemy is “used up”. As a linguistic phenomenon. it exists just at a language level.e. 113 . the polysemantic words are not more than a totality of meanings with a certain semantic connection among them. i. The stage of the identification of the semantic spectrum of polysemantic words should begin by analyzing a totality of contexts in which the given lexical unity occurs.e. it is necessary to investigate the syntagmatic parameters of it. i.e. : a) the identification of the semantic spectrum. out of speech. b) the classification of the identified meanings. will find reflection in the dictionary. i. i. Lexicographical interpretation of the semantic structure of lexical polysemantic elements can be presented as a process formed by three successive stages. which. in their turn. In speech the word appears to have one meaning.e. a totality found in dictionaries.ABSTRACT It is known that polysemy is a result of the meaning changes.

Nous allons nous concentrer sur l’origine. l’infatuation (plin de el. imitator. carton. Leurs réponses ou bien leurs non-réponses suggèrent le fait qu’ils savent plutôt le domaine dans lequel ce terme est utilisé. un mot plus court. "mijloc de plată (cartelă) " . bani etc. "cartelă magnetică" . Bien que l’on puisse trouver plusieurs équivalents. es recherches sociolinguistiques visant aussi l’utilisation des questionnaires sont très rares ou presque inexistantes. "persoană care adoptă cu uşurinţă o conduită nepotrivită doar pentru a fi la modă". "card – bani" . cec de bani. "cartelă magnetică cu care se efectuează plăţi". c’est pour cela que nous croyons que les personnes interrogées ont eu des difficultés à lui trouver des équivalents. "îngâmfat" . card : "carte de credit" . "CEC" . vise les objectifs suivants : la compréhension. Universitatea din Piteşti LES EMPRUNTS A L’ANGLAIS EN ROUMANIE. "intenţii neadevarate" . de saisir la perception des locuteurs vis-à-vis des emprunts car c’est elle qui compte. cartonné ou non (cartelă.). Nous considérons qu’il est très important. "bilet" . la capacité d’utilisation et l’usage effectif des emprunts par les membres de différents groupes sociaux. plus suggestif. cartelă magnetică cu care se efectuează plăţi). cupon. "legitimaţie" . legitimaţie) et moyen de paiement (carte de credit / debit. 114 . spécialement après 1989 en Roumanie. la prétention (persoană pretenţioasă). "cartelă bani" . nous pourrions classer leur réponses en deux catégories : une sorte de papier. C’est aussi difficile à cause du fait que ce mot s’est installé dans la langue depuis longtemps et qu’il couvre une notion sur laquelle on ne peut donner que des explications ou une définition et moins d’équivalents. "carton" . Par exemple. Notre enquête en Roumanie. persoana care adoptă cu uşurinţă o conduită nepotrivită doar pt. bilet. "tichet" . les réponses des enquêtés comprennent plusieurs aspects : l’hypocrisie (intenţii neadevărate. tichet. "carte personală de plată" . a fi la modă). quand on dit card on dit de l’argent. îngâmfat). ou le fait que c’est lié à l’argent (CEC. "carte de credit / debit" . Donc. snob : "plin de el" . Pour chaque anglicisme nous allons énumérer les équivalents proposés par les sujets et en faire une analyse. "bani" . car elle dépasse le cadre des dictionnaires. auprès 117 sujets. quand on est lancé dans une recherche d’envergure et aussi pragmatique. plus compact que snob ça n’existe pas. "cartelă ". "persoană pretenţioasă" . Généralement. Bien qu’ils prononcent fréquemment ce mot. les gens n’arrivent pas à donner une définition exacte du mot card (tip de cartelă magnetică prin care se pot face plăţi cu mijloace electronice [2]) ou à lui trouver un équivalent.Cristina UNGUREANU. "cupon". "cec de bani" . "fals rafinat" . l’utilisation et les équivalents des anglicismes tels que déclarés par les enquêtés. LOCUTEURS VS DICTIONNAIRES Si on trouve plus de recherches sur les anglicismes. "imitator" . dans la plupart des cas. On ne doit pas oublier “Devenim ceea ce percepem“ : On devient ce qu’on perçoit [1] .

"o noua faţă" . C’est donc un créateur spécialisé dans le design. "complet" . "imagine" . mais essentiels. "a fi star" . des vêtements. "clasament" . "modist". tandis que le roumain le perçoit plutôt comme un mannequin-vedette. "priveşte" . avec sa fonction. Les équivalents de nos sujets renvoient à : sélection (selecţie. "secret" . a fi primul. pe primul loc. des modèles ». d’un meuble. designer: "creator de modă". Le français voit le top model comme le modèle des modèles. Il faut noter que les autres équivalents proposés n’ont rien a voir avec l’anglicisme : orientare. Mais l’emprunt designer en français et en roumain ne vient pas de l’anglais. Nous soulignons que l’anglicisme circule parallèlement avec les trois équivalents déclarés. Les témoins ne trouvent que trois équivalents. "modelator". Le dérivé anglais designer a le sens de « dessinateur ». "frumuseţe" . "prezentare" . Un point à souligner est que les locuteurs font une confusion entre le mot top et les syntagmes qu’il constitue : ex : top secret. "artist". de classement (clasament. une nouvelle forme. "artist plastic". raison pour laquelle les locuteurs ne le connaissent et ne l’utilisent pas trop. "ierarhie" . "pe primul loc" . "freză" . 115 . c’est un américanisme qui signifie « spécialiste du design ». a fi star. "puternic" . "orientare". interviu). sus). "aspect" . "aranjament". "sătul". "grafician". "şedinţă foto" . "imagine a frumuseţii". Tout de même. "creaţie". "creator". look: "înfăţişare" . "preselecţie" . Le terme anglais s’applique à toutes sortes d’objet de consommation courante. "proiectant". "ierarhie valorică". "primul". "primele locuri" . "haine" . Alors il semble difficile de trouver un équivalent avec lequel tout le monde soit d’accord. probă. d’un objet. preselecţie). "desenator". L’esthétique industrielle moderne qui vise à harmoniser les formes et les couleurs d’une machine. Les réponses des sujets envisagent les aspects suivants : l’idée d’être le(s) premier(s) (primele locuri. "interviu". "probă" . "arhitect". aranjare et şedinţă foto. concis et court.top : "vârf" . On observe donc de ce que nos enquêtés déclarent que ce mot renvoie à toute une gamme d’aspects : un nouveau visage. de la carrosserie automobile. A la différence du français où ce terme est entré depuis longtemps (1982 dans les dictionnaires français). "alegere" . "consiliere" . pas forcément le meilleur. "distribuţie" . "sus" . "aranjare" . "creator de linie în modă". primul. "cum arăţi" . porte souvent le nom anglais de design. consiliere. "podium" . concours (concurs. Top vient en roumain avec une signification nouvelle : classement qu’on ne trouve ni en français ni en anglais. on voit que les équivalents proposés par les Roumains sont presque similaires à ceux présentés par les Français ce qui prouve que dans les deux langues l’anglicisme est sorti de sa sphère d’origine. ful [3]: "plin" . "în vîrf/sus" . Clair. « faire des plans. puternic). "stil" . distribution. en roumain il est assez récent. "concurs" . ierarhie. tenue. in virf/sus). "o noua formă". beauté. style. "vestimentaţie". "a fi primul". et non pas à la seule mode vestimentaire comme on a la tendance de le percevoir en roumain. On remarque aussi une différence entre le top français et le top roumain. alegere. "ţinută" . ierarhie valorica. d’être fameux (podium. c’est-à-dire un professionnel qui conçoit des formes nouvelles dans le domaine de l’ameublement. "pictor". casting: "selecţie" . "decorator". "estetic".

c’est un hit. "melodia anului" . "conectat la internet". "melodie foarte ascultată" . "în timp real". "echipa de conducere". selon les sens nuancés par nos sujets. "economist". un dessinateur. "muzică" . Comme précisé par les personnes interrogées ce lexème semble strictement utilisé en connexion avec l’Internet. "mâna dreaptă". Si le français a réussi à lui trouver un équivalent en ligne qui soit aussi utilisé. l’équipe de direction. "conducere". ou un architecte il est toujours un créateur et le dénominateur commun de tous ces équivalents est l’art. l’équipe de travail. "realizări de succes în lumea artistică" . Nous signalons le fait que les sujets ont aussi proposés des équivalents qui n’ont rien à voir avec le métier mais qui sont plutôt utilisés dans le domaine du design : vestimentaţie (vestimentation). "consiliu". "indirect". la meilleure chanson. "director executiv". "piese super tari" . "responsabil". "melodii de succes" . "legatură directă". Il s’ensuit qu’une chanson très belle et à succès. "conducător". "angajat". "în direct" . un gestionnaire. un modeleur. "în linie". des vieilles chansons. "cântece vechi" . "conducători". staff: "personal". quelque chose lié à la direction. "succese" . Qu’il soit un créateur (de mode). le directeur. "lume bună". un peintre. D’ailleurs ils font une confusion et ils proposent même des termes comme internet. "piese de succes" . Donc. "repede (transmis)". "colectiv". "pe fir în direct". la chanson de l’année. "conectat la reţea". "administrator". Une remarque importante à faire est que les enquêtés placent ce mot seulement dans le domaine musical (seul un témoin. "top" .Il est difficile de classer les réponses de nos enquêtés à cause de leur variété. "disponibil". "cântece" . les deux aspects que nous distinguons dans les 116 . par extension un hit est de la musique. "melodii plăcute de mai multe persoane". des chansons. un décorateur. Donc comme déclaré par nos enquêtés. "foarte bun" . De l’autre côté par extension les employés. "valori" . une chanson en vogue. "director coordonator". un modiste. la direction. "melodie în voga" . pe net. "cea mai buna melodie" . "active". "piese de referinţă" . les dirigeants. le roumain fait des efforts mais rien ne correspond (nous l’affirmons car aucun des équivalents proposés n’est utilisé en réalité). "oameni". "şef". "director general". le personnel. "melodii de top" . "melodiile cele mai tari" . ‘le beau monde’. l’imprésario. "jocuri" . online: "în prezent" . D’un côté staff désigne la direction et les cadres supérieurs d’une entreprise : chef. "primul cântec în clasament" . "contabil". "internet". un graphiste. Dès le début il est impossible de ne pas remarquer que les équivalents peuvent se diviser en deux catégories. un artiste plastique. "organizator". "pe linie". un entraîneur. etc. "pe primul loc" . "echipa tehnică". L’organisation et la gestion font appel à des techniques modernes qui n’ont plus guère de rapport avec les méthodes anciennes qu’englobe le terme management et le substantif manager. hit: "şlagăre" . "şef". "angajaţi". le manager peut bien être le patron. estetic (esthétique). le conseil. "antrenor". "impresar". "liber in circuit". imagine a frumuseţii (image de la beauté). "echipa de lucru". prend en compte le domaine artistique : realizări de succes in lumea artistică) . "conectat". manager: "director". "ceva legat de conducere". "pe net". "succes muzical" . "echipa".

(la aparatele electronice) indicaţie de stare între închis şi deschis ((aux appareils électroniques) état de veille d’un équipement). de l’autre côté. "linie de evoluţie" . "pregătire profesională" . ‘spécialisation’ . "a fi la modă" . "evoluţia lucrurilor" . a fi la modă) ou la tendance dans la mode (tendinţă (modă)). înţelegere dintre o bancă şi client. Pourquoi ? Le MDN nous explique : 1. "e deosebit" . după nevoi. "grozav ". "plăcut" . "marfă" "super" . "program mai lung" . "orientare" . nu e aprins) ou à l’état de veille (aşteptare. "pregătire" . ‘préparation professionnelle’. e cool: "arată bine! ". une ligne d’évolution. dans un délai convenu. stand-by: "fără acţiune" . "linie de moda actuală" . les interviewés ont trouvé bien des équivalents parfaitement authentiques. "costum sport" . într-o perioadă convenită (entente entre une banque et un client par laquelle la banque lui accorde le droit d’obtenir des crédits successivement. "instruire" . "stagiu de pregătire" . la différence étant peut être d’âge et de génération. Selon ce que déclarent nos enquêtés. Il faut noter que le terme jocuri (jeux). "închis" . "este bun" . piese super tari. ‘orientation’. ‘cours’. une nouveauté. et par conséquent ils ont donné des équivalents comme ‘formation’. "formare". "belea". training: "antrenament" . "e tare" . "aşteptare" . donc à technologie nouvelle. Toujours comme en français. La difficulté de trouver un bon correspondant peut être saisie dans les équivalents qui renvoient ou à l’état de fermé (închis. Le mot ne vient pas. "atitudine admirativă" . "a sta" . c’est une tendance. trend: "tendinţă" . La confusion 117 . "nu e aprins" . "adidaşi". "orientare" . "e marfă! ". proposé par un enquêté n’est pas du tout l’équivalent du hit. "mersul". ) 2. melodia anului. pe primul loc. pe pauză. trend est à peine connu par nos témoins qui s’efforcent de lui proposer des équivalents. avec le même pouvoir de suggestion et avec la même intensité. repaus). "super" . "stop" . "care se poartă" . îmbrăcăminte sport). pauză. une orientation. "e şic" . "pregătit". en fonction des besoins. "super" . "e frumos! ". potrivit căreia banca acordă acestuia dreptul de a obţine credite succesiv. melodie în vogă. oprire. "pregătitor" . top). "pe fază". également une direction. melodii plăcute de mai multe persoane). "e la modă! ". Il faut noter que les sujets ont proposé des équivalents seulement pour le deuxième sens du terme bien qu’ils soient tous les deux utilisés en roumain. "beton". "specializare" . costum sport. succese. "e tare/ beton" . "repaus" .équivalents sont : l’idée d’une chanson très écoutée (melodie foarte ascultată. "oprire" . une partie des interviewés ont parfaitement compris le lexème que nous avons proposé. "pauză" . Il y a une distinction à faire ici: d’un côté. "pijamale de noapte" . "pe pauză! ". On voit combien il est associé avec le domaine de la mode (linie de moda actuală. Ce n’est pas facile. "pe loc" . "tendinţă (modă) " . acception nouvelle. "nemaipomenit" . "în aşteptare" . "noutate" . "e minunat" . în aşteptare. "cel mai tare". une autre partie a compris le terme comme trening qui veut dire toute autre chose c’est-à-dire ‘vêtements de sport’ (adidaşi. "în pas cu moda ". "direcţie". Pas forcément utilisé. "e mişto". piese de referinţă. Avec difficulté les enquêtés ont essayé de trouver un équivalent. "îmbrăcăminte sport" . "e marfă" . Il est donc difficile de définir cet état (spécialement pour les appareils électroniques) d’autant plus que cette commande n’existait pas chez nous jusqu’il y a quelques années. et l’idée de valeur (foarte bun. "e bine! ". "curs" .

Il faut donc noter que le même mot anglais a été emprunté sous deux graphies différentes. persoane" . 118 . "susţinerea unei idei. Bien qu’on ressente ce qu’il signifie. Alors. "publicitate" . Les gens qui confondent ne font en fait.4% est enregistré par ceux qui ne savent pas. une publicité. "promovare". 5. 5. "publicitate pozitivă" . 5.1% défendent une opinion contraire en saisissant un sens légèrement différent entre les termes . le terme lobby est « grup de presiune perfect organizat care încearcă să influenţeze legislaţia şi politica guvernamentală a unui stat » (un groupe de pression parfaitement organisé qui essaie d’influencer la législation et la politique gouvernementale d’un état). lobby: "recomandare" .slujbă.5% pensent que leurs sens sont un peu différents et seulement 1. "politică favorabilă" . si les enquêtés remarquent une différence de sens entre les deux mots. 1. muncă. une réclame favorable. a) Environ 86. 5. "reclamă favorabilă" .6% pour l’égalité sémantique de a face shopping et de a face cumpărături. La question (Y-a-t-il une différence de sens entre les mots suivants? Mettez une croix dans la case choisie !) a pour but de constater si les champs sémantiques des couples de mots (anglicisme – remplaçant roumain) sont ressentis comme identiques ou par contre. 7% ne répondent pas. "linguşire" . Nous allons traiter ensemble toutes les paires de mots.bine obtient un pourcentage de 93. une plaidoirie favorable etc.6 % reconnaissent un sens légèrement différent de chaque terme .3% sont d’accord avec la conformité sémantique des lexèmes job . "acţiune de cunoaştere şi susţinere" . "a face reclamă". "grup de presiune pentru a influenţa votul" .7% croient que les champs sémantiques de ces deux mots sont bien différents . b) Dans le cas de business . 88. à peine les enquêtés arrivent à lui donner une définition. e) Dans le cas des lexèmes fashion – modă 63. 8. ce qui nous fait croire que l’anglicisme est trop peu connu par les locuteurs .1% ne savent pas et le reste (3. soutenir quelqu’un.4% ne donnent pas de réponse.3% ne se prononcent pas et 3. qu’une petite erreur d’orthographe ou de prononciation. d) On enregistre 72.2% ne reconnaissent pas de différence sémantique.9% des personnes interrogées voient une identité sémantique tandis que 2. "publicitate" .4% voient un sens bien différent des termes . il est facile de constater que le terme a bien élargi sa sphère. 10.s’est produite à cause du fait que les deux termes se prononcent presque pareils : [treiniŋ] vs [treniŋ]. un assez gros pourcentage 21. sens bien différent et je ne sais pas.3% expriment dans leur réponses que le champ sémantique de l’anglicisme est un peu différent de l’équivalent roumain.1 % considèrent que les deux mots ont des sens légèrement différents tandis que 1. sens légèrement différent. personne ne voit un sens bien différent entre les deux lexèmes. avec deux sens différents.7% ne donnent pas de réponse. Nous signalons au lecteur l’effet humoristique que produit l’équivalent proposé pijamale de noapte (pyjama de nuit) (nous croyons que le sujet utilise le même terme trening pour les vêtements de sport et de nuit). Si on regarde le dictionnaire. c) Sans enregistrer la plus grande conformité sémantique.2% de sémantisme identique parmi les locuteurs . 10. par contre 3.1% ne répondent pas. "pledoarie favorabilă" .4%) ne donne pas de réponse . Nous soulignons le fait que les interviewés ont eu le choix entre sens identique. 1.7% attribuent aux lexèmes un sens bien différent . le couple OK.afaceri. pour tout simplement signifier une recommandation. donc il ne s’agit pas forcément de politique. en faisant ressortir les caractéristiques et les constats qui nous intéressent.

9% ne savent pas et 1. l) Le plus haut taux concernant l’identité sémantique est enregistré par les lexèmes boss – şef (94. les autres 16. 0. Marele Dicţionar de Neologisme.f) Pour le couple planning .4% ne répondent pas. Tous ces chiffres fournissent un indice utile pour mesurer la compétence lexicale ou néologique d’usagers de la langue face aux emprunts. moins de la moitié (41.4% déclarent voire un sens un peu différent . Selon les résultats de notre enquête. imagine.1% se mettent d’accord sur l’identité sémantique des lexèmes look – stil. Adrian Dinu.2% indiquent de petites différences de sens entre les lexèmes tandis que 1. Bucuresti [3] En roumain l’anglicisme s’écrit avec un et rarement avec deux L 119 . la majorité des 117 enquêtés comprennent les mots proposés mais moins de ces sujets disent utiliser aussi ces mots.4% des témoins ne voient aucun écart sémantique. NOTES [1] Rachieru. 10.5%) ou un sens bien différent (3. k) De nouveau les lexèmes entertainment – divertisment enregistre une méconnaissance des réponses par 34. i) Quant à la comparaison deadline – termen limită on a enregistré le plus haut pourcentage (40.9%) considère les deux lexèmes comme égaux sur le plan sémantique . les autres indiquent un sens légèrement différent (7.2%. un gros pourcentage 28.7%) ou ils ne savent pas (2. O.1% ne donnent pas de réponse.4% trouvent que leurs sens sont bien différents . Est-ce que ces réponses renvoient au fait que les locuteurs ne connaissent pas la signification de l’anglicisme entertainment ? Seulement 47% y voient une identité de sens tandis que les autres voient ou un sens légèrement différent (8. 12% y voient un sens légèrement différent tandis que 3. la non réponse est trouvée dans 6.9% ne donnent pas de réponse.2%) de toutes les paires de lexèmes concernant le fait que les témoins ne savent pas répondre : cela prouve que les gens ne connaissent pas la signification de deadline et par conséquent ils ne peuvent pas apprécier la différence ou la ressemblance sémantique avec l’équivalent roumain .1% indique que l’anglicisme n’est pas trop utilisé par nos enquêtés . p.8% des cas.7% considèrent que les mots ont des sens bien différents .9%) . Iaşi: Institutul European. h) La moitié de nos interviewés considère que make up – machiaj ont un sens identique . les non réponses sont dans une proportion de 0.5% et un sens bien différent par 4. ces chiffres reflètent aussi l’état actuel d’utilisation des emprunts dans la presse.4%) .planificare 68.9% ne savent pas répondre et toujours 0.7%). 2002. Florin.4% saisissent un sens légèrement différent dans le couple et 0. 3% . ni ne les emploient. 15. 3.3% ne savent pas répondre et 3. j) 70. Il est encore significatif de constater qu’une partie du total des enquêtés ne comprennent pas les mots proposés.. dans un pourcentage infime (0. 5.9% un sens bien différent .1% ne répondent pas.2% ressentent les deux lexèmes show/ şou – spectacol comme identiques sur le plan sémantique. juste 3. Globalizare şi cultură media. nombre d’anglicismes créés dans la presse ne sont pas toujours utilisés ou même compris par les locuteurs.6%) .4% ne donnent pas de réponse. mais 10. de même le gros pourcentage de ceux qui ne savent pas quoi répondre 17. Mais d’autre part. 5.9%) ces mots ont des sens très différents .9%. un sens légèrement différent est ressenti par 8. cette fois-ci seulement 0. 2003. m) Dans notre dernier exemple 87. un sens bien différent (1.5% ne reconnaissent pas de différence sémantique.7% ne répondent pas.3% sentent que le sens est légèrement différent entre les deux . g) Dans le cas de star – vedetă 79. Autrement dit.2% est enregistré par ceux qui ne savent pas ce qui prouve que l’anglicisme n’est pas utilisé par les locuteurs . 6 [2] Marcu. Editura Saeculum I.

It is an approach whose aim is to reveal the level of knowledge of the English loanwords by the speakers. Iaşi: Institutul European Singly. www. ulaval. (1992). Adrian Dinu ( 2003). to see the way they consider and use the loanwords. to observe if they know or are able to propose equivalents when using these loanwords. to notice if they perceive differences of meaning between pairs of words (loanword versus equivalent) and to discover their attitude towards the loanwords. François. 120 . Le Questionnaire. Paris : Nathan Lemieux. L'enquête et ses méthodes : le questionnaire. André. ca ABSTRACT This article presents the results and the analyses of a sociolinguistic survey under the form of questionnaire we carried out in Romania on 117 interviewees regarding the English loanwords and their potential equivalents in the target language.RÉFÉRENCES Rachieru. Roy. Jacques. com. Globalizare şi cultură media.

SEMANTICA 121 .

122 .

biologie şi vestimentaţie până la economie. brun. preluând şi dezvoltând cercetările anterioare. cămaşă verde. atunci cu ce accepţii. patrulaterul roşu. portocalii din Ucraina): „Kievul şi Bucureştiul au probleme pentru că portocaliii de-o parte şi de alta sunt de « culori » prea diferite…” (www.ro. relaţia dintre acestea caracterizându-se la nivel lingvistic şi prin preluarea unor sintagme de la un domeniu la altul. În lucrarea de faţă voi avea în vedere numai două dintre aceste domenii. Unele pot fi preluate intact sau cu modificări în celelalte domenii de activitate din societatea românească. roşu. cu originea în mass-media. acolo unde este cazul. băiat cu ochii cenuşii. 1. cu accent pe analiza semantică. iar dacă sunt. consultat 10 iunie 2009). materialul analizat este unul limitat şi prezentarea tratează doar câteva aspecte ale dinamicii lexicului cromatic în limba română. (4) portocalii — Democrat-liberalii (membrii partidului PD-L în România.partidulverde. multe dintre ele reflectă o modă lingvistică. uneori. politică şi sport. menţionând sensul fiecăruia dintre ele şi indicând lucrările lexicogafice în care sunt înregistrate.cotidianul. Fără a intra în abordări de ordin filozofic. de la alimentaţie. (6) trandafirul roşu — Simbolul adoptat de partidele social-democrate sau socialiste europene. Cum ar arăta lumea fără culori/culoare? Mai întâi aş spune că lumea fără culoare nu există. printre care şi cel politic: băiat cu ochii albaştri. Propun în continuare alte exemple. cămaşă neagră. sunt înregistrate în dicţionare. cartonaş galben. cec în alb. buletin alb. (5) roşii — Social-democraţii.gardianul. pe urmă aş susţine că realitatea extralingvistică îşi dobândeşte o anumită identitate tocmai prin culoare. dacă sunt înregistrate sau nu. 19 februarie 2008.ro. lista aceasta rămânând practic deschisă. Florica Dimitrescu (2003: 51-52) a abordat această problematică şi a propus o listă de cuvinte şi sintagme cromatice din mai multe domenii. cuvintele şi sintagmelor cromatice se folosesc frecvent. În domeniul politic. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“. vot alb. mai mult sau mai puţin cunoscute: (1) Partidul Verde — Partid politic: „Partidul Verde. Jocul politic şi jocul sportiv au foarte multe în comun. mă rezum totuşi la perspectiva lingvistică asupra culorilor pe care mi-am propus să o abordez în această lucrare. consultat 10 iunie 2009). 123 . (2) verzii europeni —Despre orientările politice ecologiste. firul roşu. cămaşă roşie. numit astfel la unison cu partidele frăţeşti din alte ţări (Die Grünen în Germania. 27 martie 2007. Rămâne de văzut care este statutul cuvintelor şi sintagmelor cromatice în lucrările lexicografice româneşti.Silvia Nicoleta BALTĂ. Cu siguranţă oricine poate repera în comunicarea orală sau scrisă în limba română o serie de cuvinte şi sintagme cromatice care aparţin unor domenii de interes diferite. se generalizează şi. pe care de altfel nu le-aş putea argumenta până la capăt. semestrul alb. (3) verzii — Adepţii mişcării ecologiste: „Verzii europeni vor să-şi consolideze poziţia în Est” (www.ro. Les Verts în Franţa sau The Greens în Marea Britanie) are ca scop redeşteptarea interesului pentru problematica ecologistă…” (www. cele mai mediatizate la ora actuală în societatea românească. cu precizarea că materialul utilizat este preluat de pe diverse site-uri şi publicaţii online. Numărul relativ mare al domeniilor în care apar poate constitui dovada unei anumite dinamici a lexicului cromatic în limba română. Iaşi DINAMICA LEXICULUI CROMATIC ÎN LIMBA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ 0. verde. consultat 15 iunie 2009). şi anume domeniul politic şi domeniul sportiv. zonă gri. Fără îndoială.

deoarece prezintă şi alte semnificaţii decât cele oferite de autoare. toate din fotbal: a vedea roşu înaintea ochilor. Motivul este reprezentat de faptul că organizatorul şi sponsorul 124 . (12) pârtii verzi/ bleu — (ski) Pârtiile cele mai uşoare. scor alb. roş-albastru. consultat 15 iunie 2009). şepcile roşii. Marii Britanii. cartonaş galben. tricoul galben de învingător al Turului ciclist al Franţei 2006..(7) revoluţia roşie — Revoluţia socialistă: „Geoană anunţă revoluţia roşie. consultat 15 iunie 2009).. (14) pârtii negre — (ski) Pârtii pentru avansaţi.) în componenţa Consiliului Suprem de Securitate. atât din fotbal.sport365..” (www. vişiniu. azzuro. 16 octombrie 2007. lanterna roşie. consultat 9 iunie 2009). cartonaş roşu. azzur.. b) „Preşedintele Parlamentului. câinii roşii. consultat 26 iunie 2009).) negre: pârtii doar pentru avansaţi (. (13) pârtii roşii — (ski) Pârtii medii ca dificultate..cronicaromana. 2.) unele zone din Elveţia nu au pârtii de culoare neagră. primul tricou alb al turului” (www.egirl.ro. României etc.. (www. la Madrid. (11) lotul tricolor — (fotbal. Adaug acestei liste şi alte exemple identificate online.) Tricoloarele vor mai înfrunta în cadrul grupei B echipele Germaniei şi Suediei” (www. pe care n-a onorat-o şi care trebuie să rămână în afara jocului »” (www. consultat 10 iunie). În domeniul sportiv...ro.ro.) roşii: pârtii medii (. (19) tricoul roz — (ciclism) Tricou de culoare roz purtat de liderul (sau liderul) clasamentului general în Turul ciclist al Italiei: „Liderul clasamentului general din Turul Italiei este răsplătit cu un tricou roz.. consultat 12 iunie 2009). Florica Dimitrescu propune în articolul său din 2003 următoarele exemple. Marian Lupu.revistapresei. cât şi din alte ramuri sportive. alb-roşii. (15) tricoul galben —(ciclism) Tricou de culoare galbenă purtat de liderul (sau liderul) clasamentului general în Turul Franţei. (18) tricoul roşu – (ciclism) Tricou de culoare roşie purtat de liderul (sau liderul) din clasamentul spriterilor în Turul României: „Cea de-a 44-a ediţie a Turului Ciclist al României şia desemnat primul purtător al Tricoului Galben (…) El a fost urmat de românul Marius Petrache care a devenit totodată şi primul purtător al tricoului Roşu.) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri sportive: „Handbal: România începe cu un meci de gală la Cupa Mondială (. galben-albastru. a declarat europarlamentarul PNL Adina Vălean” (www. 14 octombrie 2008. 1 iunie 2009. (17) tricoul alb (cu buline roşii) — (ciclism) Tricou de culoare albă (cu buline roşii) purtat de ciclistul (sau ciclistul) cu cele mai multe puncte obţinute pentru cele mai dificile ascensiuni în Turul Franţei. un cartonaş galben pe 7 iunie pentru actuala guvernare.. cuvintele şi expresiile cromatice sunt parcă şi mai numeroase decât în domeniul politic.ro.sport365.ziardambovita. (10) tricolorii/ tricoloarele — (fotbal.ro.) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri sportive. Cartonaşul galben reprezintă un vot pentru PNL ». Acest evident cartonaş roşu arătat de şeful statului speakerului şi trimiterea celui din urmă pe tuşă tocmai cînd jocul devine mai interesant a dat naştere mai multor presupuneri şi speculaţii”. 14 mai 2007. pentru începători: „Pârtiile sunt clasificate în 3 culori: bleu: cele mai uşoare pârtii (.: „Spaniolul Oscar Pereiro a primit oficial luni.ro.. Pe locul trei a ajuns germanul Arne Hinrichsen. Vanghelie – revoluţia gramaticii”. squadra azzura. consultat 26 iunie 2009). (8) cartonaş roşu — Sancţiune: a) „Fraza cheie a discursului său a fost că « Traian Băsescu este un jucător care a primit cartonaş roşu din partea Parlamentului. alb-vişinie.ro. lupii galbeni. handbal etc. (9) cartonaş galben — Sancţiune: „« Motivaţia electoratului pentru promisiunile neonorate este una foarte simplă.md. verzi. însă cele bleu şi roşii sunt un pic mai dificile decât media pentru fiecare tip în parte” (www.hotnews. titlul unui articol (www. alb-albaştri. Câteva exemple sunt preluate din lista de mai sus. (16) tricoul verde — (ciclism) Tricou de culoare verde purtat de liderul (sau liderul) din clasamentul sprinterilor în Turul Franţei. cel al sprinterilor.. rugbi etc. 16 octombrie 2007.prosport. pentru că nu a respectat regulile jocului.azi. pentru că are o funcţie pe care n-o merită. 25 decembrie 2008. nu a fost inclus (. consultat 10 iunie 2009).

prosport.dinamo. Petar Jovanovici. 16 octombrie 2007. Atât adjectivele. cât şi substantivele de culoare din exemplele de mai sus califică o realitate. deoarece ele nu sunt autonome din punct de vedere semantic. consultat 9 iunie 2009). Aşa se explică de ce sintagma trandafirul roşu.com. .ro. (21) cartonaş portocaliu —(fotbal) cartonaş de culoare portocalie: „Cartonaşul portocaliu oferă o sancţiune mai mare decât cartonaşul galben.” (www. (23).net. respectiv receptorul mesajului comunicării..3.ro.” (www. consultat 8 iunie). consultat 8 iunie 2009).ro.ziare. dar mai mică decât eliminarea care se dă la cartonaşul roşu.ziare.. (6). toţi. Apoi. consultat 9 iunie). (30) albaştri — (fotbal) Jucătorii/ echipa naţională a Franţei/ Italiei: „« Albaştrii » (Azzuri sau Bleus).prosport.info... (29) etc.. Ele îşi dobândesc identitate numai în context şi depind de un anumit savoir comun de cunoştinţe împărtăşit de emiţătorul. deşi vişiniii se puteau impune cu uşurinţă dacă nu ratau atât de des” (www.com..wordpress. alb-albaştrii vor pleca în Elveţia” (www.) Collina a declarat că (. Denumirile pentru culori cu valoare substantivală. (12) etc. fie valoare substantivală ((2). (34) vişinii — (fotbal) Jucătorii/ echipa CFR Cluj: „Pitbull-ul din apărarea lui CFR Cluj. Gabriel Tamaş a mai făcut o gafă..prosport. 2003: 55). (4). 5 iunie 2006. (27). (7). Lexicul cromatic românesc în cele două domenii analizate este fluctuant în cea mai mare parte.. 2003: 55). lucru explicabil probabil prin frecvenţa lor de utilizare. rezultat al conversiunii lexico-gramaticale.otopeni. (32) verzi — (fotbal) Jucătorii/ echipa Betis Sevilla: „Betis Sevilla a retrogradat...). o dramă. 2003: 55). pot avea fie valoare adjectivală ((1). social şi mediatizarea sunt factorii decisivi în impunerea în limbă a cuvintelor şi sintagmelor cromatice din domeniile politic şi sportiv.gandul. (29) galben-verzi — (fotbal) Jucătorii/ echipa FC Vaslui: „Până la finalul primei jumătăţi. « galben-verzii » şi-au trecut în cont şi o bară la un şut din întoarcere al lui Milisavljevic. (12). scor 1-1. Din exemplele mai sus menţionate. Trebuie să-şi învingă oponentul. se poate constata faptul că denumirile pentru culori în cele două domenii supuse analizei..moravudevest.). utiştii vor ajunge în ţară. iar galben prea puţin »” (www.. Evident există anumite grade ale recunoaşterii cuvintelor şi sintagmelor cromatice din domeniile politic şi sportiv.sport365. (33) vişiniu — Fan al echipei Rapidul (Dimitrescu. (5).) « există anumite situaţii când roşu este prea mult. consultat 8 iunie 2009). consultat 16 iunie 2009). trăiesc un veritabil thriller.ro. pe 1 iulie. (23) alb-albaştri — (fotbal) Echipa Universităţii Craiova (Dimitrescu. (11). Tony.) « Verzii » au marcat cinci eseuri. consultat 10 iunie).. au un statut aparte în cadrul clasei gramaticale a substantivului. consultat 15 iunie 2009).panduriiprosport. consultat 9 iunie 2009). (27) alb-roşii — Echipa Dinamo (Dimitrescu.prosport. (28) alb-roşii — (fotbal) Jucătorii/ echipa UTA Arad: „Alb-roşii se întorc azi din Antalya [titlul articolului] Stagiul centralizat din Antalya al formaţiei arădene a luat sfârşit duminică seara. Fundaşul « roş-albilor » a absentat la antrenamentul de ieri dimineaţă” (www.realitatea. (13)..iasi.” (www. (20) cartonaş galben — (fotbal) cartonaş de culoare galbenă cu care arbitrul avertizează un jucător care a comis o greşeală.ro.” (www.ro. Contextele ideologic. (31) verzi – (rugbi) Jucătorii/ echipa Irlandei: „Echipa de rugbi a Irlandei a avut o misiune facilă la Roma (. este deschis 125 acestei competiţii este La Gazetta dello Sport. (25) alb-albaştri – (fotbal) Jucătorii/ echipa franceză AJ Auxerre: „Daniel Niculae îşi va cunoaşte noii coechipieri pe 22 iunie. în contextul politic naţional nu mai este atât de des menţionată ca în primii ani de după Revoluţie. strâns legată de realitatea extralingvistică. când e programată reunirea la Auxerre. (26) roş-albi — (fotbal) Jucătorii/ echipa Dinamo: „Deşi spiritele erau deja inflamate la Dinamo după ratarea titlului. un ziar italian ale cărui pagini sunt roz” (www. care sâmbătă a marcat primul gol pentru « alb-albaştri » în partida cu Gaz Metan Mediaş. caracteristică care le apropie într-o oarecare măsură de clasa adjectivelor. consultat 9 iunie 2009). (3). (24) alb-albaştri — (fotbal) Jucătorii/ echipa Poli Iaşi: „Mijlocaşul echipei Poli Iaşi. « fanii verzilor » s-au luat la bătaie cu forţele de ordine. (. Azi..ro.. care a umplut paharul.” (www. că echipa lui Sorin Cîrţu a fost mai pragmatică azi. (22) cartonaş roşu — (fotbal) cartonaş de culoare roşie cu care arbitrul elimină de pe teren un jucător care a comis o greşeală. a recunoscut la finalul meciului cu Pandurii. consultata 9 iunie). dar doar o victorie în această seară nu le este suficientă” (www.

(10). (14)). Verzii. îşi are punctul de plecare în culorile echipamentului lor sportiv. (23). (23). a unei anumite ambiguităţi referenţiale. fie de realităţi aparţinând unor spaţii diferite (v. (15)-(16)-(17)-(18)-(19). (27)-(28). de care nu se poate face abstracţie. de regulă. lucru care implică în mod obligatoriu. pentru identificarea şi înţelegerea corectă a mesajului. Există totuşi cazuri când acelaşi cuvânt. Sintagmele şi cuvintele cromatice din politică şi sport au iniţial statutul unor coduri. Este interesant de remarcat faptul că legătura cu extralingvisticul în acest caz se pierde într-o anumită măsură. fie în echipamentul sportivilor. (13). (29)) sunt din ce în ce mai numeroase. definit în DCR1/2 ca „roşu bătând în mov”. în domeniile avute în vedere. (4)) şi verzii (v. (24). Dacă ar fi să luăm exemplul compusului roşu-mov. Dintre acestea. nici alb-roşii/ roş-albii (v. (19)). lucru vizibil prin împrumuturile care au pătruns în limba română. uneori.inovaţiilor lexicale. (32)). În schimb cuvintele şi sintagmele bicromatice (v. Singurele exemple identificate în dicţionarele 126 . încât se ajunge la un moment dat la suprapuneri semantice. (9)). Denumirile acestea se datorează de fapt predominanţei cromatice a lui portocaliu. squadra azzura (v. (8a)). (31). Ele se generalizează pentru că există un anumit interes pentru realitatea extralingvistică desemnată. Sintagmele cartonaşul galben. ceea ce duce inevitabil la crearea polisemantismului. repectiv verde. care preia din domeniul sportiv sintagmele cartonaş galben şi cartonaş roşu cu sensurile „sancţiune prin avertizare”. (31). Portocalii. de identificare. (12). Culoarea sau culorile capătă astfel o funcţie distinctivă. Portocaliii (v. Lexicul cromatic se caracterizează printr-o mare deschidere. Unul şi acelaşi cuvânt cromatic dobândeşte sensuri diferite în domenii diferite (v. (11)). Este vorba mai ales de domeniul sportiv. respectiv jucătorii/ echipa de rugbi a Irlandei şi jucătorii/ echipa de fotbal Betis Sevilla. bi. Este clar faptul că denumirea echipei sau a jucătorilor acesteia printr-un compus cromatic format. din doi termeni cromatici primari. Însă. Alb-albaştri. ultima categorie este mai puţin reprezentată (v. (26). O altă remarcă asupra lexicului cromatic în limba română actuală are legătură cu dimensiunile cromatice exprimate care pot fi cel puţin de trei feluri: mono-. Cazul acesta ilustrează faptul că limba română este într-o continuă inovaţie şi creativitate semantică. fie că este vorba de o realitate internă spaţiului românesc (v. (8b). Numai că realitatea extralingvistică. (26). respectiv „sancţiune prin eliminare” (v. luarea în calcul a contextului. Se nasc astfel relaţii de opoziţie cu mai mulţi termeni. nu mai putem vorbi de o semantică graduală a acestora. devenite substantive colective. poate fi vorba şi de o alegere motivată (v. cuvintele şi expresiile cromatice se formează pe baza metonimiei/ sinecdocei. azzurii. În cele mai multe cazuri. unde numărul echipelor este relativ mare. Seriile (23)-(24)-(25). cu deosebire în domeniul sportiv. îi desemnează pe politicienii democrat-liberali şi pe susţinătorii lor. Aceast tip de relaţie se păstrează şi în domeniul politic. care nu sunt nici alb-vişinii (jucătorii/ echipa Rapid). în unele cazuri. Sunt bine cunoscute şi recunoscute cuvintele şi sintagmele cromatice les Bleus. după cum se poate observa foarte clar în exemplul (21). Cât priveşte o posibilă explicaţie a originii lor. (4)). nu confirmă această ipoteză. roş-albaştrii sunt jucătorii/ echipa Steaua. cartonaşul portocaliu şi cartonaşul roşu se alfă în relaţie de opoziţie graduală. desemnează realităţi distincte (v. În sport. (20)-(21)-(22) ilustrează un tip aparte de relaţie semantică. (3). aşa cum în sport verzii se opun albaştrilor. Seriile (12)-(13)-(14). (27)). dar. În lucrările lexicografice româneşti nu sunt înregistrate foarte multe din cuvintele şi expresiile cromatice supuse aici analizei. (25)). fiind cunoscute şi utilizate de către un număr limitat de indivizi. simplu sau compus. În politică portocaliii se opun roşilor. alegerea termenului cromatic are la bază o convenţie (v. sintagmele mai sus menţionate păstrând doar sensul general de „sancţiune” (v. nici orice alţi jucători/ echipă din campionat. şi anume relaţia de opoziţie graduală a sintagmelor cromatice. atunci alb-albaştrii sau roş-albaştrii ar trebui să ne ducă cu gândul la echipamentul sportiv de culoare „alb care bate în albastru”. (32)) şi chiar în acelaşi domeniu.sau tricromatice. respectiv „roşu care bate în albastru”. cu trei termeni. simpli. fie în materialele folosite în campaniile electorale. 4. (30)).

de regulă. p. Florica (1982). Prin urmare. iar în celălalt „membru al unui partid ecologist” (DEXI). unul foarte important chiar. se poate spune că lexicul cromatic câştigă din ce în ce mai mult teren. cu privire la cuvântul cromatic tricolori/ tricolor. 47 (1-6). şi femeile au un cuvânt de spus în acest sens. X/ 1-5. t. sportul nu este practicat doar de bărbaţi. Creaţiile cromatice. pe parcursul unei etape a cursei. prezent în NDU. Semantică şi lexicografie. litera P (1972-1984). este definit ca termen specializat „cartonaş dreptunghiular arătat de arbitru pentru a avertiza sau a exclude din joc un jucător care a comis o greşeală”. Dicţionare DEX = Dicţionarul explicativ al limbii române (1998). Chişinău: Arc & Gunivas. mai ales în domeniul sportiv. nu toate creaţiile lexicale vor rezista în timp după cum ne demonstrează uneori lucrările lexicografice. Următorul exemplu. t. litera R (1975). cartonaş galben/ roşu. Bucureşti: Editura Logos. DCR2. SCL. Atât în DCR2. Cât despre sintagma tricoul galben. dicţionarele o definesc în mod tradiţional (gen proxim şi diferenţă specifică): „tricou de culoare galbenă pe care îl poartă într-o cursă ciclistă sportivul care conduce în clasamentul general” (NDU) sau „tricou de culoare galbenă pe care îl poartă. nu va fi prea greu de depăşit.consultate (v. DCR2 propune un sens mult mai general decât DEXI. 5. mai ales la pl. în LL. pentru a fi uşor remarcat” (DEXI. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. t. MDA). că dicţionarele. Florica (2002). vin să îmbogăţească considerabil (să diversifice şi vizual) limba română. verzii/ partidul verzilor. Ceea ce surprinde în cazul celor două definiţii propuse pentru verzi este faptul că între ele există o diferenţă simţitoare. t. este definit oarecum diferit în cele două lucrări în care apare. Cu siguranţă. Şi în domeniul politic apelul la o serie de termeni cromatici pare să ia amploare. au şanse mai mari să fie consemante în aceste lucrări. similar DU. VII/ 2. După cum se poate constata. t. Florica (2003). numai acele creaţii care depăşesc sfera naţionalului. în LL. Dicţionar de cuvinte recente. Angela (1996). Astfel. Dimitrescu. t. permanent deschisă inovaţiilor. 3-4. MDA şi DEXI. să intre la rândul lor în definiţiile lexicografice. 364-368. lucrările lexicografice fie pornesc de la forma de plural a substantivului masculin tricolor. SCL. DLR = Dicţionarul limbii române (serie nouă). celelalte exemple urmând. fie definesc doar forma de singular. Ultimul exemplu. 48 (1-2). cartonaş galben/ roşu. lucru care este materializat în limbă prin substantivul tricoloarele. Din cromatica actuală (I). Bucureşti: Editura Albatros. MDN). litera M (1965-1968). în prima lucrare menţionându-se faptul că este vorba de un termen folosit în politică. Pl. câştigătorul etapei precedente. Angela (1985). cu excepţia DEXI. Într-un caz substantivul verzii este definit ca „aparţinând mişcării ecologiste” (DCR2). 36 (5). fie că este vorba de formaţii noi din elemente deja existente. Un rol important îl joacă în acest sens şi mass-media. poate. 21-33. IX. tricou galben. REFERINTE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. Dicţionar de cuvinte recente. p. sunt următoarele: tricolori (m. Bibliografie). se precizează categoria gramaticală. Despre culori şi nu numai. DCR2 = Dimitrescu. Florica (1997). 127 . Despre culori şi nu numai. Lexicografia şi metalexicografia. MDA. litera O (1969).. VI. Pornind de la exemplele şi reflecţiile de mai sus. substantiv masculin. tricolor „component al echipei naţionale” (DCR1. Este interesant de observat. (10)) pentru a desemnna o echipă reprezentativă din componenţa căreia fac parte numai femei.)/ tricolor. reiese faptul că se foloseşte în limba română actuală şi substantivul feminin la forma de plural (v. p. 43-49. p. dacă proba timpului şi a modei sociale şi lingvistice. Din exemplele propuse în lucrarea de faţă. foarte puţine la număr. VIII/ 1-5. DEXI = Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române (2007). VII/ 2. fie de împrumuturi din alte limbi sau de sensuri adăugate cuvintelor mai vechi. DLR. litera N (1971). conferindu-i sensul „echipă reprezentativă românească din diverse ramuri sportive” (NDU. Bidu-Vrănceanu. litera S (1986-1994). 48-63. Dimitrescu. Numărul relativ mic al cuvintelor şi sintagmelor cromatice înregistrate în dicţionarele mai noi din cele două domenii supuse analizei ilustrează faptul că. verzii/ partidul verzilor. indică doar una din aceste forme. DU. Din cromatica actuală (II). DEX). cât şi în DEXI. DCR1 = Dimitrescu.

Rodica Radu şi Victoria Zăstroiu. the paper tries to illustrate that there is an important number of lexical creations (words and phrases) which contain chromatic terms. Ioan Oprea. ABSTRACT The present paper attempts to investigate the dynamic of the chromatic lexicon in some of its aspects in contemporary Romanian. MDN = Marcu. NDEX = Noul dicţionar explicativ al limbii române (2001). Florin (2006). 5 vol. Iaşi: Mydo Center. Bucureşti: Univers Enciclopedic. Bucureşti: Editura Saeculum I. 128 .. O. The analysis focuses on 34 internet examples from politics and sport. Bucureşti: Litera Internaţional.t. Dicţionar universal al limbii române (1995-1996). Firstly. vol. XI/ 2-3. I-IV. t. it investigates their presence or absence in some Romanian dictionaries. litera Ş (1978). XII/ 1 litera Ţ (1994). t. Marele dicţionar de neologisme. Secondly. ediţia a XI-a. Lazăr. Although many examples of chromatic terms were identified. XIII/ 1. MDA = Micul dicţionar academic (2001-2003). DU = Şăineanu. Carmen-Gabriela Pamfil. XI/ 1. Bucureşti: Editura Academiei. litera T (1982-1983). Bucureşti-Chişinău: Litera Internaţional. t. NDU = Noul dicţionar universal al limbii române (2008). litera V (V-veni) (1997) şi urm. I found out that only few of them are registrated in the dictionaries. revăzută şi adăugită de Alexandru Dobrescu.

Ag. Valea Poienei (Sv). Terminologia arboricolă este importantă şi din alt punct de vedere: ca argument istoric. pădurea. Cel mai reprezentativ microcâmp lexico-semantic din cadrul terminologiei pădurii este. Poiana Crăcăoani (Nţ). Iş. Gj. Mh. Giurescu vorbeşte de „retragerea la pădure“2 . Il. Sb. în general. Poenile (Vr). Râmeţ-Poieni (Ab).Ana-Maria BOTNARU. Cţ. o formulă mai exactă decât „retragerea la munte“. Poiana Mierlei (Ph). Iş. Poiana Negustorului (Bc). Vl). Hd. Dealu Poienii (Ab). Nţ. Mş. Poiana Vărbilău (Ph). invocată de unii istorici. Vl. Poiana Micului (Sv). Poieniţa Voinii (Hd). care vine în sprijinul direct al continuităţii. Poiana Almaşului (Nţ). Vr). Poiana Moţilor (Bh). Cs. Sv. În Poiană (Bz. Poiana Sărată (Bc). Poiana Măgura (Sj). dimpotrivă. Poiana Horea (Cj). pe de o parte. Vl). 129 . Tr). Valea Poienii (Ab. Bc. Poiana Mare (Dj. Poiana Câmpina (Ph). locuţiuni. Poiana Pietrei (Vs). Păcurile Poenari (Bz). Sv. Nţ. Acolo unde sursele istorice tac. dar mai ales la nordul Dunării. Bt. Sodohol-Poiana (Hd). Poienile de sub Munte (Mm). Poiana Aiudului (Ab). Poiana Largului (Nţ). Pentru o lungă perioadă de timp. din productivitatea elementelor componente. cel al numelor de arbori. Poienari (Ar. Satu-Poieni (Vl). cercetarea materialului lingvistic ne oferă unele indicii preţioase. Iş). Vl). Poiana lui Stângă (If). Db. Ot. este pădurea. Poiana Blenchii (Sj). Ot. Iş. Poian (Cv). PoieniSuceava (Bc. Valea Poenarilor (Ag). ci. „Nu câmpul predomina asupra unor vestigii de pădure. Db. Bc. Poiana Vinului (Sv). Poiana Stoichii (Vr). Poiana lui Alexa (Vs). Poiana cu Cetate (Iş). Mm). interesant deopotrivă în sine. dar şi pentru că reflectă pregnant specificul istoriei şi civilizaţiei noastre (stră)vechi. Sj. Poiana Boului (Bc). Vl). printre altele. Poieni-Solca (Sv). Poiana Mărului (Bv. Gl. Nţ. vom încerca să schiţăm o corespondenţă între „etajarea“ altitudinală a arborilor şi „etajarea“ etimologică a numelor respective. Bucuim-Poieni (Ab). Poiana Vîlcului (Bz). Vom urmări în acest studiu. Hd. If. Ph). Poiana Antii (Sj). Poienile Izei (Mm). Poienile Boinei (Cs). Poiana Florilor (Bv). Poeni (Gj. Poiana Ciorii (Mh). Poieniţa-Grigoreni (Ag). Gj) / de Sus (Db. puzderia de toponime3 derivate de la sau compuse cu „poiană“: Poiana (Ab4. Poiana Fagului (Hg). Ph). Hd. Poiana Porcului (Mm). Nţ. Poiana de Jos (Db. iar pe de alta. de pildă. Gj. codrii cei mari şi nepătrunşi. Poiana Comarnic (Ph). Iş. după retragerea aureliană nu poate fi argumentată invocând doar dovezile istorice – arheologice sau epigrafice. o cercetare etimologică a termenilor arboricoli (cu discutarea etimologiilor controversate şi propunerea unor noi ipoteze de lucru). Râpa Poeni (Bn). Terminologia pădurii este un ansamblu complex. Poiana Lacului (Ag). pădurea a reprezentat singura posibilitate de retragere din faţa năvălitorilor şi de apărare împotriva acestora. Poieniţa Tomii (Hd). Poiana Nucului (Bc). Poiana Cristei (Vr). Sv). proverbe. Poiana Humei (Nţ). Ciceu-Poieni (Bn). ca şi în expresii. Poiana Fântânii (Dj). Tm). Poiana Ampoiului (Ab). Poienii de Jos / de Sus (Bh). Universitatea « Spiru Haret ». Un element esenţial în existenţa românilor. Poiana Gruii (Mh). din pătrunderea lor în toponime şi antroponime. Vr). Valea Poenii (Bn. Poiana Sibiului (Sb). era a tot copleşitoare. Poiana Mânăstirii (Iş). Poiana Borca (Nţ). Poiana Teiului (Nţ). Gj. Continuitatea populaţiei romanizate în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Bz. Iş. Bt. Poieni (Ab. Cs. Poiana Trestiei (Ph). Poiana Botizii (Mm). Poeniţele (Bz). Bucureşti MICROCÂMPUL LEXICO-SEMANTIC NUME DE ARBORI ÎN LIMBA ROMÂNĂ Am ales pentru lucrarea de faţă un segment onomasiologic reprezentativ pentru orice limbă.“1 Profesorul Constantin C. Dovadă în acest sens stă. Poieniţa (Ab. Poeniţa (Vl). Poiana Lungă (Cs. Poiana lui Matei (Vs). Ar. Gj. Dj. evident. Nţ. Ag. din capacitatea acestora de a genera cuvinte noi. Poenari (Bt. Hd. Ph). Fundu Poenii (Nţ). Poienile (Bz. Cj. Poiana Ţapului (Ph). Iş. Importanţa unui ansamblu lexico-semantic în vocabular rezultă. Sv). dar cu deosebire pentru limba română : microcâmpul lexico-semantic al numelor de arbori. Hd.

locuinţe. paltin din platanus. NDU. în majoritatea cazurilor. sorb din sorbus. tufan etc. care depăşesc cadrul strict lingvistic al discuţiei. corn din cornus. iar celălalt din substrat (cf. mesteacăn din mastichinus. -is). Poienarii Apostoli (Ph). Cum se explică acest fapt ? Mai ales că. Realitatea lingvistică din prezent trimite la o concluzie de natură istorică : în vechime. pădurea a dispărut. doar nume ne-au rămas“5. pentru agricultură. Cuvintele formate pe teren românesc. fag din fagus. Fiind vorba de un termen popular şi regional. pin din pinus. după părerea noastră: „etimologie necunoscută“ (cf. . mai ales. ele denumind subspecii sau având o circulaţie regională ori populară (mai restrânsă decât a termenilor moşteniţi din latină sau din substrat): gârniţă (gârneaţă) din blg. au defrişat suprafeţe împădurite şi au ridicat acolo adăposturi. cer din cerrus. foarte multe aşezări umane au fost fondate în cuprinsul unor păduri. salcie din salix. Granica. prin derivare: moale + sufixul –ete. Terenul „smuls“ pădurii a fost utilizat pentru păşunat şi. mălin. DA) ori punerea lui în 130 . Oamenii au doborât copaci. alb. Apropierea semantică de adjectivul „moale“ ni se pare forţată. probabil celtică“). tei din tilia. plop din *ploppus (= pop(u)lus). molid (cf. se împart în două subclase: (I) derivate regresive de la numele fructului – castan. Poienărei (Ag). Însă legile fonetice ale evoluţiei de la latină la română contrazic această supoziţie. Pliuto. PoieneştiMânăstire (Vs). etimologia unor lichés precum hlamidă. scoruş etc. Dacă cercetăm etimologia numelor de arbori în limba română ajungem la concluzii interesante. hleab. hlei etc. slădun din blg. Fonetismul „hl“ indică mai degrabă o sursă etimologică pe filieră slavă (vezi. DEX. jipan. dicţionarele amintite mai sus oferă două soluţii – ambele nesatisfăcătoare. Breth). Numele de arbori de origine slavă sunt puţine. srb. Poienarii Vechi (Ph). O altă clasă etimologică este aceea a numelor de arbori moştenite din substrat (având drept criteriu de validare comparaţia cu limba albaneză): brad (cf. Cei doi termeni generici – arbore şi copac – sunt moşteniţi. Mersin (= „mirt“). mojdrean din blg. Cum era de aşteptat. supravieţuirea lor este cu atât mai preţioasă şi mărturiseşte despre importanţa extraordinară a pădurii în viaţa strămoşilor noştri daci. larice din larix. Poieneşti-Ghica (Vs). Sursele lexicografice consultate de noi (DA.. Numele de arbori moştenite din latină sunt cele mai numeroase (depăşind cu mult numărul termenilor arboricoli împrumutaţi din alte limbi ori creaţi pe teren românesc): anin (arin) din alninus (= alnus). (II) derivate cu diverse sufixe – ghindar. Poieneşti-Deal (Vs). Rakita. destul de puţine la număr. Aceasta este soluţia pentru care optează şi autorii DEX-ului. răchită din blg. nici pomeneală de pădure ori poiană în cuprinsul sau în preajma acestor sate. Sladun. NDU) consideră că sihlă (silhă. NDU . srb. nu ar fi oare mai potrivit să vedem în molete o formă coruptă de la molid? Unele dicţionare (DA. srb. În Transilvania avem unele regionalisme specifice: păhui (o specie de fag) din magh. ţilhă) ar trebui pus în legătură cu latinescul silva. tisă din slv. Molikë).. NDU). gospodării. frasin din fraxinus. termenii din substrat sunt extrem de rari. -icis. arţar din arciarium (< acer) [cf. DA. Poeneşti-Străjescu (Vs). Kopac). DEX-ul preferă soluţia „etimologie necunoscută“]. alb. La fel şi jep (cf. NDU) îl dau pe molete ca fiind format pe teren românesc. Plut. jugastru din *jugaster (< jugum = „jug“). plută din blg. de origine preromană. Gorun. DEX. alb. Poienarii de Argeş (Ag). Vorba lui Eco : „trandafirul de ieri trăieşte cu numele. Kiefer. doar salcâmul este de origine turcească (din salkim). oţetar. gorun din blg. velniş şi zâmbru sunt lichés ai căror origine este necunoscută (cf. -icis. Poienarii Burchii (Ph). zadă din daeda (= taeda). În privinţa lui stejar. DEX. dar satele au rămas. Între numele de arbori. Cu timpul. Maždrĕan. DA îl consideră „cuvânt străvechi. srb. În Dobrogea se foloseşte regionalismul mersină („scoruş de munte“) din tc. unul din latină (arbor. Sâmbovin (sâmbovină). Există însă câţiva lichés arboricoli a căror etimologie ni se pare discutabilă.Schitu-Poienari (Tr)..). Pagony sau chifăr (o specie de pin) din germ. de pildă. Tisa. ulm din ulmus. Poieneşti (Vs). carpen din carpinus.

Tisău de Sus) şi trei antroponime (Tisan. brădiniş. Teiuşu (Ag. If. brădişte. Vl). NDU). nu doar în partea de sud a ţării. brăduleţ.legătură cu blg. Poiana Teiului (Nţ). Subobrej-Tei (Bv). plopărie. pin. plopesc. brădui. dar şi ecouri interesante în mitologie şi folclor ? Credem că. Făgetan. brăducean. De pildă. plop(u)şor. plopuţ. bogăţia şi varietatea sa excepţională. nume moştenite din latină sau din substrat. sălcios. Sau de la „brad“ : brădănaş. Carpenişeanu. fie din substrat. Nici ecourile în toponimie şi antroponimie nu sunt la fel de numeroase ori de răspândite. DEX. având numeroase extensiuni în toponimie şi antroponimie. Teişani (Dj. terminologia pădurii în limba română şi nucleul său – terminologia arboricolă – reprezintă un argument forte în favoarea latinităţii vocabularului românesc şi a continuităţii populaţiei romanizate în spaţiul carpato-danubiano-pontic după retragerea aureliană. brăduliţă . Tiseanu). mesteacăn. Făgeanu. brădişor. ipoteza substratului nu poate fi ignorată.) şi cei aparţinând etajului forestier mediu (foioase : stejar. Teişoara (Bt). Prin vechimea. gârniţa etc. brădiş. brăzâşte. Făgetean. Teişori (If). lingvistic şi geografic deopotrivă. Teiuş (Ab. Tiseşti. Cracu Teiului (Cs). Carpeneanul. Teiş (Db. nici argumentul „geografic“ nu sprijină ipoteza etimologiei bulgare : stejarul este un arbore răspândit pe întreg teritoriul locuit de români. răchita. Bc. Adunaţii Teiului (Mh). toate numele de arbori montani sunt fie din latină. iar plută şi mojdrean – niciun toponim şi niciun antroponim. brădan. Hd. Tisescu. Teioasa (Bt). În concluzie. Vl). fără excepţie. un arbore foarte răspândit. Teii (Vr). Ot. Cărpinişan. Dj. sălciniş. variate şi expresive. Teişu (Bz. brădişcan. plopos. sălcioară. Teişoru (Vs). Făgeţel. pluta. 131 . Ot). Valea Teiului (Mh). de câmpie şi de luncă : salcâmul. terminologia arboricolă – împreună cu extensiunile ei funcţionale (toponimia şi antroponimia) – reprezintă un segment semnificativ al vocabularului românesc. Cărpenaru. Sj). brăduşcan. Valea Teilor (Tl). Făget. Cărpiniş. Sau de la „fag“ : Fagu [Ioan]. Ph). Ag. Tisău. În plus. Numele de arbori moştenite din latină sau din substrat au familii lexicale extinse. Teişul Nou (Db). Gârneaţă. sugerează că migratorii slavi nu au pătruns în zonele montane înalte. tisă are şase toponime (Tisa. Sau de la „salcie“ : sălcime. plopiş. în acest caz. plopet. Vr). brădeţ. Acest fapt. plopărişte. Ot. La fel şi antroponimele6 de la „carpen“ : Carpăn. Ceea ce demonstrează fără dubiu caracterul conservator şi tradiţional al acestei terminologii populare româneşti. Mai există un criteriu – funcţional – de departajare a termenilor în cadrul acestui subcâmp lexico-semantic : productivitatea lexicală şi extensiunile în toponimie şi antroponimie. ci în cele joase. molid etc. Gârneţ) şi un singur toponim (Gârniţa – Mh). Teiu (Ab. Carpin. De pildă. În limba română. sălciş. brădet. Făgeţean. brăduţ. Toponimele derivate de la – ori compuse cu – „tei“ sunt numeroase : Tei (Buc).) poartă. sălcică. Teiul (Vl). fag. Tisa-Silvestri. derivate de la „plop“ : plopar. Teiu din Deal / din Vale (Ag). Teicioara (Sv). familiile lexicale sunt mai restrânse ori lipsesc (este cazul lui mojdrean sau slădun. frasin etc. De ce ar face excepţie tocmai stejarul. plopişte. brăduştean. plopă. de câmpie. Făgăteanu. Numele de copaci împrumutate din limbile slave vecine ori de la alte popoare cu care românii au venit în contact de-a lungul istoriei sunt de găsit mai ales în zonele joase. Teiu-Vărăşti (Ab). Dealu Teiului (Vl). Făgeţeanu. gârniţă are asociate trei antroponime (Gârniţă. În cazul termenilor arboricoli de origine slavă. Cercetarea etimologiei numelor de arbori în paralel cu etajarea altitudinală a pădurilor noastre duce la o concluzie interesantă : arborii etajului forestier superior (conifere : brad. Tisa Nouă. Carpen. de pildă). brădău . plopăriş. Stežer (cf.

Grigore (2004). (DA). Iordan. Toponimia românească. Dicţionar al numelor de familie româneşti. [2] Giurescu. Istoria pădurii româneşti (din cele mai vechi timpuri până astăzi). (1975). Gheorghe (2002). The study of tree names from various perspectives (etymology. Iorgu (1963). Bucureşti : Editura Academiei RPR. Dicţionar onomastic românesc. (1946). Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. (NDU). I. which is one of the most fruitful and interesting popular terminologies in Romanian. [5] Stat rosa pristina nomine. p. Bucureşti : Ceres. Dicţionar onomastic românesc. Constantin C. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bolocan. (1963). Bucureşti : Fundaţia „Regele Mihai I“. (1963). Candrea. Brâncuş. Nicolae A. Dicţionarul etimologic al limbii române (elementele latine). 90. Dicţionar invers al numelor de localităţi din România. Vocabularul autohton al limbii române. Bucureşti: Univers Enciclopedic. 1965 şi urm. Ovid (2003). In this article. A meaningful relation between the “altitude terracing” of trees and the “etymological terracing” of their names is also underlined. Gheorghe (2002). Bucureşti: Academia Română. Craiova : Universitaria. vol. Bucureşti : Editura Politică. Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucureşti-Piteşti: Paralela 45. Dicţionarul limbii române (1913-1949.). Bucureşti : Editura Academiei RSR. Grigore (1983).NOTE [1] Stahl. Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică şi Constantinescu. Densusianu. nomina nuda tenemus. Dicţionar al numelor de familie româneşti. Craiova : Universitaria şi Judeţele României Socialiste (1972). Ioan-Aurel. Dicţionarul explicativ al limbii române (1996). [4] Abrevierile notate între paranteze reprezintă numele judeţelor din România. Iorgu (1983). H. [6] Antroponimele citate în acest studiu sunt preluate din următoarele surse : Iordan. “extensions” in toponymy and anthroponymy. 29. the author discusses some controversial etymologies of tree names and advances new hypotheses. Noul dicţionar universal al limbii române (2009). Giurescu. Sunt cuvintele cu care se încheie romanul „Numele trandafirului“. H. Bucureşti-Chişinău : Litera Internaţional. on the one hand integrate it and on the other hand individualize it in the Romanian vocabulary. ABSTRACT The lexical-semantic microfield of “tree names” is part of a greater lexical ensemble: the forest terminology. The tree names are a solid linguistic argument for illustrating the Latin character of the Romanian vocabulary as well as the continuity of the lichés z population in the Carpathian-Danubian-Pontic territory after the retreat of the Roman army and administration. Sociologia satului devălmaş românesc. p. [3] Toponimele citate în acest liché sunt preluate din următoarele surse: Bolocan. Nicolae A. Brâncuş. (DEX). Bucureşti : Ceres. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. Bucureşti: Editura Academiei RSR. 132 . Istoria pădurii româneşti (din cele mai vechi timpuri până astăzi). functional representativeness) allows the configuration of several characteristics which. Constantinescu. Iordan. Iorgu (1983). Dicţionar invers al numelor de localităţi din România. (1975). Introducere în istoria limbii române. Constantin C.

la grammaire générative et la linguistique pragmatique. Nous allons illustrer ce phénomène par l’analyse des quatre orientations linguistiques différentes. avec des résultats différents. Mais une telle constatation laisse au moins deux questions en suspens. c’est surtout à cause du fait qu’elle présente cette caractéristique embarrassante de transgresser les règles de sélection. les sémanticiens modernes sont d’un tout autre avis. Et dans ce cas est-ce que la métaphore représenterait un obstacle à la compréhension ? Si pour les rhétoriciens de la première heure. la métaphore n’était guère qu’un ornement langagier. la linguistique a subi des changements profonds au cours de son histoire et sa manière de métaphoriser ses concepts théoriques a changé parallèlement. Introduction : la métaphore – une déviance significative Déjà. Bachelard. mais aussi pour celle du langage de tous les jours et même pour celle qu’on utilise dans la terminologie scientifique. Toute discipline connaît ses propres noyaux conceptuels et sa propre métaphorisation. pour ne mentionner que ces quelques noms. Il s’agira donc du rôle que joue la métaphore dans le métalangage linguistique et les fonctions de la métaphorisation. Nous nous intéresserons au dernier type de métaphore et nous nous proposons d’analyser la façon dont la discipline linguistique s’est servie de la métaphorisation pour conceptualiser ses théories. en plus. quatre courants importants qui couvrent la période de 1850 jusqu’à nos jours : la linguistique historique et comparative. mais elle demeure omniprésente dans le langage. il y a quasiunanimité pour stipuler que la métaphore a des fonctions spécifiques et qu’elle est un facteur communicatif et significatif indispensable. Les fonctions des métaphores Les métaphores peuvent avoir plusieurs fonctions : 1) En premier lieu. Depuis. Jakobson. Si la métaphore a attiré l’intérêt de tant de linguistes. de philosophes. La métaphore ne figure pas dans le dictionnaire. se sont tous penchés. Pour beaucoup de linguistes les phrases contenant des métaphores présentent une certaine déviance et ne sont recevables que comme énoncés métaphoriques (si on leur prête donc un sens dit « figuré »). écrivait Ricœur [1]. on peut se demander pourquoi on se servirait d’une expression déviante si l’on peut exprimer la même chose (ou presque) sans déviance. sur la question de l’implication de la métaphore dans la production du sens et la représentation du monde. et. pendant l’Antiquité. Université « Politehnica » de Timişoara LA METAPHORE DANS LE METALANGAGE LINGUISTIQUE I. et c’est cette métaphorisation qui évolue et change presque inévitablement avec leur développement. de nombreuses approches et explications ont été proposées en rapport avec diverses disciplines et domaines de savoir pour comprendre la nature. En deuxième lieu. II. on aimerait savoir où réside exactement cette « déviance ». Comme toute discipline. la métaphore peut avoir une fonction dénominative. On étudiera aussi les fonctions de la métaphore pour établir celles qui sont responsables des conceptualisations métaphoriques dans le métalangage linguistique et qui rendent la métaphore unique et indispensable comme outil de description des faits de langue. le structuralisme linguistique. Ainsi. si elle est en un sens prévisible et correspond par conséquent à un certain type de « règle ». Tout d’abord. Cassirer. Beaucoup d’objets ont reçu une dénomination d’origine métaphorique. dont on pouvait se passer. ces dernières décennies. la place et le fonctionnement de cette figure de style critiqué. C’est ainsi que nous 133 . Nietzsche. d’historiens et de linguistes. que cela vaut non seulement pour la métaphore poétique. Actuellement.Marion COHEN-VIDA. elle a régulièrement mobilisé l’attention de littéraires. Sontag et Ricœur. la question de la métaphore s’est posée au France de la réflexion sur le langage.

Cette fonction n’intéresse non plus les métaphores des langages spécialisés. 2) La métaphore peut remplir aussi une fonction décorative. elle peut avoir pour mission d’embellir la parole. Plutôt que de créer un nouveau nom pour toutes ces nouveautés. « joute oratoire ». « argument massue ». Cette fonction n’intéresse pas les métaphores des langages spécialisés. l’France de l’aiguille. nous avons besoin de l’appréhender à la lumière d’un autre domaine clairement organisé que nous projetons sur lui. C’est le cas. on aurait souvent besoin de longues paraphrases) et du point du vue paradigmatique (il nous permet d’exprimer un grand nombre de concepts avec un vocabulaire relativement restreint). 134 . Assez souvent les métaphores esthétiques sont uniques ou très particulières et par conséquent non codifiées. nous ont rendu conscients du rôle actif de l’usager et ont abouti à une autre manière d’envisager les faits de langue : l’accent ne porte plus tellement sur les structures morphosyntaxiques. « combat verbal ». « joute verbale ». du vocabulaire de l’informatique : menu. « lutte verbale ». moins elle sera codifiée. ou dire de lui qu’il « aboie ». 4) En quatrième lieu. c’est sur un tel ensemble d’images qu’ont pu se construire de nouvelles idées et de nouvelles connaissances sur la langue et la communication. « mots blessants »… Les métaphores nous permettent d’exprimer le fait que. En effet. la métaphore est susceptible d’avoir une fonction expressive. ou lorsqu’il est trop abstrait pour être directement saisi. le bras d’une rivière. les deux locuteurs sont de véritables rivaux. Dans cette catégorie on peut inclure aussi des mots familiers qui désignent des innovations ou des phénomènes nouveaux dans notre société. et plus récemment le France d’un réacteur. et où un des deux discours permettra l’adhésion à l’une des positions en présence. la métaphore a une fonction cognitive. toile. un combat : « argument frappant ». c’est-à-dire lorsqu’un domaine ne présente pas une structuration évidente. nous concevons le domaine de la discussion comme une arène. Ainsi. « mots qui font mal ». qui existent donc depuis longtemps et qui ne se reconnaissent plus guère comme telles et. Ce deuxième domaine qui permet de saisir le premier nous oriente du même coup vers une vision évidemment entachée de subjectivité. 3) Troisièmement. sur les relations entre actants. Cela est probablement le cas dans les exemples suivants. c’est-à-dire des mots polysémiques. qui désignent d’une part une partie de notre corps et d’autre part un objet qui y ressemble : le dos d’un livre. mais sur les structures interactionnelles. Caractériser quelqu’un comme un « bulldozer » constitue assurément une manière colorée de parler d’une « personne déterminée. souris. contenant des expressions comme « bulldozer » et « aboie » : Ton ami est un vrai bulldozer. on parle de catachrèse [2]. Le plus souvent ce sont des métaphores entièrement codifiées. que rien n’arrête ». Un autre exemple sera du domaine de la linguistique : le transfert de l’intérêt de la langue à la parole. Le chef aboie ses ordres. ainsi que l’introduction de la notion d’acte linguistique. on peut appeler quelqu’un un « éléphant » ou un « caméléon ». Cette fonction esthétique de la métaphore se rencontre évidemment dans la plupart des textes littéraires. on opte souvent pour la solution de prendre le nom existant d’une chose qui y ressemble par certains aspects caractéristiques. les dents d’un peigne. etc. On doit noter que plus une métaphore est expressive.rencontrons dans beaucoup de langues des métaphores dites anthropologiques. Ainsi. dans ce cas-là. etc. dans une civilisation rhétorique où deux thèses sont en présence parce que la vérité ne s’impose pas. virus. esthétique. Je ne l’aime pas. par exemple. La comparaison (implicite) avec un animal est un procédé non moins expressif : ainsi. un revirement théorique s’accompagne facilement d’un remaniement fondamental au niveau de la conceptualisation métaphorique. C’est un procédé économique du point de vue syntagmatique (si on voulait exprimer la « même chose» en d’autres termes. puce.

la manière dont les langues étaient apparentées et nées les unes des autres. On utilise souvent des métaphores pour expliquer un phénomène complexe ou inconnu en utilisant l’image d’un phénomène connu et familier. langues – France. Pendant la première moitié du Xxe siècle. les métaphores dont on se servait par rapport à la langue étaient largement basées sur une analogie avec la biologie et la médecine. Aristote était sans doute le premier théoricien de la métaphore qui a reconnu sa valeur didactique. langues-France. arrangées. c’était une manière simple de parler du phénomène très complexe de l’histoire des langues et de leurs relations. langues-filles. etc. Et c’est également pour cela que Saussure [3] a conçu pour la distinction entre synchronie et diachronie. Des phénomènes comme l’évolution et l’arbre généalogique des langues étaient vus comme quelque chose de crucial : on voulait découvrir leurs lois de développement. dont les fondements étaient constitués par la phonologie. Par conséquent. c’est que les langues sont des organismes vivants dont la vie… peut se comparer à celle des organismes du règne végétal ou du règne animal… ». c’était l’ère du structuralisme. malgré son caractère un peu trop simpliste 6) La métaphore peut aussi avoir une fonction théorique. Ainsi. comment les parties de l’ensemble sont construites. avec ses différentes branches. de la vie et de la mort des mots. un système de valeurs oppositionnelles qui s’excluent l’une l’autre et dont le choix est dicté par de relations obligatoires » affirme Teodora Cristea (1979. la linguistique générative est inimaginable sans ses structures arborescentes. et cela selon une sélection naturelle « S’il est une vérité banale aujourd’hui. distribuées sur deux axes. les éléments étant des phonèmes. Ainsi. La même chose valait d’ailleurs pour les mots et leurs significations : on parlait de la naissance. 135 . si les grammairiens du XIX e siècle parlaient de langues – mères. affirme Arsène Darmesteter (1890. 19). L’ensemble constituait une structure globale. qu’il a nommés l’axe des simultanéités et l’axe des successivités. en utilisant des notions comme langue-mère. p. Le terme « construction » était un de ses mots-clés. « La catégorie grammaticale peut être conçue comme un ensemble de morphèmes. etc. comme un édifice. C’est que la métaphore transfère nos connaissances d’un domaine relativement connu vers un domaine relativement inconnu et elle a par là une forte valeur explicative. L’utilisation de la métaphore dans le métalangage linguistique Nous allons analyser l’utilisation des métaphores dans le métalangage des grands courants linguistiques de la deuxième moitié du XIXe siècle et du Xxe siècle Tout le long de la deuxième moitié du XIXe siècle. vertical ou paradigmatique et horizontal ou syntagmatique. III. On sait que cette représentation spatiale a eu un impact énorme sur toute la linguistique du Xxe siècle.5) La fonction de la métaphore peut être aussi de nature didactique. Il s’agit surtout de décrire comment les éléments s’opposent et se combinent. Ainsi. sujets à une (dé) croissance et dont seules les plus vitales pouvaient survivre les autres mouraient tout simplement . une bonne partie de ses métaphores théoriques dans la physiologie et la médecine. 2.. leur filiation. dont la métaphore de base était d’ordre « constructionnel » : la langue était vue comme une structure complexe. la linguistique connaissait une orientation historique et comparative. 3). donc. dont une des caractéristiques les plus notables fut qu’elle était fortement influencée par la théorie darwiniste. strictement synchronique. et les métaphores utilisés appartiennent à ce champs sémantique. et les niveaux supérieurs par la morphologie et puis la syntaxe [5]. [4]. une belle image de deux axes en forme de croix. La linguistique de l’époque puisait. morphèmes et syntagmes. on parlait des langues comme d’organismes vivants. etc. Ce sont des métaphores qui constituent une partie intégrante et irremplaçable d’une théorie ou d’une discipline. ses ramifications.

3. La grammaire générative se sert d’une conceptualisation métaphorique très différente : elle est inspirée par le modèle arithmétique de l’ordinateur, opérant sur des structures binaires et des algorithmes, des dérivations d’ordre mathématique. La grammaire est considérée comme un système de règles formalisées, abstraites et strictement ordonnées, avec des structures profondes et des structures de surface et le tout sans rapport avec l’usage ni l’usager [6]. La grammaire chomskyenne est un modèle de compétence d’un locuteur idéalisé. Si la grammaire du XIXe siècle et celle du structuralisme étaient surtout d’ordre descriptif, la grammaire générative vise à être génératrice, c’est-à-dire qu’elle veut expliquer, calculer et prédire. Et sa méthodologie se sert d’une métaphorisation très caractéristique : on opère sur des structures arborescentes, avec une racine, des branches multiples, une ramification bref un système métaphorique très cohérent et, en quelque sorte, digitalisé comme une intelligence artificielle. 4. Dans la linguistique pragmatique de ces dernières décennies, on rencontre une métaphorisation où l’usager occupe une place primordiale : on y parle d’actes linguistiques, d’interactions verbales, d’enchaînements argumentatifs, d’une compétence communicative, de polyphonie, de parcours interprétatifs, de protagonistes du discours, de stratégies discursives, de relations horizontales ou verticales entre inter actants, de négociabilité. Il s’agit là d’une métaphorisation où tout est conçu à partir d’un sujet parlant [7], qui était totalement absent dans la théorie du structuralisme et celle de la grammaire générative. Extrêmement intéressant nous semble dans ce sens la métaphore utilisée par Y. Winkin (1981, p. 7-8) lorsqu’il parle des co-participants à l’acte de communication, qu’il considère des instrumentistes d’un orchestre
« dans ce vaste orchestre culturel, il n’y a ni chef, ni partition. Chacun joue en s’accordant sur l’autre. Seul un observateur extérieur, c’est-à-dire un chercheur en communication, peut progressivement élaborer une partition écrite, qui se révèlera sans doute hautement complexe ».

Voilà quelques unes des lignes significatives de la métaphorisation à l’intérieur de la linguistique. Evidemment, ce n’est pas par hasard que ces métaphorisations différentes, qui offrent à chaque fois une image assez cohérente, soient utilisées au cours de l’histoire : c’est que les métaphores scientifiques suivent l’esprit du temps. Il y a une certaine interaction entre les métaphores scientifiques et celles d’une époque. Il n’est donc pas surprenant que la linguistique du XIXe siècle ait emprunté ses images méthodologiques au darwinisme, que les structuralistes du Xxe siècle aient emprunté la plupart de leurs métaphores aux systèmes architectoniques de l’époque, ni que les générativistes empruntent leurs concepts aux modèles digitalisés de l’ordinateur. Et ce n’est pas fortuit non plus s’il y a actuellement ce contre-courant important en linguistique qui s’occupe justement des aspects communicatifs de la langue, étant donné que l’intercommunication mondiale est en train de prendre un essor aussi prodigieux. Ces conceptualisations métaphoriques différentes correspondent dans les grandes lignes à ce qu’on pourrait appeler « l’esprit de l’époque », qui serait coresponsable de la naissance des quatre modèles théoriques successifs. Les métaphores sont en quelque sorte les symboles de la culture, qui se reflètent non seulement dans le langage quotidien mais aussi, jusqu’à un certain degré, dans le métalangage scientifique. L’existence de ces quatre modèles n’exclut nullement, d’ailleurs, la possibilité de reconnaître d’autres modèles ou sous modèles à l’intérieur de ce vaste discipline qu’est la linguistique. De cette analyse, on peut déjà conclure que la métaphore est bien plus qu’une figure de style avec seulement une fonction décorative pour laquelle on l’a prise pendant longtemps, elle a encore d’autres fonctions dans le discours ou dans le métalangage. 4. Conclusions Les fonctions de la métaphore peuvent se combiner aisément. La fonction esthétique se combine fréquemment avec une fonction expressive, notamment dans les textes littéraires. Quant à la fonction théorique, elle se double facilement d’une fonction cognitive dans les 136

textes scientifiques. En fait, la métaphore constitue l’ancrage de tout discours théorique, et elle affecte l’essence même et la cohérence de n’importe quelle discipline. En ce qui concerne les fonctions de la métaphorisation dans le métalangage linguistique, nous pouvons conclure que ce sont surtout les trois dernières fonctions qui en sont responsables : la fonction cognitive, la fonction didactique et la fonction théorique. La fonction cognitive nous rend conscients de nouvelles idées et intuitions, la fonction théorique nous permet d’en faire un système cohérent, la fonction didactique nous permet de parler d’une problématique nouvelle et complexe à l’aide d’analogies qui nous sont familières. Ce sont donc ces trois fonctions aussi qui rendent la métaphore indispensable comme outil de description des faits de langue, quelle que soit l’optique sous laquelle on observe ces faits et quelle que soit la perspective adoptée pour leur description.
NOTES [1] Pour une excellente vue d’ensemble sur la métaphore, on n’a qu’à consulter Ricœur, P. (1993) ; [2] Cf. le « Dictionnaire de linguistique et des sciences du langage » de Dubois et al. (1994), surtout voir catachrèse ; [3] Actuellement, cette distinction saussurienne, où synchronie et diachronie sont diamétralement opposées et n’ont au fond rien en commun, est en effet considérée comme une simplification injustifiée et dépassée. Ainsi, les nombreuses études sur le phénomène de la grammaticalisation nous ont montré qu’il est question d’une interdépendance étroite entre synchronie et diachronie ; [4] Pour plus de détails, voir L. Kukenheim (1966), surtout 65 sqq., 81-83 et 121 ; [5] Pour un aperçu plus détaillé, on se reportera notamment à L. Kukenheim (1966), 131 sqq. ; [6] Pour plus de détails, voir J.-C. Milner (1989) ; [7] Pour un excellent aperçu récent, voir notamment C. Kerbrat-Orecchioni 2001. BIBLIOGRAPHIE Cristea, T. (1979). Grammaire structurale du français contemporain. Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică. Dubois, J., Giacomo, M., Guespin, L., Marcelesi, C., Mével, J.-P. (éds.) (1994). Dictionnaire de linguistique et des sciences du langage. Paris : Édition Larousse. Kerbrat-Orecchioni, C. (2001). Les actes de langage dans le discours, théorie et fonctionnement. Paris : Édition Nathan. Kukenheim, L. (1966). Esquisse historique de la linguistique française et de ses rapports avec la linguistique générale. Leiden : Universitaire Pers. Lakoff, G., Johnson, M. (1985). Les Métaphores dans la vie quotidienne. Paris : Édition Minuit Milner, J.-C. (1989). Introduction à une science du langage. Paris : Édition du Seuil. Ricœur, P. (1993). La métaphore vive, Paris : Édition du Seuil. Saussure, F. (1976). Cours de linguistique générale. Paris: Édition Payot. Winkin, J.(1981). La nouvelle communication. Paris: Édition du Seuil. ABSTRACT All disciplines have their own way of metaphorical conceptualization which changes along with their development. This phenomenon will be illustrated in four major theoretical currents in the history of linguistics : comparative and historical linguistics, structural linguistics, generative grammar and pragmatics. Among the six different functions attributed to the metaphorical process in general, three in particular seem to be responsible for the metaphorical conceptualizations in linguistic terminology : i.e. the cognitive, the didactic and the theoretical function of metaphor. They actually seem to make metaphor an invaluable and even indispensable tool for the description of linguistic facts.

137

Mirela COSTELEANU, University of Piteşti

DIFFICULTIES IN TANSLATING SECIALIZED TEXTS
We shall start our approach with the question: Is the translation of literary texts different from the translation of specialized texts or may they be said to be the two ends of the same continuum? If we compare them to each other, we can conclude that literary texts are more open, giving the translator more freedom to play with words and phrases. Unlike these, specialized texts are more closed, more objective and concise. However, they sometimes abound in highly sophisticated and very rich linguistic choices. Besides linguistic/cultural competence both in the source language and in the target language, a good specialized translator needs competence in specialized domains. Having this in mind, a good question arises: Do we need a specialist who is also a translator or do we need a translator who is also a specialist? It goes without saying that a good translation of a specialized text cannot be made by someone who lacks the basic knowledge in the specialized field to which the respective text belongs.
“However, few domain experts want to translate and translator education is traditionally for linguists. Anyone involved in translator education recognizes the perennial problem of how to provide meaningful specialization in the curriculum, rather than introduction in the key areas. As academics, we are all aware that translation theory has tended to be for literary analysis, with an emphasis on intercultural and linguistic relativism. The advance of technology, in the form of machine assisted translation and machine translation, on the other hand, increasingly forces the language of both the original and the translation to be as standardized and as literal as possible, thus creating an even greater gulf between the theory and the practice of translation”[1].

It is the beneficiary’s task to turn to a good language service professional. It is next to impossible to translate a text without understanding it. In other words, the task of translating a specialized text is rendered difficult, if not impossible, by the translator’s scarce knowledge in the relevant field. Translating and understanding go hand in hand. The latter cannot rely on random knowledge. On the contrary, it must consist in solid and precise data. People expect translators to be specialists in all the possible fields, to be as good at translating a legal text, for instance, as they are at translating a medical text. Since this is a real utopia, we should confine ourselves to finding someone with a specialized training in a certain field, someone who is able to express himself/herself freely and who is not at all reluctant to develop his/her understanding of other fields. A good specialized translator will have to be able to cope with the following situations which, at times, can become very frustrating: - the translator may come across sentences which he/she perfectly understands, but he/she finds it challenging or even impossible to translate them into their native language because the latter lacks the appropriate linguistic means; - in spite of the various resources a specialized translator generally uses (e. g. general and specialized dictionaries and glossaries, encyclopaedias, terminological data banks, specialized monolingual and bilingual corpora), it is inevitable for them to find passages they simply don’t understand. The art of translating specialized texts is often seen as a kind of acrobatics. This comparison is justified by the constant need of migrating from a cultural universe to another. If someone believes that translating a text is synonymous with replacing words with their equivalents from another language, they are wrong. But they are also far from being right if they consider that solid knowledge in the respective field and in the target and the source 138

language is enough. A good translation takes more than this. It takes flexibility, the ability to adapt oneself to the specific needs of the text. Sometimes people resort to computer translation programs, expecting them to offer huge advantages over the conventional methods. When dealing with simple, individual words, things are easy and clear. But when it comes to complex, intricate sentences, most programs cannot cope with the simplest grammatical structures. What people should bear in mind is that modern translation software cannot successfully replace the translator, the most it can do is to assist the translator in the task of giving the best translation. On the contrary, to other people’s mind, machine translation is almost as precious as human translation since its merits are far from substituting words in one language for another. It can also apply complex linguistic knowledge. Machine translation does offer a solution in those situations in which the amount of material needed in different language versions is too vast for people to handle. The main purpose of translation is to function as a cross-cultural bilingual communication vehicle among various peoples from all over the world. Translation is attached more and more importance particularly thanks to globalization, rising international trade as well as to the development of technology. It is generally agreed that the quality of a translation will greatly depend on the quality of the translator. In order to be able to make a good translation of a specialized text, a translator cannot do without sensitivity to mother tongue as well as to foreign language, thorough knowledge of the subject, competence to write the target language. A lot of people have the tendency to consider that anybody can make a good translation of a text if they have an appropriate dictionary. In reality, we are speaking of a much more complex phenomenon and it must be added that its complexity increases when the text in question is a specialized one. A good translator should not lose anything from the original text, but he/she should not add anything to it. The translation should be faithful to the original version. Accurate translation of technical texts cannot be made without basic knowledge of this field. Otherwise, inaccuracies may occur. Thus, picture tube will often be rendered by nonspecialized translators as tubul de imagine when the rooted term in Romanian is tubul cinescopic or tubul catodic. Translating texts dealing with engineering and computer science can be very difficult sometimes because terminology expands and changes every day. Even specialized translators have to take a lot of pains to keep up with the richer and richer terminology. Roughly speaking, it is recommendable that a text dealing with IBM computer parts should be translated by an IBM computer specialist. If this is not possible, then the translator should know the technical concepts dealt with in the respective text. Any related documents in the target language can be of great help to the translator since dictionaries may fail to offer solutions to technical terminology problems. Specialized translators should be as attentive to the style of the document as they are to the information given and the terminology used. The style should perfectly match the type of the document as well as the intended audience. Even specialized translators have difficulties in finding proper equivalents for some English terms. Thus, the following terms are used as such in Romanian:
roll-on – copiere a fişierului dintr-o memorie de fişiere de nivel inferior într-un tip de volum; roll-off – copiere a fişierului lichés z dintr-o memorie de fişiere de nivel inferior cu ştergerea fişierului existent; smalltalk – primul limbaj de programare orientat pe obiectiv; checkpointing – vidare automată frecventă a informaţiei în periferic; blast – scriere de date în memoria scrisă; lacing – încheiere/perforaţie suplimentară pe cartelă indicând sfârşitul şirului de cartele specifice; spreadsheet – software pentru analizarea informaţiilor cuprinse în tabele.

Due attention should also be paid to those words which, in technical language, have a completely different meaning from the one in general English. 139

Bias in general English means a tendency to be in favour of or against something or someone without knowing enough to be able to judge fairly, a tendency of mind. In technical English, the term has different meanings: deviation, error, systematic distortion of a sign. Bus in general English refers to a large passenger-carrying motor vehicle, especially one which carries the public for payment. When used in connection with computers, the term has different Romanian equivalents: magistrală, tronson, cale principală. The translation of legal and economic texts, for instance, is more difficult than the translation of literary texts. The full context in which financial transactions usually take place are completely obscure to laypeople. Financial documents lack those details which we need to interpret them correctly. No wonder different translators offer different translations of the same document.
“While lawyers cannot expect translators to produce parallel texts that are identical in meaning, they do expect them to produce parallel texts that are identical in their legal effect.”[2]

The difficulties of translating legal texts are caused mainly by the striking differences between the Romanian legal system and the English one. Thus, the translation of legal texts from English into Romanian and vice versa poses a lot of problems which occur because of the nature of legal language and the specific features of the English and the Romanian legal systems and languages. Legal texts are often difficult to translate mainly because of the occurrence of words which find no equivalent in the target language. A lot of people have difficulty in finding corresponding words for the English barrister and solicitor. Since there is no equivalent for the English and the Welsh concepts, the easiest way for the Romanian translator will be to paraphrase them. Things become even more confusing for laypeople if they take into account three other terms which apparently designate the same concept. According to Longman Dictionary of English Language and Culture, a barrister is a lawyer who has the right of speaking in the higher courts of law whereas a solicitor is a lawyer who gives advice, does the necessary work when property is bought and sold, and speaks especially in the lower courts of law. An advocate, used especially in Scottish English, refers to a lawyer who speaks in defence of or in favour of another person in court, a lawyer is a person whose business is to advise people about laws, write formal agreements, or to represent people in court, an attorney, used especially in American English, designates a lawyer. The final idea of this paper is that we should give translation the importance it deserves instead of reducing it to a mechanical process that can be carried out with the help of a dictionary alone. It should be seen as a much more complex activity going beyond simply linking words in order to produce a translation that is correctly understood by the target audience unfamiliar with the source language.
NOTE [1] Maia, Belinda, Terminology and Translation – bringing research and professional training through technology, 2005 :112. [2] Ayfer, Altay, Legal Translation, 2002: 23. REFERINTE BIBLIOGRAFICE Peter, Newmark (1995), A textbook of translation, Library of Congress Cataloging-in-Publication Data. Martin, Weston (1991), Problems and Principles in Legal Translation, The Incorporated Linguist. Adriana, Vizental (2008), Metodica Predării Limbii Engleze, Strategies of Teaching and Testing English as a Foreign Language, Iaşi: Editura Polirom. Andrew, Chesterman (1994), Quantitative Aspects of Translation Quality, Lebende Sprachen 4/1994. Ayfer, Altay, (2002), Legal Translation, Translation Journal, Vol. 6, No. 4. Maia, Belinda, (2005), Terminology and Translation – bringing research and professional training through technology, Translators’ Journal, No. 4.

140

ABSTRACT The present paper deals with the main difficulties encountered during their English course by those students training to become electronics engineers. It is intended as an analysis of the English technical terms which have no equivalents in the Romanian vocabulary. The very notion expressed by some words is so closely connected with the English variants that the students will end up by using the English terms without the slightest effort to think of the proper Romanian corresponding terms. Moreover, they will often have the tendency to adapt them phonetically and even graphically to the Romanian language. The reverse phenomenon is also obvious among students when having to translate such sentences as When the number of electrons reaching the screen is large, we see a bright spot. Most of the students will strive to find the Romanian equivalent for the English word spot, which has been adopted by the Romanian language, as well. (spot = spot, pata de lumina, punct/element de imagine).

141

Elena CROITORU, “Dunărea De Jos” University of Galaţi

ON THE CHALLENGES OF CONFUSABLES AS TRANSLATION TRAPS
It is often difficult to find the right word to express a message in our own language. So much the more difficult is it to find the right word(s) in order to render a message in another language, especially when the two languages are so different like English and Romanian. The arguments which are most often set forth are related to polysemy, synonymy and homonymy. Besides the large number of traps in the English language into which the natives themselves may often fall, there are lots of traps in translating from English into Romanian, or viceversa. In this respect, Bryson’s[1] opinion is as funny as true:
“Any language where the unassuming … word fly signifies an annoying insect, a means of travel, and a critical part of a gentleman’s apparel is clearly asking to be mangled”.

1.1. By way of illustration, one cannot ignore the other meanings of the word fly. Thus, it may seem very interesting to consider the polysemy of fly, especially its figurative meanings in idiomatic phrases such as fly on the wheel[2] ‘a person who overestimates their influence’, fly on the wall[3] ‘an unnoticed observer of a particular situation’, or in idiomatic collocations such as a fly in the ointment[4] ‘a minor irritation spoiling one’s enjoyment of something’ and fly in amber ‘a curious relic of the past’[5]. In addition to the denotative meanings of the verb fly, its figurative meanings are also obvious in such phrases as fly a kite[6] ‘try something out in order to test opinions’ a sonda terenul, a încerca să vadă de unde bate vîntul[7], fly off the handle (fam).’lose one’s temper unexpectedly’ a-şi ieşi din sărite/ pepeni/ ţâţâni; a-i sări muştarul/ bâzdâcul/ ţandăra; a se aprinde brusc; a i se sui piperul la nas[8], fly the nest (fam) ’leave one’s parents in order to live on one’s own’ a-şi lua zborul, a se descurca singur, a trăi pe cont propriu, fly the pit (humourous) ‘to move unexpectedly without paying the rent’ a o şterge, a zbura din colivie[9]. Such expressions are used in both common core English and in functional languages: e.g. a fly-by- night peeson trecător, pasager; (ec.) insolvabil[10], fly the eagle (pol. Am. E) a ţine un discurs bombastic propăvăduind idei expansioniste[11]. Special attention has to be volant, devoted to words such as flyweight (box) categoria muscă, and flywheel which are not collocations but one-word compounds[12]. However, in spite of its polysemy, the word fly is not included in dictionaries of troublesome words and phrases. It is worth mentioning, though, as an example of polysemy. Moreover, I would consider it troublesome in the collocational idiomatic patterns referred to above which may be included among confusables as translation traps. 1.2. Confusables cause great problems in translation, being the source of many misinterpretations and translation errors. Sometimes the difference(s) between confusables may be explained only in terms of collocability. Their meaning becomes clear only in collocations. In this respect, an example may be the pair of confusable adjectives distressful, distressing: e.g. distressful circumstances (involving stress) and distressing news (causing stress). The same may hold valid with the pair of adjectives disordered, disorderly used with the meaning nearanjat/ în dezordine and dezordonat, respectively: e.g. a disordered shelf, a disorderly room/crowd. Moreover, they can be included in the category of false friends. Furthermore, a series of confusables such as discord, discordance, discordancy may be translation traps[13] because the differences in their meanings are difficult to perceive, and in monolingual dictionaries each of them is explained by using the other two. Thus, it is in a 142

collocation such as martial discord that the meaning of discord dezacord is understood as lack of harmony lipsă de armonie. The other two words are specific to Am.E. In addition, the noun discordance seems to be usually employed in the singular with the meaning of general discord, i.e. difference of opinions, whereas the noun discordancy seems to be frequently employed with its plural form meaning controversies and involving repeatedness. On the other hand, there are three English nouns used for the Romanian noun întrerupere: discontinuance, discontinuation, discontinuity. The first is used with the meaning cessation (întrerupere, încetare): e.g. business discontinuance. The second and the third are used in American English. The noun discontinuation is related to a breach in one’s activity: e.g. discontinuation of work, whereas discontinuity refers to some gap or break in something (surface): e.g. major discontinuities on the surface of the moon[14]. 2. There are a lot of pairs and groups of words which are easily confused both by natives and by translators because their forms are misleading. These confusion-generating forms may be considered at the phonological level, on the one hand, and at the morphological level, on the other. 2.1. Phonologically speaking, there are a lot of words which can be confused because they are ‘soundalikes’, i.e. homophones:
e.g. brake, break ⎟breɪk⎟, breach, breech⎟brɪ:t∫⎟, broach, brooch⎟'brəυt∫⎟, canvas, canvass⎟'kænvəs⎟, cask, casque ⎟kɑ:sk⎟, cast, caste⎟kɑ:st⎟, censor, censer⎟'sensə⎟, check, cheque⎟t∫ek⎟, chord, cord⎟kɔ:d⎟, council, counsel⎟'kaυnsǝl⎟, cruise, cruse ⎟kru:z⎟, cubical, cubicle⎟'kju:bɪkǝl⎟, curb, kerb⎟kǝ:b⎟, currant, current⎟'kʌrǝnt⎟, curtsy, curtesy ⎟'kǝ:tsi⎟, dependant, dependent ⎟dɪ'pendǝnt⎟, dollar, dolour⎟'dɔlǝ⎟, doolie, dooly⎟'du:li:⎟, enquiry, inquiry⎟ɪn'kwaɪǝri⎟, faint, feint⎟feɪnt⎟, fair, fare⎟fɛǝ⎟, faze, phase⎟'feɪz⎟, flair, flare⎟flɛǝ⎟, flea, flee ⎟fli:⎟, indict, indite⎟ɪn'daɪt⎟, main, mane⎟'meɪn⎟, maize, maze⎟meɪz⎟, pail, pale⎟peil⎟, pendant, pendent⎟′pendǝnt⎟, pray, prey⎟prei⎟, rack, wrack⎟ræk⎟, reign, rein⎟reɪn⎟, review, revue⎟rɪ′vjυ:⎟, stake, steak⎟steɪk⎟, tail, tale⎟teil⎟, vale, veil⎟veil⎟, veracious, voracious⎟vǝ′reiʃǝs⎟.

At the phonological level, other pairs of words show vowel alternation, voweldiphthong alternation, or consonant alternation. 2.1.2. Vowel alternation
e.g. amend ⎟ə'mend⎟, emend ⎟ɪ'mend⎟, balk ⎟bɔ:lk⎟, bulk ⎟bʌlk⎟, billow ⎟'bɪləυ⎟, bellow ⎟'beləυ⎟, breath ⎟breθ⎟, breathe ⎟brɪ:ð⎟, collision ⎟kǝ'lɪʤǝn⎟, collusion ⎟kǝ'lu:Ʒǝn⎟, confidant ⎟'kɔnfɪdænt⎟, confident ⎟'kɔnfɪdǝnt⎟, crud ⎟ krʌd⎟, crude ⎟kru:d⎟, deference⎟'defǝrǝns⎟, difference⎟'dɪfrǝns⎟, desert ⎟'dezǝt⎟, dessert ⎟dɪ'zǝ:t⎟, don ⎟dɔn⎟, done ⎟dʌn⎟, dram ⎟dræm⎟, drum ⎟drʌm⎟, expanse ⎟ɪk'spæns⎟, expense ⎟ɪk'spens⎟, fallow⎟'fælǝυ⎟, fellow⎟'felǝυ⎟, feast ⎟fɪ:st⎟, fist ⎟fɪst⎟, flutter ⎟'flʌtǝ⎟, flatter ⎟'flætǝ⎟, mash ⎟mæ∫⎟, mesh ⎟me∫⎟, master ⎟′mɑ: stǝ⎟, muster ⎟′mʌstǝ⎟, meal ⎟mɪ:l⎟, mill ⎟mɪl⎟, moral ⎟′mɔrǝl⎟, morale ⎟mə′ra:l⎟, mute ⎟mjυ:t⎟, mutt ⎟mΛt⎟, paddle ⎟′pædl⎟, peddle⎟′pedl⎟, parish ⎟′pæri⎟, perish ⎟′periʃ⎟, reward ⎟rɪ′wɔ:d⎟, reword ⎟rɪ′wə: d⎟, slather⎟′slætə⎟, slaughter ⎟′slɔ:tə⎟, snooty ⎟′snu:ti⎟, snotty ⎟′snɔti⎟, splatter ⎟′splætə⎟, splutter ⎟′splʌtə⎟, staff ⎟sta:f⎟, stuff ⎟stʌf⎟, warring ⎟′wɔ:rɪŋ⎟, worrying ⎟′wʌrɪŋ⎟, warrior ⎟′wɔ:riǝ⎟ , worrier ⎟′wʌriǝ⎟.

2.1.3. Vowel- diphthong alternation
e.g. bath⎟bɑ:θ⎟, bathe ⎟beɪð⎟, blithering ⎟'blɪðəriŋ⎟, blithsome ⎟'blaɪðsəm⎟, boast ⎟bəυst⎟, boost ⎟bu:st⎟, but ⎟bʌt⎟, butt ⎟bʌt⎟, butte ⎟bju:t⎟, chordal ⎟'kɔ:dǝl⎟, cordial ⎟'kɔ:diǝl⎟, compromis ⎟'kɔmprǝ,mi:⎟, compromise ⎟'kɔmprǝ,maɪz⎟, diva ⎟dɪ:vǝ⎟, dive ⎟daɪv⎟, dobby ⎟'dɔbɪ⎟, dobie

143

⎟'dǝυbɪ:⎟, dom ⎟dǝm⎟, dome ⎟dǝυm⎟, dun ⎟dʌn⎟, dune ⎟'dju:n⎟, draught⎟drɑ:ft⎟, drought ⎟draut⎟, flake ⎟fleɪk⎟, flak, flack ⎟flæk⎟, inhuman ⎟ɪn'hjυ:mǝn⎟, inhumane ⎟ɪn'hjυ:meɪn⎟, mod ⎟mɔd⎟, mode ⎟′mǝud⎟, nap ⎟′næp⎟, nape ⎟neip⎟, navvy ⎟′nævi⎟, navy ⎟′neivi⎟, slop ⎟slɔp⎟, slope⎟sləup⎟.

2.1.4. Diphthong -vowel alternation
e.g. abate ⎟ə'beit⎟, abet ⎟ə'bet⎟, canary ⎟'kə'nɛəri⎟, cannery ⎟'kænəri⎟, caper ⎟'keɪpə⎟, capper ⎟'kæpə⎟, chafe ⎟t∫eɪf⎟, chaff ⎟t∫ɑ:f⎟ ⎟t∫æf⎟, dose ⎟dǝυs⎟, doss ⎟dɔs⎟, dray ⎟dreɪ⎟, dry ⎟draɪ⎟, dree ⎟dri:⎟, stable ⎟′steɪbəl⎟, stubble ⎟′stʌbəl⎟

2.1.5. Diphthong alternation
e.g. compeer ⎟'kɔm'pɪǝ⎟, compere ⎟'kɔmpɛǝ⎟

2.1.6. Consonant alternation
e.g. bath⎟bɑ:θ⎟, bathe ⎟beɪð ⎟, blighter ⎟'blaɪtə⎟, blither ⎟'blaɪðə⎟, breath ⎟breθ⎟, breathe ⎟brɪ:ð⎟, canal ⎟kə'næl⎟, channel ⎟'t∫ænəl⎟, censor ⎟'sensə⎟, censure ⎟'sen∫ə⎟, concede ⎟kǝn'si:d⎟, conceit⎟kǝn'si:t⎟, deadly ⎟'dedli⎟, deathly ⎟'deθli⎟, delude ⎟dɪ'lu:d⎟, deluge ⎟'delju:ʤ⎟, descend ⎟dɪ'send⎟, descent ⎟dɪ'sent⎟, device ⎟dɪ'vaɪs⎟, devise ⎟dɪ'vaɪz⎟, divers ⎟'daɪvǝz⎟, diverse ⎟daɪ'vǝ:s⎟, dither ⎟'dɪθǝ⎟, ditcher ⎟'dɪt∫ǝ⎟, douse, dowse ⎟dǝυs⎟, doze ⎟dǝυz⎟, errand ⎟'erǝnd⎟, errant ⎟'erǝnt⎟, relief ⎟rɪ′lɪ:f⎟, relieve ⎟ri′li:v⎟

2.1.7. Consonant addition
e.g. bellow ⎟'beləυ⎟, bellows ⎟'beləυz⎟, clam ⎟klæm⎟, clamp ⎟klæmp⎟, chum ⎟t∫ʌm⎟, chump ⎟t∫ʌmp⎟, sand ⎟sænd⎟, sands⎟sændz⎟

Mention should be made that vowel or consonant alternation may be combined with shift of stress:
e.g. canal ⎟kə'næl⎟, channel ⎟'t∫ænəl⎟, divers ⎟'daɪvǝz⎟, diverse ⎟daɪ'vǝ:s⎟, desert ⎟'dezǝt⎟, dessert ⎟dɪ'zǝ:t⎟

2.2. At the morphological level, a large number of pairs or groups of troublesome words are real traps in translation. 2.2.1. N-N pairs
admission, admittance advance, advancement apposition, opposition ascent, assent assent, consent, assurance, insurance barbarism, barbarity base, basis bondman, bondsman boor, bore brake, break breach, breech camouflage, camouflet canal, channel canary, cannery canteen, cantina cantle, cantling capa, cape carton, cartoon catch-up, catchup cessation, cession chord, cord chum, chump colleger, collegian collision, collusion commandment, commendation commissar, commissary commissionaire, commissioner commutator, commuter compeer, compere complexion, complexity composer, compositor composite, compound conscience, consciousness consummation, consumption contention, contentment council, counsel curb, kerb curricle, curriculum data, dates defendant, defender deference, difference deliverance, delivery deportation, deportment disparagement, disparity dispensation, dispense

144

diplomat, diplomate disposal, disposition ditcher, dither dobby, dobie doolie, dooly draft, draught drop-off, drop-out emergence, emergency emigrant, immigrant enormity, enormousness enquiry, inquiry expanse, expense expectancy, expectation failing, failure fish, fishes garb, garbage genius, genus groove, grove informant, informer installation, installment intent, intention

2.2.2. N- N- N groups

cask, casque, casket censor, censure, censer chatelaine, cahteline, chat (up) line chink, Chink, Chinkie courtesy, curtesy, curtsy desert, deserts, dessert discord, discordance, discordancy

2.2.3. Adj. - Adj. pairs

alternate, alternative amateurish, amatory apposition, opposition arbitral, arbitrary ashen, ashy auspicial, auspicious balky, bulky blithering, blithesome bored, boring candent, candescent candid, candied capacious, capacitive carefree, careless childish, childlike chordal, chordial classic, classical comic, comical commanding, commendable commutable, commutative comprehensible, comprehensive compulsive, compulsory

confused, confusing congruent, congruous conscious, conscientious consequent, consequential contemptible, contemptuous credible, creditable critic, critical damn, damned deadly, deathly decorative, decorous deductible, deductive defective, deficient defensible, defensive deferrable, deferred definite, definitive degraded, degrading dejected, disjected delighted, delightful denominational, denominative derisive, derisory desirable, desirous digestible, digestive disappointed, disappointing disordered, disorderly disposable, disposed disrespectable, disrespectful dissentient, dissentious dissociable, dissocial distinct, distinctive divers, diverse elemental, elementary emotional, emotive enviable, envious envious, invidious exhausting, exhaustive expedient, expeditious extant, extent fearful, fearsome fiddling, fiddly fierce, fiery fitful, fitted fixated, fixed flagged, flagging forced, forceful forgivable, forgiving gold, golden graceful, gracious grieved, grievous human, humane immanent, imminent impious, impish impractical, impracticable incredible, incredulous indigenous, indigent indistinct, indistinguishable

ingenious, ingenuous inhuman, inhumane insensible, insensitive intent, intentional laden, loaded leisured, leisurely manly, manish masterful, masterly righteous, rightful seasonable, seasonal sensible, sensitive special, specious unreasonable, unreasoning vacant, vacuous varied, various vindicative, vindictive

2.2.4. Adj. - Adj. - Adj. groups

allusive, elusive, illusive amenable, amiable, amicable barbarian, barbaric, barbarous benefic, beneficent, beneficial civic, civil, civilian congeneric, congenial, congenital continual, continuative, continuous decretal, decretive, decretory depressed, depressing, depressive diffuse, diffusible, diffusive distressed, distressful, distressing effective, effectual, efficient entranced, entrancing, entrenched enviable, envious, invidious explanatory, explicable, expletive fatal, fated, fateful ineffective, ineffectual, inefficient

2.2.5. N - Adj. pairs

blight, blithe chilli, chilly cleric, clerical clinic, clinical commode, commodious confidant, confident crud, crude

145

currant, current dependant, dependent dinghy, dingy dope, dopey errand, errant

2.2.6. V - V pairs

adjudge, adjudicate afflict, inflict alleviate, elevate allude, elude appose, oppose attach, attack avoid, evade avouch, vouch boost, boast charted, chartered command, commend decompose, discompose decry, descry

deduce, deduct detract, distract disable, disenable distrust, mistrust elapse, lapse enjoin, join endanger, engender implicate, imply induce, induct merge, emerge *** fasten on, fasten onto follow up, follow up with fix up, fix up with get down, get down to give over, give over to give up, give up on, give up to go through, go through with

mess around, mess around with, mess with muck about, muck up *** approve, approve of become, become of believe, believe in

2.2.7. N -V pairs

advice, advise bath, bathe blighter, blither breath, breathe clam, clamp cloth, clothe cold pack, cold-pack device, devise dispensation, dispense disproof,disprove

2.2.8. The pairs of groups which are less frequent are the following:

Adj.- N:Cambrian, Cambric; directional, directory; duff, duffer; fair, fare; fallow, fellow; V- Adj.: decouple, decuple; collide, collied; disparage, disparate; leer, leery; drowse, drowsy; V - N: applaud, applause; avenge, revenge; broach, brooch; caper, capper; chafe, chaff; commandeer, commander; concede, conceit; cruise, cruse; descend, descent; keep away, keepaway; Adj. - Adj. - Adj. - Adj. groups: lone, lonely, lonesome, alone; N – N - Adj.: adherend, adherent, adhesive; N – N –N- Adj – Adj.: dud, dude, duds, duddy, duddish; N – Adj. - N: diagnosis, diagnostic, diagnostics; N – Adj. – Adj.: descendant, descendent, descendible; maniac, maniacal, manic; dough, doughty, doughy; N – Adj.– N- N: desert, deserted, deserts, dessert; Adj.–N- Adj: cameral, cameralist, cameralistic;disputable, disputant, disputations; Adj. – Adj. - N: civic, civil, civilian; Adj. – V-en: complected, completed; drab, drub; Adj. – V – Adj. – Adj.:dilatate, dilate, dilative, dilatory; Adj. – N- V: agape, gap, gape; Adj. – V- N - Adj: loath, loathe, loathing, loathsome; N – V- Adj. – Adj.: dot, dote, doting, dotty; Adj.– N- Adj- Adj.: dull, dullard, dullish, duly; Vt Vi/ Vi Vt: avouch, vouch; decompose, discompose; N – V- N: commandant, commandeer, commander; V-V-V: assure, ensure, imsure; V-V-V-V-V: raise, rise,rouse, arise, arouse; V-N-N: ascend, ascent, asssent; V-N-Adj. –N: dodge, dodger,dodgy, doge; V-Adj.- N-Adj. :dump, dumpish, dumpling, dumpy; Conj-N-N: but, butt, bute; V-V-N: billow, bellow, bellows; Adj.- Adv.: light, lightly; mere, merely; Adv. –Adj.: readily; ready; Adj.- Adv. - Adv:outward, outwardly, outwards; Adv.- Adv.: alternately, alternatively; altogether, all together; exceedingly, excessively; especially, specially; first, firstly; Adv.- Adv. – Adv.: at last, lastly, last of all.

146

3. BrE) the group representing local government in a town: The council have told them to clean the streets: consiliu local/ municipal. like the indications of grammatical status.chilly. the adjectives getting the suffix –al or –ic: e. replaced the old system of grammar schools and secondary moderns. or as a cultural note. Children are often put in groups according to their level of ability at a comprehensive: We didn’t want to send our son to a public school. canteen – cantina.g. This article gives a comprehensive knowledge of the subject: minuţios. inteligibil. For example: council ⎟'kaυnsǝl⎟ n. cheveret – chevret . Culture specific confusables are some of the greatest translation traps. (esp. 2. ethnic. minute: There had been comprehensive inspection of the whole factory. carline – car line. sadist. to keep one's own counsel: to keep one's opinions.insure. topical. which took pupils depending on whether they had passed or failed an exam called the eleven-plus. 3. clinic. a nu-şi face cunoscute planurile. comprehensible ⎟. modern. v. commutator – commuter. capitalistic. modernistic. commissionaire – commissioner. register. Cultural note In British English council is used for local government authority. (no comp. centenary – centennial. electrical.) 1. The explanations concerning the cultural differences are given either in brackets. (to) (formal) that can be made out: It was a short. comprehensive ⎟. rot-rotten.e. ethnical. economic. Cultural note. 2. dom-dome. Some examples of such confusables are: assure – ensure . introduced in 1965. clinical. county council. tactical. or sunk-sunken. It is not very common in the US. care se poate înţelege. and wool-woolen. pessimistic. (formal. This document is comprehensible only to specialists. packaged . 147 . classical. There are differences between past participle forms such as certified . That is why the Americans use the collocations: city council. be on the council: to be an elected member of it: Her husband is on the council: a fi membru (ales) în consiliu.chevrette.2. doolie – dooly. comical. electric.dragoon. There are pairs of troublesome adjectives which may be real traps for translators.packed.2. comprehansible – comprehensive. BrE. The judge called the defence counsel to set forth evidence: avocat. dobby. 1.9. where the system of local government varies from state to state. clar. economical. commisar – commisary. pessimist. a group of people appointed or elected to make laws. or intentions secret: He had been known to be a man who used to keep his own counsel: a nu-şi spune secretul. They are usually pointed out when discussing the differences between pairs or groups such as gold-golden. magic. counsel ⎟'kaυnsǝl⎟ n. council – counsel.2. cuprinzător. tactic. or to take decisions: The matter was debated in the Security Council (fig. clasic.certificated. (+ sing. not to mention the basic differences between such forms as drunk – drunken. chilli. 2. modality.10.kɔmprɪ'hensɪv⎟ adj.) (of education) teaching pupils of different abilities over the age of 11: She goes to the local comprehensive (school). variety of English. topic.(law) a lawyer (in Britain a barrister) defending someone in law court: Neither of the parties were represented by counsel (= neither of them had lawyers). cafe – cafeteria. magical. or literary) advice: The president took counsel from some clever specialists: sfat. comprehensible speech appreciated by everybody.wolly.) There was a family council to decide what to do with the land: consiliu. intenţiile.kɔmprɪ'hensǝbǝl⎟ adj./ pl.dobie. 2. wood – wooded – wooden. comic. i. 1. The comprehensive system. we thought of the local comprehensive. capitalist. critical. critic. vast. town council. dragon. thorough. sadistic. Over 80% of British pupils attend comprehensive schools. 3.

[4] It was originally used with biblical allusion to Ecclesiastes 10:1. Thus. B.4. [8] Nicolescu et al. spelling. [9] Nicolescu et al. [12] Leviţchi and Bantaş 1999: 343. and A. To conclude. collocational patterns and idiomatic phrases into Romanian? The entries included in Confusables as Translation Traps with their contextualizations and Romanian equivalents may give you a clue about this. “The image was given a different slant by Michael Crichton’s thriller Jurassic Park (1990) and the Spielberg film based on it. (ibidem) [7] Nicolescu et al. Tatos (1982) Dicţionar frazeologic român-englez. Croitoru. E. [10] Leviţchi and Bantaş 1999: 342. in which the DNA essential to the recreation of dinosaurs was retrieved from the animal’s blood supposedly fossilized with the insect that had fed from it” (ibidem). I. 148 . Leviţchi. (1990) Mother Tongue. the contextualizations being as essential as their translation because they reinforce the meaning and show how words are used in context. pronunciation. besides the explanations referring to the differences in meaning between confusable words. 1982: 116.g. an index of Romanian words and phrases corresponding to the English confusables is of a great help to the ’end-users’. e. 1982: 117. [11] Nicolescu et al. REFERENCES Bryson. Nicolescu. [3] It may also occur as a modifier. Bantaş (1999) Dicţionar englez-român. ***Longman Dictionary of English Language and Culture (1992) UK: Longman Group Ltd. Oxford: Oxford University Press. [2] Reference is implicit to Aesop’s fable of a fly sitting on the axletree of a moving charriot and saying ’See what a dust I raise’ (Knowles 2006: 261). a dictionary of troublesome words or confusables is very useful for giving indications about usage. Preda and M... ‘Dead flies cause the ointment of the apothecary to send forth a stinking savour’ (ibidem). Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. ABSTRACT What are the challenges to be faced by learners of English when translating troublesome words. Iaşi: Institutul European. (2006) Oxford Dictionary of Phrase and Fable. [6]This meaning is derived from the historical sense ’raise money on credit’. E. L. Last. UK: Penguin Books. NOTE [1] Bryson 1990: 2. 1982: 116. [13] Croitoru 2004: 112. L. An ideal to touch is for such a ’beneficient’ act of writing a book of confusables as translation traps to be ’beneficial’ to the ’next-users’ too. the sense of testing public opinion about ”one’s creditworthiness gave rise to the current figurative usage”. but not least. (2004) Dictionary of Confusables as Translation Traps. Pamfil-Teodoreanu. [14] Croitoru 2004: 111. a fly-on-the-wall documentary used with reference to ‘a film making technique whereby events are merely observed and presented realistically with minimum interference rather than acted out under direction (ibidem). [5] Allusion is made to the amber –trapped fossilized bodies of insects. Bucureşti: Editura Teora. A. 1982: 116. Knowles.

devenind limba naţională a evreilor. Formulăm explicit motivele colaborarii noastre : 1) generozitatea. unele eforturi. încă nu se pune la noi.). În ceea ce priveşte persoana. diferite părţi de cuvânt. fie prin forme vechi de colectiv.Ionel ENE. într-un număr limitat de scheme prin care se exprimă raporturile gramaticale. Limba ebraică biblică face parte din grupa limbilor canaanene şi a fost vorbită în Canaan. dar care are încă nebănuite profunzimi : Referatul Biblic al Facerii Lumii. Schemele sunt după posibilităţile lor combinatorii. problemă care. prin combinaţia lor. substantivul se acordă în gen şi număr cu numeralul. Mircea Păcurariu [3]. în care s-au scris cărţile Vechiului Testament. de câţiva temerari. De aceea. deşi avem baza logistică pentru o abordare frontală a nevoilor imediate de întocmire a unor dicţionare teologice. dar şi ca obiect cultural » este o provocare extraordinară. pare-se. o inimă care să bată coerent. Mai facem şi precizarea că. Formele verbale. XIV-XIII î. într-o lume academică. lipseşte un dispecer general. Limba ebraică biblică are un alfabet consonantic. Faţă de consoane. care este formulă autonomă şi se foloseşte ca subiect sau predicat. Înainte de a trece la tratarea propriu-zisă a temei. timp şi mod. nici nominale se combină numai cu prepoziţia şi pronumele personale. Ion Bria [2]. Universitatea „Dunărea de Jos“ Galaţi SEMANTICA REFERATULUI BIBLIC AL FACERII LUMII « Ştiinţa dicţionarelor – dicţionarul abordat din perspectiva lingvistică. încă nu funcţionează la români. Mircea Basarab [1]. Literele alcătuiesc rădăcina triconsonantică sau baza cuvântului care se scrie de la dreapta la stânga. substantivele comune compuse sunt puţine şi. Nu putem trece sub tăcere. pr. nu doar pentru filologi. cu unele mici excepţii. din nefericire. nici nominale. Face parte din limbile semito-hamitice. ca şi cele nominale se pot obţine prin alternanţe vocalice (flexiune internă). în general. ci. limbile semito-hamitice sunt flexionare. Vocabularul limbii ebraice biblice era compus din aproximativ 149 . cea de a doua prescurtată sau sufixată are valoare de complement direct la verbe şi de posesie la substantive. despre o temă. Majoritatea substantivelor derivă din rădăcina verbală. cele nominale au ajuns să fie lexicalizate. o conştientizare a secetei culturale. care ne-au lăsat câte o lucrare în acest sens. Dacă schemele verbale folosesc sufixe pronominale şi sunt de 3 feluri – diateză. nu în ştiinţa dicţionarelor.d. cele 23 de consoane putând da. am acceptat invitaţia «Centrului de cercetare în Teoria şi practica discursului». care se înrudeau între ele. În teologia românească problema dicţionarelor este secundară. fie prin forme cu sufix. articolului sau repetarea cuvântului. Schemele nici verbale. deoarece suntem mult prea săraci. de strictă necesitate. odată cu intrarea israeliţilor (sec. Conştiinţa colectivităţii în cercetare. A cunoscut o dezvoltare deosebită. Ne referim la Pr. deşi s-au obţinut foarte multe doctorate. dar care sunt destul de firave faţă de potenţialul pe care îl are Biserica Ortodoxă Română. puţin variate. verbale şi nici verbale. aceasta se exprimă prin două mărci. ci în posesia unor astfel de instrumente de lucru. pentru toate specializările posibile. Verbele au numai două moduri personale – indicativ şi imperativ şi două impersonale – infinitiv şi participiu. pr. fiind vorbite de descendenţii lui Noe [4]. Substantivul la singular se opune unei forme de colectiv. în distribuţie complementară : prima. nominale. cu rădăcinile triconsonantice. dar şi provocarea temei – Ştiinţa dicţionarelor : 2) conştientizarea nevoii unui dialog interdisciplinar în cercetarea academică . Ca şi limbile indo-europene.Hr. ele schimbă uşor. care se exprimă. cunoscută de toată lumea. depuse până acum. Rădăcinile cuvintelor sunt în majoritate triliterale şi ele îşi păstrează numai consoanele. aş dori să fac unele precizări legate de limba ebraică biblică. iar adjectivul nu are forme speciale pentru gradele de comparaţie care se redau prin adăugarea prefixului. pentru derivarea cuvintelor se folosesc diferite metode. Provocare este şi pentru Teologie. Părţile de cuvânt se obţin prin combinaţia vocalelor. valorile gramaticale exprimându-se prin alternanţe vocalice (flexiune internă). 3) posibilitatea susţinerii unei comunicări. Deşi în ultimii 20 de ani s-au înfiinţat mai multe Facultăţi de Teologie. vocalele (lungi sau scurte) au un rol secundar.

numită Facerea sau Geneza. iar el a reuşit să articuleze în cuvinte. să citească mesajul său. Be’re’şit bârâ’ Elohim hassamayim we’ha’areţ. stabilitate în proză. Moise a mai primit o poruncă: Apucă-te şi scrie totul într-o carte! Şi el a scris şi de atunci au început problemele analizate de filologi şi teologi. pentru ca acest lucru să fie cunoscut şi de ceilalţi oameni. într’adevăr. fratele tău. la puţin timp. în ultimă instanţă. de autori. Încercarea de a surprinde semantica expunerii modului în care Dumnezeu i-a descoperit lui Moise că El este Creatorul Universului. cu care se deschide descoperirea lui Dumnezeu sau Revelaţia. XIX de ebraica modernă sau ivrit.Hr. după primul cuvânt. păstrate la început pe cale orală.Hr) şi Ghemara (Ierusalimiteană sec. îşi pierde prospeţimea. un bâlbâit. Întorcându-ne la tema noastră. a încercat să paseze responsabilitatea. omului i-a fost foarte greu să mai descifreze mesajul divin. dar şi modul în care l-a creat. căci. ca limbă literară religioasă. tâlcuiri. din sec. de limbi originale ori derivate. VI d. prin naturalul şi prospeţimea imaginilor istorice. căruia Dumnezeu i-a descoperit. Şi nu cred că ar fi cineva care să nu înţeleagă că Moise.Hr. ca ceea ce el scrie să fie accesibil omului. de aceea îl redăm şi noi : « . cu sensul de Istoria 150 . Recunoscută ca limbă oficială. Ele au fost fixate în scris în Talmud. de vreme ce sunt gângav ? .). anume pentru oameni şi prin oameni » [7]. dar Aaron. Cu timpul ebraica este înlocuită în vorbire cu aramaica. atât faptul că El e creatorul Universului. ebraica modernă devine limba principală a statului Israel. peste veacuri. momentul în care „Teologia se făcuse filologie”.Cum o voi face Doamne. a izvorât din dorinţa de a vedea cât de profund este mesajul biblic şi cât de superficial este el abordat şi expus. facem precizarea că Referatul Biblic al Facerii este partea de început al primei cărţi a Vechiului Testamnet [6]. de traduceri şi copişti. cu exprimare simplă. Din sec. el va spune oamenilor. a fost obligat să folosească raţiunea şi limbajul uman. chiar în mediile universitare sau cercetarea academică. la sfârşitul sec. 1) [9]. pentru înţelegerea Sfintei Scripturi. îşi pierde originalitatea şi tinde spre imitaţie. sec. IV d. legate de natura şi istoria textului biblic. stilul se alterează. iar evreii o vor folosi numai în cult. în anul 1948. Este momentul în care Dumnezeu se descoperă. care derivau din 500 de rădăcini triconsonantice [5]. menit să redea filologiei transparenţa teologică prin care cuvintele redevin Cuvânt” [8]. În evoluţia ei. a avut loc în timpul lui Moise. se naşte ebraica mişnaică. II d. cartea Facerii se numeşte Bereşit – be’re’şit – la început. Întrucât poporul nu mai vorbea limba ebraică. aşa numitele targume aramaice (parafrazări). Când a fost chemat la această misiune. fapt ce a dus la apariţia unor traduceri. în dialogul divino-uman. deosebim ebraica preexilică şi cea postexilică. uneori. nu e. Eu îţi voi spune ţie. pe când cea de-a doua. textul ce se citea la sinagogă nu mai era înţeles. cu cele două direcţii : Mişna (sec. în textul masoretic.Tu. Întru’nceput. II d. ca. cu evaluări semantice şi ediţii critice…. de codici şi colecţii. dar momentul este deosebit de semnificativ.5500 de cuvinte.Hr. eşti. şi astfel tu vei fi pentru el ceea ce sunt Eu pentru tine ». dar precisă. prin care Dumnezeu a ales să le grăiască oamenilor. Moise a ezitat. tu îi vei spune lui. prima fiind cunoscută sub numele de epoca de aur şi s-a impus prin puritate. XVIII se naşte ebraica medie sau neoebraica. Din excepţie în excepţie. A fost nevoit să transfere imaginile descoperirii în text clar. totul. De 10 ori se întâlneşte la plural – tol’dot. mai mult chiar să le ofere Cuvântul Său scris. oricine va dori să cunoască Adevărul. cotitura în istorie. Dar să pornim la drum! „Întru’nceput a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”(Facere I. în 1921. „de studii şi cercetări savante. fraze şi cărţi. cu foarte multe împrumuturi. Dacă Dumnezeu a vorbit cu Adam într-un mod simplu după căderea în păcat. glose şi explicaţii. Este important de reţinut că. care este urmată. şi Babiloniană. Este important de cunoscut că « Biblia e însăşi rostirea lui Dumnezeu. iar în poezie prin claritatea stilului. doreşte să fie cuprins în şi de cuvinte.

16) sau redată prin formula foarte frecventă de zi – zile – yom [16] . 34. Aramaicului ke’net – şi acum). Obiectele lui bârâ. qânâh – creează. Cu acest cuvânt începe cartea şi a cărui formulă –cheie – tol’dot (Fac. Care este sensul primitiv al lui bârâ (în araba-sudică semnifică a construi)? În Biblie. bârâh – face. 27 şi în părţile aramaice ale Vechiului Testament se întâlneşte termenul de ze’man. apoi în Numeri 16.1. se prezintă de 7 ori la Fac. de 26 de ori prin hora şi alteori prin adverbe de timp sau prin adjective. un timp lung al unei vieţi umane sau o perioadă istorică este numită dor (Fac. emoţionant. are probabil acelaşi sens cu exprimarea din Fac. a produce cu Yahve. Ieremia 31. În Ester 9. Doi termeni sunt mai familiari expunerii creaţiei : qânâh şi bara. 31. Cuvântul yom a fost tălmăcit şi răstălmăcit de teologii creaţionişti. 22 (unde se vorbeşte despre lucrul nou al întoarcerii lui Israel la Yahve).5. 19 şi 22. âsâh – face.1. în Vechiul Testament. 16. Cei 72 au pus deci în circulaţie termenul de Geneză (origine). 30. 30 (unde are ca subiect moartea subită a lui Datan şi Abiron) şi în Ier. se foloseşte verbul a face. 31. Originalul ebraic foloseşte mai multe verbe. în Omilii la facere. povestea creaţiei. că El este anterior oricărei mişcări [14]. expresia „întru început” sugerează că Dumnezeu transcende timpul.4. în Num. de 3 ori în Fac. a arătat că verbul ebraic qanâh nu înseamnă numai a cuceri. Est.1. sub influenţa de la Fac.7. nou. Sprijinindu-se pe textele ugaritice ale inscripţiilor de la Karatepe şi Leptis Magna (Africa de Nord). dar de 162 ori prin kairos.5.10. în care subiectul este Eva. în care s-a tradus Sf. P. se aplică la minunile pe care Dumnezeu le-a făcut în favoarea poporului său). Apoi a mai adăugat „a făcut”. Prin intermediul Vulgate numele de Geneză a primit dreptul să fie citat în Occident.1.4. 6. alţi cercetători cred că derivă de la rădăcina ya’âd (a fixa o întâlnire.6. la unii autori exilici sau postexilici. Verbul apare cu acest sens şi fără semnificaţie teologică secundară. sau pentru a reda timpul. uneori. a fost tradusă. Dar justificarea directă a acestui nume este Referatul Biblic al Facerii. Vasile cel Mare. este bârâ – bârâh. bânâh – construieşte. 2. în diverse situaţii şi foarte mulţi cercetători cred că „termenul derivă. 4). prin he biblos geneseo [12].9. În ceea ce priveşte noţiunea de timp. în dorinţa de a acomoda textul biblic cu datele ştiinţifice ale unei epoci deja depăşite. care figurează de 52 de ori în Biblie. A făcut. Termenul tehnic. de aceea Septuaginta nu l-a tradus decât de 3 sau 4 ori (Ier. dorim să menţionăm faptul că în toate limbile. aşa cum se exprimă Moise la Fac. al teologiei biblice asupra creaţiei. Pe de altă parte. 14. Deut. yaşar – modelează. Termenul poate fi subiectul unui simpozion. Timpul convenit sau data unei sărbători religioase se numeşte mo’ed. Cuvântul ’et nu are sensul abstract al grecescului chronos. ideea fundamentală a cuvântului pare să fie a face un lucru minunat. Este folosit de 297 de ori. 1. chiar şi în cea de specialitate. cu sens apropiat acţiunii creatoare. formează. iar Vulgata [11] – Generationes. ca să nu socotească unii că lumea este fără început. arată că Moise „a spus mai întâi: „Întru început”. şi de 3 ori în Ieş. Dar este puţin probabil ca această dublă semnificaţie să urce la două rădăcini diferite qnw şi qny. Sf. care nu este niciodată însoţit de un acuzativ de materie. Septuaginta [10] a tradus Geneseis. ca să arate că ceea ce a făcut este o foarte mică parte din puterea creatoare a lui Dumnezeu”[13]. ci şi a crea. În Psalmi sunt aluzii la Fac. cf.1. 34. Vechiul Testament nu-l foloseşte decât pentru a desemna acţiunea divină. Humbert. Se va reţine că acest termen. de la rădăcina ’anâh (a răspunde sau a se ocupa de ceva). 32. Mo’ed – timpul determinat). sunt 151 .1.24. Scriptură.30. întâlnim cuvântul ’et. dar prin intermediul formei ’edet” [15].începuturilor sau a familiei. prin intermediul cuvântului ’enet (cf. care zămisleşte şi naşte.II. ca şi pe vocabularul Vechiului Testament. holid – naşte. cum găsim definit acest monument în literatura contemporană. 15. Înainte de a analiza acest cuvânt. 13) prin chronos. Dar.1 – „aceasta este cartea neamurilor …”. 7. Verbul qânâh are sensul de a crea. făcând deosebire între: yâsad – fondează. la Ieş. un cercetător. 32. 21.10 (unde se referă. trebuie să spunem că. 6.

fiinţe şi spre Dumnezeu. nu-i posibil ca singurul din Universul nostru. 45. Deşi traduse. De altfel. începând din epoca ahmenizilor şi că acest nume tabu a fost înlocuit în 152 . putem spune că traducătorul este trădător – tradutore traditore. în Fiul şi în Sf. tot ceea ce fiecare consideră demn de a fi primit pentru a desemna natura fără atingere” [21]. Câţiva autori.1.12) [17]. lumina şi întunericul (Is. textul ce ne transmite credinţa nu adaugă ce nume (cum am putea. cât şi ca element teofor. să semnifice. Poate nu greşim dacă spunem că. depăşeşte ceea ce numele pot să însemne. dar deschide şi perspective. Dar. bânâh. fie şi numai dacă ne gândim că rolul limbajului este să deschidă. Teonimul izolat prezintă dificultăţi datorită faptului că pronunţia sa a fost interzisă. este sensul pe care l-au dat evreii totdeauna acestui verb. un drum ce face legătura cu cineva sau cu ceva. Tatălui şi Fiului şi Sf. Căci. în care verbul a face. din prima zi. De aceea. dar numai la formele qal şi nifal [19]. pusă înaintea tuturor spre a fi privită şi contemplată şi ca să facă cunoscută înţelepciunea Creatorului ei. să găsim un nume Celui ce este deasupra oricărui nume?). ci a zis:” întru început a făcut”. Duh. în timp ce termenul bârâ’ semnifică numai o acţiune divină. El ne-a rugat să avem cuvintele „drese cu sare”. să-i dea valoarea creatoare. ci „a făcut” [18]. bârâ’. adică nu o putere de a raţiona în abstract. holid. semnifică o acţiune divină.7). nu este acelaşi cu a face din a doua şi următoarele zile. în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament este IAHWE. Nu s-a dovedit niciodată că a luat şi alt sens. omul (Fac. deoarece. Întorcându-ne la numele lui Dumnezeu. Referindu-se la această realitate. el ne descoperă ceva şi altceva şi iarăşi ceva şi altceva. al unui mare număr de antroponime. nu. iar. Sf. Toţi oamenii cunosc că acesta este numele pe care-l dăm noi. luna şi stelele (Ps. făcut omului. ca să arate că lumea este o operă de artă. într-adevăr.1. qânâh. înseamnă a face sau. raţiunea lui să fie valabilă numai în descoperirea sensurilor lucrurilor şi fiinţelor. Grigore de Nazians spune că nu e cu putinţă să-i dăm un nume lui Dumnezeu.13). punţi de legătură. trebuie să recunoaştem că omul este singurul care a primit de la Dumnezeu o facultate a raţiunii. cei mai mulţi exegeţi gândesc. pentru bietul om. în mod asemănător.1. yâşar. de cele mai multe ori. creştinii.2). soarele. totuşi el este atestat atât independent.1. El este. Sf. nici „a adus-o la existenţă”. ceva despre fiinţa lor. o inimă curată (Ps. a crea din nimic şi ia sens propriu. pe de o parte. n-a zis „a lucrat”. Dar ne dă posibilitatea. În acest sens. în măsura în care gândirea noastră umană. Numele divinităţii. care le este apropiat. De aceea. orice cuvânt este o cale către Dumnezeu. totuşi înseamnă a face din ceva. în acelaşi timp. capabil să descifreze sensul sau raţiunea lucrurilor să fie omul. 148. 2. ca acesta să fie numele bun sau incoruptibil. cu verbul a face. până ni-L descoperă pe Dumnezeu. nu semnifică prin el însuşi o creaţie propriu-zisă. o provocare reală. prefăcută după credinţă. chiar catolici [20] au crezut că acest verb.4). în ultimă instanţă. fiindcă pentru orice cuvânt neroditor vom da seama. pe când verbul bârâ’. Vasile cel Mare. 51. Putem spune că verbele âsâh. vom arăta ce descoperă omul modern. 6. poate să găsească câteva nume susceptibile a desemna natura ce este deasupra acesteia şi de a le ajusta.27. deoarece „Singură natura necreată. 5. pe care noi o credem a fi în Tatăl. Deşi este prezentat ca nume al divinităţii naţionale a poporului lui Israel şi al lui Iuda (cele două regate). De aceea. pământul (Amos 4. valoare ce a avut-o cuvântul în gura lui Dumnezeu (am îndrăznit să fac analogia. Dumnezeu. nimeni nu a tradus complet textul ebraic. pentru o mai uşoară înţelegere a provocării cuvântului). yasad. oricărui suflet. spune: „Aşadar. care spune. zicând nume. Iar darul cuvântului îşi are farmecului lui. Conţinutul darului lui Dumnezeu. Dimpotrivă. Mântuitorul ne-a invitat să avem grijă ce vorbim. iar în descoperirea lui Dumnezeu. înţeleptul Moise n-a folosit alt cuvânt. cu adevărat. pe care o descoperă Referatul Biblic. gradat. pe de altă parte. Mai mult.cerul şi pământul (Fac. Duh. ci o putere de a atribui lucrurilor un nume. căi de acces spre lucruri. este această legătură reală cu fiinţa lucrurilor. că sensul său propriu este acela al creaţiei din nimic.7). fiecare cuvânt este o punte. mai bine zis. divinităţii. sau o creaţie din nimic. sunt cuvinte care exprimă operaţiuni umane sau operaţiuni divine.

Datorită acestui lucru. din ce în ce mai mult. care nu a transcris tetragrama în caractere greceşti. Astăzi oamenii sunt. pronunţia adevărată s-a pierdut. dintre care cele mai importante sunt: Adonai – Domnul meu. ha-Sem (în ebraică) şi ze’ma’ (în aramaică). ia’uq – ţine la depărtare. trebuie să ţinem cont de două particularităţi ale scrierii cuneiforme: vocala o / o (cu accent circumflex) este totdeauna redată ca u / ù şi vocala finală a cuvintelor. IX. la factitiv. akkadiene sau nord-arabe: iakub-El – a binecuvântat. din sec. În ’ia-awa. verbul însuşi provenind dintr-o onomatopee. Ori. YW. î. în aparenţă. sau în 153 . Această formă verbală. cu precizarea că numele divin fusese notat într-o grafie pur consonantică. ale scrierilor postbiblice. Ţinând cont de aceste particularităţi. această ultimă formă evoluând. cu câteva variante ortografice. într-o manieră corectă. care este indicat de actuala vocalizare a Bibliei masoretice.uzul zilnic. decât pornindu-se de la câteva mărturii vechi. în publicaţiile ştiinţifice. Majoritatea accepţiunilor converg cu uşurinţă spre a restabili o noţiune de bază. Vechiul Testament ne oferă câteva exemple ale formei prescurtate YH. Pentru a fixa vechea pronunţie a elementului teofor YHW / YW de nume proprii. se scria cu caractere ebraice.Hr. redactate în scriere alfabetică consonantică. rădăcina semitică hwy (cu derivatele hyh şi hwh) poate semnifica : a cădea. controversat sensul formei verbale. găsită la Kuntillet’Ajrud.d. Cele trei forme YHW. poate fi reconstituită cu certitudine pe baza transcrierilor greceşti şi trebuie să se citească Yahweh. Sensul de a sufla trebuie să fie foarte vechi. V î.. a exista. În schimb. În ceea ce priveşte vocalizarea tetragramei YHWH. cum arată Papirusul Fouad 266. Referatul Biblic al Facerii indică faptul că Yahwe se manifesta pe muntele sfânt în uragan (Ieş. de acord că tetragrama reflectă. este aceea de „a emite un sunet sau un suflu”. Ikludum – a înţeles. 19). În sfârşit. În manuscrisele medievale.d. în textele semitice din nord-vest. IX în sec. ya. La Elephantine se recunosc câteva exemple de YHW şi de YH la începutul numelui. cea mai veche formă a numelui şi că el reprezintă un aspect conjugat al verbului hwy. ajungem la concluzia că elementele teofore YHW şi YH se pronunţau Yaho.d. în unele manuscrise ale versiunilor greceşti ale Vechiului Testament. a fi şi. totuşi.Hr. a vorbi. la lecturarea Scripturilor şi la rugăciune prin apelative. a sufla (cu referire la vânt). întâlnită într-o inscripţie de la Kuntillet’Ajrud se pronunţa probabil la fel. amorite. Numele teofore nu constituie niciodată tetragrama completă. şi cum confirmă Hexapla lui Origen. adică lui ia. din sec. YH sunt folosite în Vechiul Testament [22]. a fost substantivizată. în Yo’. se foloseşte forma de Yahve. Nu sunt neglijabile nici etimologia şi semnificaţiile numelui divin. Forma de YHW. în special în formula hallu yâh – Aleluia. ca al doilea element al numelui. ale acestui proces. Se găsesc mai multe exemple. precum Yehova şi nu a putut fi reconstituită. VI î. care reprezintă forma completă a numelui. în nordul Sinaiului. etc. Se întâlneşte forma YHW pe câteva ostraca Elephantine şi într-un papirus. precedat de forma de pronume personal de la persoana a treia singular. din ce în ce mai mult.. Această formă se foloseşte. În epoca greco-romană. care a fost scris către anul 100 d. la sfârşitul sec.Hr. lagut – ajută. respectiv Yav.Hr. mai târziu. începând cu epoca ahmenizilor. Astăzi. forma YHW’ de la Elephantine trebuie să corespundă lui iao’ din papiruşii biblici şi să sugereze o pronunţie de felul yaho. cu precizarea că literele YH corespund începutului cuvântului. iatur-Mer – Mer a revenit. apoi în papiruşii iudeo-aramaici de la Elephantine. În sfârşit. Varianta YHH poate să indice aceeaşi pronunţie. în care h final de la YHWH este folosit pentru a indica vocala finală e. iaitha’um –salvează. teonimul izolat Y se prezintă. atunci când documente epigrafice nord-israelite atestă folosirea formei YW. de ex. a crea. anterioară lui Mesia. printre vechile teonime semite. tetragrama este înlocuită cu sigla ywy. Rămâne. Este important de cunoscut faptul că. folosită ca nume divin. sub forma tetragramei YHWH.. nu se pronunţa în perioada târzie. dar este scris în întregime în manuscrisele biblice. Totuşi forma prescurtată YHW apărea în mod excepţional întro inscripţie paleo-ebraică. În inscripţiile iudaice YHW apărea ca primul sau al doilea element al numelui. care. fără h-ul final. dând loc formelor aberante. care este aproape singura folosită în Vechiul Testament şi în literatura postbiblică ebraică şi aramaică. a fi pasionat.

În latină. Yahwe să semnifice a suflat sau suflă [23]. am spune noi). care se folosesc pentru ceea ce la noi s-a tradus prin unul – pământ. 4.23. Cuvântul samayim este folosit în textul ebraic la plural. în univers. ideea de boltă. o realitate cosmologică (planeta. şi anume: cosmogonia postexilică a Fac.. în linii generale. Cuvântul samayim se pare că vine de la rădăcina sâmâh – a fi ridicat. Aştrii.zgomotul unei brize uşoare (I Regi.1. misterioase (de deasupra firmamentului!) unde sunt izvoarele adâncului şi jgheaburile cerului (Fac.1.20).14 – 15. teren. în primul caz.19) fixaţi în cer. 19). prezintă o imagine un pic confuză a creaţiei Pământului – ’ereţ. el corespunde la tot ceea ce. cuvântul caelum exprima. acesta din urmă este un termen tehnic şi cosmologic cu deschidere foarte redusă.1.11). ca un fel de acoperiş al lumii terestre şi-l exprimau prin cuvântul ουρανος.20 – hâ’âdâmah…zâbat hâlâb udbaş – pământ care curge ca laptele şi mierea. nu pare să facă ecoul pluralităţii cerului. firmamentul fiind cuprins în această imensitate. 1. Cuvântul era şi în sanscrită. dar cu sens diferit.10). mai ales. atestat în gândirea elenistică gnostică sau rabinică şi în apocrife. opus cerului. împărăţia lui Dumnezeu (Dan.2) şi zăpezii (Is. minunate. Pluralul ouranoi ουρανοι. Primul desemnează. la început. fie de două ori pământul. un acoperiş. Totuşi câmpul semantic. pământul pare să se confunde. este cu neputinţă să nu constaţi că Dumnezeu a făcut în prima zi cerul şi pământul. cu precizarea că doar în limba română traducerea este aceeaşi. se află deasupra pământului. iar al doilea caz la 41.96. sau după un alt model cosmologic. 3. iar în a doua zi. în limba ebraică întâlnim două cuvinte: samayim şi râqîa.17). Pentru ambele cazuri şi grecii folosesc acelaşi cuvânt – ge – γη. de la o situaţie la alta sau care se deduce din context.1). cu rădăcina ku – a scobi.10. Pământul.12). iar în a treia zi a poruncit ca „Apele de sub cer să se adune într’o singură adunare şi să se arate uscatul” (Fac. la spaţiile intersiderale (cerul-cerurilor. Şi Dumnezeu a numit tăria cer”(Fac.2.55. Originalul ebraic ne lămureşte. 4.1. fiindcă sunt doi termeni diferiţi. 19. o îmbrăcăminte. ca şi în alte limbi de altfel. folosit de cei 72 – Septuagintă. el se găseşte la singular doar în semitica orientală. sunt acroşaţi pe firmament. Această identitate conceptuală între samayim şi râqî este explicit enunţată în Fac.1. se spune că „Întru’nceput a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”(Fac. el dă o consistenţă cvasiarhitecturală. etc. adică cel mai sus. sunt de altfel (Deut. 3. locul sălăşluirii lui Dumnezeu. Dar aici se mai impune o precizare. este mai degrabă un semitism imitat. provenind din rădăcina var¸ care însemna a acoperi.11). sau poate ideea de lumină. în acest sens.9)…şi Dumnezeu a numit uscatul pământ” (Fac. Universul (Fac. cele două concepte se înlocuiesc adesea. în prima zi a fost creat cerul – lumea spirituală. ceea pentru logica noastră pare anormal. sau tronul lui Yahve.1. la 6. 1. De aceea e posibil ca. care în Fac. dar se traduce cu singularul – cerul.1.1-2). în limba română. pe când limbile semitice nord-vestice se foloseşte la plural din dorinţa de a exprima ideea de expansiune spaţială. „Dumnezeu a făcut tăria şi a despărţit apele cele de sub tărie şi apele de deasupra tăriei. asupra pluralului samayim. Astfel. cu stâlpi (Iov 26.. a tunetului (I Regi 2. sinonim cu râqîa – firmament. cerul este prevăzut cu jgheaburi (Fac.1. aceea a unei ţesături întinse de Dumnezeu (Is.7.6). deschis de samayimi este mai larg decât cel al lui râqî. 7-8). cât şi în a doua zi. Mt. a grindinii (Iosua 10. mai ales. Iarăşi ai sentimentul că Dumnezeu a făcut. în special.8. iar al doilea re referă la pământ ca sol. etc. Deut. În Sfânta Scriptură samayim este. însă. Ca şi firmamentul. încă din actul creator iniţial şi formând împreună cu el. lumea îngerilor (Ps.8: Şi Dumnezeu a numit tăria cer. totuşi diferite. căci Dumnezeu nu putea crea de două ori acelaşi lucru. 3 – ’erţ… zâbat hâlâb udbaş – pământ care curge ca laptele şi mierea. de la rădăcina kha – a străluci [24]. Grecii vedeau în cer. 4. Este cu neputinţă să fie una şi aceeaşi realitate. Mai întâi (Fac.14).10). materia elementară. Constatăm că apare cuvântul cer. în cartea Deuteronom găsim cea mai simplă lămurire. Sensurile sunt.10).1). trecând prin aceste regiuni celeste. Fac. dezordonat şi dezorganizat – 154 . cum stau lucrurile. În realitate. Putem spune că. sub forma varuna. Pe de altă parte. atât în prima zi. o anvelopă. de la troposferă (păsările zboară în cer. 11). Citind Referatul Biblic al Facerii lumii. fie două feluri de pământ.1 – 2. Aceştia sunt ’ereţ şi ’adâmâh. 63. Spre exemplu. Samayim are un sens mai general şi de asemenea religios. În traducerea românească. Cerul.

acolo unde aceste cuvinte aveau o formă consonantică neechivocă.5-7. 1. constatând aceeaşi particularitate la cuvântul toseft [33]. prin măreţia lui. în acelaşi timp că sensibilitatea celor ce folosesc ebraica biblică a evoluat în decursul timpului ajungându-se până la stabilirea oportunităţii determinării unui substantiv prin articol.46) este cel din care a fost făcut omul (Ier. 1). în Ms Assemani 66 a lui Sifra. Dimpotrivă.1-2. Pământul. capitolele II şi III. căci la Fac. vocalizatorii nu mai simţeau prezenţa sau absenţa articolului.40. în literatura de specialitate. în ambele tradiţii. cel pe care-l foloseşte olarul (Is. El este stăpânul absolut şi îi cunoaşte limitele (Ps. vocalizatorii respectau prezenţa sau absenţa articolului. Cassuto a susţinut că acolo unde autorul sacru a dorit să dea numele lui Dumnezeu – Elohim.6). 17. Mayer Lambert. sau cum o simţeau autori exilici şi postexilici.24. se pare că suntem într-un joc de cuvinte. evreii împrăştiau pulbere. reprezintă conceptul nostru de planetă – univers şi. cu excepţia a trei cazuri.6: pământ – mare – cer).2.7 se afirmă că pământul argilos. pentru cei mai mulţi exegeţi contemporani. foarte clar. la Fac. chiar a termenului ’ereţ care.5). pe care consonantismul îl impunea. originea vieţii. conţinând în sine germenii întregii vieţi (Ps. lamed. dihotomia care există în creaţie este asigurată: pământul se opune oceanului. În cosmogonia mai veche. adică înlocuirea celor trei sewa’ cu qameţ. 66. este firesc. enunţat de Ps. Am constatat. se va întoarce în pământ (Iov 1. roşu [26] şi fertil. Omul. afectând aceste substantive (’elohim. căruia i se închinau ca unui zeu-dumnezeu popoarele vecine. chiar şi atunci când se folosea sau nu articolul. a tras concluzia că „este posibil ca. ţărână pe capul lor (I Sam 4. când lamedh [27] este vocalizat cu sewa’ [28] şi nu cu qamţ [29].tohu va’bohu – cu abisul apelor. Suntem aici victime ale ambiguităţii. cuvântul să suprime articolul. ci uneori este precedat de o particulă separabilă. Există în aceste trei cazuri un singur exemplu de vocalizare babiloniană: adică este citarea din Fac.4-30). Textul consonantic. cu atât mai mult a unui text sfânt. un qameţ.22). acolo unde iniţiativa lor de vocalizare putea să tranşeze situaţia. kaph.9) şi ceramistul (I Regi 7. sau chiar de unii dintre israeliţi. poate să-l zguduie după bunul plac prin cutremure de pământ. la periferia căruia Dumnezeu plantează o grădină (Edenul) pentru a oferi locul de vieţuire omului.1. în primul caz. De asemenea. III. 2. cel de usacat – terra (după principiul trihotomic. Această preferinţă sfârşea cu o absenţă a articolului.1-14.6-10).21. omniparens-ul lui Virgiliu. chiar s-a impus aşa numita soluţie Cassuto [32]. Departe de a avea conştiinţa că am făcut ceva. Ne mulţumim cu analiza primului verset al cărţii Facerii şi cu convingerea că este cu neputinţă să nu observăm câte probleme de nuanţă. Dar avem reacţii la această propunere de corecţie de text şi. interpretare.18. a articulat cuvântul. În Referatul Biblic al Facerii. Important este că. După aceea (Fac. acolo unde s-a putut să o facă fără să schimbe consoanele”[34]. Pământul dă slavă lui Dumnezeu (Ps. Un alt cercetător.2. Deci. pământ. în aceeaşi manieră ca Moise. din a cărui imensitate ţâşneşte uscatul – yabbâşah. ’âdâm şi toseft). un lucru esenţial îşi păstrează consistenţa: Dumnezeu este creatorul pământului (Fac.12). Problemele ridicate de interpretarea cuvântului pământ sunt departe de a fi fost inventariate aici. [31]. Dat fiind acest fapt.45. în al doilea. Adam – pumnul de pământ. Se pare ca această particularitate să fie proprie vocalizării tiberiene[30]. Iov 38. cuvântul ‚âdâm este folosit de 23 de ori. devenind nume propriu. De aceea. am reuşit doar să deschidem perspective şi să arătăm cât de mare nevoie avem de munca celor ce-şi propun să alcătuiască dicţionare sau să facă evaluarea şi interpretarea corectă a unui text. avea nevoie de o vocalizare cu articol sau o vocalizare fără articol. Sirah 40. să postuleze inconsecvenţa unei vocalizări masoretice tiberiene şi să propună corectura de rigoare. fixat într-o epocă foarte îndepărtată. 146. 15). în semn de doliu. Is. ge – γη – meter – pământul mamă al grecilor. iar unde a dorit să vorbească despre un idol. Dar nu este totdeauna la fel aceeaşi formă. 139. alteori fără nici o particulă. Este frapant să constatăm că are totdeauna articol. Cât priveşte cel de al doilea cuvânt adâmâh – sol. Aici lamed poartă. l-a redat fără articol.1. care este mama-comună. Pământul este un deşert steril. cu adâncă semantică [25]. omul. într-o situaţie sau alta. a fost respectat în lectura tradiţională. care-i dădea o culoare 155 . adică acolo unde aceste cuvinte. datorită prezenţei prepoziţiilor inseparabile beth. semantică au fost ridicate.

[21] Apud Mariet Canevet. 310-311. p. 7. integrale. legătura dintre pământ şi om este dată chiar de rădăcina cuvintelor: ’âdâmah – pământ / ’âdâm – om. p. Publie sous la direction du Centre: Informatique et Bible Abbaye de Maredsous ed. p. autorul primelor cinci cărţi. p.arhaizantă. op.1347. ci să cunoşti sensul cuvintelor folosite. 1910. Pentru înţelegerea semnificaţiei textului biblic. Bucureşti. iar adevărul acesta a trecut şi la latini.. după scopul şi conţinutul fiecărei lucrări: istoric. Prof. pr.Partea întâia. [14] Bartolomeu Valeriu Anania. cititorii textului biblic şi-au permis să inoveze. [17] Ibidem. [5] A se vedea pe larg la Pr. Cit. 1350. Gregoire de Nysse et l’hermeneutique biblique. de 72 de bărbaţi înţelepţi. [15] Pierre – Maurice BOGAERT – Matthias DELCOR. 58. 311. 2474 [25] Semantica este adâncă. kaph şi lamed ofereau cititorului posibilitatea vocalizării cu sau fără articol. conjugarea verbului regulat cuprinde perfectul. p. vol. De opificio sex dierum. din limba greacă în limba latină. e posibil ca rădăcina ebraică – dam – sânge să fie chiar cea care lămureşte mai bine relaţia între ’adâmâh şi viaţă. 7. 22. a doua jumătate a secolului al III-lea. p. Paris. 156 . [13] Sf. două părţi distincete: Vechiul şi Noul Testament. vol. trebuie nu doar să stabileşti doar o traducere corectă.de aceea uneori se vorbeşte de „Cei 72”. 1994. 2001. op. respectiv 27 de cărţi. op. Vigouroux. [19] În limba ebraică rădăcina verbului este trecută prin 7 forme de conjugare sau biniyanim. Bucureşti. vol. [6] Biblia sau Sfânta Scriptură are. începând cu Moise. Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod. nifal. op. pr. aşa cum le numesc astăzi evreii. în Biblia sau Sfânta Scriptură. J. [12] Pierre – Maurice BOGAERT – Matthias DELCOR. Vacant et. împerfectul şi participiul. Vechiul Testament s-a scris într-o perioadă lungă de timp.. Cuvânt lămuritor asupra Sfintei Scripturi. în timp ce nişte particule inseparabile. [3] Dicţionarul Teologilor Români. Bucureşti. 1987. II. [18] Sf. Dictionnaire de Theologie Catholique. Edmond JACOB – Eduard LIPINSKI – Robert MARTIN-ACHARD. spre sfârşitul secolului al IV-lea d. în „Părinţi şi Scriitori Bisericeşti”. mai întâi. [7] Biblia sau Sfânta Scriptură. fie limbii. 76. Emilian Corniţescu. Bucureşti. Bucureşti. Dar. 1996. nr. [10] Este traducerea textului Vechiului Testament în limba greacă. Limba ebraică biblică. Edmond JACOB – Eduard LIPINSKI – Robert MARTIN-ACHARD. [26] Cuvântul arab adima înseamnă a fi roşu. Paris 1866. 426-427. comportă trei sensuri de interpretare. hofal şi hitpael. p. fie autorului studiat. 8.I. op. Col. să ţii cont de particularităţile gramaticale şi stilistice proprii. Cit. cunoscute sub numele de Pentateuh. în timpul lui Ptolemeu al II-lea. arhiepiscopul Clujului. fiind o Carte scrisă în decursul a mai bine de un mileniu. p. [8] Bartolomeu Valeriu Anania. Dumitru Abrudan. Dr. 1983. Bucureşti. La aceste 7 forme. [24] A. Cit. Dictionnaire encyclopedique de la Biblie. Prof. NOTE [1] Dicţionar al Noului Testament. [2] Dicţionar de Teologie Ortodoxă. piel. la Alexandria. A se vedea pe larg la Pr.Hr. La rândul lor. 1986. Joseph PONTHOT. Dr. 151. în Teologia sa Dogmatică. p. p. Prof. 1995. 5-13. Vasile cel Mare. 87-109. [22] Pierre – Maurice BOGAERT – Matthias DELCOR.Hr. 2002. [16] Ibidem. pual. 579. Dr. 17. [4] Dicţionar biblic ed. Scrieri. făcându-se trimitere la cartea Vechiului Testament în limba greacă. Emilian Corniţescu. p. 523. P. P. p. 1247. lăsându-se conduşi de sensibilitatea lingvistică contemporană. c. Vasile cel Mare. p. cele două părţi au 39 (la care se mai adaugă 14 bune de citit). Brepols. Joseph PONTHOT. a tăia a se vedea mai pe larg la F. 2001 p. hifil. Paris. literal şi spiritual sau alegoric [35]. Dictionnaire de la Bible. Încheiem cu precizarea că Sfânta Scriptură. lib. Edmond JACOB – Eduard LIPINSKI – Robert MARTIN-ACHARD. Prof. [20] A se vedea pe larg la Petau.. 1983. 1910. IV. [11] Este traducerea Bibliei.d. Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod. Ieronim. beth. Dumitru Abrudan. XII. Paris. infinitivul absolut şi construct. Mangeot. de către Fer. [9] În continuare vom folosi prescurtarea Fac. Astfel. vol. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. II. Cartea Creştină – Oradea. imperativul. Dr. Este curios faptul că la forma piel verbul bârâ’înseamnă a ciopli. Aceste forme sunt qal. fiindcă aşa-zisul joc de cuvinte capătă conotaţie axiologică. 78. p. care au văzut fireasca legătură între humus / homo. Cit. [23] Ibem. Cit. Joseph PONTHOT. î. Bucureşti.

Carez. II. Paris. (1910).[27] este o consoană linguală sonoră. irrespective of the language into which it is to be translated. Aceasta făcea parte din aşa zisul grup ahaltem. XII. p. dedesubt sau în interiorul unei consoane. Editura Univers enciclopedic. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE *****Biblia sau Sfânta Scriptură. (1944) . Publie sous la direction du Centre: Informatique et Bible Abbaye de Maredsous ed.Esquisse d’une histoire de l’exegese latine. Se pronunţă şwa. 12. Spicq. Jacob. Şi acest lucru se făcea. Bucureşti. 2002. requires knowledge of the primary meaning of words. Pierre Grelot. Limba ebraică biblică. Dictionnaire de Theologie Catholique. aşezate sub consoană. [32] A se vedea pe larg la Ibidem. locul în care erau arşi copii jertfiţi zeului Moloh. care se traduce prin nimic sau neant. *** Dicţionar biblic (1995). Joseph Dore. Maurice. Gregoire de Nysse et l’hermeneutique biblique. Emilian. şi se traduce prin a strâns repede. Paris. Dore. Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. [35] A se vede pe lar. În ordinea alfabetului ebraic se găseşte la nr. Pierre – Maurice. Esquisse d’une histoire de l’exegese latine. Corniţescu. în ebraica veche făcea parte din articolul hotărât. op. Sunt reguli speciale de citire şi a uneia şi a celeilalte – vocală. A. pe care le-au aşezat deasupra. A translation. Martin-Achard. au introdus semne speciale. Bucureşti. [34] Maurice Carez. 49. P. from the first book of the Holy Scripture. Bizantină. redată prin două puncte. Dictionnaire encyclopedique de la Biblie. Constantin (2002). *** Dicţionar de Teologie Ortodoxă (1994). care este un o scurt. care în traducere înseamnă bici şi are valoarea numerică de 30. care îşi măreau forma sau se dilata pentru a completa spaţiul gol. Abrudan. Desclee. De la Torah au Messie. În textul masoretic întâlnim o vocală lungă qameţ care se citeşte a lung şi o vocală scurtă qameţ hatuf. respectiv semivocală. What is the conclusion to the foregoing? Fundamental works should be read in their original version.. este un semn masoretic şi denumirea îi vine de la cuvântul şewa’. ed. Joseph Dore. Delcor. 1944. Letouzé et Ané Vigouroux.C. pe valea Hinonului. [29] Are forma de T. Erminia Duhului. Dictionnaire de la Bible. Constantin Coman. ha. [28] Este o semivocală. Matthias. Spicq. Mariet (1983).Hr. 49-51. cu funcţie vocalică de a prelung şi se traduce – a strâns. Lipinski. Pierre (1981). De la Torah au Messie. *** Dicţionar al Noului Testament (1983). *** Dicţionarul Teologilor Români (1996). vol. Canevet. Se pare că această literă. (2001). hal. La început reprezenta vocala e foarte scurtă şi care se va transforma în şewa’ în secolele X-VI î. Joseph. 157 . [33] Este vorba despre capiştea Tofet. un verset se putea termina la jumătatea rândului. (1910). Cartea Creştină. Brepols. Oradea: ed. 49. Paris. F. Şcoala masoretică din Babilon au aşezat vocalele numai deasupra literelor.d. nu doar pentru că o frază. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.C. vol. Erminia Duhului. Edmond. care. Bucureşti: Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. au Moyen Age. Bucureşti. Eduard. Cit. în acest sens P. numite masoretice. Poate fi întâlnit sub forma lui şewa simplu sau şewa compus. ci şi pentru faptul că în limba ebraică veche nu se obişnuia separarea cuvintelor în silabe pe 2 rânduri. The book of the Genesis is mentioned just to prove that the saying “Tradutore traditore” is not an exception but a rule in the case of translations. care a rămas. Et Mangeot. Bibliothèque thomiste Vacant. Editura: Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române Bogaert. nescris al unui rând. au Moyen Age. ABSTRACT The translation of the Holy Scripture. Coman. J.. Bizantină. Paris. [30] Este vorba despre Şcoala masoretică de la Tiberiada. Paris: Desclee. mai târziu. That is why. p. Bucureşti: ed. pentru a înlătura dificultăţile de citire a textului sfânt. Paris. will hardly convey the authentic meaning worded by Moses. Paris 1981. Joseph (1987). Grelot. Dumitru (2002). Bucureşti: Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod. Pr. Pierre Grelot. [31] Maurice Carez. we aim to highlight the complex significance of the Biblical Report of the Genesis. Bucureşti. Dr. Ponthot. Robert. no matter the target language.

it is necessary to relate it to that reflection in our minds of the general characteristics of objects and phenomena. Finally. the complex network of relationships among its component elements. For most linguists. there is a semantic dimension. accounts for the relationship between the linguistic sign and its denotatum. Absolute motivation includes language signs whose sound structure reproduces certain features of their content. there is a pragmatic dimension. thirdly. Both traditional and modern English semantic studies have mainly used a conceptual definition of meaning taking into account that. Meaning can be discussed considering a plurality of levels and of dimensions characteristic of the content side of linguistic signs. It is quite difficult to draw a clear line between denotation and connotation in meaning analysis. and thus they partially contradict the concept of the arbitrary character of linguistic signs. which covers the information conveyed by the linguistic expression on the denotatum. there is also a logical dimension. their signifying side). which is to a certain extent equivalent to extensional meaning. These words include interjections and onomatopoeic words which are imitative of non-linguistic sounds that can somehow be associated with certain meanings. the connotative aspects of meaning are subjective springing from the personal experiences which each speaker has had of a given word as well as from the attitude he wants to emphasize towards what he is to express or towards the person he is speaking to. the structural dimension covers the structure of linguistic expressions. the Swiss linguist Ferdinand de Saussure stated that “the linguistic sign is arbitrary’’. First. Linguistic signs are supposed to be more or less motivated to the extent to which their inner organization is not altogether accidental. Because of the resemblance between their significant and their signifié. denotative meaning. and. we have to define meaning in terms of the notion. Meaning is so complex and there are so many factors involved in it that a complete definition of meaning is practically impossible.Nicoleta Florina MINCǍ. There are cases when the signified decisively influences the form of words (i. for a correct understanding of meaning. Any study of meaning which presupposes the close interrelationship between language and thought cannot ignore or elude this aspect of language meaning. On the other hand. Denotation is regarded as neutral since its function is only to convey the informational load carried by a word. or the written representation (le signifiant) and the “idea” expressed by it (le signifié)[1]. This is why it cannot be maintained that dictionaries give only denotative meanings while the connotative meanings are to be encountered in the actual uses of words. in the sense that they suggest them. But there are numerous words in all languages in which a special correlation may be said to exist between meaning and sound. the concept or the mental image of the object or situation in reality as reflected in man’s mind. which defines the purpose of the expression. and denotative meaning. these signs are of an iconic or indexic nature in the typology of semiotic signs. including a judgement of it. as well as between it and other expressions in the language. denotation represents the cognitive or communicative aspect of meaning. there must be a necessary signifié attached to a significant for a linguistic sign to discharge its signifying function. Hence. Relative motivation involves a larger 158 . which covers the denotatum of the sign including also information as to how the denotatum is actually referred to. This is due to the fact that elements of connotation are often drawn into what is usually referred to as the basic. Resuming the ancient ‘physei-thesei’ dispute. meaning that there is no direct relationship between the sound sequence. e. University of Piteşti VARIOUS APPROACHES TO THE STUDY OF MEANING If we agree that meaning cannot be identified with the object designated by the sign.

The meanings of a word are structured as forming microsystems . the number of particular and generic terms. However. In fact. There is a commutation relation between significations as invariants and a substitution one between senses. The insistence on discriminating what is relevant from what is irrelevant in the study of meaning has led to attempts at applying phonological methods to the study of meaning. we shouldn’t assert that structuralism has left the study of meaning completely unaffected. Although structuralism in linguistics should be connected to structuralism in other sciences. a development in time (in the case of spoken language) or space (in the case of written language). it has neglected the study of meaning. Such series are usually represented by kinship terms and a few other lexical elements that can be said to reveal a structural organization. however vague they might seem. we may discover the existence of three invariant terms operating in the same area of meaning: mânǎ. Thus. that can also be analysed in terms of another structuralist dichotomy: invariant/ variant [3]. much more complex as far as its elements are concerned and much more dynamic in its evolution. The most important one is that while the expression level of language implies sequentiality. as variants. we should point out that there are some important differences between the two language levels. The meaning of such words is the result of the analysis of the smaller linguistic signs which are included in them. Significations as invariants are materialized into senses as their variants. The existence of semantic series and the organization of words into semantic fields. the meanings that are grouped around it. Structuralist linguists have always put forward insightful hypotheses regarding language meaning analysis. Stephen Ullmann suggested several criteria of semantic structure which made him characterize English as a “lexical language”[2]. it is no more semantic than any other aspects of content form which is dealt with by grammar. Three other criteria are based on multiple meaning (patterns of synonymy. it is not the sounds which somehow evoke the meaning. and the incidence of homonymy) and a final one evaluates the extent to which words depend on context for the clarification of their meaning. only a theory of sense could be the object of study of semantics as the science of meaning. Componential analysis assumes that all meanings can be further analysed into distructive semantic 159 . the fact that structuralist ideas were developed in various linguistic circles accounting for the variety of structuralist approaches to the study of language shows that structuralism should be regarded as a result of its inner laws of development. as opposed to French which is a more “grammatical”one: the number of arbitrary and motivated words in the vocabulary. braţ. the use of special devices to heighten the emotive impact of words. in English. Significations represent invariant units while the sense consists of its variants. If we want to emphasize the basic isomorphism between expression and content.number of words in the language than absolute motivation. the relative frequency of polysemy. though structuralism has revolutionized the study of language. Componential analysis is one of the most important developments in semantics. Therefore. A difficulty which partly explains the “slow” progress of structural research in semantics comes out from the vague and fluid nature of meaning. Since signification stands for content form alone. as opposed to the entire vocabulary which represents the lexical macrosystem. its content level is characterized by simultaneity. Ferdinand de Saussure made a distinction between signification and sense. The structural organization of the vocabulary forms a particular kind of system. justify a structural approach to the study of the lexicon. In this case. hand and arm are invariants. palmǎ. based on the isomorphism between language expression and content [4]. thus making significant contributions to the progress of semantics. According to glossematics there is an underlying isomorphism between the expression and content levels of language. It is well-known that the meanings of a lexical element display some levels of structure: a semantic constant (the highest level of abstraction). while in Romanian. and the level of speech.

features. A filly is not male. The meaning of filly. the feature of gender will be uncovered. 7. Similarly.. called semes. 8. 5. son. the stratificational approach assumes the insertion of a new stratum. A sememe is the basic tactic unit of the sememic stratum. semantic components or semantic primitives. 2. A filly is a female. 6. young horse. 4. 3. mother. While “pre-stratificational” linguistics tried to solve the problem of meaning mainly by relating “words” directly to their significata. diversification accounts for synonymy in language. In that manner it accounts for polysemy. nephew. The sememic stratum is inserted by Lamb between the lexemic and the semantic strata. 6 to 3. If one has the items: father. Diversification and neutralization remind of the method used by many semanticists to study meaning along two dimensions: from a linguistic form to denotata and significata. can be defined in terms of all the possible meaning postulates associated with it.the semasiological direction160 . the combination of semons. A sememe is quite often connected to several lexemes so. are connected to lexemes on the lower. Lamb found out that the existence of the sememic stratum could be exemplified by the representation relation between the lexemic stratum and the sememic stratum [6]. etc. in that manner. colt or filly→not adult. 4. for example. niece he/she can arrive at a number of semantic features (semes) by examining the relations obtaining among them. Sydney Lamb’s stratificational theory of language is based on the idea that there is a structuralization of meaning characteristic of all languages. up to the tactic level of sememes must be listed individually for each sememe. The semon is the minimal unit of the semantic stratum such that its components are not representations of the components of the semantic stratum. 4. 8. the meaning of lexical items will be defined by the set of all meaning postulates associated with it. 6. The “meaning postulates” are certain expressions in a formalized system used to describe the semantic structure of a language. lexemic stratum. which could delimit what is linguistically relevant on the content level of language from what is not [5]. Its elementary unit is the “semon” and its relational unit to the next higher stratum is the “sememe”. sememic stratum. aunt. the relationship is not always one to one. 2. 7. as the ultimate components of meaning. 3. Neutralization is the process of connecting a lexeme upwards to several sememes on the sememic stratum. uncle. 5. 5. we may oppose 1. A filly or a colt are young. For instance. Meaning postulates theory has the advantage of including in the semantic description data on the system of knowledge shared by a given language community on the extralinguistic universe. could be considered to be equally the result of their knowledge of the language and of the world. When sememes on the higher. The sentences based on these meaning postulates are true by virtue of their syntactic form and the meaning of the words in them: A filly is female and young. The set of kinship terms was probably among the first lexical subsystems to be submitted to componential analysis. 8 and arrive at the ‘’generation’’ seme with two distinctions: older generation and younger generation. 7 to 2. According to the theory of meaning postulates. daughter. The semantic rules could have the form: stallion →male and adult. mare→female and adult. The ability of speakers to analyse sentences into normal and anomalous ones from a semantic point of view. opposing 1. While sememes may be accounted for by general construction rules. expressing certain compatibilities or incompatibilities between the signs of the respective system. “sememics”. between language and the outside world.

p. etc. Charles. Introducing English Semantics. Lamb. Cours de linguistique générale. but there must be a parallelism between the two as the only explanation of the referential function of language signs. Semons are not to be identified with the characteristic features of referents (objects. English Phonetics and Phonology. Paris. Andrei. from denotata and significata to a linguistic form. youth. (1998). This does not destroy the nature of semons. Semantics aims at correcting the “inconsistencies” of a language as well as their tendency to “simplify” the complex nature of reality. London: Routledge 161 . 97 [4] Charles Fillmore. 193-204 [6] Sydney M. Washington D.. p. Georgetown University Press. 86-89 [2] Stephen Ullmann. p. 134-136 [5] Sydney M. p. Washington D. female. boy. Bucureşti : Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ Chiţoran. ram. and the opposite case of synonymy when several words have the same meaning and the possibility of arranging words in pairs on account of their expressing opposite meanings – antonymy. which are linguistic entities and not conceptual ones. p. NOTES [1] Ferdinand de Saussure. antonymy. hyponymy.. Harmondsworth: Penguin Books Fillmore. Capcanele vocabularului englez. Payot. Componential analysis revealed as the ability to analyse sememes into semons. Blackwell. the number of semons is relatively small. can be accounted for. Anna (2002).which accounts for synonymy. Semantics. Outline of Stratificational Grammar. Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Kreidler. 126 [3] Ferdinand de Saussure. Dumitru (1972). young. Dumitru (1978). adult. Payot. Standford: CSLI Publications Goddard. David (1990). Lexicologia limbii engleze. femaleness. etc. Form and Meaning in Language. Form and Meaning in Language. Although the number of possible characteristics of objects is unlimited. Paris. Meaning and Universal Grammar. The various relations among words involve the polysemy of most words in the language. An Introduction to the Science of Meaning.the onomasiological direction. because their function is to keep sememes apart and not to give descriptions of objects. W. Outline of Stratificational Grammar. Mihai (1977). p. Exerciţii. etc. identified by componential analysis of a number of lexemic signs: man. Bucureşti: Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ Crystal. The task of componential analysis is to identify a list of semons which are sufficient for the definition of sememes. An aspect of semantic studies refers to the analysis of compounds into meanings which are not simply the sum of the meanings of the component words. events). Linguistics. adulthood.. Rǎdulescu. Cours de linguistique générale. CSLI Publications. Oxford. Charles (2003). Standford. Bucureşti : Editura Ştiinţificǎ Chiţoran. Semanticists also concern with the possibility of analyzing the meaning of words into component elements of meaning which are shared by a set of words in various combinations characteristic of each item in the text. Lamb.which accounts for polysemy and. A clear definition of the meaning (or meanings) of a word is said to contribute to removing the rigidity and dogmatism of language and to make up for the lack of emotional balance among people which is ultimately due to language. Cliff & Wierzbicka.C. lamb. It is quite arbitrary what extralinguistic characteristics of referents are analysed into linguistic semons and this explains the linguistic relativism hypothesis. Georgetown University Press. are paralleled by conceptual entities such as: maleness. woman. sheep. Semons like: male. girl. mare. horse.C. is the only procedure by means of which such paradigmatic relations as synonymy. 205 REFERENCES Bantaş.

: Georgetown University Press Leech. The Study of Meaning. Ferdinand. New York: Oxford University Press ABSTRACT Meaning can be discussed considering a plurality of levels and starting from various assumptions. Componential analysis assumes that all meanings can be further analysed into destructive semantic features as the ultimate components of meaning. de (1982). Semantics. Paris: Payot Ullmann. the stratificational approach delimits what is linguistically relevant on the content level of language from what is not. Sydney. Outline of Stratificational Grammar. expressing certain compatibilities or incompatibilities between the signs of the respective system. Harmondsworth: Penguin books Lyons. Washington. While “pre-stratificational” linguistics tries to solve the problem of meaning mainly by relating “words” directly to their significata. The existence of semantic series and the organization of words into semantic fields justify a structural approach to the study of the lexicon. An Introduction to the Science of Meaning. (1966). Anna (2006). English. Geoffrey (1981). M. 162 . C. Cours de linguistique générale.Lamb. The meaning postulates represent certain expressions in a formalized system used to describe the semantic structure of the language. Language and Linguistics. Cambridge : University Press Saussure. John (1981). An Introduction. D. The insistence on discriminating what is relevant from what is irrelevant in the study of meaning has led to attempts at applying phonological methods to the study of meaning. Oxford: Blackwell Wierzbicka. Stephen (1962). Semantics. Meaning and Culture.

astfel încât ele să se subsumeze finalităţii practice şi funcţiilor ce derivă din aceasta. (aşa-numitele criterii pragmatice. pornind de la criterii sintactico – semantice sau de la criterii pragmatice. la rândul ei. în primul rând. textul politic în linie pur aristotelică [1]. încercând să elaboreze nişte tipare de construcţie a textelor. bazate pe clasificarea în tipuri fundamentale.Nicoleta NEŞU. În demersul nostru pornim de la ipoteza că textul politic există ca un sub – tip textual aparte. aşa după cum afirma şi Lotman (1974. Consideraţii teoretice Discursul politic reprezintă principala modalitate prin care actorul politic declanşează seria evenimenţială ce alcătuieşte comunicarea politică. considerăm că. fie doar situaţia de comunicare sau utilizarea textelor. considerăm argumentarea nu în termeni de tip distinct de act sau tip distinct de text. argumentarea nu poate fi privită nici ca un simplu act de discurs. discurs ce însoţeşte întotdeauna un act politic şi care este considerat ca fiind forma prototipică a comunicării politice. astfel. prin determinarea politic. ca aparţinând tipului de text practic/pragmatic. Considerăm că acest specific este dat. Dacă vorbim despre o specificitate a acţiunii de tip politic. care. de parametrii situaţiei de comunicare (însemnând protagonişti/roluri comunicative. în sensul că modificarea funcţiei unui text este hotărâtoare. Sapienza Università di Roma. realitatea practicii textuale ca unul şi acelaşi text să comporte funcţii diferite. fie doar structurarea semanticosintactică a lor. spaţiul pur lingvistic este transgresat şi deschis spre semiotic. considerăm că specificul acestui text constă în faptul că logosului semantikós i se adaugă o determinare ulterioară. care îl distinge de alte tipuri de texte cu aceeaşi finalitate practică (în această categorie a textelor practice includem şi textele publicitare. atunci când se vorbeşte despre o insuficienţă a analizei textelor din perspectivă semantică sau sintactică. Ea este cea care va controla şi selecţiona mijloacele şi strategiile de construcţie a sensului textual. în timp ce nici discursul politic nu poate fi considerat un tip discursiv subsumat celui 163 . Încercăm astfel să aducem o altă perspectivă faţă de abordările tipologice „tradiţionale” ale textelor. ipoteză conform căreia. conversaţia uzuală etc). Italia LEXIC SPECIALIZAT – CAZUL TEXTELOR POLITICE 1. în particular. nişte seturi de reguli de producere a lor. în sensul preconizat de Aristotel. discursurile juridice. dar şi a comportamentului politic. nu înseamnă că li se opune o abordare neapărat pragmatică ci. 93 – 95). în interiorul lui. Delimitând discursul politic pe baze extralingvistice şi recunoscându-i caracterul prin excelenţă persuasiv. Acestea iau în considerare. în general. luând în considerare. Dar. Subscriem întru-totul acestei opinii care duce la ipoteza funcţionalistă asupra tipologizării textuale. o clasificare tipologică a textelor este determinată de sistemul funcţionării lor sociale. În cadrul acestui tip de texte însă textul politic are. Ca discurs. alături de multe altele. cu un specific al său bine determinat şi care îl individualizează în sfera mai largă a tipului de texte cu finalitate practică. şi ca un procedeu compoziţional specific textelor cu finalitate practică. ce constă în eficacitatea sa – în puterea persuasiunii. la nivelul construcţiei discursive. Concepând. mai degrabă. orientează construcţia întregului edificiu textual spre atingerea scopurilor finale caracteristice. ci ca un procedeu generic de realizare a unui anumit tip de funcţii textuale. de caracterul lor motivat şi justificat prin discursul politic. vorbim. spaţiu şi timp) proprii textului politic. el se supune normelor lingvisticii. în structura argumentării. El reprezintă forma verbală prin care acţiunea politică şi comportamentul specific ei dobândesc o justificare. sau ale utilizării). ca o strategie compoziţională de bază. conferindu-i acestuia o nouă semantică şi o nouă sintactică. de fapt. la rândul său. Această finalitate practică transpare. una funcţională. În ceea ce priveşte construcţia persuasivă a textului politic. de ordin pragmatic. un specific aparte. înţeleasă astfel ca una dintre reţelele textuale predilecte. spre deosebire de alte tipuri de acţiuni şi comportamente. subsumat determinării „politic”.

în discursul politic asistăm la o îmbinare extrem de eficientă a finalităţilor diferite ale strategiei argumentative. persoane şi grupuri. sentimente. ca orice strategie. prin intermediul cuvintelor. idei. dând seama de alternanţa argumentelor.teoria comunicării . semnificatului şi ele corespund modului de prezentare a lucrurilor prin intermediul cuvintelor. Specificul strategiilor argumentative este asigurat chiar de finalitatea pragmatică a acestui tip discursiv. în general. în particular. de modalităţi ale vorbirii. 12 – 15) sublinia faptul că este greşită o astfel de abordare lexicală. în alte tipuri discursive predominând o finalitate sau alta. adică o simplă instanţiere a sa. de tipul şi eficacitatea lor. în realitatea discursivă. De aceea. de fapt. în textul politic. un procedeu compoziţional. adică de „moduri de a folosi limbajul. adică de modalităţi determinate de atitudinile adoptate de vorbitori. prezentând o serie de trăsături proprii funcţionării sale în acest tip particular de text. presupune un set de reguli ce guvernează întregul comportament al participanţilor la jocul politic. măsurată în termeni de eficacitate. Scholten. de tipul faire savoir + faire croire + faire faire. ca. ceea ce se concretizează în „libertăţile” şi „constrângerile” ce îi determină specificitatea discursivă. Ca urmare. ca o „apreciere a lucrurilor evocată şi reflectată în cuvinte. Mai mult. în ce măsură se justifică sintagmele de tipul „limbajul nazismului”. acest fenomen se referă. de modalităţi subiective şi. Discutând problematica lexicului politic. 2. trebuie spus că alegerea cuvintelor nu este independentă de efectul pe care emitentul îl urmăreşte. Scopul. Coşeriu (1996. planul şi opţiunile strategice utilizate în strategia argumentativă de tip politic marchează notele specifice acestui tip de text. se organizează în jurul strategiilor persuasive specifice discursului politic. în realitate. ca expresie (indirectă) a atitudinilor faţă de lucruri.teoria acţiunii. regulile. tocmai ca manifestare a unor convingeri. la o funcţie a limbajului – efectivitatea sa (Wirkung) într-o comunitate lingvistică. este vorba. de alegerea cuvintelor utilizate – „în ceea ce priveşte limbajul. „limbajul comunismului” sau „semanticile” specifice acestor limbaje. faţă de realităţile desemnate”. nu este vorba despre faptul că el vehiculează semnificate distincte ale limbilor. constitutiv de bază în structurarea discursului politic. nu în ultimul rând. 1998. Aceste conotaţii sunt asociate. de fapt. orientate spre aspectul extralingvistic.argumentativ. În realitatea limbajului. Aceasta pentru că. de sintagmatica discursivă etc. argumentarea fiind concepută în cadrul unui model acţional ternar de tipul teoria producerii/receptării . ca şi înainte. în acelaşi timp. ca scop ultim al discursului politic. în ceea ce priveşte lexicul politic. subsumate caracteristicilor sale. ci decurge dintr-o strategie semantică” (Cuilenburg. despre modalităţi subiective ale vorbirii. instituţii. de înlănţuirea lor discursivă. fiind rostite întotdeauna alăturat. Aşa cum arată autorul. în viaţa publică a unei societăţi sau în relaţiile sociale. Această triadă secvenţială este o caracteristică proprie argumentării specifice textelor practice. dar şi a argumentării politice. de la calitatea şi tipul argumentelor. depinde de o serie variată de factori. ci. în tipurile preponderente de contexte în care apăreau şi în faptul că formau împreună o sintagmă. finalităţi ce parcurg un traseu gradual în trei etape. doar atitudinea faţă de conceptele desemnate fiind diferită. Noomen. finalitate orientată spre un anumit tip de auditoriu şi bazată pe procedeul persuasiunii. cu ajutorul şi prin intermediul 164 . la contextul social al comunicării şi. doar. 162). ni s-a părut mult mai potrivită considerarea argumentării. orientate spre aspectul extralingvistic şi determinate de atitudinile adoptate de vorbitori faţă de realităţile desemnate. care îi orientează global finalitatea şi care. El exemplifică cu cuvinte precum Blut şi Boden din limba germană care au semnificat acelaşi lucru şi în timpul nazismului. atitudine manifestată în frecvenţa utilizării lor. Strategia discursivă semantică sau lexicală Persuadarea. în opinia noastră. nu este vorba despre „semnificate” distincte. adică. argumentarea ca procedeu constituţional de bază al textelor cu finalitate practică. ci de uzul lingvistic (Sprachverwendung). ideologii”. respectiv.

disputele din diferitele programe politice. în fapt. credinţe şi acţiuni ale celui persuadat determină. implicite. în dezbaterile şi audienţele legislative. dar şi de contextul de utilizare. în timp ce in jurul anilor 1980. cuvântul părea preferat de grupurile ce promovau ideea eliberării individului de sub controlul statului şi de privaţiuni (exemplul sintagmei libertate civilă). cuvântul avea câteva dintre conotaţiile pe care le are şi astăzi (independenţă. legislative sau juridice este cea de respingere. în tipurile predilecte de contexte în care apar sau în asocierile în care apar cel mai des. o contradicţie în termeni) etc. în 165 . în limbajul obişnuit. auzit la un post de radio. venitul cetăţeanului este „putere de cumpărare”. ca reacţie la stilul hortativ. în principalele discuţii de grup. Din punct de vedere formal. (Edelman. nu sunt în relaţie de opoziţie (de exemplu. De exemplu. cuvinte precum democraţie. economia unei ţări nu este slabă. în campaniile electorale. Ca urmare. puţin afectată de modul în care o folosesc indivizii. Atitudinea diferită a vorbitorilor faţă de conceptele desemnate prin semnificaţia cuvintelor se poate materializa în frecvenţa de utilizare. Limbajul dă cadrul. în timp ce scopurile şi orientările politice operează selecţia terminologică. în toate fazele procesului guvernamental”. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că. Aceasta se poate manifesta în două feluri: prin prezentarea unei dihotomii ca o contrarietate continuă (de exemplu. despre avort şi eutanasie.cuvintelor. concedierile sunt „restructurări” sau „redistribuiri ale forţei de muncă”. Astfel. Pe de altă parte. el şi-a îmbogăţit paleta acestora. 117) discută diferitele utilizări ale cuvântului libertate în spaţiul american. Un enunţ de tipul „Castro este socialist”. economie de piaţă. sau de către veterani. dar. altele explicite. după cum afirma McLuhan. dacă în timpul Războiului de Independenţă. sentimente. libertate. unele. strategiile semantice permit utilizarea unor pseudoantinomii. 1999. cum spuneam. utilizarea mai dibace şi mai eficientă a acestui stil ascunde apelul emoţional sub masca definirii problemelor. pentru „apărarea libertăţii”. în ce context. în discursurile politice oficiale. prezenţa constantă a secvenţelor cu funcţie hortativă explicită sau implicită. radioactivitatea este „nepericuloasă” (ceea ce reprezintă. nu vom întâlni astăzi expresii de genul „înarmare atomică”. la începutul anilor 1960. pe de o parte. arătând că. În opinia sa. deducţii şi concluzii. capătă conotaţii diferite în funcţie de utilizatori. stilul hortativ constă din premise. neatârnare). 128 – 129) Strategiile semantice se referă şi la utilizarea mitului şi metaforelor [2] . ea modelează aproape în întregime felul de a gândi. în planul procedeelor textuale. Publicul apreciază gesturile şi atitudinile consecvente în funcţie de ceea ce este raţional. ci „capacitate de ripostă” sau „salvgardarea democraţiei”. socialism etc. în ce perioadă istorică sau dacă programul respectiv este transmis în Rusia sau America (Edelman. Faptul că textul politic este caracterizat printr-o funcţie persuasivă de grad maximal care vizează modificarea anumitor convingeri. „O limbă este. capitalism. dar şi la ambiguitatea intenţionată şi augmentată a semnificaţiilor primare ale cuvintelor [3]. cine l-a rostit. ci „bolnavă”. a simţi sau a exprima al celor care o folosesc”. Ambiguitatea caracteristică a cuvintelor cheie folosite face posibil acest lucru”. cuvintele au întotdeauna într-un context dat. semnificaţii stabile pentru un anumit grup de utilizatori. De aceea. Limbajul hortativ apare în special „în apelurile adresate publicului pentru obţinerea sprijinului politic. printre altele. fiind. nu poate fi înţeles fără a şti. prin crearea unei relaţii antinomice între doi termeni care. termenul „război” este înlocuit cu „răspuns la extremismul” de orice natură. 126). adeseori. pe de altă parte. utilizat cu precădere de către membrii aparatului administrativ al serviciilor armatei. 1999. dar reacţia onestă (adică susţinută social) la sentimentalismul exacerbat din dezbaterile electorale. Astfel. în termeni de „viaţă” şi „moarte”) sau. Edelman (1999. scumpirile sunt „reaşezări ale preţurilor”. „apare. în încercările lor de a justifica gesturile cu semnificaţie naţionalistă ale puterii. o evidentă fervoare emoţională în îndemnurile politice.

2000. „aceste caracteristici rămân simple date de suprafaţă. „falsificare intenţionată a lucrurilor”. teoretic. al politicienilor. Concluzii Centrul de greutate al oricărui discurs politic îl reprezintă puterea cuvintelor. 28). pe de altă parte. Însă. uzat prin repetiţie sau caută cuvântul ce produce sensul sau decalajul dintre formularea aparentă şi cea care maschează. De altfel. în societăţile moderne. 3. toate puse în slujba finalităţii lui caracteristice – persuadarea. 15). conform logicii limbajului dublu” (Balandier. a ascunderii gândirii. implicit. într-un sens ‚inocent’. La o analiză în profunzime a limbajului puterii sesizăm şi alte nuanţe. în sensul că definirile din planul abstract. despre un deficit al comunicării politice contemporane. polisemia etc. Se ştie prea bine că societăţile tradiţionale considerau cuvântul la baza întregii creaţii umane. astfel. ele „formează suportul imaginilor şi reprezintă încărcătura dinamică ce însoţeşte evenimentul” (Balandier. precum „ascundere a gândirii”. Este limpede că aceste trăsături. trăsătura de bază ce îi era atribuită discursului politic era duplicitatea. e sinonimul acţiunii. inconfundabil. Acest aparat retoric a fost considerat ca funcţionând precum un indicator al unui anumit regim politic căruia îi imprimă un stil caracteristic. astăzi. individualizează textul politic. limbajul puterii îşi păstrează validitatea dincolo de aspectul imediat. a unor clişee şi stereotipii discursive specifice. se pare că puterea cuvintelor nu mai este suficientă.campania electorală din 1976 în Germania.. sunt transpuse în planul aplicabilităţii practice sau invers etc. Ei caută textul închis în interiorul discursului convenţional. e parte integrantă a mitului. incită la recurgerea de trucuri semantice cu ajutorul specialiştilor. Textul politic prezintă. faţă de alte texte cu finalitate practică şi îl disting. Se vorbeşte. astfel. spre o cartă iniţială şi spre principiile acesteia. 2000. ascunderea adevăratelor intenţii ale vorbitorului. El determină căutarea constantă de mijloace de compensare. ceea ce îi este propriu insinuării” (Coşeriu. însă cu aparenţa de a-l spune fie fără posibilitatea de verificare a celor spuse. de la aluziile lingvistice sofisticate. ca fapt 166 . despre o insuficienţă a tipului tradiţional de comunicare politică. de banalitatea cotidiană. 2000. ambiguitatea intenţionată. spre imagini şi simboluri. care sunt puse în slujba „eficacităţii” sale persuasive. Deşi limbajul a fost considerat întotdeauna „un instrument şi o miză politică”. Receptorii mesajului politic se transformă în decriptori. dar sunt tot mai des dublate de practici mediatice audio-vizuale. încă din cele mai vechi timpuri. a unor reguli şi strategii argumentative proprii. spre perspective ce impun încă de pe acum asigurarea gestionării viitorului” (Balandier. el este chiar constitutiv fiinţelor şi lucrurilor. faţă de textele ce aparţin altor categorii. spre fondatori. la diferite trucuri şi strategii semantice. obţinerea adeziunii interlocutorului. descoperind în expresia politică o parte din plăcerea jocului. fie folosindu-se de posibilitatea ca cele spuse să fie interpretate şi în alt mod. 1996. (…) Deficitul de comunicare politică e invocat periodic. spre schimbare. 148). angajează aluzii lingvistice complicate. „Limbajul politic. „nerespectarea adevărului. în societăţile democratice. El se raportează la ceva situat în afara cotidianului. Ea este generatoare de o retorică specifică. circula sloganul „libertate în locul socialismului”). pe de-o parte. materializate într-o paletă largă de opţiuni. simbolului şi ritualului. Un alt tip de strategie semantică se referă la alternarea planurilor de definire a termenilor. dubla semnificaţie a termenilor şi conceptelor. dominate de forţa mediatică. orientându-se spre trecut sau spre viitor. nişte trăsături care îl individualizează în cadrul mai larg al textelor cu eficacitate practică – este vorba despre funcţii textuale specifice. Mai întâi. Ca urmare. mai mult. materializată în utilizarea unui lexic specializat. 149). fluctuează în căutarea unei comunicări ce poate capta atenţia cetăţenilor provocându-le adeziunea şi nu retragerea prin absenţa credibilităţii sau a dezinteresului. spre progres. poartă această marcă a insinuării. deficit ce determină angajarea constantă a unor mijloace compensatorii. limbajul politicii şi.

not lastly. nr. Ştiinţa. Polirom. 2008 REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Adam. Nicoleta (2001). Milosz (1999). Nicoleta (2008°). Cuilenburg. Within this specificity of the political discourse. semiotic. domain. Cluj – Napoca: Ed. O. p. Jean – Michel (1997). Univers. „Statutul tipologic al discursului politic din perspectiva lingvisticii integrale”.. Oradea: Ed. Colocviului internaţional Limba română – abordări tradiţionale şi moderne. It represents the verbal form through which the political action and its specific behaviour gain justification. de multe ori. Ştiinţa comunicării. 2005 [2] vezi Neşu. specified as political. ci ce anume a dorit să spună. nr. Funcţii textual – discursive ale mitului şi metaforei în textele politice. Nicoleta (2008).255 – 273 Neşu. p.textual-discursiv caracteristic şi care îi conferă specificitate şi individualitate în raport cu alte tipuri de texte. Nicoleta (2005°). Retorica. Chişinău. Cluj-Napoca Neşu.W. Nicoleta (2006). Coşeriu. “Lexicul politic şi puterea cuvintelor”. UBB Cluj-Napoca. de semnificaţia lui pur lingvistică. învăluinduşi ideea prin mutarea virgulei” (Czeslaw. în vol. M. Neşu. ea fiind transferată unui complex de factori ce se subordonează doctrinei şi ideologiei respective. Aion. 1999. Chişinău Neşu. that persuasion as the ultimate goal of political discourse depends on a number of factors. yet. Balandier. 86). p. 10 – 29. „Limbaj şi politică”. oarecum. The semantic/lexical discourse strategy or „the power of words” demonstrates. Noomen. Textul politic – Limite şi deschideri semiotice. „în democraţiile populare au fost acceptate un stil special. (1998). în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. o anumită terminologie şi un ritual lingvistic . seria Philologia.J. Bucureşti: Ed. După cum spunea şi Czeslaw. Nathan . Georges (2000). sub tipar Neşu. G. Roma: Bagatto Libri ABSTRACT Political discourse represents the main means by which the political actor launches the event series which constitute the political communication. “Puterea cuvintelor şi imaginarul politic românesc”. Colectiv Omul şi mitul. Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică.. p. Bucureşti: Ed. argumentation plays one of the main roles. deposedat de semnificaţia sa originară. Bucureşti: Ed. Politica şi utilizarea simbolurilor. 50 – 68. în Revista Limba Română. organizat de Catedra de Limba română a Facultăţii de Litere. Paris : Ed. îndepărtându-se. Nicoleta (2005). Scholten. 5. J. Fiinţa umană şi aventura spiritului întru cunoaştere. Iaşi: Ed. Murray (1999). 4. it obeys the norms of linguistics. Lotman. Eugen (1996). Edelman. 2008. Humanitas. Eugen (1994). Czeslaw. from the quality and type of arguments. în Studia Universitatis Babeş – Bolyai. Cuvântul apare. IRI. vezi Neşu. Studii de tipologie a culturii. 2005a [3] pentru detalii. Les lich: types et prototypes. (1974). 97 – 107. on the choice of words. Bucureşti: Ed.acolo important nu este ce a spus cineva. Scena puterii. 167 . once more. As discourse. 1 – 3. Humanitas. to the social context of communication and. în revista Romània Orientale. Chişinău: Ed. NOTE [1] vezi pentru detalii Neşu. the strictly linguistic domain is surpassed and opened towards a larger. Neşu. în vol. Suceava: Universitatea Ştefan cel Mare. Gândirea captivă. Aristotel (2004). “Textul politic în viziunea lingvisticii integrale”. Casa Cărţii de Ştiinţă. XXI. nr. I. Coşeriu.

Raluca NICOLAE . It is believed that those two adjectives appeared in the language 168 . over seven million colour shades visible by human eye can be divided generally into eleven basic colour categories represented through prototypical colour terms. Colours are a constant to our existence [1] as well as a psychological factor that influences our mood. aka (the stem of the adjective akai). the other colour terms are formed by adding the lexeme –iro 色(colour) [8]: Adjective white black red blue yellow brown purple green gray orange pink shiroi 白い kuroi 黒い akai 赤い aoi 青い ki-iro-I 黄色い cha-iro-I 茶色い Noun (+ no) shiro白 kuro 黒 aka 赤 ao 青 ki-iro黄色 cha-iro茶色 murasaki(-iro) 紫色 midori(-iro) 緑色 hai-iro灰色/nezumi-iro鼠色/gurēグレdaidai-(iro) 橙(色)/orejiオレンジ momo-iro桃色/pinkuピンク Actually. instead it is employed the adjective form. we are immersed in the existence of colours. followed by the particle no (shiro no. Ancient Japanese had four basic colour nouns: shiro (white). yellow and orange) can visually overpower cool colours (blue. Except the nowadays adjectives for the four basic colour terms: shiroi (white). Spiru Haret University. kuro (black). This set of eleven seems therefore to be a semantic universal [4]. kuroi (black). ao (the stem of the adjective aoi). brown and purple). ao no) is not very productive. Bucharest OPENING TO COLOURS: A BASIC LEXICON IN JAPANESE Wherever we go. One of the most influential contributions to the colour system research is the monograph by Berlin and Kay (1969). a way out of day by day routine. To Chinese and Japanese people colour also meant order and ranking[5]. and ao (green/blue)[7]. Colour categories can be associated with more than one word (thereby allowing synonymy) and words can be associated with more than one category (thereby allowing homonymy) [3]. The noun form of the four basic colour terms. Colour categories can be associated with colour terms by means of lexicalisation. green. aka (red). kuro (the stem of the adjective kuroi). kuro no [9]. aka no. the word for colour is iro [6]. the nominal categories of the four basic colours are but the stems of the same adjectives: shiro (the stem of the adjective shiroi). akai (red) and aoi (blue-green). wherever we look. In the process of categorization. Using naming experiments they elicited the colour categories of subjects and comparing the categories across different languages they noticed a remarkable cross-cultural correspondence. The adjectives for yellow and brown kiiroi and chairoi are made from adjectivized noun-compounds with the word iro: ki-iro and cha-iro. They appear closer while their cool counterparts visually recede [2]. Warm colours (red. In Japanese.

shiro-taku 白タク(lit.3. hakujin 白人 ( lichés z). 2. to frown upon).: a white taxi. If something is (obvious) or the light of truth is shed shiro da (he is innocent). to frown upon). i. corruption). hakketsubyō 白血病 ( lichés z). hakuchūmu (day dream) brought to light. A significant distinction in choosing the nominal or the adjective form of the colour terms is made by genre.3. to forget everything) Verbs: shiramu 白む (to grow light). enpakushoku 鉛白色 (white lead). but the nominal form is preferred for the rest of the basic colours. shiratsukeru (to be unamused or bored) or the lack of intelligence: hakuchi (idiot). but the nominal form: chairo no and kiiro no is more common.3. it becomes visible: meihaku upon as a proof of innocence: aitsu wa The colour white light blank. gold and silver. with Chinese reading: hakujō 白状 (confession). Every Japanese colour term interact with a number of productive morphemes such as –gakatta (tinged with). White has also the meaning of void.1. shiratsukeru白つける (to be unamused or bored. 3. 2. hakujin ( lichés z). Compounds: 1. shirakeru 白ける (to become apathetic). hakuchō 白鳥 (swan). phrases like emphasize this aspect. shirakeru (to become apathetic). blank. Thereby the adjective form applies to the four basic Japanese colours (shiroi. 1. an unlicensed taxi) Proper names: Shirayuki-hime 白雪姫 (Snow White) Emphasis: /maQsiro/[14] = masshiro 真っ白 (pure white) as in atama ga masshiro ni naru 頭が真っ白になる (to go blank. coordinate colour phrases (translated by “and”): shiro-kuro 白黒 (black and white) as in shiro-kuro shashin 白黒写真 (a black and white picture) or me o shiro-kuro saseru 目を白黒させる (to to look bewildered.1. sports: shiro-boshi 白星 (a white dot. euphemism: shiro-kubi 白首(lit. 4. i. hakuchūmu 白昼夢 (day dream). atama ga masshiro ni naru (one’s mind goes blank). colours for auspicious occasions). nyūhakushoku 乳白色 (milk white) kaihakushoku 灰白色 (greyish white) etc. bribery. void (lack) → obvious (the light making things standing out) (cleanness ) → innocence (the light of truth) → indifference (lack of interest) → stupidity (lack of intelligence) 169 . meihaku (obvious). hakujō (confession). innocence: kittto aitsu wa shiro きっとあいつは白だよ (I’m sure he is innocent).: a white neck. 2.3.2. kōhaku 黄白(yellow and white. ► shiro白 (white) Meaning: 1. 1. the abbreviation for silver (shirogane) Synonyms: howaito as in howaito chokorēto ホワイトチョコレ-ト(white chocolate) Shades: aiborī (ivory).2. hakuchi 白雉 (idiot). to be confused. 2. colour phrases. parts of body: shiroi me de miru (to look coldly.3. to blink one’s eyes in surprise) or shiro-kuro o tsukeru 白黒をつける (to settle the matter in court). with Japanese reading: shiromi 白身 (albumen. aoi). 2. a victory mark) as in shiro-boshi o ageru [13] 白星をあげる (to win). to be spoiled. the colour of pure light. showing the lack of interest: shiroi me de miru (to look coldly. unprocessed: shiroi kamiko 白い紙子 lich (blank sheet of paper). blank: shiroi kamiko (blank sheet of paper). while the mass media discourse employs their nominal counterparts to a greater extent [11].relatively late and that their formation is due to their suitable phonetic shape [10] . other colour phrases: 2. kokuhaku 告白 (confession). akai.e. kuroi. kōhaku 紅白 (red and white. egg white). -ppoi (-ish) [12]. to feel ill at ease) The main meaning of white is that of the colour itself as in shiromi (albumen). hakuchō (swan). the colour (of snow).e. 2. since literature prefers colour adjectives. hakuya 白夜 (white/arctic night). a prostitute). Being hakuya (arctic night).

the colour of blood: aka shingō 赤信号 (red light. an obituary notice) as in kuro-waku no hagaki 黒枠の葉書 (a postcard announcing somebody’s death) Emphasis: /maQkuro/ = makkuro 真っ黒 (pitch black) Verbs: kuromu 黒む (to become black. with Chinese 黒死病 (the black death. 2. Shades: aka-sabi-iro 赤錆色(rust).2. kuro. thereby. suō 蘇芳 kin-aka 金赤 (bronze red). 2. (sappanwood). food: kuro-zatō 黒砂糖 (raw/brown sugar). 3. quantity: kuro-yama no yō na hito dakari 黒山のような人だかり (a large crowd of people). guilty: kare wa kuro dearu 彼は黒である (he is guilty) Synonyms: burakku as in burakku risuto ブラックリスト (black list) Shades: ankokushoku 暗黒色 (dark).3. Compounds: 1.3.3. colour phrases: 2. 1. 2. aka-ji 赤字 (a deficit).6. with Chinese reading: sekigaisen 赤外線 (infrared rays). coordinate colour phrases (translated by “and”): kokubyaku 黒白 (black and white. As the positive meaning of black. a defeat) as in kuro-boshi defeated). 2. plague). 2. mite). kuromeru 黒める (to blacken. Compounds: 1. beni-iro 紅色 (rouge). kuro maku 黒幕 (a black curtain). 2.e. rengairo 煉瓦色 (brick red). sekidō 赤道 (the equator). kāmain カーマイン (carmine). sekijūji 赤十字 (Red Cross). right and wrong) as in kokubyaku o akiraka ni suru黒白を明らかにする (to decide/dispute as to which is right). a mastermind: kore ni wa dareka kuro maku aru rashii これにだれか黒幕あるらしい (someone is certainly pulling the wires/there must be someone at the bottom of this affair). with Japanese reading: kuroji 黒字 (surpluss). stage terms: kuro-ko 黒子 (a kabuki stagehand dressed in black to be inconspicuous). to make something black) Black is the darkest colour as in kokuen (graphite) and everything comes near it is spoiled or gets dirty. wipes away the shapes – that become inconspicuous as in kuro-ko (a kabuki stagehand dressed in black).► kuro 黒 (black) Meaning: 1. to blacken).3.3.3. sports: kuro-boshi o toru 黒星をとる (to be 黒星 (the bull’s eye. other colour phrases: 2. but also a wirepuller. aka-ni赤丹(red clay).1. shikkoku漆黒 (jet black). kokuban 黒板 (blackboard). kuro-maku (a mastermind). the plague). 4. hidden) (dirtiness) → guilt → death ► aka 赤 (red) Meaning: 1. dark complexion: hifu no kuroi 皮膚の黒い (darkskinned). kurobamu 黒ばむ (to become black. parts of body: mune ga kuroi 胸が黒い (to be black-hearted). 2.3. sports: kuro-obi 黒帯 (black belt). sumi-iro 墨色 (India ink) etc. to blacken). 1.5. the colour (of ink). it signifies experience: kuroobi (black belt). crimson). to blacken). a baby: aka-chan wain 赤ちゃん.4. obituary: kuro-waku 黒枠 (black borders. watashi no me no kuroi uchi ni 私の目が黒いうちに (as long as I am alive). as the symbol of darkness: ankoku (darkness). kokuhyō 黒表 (black list). aka/ake 緋 (scarlet. sekihan 赤飯 (boilded 170 . cardinal). cinnabar). 3. 2. with Japanese reading: aka-ge 赤毛 (red hair) as in aka-ge no hito 赤毛の人 (a red haired man). keshizumi-iro 消炭色 (cinder). The colour black darkness (inconspicuous.2. dirty: yōfuku ga kuroku natta 洋服が黒くなった (the clothes got dirty). The deletion may also mean total annihilation of life forms. Moreover. kurozumu 黒ずむ (to become black. 2. with special reading: hokuro 黒子 (black mole. ni 丹 lic レッド (red) (red. 1. kuromaru 黒まる (to blacken).1. it bears the stain of guilt: kare wa kuro dearu (he is guilty). red earth). death: kokushibyō (black death. 1. aka赤ワイン (red wine). danger signal). ake 朱 (vermilion. aka-nbō 赤ん坊.2. kuro-waku (an obituary notice). kokuen 黒鉛 (graphite). beauty spot.3. ankoku 暗黒(darkness). 1. wain lic ワインレッド (wine red) etc. a communist: aka-gun 赤軍 (Red Army) Synonyms: kurenai 紅 (deep red. i. kokujin 黒人 (a reading: kokushibyō lichés ).3.

ターコイスブルー tākoisu burū (turquoise blue). other colour phrases: ao-kusai 青臭い aokusai iken 青臭い意見 (half-baked (grassy smelling. conspicuousness → danger emotion vitality/life (emotion/the flow of blood) ► ao 青 (blue/green) Meaning: 1. 2. green. シアン shian (cyan). bare.2. aonisai 青二才 (a stripling. unskilled. young man) Synonyms: ao 靑 (blue). glowing colours that are conspicuous (at a great distance): aka no tannin (a perfect stranger). and the other expressed through the system of terms for the light phenomenon [15]. sekihin 赤貧 (extreme poverty). Furthermore. with Chinese reading: seishun 青春 (a youth. 2. and only later did it become the colour term. complex colour phrases (tints): akaguroi 赤黒い (dark red). to have a lofty ambition) . fire The colour red blood → → → → → heat/warmth brightness. kon’iro 紺色 (deep blue) etc. seidō 青銅 (bronze). burū ブル- (blue) Shades: ai-iro 藍色 (indigo). aka-haji o kaku colour phrases: aka no 赤恥をかく (to be put to shame.3. fine weather) or seiten hakujitsu no mi to naru 晴天白日の身となる (to be cleared from the charge against) Ao had existed for a long time in Japanese. thereby aka turns out to be the symbol of vitality: akachan (baby) and of life: sekijūji (Red Cross).3. to be disgraced in public) Proper names: Aka-zukin 赤頭巾 (Little Red Ridinghood). green) as in opinion). ruri-iro 瑠璃色 (azure). pale). Aka no hiroba 赤の広場 (The Red Square) Emphasis: makka 真っ赤 (deep red). inexperienced: aoba 青葉 (fesh leaves). it was primarily used to describe the light phenomenon. 2. ao-suji 青筋 (blue vein) as in aosuji o tatete okoru 青筋を立てて怒る (to go purple with rage). akaji (deficit). akaramu 赤らむ (to become red) Red is decoded as the colour of blood: sekimen suru (to blush). 3. This could prove the existence of the two parallel systems and principles of categorizations: one expressed through the system of colour terms. seiten 晴天 (blue sky. sekkekkyū 赤血球 (red blood cell). frank). mizu-iro 水色 (light blue). emotion: akahaji o kaku (to be disgraced in public) or political zeal (communism): aka-gun (Red Army). Aka is also the colour of fire as in sekigaisen (infrared rays). the youth). redden. Compounds: 1.rice with red beans). 2. aka stands for bright. a raw [green] youth. ao-jiroi青白い (pale. pale: aoi kao 青い顔 (a pale face). unripe. seinen 青年 (youth. seishōnen 青少年 (the younger generation. ao 蒼 (blue. 2. 1. with all its related terms such as excessive heat (incandescence): sekidō (the equator). the spring of life). aka-aka 赤々 (bright red) Verbs: akameru 赤める (to make red).. wan). the colour of the sky: ao-zora 青空 (the blue sky) as in ao-zora kyōshitsu 青空教室 (an open-air school). green). complex colour phrases (tints): gunjō-iro 群青色 (ultramarine). akarameru 赤らめる (to turn red. sekiri 赤痢 (dysentery). sekirara 赤裸々 (naked. maybe before midori (green). sora-iro 空色 (sky blue). 171 . ao-guroi 青黒い (deep blue). colour phrases: 2. blush).2. Red overpowers other colours by standing out and signalling danger: sekihin (extreme poverty). 1. sekimen suru 赤面する (to blush). aka-chakeru 赤茶ける (to turn reddish brown). novice). ao 碧 (blue. colour phrases: 2.2. with Japanese reading: aoiki toiki 青息吐息 (in great distress). other liché 赤の他人 (a perfect stanger). seiun no kokorozashi o daku青雲の志を抱く (to aspire to greatness.

ōnetsubyō (yellow fever). thereby the presence of the colour implies bareness.3. ryokucha 緑茶 (green tea). 1. kōdō (zodiac) The colour yellow → gold/metal (dry.2.As in Japanese. money) as in ōgon jidai (golden age). with Chinese reading: ōgyoku 黄玉 (topaz). a far away spot: seiun no kokorozashi o daku (to have a lofty ambition). 1. moegi-iro 萌葱色 (light green). 1. yellow expresses natural phenomena involving light or luminescence: tasogare (twilight). koke-iro 苔色(moss green). yomi 黄泉 (Hades). the colour ao covers two chromatic categories: blue. ōdo 黄土 (loes). 2.2. with Chinese reading: ryokuka suru 緑化する (to plant trees).3. remon-iroレモン色 (lemon coloured). with Japanese reading: ki-midori 黄緑 (yellow-green). moegi-iro 萌黄色(light green). green). iō 硫黄 (sulphur). tankōshoku 淡黄色 (light yellow). arid) → disease → brightness ► midori 緑 (green) Meaning: green. Fading flowers become yellow. other colour phrases: midori no hi 緑の日 (greenery day). with Japanese reading: kimi黄身 (yolk of an egg). ōnetsubyō 黄熱病 (yellow fever). colour phrases: 2. verture Synonyms: midori 碧 (green). tanpopo-iro 蒲公英色(dandelion coloured). aonisai (a stripling). nae-iro 苗色(seedling). ryokuju 緑樹 (a green-leafed tree). complex colour phrases (tints): kuro-midori 黒緑 (blackish green). fine weather) and green which is connected to vegetations and unripe fruit: aoba (fresh leaves).1. Being the colour of the sky.2. with special reading: tasogare 黄昏 (twilight). ōkashiku 黄褐色 (yellowish brown). Compounds: 1. In its figurative meaning. 1. waka-midori 若緑(fresh green) etc. the zodiac). ao. drought and sometimes disease as in ōdan (jauntice). as green. colour phrases: 2. Being a bright colour. kōga 黄河 (The Yellow River). to be tinged yellow) If we assume that yellow is the colour of money/gold. kiiro may also suggest the existence of a metallic object: kiiroi koe (a shrill voice). kōdō 黄道 (the elliptic. gurīn グリーン (green) Shades: ki-midori 黄緑 (yellow-green). other colour phrases : kiiroi koe 黄色い声 (a shrill voice) Verb: kibamu 黄ばむ (to turn yellow. ao represents distance. Ao is also an indicator of paleness (lack of colour) or distress as in aoiki toiki (in great distress). カナリヤ (canaria) etc. 2. sekiryokushikimō 赤緑色盲 (daltonism). ōdan 黄疸 (jauntice). represents the youth or an inexperienced person: ao-kusai (unskilled. Compounds: 1. 2. midori no kurokami 緑の黒髪 (raven black hair) ► chairo 茶色 (brown) Meaning: the colour of tea Synonyms: kasshoku 褐色 (brown). ryokunaishō 緑内障 (glaucoma). which stands for the colour of the sky as in seiten (blue sly. ōshoku jinshu 黄色人種 (yellow race). ōgon 黄金 (gold. The colour blue/green sky (blue) unripe (green) → distance → pale (lack of colour) → inexperienced (lack of experience) ► kiiro 黄色 (yellow) Meaning: the colour of gold/money Synonyms: ierō イエロ- (yellow) Shades: karashi-iro芥子色 (mustard). midori 翠 (green). uguisu-iro鶯色(bush warbler). kuri-iro/risshoku 栗色 (brown) 172 . aodake-iro 青竹色 (green bamboo).3.

the colour of the ash or the colour of the rat. Compounds: 1. light and glowing. which.3. makes negative 173 . 1. with Chinese reading: shigaisen 紫外線 (ultraviolet rays). tankasshoku 淡褐色 (light brown). 2. and negative as of conspicuousness. aka (red) and ao (blue/green) are marked with the specific relation to light and lighting. ao-murasaki 青紫 (indigo). with its darkness and paleness. Synonyms: daidai-iro 橙色 (orange) Shades: kaki-iro 柿色 (persimmon-coloured). a wobbler) ► pinku ピンク/momo-iro 桃色 (pink) Meaning: The word momo in momo-iro [16] means peach. botan-iro 牡丹色 (peony) etc. frost.1. It is associated with the part of a day when the greenery becomes of gloomy colour shading more and more.Shades: koge-chairo こげ茶色 (dark brown).e. fuji-iro 藤色 (lavender) etc. and the paleness of the moonlight. griseous). 1. at the same time. nezumi-iro 鼠色 (grey) Shades: haiseishoku 灰青色 (greyish blue). mediocrity and dullness. bara-iro薔薇色 (rose). reflection of light on snow. and negative of the rawness and unsophisticated. haiiro no giin 灰色の議員 (a Dietman in between. claret). usu-chairo 薄茶色 (light brown). This is. waka murasaki 若紫 (light purple). akachairo 赤茶色 (reddish brown). Ao stands for shades and evening. kuro (black). pink). but pinku is more common. Aka which is etymologically closest to bright. murex. that is to the brightest − noon of the summer day when all colours stand out and glitter. ► haiiro 灰色 (grey) Meaning: Hai-iro and nezumi-iro are made by metaphorical transfer: the morpheme hai (ash) and the morpheme nezumi (mouse/rat). kairyokushoku 灰緑色 (greenish grey). not only according to the hue. haiseishoku 灰青色 (grayish blue). kitsuneiro 狐色 (golden brown) etc. especially to the light characteristic for parts of day: shiro is a feature of a morning sky. mikan-iro 蜜柑色 (mandarin orange). kaihaku 灰白 (grey. also belongs to the bright part of a day. but to the intensity of light. 1. ōrudo rōzu オールドローズ (old rose). fuji murasaki 藤紫 (pale purple). tankōshoku 淡紅色 (pink) Shades: shokingu pinku ショキングピンク (hot pink). ichigo-iro苺色 (strawberry). with Japanese reading: murasaki zuishō 紫水晶 (amethyst). This makes its positive connotations of sincerity and clearness. with Japanese reading: hairo-guma 灰色熊 (a grizzly). sakura-iro 桜色 (cherry blossoms). Synonyms: gurē グレ- (grey). Hai-iro represents gloom. Colour phrases: pinku eiga ピンク映画 (a risqué/an off-colour movie) ► murasaki 紫 (purple) Synonyms: pāpuru パープル (purple) Shades: shikon 紫紺 (bluish-purple). chakasshoku 茶褐色(dark brown). that makes positive connotation of clearness and innocence of the new born. aka-murasaki 赤紫 (purplish red. kaihaku 灰白 (grey. with special reading: ajisai 紫陽花 (hydrangea) ► orenji オレンジ /daidai-iro 橙色 Meaning: Orange is more used than daidai [17]-iro. griseous).2. Compounds: 1. the colour of the sun. ninjin-iro 人参色 (carrot-coloured). i. colour phrases: haiiro no jisei 灰色の人生 (a grey life). Synonyms: momo-iro 桃色 (rose. sāmon pinku サーモンピンク (salmon pink). yamabuki-iro 山吹色 (orange-yellow) etc. kairyokushoku 灰緑色 (greenish grey). kusunda haiiro くすんだ灰色 (dingy grey) etc. The morphemes shiro (white).

but emphasis is extended to chairo/kiiro (that can also be used as adjectives).e. Japanese prefer to use the English loanwords pinku. the other borrowed from English [23]. This relationship toward the quantity and type of light is influencing figurative meanings and emotional attitudes in the following way: bright and clear (shiro. and warm and cold. Moreover. we can encounter several linguistic phenomena such as: reduplication. extremely important beverage in the Japanese culture and civilization [22]. except for the morphemes shiro. red colour [20] . aka. the morpheme cha is associated with the tea. and unclear (kuro. and in the Japanese language that is the term ao which refers to both green and blue. mouse coloured) or hai-iro (lit. one of native origin. wrong and suspicious. light and dark poles. glowing. chairo (brown) etc. kuro) is evaluated as positive [19]. emphasis and colour verbs. that although sometimes dark. Japanese lexicon consists of two sets of mutual exclusive terms. and dark. between light and dark. For instance. English loanword colour terms may be in the process of replacing a number of native Japanese colour terms in the reverse order of the Kay and Berlin’s evolutionary sequence. it can rather add to it some quality which makes its positive connotations [18]. daidai-iro (lit. aka) are good and innocent. and with the positive attitude toward its intensive. gurē. murasaki (purple). orenji. It is true vice versa as well: what is too clear or overwhelmingly obvious (aka. which cover the whole spectral and nonspectral space of the colour and light cognition. However. the etymology of the terms shows that the term ao primarily referred to the semantic and cognitive space between shiro (white) and kuro (black) i. orange coloured) and nezumi-iro (lit. dividing it into warm and cold.e. cha-iro could be the next term replaced by buraun [25]. of the sky and sea. The particularity of the Japanese language is that the system of terms for chromatic colours developed separately from the original system of polarization of light and dark. and therefore stands for total absence of light that hides everything − that is its negative connotation. peach coloured). the terms which appeared first were the terms for white and black. That is the case with the Japanese language as well. there are few verbs 174 . The fourth term that evolves in language is the term for the green or yellow colour. emphasizing the phenomenon of colour i. on the other hand. and only later did it become the opposite side of the term aka. It is also the colour of the depths. can usually have only one figurative meaning that is generally associated with a certain cultural phenomenon: the morpheme midori is associated with the greenery. and. and what by its ‘darkness’ acquired the quality of being of desirable intensity (ao. In addition to these basic colour terms. Several English loanword colour terms are more salient then their native Japanese counterparts [24]. ao other terms are considerably limited.connotations. kuro. Instead of momo-iro (lit. can be of a rather pleasant colour and lighting. Talking about the ability to develop figurative meanings. ao) are bad. The yellow and brown colour can be considered as new poles that developed from the sides of reddish and bluish colours [21]. ash coloured). The third term is the term for red. Reduplication can occur only to the four basic Japanese colours. almost black colour. the morpheme murasaki is associated with elite that through the centuries wore the purple clothes or the ornaments of that colour. According to those etymological theories which partly match the Berlin and Kay’s research (1969). The morphemes midori (green). that darkness does not make the colour less intensive. name for the bright. And kuro is the colour of the pitch night. which makes its positive connotations. shiro) is also considered as negative.

175 .87 times heavier than a white object. yellow and orange. that is why most of the taxis are painted in yellow or black go pieces are made bigger than white go pieces). http://ja. New York: Harper Colophon) In contrast. while staring at cool colours. Reduplication Emphasis/m aQ-/ -mu shiro shiroi shiro-jiro [+ voicing] kuro-guro [+voicing] aka-aka ao-ao masshiro shiro -mu kuromu akamu aomu -ramu verb -zumu shirozumu kurozumu ao-zumu -bamu shirobamu kurobamu akabamu aobamu kibamu murasakibamu - kuro aka ao kiiro chairo murasaki midori haiiro daidai kuroi akai aoi (kiiroi) (chairoi) - makkuro makka massao makkiiro matchairo akaramu - It’s also worth noting that the phrase “complete range of colours” is meaningless unless precisely defined. Colour identification is partly physiological and partly cultural/linguistic (individual colours are given specific terms that apply to a “focus” point on the spectrum and may be applied to a narrow range of the spectrum). cool colours appear smaller and farther (the accidents involving black cars outnumber the accidents involving warm colour cars. Noun adj. However these imprecise ranges may omit whole areas of the spectrum which can only be described vaguely as “greeny-yellow” or qualified as “darkish blue-green. they perceive the same amount of time as shorter.” Michael Minnich suggests: “Colour system is not simply cultural and it’s not simply observational. In the darkness people can difficultly make out brown. Babies perceive red in the early stages of their life. Robin (1975).wikipedia. blue and purple. one can perceive a longer flow of time. Language and Woman’s Place.corresponding to the four basic colour terms in Japanese. Robin Lakoff noticed that in this society women spend much more of their time on colour-related activities such as choosing clothes than men do (see Lakoff. something like grammatical gender or case marking” [26]. and most of their toys are red or made up of red parts. although they weigh the same (cf. NOTES [1] [2] For example. Senior citizens having eye problems cannot distinctly see blue or green (there are a lot of cooking accidents because they could not see the flame of the cooking stove).org/wiki/%E8%89%B2 ). including the verb which refers to the term for purple (murasaki). It seems to have some relationship to language itself. Black objects appear to be 1. Looking at warm colours. black. but they can see white.

grey or some combination of these (cf. orange. Cit. 212 [25] Ibidem. graph 5 [12] Stanlaw.jp/fujimura/gyoseki/iro. akashi.ac. http://209. Cit. all languages contain term of white and black.129. Art. apud. Brent. then it contains a term for purple.nagoyau.gsid. Paul (1969). then it contains terms for both green and yellow. 8 [21] Ibidem.22) [6] Iro can also mean lust. Y. p.be/%7Ejorisb/pubs/05%20eelc. Art. sincerity (信 shin). 佐藤武義 (2003).ac. Mizutani.+(2004).+Basic+Colour+categories+in+the+J apanese+language+in+reference+to+their+adjectival+form&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=f irefox-a [11] 藤村逸子. The ranks in the twelve level cap and rank system consisted of the greater and the lesser of each of the six Confucian virtues: virtue (徳 toku). 7.com/language/research/colour_words.05..vub. p.. 7 [16] It also means amorous affair [17] Daidai is a Japanese bitter orange [18] Trickovic.html 176 . Tony.uab. p. if a language contains eight or more terms. http://www. James (2005). benevolence (仁 jin). Divna (2004). 9 [22] Ibidem. 2-3) [5[ In 603 kan’I (court ranks according to headgear colours) was established. propriety (礼 rei). 232 [26] http://www. p. midori (green).pdf ) [4] The distributional restrictions of colour terms are: 1. 6 [20] 飛田良文. (http://arti. James. 6. Berkeley: University of California Press. Berlin. white was the colour for the ninth and tenth rank of gi and finally black. pink. yellow stood for the seventh and eighth for the rank of shin. it contains a term for brown. p. 7 [19] Ibidem.pdf (24.. 4. graph 4. Center for the Study of Language and Inf. and aoshi.132/search?q=cache:NbQ8TlnwTsIJ:www. if a language contains six terms. cit. Shaikai-ryō shiryōshū 6-nen-sei. Tokyo: Bunkeidō. Basic Colour Terms: Their Universality and Evolution. 5. (cf. [no year]. Divna. 2. kuro no naga-gutsu (black boots) (cf. daidai (orange) [9] The nominal form for the four basic colour terms. 15. if a language contains five terms.doc+Trickovic+Divna. 藤村逸子.. p. sexual desire. 11. 15. Cit.[3] Belpaeme. especially kuro. pp. represented the eleventh and the twelfth rank of chi. if a language contains seven terms. [8] Optional in the case of murasaki (purple). p.putlearningfirst. kuroshi. Art. third and forth rank (of jin) were represented by blue. Bleys. p. Divna. 8 . Basic colour categories in the Japanese language in reference to their adjectival form.2009) [10] Trickovic. p. Washington: University of Washington Press. Joris (2005). if a language contains four terms then it contains a term either for green or for yellow (but not both). Divna. fifth and sixth rank (of rei) were rendered by red.85. passion [7] Their ancient adjective forms were shiroshi. Trickovic. Kay. 5 [23] Stanlaw. if a language contains three terms. but to the manufactured goods and clothing: *kuroi kami no ke (black hair) vs. /Q/ is the double consonant phoneme. Japanese-English – Language and Culture Contact.ro/reviste_recunoscute/philologic a/philologica_2006_tom2/44. 218 [24] Ibidem. known as sokuon. p... it contains a term for blue. justice (義 gi) and knowledge (智 chi): first and second rank (of toku) were represented by purple. p. 3. is sometimes used when the modified noun does not belong directly to the natural world. Colourful language and colour categories. Art.. then it contains a term for red. Op. [15] Trickovic. 現代日本語講座、第4巻、語彙. Pp. In: “Proceedings of the Second International Symposium on the Emergence and Evolution ofLinguisticCommunication”(EELC’05). 15-18. 221 [13] It is a phrase usually used in sumo competitions [14] /maQsiro/. 東京: 明治書院. reedited in 1991. p. Cit. 色彩名詞と色彩形容詞の対立 – 新聞と文学のコーパスからわかること–p. p. p.

pinku (pink).nagoya-u.com/language/research/colour_words. Lakoff.85. Divna (2004). murasaki(-iro) (purple). Colourful language and colour categories.html ABSTRACT Colours are a constant to our existence. In Japanese. other terms are considerably limited. midori(-iro) (green).) (1994).gsid.129. aka (red) and ao (blue/green) are marked with the specific relation to the light characteristics for parts of day. reedited in 1991. Berlin and Kay (1969) established a set of eleven colours as semantic universals.+(2004).wikipedia. graph 4. The morphemes shiro (white). Y. orenji) are more salient then their native Japanese counterparts. Bleys. p.+Basic+Colour+categories+in+th e+Japanese+language+in+reference+to+their+adjectival+form&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&clien t=firefox-a Links : http ://ja. 広辞苑. ao.pdf ) 藤村逸子. Kenkyusha’s New Japanese Dictionary.uab.jp/fujimura/gyoseki/iro.e. In addition.vub. [no year]. (http://arti. Except the nowadays adjectives for the four basic colour terms: shiroi (white). 15. the other colour terms are nouns formed by adding the lexeme –iro: chairo (brown). except for the morphemes shiro. Koh (ed. In: “Proceedings of the Second International Symposium on the Emergence and Evolution of Linguistic Communication” (EELC’ 05).doc+Trickovic+Divna.) (1995). Center for the Study of Language and Inf. the colour ao covers two chromatic categories blue as well as green. kuro (black).ac. Brent . kuro. orenji (orange). Shaikai-ryō shiryōshū 6-nen-sei. Aka emphasized the phenomenon of colour i. glowing and a primarily referred to the space between light and darkness. Berkeley : University of California Press. Kay. Tony. kiiro (yellow). kuroi (black). Robin (1975). James (2005). Paul (1969). 8 . aka.BIBLIOGRAPHY Books : Berlin. 色彩名詞と色彩形容詞の対立 – 新聞と文学のコーパスからわかること–p. 東京 : 岩波書店 Articles : Belpaeme. http://209. Tokyo : Kenkyusha 新村出 (et al. Joris (2005).ac. hai-iro (grey). New York: Harper Colophon Mizutani. 177 . we can encounter several linguistic phenomena such as: reduplication. http://www. Japanese-English – Language and Culture Contact.putlearningfirst. akai (red) and aoi (blue-green). Basic Colour Terms : Their Universality and Evolution. Language and Woman’s Place.be/%7Ejorisb/pubs/05%20eelc. gurē.pdf Trickovic. Tokyo : Bunkeidō Stanlaw. Talking about the ability to develop figurative meanings. p. Washington: University of Washington Press Dictionaries : Masuda.ro/reviste_recunoscute/philolo gica/philologica_2006_tom2/44. especially applied to the four basic colour terms. Basic colour categories in the Japanese language in reference to their adjectival form. 11.org/wiki/%E8%89%B2 http ://www. Several English loanword colour terms (pinku.132/search?q=cache:NbQ8TlnwTsIJ:www. emphasis and colour verbs.

Thus. one may thus look upon stylistics as displaying several levels. as stylistics parallels other related sciences. according to the science to which it is paralleled. semantics. syntax. morphology. Where vagueness is concerned. one may discover that. of the levels of language listed above. Yet. however. discourse analysis. consequently. to stylistic analysis: “the ‘motivation’ of the name. stylistics may be regarded as being in the closest relationship with lexicology and semantics. the latter is of greater interest for the present study. as the Joycean discourse often resorts to opaque words and to unique word-building processes and wordinventions. It follows that stylistics is not a mere branch of linguistics but a parallel discipline which investigates the same phenomena from its own point of view. implicitly. or deviation from agreed upon norms. lexicology. the semantic motivation may actually be considered as the most complex of the three. linguistic difference at the level of utterances.” (idem:42) When tackling the first factor. from a different perspective. considering the high degree of difficulty in creating a resemblance relationship between two elements that sometimes are extremely different. Finding its most artful realization in metaphor and simile. considering peculiar accumulation of sounds and word invention at the level of what may be identified as interjection or onomatopoeia. Whatever point of view one may adopt. The problem raised by the semantic structure of individual words within the field of semantics when analyzed against a stylistic background may be investigated according to a two-fold distinction: the case of simple semantic situations (one name corresponds to one sense). Such stylistic dimensions of semantics will further require a distinction to be drawn between the semantic structure of individual words and the semantic relations among words. whether regarding style as personal individual expression. Last but not least. and the overtones which may arise around either the name or the sense or both.Daniela ŞORCARU. „Dunărea de Jos” University of Galaţi STYLISTICS AND SEMANTICS Style proves to be quite an elusive concept to define and there have been different perspectives on it that have given rise to various definitions. Moreover. Considering Ullmann’s opinion on the matter at hand. etc. Secondly. such ‘play-uponmeaning’ is usually a very rich source of tremendous stylistic effects and it may create an equally powerful impact on the reader. Ullmann identifies three important factors in terms of their relevance to stylistics and. phonetic motivation of words is clearly relevant with James Joyce. morphological motivation is by no means less important. due to its underlying the imagery in a text and to its intricate manipulation of meaning. it is true that it may cause problems in retrieving the message of the text if clarity and precision of language use are of the utmost importance. words may have a phonetic. the vagueness of the sense. With respect to simple semantic situations. one may analyze the stylistic effects that are created due to phonology. In the first place. as the Joycean text is extremely rich with respect to expressiveness that is created by manipulating cognitive meaning of words with a view to enhancing their stylistic effect and impact on the reader. if the author deliberately chooses to create a state of confusion 178 . a morphological. analyzing the semantic motivation of words in a certain text may disclose the most gifted writers. or a semantic motivation. and that of complex semantic situations (one name corresponds to various senses). there is a common underlying element in all such perspectives: “they all assume the existence of some feature or features which are peculiar to style and distinguish it from language.” (Ullmann 1973:41).

Therefore. style may indeed be regarded as obvious deviation from norm. giving rise to clear stylistic effects. one must lay focus on the paradigmatic versus syntagmatic relations dichotomy. even almost impossible sometimes. Such linguistic ambiguity has its manifestations at the level of discourse in the use of polysemy and homonymy with a view to building peculiar stylistic effects. the former refer to operating choices among various possibilities. or by employing an accumulation of synonyms with a view to emphasizing the message that is conveyed. vagueness becomes an important linguistic tool. thus.e. according to the norms of language. overtones connected with the sense. vagueness turns indeed into a considerable source of unique stylistic effects. The third type of overtones performs an evocative function. thus. synonymy may be of greater importance to the study of stylistics. could never have occurred in a collocation. Considering that each word has the possibility to give rise to a stylistic effect on its own. as they actually almost overlap.by means of peculiar use of language. as the choice of synonyms may display overtones. Among the different paradigmatic relations. In this case. i. Such an accumulation of synonyms may actually be looked upon as an instance of the paradigmatic becoming syntagmatic. they play an important part in creating the stylistic dimension of a certain discourse. Furthermore. when dealing with the relationships established among words. The last of the three factors. and. Ullmann distinguishes three categories of overtones: overtones connected with the name. Among the elements belonging to the first category. and encoding the message to a great extent. with the way in which words co-exist at the level of the text. may that be by means of operating a peculiar choice. and. considering his artful melting language and molding it into different or even completely new shapes. the pairing of antonyms equally clearly meant to serve certain stylistic purposes. i. Either explicit or implicit. The fact remains that synonymy is a rich source of stylistic effects. both linguistic devices seem to serve a certain stylistic effect in particular. The degree of difficulty of the issue is enhanced when touching upon complex semantic situations. special attention will be paid to the stylistic effect of neologisms. The issue of semantic relations among words may be regarded as a proof of the wellknown aphorism according to which the whole is sometimes more than the sum of its parts. in the process. as their interest lies with collocations. when more senses are attributed to the same name in a specific situation in the text. Consequently. and what we dare call erudisms that permeate Joyce’s discourse. help create a stylistic effect. The second class deals with specific connotations of words or even key-words that may be seen as pertaining to ephemeral fashionable speech within a certain interval of time.e. plunging the reader into a unique state of confusion. There has been debate on determining the criteria that underlie authors’ choices of synonyms in a certain context. displaying similar levels of analysis. whereas the latter contribute to the creation of context. but the issue has proved to be of a quite elusive nature. Moreover. and proving once more the highly 179 . making the reader’s task to retrieve it very difficult. Whether overtones reveal emotional involvement of the speaker or they simply perform an expressive function in the text. it may be fairly clear that stylistics and semantics enjoy a very close relationship. As the case is with Joyce. namely overtones. combinations or choices of words may create even more complex stylistic dimensions of texts. and overtones associated with particular registers (Cf. barbarism. and. creating a highly ambiguous text. there is another instance of combinations of terms that. as the register may be regarded as enshrined in a single word that stands out in a text that displays a different register than that of the respective word. is in a very close relationship with the concept of ‘connotations’ of a word.idem:50-53).

B. G. E. 1990. G. Wilson. I. and the purpose of any stylistic analysis will be of utmost importance in establishing the necessary perspectives on style and stylistics that the analyst needs to adopt. Leech. as that of style itself. Oxford: Basil Blackwell. and proving the highly interdisciplinary nature of stylistic itself. 180 . The Elements of Style. displaying similar levels of analysis. H. 1990. S. To conclude. Wales. London: Penguin Books. Short. REFERENCES Dima.. London and New York: Longman. stylistics has evolved from a mere branch within linguistics to comprising elements belonging to various other sciences and paralleling them with respect to levels of analysis. White. W. Cuza”. ABSTRACT It may be fairly clear that stylistics and semantics enjoy a very close relationship. Meaning and Style. London: Pearson. 1984. Style in Fiction. stylistics reveals its interdisciplinary nature. London and New York: Longman. Massachusetts: Longman. 1991. Semantics. Outlines of English Semantics. second impression. 1973.. A complex science in its own right. Strunk Jr. second edition. A complex science in its own right.interdisciplinary nature of stylistic itself. Leech. eighth impression. 2000. Galaţi: Editura Fundaţiei Universitare “Dunărea de Jos”. 2000. P. Hulban. Mind the Gap. fourth edition. Ellipsis and Stylistic Variation in Spoken and Written English. stylistics has evolved from a mere branch within linguistics to comprising elements belonging to various other sciences and paralleling them with respect to levels of analysis. A Dictionary of Stylistics. M. The Study of Meaning. 2003. K. Elements of English Semantics. Iaşi: Universitatea “Al. One of the most important such symbiotic relationships seems to be exactly the one linguistic stylistics has with semantics. Ullman. G.

b. Palmer. can.Valentina STOG. c. and do. M. ought to. There is. could. They invert with the subject in interrogation. They propose treating the following forms as modal: “will. Quirk et al. They form questions by simple inversion. may. might. They invariably appear in the first position of the verb phrase. should. would. At most they enjoy the status of mere auxiliaries of the future tense along with constructions such as be + to + infinitive. might. the following verbs are treated as modals: may. namely “need. the NICE properties (see Palmer 1974/1988:16-25.e. be able to” are also listed as modal auxiliaries. They may be directly 181 summarized as that of indicating mood”. ought to and must. auxiliaries) on a strictly semantic basis. They differ from the other ‘closed system’ items (which Strang labels ‘non – modal operators’) in their having “… a different and a narrower function.C. 1985:121-128. Schibsbye. might. They are items complemented by a non – finite part of a lexical verb in the formation of a verb phrase. however. they do not require the subject – verb agreement morpheme – s. For Strang the term “modal” is applied to the following items : will.e. Fries (1940:173). Boyd and Throne’s classification (1969:57-74) relies entirely on meaning. and the modal auxiliaries do not have the inflection which ordinarily distinguishes third person singular from the rest. Fries made the following statement: “As function words. whatever meanings these old verbs now express seem to have to do with various attitudes toward ‘action’ or ‘state’ expressed by the verb to which they are attached. since they constitute the only coherent class of expressions which can be identified with the help of distinctive morpho-syntactic characteristics. They form negatives by addition of not. and modal idioms. can. must. together forming the closed system of verbal forms are characterized by the following bundle of features: a. and be + going + to + infinitive. have. some gradience. Gotti et al. Universitatea Liberă Internaţională. Vihla 1999:17-19). K. These function words can therefore. These are distinguished from the other “function words” (i. According to Fries classification then forms such as will and shall (also dare and need) are dismissed as non-modal verbs. and could”. Republica Moldova ON THE SEMANTIC ASPECT OF THE ENGLISH SEMI-MODALS Modality has been traditionally defined as the grammaticalization of the speaker’s opinions and attitudes (Palmer 1979/1990:1-2. Following these grammarians. By contrast. Twaddel. So there is cline between the central modals and the other verbal expressions of modality. 2002:25). i. Chişinău. and must. Shall and will. Discussion on English modality has concentrated on the modal verbs. could. W. On the other hand. In the classification put forward by C. be called ‘modal auxiliaries’” (1940:167). Sometimes the constructions “have to. and Ehrman base their classification on purely formal (syntactic) criteria and in this way arrive at exactly the same number of modal verbs. d. Semi-modals include marginal modals. can. with some justification. d. dare and used to”. should. however. those verbal forms which display the following set of characteristics: a. i. be + about + infinitive. . which fulfill some of the criteria. shall. multi-word verbs. In contrast to the auxiliaries: be. shall. Diver. should. This cline is not only formal but also semantic. which may be In Strang’s classification both the modal and non – modal operators. may. b. are regarded as modal verbs by Barbara Strang (1963:139). c. There is no possibility of adding to the catalogue. e. Ehrman (1966:76) add to this number three more items. which semantically resemble the central modals but hardly share any of their formal features. and only the central modals share all the formal features.e. They do not form conjugations in the ordinary sense. Grammarians are not in general agreement on what items should be included among the English modal auxiliaries.

but there have been few studies concerning their inter-twined history or their present-day usage. it tends to describe them in terms of meanings which often turn out to be explainable by something in the surrounding context. The aim of this investigation is to present a detailed semantic analysis of need to. i. In much of the previous research. I can mention. need to. explained by the general conviction among traditional grammarians that every linguistic form must necessarily posses a great many meanings. The first and the fourth characteristics serve to set off the modals from the auxiliaries be. dare and used). but it is usually. would. and Svartvik and Wright – classify dare. could. be going to. which may occupy both the first position (in case the verb phrase contains no modal verb) as well as the second position of the verb phrase. Hargevik. used to. need and need to have been grouped together. Researchers increasingly believe that many of the semi-modals are showing signs of more modal behavior. i. have always received much more attention. will. The correct division of the meaning of a portion of the linguistic text among its constituent parts. of course. Freebon (1987:75) talks about modals (the same verbs as Thomson and Martinet plus used to and had better) and semiauxiliaries (have to.e. These two forms also differ in meaning. Biber et al.e. i. Especially the semantics of need to has been ignored. and b.e. This behavior is still poorly investigated (Facchinetti et al. plus need and dare) and semi-modal verbs (ought to. be about to. a semimodal of obligation and necessity. Krug 2000:4). there are significant variations in the classifications used in relation to both the grammatical requirements and semantic criteria.negated by not. had better. but also with the fact that their semantics have not been easy to deal with. have (got) to and be able to). lexical 182 . The tendency towards burdening textual elements with meanings having nothing directly to do with them might be. discussed together with need. 2003. is one of these emerging modals. It is formally a full verb. might. It is a generally known fact that the central problem of a semantic investigation of any kind is directly connected with the achievement of two objectives: a. In previous studies need to has been grouped together with modal need. need is a regular. namely. should and have to. Hence the following sections include a discussion of modal need as well. must. The assignment of the particular components of the meaning of the portion of the text to the particular constituents regarded as their sole exponents. and their origins as modal marker have been traced to Middle English. and ought to as marginal modals. Thomson and Martinet (1968:135-143) distinguish between modal auxiliaries (can. The more common modals of obligation and necessity. ought. must. be bound to. The subject of this paper. grammaticalization. as obligation is prototypically felt to come from a source external to the agent and these two markers have assumed to express internally motivated obligation. shall and should) and semi-modals (need. Svartvik. Hence. they are considered to be two distinct modal markers in this study. It is clear that traditional semantic analyses never really come close to attaining either of the two goals. Evolution of NEED The word need comes from the Old English verb ”neodian” and noun “nead” (The Oxford English Dictionary 1989 (OED)). and its various meanings/uses have not been systematically explored. (1999:489ff). The analysis of the modal verbs provided in traditional grammar books is deficient in one major respect. may. in their treatment of the modals traditional grammarians usually provide little more than a list of modals each with a list of meanings and they display even less interest in trying to relate a systematic treatment of their semantics to the concrete facts of their syntax. need.e. amongst others. be to. have and do. a central modal.) Parrot (2000:219-239) divides modals into two groups: pure modals (the same verbs as Thomson and Martinet except ought. As Warner informs us. As can be seen. Modal need and especially semi –modal need to have received least attention of the modals of obligation and necessity. quite misleadingly. etc. In brief. the following classification. This might have to do with their rarity compared to the other modals of obligation and necessity. i.

When followed by an infinitival complement. maintains that modal characteristics were already present in the late 14 th century. modal need appears in non-assertive contexts. Krug (2000:202-203) detects a similar recent shift in spoken British English based on the British National Corpus (BNC). Further support has been found by Leech (2003) and Smith (2003) in four matching written corpora. I checked the use of need (to) in Shakespeare. Syntactic considerations In modern usage. Mindt 1995:126). in fact. British English seems to have caught up with the American variant so that need roughly shows the same proportions as to distribution in both varieties of English. In contrast. The irregular form need became common in the 16 th century.e. Taeymans 2004:223). at the end of the century which Warner and Barber identify as showing incipient modal behavior –modal constructions by far outnumber main verb constructions: the ration of plain to marked infinitives is approximately eight to one (Krug 2000:202). the use of need to has increased a great deal especially in Britain: it is more common in FLOB than in Frown (cf. semi-modal need to can always be used. He doesn’t need to escape. Do we need to escape? Doesn’t he need to escape? In non-assertive contexts. as the main verb construction is the most common one nowadays. modal need has decreased in number in both Britain and America. (1999:163) still finds modal need the predominant choice in the written registers of their LSWE corpus (The Longman Spoken and Written English Corpus) but the main verb construction is the more common type in conversation and the only option in American conversation. modal need. though it is used more in Britain. This is in line with Barber’s analysis (1997:178). On the other hand. Need we escape? Needn’t he escape? He needed to escape. otherwise it is very rare (the OED. Table 1. Just like the utterances with THARF.verb in Old and Middle English. and “in the sixteenth century it starts to show modal characteristics” (Warner 1993:203). Fischer (1992:405). These changes have not been adequately documented. it is used in various personal and impersonal constructions in ME. quoting Visser (1963-73: § 1346). 1985:138. typically in the contracted form needn’t. Whereas the situation in American English has remained rather stable. It is quite remarkable that in his usage – i. In this way. is becoming rare. However. In these constructions need developed the irregular form need in 3 rd person singular of the present tense in place of needs or needeth. Quirk et al. The use of need to in mainly positive contexts is also a novelty.-interrogative He needn’t escape. need more and more seems to prefer the to-infinitive above the bare infinitive. instances with need were mostly negative [1]. namely the British LOB (The Lancaster-Oslo/Bergen Corpus of British English and FLOB (The Freiburg-LOB Corpus of British English) and the American Brown and Frown [3]. and it was. Having been impersonal in OE (Visser 1969:§1345). In thirty years. To conclude. Uses of the modal and the main verb construction. However. the ongoing trend towards main verb constructions has been detected in some recent corpus-based studies. who cities the first clear OED example of auxiliary need from 1538. ___________________________________________________________________________________________ Modal Main Verb Positive Negative Interrogative Neg. the rise of need to is not only due 183 . The use of personal need with an infinitive increased at least partly because of the loss of THARF (’need’) in the 15 th century. The trend since Shakespeare has certainly changed direction. Biber et al. favored by Shakespeare (Warner 1993:203). need takes a nominal complement in the vast majority of cases and thus clearly has the status of a lexical verb in PDE. Table 1 describes the various uses. a shift from modal to catenative [2] usage can be noted in British English over the past 30 years. as Smith (2003) points out.

Smith concludes that especially corpora of speech should be studied to illuminate this point. must here instead of have to would imply self-obligation. The grammatical subject is typically first person plural or passivised third person. since the speaker has no conscious control over them. Smith (2003:260-264) has found instances of the imposed obligation meaning. it would certainly be understood as an order. the writer can downplay his/her own authority and claim that the action is recommended for the doer’s own sake. 1985:225. But the pragmatic interpretation is still inferable. quite different. 1994:177). These parameters can be used to distinguish the various meanings/uses of need to as well. Linguists who mention this point suggest that need to can pragmatically acquire the force of an imposed obligation. e. I. which resembles the distinction between need to and the 184 a. This can be noticed well in an example with a first person subject: I’m afraid I have to go now. the speaker would be appealing to his/her own sense of duty. Smith 2003:259). the skirt and the periphery. Need to.e. I shall first consider need to in affirmative contexts and compare it to its likely rivals. The few who have discussed it more have detected an opposition between external vs. the speaker might have another appointment. the largest increase has take place in affirmative contexts where it might compete with must and have to. on the other hand. Quirk et al. In such instances the directive element is provided by the context or the context of the utterance rather than the basic/lexical meaning of need to. have to and need to (e. As mentioned before.linguistic studies provide insights into the rearrangement of the non-epistemic field (cf. As regards the distinction between need and need to.g. van der Auwera and Plungian (1998). The utterances with must imply that the speaker is advocating a certain behavior. Palmer 1979/1990:129. internal sources of need. the question whether there are utterances which can be interpreted as personal directives is disputable. Leech 1971/1981:96. if there is a clear authority structure between the speaker and the addressee. In the second example (2b) with need to. however. the speaker is primarily pointing out the constraint that the addressee’s own situation imposes on him/her: it is for his/her own sake that a hair-cut is needed. and then in non-assertive contexts with modal need. even if the subject is first person. Leech (1971/1981:96) points out that there is certainly a difference in the quality of the constraint in the following sentences: (1) In the first example (1a) with must the speaker is clearly exerting his/her authority over the addressee. In analyzing examples she uses parameters that arise from the context and co-text (1983:36). Such compulsions. The traditional analysis leaves out the instances where need to expresses internally motivated compulsion. Have to is considered to be more impersonal and lack the implication that the speaker is in authority. Semantic considerations The theoretical framework for the empirical part has been mainly provided by Jennifer Coates’s work The Semantics of Modal Auxiliaries. . She applies the fuzzy set theory to the traditional concepts of root and epistemic meaning and divides the semantic fields into the core. Perkins (1983):62-63. since his/her hair might be too long. In contrast. Perkins (1983:62-63) points out that if the above utterances with need to was said by a sergeant –major to a private. By using need to instead of must. Some recent cross. is said to express internal compulsion If I need to go now. many sources simply point out that the two markers are almost synonymous or that in non-assertive contexts differences tend to be neutralized. Have to implies here obligation by external forces. i. are objectives. Bybee at al. though with some limitations. This question will be further discussed in the next section. so the instances report the need for action in a rather vague way. b. You must get a hair-cut. Linguists agree on the basic differences between must.g. If the basic meaning of need to denies the speaker’s involvement.You need to get a hair-cut. The situation is. I feel a compulsion which is felt to originate within myself.to its increasing use in non-assertive contexts instead of modal need.

however. 185 a. In the beginning of this paper. need was called upon. real. clauses containing only or the semi-negative adverbs hardly and scarcely. etc. The slums need to be replaced by good housing. Because of this vacuum for absence of necessity. the instances of need to were not numerous. it expresses more or less the same notion of necessity in negative sentences. it may well push modal need further into the corner. The auxiliary use of need was never extended to truly affirmative sentences probably for the simple reason that the language could probably do without it (Jakobsson 1974: 62-63). Besides. it seems reasonably to assume that need especially occurred in negative sentences and that it became gradually associated with negation. To fill this gap. Jacobsson makes a few very nice suggestions as to why need –originally an impersonal verb – was pressed into the role of a modal verb expressing necessity in the course of the ME period. b. Anyhow. and in the case of need to the semantic analysis is only suggestive. I will briefly touch upon the contexts in which need is used. how did modal need acquire polarity sensitive behavior? Why did it develop this polarity sensitive behavior? Well. but could not express absence of necessity (it is not necessary that). but cannot lose it. this statement seems to hold. while there seem to be no restrictions on the usage of the catenative and lexical variants (1985:138).other modals of obligation in affirmative contexts. non-assertive contexts are broader than that and also cover e. Although Quirk defines non-assertive contexts as “mainly negative and interrogative sentences” (1985:138). for example. In his article on the auxiliary need.g. . Consider. Consider his examples: (2) Duffley does not attempt a quantitative analysis. He thinks that the subjective/objective distinction is prevalent but that it is not enough to describe the differences between need and need to. The question is. conditional and comparative clauses. It was pointed out by Quirk et al that modal need is restricted to non-assertive contexts. modal need has often been referred to as negative polarity auxiliary (Wouden:1996). To conclude.e. that has discussed the semantics of need and need to. Full verb need to “evokes a need in and for itself. He claims that it did so because the modal must was able to express necessity. but is free to appear in positive affirmative constructions. Because of the restriction to non-assertive contexts. He would rather talk about the distinction in terms of non-real vs. For instance. Perkins (1983:63) uses examples where needn’t is clearly the negative counterpart of must – the speaker is trying to exert his/her authority over the addressee – whereas don’t need to simply expresses the constraint the speaker thinks the addressee is feeling. as the written corpora are from the 1960s. I have mentioned that modal need is becoming increasingly rare. of course. Although further diachronic research is needed. I need to get some fresh air. i. the above described development seems to be in line with Heine’s observation (1995:46) – he found for German modals that the most conservative behavior is encountered if the modal occurs in interrogative rather than declarative utterances and if the modal occurs in negative rather than affirmative utterances. Therefore. following the unidirectional hypothesis. Modal need focuses on “whether the conditions leading to the constitution of a real need are fulfilled” (1994:225). and so it developed modal characteristics in analogy to the other modals. you needn’t go to the toilet if you don’t need to. by Duffley (1994) [4]. words can acquire polarity sensitively and become thus more restricted in their usage. and even he has concentrated on modal need. If we look at the history of need. whether the need stems from the internal dispositions of the subject (2a) or is imposed on the latter by external circumstances (2b)”. This may well be due to the fact that its competitor need+ to infinitive seems to be gaining ground at the expense of the auxiliary. I have found only one corpus-based study. there is certainly a gap in the research concerning the semantics of need to: it has not been studied in detail by corpus-based methods.

and Throne. Charles (1993). P. New York:Appleton –Century-Crofts Gotti. it obviously competes with must and have to. Strathy Language Unit. In non-assertive contexts. However. & Finegan. This might well explain the modal-like syntax for dare.). (1974). (Eds.Finally. need to differs from need in the same way. Duffley. (2000). In: Joan L. American English Grammar. Harlow:Longman. (1969)... Emerging English Modals: A Corpus based Study of Grammaticalization. London:Croom Helm. R. Berlin: Mouton de Gruyter Leech.57-74 Coates. pp. both from a diachronic and a synchronic viewpoint. The Meanings of the Modals in Present-Day American English. Jacobsson.. (1967). Bern:Peter Lang. Kingston: Department of English. Facchinetti. The Longman Grammar of Spoken and Written English. (1987). 2001) that there is a group of emerging modals appearing. E... In contrast. P. The wider context of its semantic variation. The English Language: A historical Introduction. Need seems to be one of the negative counterparts of must in both root and epistemic meaning: its decline may be linked to similar uses and meaning with must. Leech. F. D. M. & Palmer. 94. Queen’s University. . i. Dury. M.. I consider the present paper only as an initial study of the semantics of need to.223-240). modal. it seems to offer a more polite way of obliging than must. Hence.. Cambridge:Cambridge University Press. The semantics of the Modal Auxiliaries. 4. Journal of Linguistics 5. since need to so often appears in affirmative contexts where the obligation interpretation is inferable.. (2003). Linguistic Insights.(1994). These two modality markers have clearly different semantic profiles.. 56 -63 Krug. C. &Lima. J. M. Dossena. Mindt considers dare and need followed by a to-infinitival complement to be catenative verbs (Mindt: 1995). The only information provided for the Strathy Corpus is the following: Strathy Corpus of Canadian English. Facchinetti. [3] The other matching ICAME corpora include The Brown University Corpus of American English (Brown) from 1961 and its thirty year younger counterpart The Freiburg-Brown Corpus of American English (Frown) from 1991). Modality in Contemporary English (pp. Agent-oriented vs. S. need. as it gives the impression that the speaker is appealing to the assumed needs of the addressee. 186 . Epistemic Modality: some Observations on German modals. English Studies 55.. J. M. [2] Most grammars distinguish between 3 types of dare and need. A Course Book in English Grammar. Jennifer (1983).. and ought in nonaffirmative contexts. [4] Duffley has based his article on the examination of dare and need in the Brown University (American) and LOB (British) and Strathy (Canadian) corpora of English.. (1971/1981). needs to be explored. R. Conrad. M. G.e. The semantics of Modal Verbs. supplemented by examples from other sources. NOTES [1] Nagle (1989) suggests that the link between negation and modal marking might be due to the wide use of the subjunctive in subordinate clauses after negative verbs and negation in higher clauses in Old English. London:MacMillan Bernd.). need to clearly resembles the other semi-modal have to with a different kind of subjective meaning in root instances and still only a few epistemic instances. Meaning and the English Verb. The Australian Corpus of English from 1986 and the Wellington Corpus of Written New Zealand English from the late 1980s. G. Vaariation in Central Modals: A Repertoire of Forms and Types of Usage in Middle English and Early Modern English. London: Longman. Bybee & Suzanne Fleischman (eds. The Kolhapur Corpus of Indian English from 1978. Johansson. Freeborn. (1940). blend and lexical verbs. (2002). S.. NEED and DARE: The black sheep of the modal family. N. 213-243 Ehrman. R. (1999).The auxiliary NEED.. Heine (1995). Boyd. D. Krug. BIBLIOGRAPHY Barber. Biber. Modality in Grammar and Discourse.. Amsterdam:Benjamins. Berlin: Mouton de Gruyter. I fully agree with Krug (2000. J. Lingua. Fries. The Hague:Mouton and Co. M. Bengt.

but there is clearly a gap in research on its semantics. D. (1998).. (2003). Cambridge:Cambridge University Press.. M. Leiden:Brill Warner. Twaddell. R. (1999). ABSTRACT The set of English modal verbs is widely recognized to communicate two broad clusters of meanings: epistemic and root modal meanings.. 1990). 28. (2000).. An Empirical Grammar of the English Verb: Modal Verbs. Modality of the move: The English modal auxiliaries 1961-1992. London:Longman.). Grammar for English Language Teachers.. (1985). Based on the findings of research conducted in this field. M. In C. The English Verb. G. (1993).. R. Dublin. I decided to investigate in this paper the evolution.. F. (1996). M. Oxford: Oxford University Press. Greenbaum. Cambridge Studies in Linguistics. Linguistic Typology. pp. (pp. I will try to demonstrate that NEED TO covers all the possible meanings/uses. F. Providence. & Svartvik. DARE and NEED in British and American present-day English. V. Berlin:Cornelsen. Horobin &J. Smith (Eds. B. In Mindt. (1974/1988). of a modal of obligation and necessity. this claim has subsequently been employed in the linguistics literature as an argument for the position that English modal verbs are polysemous (Sweetser. 66. 187 . London:Longman Parrot. (2004).F.. 2nd edition. A comprehensive Grammar of the English Language. S.. (1979/1990). This paper explores the various meanings and uses of one of the English semi-modals: NEED TO. (1990). Strang. (1995). Amsterdam:Rodopi Visser. (3vols. Modern English Structure. F. (1983). Medical Writing: Modality in Focus. 2. An Historical Syntax of the English Language. Cambridge: Cambridge University Perkins. Paper given at the conference The Germanic Verb. (1969). S.V. Previous corpus-based studies indicate that its overall usage has increased. Modal Expressions in English. A practical English Grammar. Modality’s semantic map. 2 nd edition. The English Verb Auxiliaries. Taeymans. current status and future developments of this verb as well. London:Frances Pinter. G. Palmer . Wouden. A. W.. M.. A. Three Modal Verbs. (1965). Modality and the English Modals. Leech. and Martinet. (1963). both root and epistemic. 79-124 Vihla. A. E. London:Edward Arnold Publishers Sweetser. Kay. A number of researches have claimed that root meanings are acquired earlier than epistemic ones. J& Plungian. Quirk.Leech. Ton van der. Languages and Computers: Studies in Practical Linguistics. London:Longman Palmer. J.). English auxiliaries: Structure and History. (1968). Cambridge:Cambridge University Press. New Perspective on English Historical Linguistics. From Etymology to Pragmatics: Metaphorical and Cultural Aspects of Semantic structure. Rhode Island: Brown University Press Van der Auwera. 215-227) Thomson.

El nu-şi construieşte teoria pe concepte elementare ale psihologiei (cum ar fi uitarea sau analogia). O ruptură atât de profundă între sensul actual şi cel vechi nu poate fi explicată prin analogie. Expresiile de acest fel sunt atât de cunoscute şi de întrebuinţate de către vorbitori. Bréal se opreşte. ‘pus pe şotii’. braţul (gurile) fluviului. Ca şi Bréal. Studiul lui Bréal arată. Continuator al tradiţiei psihologiste în semantică. Universitatea din Craiova ROLUL PROCESELOR DE METAFORIZARE ÎN MUTAŢIILE DE SENS 1. Sperber localizează cauzele mutaţiilor de sens la nivelul psihologiei individului. în 188 . formulată de Freud. Bréal consideră că efectul semantic al unei metafore este o schimbare bruscă a sensului. ‘asasin’.Factorii lingvistici şi extralingvistici ce determină mutaţiile semantice. acest sens fiind conservat de traducerea românească a Bibliei. De exemplu. La baza schimbărilor de sens stă. care au avut şansa de a se generaliza. Prima o întăreşte pe cealaltă fiindcă o schimbare semantică este cu atât mai probabilă în direcţia restrângerii sau lărgirii (şi deci posibilitatea unei asociaţii metaforice este cu atât mai mare). la sensul său de astăzi. comun mai multor colectivităţi lingvistice.Ana Maria TRĂNTESCU. studii istorice despre tranziţiunea sensurilor (1887). intitulată Încercare asupra semasiologiei limbii române. În raport cu cercetările lui Bréal sau Şăineanu. în mod suplimentar. în mod special. ci prin uitarea sensului originar. Sensul primar al cuvântului era însă ‘paralitic’. O parte din modificările de sens pe care Meillet le explică prin factori socio-lingvistici primeau. E oferit un exemplu sugestiv: după primul război mondial. Marele lingvist francez Antoine Meillet publică în 1905 un amplu articol intitulat “Cum îşi schimbă cuvintele sensul”. de fapt. încât rar se întâmplă ca cineva să-şi mai dea seama că la origini ele sunt. în mod convingător. puterea explicativă a teoriei lui Meillet este superioară. asupra metaforei. în vedere. Dintre aceşti factori. Slăbănog are azi semnificaţia ‘slab’ (dar exprimă. Şăineanu caută o explicaţie pentru mutaţiile de sens în analogie (adică metaforă). forţa emoţională declanşată de un eveniment sau un sentiment puternic. Din astfel de asociaţii. Sperber distinge două direcţii ale mutaţiilor de sens: expansiune şi atracţie (sau magnetism). ci acele asociaţii metaforice pe care le poate face orice vorbitor obişnuit. Lingvistul francez nu are. explicaţii psihologice: asociaţii metaforice. Explicaţia sociologică nu exclude însă. metafore. De asemenea. au apărut sintagme (catachreze) precum piciorul mesei. Tot prin uitare este explicabilă şi tranziţia de la sensul arhaic al cuvântului slăbănog. metaforele poetice. din jargonul actorilor (Ionescu. Putem aminti în acest context şi lucrarea filologului şi lingvistului român Lazăr Şăineanu. este uitarea. în concepţia lui Sperber. cu cât se observă tendinţa migrării cuvintelor sau expresiilor din vocabularele speciale către lexicul fundamental. ci explicaţiile sale derivă constant din adaptarea la cercetarea lingvistică a unei influente teorii psihologice: psihanaliza din versiunea ei clasică. Alături de analogie lingvistul român consideră că o altă explicaţie a schimbării. poalele muntelui. Meillet oferă mai multe mostre de migrări de cuvinte dintr-un grup social către masa de vorbitori. explicaţia psihologică şi nici invers. o concepţie peiorativă faţă de slab). Bréal atrăgea atenţia că majoritatea metaforelor pun în valoare un simţ al expresivităţii. desigur. O originală teorie semantică a propus Hans Sperber la douăzeci şi cinci de ani după apariţia studiului lui Meillet. sau invers. 1992: 36). Lingvistul francez Michel Bréal analizează în lucrarea Essais de sémantique (1897) factorii ce determină mutaţiile de sens. expresiile metaforice a-i face cuiva o scenă sau jocuri de culise provin. în cercetările lui Bréal sau Şăineanu. Cuvântul românesc şugubăţ – arată Şăineanu – are sensul de ‘glumeţ’. ce resurse bogate pentru mutaţiile de sens se găsesc în procesele “uzuale” de metaforizare. evident. Dar sensul originar al cuvântului era altul: ‘ucigaş’.

Leech (1990:38) consideră că alături de oximoron. decât din direcţia limbajului militar şi s-a născut. Ca instrument principal al imaginaţiei poetice. neglijând criteriul funcţiei. pe care limba îl consideră cel mai important. ca imagini suprapuse. Două sensuri sunt relaţionate istoric dacă au etimologie comună. bear înseamnă cafeniu. Diferenţa dintre metaforele poetice şi cele realizate de copii constă în faptul că poetul e familiarizat cu aceste categorii instituţionalizate şi e conştient de abaterea de la normă. erau denumite. Are un efect eliberator. armăsarul se deplasează pe pământ. Bear înseamnă în engleză urs. Prin puterea ei de a reorganiza legăturile conceptuale. Dar. Se spune că recunoaştem un caz de polisemie dacă există o legătură între sensuri. Deschiderile largi ale viaductului sunt într-adevăr asemănătoare cu deschiderea ferestrei unei case şi sunt percepute ca atare de copii. 189 . deoarece cuvântul care indică existenţa unei forţe emoţionale este utilizat şi în raport cu alte fenomene. Aceste denumiri “piezişe” sunt efectul unei frici instituţionalizate care a dus la întrebuinţarea altor cuvinte pentru a indica obiectul forţei emoţionale. franceză (bellette ‘frumuşica’) sau portugheză (doninha ‘domnişoară’). Regulile transferului de sens (de exemplu reguli ce ne permit folosirea cuvintelor în sensuri noi. Teoria lui Sperber intenţionează să explice. conform teoriei lui Sperber. s-a observat că cel puţin o parte din popoarele indoeuropene au substituit prin expresii metaforice numele vechi al ursului. surprinzătoare metafore. nedându-şi seama de deviaţia produsă. metafora. 1992: 38).franceza colocvială s-a înregistrat apariţia expresiei mitrailleuse d’enfants. 2. Leech citează două exemple: descrierea unui viaduct de către un copil drept window-bridge şi a lunii ca that shilling in the sky. reprezintă un mijloc important de combatere a jargonizării. la origine. Nu e surprinzător faptul că limbajul copiilor produce multe exemple de “greşeli” ce se dovedesc a fi. În cele mai multe cazuri această regulă operează şi o violare a restricţiilor de selecţie. aşadar. dacă sunt relaţionate. Legătura dintre cal şi corabie constă în conotaţii comune: atât caii cât şi corăbiile transportă persoane dintr-un loc în altul. dar copilul le ignoră. Prezentând cele două concepte simultan. regula transferului metaforic este mai cuprinzătoare decât altele. Astfel. Fenomenul ilustrează aici un caz de expansiune. metafora este mijlocul prin care creatorul ei îşi ia “revanşa” pentru stereotipia limbii. Metafora nu putea veni. Metafora şi reorganizarea conceptuală G. femeile cu mulţi copii. metaforice) sunt analizate de Leech în cadrul mai larg al regulilor lexicale răspunzătoare de caracterul creativ şi generativ al limbii. metafora poate realiza un efect comunicativ dincolo de barierele limbii. trecând peste diferenţele [+animat] [– animat]. Dintre regulile de transfer semantic. Situaţii analoge se întâlnesc în cazul denumirii nevăstuicii în română. Autorul aduce drept exemplu un vechi poem anglo-saxon în care expresia mere-hengest ‘armăsar de mare’ este folosită ca metaforă pentru corabie. ci şi altor părţi de vorbire. acelaşi lucru. Este cunoscut că mitraliera reprezintă una dintre invenţiile de tehnică militară pe care le-a adus primul război mondial. În lumina acestor exemple. deoarece se poate aplica nu doar substantivelor. aceeaşi origine. Leech consideră că regulile transferului semantic pot aduce lumină şi în mult disputata problemă a demarcaţiei dintre omonimie (două sau mai multe cuvinte având aceeaşi pronunţare şi/sau formă grafică) şi polisemie (un cuvânt cu două sau mai multe sensuri). corabia pe apă. în glumă. prin conceptul de magnetism. poetul dizolvă toate criteriile lingvistice cruciale ce definesc separarea lor: armăsarul e animat. copilul îşi construieşte metafora pe asemănarea fizică. iar corabia nu. din forţa emoţională pe care această invenţie a putut să o producă asupra soldaţilor. Folosind capacitatea sa generalizatoare. această trăsătură universală a poeziei. în rusă. iar medved înseamnă. Aceste cuvinte revelează totodată intenţia omului de a se împrieteni cu animalul şi de a evita prejudiciile răzbunării lui (Ionescu. Prin această metaforă. condiţiile tabuului lingvistic. Leech (1990:37-39) numeşte metafora fuziune conceptuală (conceptual fusion). amândouă metaforele se bazează pe analogia vizuală. osificării (bony-structured concepts) şi a clişeului lingvistic. sunt folosite (în contextul eroic al poemului) pentru călătorii aventuroase şi în război. iar medved ‘mâncător de miere’. ce i se pare fundamentală.

Morier în Dictionnaire de poétique et de rhétorique (1989). atunci când nu se mai simte absolut nici o legătură între cele două sensuri. încă se mai poate percepe legătura dintre sensul propriu şi cel transferat. două sensuri sunt legate psihologic dacă vorbitorii le simt intuitiv legate şi tind să presupună că e vorba de diferite folosiri ale aceluiaşi cuvânt. reprezintă recunoaşterea neputinţei manifestate în limbă. în nici un caz de neputinţă (Morier. ‘husk’ Engl. Se pot cita. Veche ear (cf. înţelegem că e şireată ca o vulpe. ceea ce din punct de vedere istoric este omonimie.sau dacă un sens poate fi derivat din altul. flacără cu componentele lor semantice. astfel încât vulpe e simţit. arătând că trebuie făcută distincţia dintre o expresie „aclimatizată” şi metafora “moartă”. un mare număr de expresii metaforice. cât şi cel figurat realizat prin metaforă (Morier. Această definiţie îşi trage substanţa din recunoaşterea faptului că regulile lexicale au realitate psihologică. Următoarea etapă este pierderea de către vorbitori a sentimentului analogiei. ca şi crearea noilor termeni. Metafora nu poate fi separată de explicarea formală a structurii conceptuale şi logice a sensului (Leech. Metaforele moarte O metaforă “moartă” este definită de G. cap. în special. şi metaforele. acoperind atât sensul lor propriu. în mod virtual. atunci când spunem despre o persoană că e o vulpe. Dacă o metaforă e folosită foarte des. 1990:227). Veche woed – ‘garment’ weed ‘plantă sălbatică nefolositoare’ weeds ‘haine de doliu’ Totuşi. De exemplu. în general. aceris). îşi pierde savoarea caracteristică. nu ne referim la culoarea părului. Leech arată că două sensuri lexicale sunt legate din punct de vedere psihologic dacă vorbitorul este capabil să postuleze o legătură între ele prin intermediul regulilor lexicale. Se întâmplă însă. H. devenind o definiţie separată a cuvântului respectiv. în istoria unei limbi. ca sinonim pentru persoană şireată. inclusiv din argou. când forme nerelaţionate istoric sunt simţite de vorbitor ca fiind legate psihologic. oamenii văd adesea o legătură metaforică între ele şi îşi adaptează înţelegerea cuvintelor în funcţie de aceasta. astfel două exemple: ear (‘organ auditiv’ şi ‘spic de grâu’) şi weeds (‘buruieni’ şi ‘haine de doliu purtate de o văduvă’). ca unele forme legate istoric să nu fie legate şi din punct de vedere psihologic. inevitabilă pentru o metaforă instituţionalizată este limitarea comparaţiei de către convenţie. Veche weod – ‘weed’ Engl. cum ar fi regula transferului metaforic. ‘ear’ Engl. Morier combate ideea formulată de Charles Bally (1951:197-198) conform căreia figurile. Totuşi. Cruse analizează metafora “moartă” în Lexical Semantics (1987). Veche eare (cf. Rolul important pe care îl joacă metafora în istoria limbilor şi în îmbogăţirea vocabularului este evidenţiat de H. Există mai multe etape ale acestui proces: prima etapă. 1989:724). din crane ‘cocor’ (Leech. Un exemplu ar fi crane ‘macara’. Astfel. fiind parte a competenţei lingvistice. Metafora este cu adevărat “moartă”. Latină aceris). capacitatea de a surprinde. 1989:725). Latină acus. A. Leech drept o metaforă ce a suferit un proces de completă asimilare. derivat probabil printr-o metaforă vizuală. O metaforă devine “moartă” printr-un proces de pietrificare (petrification). Sunt analizate cuvinte ca pâine. putând fi găsită şi în dicţionar (de exemplu hit folosit în sensul de ‘cântec pop de mare succes’). 190 . Transferul semantic prin metaforă sau metonimie este printre cele mai importante mecanisme prin care. se reinterpretează în contextul englezei contemporane ca un caz de polisemie. În ambele cazuri etimologiile celor două sensuri sunt diferite: ear ‘organ auditiv’ ear ‘spic de grâu’ Engl. prospeţimea. 1990:227-230). 3. Există şi cazul invers. rezultând dintr-o convergenţă accidentală de forme. Morier aduce drept exemple pentru combaterea opiniei lui Bally. D. şi de asemenea din recunoaşterea că interpretarea termenilor lexicali existenţi este funcţie de regulile lexicale. Acestea sunt dovezi ale unei bogate imaginaţii şi ale unui spirit inventiv impresionant. cuvintele îşi extind şi îşi schimbă sensurile.

Comparantul (vehiculul – V-term în terminologia lui Goatly) poate fi orice parte de vorbire. sensuri ce erau profund metaforice au devenit convenţionale şi dependente de decodarea semantică. 1987:42): a. ci doar o simplă consultare a dicţionarului. legătura cu metafora “vie”. schimbările morfologice – sufixarea. pentru a denumi un obiect ce nu are denumire proprie.Interpretarea ei nu mai necesită “activarea” strategiei metaforice. Ele pot fi. adică dobândesc un înţeles convenţional secundar şi îşi găsesc locul în dicţionar. Goatly consideră că există un ansamblu de caracteristici ce exprimă tranziţia de la cele mai puţin active metafore (“moarte” şi “adormite”) până la cele mai active. Astfel. Goatly arată că procesul derivării lexicale este strâns asociat cu transferul metaforic al sensului. orice modificare la nivel sintactic poate aduce la viaţă metafora: He has one foot in the grave şi One of his feet is in the grave. Datorită lipsei lor de transparenţă şi a rigidităţii sintactice. încât au devenit lexicalizate (Goatly. a unui cuvânt. În catachreză se atribuie înţelesul unui cuvânt altui cuvânt cu sens apropiat. În finalul demonstraţiei sale. angel/angelic se observă că formele sufixate dau o proporţie mai mare de sensuri metaforice decât substantivele din care derivă. 4. prefixarea sunt folosite pentru a lexicaliza metaforele şi a le încorpora într-un sistem semantic. revitalizate prin înlocuirea lor cu un sinonim sau o parafrază (Cruse. metaforele facilitate de procesele derivaţionale sunt predestinate la inactivitate şi la o moarte timpurie. – metaforă moartă We shall look under every stone in our search for the culprit. autorul subliniază că deoarece principalul motiv al formării de noi cuvinte este umplerea golurilor lexicale. Inactivitatea lor este mai pronunţată când formele derivate au fost folosite atât de frecvent. – metaforă revitalizată. nu este complet pierdută. ele au anumite trăsături comune. Goatly urmăreşte felul în care apartenenţa comparantului la o anumită clasă de cuvinte are consecinţe asupra interpretării metaforice şi cum procesele derivaţionale de formare a cuvintelor sunt folosite pentru a produce lexicalizarea metaforei. braţul fotoliului. Goatly (1998:31) analizează distincţia dintre metaforele active şi inactive. Catachresis <gr. Metaforele “moarte” au o anumită rigiditate sintactică. în timp ce expresiile idiomatice se dovedesc a fi intraductibile. Catachreza Catachreza (<lat. Ultimele se împart la rândul lor în “obosite”. În exemplele: dirt/dirty. D. Autorul demonstrează că lexiconul este plin de metafore inactive ce formează reţele prin care conceptualizăm abstracţiunile în termeni concreţi. deci. Asemenea metafore sunt „slăbite”. în sens metaforic. Metaforele inactive devin lexicalizate. gura de metrou etc. Totuşi. Autorul observă că V-terms adverbiali şi prepoziţionali sunt în general mai greu de recunoscut ca metafore şi au mai puţină forţă faţă de cei verbali şi adjectivali. Traducerile literale sunt posibile cu metaforele “moarte”. ‘abuz’) este figura de stil caracteristică prin folosirea. În ciuda diferenţei dintre expresiile idiomatice şi metaforele “moarte”. Astfel. care la rândul lor nu au forţa celor substantivali. We shall have no stone unturned in our search for the culprit. b. 191 . aripa clădirii. Probabil că majoritatea expresiilor idiomatice au fost la început metafore. Goatly explică acest fenomen prin faptul că grupurile substantivale scot la lumină foarte bine nepotrivirea (clash) dintre referinţa convenţională şi cea neconvenţională. Katachresis. deci cu sensul propriu al cuvântului respectiv. De-a lungul timpului. în sensul că sunt mai puţin observabile şi nu dau naştere la interpretări interactive. Cruse consideră că metaforele “moarte” sunt unităţi lexicale minimale. 1998: 84). De exemplu: piciorul mesei. “adormite” şi “moarte” cu opţiunea că acestea pot fi “îngropate”. comparanţii substantivali sunt mai uşor de recunoscut şi pot fi mai bine supuşi unei interpretări semantice decât comparanţii ce aparţin altor clase.

în care se adună “alăturări prea îndrăzneţe. susţine Fontanier. de asemenea.Fontanier (1977: 185) neagă catachrezei statutul de trop. abuzul şi exagerarea presupuse de catachreză au fost interpretate ca pericole pentru siguranţa comunicării prin intermediul limbii. această rudă săracă sau precursoare primitivă a mai frumoasei şi mai elegantei metafore. descris de Marc Bonhomme (1998: 90-91). dacă nu totdeauna primitivă. în locul celui folosit de obicei într-un anume context. unde folosirea respectivă este cerută de absenţa oricărui termen propriu). abuzive”. distanţe când mari. În concluzie. Derrida în “La mythologie blanche” (Poetique 5. distingea între un translatio al metaforei şi un abusio al catachrezei. 1971). ca trei mari specii sau ca trei genuri de figuri de semnificaţie: catachreza metonimiei. când mai mici”. feuille ‘frunză’. pe când metafora– catachreză cuprinde în domeniul ei totul până la interjecţie. sinecdoca. aşa că se poate continua pe calea reducţionismului cu două încorporări utile: metafora conţine comparaţia şi catachreza. ‘foaie’ se spune prin extensiune sau imitaţie despre lucrurile care sunt plate şi subţiri (ca frunzele plantelor). într-o privinţă. Du Marsais ([1818]. metafora are. în funcţie de vitalitatea lor sau de gradul lor de uzură. 1981: 59) arată că această figură “domneşte. avea să fie păstrată până la cele mai recente dicţionare de termeni retorici. considerând-o “doar o uzanţă. Pe de altă parte. dar inexact. 5. catachreza sinecdocei şi a metaforei. întărită de Quintilian. în consecinţă. trei specii diferite de catachreze. într-o oarecare măsură. Astfel chiar Hugh Blair vede “golurile din limbă” umplute prin transferuri catachretice. asupra tuturor celorlalte figuri” şi de aceea îi acordă un deosebit interes în tratatul său. constatare în care se alătură două dintre cele mai neaşteptate perspective. ce poartă firul între termenii unei metafore. un rol determinant în evoluţia lexicului. provenind dintr-una din cele trei mari specii pe care le-am identificat: metonimia. cum o numeşte Hugh Blair în Lectures on Rhetoric and Belles Lettres (1783) aproape că a ajuns să o înlocuiască în funcţia de prototip al figurilor. Autorul arată că. Prin capacitatea sa de a opera reorganizări conceptuale. un arhetrop al deconstrucţiei care forţează uneori nepermis de mult. pentru a lua o alta care are oarecare legătură cu cea dintâi. asemănării sau analogiei şi care ameninţă însăşi distincţia dintre propriu şi figurat. putem spune că evoluţia metaforelor este tipică pentru procesul evolutiv al figurilor de stil. Metafora-figură abia dacă ajunge la adverb. transformând figura respectivă într-un element esenţial al regenerării limbajului. consideră catachreza ca figură destabilizantă sau destabilizată. o metaforă exagerată sau forţată. Mai mult (deşi Quintilian. Vom avea. cu alte cuvinte. Avădanei (1994:30-31) consideră că diferenţele dintre catachreză şi metaforă sunt nivelate. considerând că metafora începe prin a fi catachreză. este ceea ce se mai numeşte şi extensiune: de pildă. Lucian Blaga descrie metaforic graniţa dintre metaforă şi catachreză: “Suveica. Parcă prelungind această idee. precum şi între figuraţia din prima. El o defineşte drept o deviaţie pe care anumite cuvinte o fac de la prima lor semnificaţie. cele mai mari aparţinând catachrezei. Cicero aduce în discuţie relaţia dintre metaforă şi catachreză. Concluzii Ubicuitatea metaforei în existenţa noastră explică rolul central pe care îl ocupă între tropi. orice trop care rezultă dintr-un sens pur extensiv. trebuie să consume aşadar. cel puţin în prezent impusă. “se abuzează” de cuvinte dându-le o altă semnificaţie. Catachreza este definită ca folosirea unui cuvânt înrudit sau asemănător. spre exemplu.Retorii antici i-au dat această denumire.” Prin catachreză înţelegem orice trop care a devenit o uzanţă impusă şi necesară. Autorul acordă un interes deosebit catachrezei metaforei. cadrul conceptual al comparaţiei. că aceasta din urmă ar fi deci o etapă a procesului metaforic. unde s-ar putea folosi şi un alt termen existent pentru funcţia respectivă şi necesitatea din a doua. Această pseudo-identitate dintre cele două figuri. deoarece. figurile se clasifică în trei categorii: 192 . metafora. P.

Antoine (1976). Figurile de invenţie născute într-un discurs particular se remarcă prin originalitatea. Geoffrey (1966). Vol. Goatly. (1986). Leech. Bucureşti: Editura Univers. Figurile limbajului. c. dar multe sfârşesc prin a se uza. in lexical evolution. Ionescu.e. Le figure clés du discours. Figurile convenţionale. V. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Avădanei. finally. 76-90. Cambridge: Cambridge University Press. Routledge. London : Penguin Books. force and savour in language. Meillet. (Introducere de Maria Hetco). Despre tropi. Fontanier. Opere alese. The Language of Metaphors. London. Jacques. figurile lărgesc sensul cuvintelor. Geneva-Paris : Georg et Klincksieck. Emil (1992). from the figures of invention to the conventional figures (stereotypes) and. Bucureşti : Editura Humanitas. 36-46. Bally. iar aceste noi sensuri obţinute prin metaforizare sau metonimizare. The changes in meaning can often be explained by metaphorical processes. Bucureşti : Editura ALL. Figurile lexicalizate se confundă cu vocabularul curent. pot fi găsite în dicţionare. (1971). devin rigide. A Linguistic Guide to English Poetry. Semantics. the metaphor has a central place among the other rhetorical figures and. În această etapă. Lucian (1994). to the lexicalized figures completely integrated in the vocabulary. Bucureşti : Editura Univers. César. “La mythologie blanche” în Rhétorique philosophie. A. poétique. Quintilian (1974). Michel (1976). îşi pierd savoarea. Bucureşti. căpătând o dimensiune socială. acoperind noile realităţi. Marc (1998). London. especially of metaphor. Andrew (1997). Pierre (1977). Geneza metaforei şi sensul culturii. Ştefan (1994). Geoffrey (1990). Cruse. Bucureşti: Editura Minerva. P. Dictionnaire de Poétique et Rhétorique. Bréal. to language. Given its ubiquity. Paris : Presses Universitaires de France. David. Îndeplinesc doar o funcţie denotativă. b. P. “Încercare de semantică. Bonhomme. The Study of Meaning. Morier. Lexical Semantics. Charles (1951). de exemplu. ABSTRACT A real research in the vocabulary field must take into account the study of tropes which influence the changes in meaning. The role of tropes. În procesul unei îndelungate folosiri. Figures follow a certain evolution from the individual discourse. Henri (1989). figurile sunt absorbite de limbă pentru a îmbogăţi vocabularul. “Cum îşi schimbă cuvintele sensul” în France de semantică. Bucureşti. încetează să mai fie indivi-dualizate şi devin comune multor locutori. Linguistics and The Figures of Rhetoric. Bucureşti : Editura Univers (Prefaţă de Maria Carpov).a. figurile se banalizează. Într-un stadiu final. Iaşi : Editura Virginia. i. Figures of speech bring clarity. Leech. Toate figurile debutează astfel. Geoffrey (1969). Blaga. devin stereotipuri. Trecând din discursul particular în lexic. Arta oratorică. ştiinţa semnificaţiilor” în France de semantică. Metaphor can be considered a conceptual fusion and the main way of fighting against rigid forms and jargonization. Paris : Seuil. Derrida. figurile încremenesc. La început a fost metafora. London. Traité de stylistique française. Editions du Seuil. 193 . E vorba de fapt de o “defigurare” a figurilor lexicalizate. Du Marsais. Chesneau ([1818] 1981). in lexical evolution has been studied since ancient times. also. Manual de lingvistică generală. Figurile lexicalizate. Leech. Cicero (1973). libertatea de funcţionare şi puterea lor sugestivă.

According to the traditional theory of idiomaticity idioms are seen as 'dead metaphors' 'the end point of the process of idiomatisation. semantically they are isolated and present one unit of meaning which is roughly equivalent to simple literal paraphrases as the following ones drawn from "Catcher in the Rye": 1. then.to want (to do) sth. 3. The metaphoric nature of an idiom accounts for its idiomaticity which is understood as the unpredictability of the meaning of the whole from the literal meanings of the constituent parts. substitution test is called upon to show the impossibility of replacing a component of an idiom by another word without destroying its idiomatic meaning unless it is the case of normal accepted variation: to spend a king's ransom . However. then undergo figurative extension and finally petrify [1].to think that one would like (to do/have) sth. 'deliberate transformation'.to understand and do what has been indirectly suggested. not to care/give a damn (about sth/sb) . by which word combinations first establish themselves through constant reuse.to do or say nothing more about sth/sb. 194 .feel like sth/doing sth . Universitatea de Stat din Moldova DEFORMATION OF IDIOMS ON THE STRUCTURAL LEVEL Idioms have always been 'a pain in the neck' for linguists trying to account for everyday language behavior when it is used in its basic function .Ümit Öz. The actual usage of idioms in speech is not conditioned by arbitrary rules which are a matter of convention but are often 'motivated by people's understanding of the conceptual structures underlying idioms. From this point of view idioms present a threefold unity of the semantic. take a . 'occasional use' or 'deformation' and is usually regarded as something made for the nonce. In spite of the fact that structurally idioms are polylexemic compositions and have a formal identity with the syntactic pattern of a free combination of words. For example. 2. sake. the elimination of the necessary ones or the change of their order within an idiomatic phrase are impossible and may result in an ordinary syntactic structure.not to care at all. is that in spite of the fact that structurally idioms are polylexemic compositions and have a formal identity with the syntactic pattern of a free combination of words. In contemporary linguistics this kind of idiom usage is variously designated as 'nonce variation'.and not to spend a queen's redemption. the recent research has proved that linguists have their intuitions about the semantic analysability of idioms which play an important role in determining their syntactic productivity and lexical flexibility. There are other tests which are meant to show that adding of new components. hint Another very important feature of an idiom is its syntactic stability which is demonstrated by a specially designed set of syntagmatic and paradigmatic tests aimed at specifying the restrictions in the syntactic behaviour of idioms as opposed to non-idiomatic word sequences.a means of communication. The common assumption. etc. let sb/sth drop . structural and functional invariants being in the state of uneven balance with one of them playing the leading role. as a linguostylistic device aimed at enhancing the expressivity of speech. For God's/goodness '/Heaven's. semantically they have long been viewed as indivisible units of meaning.

Galsworthy. 'one woman's ideal husband is another woman's pain in the neck [1]. 'one man's superstition is another man's religion'. It was the skeleton in his house and the family walked by it in terror and silence (W. the deformational deficiency of idioms which block the use of idiom constituents as normal. All these deformations are made up in accordance with the structure of the idiom which is not altered regardless the fact that some additional components are embedded in it. to kick the bucket . For some idioms deformation presupposes an entire replacement of the components with its structural pattern remaining the same. The numerous contextual realisations of the sentence idiom 'one man's meat is another man's poison [1] show how the phrase could be adapted to express the speaker's meaning: 'one man's rubbish is another man's treasure'. Smirnitsky A. pointed out that although the structural separability of the constituents of an idiom is purely formal and they cannot be regarded as words of full value there is every reason to believe that they remain 'potential' words'. Thackeray.I. etc. especially by Russian linguists.a playing of a waiting game. Thus. the deformational deficiency of an idiom may consist in blocking passive deformation (hit the ceiling does not allow the passive construction the ceiling is hit or in the case of keep tabs on sb tabs are kept on sb would be valid variant) or blocking nominalization deformation (to play a waiting game .e. According to the same dictionary the favourable and unfavourable nouns may be reversed. i.His kicking (of) the bucket was quite unexpected).Restrictions to syntagmatic changes go hand in hand with paradigmatic limitations. Swan Song). 'students will be students' follow the structural model characteristic of the original idiom ('boys will be boys') which makes it possible to relate them to it. had remained quite ignorant of the skeleton in Soames' cupboard (J. it has always been felt. However. It should be noted that the changes of the structural invariant of an idiom is often accompanied by a certain shift in its functional orientation which in contrast with that of the original one in contemporary English may imply a humorous or facetious use. as Oxford Dictionary of Current Idiomatic English states. Phrases 'girls will be girls'. it will be seen. while 195 . As for the content of these phrases they all. These examples clearly demonstrate that speakers manipulate the components of the idiom 'skeleton' and 'cupboard' rather than the phrase itself arranging them at their will within a sentence in different ways with the words 'skeleton' and 'cupboard' standing out as the key words which constitute the idiomatic meaning of the idiom. Vanity Fair).'a/the skeleton in the closet'} also show how the linguistic convention may give a new semantically independent status to a former component of an idiom. The majority of contemporary uses of this idiom are the result of the restructuring of its components deliberately made by the user of the language: Michael. contain 'the same comment on the variability of human judgement or taste'. Discourse realizations of the idiom 'a/the skeleton in the cupboard' (the American variant . regular lexical units. 'Skeleton' is used to refer to the idea of something of which somebody is ashamed and which is kept secret. cannot but influence their discourse peculiarities. The idioms are believed to be very well-known to all speakers of English who can easily establish the necessary links between them which eventually ensures the proper apprehension of the text. which is the basic characteristic of all idioms. that the contradiction between the semantic integrity of the whole and formal independence of its parts.

For example: 'To kill two birds with one stone' A patient language method.is a special kind of fall. We have occasion to note that the principle suggests the inadvisability of killing too many birds with one stone. there are many ways of teaching a difficult point in grammar. Discourse realizations of the idiom 'ride for a fall' show how the linguistic convention may give a new semantically independent status to a former component of an idiom. as the case may be) by repeated application of one special device or drug. It is the people's awareness of the systematic contribution idiomatic components as individual lexemes make to the overall figurative interpretation of idioms that determines. or metaphoric foundation. like a patient medicine claims to prevent or to cure all possible ills (linguistic or physical. viz. The principle goes farther and to the figure of speech just quoted adds the two following corollaries. might be regarded as its metaphoric synonym does not hamper the understanding of the meaning implied.as 'the act of revealing the secret'. There are many different ways of teaching a different sound. and 'It is often advisable to kill one bird with more than one stone'. or of causing the student to discriminate two things which ought not to be confused [H. The majority of contemporary uses of this idiom are the result of the restructuring of its components deliberately made by the user of the language: I have feeling that you 're riding for some kind of a terrible. These examples clearly demonstrate that speakers manipulate the components of the idiom 'fall' rather than the phrase itself arranging them at their will within a sentence in different ways with the words 'fall' and 'ride' standing out as the key words which constitute the idiomatic meaning of the idiom. Recent linguistic and psycholinguistic research in the field has experimentally proved that speakers have their intuitions about the semantic analysability of idioms. The Principles of Language Study]. Palmer. a curious form or construction. for example. a horrible kind. The same holds for many English idioms that have two or more concept words in their structure and whose inner form. 'Fall' is used to refer to a risky act which makes disaster likely. both of them claim to kill innumerable birds with one stone. in actual fact. 196 .: 'Find the right stone to kill the right bird'. Data that have been given above also show that it is the speaker's ability to perform the compositional analysis of the meaning of the idiom strings that makes such uses of the idiom possible. productivity and effective use [2]. terrible fall. Speakers are claimed to be aware of the fact that 'spill the beans' is semantically analysable because 'beans' is processed by the speaker as 'an idea' or 'secret' and 'spill' . their discourse variability. of the idiom 'hit the sack" or 'hit the hay' meaning 'to go to bed' may be regarded as its variant uses because the both variants retain the basic semantic concept of the word 'bed'.'cupboard' is a metaphoric reference to the possible place the secret is being kept. The compositional character of metaphoric structure of idioms play an important role in the process of decoding and encoding (listening and speaking) activities as well as the speaker's judgement of the appropriate and effective contextual realisations. Being the products of the linguistic activity of the speech community in question the given contextual realizations as. The fact that the word 'cupboard' in the last example is replaced by the word 'house' which. is fairly transparent. broadly speaking. This fall I think you're riding for .

The Ebony Tower). Fowles. Rattigan . The Browning Version). ‘to pull one's leg' You 're trying to pull the old leg again. that would never fit in (J. Vile Bodies). 'Walton knows which side his bread is buttered. . As if by Magic).'Of course. I've begun to doubt whether we shall ever find a proper place for Basil. Wilson. Waugh. Pull the other leg next time. will you. Put out More Flags).S.said Mr. Fowles. Bently sweetly. Put out More Flags). I think in real relationships people are rude to each other. Waugh. they're not walking on ice (J. but he also knew very well on which side his pastoral bread was buttered (J. Hurst. The Constant Wife).' 'What extraordinary expressions we do use. to their glittering snow-crowned summits (J. 'to have a finger in the / every pie' 197 . The Enigma). which was to see molehills as mountains and mountains themselves as mere menacing blur on the horizon: and now.. 'to know which side one's bread is buttered' The vicar of Lyme at that time was a comparatively emancipated man theologically. 'If I didn 't keep Jerry sweet Irish nose right down to the grindstone he 'd be running around with some other girl' (F. Fowles.a square peg in a round hole wherever he might be. her sharing his studio at home /. I keep my nose to it' (E.'a square peg in a round hole' Poor little snipe . even. lately. The French Lieutenant's Woman). The Jewel in the Crown). 'to skate on thin ice' David took an inward breath and skated hastily over thin ice. Waugh. 'make a mountain out of a molehill' 'You are making a frightening mountain out of an absurd little molehill' .'Always'. I suppose we can always find you here'. With one bound he had leaped from the tradition of his class and type. Hurry on Down). He's been a square peg in so many round holes (E. it seemed. It's hard to imagine that any man has failed to know which side his piece of bread is buttered' (A. Galsworthy. explaining about Beth. Maugham./ Oh well. even the mountains had come closer and revealed that easy and well trodden paths led to their heights./ (J. who has a life to spend detecting that kind of needle in that kind of haystack? (Paul Scott. Well. Sometimes. Maugham. but the mountain I'm making in my imagination is so frightening that I'd rather try to forget both it and the repulsive little molehill that gave it birth (T. If you go on pulling my leg so persistently I shall be permanently deformed (W. Whoever heard of a party in a captive balloon? (E. Appasionata) 'like looking/searching for a needle in a haystack' /.. Wain.. I should hate to have one longer than the other (W.S. that's like looking for needles in haystacks. 'to keep one's nose to the grindstone' 'If we want you. 7 often whimsically refer to this little table as my grindstone. The Silver Spoon)... They know it's safe. .. and all those other pegs thousands upon thousands. The Circle).

'occasional use'. feeling a little puzzled. Sir. Well. The static view of idioms stems from the fact that for a very long time linguists have been primarily concerned with the semantic and syntactic properties of idioms as part of the lexicon neglecting the dynamic aspect of the problem. Shakespeare. it is enough to throw a cursory glance at the variety of contextual realisations of idioms to see that nonce-variation is a much more pervasive phenomenon than it is believed to be.Glaser). The devil speed him.. we still know very little about its mechanics. At the same time.. no man's pie is freed from his ambitious finger// (W..' .Cowie). I was a man of the Renaissance that evening – of Browning's renaissance (E. Put out More Flags). Variation of idioms has traditionally been approached statically and regarded as part of the problem 'same'/'different'. institutionalised variation that is always characteristically limited. But you 'II get all your thanks in one basket from the good-fornothing crowd that hangs out here (A. 198 . the functional-communicative peculiarities idioms demonstrate in various discourse situations. Dictionaries of idioms provide ample evidence of normal. Room at the Top). Galsworthy. as we have seen.I had felt the brush take life in my hand that afternoon. Brain. as a linguistylistic device aimed at enhancing the expressivity of speech. Green. I had had my finger in the great succulent pie of creation. Some of the gilt had already been taken off the gingerbread. this ain't going to be a soldier's war' (E. Why should she panic when mother came into the room? It was as if she hadn't wanted it to be known that she was going out with me (J. what types of idioms tend to be inclined to such variation. Alastair wants to go for a soldier. a damned lot of money for me. Waugh. said Basil. etc. Well. However. are involved in this process. and is usually regarded as something made for the nonce. The distinctive properties of their semantics which are characterised by what linguists describe now as 'semantic diffusion' enable the speaker to extend the idiom to as many situations as 'its metaphoric power permits' [3]. Keys). England Made me). In contrast with words idioms are much more involved in the dynamic processes of language development and tend to vary to a much greater extent beyond the limits set by the accepted institutionalised variation. go ahead if you want to. 'Good bye'. whether it is systematic or random and what factors.e. I said. ‘take the guilt off the gingerbread' /. 'deliberate transformation' (R. I consider there's too much gilt on the gingerbread as regards Australia (J. The Silver Spoon). but I've never put so many eggs into one basket (Gr. Variation of this kind is so widespread that lexicographers. register it in dictionaries or simply admit the existence of such possibilities by giving the restructured variants of an idiom as an illustration of its use. Henry VIII). It is sound. 'deformation'. we're not much to speak of out here after a year and a half. or its desintegration. into this last floatation. 'put all one's eggs in / into one basket' I've put a lot of money. Brides Head Revisited). Cronin.'Conscription has rather taken the gilt off that particular gingerbread'. In contemporary linguistics this kind of idiom usage is variously designated as 'nonce variation' (A./ 'From what Margot tells me the last war was absolute heaven. Waugh.. isn't it?. linguistic and extralinguistic. It must seem odd my asking you like this. i. 'Besides. The range of possible changes in the structure and lexical components of the idiom has been tested from the point of view of the semantic changes. they may lead to.

No 3. Conceptual Knowledge in the Interpretation of Idioms. REFERENCE [1] Cowie A. Phrase. Vol. Nayak and Raymond W. McCaig I.P.. Salinger in question to illustrate how the idiom 'big deal could be stretched to different situations wherever it is appropriate to speak about a somehow grand undertaking or event: (9) The game with Saxon Hall was supposed to be a very big deal around Pencey. 2.e. Besides the language factors which make this kind of uses possible for a certain type of idioms the spread of deformation of this type can be explained by a number of extralinguistic factors. [3] Fernando C. Towards a definition of idiom. the features that idioms reveal in contextual realisations are the result of the deformation of the semantic.R. (10)All these angels start coming out of the boxes and everywhere. As far as idioms are concerned the invariant idea of an idiom presents a threefold unity of the semantic. structural and functional invariants being in the state of uneven balance with one of them playing the leading role. [2] Nandini P. structural and functional invariants which are historically conditioned. The specific nature of the contextual realisation of the idiom in the second example is rendered by encoding in it an ironical tone (Big deal=['m not impressed).The Hague. Mouton. However. Variation being the totality of dynamic states of an idiom can be better understood if approached from the tipological point of view. 199 . Vol. 2. Mackin R.Big deal. 315-330.R. 1990.. i. This attitude towards many idioms in the English language especially the ones which enter into the core of the idiomatic stock and are often referred to as 'dead English' determines the linguocultural pattern of their use and is one of the extralinguistic reasons of the pervasiveness of variation of idiom cliches as well as proverbs. Gibbs J..banal. . Paris. deformation of this kind is possible only provided that the speaker makes use of the concept words of the idiom referring to its invariant meaning which has not altered. Jacobson [4] with reference to the fact of language as a result of his keen interest in the problems of the invariant / variation relationship. [4] Jacobson R. . in terms of invariant/ variation which R. 1978. To sum up. 119.. In contrast with the individual metaphor created by the speaker for a particular situation idioms are lexicalised metaphors. Selected Writings.3. 1971. Clause and Sentence Idioms.D. It's nature and function // Studies in Language.Vol. Jakobson believed to be the key problem of contemporary linguistics.London. The examples that follow show that in spite of the fact that the structure of the idiom is broken they can be brought together due to the line of thinking they all share. . . // Journal of Experimental Psychology: General.2 . 1983. The term 'tipology' was first used by R. The stereotyped characteristic of dead metaphors which have lost their metaphoricity in the course of time is the reason why many educated speakers of English regard them as cliches . Oxford Dictionary of Current Idiomatic English. pp. hackneyed phrases to be either avoided or refashioned.To demonstrate the adaptable quality of the semantics of an idiom I would like to draw the following examples from the work by J. Oxford University Press. Analysis of the idioms discussed demonstrates that the structural invariant of the idioms which conditions their framework has become less firm and admits the reshuffling of the components. I have already mentioned that idioms are often referred to as dead or petrified metaphors.

This attitude towards many idioms in the English language especially the ones which enter into the core of the idiomatic stock and are often referred to as 'dead English' determines the linguocultural pattern of their use and is one of the extralinguistic reasons of the pervasiveness of variation of idiom cliches as well as proverbs.banal.ABSTRACT In this article I have mentioned that idioms are often referred to as dead or petrified metaphors. In contrast with the individual metaphor created by the speaker for a particular situation idioms are lexicalised metaphors. hackneyed phrases to be either avoided or refashioned. 200 . The stereotyped characteristic of dead metaphors which have lost their metaphoricity in the course of time is the reason why many educated speakers of English regard them as cliches .

FRAZEOLOGIE 201 .LEXICOLOGIE.

202 .

. simtu reprezintă reflexe morfologice ale unei particularităţi fonetice limitate dialectal în ariile care îl durificau pe s. 259. Mold. 10) sunt concurente în secolul al XVII-lea. DRH. d. A. Mold.. d. DRH.. XVII. d.. Institutul de Lingvistică „Iorgu-Iordan-Al. 15.. d. A. 1627. A ieşit din uz ca urmare a acţiunii legii fonetice ia >ie / e. Mold. simtu (1626.. Toate aceste forme se întâlnesc cu precădere în aria nordică. Cât priveşte forma sîmtu. având o frecvenţă aproape la fel de mare ca şi corespondenta sa. 85.Liliana AGACHE. simtu. Astăzi. 1637. enclitică şi apare cu predilecţie în relaţie cu conjuncţii. apare încă din secolul al XVI-lea în texte moldoveneşti... XVII. DRH. La indicativ prezent. XVII. Mold. îşi manifestă neregularităţilor şi în epoca veche datorită în primul rând frecvenţei mari şi multifuncţionalităţii sale (ca predicativ. DRH. 13).. XXIV. Mold. A.. A. A. XIX.. Mold. Forma scurtă s este pretutindeni asilabică.. XVII.. dar că este atestat aici... Concurenţa dintre forma scurtă i şi forma lungă iaste este foarte puternică. respectiv sintu. A. Mold. 70) care capătă un statut aparte.. DRH. DRH. A. Mold. verbul cu flexiunea cea mai neregulată. se poate vorbi despre concurenţa între formele lungi şi cele scurte ale verbului. A. XXIV. DRH. A. d. XVII.. XVII. Formele de persoana a III-a singular: este (1627.. auxiliar şi copulativ) [1]. Mold. Mold. DRH. DRH. XVII. iaste (1626. XIX. d. Mold. 272. Bucureşti „A FI” ŞI „A AVEA” ÎN VECHI DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI A FI – paradigma indicativului prezent A fi. Mold. 1637.. persoana a III-a sg. XVII. 72). 259). 1637. XXIII.. Seriile care cuprind fenomenul de trecere de la grupul consonantic mt la nt [4]. Rosetti”. forma lungă intră în concurenţă cu forma scurtă. 1635. 1637. caracterizau în secolul al XVII-lea întreaga Moldovă. DRH. această formă a avut cea mai slabă circulaţie şi în limba veche. XIX.. 279. XXIV. XXIII. A Mold. d. DRH. d. XIX. pronume relative ori negaţia nu: că-s bani (1627. XIX. XXIV. DRH. Din literatura de specialitate [6] aflăm că fenomenul nu a circulat niciodată în Muntenia propriu-zisă. A. Concurenţa celor două forme este evidenţiată şi prin prezenţa lor în acelaşi document: iaste / este (1637. sîmtu. 88. zonă în care sunt atestate forme cu consoanele s-(d)z-ţ . De altfel. La indicativ prezent.. d. DRH. XVII. A. şi pl. d. DRH. XVII. 1637.. XVII.122) sîntu (1626. A. Bacău. Iaşi. prin urmare circulau în zonele nordice. XVII... durificate [3].. XXIV. tinzând chiar către un raport echilibrat. XIX. d. 42). apare recurent în câteva documente şi se manifestă în concurenţă cu iaste care reprezintă norma în limba documentelor moldoveneşti din secolul al XVII-lea. Mold. Mold. d. A. XIX. persoana a III-a. XXIV. Avem atestate în documentele moldoveneşti din secolul al XVII-lea patru variante ale prototipului sînt [2]: sintu (1627. 26. i: ocină ce-i mai sus scrisă (1626. în Transilvania. DRH.. 15. d. sîntu.. Sintu. XVII. XVII. este. A. d. Forma curentă de astăzi.. XIX. A. XVII.. Deşi este are o frecvenţă mare în ansamblul corpusului de documente moldoveneşti. 1635. 28).. d. Mold. Forma lungă iaste este foarte bine atestată în această epocă în documente private. astăzi 203 . ea se înscrie printre formele neliterare [5]. d. DRH. trecerea de la n la m este atestată disparat.

să aibă. DRH. A. A. XXII. Apusenii şi Maramureşul [7]. XVII.. să aibă a pârî (1626. Mold. 325). Conjunctivul Cât priveşte formele de conjunctiv.. 269). I. Năvrăpescul nu ne-u crezut (1626. d.. DRH. 176). d. 44). au dat (1626. Alături de aceste forme. A. 55).. A.. 204 .. XIX.. Mold. XIX. XVII. I. d. 60). XIX. A. XVII. Mold. ai [9]. A. au căzut. 325). XVII. DRH... XIX. înregistrăm ca deosebite formele verbului a avea la persoana I. 257). A. XVII. d. să aibă a plăti (1626. s-a ajuns de la au la o: o crescut. cu formele am. Mold. aibă sunt specifice conjunctivului. au venit satul Răteştii (1626. 92) tocmala au fost (1637. Am consemnat în număr destul de mare. XIX. în perioada de care ne ocupăm. A. DRH. În limba veche. Mold. verbul a avea. DRH. Radicalul aib. 193). A. d.. DIR.. având acelaşi aspect cu cel din limba literară de astăzi.: să aibă a-ş ţinea (1626. XIX. DRH.. DRH. DRH. d. A.. Mold. 259). A. XVII. A. pentru persoana a III-a sg. Mold. d. A. ori –m. XVII. o dat (1605.. A. 13). 428). d. d. Mold. d.. Mold. I. au murit îmă-sa (1626. A AVEA –Indicativul. A. DRH. 403). A. DIR. A. iar astăzi caracterizează nordul Hunedoarei. XVII. d. A. d. d. XVII. XIX... este foarte bine atestat în documentele cercetate de noi: am dat.: Cârstea dvornicul s’au jeluitu. pentru am: am însămat bani şi ne-m plătit (1626.: să n’aibu eu (1635. Formele aibu [8]. d.. XVII. acel iazu au fost dat (1605. urmat de infinitiv. XIX. ne-m prilejit (1636. sg.... XXIV. Mold. XVII.. 6). 8). are. Mold. am dăruit (1626. d... XXIII. XXIII. auxiliarul a avea. şi pl. A. 22). I. XVII. XVII. XVII. XVII. Mold. A.. neşte posluşnici ce-au fostu avîndu de mult (1626. sg. d. construcţia să aveţi + infinitiv este destul de bine atestată în documente: să aveţi a lăsa în pace (1626.: au. XIX. 275). Mold. DRH. Persoana a III-a. ne-m rugat (1636. Mold. 42). d. DIR. Mold. DRH..apare extins la gerunziu în forma aiv. d. că au avut strămbătate (1605. XVII. A. d. XXIII. XVII. XIX. XIX. să aibă a-ş face (1637. 428) în unele zone nordice. 193). d.Aceste forme circulau şi în secolul al XVI-lea. Mold. A. XVII. Mold. XVII. XXII. de la cine le-u văndut lor (1604. este cel mai des şi consecvent înregistrată în documentele cercetate de noi. XIX. DIR. 60). Mold. Perfectul compus. 259). XVII. DRH. Mold. DRH. DRH. sg.. d. a. DIR. Este foarte bine atestată datorită recurenţei structurii constituite din conjunctivul prezent al lui a avea. DIR. A. XXIV. d. au pentru persoana a III-a sg.279). A. Forma regulată la conjunctiv persoana I este.cu regularitate avându: (lucru) ce va hi avându (1626. (cu particula a). d. XVII. XVII. Mold. A. DRH. A. Mold. să aibi sănătate (1634. A. I. DRH.. nu şi indicativului care foloseşte formele am. Mold. A. cum au fost cumpărat giupănu-mieu o ocină (1601. şi a II-a sg. I. pentru persoana I. DRH. DRH. Fără a intra în concurenţă cu forma discutată mai sus. XVII. I. XVII. 259) ne-u trebuit (1636.. formă care a devenit predominantă în Moldova astăzi. la Başotă ce-u fostu logofăt (1604. DRH. Mold. DRH. aibi. s-au tâmplat moartea părintelui (1626. 14).. Folosit ca auxiliar în formarea perfectului compus. circula în toată Dacoromania cu forma au (<habuit). să aibu. XVII. d. DIR. au avut. şi pl. d. 14). forme cu afereză: -u pentru au: dăm ştere că -u venit Ionaşco (1602. XIX. Mold. XIX. Mold. Mold. au rugat (1626. Mold.. d După 1600. XVII.. să aibă a-ş întreba.. XVII.. 24).. DRH. XVII. consemnăm folosirea auxiliarului a avea la persoana a III-a pl. d. Mold. d..

[8] Forma să aibu apare în cele mai multe graiuri dacoromâne actuale. V. 110. Pentru aceasta. A. Guţu-Romalo. Bucureşti: Editura Academiei. Atlasul lingvistic român pe regiuni – Maramureş. ***(1952–1957) DIR. Morfologia verbului. [3] Vezi Gheţie-Mareş. GD. 1976. Bucureşti: Editura Academiei. Epoca veche (1532–1780). Limba română contemporană. [7] Vezi ALR. Descrierea structurală a verbului românesc în SCL. e. DRH. Brâncuş. 151. Graiurile dacoromâne în secolul al XVI-lea. . XIX. C. (coordonator). Densusianu. 151.164. (1976). 205 . verb). Bucureşti:Editura Academiei. Privire istorică în SCL. [10] Vezi Gheţie. verbul…. XVII. p. Mold. ALR. vezi ALR. NOTE [1] Vezi G. Documente privind istoria României. BD. Brâncuş. (1974) GD.Condiţional optativ Auxiliarul condiţionalului prezent avea în textele vechi formele are: nu s-are cădea să faceţi voi…. Bucureşti: Editura Academiei. O modalitate de clasificare sintagmatică a verbelor. Bucureşti: Editura Grai şi Suflet. [5] Vezi ALR. p... XIX. p. XVI. DRH. G. 3. V. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ***(1972). Gheţie. ***(1971 – 1997). d. (1968) Morfologia structurală a limbii române (substantiv. Maramureş. 392).. ă au căzut şi s-a ajuns astăzi... A. Morfologia verbului. Documenta Romaniae Historica. e a trecut la ă .. Histoire de la langue roumaine. Moldova. Mold. XX. Gheţie. (1969). p. A. adjectiv. [9] Nu am întâlnit în textele noastre forma de indicativ prezent ai ori conjunctiv prezent să ai. Limba română contemporană. Bucureşti. 122). A. Fl. Baza dialectală a românei literare. [6] Vezi Gheţie-Mareş. (1963).şi Vezi Gheţie-Mareş. Bucureşti: EdituraAcademiei. BD. Bucureşti: Editura Academiei. Atlasul lingvistic român. [4] Vezi Gheţie-Mareş. Frâncu 1971. 24). aru: s-aru scula(1636. ***(1969–2003) DRH. Formele de persoana a III-a ale auxiliarului de la perfect compus. În unele graiuri. 1. XXIII. Istoria limbii române literare. Bucureşti: Universitatea din Bucureşti. Serie nouă. d. 2. nr. Vom nota exemplele cu –u final. de are fi şi nescare gloabă (1626. h. These forms actually represent morphological representations of the phonetic particularities dialectally restricted to the northern area. Dimitrescu. Maramureş formele vechi s-au menţinut până în zilele noastre [10]. ABSTRACT The aim of the present paper is to examine a few variants of the verbs a fi “to be” and a avea “to have”. Ca urmare a rostirii dure a lui r . În zona Banat. (1997). d. Verbul. attested in the Moldavian documents of the early 17th century.. II. Maramureş. ( 1965). GD. Mold. 2156. nr. Veacul XVII. nr. DRH. Frâncu. A. Bucureşti: Editura Academiei. p. Al. 174. ALR. XVII. în SCL. Bucureşti: EA. Moldova. They circulated in parallel with the forms belonging to the norm of the Moldavian documents of the period. Ov. la forma literară generalizată ar. Guţu-Romalo. . I. p. XVII. 152. H. I.. p. fără a discuta însă acest aspect. GD. Ion (1975). p. Bucureşti: Editura Academiei.Mareş. GD. 3. 187 ne încredinţează că forma să ai este atestată abia în secolul al XIX-lea. [2] Vom face abstracţie de problema lui –u final. Le seizieme siecle. 2174. ari: s-ari amesteca (1626. C. Bucureşti: Editura Academiei. XIV. (1997). Bucureşti: Editura Academiei. Gheţie. 1.

incluso léxico. esencialmente Fillmore. realización fonética fija. Los aspectos principales que caracterizan las unidades fraseológicas son los siguientes: 1.Valentina ANA. Es decir. que fundamentan la categoría . 206 . La noción de institucionalización está definida por dos criterios: la frecuencia y la rigidez sintagmática. La fijación es la propiedad necesaria para hablar de unidad fraseológica y puede comprenderse como complejidad o estabilidad de forma y. como defectividad combnatoria y síntactica . La fijación interna es la “fijación material (imposibilidad de reordenamiento de los componentes. puede ser idiomática y. y el segundo. El primer es la frecuencia de coaparición (utilizado en estadística lingüística como frecuencia de aparición) que.Frecuencia – representa uno de los más sobresalientos aspectos y tiene dos vertientes. La fijación y la idiomaticidad representan dos propiedades que determinan la pertenencia de un sintagma a la fraseología por medio de ciertos rasgos. tomadas por separado o en conjunto. según la cual el significado de la estructura no puede deducirse del significado de sus partes. En consecuencia. nos apoyamos la concepción de que cualquier unidad. nunca en compartimientos estancos. Ella puede ser de diversos tipos. las expresiones codificadas se institucionaliza en la comunidad hablante. Según Zuluaga (1990. al mismo tiempo. 1990). Las características esenciales de la institucionalización son: la fijación y la especialización semántica. la frecuencia de uso. Kay. número. persona. O`Connor. 2. Ploieşti LAS UNIDADES FRASEOLOGICAS – ASPECTOS TEORICOS Las unidades fraseológicas como objeto de estudio de la fraseología son unidades léxicas formadas por más de dos palabras gráficas en su limite inferior. que han sido sancionadas por el uso. Universitatea de Petrol şi Geologie. la frecuencia de cooaparición tiene una consecuencia inmediata. En cambio. como: fijación del orden de los componentes. género). que no van creando sus propias combinaciones ya creadas y reproducidas repetidamente en el discurso.(Zuluaga. fijación en el inventario de los componentes. constituir una expresión idiomática” (Hockett – 1956 y sus seguidores. 230) la fijación es la “propiedad que tiene ciertas expresiones de ser reproducidas en el hablar como combinaciones previamente hechas”. restricción en la elección de los componentes) y la fijación de contenido (peculiaridades semánticas)”. por consiguiente. después DDL se refiere al “número relativo de apariciones de un determinado elemento en una muestra representativa de contextos” y sus elementos constituyentes aparecen combinados con una frecuencia de aparición superior a la que cabría según la frecuencia de aparición individual de cada palabra en la lengua. porque una combinación de palabras está disponible para ser usada y en otras ocasiones (en el discurso por el mismo hablante o por otro(s) como una combinación ya hecha). “Hablamos de sintagma o de otras estructuras superiores porque no pensamos que pueda defenderse el concepto de UF cuando nos encontramos ante palabras constituidas morfológicamente como tales. constituida por unidades que presentan algunos rasgos y que se estructuran en grupos difusos. fijación de categorías gramaticales (tiempo. por lo cual presenta cierta fijación formal y semántica. la idiomaticidad representa la propiedad no necesaria de la unidad fraseológica. Así como dice Thun (1991). 1988).Institucionalización caracteriza las producciones lingüísticas de los hablantes. Entre los dos vertientes de la frecuencia. Según Zuluaga se establecieron más tipos de fijación interna. ambos aspectosestando interrelacionados. cuyo limite superior se sitúa en el nivel de la oración compuesta. existe una fijación interna y una fijación externa.

Las unidades fraseológicas pueden ser variantes o modificaciones. más regular en su sistema fraseológico”. pasemática (el empleo de unidades lingüísticas según el papel del hablante en el acto comunicativo). que marcan los elementos más claros. al partir del concepto de palabra potencial. 3. Por consiguiente de la conexión existente entre ambos procesos. Idiomaticidad La idiomaticidad fue considerada como “una propiedad semántica que presenta ciertas unidades fraseológicas. así que.2001). a partir del cual se puede medir el grado de regularidad de un sistema fraseológico dado: cuantas más variaciones. es decir. Gradación ha sido utilizada por diversos autores. exclusivo o no. 1992. 1999) un “universal lingüístico. además. transformaciones y modificaciones presenten los fraseologismos de una lengua. “para fundamentar su clasificación de unidades fraseológicas”. pero no Todo queda en hogar. 4. otra posibilidad asistemática de idiomaticidad. por ejemplo más o menos. sin presentar diferencias de significado. El significado literal se puede transferir en significados traslaticios como consecuencia de unos procesos metafóricos o metonímicos (o ambos conjuntamente). realiza una escala de opacidad semántica en la cual las unidades fraseológicas se dividen en grupos. Alexandrova y Terminasova. conforme de las características anteriores y. 1990).En lo que vista la fijación externa. que significa: “Resolverse un asunto sin que trascienda del ámbito familiar”. está necesario “que las expresiones no idiomáticas se conviertan en idiomáticas”. sino que empiezan a funcionar como palabras potenciales. una asociación directa y univoca entre la unidad fraseológica y su interpretación semánticapor parte de la comunidad hablante. pero no deben confundirse. adquieren un nuevo significado en virtud del significado global de la unidad”. a fín de cuentas”. de ciertas palabras en una expresión dada hasta formarse un significado conjunto inanalizable. Se establece. de este modo. pero. fijación “posicional” (preferencia de uso de ciertas unidades lingüísticas en determinadas posiciones en la formación de textos). 5. frente a otras igualmente posible teóricamente). Ella representa uno de los aspectos principales de la unidad fraseológica. y son fijas. consideran que “los componentes de las unidades fraseológicas no constituyen palabras en sentido estricto. (usando la gradación para clasificar las unidades fraseológicas del inglés). (Fernando y Flavell. fijación “analítica” (en el caso del uso de determinadas unidades lingüísticas. Dos unidades fraseológicas pueden ser variantes solo si estas “dan dentro de una misma lengua funcional. cada grupo tiene puntos sobresalientes. DDL establece como la definición de la fijación: “fijación – proceso de gramaticalización mediante el cual se consolida paulatinamente el uso. por la especialización semántica. el significado global de la unidad se ha visto oscurecido diacrónicamente. por la cual el significado global de dicha unidad no es deducible del significado aislado de cada uno de sus elementos constitutivos”. Carter (1999). 207 . En las unidades del tipo Vaya con Díos (fórmula de despedida) o Cómo está usted? Fórmula de saludo). Así como afirmaba David (2000). Como ejemplo podemos decir Todo queda en casa ( y la variante familia). Variación fraseológica constituye (según Dobrovolski. Se da. y puntos intermediarios para las categorías intermedias. Explicando porque las variantes no pueden ser confundirse con la modificación creativa. son parcialmente idénticas en su estructura y en sus componentes. Thun (1991) distingue vários subtipos: fijación “situacional” (se refiere a la combinación de ciertas unidades lingüísticas en sitaciones sociales determinadas). no todas las unidades fraseológicas son idiomáticas. son libres e independientes de los contextos en que aparecen. no esencial de estas unidades. en el sentido de que formen parte de una serie limitada y estable” (Zuluaga. así como afirmaba Haensch et al. la segunda característica de la institucionalización. representa una característica potencial.

se ocupa de las unidades fraseológicas (FWG) del sistema.En el primer grupo se incluirían aquellas unidades fraseológicas que no constituyen actos de habla ni enunciados y que necesitan combinarse con otros signos lingüísticos. denominadas expresiones fijas o unidades fraseológicas comprenden combinaciones de al menor dos palabras hasta las formadas por oraciones completas.Al segundo grupo pertenecen las unidades fraseológicas del acervo socio – cultural de la comunidad hablante (unidades del habla) y él puede ser considerado como la tercera esfera. las unidades fraseológicas del sistema (locuciones). Thun tiene su propia clasificación de FWG. Algunas observaciones generales sobre las unidades fraseológicas Investigando la fraseología de las lenguas romances. También. Este primer grupo se subdivide en dos esferas: la primera incluye las unidades fraseológicas fijadas sólo en la norma (colocaciones) y la segunda. H. Las unidades de esta esfera se denominaron enunciados fraseológicos y se caracterizan por estar fijadas en el habla y por constituir actos de habla realizados por enunciados completos. En cuanto a la estructura interna. cuyos componentes están o han estado en relación sintáctica y que hace una doble clasificación de las unidades fraseológicas según: los rasgos de su estructura interna y su valor semántico – funcional al ser empleadas como unidades en el discurso. que investiga la fraseología de las lenguas romances. Sus tipos de FWG pertenecen a la comunidad lingüística y cultural. como los refranes. producto de un acto de habla. . se establecen dos grupos de unidades fraseológicas: . estableciendo vários tipos de fijación interna y externa. dependientes o no de una situación específica. transferencia del significado literal o semi – idiomaticidad – tira y afloja ( manera de conducir un asunto con prudencia y tacto). combinando el criterio de enunciado (acto de habla) con el de fijación (en la norma. En lo que vista el aspecto semántico de estas unidades. Zuluaga introduce un nuevo tipo dentro de las locuciones equivalentes a unidades gramaticales: las locuciones relativas que equivalen a un morfema y se caracterizan por funcionar como instrumentos relacionales y relativizan lexemas. unidades equivalentes de sintagmas o unidades equivalentes de palabras. que corresponde generalmente a una oración simple o compuesta (cf. que pueden presentar peculiaridades semánticas o no y las FWG de la norma o colocaciones (Por ejemplo: armar un escándalo). la de Zuluaga que estudia nidades fraseológicas que comprenden desde combinaciones formadas por oraciones completas. que es la denominación genérica. las FWG del habla. 1990). cuyos componentes están o han estado en relación sintáctica. Las unidades fraseológicas estudiadas por Zuluaga. la de Coseriu sobre las unidades del discurso repetido según el nivel estructural que combine: unidades equivalentes a oraciones. en el sistema o en el habla). pero para el español. como una unidad de comunicación mínima. se propone un nuevo criterio de clasificación de las unidades fraseológicas en español. Thun en su obra de 1991 utiliza por las unidades fraseológicas el término fixiertes Wortgefüge (FWG). explicando que constituyen las unas y que constituyen las otras. que se caracterizan por presentar fijación interna y externa.Una escala semejante. 208 . equivalando a sintagmas. sin dilaciones). realizó y Zuluaga (1990): unidades que presentan significado literal – dicho y hecho (lo que se realiza con prontitud. el autor se ocupa en especial de la fijación y del aspecto semántico de dichas unidades. la de Thun. ocupandose fundamentalmente de la fijación y del aspecto semántico de dichas unidades y estableciendo vários tipos de fijación interna y externa. En comparación con Casares. Zuluaga. Sin presentar todas las esquemas realizadas sobre las clasificaciones de unidades fraseológicas como: la de Casares sobre locuciones y fórmulas pluriverbales (frases proverbiales y refranes). Desde el punto de vista de enunciado.

1990 Diccionario de la lengua española. including the lexic. Consequently.BIBLIOGRAFIE Casares. 1990 Nuevos estudios de Lingüística española. We talk about syntagm or about other superior structures because we don’t think that we may assert the concept of idioms when we have already met words constituted as such from the morphological point of view. we encourage the conception that. 1990 Unidad fraseológica o fraseologísmo. Angel López. Murcia. 1-a ed. 2005 Consideraciones generales sobre la fraseología española. 1997 Manual de fraseología española. as a result. Frankfurt a. Madrid Garcia. Madrid ABSTRACT The paper tries to present a series of theoretical aspects outlined during the study of the idioms. Alberto. Madrid. Madrid *** 2003 Diez años de investigación en fraseología.M.. Zuluaga. any unity. it may construct an idiom. The knowledge of those conditions that the lexical unities have to accomplish as well as the structures in which they are included in order to become idioms provides to the speakers the necessary theoretical basis for the perception and for the understanding of the way in which their language functions into idioms. may be idiomatic and. Barcelona.. 209 . Peter de Lang Ana. Julio. 1998 La fraseología del español coloquial. from the general point of view (into many languages) and from the particular point of view (into spanish). Valentina. Ariel. Gloria Corpas. Gredos Ruiz. Universidad de Murcia Pastor. Lenor.

iar etimologia populară e un fenomen de falsă analiză şi interpretare etimologică” (Hristea. în care se găsesc amestecate elemente ale ambilor termeni iniţiali. Consideraţii generale Considerată de unii lingvişti un tip special de analogie în care doi termeni sinonimi se influenţează reciproc. în scopul obţinerii de efecte stilistice (cf. mai degrabă. contaminaţia sau „încrucişarea” reprezintă un fenomen întemeiat pe o asociaţie paradigmatică de tip semantic [1]. simple variante lexicale. dând naştere unei forme hibride. în vreme ce analogia este aproape exclusiv o asociaţie formală. O serie de lingvişti (majoritatea străini) identifică contaminaţia cu alte fenomene înrudite. intrând astfel în uz. deşi au o cauză comună. Cei mai mulţi specialişti însă. cauza principală constituind-o prezenţa simultană în mintea vorbitorului a două sinonime aflate. În această situaţie se află. dar. involuntar. Condiţia obligatorie şi suficientă în cazul oricărui tip de contaminaţie este înrudirea semantică între cele două unităţi care se încrucişează [5]. rezultatul fiind un nou cuvânt (sau o variantă lexicală a unuia dintre cuvintele de bază). cel mai des. sinonime sau cvasisinonime) [8]. „contaminaţia e. de pildă. sintaxa) [6]. un caracter inconştient şi. contaminaţia are.Ionel APOSTOLATU. în primul rând. 2. în principiu. Acest proces este. în ceea ce priveşte etimologia populară şi contaminaţia. contaminaţia. Deşi. prin repetiţie şi prin adoptarea de către alţi indivizi vorbitori. dar poate atinge şi gramatica (morfologia şi. o asociere semantică. consideră fenomenele în discuţie independente. mai ales. în special atunci când forma „hibridă” diferă printr-un singur fonem de unul dintre cuvintele implicate în procesul contaminării. Aceasta nu exclude însă posibilitatea unor contaminaţii voluntare. deci. etimologia populară) au la bază acelaşi mecanism şi se produc datorită aceloraşi cauze. materialul ce suportă acţiunea lor e condiţionat de o apropiere fonetică în primul caz şi de una semantică în cel de-al doilea”. Împotriva interpretării contaminaţiei şi etimologiei populare ca aspecte ale analogiei se pronunţă şi Theodor Hristea. care arată că. prin contaminaţie lexicală iau naştere noi cuvinte. nu sunt puţine nici cazurile în care elementele nou create trebuie considerate. O încercare de delimitare a acestor trei fenomene găsim la Purdela. Contaminaţia lexicală Contaminaţia propriu-zisă este în primul rând lexicală. de regulă. în sensul că. iar căile lor de producere sunt proprii. Tatiana Slama-Cazacu consideră însă că toate aceste fenomene de influenţă reciprocă între cuvinte (analogia. drept care înţelege să le prezinte sub o denumire unică. punctul lor de plecare este diferit. 2006: 334: „Dacă însă în ceea ce priveşte analogia. 2006: 305-306) [3]. 210 . Contaminaţia. pornind de la Gilliéron. Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi ASPECTE ALE CONTAMINAŢIEI LEXICALE ÎN LIMBA ROMÂNĂ 1. 1894: 82) [4]. în special cu etimologia populară sau cu analogia [2]. ceea ce presupune intenţia individului de a crea forme – mai ales lexicale – hibride. 1956: 210). în general. în primul rând. aceea de contaminări (Slama-Cazacu. cam pe acelaşi plan sub raportul importanţei şi al frecvenţei lor în limbă (= într-o limbă funcţională). individual şi ocazional. pentru materialul asupra căruia se exercită acţiunea ei este indiferentă asemănarea din punct de vedere sonor sau apropierea din punct de vedere semantic. Ca tip de inovaţie lingvistică. Philippide. formele ocazionale rezultate din contaminaţie se pot generaliza. În cadrul contaminaţiei lexicale se încrucişează două cuvinte independente (mai rar două variante lexicale [7]) care sunt.

casernement). cocostârc < cocor + stârc [11]. agor < agru + ogor. dâlmă < dâmb + gâlmă. imbold < impuls + bold. azvârli (faţă de zvârli) etc. bolostâncă < bolovan + stâncă. parizel < parizer + mezel.) variolă” < bubă + vărsat. ghijoagă „(reg. [9]. ţaică „(reg. ţopârlan < ţop „bădăran. ivor < ivăr + zăvor. şanţ” < zăgaz + făgaş / ogaş. de coasă.) canal.) ţaţă” < ţaţă + daică „dadă. lampă” < văpaie + opaiţ(ă). cotaie (faţă de potaie). aprofunzime < adâncime + profunzime (eventual şi prin analogie cu aprofunda). cotaie < cotei + potaie. mârţoagă” < ghiuj „bătrân” + mârţoagă. chinopastă (< chin + năpastă). acufunda (faţă de cufunda). patrontaşcă „(reg.) opaiţ. cioclonţ < cioc + clonţ. zurbavă < zurba + gâlceavă. buhurez < buhă + huhurez. ciuştar „ciubăraşul în care se mulg oile şi vacile” (< ciubăr + şiştar). bahornica). văpaiţă „(pop. lele”. cf. monoton” < şuier + vuiet.) cartuşieră” < patrontaş „(pop. magh. de bici”. vătrătur „locul casei. huligaie „pasăre de pradă” (< uliu [reg. muimă „uimă” (< moimă + uimă). colis „pachet” + pachet . buhurez (faţă de huhurez).) cartuşieră” (din germ. bubat „(pop.) zgomot slab. brostac < broască + brotac. huliu] + gaie). baborniţă < babă + bahorniţă (< scr. scr kostak). codirişte < coadă + toporişte „coadă de topor. Patrontasche) + taşcă „geantă. care a urmărit prezenţa fenomenului în graiurile populare: acoperemiş (< acoperământ + acoperiş). 1968: 335-336). cf. locaş (faţă de lăcaş). ciortocrap < ciortan „crap de talie mijlocie” + crap. Acest tip de contaminaţie acţionează cel mai productiv asupra unităţilor aflate la periferia vocabularului (arhaisme. alamă < aramă + *lamă (< it. colet < fr. mitocan” + mârlan.) broatec” < bură + broatec. ivor (faţă de ivăr). tolbă”. buratic „(reg. plancardă < placardă + pancartă. scrâmbiţă (< scrumbie + crângiţă). goangăriţă „buburuză” (< goangă + gărgăriţă). regionalisme. cocoştac „cocoaşă” (< cocoaşă + coştac. cocobarză < cocor + barză. bologani (faţă de gologani). termeni populari. bologani < bani + gologani. kora „coajă”. Se pot degaja următoarele tipare [10]: • substantiv + substantiv: Interesante sunt şi alte exemple oferite de Maria Luiza Purdela. coarjă < coajă + sl. otomanlâu < otoman + osmanlâu. lama „placă de metal”). stufiş < stuf + tufiş.) cal bătrân şi slab. elemente familiar-argotice. poliţian < poliţist + miliţian. szalmazsák) (vezi Purdela. neologisme). uligaie < uliu + gaie. stromojac „saltea umplută cu paie” (< strujac „saltea” + sormojac. şi fr. cazarmament < cazarmă + echipament (cf. împreună cu curtea” (< vatră + bătătură). 211 . căbuşală (< căldură + năbuşeală). bereglej < beregată + gâtlej. brişceagă (< briceag + brişcă). zăgaş „(înv. şuiet „(pop. rotocol < roată + ocol.agor (faţă de ogor).

gheboşat < ghebos + cocoşat. în vreme ce forma hibridă curge şi-a consolidat poziţia în limba literară. schilog < schilod + olog. iar forma contaminată. cele două cuvinte care se încrucişează aparţin. zdrumica < zdrobi + dumica. mergo. crânced < crud + rânced. schelălăi < schilăvi „schilodi” + chelălăi. epitet 212 . zurgălău” < zdrăngăni + clopoţel. locus (> rom. uimăci < uimi + buimăci. • verb + verb: acăţăra < acăţa + căţăra. Un caz aparte de contaminaţie lexicală îl reprezintă încrucişările cu tentă latinistă de tipul: război (din sl. încolătăci < încolăci + împletici. îngăimăci < îngăima + buimăci / zăpăci. din încrucişarea cărora au rezultat două verbe hibride: mere „merge” şi curge. pititioc < pitic + mititioc. nătântoc < nătânt + dobitoc. ofticolos < ofticos + tuberculos. aliniat „paragraf” < alinia + alineat. adămăgi < ademeni + amăgi. În mod cu totul excepţional. putregai < putred + mucegai. în vreme ce forma merge – originară – circulă în limba literară. naravǔ) > morav. azvârli < arunca + zvârli. nătăfleţ < nătărău + fleţ. de raportul semantic de sinonimie sau cvasisinonimie existent între termeni). cioroboti < ciorovăi + roboti. etimologică. dar şi atunci putem vorbi de apartenenţa cuvintelor la aceeaşi sferă semantică: borteli < bortă „gaură. a scotoci < hojma „continuu. bellum > răzbel. oacheş. moris + nărav (din sl. hojbăi „a cotrobăi. Un exemplu în acest sens este balaoacheş „(om) negricios. lákni) > locui. practic.• adjectiv + adjectiv: O situaţie interesantă avem în cazul verbelor merge (< lat. contaminaţia se poate produce între două cuvinte aflate în relaţie de antonimie. adesea. gingălaş < gingaş + drăgălaş. curro. lat. mos. nătânt < nătâng + tânt. mereu” + bojbăi „bâjbâi”.) clopoţel mic şi rotund. aceleiaşi clase lexico-gramaticale (situaţie impusă. imemoriabil < imemorabil + imemorial. spârtica < spinteca + sfârteca. mere. raportul formelor etimologice cu cele contaminate este diferit în cele două cazuri. În cazul contaminaţiei lexicale. oferit mai sus). îmbucătăţi < îmbucăţi + înjumătăţi. Din punctul de vedere al limbii literare. se suprapune peste aria lui mere. acufunda < afunda + cufunda. furlua < fura + lua. are o circulaţie regională. Astfel. nenumeroşi < nenumăraţi + numeroşi. -ere) şi cure „curge” (< lat. locus + lăcaş (din magh. furgăsi < fura + găsi. loc)+ lăcui (din magh. zdrăngănel „(reg. -ere). căci această formă. bucăliu < bucălat + grăsuliu / durduliu. şontrop < şontorog + şchiop. razboj) + lat. năbărî < năvăli + tăbărî. Excepţiile sunt rare (vezi exemplul locui. înfurios < înfuriat + furios. zăbăuc < zăpăcit + năuc. jenibil < jenant + penibil [12]. lat. lakás) > locaş. scorbură” + sfredeli. în cazul lui cure lucrurile stau exact invers.

Cât priveşte corectitudinea lingvistică. În plus. patrontaşcă. etimologie populară) (vezi Dominte. fie pe ambele. fără preexistenţă în limbă. zdrumica. ciortocrap. rezultaţi din încrucişarea substantivului cioară 213 . brunet. pititioc. privighecioară şi ciorumbel (aprecieri maliţioase la adresa unei persoane aparţinând unei anumite etnii. azvârli. îmbucătăţi. în vreme ce altele sunt respinse de normele exprimării corecte (fiind înregistrate. cu atestări minime sau chiar unice [15]: sticlism (o alterare a lui ciclism sau o posibilă creaţie prin analogie cu acesta pornind de la rădăcina sticlă. populare sau regionale). implicând în grade variate o încrucişare fonetică. tocmai prin caracterului lor voluntar. ghijoagă. terminaţia este analogică. Dominte atrage atenţia că hibrizii lexicali nu trebuie trataţi ca „deraieri lexicale”. Din punct de vedere diacronic. recomandată a fi băută ca medicament.e. nu sunt tocmai străine de contaminare sau de paretimologie (i. imemoriabil. aliniat. posibilă încrucişare între halbe şi bere. într-un context dat. rotocol. diastratic. cazarmament. Spre deosebire însă de celelalte tipuri de substituţii lexicale. bolostâncă. ţopârlaş (formaţie glumeaţă. cazarmament. răzbel. dâlmă. principalul motor al producerii acestor hibrizi. termenul nou creat desemnând într-un fel „activitatea” celor cu propensiuni bahice). 2000: 99). negricios” (cf. cotaie. locaş. zurbavă. spârtica. ca alamă. Acest aspect îl face pe autorul studiului să considere hibrizii lexicali mai degrabă o specie marginală în raport cu fenomenul substituţiei propriu-zise. care enumeră hibridul lexical printre tipurile de subtituţie lexicală voluntară (cel de-al şaptelea şi utimul tip). colet. exemplele citate până aici nu stau pe acelaşi plan. dintre care unele sunt creaţii ad-hoc. o combinaţie între ţopârlan şi laş). aprofunzime. unele forme sunt literare: azvârli. 1968) [13]. În bibliografia problemei se distinge excelentul studiu al lui Constantin Dominte. Dominte precizează că rezultatele „hibridării” lexicale. Astfel. fără a exclude însă şi o apropiere formală de haltere). ţuicomicină (ţuică. parizel. prin faptul că termenii care se încrucişează nu respectă „condiţia” înrudirii semantice [14]. putregai sunt actuale (şi generale). eventual. cocobarză. 1970) a exclus hibrizii dintre cazurile de „deraiere”. extrasă din denumirea unor soluţii medicamentoase precum canamicină. cocostârc. alamă. putregai. năbărî. colet. C. gingălaş sunt învechite (şi. halbere (o creaţie ciudată. poliţian. imbold. majoritatea aparţinând limbajului familiar-argotic (asumat de către tineri sau de o anumită categorie de publicişti şi scriitori ce manifestă inventivitate lexicală). nenumeroşi. practic. Pe de altă parte. înfurios. ţaică. fie sfârşitul fonetic. borteli. p. furlua. din punct de vedere semantic. streptomicină. eventual. ivor. 2000: 98). ca şi al raportării la normele limbii literare. pe care unii autori îi tratează în afara contaminaţiei propriu-zise. în timp ce forme ca bucăliu.). furgăsi. nr. în comun cu acela fie începutul. ofticolos. a unui lexem (substituent) în locul altuia (substituit). nimic comun. o bună parte dintre contaminaţiile lexicale au caracter regional (şi / sau popular): buratic. IX pe anul 2000. în al doilea rând. cioclonţ.dat unui ţigan” < bălai „blond” + oacheş „brun. morav(uri). falimentară (faliment + alimentară). în primul rând. mai jos hibrizi ca ciorumbel sau privighecioară). De asemenea. hibrizii constituie formaţiuni „noi”. Aşa-numitele contaminaţii voluntare sau hibrizi lexicali. foarte rar. în schimb. Ilustrăm acest aspect al contaminaţiei cu următoarele exemple. cioroboti. eritromicină etc. ca variante): acăţăra. Subtituţia lexicală voluntară în vorbirea neformală (apărut în FD. otomanlâu. intenţia stilistică a vorbitorului fiind evidentă şi constituind. de către vorbitor. iar. crânced. uimăci. care a vorbit prima oară la noi despre fenomenul deraierii lexicale (vezi Graur. jenibil. având în comun întregul corp fonetic” (Dominte. şontrop (vezi şi exemplele citate după Purdela. 91–115). iar mai rar – una sau câteva secvenţe fonice mediane şi. nătântoc. altele. băutură tare. buhurez. cu care nu are. îngăimăci. arătând că însuşi Al Graur. încolătăci. diatopic. nătânt. câteva creaţii sunt marcate ca familiare şi chiar argotice (unele dintre ele fiind chiar susceptibile de a fi produse cu intenţie): balaoacheş. imbold. plancardă. locui. neomicină. zăgaş. în care rezultatul e un cuvânt preexistent în limbă. având. codirişte. se disting. de regulă. uligaie. prin hibrizi oarecum oximoronici. bereglej. În fine. fenomen pe care-l defineşte astfel: „Folosirea în mod intenţionat. hojbăi.

1968: 272). presupune intersectarea a două nume proprii (adesea antroponime. mateoftică. comparabile cu cele ale mult mai celebrului fotbalist brazilian Ronaldinho) Ex. din animal + amabil. vedete.observatordevalcea. se pare că a fost vorba de o eroare de exprimare a senatorului PDL Anca Boagiu. Marcă a unui exces de familiaritate. apud Dominte. mai ales în limbajul publicistic. Un tip aparte de contaminaţie lexicală (voluntară).ro).: Liderul PNL Emilian Frâncu compară România Guvernului Traian Boc cu Belarusul lui Lukaşenko (www. 2000: 109). din telegramă + grabnică (Sadoveanu. acest procedeu se aplică mai ales personalităţilor zilei: oameni politici. Numeroase sunt însă cazurile în care contaminaţia se produce între un nume propriu şi un apelativ (mai rar. respectiv porumbel). RonalDICĂ (sic!) (www. actori. Traian Băsescu + Emil Boc > Traian Boc (aluzie la presupusa obedienţă a prim-ministrului Emil Boc faţă de preşedintele Traian Băsescu. stelistul părând să fi depăşit în sfârşit pasa proastă în care s-a aflat la începutul sezonului (www. în sens figurat. simpatizat de suporteri şi apreciat pentru capacitatea sa de efort fizic.: 500 de sicilieni l-au aclamat pe cel care a fost „Dicanio“ în Ghencea.prosport. care în tinereţe a fost cioban) 214 . din caşcaval + cavaler. din nepoate + purcele. (Graur.prosport. autopasul. nepurcele. politician român. trampicioarele. cântăreţi. rumaniolă (noua „limbă” vorbită de românii „spaniolizaţi"). sportivi etc. un adjectiv) care face trimitere la o anumită trăsătură (constatată obiectiv sau subiectiv) a persoanei ce poartă numele respectiv. prin analogie cu nepoţele (Creangă). din bancher + chior.: Toate au un final.ro). scriitorinc (scriitor + ornitorinc) [21] etc. din felicitări + tocuri. Alte exemple găsim în bibliografia problemei: animabil. din matematică + oftică. alfabecedar [16] (alfabet + abecedar). crocofant [17] (creatură imaginară rezultată din încrucişarea unui crocodil cu un elefant. din tramvai + picioare etc. distramic (cuvânt inventat rezultat din combinaţia dintre distractiv + dinamic. din geografie + varză. persoane publice. [22]: berbec + Becali > Berbecali (poreclă a lui Gigi Becali. stresiune (stres + sesiune). de ieri fiind rebotezat după rit brazilian. geogravarză. domnule Dinu Păturiciu şi celialţi ciocoi (www. cu ocazia unei întâlniri de la Galaţi) Ex. tembelizor. caşcavaler. 2000: 109). telegrabnică. din autobuz + pas.cu privighetoare. apud Hristea. din cucurigu + curriculum.ro). scrumbieră. din patrioţi + hoţi (Alecsandri. pe care l-am putea numi contaminaţie onomastică. rezultatul la nivelul expresiei fiind un hibrid onomastic în care se împletesc fragmente aparţinând celor două nume.ro). Este un spaţiu al jocului lingvistic produs cu intenţie stilistică.buhnici. din eţetera (lat. om de afaceri şi patron al echipei Steaua. din scrumbie + scrumieră. dar şi pentru unele execuţii ingenioase. Iniţial. apud Hristea. felicitocuri. mai rar toponime) între referenţii cărora există o legătură reală sau doar presupusă de către vorbitor. banchior.: Astfel. O serie de exemple sunt citate din diferiţi scriitori: eţeteracota. din tembel + televizor etc. considerat în presă a fi liderul de facto al Guvernului şi al partidului de guvernământ PDL. romârcană (română + ameicană) [20]. 1968: 272). persoană cu concepţii de viaţă demodate sau cu idei retrograde). 1970: 161-162). adjectivul a fost folosit într-un pliant publicitar pentru a descrie calităţile autoturismului Nissan. et caetera) + teracotă (Caragiale. cucurrigulum. patrihoţi. Ronaldo + Dică > Ronaldică (poreclă dată jucătorului stelist Nicolae Dică pentru evoluţiile asemănătoare cu cele ale jucătorului brazilian Ronaldo) Ex. romgleză (română + engleză. Putem identifica următoarele subtipuri: contaminaţia antroponimică: Dinu Păturică + Dinu Patriciu > Dinu Păturiciu Ex. pentru suporteri „Bălănel” a redevenit „Bănelinho”. modelul Micra [18]). (Dominte. termen peiorativ care denumeşte jargonul de factură englezească de care abuzează unele persoane [19]). Bănel+ Ronaldinho > Bănelinho (poreclă dată jucătorului stelist Bănel Nicoliţă.

situl www. cu referire la afacerile cu cherestea desfăşurate de multimilionarul minoritar de etnie maghiară) Ex. cum ar fi Wikipedia. s-au produs ulterior (însă tot în perioada comunistă. cherestea + Verestoy > Chereştoi (poreclă pentru Verestoy Attila. cu impact negativ asupra mediului”: „Ceauşima ("Ceaushima") is a vernacular word construction in Romanian.: Sper să se unească cele 2 oraşe sub numele de GALAŢI !!!! Alte nume precum "Braigal". din care largi zone cu arhitectură monumentală au fost supuse în anii ‘80 furiei demolatoare a lui Ceauşescu” < Ceauşescu + Hiroshima: Sute de case au fost dărâmate. o suprafaţă importantă purta haina spulberării.CFR Cluj să fie delegat un arbitru care să nu fluiere după indicaţiile venite de la stâna lui Berbecali (optimvs.iashington.: Marea realizare a ministrului Şpagaton a fost legată de plecarea firmelor de turism germane . a despădurit aproape complet judeţele Covasna şi Harghita … (www. care s-au dus în Bulgaria (www. alături de altele precum Braigal sau Galbrai. vodcă (votcă) + Văcăroiu > Vodcăroiu (scris şi Votcăroiu) (porecla lui Nicolae Văcăroiu.ro). respectiv împotriva arsenalului nuclear acumulat de marile puteri ale lumii) şi contaminaţiile Euroshima (< Europa + Hiroshima) şi Terrashima (< Terra + Hiroshima). 215 .com).wikipedia. Probabil prin analogie cu Ceauşima (termen a cărui vechime e de apropape 30 de ani).TUI.org). cf. pentru un posibil viitor megalopolis care ar reuni oraşele vecine Brăila şi Galaţi) Ex. contaminaţia se poate realiza între un nume de persoană şi unul topic: Ceauşima „poreclă ironic-amară dată capitalei Bucureşti. 1997 şi eadem. liderul grupului UDMR din Senat.regielive. Iaşi + Washington > Iashington (numele unei conferinţe internaţionale organizate anual de AIESEC Iaşi în colaborare cu un număr de parteneri străini. care ar fi putut avea aceeaşi soartă ca Hiroshima.ro). şpagă + Agat(h)on > Şpagaton (porecla lui Dan Matei Agathon.wordpress. Wapedia sau VisWiki. fost prim-ministru şi preşedinte al Senatului României. poreclit Chereştoi. "Galbrai" sunt ridicole!!!! Corect este ca oraşul mai mare să înghită oraşul mai mic (www. sarcastically linking Ceauşescu to Hiroshima.gandul. în scopul promovării multiculturalităţii şi dezvoltării profesionale. în ceea ce. 2000-2001: 95-97). cu un umor amar bucureştenii numeau pe atunci ceauşima” (facultate. când una dintre temele preferate de politică externă era lupta împotriva „cursei înarmărilor”. Mai rar.info). respectiv asupra Terrei.curentul.gardianul. This portmanteau term was sometimes coined in the 1980s to describe the huge urban areas of Bucharest torn down on the orders of President Ceauşescu. such as intense pollution in the Transylvanian city of Copşa Mică” (http:// en. Iată cum sună definiţia de pe Wikipedia (versiunea engleză). "Brailaţi". contaminaţia toponimică: Brăila + Galaţi > Brailaţi (denumire propusă. în urma a unui posibil război atomic (vezi Dimitrescu. not linked to the demolition of Bucharest. Interesant este că această creaţie hibridă a intrat deja în enciclopediile electronice des accesate pe internet.ro). de unde reţinem şi o extensie semantică a termenului.: Senatorii lui Votcăroiu vor ca ţuica să nu mai fie accizată! (blog.: După ce senatorul UDMR Verestoy Attila.Ex. membru PSD – aluzie la presupusul obicei al acestuia de a consuma alcool) Ex. It has also been used by persons not residing in Bucharest to describe other "misdeeds" of Ceauşescu. pentru a sugera pericolul ce plana asupra Europei.: A fost suficient ca la meciul U Cluj .ziarul-ziarul. Nekerman etc.com). comparing the results with the nuclear attack on Hiroshima. aceea de „urbanism defectuos şi haotic. suspectat de corupţie mai ales din cauza proiectului „Dracula Park”) Ex.org). ministrul turismului în guvernarea PSD.

în folosirea lui. reacţionând. pornind de la Gilliéron. face aluzie la regimul de teroare. considerată fenomen independent de alţii.) este tocmai ceea ce numim realitatea limbajului” (Coşeriu. deşi au o cauză comună.rol. consideră fenomenele în discuţie independente. Zugun. care este cel lexical) drept un procedeu secundar de formare a cuvintelor (cf.hgwells. analogii care conţin şi manifestă modul său specific de a lua contactul cu realitatea [. una dintre formele aberante de manifestare a acestui genocid fiind înfometarea populaţiei prin aplicarea unui aşa-numit program de „alimentaţie raţională”..Numele fostului dictator comunist este implicat şi într-o altă contaminaţie onomastică cu caracter ironic. stabileşte analogii inedite în intuiţie şi în expresie. în sistemul său de asociaţii. forme de manifestare ale principiului creativităţii limbajului. de forme lexicale hibride ne îndreptăţesc să afirmăm că ne aflăm înaintea unui fenomen lingvistic „viu”. această năzuinţă neîntreruptă de creaţie şi de re-creaţie (. datorită încărcăturii simbolice a toponimului. unii lingvişti definesc contaminaţia (în aspectul său cel mai important. în special cu etimologia populară sau cu analogia. De altfel. instituit în România de dictatura ceauşistă. în „spiritul asociativ” al vorbitorilor. 1978: 280. ca observatori neobosiţi. iar această realitate se reflectă atât în modul în care ei grupează unităţile limbii.ro). ei „nu sunt numai transmiţători pasivi ai unor evoluţiuni de limbă întâmplate în afară de ei. cât şi cu ocazia întrebuinţării acestor unităţi în vorbire [25]. transparentă. în sensul că.ro) [23]. Timişoara să fie numită Fugidava iar Bucureştii să fie Ceauşwitz) (www. ţara voastră se numea Ceauschwitz! Din nefericire. venea timpul pentru cozi la alimente (banc de epocă. cât şi cea produsă intenţionat reprezintă. Se termina epoca relaxării şi prosperităţii. Semnificaţia acestui hibrid lexical. 2000-2001: 32-33). În fiecare moment se manifestă ceva care a existat deja şi ceva care n-a existat niciodată înainte: o inovaţie în forma cuvântului. pe vremuri.impact-est. iar căile lor de producere sunt proprii. cu propunerea de schimbare a denumirii oraşelor: Iaşii să se numească Fomidava. Mai mult decât atât. un tărâm întunecat. până la urmă. punctul lor de plecare este diferit. în primul rând. să beneficieze de mai multă atenţie din partea specialiştilor. faptul că acest fenomen se pretează şi la creaţii voluntare. însă sistemul are grijă să ascundă acest lucru (http://www. şi anume Ceauschwitz (scrisă şi Ceauşwitz sau Ceaushwitz) < Ceauşescu + Auschwitz.. 3. 1994: 347). faţă de inovaţiile ce li se transmit şi fiind ei înşişi centre de energie inovatoare” (Puşcariu. începea epoca returnării idioate a datoriilor. 2000: 149. Vorbitorii au conştiinţa deplină a relaţiilor sistematice ale limbii. 2004: 114) [24]. cu accente de genocid.. tot mai numeroase în ultima vreme (majoritatea provenind din zona mass-mediei şi a mediilor electronice de informare). în mod conştient. Şerban – Evseev. Atât contaminaţia involuntară.]. ceea ce le înlesneşte o bună orientare în planul „creaţiei lingvistice”. contaminaţia este departe de a reprezenta un fenomen lingvistic minor sau marginal. având punctul de plecare. care ar trebui.ro). care nu rămân indiferenţi dinaintea materialului lingvistic cu care operează. „Omul cunoaşte şi în acelaşi timp gândeşte şi simte. şi în special a lexicologilor şi lexicografilor. face din contaminaţie un procedeu cu potenţial stilistic important. ca şi la nivelul vorbirii informale. Concluzii Asociată sau subsumată de unii fenomenelor înrudite (analogia. sinistru. Am auzit că. poate. Atestările. Această schimbare continuă. Cei mai mulţi specialişti însă.. 216 . Groza. acum întreaga lume a devenit Ceauschwitz. fiind frecvent întâlnit în vorbirea populară şi regională. ca şi în cazul etimologiei populare sau al analogiei. NOTE [1] O serie de lingvişti (majoritatea străini) identifică contaminaţia cu alte fenomene înrudite. Această semnificaţie se relevă chiar în următoarele contexte din care am şi selectat termenul: Pe vremuri Bucurestiului i se spunea Ceauschwitz – aluzie la intentiile exterminatoare ale lui Ceausescu (http://stiri. etimologia populară). ci sunt plămăditori activi ai graiului. se simţeau lipsurile alimentare.

în chip firesc. rezultatul fiind apariţia unor forme de tipul celor citate (cf. inapte să fie reţinute în lucrările lexicografice de interes general. condiţie care trebuie îndeplinită pentru a putea vorbi de contaminaţie este existenţa obligatorie a unor afinităţi de ordin semantic între cei doi termeni care se încrucişează.. de regulă. Cf. Hristea. de pildă. care au luat naştere prin juxtapunerea a doi termeni sinonimi. Hristea. menţionate în numeroase lucrări de specialitate ca fiind cele mai importante forme de manifestare „nesistematică” a analogiei ca mecanism lingvistic: „La contamination et l’étymologie populaire ne sont que des formes particulières d’analogie” (Ferdinand Brunot şi Charles Bruneau. majoritatea rezultate din îmbinarea altor cuvinte. 1968: 337. de altfel. doriental „dor care ne cheamă la dorigini .. [15] Caracterul lor de „efemeride” lexicale le face. în zonele de contact a două arii dialectale. simpologie – rezultat din contopirea dintre simplitate + tehnologie etc. 2006: 297). 1956: 31-32. . că „. trebuie găsită o altă explicaţie pentru ceea ce ne face impresia a fi rezultatul unei « contaminări »” (Hristea. asemănătoare sau nu între ele. Alte exemple au fost extrase personal. În astfel de cazuri.. 217 . 2006: 307-325).. faţă de personagiu şi pasagiu (variante învechite) (Hristea. 1964. [5] Cf. mai potrivită ar fi denumirea de „compuse pleonastice”). vezi şi Seche. ovinocenţă „starea mielului”. « contaminare » şi « etimologie populară » sunt numiri care exprimă cu alţi termeni uneori aceleaşi fenomene lingvistice fără ca să ne lămurească asupra unor linii mari ce pot fi distinse în elaborarea materialului sonic al limbii din partea creierului nostru” (Puşcariu. [9] Cf. contaminaţiile de tipul rotocol.. 1970: 20) sau hibrid lexical (cf. comos – o încrucişare între compact + spaţios. istil – îmbină cuvintele isteţ + util. [16] Titlul unei cărţi de Paul Goma. cele două elemente lexicale. 138. s. în procesul încrucişării. Aceste trei fenomene sunt. [6] În funcţie de nivelul limbii la care plasează unităţile. şi Graur. 2006: 308). spigur – termen în care se împletesc spontan + sigur.rezultat din antrenant + facil. uligaie ş.123urban..[2] Sextil Puşcariu scria. apud Hristea. uneori. 34). deraiere lexicală (vezi ELR. în acest sens. [11] În FCLR. în care se combină două forme de plural (personaje + personagii. lexico-frazeologică.. un cuvânt împrumută de la celălalt un singur fonem. Précis de grammaire historique de la langue française. frazeologică. I: IX. şi Hristea. a unei sintagme sau propoziţii noi. 2006: 297: „O.cam prin Anatolia de azi”. [14] „Când această condiţie nu este satisfăcută. jalbină „albina care zboară cu jalbe”. Seche. Dominte. Hristea. vezi Hristea. pe baza materialelor lexicografice (DEX ’98. respectiv pasaje + pasagii) ce corespund unor singulare diferite: personaj şi pasaj (forme literare). 2006: p. Hristea.. [13] Contaminaţiile cu statut de regionalisme lexicale se produc. 1968: 33-336.a. Iată câteva exemple: abandomnişoară „singurică. grafică (pentru tipurile de contaminaţie din limba română. 310: „[. ca formă.] chiar dacă nu sunt întotdeauna sinonime. mai ales pe internet: Ai văzut ce jenibili sunt tinerii de la universitate care vin şi te vrăjesc să le dai un ban (www. cel puţin deocamdată. 2006: 306).« analogie ». sintactică. eventual. un dicţionar de cuvinte inexistente.şi care se produce involuntar sau cu voinţă” (p. înrudirea semantică trebuie luată într-un sens mai larg. franglaise (o încrucişare între française şi anglaise. acolo unde vorbitorii. Puşcariu. [12] Formaţie recentă. [4] Unii specialişti fac distincţia între contaminaţia propriu-zisă (totdeauna involuntară) şi contaminaţia intenţionată. 2006: 301. cu ambele graiuri sau dialecte.ro). 'mnişorică”. din Purdela. MDA) sau culese din limbajul vorbit. [3] Pentru delimitarea contaminaţiei de etimologia populară. pe care o mai numesc. întâlnită însă frecvent în argoul tinerilor. Aceste afinităţi pot merge. [17] Termen folosit prima oară de Andrei Pleşu. [18] Alte cuvinte create pentru această reclamă au fost: antrecil . cf. contaminare. în cazul acestora. [19] Probabil că trebuie luat în calcul şi modelul oferit de fr. deosebim mai multe tipuri de contaminaţie: lexicală. 1976: 21. fonetică. [8] În cazul contaminaţiei lexicale. familiarizaţi. sintagme sau propoziţii. de unde reţinem şi următoarea definiţie a fenomenului de care ne ocupăm aici: „Combinarea a două cuvinte. Hristea. 1994: 332-333). în mare parte. dar aproape întotdeauna înrudite semantic. ne aflăm în faţa unor simple variante lexicale. [10] Exemplele au fost selectate. 1956: 30-35.. 2000: 98).] atunci când sensul hibridului este identic cu al unuia dintre cei doi termeni care se contaminează şi când. 1956: 33). morfologică. p. inventate. precum şi aşa-numitele „configuraţii asociative” de tip semantic (vezi Seche. 2006. încrucişează relativ uşor două sinonime folosite pentru aceeaşi noţiune. 2006: 299: „[. babaclava „fostă funcţionară pe tărâm de harem”. 2006: 302-303). exemplele personajii şi pasajii. DLR. ducând la formarea unui cuvânt nou. Hristea.v. în ea fiind inclusă şi asociaţia de idei. cocostârc cocobarză. ed. nu avem niciun temei serios să vorbim de apariţia unei noi unităţi lexicale. care afirmă că. subordonate direct numai unuia dintre cei doi termeni care se încrucişează”. sunt numite „compuse tautologice” (cf. până la sinonimia totală sau numai aproximativă”. [7] Theodor Hristea oferă. a III-a.

Probleme de etimologie. le analizează. II Rostirea. Academia Română (= DLR). Purdela. p. contaminaţie) in Romanian. în revista „Lumea”. Luiza şi Seche. Iaşi: Editura Tehnopress. la www. în LR. sub titlul The Tragicomedy of Romanian Communism (vezi textul acestui raport online.pdf). In honorem Luciae Wald. M şi urm. as it is proved by a number of hybrid forms registered in informal speech and slang. în volumul omagial Antic şi modern.VI. Florica (1997). but it may also come with intentional creations for expressive purposes. Philippide. often considered a type of non-systematic analogy. Constantin (2000-2001). el face reflexii asupra lor. Limba română. Florica (2000-2001). 1976: 17). socotite „principale”. I). Blending. Puşcariu. [22] Dacă menţinem distincţia pe care am încercat-o mai sus. Elemente de lexicologie. Dimitrescu. Dicţionarul explicativ al limbii române (1998). Alexandru (1894). Bucureşti: Humanitas Educaţional. p. Contaminaţia în raporturile ei cu etimologia populară. 25-35. Observaţii şi cercetări experimentale cu privire la „contaminări”. p. p. Iaşi: Tipografia Naţională. ediţia a II-a. serie nouă. Bucureşti: Editura Academiei (= FCLR. Hristea. Enciclopedia limbii române. Istoria limbii române. între contaminaţii propriu-zise şi hibrizii lexicali (sau pseudo-contaminaţii). Micul dicţionar academic. p. nr. Liviu (2004). VII. Bucureşti: Editura Academiei. nr. Vol. Mihăilescu şi folosit pentru titlul cărţii sale. Sextil (1994). Bucureşti: Humanitas. [25] „Omul nu întrebuinţează fără critică instrumentele de care se serveşte zilnic. în CL. serie nouă. 11/2003). V.a. Dicţionar de cuvinte recente. Seche.2. în vol. Bucureşti: Editura Minerva. Vasile şi Evseev. Volumul întâi Principii de istoria limbii. 207-233. Serie nouă. V-VI. Lexicologia limbii române. 218 . nr. Scriitorincul. XIII. în SCL. Timişoara: Editura Facla.pitt. în „Dacoromania”. I-IV (2004). Tatiana (1956). [21] Cuvânt inventat de criticul Dan C. Vol. Formarea cuvintelor în limba română. Slama-Cazacu. în „Dacoromania”. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic (=DEX ’98). Şerban. Theodor (1968). Bucureşti: Editura Logos (= DCR 2) . volum coordonat de Ana-Cristina Halichias în colaborare cu Tudor Dinu. [23] Apărut iniţial în contextul folclorului politic subteran autohton. le judecă” (Puşcariu. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Theodor (2006). Schiţă de sistem. 11-33. contaminaţia. compunerea şi conversiunea. I Compunerea (1970). Groza. Kontamination. V. 1. Despre etimologia populară şi contaminaţie. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Substituţia lexicală voluntară în vorbirea neformală.). The phenomenon in its essence and most typical manifestations has an unconscious and occasional character. p.[20] „Limba românilor aflaţi în America la prima şi la a doua generaţie" (din articolul Poveşti romârcane nemuritoare semnat de Ovidiu Rădulescu. Vol. 333-339. 91-115. Graur. elaborat (în limba engleză) ca proiect de cercetare de Vladimir Tismăneanu şi dat publicităţii în septembrie 1989. Sextil (1976). Mircea (1956).edu/nceeer/1989-903-04-2Tismaneanu. p. nr. [24] Calificativul „secundar” atribuit unor procedee ca trunchierea. Sala. Al. (2001). 79-107. (1970). XIX. 34. Al. Zugun. The result is a lexical hybrid that contains elements belonging to both primary units. germ. Marius coord. Eugeniu (2000-2001). Puşcariu. BIBLIOGRAFIE ŞI ABREVIERI Coşeriu. I Privire generală. Maria-Luiza (1968). Creaţia metaforică în limbaj. 295-327. Scrieri de ieri şi de azi. rom. 160167. represents a complex linguistic phenomenon that consists in the development of a morphological “compromise” between two forms (usually notional words) with identical or similar meaning which are perceived as being in some kind of competition with each other. (1965 şi urm. Hristea. Contaminaţia în graiurile populare. Ivan (1978). Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic (= MDA). Dimitrescu. Vol. p. Graur. as well as in mass-media language. Consideraţii teoretice generale şi de ordin etimologic pentru o lingvistică a vorbirii.ucis. termenul Ceauschwitz e înregistrat şi într-un raport asupra comunismului din România. Deraieri lexicale. Petru (2000). Dominte. condensarea lexicosemantică ş. se justifică prin productivitatea mai redusă şi lipsa caracterului sistematic al acestora. Vocabularul românesc contemporan. Elemente japoneze recente în limba română. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic (= ELR). Dicţionarul limbii române. Limba română. în „Fonetică şi dialectologie”. este evident că aici avem a face mai degrabă cu nişte substituţii lexicale voluntare în forma hibrizilor lexicali. ABSTRACT The purpose of our paper is to describe and illustrate the mechanism of lexical blending or contamination (cf. prin comparaţie cu procedee ca derivarea (în primul rând).

219 . numită Misira. se va afla exilat în Polonia unde va trăi cu speranţa reîntoarcerii în ţară. apărarea ortodoxismului şi lupta împotriva calvinismului. PsV. După o perioadă de ascensiune în care devine episcop de Huşi (1658). după cum rezultă dintr-o dedicaţie scrisă de mitropolit în slavoneşte pe un exemplar din Viaţa şi petreacerea svinţilor. Din această perioadă datează cele dintâi traduceri ale lui Dosoftei: Patericul. tipărite sub titlul Cuvinte şi jele la robie Ierusalimului…. când Varlaam se retrage la mănăstirea Secu. Studiu la Dosoftei. Opere. la Şcoala “Frăţiei Ortodoxe” din Lwów. preocuparea sa majoră a fost continuarea operei de traducere a principalelor cărţi de cult începută de Varlaam cu scopul introducerii limbii române în biserică: Ideile politice şi religioase ale lui Dosoftei. Studiu la Dosoftei. eliberat şi reinstalat în scaunul mitropolitan al Moldovei. mai ales. Smeritul Dosoftei. Grigoraş.XIII). p. I. Grigoraş. data morţii sale. Cuvânt înainte. Paraclisul Precestii. Până în anul 1653. iar din acest an până pe 13 decembrie 1693. Mântuirea păcătoşilor.223-279).85). Dosoftei s-a aflat sub influenţa directă a mitropolitului. LXIV. dăruit de acesta mănăstirii Petrid. cât şi preocupările sale culturale sunt atât de apropiate de ale lui Varlaam. Dosoftei se trage dintr-o familie moldovenească veche (Iustin Moisescu. Între 1647 şi 1648 este ierodiacon la Mitropolia din Iaşi (cf. pentru ca sfinţii părinţi să mă pomenească pe mine şi pe părinţii mei Leontie şi Maria. p. preacuratei şi pururea Fecioarei Maria din Petrid. în anul 1687. Manuscrise vechi aflate în biblioteca Sfintei Mitropolii a Moldovei în “Revista teologică”. Colegiul Naţional Iaşi PRIME ATESTĂRI ALE UNOR CUVINTE DIN PSALTIREA DE-NŢĂLES A MITROPOLITULUI DOSOFTEI Viaţa şi activitatea clericului şi cărturarului moldovean Dosoftei au constituit obiectul de studiu a numeroşi istorici literari şi filologi. din Transilvania.Mihaela BUTNARU. pe numele de mirean Dimitrie Barila. cit. va rămâne în scaunul mitropolitan al Moldovei. datorită bogatei activităţi de traducător şi. cronograful lui Matei Kigalas şi învăţăturile moral-politice atribuite împăratului bizantin Vasile Macedoneanul (cf. a cărui operă se pregătea s-o continue în atâtea privinţe: sprijinirea politicii filocreştine. Contribuţii. în timpul celei de-a doua domnii a lui Gheorghe Duca (1668-1672). p. am dăruit această sfântă carte. Andriescu. Originea. reîntors în ţară. din apropierea cetăţii Turda. p.1490-1491) şi a plecat la specializare în Polonia.XIII). I. După cum se poate observa. p. comentariul. la scurt timp. C. fapt ce determină o continuare a dorinţei de îmbogăţire a patrimoniului cultural cu noi traduceri.XII). N..A. Opere. a ineditei versificări a Psaltirii în limba română. în 48 de versuri. op. Istoriile lui Herodot. În anul 7195. miropolit al Suceavei. este închis din ordinul lui Dumitraşcu-vodă Cantacuzino la mănăstirea Sfântul Sava din Iaşi. îmbogăţirea patrimoniului cultural cu noi traduceri în limba română (Al. fiind. Erbiceanu. iar în anul 1675. Viaţa şi minunile sfântului Vasile cel Nou (cf. pe cînd se afla în surghiun la Strji: Sfintei mănăstiri a Adormirii preasfintei şi preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu. Născut în 1624. Andriescu. pe când mă aflam printre străini din pricina vremurilor nepaşnice. p. mitropolit al Moldovei (1671). Ursu. iunie 8. După studii în ţară cu dascăli călugări de la mănăstirile moldoveneşti (cu învăţătura de început primită de la dascalii din mănăstirile noastre .1491). Viaţa mitropolitului este cunoscută în întregime astăzi. şi-a continuat studiile la “Colegiul” de la Trei Ierarhi (cf. în Strji. urmează o perioadă zbuciumată pentru cărturarul moldovean: pribegeşte în Polonia cu Petriceicu-vodă între 1673-1675. Din 1675 până în 1686. episcop de Roman (1659). N. a două povestiri.N. p.

demonstrează faptul că ele au fost pregătite cu mulţi ani înainte. În domeniul lexicului pot fi menţionate următoarele aspecte: 1. IV.1. IV.).45. carile-i elineaşte şi lătineaşte şi evreiaşte. IV. 1679.47. să socoteşti această tablă. a cimpi (v. p.). p. rezultă că activitatea sa de traducător este cu totul particulară în epocă.).). IV. Însă. de latinitate). Acestea sunt urmate de principalele cărţi necesare serviciului liturgic.7. ce va fi cunoscută sub titlul Psaltirea în versuri.). pentru literatura română: Psăltire a svântului proroc David. blagoslovi (v. Deci socoteaşte că numărul dintîiu iaste al psalomilor.1. Parimiile preste an (Iaşi. IV. IV. iată c-am îndireptat cu acest meşterşug. Şi aşea vei afla îndireptarea cuvintelor pre sirbie.1.În timpul primului exil polon apar la Uniev. IV. IV.XVII. Andriescu. a chiti (v.). Damaschin. Milescu) au slujit dezvoltării culturii române din perioada contemporană lui.1.1. IV. livă (v. ediţia a II-a. se realizează un act de cultură. N.1. în 1673. deoarece.).1. neterminat (menţionat de către episcopul Melchisedec la mănăstirea Putna). Al. al treilea a feaţilor.).). operează şi cu “lexicoane”. ulterior. Afirmaţiile lui cu privire la necesitatea introducerii limbii române în biserică (din care rezidă şi ideile sale privitoare la unitatea culturală a tuturor românilor şi la cea etnică. mai ales.115. două opere fundamentale atât pentru serviciul bisericesc.).1. IV.73.1. Molitvănic de-nţăles (Iaşi. că-ntr-însa am îndireptat bogate cuvinte ce să află schimbate într-această carte. 1683) şi un Octoih.1. cârstei (v.1.).). Opere. ediţie bilingvă. episcopul Buzăului. Studiu la PsV. cât. precum să veade aici. relaţiile cu figurile proeminente ale timpului său. movilă (v. Costin. al patru al rîndurilor. slavonă. IV. 1682-1686).).12.1. IV.51. latină dobândite de prelatul moldovean prin educaţie) mărturisită în Cuvîntul cătră cititoriu de la sfârşitul Psaltirii: Iubite cetitoriu. scoase în tipografia de la Iaşi. IV. chiar dacă încălca anumite norme impuse de tradiţie).25.1.) Din afirmaţia mitropolitului. izbăvi (v. Antim Ivireanul.). 1683).4.9. al doilea al listurilor.64. Andriescu în Studiu introductiv la Dosoftei. IV. Iaşi. carile rumâniia nu să potriveaşte cu sărbiia.1. anădăi (v.3. 1680.1.1. român şi străin (patriarhul Ioachim al Moscovei. din sânul clerului.34. Deci noi de pre acel izvod foarte am silit de am pus cuvintele precum să află acolo. şumăn (v.1. fapt ce ilustrează conştientizarea şi asumarea unei responsabilităţi faţă de cuvântul scris în limba română (născută din dorinţa de a găsi exprimarea potrivită în limba poporului.). episcop al Râmnicului etc. cunoscută sub titlul consacrat Psaltirea slavo-română). căreia i se circumscriu. IV. IV. pe lângă folosirea diverselor izvoare.1.1. patriarhul Dositei al Ierusalimului). ghizdă (v. Astfel. cu noua tiparniţă a mitropoliei din Iaşi.). I. 220 . Vasta cultură a mitropolitului. ciudease (v. politica filocreştină.1. Viaţa şi petreacerea svinţilor (Iaşi. pârgă (v. boiar (v. a scarandivi (v. efortul deosebit pe care îl implică traducerea (interpretarea) şi tipărirea textelor redactate în alte limbi se înscriu într-o atitudine fermă de apărare a ortodoxiei în cadrul luptei împotriva propagandei calvine (iniţiată în Moldova de Varlaam. la cererea mitropolitului şi cu sprijinul lui Nicolae Milescu (cf. a obidui (v. 1681). IV.XVI-XVII): Dumnezăiasca Liturghie (Iaşi. Cercetarea limbii textului Psaltirii în proză oferă posibilitatea cunoaşterii atitudinii mitropolitului faţă de limbile de cultură ale tradiţiei bisericeşti (greacă. şi Acatistul Născătoarei de Dumnezeu. ritmul în care au fost tipărite traducerile lui Dosoftei începând cu anul 1679.39.). După cum observă şi Al. inorog (v. prin tipărirea de scrieri în limba română. IV. mitropolitul Ţării Româneşti.). Psaltirea de-nţăles (Iaşi.97.31. Efortul lui Dosoftei de traducere a cărţilor de cult în limba română se încadrează într-o mişcare de renaştere a bisericii şi a culturii române. trimisă de Patriarhul Ioachim al Moscovei. toiag (v. a pomăzui (v. IV. a postămpi/postimpi (v. pentru căci că s-au tălmăcit de pre izvodul lui S-tii Ieronim.).1.10. şi din sânul boierilor cărturari (M. pentru ceale schimbate şi pentru greşuri.78. dar şi culturii române în general. prin difuzarea aproape a întregului tiraj al Cazaniei în Transilvania) şi de dezvoltare a culturii naţionale. Cuvinte neatestate în dicţionarele româneşti cu nici una dintre scrierile lui Dosoftei: a) elemente de origine slavonă: amin (v. nume precum Mitrofan. IV.109.

3.19). veseli-l-vei pre îns în bucurie cu faţa ta (22v/v.). IV. Drept aceasta blagoslovitu-te-au Dumnădzău în veac (55v/v.4.38. boľár(in)a.).).).L. IV.1. IV.3.). Nu vă nedejdiuiţ pre boiari. IV.“căpetenie”. a meni (v.2.).28. (82r/v. ghizdav (v.47)..1.27).). IV. inoplemenic(v.). a gândi”. (ό)άρχων.13. în numele tău. plod (v.1.).).1. IV. SCH.1. IV. (< slav.).). ST. ebr. gr. IV. Cuvânt folosit de Iisus în vorbirea sa pentru a întări cele afirmate: Dară acela ce iaste în locul prostacului. opust (v.).112. ceia ce-l blastămă.). rană instrument de tortură. iară. IV. IV. IV.). Blagosloviţ păgăni pre Dumnădzăul nostru şi audzît faceţ glasul laudei lui (78v/v.1.1. IV. neînregistrate în dicţionare: a) elemente de origine slavonă: a chiti “a cugeta. Blagoslovască-te Domnul din Sión şi să vedz bunurile Ierusalímului toate dzilele vieţii tale (168v/v.). IV.14.1.1. IV. Aşea blagoslovi-te-voi în viaţa mea şi. anaforă (v. Prima atestare este din CV2 80b. Domnul Dumnădzăul lui Izraíl.1. b) elemente de origine greacă: aliluia (v. pre fii omeneşti. p.1.). naftă (v. -οντος “chef”. IV.2. IV.7). ST. de la veac şi pănă la veac! Şi va dzîce tot nărodul: “Amin! Amin!” (140r/v.).2. oblastie (v.). IV. IV.2.). cf.). herovim (v. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.1. blagosloviti) Tranz. râvnă (v. săblaznă (v. Sensuri noi ale unor cuvinte.7). “aşa să fie!”.7. IV. IV. IV.2.2. Derivatul blagoslovenie s..). intranz.).82. IV.f.). vom prezenta numai cuvintele de origine slavonă neatestate în dicţionare cu exemple din scrierile lui Dosoftei: AMÍN interj. leşui (v.). IV. IV. “a binecuvânta”: Că vei da lui blagoslovenie în veac de veac. Dintre toate aceste aspecte.4).1. cu boiarii poporului său (148v/v.).).2.85.80. răspiiarde-s-or (44r/v. apostol (v.16. Că sufletul lui blagoslovi-să-va. boiarii lui Nethalím.23.12.L. ocina-vor pămîntul. şugubăţ (v.33. Împăraţii pămîntului şi toate năroadele.17. IV. devenită ulterior semn de întărire al propriilor spuse. Boiarii Iiúdei. IV.DT. IV. IV. boiarii şi toţ giudécii pămîntului (187r/v.).12] 1. bici” (v.60. mărturisi-ţî-să-va cînd bine vei face lui (59r/v. IV.1. Cuvinte care devansează prima atestare din operele lui Dosoftei.14. Blagoslovi-vei cununa anului a bunătăţîi tale şi cîmpii tăi împlea-sor de grăsîme (78r/12). 2. IV.37. a milcui (v.2.2.1.2. tină (v. IV. cf.1. IV. domnitorii lor. preluată din iudaism. neînregistrate în DA/DLR: a) elemente de origine slavonă: clevetă (v. 221 .22. IV.23). cum va dzice “Amin”? (IV). Blagoslovit.1. ceia ce blagoslovăsc pre însul.9.1. alerga cu seate. IV.66. IV.11). mir (v.6.1. a isţeali (v.2. chedru (v.18.27). hereghie (v.2. cort (v.).2. IV. 139/6.). grijă (v.8.2. pobedi (v.2.1. p. rădicavoi mînule meale (75v/v.).). teasc (v.2.44. IV.2. cf. (< slav.).21. scârbă (v.).59. mannă (v.2.)..).25.1.30). ostrov (v.91. amín.2. IV.57.52.2.1. aminǔ < gr.15. în mijlocul de fetişoare tîmpănăreaţe (82r/v. Prima atestare este din PS. cf. BOIÁR s. icoană (v.6). ce nu-nţeleage limba cărţii. horă (v. hristos (v. faraon (v.).6). Că. liubov (v.).2).3).108.1.. Arvinte.2. “prinţ”: Tîmpinară boiari însoţîţ cu cîntători.9. a judeca. refl. Întru să púe pre însul a şedea cu boiarii. boljarinǔ. IV.30. “binecuvântare”: Toată dzua miluiaşte şi-mprumută direptul şi sămînţa lui în blagoslovenie fi-va (44r/v. amen) “adevărat!”.).3. Formulă liturgică de final.1. IV. Însă preţul mieu sfătuiră să leapede.18.67. pravoslavie (v.). IV. IV. IV. IV. BLAGOSLOVÌ vb. bulg. raclă(v.5). a pâşcăi (v.).2.93. casia (v..).5.88. a povăţi (v. IV.98. b) elemente de origine greacă: aspidă (v.1.).).42. că sufletul lui în viaţa lui blagoslovi-să-va.). finic (v. IV. la origine având rolul de a sublinia acordul comunităţii la spusele preotului.1.1.5. [< vsl.LV. Înainte stătură împăraţii pementeşti şi boiarii să adunară depreună spre Domnul şi spre pomazánicul lui (1v/v. camătă (v. b) elemente de origine greacă: cămară “biserică” (v.1. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. cu gurile lor blagosloviia şi cu inemile lor blăstăma (74v/v. IV.2). boiarii lui Zavulón. în carii nu iaste spăsenie (184v/v. IV. pridădi/prididi (v.111.65.m.

“a se strânge ghemuindu-se”. ale voastre şi vă rădicaţ porţ veacinice şi va întra împăratul slăvii (26v/v.) -luat direct din textul slavic ca însemnare şi formă de plural (Puşchilă. Prima atestare este din DRH. CĂÌ vb.31. cf. că a lui Dumnădzắu putearnicii pămîntului foarte înălţară-să (58v/v. cf. cf.13.12). 473. A.79. (< vsl. “năpastă”: Trimis-au seamne şi ciudeáse pre mijlocul de tine. Arvinte ST. p. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.2.4. Refl. I. “domnul idolilor”: Domnul răsîpeaşte sfaturile limbilor. “a căuta”. p. IV. ST. pune-i-vei pre înş boiari preste tot pămîntul. “a se umili” : Întuneceadze-să ochii lor să nu vadză şi gărba lor de tot o cimpeáşte! (84v/v. fig. “a încovoia ”. < vsl.4. cf. [< sb.5). Eghípt.“nenorocire”. cf. kajo sę “a face penitenţă”. sl.1688. vb. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. după rîndul lui Melhisădéc“ (146v/v. dară. IV. LET. čempiti “a se strânge ghemuindu-se”) Este glosat de Dosoftei în Îndireptarea cuvintelor cu “a gârbovi” (Ps. p. *čępiti. CAR. IV.79). “a pleca la pământ”. (95v/v. cf. hititi (hitati) “a se grăbi”. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. PRAV. (56v/v. PS. “a gândi”: Şi mă învăţaiu. feaceră-să fiii tăi.8). TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.f.Biblia. nr. boiari.L. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. krastělĭ. (< vsl. întrebuinţându-se mai mult în Moldova. L. pl. CÂRSTÉI s. COSTIN. vsl. cf. p.LXXV. čudo “miracol”. p. Mol. “om bogat”: Luaţ porţ. 4. “a ţinti”. no<a>ptea cu inema mea chitiiam şi să izbiia sufletul mieu. a trecut în limba literară cu rostirea dialectală cinchi. CHITÌ vb.1.28).EX. 106. Cuvântul. ST. (< vsl.4. “a regreta o greşală făcută”.1688. IV. 2.32. (1670). DA] 1. Prima atestare este din N. cf. “a se potrivi”: Şi mă voi chiti în toate lucrurile tale şi întru începăturile tale m-oi deprinde (96v/v. Prima atestare este din PS. “a avea păreri de rău”: Giuratu-s-au Domnul şi nu să va căi: “Tu eşti preot în veaci. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. IV. 205b (1577). kajati sę. p.1. Boiarii năroadelor strînsără-să cu Dumnădzắul lui Avraám. 604 (1632).1.23. cf.6).) “pasăre călătoare mai mare decât mierla”: Cerşură şi veniră cîrstei şi de pîinea ceriului sătură pre înşii (136r/v. Prima atestare este din ANON. 222 .Biblia.157 (1432). cf.L.m.39).9).L.18). pre faraon şi pre toţ şerbii lui (172r/v... cf. 68/v/16). CIMPÌ vb. čudesa. “a cerceta”. Intranz. SCH. DA) Tranz. leapădă. Mol. IV.9). Arvinte. 3. Prima atestare este din EUSTR. gîndurile năroadelor şi leapădă sfaturile boiarilor (37r/10). IV. “a simţi remuşcări”. cf. kaiti sę. (< vsl. CIUDEÁSE s. Puşchilă.LXXV. “stăpân” În locul părinţilor tăi. cf. 105/45. Prima atestare este din CORESI.

Intranz. Expresia a grăi în buze “a se împotrivi”. Măniiaţi-vă şi să nu greşiţi ceale ce grăiţi întru inemile vostre la aşternuturile vostre să vă umiliţi (3v/v. gurile lor grăiră măndrie (15v/v. cf.15). piiarde-vei pre toţ pre ceia ce grăesc minciună (3v/v. grăiră în budze.11). clătinară cu capul (23v/v. carii vădzîndu-mă. nedireptate pentru naltul grăiră (90r/v. GRĂÌ vb.3). 4. eu feriiu căi vărtoase (15r/v. IV. (< vsl. Expresia a grăi rele “a minţi”. Puşchilă. 13. 11.4). grajáti “a vorbi”): 1. 8. 223 . pre sine zideaşte. ca şi pre alţii să învăţ. Expresia a grăi nedreptate “a acuza”: Cugetară şi grăiră în vicleşug. decît dzeace mii de cuvinte într-altă limbă (IV/v. Expresia a grăi minciună “a ascunde adevărul”. Prima atestare este din PS. “a minţi”: Urăt-ai pre toţi pre cei ce fac fărădeleage. sufletul mieu aţinură. p. SCH. beseareca zideaşte (III/v.GLUMÌ vb.2). “a zăbovi”: Ruşineadze-se trufaşii că cu strîmbătate fărălegiuiră asupra mea. iară cela ce spune de-nţăles.18). “a mărturisi”: Şi grăiiam întru mărturiile tale denaintea a împăraţ şi nu mă stidiiam (156r/v.78). 393.5). (< vsl. Expresia a grăi deşertăciune “a spune lucruri incriminatorii. 2.46).19).5). “a se învăţa” (e greu de explicat schimbarea de sens. a susţine”.6). Mol.7). “a se făli”: Vrăşmaşii miei. 3. şi-ntru inem<i> grăiră reale (11v/v. “a cârti”: Toţ. 10. cf. “a spune. a susţine”: Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti. carele nu înşelă cu limba sa (13v/v. Tranz. “a înţelege”: Ce îm besearică mai voia mi-i cinci cuvinte cu mintea mea să grăesc.8). Expresia a grăi mândrie “a se lăuda”. pentru cuvintele rostului tău.9). Expresia a grăi deşarte “a minţi”: Şi ceia ce cearcă reale miie. guri înşălătoare întru inem<i>.80). glumiti sę “a râde”) 1. “a spune. 5. a nu minţi”: Carele grăiaşte adevăr întru inema sa. Expresia a grăi în limbi “a se adresa într-o limbă străină. 6. “a calomnia”: Acesta lucru-i a celora ce mă părăsc cătră Domnul şi a celora ce grăesc reale asupra sufletului mieu (145r/v. grăsimea sa o-mfundară. 12. Intranz. Expresia a grăi adevăr “a spune adevărul. IV. Deşearte grăi careleş cătră de aproapele său. 9. neînţeleasă”: Cela ce grăiaşte în limbă. mă batgiocuriră. Expresia a grăi pace “a spune cuvinte prin care să se creeze o stare de bună înţelegere”: Pentru fraţii miei şi priatinii miei grăiiam pace de tine (166r/v. iară eu mă voiu glumi-mă în poruncile tale (158r/v.: A cărora rost au grăit deşertăciune şi direapta lor direaptă de strîmbătate (182r/v. a defăima” “a tăgădui”. 7. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.8). grăiia deşearte şi vicleşuguri toată dzua să învăţa (47r/v.

(< sl.LXXVI. smereniia mea! (24v/v. cf. Slavonism literar foarte rar existent şi în textul slavon. neaşteptată. liva. mogyla) “locuinţă făcută într-o ridicătură de pământ naturală”. 15. Prima atestare este din CV 79/13..1). p. roade.13). (9v/v. -duja) 1. “rinocer”: Măntuiaşte-mă din gura leului şi de coarnele inorogilor.2). Expresia a grăi taină “a nu putea exprima sau înţelege sensul cuvintelor”.10). inorogŭ.1688.14.120).DT. Densusianu.77/v/1). “primele grâne. bine ei cuvăntat.m. -dovati. (< sl. cf. “a chinui”. μονόκερως “unicorn”. flori dintrun an”. Tranz. Slavonism literar. DA nu înregistrează expresiile consemnate. MOVÍLĂ s. 3. crivăţ”: Rădică austrul de pre ceriu şi adusă cu putearea sa vîntul livei (98v/v. Prima atestare este din PS. “animal fabulos cu un corn în frunte”: Şi va zmicura pre înşii ca viţălul Livánului şi cel iubit ca fiiul inorogilor (32r/v. SCH. fructe. H. Tranz.) 1. ILR. “a face nedreptate”: Giudecă.326) “vînt de miazănoapte. “a vorbi de neînţeles”: Că ceala ce grăiaşte în limbă. IV.6). “a tăgădui”: Nu lăcuia în mijlocul casii meale cela ce face trufie. prǔga “grâu timpuriu”) Este glosat de Dosoftei în Îndireptarea cuvintelor cu înţelesul “di-nceputul” (Ps. care ce grăiaşte strîmbu.19. “unicorn”.Biblia. (< vsl. nu omenilor grăiaşte.. TRDW şi nu este menţionat cu nici o sursă din Dosoftei în DLR.9). “a se nevoi”: Că să laudă păcătosul întru pohtele sufletului său şi cela ce obiduiaşte. Făcut-am giudeţ şi direptate. 77/26. IV. 2.L.57.30). cf. cf. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA pentru sensul “rinocer”. că nime n-ascultă ce cu sufletul grăiaşte taină (III/v. II. ce lui Dumnădzău. “val de pământ”. TRDW. nu mă pridădi celora ce mă obiduesc (161r/v. PÂRGĂ s. 16. Expresia a grăi vicleşug “a spune cuvinte înşelătoare”: Opreaşte limba ta de la rău şi budzele tale să nu grăiască vicleşug (39v/v. nu-l isprăviia înnaintea ochilor miei (127v/v. Expresia ca de inorog “apariţie fabuloasă. cf. p. ST. “a persecuta”. cf. TDRG şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR.1. “deal”: Şi măniiară pre însul în movilele lor şi în ciopliţii lor îl îngînară pre îns (101r/v.f. ST. Prima atestare este înregistrată din CV2 34a. obidēti. p. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.f.. IV. (< vsl. cf.24). (< vsl.4.35-36. Expresia a grăi strâmb “a minţi”. luptă-i pre carii mă luptă! (39v/v. 2.f.3. Şi să va înnălţa ca de inorog cornul mieu şi bătrîneaţea mea în olòi unsuros (119v/v. Prima atestare este din PS. Prima atestare este înregistrată în varianta etimologică mogila în DERS (1392). svinţitoarea sa în pămînt o au temeiat în veac (101v/v.22). “trufanda”. LÍVĂ s.64).L. “primul nascut”: 224 .1. traducerea gr. ca prin minune”.10). INORÓG s. OBIDUÌ vb. Doamne. neatestată DER şi DA: Şi zidi ca de inorog. pre carii mă obiduesc. Arvinte. 21/22.

Alexandru (1978). mai presus de partnicii tăi (56r/v. I (B-C). Dicţionarul etimologic al limbii române. (< sl. Iaşi.EX. pomazovati. 1987. Mariana. Magdalena. III (P-Z). vol. vol.32). VIII. Ursu. Lazăr (1995-1996). ST. Georgescu. Dicţionar universal al limbii române (ediţie revăzută şi adăugită de Alexandra Dobrescu. vol. Şi bătu tot întîiul născut în ţara lor. III (1996). I. H.) 1. tomul II. August (1939). 1988). (2) D-O. partea a III-a (1949). IV. 5. Cuza”. “a unge(domn)”: Îndrăgit-ai direptatea şi urît-ai fărădeleagea. RÁNĂ s. p. Costinescu.: Statsdruckerei.8).1. Dicţionarul limbii române vechi (1640-1780). Frăţilă. Opere. Serie Nouă. A-B. în LR. ( 1916). vol. I (p. 1903. [< vsl. comparată cu celelalte Psaltiri din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea.35). Carmen-Gabriela Pamfil. p. Amuţît-am şi n-am deschis rostul mieu. ***Dicţionarul limbii române (1913-1940). partea a II-a (1937).4. C. 254 (1581).. Vocabular general (A-D). Prima atestare este înregistrată din PS. Bucureşti: Editura Saeculum. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. “bici”: Nu va vini cătră tine răul şi rana nu să va apropiia la trupul tău (118r/v. Ciorănescu. Iaşi. tomul I. II (1995). cf. Bucureşti: Editura Academiei Române. partea I (1934).13). Iaşi. Scriban. XI. Iaşi. 1910. Dumnădzăule. 1965-2003. Tiktin. (3) P-Z. Bogdan Petriceicu (1972-1976). p. ei îl luară în go<a>nă şi cătră durearea ranelor meale adaosără! (84v/v. (1) A-C. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. Ioan Oprea. Arvinte.40] Tranz. IV.L. Vocabular general (EM). 1924. SCH. Istoria unor cuvinte. POMĂZUÌ vb. p. Că pre carele tu îl bătuş. Iaşi: Editura Universităţii “Al. Prima atestare este înregistrată din PO. 1103-1834. (1985. Şăineanu.A.. 499-1101. XXX. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Andriescu. I. Zgraon Florentina (1987). Tiktin. 1-3.-A.56). tomul I. ***Dicţionarul limbii române (1965).EX. Studiu lingvistic. Bucureşti: Editura Minerva Arvinte.10). Iaşi. pîrga a toată truda lor în sălaşele lui Hám (100r/v. I-CXLVI). V (1996). TRDW şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR. Prima atestare este înregistrată din CORESI. Psaltirea Şcheiană. Normele limbii literare în Biblia de la Bucureşti (1688).18). 90/10. Bucureşti: Editura Academiei Române. -zu(jọ). 1976/1906 (1-2). Alexandru (2001).31). pîrga a toată osteneala lor (136r/v. 2.4. 1-498. 33-34. Candrea.49. că tu fecéş. Wiesbadden: Otto Harrassowitz. Cerceta-voiu cu toiagul fărălegile lor şi cu rane nedireptăţîle lor (114v/v.. Vasile (2000). cf. Dictionaru limbii româneşti. vol. Vocabular general (N-R).. (1987) Concordanţe lingvistice între “Psaltirea în versuri” a lui Dosoftei şi unele psaltiri româneşti din secolul al XVII-lea. “plagă”: Înpuţîră-să şi putrediră ranele meale de faţa nebuniii meale (46v/v.Studiu la Dosoftei. I. Buk. Hasdeu. Iaşi: Institutul de Arte Grafice “Presa Bună”. (1940) L-Lepăda. Bucureşti.14). J-Lacustru. Ediţie critică. “caznă”: Şi aupra mea să veseliră şi să strînsără.5). partea I. Sîgeţ de prunci fură ranele lor şi slăbiră supra lor limbile lor (76v/v. Tomul I. 101b (1561). instrument de tortură”. Bd. strânsără-să asupra mea rane şi n-am priceput (40v/v. 3.34. (1903-1906). Etymologicum Magnum Romaniae. vol. p. Vasile (2001). I. p. Vocabular general (S-Z). N. ST. (1940) Lepăda-Lojniţă.. Arvinte.Ia de pre mine ranele tale! (48r/v. “necaz”. TE4. TRDW şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR cu sensul “bici . nr. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor (ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Gr.1. IV (1996). H. XXXVI. vol. 293/1927 (3). rana. Enciclopedie. cu oloi de bucurie. cf. Bucureşti: Editura Minerva. F-I. Rumänisch–Deutsches Wörterbuch: I (A-B). tomul III. Brîncuş).f. Bucureşti: Socec. Şi fuiu bătut cu rane toată dzua şi mustrătoriul mieu demineţile (90v/v.Şi bătu tot întăi născutul în pămîntul Eghíptului. drept aceasta pomăzuitu-te-au. IV. D-De. II (D-O). Rodica Radu şi Victoria Zăstroiu). Etimologii.9). 1986. Dumnădzăul tău. Termeni regionali. partea a II-a (1940). Rumänisch – deutsches Wörterbuch. cf.L. TRDW şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR. cf. Tomurile VI-XIII. 427-443 225 .

Church Slavonic. which are not recorded in dictionaries. 226 . the presence of some words which appear before the first attestation in Dosoftei`s works. because the author does not only use various sources but also ``lexicons``. Latin – acquired by the Moldavian prelate). which illustrates the fact that he assumed the responsibility of finding the best equivalents in the popular language .ABSTRACT Studying Bishop Dosoftei`s work. which was revealed by his statement in the Foreword at the end of Psaltirea de-nţăles. The bishop`s affirmation makes it clear that his translation activity was absolutely special for his age. even if he broke certain norms and rules imposed by tradition. the identification of new senses for some words. not attested in DA/DLR. we can mention the following aspects: the existence of some words in Romanian dictionaries which are not attested by any of Dosoftei`s works. In the lexical field. gave me the opportunity of understanding the bishop`s attitude towards the languages used by the religious tradition (Greek. It is also clear that the Bishop was aware of the cultural value of printing religious texts in Romanian. Psaltirea de-nţăles.

Lomonosov [10]. of course their role in the English and other languages is demonstrated by the bulk of literature devoted to the problem beginning with the fifties of the precedent century. According to S. Some scholars consider idiomaticity as the manifestation of the specific character of genius of a language. So though different approaches are presented by the scholars in this connection one thing is made clear: idioms are peculiar forms of speech used in language the meaning of which can be understood only by taking into account the meaning of the whole expression. Chişinău. Ch.Moldova Olga PASCARI. the word “idiomaticity” fuses with the word “phraseology”. They are therefore more selective in their identification of idioms. their interpretation. Chişinău. thus “idiomatic+ity” expresses the quality of being idiomatic. But the main emphasis in his work is on the conceptual design of the language in so far as it emerges through a consideration of idiomaticity rather than on the structural properties of idioms [3]. that distinguish such expressions as idioms. The central problem one comes up against in attempting to define idiom is identifying the property (or properties) which can adequately capture all the idioms in a language while excluding all the non – idioms.V. ULIM. Ojegov [13]. Hockett [7]. His work simply outlines the cultural preoccupations. Koonin [9]. g. This approach enables the linguist to make topological classifications of such idioms on the basis of the properties he adopts as criteria. The term “idiom” entered the English language in the XVI century as a part of great surge of the linguistic selfawareness that transformed the vernacular languages of Europe during the Renaissance. Such an approach ultimately leads to the nature of cognition itself and therefore has strong psycholinguistic implications. in effect.Moldova IDIOMATICITY AND TRANSLATION IN THE CONTEXT OF CONTEMPORARY APPLIED LINGUISTICS The problem of English idioms. The chief supporter of this approach to idiomaticity in the Anglo – American tradition of linguistics Smith Logan does not carry his investigation to these depths. Idioms represent what can probably be described as the most picturesque. the “world view” implicit in the idioms of English together with the peculiarities of the phrasing and other distinguishing features (e. non – literalness). A.Zinaida CAMENEV. functions and. idiomaticity and their translation in the context of applied linguistics a part of the English vocabulary studied during the last years of the XX century in details remains still uninvestigated. Their investigations of idiomaticity are directed towards revealing this specific character that is. The term “idiomaticity” comes from the Greek word “idiomatikos” which means “related to an idiom” from Greek “idiwma” which means “idiom”. a part of the underlying conceptual design of the language. In Russia we find the first attempts to include into the dictionaries the “фразесов и идиоматизмов” that are like words in the works of M. Other scolars who adopt the second approach are more structurally oriented and seek to define idiomaticity in terms of one or more structural properties. colourful and expressive part of the language vocabulary. ULIM. Chafe [4]. W. and not of each word separately. The necessity and the desire to study thoroughly the usage of idioms. 227 . 2. peculiar to oneself”. Both “idiom” and the Latin equivalent “idioma” derived from the Greek word “idios” meaning “private . If one narrowed down the consideration of idiomaticity to the specific problem of definition it is possible to identify two approaches to what idiomaticity is: 1. Both “idiom” and “idiomaticity” are regarded as the essence of phraseology and the major focus of interest in the phraseological research.

a watched pot never boils. lukewarm reception. peculiar uses of particular words. rosy cheeks will one day be shrunken.[19]. 3. grammatical construction. the more the merrier. As it is seen from the above-mentioned the term “idiom” generally implies that the essential feature of the linguistic units under consideration is idiomaticity or lack of motivation. d) restricted. e. grudge (uncertainty). show idiomaticity. harbor doubt (suspicion). No other words can be substituted for those comprising.g. Semi-transparent. Lexicogrammatical structure a. of course. which take either of these two verbs but no others: thus grab is unacceptable. but with idioms signifying a narrower range of word combinations than idiomaticity. e. Idioms are indivisible units whose components cannot be varies or varied only within definable limits. phrase etc. bit there are no combinations within the sequence qualifying as idioms.g. a combination of two or more words which function as a unit of meaning [9]. 2. 228 . Semi-idioms. A fusion is a unit which is completely non-motivated [18].g. idioms covers a multitude of multiword expressions. Different scientists exemplify different features most frequently invoked in identifying multiword expressions as idioms: 1. A. and also particular phrases or expressions which. smell a rat. have become stereotyped in English [12]. break smb’s heart. All idioms. a fat salary.g. a concatenation of more than one lexeme whose meaning is not derived from the meaning of its constituents and which does not consist of a verb plus an adverbial particle or preposition. V. e. peculiar to a language. from long usage. and in which there is a reciprocal contextual selection of subsenses [14]. Idioms and idiomaticity while closely related are not identical. run a business. plump. smell a rat or seize/grasp the nettle. The basis of both is the habitual and. pitch black. These ad hoc collocations of adjectival modifiers preceeding and following the word “cheeks” exemplifies idiomaticity in both selection and sequencing. c) familiar. b. shriveled and withered. therefore. e. Smirnitsky [16] considers that idioms proper are such combinations of words which occur in metaphorical use and possess a special stylistic colouring or expressiveness [1].I. Vinogradov gives idioms another name-fusion.g. e. and often having a significance other than its grammatical or logical one [11] a phraseological unit involving at least two polysemous constituents. predictable cooccurrence of specific words. Idiomaticity is exemplified not only in idioms and conventional ad hoc collocations but also in conventional lexico-grammatical sequences most apparent in longer text fragments: those smooth. [15]. Semantic opacity a. b. The most frequently used definitions of idioms of the foreign and Russian scientists are: All these definitions may be summarized by another one that is given by the Oxford Dictionary [20].g.V. e.g. Collocational restriction a) Unrestricted. flexible. e. c. b) Semi-restricted. a lexeme… [17].a form of expression. for example. e.g. “a group of words whose meaning is different from the meanings of the individual words”. e. irregular. regular with certain constrains.g. a constituent or a series of constituents for which the semantic interpretation is not a compositional function of the formatives of which it is composed [6]. Nor are the words of an idiom usually recombinable. so to say. a peculiarity of phraseology approved by the usage of a language.. The meaning of fixed expressions.

g. they have the semantic unity of single words even if they are used in varying degrees. because they dominate practically all spheres of human life: advertising. the first difficulty that a translator comes across is being able to recognize that he is dealing with a phraseological unit. (ii) covert. In this case a translator or a student may have access to good reference works and monolingual dictionaries of phraseological units.their translation. There are various types of phraseological units. business. descriptive translation. antonymic translation. jokes. OK. e. combined translation. better is able to consult native speakers of the language.g. as an exercise either in wit and ingenuity or in 229 . kick the bucket. One should note that this would not solve the translational problems that might occur. Despite the fact concerning the difficulties of phraseological units’ classification. red rag to a bull. A word-group which defies word by word translation is consequently described as idiomatic. the complicated semantic and syntactic structure and the relations between the literal and metaphoric meaning of many idioms surrounded by the same context. some more easily recognizable. e. commerce. stability if use means that the set expressions are reproduced ready-made and not created in speech. literature. Phraseological units are irreplaceable or partly replaceable. 4. and phraseological collocations. As far as phraseological units are concerned in translation. Koonin classified them in accordance with the head-word. other not so easily. But the criterion of idiomaticity is found to be an inadequate guide in singling out phraseological units from other word-groups. people use phraseological units for different reasons: in sheer high spirits. there is one greater difficulty regarding phraseological units .g. Arnold suggested that phraseological units can be classified as parts of speech. marketing. With its great wealth and variety of form and meaning English phraseology presents formidably difficulties both for students of the language and for translators. of phrases and semi clauses. For the sake of maximum fidelity various types of translations are used concerning the rendering of phraseological units: equivalent. so they are characterized by stability of the lexical components. where the central component is clearly the dominant member of the head to which all the other members of the group are subordinated.c. Opaque (i) overt. Unchangeability. This is not always so obvious. the meaning of the elements is dependent on the other. or. e. Arnold’s and Koonin’s classifications are the most successful concerning the head-word and the dependent word between the components of phraseological units. The distinctive feature of idioms is that though they are multiword expressions they are also lexicalized. analogue. This difficulty may be solved by creating dictionaries containing appropriate examples of each unit. calque or loan translation. phraseological unities. Hence in phraseological units with the words which are not independent. Phraseological units are not elements of individual style of speech but language units. It proves the fact that the majority of them belong to endocentric constructions. banking. making it a necessity to consider the creative aspects of phraseology. Its numerous phraseological units are often both figurative and diverse in styling colouring. lexical stability means that the components of set expressions are either irreplaceable or partly replaceable within the bound of phraseological or phraseomatic variance. journalism. Stability [5]. A translator of a language learner sooner or later will come across any of phraseological units. Phraseology is regarded as a self-contained branch of linguistics and is concerned with all types of set expressions. irrespective of the structure and properties of the units. Taking into consideration mainly the degree of idiomaticity phraseological units may be classified into three big groups: phraseological fusions. According to the scheme of subordination in phraseological units.

Bolinger. Wemeier. Lexicologia angliiscogo iazyca. London: Oxford. A Course in Modern Linguistics. Chafe. Moscow. Michail (1952). New York: Publishing House. the relation between idiomaticity and translation. their features. Even serious newspaper and journals use phraseological units in political articles. This part of the vacabulary had been studied in the last years in details but nevertheless there is still something to be investigated. Moscow: Visshaia shcola Strasler. K voprosu ob ispolizovanii structurnyh metodov v lexicologii. The Hague: Mouton.Difficulties of translating idioms are based on examples taken from different books and dictionaries. to be ‘novel’. English Idioms. –Polnoe sobranie socinenii. who feel the language at inborn genetic language level. William (1972). Translation as cross. Angliiscaia frazeologia. business. Makkai. Bill (1970). stock exchange.The classifications of idioms was treated from different points of view of Russian linguistis. Alexander (1970). Ojegov. On Linguistics Primes. Idioms in English. London: Oxford University Press. vol. Sergei (1967). Oxford Dictionary of Current English. Householder. Sergei (1974).humour. translation and contemporary applied linguistics. commerce.—Word. A. Oxford Advanced Learners Dictionary. Kultura reci. F. Phraseological units are frequent not only in colloquial style but in the spheres of business. Structurno – semanticescie sootnosheniea angliiskoi I russkoi frazeologhii. Lexicografia. Lomonosov.The investigation implies different definitions of idioms. Leningrad: Iz – vo ANSSSR. to give additional point to a refusal or a rejection.. Charles (1958). Weinreich. Moscow: Visshaia shcola. Adam Idiom Structure in English. to be ‘different’. Uriel (1969). Cowie. Valentina (1962). Foundations of Language. accounting.. To help language learners in understanding the English culture. the connection between idioms and idiomaticity. Dwight (1977) Meaning and Form. economics. BIBLIOGRAPHY Arnold.cultural communication is human and machine centered. Moscow: Visshaia shcola. Raimund (1972). the functions of the idioms in the sentence. Tubingen : Verlag Gunter Narr. Hockett. Phraseological units are used in both spoken and written English. Moscow: Visshaia shcola. to be ‘picturesque’. New York: University of California Press. vol. Osnovnye tipy frazeologhiceskih edinits. and often appear in newspaper articles. Beresnev. 230 . they penetrate into the customs and lifestyle of the English people. Phraseological units pervade English with a peculiar flavor and give it astounding variety. Vinogradov. 6. and some adjoining fields as well. the multiword expressions categorised as the idioms of the English language. Sally (2000). A number of English phraseological units serve as specialized terms in the following domains: advertising. (1975). namely. bright character and colour. London: Oxford. Fraser. Irina (1973). finance. buying and selling. Moscow: Visshaia shcola. Moscow: Visshaia shcola. Lexicologhia. Koonin. Lexicologia sovremenogo angliiscogo iazyca. Problemy Structurnoi Lingvistichi. idiomaticity and their translation in the context of applied linguistics. 15.. Problems in the Analysis of Idioms. idiomaticity and translation. Idiomaticity as an Anomaly in the Chomskyan Paradigm. Vladimir (1977). Piotrowschi. and make a deeper insight into the English history. Perebeinos. tom 4. Wallace (1968). Moscow: Visshaia shcola. (1959). Smirnitchii. relation between idiomaticity. Moscow: Visshaia shcola. Trudy po fiziologhii. Idioms within a Formational Grammar. Jurg (1982). banking. They are frequently utilized by native speakers. ABSTRACT The article is dedicated to the analysis of idioms. foreign linguists and machine translation linguists. London: Oxford University Press. the phenomenon of idiomaticity. In::Foundations of Language. New York: Publishing House. McMordie. because one of the main functions of a phraseological unit is the function of a powerful linguistic discourse. possibility and impossibility of changes of the idiom components. Alexander (1972).

să analizăm câteva dintre prepoziţiile aparţinând clasei din urmă. pot fi amintite unele auxiliare. descrierea câtorva dintre utilizările acesteia. deşi am putea încălca principiul economiei în limbaj. Am ales doar această prepoziţie. în primul rând. Pentru prima dintre situaţii pot fi citate ca exemple complementizatorii. cu foarte puţine excepţii. la fel ca adjectivele. 231 . Astfel de unităţi sunt. cu sau în). şi anume prepoziţia de din limba română. pentru că prezintă anumite particularităţi care merită a fi studiate mai în detaliu. Categoriile funcţionale nu determină sensul global al sintagmei cu care se combină. în al doilea rând. acesta este fie inerent. respectiv. asociat prin excelenţă categoriei respective. aceste categorii se caracterizează prin faptul că „împrumută” din proprietăţile celor două clase deja citate. Aşa cum vom încerca să susţinem în cele ce urmează. adesea abstract. Credem însă că o astfel de analiză poate fi extinsă şi la alte prepoziţii (vezi. Corver & van Riemsdijk (2001).Oana Magdalena CENAC. Prin urmare. în general. Categoriile lexicale sunt caracterizate ca fiind acele unităţi ale unei limbi care au un sens plin (adesea concret) şi care. denotă proprietăţi. direcţii / locuri (de ex. apartenenţa la clasa unităţilor semilexicale nu exclude utilizări care sunt specifice numai uneia sau celeilalte dintre clasele de bază. Situându-se între cele două extreme ale axei pe care am citat-o mai sus. Este însă evident că o astfel de clasificare a unităţilor unei limbi este ideală şi că între cei doi poli ai axei există o serie de elemente care au statut mixt. rezultatul unui proces incomplet de gramaticalizare şi corespund anumitor auxiliare (altele decât cele devenite deja funcţionale). numite în literatura de specialitate drept categorii semilexicale. aşadar. cazurile de recategorizare nu sunt puţine. de pildă. adverbul). ci numai îl specifică sau îl completează. explicativă sau teoretică) o constituie categorizarea unităţilor care formează inventarul unei limbi naturale. Rezultatul comun al acestor preocupări este reprezentat de recunoaşterea universal valabilă a cel puţin două clase de unităţi lingvistice. Borer (2004). Galaţi DESPRE VALORILE PREPOZIŢIEI DE ÎN LIMBA ROMÂNĂ 1. la fel ca verbele. la. Astfel de categorii exprimă. Universitatea „Dunărea de Jos”. Prima este reprezentată de categoriile lexicale (numite şi principale sau propriu-zise) iar a doua este reprezentată de categoriile aşa-zis funcţionale. acţiuni / evenimente (de ex. funcţionale. numite şi secundare sau gramatical(izat)e (vezi Chomsky (1965. în timp ce categoriile funcţionale sunt asociate claselor închise (inventarul acestora este. Baker (2003). aspect etc. din motive de spaţiu (având în vedere complexitatea datelor) şi. De asemenea. este greu de stabilit o ierarhie precisă a acestora. 1981). bineînţeles. Emonds (1985). fie este rezultatul unui proces de desemantizare a unei categorii lexicale devenite funcţională.adjectivul). prepoziţiile a. Categoriile funcţionale sunt acele unităţi ale limbii care nu au sens lexical. Introducere O preocupare majoră a lingviştilor de toate facturile (descriptivă. Prezentarea noastră va fi organizată după cum urmează: definiţie minimală a prepoziţiei. exactă din moment ce există nume care. ci gramatical. – este cu siguranţă mai adecvat să vorbim de existenţa unei a treia categorii de unităţi.numele). Pentru cea de-a doua. calităţi / proprietăţi (de ex. câteva trăsături comune ale utilizărilor lexicale şi. cuantificatori şi / sau prepoziţii.verbul). denotă evenimente / acţiuni. indivizi / entităţi (de ex. Avram (1997). prin urmare. în general. Aşa cum s-a subliniat în numeroase rânduri. compunere şi mai ales împrumut). fix). de obicei. concluzii. sau. din moment ce limba este în continuă evoluţie şi. determină sensul (lexical) al sintagmei pe care o proiectează. gen. pe. se admite în mod curent că apartenenţa la o clasă deschisă sau închisă este un alt criteriu de caracterizare a unităţilor unei limbi. Categoriile lexicale sunt asociate claselor deschise (dat fiind faptul că o limbă se îmbogăţeşte frecvent cu noi unităţi provenite prin derivare. timp. anumite articole şi / sau morfeme de număr. Ne propunem. prepoziţii şi / sau adverbe. Această clasificare semantică nu este. iafirmat de Chomsky.prepoziţia.

la fel ca în cazul altor categorii. Acesta este motivul pentru care unii cercetători le includ într-o a treia clasă. cazul prepoziţiei pe în construcţia obiectului direct). se vorbeşte. un soi de mere (acrişoare). prepoziţiile limbii române se pot construi fie cu acuzativul (între. de exemplu. În cele ce urmează. considerăm că nu este lipsit de importanţă faptul că niciuna din cele patru prepoziţii nu face parte din clasa celor care impun genitivul sau dativul. fie sunt subcategorizate de un element din structura în care sunt ocurente (a crede în → credinţa în. Ţinem să precizăm că. a lupta împotriva → lupta împotriva.). o cană de lemn. 2. am ales numai două seturi de exemple li vom exclude în mod deliberat alte tipuri cărora le corespund exemple precum un pahar de cristal (de Boemia). în primul rând. la. vom face apel şi la utilizările acesteia aşa cum apar ele în Dicţionarul Limbii române. sub. temporale : pe. van Riemsdijk (1990). către. fie apar din motive pur structurale. nebuna de mătuşa (Maria). răspunzând unor constrângeri impuse de contextul în care apar (vezi. spre. de existenţa a două clase de prepoziţii: prepoziţii lexicale şi prepoziţii funcţionale (Rizzi (1988). anume de a fi capuri (morfologic invariabile).. De aceea. În acelaşi timp. am pus vasul pe (această) masă vs. pe de altă. Edotura Academiei. Primele corespund predicatelor independente şi celor subcategorizate. cele din urmă corespund prepoziţiilor care apar din motive structurale (vezi. între alţii. trebuie subliniat că toate prepoziţiile din română au o topică fixă în raport cu complementul lor. vom lua în discuţie cazul prepoziţiei de subliniind motivele pentru care acestea aparţin fie clasei lexicale fie cele funcţionale. vom face apel uneori la noţiuni şi ipoteze care au fost elaborate în cadrul mai larg al gramaticii generative. datorită etc. un kilogram de ardei (gras).). Practic. În timp ce în exemplul venirea de la Bucureşti este vorba de un sens locativ (mai precis despre desprinderea de un anume punct – desemnat de grupul prepoziţional la 232 b. Primul tip este reprezentat de exemple precum cel de mai jos : (a veni →) venirea de la Bucureşti Contrastul dintre acestea poate fi scos în evidenţă. Prepoziţiile funcţionează fie ca predicate independente. exprimând de obicei relaţii circumstanţiale (spaţiale / locative: de. de chiar sensul construcţiilor. Prepoziţia de Analiza prepoziţiei de poate părea mai puţin convingătoare deoarece. împotriva etc. dificultatea este sporită de multitudinea contextelor în care apare de.. printre care restricţia de caz şi cea de topică (GALR (2005)). în sensul că aceasta îl precedă întotdeauna. În ce priveşte topica. Potrivit acestor distincţii. Tseng (2000). o cană de lemn Al doilea este reprezentat de următoarele construcţii : a. niciuna dintre ele se regăseşte numai într-una dintre clase. fie că vorbim de prepoziţia de sau pe sau la.) sau cu dativul (graţie. lângă etc. Pană Dindelegan (1997)). o vacanţă de vară. în etc. Fagard (2006)). mulţumită. un fel de casă (pe apă). ci din clasa celor care se construiesc cu acuzativul (Avram (1997)). Totodată. în speţă în cadrul teoriilor cunoscute sub numele de Principii şi parametri (sau Guvernare şi legare) (Chomsky (1981)) şi Programul minimalist (Chomsky (1995)). dar nu numai (vezi prepoziţia cu pentru relaţiile de asociere sau instrumentale). a opta pentru → opţiunea pentru). Astfel. iar. fie cu genitivul (contra.Descrierea datelor empirice se va face cu ajutorul câtorva teste (în special sintactice). care vin în completarea celor evocate în primele paragrafe. cauzale : graţie. un fiu de preşedinte . pe de o parte. numită clasa prepoziţiilor semilexicale (Corver & van Riemsdijk (2001)). Tomul D. atribuirea de premii la zece studenţi). prepoziţia impune complementului său o serie de restricţii gramaticale. care se pot combina cu un complement de natură variată (dar în special nominală). testele de care dispunem sunt mai puţin numeroase. Chomsky (1965). datorită etc. În calitate de centru de grup. de-a lungul acestei expuneri. Prepoziţia: definiţie Vom adopta pentru discuţia de faţă definiţia clasică dată prepoziţiei. proiectând astfel grupuri prepoziţionale (vezi. la etc. *am pus vasul (această) masă pe). de unde şi numele de pre-poziţie (cf.). pe. prepoziţiile care funcţionează ca mărci cazuale: o bicicletă a doi copii. în acest sens. fără.

Bucureşti), în exemplele următoare este exprimată o relaţie de descendenţă (a) sau o relaţie de apartenenţă (b). Aceasta se poate verifica fie prin suprimarea prepoziţiei de din construcţiile respective:
venirea la Bucureşti a. *un fiu preşedinte b. *o cană lemn

fie prin substituţia acesteia printr-o prepoziţie cu alt sens: venirea pe la Bucureşti. Acest tip trebuie diferenţiat de următorul: casa de la munte. A se nota că acesta poate fi analizat ca provenind dintr-un alt fel de structură propoziţională decât cea cu verbul a veni din exemplul anterior, în speţă am vizitat o casă la munte sau la munte, am vizitat o casă, în care de nu este prezent. Se observă că testele aplicate, deşi schimbă (parţial) sensul lexical al sintagmelor, nu le afectează structura sintactică. În schim, în un fiu pe mogul şi o cană pe lemn, aplicarea aceloraşi teste face ca structurile respective să devină agramaticale. Cu alte cuvinte, substituţia este posibilă acolo unde elementul substituit are acelaşi statut (categorial şi / sau funcţional) cu cel al elementului prin care este substituit (vezi în special de vs pe) când această condiţie nu este respectată, se obţin rezultate agramaticale. O altă diferenţă pe care vrem să o subliniem cu privire la aceste date apare dacă facem apel la un al doilea test de natură paradigmatică, anume substituţia printr-un grup adverbial sau prepoziţional. Mai precis, se constată că exemplul venirea de la Bucureşti permite subtituţia printr-un grup adverbial; în acest caz, de se păstrează: venirea de acolo. Din contră, exemplul un fiu de preşedinte nu permite substituţia printr-un grup adverbial, ci printr-un grup adjectival caz în care de nu se păstrează: un fiu prezidenţial. 3. Posibilităţi de analiză Exemplele avute în vedere converg toate către aceeaşi idee: tipul numit aici „clasic” corespunde utilizărilor lexicale ale categoriei prepoziţie. Cu alte cuvinte, elemente grupate sub acest tip pot fi definite ca prepoziţii autentice, adică lexicale. Caracterizarea acestora se regăseşte, în mare parte, în definiţia pe care am adoptat-o la începutul acestei expuneri şi poate fi, bineînţeles, detaliată. Stowell (1981) şi Emonds (1985), de pildă, propun o analiză a prepoziţiilor (lexicale) în termeni de trăsături categoriale (vezi şi Chomsky (1981)). Conform opiniei acestora, prepoziţiile sunt categorii [-N; -V] care, în virtutea primei trăsături, pot atribui caz (şi uneori rol tematic). Situaţia nu este aceeaşi cu modificatorii prepoziţionali ai numelui: o regiune cu tropicală, o casă fără ferestre din lemn, un bibelou de porţelan etc. complementului (nominal) pe care-l domină. Din această perspectivă, prepoziţiile se aseamănă cu verbele (fiind categorii [-N; +V]). Analizele oferite în literatura de specialitate nu sunt însă la fel de unitare în ce priveşte tipul zis „special” de utilizări ale lui de în special (şi al celorlalte prepoziţii, precum a, la, pe). Acestea pot fi împărţite în două clase: (a) analize care atribuie statutul de prepoziţie elementelor în discuţie, dar care le tratează ca pe un tip special de capuri (funcţionale sau slabe); (b) analize care nu le atribuie statutul de prepoziţie, ci le tratează ca mărci cu diverse funcţii. Problema care se pune cu privire la prima clasă de analize este reprezentată de natura proiecţiei funcţionale. Analize de genul celei oferite de van Riemsdijk (1990), în cadrul gramaticii generative, propun o caracterizare a acestor capuri în termeni de trăsături funcţionale. Altfel spus, pe lângă trăsăturile [-N;-V], matricea unei prepoziţii funcţionale ar cuprinde şi o trăsătură [+F]. Avantajul unei astfel de analize este că se păstrează paralelismul între categoriile lexicale şi funcţionale, pe de o parte, pentru că şi unele, şi celelalte reprezintă proiecţii şi, pe de alta, pentru că matricea de trăsături a celor două tipuri de categorii poate fi considerată ca fiind aceeaşi, cu diferenţa totuşi că ea se actualizează în mod diferit (ca [+] sau ca [–]) (ca în exemplul mai jos). Dezavantajul acestei analize îl reprezintă faptul că natura trăsăturii [+/-F] nu este precizată şi mai ales că nu este specifică numai prepoziţiilor, ci şi altor categorii. Cu alte cuvinte, realizarea trăsăturii [F] ca [+] în matricea unei categorii (lexicale) duce la transformarea acesteia într-o categorie funcţională. a. GV b. GV 233

V GP V Gp P GN p GN || NN [-N;-V;-F] [-N;-V;+F]

În această primă clasă de analize, trebuie subliniate şi cele propuse de Tseng (2002) şi Abeillé & al. (2003) în cadrul gramaticii de tip categorial HPSG14. Analizând, între altele, prepoziţiile à şi de din limba franceză, autorii propun o ipoteză în termeni de capuri slabe. Mai precis, un cap slab (adică un element care formează o sintagmă) este un cap care moşteneşte trăsăturile complementului cu care se combină. În situaţia de faţă, prepoziţiile moştenesc trăsăturile nominale ale numelui, iar aceasta explică de ce grupurile introduse de una dintre prepoziţiile cu utilizări speciale se comportă ca sintagme nominale, şi nu prepoziţionale. Soluţia pare convingătoare cu atât mai mult cu cât „împrumutul” de trăsături de la complementul nominal nu exclude păstrarea trăsăturilor de bază ale prepoziţiei. Aceasta explică de ce prepoziţiile în utilizările clasice şi, respectiv, speciale (adică lexicale şi, respectiv, funcţionale) pot avea o serie de comportamente comune. În fine, cea de-a doua clasă de analize se bazează pe ideea că, în utilizările de tip special, unităţi de felul celor analizate în acest articol nu aparţin, în particular, clasei prepoziţiilor şi nu se numără, în general, printre categoriile (lexicale sau funcţionale) ale unei limbi. Altfel spus, astfel de unităţi nu proiectează în general grupuri, ci se ataşează, la fel ca afixele, la o anumită categorie. În funcţie de specificul categoriei pe care o selectează, acestea. În analiza lui van Riemsdijk (1990) se regăseşte şi o a patra trăsătură [+/- Max], care corespunde proiecţiilor maximale şi, respectiv, nonmaximale (adică intermediare). Din engl. Head-driven Pharse Structure Grammar sunt analizate ca simple mărci care îndeplinesc diverse funcţii: mărci cazuale, înţelese (a) ca mărci care atribuie caz numelor aflate într-o structură în care nu pot primi caz de la categoria care le guvernează (Milner (1982), de Jong (1992), Grosu (1998)) sau (b) mărci care au preluat, în diacronie, funcţiile desinenţelor cazuale din latină (Marouzeau (1922), Renzi (1984), Giusti (1993)); mărci ale adjuncţiei (Rubin (2002)); mărci ale marcării diferenţiale a obiectului direct (Lazard (1994), Ionescu (2000), Aissen (2003), Floricic (2003)) etc. Apariţia acestora din urmă poate fi dirijată de unul dintre factorii următori: (a) individualizare (Niculescu (1965), Pană Dindelegan (1997)); gen zis personal (Racoviţă (1940), Graur (1945), Cornilescu (2000)); (c) ambiguitate între subiect şi obiectul direct (Puşcariu (1922), Onu (1959), Guţu Romalo (1973)). După cum se poate observa, o analiză în termeni de mărci este comodă, în sensul că se pot grupa sub o etichetă generală elemente dintre cele mai eterogene. Pe lângă abordarea generativă, nu putem să nu o menţionăm pe cea clasică pentru care, prepoziţia de poate avea următoarele valori: a. prepoziţie, cu următoarele sensuri : - exprimă provenienţa prin indicarea unui loc, sau a unui spaţiu de unde este originar, de unde se trage cineva sau ceva : Acesta este sentimentul soldaşilor de oriunde. - originea sub aspectul sortimentului, al speciei: Lâna din care se face postav de Braşov. -în construcţia de unde, indică manifestarea unui anumit interes, a unei anumite curiozităţi: -exprimă deplasarea, descinderea din direcţia aceva sau a cuiva considerat ca fiind situat în spaţiu: De undeva, de peste deal a urcat la coşere. (Sadoveanu) -urmat de „pe la” exprimă aproximarea: „De pe la toate casele erau duşi în câmpurile acelea fii şi Precedat de sau în combinaţie cu „cât” sau „ce” în construcţii exclamative: „Prin îndemnul său, -indică elementul din care se prepară un produs alimentar, farmaceutic, cosmetic etc.: Prescurile sunt făcute din făină de grâu curată. 234
ce mai de pomi s-au pus în ţinterim!” (Creangă) părinţi.” (Camilar); Cine eşti, de unde eşti ? Pe la noi ce rătăceşti ? (V.Alecsandri)

pune pe masă , conduce pe musafir

- în construcţia de ce, cu valoare de conjuncţie, indică depăşirea unei acţiuni care se petrece în spaţiu prin raportare la altă acţiune: Trece de ce-i iese în cale. - exprimă un raport de dependenţă prin condiţionare dintre două acţiuni care se petrec în spaţiu: „Pe-afară de stai / Te-năbuşi” (Bacovia) - exprimă încadrarea retrospectivă a unei acţiuni prin raportare la altă acţiune stabilită ca soroc: „Iar când a fost de s-a- mplinit ajunul zilei... nuntaşi...s-au răscolit.” (Coşbuc); -exprimă un raport concesiv dintre două acţiuni; cu nuanţă condiţională: „Cela ce crede în mine,
de va şi muri, fi-va viu” (Antim)

gras. „ (Negruzzi)

- indică echivalenţa dintre două elemente sub aspectul originii, al valorii etc sau includerea în aceeaşi categorie: „Amândoi suntem de-o mamă, De-o făptură şi de-o samă. (Alecsandri). b. conjuncţie: - în construcţia de unde, cu valoare de conjuncţie, exprimă locul sau spaţiul din care provine sau de care aparţine cineva sau ceva: „Să se întoarcă la satul de unde iaste.” - în construcţia de sub care, cu valoare de conjuncţie, indică reluarea în cadrul unei acţiuni a elementului sub care este situat ceva: „Fusta ei de atlaz albastru deschis, de sub care se zărea un picioruş

- nuanţă temporală şi opoziţională: „Bucuroşi le-om duce toate de e pace, de-i război.”;
„[Omul merge înainte] de mănâncă, de se odihneşte ori de doarme.” (Călinescu); zidit o casă proprie pe locul bisericii.”(Rebreanu)

- exprimă raportarea unei acţiuni cu caracter incoativ la altă acţiune, care este nu numai începută, dar şi terminată; cu nuanţă finală: „Cu învoirea lui Belciug, învăţătorul s-a apucat de şi-a c. pronume relativ: - individualizarea unui element în cadrul unei acţiuni, care îl reia, desemnându-l ca loc, ca spaţiu etc., de situare, de localizare, de provenienţă etc. a acestia: „Făcând cercetare, m-am

plirofolisit cu jăluitorii aceştia, cu prăvălii dă lucra meşteşugul croitorii.” - popular, cu nuanţă instrumentală: „Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vreun pod, De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod.” (Eminescu)

d. ca interjecţie, poate exprima diferite stări şi sentimente: - nedumerire, nesiguranţă în faţa unei situaţii neclare: „De, e lucru foarte greu să spui cum te

cheamă, când nu-ţi dă mâna să spui cine eşti.” (Slavici) - supărare, mustrare: „Să vezi că nu-l ascultă, că de! Voi tinerii sunteţi cu minţile cam zburătoare.” (Filimon) - nepăsare faţă de cineva care se află într-o anumită situaţie: „De, ce să-ţi fac!”

- acceptarea unui lucru firesc, concesie în faţa unei situaţii deosebite sau cu valoarea unei afirmaţii: „Ei mergeau...părându-li-se...ziuaceas şi ceasul clipă: dă, cum e omulcând merge la drum cu
dragostea alăturea.” (Creangă)

4. Concluzii Aşa cum am spus în introducerea acestei prezentări, nu ne propunem să adoptăm una dintre analizele pe care le-am trecut în revistă. Ne-am limitat, de-a lungul acestei prezentări, la a sublinia că distincţia generală între categorii zise lexicale şi categorii zise funcţionale se poate aplica şi prepoziţiei de din limba română. Am încercat să arătăm acest lucru prin aplicarea câtorva teste ale căror rezultate au scos în evidenţă o serie de diferenţe.
BIBLIOGRAFIE : Abney, S. (1987), The English noun phrase in its sentential aspect, Doctoral dissertation, MIT, Cambridge, Massachusetts. Avram, Mioara (1997), Gramatica pentru toţi, ediţia a doua, Editura Humanitas, Bucureşti. Baker, M. (2003), Lexical Categories, Cambridge University Press. Borer, Hagit (2004), Structuring Sense, Oxford University Press. Chomsky, N. (1965), Aspects of the Theory of Syntax, MIT Press, Cambridge, Massachusetts. Chomsky, N. (1981), Lectures on Government and Binding, Foris, Dordrecht. Chomsky, N. (1995), The Minimalist Program, MIT Press, Cambridge, Massachusetts. Cornilescu, Alexandra (1993), „Notes on the Structure of Romanian DP and the Assignment of the Genitive Case“, in University of Venice Working Papers in Linguistics 3.2., p. 107-133.

235

Cornilescu, Alexandra (2000), „Notes on the Interpretation of the Prepositional Accusative in Romanian“, in Bucharest Working Papers in Linguistics, Departament of English, Faculty of Foreign Languages and Literatures, University of Bucharest, vol. II, nr. 1 / 2000, p. 91-106. Corver, N. & van Riemsdijk (eds.) (2001), Semi-lexical Categories, Mouton de Gruyter, Berlin, New York. Dindelegan, Gabriela (eds.), The Essential Grammar of the Romanian Language (în lucru), manuscris disponibil pe site-ul www.linguist.jussieu.fr/~mardale GALR (2005) = Gramatica Limbii Române, Vol. I – Cuvântul, Vol. II – Enunţul, Editura Academiei Române, Bucureşti. Guţu Romalo, Valeria (1973), Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Ionescu, E. (2000), „The Role of pe in the Direct Object construction in Romanian (some critical remarks)“, in Bucharest Working Papers in Linguistics, Departament of English, Faculty of Foreign Languages and Literatures, University of Bucharest, vol. II, 1, p. 81-91. Mardale, A. (2005b), „Case Marking and Prepositional Marking. Some Remarks Concerning DE-Phrases in Romanian”, in Bilbao-Deustko Student Conference in Linguistics, Universidad de Deustko, Bilbao, 23-25 june. Mardale A. (2002), „Note despre construcţia obiectului direct prepoziţional în română şi în spaniolă“, in Studii şi cercetări lingvistice, 1-2, LIII, Editura Academiei Române, Bucureşti, p. 77-94. Niculescu, A. (1965), „Obiectul direct prepoziţional în limbile romanice“, in Individualitatea limbii române între limbile romanice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. ***, Dicţionarul limbii române, Editura Academiei, Litera D, p.132-213 ABSTRACT With this paper, we shall tackle the issue of the preposition de in the Romanian language. Moreover, we intend to prove that the distinction between the so called lexical categories and the so called functional categories mai apply to the Romanian preposition de.

236

Gheorghe CHIVU, Universitatea din Bucureşti

LEXICUL NEOLOGIC DIN LIMBA ROMÂNĂ VECHE, ÎNTRE VOCABULARUL DE CULTURĂ GENERALĂ ŞI TERMINOLOGIILE DE SPECIALITATE
1. Studiile referitoare la lexicul vechii române literare au evidenţiat constant ponderea deosebită a influenţei exercitate de limbile de cultură dominante, până la finele secolului al XVIII-lea, în toate provinciile româneşti: slavona, timp de secole limbă oficială a Bisericii ortodoxe, dar şi a administraţiei şi a şcolii, şi apoi, după 1700, neogreaca, devenită mai puţin limbă de cult, dar puternic instalată ca limbă a elitei intelectuale [1]. Contactele culturii româneşti cu lumea spirituală occidentală păreau a fi, în aceste condiţii, nesemnificative, ele manifestându-se exclusiv individual, ţinând de relaţia unei anumite personalităţi sau a unui anumit segment al societăţii cu una sau cu alta dintre limbile de cultură apusene. Au fost astfel frecvent evocate, ca excepţii notabile într-o cultură dominată de modelul slavon, exemplele lui Miron Costin şi Constantin Cantacuzino stolnicul, şcoliţi în Polonia, respectiv în Italia, şi s-a insistat îndeajuns de mult asupra lui Dimitrie Cantemir, singurul savant în sens european dat de spaţiul românesc în perioada veche. A fost de asemenea amintită, dar, din raţiuni uşor de bănuit, prea puţin studiată în efectele sale lingvistice, influenţa exercitată de limba latină utilizată, în Transilvania, ca limbă de cult, respectiv ca limbă a administraţiei. Cercetările întreprinse, în anii 80 ai secolului trecut, de un colectiv al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, în vederea elaborării Istoriei limbii române literare vechi [2], a pus însă în evidenţă o pondere neaşteptat de ridicată a influenţei exercitate de limba latină şi de limbile romanice occidentale asupra vechii noastre limbi de cultură [3]. Parcurgerea, chiar şi selectivă a mai multor texte alcătuite înainte de anul 1760 [4], a arătat că, alături de cronicarii moldoveni sau munteni care studiaseră la Bar sau la Padova, în afară de Dimitrie Cantemir, pentru care latina devenise limbă curentă de comunicare culturală şi ştiinţifică, sau de învăţaţii ardeleni, care utilizau încă din şcoală limba latină, foloseau în scrisul lor neologisme latineşti sau romanice foarte mulţi traducători, mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Între aceştia trebuie amintiţi în primul rând Nicolae Costin, învăţatul fiu al cronicarului moldovean, cel căruia îi datorăm manuscrisul intitulat Ceasornicul domnilor [5], Eustratie Logofătul şi Daniil Panoneanul, alcătuitorii marilor texte de lege imprimate în timpul lui Vasile Lupu şi Matei Basarab [6]. Nu pot fi ignoraţi, în aceeaşi serie, controversatul Ioan Romanul sau Frâncul [7], care a transpus în româneşte, pentru uzul lui Constantin Brâncoveanul, surprinzătorul, pentru finalul de secol XVII românesc, Folet novel, şi nici anonimul alcătuitor al primei cărţi româneşti de bucate, manuscris muntenesc din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, cu original cert italienesc [8]. Înalte feţe bisericeşti, cunoscătoare şi utilizatoare fireşti ale limbii slavone, utilizau însă şi ele cuvinte provenite din latină sau din limbi romanice, independent de sursa scrierilor pe care le alcătuiau sau le prelucrau. Nu îi am desigur în vedere doar pe învăţaţii ierarhi ardeleni, între care Simion Ştefan ocupă un loc aparte, ci şi pe Varlaam şi îndeosebi pe Dosoftei, în scrierile cărora influenţele lexicale occidentale sunt mai puţin aşteptate [9]. Traducerilor, prelucrărilor şi puţinelor texte originale în care au fost identificate mai multe sau mai puţine neologisme latino-romanice le stau însă alături şi numeroase documente, deopotrivă acte de cancelarie, inclusiv texte cu caracter diplomatic [10], înscrisuri uzuale, între care multe convenţii de tip comercial, sau foi volante cu caracter oficial, dar şi scrisori sau foi de zestre. În limba acestor surse, neologismul, acceptat constant 237

ca mijloc de desemnare a unor realităţi sau concepte necunoscute în spaţiul românesc, poartă adesea semnele pătrunderii mediate în limba română [11] şi mărcile utilizării de către oameni cu mai puţină instrucţie [12]. Fără să atingă importanţa şi ponderea influenţei lexicale slavone şi apoi neogreceşti, influenţa latino-romanică a fost deci, contrar unor opinii cândva general acceptate, foarte bine reprezentată în scrisul vechi românesc. Potrivit estimărilor făcute de colectivul de cercetători deja amintit, încă înainte de 1760 erau utilizate în textele scrise în limba română peste 1200 de unităţi lexicale de origine latinească sau romanică, cărora li se alătură numeroase derivate, respectiv cuvinte create prin conversiune de la baze neologice [13]. Numărul acestor unităţi a crescut considerabil în deceniile de la sfârşitul secolului al XVIIIlea, în primul rând sub influenţa deschiderii oferite, în special în Transilvania, de mişcarea iluministă [14]. Scrisul literar se divizase însă, după 1750, în laic şi religios, iar vocabularul scrierilor laice se înnoise în mod semnificativ, consecinţă a unei tematici mult diversificate, dar şi a unei noi orientări culturale şi a unei atitudini faţă de forma exprimării elevate diferite de aceea consemnată în scrierile religioase [15]. 2. Pătrunse în scrisul românesc foarte devreme (primul neologism, de origine italiană, ducat, numele monedei de aur cu circulaţie europeană, a fost înregistrat într-un document redactat în ţările române, în limba slavonă, în anul 1421), crescând numeric în mod spectaculos încă înainte de 1600, chiar dacă receptarea nu era totdeauna directă [16], pentru a deveni apoi o prezenţă semnificativă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, neologismele latinoromanice ilustrează domenii extrem de diverse de activitate. Ele se referă în primul rând la activitatea socială (viaţa politică şi militară, ierarhia socială, justiţie şi administraţie, familie) şi la viaţa spirituală (religie, învăţământ, artă, carte, tipografie şi bibliotecă, diverse ştiinţe, precum filosofia, istoria, medicina, lingvistica şi teoria literară, matematica, geografia şi astronomia), dar numeroase împrumuturi trimit la viaţa materială (substanţe, plante, animale sau obiecte; produse culinare, meserii şi comerţ) [17]. Apar astfel în textele noastre vechi multe neologisme pe care vorbitorii contemporani nouă le consideră specifice românei literare moderne şi chiar dicţionarele de tip istoric apărute înainte de 1992 [18] (în primul rând Dicţionarul Academiei) le atestă abia în secolul al XIX-lea. Ne gândim, dintre multele exemple posibile, la cuvinte din lexicul de bază, precum
academie, animal, argument, astronom, autoritate, capital, candidat, cauză, director, doctor, elector, element, familie, figură, formă, materie, muzică, natură, naţiune, patrie, politică, propriu, protecţie, republică, rezident, sumă, temperament,

dar avem în vedere şi neologisme ce aparţineau unor vocabulare de specialitate. Selectăm dintre acestea în primul rând vocabularul juridic şi administrativ, extrem de cuprinzător, ilustrat prin termeni precum
administraţie, apelaţie, arendă, avocat, bonum-publicum, comisar, contract, document, iurist-conzultus, maghistrat, notar, pasport, poliţă, pretenţie, privileghie, procurator, rezoluţie, secretar, suplică “cerere”, testament sau tribunal,

dar se cuvin menţionate, tot datorită numărului mare de cuvinte caracteristice, medicina şi farmacia, domenii în care erau deja folosiţi
balsam, cangrenă, colică, dietă, disenterie, fistulă, laxativ, maligna, medicină, pilulă, plastor, pulsus, reţetă, scorbut, spital, stomac, tintură, ungvento, vezicatoriu,

respectiv filosofia, şi ea foarte bine ilustrată prin termeni ca
anomalie, argument, axiomă, cabală, categorie, dialectică, element, filosof, filosofie, material, metafizică, practică, siloghism, sofist, stoic, teorie,

ce aveau deja circulaţie şi semnificaţii specifice. Dovadă a nivelului atins de scrisul literar românesc imediat după anul 1700, nu lipsesc desigur din seria vocabularelor de specialitate terminologiile ilustrative pentru specialităţile de tip filologic. Mă refer la stilistică şi teoria literară, termeni precum 238

autor, comedie, fabulă, odă, poemă, rapsodie, satiră, teatru; anapest, dactil, ritm, troheu

având nu doar forma, ci şi sensul uzual astăzi, sau la gramatică, mult mai cuprinzătoare în epocă, în scrierile specifice acestei ultime discipline fiind utilizaţi, alături de mulţi termeni cu formă specifică vremii [19],
declinaţie, etimolog, gramatică, sens, silabă sau sinonimie.

3. Marea diversitate a câmpurilor lexicale ilustrate de neologismele latino-romanice înregistrate în limba română veche probează desigur existenţa, încă înainte de sfârşitul secolului al XVIII-lea, a unor contacte culturale şi materiale multiple şi nu o dată profunde ale spaţiului românesc cu lumea occidentală. Prezenţa acestor neologisme în texte de facturi diverse, deopotrivă traduceri, adaptări şi prelucrări sau scrieri originale, texte destinate unor domenii specifice de activitate sau scrieri de tip beletristic, cu largă circulaţie, alcătuite de cunoscători ai unor limbi de cultură occidentale, dar şi de scriitori mai puţin instruiţi, oferă dovada pătrunderii majorităţii elementelor latino-romanice înregistrate nu numai în vocabularele de specialitate, deci în terminologii cu utilizare limitată în limba literară veche [20], ci chiar în lexicul literar uzual [21]. Iar bogăţia atestărilor, polisemantismul unor cuvinte neologice şi apariţia unor autentice familii cu bază neologică [22] arată utilizarea constantă a împrumuturilor în registre de limbă diverse. Cum a fost însă reflectată influenţa culturii occidentale asupra vocabularului românei literare în primele scrieri lexicografice româneşti ? Relativ numeroase înainte de 1780, având finalităţi şi modele diferite şi reflectând, în consecinţă, aspecte diverse ale limbii literare, vechile noastre lucrări lexicografice, numite, după scop sau întindere, glosare, lexicoane şi, mai rar, dicţionare, cuprind de regulă, ca forme-titlu sau ca elemente lexicale incluse în definiţii, relativ puţine neologisme latinoromanice. Faptul era firesc în cazul glosarelor destinate traducătorilor de texte religioase sau în acela al textelor din domeniu cu model slavon sau neogrecesc. În trei dintre manuscrise prezenţa, poziţia şi numărul împrumuturilor latino-romanice au însă o semnificaţie deosebită pentru nivelul atins de vechea română literară. Avem în vedere primul dicţionar original al limbii române, alcătuit la mijlocul secolului al XVII-lea în zona Caransebeşului, numit de autorul anonim Dictionarium valachico-latinum, dar cunoscut de filologi în primul rând ca Anonymus Caransebesiensis [23]. Ne referim apoi la un alt text original, Lexicon compendiarium latino-valachicum, redactat în Bihor, cândva între 1771 şi 1776 [24], ca parte a unui program menit să ofere misionarilor iezuiţi instrumentele de bază pentru însuşirea rapidă şi adecvată a limbii române [25]. Ne-am oprit, în sfârşit, asupra unui dicţionar de la finele secolului al XVII-lea, intitulat Dictiones latinae cum valachica interpretatione, prima lucrare lexicografică de tip enciclopedic alcătuită în spaţiul românesc, prelucrare de mari dimensiuni (cuprinde peste 37 000 de cuvinte-titlu) a unui dicţionar plurilingv maghiar (Albert Szenci Molnár, Lexicon latino-graeco-hungaricum), datorată lui Teodor Corbea [26]. Manuscrisul intitulat Dictionarium valachico-latinum, primul lexicon cu bază limba română, alcătuit de un intelectual anonim din Caransebeş pentru a face cunoscut vocabularul utilizat de bănăţeni la mijlocul secolului al XVII-lea, înregistrează o serie de împrumuturi directe din latină:
artic “articol, parte a unui text”, lăternă “felinar”, mil “milă, măsură pentru distanţă”, mirac “miracol”, probă, stemă, sumă, tămbar “manta” (formă mediată de gr. med. ταμπάριον a it. tabarro), violă “viorea”

şi mai multe neologisme cu aceeaşi origine, a căror formă indică un intermediar maghiar:
bărbir “bărbier, felcer”, cordovan “piele de Cordoba, marochin”, coştei “castel, fortăreaţă”, mişă “misă”, piaţ “for, piaţă”, probălui “a proba”, procator “avocat”, teştement “testament”.

239

Atent desigur la uzul literar al epocii, autorul textului a consemnat şi calcuri de tipul
întrîmbla “a media”, întrîmblare “mediere” sau întrîmblător “mediator”,

în cazul cărora relaţia cu termenii latineşti corespunzători (intercedere, intercessio, intercessor) este evidentă. Lexicon compendiarium latino-valachicum, destinat misionarilor iezuiţi, cuprinde şi el, fapt semnificativ pentru componenţa vocabularului literar utilizat în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, mai multe neologisme de origine latinească:
academie, balsam, companie “unitate militară”, cronică, episcop, euharistie, filosofie, latin, materie, oculariu “ochelar”, palat, pălărie, puntum, stemă, stil, talentum, testament (cu variantele teştament, teştamentum), ţerămonie, violă “viorea”,

la fel de numeroase împrumuturi latino-romanice mediate de limba maghiară :
articuluş “articol, punct dintr-un text de lege”, călariş “coral”, coştei “castel”, florint “florin, monedă”, pelican, privileghiom “privilegiu”, şălată “salată”, şum(m)ă “sumă”, tituluş “titlu”, verş “vers”

şi mai multe calcuri cu model latinesc:
cunume “supranume” (după cognominis), giurare-împreună “conjuraţie”, giurat-împreună “conjurat” sau zeceriu “decurion”.

Cel mai bogat inventar de împrumuturi latino-romanice din perioada scrisului vechi românesc este însă consemnat în Dictiones latinae cum valachica interpretatione, manuscrisul realizat de Teodor Corbea cândva înainte de 1700, păstrat în prezent la Biblioteca Academiei din Cluj-Napoca, dar reprodus cel puţin printr-o copie imediat după alcătuire [27]. Sub influenţa modelului (un lexicon plurilingv cu bază latinească), dar desigur şi ca o reflectare a vocabularului utilizat în mod curent de învăţatul braşovean, cel mai cuprinzător lexicon vechi românesc înregistrează un impresionant inventar de neologisme latino-romanice, forme adaptate sau reflectând fidel etimonul, împrumuturi directe sau mediate de limba maghiară, calcuri şi derivate de la o formă de bază existentă în română sau respectând modelul latinesc. Cităm, dintr-o serie care poate fi oricând îmbogăţită [28], numai neologisme, cele mai multe fiind surprinzătoare pentru ceea ce se consideră a fi fost nivelul atins de scrisul românesc din ultimul deceniu al secolului al XVII-lea:
academie, adverbium, african, anapest, animal, aprobator “persoană care aprobă o opinie sau o atitudine”, argument, arsenic, assensor “persoană care aprobă sau aderă la o opinie”, audere “faptul de a auzi”, autor, berillus “beril (o piatră scumpă)”, betonna “vindecea (o plantă)”, cantor, carmin “cântec; compoziţie poetică”, casus, catedră, colică, comedie, comicus, consonă, copie, coral, cretă, decan “decurion”, declamaţie, declinaţie “declinare”, dictator, eleghie, element, fillip “numele unei monede de aur”, flegmatic “cu caracter nepăsător; mucos”, gherundium, ghips, gorgonesă “gorgonă”, halţion “pasăre marină asemănătoare cu pescăruşul”, hişpan “spaniol”, iambus, iuristconzultus, iurista, la(u)danum, lectică, lustrum “lustru, interval de cinci ani”, modulare “modulaţie”, musă, narţisus, notă “melodie, cântec”, oraţie, parcă “ursitoare (în mitologia romană)”, peripateticus “(despre anumiţi filosofi) peripatetic”, pergament, platan, podagră, pompă “ansamblu de ceremonii fastuoase”, pronomen, protecţie, pulsus, regulă, sanicula “sânişoară (o plantă)”, satiră, sentenţie “hotărâre, decizie; maximă, aforism”, sepie, silabă, sisamum “susan”, smaragd, sofist, spaţium, tartar “iad”, thymum “o plantă, (probabil) cimbrişor”, traghicus “autor de tragedii”, traghedie, trigeamăn, ţentaurus “centaur”, vocalisă “vocală”.

În ciuda aşteptărilor, astfel de neologisme, atât cele adaptate, cât şi cele care au o formă ce reproduce fidel etimonul, nu sunt preluări mimetice ale cuvântului-titlu latinesc. Iată câteva citate, în cadrul cărora împrumutul neologic, specific terminologiei lingvistice, apare în partea românească independent de forma-titlu a articolului şi dublând uneori termeni lingvistici uzuali în epocă, creaţi prin calc: 240

“Adverbialiter. După tocmala adverbiumului.” (8r) “Dativus, -a, -um. O cădeare a declinaţiilor, dătători.” (76v) “Gerundiva g. n. pl. Cuvinte ca acealea în grammatică care să formăluiesc de la gherundium.” (124v) “Positio g. f. Punere, iară la grammatici iaste când după o vocalisă doao consone să urmează.” (253r) “Prosodia g. f. Sunarea, zicerea afară din grai a tuturor sillabelor cu bun mod.” (267r) “-Pte. Cuvântul spânzurat de pronomen” (269v) “Triptofon g. n. Cuvânt numai cu trei casusuri în declinaţiile grammaticei.” (355r)

4. Împrumuturile latino-romanice, prezente în număr surprinzător de mare în unele texte vechi româneşti, indică deci, după cum am încercat să demonstrăm în paginile anterioare, o apropiere timpurie a culturii noastre de cultura occidentală. Datorate iniţial instrucţiei unora dintre autori sau traducători, respectiv sursei sau modelului unora dintre texte, neologismele cu etimon latinesc sau romanic au devenit treptat elemente ale unui autentic vocabular neologic de cultură generală. Nu o dată însă neologismele aveau utilizări, forme şi semnificaţii specifice unor domenii de strictă specialitate. Iar consemnările făcute în trei dintre cele mai importante scrieri lexicografice vechi permit avansarea ipotezei potrivit căreia intelectualii români instruiţi în şcoli apusene cunoşteau şi utilizau terminologii de tip neologic chiar înainte de redactarea unor scrieri de specialitate în limba română.
NOTE [1] Vezi, pentru descrierea şi comentarea acestor influenţe, în primul rând Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii române literare, I. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea, Ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1971, p. 67-68, 429-432, Istoria limbii române. Fonetică, Morfosintaxă, Lexic, Bucureşti, 1978, p. 93-94, 107-108, respectiv Ladislas Gáldi, Les mots d’origine neo-grecque en roumain á l’epoque des phanariotes, Budapest, 1939, p. 137-265 şi Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), Bucureşti, 1997, p. 191-201, 397-414. [2] Tratatul intitulat Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), a apărut în anul 1997, la Editura Academiei Române, sub coordonarea lui Ion Gheţie. [3] Cercetarea vocabularului neologic de origine latinească sau / şi romanică, întreprinsă de un colectiv format din Gheorghe Chivu, Emanuela Buză şi Alexandra Roman Moraru, a format obiectul unui volum intitulat Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), apărut la Editura Ştiinţifică, în anul 1992. [4] Investigaţiile s-au limitat la anul 1760, pentru a nu repeta unele informaţii existente în volumul Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, publicat, în 1962, de către N. A. Ursu, şi pentru a nu dubla eforturile savantul ieşean, care anunţase, în lucrarea citată (la p. 5), că lucrează la un amplu “studiu monografic asupra tuturor neologismelor limbii române de până la 1860”. Acest studiu, elaborat împreună cu Despina Ursu, s-a concretizat în lucrarea intitulată Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760-1860), I-II, Iaşi, 2004, 2006. [5] Textul astfel intitulat în versiune românească este o traducere din limba latină a romanului Relox de principes, scris de către Antonio de Guevara. [6] Pentru alcătuitorii şi pentru sursele celor două texte de lege tipărite la Iaşi, în 1646, respectiv la Târgovişte, în 1652, vezi bibliografia în Carte românească de învăţătură. 1646, Bucureşti, [1961], p. 369373, respectiv în Îndreptarea legii. 1652, Bucureşti, 1962, p. 933-937. [7] Paternitatea alcătuitorului prognosticelor grupate sub titlul Foletul novel a format obiectul a numeroase studii, începând cu Emil Vârtosu, editorul manuscriselor, şi încheind cu N. A. Ursu, savantul care s-a oprit în repetate rânduri asupra textului. Vezi, dintre ultimele studii consacrate acestui subiect apărute sub semnătura învăţatului ieşean, Şi totuşi cine este traducătorul „Foletului novel” ?, în “Limba română”, XLIII, 1994, nr. 5-6, p. 256-264, nr. 9-10, p. 455-469, XLIV, 1955, nr. 1-2, p. 43-48. [8] Manuscrisul, editat de către Ioana Constantinescu (O lume într-o carte de bucate. Manuscris din epoca brâncovenească, Bucureşti, 1997), a fost supus unei analize menite să stabilească epoca de alcătuire şi sursa textului, dar şi să limpezească importanţa acestuia în cadrul scrisului vechi românesc, în studiul Cartea de bucate, un manuscris singular în scrisul vechi românesc, pe care l-am publicat în volumul Gabriel Ştrempel la 80 de ani, Satu Mare, 2006, p. 123-135.

241

[9] Importanţa şi rolul jucat de cei doi mari ierarhi în epocă au fost bine cercetate. Mai puţin cunoscut este însă faptul că, la academia ortodoxă înfiinţată de Ieremia Movilă la Kiev, limba latină era la fel de atent studiată ca limbile slavonă şi greacă. Pentru acest motiv, A. Iaţimirski considera că amintita academie răspândea “o formă ortodoxă a culturii latine” (apud P. Constantinescu, Relaţiile culturale româno-ortodoxe din trecut, Bucureşti, 1954, p. 167). [10] Avem în vedere, dintre cele mai vechi acte de acest tip, textele pregătite în cancelaria lui Mihai Viteazul pentru tratativele purtate cu Rudolf al II-lea, împăratul Austriei, ştiut fiind ca unele dintre documentele ajunse până la noi sunt versiuni româneşti ale unor texte redactate în limba latină. Vezi pentru acestea volumul Documente şi însemnări româneşti din secolul al XVI-lea (Bucureşti, 1979, p. 126-136), alcătuit, sub coordonarea lui Al. Mareş, de către Gheorghe Chivu, Magdalena Georgescu, Magdalena Ioniţă şi Alexandra Roman Moraru. [11] Forma unor împrumuturi dovedeşte ca ele au pătruns în limba română prin intermediul mai multor limbi neromanice. Vezi pentru detalii Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), p. 9-20. [12] Ne referim atât la anumite variante fonetice, apărute ca urmare a unor rostiri regionale, cât şi la anumite semnificaţii depărtate de etimon, explicabile uneori chiar prin confuzie paronimică. Vezi, pentru exemple, Dicţionarul citat, p. 48. [13] Pentru consideraţii suplimentare, a se vedea studiul introductiv la Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), p. 50-67. [14] Pentru vocabularul neologic utilizat în textele ştiinţifice alcătuite la sfârşitul secolului al XVIII-lea, vezi N.A.Ursu, Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, p. 139-300. [15] Vezi pentru acestea în primul rând consideraţiile formulate în studiul pe care l-am publicat în volumul colectiv Contribuţii la studiul limbii române literare. Secolul al XVIII-lea (1688-1780), [ClujNapoca], 2000, p.288-330. [16] Multe dintre neologismele latino-romanice înregistrate în cele mai vechi texte româneşti au forme care indică existenţa unor intermediare neogreceşti, germane, poloneze sau maghiare. [17] Ilustrarea acestor domenii în cursul secolelor al XV-lea – al XVIII-lea poate fi urmărită în detaliu prin exemplele prezentate în studiul introductiv la Dicţionarul deja citat (p. 22-27). [18] Ne raportăm la anul in care a iesit de sub tipar Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760). [19] A se vedea pentru aceştia studiul Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti.(1640-1780), II. Stilul textelor lingvistice, în “Limba română”, XXX, 1981, nr. 1, p. 46-53. [20] Pentru neologismele latino-romanice prezente în vechile vocabulare ştiinţifice respective, în scrisul juridic-administrativ, a se vedea detalii în seria de articole intitulată Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti (1640-1780), I-V, apărută în “Limba română”, XXIX, 1980, nr. 2, p. 111-122, XXX, 1981, nr. 1, p. 45-60, nr. 2, p. 139-147, nr. 3, p. 221-231, nr. 5, p. 505-514. [21] Pornind de la această constatare, Ion Gheţie afirma chiar existenţa în limba română literară veche a unui vocabular neologic “de cultură generală” (Istoria limbii române literare. Privire sintetică, Bucureşti, 1978, p. 121). [22] Există chiar atestări ale unor derivate de la baze încă neînregistrete în texte. Vezi, pentru unele dintre acestea, articolul nostru Împrumuturi latino-romanice în limba română veche, în “Limba română”, XLII, 1993, nr. 3, p. 113-116. [23] Vezi pentru istoria, caracteristicile şi ediţia textului volumul Dictionarium valachico-latinum. Primul dicţionar al limbii române, Bucureşti, 2008. [24] Ne-am oprit asupra manuscrisului, pentru datare şi stabilirea paternităţii, în studiul Un dicţionar puţin cunoscut: Lexicon compendiarium latino-valachicum, publicat în “Studii şi cercetări lingvistice”, XXXIX, 1988, nr. 6, p. 471-476. Dicţionarul, atribuit greşit lui Grigore Maior, a fost publicat de Mihai Alin Gherman (vezi Grigore Maior, Institutiones linguae valachicae. Lexicon compendiarium latino-valachicum, I-II, Alba Iulia, 2001). [25] În acest program regulile de bază ale limbii române şi diferenţele dintre limba vorbită şi “limba cărţilor” ar fi trebuit deprinse cu ajutorul gramaticii intitulate Institutiones linguae valachicae. Ediţia academică a textului a fost tipărită, însoţită de traducerea în limba română dată de profesoara Lucia Wald, la Editura Academiei Române, în anul 2001. [26] Dicţionarul a fost editat de Mihai Alin Gherman (Teodor Corbea, Dictiones latinae cum valachica interpretatione, I, [Cluj-Napoca], 2001). [27] O astfel de copie a textului, păstrată la Muzeul Bruckenthal din Sibiu, a fost împrumutată de un cititor chiar în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, după cum arată o chitanţă de împrumut existentă în fondurile bibliotecii.

242

[28] Pentru ilustrări suplimentare şi semnificaţii, vezi şi Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), s.v. BIBLIOGRAFIE Izvoare Teodor Corbea, (2001 ). Dictiones latinae cum valachica interpretatione, I, Ediţie Mihai Alin Gherman, [Cluj-Napoca]: Clusium *** ( 2008). Dictionarium valachico-latinum. Primul dicţionar al limbii române, Ediţie Gh. Chivu, Bucureşti: Editura Academiei Române Grigore Maior, (2001). Institutiones linguae valachicae. Lexicon compendiarium latino-valachicum, I-II, Ediţie Alin Mihai Gherman, Alba Iulia: Universitatea „1 Decembrie 1918” Lucrări de referinţă Gheorghe Chivu, Emanuela Buză, Alexandra Roman Moraru, (1992). Dicţionarul împrumuturilor latinoromanice în limba română veche (1421-1760), Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Gáldi, Ladislas (1939). Les mots d’origine neo-grecque en roumain á l’epoque des phanariotes, Budapest. Gheţie, Ion (coord.), (1997). Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), Bucureşti: Editura Academiei Române. Gheţie, Ion , Gh. Chivu (coordonatori), (2000). Contribuţii la studiul limbii române literare. Secolul al XVIIIlea (1688-1780), [Cluj-Napoca]: Clusium. Rosetti, Al., B. Cazacu, Liviu Onu, (1971). Istoria limbii române literare, I. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea, Ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Bucureşti: Editura Minerva. Ursu, N.A. (1962). Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, Bucureşti: Editura Ştiinţifică. ABSTRACT The renewal of the lexis of the old Romanian literary language was made, even in the absence of a joint action from the part of the scholars, through the acceptance of numerous borrowings from European languages of culture. Mostly used in translations, but already frequently used by many translators, the Latin-Romance neologisms, belonged, therefore, either to the general vocabulary, or to specialized terminologies. This work has the aim to analyze how this process is reflected in the dictionaries of the old Romanian language.

243

Aşadar. reclama pentru pastilele sau guma de mestecat Orbit ne avertizează că. este un parametru de măsurarea a bazicităţii sau acidităţii unei soluţii ( 0-7 acid. masa vorbitoare decide cine rămâne şi în ce formă. cu simbolul "O" respectiv "B" (www. termenii exită de jumătate de secol. folosesc termeni de specialitate. manager. designer. GB). determinând o migraţie a acestora către fondul lexical principal. Un bit mai are şi semnificaţia unei celule de memorie a unui calculator care poate conţine doar una din două variante posibile: sau 0. în anul 1909. marketing. De aceea. internet. job. În şcoala generală priveam cu încântare cum profesoara de chimie combina substanţe incolore care. chiar dacă. peste ani. meating. în general. mega-. Sorensen.ro). Unitatea de măsură pentru aceasta este 1 bait. Altfel spus. cool şi lista ar putea continua cu multe alte pagini pline cu astfel de exemple. de la cuvântul englez byte. Câţi dintre posesorii şi utilizatorii aparaturii (cu precădere generaţia tânără) ştiu ce este un „bait” sau dacă ar fi mai corect să spun „bit”?! În metrologie. România se bucură de cel mai mare procent al posesorilor de telefoane mobile şi media de vârstă al acestora scade tot mai mult. 7-14 bazic. şi al publicităţii. scris pe vremea când lucra cu John von Neumann la proiectarea unor modele timpurii de computere. Suntem familiarizaţi cu termeni precum: show. dar până acum au fost folosiţi doar în domeniile de specialitate. Astăzi. Astăzi. prin sublinierea importanţei acestei funcţii. „pH” este prescurtarea de la "pondus hydrogenii". mi-a atras atenţia o diferenţă (pe care nu o observasem până acum) faţă de varianta modernă: producţiile publicitare actuale trec dincolo de sfera utilului şi a eficienţei produsului şi ajung la domenii extreme.L.twist. majoritatea din limba engleză. în cele din urmă. numit şi bait. îşi schimbau culoarea. O structură de opt biţi formează un octet. sau 1. ei sunt folosiţi la scară din ce în ce mai largă. Simbolul unităţii de măsură "bit" este "b" (v. 7-neutru). nu de fiecare dată. respectiv gigabaiţi (MB. utilizatorul cunoaşte sensul lor real. Deşi se adresează marelui public. A crescut vertiginos şi numărul celor care au acces la un computer. Aşa am aflat că exită pH şi indicatori ai acestuia. în contact. reducând astfel riscul îmbolnăvirii dinţilor noştri. fresh. Fiecare cuvânt are istoria sa. 2002). Noţiunea a fost introdusă de către omul de ştiinţă danez S. ci să indice câteva domenii din care provin aceşti termeni. Aparatura modernă lucrează cu multiplii acestei unităţi. Totul este demonstrat ştiinţific şi indicat de graficele prezentate în spot. Una dintre caracteristicile acestor două tipuri de aparate este capacitatea de a transmite sau stoca o cantitate de informaţii. 244 . cantitatea de informaţie stocată întrun bit de calculator este chiar de 1 b (1 bit). Un bit este cantitatea de informaţie necesară reducerii la jumatăte a incertitudinii.Mihaela CÎRNU. statistică şi informatică. în special. un bit este unitatea de măsură pentru cantitatea de informaţie. Termenul a fost introdus de matematicianul şi statisticianul american John Wilder Tuckey ca o prescurtare combinată a cuvintelor engleze binary digit (= cifră binară). pentru a exprima concentraţii mici de ioni de hidrogen şi a fost definită ca logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentraţiei ionilor de hidrogen (www. Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi RECLAMĂ ŞI NEOLOGISME Este deja un truism faptul că prin intermediul mass-mediei. Popescu.P. favorizând apariţia cariilor. apar în limbă tot mai multe neologisme. poate intra în concurenţă cu unul deja existent şi. Numai Orbit neutralizează valoarea. Articolul de faţă nu îşi propune să urmărească în ce măsură este îndreptăţită utilizarea lor.ro).pagini_stiinta. valoarea pH-ului din gură devine acidă. după fiecare masă. Nu bănuiam atunci că. într-un articol din 1958. popularizându-i. Răsfoind o antologie de reclame din perioada interbelică. ele dau detalii de ordin tehnic. cineva îmi va demonstra importanţa acestuia în activităţile cotidiene.

aer condiţionat cu reglare automată. sau dispar.. care nu afectează pielea. dar reclama ne-a adus un termen nou. document. În Tacuma poţi conduce în stilul tău. internet. Tehnica publicitară este aceeaşi ca în cazul precedent: o abordare total diferită a produsului. Exemplificator este următorul text de reclamă : “TACUMA îmbină utilul cu plăcutul. wireless etc. Tot în această serie. Subliniez. pe care nu ne-am fi dus să-l preluăm dintr-un raport ştiinţific. stil. bogat în calciu. word. care evoluează atât de rapid. într-un spot publicitar. google. care ne sunt necesari. trăită din plin. Trebuie să recunoaştem că progresul tehnicii şi al informaticii ne obligă să ne îmbogăţim vocabularul cu o serie de termeni de specialitate. email. dar ce facem cu ataşare / ataşament? Aşa cum anunţam. yahoo. singurul cu pH neutru. Nu-l mai prezint ca delicios. stăpânind motorul de 2000 cm³ şi 129 CP. folosind ca agent de curăţate puterea aburului. fereastră. în limba engleză. poate. Un asfel de limbaj ni s-ar fi părut aproape imposibil. ci o îngrijeşte cu delicateţe.tulpina probiotică de bifidobacterium – şi că se află în flora noastră intestinală? Reclama pentru iaurtul Danone încearcă să ne convingă că varianta sa Activia este unică tocmai datorită faptului că are în plus acest bifidus. ci ca pe un rezultat al inovaţiilor ştiinţifice. mulţi termeni trebuie prelucraţi ca atare şi nu traduşi: folder. este spotul pentru săpunul Dove. de cele mai multe ori în limba engleză. adobe. Tacuma este maşina ideală pentru tine şi familia ta. Aparatul este ceva între mopul clasic şi aspirator. de la început. Sunt inutile astfele de detalii. adresat marelui public? Este greşită abordarea de acest tip? Experienţa dovedeşte că nu. nu voi insista asupra acestui aspect al „competiţiei” între termenul străin şi echivalentul său. In emisiunile teleshoping este prezentat un nou produs. Nu lipsită de obstacole este traducerea termenilor (acolo unde este posibil): fişier. Cred că toată lumea ştie că aceasta este formula chimică a apei. în iaurt. Cineva îi dă un vot de încredere şi îi explică secretul ştiinţific al produsului promovat. înainte ca specialiştii să aibă timp pentru investigarea lor. Noua TACUMA. de asemenea. funcţionalitate şi putere: Tacuma”. complexitatea fenomenului inovării lingvistice. Acum beneficiem şi de programare în limba română. 2008). printare. Interiorul modular şi adaptabil oricărei situaţii de transport împreună cu aspectul exterior rafinat fac din Tacuma o experienţă unică. Construită respectând cele mai înalte standarde de siguranţă şi având multiple dotări standard. a fost creată pentru o viaţă dinamică. 245 . închidere centralizată cu sistem de intrare fără cheie şi sistem audio surround de 136 W cu satelit de comandă pe volan. ştergere. Chiar dacă nu va înţelege anumiţi termeni. încât. dolii şi racorduri”. în urmă cu douăzeci de ani. şi că trebuie încapsulată special (Titirică. Specialiştii în chimie alimentară spun că această tulpină probiotică nu poate trăi într-un astfel de mediu. însă. Un simplu utilizator de computer se află. Te aşteptăm la orice dealer Daewoo să descoperi ultima combinaţie între siguranţă. el va fi convis de realitatea celor afirmate şi. margini şi subventilaţie. în faţa unei mari confruntări: limbajul şi metodologia de lucru. chiar va folosi termenii auziţi. sisteme parazăpadă. Receptorul primeşte ceva diferit. Preferinţa pentru denumirea produsului poate că doreşte o analogie cu seria filmelor de aventuri. printre care ABS cu EBD (sistem electronic de distribuţie a forţei de frânare). de natură ştiinţifică. acum este aproape obligatoriu. în programul original. intră şi texte de tipul: “Lioton conţine cea mai mare concentraţie a heparinei”. de la Daewoo. dar mult mai problematică este utilizarea variantei româneşti pentru cineva care a învăţat totul. unele aspecte mai izolate sau de scurtă durată abia pot fi urmărite. din care cea mai cunoscută a rămas Agentul 007. dublu airbag. Folosirea lor poate fi dificilă. oricum. web. a detaliilor de natură ştiinţifică cu rol de artificiu publicitar. “Acoperişurile BRAMAC oferă accesorii pentru coame. din limbajul ştiinţific. Câţi dintre noi ştiau până acum ce este Bifidus ActiRegularis .Asemănător cu acesta. copiere. “Combinele frigorifice Samsung cu 30% mai eficiente datorită eficienţei compresorului”. mopul H2O. dar folosind metoda schimbării culorii. pe placul copiilor etc.

al cosmeticelor şi mai ales al produselor tehnice (indiferent de tip) ne obligă. Short Message Service). care să se axeze. Sitech. *** Revista Ştiinţa şi Tehnica. Dincolo de umorul situaţiei..ro www.tehnic-auto. „bluetooth” – specificaţii bazate pe undele radio pentru reţea wireless personală. ABS (Antiblock Braking System). se conturează confuzia creată de astfel de funcţii ale unor aparate performante. MMS (engl. Cu toţii ne aflăm în faţa unei mari provocări: un număr uriaş de elemente lexicale noi. 246 . să asistăm aproape zilnic la o modificare în plan lexical.. decât populaţia din zonele rurale. iar populaţia din oraşe să deprindă mult mai repede termenii noi. Acesta explică. Viaţa Medicală Românescă. L. of course. este normal ca tinerii să fie mai receptivi la nou. indicat prin apelativul Student.” De fapt. demonstraţia este una practică. The target audience. punctual. BIBLIOGRAFIE Popescu. Unul dintre cele două personaje nu a activat funcţia deoarece se teme că prin acest „ştuţ” este ascultat de băieţii cu ochii albaştri (agenţii securităţii). în timp ce scrie ceva indescifrabil pe pereţi: ”Deci … moleculele de hidrogen sunt … adică atomii se substituie unii peste altele . care ia un burete şi şterge semnele de pe perete cu multă uşurinţă. Ed. Cei doi sunt foarte dezamăgiţi când află că nu pot schimba câţiva euro de pe acel card. dovedită de meşter. în aşa fel încât să ştim cum şi când să le folosim. O scenă plauzibilă în societate română actuală este contextul unui alt spot publicitar: un cuplu mai în vârstă primeşte de la copiii plecaţi în străinătate un telefon mobil cu un bonus: un card de memorie de 2MB. Din istoria tehnicii. trebuie să recunoaştem natura foarte serioasă a fenomenului cu care ne confruntăm. Trebuie să dăm dovadă de un foarte bun spirit al limbii. Prevăzând reacţia anumitor categorii sociale şi de vârstă la astfel de termeni.ro ABSTRACT Visual content and design in advertising have a very great impact on the consumer. meşterul zugrav îl cheamă pe ajutorul său. face posibilă transmiterea de informaţii între două aparate care se află pe aceeaşi undă radio).. cât şi prin tehnicile publicitare prin care sunt promovate. 2008. Acest articol poate fi punctul de plecare pentru noi studii. Titirică. They have to take a decision about what to communicate and what to withhold. pentru care şi tehnologia şi terminologia acesteia nu le sunt tocmai pe înţeles. Savana cu teflon. deoarece era un „alt fel de card”. nu unul bancar. Craiova : Ed.twist. atât prin varietatea lor.Probabil multe dintre prescurtările folosite acum vor rămâne unităţi lexicale în sine. I. Un alt spot porneşte de la darul înnăscut al românilor de a explica prin etimologie populară. de exemplu: să nu confundăm bibliografia electronică cu cea virtuală (aşa cum se întâmplă în multe lucrări de licenţă). să explice compoziţia diferită a vopselei.9/10 – 2008 Bibliografie electronică: www. Doi posesori de telefoane mobile se întreabă despre „bluştuţ” (engl. but it is language that helps people to identify a product and remember it. nr. Both the mass media. when reporting news items and marketing and advertising personnel have to consider the emotive power of the words they use. Aşa cum au demonstrat-o studiile lingvistice de până acum.. also attributes meaning to certain words. pe câte un domeniu în parte. Dicţionar de termeni medicali. B. pierzându-se relaţia cu etimonul: SMS (engl. Multimedia Messaging Service). Murdăria nu pătrunde şi peretele respiră. ajunse în posesia unor persoane. Trecând peste latura umoristică a ultimelor două exemple. autorii de reclamă au venit în întâmpinare cu spoturi autoironice.. Different people sometimes interpret language in different ways.ro www. Domeniul alimentelor.pagini_stiinta. Întrebat de clienţii săi de ce este atât de bună vopseaua recomandată şi folosită de el. 2002.

1. caracterul deschis. definiţia iniţială suferind numeroase extinderi. compozit. dând astfel un impuls favorabil şi promovând o nouă optică asupra cercetărilor. Există nucleul „dur”. cu evitarea dependenţei totale de limba greacă . Studiul istoric al vocabularului pune în evidenţă influenţa directă pe care o are asupra lui evoluţia culturii materiale şi spirituale. nu a îmbătrânit”. precum cele filosofice sau retorice -. 3. Studiile sale Origines et la formation des noms en indo-européen. Adesea. dacă se doreşte reprezentarea lor ca unităţi de expresie cărora le corespunde o unitate de concept [2]. restrângeri. Un rol important în această situaţie îl au scriitorii. din care au avut de câştigat şi cercetările privitoare la lexicul latin. sub diverse aspecte: al capacităţii de a-şi amplifica inventarul de unităţi prin generare interioară. de a împrumuta masiv din greacă termenii atât de necesari pentru a exprima activităţile intelectuale. încât sensurile unuia şi aceluiaşi cuvânt ajung chiar să se opună în diverse contexte. Sinonimia şi supletismul sunt modalităţi importante de sporire a resurselor semantice ale vocabularului latin şi de aici decurge dificultatea.Dana DINU. Astfel. pentru că „inovaţiile succesive” nu l-au substituit. Universitatea din Craiova ASPECTE ALE CREAŢIEI LEXICALE ÎN LATINĂ Dintre toate compartimentele limbii. dar şi tentaţiei. Sporirea numărului unităţilor lexicale prin mijloacele interne a fost un proces în continuă creştere atât în latina populară. Benveniste.0. corecţii sau particularizări care atomizează sensul. care menţin în stare activă cuvinte ori activează latenţe semantice. Vocabularul este compartimentul limbii cel mai sensibil şi cel mai deschis spre fenomenele extralingvistice şi de aceea se spune că este cel mai mobil. Marouzeau observă că materialul lexical al latinei „acumulat în cursul unei lungi istorii. şi. care a scris o serie de lucrări fundamentale ce au reprezentat o placă turnantă în metodologia de cercetare atât în domeniul vocabularului limbilor vechi. cât şi în cel al lingvisticii generale. dar mobilitatea lui trebuie înţeleasă relativ. au fost puse în acţiune resursele interne ale latinei. conservator. dacă nu ar fi intrat în acţiune forţele centripete ale naţionalismului roman. a definirii sensului cuvintelor în dicţionar. J. Stratificarea cronologică a vocabularului îi dezvăluie. şi Noms d'agent et noms d'action en indo-européen. Benveniste sunt consecinţa unei abordări metodologice 247 . lexicul reflectă cel mai prompt dinamica societăţii. Latina cultă s-a aflat într-o situaţie specială în perioada de emergenţă a literaturii – înţelegând prin literatură atât textele propriu-zis literare cât şi textele neliterare. încearcă să ajungă la rezultate privind stadiul pre-istoric al limbilor indo-europene pornind de la datele oferite de limbile atestate. 2. reuşindu-se păstrarea autenticităţii şi în acelaşi timp înnoirea. capabil să aglutineze. al structurării semantice sau al sistematizării morfologice. cât şi în latina cultă. O contribuţie notabilă i se datorează É. urmate de Vocabularul instituţiilor indo-europene. Concluziile la care a ajuns É. prin contribuţia celor mai valoroşi autori. inerentă. Studiul lexicului latin îşi are rădăcinile în antichitate. numit fondul principal lexical. ci i-au oferit „un supliment de resurse” [1].un risc real. pe de o parte. caracterul stabil. care reprezintă într-adevăr partea cu cea mai mare mobilitate prin deschiderea către împrumuturi şi înnoiri. care începuseră să ocupe un loc din ce în ce mai important în viaţa romanilor. al penetrabilităţii din partea limbilor cu care vine în contact şi al calităţii împrumuturilor. din considerente stilistice şi în mod deosebit din nevoia de expresivitate. multiplicări. foarte stabil şi de aceea mult mai greu penetrabil decât masa vocabularului. din 1935. din 1948. Ei s-au străduit să facă faţă presiunii. fidel în spirit şi formă vechiului fond originar indo-european. în 1969. pe de altă parte.0.0. să metamorfozeze sau să asimileze elemente alogene. Latina nu face excepţie de la aceste tendinţe cu caracter general. dicţionarele arată că un cuvânt latin acumulează accepţii atât de diverse. pentru că este vizibilă o diferenţă de reactivitate a componentelor sale. unul dintre cei mai influenţi şi mai inovatori lingvişti în cercetarea vocabularului limbilor vechi. când scriitorii acuzau indigenţa graiului străbun. El a combinat metoda structurală cu un interes mai mare pentru valoarea semantică a cuvântului construit şi a constituenţilor lui. dar constituirea disciplinei specifice este de dată mult mai recentă.

prin orientarea interesului către analiza atât a funcţiilor. Prin urmare. dar niciunul dintre aceste morfeme nu poate lua locul ansamblului” şi nici nu poate „integra la rândul lui alte morfeme” [6]. şi morfeme. cât şi a sensurilor sufixelor din sistemul derivaţional al limbilor indo-europene. o funcţie sintactică completă”. 2. după cum subliniază Chantal Kircher-Durand. „în locul definiţiilor moderne ale cuvintelor” preferă „totuşi definiţia numelui formulată de Aristotel”. cu alte cuvinte.3. 4. prin care Pierre Swiggers înţelege: „1. citându-l pe Guy Serbat. interesul lingviştilor se va muta „de pe derivat pe sufix. hippos nu semnifică nimic prin el însuşi. Beneficiilor conceptuale şi metodologice ale lingvisticii moderne li se adaugă baze de date amplificate de tehnologiile informatice moderne aplicate în laboratoarele de analiză lingvistică. completă în ea însăşi. Bloomfield şi consideră că „noţiunea de cuvânt” este „intuitiv stabilită”. două elemente asociabile fiind asimilate unul altuia: dacă x este asociabil cu y. devine posibilă o abordare mai comprehensivă a succesiunii palierelor sincronice. Cuvântul poate fi definit ca „o entitate (de integrare morfematică) care integrează. este lipsit criterii operaţionale de definire. Martinet face distincţie între moneme. el demonstrează convingător ca un cuvânt este o structură care se supune unor reguli bine definite de funcţia fiecărei componente. De aceea. faptul de a fi verb sau predicat al unei fraze. de fapt. A. posibilitatea de a aduce o precizare. Pierre Swiggers exclude eficacitatea definirii semantice a cuvântului şi se îndreaptă spre morfologie şi sintaxă. care permit lematizarea aproape exhaustivă a cuvintelor din textele latine. 4.2. Totuşi. Din acel moment. mea) că este cuvântul. decât «cuvintele gramaticale» şi nu «cuvintele lexicale»”. [3]. pe care le numeşte lexeme care „îşi au locul în dicţionar şi nu în gramatică”. ceea ce el percepe ca o unitate minimală pertinentă. André Martinet numeşte cuvântul „o sintagmă autonomă formată din moneme neseparabile” [10]. în ea însăşi. între care trebuie amintită semantica structurală a lui Eugeniu Coseriu. care oferă teoria morfemului. Acest tip de analiză a lexicului din perspectiva derivării cu sufixe îi pune într-o lumină mai clară structurarea morfologică şi semantică. Există şi alte contribuţii teoretice inovatoare în domeniul lexicologiei pe care le-a fructificat lingvistica latină. asupra conţinutului actanţial” [7]. În acest fel. posibilitatea de a fi subiect sau obiect al unui verb. în care nicio parte izolată nu este semnificativă. de ex. care sunt cele care „apar în gramatică”. 3. trecând de la asociabilitate la identitate. în opoziţie cu unităţile funcţionale ale lingviştilor. atunci x este y” [9]. 4. cuvântul poate fi definit prin „capacitatea sa de a integra morfeme”. 248 . semantic al elementului de derivare”. datorită căreia se poate pune în evidenţă cu mai multă acurateţe traseul diacronic al categoriilor derivaţionale active în latină în anumite perioade. pentru că „dificultăţile empirice foarte felurite referitoare la delimitarea cuvintelor nu privesc.structuraliste mai flexibile decât cele din perioada iniţială a structuralismului. ca în expresia kalós híppos «cal frumos»” [8]. orice cuvânt este egal cu un morfem sau cu un ansamblu de morfeme” [5]. Prin monem înţelege ceea ce alţi lingvişti numesc morfem.0. Cuvântul este considerat o „noţiune complexă şi ambiguă”. în cele din urmă. Eugeniu Coseriu acceptă definiţia «a minimum free form» propusă de L. definiţie pe care o consideră „aplicabilă cuvântului în general şi care se bazează pe criteriul indivizibilităţii cuvântului ca semn care presupune un semnificant şi un semnificat: „numele este o glăsuire semnificativă pe bază de convenţie. Percepţia pe care o are locutorul despre unităţile minimale pertinente se bazează pe asociaţiile pe care este capabil să le facă cu ceea ce a memorat din restul lexicului. Spre o definire asemănătoare se îndreaptă şi Michèle Fruyt când spune: „Cuvântul este ceea ce subiectul vorbitor crede (subl. mea). în ciuda multitudinii definiţiilor propuse.1. „dintr-o slăbiciune euristică şi metodologică” [4]. căci în Kalippos. de pe semnificatul global al derivatului pe semnificatul sintactic şi. adică o unitate cognitivă (subl. pentru că. Astfel. 4. înţeles ca „unitate care nu este niciodată mai mare decât cuvântul.: „iūdicāmus integrează morfemele iū-dic-ā-mus….

Sufixul este un indicator al clasei sintactice a derivatului. precum sed. iar altele sunt analizabile. care adoptă definiţia lui Michèle Fruyt în ceea ce le priveşte: .4. care duce cu gândul la derivarea din hum(us) cu sufixul -ān(us) şi. Un aspect teoretic important în creaţia lexicală latină este cel privitor la baza de derivare. Dintre procedeele de îmbogăţire a vocabularului.4. iar sufixul -bulum este ataşat de regulă unui radical verbal. Aşa cum am văzut. Păstrarea vechii denominări reprezintă doar efectul inerţiei şi nu are corespondent în realitate. spre deosebire de sufixele flexionale. care reprezintă.cele care adaugă unui lexem de pornire (numit bază de derivare) un morfem legat (numit sufix). Cuvântul este unitatea morfosintactică constitutivă unei sintagme. indicând provenienţa. cu alte cuvinte. unele cuvinte sunt neanalizabile sau nedecompozabile. fiind doar purtătoare de sens. este ataşat bazei nominale turi. Lexicologia latină operează cu o terminologie complexă şi nuanţată. „preadjectivale” şi „preverbale”. El atrage atenţia asupra faptului că sintemul este analizabil în două sau mai multe unităţi semnificative minimale care se comportă ca un singur morfem şi nu trebuie confundat cu „morfemul al cărui semnificat este formal segmentabil.şi ag-. nu corespund unor unităţi semnificative diferite” [15]. şi se numesc construite (derivate sau compuse). asocierea unei componente sonore cu o semnificaţie. 249 . derivatele cu sufix sunt numite sinteme cu sufix de către Christian Touratier. Deci. Prin urmare. cu sufixul -tor se pot crea orātor şi āctor.creează substantivele orātor şi āctor. Astfel. dar hūmānus „este absolut imposibil să fie segmentat în *hūm. cras Error! Bookmark not defined. Raporturile interne dintre constituenţii derivatului sunt „pur semantice”. şi a căror comutare se face în bloc. În lucrările de specialitate s-au încetăţenit denumirile bazelor ca „desubstantivale”. „deverbale”..0. numite morfeme. ca şi oppidānus. Dar. hūmānus nu poate fi considerat sintem. Africānus. într-un derivat precum turibulumError! Bookmark not defined. pentru că îl socoteşte neconform cu realitatea lingvistică corespunzătoare epocii în care au fost create cuvintele şi propune denumirea acestora ca baze „prenominale”. la rândul ei constituită din morfeme solidare [11]. termen aparţinând lui Guy Serbat [13]. Ca semn lingvistic autonom şi unitar. dar ale cărui segmente nu pot fi creditate cu un sens precis şi. sufixul -tor ataşat radicalelor verbale ora. la nivel sincronic. 6. 6. cf. sau care denumesc instrumente. care fac parte din paradigme predictibile.sau ag.1. Romānus. deci. care nu pot fi separaţi. la rândul lor. Sufixele fac parte din paradigmele nepredictibile. Sufixul -ān(us) formează în latina clasică adjective de la o bază toponimică. pe radicalele orā. Exemplul pe care îl dă Christian Touratier pentru a Error! Bookmark not defined. ad. „căţui. dar nu şi pe orā-: *oramen. şi de aceea se numesc simple. pentru că sunt monomorfematice. sal.şi -ānus” pentru că hŭm(us) are -ŭ-.0. cuvântul poate fi analizat sau nu în unităţi inferioare.(de la tūs „tămâie”) şi creează aşa numitele substantive mediative. la nivel diacronic. care ajung la un nou lexem . demonstra această afirmaţie este cuvântul hūmānus.2. „deadjectivale”. ci unitate semnificativă minimală [16]. Baza scapă constrângerilor categoriale. Identificarea şi analiza morfemelor. de pildă. fapt asupra căruia Guy Serbat revine cu insistenţă în lucrările sale. ca asociere între un semnificat şi un semnificant. 6. lexem de sosire (numit derivat) [14]. pentru că sunt compuse din două sau mai multe morfeme. latina manifestă preferinţă pentru derivarea sufixală. cădelniţă”. Aceasta reprezintă principalul instrument al creaţiei lexicale latineşti. 5. prin operaţia de segmentare. Solidaritatea constă în ordinea fixă a constituenţilor. me. este probabil că aşa s-au petrecut lucrurile. în opinia lingvistului.. atât în sens concret cât şi în sens general. Caracterul unitar al cuvântului în planul semnificantului se referă la componenta fonică stabilă în mod obligatoriu şi prezentă în toate formele lui flexionare. este posibilă datorită relaţiilor paradigmatice contrastante pe care le angajează cuvintele. dat fiind că ele aparţin unui nivel noţional anterior demarcării în părţi de vorbire [12]. dar cu sufixul -men se poate crea numai pe radicalul ag-: agmen.

La création lexicale. 152. în Antologie de semantică. Septentriōnālis. Fruyt) vorbesc despre „motivare internă” sau de „semimotivare” a lexemelor în cadrul cărora este motivat doar un element. Tome X. Kircher-Durand în lucrarea citată. după cum rezultă din derivatul Meridiōnālis construit de la baza meridiēs plus sufixul -ōnālis. NOTE [1] J. se petrece un transfer semantic dinspre radical spre sufix care preia semnificatul „prevăzut cu activitate” (doué d'activité) [20]. de tipul turibulum – despre care vorbeşte Manu Leumann şi. se vorbeşte despre opacitatea unor forme derivate care „trădează prioritatea semantică a derivatului asupra constituenţilor” [17]. Cercetările ultimelor decenii asupra creaţiei lexicale latine prin derivarea cu sufixe sunt mai realiste. [10] André Martinet. Paris-Sèvres. care s-ar ivi la întâlnirea finalei bazei de derivare cu iniţiala sufixului. p. Fruyt [18]. Guy Serbat – face necesare corectarea şi revizuirea unor concepţii mai vechi cu privire la regulile care guvernează selecţia sufixelor de către locutori. Derivarea denominală cu acest sufix demonstrează că. cu semantismul „originar din”. „Pentru o semantică diacronică structurală”. La formation des noms par dérivation suffixale. traducere şi adaptare la limba română de Paul Miclău. În cazul derivatelor gladiātor „gladiator”.0. p. p. Elemente de lingvistică generală. [8] Eugeniu Coseriu. care o citează pe M. Peeters. Quelques aspects de la formation du latin littéraire. 93. în cazul adjectivelor derivate cu sufixul -ānus. traducere românească de Elena Slave. Actes du Xe Colloque International de Linguistique Latine. 19-23 avril 1999. 61-62. textes réunis par Sylvie Mellet. celălalt definindu-se negativ. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. 1976. dar şi într-unul de natură psihologică. pe urmele lui. şi anume evitarea succesiunii a două consoane. Sufixele de derivare pot fi dificil de delimitat. p. Pe de altă parte. în cadrul derivatului. Explicaţia acestei multitudini de variante ale sufixelor se află într-un fapt de natură fonetică. alţii însă (Christian Touratier) apreciază că asemenea cuvinte sunt nedecompozabile la nivel morfematic. [4] Pierre Swiggers (1987) « Le mot: unité d’intégration ». derivat de la fānum. p. 6. Error! Bookmark not defined. în Études de linguistique générale et de linguistique latine offertes en hommage à Guy Serbat. holitor „grădinar”. [7] Ibidem. 6. şi al celor derivate cu sufixul –ensis care înseamnă „locuitor al”. Paris. De aceea. care este derivat cu sufixul -āticus obţinut prin falsă analiză după modelul siluāticus creat pe baza silua [19]. deci reprezintă un singur morfem lexical. Marouzeau. juridic sau literar. 9. Formaţiile orātor. deoarece se prezintă sub diferite variante sau alomorfe. mai dispuse să vadă tendinţe decât să formuleze legi. Paris: Librairie C. 250 . 1970. de tipul Romānus. Studiile recente privitoare la derivarea sufixală acordă mai multă atenţie decât cele din trecut aspectelor stilistice care determină selecţia sufixelor. édités par Claude Moussy. derivat din Septentriōn-. ]3] Chantal Kircher-Durand. Astfel. în De lingua Latina novae quaestiones. 57. actor sunt deverbale cu sufixul de agent –tor.4. [9] Michèle Fruyt. sau fānāticus. bazele de derivare sunt nominale şi au ataşate alomorfele -ātor şi -itor. Peeters. Louvain. de exemplu. 7. În analiza semantică a derivatului este luată în calcul şi componenta subiectivă care orientează selectarea unui anumit sufix. p.În cazuri ca acesta. Un alt aspect al creaţiei lexicale latine este cel al convergenţei sufixale constatate. 57. p. tipul Atheniensis. a căror opoziţie poate fi neutralizată de preferinţa vorbitorilor de a utiliza unul singur pentru a exprima ambele sensuri. după părerea lui M. a fost analizat ca Septentri-ōnālis. Klincksieck. « Réflexions sur la notion de mot en latin: les verbes du type calefacio ». cum sunt cele care caracterizează registrele specifice domeniilor agricol. [2] Ibidem. care indică persoana care face acţiunea exprimată de bază.3. mai puţin dogmatice şi. 248. unii lingvişti (M. funditor „prăştiaş”. Analiza unor forme derivate evidenţiază faptul că „subiectul vorbitor situează frontiera morfemului într-un loc diferit de cel impus de istoria limbii”. cum se întâmplă în cazul diminutivelor. [5] Ibidem. astfel. după cum apreciază C. identificarea acelor „monştri lexicali”. Lavency. mai flexibile. [6] Ibidem. Grammaire fondamentale du latin. uiātor „călător”.

p. in more recent decennia these modern theoretical and methodological reference points have successfully redirected the research towards the Latin lexicon. Lovain-la.. Touratier. Travaux de linguistique générale. 57-66. Peeters. BIBLIOGRAFIE Coseriu. p. the discipline of Latin lexicology as such is of relatively recent date. Chantal (textes rassemblés et édités par) (2002). Nevertheless. p. Paris : Peeters. în Linguistique latine et linguistique générale. Description du latin classique en vue de la lecture des auteurs. Tome IX. 81-94. Louvain-la Neuve. 2001. A. cit. Éditions Peeters. The study of the Latin vocabulary was and still is one of the most interesting fields of Latin linguistics and has generated a formidable scientific literature. Paris : Librairie Hachette. Serbat. Eugeniu (1976). Grammaire fondamentale du latin. Louvain-la Neuve : Peeters. Éditions Peeters. Deuxième édition. Swiggers. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. p. édités par Claude Moussy. New perspectives are opened by the structural semantics elaborated by Eugeniu Coseriu who. traducere românească de Elena Slave. He also convincingly succeeds in proving that the word is a structure submitted to a set of rules governed by the function of each of its components. « Turibulum – esquisse d’une théorie sur le signifié des suffixes de dérivation ». în Opera disiecta. [16] Ibidem. Louvain-Paris. Grammaire latine. Actes du Xe Colloque International de Linguistique Latine. traducere şi adaptare la limba română de Paul Miclău. 251 . (1949). Serbat. Lavency. în Opera disiecta. following its inclusion in the scientific framework of the structural linguistics in the first three decades of the twentieth century. 1994. who produced some fundamental writings later to become milestones in this branch of investigation. Paris: Librairie C.Neuve. ABSTRACT This article intends to take a closer look at some aspects of Latin lexicology and lexical creation in Latin. Guy (2001). [18] Ibidem. La création lexicale: La formation des noms par dérivation suffixale. to the semantic one of the derivative element”. VSVS. from the general meaning of the derivative to the syntactic meaning and finally. Louvain : Peeters. Subsequently the linguists’ focus will shift “from derivative to suffix. J. « Les dérivés nondéverbaux en –tor (-trix) ». VSVS. Syntaxe latine. în De lingua Latina novae quaestiones. 17. Kircher-Durand. 499-534. 63-72 [13] Guy Serbat. Marouzeau. For the most part. p. în Opera disiecta. Marius (1997). 534. as the French linguist Guy Serbat observes. în Opera disiecta. « La dérivation nominale ». He shows an increased interest for the comprehension and analysis of the functions and meanings of suffixes belonging to the derivational system of Indo-European languages. Description du latin classique en vue de la lecture des auteurs. 311 [17] Marius Lavency. Guy (1988). The increase of the number of lexical unities through internal resources constituted a permanent process in Vulgar Latin.Paris. textes réunis par Sylvie Mellet. 242-324. Éditions Peeters. p. 19-23 avril 1999.[11] Marius Lavency (1997). Michèle (2001). de langue et littérature latines. Grammaire latine. p.Paris. « La dérivation nominale ». p. Louvain. [20] Guy Serbat. Martinet. Louvain-la-Neuve : Peeters. Christian (1994). 465-478. p. p. Peeters. « Turibulum – esquisse d’une théorie sur le signifié des suffixes de dérivation ». „Pentru o semantică diacronică structurală”. Elemente de lingvistică generală. Guy (2001). « Réflexions sur la notion de mot en latin: les verbes du type calefacio ». 310. Bucureşti: Tipografia Universităţii Bucureşti. 63-72. Travaux de linguistique générale. Deuxième édition. [19] Ibidem. [14] Christian Touratier. starting from the meaning of the lexemes reveals the semantic structure of the vocabulary of one particular language. en Linguistique latine et linguistique générale. Louvain-la Neuve : Peeters. de langue et littérature latines. în Études de linguistique générale et de linguistique latine offertes en hommage à Guy Serbat. op. André (1970). « Le mot: unité d’intégration ». One of the most important contributions to the innovation of the study of the vocabulary of the ancient languages is that of É. Benveniste. 12. în Antologie de semantică. Paris-Sèvres : Peeters. p. (1928). « Les dérivés nondéverbaux en –tor (-trix) ». Quelques aspects de la formation du latin littéraire. [12] Guy Serbat. Travaux de linguistique générale. p. Esquisse d'une histoire de la langue latine. Syntaxe latine. Pierre (1987). Serbat. 465-478. [15] Ibidem. Fruyt. Klincksieck. p. 312. p. Louvain. de langue et littérature latines. Meillet. as well as in Classical Latin.

DER etc. este menţionat termenul anasin „bătăuş”. dar şi în stilurile cele mai permisive. bărbat”. „Iară eu amandea pe uşă afară. Originea expresivă.” sau „până la.. „a face praf”. Ni se pare însă că originea sa turcească este indubitabilă. âmande! ~ iagmande. Zamfirescu). compus în care identificăm tc. Am ales dintre acestea o serie de frazeologisme pe care le-am considerat mai interesante prin raportarea la contextele diagnostic în care au fost reperate: . / Un lup înnărăvit la piei de oaie. Volceanov. Dintre acestea. fie în expresia „ei aş!” „nu zău”. că-l fac arşice. în fine un număr însemnat de turcisme este semnalat în expresiile colocviale. dar cu o semantică bogată şi o mare expresivitate în contextele în care se inserează. a acestor cuvinte nu se poate susţine cât timp ele sunt identificate nu numai în română. Graur. menţionat anterior. cu de-a sila”: „Numitul pare-a fi cu anasâna. Universitatea „Dunărea de Jos”. Galaţi TERMENI ÎNVECHIŢI DE ORIGINE TURCĂ – CONSTITUENŢI AI FRAZEOLOGISMELOR ACTUALE Limba română contemporană păstrează în varianta sa colocvială.. în limba turcă adam babadam înseamnă „din moşi-strămoşi” (baba este termenul politicos de adresare pentru o persoană mai în vârstă de sex masculin. .” (G. obţinut evident prin derivare regresivă şi deviere semantică din anasâna. . „Iar o iei cu anasâna. La G. în care baş are rolul de a amplifica negaţia: „Aş baş. cu aceeaşi formă şi acelaşi sens.aş! < tc. Expresia are sensul „de când e lumea şi pământul” şi nu „de pe timpul lui Adam”. pătrunse ca atare în limba română. aşık „os de la piciorul mielului. înregistrat fie singur. o serie de expresii. unul din multele expemple de frazeologisme rimate ale limbii române. a căror origine ne este necunoscută de obicei..” (Eugen Barbu) „.” (G.. Mai mulţi cercetători. în grai şi suflet. printre care adam babadam. Este corespondentul masculinului baba sân şi apare mai ales în formulări conotate negativ. TDRG. beletristic. aşa cum apare în majoritatea dicţionarelor şi interpretat la unii critici. nu sunt identificabile.: „Să nu mă-nfurie. astragal”.. echivalentă cu „a face aşchii”.. deloc! râse de la locu-i fata.Cătălin ENICĂ. baccea etc. După acelaşi tipar au fost create mai multe turcisme compuse. altele rămân graţie unor texte literare de inspiraţie folclorică. în cazul nostru identificându-se un aş baş. îl consideră creaţie expresivă. ci şi în limbile de origine. cu sensul „fuga!”: Pentru acest termen.. îi identifică etimonul hemende „şi imediat”.” (Emanoil Bucuţa)..arşic < tc.. anasını (ana sın „mater eius”) înseamnă „cu forţa. în Dicţionarul de cuvinte argotice. etimologiile identificate în DA. şi babalâc. . ceat pat etc. v..” (Ion Creangă). cu atât mai mult cu cât limba turcă însăşi uzitează foarte des expresiile rimate. aman zaman. Ar fi totuşi de luat în considerare şi compunerea hemen + dek „până ce. Apare frecvent în expresia argotică „a face arşice”. pătrunsă de cele mai multe ori prin intermediul limbii populare.. „a zdrobi” etc..” (Ion Creangă). hâşa „da de unde!. 252 . Iogu.. adam „om.anasâna < tc.” . o parte sunt total uitate.” (Tudor George). printre care şi Al.amandea! < tc.): „. în a căror componenţă identificăm o terminologie de origine turcă. nicidecum!”.când te izbesc te fac arşice. publicistic etc. aşa ni-era obiceiul să facem la scăldat de când Adam Babadam. onomatopiecă. cu forme şi mai ales cu sensuri obscure pentru vorbitorul de azi.adam babadam. ala bala. Astaloş).M.

am dus-o ca beii.. it. 253 .. bey „prinţ.bacşiş < tc. de altfel popular şi frecvent. tipar” este consemnat în expresii de tipul „pe un calâp” sau „dintr-un calâp” („de acelaşi soi”. părul meu de başca.” (Ion Creangă). „Scos din balamale din această ispită neaşteptată. başka „alt. „Om şui. başca mărunţişul. . desemnând încheieturile. „toană. preluat tot de la meşteşugari.. ca şi cherestea. altă”. baglama „dispozitiv de închidere-deschidere”. abundenţă”: „Spor şi berechet să ne dea Dumnezeu!” (Tudor Muşatescu).balama < tc. . ţie-ţi sare bâzdâcul. pe deasupra”: „Erau peste treizeci [de cai]... este consemnat încă din Codex cumanicus.. articulaţiile. istericale”) apare în frazeologisme diverse. precum locuţiunile adjectivale: „.” (Fănş Neagu). „Vreo două pungi de bani. .. cu sensul de „răsplată pentru scrib”) apare într-o serie de expresii în poziţie postverbală. kalıp „calapod.calâp < tc. bereket „belşug..” (Mircea Cărtărescu).bâzdâc < tc.” (Zaharia Stancu). „ca bimbaşa Sava” ori ca biblicul „în sânul lui Avram”: „. Astaloş). precum „scos din balamale” („scos din ţâţâni sau din sărite”)..” (G..... „Având noi timp berechet.” (Gabriela Adameşteanu). bahşiş (înregistrat deja în Codex cumanicus.. başca mânji şi cârlani. tighel – de la croitori etc.: „Că era salon deschis cu bacşişu de împins.. pe care tradiţia le-a cultivat. pe furiş. bızdık „puşti” (fig. Reprezintă idealul existenţial sinonim cu expresii precum „ca un paşă”. „.. cum se dă bacşiş.. . „Vreau să mă întind la caşcaval.. .” (Fănuş Neagu). a da etc. chiar statura sau constituţia individului. se întinseseră şi ceilalţi la caşcaval. pe care nicio balamauă / Nu mi-l mai ţine. După cum se observă... Mai rar este înregistrat în formulări precum: „de başca”: „. sau perdaf – de la frizeri. nobil turc sau de altă origine”.” (L.. tinereţe cu bâzdâc. başca ce a mai forfecat pe de lături. „de aceeaşi teapă”): „Toţi dintr-un calâp scoşi. bei cât te ţin balamalele..” (Nicolae Filimon).. Este evident că sensul cuvântului a fost transferat dinspre inanimate către anatomia umană. iar unul din sensurile de astăzi este cel originar „în plus. kaşkaval „sortiment de brânză” (cf. conducător. cacciocavallo): „...” (Vasile Alecsandri) sau „. ca bacşiş/ Pus în palma unui nor..berechet < tc.. De aici derivă sensurile contextuale ale unor expresii..caşcaval < tc.. cerbul dormea ca un bei.” (Şerban Foarţă). dată fiind plasticitatea sa deosebită. caracterizează vocabularul meseriilor. başca < tc. Arcade). M. .. după a lua.” (Ioan Groşan).” (Romulus Vulpescu).” (Eugen Barbu).” (Eugen Barbu) ori locuţiuni verbale: „. Toţi aceşti termeni devin expresivi şi metaforici în expresii pitoreşti. termenul...” (Ioan Groşan).” (Eugen Barbu). „a-l ţine balamalele” („puterile”) sau „muiat din balamale” („obosit. este foarte expresiv. mai ales în variantele care cultivă sensurile peiorative: argoul. dar şi în beletristica de calitate. „Luna ese găurită dup-o turlă. istovit”).bei < tc. mai ales în variantă ironică: „. capriciu.” (Damian Stănoiu). „Pe furiş. limbajul vulgar etc.

„. ca mojicul la caşcaval.” (Ibid. hai deci să dăm dezghin fantaziei. O. Considerăm că nu provine din verbul turcesc daldırmak. confundate de obicei în română. Teodoreanu).. să te grăbeşti să-ţi faci damblaua.. Apare frecvent în expresii depreciative: „Am rămas cu ciurucurile. În consecinţă. prin personificare.. 2. Dicţionarele noastre ignoră această sursă. În română. ceea ce pare puţin probabil. lovit de dambla. molima versificării se întinsese teribel. dolap cevirmek. Cel la care ne referim este dolap „scrânciob”.). termen cu sens depreciativ. .„A se întinde la caşcaval” este interpretat de multe ori greşit prin confuzie cu altă expresie uzuală „a se întinde precum caşcavalul prăjit”. . Cu semnificaţia din cea de-a doua serie este înregistrat într-o largă gamă de contexte: „. fără valoare”.ciuruc < tc.. Cu primul sens este înregistrat frecvent mai ales în limbajul popular: „. aşa cum se menţionează în MDA.dardăr. Caragiale).” (Ibid. Astaloş). de obicei.dezghin < tc.. Odobescu).. cu piciorul sau cu frâul. Este înregostrat încă din Codex cumanicus ca termen care desmenează genunchiul calului sau pe cel al omului. bâţâită de damblale..” (Mihail Sadoveanu). în altele apare cu etimologie necunoscută sau de origine bulgară. viciat”.” (Fănuş Neagu). Este înregistrat în literatura istorică.... în română sensul evoluează către „lucru de nimic. cu varianta dârdoră. 254 . frâu”. „a se întinde la caşcaval” înseamnă „a dori mai mult decât îţi este permis”. Etimonul corect este dırdır „trăncăneală. În unele dicţionare nu este înregistrat. deoarece sensul respectivului verb este „a scufunda”.. cu sensul primar: „.” (Al..dambla < tc. „a sta la dârdoră” e sinonim cu „a sta la palavre sau la taclale”. „a râvni (fără merit) la ce nu ai”. are Tinculina Gaiduri o căţeluşă în dârdoră.. Identificarea semnificaţiei corecte se poate realiza graţie unui alt excerpt din literatura beletristică: „. orice îndemn al calului. carnea moale. Astăzi se foloseşte foarte puţin cu sensul originar.” (Anton Bacalbaşa). Din chilipir este derivat chilipirgiu. În română are două sensuri principale: 1.. damla „apoplexie”.” (Al. În limba turcă se înregistrează două cuvinte cu forma dulap. kelepir însemna la origine „marfă ieftină (de ocazie)”.” (G...) . sensul evoluând către orice profit neaşteptat sau câştig uşor (şi nemeritat): „Ce chilipir mai căutase.. „Aici apoi întoarce chichiţe şi dulapuri. T. sporovăială... ceartă”.. desemnându-l pe amatorul de câştiguri facile. . „..” (Eugen Barbu). marginalizate în societate: „Ciurucurile treceau afară la munca grădinilor... „pasiune sau viciu”.chilipir < tc. . . Astfel se explică şi sensul actual „lovitură de genunchi sau de pinteni dată calului”... prin extensie. „Şi regimul cu guvernul azi dau ţara în dulap.” (Ibid.” (Mateiu I. în expresia „a trage dulapul”.)..” (Horia Gârbea). Este de fapt un calc lingvistic după tc.” (Gabriela Adameşteanu). „A fi în dardor” se referă la activitatea febrilă. şiretlic. Orăşanu)..dulap. la grabă.” (N. Are mai ales semnificaţia figurată de viclenie. considerând că dezghin provine prin derivare regresivă şi palatalizare din verbul a dezbina. bahmeţii se răsfirau în dezghinuri. frazeologism cu aceeaşi semnificaţie: „Eram tare şi mare şi meşter la dulap.. Ca şi edec. damblaua lui Cosma era să aibă buluc de lume. sinonimă cu „a juca un renghi” sau cu „a trage sforile”. dar şi metaforic: „.. çürük „stricat.. desemnează... „boală”. persoanele fără valoare. dizgin „hăţuri. iar la animale marchează perioada rutului: „.

desfrânare”: „... deşi în turcă are sens superlativ. Respectivul dicţionar neglijează însă cuvintele cu aceeaşi rădăcină existente în turcă şi desemnând realităţi cu aceeaşi semnificaţie: gigim „ţesătură orientală”. prin extensie referindu-se pur şi simplu la picioare. În română capătă sensul figurat „gingaş. mi-am făcut hatârul. ..” (Romulus Vulpescu). ce vrei.. ocak. simpatic”.. gigea. În română circulă şi cu formele alterate hăci sau hâci. grea.. cât hăciu [decloc].hatâr < tc. devenit la noi bigi-bigi. curcına „dans comic”. . Şi-şi retează gioalele dacă-i put picioarele.giol < tc. cücük „mugure”. fetva „decizie legală a unui muftiu”. eventual militar”.” (G. „mai abitir ca”).. poftă”: Ei.” (Horia Gârbea) .” (Fănuş Neagu).. bazându-se pe frecvenţa mare a termenului în comunicarea infantilă.” (Mateiu I. toate giugiuc.... plata în sens negativ”): „Când răsare [nenorocirea]. pop. româna nu-l împrumută astfel.giurgiună.. Volceanov. niciun pic”. retras... Este consemnat în expresii argotice şi vulgare de tipul „a da la gioale” (vezi G. când o duceam la hogeac/ Îmi spunea că-i sunt prea drag. Dicţionarul de cuvinte argotice). drăguţ. locul intim. este consemnat mai ales în expresia „a sta la lafuri” şi în echivalentele ei: „. iar hatâr nu înseamnă numai „favoare sau concesie”. Literatura cultivă mai ales în stilul ironic acest cuvânt: „... gingirlie „cafea cu caimac” sau compusul gigi-bigi. „. iar în literatură.Elvira. ţi-ai luat fetveaua.” (Mircea Cărtărescu). o cărticică groasă. prin extensie ironică.. mai ţii minte hogeacul d-altădat?” (Mircea Cărtărescu). un târg întreg îl juca giurgiuna. iar astăzi. „a satisface”. al întâlnirilor (amoroase): „.giugiuc < tc. în română se foloseşte mai ales la plural cu sensul de încheieturi ale picioarelor.gigea < tc. „Ba cât hăciu. Această semnificaţie s-a nuanţat mai apoi. dar în română i se mai ataşează un „mai”. Este înregistrat încă din Codex cumanicus cu sensul „nimic”. care în turcă comunică deja ideea de mai mult.Ba.”.fetvea < tc. îl cunoşteai mai de mult? / .laf < tc....” (Eugen Barbu). Astaloş) . . el grăia păsăreşte.. Două fete din Agigea/ Amândouă tare gigea. Caragiale) .” (lit. ci şi „toană. unsuroasă. termenul începând să desemneze vatra. în contexte satirice: „.. ceea ce explică nevoia de amplificare prin nici cât sau ba cât (acelaşi lucru se înregistrează şi în cazul lui abitir. hatır „favoare”: „. hornul sau coşul. plăcere. Circulă în română mai ales în sintagma „aşi lua fetveaua” („pedeapsa. drăguţ”: „. faceţi-mi hatârul şi lăsaţi-mi mâinile libere. vorbărie”. Interesant este faptul că. DER îl consideră creaţie expresivă din limbajul copiilor.. hogeac sau ogeac) < tc. În limbajul nepretenţios „a face hatârul cuiva” înseamnă „a-i face pe plac”. dumnealor se apucaseră la lafuri. Turca l-a luat din limba persană cu forma heçi. bre!” (Gala Galaction) .. cu var.. prin extensie „deşănţare. cici „nostim..). lıf „palavră.” ... Înseamnă „deloc. L-am identificat în textele lui Vasile Alecsandri: „. Este un cuvânt foarte vechi care avea la început sensul de „adăpost.hici... „. çül. 255 .hogeag (cu var. giurgină < tc.. a cărui semnificaţie originară este „cu formă frumoasă”.

. . cum îl consideră unele dicţionare..” (G. şi ideea de „a se învârti (fără rost)”. Orăşanu). frazeologismul „lafuri şi talafuri”. Caragiale). dever”: „.. „imediat”. [viaţa] mi-a jucat numai renghiuri urâte. adaptat în limba lor σεφτές „prima vânzare.. „a pierde vremea”: „Vă jucaţi de-a perghelu?” (Mircea Nedelciu). . Este înregistrat încă din Codex cumanicus cu sensul de „compas”. etimon al expresiilor româneşti. în primul rând verbul a sâcâi „a supăra. ferment”. o să-i facă saftea. are forma pergel. nu din forma rehk. farsă”: „.saftea < tc. „a vorbi de rău”. apare într-o serie întreagă de contexte ironice: „Vezi să nu-i fac saftea pe spinare.. .. termenul dezvoltă.” (N. cum se zice. „a pierde vremea”: „Nu târnosi mangalul.”: 256 . la origine. siftah. Orăşanu).peşin < tc.”. cuvânt rar. Pe lângă sensul originar.. „a tulbura”. în tonalitate ironică: „Şi taie frunză verde şi lafuri şi talafuri. sau „a fi într-un stadiu oarecare de înavuţire”: „. În română dezvoltă o serie de sensuri înrudite. să nu-mi facă casa dă rizil cu vorbe de ocară. referitor la un joc al copiilor. maya „drojdie. în expresia „a prinde maia”. ar putea fi totuşi un împrumut multiplu. a enerva”. DU) sik nu este corect. neplăcere”.. privitoare la plată: „pe loc”.renghi < tc. în consecinţă.” (Constanţa Vintilă-Ghiţulescu). Apare mai ales „a da cu sâc” .” (N...sâc < tc. Termenul este înregistrat mai ales în varianta comercială a limbii vorbite cu sensul de „numerar”. etimonul său telâfi are sensul de „compensare verbală sau replică”. Circulă mai ales în limbajul argotic în diferite expresii. pe care o înregistrează majoritatea dicţionarelor consultate. . înseamnă. „vopsea.. că te usuci.maia < tc. „direct” etc. talafuri.mangal < tc. au făcut rizil Înpărăţiei. rezil „neruşinat. . ceea ce vrea să însemne „a se ajunge. „a necăji” şi chiar „a forţa”.” (I. „cu banii jos”. Este consemnat rar.. Astaloş). impertinent”. rengi.L. dar poate fi întâlnit şi în proza actuală cu tematică istorică: „. sinonimă cu „a prinde cheag”. a se îmbogăţi”. prin tendinţa limbii turce (şi. . prin extensie..T.. cu derivatul său sâcâci „săcăitor. din turcă şi din greacă. „a calomnia”. Dicţionarele îl înregistrează la Ianache Văcărescul: „.. mangal „combustibil”. sau..Dicţionarele semnalează.. cuvântul trebuie pus în relaţie cu verbul sıkmak „a bulversa”..rizil < tc. Văd că ai mai prins maia. a românei) de a rima expresiv unele sintagme.perghel. frecam mangalu’..” (Ioan Groşan).” (Fănuş Neagu). semn de vânzare bună.: „Plătim peşin şi ne jucăm. fiindcă şi grecii foloseau cuvântul. În expresiile româneşti capătă semnificaţia de „păcăleală. supărător” şi cu familia pe care o dezvoltă în limba română. în loc să frec podelele. În consecinţă. Caragiale). Cuvântul turcesc.” (Romulus Vulpescu).T. peşin „imediat”.„a sfida” sau „a-şi bate joc de. de asemenea. culoare”. care au însă un sens comun.” (Ioan Groşan). sıık „necaz... explicând al doilea cuvânt. turcismul dialectal sefte.” (Mateiu I. Totuşi talaf este identificabil în limba turcă. bineînţeles. Etimonul dat în unele dicţionare (v. „lafuri şi talafuri” prezintă actul de comunicare verbală ca succesiune de replici şi contrareplici. „. sinonim cu un alt turcism învechit naht. Pe lângă vehicularea în limbajul comercial. „Vrea bani peşin. . în frazeologismul „a face de rizil” înseamnă „a face de râs sau de ocară”...

CXXXVI+1076. Gr. 1997-2002. deşi balcanismul acesteia nu este întotdeauna conştientizat. T.O. fascicula 2: ladă-lepăda. 1907-1913. satiric. Tomul al II-lea. Bucureşti: Editura Saeculum I.. om împăca toate după şartul lor.Iordan. 1940. Litera Ş (1978). echivalentă cu „a merge găitan” sau „a merge şnur”: „Treaba. Bucureşti. Hristea.veresie < tc. .. Tipografia ziarului „Universul”.” (I. M.. pot să zic. Am întrebuinţat pentru acest studiu cele mai importante dicţionare etimologice ale limbii române. (1965-1968). Existenţa acestor termeni în limba română demonstrează că.Graur. Academia Română – Redactori responsabili: I.” (N. IV. Orăşanu).. „sincer”. editat de Academia Română sub conducerea lui Sextil Puşcariu. S. V (1929). Partea 1. I. veresiye „pe credit. III. Litera Ţ (1994). Tomul XI. fasciculele 1-5. Librăriile SOCEC. pe care îl glosează prin „persoană lipsită de importanţă”. În limbajul colocvial circula mai ales în expresia „pe şart”. Litera P (19721984). Partea I. Litera N (1971). „.” (N. bulgară. 1916-1934. Al. dar a căror origine îi scapă în majoritatea cazurilor vorbitorului. (DER) Dicţionarul etimologic al limbii române.. Tomul XI. Tomul VI. Iordan. „deschis”. . Tomul XIV: Litera Z. Bucureşti. există şi persistă în frazeologisme. într-o gamă largă de expresivitate. *** Dicţionarul limbii române (DA). fasciculele 1-5. Părţile 2 şi 3. Volceanov înregistrează în dicţionarul său de cuvinte argotice termenul tiriplici. Editura Academiei. 1913-1949 (Tomul I. fasciculele I. Litera U (2002). partea a II-a: C.„Când noi. iplik = „aţă de cusut. evoluează în română în mod spectaculos.Coteanu. Rosetti. BIBLIOGRAFIE Ciorănescu. partea I: F-I. „. socoteală”: „.M. tire-iplik (etimologic. apărut şi în volum. fascicula 3: lepăda-lojniţă. Litera V (V-veni). 1948/9) [fără editură şi an] *** Dicţionarul limbii române (DLR)..” (I. „cu socoteală”. a rosti. Serie nouă.L.). având următoarele sensuri: „direct”. devenind sinonim cu „a nu valora mare lucru” (referitor mai ales la inteligenţa unor persoane sau la calitatea lor morală): „. ca termen ironic. nu bate niciun tenchi mai mult.tenchi < tc. Caragiale). a grăi etc. „profund”. Partea 2. care le întrebuinţează în mod reflex. Litera V (Venialvizurină). -şart < tc. Litera S (1986-1994).: „. Partea I. Al. tenk „o pătrime de gram”. partea a III-a: D-de.” (V. fascicula 1: J-lacustru. Tomul IX. / Merge tiriplic. VII. 2000 257 . pe datorie. pe lângă sensul originar dezvoltă şi altele.. 1949. chiar degeaba”. Arcade). Sensul este transferat dinspre comercial spre spiritual. D-de. paralâc etc. împreună cu verbe ca a spune.T. VI. Brâncuş. Tomul XIII. J-lojniţă). Orăşanu). Partea a 2-a. .. Graur.. bea pe veresie. în expresia „a merge tiriplic”. fir”). Sensul din limba turcă. fascicula introductivă şi fasciculele 1-13 (M-muzur-aga). printre care Vasile Bogrea. împrumuturile de origine turcă. Tomul VII. VIII. / Într-o slavă stătătoare// Dăm cu sâc / din Isarlâc. Popa). şart „rost. Interesant este că G. Sadoveanu). partea I: A-B. II (1914). 1937. I.” (Ion Barbu). tomurile I-II (A-C.. sârbă în limba română. Tomul X. tire = „bumbac tras în fire”. [unde-s duşmanii] ca să le dăm cu sâc?” (L. precum „monedă de mică valoare” sau „bani mărunţi.tiriplic < tc. a Turchiei floare. „ţesătură de bumbac”. Ediţie îngrijită şi traducere din limba spaniolă de Tudora Şandru Mehedinţi şi Magdalena Popescu Marin. Puşcariu. sarcastic etc. Litera O. fără să-şi pună problema originii sau a semnificaţiei respectivelor expresii. îi ţinea acum pe toţi pe veresie. ceea ce demonstrează că degradarea semantică a termenului continuă în variantele vulgare ale limbii. de multe ori cu o mare frecvenţă în vorbire.. partea a II-a. „inteligent”. Litera T (1982-1983). Tomul VII Partea I. Th. Este conotat. Alexandru 2002. Al. Partea a II-a.. dar şi greacă. (1969). IX (19361940). precum şi studiile unor etimologi consacraţi. mărunţiş” (sinonim cu metalâc.. I. mănâncă pe datorie. 1914-1940. Tomul XII. Tomul VIII. Bucureşti. Litera R (1975).

Tiktin.]: Editura Teora.I. vol.I reeditat [1998]. Stelian. vol. 1886-1893. ediţie revăzută şi adăugită de Alexandru Dobrescu. Volceanov.I-IV 1955-1958. ABSTRACT In its colloquial variant.II. Petriceicu. 2001. Ioan Oprea. vol. 2003 (MDA). Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Ediţia a II-a. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic.IV.. II: 1911. vol. Our intention is to select them and discuss their semantic aspect. A-C (1955).*** Dicţionarul limbii române literare contemporane (DLRLC). 2002. II: [1889]. At the beginning. (I: 1885 (1887). Rumänisch-DeutscheS Wörterbuch (TDRG) I: 1903. III: 1924. Şăineanu. vol. Volceanov. Anca. literele Pr – Z. Hasdeu. tomurile I-III. Biografii-motivaţii.II: D-L (1956). Chişinău: Editura Litera. H. Dicţionar de expresii româneşti [2001]. 258 . George. Bucureşti : Stabilimentul grafic Socec şi Teclu. vol. journalistic etc) the Romanian language still presents a number of expressions of Turkish origin. Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române. Lazăr 1998. literele D – H. literele I – Pr. literele A – C. as well as in those styles which are more permissive (literary. although they were extremely rich in their semantic aspect and expressivity in the contexts they were part of. [Bucureşti]: Editura Livpress. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor. 2003. 1998. Carmen-Gabriela Pamfil. Bukarest Staatsdrückerei.I. Bucureşti. Dumistrăcel. [Bucureşti. Bucureşti: Editura Academiei. Ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Grigore Brâncuş.. vol. revăzută şi augmentată.IV: S-Z (1958).III. *** Micul dicţionar academic (Academia Română. [Bucureşti]: Editura Academiei. Rosetti”) vol. III: 1893 (1895)).III: M-R (1957). *** Dicţionarul limbii române moderne (DLRM). vol. Etymologicum Magnum Romaniae (HEM). [Iaşi]: Institutul European. Dicţionar universal al limbii române (DU). 1958. Rodica Radu şi Victoria Zăstroiu. these expressions were adopted in the popular language and had forms and meanings rather obscure for the contemporary speaker. vol.

Recent coinages such as Fordism. according to the dictionary Wikipedia. to synthesize pre-existing concepts. the Internet and the word of mouth. Injo – journalism about innovation processes and ecosystems – is a special case.introduction of something new needs communication.Liubovi HOMULO. period. The role of mass media in creating communication bridges over different cultures is of primary importance. from Greek neo ‘new’ + logos ‘word’. using the following intuitive arguments: . The new terms are often created by combining existing words or by giving the words new and unique suffixes or prefixes. and that journalism is central for introducing them.therefore: journalism enables society to discuss new things and introduce innovations. We have suggested that neologisms are central for innovation. . and that news quality remains as high as possible. is an example of a neologism. Taylorism. is arguably a neologism itself. a neologism. technological and social change. or old idea which have taken on a new cultural context. is a newly coined word that may be in the process of entering common use. at some time. as used today. Other times. the internet.communication requires shared language. Universitatea Liberă Internaţională din Moldova. technology. however. Neologisms also can be created through abbreviation or acronym.new things need new words or word combinations to be a part of the language. they disappear from common use just as readily as they appeared. at some time. Disnefication and McDonaldization are now in everyday use. is “a word. and called innovation journalism.the news spreads the new words to us so that the new things can be included in our language. a journalist needs at least knowledge of science. . Neologisms are especially useful in identifying inventions. the more essential that news media work properly. ceasing to be such through time and acceptance. or to make older terminology sound more contemporary. by intentionally rhyming with existing words or simply through playing with sounds. So innovation journalism enables society to discuss innovation processes. Every word in a language was. publication.” Neologisms often become popular by way of mass media. a neologism. Neologisms are often directly attributable to a specific person. Neologisms tend to occur more often in cultures that are changing rapidly and also in situations where there is an easy and fast propagation of information. discussed and introduced. new phenomena. Every word in a language was. or word of mouth. “Neologism”. Neologisms often become accepted parts of the language. term or phrase which has been recently created (coined) – often to apply to new concepts. Chişinău NEOLOGICAL BURST IN MASS-MEDIA A neologism. One of the most challenging tasks for contemporary journalism is to understand and report on the global and local innovation ecosystems. The term e-mail. but has not yet been accepted into mainstream language. including academic discourse in many fields renowned for their use of distinctive jargon. To do this. It introduces language for how innovation happens. The more complicated our world becomes through economical. . This applies for all journalism covering innovations. This new challenge could be defined as a new journalistic beat. or event. and thus. Whether a neologism 259 . . though most of these ceased to be such through time and acceptance. According to Oxford English Dictionary the term neologism was first used in print in 1772. Neologisms often become popular by way of mass media. political processes and legal systems. economics. which can affect the rate of innovation even more than the journalism about the innovations themselves.

But the new meaning of this word is impas. but not yet having gained acceptance. a company spokeswoman said. deriding the neologism as “abuse and ignorance of the language. has proposed the new term “pet overpopulation” to be included into English dictionaries.” Some neologisms. No sign of scientific conservatism is so telling as the rejection of all but the established concepts of a school of thought. How could Aristotle had developed the logic of syllogisms or Newton the theory of dynamics without new vocabularies and definitions? They were neologists. however. with the necessity to present works of art and literature. After being coined. cultural acceptance probably plays a more important role than time in this regard. gratie or reţea and lock as blocare or bucla.T. This term may be explained as . Creators of a language are people who. Coleridge’s poem 260 . For new knowledge there is no way around the creation of new terms and concepts. To reject neologisms. neologisms invariably undergo scrutiny by the public and by linguists to determine their suitability to the language. is to reject scientific development. But in the majority of dictionaries we can find only the translation of its compounds: grid is translated as grilaj.C. These new words may be equivalents for the already existing terms or may denote something new. create turns of speech which become usual for expressing different things. sometimes everyone in his own way. For example. sometimes in the same way. emotions and terms. Neologism can be: Unstable – extremely new. punct mort. Virgin Mobile has offered five unpaid days off to staff who have a new puppy or kitten. Diffused – having reached a significant audience. “We recognize that our staff may want to be at home for the first week or so with their new addition. then came paternity leave. are often objected to on the ground that they obscure the issue being discussed. word-combinations and phrases to name things. scientists and scholars offer new words. Every day different organizations and enterprises. Some of them are accepted very quickly. Neologisms may take decades to become “old”. achievements in political and social life referring to representatives of all ethnic and sexual minorities in proportion. emerged with the appearance of the idea of Multiculturalism and. Particular objections and accusations of political incorrectness are addressed to the Eurocentric supporters. When a word of phrase is no longer ‘new’. it is no longer a neologism. to settle the pet and get them used to their surrounds”. Language experts sometimes object to a neologism on the ground that a suitable term for the thing described already exists in the language. Non-experts who dislike the neologism sometimes also use this argument. No new science is possible without neologisms. for short). probably the most important of which is acceptance by the public. The meaning of the word albatross is based on S. Or pet-ernity leave – the domestic animal equivalent of maternity leave introduced in Australia. The term “Political Correctness” (P. being proposed. And now we have “pet-ernity” leave. This term can be translated as poziţia politică corectă. The former president of the USA Bill Clinton often used the word “gridlock” when he talked about difficult situations. having met problems with too many no longer needed cats and dogs in America.continues as part of the language depends on many factors. and everybody who wants to contribute new knowledge must be. Australia’s Herald Sun reported on a novel employment perk offered by Virgin Mobile down under: First we had maternity leave. often despicably. Opinions differ on exactly how old a word must be to cease being considered a neologism. as follows. especially those dealing with sensitive subjects. or being used only by a very small subculture. Stable – having gained recognizable and probably lasting acceptance. the International Society for Animal Rights (ISAR) in the USA. new words or new interpretations of old words to describe and explain reality in new ways.too many animals suffer from being abandoned by their owners and are to be subjected to euthanasia. others meet opposition.

defined datagogy as “the study of the use of data to administer and teach in holistic and systemic ways. Moxley). This unofficial system used in the USA stands in contrast to the system of political colors in most other long-established democracies. The mariner killed the albatross. where blue represents right wing and conservative parties. meaning that any of the major candidates has a reasonable change of winning the state’s electoral college votes. The crew of the ship. presidential candidates. Non-swing states are sometimes called safe states. Rich Rice. So. all possible misfortunes collapse on the ship. The credit of coining the now popular terms goes to Jairam Ramesh. the representative of which got his popularity as an extremely tiresome and verbose public speaker. China and India are geographically proximate. but it was the first time a standard color scheme took hold. however. hung the dead bird on the guilt's neck. battle-ground state or purple state) in United States presidential politics is a state in which no candidate has overwhelming support. while red represents left-wing and socialist parties. are both regarded as growing countries and are both among the fastest growing major economies in the world. respectively. usage of the term has been expanded to differentiate between states being perceived as liberal and those perceived as conservative. with European fascist movements of the early 20th century. pedeapsa.” This new type of learning is enabled by commons based peer-to-peer technologies that enable a large community of online contributors to create a sophisticated curriculum that otherwise would be done by a small number of disciplinary experts. Datagogies refers to the democratizing power of online technology has on pedagogical concerns. Together they contain about one-third of the world’s population. because one candidate has strong enough support that they can safely assume they will win the state’s votes. piatră pe gît. the terms were coined by television journalist Tim Russert during his televised coverage of the 2000 presidential election. Here are some more words and phrases created to make some kind of political or rhetorical point: Red states and blue states came into use in 2000 to refer to those states of the United States whose residents predominantly vote for the Republican Party or Democratic Party. datagogical efforts distinguish emphasize radical liberatory pedagogy instead of pedagogical communities. having committed by this a grave sin. a kind of teaching and learning that heretofore has been unimaginable (Meehan and Moxley. neofacsist movements. By enabling a large group of lay members to co-created educational content. as a punishment. That was not. since winning these states is the best opportunity for a party to gain electoral votes.0. the translation is prostie. The term datagogies reers to when “a new kind of teaching and learning takes place. So the meaning of this word is cruce grea. The definition of the term has been generalized by other scholars to mean the way in which terminology influences pedagogy. argument neconvingător. the ability of crowds of teachers and students to collaborate in real time on pedagogical matters. The expression bunkum or bancombe came from the name of one of the districts in North Carolina. or totalitarianism. Such states are targets of both major political parties in presidential elections. Islamofascism is a neologism concerning the association of the ideological or operational characteristics of certain Islamist movements from the late 20th century on. A swing state (also. however. an Indian politician. For instance. rather than specifically referring to the liberatory potential of Web 2.“The Rime of The Ancient Mariner”. According to The Washington Post. although the colors were often reserved or different colors used prior to the 2000 election.” 261 . and their economies in particular. Afterwards. The word was coined in 2004. in the online journal Kairos. Chindia is a portmanteau word that refers to China and India together in general. aberaţie. They have been named as countries with the highest potential for growth in the next 50 years in a BRIC report. A blue state tends to vote for the Republican Party. It was first used in the press in 2001. Since 2000. the first election during which the news media used colored maps to graphically depict voter preferences in the various states.

after Italy entered World War I. referring to joint Euro-Arab domestic and foreign policies which she characterized as anti-American and anti-Zionist.Generation L is the “lucky” generation that (until recently. does not appear to have been as extensively reported or publicized as anti-French sentiment in the USA. and more generally to describe the effects of international McDonaldization of services and commercialization of goods and services as an element of globalization as a whole. another neologism introduced by Ye’or. is a political neologism referring to Europe becoming subsumed by the Arab World. and we may even be on to Generation Y by now. Turkey: Russian salad became American salad because of the anti-Communist sentiment in the country. Freedom fries was a euphemism for French fries used by some conservatives in the USA as a result of anti-French sentiment in the United States during the international debate over the decision to launch the 2003 invasion of Iraq. and became a bestselling book. A 1999 book entitled Mustard Seed Versus McWorld by evangelical minister Tom Sine implores Christians to reject the diminution of religious values that he contends results from excessive commercialization. L as in lucky. generally use the British English word “chips”. Could that change? Perhaps Generation L has just had the luxury of an extended “holiday from history. Eurabia. which describes international commercialization as one of two great clashing forces of the 21st century. French Fries at a few family restaurants were renamed Kiwi fries. although the name “Istanbul” (originally of 262 . restaurants in Berlin stopped serving Italian salad. Our parents and grandparents lived through world wars and the Great Depression. perhaps) had not seen really tough times. But as far as I am concerned. New Zealand: In 1998. the other being tribalistic fundamentalism. In March 1992 an article first published in The Atlantic Monthly by Rutgers political science professor Benjamin Barber was titled “Jihad vs. McWorld is a term sometimes used to describe the spreading of McDonald’s restaurants throughout the world as the result of globalization. France had experienced strong opposition in the United Nations to such an invasion. we are all members of Generation L – that is. Warren and the church supported the 2008 California constitutional amendment Proposition 8. The term is generally used in combination with “dhimmitude”. however. Similarly. McWorld”. a portmanteau of “Europe” and “Arabia”. however. In 2008-2009. However. which re-defined marriage in the state as being between one man and one woman only. It was expanded and published in 1995. leading to campaigns for the boycotting of French goods and businesses and the removal of the country’s name from products. The term was publicized by the writer Bat Ye’or. while French government was testing nuclear weapons in the Pacific. Critics claim that fast food chain restaurants such as McDonald’s are destructive in many aspects of the indigenous cultures in the countries where they have been introduced. Saddlebacking. denoting an attitude of concession. French loaves were renamed Kiwi loaves in a number of supermarkets and bakeries. Those of us born in Western Europe or the US have never really experienced hard times. Gideon Rachman defined his neologism in The Financial Times: Pop sociologists like to divide people born since 1945 into different groups. The French position was frowned upon by some in the United States. especially in her 2005 book Eurabia: The Euro-Arab Axis. surrender and appeasement towards Islam. We have had decades of peace and prosperity. Historical parallels: Germany: In 1915. or just “Fries”. as a response to then President-elect Barack Obama’s choice of Rick Warren to give the invocation at Obama’s inauguration – and in response to Stephen Colbert’s comment that saddleback sounded like a sex act –Savage Love readers were encouraged to vote to define the neologism saddlebacking in reference to Warren’s role as pastor of Saddleback Church. because of European leaders’ perceived capitulation to Islamic influences and/or continued immigration and high birth rates of Muslims in Europe. There are the baby boomers. This.” which is now coming to an end. which was already an established term. New Zealanders. there is Generation X. “Constantinople” was officially renamed Istanbul by the Turks in years following a Greek invasion in the 1920s.

wikipedia.Greek origin itself. (1993). Practical Guide. but their widespread use should not be. Michael (2005). fact which often makes understanding of speech and reading (especially of the press) abstruse for foreigners who have already learned the language. A famous American writer. Moscow: Prosvescenie. absoluteastronomy. Bauer. J.innovationjournalism.org/ij4/presentations/turouskalida vidnordfors. http://en. the development of mass-media. 263 .pdf. Nearly all political terms were political neologisms at some point.nytimes. in 1789. London: Oxford University Press.pdf http://www. Cambridge: Cambridge University Press Golikova. BIBLIOGRAPHY Antrushina.com/tag/neologism/ http://www. the creation of a considerable amount of dictionaries of new words and meanings follows. G. after Lenin’s faction gained a majority of seats (“bol’she” in Russian means “majority”). political scientist and lexicographer.blogs. Today it is too early to tell the linguistic fate of the terms listed in this article. Left and right gained their political meaning after the seating arrangement of the French revolutionary assembly.html ABSTRACT The scientific-technical revolution. A New Theory of Words and Language. English Word-formation. their first use may be earlier.A. from the phrase “is tin poli” meaning “to the city”) had been in use since the time of Fatih Sultan Mehmet. (1999). Routledge: Taylor & Francis Group. (2005) Modern English Lexicology and Phraseology. English Lexicology. And likewise. This category is for terms that have entered political jargon since approximately 2001. William (1993).B. journalist. most of the terms have a similarly accidental history. L. Ordinary dictionaries do not have time to register all these changes. New York. Or they may seem like the only sensible and neutral way to express the concepts they cover. Moscow: Drofa. Safire. Bolshevik started in 1917.huffingtonpost. Oxford English Dictionary (2001). http://schott. regularly publishes the language column in “The International Herald Tribune” where he also comments upon the appearance of new words and their meanings in a very extraordinary and fascinating way.org. 11 editions of Safire’s political dictionary were published between 1972 and 2008. Safire’s Political Dictionary. the impetuous development of social life have had as a direct result the appearance of an enormous amount of new words and meanings. William Safire.com/2008/02/12/dept-of-neologisms-oba_n_86310. Hoey. Cambridge textbooks in Linguistics. Hence. the so-called “neological burst”.com/topics/Neologism http://www. Terms of such relatively novelty may be forgotten in 100 years.

Şi. (Ieşirea 12. (Ieşirea 34. ceea ce denotă nesiguranţa traducătorilor în privinţa adaptării acestui cuvânt: fască. cât şi „materia sacrificiului. Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava ATESTĂRI LEXICALE ÎN BIBLIA VULGATA. Facă fiii lui Israil Faze în vreamea sa (Numerii 9.14). (Ieşirea 9. care va cuprinde acele opere cu care filiera ardeleană a contribuit la edificarea culturii naţionale româneşti. ebr. Blaj. în sensul de „a cruţa” şi se leagă de faptul că Dumnezeu cruţa casele însemnate cu sânge de la animalul sacrificat [3]. în timp ce casele egiptenilor erau lovite. 1/2009. pesah) se înregistrează în diferite variante în textul analizat.5).Niculina IACOB. împreună cu o echipă de ieromonaşi (Grigore Maior.6). în schimb. 1760–1761 (II) Cuvintele analizate aici vin în completarea unei serii deschise într-un studiu anterior – Atestări lexicale în Biblia Vulgata. din spiţă încă verzi. dat spre publicare în Analele Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava. fie cu referire la „grăunţele de grâu”: Iară de vei aduce jârtfă pârga rodurilor tale Domnului. originar. motiv pentru care împrumuturile şi creaţiile lexicale prezente în textul Vulgatei de la Blaj au rămas închise în temniţa manuscrisului vreme de peste 240 de ani. Nu vei jârtvui preste dospit sângele giunghierii Meale. fază. Far „grâu” (<lat. din Dicţionarul biblic (p. BLAJ. fase.2). (Ieşirea 9. Lingvistică. Gherontie Cotorea. le vei prăji cu foc şi le vei sfărâma ca farul şi aşea vei aduce pârga ta Domnului (Preoţia 2. fie desemnând „cultura de grâu”: Deci inul şi orzul s-au vătămat. o parte de far zdrobit şi de untdeleamn şi toată tămâia. Este vorba despre cuvinte pe care le-am considerat de interes pentru cercetările lexicografice şi lexicologice româneşti.48). Şi în zioa a cinsprăzăcea a lunii aceştiia praznicul azimelor Domnului iaste. Iată câteva contexte în care apar variantele cuvântului fasă: Şi au chemat Moisii pre toţi bătrănii fiilor Israil şi au zis cătră dânşii: „Duceţi-vă luând dobitoc prin rudeniile voastre şi jârtvuiţ fasă.972-974) aflăm că provine dintr-un verb ebraic care înseamnă „a trece peste”. carii nu putea face Faze în zioa aceaea. „euharistia”. „paşti” [4]. farris „alac”.16). o acţiune dificilă. apropiindu-să câtră Moisi şi Aaron (Numerii 9. (Ieşirea 12.31)/ Iară grâul şi farul nu s-au vătămat. Din carea va jârtvi preotul. Textul biblic din care am selectat cuvintele de mai jos a fost tradus din latină de episcopul Petru Pavel Aron.25). iată. să va tăia întâi împregiur toată partea bărbătească a lui şi atunci legiuit va prăznui şi va fi ca moşteanul pământului. favorizată însă de realizarea unei antologii în 4 volume (în Colecţia „Opere fundamentale”). Cuvântul nu este înregistrat în DA. Petru Pop de Daia şi Ioan Săcădate). astăzi „ostia”. Şi au zis Domnul cătră Moisi şi Aaron: „Aceasta e leage Fase. iară carele nu va fi tăiat împregiur nu va mânca din el.43). nici va rămânea demineaţa din jertva praznicului Fască. A. (Preoţia 23. pentru că orzul era verde şi inul foişoare încolţea. Este prezent rar în text. Susţinem astfel în mod practic ideea că informaţia din lucrările lexicografice trebuie în permanenţă actualizată prin astfel de contribuţii. spre pomenirea darului. „grâu”) este un împrumut ocazional din Vulgata. că era tărzie. animalul sacrificat. Phase desemnează atât sărbătoarea. oricarii necuraţi peste sufletul omului.21). din perspectiva primei atestări a cuvântului sau a sensului unui cuvânt [1]. şeapte zile azime veţ mânca. fār. Fasă (în Vulgata – phase. dar nu s-a putut bucura de privilegiul tiparului în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea [2].32). (Preoţia 2. Atanasie Rednic. Silvestru Caliani. apoi jertfa fără sânge”. cărturari grecocatolici din prima generaţie a Şcolii Ardelene. pe care dicţionarele limbii române nu îl înregistrează. (Ieşirea 12. tot cel de alt neam nu va mânca dintr-însul. 264 . De va vrea cineva dintre nimearnici a treace însoţirea voastră şi a face fase Domnului. „pasca”. 1760-1761 (I) –. In intenţia noastră este să continuăm acest demers prin valorificarea materialului excerptat din lucrări ale cărturarilor ardeleni din perioada 1730– 1892. Seria Filologie.

36). ci va lăcui în seacetă în pustie. miei de câte un an. Persia şi Africa” a fost împrumutat şi adaptat în forma galvan: Şi au zis Domnul cătră Moisi: „Ia-ţi mireasme stactim şi onihim. Şi toate care nu vor fi tărcete şi măchiiate şi neagre. Înţelegând acest lucru şi neputând probabil identifica şi numi altfel realitatea desemnată prin cuvântul din Vulgata. git s. un viţăl din ciurdă. nemăchiaţi. galbanum. nemăchiiaţi. nemăchiaţi. mântuiţi sufletele voastre. patrusprăzeace (Numerii 29.31). şi ca valsamul neamestecat mirosul mieu. plină de necuprinsa dragostea lui Hristos cătră mireasa Sa şi.6). miei de câte un an.21). 265 . Forma din Vulgata este gith. şi orice va fi negru şi măchiat şi tărcat în oi şi în capre va fi simbriia mea. în varianta măchiat: Încungiură toate turmele tale şi desparte toate oile cele bălţate şi tărceate cu lâna. berbeace unul şi miei de câte un an. myrīcē.6). când va veni vreamea togmirii înainte ta. galvan de bună mireazmă şi tămâie foarte luminoasă. berbeci doi. o au dat în mâna feciorilor săi. „cătină roşie”): Că va fi ca miriţele în pustie şi nu va vedea când va veni binele. Şi ca ştoracul şi galvanul şi ungula şi guta şi ca Livanul netăiat am aburit lăcaşul mieu. preluată ca atare de traducător: Au nu deacă va asămăna faţa lui. iarăşi.n. prin urmare. berbeci doi. patrusprăzeace (Numerii 29. Aducând arderea spre miros bine priimit Domnului: un viţel.26). nemăchiaţi. Mistic (<lat. a fost preferat împrumutul [5]. (Isaie 28. exprimată în Vulgata prin maculōsus. unde. (Facerea 30. patrusprăzeace (Numerii 29. Şi va răspunde mie măne dreptatea mea.Lat. Indice Ieşirea).35).25).27). şi veţi fi ca miriţele în pustie!» (Ieremie 48.” (Facerea 30. ceea ce ar putea însemna că nu era cunoscut şi. şeapte (Numerii 29. Că nu cu hirăstaie să va îmblăti ghith. Şi veţ aduce jârtvă spre miros bine priimit Domnului. în pământ sărat şi nelăcuit. (Ecleziasticul 24. În dicţionarul lui Grigore Maior cuvântul nu este înregistrat. (Numerii 28. „pătat”. mysticus) este împrumutat de traducător din Vulgata şi se înregistrează o singură dată în argumentul la Cântarea lui Solomon: Această cântare toată e mistică [7]. Cu aceste sensuri cele două cuvinte nu sunt înregistrate în dicţionarele limbii române. Şi toată turma de un păr. şapte (Numerii 29. A şeaptea zi veţ aduce viţei şeapte şi berbeci doi. Pentru a exprima caracteristica „cu pete”. în amblele cazuri. şi cuminul cu toiagul. immaculatus: Nemachiate le veţi aduce toate cu gustările sale. Credem însă că împrumutul s-a impus traducătorului din alte considerente: din ambele contexte citate rezultă că această plantă se cultivă. precum în oi aşa şi în capre. A şasa zi veţ aduce viţei opt. «Fugiţi. Şi au despărţit în zioa aceaea caprele şi oile şi ţapii şi berbecii cei tărceaţi şi măchiiaţi.2). substantivul trebuia să fie articulat enclitic. nu i se putea găsi un corespondent în limba română. nici roata carului preste cumin să va întoarce. or nimeni nu seamănă o plantă parazită. În dicţionarele limbii române cuvântul nu este înregistrat.32). miei de un an. de o măsură vor fi toate”. -ēs „tamarix”. miei de câte un an. (Facerea 30.33). „fără meteahnă” – este de asemenea prezent în text pentru a echivala cuvântul lat.32). (Ieremie 17.34). ci cu varga să va îmblăti ghith. a mireasii cătră Hristos. un berbece . Un împrumut ocazional este ghith „mălură”.29). Cuvântul este la prima atestare în acest text (cf. Antonimul obţinut prin prefixare – nemachiat/nemăchiat „curat”. Este şi acesta un semn al fidelităţii pe care o manifestă traducătorul faţă de model. (Ieşirea 30. de furtuşag mă vor pârî. aşa cum se poate vedea în al doilea exemplu. va sămăna ghith şi cumin va răsipi şi va pune grâul pre rând şi orzul şi mălaiul şi odosul în marginile sale? (Isaie 28. nemachiaţi. indeclinabil). adecă cu lână albă şi neagră. Mirele său. „tăciune” (<lat. traducătorii au folosit cuvântul machiat [6]. Miriţă este un împrumut ocazional pentru a denumi un arbust din familia leguminoaselor (<lat. „maculat”. Împrumutul păstrează caracterul indeclinabil al cuvântului latinesc. cum e molura. A cince zi veţ aduce viţei noao. -ī „răşină extrasă din rădăcina plantei Bubon galbanum ce creşte în Syria.

sau patru au cinci în vârful ei rodurile ei”. şi pupăza şi liliacul (2Lege 14. de certarea Dumnezeului tău (Isaie 51. Ioas. Indice Iezechiil). Cuvântul paliur reprezintă adaptarea lat. Valanan Ghederiteanul. erau paliurus et… spina. vol. care nu reprezintă altceva decât o altă adaptare. pomul şi fructul deopotrivă: Şi să va lăsa într-însul ca strugurele şi ca scuturarea olivei de doao sau trei olive în vărful ramului. în original. cămilopardalul.5). pigargul. Indice 1Paralipomenon). Este prezent în text în serie cu alte animale considerate prin lege curate: Aceasta-i jivina carea trebuie să mâncaţi: boul şi oaie şi capra. (1Paralipomenon 27. urigul. aducem tot aici în discuţie cuvântul olivet „livadă de măslini” (<olīvetum.6). (Isaie 17. (2Lege 14.5) (cf. Indice Isaie). Massim. Orix reprezintă adaptarea cuvântului lat. după forma de acuzativ orygem. pygargus. Indice Isaie). paliūrus. Dumnezeul lui Israil. zice Domnul. va sămăna ghith şi cumin va răsipi şi va pune grâul pre rând şi orzul şi mălaiul şi odosul în marginile sale? (Isaie 28. în acelaşi context. Aceeşi formă se întâlneşte în alte două locuri: (Isaie 34. întinată. ca spinele din gard. -ī „loc plantat cu măslini”): Că preste oliveţii şi smochinii care era în câmpii. I-II . Cu această formă. cea mare cu perirea. este folosit pentru a denumi. şi care-i drept. probabil. a optat pentru împrumut.18). Cu o singură ocurenţă şi la prima atestare în acest text este cuvântul ostil (<lat. (2Lege 14. -ae „măslin”. traducătorul nu o putea defini mai îndeaproape ca să găsească un echivalent potrivit în limba română. a substantivului oryx. Indice Cântarea lui Solomon).20).18).25). care. se regăseşte însă la A. -i şi a fost împrumutat de traducător pentru a denumi o „specie de arb