ANALELE UNIVERSITĂŢII “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI FASCICULA XXIV ANUL II, NR.

1 (2)

Lexic comun / Lexic specializat General lexicon / Specialized lexicon Lexique commun / Lexique spécialisé

Actele conferinţei internaţionale Lexic comun / Lexic specializat Ediţia a II- a, 17 – 18 septembrie 2009

EDITURA EUROPLUS 2009
1

Editor: Centrul de Cercetare „Teoria şi practica discursului“. Facultatea de Litere, Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi Directorul centrului: prof.univ.dr. Virginia Veja Lucatelli Colegiul de redacţie: conf.univ.dr. Doina Marta Bejan - redactor-şef asist.univ.drd. Oana Magdalena Cenac – secretar responsabil de redacţie prof.univ.dr. Anca Gâţă - administrator site şi redactor web Membri: lect.univ.dr. Mihaela Cârnu prof.univ.dr. Floriana Popescu conf.univ.dr. Gabriela Dima prof.univ.dr. Virginia Lucatelli asist.univ.drd. Maria Egri

– redactor responsabil limba română - redactor responsabil limba engleză - redactor responsabil limba engleză - redactor responsabil limba franceză - redactor responsabil limba franceză

pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în

Consiliul consultativ: prof.univ.dr. Angela Bidu Vrănceanu, prof.univ.dr. Ioan Cârâc, prof.univ.dr. Gheorghe Chivu, prof.univ.dr. Alexandra Cuniţă, prof.univ.dr. Stelian Dumistrăcel, prof.univ.dr. Lucia Wald Adresa redacţiei: Centrul de Cercetare „Teoria şi practica discursului“. Facultatea de Litere, Universitatea „Dunărea de Jos“, str. Domnească, nr.47, Galaţi Tipar: Editura Europlus e-mail: office@europlusgalati.ro Cod poştal: 8000080 Telefon: +40-236-460476 Fax: +40-236-460476 ISSN 1844-9476 Coordonatori de volum: conf.univ.dr. Doina Marta Bejan asist.univ.drd. Oana Magdalena Cenac

2

SCIENTIFIC COMMITTEE
Professor Angela BIDU-VRĂNCEANU, PhD, University of Bucharest Professor Elena CROITORU , PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Alexandra CUNIŢĂ, PhD, University of Bucharest Professor Stelian DUMISTRĂCEL, PhD, „Al.I.Cuza“University, Iaşi Professor Anca GÂTĂ, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Ana GUŢU, PhD, ULIM , Republic of Moldova Researcher Gabriela HAJA, PhD ,Romanian Academy, Institute of Linguistics, „Al.Philippide“ Iasi Professor Maria ILIESCU, PhD, Institut für Romanistik, Innsbruck, Austria Professor Nicolae IOANA , PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Denis LEGROS, PhD, Université Paris VIII, France Professor Virginia LUCATELLI , PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Floriana POPESCU, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Elena PRUS, PhD, ULIM , Republic of Moldova Professor Lucia WALD, PhD , University of Bucharest Associate professor Doina Marta BEJAN, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Associate professor Felicia DUMAS, PhD , „Al.I.Cuza“University Iaşi Associate professor Gabriela DIMA, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Associate professor Cristian MOROIANU, PhD, University of Bucharest Associate professor Angelica VÂLCU, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi

ORGANIZING COMMITTEE OF INTERNATIONAL CONFERENCE
Project Manager and Conference Director: Associate professor, Doina Marta Bejan, PhD, dmbejan@yahoo.com Co-directors: Members: Professor Virginia Veja Lucatelli ,PhD, virginia.veja@gmail.com Assistant Oana Cenac, oanacenac@yahoo.com Professor Floriana Popescu, PhD, florianapopescu@yahoo.com Lecturer Mihaela Cârnu, PhD, mihacirnu@yahoo.com Lecturer Gina Necula, PhD, ginadnln@yahoo.com Lecturer Cătălin Negoiţă, PhD, express_tv@yahoo.com Lecturer Gabriela Scripnic, PhD, gscripnic@yahoo.com Lecturer Ionel Apostolatu, iapostolatu@gmail.com Assistant Maria Egri, maria.egri@yahoo.com Assistant Cătălin Enică, catalin_enica1956@yahoo.com

3

4

CUPRINS
Cuvânt înainte ...................................................................................................................................... 9 LEXICOGRAFIE ....................................................................................................................... 11

Laurenţiu BĂLĂ Argoul în lexicografia românească ....................................................................................................... 13 Valeriu BĂLTEANU Reflexele lingvistice ale unor ritualuri tradiţionale – implicaţii lexicografice ..................................... 19 Doina Marta BEJAN Din istoria dicţionarului academic român: problema neologismelor .................................................... 24 Angela BIDU-VRĂNCEANU Semantica şi lexicografia în analiza lexicului comun şi a celui specializat .......................................... 30 Gabriela BIRIŞ, Elisabeta ŞOŞA, Diana Viorela IONESCU Pentru un dicţionar de antonime şi corelative...................................................................................... 37 Roxana CIOLĂNEANU Terminologia de marketing în dicţionarele de specialitate ................................................................... 43 Gabriela DIMA What is a Bilingual Specialized Dictionary good for?......................................................................... 48 Silvia DOBRIN Néologie et néologisme dans les dictionnaires allemands et français.................................................... 52 Felicia DUMAS Un dictionnaire bilingue de termes religieux orthodoxes ..................................................................... 57 Stelian DUMISTRĂCEL Etimologia unităţilor frazeologice în dicţionarele limbii române..................................................... 65 Teodora GHIVIRIGĂ Terminografie şi lexicografie – cîteva dicţionare de termeni economici................................................ 77 Petru IAMANDI Limba engleză şi dicţionarele ................................................................................................................ 81 Cristian MOROIANU Valorificarea lexicologică şi lexicografică a relaţiilor semantice ........................................................... 84 Elena MUSEANU Definiţii lexicografice si definiţii specializate ale termenilor economici ............................................... 93 Gina NECULA The Anglicization Era – A Global Communicating Dream ................................................................. 98 Floriana POPESCU Specialist Eponyms and General Eponyms in a Lexicographic Perspective on the English Language ......... 103 Ana VULPE Polisemia lexicală din perspectiva problemelor de lexicografie ........................................................... 108 Cristina UNGUREANU Les emprunts à l’anglais en Roumanie. Locuteurs vs dictionnaires................................................... 114 SEMANTICĂ................................................................................................................................... 121 Silvia Nicoleta BALTĂ Dinamica lexicului cromatic în limba română contemporană............................................................ 123 Ana – Maria BOTNARU Microcâmpul lexico-semantic nume de arbori în limba română......................................................... 129 Marion COHEN VIDA La métaphore dans le métalangage linguistique ................................................................................. 133 Mirela COSTELEANU Difficulties in translating specialized texts ........................................................................................ 138 5

Elena CROITORU On the Challenges of Confusables As Translation Traps................................................................... 142 Ionel ENE Semantica Referatului Biblic al Facerii Lumii ................................................................................... 149 Nicoleta Florina MINCA Various Approaches to the Study of Meaning ................................................................................... 158 Nicoleta NEŞU Lexic specializat – cazul textelor politice............................................................................................ 163 Raluca NICOLAE Opening to Colours: a basic Lexicon in Japanese ............................................................................... 168 Daniela ŞORCARU Stylistics and Semantics .................................................................................................................... 178 Valentina STOG On the semantic aspect of the English semi-modals........................................................................... 181 Ana Maria TRĂNTESCU Rolul proceselor de metaforizare în mutaţiile de sens ........................................................................ 188 Ümit Öz Deformation of idioms on the structural level.................................................................................... 194 LEXICOLOGIE, FRAZEOLOGIE ............................................................................................... 201 Liliana AGACHE A FI şi A AVEA în vechi documente moldoveneşti ........................................................................... 203 Valentina ANA Las unidades fraseologicas – aspectos teoricos.................................................................................... 206 Ionel APOSTOLATU Aspecte ale contaminaţiei lexicale în limba română ........................................................................... 210 Mihaela BUTNARU Prime atestări ale unor cuvinte din Psaltirea de-nţăles a Mitropolitului Dosoftei ........................... 219 Zinaida CAMENEV, Olga PASCARI Idiomaticity and Translation in the Context of Contemporary Applied Linguistics ......................... 227 Oana Magdalena CENAC Despre valorile prepoziţiei de în limba română ................................................................................. 231 Gheorghe CHIVU Lexicul neologic din limba română veche, între vocabularul de cultură generală şi terminologiile de specialitate .............................................................................................................. 237 Mihaela CÎRNU Reclamă şi neologisme .................................................................................................................... 244 Dana DINU Aspecte ale creaţiei lexicale în latină .................................................................................................. 247 Cătălin ENICĂ Termeni învechiţi de origine turcă – constituenţi ai frazeologismelor actuale................................... 252 Liubovi HOMULO Neological Burst in Mass-Media........................................................................................................ 259 Niculina IACOB Atestări lexicale în Biblia Vulgata. Blaj, 1760–1761 (II)................................................................... 264 Mohammed AL-KHATIB La morphologie du pluriel en arabe .................................................................................................... 271 Mihaela MARCU Terminologia gramaticală românească din perioada 1757-1828 ........................................................ 275 Cristinel MUNTEANU Expresii idiomatice româneşti referitoare la regnul animal. Precizări etimologice ............................ 280 6

Ina PAPCOVA Quelques cas de défigement des expressions phraséologique en contexte ........................................... 291 Alice TOMA Terminologia matematică în secolul al XIX-lea.................................................................................. 297 TERMINOLOGIE ........................................................................................................................... 307 Natalia AZMANOVA The Usage of Borrowings in the Field of Law..................................................................................... 309 Aliona BIVOLARU (POPA) Importanţa calcului lingvistic pentru modernizarea terminologiei financiar- bancare în limba ucraineană .......................................................................................................................................... 312 Carmen Maria BOLOCAN La terminologie liturgique orthodoxe dans la langue française .......................................................... 319 Oana Magdalena CENAC Tradiţional şi modern în problematica cazului................................................................................... 324 Alexandra CUNIŢĂ Termenul ca semn lingvistic............................................................................................................... 328 Bianca DABU Anglicisme recente în terminologia economică actuală ...................................................................... 337 Sofia DIMA Termeni comuni, termeni specializaţi şi mutaţii semantice ............................................................... 342 Daniela DOBOŞ Lexical Features of Special Languages................................................................................................ 349 Elena DOCHINOIU An Approach to the Romanian General Lexicon from the Perspective of the Specialized Military Terminology ....................................................................................................................................... 355 Antonela Marta DUMITRAŞCU On translating Collocational Patterns including Terms Shared by specialized and general Contexts ..... 360 Ana GUŢU Metode matematice în ierarhizarea termenilor ştiinţifici: sistemul limbii şi thesaurusul .................. 368 Ludmila HOMETKOVSKI Baza de date terminologice InfoTerminographe Communautaire: aspecte ştiinţifice şi utilitare........ 374 Carmen OPRIŢ-MAFTEI Despre termenul colocaţie în limba română ..................................................................................... 379 LEXIC ŞI ISTORIA MENTALITĂŢILOR .................................................................................. 383 Eugenia ALAMAN Un parcours de la langue française : les associations géographico-linguistiques ............................... 385 Carmen ANDREI Waterzooi ou stoemp ou filet américain? Saveur des belgicismes dans la cuisine....................... 390 Simona ANTOFI Reevaluări critice şi mutaţii canonice în dicţionarele de literatură română: Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900 vs Dicţionarul general al Literaturii Române ................. 394 Oana BLÂNDA CRĂCIUN Mass-media şi identitatea în context global. Studiu de caz: campania “mari români” – TVR, 2007........ 400 Dumitru BORŢUN Evul Mediu întârziat. Un discurs despre discursul identitar românesc ............................................ 405 Alina CRIHANĂ Limbaj critic şi limbă de lemn. Viaţa românească în 1956 ................................................................. 411 Ana-Elena COSTANDACHE Interferenţe lexicale europene în opera scriitorilor paşoptişti ............................................................. 416 7

Virginia Mihaela DUMITRESCU O retorică a negaţiei, sau nihilism pur?............................................................................................. 421 Alexandra Marina GHEORGHE Manga, anime şi blogosfera: lexicul japonez contemporan şi fenomenul globalizării ....................... 426 Nicoleta IFRIM Discurs ideologic şi discurs critic în epoca proletcultistă................................................................... 432 Doiniţa MILEA Text şi spectacol teatral în spaţiul românesc al secolului al XIX lea.................................................. 438 Cătălin NEGOIŢĂ Un raport inedit - Ion N. Cămărăşescu, Durostorul. Expunerea situaţiunii judeţului la 1 decembrie 1914.................................................................................................................................................... 445 Nicoleta PETUHOV Despre câteva particularităţi ale francezei regionale din Camerun.................................................... 451 Claudia PISOSCHI Addressing Terms Used in the Family. Cultural Dimensions and Contextual Connotations .......... 456 Mădălina STRECHIE Mentalităţi romane: imperator. Lexicul ilustrativ ........................................................................... 462 Angelica VÂLCU Considérations sur les interférences interculturelles dans une interaction exolingue ....................... 468 PRAGMATICĂ............................................................................................................................... 473 Alina GANEA Les indicateurs evidentiels visuel dans l’argumentation. Le cas de uite, vezi.................................... 475 Anca GÂŢĂ De quelques particularités sémantiques des verbes fr. savoir et roum. (a) şti (“savoir”)................... 481 Gabriela SCRIPNIC Sur les stratégies évidentielles de rapport construits avec le nom „vorba”........................................ 490 DIDACTICA ................................................................................................................................... 499 Yolanda-Mirela CATELLY Using The Wordweb Online Dictionary in an ESP Class ................................................................ 501 Corina DOBROTĂ Learner Autonomy in ESP Adult Courses......................................................................................... 507 Laura IONICĂ Aspects and Oscillations of Word Order when Teaching a Foreign Language.................................. 513 Sanda MARCOCI Aspects innovateurs du lexique publicitaire et leur impact sur l’enseignement ................................ 517 Nicoleta Mihaela ŞTEFAN Rolul contextului în predarea lexicului specializat în cursul intensiv de limba română ca limbă străină................................................................................................................................................. 522 RECENZII ........................................................................................................................................ 525 Oana Magdalena Cenac: Angela Bidu-Vrănceanu, Câmpuri lexicale din limba română. Probleme teoretice şi aplicaţii practice................................................................................................ 527 Doina Marta Bejan: DICTIONARIUM VALACHICO-LATINUM. Primul dicţionar al limbii române. Studiu introductiv, ediţie, indici şi glosar de Gh. Chivu ....... 528 Ioan S.Cârâc, Cristinel Munteanu: Eugeniu Coşeriu, Omul şi limbajul său. Studii de filozofie a limbajului, teorie a limbii şi lingvistică generală ................................................... 529 Cristinel Munteanu: Cristian Moroianu, Dicţionar etimologic de antonime neologice....... 532 Daniela Şorcaru: Perspectives in Translation Studies, Edited by Floriana Popescu ............ 534 REZUMATE / ABSTRACTS......................................................................................................... 537 8

Cuvânt înainte
Volumul de faţă cuprinde comunicările participanţilor la lucrările celui de-al doilea congres internaţional Lexic comun/lexic specializat, organizat de Centrul de cercetare ştiinţifică Teoria şi practica discursului din Facultatea de Litere a Universităţii „Dunărea de Jos“ din Galaţi. Manifestarea s-a adresat tuturor specialiştilor, indiferent de limba pe care o studiază, din dorinţa de a pune în relaţie informaţiile despre funcţionarea diferitelor limbi. În cadrul temei generale, formulate prin însăşi denumirea manifestării, Lexic comun/lexic specializat , s-a propus o temă de reflecţie specială, Ştiinţa dicţionarelor (teorie şi practică), pentru a se atrage atenţia asupra studiului dicţionarelor, domeniu de cercetare relativ recent – a doua jumătate a secolului al XX-lea. Tema aleasă a vizat istoricul şi evaluarea calitativă a dicţionarelor, sesizarea aspectelor care pot asigura o „lectură“ eficientă a lor în scopul învăţării lexicale şi al sporirii competenţei lingvistice a vorbitorilor unei limbi (dicţionarele monolingve). Abordarea dicţionarului ca „obiect cultural“- în special a dicţionarelor bilingve - arată că ele constituie o formă de cunoaştere a identităţii lingvistice şi culturale proprii fiecărei ţări, fiecărui popor. Am dorit să evidenţiem faptul că diferitele tipuri de dicţionare contribuie la constituirea identităţii europene, că prin ele se face vizibilă interferenţa limbilor şi a culturilor. Tema specială a permis participanţilor să prezinte propriile lucrări lexicografice recent apărute, precum şi vizitarea unei expoziţii cu dicţionare din fondul vechi şi modern al Bibliotecii “V.A.Urechia“ din Galaţi. Aceste acţiuni au dat dimensiunea completă a importanţei domeniului dicţionarelor într-o lume în care informaţia se focalizează, iar un articol de dicţionar poate fi o fereastră deschisă spre gândirea universală. Manifestarea din acest an a reunit persoane cu interes pentru problemele lexicului din diverse centre universitare din ţară (Bucureşti, Cluj, Craiova, Galaţi, Iaşi, Piteşti, Timişoara, Suceava) şi din afara ţării (Iordania, Italia, Republica Moldova). Publicarea lucrărilor într-o fasciculă specială a Analelor Universităţii „Dunărea de Jos“, cu titlul Lexic comun / lexic specializat, menţine deschis drumul unor colaborări ştiinţifice viitoare pe probleme de studiu al lexicului, în special, şi al limbii, în general. Mulţumim tuturor participanţilor, în mod deosebit celor din afara centrului nostru universitar, care au făcut un efort deosebit pentru a fi prezenţi la desfăşurarea lucrărilor conferinţei. Organizatorii conferinţei şi editorii volumului Doina Marta Bejan, Virginia Lucatelli, Oana Cenac

9

10

LEXICOGRAFIE

11

12 .

nu depăşesc câteva zeci! Despre încercări lexicografice din această perioadă nici nu poate fi vorba. (aşa cum sunt. şi o va relua în 1872. dacă pornim de la premisa că timp de aproape 60 de ani nu a apărut la noi nici măcar o listă. nici autorul însuşi nu o intitulează „dicţionar” (probabil din raţiuni de… marketing. între 1936 (anul în care a apărut glosarul lui Cota) şi 1993 (anul în care apare Limbajul infractorilor [9]). cel puţin la nivelul titlului. acela al necesităţii umplerii unui gol în lexicografia argotică românească. de exemplu. studiile. pe drept cuvânt. să credem că aceasta era intenţia autorului! Dacă rămânem în continuare la acest nivel. atunci broşurica lui Traian Tandin poate fi considerată o astfel de lucrare. câteva extrase. a lui Adrian Mateescu [8]. şi intitulate). a cărui primă utilizare în scris datează. Primul [1] glosar argotic francez este alcătuit în 1455. şi este reluată în 1861. căci Limbajul infractorilor sună mai incitant decât un banal „Dicţionar de argou”. interogatoriile şi mărturiile acestora. Baronzi [3] va folosi termeni argotici din această listă în romanul său Misterele Bucureştilor. în lingvistica românească să nu mai apară decât cu caracter sporadic articole tratând acest subiect! Constatarea este mai mult decât evidentă dacă răsfoim o lucrare monumentală (aproape 1200 de pagini!). Documentul va fi descoperit pe la mijlocul secolului al XIX-lea. De altfel. în revista Coarnele lui Nichipercea. de aceea timp de aproape şase decenii. archiviste de la ville de Dijon. mai ales într-o perioadă în care termenul „argou” aproape că dispăruse din vocabularul românilor! E drept că foloseşte cuvântul „dicţionar” de trei ori în „Cuvântul înainte”. ca să nu mai vorbim de un dicţionar care să cuprindă termeni argotici româneşti. din 1200 (este vorba de lucrarea lui Jean Bodel. după cum bine observă Gheorghe Sarău [6]. lucrările în cauză sunt 13 . atunci putem spune fără nicio îndoială că la noi încă nu a apărut un dicţionar de argou.T. în cele câteva decenii scurse de la apariţia primelor liste de termeni argotici. o lucrare [7] a lui Iorgu Iordan. care va publica în 1842. Par Joseph Garnier. dacă ne raportăm la lucrările de acest tip apărute pe tărâm francez. Şi aceasta pentru că din punct de vedere al alcătuirii. o primă listă de cuvinte şi expresii argotice apare la N. publicat între 1862-1863. sunt totuşi filologi!). După o pauză destul de lungă apare glosarul lui V. apărută în 1944. în care descoperim că în intervalul 1944-1989 articolele. poate fi considerată ultima în care argoului românesc îi este dedicat un studiu. dacă nu toţi. 149-151) [4]. în volumul Întemniţările mele politice. în comparaţie cu argoul francez. Orăşanu [2]. De fapt. La noi. cu ocazia celebrului proces al bandiţilor numiţi coquillards. după părerea noastră. de exemplu. de altfel. un glosar. ceea ce ne îndreptăţeşte. ce a avut loc la Dijon. chiar dacă nu aparţin unor cercetători sau specialişti în argou recunoscuţi sau măcar unor lexicografi (din câte ştim. cercetările sau volumele care. după ştiinţa noastră. un vocabular. sunt dedicate argoului. primele atestări scrise apar foarte târziu. pentru ca apoi.Laurenţiu BĂLĂ. sub titlul Les Compagnons de la Coquille. „dicţionare” de argou al limbii române. în acelaşi timp. din 1860. lexicografia argotică românească a fost. Jeu de Saint Nicolas). de către un arhivist din Dijon. preocupările legate de acest fenomen lingvistic se amplifică totuşi. Universitatea din Craiova ARGOUL ÎN LEXICOGRAFIA ROMÂNEASCĂ Primele liste de argou românesc şi. chronique dijonnaise du XVe siècle. majoritatea autorilor. din întâmplare. căci. totuşi. anul 1993 poate fi luat în calcul dacă lucrarea lui Tandin este considerată… lexicografică! Totul depinde. de-a lungul celor peste patru decenii de comunism. cu menţiunea că. Astfel. atunci toate încercările de acest gen ulterioare lucrării lui Tandin pot fi considerate. mai ales după primul război mondial. inexistentă! Evident. şi în cursul căruia procurorul Jehan Rabustel va consemna cu scrupulozitate audierile. G. în Limba română şi tradiţiunile ei (pp. după părerea unor cercetători ai acestui fenomen. de termenul de comparaţie pe care ni-l fixăm. Cota [5].

care nu există în dicţionar? Sau. poet care este de fapt un… jurnalist şi scriitor american (preocupat. în acest „Cuvânt înainte” apar termeni ca „delicvenţei”. fost lucrător în miliţia şi poliţia română). ’înmormânta’. DOOM-ul). de pe… „teren” termenii inventariaţi. nu folosesc alt timp decât cel prezent” [10]. de descrierea argoului american). şi chiar în propria lucrare. exemplele pot continua. reclamangiu (sic!)”. tot din scrierile… poetului vagabond francez. pentru ca în fraza următoare să citim o afirmaţie de-a dreptul sibilinică în ultima sa parte: „N-am inclus în dicţionar derivatele verbale (infinitivele lungi. fie specializat (Mic dicţionar al sporturilor. încuviinţare. autorul face o serie de afirmaţii aiuritoare încă din „Cuvântul înainte”: astfel. dintr-un total de nouă lucrări.” faţă de cuvântul de bază „achiziţiona 1.”. iar cuvântul „javră” lipseşte cu desăvârşire din dicţionar! Şi. care ar fi descris jargonul infractorilor. Din scrierile acestuia ar rezulta. ’îngriji’. furat. a aresta. inclusiv a doua ediţie („revăzută şi adăugită”). totuşi. -te. faţă de cele 102 ale lucrării lui Tandin. în ciuda tuturor eforturilor. „pluralul este mereu înlocuit cu singularul”! [11] Afirmaţie contrazisă chiar de autor. vorbeşte de un poet vagabond… francez. În sfârşit.” [13] În cazul acesta. ce „spor” de informaţie aduce un participiu devenit adjectiv de genul „achiziţionat -ă. sau de expresii ale limbii române (Dicţionar 14 . vezi javră. nu am reuşit s-o procurăm. semnat de Gheorghe Bulgăr) şi a apărut într-o obscură editură din Slobozia. ’înştiinţa’. Nina Croitoru Bobârniche. susţine Tandin. din păcate. totuşi. în cazul multor substantive şi adjective. ce informaţie aduc în plus nişte infinitive lungi de genul închinare. reuşeşte să alcătuiască o lucrare mai închegată decât cea analizată anterior. Dicţionar de termeni medicali). în care. precum „jălbar jălbari. înştiinţare. decât una singură cu caracter lexicografic argotic. participiile devenite adjective) şi diminutivele decât în cazul când aduc un spor de informaţie faţă de cuvintele de bază sau când au atins parametrii sensurilor uzuale. 2. cea a Ninei Croitoru Bobârniche nu menţionează. „impasiv” sau sintagme ca „infinitul la verbe”. în cele ce urmează ne vom referi strict la această primă ediţie. mai bogată (are 210 pagini. totuşi meritul de a fi reînnodat firul unei tradiţii lexicografice a argoului românesc. măcar prin volum şi prin diminuarea numărului de erori ce caracterizează lucrarea lui Tandin. aşa cum vom vedea ceva mai departe! Următoarea lucrare lexicografică [14] (din punct de vedere cronologic) dedicată argoului românesc aparţine unei profesoare (după cum aflăm din mini studiul introductiv intitulat „Fantezie şi conotaţie în argoul actual”. care trădează de departe pregătirea nefilologică a autorului (de fapt. toţi ceilalţi o citează la bibliografie. îngrijire. sau trimiteri la cuvinte inexistente: „jigodie jigodii. dacă nu prin cine ştie ce realizări lexicografice de excepţie. Lucrare pe care. 1. ’încuviinţa’. citim că a „menţionat numai genul şi numărul substantivelor şi infinitul la verbe” [12] (probabil că o intrare de genul „abţibild abţibilduri. în finalul introducerii sale. ’întrista’. Autoarea. O altă afirmaţie curioasă. dar nu lipsită. (despre hoţi) arestat. întristare. „preântâmpina”. Astfel.net superioare. atâta câtă e ea… Nu e mai puţin adevărat că termenul „tradiţie” poate părea pretenţios. probabil în virtutea întâietăţii acesteia pe o piaţă argotico-lexicografică atât de anemică! Dar ce i se poate reproşa. Damon Runyon. ca să nu mai vorbim de format). desprinsă se pare. pe care. dacă lucrarea lui Tandin nu are nici un fel de bibliografie. „argo-ul”. băgat la puşcărie de poliţie. totuşi. este aceea că şi în „argo-ul” (sic!) infractorilor noştri. înmormântare. Apoi. om pe care nu poţi pune bază. că „hoţii profesionişti. în limbajul lor. destul de multe… În primul rând. a băga la puşcărie”? Mai întâlnim explicaţii curioase ale unor termeni. de imperfecţiuni. Lucrarea lui Traian Tandin are. De aceea. hoţ mărunt” conţine şi genul şi numărul substantivului…). la fel. înviere faţă de „cuvintele de bază” ’închina’. cea a lui… Tandin! Celelalte sunt lucrări lexicografice cu caracter fie general (DEX-ul. achiziţionaţi. parcă sugerându-ne prin aceasta că autorul a cules singur. ca şi în al celor de la Paris. mai ales dacă ne comparăm cu alţii. el menţionează formele de… plural ale acestora (e drept că uneori uită). lucrării lui Tandin? Din păcate. afirmaţie cel puţin hazardată. a fura. Dicţionar marinăresc. e adevărat.

curios pentru un verb. cuvintele aparţinând aceleiaşi familii lexicale figurează în dicţionar ca intrări separate. Anca Volceanov şi George Volceanov publică în 1998 un dicţionar pornind de la ideea (corectă!) că nu se poate face o distincţie netă între „argotic” şi „familiar”. care nu înseamnă nici pe departe „a eşua”. cu probleme de ordonare alfabetică a intrărilor (barbugiu se găseşte între basculant şi basculă. destul de rară. precum şi pentru inovatorul. aşa cum autorul o spune explicit în „Cuvânt înainte”.) nu mai (sic!) se află pe poziţia cuvântului-titlu. L. unui cuvânt-titlu de genul „eşua”. Trebuie spus de la bun început că este o realizare lexicografică superioară celei a Ninei Croitoru Bobârniche. pe poziţia cuvântului-titlu se află termenul aparţinând fondului lexical principal.n. L. cu siguranţă cercetătorul cu cea mai constantă preocupare pentru acest subiect din lingvistica românească. i se atribuie. a registrului unui termen sau al unei expresii prin paranteza „(argou)” (care ar fi putut fi înlocuită prin abrevierea clasică.n. ci de trei ori: „Este primul dicţionar-invers (sic!) de expresii şi termeni colocviali şi de argou (s. unde apare şi „a se justifica”. unde întâlnim. a depune toate eforturile. Despre aceste prime trei lucrări lexicografice postdecembriste a scris şi Rodica Zafiu [15]. dicţionarul rămâne. acest lucru îl afirmă chiar autorul în „Cuvânt înainte”. buricul pământului. de vreme ce majoritatea covârşitoare a termenilor şi expresiilor care figurează în lucrare sunt totuşi colocviali şi nu argotici. de exemplu.). sau „laudă” (în sintagma „de laudă”)! Cu toate aceste imperfecţiuni. în lexicografia românească argotică. totuşi. normal. ciuşderie se află intercalat între ciupeală şi ciupitor etc. printre alte expresii mai mult sau mai puţin colocviale [unele mai degrabă populare. o înfrângere”. sau „lăuda”. aşa cum este cazul dicţionarelor apărute până în prezent (autorul se referă la dicţionarele de argou. ci „a-şi da toată silinţa. „justifica”. şi nu după „ă”: de exemplu.n. şi implicit prin menţionarea... şi în cazul fondului există destule inconsecvenţe. L. care prefaţează lucrarea apărută la Slobozia). expresiile şi locuţiunile din spectrul colocvial şi argotic (s. ca sens. iar copastie se află după copiuţă. Astfel.B. tot populară şi aceasta. cum se întâmplă. dar şi pentru studiul introductiv (mult mai interesant decât cel al lui Bulgăr.” [17] Şi atunci de ce îşi intitulează. care generează sinonimele şi expresiile sinonimice colocviale şi argotice (s. cocoş. artist de cinema. la care se adaugă o monografie (Ţiganii – o lume a contrastelor)! Cam puţin şi cam inconsistent… Se mai impune o observaţie legată de tehnoredactarea total neglijentă a dicţionarului. credem. fanfaron. citat ca sinonim pentru „a enerva pe cineva”. în schimb cu spaţii acolo unde nu ar trebui să fie. câine figurează după cizmă. ar fi trebuit să se numească mai degrabă Dicţionar de expresii şi termeni colocviali şi de argou.. următoarele sinonime: „individ lăudăros: artist.n. s.B. cu explicaţia standard „a eşua. de exemplu. nu numai pentru cele câteva zeci de pagini în plus. gură-mare.). care la rândul său se află înainte de copită. cum este „a o nimeri (ca Ieremia) cu oiştea în gard”] şi expresia.) Pe lângă această inadvertenţă legată mai mult de formă. bâcâi. a face tot posibilul”! Sau. nu după căzătură. mare sculă (pe basculă)”. un termen cum este „a şucări”. unde întâlnim şi „judecată” şi „judecare”. ci dimpotrivă. gurăbogată.. arg. cuvintele conţinând „â” fiind plasate după „i”. apare după bizon. dicţionarul „de argou şi termeni colocviali”? Greu de spus. Astfel. fără spaţii după „punct”. de aceea îl intitulează Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române. într-un alt exemplu. după părerea noastră.) echivalente. şi nu o singură dată. în cazul lui „judeca”. L.B. O lucrare lexicografică mai… specială faţă de cele despre care am vorbit anterior este publicată de Dan Dumitrescu [16] şi care. a înregistra un eşec. cum ar fi fost. cum ar fi normal. Dicţionar de expresii şi locuţiuni ale limbii române). şi nu după băţ. etc. urmând ca în dreptul lor să se regăsească definiţiile şi explicaţiile de rigoare. 15 . De cele mai multe ori.B. dar şi „lăudăros” (în expresia „a fi lăudăros”). nu este precedat de menţiunea (argou). „a face pe dracu’ în patru”. dar nu întotdeauna.) Autoarea are probleme şi cu alfabetul limbii române. iar nu invers! De altfel. „Glosar analogic şi de sinonime” care încheie dicţionarul.de locuţiuni şi expresii.

par Jean Jullieron. mai potrivită. lucrările la care ne-am referit mai sus. singur de data aceasta. 5-6. din 16 . sau de cele mai importante studii dedicate argoului românesc în ultimii vreo 50 de ani [23]. a chibzui. aşa cum este şi cazul expresiei la care ne-am referit mai sus. „Păsăreasca: atestări şi interpretări ale limbajelor ludice şi secrete”. 2000). mai exact) a primelor dicţionare „on line” de limbaj urban [22]. Bucureşti: Editura Kriterion. a cumpăni cu atenţie. efemer!) şi oral. In: Limba română. de exemplu [24].prin construcţia sa. după părerea noastră. Rromii. ayant esté avec eux en ses jeunes ans. explicată prin „a analiza. aşa cum este lucrarea Dictionnaire de l’argot français et de ses origines [19]. a dicţionarului publicat în 1998. căci dacă ne referim strict la anul apariţiei efective. Istoria limbii române. ultima lucrare lexicografică dedicată argoului românesc este o „recidivă” a lui George Volceanov [18]. dicţionare).000 de intrări. în ciuda numărului de termeni argotici. care. de altfel. pp. Cota (1936). În sfârşit. noua ediţie a dicţionarului conţine sute de cuvinte şi expresii care nu sunt argotice – şi ce e mai straniu e că nu au fost niciodată. Gueux et Boesmiens. Autorul remarcă. mai mult sau mai puţin realizate din punct de vedere lexicografic. imposibil. [5] V. NOTE [1] Aceasta dacă luăm în calcul anul sau perioada alcătuirii. Întâlnim. după cum am văzut. vocabulare. în dreptul cărora să poată fi menţionată.A Lyon. publică o variantă revăzută şi adăugită. avec l’explication en vulgaire. figurează şi în prima ediţie!)? Cu toate aceste cuvinte şi expresii familiare. de la argotic… Credem totuşi că. [4] Apud George Ivănescu (1980).000 de cuvinte şi expresii-titlu” (în 304 pagini). nu numai!). Iar exemplele pot continua… Şi atunci de ce a renunţat autorul la sintagma „expresii familiare”. [6] Gheorghe Sarău (1998). care nu are absolut nicio legătură cu argoul. o revigorare a interesului „lingviştilor români pentru studierea influenţei limbii rromani asupra limbii române. la care se mai adaugă câteva sute de sub-intrări prezentând variante şi derivate. contenant leur façon de vivre. pot constitui bazele unei tradiţii lexicografice pe tărâm românesc. . Plus a esté adjousté un Dictionnaire en langage Blesquien. şi a cărui primă ediţie datează din… 1596 ! [2] Cf. Or. cu multe cuvinte chiar populare (vezi „pezevenghi”. după primul război mondial. Evident. Bucureşti: Tiparul Românesc. fără prejudecăţi sau patimă”. expresia „a judeca la rece”. căruia chiar autorul îi menţionează registrul popular!). sensibil mai puţin numeroşi decât cei colocviali. atunci primul glosar argotic francez poate fi considerat cel aparţinând lui Pechon de Ruby: La vie généreuse des Mercelots. où il a exercé ce beau Mestier. printr-o inventariere a vocabulelor (în cadrul unor glosare. totul în „doar”… 904 pagini! Spaţiul limitat ne împiedică să ne referim şi la alte lucrări cu caracter lexicografic dedicate argoului: este vorba de cele bilingve [20]. şi mai cuprinzătoare pentru mulţi din termenii şi expresiile care figurează în dicţionar (şi care. căci un adevărat monument de lexicografie argotică. se mai poate discuta despre această bogăţie. de mai mult sau mai puţin consistentele glosare argotice ce însoţesc unele creaţii beletristice [21]. Pechon de Ruby. fenomen lingvistic prin excelenţă dinamic (poate tocmai de aceea. argoul rămâne destul de greu de fixat în scris. Gentil’homme Breton. chiar dacă acest fenomen lingvistic nu s-a bucurat de atenţia care i-a fost acordată „omologului” său francez. [3] Idem. de apariţia în urmă cu câţiva ani (în 2006. nr. cu titlu schimbat. de exemplu. pe care Adriana Stoichiţoiu-Ichim o aproximează în „Cuvânt înainte” la… „25. nu numai în cazul limbii române). nici ea şi nici măcar vreunul din cuvintele prin care este explicată. apărute într-un interval de doar 13 ani. nu are decât vreo… 7. 4]. [Colecţia "Biblioteca rromă". o lucrare importantă în lexicografia argotică românească. acest dicţionar rămâne cea mai bogată lucrare de acest tip dedicată argoului românesc (şi. al cărui titlu iniţial credem că ar fi trebuit păstrat… Spunem aceasta deoarece eliminarea din titlu a sintagmei „expresii familiare” ne duce cu gândul la un dicţionar de argou… pur la limbii române (lucru. 581-589. subtilitez et gergon. Argot-ul apaşilor. Dicţionarul limbii şmecherilor. India şi limba rromani. mis en lumière par M. 605. nr. În concluzie. fără nicio urmă de îndoială. Iaşi: Editura Junimea (Ediţia a II-a. Rodica Zafiu (2003). abrevierea arg. p.

114-142) şi „Utopii. în ordinea alfabetică a autorilor.ro/>. 2 (1973-1986). comentate. [23] Acestea ar fi. 35 din 2 septembrie 1998. după părerea noastră: George Astaloş (1997). 2005. Slobozia: Editura Arnina. „Pregnanţa oralităţii” (Capitolul III). [17] Dan Dumitrescu. Bucureşti: Editura Niculescu. Dinamică. Bucureşti: Editura Paco. ar rezulta cu siguranţă cel mai consistent volum de studii dedicate argoului românesc… Să sperăm ca o va face cândva! [16] Vezi Dan Dumitrescu (2000). Pe muche de şuriu. nr. din Partea IV a lucrării. Dicţionar de argou francez-român. 119-156. cele mai importante.cit. [10] Traian Tandin. Mioriţa Baciu Got. Dicţionar de argou. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. creativitate. Cercetări etimologice. Bucureşti: Editura Paco. Bucureşti: Editura IRI (Titlu original: Albert Simonin (1953). in Stilistica limbii române. O gramatică a „greşelilor”. II din Partea VI: Lexicul).. influenţe. Bucureşti: Editura Teora. Rodica Zafiu (2001). Iorgu Iordan (1943). 335-376). iată lista acestor dicţionare: Ştefan Balaban (1996). 2003). este dedicat argoului românesc (pp.123urban. Dicţionar de argou englez-român. (2002). „Redescoperirea argoului” (Capitolul VI). Limbajul infractorilor. iar dacă ar aduna articolele publicate numai aici. pp. Institutul de Linguistică Română. [22] Acestea pot fi consultate. 1975). Stilistica limbii române. in Limba română actuală. Jean-Pierre Mével. Bucureşti. 2006. Dicţionar de argou francez-român. Bucureşti: Editura Corint. Bucureşti: Editura Teora (retipărit 1999). în cadrul rubricii „Păcatele limbii”. „Fenomene lexicale” (Partea IV). Bucureşti: Editura Univers enciclopedic. 2003. [7] Vezi Iorgu Iordan (1944). Dicţionar de argou şi termeni colocviali ai limbii române. Bucureşti. Touchez pas au grisbi! Paris: Éditions Gallimard). in Vocabularul limbii române actuale. (Ediţia a II-a. Christian Leclère. 335-376. Bucureşti: Editura Sempre. utopie a comunicării” (pp. dar mai ales între 1922 şi 1938. îmbunătăţite la adresele: 123urban <http://www. 2007. p. Constantin Frosin (1996).. [8] Este vorba de Dicţionar bibliografic de lingvistică: vol. ele fiind creaţii colective ale anonimilor pasionaţi de limbajul urban contemporan (în cadrul căruia argoul se află la loc de cinste!) din România. [12] Idem. 6. 1944 (ediţia a II-a. [11] Idem. Cu microglosare argotice şi desene de Constantin Piliuţă. Cuvânt înainte de Mircea Borcilă. Bucureşti: Editura Nemira. 53-113). Ana-Dolores Doca (1995). [19] Iată referinţele complete: Jean-Paul Colin. Bucureşti: Editura Niculescu. Dicţionar de argou al limbii engleze. p. [21] Este vorba de George Astaloş (2001). 352 p. Bucureşti: Editura Vitruviu. préface Alphonse Boudard. Bucureşti: Editura All Educational (2005. Craiova: Editura Universitaria. Craiova: Editura Universitaria.A. Dicţionar de argou al limbii române. pp. Expresivitate şi abatere de la normă. 1 (1944-1972). Editura Ştiinţifică. [18] Vezi Dicţionar de argou al limbii române. 5. Rodica Zafiu semnează săptămânal această rubrică de mai bine de 15 ani. [9] Vezi Traian Tandin (1993). pp. George Volceanov. [20] Pentru cei interesaţi. 2008). Nu v-atingeţi de mangoţi! Traducerea: Angela Cismaş. Bucureşti: Editura Teora. p. Dicţionar de argou şi expresii colocviale italian-român. 1975). Paris: Larousse. p.cit. Istoric · Limba nu plăteşte drepturi de autor · Vorbirea paralelă: argoul. eufemisme şi expresii familiare englez-român. 3 (1987-2000). Mîrzescu. Dictionnaire de l’argot français et de ses origines. lucrare în care capitolul „Fenomene lexicale”. op. 8.. Bucureşti: Editura Nemira.ro/> şi Dictionarurban. 488-510. „În întâmpinarea argoului.T. Vladimir Drimba (2001). in România literară. [14] Este vorba de Nina Croitoru Bobârniche (1996). op. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Argoul românesc.. Bucureşti: Editura Tritonic şi de Albert Simonin (1994). Cânturi de ocnă.S. Eseuri urmate de confesiuni biografice. in Diversitate stilistică în româna actuală. 6. 426 p. Dan Dumitrescu (1998). 404 p. Iaşi: Institutul de Arte Grafice Alexandru A. Bucureşti: Editura M. [15] Vezi articolul „Lexicografie argotică”. (2006). Ştefan Nimară (1993). Nicolae Luca (1999). Adriana Stoichiţoiu-Ichim (2001). a apărut în 1990.ro <http://dictionarurban. „Limbaje speciale” (Cap. vol. Ioan Lăzărescu (1997). [13] Ibidem.. 2006. „Disertaţie asupra argoului. Dicţionar de argou şi limbaj colocvial german-român. Iorgu Iordan (1944). Bucureşti: Institutul de Linguistică Română (ediţia a II-a. vol. Prima ediţie. Confesiune biografică” (pp.perspectiva argoului” şi furnizează într-o notă o listă de articole şi lucrări de specialitate apărute începând din 1906. sub titlul Dictionnaire de l’argot. Ţerek. 17 .

cercetări. Bucureşti: Editura Livpress. Bibliographie raisonnée de l'argot et de la langue verte en France du XVe au XXe siècle. dicţionare şi alte lucrări şi documente în care argoul este prezent. Limbajul infractorilor. after 20 years characterized by freedom of expression and lack of… linguistic and lexicographic taboos. Slobozia: Editura Arnina. not being approached by any dictionary. Traian (1993). between 1947 and 1989. Bucureşti: Editura Teora. Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române. 2003). because this class… didn’t even exist during the communist period! More than 40 years. studies. George (2006). Dicţionar de argou al limbii române. Préface de Gaston Esnault. George (1998). reuşind să creeze o operă de referinţă pentru argotologia franceză şi nu numai! REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Dumitrescu. We focused on this period because before 1989. and to whom there were dedicated hundreds of volumes. regarded as a subject of scientific approach is still wide of the mark. such a scientific approach could not be even taken into consideration using the theory that slang was the language of the declassed class. Autorul recenzează nu mai puţin de 365 de studii. Dicţionar de argou şi termeni colocviali ai limbii române. ABSTRACT The aim of our intervention is to propose a review. Volceanov. Robert Yve-Plessis (1901). articles. compared to its “homologous” French which became studied 500 years ago. (ediţia a ii-a. Bucureşti: Editura Paco. but also an analysis of the lexicographic papers dedicated at first to the Romanian slang. Paris: H.[24] Cf. Dicţionar de argou al limbii române. Volceanov. Bucureşti: Editura Niculescu. Even now. Tandin. Romanian slang was absent from the linguistics research and became a truly taboo subject in lexicography. Croitoru Bobârniche. but also to the bilingual slang dictionaries released after December 1989. Nina (1996). Daragon. Dan (2000). Volceanov. the Romanian slang. and dictionaries! 18 . Anca.

a descolinda „a întoarce în rău urările de bun augur ale colindei sau ale colindelor cântate anterior” [4]. I. prezenţa unor actanţi specifici. p. p. p. a despetrece. Este vorba. în concordanţă cu tradiţiile divinatorii” (DDPR. sintagme. Pe teren folcloric unele dintre elementele amintite s-au estompat destul de mult. schema pomenită şi-a păstrat valabilitatea. a ghidănăci „a ciocăni cărbunii cu vătraiul cănd ţiuie. sensuri. a ura „a recita pluguşorul sau alte colinde de Anul nou. stafide etc la anul nou. partea IV. e drept. expresii. lucrări care au analizat diverse aspecte particulare. dar. sintagme care reflectă ritualuri bine precizate pe teren popular. pe cei doi obraji şi la buric) cu căline numite barbure. a ghici et. a tălmăci. obiecte visate diverse semnificaţii. o definire a ritualului: „punerea în scenă a unui eveniment sacru sau a unui mit prin codificarea şi decodificarea acestora” [1] Se observă cu uşurinţă faptul că ritualul implică o „dramatizare” care trebuie să îndeplinească unele condiţii obligatorii: existenţa unei teme cu caracter mitologic. o serie de articole. p. Am dori să atragem atenţia asupra faptului că nu vor intra în discuţie decât acele cuvinte. credinţa participanţilor în eficacitatea ritualului. Vom încerca să oferim exemple pentru fiecare situaţie în parte. Este necesară. la nuntă etc.Valeriu BĂLTEANU. Ritualurile tradiţionale româneşti au generat o serie de elemente de ordin lingvistic: cuvinte. 19 . 1177). 588). oricât de interesante ar fi. rodină. p. partea a II-a. a sorcovi. în esenţă. de orez. a descânta „a rosti descântece sau vrăji însoţite de numite gesturi magice pentru a obţine îndepărtarea unui farmec. a semăna. existenţa (sau nu) a publicului. a ghidănăci. amestecate cu miere. fiinţe. de remarcat că expresia a se duce pe calea mare face trimitere la o acţiune rituală: „a se duce cu plocon. Barbura pe copii (în frunte. a despăşi. în timp ce multe alte elemente lingvistice cu bază folclorică nu vor fi luate în calcul. a sorcovi „a ura cu sorcova” (Ibidem. însoţind gestul de o urare” (DLR. în esenţă de substantive ce denumesc actanţii specifici diverselor ritualuri sau verbe ce denumesc acţiunea rituală: călimărean „unul din cei ce merg pe calea mare” (MCD. ca să fie feriţi de vărsat” (DULR. Încercăm să oferim câteva sugestii care să contribuie la realizarea în viitor a unui studiu sistematic şi coerent al temei în discuţie. făcaş. 19). după nuntă la socrii miresei” [2] a îmbărbura „a unge la Sf. 231). Galaţi REFLEXELE LINGVISTICE ALE UNOR RITUALURI TRADIŢIONALE – IMPLICAŢII LEXICOGRAFICE O cercetare aprofundată a problemei amintite nu s-a realizat până acum. umblând în grup sau alţii de la casă la casă” (DLRLC. p. tom X. IV. p. călimărean. bomboane. ca să astupe gura duşmanilor” [3] . Pentru prima categorie de elemente lingvistice (cuvintele) putem menţiona o serie de exemple: a îmbărbura. pentru început. 662). a tălmăci „a da anumitor fapte. expresii. 305). vindecarea de o boală” (DLRM. Universitatea „Dunărea de Jos”. 1247). derularea într-un spaţiu sacru. există. a semăna „a arunca boabe de grâu.

A-şi aprinde paie în cap „a atrage atenţia asupra sa prin aprinderea unei rogojini ridicate deasupra capului. tom II. p. întreaga suflare a asatului” [12] . vom urmări. benchi.. îmbrăcată mireasă se plimbă cu paşi dansanţi. să urmărim doar câteva exemple: A se duce pe calea mare „a se duce cu plocon după nuntă. partea III. a lega „a paraliza. semcă. 136). modâlcă. dedicat zeului vegetaţiei în Sâmbăta Floriilor.] când se iau mai mulţi la bătaie” [15] . a lega etc. Colac de Sângeorz „covrig mare din făină de grâu care se pune pe găleata împodobită cu flori de câmp şi tulpini de leuştean. 808). pomana caloienilor „alteori ceata se adună la o casă unde se desfăşoară o masă cu mâncări şi băuturi. prin firea lor.[11] focul lui Sâmedru „ceremonial nocturn de înnoire a timpului calendaristic. Există numeroase expresii care îşi au originea pe terenul practicilor rituale. în continuare. în interiorul cercului format din surate. colac de Sângeorz. semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi” (DEX. a-şi atrage necazuri” [17]. 59). petrecere populară din zona Zarandului. masa moaşei. partea a II-a. fără a fi vrăjite au putere de vrajă” [5] . Lăzăriţa. Sens prim: „mică pată pentru frumuseţe” (DESLR. structurat după modelul colindelor. în timpul mulsului la Sâmbra oilor sau Măsurişul laptelui. a desface „a nimici. p. gest pentru care li se plăteşte” [13]. târg de sărutat „posibilă urmă a unui ritual de tip „prostituţie sacră”. la care tinerele recent căsătorite sărută bărbaţii întâlniţi în cale. semănător „persoană care seamănă de Anul Nou” (DDPR. 972). bradul miresei „brad care este împodobit în seara de fedeleş (sâmbăta). a drege (în expresia a drege mortul) „a face un anumit ritual la mormântul cuiva pentru a împiedica mortul să se facă strigoi” [6]. focul lui Sâmedru. pe o melodie simplă. plugar. Sens prim: „a repara”. care se desfăşoară în ajunul Sâmedrului la care participă în jurul unui imens rug funerar aprins pe înălţimi de flăcăi. unde este înfipt în coama casei” [7]. numită pe alocuri pomana caloienilor” [8]. unele sintagme ce fac referire la scenarii rituale: bradul miresei. înainte şi înapoi. pomana coloienilor. rupt în bucăţi şi mâncat de ciobani şi stăpânii turmelor. la socrii miresei” [14] . a drege. ori care. p. 233) Sens prim: „a dezlega. pomana porcului „masă care se face mai ales la ţară. 239). V). Personajul central.Să ne oprim acum asupra unor sensuri dezvoltate de o serie de cuvinte ca urmare a implicării obiectului sau acţiunii denumite de aceste cuvinte într-un context ritual: a (se) mira. pomana porcului. Sens Prim: „muncitor agricol care seamănă” (DEX.. p. A se prinde surate „(despre femei) a lega între ele o prietenie trainică” (DEX. Sens prim: „a împreuna. Vom urmări câteva exemple: modâlcă „petică înnodată aşa fel fel că seamănă a gâlcă. prin farmece” (DA. Legăturică ce cuprinde în ea felurite lucruri ori vrăjite. după tăierea porcului pentru sărbătorile de iarnă. A umbla cu Lăzăriţa „ceremonial al cetei feminine. a dezlipi”. masa moaşei „petrecere a mamelor la casa femeii care le-a moşit copiii în ziua a treia după Bobotează”[10]. S-a făcut Drăgaică în capul lor „se zice [. a săgeta. tom VIII. a uni strâns” (DEX. a distruge vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva” (DLRM. şoaldă. este purtat a doua zi de fratele de ginere în fruntea alaiului până la casa miresei. la casa ginerelui. duioasă. benchi „mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. p. târg de sărutat etc. Sens prim : „persoană care locuieşte în mediul rural şi a cărei ocupaţie de bază este agricultura” (Idem). asemănător revelionului. 94). de oile şi câinii stânei. care povesteşte drama eroului vegetaţiei” [16]. semănător. 20 . în ziua de Sângeorz” [9] . p. Plugar „flăcău care umblă cu pluguşorul în ajunul Anului Nou” (DLR. când se mănâncă preparate făcute numai din carnea lui”. 1046). După ce am avut în vedere o serie de cuvinte şi de sensuri cu implicare spirituală.

sintagme etc. Ursu ca să fie scutiţi de boale şi să nu se apropie moartea de dânşii” [24]. a-şi bate joc”[20]. Gorovei în lucrarea Datinile noastre la naştere. în plan simbolic. Un ritual asemanator întalnim şi pe teren slav. În literatura cultă a fost reflectat de Sadoveanu.. Podkidîş („cel părăsit”) [25]. dar pe care lucrările lexicografice (chiar şi DLR) nu le menţionează. cu ecouri lingvistice la fel de interesante: Răzvan („cel rebotezat”). Sensul actual nu aminteşte prin aproape nimic de scenariul ritual specific obiceiului agrar numit Drăgaica. astfel de fapte. Avem în vedere ritualul schimbării numelui copilului bolnav. de pildă în Bucovina. ceea ce însemnează că-i chinuieşte Necuratul. Prodan („cel vândut”).246). Întâlnirea a două cete.] Tot de la această credinţă este datina moţilor din Ardeal de a-şi boteza copiii cu numele Lupu. Nenaş („străin”). Nevzor („urât”). deşi. unul care stă scris în actul naştere. făcut la primărie şi pe care mai nimeni nu-l ştie. Grozavu. în Baltagul şi de Creangă în Povestea lui Stan Păţitul. Şarpe etc. Ritualul „vânzării” simbolice a copilului bolnav a mai fost prezentat şi de Coşbuc (V.. şi mai opacă. Am întâlnit şi un caz mai deosebit: un ritual destul de cunoscut pe teren popular. ci mai cu seamă nume de fiare sălbatice[. Urâta. fiecare cu Drăgaica proprie. autorul oferă şi explicaţii: „Când unui părinte nu-i trăiesc copiii ori îs tot bolnavi. peste care însă vom trece. cu o bătaie crâncenă.A pune mâna în foc (pentru cineva sau ceva). la prima vedere. Dicţionarele limbii române înregistrează de obicei. Autorul porneşte de la un fapt oarecum ciudat: „De multe ori întâlnim oameni care au două nume de botez. e necesar să ne amintim că este vorba de un tip de rudenie spirituală. A lucra la cămaşa ciumei „în mare grabă. şi alt nume cu care îl strigă toată lumea”[22] După ce trece în revistă o serie de informaţii de ordin istoric. 21 . Crâncen. Urâtul. foarte repede” [21]. acesta din urmă acordând un anumit rol. „a garanta. de obicei. având numeroase ecouri ligvistice. în unele cazuri lipsa unor informaţii suplimentare face greu de recunoscut baza rituală a unor expresii. scenariului folcloric în discuţie. Cu privire la unele dintre aceste expresii sunt necesare unele explicaţii: sensul lor actual pare total lipsit de orice implicare de tip ritual. cu toată convingerea” [18]. „a ploua tare. crezându-se că sub acest nou nume nu-l va mai recunoaşte Ducă-se pe pustii şi-l va lăsa în pace. a susţine cu tărie. nici nu se pun nume de sfinţi. Elementele literaturii poporale. atunci este datina să i se schimbe numele de botez. descrie întregul ritual cu numeroase amănunte. de statutul de personaj sacru al fetei ce îndeplinea rolul de Drăgaică sau de ceata ce însoţea Drăgaica pentru a o apăra. dar credem că exemplele amintite au dovedit cu prisosinţă existenţa a numeroase ecouri lingvistice ale scenariilor rituale tradiţionale. Gorovei. Revenind la observaţiile lui Gorovei trebuie să remarcăm faptul că inventarul de nume folosit în cadrul ritualului este mai extins: Balaur. după cum a lucra ca la cămaşa ciumei ne aminteşte de un ritual de magie medicală. A lua la vale „a face de râs pe cineva. Dacă privim sensul actual al expresiei a se prinde surate nu vom putea sesiza substratul ei ritual. apărută în 1909.. şi totuşi expresii ca a lua la vale. Expresia s-a făcut Drăgaică în capul lor este. ce se realiza într-un cadru ritual. Şirul exemplelor ar putea continua. 242 . pe baza unui jurământ. se sfârşea. a turna cu găleata îşi trag seva din scenarii rituale cum ar fi vălăritul şi paparudele! A-şi aprinde paie în cap şi a pune mâna în foc sunt reflexe ale unor rituri cu caracter juridic. oprindu-ne doar asupra unor consideraţii finale: „.. Grozea. Schimbarea aceasta se face cu o anumită formă: prin vânzare” [23] A. Rău. Naiden („cel găsit”). prin multe ţinuturi. torenţial” [19]. Păgân. A turna cu găleata. Acest ritual a fost prezentat pe larg de către folcloristul A.

o bună perioadă de timp. [4] P. Glosar. de schimbare a numelui) ar fi necesară şi o menţiune de ordin onomastic: „ nume dat copiilor grav bolnavi. 118. p. Obiceiuri. în stadiul actual. două sisteme de denominaţie personală. 235. 28. între care se află şi o serie de blesteme. 101. p. apud V. Obiceiuri. se regăsesc diverse credinţe şi superstiţii. [10] Ibidem. Buraga. [15] A. Ghinoiu. în paranteză eventual. Spiritualitate. şarpe etc. 240 [2] D. Ghinoiu. p. Pe această direcţie se impune înregistrarea în lucrările noastre lexicografice şi a faptelor de cultură populară ce prezintă implicaţii lingvistice.Udrescu. p. 74. S-au urmărit articolele referitoare la cuvinte ca rău. [18] Ibidem. Bârlea. [16] I. C. balaur. [11] T. pagân. 119. p. 28.Este posibil ca la baza ritualului amintit să se găsească un element (un rit) specific mitologiei indoeuropene şi care a fost moştenit şi dezvoltat în mod specific atât de români cât şi de slavi. Dicţionar. p. [7] D. şarpe. trimiteri la obiceiuri şi personaje tradiţionale. Faptele prezentate şi altele asemănătoare pe care nu le-am inclus în lucrare ne determină să concluzionăm că pe teren românesc au existat. Folclorul. Lipseşte orice trimitere la ecourile lingvistice ale ritualului analizat. celălalt de provenienţă păgână. supuşi ritualului tradiţional de schimbare a numelui”. [3] D. astronime. complet diferite. 22. Caraman. 327. p. p. Vulcănescu. p. [12] I. I. [6] V. În situaţia unor expresii ca a lua la vale. spre exemplu nu este un dicţionar onomastic. Buraga. p. 105. Ghinoiu. Obiceiuri. 47. 22 . [9] I. denumiri de jocuri populare sau de elemente de ornamentică tradiţională şi multe altele. Românii. grozav. Ţinând cont de întregul context al discuţiei se impun câteva sugestii şi observaţii cu implicaţii lexicografice: B. 105. în cazul în care. [13] St. 75. 133. 198. Am încercat să regăsim aceste ecouri lingvstice în lucrările lexicografice mai importante. Am putut până acum constata faptul că ritualul amintit este foarte cunoscut pe teren popular şi că a lăsat o serie de urme pe teren lingvistic.P Haşdeu considera că un dicţionar trebuie să fie o carte de cultură. Obiceiuri. Sărbătorile de toamnă. Dumistrăcel. ar putea cuprinde într-o altă ediţie şi elementele menţionate măcar la sfârşitul articolelor referitoare la lup. Fochi. Ghinoiu. Udrescu. Dăneşti. 105. avându-se în vedere mai ales reflectarea în cadrul acestor articole a faptelor de factură mitofolclorică. [8] O. Astfel. p. p. [5] E. Datini. Glosar. p. Chiar dacă DLR. evoluţiile semantice produse ar fi greu de înţeles fără o minimă informare mitofolclorică. p. Bălteanu. a lucra ca la cămaşa ciumii. cu actanţi şi acţiuni specifice cu inventare proprii de nume. Udrescu. Glosar. expresii populare. şi o sursă esenţială de informare bibliografică [26]. 205. sintagme populare. ambele sisteme se realizau în cadrul unor ritualuri specifice. a unei expresii ar fi necesară o trimitere minimă spre faptul folcloric generator de ecouri în plan lingvistic. [14] Udrescu. urs. vom purta discuţia pe baza DLR. S-ar putea adăuga. Descolindatul. crâncen. p. Glosar. Pamfile. NOTE [1] R. Expresii. Nestorescu. unul de esenţă creştină. nu se mai poate recunoaşte baza rituală a unui cuvânt. 400. [17] I. lup. în cazul cuvintelor de tipul celor pomenite de noi ca având implicaţii pe terenul unor ritualuri (de exemplu. p. urs.

I (1960). Bârlea. Bucureşti: Academia Română. Bucureşti: Minerva. Craiova. p. Bucureşti: Fundaţia Culturală Română. Bucureşti: Minerva. Bucureşti: Academia Română DLRLC = Dicţionarul limbii române literare contemporane. Spiritualitate şi limbă populară. Ediţia a VI-a . (1955-1957). Dumistrăcel. p. Ghinoiu. I. Artur (1980). Literatură. [24] Ibidem. RUSSKAJA reci. I-IV. Glosar dialectal Argeş.A. Bucureşti: Fundaţia Culturală Română. Bucureşti: Academia Română. 1985). pp. 23 . Scrisul Românesc. Bucureşti: Paideia DESLR = Alexandru. MCD = Materiale şi cercetări dialectale. Dicţionarul etimologico-semantic al limbii române. Iaşi: Junimea. I. Ovidiu (1983. Şăineanu. 5/1976. Dumitru (1967). Dicţionarul limbii române.a. DULR = Lazăr. vol. p. [21] Ibidem. we will also highlight the spiritual implications of the folk practices described. Virgil (1997). 270-272 BIBLIOGRAFIE Bălteanu. [23] Idem. 91. Petru (1997). we shall try to analyse the way in which the linguistic echoes of some folk practices are reflected in the Romanian dictionaries. Literatură populară. [20] Ibidem. Bucureşti: Academia Română. 49. Valeriu (2002). Românii timoceni din Bulgaria. Bucureşti: Univers DLR = Dicţionarul limbii române.[19] Ibidem. Adrian (1976). 270. Gorovei. Iaşi: Junimea. Literatura populară. Buraga. DEX = Dicţionarul explicativ al limbii române (1998). DLRM = Dicţionarul limbii române moderne (1958). Romulus (1981). Datini şi crezuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea. [26] v. Gorovei. Dicţionar de divinaţie populară românească. M-Z (1965-2008). Costache (1979). I. Stelian (1997). Expresii româneşti. DA = (1913-1949). Ion (1997). 91. Bucureşti: Academia Română. 15 . Bălteanu (2001). Dicţionar de etnologie. I. 272. Obiceiuri de peste an. Dicţionarul universal al limbii române. Bucureşti: Minerva. Buraga. Udrescu. Caraman. Dăinuiri dănăştene. Fochi. DDPR = Valeriu. Gorovei. Vulcănescu. Folclorul românesc. Iaşi: Institutul European. II. pp. Iaşi.21. [25] V. Bucureşti: Academia Română. f. Bucureşti: Academia Română. Descolindatul în orientul şi sud-estul Europei. p. Ecaterina. ABSTRACT With this paper. Nestorescu. [22] A. Resmeriţă (1924).

aveau să fie izolate în Glossar. conturându-se două direcţii principale. vorbele de origine neromanică nu pot şi nu se cade să aibă loc într-un dicţionar românesc” (loc.. Ca urmare. în cultivarea limbii noastre.“ (vol. cât se poate mai complet şi mai raţional. în trei volume. în măsura posibilităţilor. “[3] A învins punctul de vedere latinist.C.cit. p. întrucât la înfiinţarea Societăţii Academice Române.Massim. Cea dintâi.“[1] Concepţia călăuzitoare şi modul practic de înfăptuire a dicţionarului academic au stârnit discuţii în sânul societăţii. În pofida termenului de elaborare scurt şi a numărului restrâns de redactori. de orientare latinistă – extremistă. August Treboniu Laurian (redactor primar) şi I.). În epoca de radicale înnoiri prin care trecea lexicul românesc. Cel mai important ţel pe care şi l-a propus Societatea Academică Română încă de la înfiinţarea ei (1867). toate cuvintele limbii române. va înregistra cuvintele „din orice epocă a limbei scrise. în repetate rânduri. I. Societatea Academică Română publică între anii 1871-1876 Dicţionarul limbii române. că „elementul latin din limba românească e singurul element naţional“ [2].. se face precizarea că în dicţionar se disting „Vorbele ce s-au aflat în uz înainte de 1830“ de „vorbele de atunci şi până astăzi intrate în uzul 24 .a condamna limba la amorţire şi deperire. respingea dreptul cuvintelor de origine nelatină de a figura în dicţionar ( cu excepţia celor romanice şi greceşti) şi încerca astfel să dovedească. Deşi în Prefaţione nu se foloseşte termenul neologism. arată intenţia autorilor de a face o lucrare care să cuprindă. când se stabileşte ca elaborarea lucrării să dureze cel mult patru ani. destinate a cultiva. şi nu este nici o putere în lume care să le şteargă din limba romănească.. a fost realizarea unui mare dicţionar al limbii naţionale: „ Secţiunea literară se ocupă cu diversele cestiuni filologice.Rădulescu (preşedinte).ar fi. organizează misiuni lexicografice pentru compunerea unui dicţionar roman. care precedă primul volum al dicţionarului. aşa încât să poată fi dereptariul limbiei.H. în tot cursul veacului al XIX-lea.. care trebuia să fie „un tezaur al limbei“. Acestea din urmă. a curăţi. majoritatea membrilor erau latinişti reprezentanţi ai liniei puriste.„care să fie conforme şi corecte cu geniul limbei“(vol. I.. a înavuţi şi a perfecţiona limba română. după cum se stabilise de la începutul elaborării lucrării. Criteriul etimologic de selecţie a cuvintelor a dus la soluţia de a opune Dicţionarul – în care numărul de cuvinte era limitat de romanitatea lor -Glossarului – în care materialul lexical înregistrat era de altă origine decât cea latină. De aceea dicţionarul.V). prima comisie de redactare a dicţionarului. dicţionarul dorit urma să îndeplinească un rol deosebit de important în normarea formelor. [4] Expunerea de motive din Prefatione. I.. prin intermediul lucrării lexicografice. a mărgini dicţionarul la o singură epocă a limbii. alcătuită din latinişti convinşi.Doina Marta BEJAN. a regula. p. Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi DIN ISTORIA DICŢIONARULUI ACADEMIC ROMÂN : PROBLEMA NEOLOGISMELOR Necesitatea redactării unui dicţionar explicativ general al limbii române a fost exprimată. dar aceste principii sunt amendate de restricţii latiniste. „Un dicţionar român . caută să cuprindă toate cuvintele. este aleasă în sesiunea din 1869. dar acum sunt civitate donata. din toate epocile dezvoltării sale : „limba unui popor fiind productul acelui popor. în consacrarea cuvintelor şi a sensurilor. Cea de-a doua direcţie lingvistică se pronunţa pentru intrarea în dicţionar şi a cuvintelor care „ deşi streine după origine. toate formele şi construcţiile curat romanice“ şi „din contra. luat în totul dezvoltării sale în timp.VI). demn de acest nume. cât şi cele ce se pot culege din viul grai al poporului“.

) : mod nerevocabile . prevedente (lat. essistenţă individuale . condiţiunile fundamentali . în locul substantivului amploiatu (fr. prévoyant) etc. deranjament. cât şi în Glossar. forma gramaticale . care alcătuia o familie cu amante. materialul lexical neologic ocupă un spaţiu important atât în Dicţionarul propriu-zis. a subst. delecta→delectaţiune. agrement. autorii preferă vechiul slujbaş.“(Seche 1966:152) limbei“ (notate în lucrare cu asterisc). şi fem.) sau care nu pot fi admise Orientarea autorilor dicţionarului academic în adaptarea termenilor neologici a fost mai ales către limbile latină şi italiană. şi fem. dicţionarul impunea tendinţa mai veche urmată de latinişti în adaptarea neologismelor romanice. prevedente. abandon. cuvântul usuali etc.) / e (sg. amor. employé). şi despre care autorii afirmă că „nu s-au putut răspândi între toţi românii“ (vol. Leonte 1966 : 1-24). delectativ. eruditrice sau a adj. limbi care justifică în genere şi analogia cu legile fonetice româneşti. degeneratoriu.) „din cauza formei necorecte şi contrarii analogiilor limbii “ (de ex. ataşament.La cercetarea listei de cuvinte. în conformitate cu părerile autorilor lucrării despre cultivarea limbii în spirit latinist. delimitarea dintre vocabularul recomandat ca normă (Dicţionar) şi cel nerecomandat (Glossar).. numai aşa s-ar explica. fr. masc. -escu. Neologisme terminate în –(ari)u (sg. tendinţă care s-a consacrat ulterior pentru forma multor neologisme româneşti luate din limbile romanice.) : studiul superficiale . În felul acesta. vb. limba nu are nevoie de 25 . Şi în Glossar numărul cuvintelor este sporit prin înregistrarea neologismelor din limbile romanice care nu au origine latină sau a celor care sunt de curând introduse în limbă. Neologismele terminate în –(bil)e/i (masc. amor). eruditoriu. (Ivănescu. it. introducerea vb. delectatoriu. -ariu(oriu). abandonat. fără să fie generalizate (abandonare. a iubi înlocuit prin ama. Încercarea autorilor dicţionarului de a <<completa>> vocabularul limbii române a dus totuşi la unele consecinţe practice deosebit de importante: „un foarte mare număr de neologisme care astăzi constituie bunuri consacrate ale lexicului nostru şi-au făcut probabil intrarea – ori măcar s-au impus – prin această lucrare. pentru ambele ea. la verbele recent împrumutate au fost înregistrate în mod consecvent derivatele în –iune. adio. „ Această corecţiune nu este fericită şi. care urmează în dicţionar un model latin şi italian. dar şi cele împrumutate recent din limbile romanice (îndeosebi din franceză şi italiană). este edificatoare : neologisme terminate în –(al)e/i (masc. arsenale. separarea netă între cele două secţiuni (Dicţionar şi Glossar) însemna. care n-ar fi corespuns geniului limbii noastre). agreare. erudire. (loc. degenerativ. În Dicţionar sunt înregistrate prioritar cuvintele româneşti moştenite din latină. Fiind şi o lucrare normativă. „seria“ lexicală nu era completă: degenera→ degeneraţiune. Lista de cuvinte a fost încărcată cu termeni transportaţi direct din dicţionarele latine. articole speciali. legile generali . Introducerea unor neologisme latino-romanice care n-au avut circulaţie reală în limbă sau a unor formaţii proprii. şi mai puţin condamnărilor de cuvinte neologice. fem. IX). amoare – preferate cuvintelor amorez. praevidens. şi pl. hazard etc. ambassada şi ambassadoriu. covârşind cuvintele reale. De exemplu. „De exemplu. subst.. pentru acestea din urmă ţinându-se seama de condiţia ca izvorul lor originar să fie tot latina. de exemplu. deoarece în loc de implecatu avem funcţionariu şi altele”. fiind respinse formele ce se încerca a se introduce implicatu sau implecatu.cit. uzuale ale lexicului. avangardă. cuvintele fără existenţă reală în limba română. pe teren românesc. lessicografulu. iv. în plus.inessorabile . Este impresionant efortul celor doi lexicografi de a completa lipsurile vocabularului limbii naţionale pe baza unor scheme prestabilite în care intră aproape toate terminaţiile posibile. degenerat. delectat. Indicarea unei serii de neologisme luate din limbile romanice. inamorare. p. precum şi participiul-adjectiv. amorezare.I. dar şi prin dorinţa de a îmbogăţi limba română literară. etc. chiar în cazul în care. părticele neseparabili etc. extrem de numeroase. Evoluţia ulterioară a limbii moderne a corespuns mai ales recomandărilor. agreabile. s-ar explica în mare măsură prin nevoia de a găsi un corespondent cuvintelor de origine nelatină eliminate din dicţionar (de ex. pentru a o apropia cât mai mult de aspectul cultivat al limbii latine sau al celorlalte limbi romanice .

forul academic. eliberat de latinism. Lista de cuvinte a dicţionarului lui Philippide înregistrează toate neologismele pe care lexicograful le-a întâlnit în izvoarele parcurse. acest fapt fiind una dintre lacunele operei rămase neterminată [5]. una din criticile fundamentale aduse fiind aceea că lista de cuvinte a lucrării este încărcată exagerat cu termeni direct preluaţi din dicţionarele latine sau cu termeni creaţi de autori pe baza unor scheme elaborate conform cu sistemul limbii. p. forul academic face presiuni asupra autorului. aportul neologistic masiv al secolului al XIX-lea. care eşalonează lucrarea pe două etape: primii doi ani pentru strângerea materialului lexical. încercând să alcătuiască „un catalog complet“ al lexicului ei. In preajma anului 1900.. el este astăzi abia cunoscut. iar a doua etapă consacrată elaborării propriu-zise. (apud Diaconescu 1974 :76). obligându-l. Neologismele terminate în –(ant)/e –(ent)/e : cuvântul corespondente . în opera lor. Philippide refuză să satisfacă această cerere şi. Philippide porneşte la lucru cu ideea că dicţionarul academic trebuie să fie „un inventar al limbii în orice manifestare a ei. munca de redactare a dicţionarului. 147) „autorii dicţionarului au întreprins. mai mult datorită celor relatate de Sextil Puşcariu. se vede nevoit în 1905 să restituie Academiei întregul fişier lexical. sarcina fiind încredinţată unei singure persoane. peste un sfert de lucrare. şi eşalonată pe o perioadă de maximum şase ani. tom II. tom I. până la prepoziţia de. în a căror lucrare bogăţia lexicală provenea din sectorul neologistic şi satisfăcea dorinţa autorilor de a completa sistematic. cât de accidentală”. în aceste condiţii de conflict. printr-un sistem de semne convenţionale. preconizează începerea unei noi opere lexicografice de mare amploare care să oglindească starea reală. La sesiunea academică din 1884 se hotărăşte începerea efectivă a reelaborării lucrării.“ (loc. După retragerea împuternicirii acordate lui Hasdeu. în studiul lui Mircea Seche (1966 :131-181) se arată că pentru „un vorbitor contemporan al limbii române.Massim.T. în vederea scurtării timpului de redactare. în prefaţa următorului dicţionar academic al limbii române.) din pricina exagerărilor latiniste. lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Din cauza faptului că autorul n-a avut în vedere limba română literară din vremea sa. Dimpotrivă. sarcina redactării dicţionarului academic profesorului ieşean Alexandru Philippide. şi. elaborând în mai puţin de şase ani. p. să fi devenit astăzi bunuri consacrate ale lexicului românesc. căruia la 1 ianuarie 1906 i se încredinţează misiunea reluării lucrărilor. cuvintele particularie. în care intrau şi neologismele[6]. şi în mare parte neizbutită. ideal. VI). se întâmplă ca unele neologisme care şi-au început existenţa în limba română abia prin dicţionarul lui Laurian şi Massim.Laurian şi I. X) şi că dicţionarul „nu va avea în vedere anume limba literară de astăzi.cit. cu puţine excepţii. obiectivă a lexicului limbii române. Cu toate acestea.C. Academia Română face cea de-a treia încercare pentru realizarea dicţionarului general şi încredinţează. în noiembrie 1897. singur. Se hotărăşte ca munca de elaborare propriu-zisă a lucrării să fie făcută de două echipe de 26 . în consecinţă. dicţionarul lui Philippide nu a fost publicat şi. o campanie de îmbogăţire a lexicului limbii române de proporţii excepţional de largi. ci mai ales limba cea veche şi graiul actual al poporului“ (Etymologicum.” ( p. stabileşte situaţia cuvintelor faţă de limba literară a epocii. lista de cuvinte a Etymologicului conţine deosebiri fundamentale în comparaţie cu aceea din primul dicţionar academic a lui Laurian şi Massim. lingvistul ieşean începe. capabilă să satisfacă cerinţele ştiinţifice şi culturale româneşti. Concluzia cercetătorilor moderni asupra primei versiuni a dicţionarului academic este că Încă înainte de terminarea lucrării lui A. Prin intermediul „Comisiei dicţionarului“[7].genuri) : tractat elementariu .. de la începutul alfabetului. ca termeni transferaţi direct de autori din dicţionare străine. dicţionarul academic al lui Laurian şi Massim nu s-a bucurat de o bună primire. la selectarea şi scoaterea din opera lexicografică a majorităţii împrumuturilor recente. Hasdeu a ignorat. Din cauza unor neînţelegeri . Hasdeu arată în prefeţele din fruntea primelor două volume ale lucrării sale Etymologicum magnum Romaniae că opera ar rezulta „din starea actuală a ştiinţei limbii“ (Etymologicum. Cea de-a patra încercare de realizare a dicţionarului academic al limbii române aparţine lui Sextil Puşcariu. vocabularul limbii române. individualitate nedependente etc. În epocă.

Atitudinea lui Sextil Puşcariu faţă de neologisme este compensată de hotărârea ca lucrarea să înregistreze fără rezervă împrumuturile aparţinând terminologiilor ştiinţifice. ci şi ştiinţifice..Î. Puşcariu părăseşte atât linia exhaustivităţii lexicale. Prefaţă.. lexicograful nu se poate desinteresa. precum şi mai multe zeci de mii de fişe extrase anterior de Puşcariu. dicţionar istoric şi general. Puşcariu dovedeşte că „a avea înţelegerea istorică a limbei nu însemnează a privi numai în trecutul îndepărtat.) sau în volum separat. publicat în partea I a tomului I al Dicţionarului limbii române (DA) (1913).XX).I. In anul 1926. discutate într-un subcapitol special al studiului. completat sau modificat articolele redactate). Lacea a redactat între 1906-1940 aproape în întregime articolele primelor trei litere. porţiuni diferite ale dicţionarului. ia. autorul îşi schimbă structural concepţia asupra selectării lor în dicţionar. munca de redactare propriu-zisă este dublată de o activitate lexicologică permanentă. C. p.redactare.” (Ibid. tehnicieni) să renunţe la terminologia modernă. preconizată de Philippide. studii teoretice privitoare la diverse aspecte ale redactării dicţionarelor explicative: „pentru întâia oară în istoria lexicografiei naţionale... populare şi regionale... traducerea franceză a cuvintelor româneşti aparţine lui H. p. iar în cea de-a doua echipă. cât şi linia ignorării aportului lexical neologistic. (Seche 1966:152) În alcătuirea listei de cuvinte. căci el ilustrează o epocă din istoria limbiei“ (Puşcariu 1926: 13). autorul acceptă cuvintele vechi. n. şi nu numai a celor literare. căci faptul că-l găsim la ei însemnează că s-a simţit lipsa lui în limba română " (Puşcariu 1913: p.. el afirma că „pe când în veacul trecut (al XIX-lea. [8] 27 . Capidan a elaborat aproape singur. iniţial. mai ales. tomul II.el este astăzi un instrument necesar de îmbogăţire a graiului. prezentă la Hasdeu.1). În acest chip dicţionarul acesta poate servi mai bine la stârpirea neologismelor nefolositoare. XII) Astfel spera autorul să determine diferite categorii profesionale (medici. deci de a câştiga toate drepturile de cetăţean.H. p. Bucureşti 1934.n. cu atât o voiu face cât mai des.„Criteriul cel mai sigur e dat de scrierile autorilor noştri: când un neologism e adoptat de ei. pentru orientarea sa de ansamblu“. care a citit. în paralel.u. între 1910-1940. Din perspectiva Dicţionarului (Bucureşti.Această pătrundere a neologismului dintr-o regiune românească într-alta este un fenomen lingvistic de care filologul şi. precum şi în introducerea la primul tom al Dicţionarului limbii române. cu cât înaintând în redacţie voiu cunoaşte tot mai mult bogăţia limbii române. Puşcariu hotărăşte să definească în dicţionar împrumuturile recente: „ De câte ori mi-a fost cu putinţă să dau echivalentul românesc al neologismului am făcut-o şi. ş.. Philippide. publică în coloanele revistei Dacoromania (1920 1921. În timp.) neologismul era streinul ce venea deodată cu introducerea culturii apusene. ci şi a recunoaşte schimbările prin care limba trece în momentul când o poţi observa direct. foarte utilă pentru continua perfecţionare a dicţionarului. dar în privinţa neologismelor. proaspăt introdusă în limbă. care aveau să elaboreze. p. la prima echipă. revizia a revenit responsabilului lucrării. îl vom primi şi noi.G. În Raportul către comisiunea dicţionarului. Făcând neologismului „un loc din ce în ce mai mare“ în dicţionar (Dicţionarul limbii române. prin generalizarea experienţei practice la dicţionar.XX).“ (Puşcariu 1926: 12).. 1922). Lolliot şi Yves Auger.XXII). pe care să o înlocuiască cu vechii termeni populari (Ibid. hotărârea de natură puristă de a nu admite în lista de cuvinte decât împrumuturile recente „care exprimă o idee sau nuanţa unei idei pentru care limba noastră nu are un termin neechivoc“. Th. urmând ca îmbogăţirea materialului lexical să se facă paralel cu operaţia de redactare.. s-a trecut de la început la redactarea propriu-zisă. pe măsura integrării neologismelor în vocabularul limbii române. Sextil Puşcariu. (În fapt.. căci ele „completează limba“ (Ibid. articolele de la literele F.J şi litera L până la cuvântul lojniţă.. Folosindu-se fişierul preluat de la Al.Neologismul e azi pe cale a pătrunde în popor.

Hasdeu publică între 1886-1893 trei volume. s-au adus schimbări în metoda de lucru: .. iar tehnica lexicografică are principii clare de tratare a lui.T. evitându-se să se facă o difernţiere prea mare între partea publicată şi partea cea nouă“.„Cât priveşte tehnica lexicografică. Bucuresci. Pentru a nu se mai amâna elaborarea părţii inexistente. s-a ţinut seamă de progresele înregistrate în acest domeniu în ultima vreme. 1871. p. Transformările prin care a trecut vechea Academie Română în 1948 devenită Academia RPR. dicţionarul academic nu este complet terminat. se începe redactarea şi publicarea. p. DLR. în noua versiune se aplică un criteriu de selectare ştiinţific: au dreptul să figureze în dicţionar acei termeni ai limbajelor tehnico-ştiinţifice care „au pătruns sau manifestă tendinţa evidentă de a pătrunde în limba literară generală. Tomul II I-Z. „dacă aceştia apar . În pofida lipsurilor neologistice. “(Seche 1969:48-49). p. tomul VI. dimpotrivă. Glossariu care coprinde vorbele d’in limb’a romana straine prin originea sau form’a loru. sunt însoţite de observaţii istorice.188. noua versiune înregistrează „toate cuvintele de circulaţie generală din limba română “.şi se apropie astfel foarte mult de părerile antecesorului imediat.(Dicţionarul limbii române. Privitor la lista de cuvinte. anul I (1867). din textele vechi. p. care dau dicţionarului un caracter hibrid.în cel puţin două stiluri diferite ale limbii“. apud Seche 1966. XVI (1905). relativ la cuvintele aparţinând terminologiei tehnico-ştiinţifice. onomastice sau de istorie literară. Bucuresci. ca în versiunea anterioară. 134. dicţionarul realizat sub conducerea lui Puşcariu trebuie considerat prin lista sa de cuvinte o operă fundamentală. în mod practic. serie nouă. în Arhiva. p.Baritiu. Noua Typographia a laboratoriloru romani.. prezentate sincronic şi diacronic.191.T.VI) La mai bine de 40 de ani de la apariţia primului tom al DLR. nr. apoi Academia RSR – până în 1989.C. 9 (octombrie 20). în tendinţa de prezentare exhaustivă a materialului se află principala scădere a dicţionarului. existenţa şi importanţa lui în limbă fiind unanim acceptate. din limbajul literaturii artistice. anul (1867). care cuprind literele A şi B până la bărbat. apud Seche 1966.T. [4] Dictionariulu limbei romane elaboratu ca proiectu de A.C.C. Colaboratori Josef Hodosiu si G.Laurianu si J. Limba comună în dicţionarul nostru.. prezentate sub formă de studii sintetice independente.Massimu. nr. Bucuresci.Pascu. DLR. Elaboratu ca proiectu de A.1876. Noua Typographia a laboratoriloru romani.Laurianu si J. sociologice.Massimu. comparabilă cu cele mai bune dicţionare similare din lume. apud Seche 1966. Dictionariulu limbei romane elaboratu ca proiectu de A. Faptele de lexic. Puşcariu nega existenţa vreunui criteriu pe baza căruia se putea stabili acceptarea ori respingerea neologismelor.. aflat sub conducerea lui Iorgu Iodan. apud Seche 1969: 36. 9 (octombrie 20). Dicţionarul realizat sub conducerea lui Sextil Puşcariu este apreciat: „mai puţin reprezentativ în privinţa neologismelor..Massimu. În privinţa selectării acestora. [6] G. dar 28 . pe care cândva (1906) le combătuse.Laurianu si J. între cele două opere lexicografice există nete deosebiri de concepţie. în limbajul literar-artistic sau în cel popular“. 1965. 9 (octombrie 20). anul (1867). etnografice. [3] Archivu pentru filologie şi istorie. se hotărăşte continuarea dicţionarului început sub conducerea lui Sextil Puşcariu. p. de la litera M. Noua Typographia a laboratoriloru romani. iar după 1990 redenumită Academia Română. Al. Bucureşti. Philippide.191. din vorbirea regională. în 1965. „introducerea lor în dicţionar este justificată“. p. [5] Din Etymologicum. nr. 133 [2] Archivu pentru filologie şi istorie. serie nouă. împuţinate pe parcursul muncii de redactare.133. şi existenţa lor este verificată prin izvoare.548 şi 553. Prefaţă. nu au îndepărtat-o de unul dintre scopurile sale fundamentale – elaborarea dicţionarului academic general. p. NOTE [1] Archivu pentru filologie şi istorie. a Dicţionarul limbii române. După revizuirea părţii tipărite de Puşcariu de către un colectiv de la Institutul de lingvistică din Bucureşti. (DLR.1871.. cumu si celle de origine induioasa. considerând operaţia de selectare un moment de subiectivă opţiune. p. cam de acolo de unde lucrarea fusese întreruptă.V) încetează de a mai fi exhaustivă. Faţă de opera lexicografică precedentă. de altfel. dar neologismul nu mai constituie o problemă.

D. p. p. Gr. vol. După însărcinarea dată de Societatea Academică Română. Mircea. Puşcariu. dedicat omagierii lui N. Sextil. Regelui Carol I.. Seche. partea I A-B. 1972 .319-438. over the years. N. Imprimeria Naţională. Dicţionariulu limbei romane. BIBLIOGRAFIE Diaconescu. seria III. Maiorescu.[7] Îngrijorat de ritmul lent al apariţiei lucrării. Academia Română. Tomul I. Quintescu. II De la 1880 până astăzi. Puşcariu. as realistically as possible. *** 1965.Laurianu şi I. Études de linguistique roumaine. Partea I.1976. (DLR). Introducere. determined the assimilation or the refusal of the neologisms in the list of words of the different variants of the general and historic dictionary of the Romanian language. Dicţionarul limbii române. că „Le néologisme d’origine latine ou néo-latine a produit une véritable „ré-romanistion“ de notre langue. [8] Urmărind cu atenţie statutul neologismului în limba română. Întocmit şi publicat după îndemnul Majestăţii Sale. Bucureşti: Editura Minerva. Bucureşti:Editura Universităţii Bucureşti.V.Lexicologie. obligându-l sa renunţe la includerea neologismelor recente şi la diminuarea numărului citatelor ilustrative. forul academic numeşte o comisie. ABSTRACT The aim of this paper is to discuss the theoretical and practical aspects which. şi C. din care făceau parte T. Schiţă de istorie a lexicografiei române. Memoriile secţiunii literare. Massimu. *** 1913. under the supervision of the Romanian Academy.“(Puşcariu 1937:410). 1937. Etymologicum magnum Romaniae. Prefaţă de Grigore Brâncuş. *** 1871. 1926. Tom III. Dicţionarul Academiei. Puşcariu afirmă într-un studiu din 1931. Despre neologisme . 1969.Sfetea.C. Bogdan Petriceicu. Raport către comisiunea dicţionarului. Elemente de istoria limbii române literare moderne. Bucureşti: Cultura Naţională. Sturza. serie nouă. Sextil. Hasdeu.Iorga. à la place desquels s’étaient introduits des vocables étrangers. Bucuresci: Noua Typographia a Laboratoriloru Romani. Cap. Tocilescu. Bucureşti: Librăriile Socec & Comp. Dicţionarul limbii române. Vol. care încearcă să schimbe concepţia autorului asupra dicţionarului.V-XV. (DLR). en l’enrichissant d’un grand nombre d’éléments romans qui ont rempli les vides laissés par l’usure naturelle et la perte des mots traditionnels.IX-XLI.I De la origini până la 1880. Elaborat ca proiect de A. Probleme de normare a limbii române literare moderne (1830-1880). Paula 1974. The selection and presence of the neologisms in the academic dictionary reflected. 1966. p.L. tomul VI. Bucureşti: Editura Academiei RSR. Redactori responsabili: Iorgu Iordan. traduit du roumain à l’occasion du soixantième anniversaire de l’auteur. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Ion Coteanu. the linguistic reality and proved the importance of the permanent reactualization of such an endeavour. 29 . Cluj – Bucureşti: Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului.

în primul rând. P. odată cu dezvoltarea semanticii moderne (A.Mortureux 1997. cât şi din LS). Bidu-Vrănceanu 1976. Din analizele efectuate se pot desprinde modele care să fie aplicate altor clase de cuvinte. 149-152. Bidu-Vrănceanu 199329-62.F.Martin-Berthet 1998. adică a unei definiţii a sensului predictibil ce trebuie cunoscut de un vorbitor prin faptul că utilizează o anumită limbă. În prima parte a prezentării de faţă (I) voi urmări reluarea şi precizarea aspectelor relevante din perspectivă sincronică de care ţine seama semantica atunci când utilizează dicţionarele limbii ca surse obiective (social normate) ale cercetării.Martin Berthet 1998: 15-21. M. A. mai precis.). S. NiklasSalminen 2003: 94-106) este cel al relaţiei dintre definiţia lexicografică şi definiţia semică (cu exemple atât din LC. principii întrunite în ceea ce am numit „lectura” dicţionarelor (sau. „Lectura” definiţiilor lexicografice înseamnă. 2008. Din această perspectivă (pe baza analizelor semantice efectuate) am conturat treptat sugestii de cercetare orientate spre mai buna valorificare a datelor din definiţiile lexicografice ale cuvintelor din lexicul comun (LC) şi din lexicul specializat (LS).F. M. În acelaşi timp. Justificarea generală care susţine această interdependenţă se bazează pe principiul comun celor două discipline de definire a sensului prin comparare şi diferenţiere. Principiul comun al comparării şi diferenţierii sensurilor este extins de la două cuvinte (aşa cum se procedează în definiţiile lexicografice de tip aristotelic) la clase paradigmatice mai ample (chiar dacă nu complete). mai precis. A. definiţiile semice bazate pe definiţii lexicografice urmăresc extinderea modelului interpretativ şi aplicativ limitat la analize (exhaustive sau nu) deja efectuate. I 1. Definiţiile semice bazate pe ordonarea şi selectarea componentelor din definiţiile lexicografice depăşesc interpretările tehnice. Un aspect care poate fi urmărit cu consecvenţă în lucrările de semantică modernă (A.Alinei 1980. am sugerat revenirea la dicţionare prin „lectura” lor mai riguroasă care sa ţină seama de analizele semantice. Niklas-Salminen 2003 ş. mai succintă şi mai relevantă. 1987.Lehmann şi F. Universitatea din Bucureşti SEMANTICA ŞI LEXICOGRAFIA ÎN ANALIZA LEXICULUI COMUN ŞI A CELUI SPECIALIZAT Interdependenţa dintre lexicografie şi semantică a fost susţinută implicit sau explicit. Mortureux 1997: 76. Datele selectate sunt în primul rând paradigmatice. rigide (uneori excesiv formalizate) ale semanticii structuraliste. 1979. În partea a doua (II) mă voi opri la câteva aspecte care arată că analiza dicţionarelor dintr-o anumită epocă sub aspecte determinate lexicologic.Angela BIDU-VRĂNCEANU. 2007: 59-62. voi da câteva exemple care arată că analiza dicţionarelor din secolul al XIX-lea sau din prima parte a secolului XX este utilă pentru studiul constituirii şi modernizării terminologiilor româneşti. Definiţia semică îşi propune astfel sa fie mai economică. 2005. actualizarea conştientizată a definiţiei prelocuţionare.Stati 1978. 1993.terminologic şi semantic este utilă pentru cercetarea diacronică. Corbin 1989. a definiţiilor lexicografice). direct sau indirect de diferiţi cercetători din ultimele patru-cinci decenii. precizându-se lacunele şi eliminând redundanţele din definiţiile lexicografice (o selecţie adecvată implică înlăturarea a tot ceea ce reprezintă „balast” în definiţiile lexicografice enciclopedice).a. 2005: 29-38. 21-26. Lehmann . aplicative din strudiile de semantică structurală. 138-142. 2008: 265-285 şi M. 71-99. A. pe de altă parte. Selecţia vizează atât elemente 30 . 94. Atenţia explicită acordată interdependenţei dintre lexicografie şi semantică s-a dezvoltat în perioada post-structuralistă. A. 2007. F. care a preconizat necesitatea desprinderii unor beneficii practice. Se admite că datele din definiţiile lexicografice trebuie selectate şi ordonate dintr-o perspectivă relaţional-diferenţială mai riguroasă . fiind însă importantă şi precizarea datelor sintagmatice cu relevanţă semantică. În clasele paradigmatice alcătuite în acest scop se degajă componentele de sens comune şi cele diferenţiatoare.

care constituie bune modele de „lectură”. având şi un grad mai mare de variabilitate. Rezultatele obţinute (A. Se poate atinge acest obiectiv prin formulări cu un anumit grad de generalitate. mai dificilă. pentru cuvinte ca BISERICĂ. care ascunde diferenţa „mic”. Trebuie evitate clasările prin derivate (de plidă „măsuţă” care înseamnă „masă” + „mică” la GHERIDON) sau prin neologisme (precum „ambarcaţie”. importantă pentru distincţii între clase şi subclase ale „mijloacelor de transport pe apă”). abstractizate (de tipul „specific” sau „decorativ”) pentru comparare şi diferenţiere priveşte imposibilitatea de a mai asigura identificarea referentului fără asocierea cu alte mijloace de definire (de exemplu o definiţie ostensivă). CATEDRALĂ. Acestea pot fi strict ştiinţifice (sau terminografice. Se pune întrebarea ce. „se deplasează pe distanţe determinate (mici)”. Descrierea relaţiilor de sens din aceste câmpuri are deci o utilitate aplicativă parţială. De exemplu „intensitatea” denumirilor de fenomene sonore este desemnată prin adjective sinonime în acest caz: „puternic”. Bidu-Vrănceanu 2005: 34). ulterior. ordonarea datelor din definiţiile lexicografice trebuie să corecteze mai intâi lipsa de unitate a genului proxim pentru cuvintele din aceeaşi paradigmă lexico-semantică. Reformularea abstractizată a elementelor de sens diferenţiatoare este un auxiliar parţial.. care obligă la reveniri sau ajustări. mai ales din perspectiva actuală a „democratizării” cunoaşterii sau a „laicizării” ştiinţelor (A. cât şi cum se preia din definiţiile lexicografice în definiţiile semice. Deficienţa formulărilor generalizante. „tipuri de mese”) prin care se asigură o raportare la elemente cunoscute. „tare”. Principiile de „lectură” menţionate pot fi aplicate şi unor termeni din lexicul specializat (LS) care interesează vorbitorii nespecializaţi. de exemplu semele lexicale de tipul componentelor „care”. 265-285. o importanţă majoră o are tipul de definiţie a termenului specializat în dicţionarele generale. „destinaţie decorativă” (pentru GHERIDON. În cazul câmpurilor al căror sens este dependent de referent. „mărimea“ mijloacelor de transport pe apă” poate utiliza expresii echivalente (uneori neeconomice) precum „tonaj mic”. clasările prin „clădire”/„biserică”/ „catedrală” pot fi formulate unitar prin „lăcaş de cult”. care se opune astfel altor „destinaţii” ale altor tipuri de „mese “. DOM. a cuvintelor-axiomă (de pildă „galben“ în definiţia lui GĂLBUI) ş. în cea lexicografică) cu dificultăţi variabile. ci şi favorizarea relaţiilor semantice diferenţiale. de gradul de interes pe care îl prezintă pentru vorbitorii obişnuiţi şi de competenţele lor de diferite tipuri. De exemplu. 285-299. Reformulările din definiţiile lexicografice urmăresc nu numai înlăturarea „balastului“ enciclopedic.A. Bidu-Vrănceanu 2007: 80-99). Ordonarea diferenţelor specifice din definiţiile lexicografice este o operaţie complexă.a. „privitor la “ din definiţia adjectivelor. În afara unui număr redus de elemente preluate ca atare. o componentă precum „specific” fiind un avertisment care se cere precizat pentru vorbitorul care nu cunoaşte sensul unui cuvânt. Dificultăţile sunt sporite de faptul că definiţiile lexicografice se pot referi la aceeaşi componentă distinctivă. „mare”. v. eficiente în „învăţarea lexicală”.semantice (paradigmatice). 299-313) arată că pentru unele câmpuri (numele de rudenie. cât şi date contextuale şi stilistice (sintagmatice) sau chiar extralingvistice care motivează preferinţa pentru un cuvânt faţă de altul. „Lectura” definiţiilor lexicografice este facilitată de descrierile semantice moderne ale unor clase paradgmatice mai cuprinzătoare precum câmpurile lexicale. numele de culori) toate datele definiţiilor lexicografice pot fi transpuse în definiţii semice sistematizatoare. cum ar fi „materiale (de construcţie) specifice” (pentru BUNGALOV sau IGLU) . „Lectura” este în asemenea cazuri mai complicată. Bidu-Vrănceanu 2007: 45-74). Nu în ultimul rând. Variaţia factorilor care influenţează „lectura” depinde de domeniul căruia îi aparţine termenul (A. adică preluate din dicţionarele 31 . Bidu-Vrănceanu 2008: 149-152. Probleme speciale în reformularea componentelor diferenţiatoare din definiţiile lexicografice pun substantivele concrete. strict raportate la un anumit referent. Indicaţiile exemplificate (sau altele de acelaşi tip) pot fi omologate în definiţia semică (şi. „uşor (uşoară)”. formulată însă diferit. „lectura” definiţiilor lexicografice este utilă numai pentru sistematizarea clasării sensurilor (de exemplu „tipuri de locuinţe”. asigurând astfel corecta lor diferenţiere.

definiţiile ştiinţifice pot fi greu decodabile. de exemplu la PERIPLU. Importanţa mărcilor de domeniu este cu atât mai mare cu cât termenul are sensuri specializate în mai multe domenii. precum „astupare”. utilă pentru adecvarea comunicării în „literar”/„non-literar” şi „literar uzual”/„literar non-uzual” (ultima valoare privind lexicul specializat şi putând fi asociată cu o marcă de domeniu). de pildă la A DEZAMORSA care are sensuri diferite când dă indicaţia (despre bombe) faţă de (despre conflicte).a. în DEXI. înaintea definiţiilor de sens. Bidu-Vrănceanu 1993: 25-31). Bidu-Vrănceanu 1997).”. 152). pentru DEPRESIUNE. contextele devin relevante la nivelul textelor. Corbin 1989. cât şi pe cele sintagmatice). ”polizaharidă” ş.): când se face clasificarea sensului în termeni specializaţi (de exemplu „aldehidă”. „material plastic”) sau funcţionale (privind utilizarea).” ş. S-ar putea face o sistematizare a lor. Pentru termenii medicali. informaţiile contextuale din definiţiile lexicografice pot fi mai mult sau mai puţin vizibile. Componentele diferenţiatoare (formulate mai mult sau mai puţin accesibil) pot avea caracter descriptiv sau pot privi gravitatea bolii (ultimele informaţii fiind în general relevante pentru vorbitorii obişnuiţi).a.specializate) sau preştiinţifice (mixte) sau uzuale (A. DEXI dă şase sensuri specializate în domenii diferite: (geomorf) cu sensul „formă de relief. Un aspect special al analizei sintagmatice a sensurilor pornind de la indicaţiile lexicografice este cel al mărcilor diastratice ( sau stilistice). cea a marketingului). „afecţiune”.”. I 2 O selecţie importantă în „lectura” definiţiilor lexicografice priveşte datele sintagmatice. iar dicţionarele ar trebui să reflecte măcar parţial aceste situaţii. A. Interesul pentru informaţiile contextuale din definiţiile lexicografice variază în funcţie de partea de vorbire. De exemplu. Mărcile de domeniu asigură nu numai decodarea definiţiei..) se adaugă componente descriptive accesibile („lichid”. Pentru anumite terminologii...A. precum „exploziv”. „călătorie lungă pe mări şi oceane”.) „presiune mai 32 . 62-71). în acest caz existând diferenţe între lexicul comun şi cel specializat. Selectarea atentă a unor asemenea informaţii este foarte utilă pentru o comunicare adecvată. pentru că nu dispun de o delimitare specială. mărcile sunt bine distribuite. „colorant” sau „se foloseşte în. care să asigure accesul. O decodare parţială. ca restricţii de uz contextual. Analiza sintagmatică a termenilor specializaţi (LS) este mai importantă pentru că circumscrie precis sensul când se indică colocaţiile sau sintagmele fixe sau relativ fixe (condiţie mai puţin satisfăcută de dicţionarele generale).). exprimarea sintagmatică predomină ca manieră de desemnare a termenilor. „deformare”). Un avantaj pentru „lectura” adecvată îl prezintă restricţiile contextuale indicate explicit înaintea definiţiei sensului. Bidu-Vrănceanu 2005: 38-42. Bidu-Vrănceanu 2007: 89-92. 89-92. ceea ce presupune o serie de restricţii contextuale (A.) „un anumit unghi de măsurare. Pentru română s-au constatat incoerenţe şi mai ales lacune în DEX. Bidu-Vrănceanu 2007: 56-59. fie şi parţial. (geod. În aceste cazuri sau pentru anumite terminologii (de exemplu cea politică). este condiţionată de o compensare între felul în care se face clasarea şi diferenţierea sensului specializat. ci indică preliminar condiţiile extralingvistice şi lingvistice ale unei comunicări corecte (privind atât aspectele paradigmatice. BiduVrănceanu 2007: 84-89. S-au arătat deficienţe în distribuirea mărcilor diastratice în dicţionarele mai multor limbi. date între paranteze. (meteor. spre deosebire de adjective şi verbe care au o dependenţă contextuală mai complexă (A. clasarea se poate face prin elemente relativ accesibile („boală”. O echilibrare între componentele ştiinţifice şi cele accesibile se constată şi în definiţiile lexicografice ale termenilor chimici (A. Criteriile după care se disting mărcile diastratice sunt diverse. chiar eterogene (P. de exemplu v. fiind inserate printre alte elemente care definesc sensul. „maladie”. chiar pentru domenii în formare (de pildă pentru marketing). dar şi prin „sindrom” sau „simptom” sau chiar prin elemente cu sens mai general. Pentru terminologiile caracterizate prin coduri închise (chimia.. substantivele manifestând un grad de independenţă mai mare faţă de context. mai ales pentru cele interdisciplinare sau în formare (de pildă. la „nodul dur” al sensului specializat. Pentru cuvintele din lexicul comun. Unele sunt „mascate”.

14. filoz(ofie). mai ales.. Astfel. Se constată existenţa unor subdomenii (puse în relaţie sau nu cu domeniul superordonat). precis delimitate este faptul că Enciclopedia lui Diaconoviciu (1898-1902) consemnează subdomeniul semasiologie. Într-o situaţie similară este marca gram(atică). de aprecierea nivelului de existenţă pe plan internaţional. tristeţe patologică”. Denumirea lingvistică (înregistrată numai izolat în unele dicţionare sub alte variante formale (limbistică. mus(ică). Astfel se constată că pentru anumite ramuri ştiinţifice. în nici unul dintre dicţionarele secolului al XIX-lea nu se înregistrează marca ec(onomic). (med. astrol(ogie). notată t şi explicitată termin (termen). aparţinând morfologiei. pat(ologies) sau fiziol(ogie) apărând numai în dicţionarele din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. chim(ie). aceste dicţionare dau o marcă generală care indică apartenenţa la LS.5). ceea ce se reflectă în absenţa acestei mărci în dicţionarele din secolul al XIX-lea. Un argument care susţine existenţa altor subdomenii. semanticii.14. ş.) „fază a ciclului economic care urmează după o perioadă de criză economică în care producţia se menţine la nivel scăzut. Protopopescu-Popescu 1860. opusă lui vorbă. semasiologia fiind precis încadrată şi subordonată în această ştiinţă. Mă voi opri la două aspecte privind formarea şi modernizarea terminologiilor româneşti în secolul al XIX-lea: un aspect priveşte importanţa mărcilor diastratice din dicţionarele acestei perioade pentru determinarea domeniilor şi subdomeniilor ştiinţifice existente (II1). geom(etrie). II În cele ce urmează voi arăta utilitatea analizei dicţionarelor pentru studiul terminologiilor (LS) din perspectivă diacronică. „ştiinţa limbii” (p. delimitări care denotă anticiparea semanticii contrastive dezvoltată mult mai târziu). În acest text găsim denumiri actuale ale unor subdomenii lingvistice (nu numai semasiologie. Relaţia dintre mărcile diastratice de subdomeniu şi domeniu poate fi relevantă pentru evoluţia LS l şi din altă perspectivă. în schimb.” în contextul specific depresiune barometrică. Mai mult chiar. teol(ogie). ca de exemplu: aritm (etică). Rezultă că ştiinţele economice ca sumă a mai multor subdomenii s-au dezvoltat mai târziu. Similar se prezintă şi mărcile de subdomeniu din medicină). fiz(ică). p.. în toate dicţionarele din secolul al XIX-lea apare marca comerc(iu) sau comerţ şi numai în unele dintre ele (Poenar 1840 şi Costinescu 1870) e înregistrată marca fina(anţe). privind existenţa domeniului şi a subdomeniului nu se poate limita la analiza mărcilor diastratice din dicţionare.) „stare mentală. II 1 S-a constatat că dicţionarele cercetate (Poenar 1840. în condiţiile în care rămâne redusă şi puterea de cumpărare a populaţiei” . alg(ebră). astron(omie). „semasiologie indoeuropeană”. voi mai avea în vedere posibilitatea de a aprecia stadiul evoluţiei ştiinţifice pe baza comparării definiţiilor lexicografice date câtorva termeni din dicţionare apărute în momente diferite (II 2).) „pierdere a energiei fizice şi morale”. Mărcile diastratice înregistrate în toate dicţionarele din secolul al XIX-lea susţin existenţa anumitor domenii în acea epocă: agric(ultură). anat(omie). unele ca terap(eutică). mărfurile se vând greu şi la preţuri scăzute. de exemplu trimiţând la un text relevant din 1887 (Şăineanu). mat(ematică). bot(anică). în schimb. Şăineanu desemnează ramuri lingvistice care presupun abstractizări şi interpretări de sinteză fundamentale în orientările actuale ale domeniului: „linguistica generală” şi 33 . cu precizări şi sintagme explicative. p. scade valoarea acţiunilor. adică unitate lexicală specializată. Observaţia este susţinută de date extralingvistice privind dezvoltarea relaţiilor economice şi. Costinescu 1870) delimitează mărci diastratice pentru anumite domenii ale LS. chir(urgie). med(icină). miner(alogie). p. dicţionarele analizate dau numai mărci de subdomeniu. păstrate până azi: „ştiinţele filologice”. pict(ură).mică. gram(atică). Stamati 1850. dar şi foneticii. mai mult chiar.a. marca trigon(ometrie) apare numai în dicţionarele de după 1860. vocabularului. zicere. În acest caz. cu alte contexte specifice şi (econ.5 cu diferenţieri de subsubdomenii „semasiologie comparativă (a idiomurilor)”. linguistică) este bine reprezentată în textul lui Şăineanu. (psih. ret(orică). Negulici 1848. care precede în dicţionarele din secolul al XIX lea şi din prima jumătate a secolului XX termeni lingvistici variaţi. sintaxei. cu diverse contexte specifice: depresiune difuză.

) de a restabili şi de a tămădui maladiile” (Negulici 1848). după oarekare reguli“ (Negulici 1848). În definiţiile din dicţionarele de la sfârşitul secolului al XIX lea rezultă o specializare superioară prin indicarea de subsubdomenii. ARTĂ este definit de unele dintre dicţionarele din secolul al XIX-lea ca „metod de a face bine un lucru. medicină agissantă. Rezultă că la sfârşitul secolului al XIX-lea. dar că paralel se impun sintagme cu sensuri specializate. Echivalenţa mărcii diastratice din dicţionare (gramatică) cu (lingvistică) nu poate fi interpretată decât parţial ca o specializare şi modernizare insuficiente. colori. ceea ce indică caracterul practic al acestui domeniu în prima jumătate a secolului al XIXlea.. Considerăm că pentru domeniile şi subdomeniile indicate de dicţionarele din secolul al XIX-lea prin mărci diastratice dispunem de terminologii mai mult sau mai puţin proprii. medicină expectantă (Costinescu 1870). Gradul superior de dezvoltare a domeniului este reflectat de definiţiile din dicţionarele din a doua jumătate a secolului al XIX lea care înregistrează subdomenii ale medicinei: „hygienă. „Scientia este cotra arte ca teoria cotra problema”). arte militare. iar analiza acestui aspect poate fi relevantă. cu precizările privind evoluţia extralingvistică şi lingvistică implicate. Se remarcă în unele dintre definiţiile analizate că. Unele denumiri de subdomenii nu mai sunt actuale. arte technice. ceea ce indică şi o evoluţie lexico-semantică. anatomie animală. în care se indică şi relaţiile ierarhice. informaţii de asemenea utile din perspectivă diacronică. indicat şi de textele româneşti din epocă. specializate. Costinescu 1870).„linguistica filosofică” (p. succinte. medicină veterinară (Costinescu 187O. anatomie patologică şi altele ( Costinescu 1870). chirurgie“ (Antonescu 1860) sau „medicină climinică. definiţiile lexicografice din secolul al XIX-lea sunt uzuale. unele păstrate până azi. mai rezultă din această analiză importanţa relaţiei dintre dicţionare-texte ca principiu de analiză modernă a terminolgiilor. medicină legală. Se mai poate menţiona că unele dicţionare din secolul al XIX-lea (Negulici 1848) dau nu numai mărci de domenii. de exemplu medicină dulce. anatomie descriptivă (Antonescu 1860) sau anatomie hirurgicală. Definirea prin „artă” sau „sciinţă” şi a altor denumiri de domenii ne obligă la analiza definiţiilor lor. arte theatrale. în curs de formare). pe de o parte şi arte formose (sintagmă calchiată din franceză. chiar dacă diferenţiate parţial ca evoluţie şi caracteristici. Laurian şi Massim). II 2 Pentru a arăta evoluţia domeniilor aşa cum apare în dicţionare vom compara definiţiile date de dicţionare pentru termenul MEDICINĂ. ci şi o prezentare explicită a lor. aplicat până acum numai din perspectivă sincronică. La modul general. lucrarea cu scientia” . Din perspectivă diacronică. Laurian şi Massim 1871-1876 reiau definiţia privind caracterul aplicativ al ARTEI în opoziţie cu ŞTIINŢA (“scientia practica. de exemplu: „arta (subl. pentru care se propune clasarea prin „sciinţă”. sensul specializat păstrat până azi ocupă primul loc „exprimare prin cuvinte. sunete etc a stărilor sufleteşti 34 . echivalent cu „meşteşug” (Poenar 1848. Această „luptă” între sensuri cu tendinţa impunerii numai a unui sens specializat se constată şi în definiţiile din dicţionarele din prima jumătate a secolului XX: în Candrea-Adamescu 1926. Aceeaşi relaţie e stabilită de Protopopescu şi Popescu 1862: „(arta) este applicaţia ştiinţi câştigată de omu şi a puteri de care dispune la realisaţia vreunui lucru” („ştiinţă” având aici sensul curent în epocă de „cunoştinţă”. pathologie. La Laurian şi Massim apar însă şi specializări indicate sintagmatic: arte mecanice. de exemplu pentru anatomie: anatomie generală. aplicarea acestui principiu arată posibilitatea unor decalaje între textele ştiinţifice şi dicţionare (deficienţă constatată şi în perioada actuală în tratarea din dicţionare a terminologiilor noi. din punct de vedere conceptual şi lexicografic definirea termenului MEDICINĂ se face prin „artă” şi nu prin „ştiinţă”.16). simple. Analiza textului lui Şăineanu (şi a altor texte ale lui). n. sensul aplicativ al lui ARTĂ nu a dispărut. înregistrată şi de Poenar 1840) şi arte musicale. referinţele lui bibliografice internaţionale arată că lingvistica este delimitată şi destul de specializată prin subdomeniile ei la sfârşitul secolului al XIX-lea. Antonescu 1862. therapeutică..

Bidu-Vrănceanu. Bidu-Vrănceanu.Negulici. Angela (1976). Niklas-Salminen.Hill. „Mărcile stilistice (diastratice) în DEX“. Bidu-Vrănceanu. adecvate (din LC sau din LS).Theoretical and Applied Semantics. Studii istorice despre transiţiunea sensurilor.Sedes. DICŢIONARE Poenar 1840 . REFERINTE BIBLIOGRAFICE Bidu – Vrănceanu. Câmpuri lexicale în limba română. Dicsionăraşu românescu de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles. în Aspects of language. Bucureşti: Editura Humanitas. Studies in honour of Mario Alinei. Introduction à la lexicologie. „Les marques stylistiques /diastratiques dans le dictionnaire monolingue“.Aaron. Angela (2005). având însă un caracter mult mai detaliat: „măiestria de a produce. Sorin (1978). Bidu-Vrănceanu. Bucureşti: Editura Academiei. Analiza evoluţiei sensurilor lui ARTĂ înregistrată de diferite dicţionare confirmă tendinţa de specializare în primul rând prin distincţia dintre teorie şi practică (tendinţă constatată şi la alţi termeni) şi apoi printr-o specializare profesională mai limitată.superioare. Berlin. Angela (1987).M. Angela (1997). Manuale di Semantica descrittiva. Vacabularului romanu de toate vorbele străbune repriimite pînă acum în limba română şi de toate quelle que suntu a se mai priimi d’acum înainte şi mai alesu în sciinţe. Walter de Gruyter. Bucarest. Editura Universităţii din Bucureşti. În DLR (ediţia veche) apare acelaşi tip de definiţie. 1862. vol. Bucureşti: Tipografia Academiei Române. sunete. G. compararea lor aduce astfel date importante pentru studiul evoluţiei terminologiilor româneşti (alături de alte aspecte posibile ale interesului pentru aceste dicţionare). Aino (2003). Angela (1993). Lectura dicţionarelor. Din perspectivă diacronică însă. Vocabulaire Français -Valaque. Lazăr (1887). Bucureşti: Editura Metropol. ediţie îngrijită de Livia Vasiluţă. Costinescu 187O . Mortureux. Nou dictionaru portativu de toate zicerile radicale şi străine neintroduse şi introduse în limbă cuprinzîndu şi termeni ştiinţifici şi literari. La lexicologie. Alice şi Martin-Berthet. La lexicologie entre langue et discours. 1999.Bucuresci. ”La sémantique et ses applications à la lexicographie”. interesul pentru aceste dicţionare este justificat de interpretarea ca texte-martor pentru o anumită epocă şi pentru anumite probleme ale evoluţiei lexicale. 1851. Lexicul specializat în mişcare. Sorin (1979). Limba română contemporană . Concluziile rezultate din analiza câtorva aspecte ale interdependenţei dintre lexicografie şi semantică sau terminologie demonstrează utilitatea acestei abordări. Bucuresci: Imprimeria nationale a lui Stephan Rassidescu. culori. Paris: Ed.D.Antonescu.Essais d’analyse componentielle appliquée aux langues romanes. Bidu-Vrănceanu. F. 1870. Iaşi.55-67. Antonescu 1862 – G. ceva ce naşte în privitori şi ascultători emoţiune estetică”. Corbin. p. Systématique des noms de couleurs. Françoise (1998). a înfăţişa prin mijloace plastice. vol. Editions Jean Favard. Stati. mişcări ceva frumos. (mai ales pentru dicţionarele din secolul al XIX-lea care nu sunt legate de activitatea Academiei Române) acest rol nu poate fi atribuit. 1862. 35 . Paris: Armand Colin. 3. cuvinte. Rodopi.T. Amsterdam: Ed. Timişoara: Editura de Vest. în Limbă şi literatură. Pierre (1989). Ein internationale Handbuch zur Lexikographie. Bidu-Vrănceanu. Angela (2007). Lehmann. Bucureşti.Popescu.II.Lexicul. Stamati 1851 – Pah. Negulici 1848 – I. Bucuresci. Angela (2008). New York.Poyenar.P. Marie France (1997). 1840.Vocabularu romano-francsu dupe Dictinarului Academiei francese. în Angela Bidu-Vrănceanu şi Narcisa Forăscu. Editura Universităţii din Bucureşti. 2737. Aplicarea sincronică sau diacronică arată şi diferenţe importante privind obiectivele urmărite şi rezultatele obţinute. Protopoescu-Popescu 1862 – E. Din perspectivă sincronică. Dictionar rumân. Paris: Dunod. Stati. Încercare asupra semasiologiei limbei române.II . dicţionarele interesează mai ales sub aspectul social-normativ privind impunerea unor sensuri corecte. La sémantiques des adjectifs .Stamati. a emoţiunilor estetice” (ilustrat prin sintagma operă de artă). 1848. linii. Napoli: Liguor editori. Şăineanu.Protopopescu şi V. Sémantique et morphologie. în Worterbucher/Dictionaries/Dictionnaires.

Candrea-Adamescu 1926 – Candrea. Bucureşti DLR – Dicţionarul limbii române.Arc Gunivas ABSTRACT This paper analyses several aspects of the interdependence among lexicography. II. 1940. with interesting results for the role of such an analysis in identifying the Romanian terminologies in a certain period. vol. 1934. Ed. the evolution of domains. şt. 1926-1931. ediţia a 2-a. III. of corpus and of meaning definitions is observed. tom II 1876. DEXI – Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române. Bucureşti: Librăriile Socec şi Sfetea DEX – Dicţionar explicativ al limbii române. După însărcinarea dată de Societatea Academică Română. Eugenia Dima 2007.Laurian şi Massim 1871/1876 – Dicţionarul limbei române. Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi. semantics and terminology. I. From the synchronic point of view. şi Adamescu Gh. the perspective which is adopted is the descriptivenormative one. and from the diachronic point of view. Differences between the set goals and the achieved outcomes are established in accordance with the synchronic or diachronic perspective. Coteanu şi Lucreţia Mareş 1997. coord. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. 1913. 36 . I.I. Tom I 1971(1873). Bucureşti: Noua tipografie a laboratorilor români. coord.

Dicţionar de antonime al limbii române. multe dintre cele mai noi lucrări lexicografice de profil din literatura de specialitate internaţională (The Oxford Dictionary of Synonyms and Antonyms. Le Robert. Eliminarea cuvintelor s-a făcut din următoarele motive: 1. şi subst. a. vol. relevarea opoziţiilor antonimice în descrierea sensurilor are în dicţionarele explicative un caracter sporadic şi incomplet[1]. deoarece. cu siguranţă. Pentru selectarea intrărilor am optat pentru confruntarea a două lucrări concepute ca instrumente de învăţare a românei sau ca instrumente de traducere: Vocabularul minimal al limbii române curente cu indicaţii gramaticale complete tradus în germană. ş. util din punct de vedere pedagogic pentru delimitarea unui număr minim de cuvinte necesare învăţării limbii române de către străini. şi prin raportare la sinonimele fiecărui sens. 2007. pe care vom încerca să-l prezentăm în continuare. puse în evidenţă de structuralismul lingvistic. aşa încât nu vom insista asupra acestui aspect. cu omonimii gramaticale cu tot (de ex. 1996. Pe de altă parte. Grand dictionnaire des synonymes et contraires. Vinţeler: Dicţionar de antonime.. adj. 1990) sunt concepute pentru vorbitori nativi. Sîrbu. 1998.). majoritatea dicţionarelor de antonime disponibile pentru limba română (Bucă şi Vinţeler: Dicţionar de antonime. plecând de la o clasă sinonimică [2]. 2002) care depăşesc mult numărul cuvintelor din vocabularul minimal al românei. 2002 . 1999. m. alb adj. prezentând o serie de caracteristici care pot îngreuna accesul străinilor la aceste instrumente de studiu: abundenţa exemplelor literare sau paremiologice româneşti.vol. sens poetic. Au rezultat aproape 1500 de cuvinte. de cunoaşterea perechilor antonimice frecvent folosite în limba proprie sau în cea pe care tocmai şi-o însuşesc. ≠ particular 37 . 1994) şi Dicţionarul esenţial inclus în Dicţionarul poliglot (Teora. atât străinii care învaţă româna. Corelaţia dintre sinonime şi antonime a făcut obiectul multor studii româneşti [3].. 1997. figurat: desăvârşi ≠ lichida da ≠ a întoarce da ≠ a lăsa tânăr ≠ înaintat. număr mare de intrări (2000 la Bucă şi Vinţeler. Larousse.2. Structurarea intrărilor din lucrarea noastră a fost determinată de caracteristicile claselor antonimice. italiană. I: A-G. Ambele operează cu conceptul de vocabular minimal sau vocabular esenţial. Pe parcurs am mai eliminat. spaniolă (Demiurg. vechi total1. respectiv 5200 de perechi antonimice la Vinţeler. Cluj-Napoca Elisabeta ŞOŞA. Universitatea „Babeş-Bolyai”. iar acum avem proximativ 650 de intrări. cât şi românii care studiază limbi străine sau traducătorii în şi din limba română au nevoie. 1997. relativ1. Or. Ceea ce propunem cu acest dicţionar este o abordare sincronică a antonimelor paradigmatice (lexicale şi gramaticale) [4]. tocmai datorită complexelor relaţii semantice constituite în lexicul unei limbi. 2001).2 aj. Henri Bertaud du Chazaud: Dictionnaire des synonymes et des contraires. 1996. Universitatea din Craiova PENTRU UN DICŢIONAR DE ANTONIME ŞI CORELATIVE Comunicarea noastră porneşte de la proiectul unui dicţionar de antonime şi corelative ce urmează a fi publicat sub egida Institutului Limbii Române ca Limbă Europeană din ClujNapoca. aşa cum observa R. II: H-Z. 1996.Gabriela BIRIŞ. Ne-au interesat numai acele cuvinte aflate în uz în româna citadină [5]. 1974. şi adv. franceză. De altfel. 2004) tratează sinonimia şi antonimia simultan. Am optat pentru un dicţionar de antonime destinat străinilor. criteriul principal al alegerii fiind cel al uzului curent. Universitatea din Craiova Diana Viorela IONESCU. care se constituie printr-un dublu proces de selecţie: pornind de la polisemie şi urmărind antonimele fiecărui sens în parte.

în redactare. ceva ~ ). fals (despre persoane. neplăcut (despre veşti) . greşit. ordonate alfabetic în caseta de bază şi în ordinea crescândă a gradaţiei în redactarea propriu-zisă (răcoare. antonime care apoi. de exemplu: despre obiecte / oameni / fiinţe / plante / acţiuni etc. – definiţia cuvântului-titlu. – sinonime – dacă există – pentru cuvintele aflate în antonimie. Acestea sunt: – indicarea antonimelor existente pentru un anumit cuvânt. inutil (cu referire la lucruri. fiecare sens având un alt antonim (de ex. româna nu dispune de un termen corespunzător sau.). defect (despre aparate. ipoteze. cu traducerea ei în engleză. Intenţia noastră a fost de a nu lărgi prea mult lista de cuvinte şi de a insista pe polisemia cuvintelor.domn ≠ duduie (sensul lui domn ca „nobil feudal” a fost eliminat) . prost (despre vreme. E adevărat că nu întotdeauna se poate găsi o formulă acceptabilă pentru toate situaţiile de acest fel. neadevărat. din motive tipografice: . ieşit din uz: - trezi ≠ pieri lat ≠ ascuţit .deci un motiv practic . neplăcut.deştept ≠ adormit 3. -te) ≠ 1. greşit (despre teorii. Pentru o mai bună perspectivă a structurii semantice a fiecărui cuvânt. Procedând aşa. întunecat. am putut introduce în listă şi antonimele gradabile de forma cald ≠ frig. cu adevărat. prost. plural la substantive. bijuterii sau despre teorii. frig. sfaturi. un fel de hiperlexem. documente. -tă f. de exemplu: cineva [sportiv. de asemenea. prefăcut sau frumos ≠ cumplit. – flexiunea (după ultimele norme din DOOM2) (gen şi număr la adjective. frumos ≠ cumplit. sens arhaic. în care antonimele sunt prezentate alfabetic. luat • 5. Utilizarea casetelor oferă posibilitatea de a trata împreună şi antonimele gradabile. mincinos. şi antonime asimetrice. închipuit. – la verbe s-a indicat întotdeauna subiectul acţiunii (cineva ~ . rezultate etc. ceva [vehicul. dacă acesta 38 . căpătat • 3. Am introdus. studenţi). respectiv cu frumos. închis. mecanisme) . fals. aparat de zbor. idei etc. inventat.]~ . refuzat • 7. în ordine alfabetică. -ţi. primit • 6. pl. rău (despre fiinţe sau despre vreme). – traducerea în engleză a perechii de antonime. respins • 8. m.2. mai puţin puse în evidenţă de dicţionarele existente: în acest caz. slab (despre calităţile profesionale ale cuiva). armată etc. au format câte o pereche antonimică cu cuvântul dat. iar la verb formele flexionare date în DOOM2). ireal. – cu traducerea lor în engleză. oribil etc. (în care unui superlativ i se opune un pozitiv). învăţăminte etc. răcoare.. persoană juridică etc. de exemplu: adevărat ≠ artificial... alteori din listă lipseşte unul dintre termenii extremi (cuvântul nu face parte din vocabularul minimal. oribil. până se ajunge la punctul maxim de pe scara de gradaţie (cald -geros). Am dorit ca structura fiecărui articol de dicţionar să cuprindă elemente informative care să-l ajute pe un străin să poată înţelege şi folosi corect cuvintele date. dar a fost preferată şi din cauza dificultăţii de a stabili ierarhii ale antonimelor în toate situaţiile. adunat • 2. în cazul citat. ca uriaş ≠ mic. ceea ce uşurează consultarea dicţionarului .] ~ ).). Uneori gradaţia este asimetrică.participiile care nu aduc nimic nou faţă de verbele de la care provin: Exemplu: DA/T (aj. bun ≠ crud (despre persoane şi despre alimente sau fructe). falsificat. redactarea este făcută sub formă de casete. urât. produse sau despre dotarea intelectuală a cuiva). cu precizarea acestuia în paranteză dreaptă de fiecare dată când nu este vorba despre persoane. incapabil (despre posibilităţi intelectuale la elevi. stricat (despre alimente)). – domeniul de referinţă. ger. intrarea este reprezentată cel mai frecvent de unul dintre termenii extremi – care intră în opoziţie cu termeni medii. cerut • 4. ger). retras • 9.). strâns).

excepţional . de asemenea.) ≠ înalt b) univers: cer ≠ pământ c) forme de relief: adânc (subst. cumnat ≠ cumnată. noapte / noaptea.şi mizerabil. seară (8) punctele cardinale: est ≠ vest orient ≠ occident răsărit ≠ apus oriental ≠ occidental sud ≠ nord 39 . gură ≠ fund (2) opoziţii pe verticală a) dimensiuni: adânc (adj. înălţime. scriitor ≠ scriitoare etc. culme. spate frunte ≠ coadă. doctor ≠ doctoriţă.despre oameni.) ≠ culme. englez ≠ englezoaică. înalt. picior faţă ≠ ceafă.nume de profesii. odată. spate. seară / seara zori ≠ noapte.). poimâine dimineaţă / dimineaţa ≠ amiază. uriaş (adj. de aceea ne-am oprit la mic). nepoată părinte ≠ fiu. (de tipul elev ≠ elevă. nu corespunde din punct de vedere stilistic (de ex. român ≠ româncă. a. dar la care ar trebui discutat statutul de antonime pentru un vorbitor nativ de limba română: (1) părţi ale corpului uman cap ≠ coadă.suprafaţă fund ≠ culme. grade de rudenie ş. tânăr bătrână ≠ tânără bunic. mâine. soţie tată ≠ mamă unchi ≠ mătuşă (4) opoziţii de vârstă şi de generaţie: bătrân ≠ copil. vârf mare (subs. intrări care au ca antonim un superlativ (antonime asimetrice) a) superlativ vs pozitiv : b) pozitiv vs superlativ : enorm. azi ≠ alaltăieri. rege ≠ regină. dar au fost eliminate majoritatea perechilor formate cu sufixe moţionale (care în română nu au un sistem bine organizat) . a căror prezenţă ar fi extrem de utilă într-un dicţionar destinat străinilor. deal. fiică (5) superlative care nu au ca antonim tot un superlativ şi invers. odinioară. văr ≠ verişoară.) ≠ mic enorm (adv. obiect (7) opoziţii temporale: astăzi. evreu ≠ evreică. nume etnice. oribil (6) generice din domeniul regnului animal şi mineral: om ≠ animal fiinţă ≠ lucru. dos. munte. despre rezultate în activitate . Am introdus. prin atracţie antonimică. Redăm mai jos o listă de cuvinte-problemă. puţin excepţional ≠ prost blând ≠ cumplit frumos ≠ cumplit. şes d) clădiri: bază ≠ vârf e) părţi ale plantei: rădăcină ≠ vârf soare ≠ lună (3) opoziţii de sex a) animale: berbec ≠ oaie bou ≠ vacă cocoş ≠ găină băiat ≠ fată bărbat ≠ femeie domn ≠ doamnă. fiu ≠ fiică. bunică ≠ nepot. ieri. domnişoară b) oameni: frate ≠ soră soţ ≠ nevastă.) ≠ deloc.) ≠ munte vale ≠ creastă. lui uriaş nu îi corespunde nimic în lista noastră. cuvintele formate cu prefixe specifice (util – inutil).există.

ceva ≠ nimic. am crezut este necesar să includem şi perechile de substantive în care este exprimată opoziţia de generaţie (bunic. compune ≠ descompune. munte . l-am păstrat pe domn ≠ doamnă.). dar şi scriitor ≠ scriitoare. ind. Astfel. socru. subsol primăvară / primăvara ≠ toamnă / toamna pivniţă ≠ pod podea ≠ plafon. îmbrăca ≠ dezbrăca. 3. păstrându-le doar pe acelea la care opoziţia de sex se exprimă heterolex: frate ≠ soră. am dat serii de cuvinte care se află pe o axă verticală. a (se) separa separate. De asemenea. Pentru că în unele lucrări apar perechi cum sunt deal ≠ vale sau cer ≠ pământ. prez.(9) anotimpurile: iarnă / iarna ≠ vară / vara (10) părţi ale casei: parter ≠ etaj. orizontală sau pe o axă de simetrie: la forme de relief. soacră ≠ ginere. ind. înfiinţa ≠ desfiinţa. încălţa ≠ descălţa. prez. cuvântul absolut are două intrări: absolut1 ≠ relativ1 adj.. fiind un apelativ. imperf. tavan (11) grade de rudenie: socru. domnişoară (pe duduie. a (se) mărita (pentru femei) join in marriage. deşi este în Dicţionarul minimal. la plante (rădăcină ≠ vârf). iluzie ≠ deziluzie.) ≠ alt. dar în redactare este indicată creşterea de altitudine). profesor ≠ profesoară sau ziarist ≠ ziaristă).1. fiică. 6 să (se) căsătorească) ≠ (cineva ~ / sb ~ ) • a (se) căsători „a (se) uni prin căsătorie / join in marriage” Sin: a (se) însura (pentru bărbaţi). nepoată. dezaprobare. Normal. 3. prinde ≠ desprinde. (13) forme pronominale: acelaşi (adj. culme (vale ≠ creastă. divorce 40 .. imperf. numerotând aceste intrări (de exemplu. 6 (mă/se) despart. spre exemplificare. prez. Fiindcă apare opoziţia tânăr ≠ bătrân. ordinea este alfabetică în casetă. îngropa ≠ dezgropa etc. Au existat deci numeroase dubii în privinţa criteriilor de selecţie a antonimelor. împacheta ≠ despacheta. am tratat separat cuvintele cu valori gramaticale diferite (adjectiv şi adverb.precizăm. acesta (adj.) ≠ altul. spate. faţă ≠ ceafă.3 (se) despărţea. avantaj ≠ dezavantaj.: normal ≠ anormal des-/dez-: acoperi ≠ descoperi. aprobare ≠ dezaproba. antonimele clasice de tipul bine ≠ rău. acelaşi (pron. conj. unchi ≠ mătuşă. . 3 (se) căsătorea. piept ≠ spate). acest (adj. conj. agreabil ≠ dezagreabil. podea ≠ tavan. 6 divorţează) • a (se) despărţi • a divorţa „a desface o căsătorie / cause people to come apart” Sin: a divorţa. a. părinte ≠ fiu. începând cu nivelul cel mai de jos vale şi terminând cu … vârf. face ≠ desface. get married DESPĂRŢI (a (se) ~) (vb IV. la om. bunică ≠ nepot. nu l-am introdus decât ca sinonim pentru domnişoară). clădiri sau lucruri (faţă ≠ dos. aproba. încărca ≠ descărca. noră (12) formaţii prefixate cu: a. culme. posibil ≠ imposibil etc. deal.) ≠ acela. fără pl.: acceptabil ≠ inacceptabil. (din categoria gradelor de rudenie) sau bou ≠ vacă ş. spate). ne-: adevăr./ in-/ im. care ar fi foarte utile pentru străini. . adevărat ≠ neadevăr. n. Pentru că am indicat şi flexiunea. neadevărat. 6 să (se) despartă) DIVORŢA (a ~) (vb I. grec ≠ grecoaică. soacră ≠ ginere. a veni ≠ a pleca nu au ridicat probleme.1. 6 (mă/se) căsătoresc. pentru exprimarea opoziţiei de sex (român ≠ româncă. Am vrut însă ca în dicţionar să intre şi antonime din seria corelativelor [6]. etaj. noră). A DIVORŢA: CĂSĂTORI (a (se) ~) (vb IV. am eliminat cuvintele din Dicţionarul minimal formate cu sufixe moţionale. emigra ≠ imigra. la om (cap ≠ picioare.). ind. naş ≠ fin etc. 3. legal ≠ ilegal. la fel alb1 ≠ negru1 adj. la structura casei (parter ≠ subsol. cineva ≠ nimeni etc. prez. mobil ≠ imobil. Redăm mai jos. absolut2 ≠ relativ2 adv. şi alb2 ≠ negru2 (subst. caseta verbului A (SE) CĂSĂTORI ≠ A (SE) DESPĂRŢI. celălalt. i. pod ≠ pivniţă). aşteptat ≠ neaşteptat etc. creşte ≠ descreşte. prez. pron. aproape ≠ departe. adjectiv şi substantiv.

satisfied NECĂJI/T (aj. ind. imperf.şi pe cea a adjectivului BUCUROS ≠ NECĂJIT. 3. m. a (se) retrage şi a păstra nu pot fi selectate ca pereche antonimică pentru că a se retrage funcţionează în antonimie numai cu a reveni. pl. a se reîntoarce (la o funcţie.. amărât.. leave • a abandona • a părăsi „a pleca dintr-un loc. -oase) ≠ a) (d.. -tă f. m.-te) TRI/ST (aj. prez. exprimă sau sugerează o durere sufletească sau care şi-a pierdut buna dispoziţie / having or expressing spiritual pain. prez. a părăsi. miserable. indispus. -oşi. Acestea pot fi sau nu sinonime între ele.m. vesel. etc. 6 abandonează) PĂRĂSI (a ~) (vb IV.1 mă retrăsei. redate în ordine alfabetică. unde sunt date intrările (în stânga) şi perechile lor (în dreapta). -ţi. nu este posibilă pentru toate domeniile de referinţă. imperf. 3.” sadness. -tă f. part. diferenţele semantice dintre cuvintele vizate. 4 revenim. ind. ind. 6 păstrează) REVENI (a ~) (vb IV. 6 renunţă) RETRAGE (a se ~) (vb III. grievous După cum se poate observa. cheerful sad. living) • bucuros • necăjit „plin de bucurii. ind. în acest caz este nevoie de explicaţiile suplimentare din afara casetei propriu-zise pentru a se putea selecta perechea de antonime. sad. TRIST: BUCUR/OS (aj. ease. 2 revino) • a reveni „a relua ceva (o activitate).) / to begin sth again (as an activity. prez. ind. -stă f. / full of joy. 3 părăsea.. paucity. pl.)” Sin: a se lăsa. prez. give up. mâhnit sad. a reîncepe Resume • a reveni „a veni înapoi (la persoana sau la locul de unde a plecat) / to come back to a place or to sb” 41 . exprimă sau sugerează o senzaţie de bucurie / undergoing or suggesting joyfulness. Există însă şi situaţii în care intrarea propriu-zisă este urmată de sinonime. 6 să revină. vesel. SUPĂRAT. vesel Sin: amărât. perf. expressing spiritual satisfaction” Sin: fericit. prez. pl. m. Spre exemplu. sullen.) / to give sth up (as an acitivity. mod de trai / of life. deficiency. imper. m. ind. etc. joyful.a. cheerless. pentru a se vedea. imperf. retras) ≠ (cineva ~ / sb ~) • a abandona • a se retrage „a renunţa la ceva (la o activitate. joyful. la o funcţie. membership. deprimat. chinuit. de neajunsuri. 4 ne retraserăm. 6 revin.. conj. cheerless • trist „plin de bucurie / full of joy” „plin de tristeţe / full of sadness” Sin: fericit. mulţumit. voios happy. oasă f. ceea ce înseamnă că nu este suficientă parcurgea doar a casetei principale. deoarece lectura în corespondenţă stângadreapta. primul rând cu primul rând ş. la o organizaţie etc. fără lipsuri „plin de supărări..d. întristat happy.)” Sin: a relua. glad. 1. îndestulat. satisfăcut Sin: amărât. persoane / of people) • bucuros „care încearcă. desolate. într-o organizaţie etc. ABANDONA (a ~) (vb I.” Sin: fericit. prez. / full of etc. miserable. position.. dispirited.. prez.3 revenea. cheerful grievous. lacking in cheerfulness” Sin: abătut. de lipsuri etc.3. a renunţa abandon. cheerful. viaţă. conj. în oglindă. ci şi toate celelalte casete. întristat. a position. de lângă o persoană / to leave a place or a person” PĂSTRA (a ~) (vb I. trist happy. upset. intrarea din partea stângă a casetei are ca antonime cuvintele incluse în caseta din dreapta. prez. -şti. -ţi. 3 se retrăgea. comfort. -ste) • necăjit • supărat • trist „care are. 3. s. sorrowful b) (d. mizerabil.3. pl. 3. 6 părăsesc. 6 mă/se retrag. 6 să părăsească) RENUNŢA (a ~) (vb I. joyful. etc.-te) SUPĂRA/T (aj. 2 revii.. etc. 1. a place in an organisation. satisfăcut. mulţumit.

Definiţiile de dicţionar ale intrărilor au fost verificate cu cele din DEX (1996) şi din Micul dicţionar academic (2001 – 2003). v. Vinţeler. 1984:118. italiană spaniolă. Şuteu. Bucureşti: Editura Academiei. Cu aplicaţii la limba română. Cluj-Napoca: Casa cărţii de ştiinţă. DŞL s. entries and their antonyms.. 39-53. the dictionary will operate a basic list of entries. v. Maria e. a lăsa leave. Româna citadină. 1970. a se reîntoarce Return • a păstra „a ţine mai departe ceva în posesia sa / to continue to have sth” Sin: a menţine. Antonimele în sistemul lexical (cu exemple din limba latină) în: Sistemele limbii. EDP. franceză. 2001). Richard (1977). Bucureşti: Editura Demiurg (Ed. to be issued under the aegis of the Institute of Romanian Language as a European Language in Cluj-Napoca.). în: Études romanes dédiées à Maria Iliescu. 1994: 7. Polisemia în limba română. a reţine keep.a. Bucureşti: Nemira (DŞL). 180181. The selection of the antonymic categories included in the dictionary will follow preset criteria. Iliescu. Baia Mare. Ileana Mureşan. coordinated by Maria Iliescu. Flora Şuteu.Sin: a lăsa. Bucureşti. and c) providing the English translation of the definitions. 1998:180. Sîrbu. established on Vocabularul minimal al limbii române (Basic Vocabulary of Romanian. [3] Lucia Wald. Vocabularul minimal al limbii române curente cu indicaţii gramaticale complete tradus în germană. 1994. Antonimia lexicală în limba română. antonimul sau antonimele sale. 42 . Dicţionar poliglot: română.a. engleză. Iliescu. 1977: 5. renounce • a renunţa „a înceta de a mai face ceva / to stop doing sth” Sin: a abandona. Timişoara: Facla. în Studii şi articole vol. renounce Sin: a se înapoia. Conceived from the perspective of a non-native user of Romanian. a arunca. franceză.. Bidu-Vrănceanu. Maria Iliescu. 1981). Angela e. 1977: 43. în PLG VII. a părăsi abandon • a părăsi • a renunţa „a nu mai ţine ceva în posesia sa / to give sth up” Sin: a abandona. Maria (1977). Timişoara: Facla. a lăsa give up. fiind indicate traducerile pentru cuvântul-titlu. II. ABSTRACT The present paper tackles on a project to elaborate a bilingual (Romanian – English) dictionary of antonyms and correlatives. I Vocabularul minimal al limbii române (tradus în franceză. Probleme ale corelaţiei dintre sinonime şi antonime. definiţia de dicţionar a cuvintelor sinonime – dacă traducerea acestora poate ajuta la identificarea celui mai bun corespondent al intrării în limba engleză. Narcisa (1984). Flora (1998). abandon. [2] Bidu-Vrănceanu Angela şi Narcisa Forăscu. Iliescu. Termenul nu e utilizat în lingvistica românească pentru relaţii lexicale. germană. Maria Iliescu.a (1994). Bucureşti: Editura Teora. by: a) the lexicographic definition of the meanings. Vinţeler. p. Mureşan. [5]. (2001). ci doar cu sensul din sintaxă sau din fonologie. Sîrbu. [6]. Craiova: Editura Universitaria. NOTE [1] R. op.cit. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. b) the relations of synonymy and antonymy seen in indeterminacy. descrierea fiecărei perechi de antonime sub mai multe aspecte: domeniul de referinţă (spre exemplu: despre obiecte / oameni / fiinţe / plante / acţiuni etc. italiană. retain • a reveni „a relua o activitate întreruptă / to begin sth again or continue sth after stopping for a time” Sin: a relua Resume Una din noutăţile dicţionarului pe piaţa românească este caracterul bilingv: română-engleză. Antonimele: încercare de definire şi de clasificare. abandon. thus aiming to catch the most interesting aspects of this complex phenomenon. emphasizing the polysemy of these entries. Onufrie (1981). Ileana (2005). Such a dictionary has been approached as one of the main working tools within the process of teaching / learning antonymy in Romanian. Sîrbu. p. Maria e. 1981. R. 2005. (2001). Lucia (1970). engleză şi spaniolă). Dicţionar de ştiinţe ale limbii. Wald. Angela şi Forăscu. a se întoarce. spaniolă. Modele de structurare semantică.

întotdeauna supuse unei lecturi verticale parţiale în momentul reperării obiectului mesajului” şi o microstructură: „ansamblul de informaţii ordonate din fiecare articol. care realizează un program de informare constant pentru toate articolele şi care se citeşte pe orizontală. întrucât acesta are avantajul de a oferi. conform pezentării de pe site-ul www. Din punctul de vedere al scopului lor. Dicţionarul este un instrument care înregistrează fapte lexicografice. Acest proces de consultare a dicţionarului constituie prima etapă a învăţării lexicale [6]. răspunde exigenţelor informării şi comunicării. 2. într-o carte. Dicţionar de marketing online . o privire asupra dinamicii limbajului de marketing (LMk) pe o perioadă de aproximativ douăzeci de ani (1999 . cât şi una strict pragmatică. prin cele trei ediţii ale sale. o abordare socio-culturală care depinde strict de modul de utilizare” [3]. Cuvântul „dicţionar” şi echivalentele sale în diverse limbi [2] sunt folosite pentru „a semnala. concept care introduce o relativă „libertate” de decodare a sensului cuvintelor de către vorbitori [7]. după alte criterii. Existenţa a trei variante ale aceluiaşi dicţionar ne-a sugerat ideea că o 43 . Aşadar. urmată de alte două variante electronice.Roxana CIOLĂNEANU. caracteristică epocii în care a fost conceput. Din punctul de vedere al structurii. cea clasică. Prima ediţie.2008). a fost postat în 2008). orientată spre utilizarea acestuia în funcţie de nevoile lectorului. mai rar.ro/biblioteca-virtuală. bazîndu-se pe două tipuri de cunoaştere [8]: cunoaşterea pasivă. Este o „operă lexicografică care înregistrează cuvintele unei limbi ori a două sau mai multe limbi în ordine alfabetică şi. într-o manieră particulară.DM1). în speţă limbajul de marketing. Academia de Studii Economice din Bucureşti TERMINOLOGIA DE MARKETING ÎN DICŢIONARELE DE SPECIALITATE În lucrarea de faţă ne propunem să surprindem câteva aspecte ale dinamicii lexicului specializat. concretizată în folosirea adecvată a unităţii respective în diverse contexte lingvistice (utilizare). după intrare” [5]. Obiectul lor este prin excelenţă pedagogic pentru că vizează eliminarea diferenţelor care există între cunoştinţele lectorilor lor şi cele ale comunităţii” [4]. întrucât nu l-am găsit precizat) şi Dicţionar de marketing online DMO 3 (care. dicţionarul are atât o dimensiune ideologică. 1. a fost publicată în 1999 (Dicţionar de marketing . ne-am oprit numai asupra unuia dintre dicţionarele specializate de marketing consultate. orice dicţionar are o macrostructură. „dicţionarele sunt obiecte manufacturate a căror producţie.DMO 2 (al cărei an de apariţie nu l-am putut stabili clar.managusamv. numită şi nomenclatură: „ansamblul de intrări ordonate. din perspectiva autorului său. Consultarea dicţionarului explicativ este determinată de cunoaşterea insuficientă sau necunoaşterea sensului sau sensurilor unui cuvînt din limba română. Pentru a servi scopului acestei lucrări. cum ar fi cele analogice”[1]. importantă în societăţile dezvoltate. care constă în înţelegere (definirea lexicografică şi semică) şi interpretare (etichetarea concretă şi corectă a unei realităţi extralingvistice) şi cunoaşterea activă. cu trăsături distinctive. aşa cum sunt ele reflectate de dicţionarele de specialitate.

comparaţie a lor ar putea aduce date interesante în ceea ce priveşte evoluţia LMk în limba română şi. o a doua categorie cuprinde termeni româneşti care nu sunt de marketing sau nu au sens specializat de marketing (ex. PANOTAJ. plasare (distribuţie) şi pomovare”. au şi dezavantaje: pe de o parte. Un alt aspect interesant este nevoia de precizare a unui termen prin adăugarea de determinanţi: dacă în ediţia din 1999 apăreau termeni simpli precum MOSTRĂ. unii fiind înregistraţi chiar de dicţionarele generale (ex. în ediţiile ulterioare ei apar cu determinanţi. în ediţia din 1999. dar nici nu este înlocuită cu sintagma românească CERCETARE DE BIROU. MIX DE MARKETING este eliminat. ADVERTISING. MARCĂ DE FABRICĂ.BTL). preţ. o primă observaţie care se desprinde din comparaţia celor trei variante de dicţionar este de ordin cantitativ şi se referă la reducerea drastică a numărului de intrări din prima ediţie comparativ cu variantele ulterioare: 1274 în DM 1. CONSUMATOR. englezi şi francezi. PUBLICITATE PRIN CORESPONDENŢĂ. şi utilizarea sintagmei eliminate. COMPARTIMENT DE MARKETING. PROMOŢIE. La nivelul macrostructurii. deşi ele se întâlnesc în texte şi în alte lucrări lexicografice sunt: ATRIBUTE (ALE PRODUSULUI). POLITICĂ DE DISTRIBUŢIE. ACONT. CANIBALIZARE A PRODUSULUI/GAMEI. SOLDARE. PUBLICITATE STRADALĂ. cu toate că aceasta apare şi este definită în manualele de marketing de nivel liceal. Mixul de marketing reprezintă un concept esenţial al teoriei marketingului modern. PUBLICITATE DIRECTĂ. a. AMBALAJ SECUNDAR. s-a renunţat la unii termeni de origine engleză. MARCĂ DUBLĂ. Există. BUS-MAILING etc. importanţi pentru LMk. CANIBALIZARE. BELOW-THE-LINE . CONSUMERISM. LIDER DE OPINIE. Un exemplu în acest sens este sintagma DESK RESEARCH. POLITICĂ DE PRODUS. PROSPECT. astăzi. NOTORIETATE. termenul MARKETING-MIX apare sinonim cu MIX DE MARKETING. CUMPĂRARE IMPULSIVĂ. preţ. iar definiţia primului conţine cea de-a doua sintagmă: „combinarea ansamblului politicilor de produs. Alţi termeni şi sintagme care sunt eliminate din ediţiile online.1. situaţia inversă. ACCES PRIME TIME. apar destul de frecvent în textele de specialitate (ex. CERCETARE DE PIAŢĂ. pentru care nu s-au introdus echivalentele româneşti. în număr de două: o categorie este constituită din termeni străini. au fost eliminaţi şi termeni englezeşti care. În celelalte variante. PUBICITATE INTERACTIVĂ. 482 în DMO 2 şi 470 în DMO 3. 2. PUBLICITATE AERIANĂ [12]. MARKETING. BULL TRANSACTION. BOUTIQUE-CHOC. având dat în paranteză şi echivalentul englezesc. SISTEM INFORMAŢIONAL DE MARKETING (SIM). Ceea ce interesează aici sunt categoriile mari de termeni care au fost eliminaţi. ABOVE-THE-LINE – ATL.. DEXI: ADVERTISING) [10]. fără echivalent în română şi greu adaptabili la limba română (ex. deci. de termeni adăugaţi în ediţiile online. CONTACT. POTENŢIALUL PIEŢEI. care nu mai apare în DMO 2 şi DMO 3. mai ales. 44 . în legătură cu modificările care ar fi putut apărea într-un interval de douăzeci de ani. O altă situaţie întâlnită este eliminarea termenului adaptat românesc şi menţinerea celui englezesc. LOGO. deşi definiţia se păstrează şi. dintre care menţionăm: AGROMARKETING. CREDIT CU PLATA ÎN RATE) [9]. distribuţie şi promovare utilizat de o companie pentru atingerea obiectivelor de marketing pe piaţa-ţintă/piaţa potenţială. de asemenea. MARKETER. PIAŢĂ. SUPERMAGAZIN. ANUITATE. ANNONCEUR. BOUILLON. VÂNZARE PERSONALĂ. STRATEGIE DE MARKETING. ca atare. Aceste eliminări. fiind cunoscut şi sub denumirea de cei „4P”: produs.).m. deşi conceptele corespunzătoare sunt utile domeniului aferent şi. POLITICĂ DE PREŢ. fireşti în încercarea de a delimita şi consitui un corpus de termeni româneşti de marketing. De exemplu. BURST ADVERTISING/CAMPAIGN. ACCOUNT DIRECTOR. apar în textele de specialitate. pe de altă parte. TELEMARKETING. PLAN DE MARKETING. MESAJ PUBLICITAR/PROMOŢIONAL. care contribuie la precizarea sensului specializat: MOSTRĂ COMERCIALĂ. NOTORIETATE A MĂRCII. BUGET DE MARKETING. MARCĂ [11].

DISCOUNT HOUSE etc. BUY-BACK. uneori şi neajunsuri. cât şi pentru campanii naţionale de anvergură şi care include afişajul urban. – regional or national campaign) -. producţie. CATCH-PHRASE. (conţinut creativ puternic. precizând acţiunile specifice celor două părţi implicate: beneficiarul şi agenţia media: „Derularea unei campanii publicitare necesită punerea în aplicare a unui ansambu unitar de acţiuni specifice: pentru beneficiar – stabilirea obiectivelor companiei.)”) şi apoi se face trimiterea la publicitate exterioară. fie el de nivel liceal sau universitar). deşi e un termen deja consacrat şi înregistrat de DEXI. La nivelul microstructurii. completarea unei definiţii prin exemplu în DMO 2. De exemplu. pe de altă parte. Aşadar. Aceasta vine în contradicţie. rutier. nu apare în nici un manual. este greu de făcut. altele adăugate (ex.). având în vedere faptul că marketingul şi limbajul corespunzător acestuia exista în ţările occidentale de multă vreme. parcări etc.. BLIND TEST. media promoţional utilizat atât pentru campanii de susţinere cu impact local. utilizând diferite mijloace de informare în masă. De plidă. selectarea celor mai adecvate canale şi suporturi media (în concordanţă cu obiectivele campaniei). importante şi lămuritoare. cu manualele de specialitate (de nivel liceal şi universitar). remarcăm introducerea. pe când în DMO 2 şi DMO 3 este mai întâi definit („media de masă cu o destinaţie publicitară evidentă.”. programare media ş. are.a. pe de o parte. preluarea ca atare a termenilor englezeşti este oarecum firească. 2. unde se observă tendinţa de evitare a termenilor de acest tip şi de înlocuire a lor cu echivalenţi sau.. ce permite o puternică comunicare de notorietate – prin imagine. chiar şi pentru specialişti. MARCĂ DUBLĂ). Abundenţa de termeni englezeşti în prima ediţie în comparaţie cu cele ulterioare este de înţeles. BRAND. iar a doua parte se constituie ca o definiţie enumerativă. posibil. este eliminată în DMO 3 (ex. mobil (pe mijloace de transport). de tip mixt. care conduc la definiţii mai ample. ) (. De precizat însă că şi DMO 2 şi DMO 3 cuprind încă un număr destul de mare de cuvinte englezeşti. pe când la noi practicarea cu adevărat a marketingului a început în anii 90.. construită pe structura gen proxim – mijloace – scop . pentru agenţia media – stabilirea ţintei de comunicare.exemplu: „ansamblu unitar şi coordonat de acţiuni publicitare programate în timp şi spaţiu – campanie locală sau naţională (engl. stabilirea unor limite în ceea ce priveşte arhitectura conceptuală a domeniului marketing. au. termenul apare 45 . unele păstrate din prima ediţie (ex. selectarea agenţeie/agenţiilor de publicitate. cu alte dicţionare de specialitate consultate. AFIŞAJ în DM1 trimite doar la publicitate exterioară. marketingul românesc neavând timpul necesar pentru a-şi crea proprii termeni. sintagma CAMPANIE PUBLICITARĂ. FLASHY ADVERTISING etc. Completările şi modificările ulterioare..). în care numărul termenior englezeşti este extrem de mic şi.Toate aceste modificări. parafraze sinonimice româneşti (ex. BRANDUCT. cu unele inadvertenţe. nu însă şi o veritabilă argumentaţie). de ordin cantitativ şi calitativ. (. Un caz ilustrativ este cel al termenului SUPRAAMBALAJ. O situaţie similară se întâlneşte şi în articolele corespunzătoare termenului MARKETING DIRECT. bugetul alocat. staţiuni turistice.2. pe mobilierul urban sau alte forme (în aeroporturi. duc la concluzia că. O altă observaţie este legată de conţinutul propriu-zis al parafrazei definiţionale: modificări la nivelul detaliilor furnizate. care apare în toate cele trei variante de dicţionar. în ediţiile online. prima parte a articolului definiţional este similar cu cel din DM 1. a unei definiţii pentru termeni care în ediţia din 1999 nu beneficiau decât de o trimitere la un alt termen. Comparând doar ediţiile online. o definiţie mai scurtă şi mai concisă. În DMO 2 şi DMO 3. în scopul atingerii obiectivelor de marketing şi financiare ale firmei (exemplu: exercitarea unei influenţe puternice asupra pieţei-ţintă cu prilejul lansării unui produs nou)”. În toate cele trei cazuri. creaţie.). precum şi desemnarea termenilor aferenţi conceptelor de specialitate. respectând aceeaşi structură menţionată. în unele cazuri. în DM 1. observăm că.

[3] A. Etude linguistique et sémiotique des dictionnaires français contemporains. wörterbuch. Lectura dicţionarelor. Concluzia analizei la nivel microstructural este că nu există diferenţe mari de definire a termenilor. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. Coteanu privind “funcţia reflexivă a limbii” care admite că realitatea extralingvistică reprezintă premisele obiective ale unei reflectări lingvistice multiple la nivelul sensurilor cuvintelor şi că această reflectare revizuită. dar mai ales de perceperea marketingului ca domeniu de către specialişti şi de modul în care această percepţie este redată în dicţionare. Rey-Debove. în sensul completării simplelor trimiteri la termeni echivalenţi cu definiţii propriu-zise sau chiar a completării definiţiilor deja existente cu detalii lămuritoare. Rey. dictionnaire. Paris: Armand Colin. Paris: Libraire Larousse. p. Acest lucru se explică prin limitele incerte ale domeniului marketingului. Putem vorbi de anumite tendinţe şi la nivelul definiţiei. chiar dacă şi în cea mai recentă ediţie. DM 1. DEBIT CARD apare doar în DM 1 şi DMO 2. la anumite inadvertenţe. iar pentru cel de-al doilea sens. într-un proces de “du-te vino” de la realitate la limbă. 46 . Rey. [2] dictionary. Trebuie să menţionăm că în textele din presă sunt propuse alte echivalente româneşti. Bidu-Vrănceanu. ATL = peste linie. 3. care nu apar însă în textele de specialitate sau din presă. [7] O asemenea interpretare se bazează pe teza acad. 1971. Alain (1977). de unde şi tendinţa autorilor de a include o varietate extrem de largă de termeni. există încă termeni în cazul cărora nu se poate identifica un sens de marketing. MARCĂ UMBRELĂ/DE PRODUS. aflat într-o continuă dinamică în încercarea de a-şi contura propria identitate prin delimitarea de alte domenii economice. Introduction à la lexicographie. pe care însă nu o conţin. ei aparţinând în fapt altor domenii economice. Rey-Debove. [8] Idem [9] La o scară mai redusă. BTL = publicitate neconvenţională). în unele cazuri. aria din care termenii au fost selectaţi este mult mai largă decât cea utilizată în 2008. conturează o imagine sugestivă a tipului de limbaj de care ne ocupăm. MARCĂ GENERICĂ. 1993. [5] J. scoate la iveală o serie de aspecte legate atât de vocabularul de marketing în sine. ci doar adăugiri. acelaşi fenomen are loc şi între cele două ediţii online: de exemplu. completări. s-au propus traduceri româneşti (ex. Analiza acestui dicţionar. conţine şi intrarea bax. [12] Apare doar echivalentul englezesc: AERIAL ADVERTISING. vine să completeze ideea de dinamică a domeniului şi a limbajului de marketing şi să puncteze tendinţa de circumscriere şi autohtonizare a acestui limbaj. [10] În cazul unora dintre aceşti termeni. [4] J. modificată a realităţii este posibilă pentru că diferite aspecte extralingvistice ineresează diferit de la un moment la altul. precum şi prin precizarea propriilor sale caracteristici. [11] Interesant este că DM 1 înregistrează diverse combinaţii sintagmatice ale acestui termen: MARCĂ COMERCIALĂ (A PRODUSULUI). Jean et Claude Dubois (1971). Aşadar. 1977. prin variantele sale eşalonate în timp. Prezenţa copleşitoare a termenilor de origine engleză şi franceză în ediţia din 1999. NOTE [1] DSL.du dictionnaire à la lexicologie. La Haye: Mouton. et C. Josette (1971). 21. slovar. dar nu şi în DMO 3. Dubois. [6] A. putem afirma că dicţionarul de specialitate. p. 1971. în 1999. în cele trei variante ale sale. În schimb. BTL = sub linie). p. de la un vorbitor la altul. Angela (1993). Se observă astfel că. care apare în DMO 2 şi DMO 3. Le dictionnaire. I. dar nu şi termenul simplu MARCĂ. care duc. Dubois. Le lexique: images et modèles .cu 2 sensuri. 56. 165. 8. care circulă în paralel cu variantele româneşti şi care par mai potrivite şi mai sugestive (ATL = publicitate convenţională. MARCĂ ÎNREGISTRATĂ. Bucureşti: Editura şi Atelierele Tipografice. p. p. redusă în variantele ulterioare. variantele online trimit la intrarea bax. 59-62. care nu face nici o trimitere în articolul dedicat termenului SUPRAAMBALAJ.

released from 1999 to 2008.ro/biblioteca-virtuala ABSTRACT This paper revolves around several aspects of the dynamics of the specialized language of marketing. (2008) http://www. The differences between the three editions of the same dictionary. The conclusion is that this specialized language is continuously trying to establish its own limits and identify its own characteristics in relation to other related specialized languages. DM 1 .ro/cursuri%20zi/cursuri/frone/marketing/dictionar DMO 3 – Florin D.ro/cursuri%20zi/cursuri/frone/marketing/dictionarhttp://www.managusamv. Eugenia Dima. Dicţionar de marketing. Bucureşti: Editura Oscar Print. Dicţionar de marketing – lexi-guide.manag usamv. Petre Mâlcomete. Bucureşti: Editura Economică. DEM – Constantin Florescu. Dicţionar de marketing. Marketing. DMO 2 – Florin D. as they are reflected by specialized dictionaries. (2008) http://www. Chişinău: Editurile ARC şi GUNIVAS. 47 .*** DEXI – coord. Frone. Nicolae Al. Frone. . 1999. Dicţionar explicati 2003. Pop. Dicţionar expicativ ilustrat al limbii române 2007. Frone. give important hints as regards the changes that happened in the Romanian language of marketing. both at the level of the inventory of terms and at the level of their definitions.Florin D.managusamv.

etc. the general or special dictionary.provide a systematic overview of the various categories and subcategories of dictionaries that are distinguished. recorded dictionaries on CDs . etc. dictionaries ) may be similar in some respects but may diverge in others’(Podhajecka 2009 : 154). or film studies (‘film genre’). manner of financing (e. Universitatea “Dunărea de Jos”. the commercial dictionary or scholarly dictionary). the dictionary of idioms or collocations. etc. the type of target user (e.Gabriela DIMA.g. learners’ language level (dictionaries for advanced learners) the number of entries. dictionary of phrasal verbs) . Nielsen 2006:281). The most frequently mentioned criteria in classifying dictionaries are : scope of coverage (e. the most important coordinate in subcategorizing bilingual (specialized) dictionaries is the lexicographer ‘s decision to compile the dictionary either as an aid to the comprehension (of texts) or description of the source language or as an aid to the production 48 ..). medicine. the pocket . the complexity of the headword (e.g. Since the subject of our paper addresses both non-specialists and specialists in lexicography we shall use ‘type’ for a bird’s eye view of dictionary subcategorization : “ The various categories and subcategories which result from such classifications are referred to as dictionary types. specialized dictionaries : legal . Galaţi WHAT IS A BILINGUAL SPECIALIZED DICTIONARY GOOD FOR? Modern approaches to lexicography undertake function as “fundamental to all theoretical and all lexicographical decisions relating to the conceptual basis for a dictionary and the specific dictionary itself’’( Bergenholtz. the learner’s dictionary or dictionary for native speakers .. : ’The use of many variables in typologies being inevitable. the latter seems more relevant as a specialist term than the former because. ‘genre’ denotes a purely metalexicographical term... sometimes called dictionary genres. while ‘type’ may designate reference works as used by both specialists and non-specialists”( Podhajecka 2009 : 154 ).” (Bergenholtz. In fact. LOB. because reference works (cf. and computer corpora themselves ( BNC. – indicate what the most distinctive feature(s) of each main category and each subcategory is/are. These features may give relevance to each type and help target users in choosing the most useful for their needs (Dima 2007). Modern theory of dictionary functions relies on the lexicographer’s knowledge of the needs of the users. FROWN. as representative samples of large computer corpora. mechanical engineering. Another criterion is the nature of the dictionary seen as a product under various formats : paper dictionaries .. shape /size or content (e. musicology (‘music genre’). despite a long tradition in literary studies (‘literary genre’).g.g. Other criteria refer to age ( children’s dictionaries).g. Swanepoel ((2003: 45) states that : “[T]he main aim of such typologies is to provide prospective dictionary users with a classification of existing dictionaries based on a set of distinctive features that . All debates about dictionaries and dictionary-making (Landau 2001) begin with the former’s classification according to various types or genres. – make it possible to explicate the differences and correlations of different dictionaries within a (sub)category” (quoted in Podhajecka 2009 : 154). MICASE. the monolingual or bilingual dictionary).). ” the focus of preparing dictionaries for a particular subject – field should be the needs of its user group in specific situations. Traditionally. accounting . Internet dictionaries and online dictionaries. Nielsen 2006:283). unabridged or desk dictionary).

a prelucra. instrument. (auto) amortizor . Snell-Hornby 1987).g. Professionals and specialized translators turn to the bilingual rather than to the monolingual dictionary (Hartmann 2001. Sorcaru 2009): (a) It is handy to find a translation equivalent to a given L2 lexical item. automobile industry. dispozitiv. 1: machine (mas) masina. experts. while consulting bilingual specialized dictionaries. bicicleta. according to Zgusta “ It would . e. ( OM ) amortizor. semi-experts) may find the necessary information about the special subject field they are interested in and compare the subject field in the native and in the foreign culture with a view to fulfill both linguistic and professional needs. minuscul.g. The entry develops from general technical vocabulary to metallurgy field. 3 : infinitesimal (mat) infinit mic. 49 . be a mistake to think that the coordination of the equivalent terms in them is plain sailing : the scientific terminology has an “ anisomorphism “ of its own manifested when terminological sets of different languages are compared” (1971: 298). as briefly presented below. motocicleta. (met) registru de ventilatie / de cos. automobil. neinsemnat.g. c ) surdina . civil engineering .g. masina. mecanism. The narrowing of meaning through metonymy implies naturally the narrowing of subject-fields and specialization e. following Bergenholtz and Nielsen (2006 : 287) : a) to assist the users in solving problems related to text reception/ production of texts in the native language b) to assist the users in solving problems related to text reception/ production of texts in a foreign language c) to assist the users in solving problems related to translation of texts from the native /a foreign language into a foreign /the native language As a result. vana de aer ( de combustie). marime/valoare infinitezimala infim. (el. Bejoint 1994) due to a number of advantages which will be described by providing samples of translation equivalents from the English-Romanian Dictionary for Mechanical Engineering (Deleanu. (cstr) amortizor de zgomot . providing the dictionary user with a wide range of contextual choices. instrument. ( el ) atenuator . More recently functional lexicography has turned these aims into communication – orientated functions named after the use situation. a uzina The translational equivalents provided are ordered along two semantic dimensions tools and means of transportation.of texts in the target language ( Zgusta 1971). 2 : damper (TH) amortizor. aparat. e. users (laypersons. e. electronics. clapeta. Dima.. dispozitiv. aparat. umezitor. b) The translation equivalent necessarily covers the same semantic area as the L2 lexical item translated. The dictionary compiler represents the scientific phenomena in as exact and precise terms as possible even if. equivalent which is not directly connected with differences in culture and or in the surrounding world as it happens with polysemantic words in monolingual general dictionaries (Tomaszczyk 1983. since the translation conveys to the user the same denotative meaning as encoded by the original text so that we can here speak about ‘denotational equivalence’ as opposed to 'stylistic and/or connotational equivalence'( Tomaszczyk 1983). mecanism. The description of the following entries from the English-Romanian Dictionary for Mechanical Engineering ( 2009) is meant to prove that even in specialized domains polysemy is at work and might become an obstacle in finding equivalence of the terms unless the specialist is consulted. infinitezimal. however .

Subject –field components as integrated parts of LSP dictionaries . Landau.g. English-Romanian Dictionary for Mechanical Engineering. www.. alim.g. chim) instalatie de imbuteliere si agitare. W. e. Podhajecka . Galaţi: Europlus Hartmann 2001. The use of bilingual dictionaries is still a matter of controversy within ELT but we consider it a must for professionals and specialized translators.g. document #2174. By providing simple translations.The usage of plural of the same word has as result both the representation in two separate entries and the raising to a more abstract level in specialization with no change in denotation. Dictionaries. Snell-Hornby 1987. Bucuresti. 50 . Sorcaru. The 2nd edition.) R. It is primarily the case of simple lexeme entries as in the following illustrations: e. Lexicography.g. Translation and Dictionary Use în volumul conferinţei internaţionale Translation Studies: Retrospective and Prospective Views. Teaching and Researching Lexicography. Sandro Nielsen (2006) . Alpo Honkapohja. 5 : inertial lock ( auto) incuietoare activata prin inertie inertial locks ( auto) sistem de blocare prin inertie (c) Bilingual specialized dictionaries supply translation equivalents which can be inserted into the context immediately as a comprehension and recognition test. Cambridge: CUP.g. L..g. Tradition and Innovation in Modern English Dictionaries. Gabriela (2007). 12 : inert-gas shielded –arc process / welding (met) sudare cu arc in mediu gazos protector/inert. McConchie. Monolingual & bilingual dictionaries : a comparison in Dictionaries. impedance (el) impedanta. e. and Jukka Tyrkkö. e. 10 : female radius tool ( mas-un) cutit de rotunjit exterior .ed. Galaţi. Dima G. bilingual dictionaries reinforce the idea that there should always be a one-toone correspondence between L1 and L2. e. (d)Word collocations in bilingual specialized dictionaries are translated either using the word for word technique or explicitation thus facilitating the user’s comprehension of the terms .g. Examples 8 and 9 are illustrations of how common words can change meaning when collocating with technical specialized words. The Art and Craft of Lexicography. Lexicography & Language Learning. Oxford: Pergamon Bejoint (1994 ). Romania. 8 : magnetic ageing ( fiz) stabilizare magnetica. ind chim) paleta amestecatoare. e.com. 6 : galvanize(met) a galvaniza. Oxford: Clarendon. Somerville. Sidney ( 2001). 11 : feed trip dog (mec) cama pentru decuplarea automata a avansului .Tomaszczyk 1983). Samples from the quoted dictionary include : e.g. e. (ed. since selection is guided by usefulness”( 2007: 75) REFERENCES Atkins . (2009). Historical Development of Lexicographical Genres: Some Methodological Issues in Selected Proceedings of the 2008 Symposium on New Approaches in English Historical Lexis (HEL-LEX 2).g. R. Henning. 13 : machine for drawing off ( alim. Editura Didactica si Pedagogica Dima. Sue (1985). kelly (OM) tija de antrenare.F. MA: Cascadilla Proceedings Project. Ilson. Bergenholtz. 1-2 November 2007. preventing a never-ending search for explanations of the words used in the definitions given in monolingual general dictionaries ( Atkins 1985. acknowledging what Dima states : “ It is without question that all types of dictionaries have their role in the verbal marketplace . D. 7 : feed pomp (TH)pompa de alimentare. 153-170. e. 9 : machine oar( OM. John Benjamins Publishing Company Deleanu.lingref. garnet (met) granat.g.. Mirosława ( 2009) . 4 : infinitesimals (mat) analiza infinitezimala e. Harlow: Pearson..

la dicţionarul on-line şi corpusuri. 1987 Sterkenburg (2003) (ed. Astfel. Un exemplu concludent în acest sens îl constituie astăzi tipologia variată a dicţionarelor limbilor naturale . R. In Piet van Sterkenburg (ed. Asupra unora dintre aceste aspecte.. Amsterdam and Philadelphia: John Benjamins. London: Academic Press Zgusta. dar şi unor categorii specifice de utilizatori. Ladislav (1971).. fiecare adresându-se evident atât unui public larg .) A Practical Guide to Lexicography. Mary. Tomaszczyk J. dicţionarul este . Amsterdam and Philadelphia: John Benjamins. Manual of Lexicography . Lexicography: Principles and Practice. On Bilingual Dictionaries: The Case for Bilingual Dictionaries for Foreign Language Learners' in R. Towards a Learner's Bilingual Dictionary' in Cowie (ed. plecând de la tradiţionalul dicţionar .). în speţă. (1987). Hartmann (ed. K. Paris : Mouton REZUMAT Dintre numeroasele etichete atribuite dicţionarului. în toate sferele vieţii sociale. am ales-o pe aceea de a fi asemănat unei oglinzi .carte . dar şi ale celor legate de avantajele utilizării unui dicţionar bilingv de specialitate ne vom referi în lucrarea de faţă.). produsul schimbărilor care au loc permanent. (1983). 51 . în decursul istoriei. la un moment dat.) A Practical Guide to Lexicography.Snell-Hornby . Prague : Academia/The Hague . Dictionary typologies: A Pragmatic Approach. Swanepoel (2003) . în virtutea faptului că reflectă atât gradul de cultură a unei naţiuni cât şi nivelul de cunoaştere şi utilizare a limbii naţiunii respective .

». d’employer des mots nouveaux demande beaucoup de goût et de discrétion. des emprunts à l’allemand. etc.. dans les discussions menées autour des emprunts aux langues étrangères. le Dictionnaire néologique à l’usage des beaux esprits du siècle. mais Desfontaines fait tout d’abord des listes des nouveaux mots et des nouveaux emplois à la mode seulement dans le but de s’en amuser et de les soumettre à la critique ironique. 1. rédigé par Roger Boussinot. les néologismes auxquels s’ajoute la mention d’emprunt à une langue étrangère sont des anglicismes. mais également de décadence générale. exclusivement dans le domaine linguistique lexicographique. En France. En effet. En 1981 paraît le Dictionnaire Bordas des synonymes. probablement l’un des premiers dans le monde. voire d’emprunts (Fremdwörterbuch). l’Académie Française a été fondée pour veiller à la perfection de la langue et la créativité lexicale ne se manifestait que dans la littérature des Précieux. connus pour leur création lexicale intense. Il est pourtant curieux que le premier dictionnaire de néologismes français. en français. notamment celle des valeurs nationales et culturelles. Si ces quelques mots sont marqués « néol. au XVIIeme siècle. déjà bien ancrée au XVIIeme siècle.1.. Par contre. les controverses autour du néologisme (Neologismus) et de l’emprunt (Fremdwort) en France et en Allemagne ont le plus probablement contribué à la constitution des dictionnaires de néologismes (Neologismenwörterbuch). dès le début. Les sophistes grecs employaient les mots et les tours nouveaux comme un art oratoire en raison de leur effet stylistique. l’un des dictionnaires de synonymes les plus répandus de l’avant-dernière décennie du XXe siècle. La néologie au fil du temps 1.Silvia DOBRIN. Ainsi. A la fin du XIXe siècle.. ou l’art de faire. n’introduit pas seulement la nouvelle famille lexicale de néologique. la néologie est défini comme suit : NEOLOGIE : [. c’est pour rendre suspect le mot et le condamner. NEOLOGIE : [. dans la cinquième édition. qui était non seulement signe de décadence linguistique. dans le cadre des discussions linguistiques continuelles et virulantes autour des innovations lexicales. c’est l’Académie qui est « une des premières néologues » [1] .] La néologie. le Néologisme est un abus. paru d’abord en 1726 à Paris et réédité plusieurs fois. ». avec l’éloge historique de Pantalon Phoebus de Pierre-François Guyot-Desfontaines. Définitions dans les dictionnaires français L’apparition de la famille lexicale de néologique et néologisme en France pendant le XVIIIeme siècle est ancrée. Universitatea din Piteşti NEOLOGIE ET NEOLOGISME DANS LES DICTIONNAIRES ALLEMANDS ET FRANÇAIS L’étude de la néologie n’est pas récente. se caractérisait par le rejet inexorable de toute innovation linguistique. L’analyse des mots portant ces marques se révèle très importante pour les diverses conceptions rattachées au signalement de la néologie. Cet ouvrage comporte de nombreuses marques d’usage et notamment la marque « Néol. ainsi. 52 . quelques générations plus tard. Néanmoins.. L’attitude conservatrice traditionaliste et puriste. analogies et antonymes. le problème de la néologie se trouve toujours au centre d’un débat qui se poursuit entre la tradition du conservatisme puriste de la langue et la tendance au libéralisme néologique. les attitudes pour ou contre les néologismes ont eu des échos. ne soit pas un défenseur de l’innovation lexicale. La manie du néologisme. Depuis cette époque-là.] La Néologie est un art. à l’italien.

LING. : néologisme de forme) ou. 1795. Neologie. dans les indications de la signification. Mot ou expression de création ou d’emprunt récents : acception nouvelle d’un mot ou d’une expression existant déjà dans la langue. Il s’agit d’une publication parue. néologisme a deux acceptions : 1. est soit absent (Neolog(e) : « Neuerer (in irgend einer Lehre). Son ouvrage non plus n’est pas un dictionnaire dans le sens traditionnel du terme. 1944 .f. sens nouveau d’un mot ». mais aussi de mots entrés dans la langue depuis un certain temps (bla-bla-bla. parce qu’il est né également à partir d’une position puriste qui se prononçait contre la nouveauté linguistique. croulant. emprunt. il s’agit de néologismes vraisemblables pour la décennie 1960-1970 (suiviste. ainsi que de neologisieren. barbouze. bidule. en référence au Dictionnaire néologique de Desfontaine. Comme celui-ci. Selon Le Nouveau Petit Robert [2]. Les premiers enregistrements de Neolog/Neologe. le plus probablement. en effet. neologisch.2.) NEOLOGISME n. emprunt. d’une expression préexistants dans un sens nouveau (néologisme de sens) » . selten oder öfter. le Baron de Schönaich n’a pas fondé une lexicographie néologique allemande. solutionner. le rapport à la langue. Il représente néanmoins le point de départ des efforts de création d’une lexicographie néologique en Allemagne. mais assortis d’une marque supplémentaire diastratique . « mot nouveau . par extension. emprunté aussi au français. emploi d’un mot. Le terme Neologismus apparaît pour la première fois en 1816 chez Eucharius Ferdinand Christian Oertel (Gemeinnüzziges Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der im gemeinen Leben vorkommenden fremden Ausdrücke) et en 1817 chez Friedrich Erdmann Petri. 1929 . un barbarisme et a souvent une connotation négative. Par conséquent. il y a les néologismes non marqués en tant qu’emprunts à une langue étrangère. siglaison. entstellenden fremden Ausdrücke. 1. Schönaich traite lui aussi de manière ironique notamment les créations littéraires.m. 1940). Le néologisme est. mais son Dictionnaire néologique est la première source de référence de la langue allemande pour ce qui est des néologismes empruntés au français neologisch. Ce qui est différent dans ces enregistrements par rapport au français. Définitions dans les dictionnaires allemands En 1754. Les définitions consacrées à la néologie dans le Petit Larousse illustré sont plus précises dans l’édition de 1998 . parmi lesquelles la plupart étaient des hapax. neologisch : 53 . et en 1813 dans le dictionnaire de Joachim Heinrich Campe Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der unserer Sprache aufgedrungenen fremden Ausdrücke. c’est-à-dire aux notions linguistiques. composition. etc. mais rare avant 1894 . troncation. Neologist. Neulehrer » [3] . 2. composition. on y élargit l’objet de la néologisation (mot ou expression) et on fait le constat que néologie est un terme linguistique : NEOLOGIE n.und Umgangssprache. Neologie. Neologie : « Neulehre. Neuerungssucht in Glaubenssachen » [4] . qui a été dépourvue d’une suite notable longtemps après. se retrouvent donc en 1804 dans le dictionnaire de néologismes de Johann Christoph August Heyse Allgemeines Wörterbuch zur Verdeutschung und Erklärung der in unserer Sprache gebräuchlichen fremden Wörter und Redensarten. etc. c’est que. « emploi d’un mot nouveau (soit créé. Lehrneuerung. 1961). dans le Gedrängtes Deutschungs-Wörterbuch der unsere Schrift. soit obtenu par dérivation. Christoph Otto Baron de Schönaich publiait un livre intitulé Die ganze Aesthetik in einer Nuss oder Neologisches Wörterbuch. Roger Boussinot attribue au néologisme un trait péjoratif.D’un autre côté. siglaison. Ensemble des processus de formation des néologismes (dérivation. C’est la raison pour laquelle tout ce qui est étranger à la langue courante relève de néologismes. 1950 .

pour ce qui est de la différenciation des néologismes selon l’origine. expressiv: stockdumm. sondern semantisch und phonologisch inkorporiert ». voire en 1978 dans le quatrième volume du Duden. Pourtant. konzentrierende Kürzung als Auswirkung von Sprachökonomie. Die Ursachen für N. in der Erfindung und dem Gebrauch neuer ungewöhnlicher Wörter und Redensarten). neue Wortbildungen (Neologismen) » [8].) et qui . mais ce qui est faux dans cette définition est que l’on conçoit le mot nouveau (Neuwort) et le nouveau sens comme des souscatégories de la Neuprägung. Irrgläubigkeit). Des définitions plus positives sont données cependant dans des dictionnaires linguistiques spécialisés dont les premières éditions sont parues entre 1976 et 1993. notamment par l’intermédiaire de l’allusion à l’écart de ces phénomènes linguistiques par rapport à la norme (« Neuerungssüchtikeit bes. Neuerungssucht. neues Wort et neuer Ausdruck ne sont pas classifiées.. Par exemple. dans ces anciens enregistrements comme dans ceux qui les ont suivis régulièrement dans les dictionnaires allemands du XIXe siècle. bes. soit il apparaît comme subordonné à une signification plus générale : Neologie : « Neuerungssucht. La remarque sur l’appartenance du terme néologisme au vocabulaire de spécialité de la linguistique se retrouve assez tard dans le dictionnaire général de la langue allemande. la famille lexicale de Neologismus présente. Wortneuschöpfung. le terme néologisme est mentionné seulement entre parenthèses : « eigene.oder Irrgläubigkeit» [6] Nous pouvons constater enfin que. Neusüchtigkeit (bes. neulehrig. L’indication de la signification qui suit après cette remarque « in den allgemeinen Gebrauch übergegangene sprachliche Neuprägung (Neuwort oder Neubedeutung) » [7] reprend. können sein neue Erscheinungen in Technik. erzreaktionär).est connoté le plus souvent négativement (neuerungssüchtig. Im Unterschied zu okkasionellen Ad-hoc-Bildungen sind N. Neu. Lehrneuerer. Das große Fremdwörterbuch de 1994 : « [ in den allgemeinen Sprachgebrauch übergegangene] sprachliche Neubildung / Neuwort bzw. La définition est plus exacte dans le Duden. fehlerhaft neugebildete Wörter»). la doctrine etc. Das große Wörterbuch der deutschen Sprache. Streben nach Verdeutlichung. doch werden sie von den Sprechern noch als neu empfunden 54 . dem lexikalischen System nicht additiv hinzugefügt. parue tardivement dans les dictionnaires généraux de langue allemande. der sich umgangssprachlich noch nicht voll eingebürgert hat. où la nouvelle signification (die Neubedeutung) du néologisme n’est pourtant pas mentionnée. neugläubig » [5]). [9] En général. les définitions ne sont pas homogènes. «neue. Neuwort et Neubedeutung. Dans le Lexikon der Germanistischen Linguistik. La remarque. C’est ainsi que. le néologisme est défini comme suit : « Neubildung. Nach Schippan (Semasiologie. chez qui les notions de Neubildung. Bußmann [10] distingue les trois formes de néologismes. par exemple. les domaines d’emploi et les facteurs temporels. les notions Neuprägung. nous pouvons constater qu’il n’y a pas d’appréciation négative du phénomène du néologisme. par exemple. un champ de relations qui va jusqu’au-delà de la langue (par exemple la religion. Neugläubiger) .à l’exception de la caractérisation Neologe qui semble ne pas appartenir au vocabulaire linguistique (par exemple : Neuerer. ein neuer Ausdruck. Politik usw. de toute évidence. mais évite de les désigner : « Neologismus: Neu eingeführter oder neuartig gebrauchter sprachlicher Ausdruck. zwar schon bis zu einem gewissen Grade usuell und lexikalisiert.« neuerungssüchtig. à la différence de Lewandowski. Wortneuschöpfung . B. les types. stilistische Faktoren (z. dans le dictionnaire de Lewandowski. 1972) werden N. Neulehrer. ein neues Wort bzw. sur l’appartenance du néologisme (Neologismus) au langage spécialisé de la linguistique est peut-être liée aussi à la présentation concise du terme dans les dictionnaires linguistiques spécialisés. Neuprägung». Kultur. in der Erfindung und dem Gebrauch neuer ungewöhnlicher Wörter». à la différence du français.

dans Bussmann Hadumod (2002). parsen. ou dans un but expressif et persuasif. nouveau maître)». mais dont la diffusion dans la communauté linguistique n’a pas été jugée suffisante pour qu’ils soient enregistrés ». [11] NOTES [1] Pruvost Jean (2003). hacker. p. Software. p. Les causes qui sont à la base des néologismes peuvent être les innovations techniques. Allgemeines Wörterbuch zur Verdeutschung und Erklärung der in unserer Sprache gebräuchlichen fremden Wörter und Redensarten. mais ils s’y incorporent sémantiquement et phonologiquement. Linse“». Hildesheim/New York: Braunschweig. les néologismes sont usuels et lexicalisés jusqu’à un certain degré. Oldenburg. Paris. stylistiquement. [9] « Nouvelle création.und sind stilistisch entsprechend markiert. La naissance des néologismes est due au besoin de la dénomination de nouveaux objets et concepts. mot nouveau ou expression nouvelle qui n’a pas encore été complètement assimilée. ». le désir de clarification. 55 . textes réunis et présentés par Jean-François Sablayrolles. 744. nouveau dans une doctrine. sur la base du matériel lexical existant. 1972). Hacker. technologie et c. „parsen. [6] « Dépendance à l’innovation. B. l’abréviation comme effet de l’économie de la langue. le facteur expressif: bête à manger du foin. [7] « nouvelle unité lexicale (nouveau mot ou nouveau sens) entrée dans l’usage général » [8] « Nouvelles créations lexicales particulières ». durch die verschiedenen Formen der Entlehnung.. « mots » et séquences figées. Généralement. culturelles. p. cependant ils sont ressentis toujours comme nouveaux par les locuteurs et. dans Heyse Johann Christoph August (1804). Dictionnaire de la langue française (2007). Technologie“ und c. software. durch Mittel der Wortbildung auf der Basis des vorhandenen lexikalischen Materials. sont marqués de façon appropriée. [10] « Néologisme: expression linguistique nouvellement créée ou employée d’une nouvelle manière. etwa in Technik. dans Heyse Johann Christoph August (1804). On peut distinguer trois formes de néologie (que l’on peut aussi combiner): a. à l’aide des moyens de la création lexicale. comme dans virus. dépendance au nouveau (surtout dans la création et l’emploi de nouveaux mots et expressions inhabituels. Gemeinnüzziges Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der im gemeinen Leben vorkommenden fremden Ausdrücke. par exemple dans le langage de la publicité. z. [2] Le Nouveau Petit Robert. dans Campe Joachim Heinrich (1970). innovation doctrinaire. [5] « maniaque de l’innovation. ultraréactionnaire). B. soit qui ne sont que récents.Man kann drei (auch kombinierbare) Formen der Neuprägung unterscheiden: a. N. Jusqu’au début du XXIe s. tendance excessive à l’innovation dans des questions de croyance». 185. réseau de données. 463. les facteurs stylistiques (par exemple. la science ou la politique. par exemple dans la technique. hérétisme». « La traque des mots « néologisme» et « néologie» dans les dictionnaires monolingues monovolumaires français de la fin du XVIIIe s. les néologismes ne s’additionnent pas au système lexical. b. Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der unseren Sprache aufgedrungenen fremden Ausdrücke. z. Selon Schippan (La Sémasiologie. Dictionnaires Robert-VUEF. nouveau croyant». dans L’Innovation lexicale. Honoré Champion. Conclusion La néologie intègre donc aussi bien les créations formelles que les innovations dans l’emploi des unités lexicales. nouvelle création lexicale. dans Lexikon der Germanistischen Linguistik (1980). à l’aide de la transposition de signification métaphorique. par ex. Entsorgung“ b. „Datennetz. z. Wissenschaft oder Politik. politiques etc. 3eme édition Ansbach. par ex. traitement des déchets. p. „durch metaphorische Bedeutungsübertragung wie in „(Computer)-Virus. B. à l’aide des différentes formes de l’emprunt. 177. in der Werbesprache. A la différence des hapax. oder auch in expressiver und persuasiver Absicht. entstehen zur Benennung neuer Gegenstände und Konzepte. dans Lewandowski Theodor (1994). lentille ». [3] « Novateur (dans une doctrine. dans Oertel Eucharius Ferdinand Christian (1816).». [4] « Nouvelle doctrine. les lexicologues s’accordent sur le fait que « apparaissent comme néologismes des mots qui sont réellement nouveaux.

Stuttgart: A. Lexikon sprachwissenschaftlicher Termini. Heller. L’Harmattan. Wortbildung in gesprochener Sprache: die Substantiv-. Metzler.und Adjektiv-Zusammensetzungen und -Ableitungen » im « Häufigkeitswörterbuch gesprochener Sprache. André Eskénazi et Jean-François Jeandillou. Theoretische und praktische Probleme der Neologismenlexikographie : Überlegungen und Materialien zu einem Wörterbuch der in der Allgemeinsprache der DDR gebräuchlichen Neologismen. but we are also interested in the language specialized dictionaries. Wiss. Louis (1975). dans Le Signe et la lettre. RÉFÉRENCES Barz. Verb. Lexikon der Sprachwissenschaft. Doris (1988). Tübingen: Günter Narr.[11] Mortureux Marie-Françoise (2002). Leipzig: Bibliographisches Institut. Guilbert. ABSTRACT Our paper aims at giving a description in contrastivity of the phenomenon of neology by taking into account some definitions and theories and the study of dictionaries. Hadumod (2002). p. These are important for delimitating our definition of the term neologism. Conrad. textes réunis par Jacques Anis. Gersbach. Glück. dans Wolfgang Teubert (dir. 377. Kröner. Rudi (1985). Bussmann. Tübingen: Niemeyer. 56 . Klaus / Herberg. Stuttgart/Weimar: J. «Neologie und Wortbildung. Irmhild (1998). Bernhard / Graf. „Néologismes journalistiques“. Berlin: Akad. Paris : Larousse. Helmut (1993). Rosemarie / Steffens. Our interest goes especially towards the specificity of the neology in the general French and German dictionaries like Le Petit Robert and Duden. Christina / Schnerrer. Rainer (1984). La Créativité lexicale.). Zum Neuheitseffekt von Wortneubildungen». Dieter / Lange. B. Metzler-Lexikon Sprache. d. 1ere édition. Neologie und Korpus.

du roumain vers le français s’avère être quasiment impossible en dehors de la familiarisation du traducteur avec la terminologie orthodoxe en langue française. se pose au moins un problème essentiel. en 1989. a initié d’ailleurs le projet français d’OrthodoxWiki. des affaires. de type culturel. mais spécialisée et tout aussi précise au niveau de ses dénominations. concernant l’élargissement des principes classiques de rédaction d’un dictionnaire bilingue dans la direction des explications de type encyclopédique. car l’individualisation de l’orthodoxie française se fait au niveau lexical. et les acteurs ecclésiastiques ou laïques concernés par celles-ci (ou bien leurs truchements) devraient pouvoir se servir d’un pareil dictionnaire afin d’éviter des approximations ou des inexactitudes dans la communication. confessionnel. l’un des prêtres de la cathédrale métropolitaine de la MOREOM. diocèse de l’Eglise Orthodoxe Roumaine dont le siège est à Paris (à Limours). de plus en plus de rencontres ont lieu entre des orthodoxes roumains et français. des personnes avec une culture orthodoxe. confessionnelle. ou carrément des théologiens. techniquement spécialisé. Un dictionnaire roumain-français. ce type de traduction suppose que le traducteur se situe dans l’actualité de l’orthodoxie. D’autre part. a fondé en France depuis une dizaine d’années plusieurs paroisses et monastères. Parmi eux. en général. mais aussi –et surtout. français-roumain de termes religieux orthodoxes –inexistant à l’heure actuelle. Or. L’utilité d’un pareil dictionnaire est indéniable. Il s’agit d’une terminologie spéciale. la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale. l’autre type d’exercice. focalisés et organisés autour d’un lexique précis. un type particulier est représenté par les dictionnaires bilingues spécialisés. qui soutient notre démarche lexicographique.se propose d’être une initiation essentielle de tout traducteur de textes orthodoxes dans ce que nous appelons la terminologie religieuse orthodoxe en français. I. Puis. mais aussi qu’il soit un bon connaisseur de la terminologie orthodoxe en français. etc. où l’on célèbre parfois en français aussi (non seulement en roumain) pour les fidèles français ou francophones. un Vocabulaire théologique orthodoxe [3]et un lexique consacré aux mots du culte qui clôt le Spoutnik du père Denis Guillaume [4] (ancien moine uniate du monastère de Chevetogne devenu orthodoxe quelques ans avant sa mort). il n’y a aucun dictionnaire bilingue roumain-français (ou français-roumain) à ce sujet.notamment après la chute du communisme en Roumanie. jusqu’à présent. il s’agit notamment de dictionnaires techniques : juridique. Pour le français. Pour l’accomplissement de très bonnes traductions dans ce domaine spécial. car différentes des autres (techniques). dont un dictionnaire signé par un universitaire et juge ecclésiastique (catholique) [2]. médical. Pour la conception d’un tel dictionnaire. Comme nous le disions ailleurs [1]. ceux-ci devraient avoir de très bonnes compétences non seulement de ce point de vue. Université « Al. le père Iulian Nistea. Si les traductions vers le roumain de grands auteurs orthodoxes français peuvent encore être réalisées plus facilement par des traducteurs roumains.Felicia DUMAS. afin de proposer justement des définitions explicatives (de type encyclopédique) de quelques termes fondamentaux de l’orthodoxie à un public 57 . malgré quelques discrètes expériences lexicographiques en français.terminologiques. Cuza » de Iaşi UN DICTIONNAIRE BILINGUE DE TERMES RELIGIEUX ORTHODOXES Les dictionnaires bilingues sont des instruments lexicographiques essentiels pour l’apprentissage d’une langue étrangère et d’indispensables passeurs de contenus sémantiques entre deux cultures. Des traductions massives d’ouvrages de spiritualité orthodoxe ont commencé à être faites entre les deux espaces culturels –roumain et français. Les auteurs de celles-ci sont. Se rendant compte de la nécessité impérative d’une bonne connaissance de la terminologie religieuse orthodoxe en langue française.

dont: des textes liturgiques proprement-dits (les offices de l’orthodoxie). de théologie orthodoxe [7]. C’est à ce niveau surtout que nous sommes confrontée au problème de la définition lexicographique proposée pour chaque entrée. qui se crée depuis plusieurs décennies déjà. ce sont des termes qui relèvent (à l’intérieur de ce « domaine » confessionnel) de plusieurs champs sémantiques. etc. des moines et des moniales orthodoxes qui pratiquent leur religion en France et en Roumanie et l’expriment en langue française et. propres à l’orthodoxie. depuis le moment de l’implantation de l’orthodoxie en France [5]. des objets. Dans la culture roumaine. à des buts didactiques spécialisés. [8] Une autre partie du corpus est représentée par des enregistrements audio de plusieurs entretiens réalisés avec des acteurs très initiés de l’orthodoxie: quelques évêques. slavonne ou grecque byzantine. il y a également d’autres sous-catégorisations possibles : termes dogmatiques. [6] Elle est composée de termes (simples et complexes) qui désignent de manière univoque des notions précises qui appartiennent à la religion orthodoxe . des vêtements. termes propres à la théologie morale. il se pose également le problème du statut des noms propres spécifiquement orthodoxes. destiné à la formation linguistique de futurs spécialistes en théologie. respectivement. C’est au niveau des ces traductions que se fixent en français les normes lexicales qui sous-tendent cette terminologie religieuse orthodoxe qui nous intéresse depuis plusieurs années déjà. des higoumènes de monastères (orthodoxes). Cette complexité est donnée aussi par le caractère ambitieux du projet. termes de la pratique religieuse courante. des hymnes. au niveau des termes liturgiques. le plus étudié) entre les deux langues. mais de viser l’ensemble des champs référentiels et sémantiques de la vie religieuse orthodoxe. il y a plusieurs sous-catégories : par exemple. lexicalisés en français de façon différente selon les champs notionnels qui les caractérisent : termes liturgiques. de la pratique liturgique et de la foi. etc. des ouvrages de catéchèse ou de spiritualité orthodoxes. le français est enseigné dans les Facultés de Théologie orthodoxe de Roumanie et il faudrait que les enseignants qui sont chargés de ces cours soient en mesure de les concevoir –dans un cas idéal. en langue roumaine. Les particularités d’un dictionnaire bilingue roumain-français. Enfin. comme les noms des fêtes ou des saints. français-roumain de termes religieux orthodoxes relèvent de la complexité de la démarche. la plupart des termes liturgiques et théologiques français étant des emprunts à la langue grecque moderne ou des mots d’origine latine. de « nomenclature » de spécialité. nous devons transgresser les cadres strictement délimités des dictionnaires bilingues qui ne comprennent pas de noms propres. confessionnel. dans la plupart des cas. la langue littéraire a pris naissance en même temps que la traduction du slavon des livres liturgiques.comme des cours de français spécialisé. orthodoxe. qui se propose de décrire et de saisir de façon lexicographique une réalité lexicale confessionnelle relativement nouvelle pour l’espace culturel français : l’orthodoxie. pas forcément familiarisé avec celle-ci. Ensuite. de vouloir proposer non seulement des équivalences du domaine théologique (en principe. Nous étudions cette terminologie en travaillant sur un corpus de plusieurs types de sources religieuses orthodoxes écrites. par exemple. le processus de création du roumain littéraire et du langage religieux (et surtout du style ecclésiastique) étant concomitant. nous sommes en mesure d’exploiter quelques dictionnaires très précis. notamment) des textes liturgiques. ou bien de « connaissances religieuses » en général. dont les équivalents roumains sont d’origine latine. théologiques et spirituels en général. nous devons opter pour des initiations plus larges. En ce qui concerne les termes théologiques. par l’intermédiaire de traductions massives (du grec. dans le sens d’encyclopédiques. des offices. de simples fidèles. termes théologiques. Afin de pouvoir les intégrer dans notre dictionnaire. Pour ce qui est de la langue roumaine. autrement dit. on peut distinguer ceux qui désignent des livres.francophone. des livres de théologie. Ce dernier a pour équivalent dans l’espace culturel français une terminologie orthodoxe. car. Nous revenons sur la précision déjà faite que la particularité la plus importante de cette terminologie est son aspect culturel. des prières. Nous 58 . des revues. A l’intérieur de chacune de ces catégories. Les indications étymologiques sont relativement simples et « faciles » à faire. etc.

m.m. camilafki n.f. célébré d’habitude entre le décès et les funérailles. Et „kalimafkion” serait une métathèse. n. de kalypto. mais seulement la troisième stance. se trouve à la fin du Psautier.m. il est complété lors des offices de l’église et à d’autres circonstances formelles. en principe des calques : Chérubikon n. partiellement. la mandyas patriarcale. « coiffure » : „Nous confions à Sa Béatitude Daniel.aura lieu le jeudi à la paroisse de la Sainte-Trinité.. ainsi que le troisième. il y a des doublets établis entre des emprunts grecs et des termes français équivalents.. Par scrupule lexicographique. „Le 9 janvier 1999. Dans la petite panychide. L’office de la Grande Pannychide.5). hymne chantée pendant la séquence liturgique de la Grande entrée. nous avons choisi de mentionner toutes ces formes.. dans le dos. chez les Grecs. Même chose que le kalimafkion. no 279. au niveau desquelles on remarque „le souci de ménager la forme slavisée (la translitération du slave.. qui donne le doublet panikhide) et. appelé aussi Parastas. quarante jour après le départ vers le Seigneur du Père Cléopas. dont l’emploi dans des sources différentes prouve une intégration phonétique plutôt hésitante de l’emprunt grec en langue française: Pannychide. francisée en sa finale. sans prendre aucune attitude de rejet ou de sanction d’une forme ou d’une autre. Exemples d’entrées lexicographiques caractérisées par des graphies non-identiques (au moins deux). par la suite. à l’origine. syn. la croix et les encolpia patriarcales. « coiffure ». La soirée débutera par un office religieux (pannykhide) (FSJC mars 2000.” (FSJC. chez les hiéromoines des pays slaves et en Roumanie. bonnet noir en forme cylindrique des moines et des moniales orthodoxes.. le kalimafki blanc.. Prononciation: panikide. p. en mettant en évidence les difficultés rencontrées dans notre démarche.. comme une nuit de veillée avant la mise au tombeau: „Il existe deux sortes de pannychides pour les défunts: la grande et la petite. la divine Liturgie et la pannychide furent célébrées dans l’église d’hiver de Sihastria” (Le Père Cléopas: 140). Office des défunts. La plus importante concerne les normes lexicales qui définissent la terminologie religieuse en français et qui sont encore en train de se fixer. par un voile qui tombe derrière. panichiris « célébration de toute la nuit » . le septième et le quarantième jour après le décès et aux anniversaires. il est muni d’un petit rebord au-dessus du cylindre . office de l’église en commération des défunts. du grec Kamilafki. On retrouve la dernière graphie dans certains textes de la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale: „A l’occasion du 20ème anniversaire de sa mort. l’étymologie grecque”(Spoutnik: 7).. les fidèles étant invités à déposer tous les soucis du monde 59 . on ne chante pas le psaume 118. no 65. avec des contextes d’exemplification. le 29 mars 1980.. cet office durait toute la nuit. deux versions légèrement différentes du point de vue de l’orthographe étant parfois en circulation pour désigner le même objet référentiel.2). d’après le typikon traditionnel. n. du grec panichida. les insignes de la charge patriarcale: la Grammata Synodale. du grec cherubikon.f. aux jours fixés par l’église surtout certains samedis. une soirée dédiée à la mémoire du Père Lev Gillet –un des premiers prêtres orthodoxes français de ce siècle. signifiant que ce couvrechef est fait en poil de chameau (kamilos). couvrir” (Spoutnik: 1156).mentionnerons.m. On rencontre également en français des formes orthographiées différemment: pannikhides et pannykhides. n.. quelques exemples concrets d’entrées lexicographiques. c’est-à-dire les Evloghitaria des défunts” (Spoutnik: 9).. C’est peut-être le nom original. au nom du Saint-Synode. dans la liturgie de rite byzantin” (Les mots du christianisme: 460). calimafki. D’autres part. Kalimafkion n. p. Dans le Spoutnik. le père Denis Guillaume propose une explication etymologique très vraisemblable de l’existence de ces deux formes synonymes en français: „Kamilafkion. du grec kalimafkion. Heruvic. panihidă. influencée par la forme „kalymma”. Synonyme: parastasis : „du grec parastasis „s’établir auprès”. parastas. ou pannykhide. calimafcă.

chanté. sur la vie du père Cléopas. 2. déposons tout souci du monde. le samedi saint. à Pâques. aie pitié de nous». Le troisième dimanche de Carême et pour l’Exaltation de la Sainte Croix. une tendance de francisation des emprunst grecs qui caractérise la traduction française des liturgies eucharistiques de saint Jean Chrysostome et de saint Basile le Grand. comme dans le cas du trisagion. pratiquant ce qu’il dit plutôt que l’enseignant seulement. riche en vertus. » : « Lorsque la Liturgie est célébrée par un évêque. gheron : « Le bienheureux Géronda Païssios l’Hagiorite naquit à Farassa de Capadoce le 25 juillet 1924 » (Père Païssios. Le Géronda doit être dur seulement envers lui-même.. et nous glorifions ta sainte Résurrection. appellatif. car ayant un référent différent). après le coucher du soleil ? –Toi.1ss) qui célèbre la suréminente sainteté divine. Cet emprunt grec est employé en même temps que le syntagme français équivalent (un calque lexical) l’Hymne trois fois sainte : « Triple invocation. à Noël et à la Théophanie.terrestre afin de recevoir le Roi de toutes les choses. d’habitude. Elle est distincte du « sanctus » tout en ayant la même origine » (Divines Liturgies. le Trisagion est remplacé par le chant suivant : « Vous tous qui dans le Christ avez été baptisés. du grec géron. le Trisagion est remplacé par un autre chant : Nous nous prosternons devant ta croix. nonroumaine : « Un frère pratiquant l’ascèse se rendit une fois chez lui et demanda : « Père. Cantauque: 39). hymne du Trois-fois-saint. Trisagion n.(comme non-équivalente. du grec trisaghion. saint fort. chante le troisième trisagion avec les concélébrants » (Spoutnik : 259). l’Ancien. Lettres : 7). Cantauque: 176). Dans la traduction française d’un livre de spiritualité roumaine. avant la lecture de l’épître : « Saint Dieu.. le trisagion est chanté d’abord deux fois par le choeur. non français). tenant le dikirion et traçant avec lui un signe de croix sur l’évangéliaire.. avant le transfert des dons. répondit l’Ancien. Lettres: 74) . gheronda. « Il est vrai que certains Gérondas déconseillent la lecture d’Abba Issac de peur que leurs disciples ne partent au désert » (Père Païssios. l’hiéromoine Marc (le traducteur).. rejoignant ainsi le choeur des anges pour la célébration commune de la liturgie eucharistique: „Nous qui représentons dans ce mystère les chérubins. grand père spirituel. préfère employer la forme française l’Ancien. à la Pentecôte. qui peut être ou non supérieur d’un monastère de moines : « Que ton Géronda soit un homme spirituel. chante la première partie de l’hymne des chérubins” (Divines Liturgies. la forme grecque – trisagion. Le samedi de Lazare. bénissez que je mange une fois par jour. Lettres : 50).m. On peut remarquer. « vieux ». părintele . bătrânul. chant. frère. et qui. Seigneur. le père. Goldman du monastère orthodoxe de Cantauque (les trois auteurs de la traduction) [9]. à la forme grecque ressentie comme marque lexicale de la tradition grecque et surtout athonite.m. mais français) est proposé comme norme lexicale explicite dans le Lexique qui clôt la traduction par élimination des deux possibles formes concurrentes. mais avoir beaucoup d’amour à l’égard des autres » (Père Païssios. vous avez revêtu le Christ. chantons l’hymne trois fois sainte. Elle est appelée en grec « trisagion ». en l’honneur de la vivifiante Trinité. Alleluia ». N’as-tu pas vu comme tu es maigre ? » (Le Père Cléopas : 185). proposée par l’archimandrite Jacob. et la forme latine – sanctus.” Ce terme est employé en même temps que le syntagme français l’hymne des Chérubins: „Le choeur. saint immortel. Géronda n. 60 . Puis l’évêque.(comme relevant d’un autre système linguistique. trisaghion. d’inspiration biblique (Is 6. le hiéromoine Elisée et le père Y. 1. pluriel: gérondas. Le syntagme l’Hymne trois fois sainte (même si un peu long.

confessez d’abord tous vos péchés. : petit habit et microschème. respectivement. du grec dipticha. Néanmoins. Par exemple. pour faire la différence par rapport aux moines du grand habit ou les moines mègaloschèmes) : moine du petit habit et. sous la tunique. il disait après avoir inscrit leur nom sur un dyptique: „L’office le plus important pour les malades est celui des Saintes huiles. pour refréner et brider tous les désirs de la chair” (Office du grand habit angélique: Grand Euchologe: 111). Emploi assez rare au singulier: „Aux malades qui venaient chez lui. l’équivalent du scapulaire latin: „Comme un scapulaire.m. où un seul terme français correspond à la même réalité confessionnelle désigné par le terme roumain équivalent: Diptyques. L’Octoèque a été formé à Jérusalem entre 614 et 1009 comme supplément poétique à l’Horologion tandis que se constituait le Triode. de la fin du VIIIe siècle à 1204 (invasion des croisés). Dans ce cas. livre liturgique qui comprend le typique des différentes heures des offices: „Dans un deuxième temps apparaît le cycle des offices hebdomadaires. Paramandias. pomelnic. Ceaslov. du grec horologhion. intentions de prières confiées au prêtre au début de la liturgie eucharistique. moine microschème : 61 . il y a également des cas heureux. dans les syntagmes (employés assez rarement. les moines de petit habit (microschèmes) portent le paramandias sur le dos. Syn. On l’appelle parfois Livre de vie. Tchassoslov.Horologe n.m. Paraman. un claque) Le Livre des Heures: „Outre les livres d’Heures conformes à l’usage actuel. l’usage a imposé comme norme lexicale la forme francisée. Aussi. le terme d’horologe peu s’appliquer à d’autres modes d’offices. ou Horologion n. n. à Constantinople. Ou bien. dit: Notre frère reçoit le scapulaire complet du grand Habit angélique. comme complément à l’Octoèque” (Paprocki :57). Diptih (Mitrofanovici : Liturgica Bisericei ortodoxe). ainsi que le cycle pascal. acatist. înv. „l’Horologe des Veilleurs” présente 24 petits offices pour les heures du jour et de la nuit” (Le Spoutnik: 1136). dans la traduction française du Livre des Heures faite par la Fraternité orthodoxe en Europe Occidentale: „Le Livre des Heures (Horologion. „Le Supérieur. petit carré d’étoffe sur lequel sont brodés tous les instruments de la Passion. în sensul de listă cu numele celor pentru care dorim să se roage preotul. que les moines de petit habit portent sur leur dos. en slavon d’église) constitue l’ossature des offices de la liturgie orthodoxe et correspond à ce qui est appelé dans la liturgie latine l’ordinaire” (Livre des Heures: 4). en grec.. et il est tenu au moyen de cordons se croisant sur la poitrine” (Spoutnik: 1192). qui contiennent les noms des vivants et des morts pour qui le prêtre priera spécialement: „Dyptiques: registre des défunts ou vivants dont on fait mémoires au cours de la Divine Liturgie. comme vêtement d’incorruptibilité et de pureté spirituelle et corpsorelle et pour se souvenir constamment du joug suave du Christ qu’il prend sur lui et du fardeau léger qu’il porte. Cantauque: 169). n. La lecture des diptyques au cours de la Divien Liturgie a beaucoup varié. du grec paramandias. ensuite participez à l’office des Saintes huiles” (Le Père Cléopas: 152). Elle est située actuellement pendant l’anaphore” (Divines Liturgies. au pluriel..m. Cependant.m. il n’est d’aucune utilité si la personne ne se confesse pas. qui se voit concurrencer de plus en plus par le syntagme français (de type explicite.. prenant le grand paramandias (scapulaire) et le tenant de la main gauche.

ajunul (Crăciunului sau al Bobotezei) . abbé.. En ce qui concerne les entrées lexicographiques roumaines. le Cavsocalvyte – Cavsocalivitul (en grec : « brûleur de cabanes » . ebr. s. Les déterminants indiquant les particularités spirituelles qui font partie des noms des saints apparaîtront dans l’économie du dictionnaire aux côtés des noms communs: le Reclus (calque sémantique) – Zăvorâtul. du grec paramoni „veille”. Nous ferons place dans le dictionnaire aux noms propres également. que l’on peut trouver dans des calendriers liturgiques orthodoxes (nous travaillons sur trois calendriers différents. Décollation de S. Antoine : 31). m. « office du petit habit pour la réception du mandyas » (Grand Euchologe :88). Il y a en roumain un excellent instrument lexicographique qui nous sert de guide et de point essentiel de référence dans notre démarche. accompagnées de quelques informations sur la date à laquelle ils sont célébrés dans le calendrier orthodoxe (nouveau. Ce degré n’existe pas dans les monastères grecs de la Sainte Montagne qui en cela ont gardé l’ancien usage » (Petit guide : 78) . Le vin et l’huile sont permis si l’une de ces fêtes tombe un samedi ou un dimanche » (Calendrier St. mare părinte duhovnic. eux-aussi constitueront des entrées lexicographiques à part entière. notamment à ceux qui sont représentatifs pour la vie et la doctrine de l’Eglise (les saints. Pluriel: trichiria: „Devant les icônes principales de l’iconostase sont disposés deux grands chandeliers à trois cierges (des sortes de trikiria). Actuellement. ou bien pour la vie liturgique (les fêtes de l’orthodoxie). Jean Baptiste. ainsi que sur un calendrier en ligne). rarement allumés” (Paprocki: 147). întemeietor şi căpetenie a unei comunităţi monastice de la începuturile monahismului oriental: „Din acestea vedem că în planul aşezării frăţiilor în multele mănăstiri din Tabena era un mare avvă căpetenie peste toate mănăstirile”(Rînduielile vieţii monahale: 69): abba. le Dictionnaire encyclopédique de connaissances religieuses des époux Branişte. părinte. Un seul exemple : 62 . cu viaţă desăvârşită : « Părintele Gavriil ascultându-ne a povestit atunci despre avva Paisie. qui consigneront les équivalences entre le français et le roumain. tricher. Trikirion n. Il apparaît du temps de al controverse iconoclaste. il est utilisé exclusivement par les évêques” (Paprocki: 191). le Confesseur (calque sémantique) – Mărturisitorul .f. dont deux monastiques. Les noms des fêtes s’y retrouveront également : Paramonie n. Il est impossible d’approximer en langue française ces noms de saints que nous connaissons en roumain à cause de l’existence en français des équivalences exactes. Exaltation de la Ste. călugăr cuvios. le mandyas.« Le moine microschème porte encore. paru en 2001 à Caransebeş. duhovnicul de la Frăsinei” (Lumea monahilor nr. les pères de l’Eglise). 10. 2. le 14 septembre.. grégorien) et leur vie. Croix. Paramonie de la Théophanie) . utilisé par l’évêque pour bénir les fidèles. aprilie 2008: 28): abbé.. tată. etc. lorsque les prêtres et les fidèles portaient de tels cierges lors des processions. veille des fêtes de Noël et de la Théophanie : « Vigiles et fêtes où l’on jeûne : On jeûne comme les mercredis et vendredis de l’année les jours suivants : Paramonie de Noël .începătorul vieţii de obşte (calque lexical) . à certaines occasions. elles seront construites de la même façon: Avva. 1. le 29 août . du grec trichirion. calque lexical). abba. petit chandelier portant trois cierges qui se croisent au milieu.m. symbolisant la sainte Trinité: „Le trikirion est un chandelier à trois cierges symbolisant la Sainte Trinité. dont nous proposerons les équivalents en français. En ce qui concerne les noms des saints et des pères de l’Eglise (dont la plupart se retrouvent parmi les saints). le Cénobiarque .

Y. Comme on peut bien le voir. Voir Dumas. introduction de Jean-Claude Larchet. prof. par lesquels une discipline scientifique ou technique réfère aux notions qui la constituent : Cabré. avec des défis permanents. [8] Branişte. collection « Grands spirituels orthodoxes du XXe siècle ». Monastère de la Théotokos et de Saint Martin : Domaine de Cantauque.. Teresa (1998). catholicisme. des Serbes. Les mots du christianisme. Paris : Seuil. cuvios. [4] Le Spoutnik. Dictionnaire d’analyse du discours. Théorie. Dicţionar de teologie ortodoxă A-Z. Le Père Cléopas. la rédaction d’un dictionnaire bilingue spécialisé de termes religieux orthodoxes est une entreprise de taille mais passionnante. [6] La terminologie est définie généralement comme l’ensemble des mots et expressions. La Terminologie. autrement dit des représentants des églises traditionnellement orthodoxes établis en France. Goldman. D. pourvus de leur définition. [5] La plupart des théologiens orthodoxes et des pères spirituels français considèrent que les deux événements qui se trouvent à l’origine de la réimplantation de l’orthodoxie en France sont la révolution bolchevique de 1917. D. suivie de l’émigration russe vers l’Occident. (2002). Bucureşti : Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. (2001). La Terminologie. Bucureşti: Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. dr. Ene. pr. père (2003). Dominique (2005). Felicia (2008). Otawa-Paris. (1981). Paris. pr. NOTES [1] Dumas. méthode et applications. pr. 63 . cénobiarque voulant dire « chef des cénobites ». Felicia (2009). prof. Par le Père Denis Guillaume. Paris : Cerf. L’Orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase. pr. prof. Suceava : Editura Universităţii Suceava. Otawa-Paris. dr. 2005. Ioannichié. [3] Vocabulaire théologique orthodoxe (1985). métropolite de la Moldavie et de Bucovine. le hiéromoine Elisée et le père dr. protestantisme. Il laissa en héritage à ses disciples trois grandes vertus : une ascèse sévère et une foi inébranlable. Teresa (1998). Paris : Seuil. Bria. dr. Dicţionar de teologie ortodoxă A-Z. [9] Divines liturgies de saint Jean Chrysostome et de saint Basile de Césarée (2006). Otawa : Les Presses de l’Université d’Otawa –Armand Colin. in Atelier de traductions. începătorul vieţii de obşte. Théorie. saint. Maingueneau. Fayard. Ion. méthode et applications. traduit du roumain par le hiéromoine Marc. Lausanne : l’Age d’Homme. Calendrier liturgique 2008. pour lesquels ont été créés des diocèses des églises-mères. [2] Le Tourneau. Cabré. Terminologie est parfois synonyme de nomenclature et de langue de spécialité (ce dernier syntagme étant employé dans la didactique des langues) : Charadeau P.. Rome : Diaconie apostolique. Branişte. qui relèvent du type particulier de référentiel auquel la terminologie concernée fait référence : des réalités religieuses. Caransebeş : Editura diecezană. [7] Bria. Fêté le 11 janvier. Maingueneau. l’orthodoxie a commencé à être pratiquée dans l’Hexagone par ces communautés de Grecs et de Russes. ensuite par des Roumains. (2001). nouveau Synecdimos (1997). Charadeau P. la miséricorde envers les pauvres et les malades. et l’assiduité pour la prière. Traduites du grec par l’archimandrite Jacob. – Teodosie cel Mare. dr. Par l’équipe de Catéchèse orthodoxe.Théodose le Cénobiarque. et l’exode des Grecs de l’Asie mineure après 1922. confessionnelles. Monastère Saint-Antoine-Le-Grand. 547. orthodoxie. Caransebeş : Editura diecezană. préface de Mgr. culturalisées . REFERENCES BIBLIOGRAPHIQUES Balan. Daniel. saint Théodose (423-529) a été le chef spirituel d’une grande communauté de moines en Palestine. p. (2002). « Traduire un texte roumain de spiritualité orthodoxe en langue française ». prof. no 9. métochion de Simonos Petra. Otawa : Les Presses de l’Université d’Otawa –Armand Colin. Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase. Par conséquent. Ene. deux exigences majeures sont incontournables pour la bonne réussite du projet: une familiarisation avec les contenus confessionnels de l’orthodoxie et une excellente initiation lexicale dans les deux langues (le roumain et le français) concernées par ce type de terminologie spécialisée. (1981). Iaşi : Casa editorială Demiurg. Ion. Dictionnaire d’analyse du discours.

Guillaume. Henryk (1993). As regards the French language. Denis. Vasile (1929). would want to be an initiation tool for translators of Orthodox texts to what we call the Orthodox religious terminology in French. orthodoxie. Em. Païssios. Métropolite de la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale. sfânt (2001). Cernăuţi. nouveau Synecdimos. Le mystère de l’Eucharistie. seconde édition corrigée et complétée. traduit du polonais par Françoise Lhoest. Dumas. père. catholicisme. SOURCES FSJC : Feuillet Saint Jean Cassien. préface par Irénée-Henri Dalmais. ABSTRACT Bilingual dictionaries are essential lexicographic instruments for learning a foreign language. Felicia (2009). 2008. French-Romanian dictionary of Orthodox religious terms. Parma: Diaconie apostolique. Y. Goldman. the first of its kind. Rome: Diaconie apostolique. Grèce. Le Tourneau. protestantisme. moine du Mont Athos (2005). but as specialised as them. Liturgica Bisericei Ortodoxe. different from the technical ones. Paris : Fayard. le hiéromoine Elisée et le père dr. Denis. Traduit du grec par Soeur Svetlana Marchal. Mitrofanovici. Dumas. Monastère de la Théotokos et de Saint Martin : domaine de Cantauque. as he or she must include encyclopaedic explanations. medical French. bulletin hebdomadaire d’information de la MOREOM. Le Spoutnik. A Romanian-French. Les mots du christianisme. Paris : Cerf. etc. Being related to culture. Suceava : Editura Universităţii Suceava. Par l’équipe de Catéchèse orthodoxe. Guillaume. 64 . Livre des Heures contenant les offices quotidiens de l’Eglise orthodoxe (2005). Edité par le Monastère Saint-Jean-le-Théologien : Souroti de Théssalonique. The main problem the author of such a dictionary must cope with is the need to enlarge the classical principles of writing a bilingual dictionary. Lettres. père (1992). Paprocki. Among them. they also convey semantic contents from one culture to another. there are especially technical dictionaries: legal French. par la Fraternité orthodoxe en Europe Occidentale : Mayenne. dossier : La traduction du langage religieux (I). Dominique (2005). Actes du Colloque international « la Traduction du langage religieux en tant que dialogue interculturel et interconfessionnel ». « Traduire un texte roumain de spiritualité orthodoxe en langue française ». Rînduielile vieţii monahale. Iaşi: Casa Editorială Demiurg. père (1997). Vocabulaire théologique orthodoxe (1985). Samuel. L’archevêque Joseph. Monastère de Cantauque. Vasile cel Mare. Traduites du grec par l’archimandrite Jacob. it is a special terminology. Grand euchologe et arkhiératikon. Felicia (2008). 11-13 juillet 2008. Petit guide des monastères orthodoxes de France. ***Lumea Monahilor. no 9. we should mention bilingual technical dictionaries that focus on very specialised lexicons. éditées avec la bénédiction de S. Paris : Cerf.Divines liturgies de saint Jean Chrysostome et de saint Basile de Césarée (2006). Edité avec la bénédiction de l’assemblée des évêques orthodoxes de France. L’Orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. in Atelier de traductions. hiéromoine (2008). business French. Bucureşti: Sofia. genèse et interprétation de la liturgie eucharistique byzantine.

„a jura pe barbă”. la distanţă de etimologia frazeologiei. pentru Hristea. frazeologismele de un tip pe care. de diferite tipuri. idee ilustrată prin versuri dintr-un bocet din Moldova: „Pânza albă şi frumoasă. Sensul intervenţiei lui Hasdeu era. ci un împrumut nou de la francezi”). respectiv la „calcuri totale şi parţiale” (pentru numeroase construcţii). printre care „zile albe”. „adânci bătrâneţi” (care ar însemna „vârstă încovăiată”. Or. care porneşte de la Hasdeu.). după cum tot ca o evidenţă se impune indicarea. Demersul de faţă are în vedere o cu totul altă categorie de frazeologisme. atestă faptul că însăşi moştenirea din latină în materie de expresivitate depăşeşte cu mult reprezentările despre un idiom „cu-ndemnuri pentru vite”. anume aceea de căutare şi găsire doar a originii cuvintelor (p. evidentă. curva senecta). în dicţionare. că Hasdeu. larg. război rece. „obiceiului pământului”). „bani gata”.) în accepţia cea mai cuprinzătoare a acestui concept” se face şi atunci „când explicăm naşterea unei locuţiuni sau expresii” (Hristea 1972: 123). etimologia construcţiilor respective devine. de referire la relaţia dintre idei)./Să fie mortului casă”). Iaşi ETIMOLOGIA UNITĂŢILOR FRAZEOLOGICE ÎN DICŢIONARELE LIMBII ROMÂNE 1. „tot etimologie ori şi etimologie (subl. a sursei împrumutului. aspect asupra căruia ne-am oprit dat fiind faptul că importante lucrări recente. s-a ocupat de provenienţa a numeroase frazeologisme. în accepţiunea cea mai largă. „a încăleca pe-o şa” (considerată „o veche moştenire latină”. cu preocupări de repertoriere sau chiar de sinteză. alb). Introducere Precizăm faptul că. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. „a făgădui marea cu sarea”. în articolul Din problemele etimologiei frazeologice româneşti. la nivelul competenţei expresive. în acest domeniu se înscrie şi cercetarea semantică (numită de Hasdeu ideologică. totuşi. originea. în sensul.Stelian DUMISTRĂCEL. ca un corespondent semantic al lat. în urma studiului. se ţin. în textul de faţă. s. „a da bani de miere” (citată în acelaşi volum din DA).1. însă. de exemplu.v. de la sunete la structuri sintactice. discutate de autor în secţiuni ce se referă la „etimologie multiplă” (pentru modul lunar. şi ţinând seama şi de datele ce depăşesc însăşi sfera propriu-zisă a lingvisticii (Hasdeu 1972: 13-24). făcând 65 . „a-şi găsi bacăul”. idiotismele. perspectiva istoriei limbii române./Frumoasă şi de matasă/Şi scândură prea aleasă. 1. (şi) ca lexicograf. „a urmări pe cineva până-n pânzele albe” („pânza albă” simboliza „mormântul”. numind „zilele fericite”. proiectând-o în domeniul cercetării frazeologiei. pentru scurtarea exprimării. Această viziune a fost comentată şi dezvoltată de Theodor Hristea.. mare de sânge etc. aşadar. şi anume expresiile idiomatice. „a pescui în apă tulbure” (expresie în legătură cu originea căreia Hasdeu exprimă o îndoială: „a pescui în apă tulbure pare a nu fi poporană. dar şi cot la cot. cea atribuită cândva de Hasdeu. prezentă la Hasdeu sau Vasile Bogrea şi ilustrată exemplar de Eugen Coşeriu în cadru romanic. Este destul să amintim. folosim termenul etimologie (într-o relaţie sui-generis cu biografie şi motivaţie). depăşirea accepţiunii „rudimentare” pe care o avusese termenul „cu sute şi chiar mii de ani înainte de naşterea linguisticei”. n. în cele mai multe astfel de cazuri. de exemplu. pentru care evocă posibilitatea moştenirii din latină (explicaţie citată în DA 1913. pentru care în această preocupare a lingvisticii se încadrează demersurile consacrate evoluţiei tuturor faptelor de limbă (numită de savant derivare) şi reconstituirii lor. un punct de vedere asupra căruia autorul citat a revenit în mai multe rânduri. 13). „a da bani de ciubote – a plăti ciubotele” (ce aparţin dreptului cutumiar românesc. enunţuri figurate romanice care se regăsesc şi în dacoromână reflectând subtilităţi. le vom numi „sintagme”. Or. Obiectul analizelor lui Hristea din articolul menţionat îl constituie. din perspectiva raporturilor dintre cauză şi efect.

1975). Zur Notwendigkeit einer vergleichenden romanischen Phraseologie. Lucrări de referinţă germane: Kurt Krüger-Lorenzen. rum. mai ales când reflecţiile despre sensul lor sunt rezultatul unor confruntări de spaţii geopolitice şi culturale. Sextil Puşcariu. dar benefic. „a da ortul popii”). lexicografii I. dacă. „orice cuvânt este o uitare”. ce se află îndărătul acestora”. Ghibănescu.3.. „Ein Weib ist ein Weib”. cu subtitlul „Deutsche Redensarten und was dahinter steckt” (aşadar „şi ce se ascunde. păstrate adesea infidel în memoria limbii. sau Claude Duneton. în Lexikon der sprichwörtlichen Redensarten (1994) ş. „luna lui traistă goală”. expresiv. 1. Gh. iota [ι]). şi. 1979. Stahl).. în care. „trebuie să aibă biografie. mortus” (cf. Iorgu Iordan (în primul rând. ci chiar semnalarea unor expresii. München. G. Anthologie des expressions populaires avec leur origine (1979). Biografii – motivaţii. Das geht auf keine Kuhhaut – „asta nu încape nici pe o piele de vacă”. „a umbla teleleu”. 1979 ş. femme que femme. Astfel de preocupări duc inevitabil. Al. quanta siccum iecur ardeat ira” . Numeroase sunt incursiunile în „biografia” expresiilor pe care le face Vasile Bogrea. Există o foarte bogată literatură de profil în acest domeniu. Les locutions françaises (1973). savantul propunea o descendenţă din epoca romană) etc. Hristea. la istoria limbii. atunci „întâmplările” din viaţa idiotismelor. în care apărea frecvent expresia in albis decessit). un alt lexicograf – colaborator al lui Puşcariu la Dicţionarul Academiei (seria veche). „Tenir Dieu par les pieds”. Del Chiaro). „a trage sforile”. Lutz Röhrich. Stahl ş. femeia ca femeia. „a arde la ficaţi” (existenţa aceleiaşi forme mentale la romani: „quid referam. novella a cavalo „povestire de-a-n-călarele”. Candrea şi August Scriban.a. la a doua ediţie. 1987.comparaţia cu numele naraţiunilor similare din vechea italiană. consemnate de călători străini prin Ţările Româneşti (Bandinus.a. Chiţimia. deoarece cuvântul vechi. dar şi de un transilvănean ce trece în deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea la sud de Carpaţi (I. a lui Pierre Guiraud. deosebit de „firavă” grafic. în studii de sinteză de largă şi profundă erudiţie. „frumos de muc = frumos de frunte”. caput lupinum gerere. din literatura franceză de specialitate. «Balkansprachbund».H. Th. I. afr. Florica Dimitrescu. Sp. Stilistica limbii române.. Tübingen. lat. ne putem referi la o lucrare clasică de teorie. Max Niemeyer Verlag. Philippide. nodum in scirpo quaerere”). „a da în stambă”. Graur. după cum scria Constantin Noica. Preocuparea noastră pentru această temă (şi cunoaşterea situaţiei) este în legătură (şi) cu redactarea dicţionarului nostru de expresii. Codru Drăguşanu). ca şi la câteva dicţionare: Maurice Rat. Tuturor acestor autori le datorăm nu numai clarificări privind geneza şi evoluţia stilistică. latinească. a fiarelor sălbatice). majoritatea ca obiect al redactării unor articole din Etymologicum Magnum. am luat în consideraţie contribuţiile importante la care ne-am referit. „a căuta nod în papură” (s-a sugerat ipoteza moştenirii acestui context figurat direct din latină: „a căuta sau găsi nod în papură e. „a trage butucul”. La puce à l'oreille. situaţie din care poate fi scos. cu sensul de ‘a întrece măsura (oricărei previziuni)’. NU ÎNCAPE ÎNDOIALĂ. „(a urmări) până-n pânzele albe” (cu trimitere la vechile inscripţii creştine. pe lângă monumentala culegere de Proverbe ale românilor publicată de Iuliu Zanne şi principalele dicţionare ale limbii române. dar şi editând „cuvintele din bătrâni”. ai căror autori sunt A. cum sunt Balkanismen oder Romanismen? Methodisches zum sog.a. prezintă un interes sporit. „a lua ochi de fiară” (raportare la formula juridico-consuetudinară. „ortus. a diferitelor elemente şi structuri ale vocabularului acesteia. Contribuţii fundamentale în acest domeniu are Eugeniu Coşeriu. Vrabie sau H.H. NO CABE DUDA. „a nu şti nici o iotă” (după numele unei litere greceşti. de exemplu. printre acestea: „a bate berbunca”. Tohăneanu. adică trebuie să i se fi întâmplat ceva” (Noica 1987: 7. cele mai multe adevărate relicte ale „amneziei sociale” (H. ce se referea la fugarul care. Pînă-n pînzele albe. Stuttgart. 1900). 66 .. 1960). „a fierbe piatră scumpă”. „a fi slab de înger”. Or. rum.-A. din 2001. ‘a fi de nedescris’. „a o lua cu otuzbirul”. Gh. scos de sub protecţia legilor. din cuvânt în cuvânt.Juvenal). 1982. „opt.C. intitulat. ca şi altele. Expresii româneşti. se retrăgea în pădure şi era hăituit asemenea lupului. Lazăr Şăineanu (Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române. cu-a brânzei” [nouă este un adaos]. Dictionnaire des locutions françaises (1973). venind din alte direcţii. 202).

„[Le suj. moară. it. şi avem în vedere în primul rând Dicţionarul Academiei (DA şi DLR). avec douceur. Negruzzi. Ne pas mettre ou ne pas prendre de gants (avec qqn).1. germ. p. scândură: scândură de scăpare sau de salvare. în treacăt. de exemplu. Cităm după DLR 1965-1968. with kid gloves pentru „a umbla/a se purta cu mănuşi cu cineva”.v. DICŢ. indicarea etimologiei frazeologismelor pare să fie o preocupare facultativă. Jeter le gantelet aux pieds de son adversaire pour le défier au combat. şi în engleză: to throw down the gauntlet to smb. cu prezenţă de spirit” (citate din „Curierul românesc”.v. „combattere contro i mulini a vento” (TLIO) etc. planche de salut. Accepter le défi”. a ridica mănuşa = a primi provocarea (cuiva) la duel. Stadiul actual în lexicografia românească În dicţionarele româneşti. s. Prendre quelque chose avec précaution. avec des gants. rece. prendre des gants avec qqn”. 67 . Mettre ou prendre des gants.v. mănuşă: „Expr. pare a fi în aceeaşi situaţie cu „a arunca cu căciula în câini”!). Lancer un défi à quelqu'un” (N. de exemplu. şi to handle smb. apare un anumit tip de trimiteri şi pentru expresii propriu-zise. ci a fost tradusă. partir en guerre contre des moulins à vent. Agir ou parler sans précaution. planche de sauvetage”. p.B. 2. jeter le gant à la face de qqn. în DLR 1965-1968. În unele cazuri. réf. [P. găsim „(Livresc) a se bate (sau a se lupta) cu morile de vânt = (cu aluzie la personajul Don Quijote din cartea lui Cervantes) a întreprinde acţiuni inutile. to tilting at windmills. Bolintineanu. de exemplu. engl. Nu mai puţin concludent este cazul sintagmei sânge rece. se indică sursa pentru cale ferată: după fr. désigne un chevalier] Jeter le gant. s. se battre contre des moulins. allus. s.usually used in the phrase to tilt at windmills” (Merriam-Webster). se indică provenienţa din diferite limbi străine a frazeologismelor de tip „construcţii”. trimitem la TLFi. cu multă politeţe (faţă de cineva). a umbla (sau a se purta cu cineva) cu mănuşi = a se purta cu atenţie şi îngăduinţă. pentru locuţiunea adjectivală şi adverbială cu sânge rece găsim explicaţia „cu calm. à un épisode célèbre de Don Quichotte de Cervantès] Attaquer. a primi provocarea (cuiva)”. cu trimitere expresă: [„from the episode in Don Quixote by Cervantes in which the hero attacks windmills under the illusion that they are giants]: an imaginary wrong. B.3. s.v. de exemplu. gesprochen” (Grimm).. gener. „Au fig. O cu totul altă situaţie constatăm în cazul unor frazeologisme. exact la fel cum este prezentată expresia respectivă. 1848. Ceea ce lipseşte în DLR este însă faptul că nu se precizează că expresia în discuţie nu a fost creată pe teren românesc.. În principiu. a se lupta cu duşmani ireali”. dar nu sunt de exclus nici alte „modele”. Pentru comparaţie. care au ca suport lexical termenul mănuşă. şi în TLFi („[P. cf.2. formula având circulaţie internaţională. voie ferrée. des ennemis imaginaires. În DLR 1975.2. ridicole. în DLR 1986-1994. or opponentm . partea 1. Se battre contre des fantômes. 2. „calc după fr. „gegen Windmühlen kämpfen … es ward von der Donquichotterie und den Windmühlen . a provoca pe cineva. sau.v. În DLR. că un corespondent identic lexical pentru a arunca cuiva mănuşa există.. s. vezi. Relever ou ramasser le gant. a arunca (cuiva) mănuşa = a provoca pe cineva la duel. sans ménagement. din Vasile Alecsandri). Câteva exemple: în DA 1940. mai departe: „Prendre qqc. Şi. cale. unde în primul rând. Să notăm. se face distincţia între categoriile «propriu» (planul realiilor) şi «figurat» (planul expresivităţii): A. în formă parafrazată. probabil chiar din franceză (citate din Camil Petrescu şi. gener. 2. evident culte. de regulă a celor transparente. à cette coutume] Jeter le gant. evil. se forger des chimères”).

sang-froid. 3. cf. a apărut traducerea textului. 3. Nu apare niciun „marker” privind provenienţa formulei (măcar de tipul „livresc” – ca la a se bate cu morile de vânt. literally. discutată etimologic pe larg de Theodor Hristea. care a făcut parte din comisia de etimologii a tomului respectiv (!). după precizări pe care le-a adus savantul citat în interviul-maraton intitulat. 1996: 41-45). trebuie să ne referim. 3. ca studiu etnolingvistic aplicat mai multor limbi. categorie pe care o coroborăm cu aceea de universalii stilistice (din punctul de vedere al domeniului lingvistic în care se manifestă). cultura nonlingvistică şi competenţa extralingvistică „asigură justificarea raţională a etnolingvisticii” (Coşeriu 1994: 139). ale acestor relaţii (din studiul privind Socio. după fr. adică al „competenţei lingvistice”. este teoria coşeriană privind „universaliile lingvistice” (UL). O proiecţie de teorie a limbii privind evaluarea frazeologismelor din perspectiva etimologiei Paralelismele l e x i c a l e ş i în ceea ce priveşte e n u n ţ u l constatate anterior impun referirea la problema „universaliilor lingvistice”. în cadru social. ci şi prin intermediul „competenţei extralingvistice”. UL sunt „fapte care se află în toate limbile.şi etnolingvistica. Coşeriu 1974. Pornind de aici. ca la a arunca cuiva mănuşa. în sfârşit. se produce schimbarea sensului (dată fiind acţiunea analogiei). autorul face distincţii pe mai multe planuri: universalii necesare (sau absolute). prin urmare exprimă cunoaşterile. cu trimitere la exegeza coşeriană.”. am formulat acest concept mai ales în dicţionarul de expresii amintit. Pentru tema de faţă. În aceeaşi ciudată situaţie se află chiar sintagma război rece. pe care o prezentăm rezumativ în cele ce urmează. Coşeriu 2009: 73-111).3. preluat ca atare în engleză: „sang-froid: Etymology: French sang-froid. după DLR. limbajul însuşi este forma primară a «culturii». a obiectivării creaţiei umane (a „spiritului creator” – sens care justifică lingvistica în sine).2. iar. cercetarea funcţiei denominative a metaforei.) „cu sânge rece”. şi germ. existenţa unor idiotisme comune mai multor limbi. ca material lingvistic şi având aceeaşi valoare metaforică. cf. editorial. Coşeriu 1994). Bazele şi sarcinile lor. Din perspectiva funcţiei denominative a metaforei.Maiorescu). pe baza căreia. 3. respectiv „Dicţ. Dacă ţinem seama de „cunoaşterea lumii” în cele două ipostaze 68 . cu gura rece „fără a mânca sau a bea ceva”. Menţionăm faptul că Eugeniu Coşeriu nu a vorbit despre „universalii frazeologice”. cold blood” (Merriam-Webster). Aşadar. însă. având ca rezultat metafora. adică prin „intermediul cunoaşterilor. şi Dobrovol’skij 1988). şi la teoria coşeriană a relaţiilor dintre limbaj şi cultură. Dat fiind faptul că această „cunoaştere a lumii” nu numai că influenţează expresia lingvistică. ne interesează universaliile de „desemnare”. formula pare să aibă acelaşi statut ca şi loc. trebuie să aibă în vedere universalii „de mentalităţi” comune vorbitorilor unor limbi diferite. Bazele acestei teorii au fost formulate de Eugen Coşeriu în comunicarea Les universaux linguistiques (et les autres. cf. Lingvistica integrală (Coşeriu 1966: passim). poate fi evaluată sub semnul „universaliilor frazeologice” (în legătură cu bibliografia problemei. În ceea ce priveşte clasificarea acestei categorii lingvistice (spre deosebire de „universalitatea ca generalitate istorică”). recent. ideilor şi judecăţilor despre «lucruri»”. sintagma din limba română este însă un calc. în toate limbile. în funcţie de cele două categorii de idiotisme (termen folosit în sensul cel mai larg) la care ne-am referit anterior (Dumistrăcel 1980: 136-138): „cópii ale realităţii” şi „imaginare”. kaltblütig (adj. definite în paragraful despre „bazele raţionale”. „nu se vorbeşte numai cu ajutorul limbajului”. limbajul „reflectă cultura nonlingvistică”. Este vorba de trei sensuri diferite pe care le presupune această relaţie: mai întâi. fiind „actualitatea culturii” (după Hegel). în al doilea rând. sau care sunt posibile în toate limbile” (Coşeriu 1996: 141). adv. dar punctul nostru de plecare. posibile şi empirice. ci o şi determină într-o oarecare măsură. sub titlul Universaliile limbajului şi universaliile lingvisticii. sau în toate limbile cunoscute. cf. Or.1. pe de altă parte. ideile şi judecăţile despre realitatea cunoscută. universalii de funcţionare şi de desemnare (Coşeriu. aplicat în diverse contribuţii.

ложиться с курами (cf. apa tulbure e bucuria pescarilor. à la bride). rus.). şi finlandeză. nebunul tulbură şi înţeleptul pescuieşte. Dumistrăcel. concludentă este situaţia formulei expresive româneşti „a pescui în apă tulbure”. a se culca odată cu găinile. pentru situaţii asemănătoare. la nivelul general al inventarului mijloacelor expresive ale limbii. aşadar. de exemplu. a-i roade (cuiva) urechile (Dumistrăcel 2001: passim). identice ca sens şi identice sau foarte asemănătoare ca material lingvistic. au fost la îndemâna oricărui vorbitor cu spirit de observaţie. evident. germ. nici ea. in trüben Wasser ist gut fischen. prin traducere. pornind de la o practică obişnuită a pescarilor de oriunde. în mod normal. kalastella sameassa/vedessä. vânătoare. iar transpunerea lor în plan figurat nu a presupus. se coucher avec les poules. chiar a expresiei respective şi din această limbă. à cheval donné on ne regarde pas à ses dents (à la dent. a pune banii jos. În această ordine de idei. a fi ţap ispăşitor. idiotismele din categoria „copii ale realităţii”. fiska i grumligt vaten. Comparaţia interlinguală de acest tip poate fi extinsă pe baza câtorva exemple similare. kalastella sameassa / vedessä. Pentru identitatea (ori similitudinea) formelor lingvistice „expresive” în asemenea cazuri. pe teme diverse: (2) „Culcatul devreme”: rom. care reflectă în special ocupaţii primordiale comune diferitelor populaţii în aceleaşi stadii ale evoluţiei economice şi social-culturale (cules. (3) „Calul de dar”: rom.prezentate mai sus. rus. it is good Fishing in troubled Waters. Faţă de sursa mai sus indicată. 2001: 155-156). ţinem seama de posibilitatea considerăii problemei etimologiei multiple şi în ceea ce priveşte frazeologia (perspectiva variaţiei diastratice şi/sau diafazice). germ. trimitem şi la discuţiile în legătură cu expresiile şi sintagmele-metafore a făgădui marea cu sarea. à la bouche. constatările. cultura pământului. iată o prezentare ad-hoc (rezumând discuţia din Dumistrăcel 2001: 316): (1) „Pescuitul în ape tulburi”: rom. mit den Hühner zu Bett gehen. pescuit. pêcher en eau trouble. „limbilor funcţionale” ale vorbitorilor oricăruia dintre idiomurile respective. aceasta fiind baza „poligenezei”. fr. a pescui în ape tulburi. fr. Ne referim la formule ce aparţin. în primul rând. ce are corespondente perfecte sau asemănătoare în numeroase limbi. ловить (удить) рыбу / рыбку в мутной воде. engl. simple. Pe de altă parte. pentru expresiile. în tabel am adăugat (după Deroy 1956: 223) corespondentele din suedeză. fiska i grumligt vaten. cine seacă balta prinde peşte. en el agua turbia haze buen pescar. nu se justifică explicaţia prin „împrumut” (ca manifestare a aculturaţiei). aparţinând unor „familii” diferite. creşterea animalelor etc. a rio buelto ganacia de pescadores y pescadoras. trebuie să avem în vedere. calul de dar nu se caută de dinţi. sp. l’eau trouble fait le gain du pêcheur. fr. finl. din diverse limbi. asimilarea altor culturi. a da pielea popii. de către scriitori influenţaţi de cultura şi limba franceză. sued. bani gheaţă. de la baza unor parimii de exemplu. Dar. 69 . nu este exclusă preluarea.

danezul visdomstand. cum ar fi „a arunca (cuiva) mănuşa”. la cel figurat. germ. Oltenia şi Moldova. Даровому коню в зубы не смотрят. c) intervenţia accidentală asupra 70 . dacă metafora lexicală aparţine. în mai multe limbi. ilustrează fenomenul „poligenezei”. ce ar putea fi convingător atribuite acestei surse. tu dit merci et basta”. un impact redus în ceea ce priveşte o mare parte a populaţiei. niădreci zubi (pl. transferul acestei valori asupra idiotismelor este îndreptăţit de similitudinea „metaforele – cuvinte” şi „metaforele – expresii idiomatice”. Pentru a delimita conceptul de «unităţi frazologice» pe baza unor enunţuri cum sunt cele prezentate anterior. pe vremea lui Constantin Mavrocordat. este un fel de concurs: De ce se zice aşa. în principiu. ne regarde pas son etat general. ca ţăranii. Întrucât asemenea expresii. dent de sagesse. a unei aceleiaşi metafore: fr. Acelaşi regim l-ar putea avea. evoluţie şi funcţionare. o limbă pe care preoţii nu o înţelegeau. it. propriu. germ.Iată un comentariu al zicătorii. zonei „universaliilor stilistice de desemnare”. einem geschenkten Gaul sieht man nicht ins Maul. don’t look a gift horse in the mouth. rus. şi au fost obligaţi să înveţe carte sub supraveghere. pe următoarele coordonate: a) trecerea de la sensul de bază. are. şi enunţurile aparţinând discursului repetat de sorginte religioasă. Weisheitszahn. tu regarde ses dents. mais si on te donne kelke chose. „scrierea şi citirea” fiind instituită ca o condiţie pentru preoţie (Furtună 1915: 11. în special în Muntenia. la origine „cópii ale realităţii”. ochiul stăpânului îngraşă vita. port. engl. 3. dente de siso. bulg. este nu numai dificilă ci. dar „modelul” respectiv. l’occhio del padrone ingrassa il cavallo. pe lângă faptul că mulţi dintre aceştia erau analfabeţi. the master’s eye makes the horse fat ( ~ a fat horse). magh. slujba religioasă se desfăşura în slavonă. rom. cât şi din cauza formaţiei profesionale precare a marii majorităţi a preoţilor: în secolul al XVIII-lea încă. în cazul prezenţei. 1956: 223). b) trecerea lor din zona expresivităţii propriu-zise în cea a comunicării (ca enunţuri aparţinând discursului repatat). calchiate pur şi simplu. aceşti preoţi au fost „puşi la bir”. fr. fără îndoială. trebuie să se ţină seama de faptul că. 151-159).3. bölcseség foga. de altfel) Louis Deroy încerca să o găsească. Enunţurile din astfel de categorii se află în cu totul altă situaţie decât formule expresive împrumutate (şi) în limba română (literară) din alte culturi. глаз господина делает скот жирным. pentru un spaţiu cultural general românesc. pe care (descurajat. în fond. în general. un aspect al elementului referenţial al formelor de exprimare a afectului şi imaginaţiei. măsea de minte (Deroy. c un signe de bonne sante.). das Auge des Herrn macht das Vieh fett. a caval donato non si guarda in bocca. simboluri ale altor realităţi social-culturale sau simple modele literare. germ. it. 29. (4) „Ochiul stăpânului”: rom. ce înseamnă?: „parce ke kan tu achetes un cheval. rus. copiat identic după internet. zub mudrosti. it. l’œil du maître engraisse le cheval. sau „a se lupta cu morile de vânt”. tu le prends. engl. dente del giudizio. „prin analogia care extinde sau generalizează o anumită notă”. ca geneză. rus. chiar inutilă căutarea „direcţiei calcului”. moralizatoare. atât din cauza folosirii îndelungate în biserică a unei limbi de cult străine.

. partea 2. cu trimitere doar la cuvântul bază respectiv (N. copertă”. de la Iordache Golescu până la Arghezi şi I. pe baza sinonimiei frazeologice. e) în planul originii cuvintelor şi al sintagmelor ca unităţi lexicale. „bucată de lemn cu formă şi secţiune transversală dreptunghiulară…”. „Pe tăblia stranei. scoarţă. la substantivul doască se indică şi sensul „scoarţă de carte”. existenţa. la sensul „fiecare din cele două părţi care formează învelişul unei cărţi. de obicei. Este cazul corelaţiei „ratate”. din două motive: a) în dicţionarul lui August Scriban. în întregime”. dintr-un material rigid. ca sinonime. d) în plan onomasiologic. cu reprezentări frecvent identice. mai sugestiv formulat: „înveliş de hârtie sau de carton sau de lemn al unei cărţi” (cu trimitere la expresia în discuţie). cu aceasta. de exemplu. În DLR 1986-1994. cum stau lucrurile în ceea ce priveşte seria a citi din scoarţă în scoarţă. numai pentru arealul etnolingvistic romanic. expresia în discuţie este consemnată după sensul [4. caracterizând specia umană. un citat din Rebreanu. se dau expr.: după înţeles. pentru „cap”: bostan. este o operaţie inutilă.v. 4.]. iată. în linii mari. chiar falsă. cât şi a mai multor expresii („a pune în plug/ în cârd/ în stative cu cineva” – cu substituţii reprezentând efecte ale variaţiei diastratice şi chiar diafazice). Acestea sunt. reg. s. ~ doască în doască.1. în aceeaşi lucrare (partea 1). cu explicaţia „de la începutul până la sfârşitul unui text. (înv. ceea ce reprezintă o „etimologie implicită”. sumar. pentru sensul în discuţie există enunţuri explicite privind confecţionarea din lemn a copertelor cărţilor vechi. sensul corespunzător celui mai sus citat pentru scoarţă era. al unui caiet etc. a originii expresiei „autohtone” este posibilă pe diferite căi. sub sensul general [1]. unde. cu privire la expresii împrumutate (Dumistrăcel.). părţi din obiecte etc. în dicţionare. dat fiind faptul că exprimă mentaluri şi comportamente generale. paralelismul în ceea ce priveşte explicaţia prin „etimologie multiplă”. dintre care ne vom referi doar la comparaţia „intralingvistică”. 1980: 125-126).. a mai multor termeni-metafore (de exemplu. bilă etc. 71 . din scândură în scândură. iar. această expresie trebuia să figureze sub sensul [2] „Numele unor obiecte. lucrurile nu se prezintă astfel. în fond. de exemplu. „cercul” informaţiei etimologice pare închis. Pentru varianta cuprinzând cuvântul scoarţă există numeroase citate. dar. sau. În sfârşit. fără vreun citat.B. Dar. pentru Transilvania (urmează expresia „a citi o carte din doască în doască”). indicarea. erau câteva cărţi liturgice… cu scoarţe de lemn”.]. b) chiar printre citatele din DLR. făcute. În multe din astfel de cazuri. sub semnul frazeologiei comparate (surse: Zanne 1895-1912. „a da sfoară în ţară”. frica de a nu cădea într-o astfel de capcană nu-l poate scuti pe acesta de a evalua rezultate ale aculturaţiei. „copertă de carte de lemn învelit in piele” (vezi şi sensul [5.) din doască în doască. pentru a desemna aceeaşi noţiune. pe de altă parte. a unui presupus etimon (care ar putea fi primul care îi vine în minte redactorului). Gheorghe 1986) şi de a menţiona faptul. înv. la scândură. al unui registru. faţă de „a da şfară ~ ”). apare locuţiunea adverbială „(rar) din scândură în scândură = din scoarţă în scoarţă. la cuvântul doască. ~ din scândură în scândură. respectiv din Eugen Barbu: „[Cartea] îmbrăcată în scoarţe de lemn”. în MDA 2003. de fapt. oală..formei prin fenomenul de „etimologie populară” (vezi. „copertă de carte”). metodă pe care o vom ilustra (din păcate) tot pornind de la insatisfacţii ce pot fi semnalate pe baza unor articole din Dicţionarul Academiei. Vinea. acum. un motiv suplimentar privind exigenţa explicării „materiale” a provenienţei expresiei îl reprezintă faptul că redactorii volumelor din DLR dispun de întreg fişierul dicţionarului. căutarea etimologiei. pe de altă parte.pentru litera D din DLR încă nu a fost publicată. motivele pentru care poate fi admisă o categorie semanticostilistică de „universalii frazeologice”. prezentate. confecţionate din scândură…”). ilustrată şi prin exemple de expresii referitoare la alimentaţia omului. 4. Dar. Deoarece secţiunea do. astfel că redactarea cuvintelor de la litera S putea beneficia şi de datele de la cuvântul doască.. figurează expresia a citi din scoarţă în (sau până în) scoarţă.

Conrad Murray a fost rascolita din doasca-n doasca in cautarea celui mai mic indiciu care ar putea clarifica situatia in cazul mortii lui Jackson” (/www.v. 4. menţionăm faptul că. figura unui personaj important. a ideii de „absurd” şi. prefăcut” a formulei taler cu două feţe. În mai multe dicţionare ale limbii române. de fapt. Pe acestea sunt gravate o efigie.: varianta expresiei cuprinzând cuvântul scândură pare a fi mai puţin folosită astăzi: pe internet nu am găsit exemple). frecvent. av(gust).tpu. talger” al cuvântului de origine germană taler. un site de citit din doasca-n doasca” (/www. cu valoarea de (a citi) „amănunţit”. respectiv o stemă. cf. pare să aibă o circulaţie apreciabilă.ro/). cu trimitere la acelaşi sens al cuvântului taler. partea a 2-a. cu sensul propriu (vezi. Emanoil” (Caproşu – Chiaburu 2009: 225). să fi rezultat proiecţia. ca alternative pentru care se putea opta când se „dădea cu banul”). al cărei desen.Punctul de plecare pentru discutarea acestui caz îl reprezintă faptul că am descoperit un citat pentru varianta expresiei analizate în care sinonimul pentru scoarţă şi doască este scândură. prin extensie. „eu. se poate spune (şi) că are două „feţe”.com. unde această expresie este înregistrată sub un alt cuvânt taler. /www. a Dicţionarului Academiei Române. sporadic. „fals”.. expresia este tratată la sensul „farfurie. de exemplu.ro/). faţă. cap şi pajură. tot de origine germană. explicaţia „materială” (prin optica „Wörter und Sachen”) a valorii stilistice a expresiei. Este vorba de o însemnare de lectură din secolul al XIX-lea: „Această sfâ(n)tă carte ce să tâlcuieşti Vieţile Sfinţilor ali lunii lui Sept(emvrie) o am citit-o şi eu multpăcătosul cu agiutoriul Maicie Domnului şi a tuturor sfinţilor din scândură în scândură. însemnând „monedă (austriacă) de argint.citynews. a motivaţiei în ceea ce priveşte apariţia unei expresii ţine şi de încadrarea enunţului respectiv la cuvântul potrivit (în cazul omofonelor). от доску до доски (respectiv от доски до доски). în mod cert. nu este exclus ca la origine să se afle o expresie din slavona de cancelarie. pe internet: „Cati dintre voi ati citit Biblia din scoarta in scoarta? Eu recunosc ca nu. Este însă posibil ca prin confruntarea. ne aflăm şi în prezenţa unei curiozităţi lexicografice. popular. varianta cu doască. în CADE [1926-1931] şi la Scriban (1939).B. în afara cazului în care s-ar fi avut în vedere o monedă falsificată. empirică.”.. Dat fiind că o farfurie (cel puţin în mod obişnuit) nu poate avea două feţe. C. Cu titlu de curiozitate. litera T. Problema indicării originii. de exemplu. în vorbirea comună. despre care. serie nouă (din 1982). prezentându-se sinonimia taler cu două feţe = om cu două feţe. Deoarece aceeaşi formulă există şi în limba rusă.imagistica. menită să impună (cele două imagini au fost denumite la noi. pare cel puţin curios faptul ca de la această normalitate să se fi ajuns la semnificaţia de (om) „fals. pe de altă parte. 72 .2. menţionate anterior. menţionând că. respectiv la un anumit sens al unui cuvânt. uneori parţial desemantizată. a expresiei în discuţie. lipseşte etimologia.ro/). care a circulat în trecut şi în ţările române”. „tradusă” şi în româneşte de clericii (autohtoni) cunoscători ai slavonei.ro/. Însă. şi DA (1934). aversul şi reversul. este sigur că trebuie să avem în vedere moneda. Ilustrăm prima situaţie analizând expresia a fi taler cu două feţe. câteva exemple după aceeaşi sursă: „www. când alta”. N. în DLR.atitudinea. figurată. avea în compunere un vultur sau o altă pasăre răpitoare. şi pentru acest enunţ. „Clinica Dr. dacă astăzi. poate să fi intervenit surpriza privitorului: „când una. Considerăm corectă opţiunea din volumul XI. deoarece este normal ca o monedă să aibă două „feţe”. expresia „a citi din scoarţă în scoarţă” mai este folosită. Ar mai rămâne de identificat etimologia propriu-zisă. la anul de la H(risto)s 1840. spre folosul suflitului mieu. dintre cele două cuvinte taler. s. care citesc din doasca in doasca ziarele romanesti” (/mihneamaruta.

de formula familiară formată cu verbul (a) păpa. că ţi-ai mâncat tărâţa. liniştitor. sub sensul „făină de mei”. într-o variantă a expresiei. prima parte reprezentând un adaos ce nu este exclus să constituie o explicitare contextuală ulterioară (chiar de dragul. „vorba ceea: pomul dacă-mbătrâneşte. icre roşii şi icre moi. sinuciderea bătrânilor „care deveneau o povară pentru adulţi”. ţi-ai mâncat mălaiul”. Permyakov 1979. „armonia” fonetică din completarea enunţului: şi Oltul cu totul (Dumistrăcel 2001: 224). Bănuit de viclenie. Hai. completat de un altul: „şi şi-au păpat mălaiul”. În ceea ce priveşte plasarea enunţului figurat la sensul de bază al unui cuvânt polisemantic. de asemenea.Pe baza acestei imagini. Zicând: vezi.3. să-i cumpere. „rudăresc. al generalităţii: „se spune despre cineva sau ceva care a îmbătrânit. Aşadar. enunţului versificat. condiţiile grele de viaţă. este o construcţie bimembră tipică. prostesc”. prin expresia taler cu două feţe. ca un argument. de fapt.. 379. băieţaşul este pedepsit: „Stăpânul s-a necăjit.o graminee de veche tradiţie (Panicum miliaceum. a-i trece (cuiva) făina prin traistă „a se apropia de mormânt” (Povestea vorbii. Îndată l-a pălmuit. la talerul „rudăresc”. de la Alecsandri: bătrânii „şi-au trăit traiul” conchide un personaj din opereta Crai nou. Rădulescu-Codin. a expresiei. un meşter l-a trimis pe un băieţaş. în sprijinul acestei explicaţii. separat. ca şi varianta antonpannescă a expresiei de mai sus. se impunea explicaţia forjării acesteia. sub cuvântul-titlu potrivit. prin „rimă”. de porumb sau de alte cereale”. acesta este mălaiul la care. Societăţile „primitive” se caracterizau prin „lipsa bătrânilor” (şi absenţa gerontocraţiei). într-un Glosar din Vâlcea (s.v. contradictorie pentru cei puţin obişnuiţi cu banii cash. Aşa-numita „prăjitură făcută din făină de porumb” ar putea fi evocată. s-a învechit. mă. „ţi-ai trăit traiul. cu două feţe. s-a uzat”. nurilor: „Fosta-i lele cât ai fost/Şi-ai rămas un lucru prost” (citate în Dumistrăcel 2001: 233-234). G.. ecuaţia fiind explicată fără urme de echivoc. astfel că şi acestea au căzut pe jos. după plasarea corectă. a unui substituent lexical (eventual de adaptare la text) din proza lui Marin Preda: „Ei. dar o minimă perspectivă antropologică ne obligă să considerăm în această formulă reflectarea unei sentinţe sociale. fără îndoială.. Ucenicul a întors talerul. care a invocat. dându-i însă un singur taler. ca infanticidul (pentru gurile de prisos). s-a putut ajunge la numirea cuiva prefăcut. vezi şi explicaţia asocierii. şi pe faţă şi pe dos. aceştia. ce putea fi. de ţigani rudari. Băcanul i-a pus icrele roşii pe taler. eventual. pune-i paie şi-l pârleşte” (scena a doua). cf. Glosa din DLR 1965-1968 este una care plasează lucrurile sub semnul. făină). respectiv „de porumb”). Ciauşanu explică enunţul ţi-a trecut făina prin traistă prin „ţi-ai trăit traiul”.. explică moravuri „dure”.F. trebuie să observăm că expresia în discuţie este greşit plasată în dicţionarul citat ca ilustrând semnificaţia „turtă de mei. folosit. 433). Evident. este vorba. de factură pragmatică.. passim). băieţaşul a întors talerul ca să i le arate. a cerut să i le pună pe cealaltă faţă şi s-a întors la meşter. 4. succesiv.. existenţa expresiei a (i se) apropia (cuiva) mălaiul de traistă ce desemnează situaţia „când cineva şi-a cheltuit aproape întreaga avere” (ibidem. şi l-a întrebat pe băieţaş unde să i le pună pe celelalte. infirmii şi bolnavii. fals şi aducător de ponoase. ca ilustrare a zicătorii Vicleanul este taler cu două feţe. mai întâi. ne referim la expresia a-ţi mânca mălaiul. de la talerul-monedă. hai. vezi şi la C. cu două feţe. de sensul „făină de mei” al cuvântului mălai . De altfel. bătrânule. şi existenţa.. Din astfel de raţiuni de racordare socioculturală. cel mult. Anton Pann a compus o povestioară în versuri. Ca ăst taler ce te bătu!” (în ceea ce priveşte optica şi „tehnica” trecerii de la proverb la povestire. visează vrabia!). minte să ţii. motivaţia prin înfăţişarea. probabil ucenicul său. a cuvintelor mare şi sare din enunţul „a făgădui marea cu sarea” dată de Hasdeu. a presupusei farfurii cu… două feţe. Şi păzeşte să ni fii Cu două feţe şi tu. Enunţul dezvoltat. Îngerul românului). adică unul confecţionat din metal. a talerului-monedă. Una dintre dovezi o constituie. Am adus. Anume. 73 . erau abandonaţi (Herseni 1982: 254. să paşti iarbă verde” (animalul urma să fie ucis). mai ales de dinaintea „revoluţiei agrare” din neolitic.. deşi pare ilustrat prin versuri populare ce particularizează decăderea în privinţa. Când acesta l-a întrebat unde sunt celelalte icre.

el se suie pe divan” (din povestea Ivan [!] Turbincă). precizăm faptul că informaţii detaliate cu privire la manifestări ale poetului în această postură găsim. a contestat atât amestecul unei puteri străine în elaborarea de legi pentru ţară. la moşia sa Moţăieni (Văcărescu 1985: 20). Ion Văcărescu l-a înlăturat cam îndrăzneţ. lexicografia românească trebuie să-şi manifeste deschis opţiunea în ceea ce priveşte etimologia frazeologismelor (evident. De remarcat că. şi mai târziu. ţi se urcă în cap” (Baronzi 1872: 62. Un proverb rusesc sună astfel: pune un ţăran la masă. şi un joc de cuvinte: divanul pe care trebuia să stea Mitropolitul şi Divanul încălecat de reprezentantul Rusiei. în bogatul studiu introductiv al lui Cornel Cîrstoiu la ediţia de Opere Iancu Văcărescu. s. de la poet (autor şi al unor epigrame sarcastice) a rămas „zicala Dai nas lui Ivan / Se suie pe Divan. în culegerea Proverbele românilor a lui Iuliu Zanne. 5. printre corespondentele din diferite limbi care ilustrează aceeaşi idee. Dat fiind însă că enunţul cu particularizări s-ar părea că are un autor. „dacă-i dai mult nas. în împrejurările prezentate. „zicătoarea” ar intra în categoria „cuvinte celebre”. este dat ca ilustrare şi un citat din Creangă: „Dacă dai nas lui Ivan. în vol. sunt înregistrate mai multe variante pe această temă (Zanne 1901: 169-171). cât şi pretenţia delegatului rus de a prezida şedinţele Divanului. formula ce trimite la Ivan (la noi. el va pune picerele pe masă” (ibidem). zicând că. În sfârşit. ca istoric şi genealog. pentru acest tip de insolenţă se face trimitere la un anumit popor numai în zicătoarea din limba spaniolă: „Meti Gallo en mi cillero. pe lângă explicaţia istorică. contrariază părerea lui Zanne cu privire la provenienţa zicătorii în discuţie. după alte surse. Adunarea Obştească (vezi. la expresia „a (nu) (-i) da nas cuiva = a (nu) permite cuiva să fie prea familiar.v. Văcărescu a fost printre cei care au protestat faţă de includerea în text a unor articole care atentau la autonomia ţării şi. Se impune de la sine faptul că. Faţă de informaţiile prezentate. în 1831. tradusă „Am adus un francez pe lanul meu de grâu. la un anumit nivel. aşadar. nas). Divanurile adhoc). un anumit statut ca enunţ aparţinând discursului repetat propriu-zis fiind dat de augmentarea (adiectio) a unei zicători prin particularizarea Ivan şi. referitoare la Ion (Iancu) Văcărescu. aflarea originii pune problema recunoaşterii statutului de frazeologism al unui enunţ. atunci când împuternicitul rus a voit să prezideze Adunarea. pentru un eventual model al acesteia. Chiar numai ţinând seama de sugestia dată de încadrarea de la Zanne. depăşind stadiul. de obicei. la care s-a referit Hasdeu) şi să procedeze consecvent în 74 . datorită incidentului că. după George Baronzi. mai întâi. de exemplu.. mai mult. hizose mi hijo y mi heredero”. engleză). în alte cazuri. nas. Bun cunoscător al evenimentelor epocii. memorialistul Emanoil Hagi-Mosco narează pe scurt aceleaşi fapte. prea îndrăzneţ sau obraznic”. cutuma fiind ca preşedinţia să o deţină Mitropolitul. în vederea aprobării.4. susţinând că. după DLR 1971. al Adunării Obşteşti extraordinare din Ţara Românească ce discuta Regulamentul Organic. acesta este în drept să prezideze Divanul” (Hagi-Mosco 1995: 215). Mai întâi. cum era numită. Faptul i-a atras arestarea şi exilarea la Episcopia de Argeş sau. pentru a face loc Mitropolitului. rusesc: „Originea zicerii este bulgărească. Astfel. prin cea din partea a doua a formulei bimembre. pornind de la locuţiunea verbală expresivă. în secţiunea generală Proverbe istorice. se făcu fiul meu şi moştenitorul meu” (Zanne 1901: 170).4. toscană.v. în continuare. selectate de Zanne (latină. în DLR 1971. nume generic pentru „rus”) şi la comportamentul său trebuie considerată. potrivit datinelor ţării.. „rudimentar”. Membru. Or. din 1985. pe care o găsim şi într-o naraţiune a lui Emanoil Hagi-Mosco. o zicătoare propriu-zisă. de asemenea. autorul se referă (şi) la un proverb. s. Am avea. reputat opozant al Regulamentului Organic. cf.. VI. cu atât mai mult cu cât.

Partea I.. p. pentru a sublinia declanşarea expresivităţii este adesea suficientă selectarea unei (anumite) corespondenţe între planul realiilor şi cel al figurativului. Galaţi. . al expresiilor idiomatice româneşti (pornind de la exegezele existente. cu trimitere la Cervantes. Un corpus editat de…. (2009). lingvistică generală. Candrea. vor putea fi ilustrate valenţele pe care (în interviul intitulat Lingvistica integrală) Eugeniu Coşeriu le identifica drept marile şanse oferite de studiul limbajului din perspectiva universalităţii culturii şi a exigenţelor multiple ale cercetării lingvistice. filozofie. a unor formule.” (de la a arunca cuiva mănuşa). cu toate activităţile umane în general”. în ceea ce priveşte metaforele „cópii ale realităţii”. în vol. veche. 73-111. literatură. „Cartea Românească”. Coşeriu. Trei studii.-Aurel. soluţia propusă poate reprezenta doar o ipoteză. 75 . Evident.şi de psiholingvistică. Eugenio (1974) . sau prin abrevierea „Dicţ. IV. Les universaux linguistiques (et les autres). Eugeniu (2009) . 129-156. sub forma aşa-numitelor „paranteze de circulaţie”. apăsate!). Coşeriu. Dacă. asupra soluţiilor strict tehnice în ceea ce priveşte locul.. din cadrul articolului de dicţionar. Bucureşti. Bazele şi sarcinile lor. (1966).. Casa Editorială Demiurg. George (1872) . Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. Caproşu. 1829-1859. E. în memoria limbii. Dicţionarul enciclopedic ilustrat. pentru epoca strict contemporană. mai mult sau mai puţin argumentată şi convingătoare. în vol. schiţată prin paranteza de tip „Livresc”. Eugeniu. Eugen (1994) . Adamescu. în fond. Bucureşti. pe diferite planuri. teorie a limbii.A. Nu putem insista. CADE [1926-1931]. Omul şi limbajul său. realizat de Nicolae Saramandu. pe cât se poate complet. BIBLIOGRAFIE Baronzi. unde trebuie să fie plasată explicaţia originii. Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică. 47-73. pe cele datorate doar receptării inadecvate ori tendenţioase). Editura Fundaţiei Culturale Române. de reflectare a legăturilor „cu modul de a fi al omului. Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei. istorie. expusă în termeni care nu exclud revenirea (aşadar evitând formulările categorice şi. Chişinău. în studiile pe această temă ale lui Theodor Hristea. . respectiv racordarea la cultura propriu-zisă şi la ştiinţele culturii. I. demers ce merită să fie continuat) iar. Şi în acest domeniu (dar mai ales în acest domeniu).. Socio. Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi. Proceedings of the Eleventh International Congress of Linguists. a motivaţiei metaforei pe care o reprezintă expresia idiomatică. Studii de filozofie a limbajului. Limba română şi tradiţiunile ei. atât de organic legat de socio. Antologie. dar cu întregirile de rigoare pe care le-am discutat anterior. ca şi în cazul sintagmelor calchiate (cale ferată).. Chiaburu. Iaşi. în astfel de cazuri. p. deoarece explicaţia (mai mult sau mai puţin) definitivă ar putea fi găsită chiar printr-o întâmplare (cazul relaţiei între Ivan şi Divan!). probabil. cu o prefaţă de Silviu Berejan şi un punct de vedere editorial de Stelian Dumistrăcel.Universaliile limbajului şi universaliile lingvisticii. Iaşi. I. de I. a unui dicţionar de sinonimie frazeologică şi a unui dicţionar selectiv al calcurilor din limba română.-Aurel Candrea. superioară altor discipline umaniste. modernă şi contemporană. ca şi atunci când se încearcă explicarea etimologică a unor „cuvinteproblemă”. enigmistice. Coşeriu. p. Interviu cu Eugeniu Coşeriu. „Ştiinţa”. consacrată împrumutului lexical în procesul modernizării limbii române literare între 1760 şi 1860 (Ursu-Ursu 2004) iar. vol. pe de altă parte. pentru care există un important punct de plecare într-o valoroasă monografie semnată de N. prin urmare.materie. Coşeriu. În prezentarea sumară a unui program privind realizarea instrumentelor de cercetare pe care le implică o corectă tratare a etimologiei frazeologismelor în dicţionarul tezaur al limbii române. Gh. Nebunely şi Fiii.şi etnolingvistica. şi a evoluţiei condiţiei umane. în vol. propunem redactarea unui dicţionar istoric-explicativ. operaţia de „etimologizare” a multor frazeologisme nu este nici lesnicioasă şi chiar nici lipsită de adevărate riscuri (excluzându-le. soluţia este. oferind un discurs de conştientizare. Bologna. argument şi note de Dorel Fînaru. Lingvistica integrală. Ursu şi Despina Ursu. De aceea. mai ales în cazul expresiilor metafore „imaginare” cercetătorul se poate confrunta şi cu dificultăţi datorate „alterării” enunţului şi păstrării. aici.

Gabriel (1986). Literele F-I. Bucureşti. Permyakov. B. Sociologie. Editura Fundaţiei Culturale Române. elaborated under the patronage of the Romanian Academy and published between 1913 and 2005. note.it/TLIO/index2. II/I. a dictionary of phraseological synonymy and a dictionary of calques in the old. Lexic românesc. Proverbele românilor. p. Iaşi. Bucureşti. Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760 – 1860). ABSTRACT The author ascertains that in Dicţionarul limbii române (The Romanian Language Dictionary).fr/tlf. Moscow. Dumistrăcel. metafore. Imprimeria Naţională. literally “cold blood”). vol. Constantin (1987). 2. revăzută şi augmentată. Litera C. a-i arunca cuiva mănuşa (“to throw down the gauntlet to smb. Cuvânt împreună despre rostirea românească. Fiinţe dispărute.de/Projects/WBB/woerterbuecher/dwb/). Văcărescu. Zanne. I. I/I. Editura Albatros. Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”. în Etymologicum Magnum Romaniae. Bucureşti. Scriban. Amintirile unui oraş. Editura Univers Enciclopedic. Editura Eminescu. VI). (1975): t. ediţie critică. Dumitru (1915) Preoţimea românească în secolul al XVIII-lea. Institutul European. Litera R. Proverbe româneşti şi proverbele lumii romanice. Ce este etimologia?. Emanoil (1995). Les Belles Lettres. Louis (1956) .merriam-webster. (1934): t. Cuvinte. which presupposes the generalization of the etymology indications. Litera S. părţile 1-5. 76 . glosar. Bucureşti. there is a lack of consistency in indicating the etymology of various set phrases and especially those that are loan translations of phrases from different foreign languages. Librăriile Socec. VI. Pînă-n pînzele albe. Nauka Publishing House. Hristea. I şi II. Dicţionarul limbii române (serie nouă). From Proverb To Folk-Tale.html). Merriam-Webster (/www. XI. Bucureşti. Stelian (2001) . Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Three important And necessary research tools are suggested for this purpose in the new edition of the Thesaurus Dictionary edited by the Romanian Academy: a historic-etymological dictionary of idiomatic expressions. I – X. G. both for loans and metaphorical creations of Romanian origin. în „Limba română”. (1913): t. I/II. N. Biografii – motivaţii.htm). Theodor (1987) Din problemele etimologiei frazeologice româneşti. vol. Iaşi. nr. Editura Academiei Române. expresii. Bucureşti. Petriceicu.ovi. (1982-1983): t. Despina (2004). părţile 2-3. Traian (1982). VII. Bucureşti.(1972).cnr. Verlag Enzyklopädie. Editura „Neamul Românesc”. Litera N.uni-trier. p. TLIO Tresoro della Lingua Italiana delle Origini (http://tlio. Ursu. Literele A-B. Noica. Bucureşti. Herseni. ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Grigore Brâncuş (ediţia I: 1887–1893). Studiu lingvistic şi de istorie culturală. Grimm Deutsches Wörterbuch „der Grimm” (http://germazope. (1986-1994): t. II (D – H). Litera M. Dicţionaru limbii romîneşti. (1940): t. Dumistrăcel. Bucureşti. Ursu. there are instances when such explanations are not available. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor. bibliografie şi indice de Cornel Cîrstoiu. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucureşti.L. Opere. Notes on the general theory of cliché. XXXVII. Dmitrij (1988). Phraseologie als Objekt der Universalienlinguistik. Expresii româneşti. studiu introductiv. Stelian (1980). partea 1. Bucureşti.”) etc. (1971): t. such as a se lupta cu morile de vânt (“to tilt at windmills”).. Editura Minerva. and „cultivated” phrases.L'Emprunt linguistique. Iancu (1985). DLR [Academia Română]. Hasdeu. Our paper proposes a uniform lexicographic treatment. TLFi Le Trésor de la langue française informatisé (http://atilf. Litera T. Teoria generală a vieţii sociale. Bucureşti. (1979). Tipografia Ziarului «Universul».atilf. Iaşi. X. IX.A. 123–135. război rece (“Cold War”). Hagi-Mosco. Bucureşti. Editura Minerva. Editura Cronica. August (1939). Vălenii de Munte.DA [Academia Română] Dicţionarul limbii române. Situaţia ei culturală şi materială.com/dictionary/). Paris. MDA (2003) Micul dicţionar academic. Editura Librăriei Socec (1901: vol. vol. Bucureşti. Iuliu (1895-1912). both in the case of syntagms such as sânge rece (“sang froid”. Gheorghe. (1965-1968): t. Furtună. Dobrovol’skij. Deroy. Although sometimes the indications on the loans are written down. Leipzig. 13-24. vol. ediţia a II-a. Ziduri vechi. modern and contemporary language periods.

aculturaţie. dar şi la tipul de utilizator căruia i se adresează (specialişti. ce nu reflectă situaţia de fapt din limbă română şi care sunt invalidate din punct de vedere metodologic de faptul că nu abordează materialul terminologic prin perspectivă onomasiologică. în traducerea cuvântului-titlu „ac”. admite. analogie. În aceeaşi lucare. Această inconsecvenţă se manifestă de altfel de la primul contact al utilizatorului cu dicţionarele prin aceea că puţine dintre ele conţin specificări introductive clare referitoare la criterii. adapta. avertisment. excluzând în mod programatic orice informaţie diacronică (Cabré. amortiza. mai mult chiar. Universitatea „Al. validarea calităţii de 77 . 1999) manifestă aceeaşi lipsă de claritate a criteriilor de selecţie când. al selecţiei materialului şi b. Nici substantivele cu statut de cuvânt-titlu nu au toate relevanţă pentru domeniul anunţat: absolutism. datorită preeminenţei conceptului asupra termenului. Năstăsescu. pentru autonomie este indicată expresia „autonomie de zbor” (sic!).) a se transforma prin adaptare. Evaluând câteva dintre dicţionarele mono-. abjura. fără vreo legătură cu ştiinţa economică. Cel mai însemnat grup de studii propune o abordare a terminologiilor din perspectivă lingvistică. nu pare să fi stimulat interesul sau să fi creat emulaţie. (~de albine) sting” şi expresii idiomatice ca „a scăpa ca prin urechile acului”. în ciuda unor lucrări ca cea a lui Louis Guilbert (1965) – ce reprezintă un model metodologic în abordarea studiului etapei iniţiale a unei terminologii. I Cuza“ din Iaşi TERMINOGRAFIE ŞI LEXICOGRAFIE – CÂTEVA DICŢIONARE DE TERMENI ECONOMICI În literatura de specialitate publicată în România se pot distinge trei categorii de studii de terminologie: studii orientate de abordarea strict lingvistică (lexicologică). 2005) conţine doar la litera A optsprezece verbe (abandona. Lăsând la o parte acele dicţionare monolingve care sunt opere de traducere a unor dicţionare din alte limbi. studii orientate de abordarea domenială şi studii terminologice propriu-zise. de exemplu Neagu & Şarpe. un cuvânt-titlu precum cafea poate fi privit ca termen în măsura în care relaţia sa cu domeniul este explicit prezentată la nivel definiţional. se poate vedea în ce măsură selecţia termenilor corespunde acestor criterii în acord cu practica dicţionarelor „speciale”. publicul general). de altfel. Din punct de vedere terminologic. iar în literatura de limbă franceză. ca şi a îmbinării elementului conceptual cu cel formal. chiar număr de articole / cuvinte definite. abroga. dar şi bilingve care conţin şi informaţie de specialitate (care poartă în titulatura lor denumirea de dicţionare explicative. acredita. este evidentă orientarea lexicografică a multor dicţionare. „( ~de porc spinos) quill. Toate aceste lucrări sunt legate prea puţin de terminologia propriu-zisă. Câteva. dintre care cele mai multe nu sunt specifice domeniului. achita. entom. Într-o evaluare a dicţionarelor specializate apărute începând cu 1990 în România. puţine la număr. acest fapt este indicat de siglele diastratice utilizate: a adapta 2. 1999). alături de sensul posibil legat de materiale de birotică („ac cu gămălie”) – şi aceasta doar îndepărat legat de economie – apar traduceri ca zool. rămân dicţionarele bilingve compilate de lingvişti (fără aportul specialiştilor în domeniu). argumenta). se concentrează asupra unei secţiuni temporale specifice – având în vedere că terminologia aplicativă este interesată numai de nivelul sincronic. 1997:8). (Biol. putând fi mai degrabă încadrate între studiile de istoria limbii. al definiţiei. siglarea sau indicarea frazeologiei îndepărtându-le de un semantism specific (economic) – de exemplu.Teodora GHIVIRIGĂ. accelera. accede. absolvi. absenta. anexa. abrevia. care fac dovada unei inconsecvenţe metodologice sub două aspecte: a. surse. achiziţiona. Aceeaşi bipolaritate se regăseşte în colecţiile de termeni de tip lexicografic / teminografic. administra. anticipa. acest tip de cercetare de orientare etimologică lipseşte (după cunoştinţele mele) din literatura anglo-saxonă. Un dicţionar monolingv (Gâju. Un dicţionar specializat bilingv (Bantaş.

) Din aceste afirmaţii pot fi deduse câteva jaloane a căror ignorare poate duce la invalidarea unei definiţii terminografice. Prezenţa sa în paralel cu absenţa acestora indică o neregularitate. ea creează clasificări. Această inconsecvenţă se manifestă de altfel în întreg corpul dicţionarului: pot fi furnizate şi alte exemple similare. structures”) (de Bessé. altfel spus. poate fi descris în manieră variabilă în funcţie de domeniul în care – sau pentru care – este definit. 2002:67). hierarchies. cafea ar putea funcţiona ca termen dacă ar fi asociat prin diverse instrumente (siglare. denumirea latină a arborelui de cafea nu reprezintă o caracteristică relevantă conceptulului din punct de vedere economic. băutură preparată din cafea. această variabilitate provine din selecţia care se operează în definiţie la nivelul proprietăţilor: astfel. selecţia elementelor definiţionale) domeniului economic.. în final. 1999:6). subdomeniul bursă (de mărfuri). ţinând seama de faptul că .). Conform imperativelor definiţionale formulate anterior.) (DEX. 2000:100)..(Setti. orez. Rolul definiţiei este tocmai cel de a indica poziţia conceptului definit în sistem.. 2002:66 şi de „la pertinence du concept”. zahăr etc. structuri („Definitions create classifications. 2. fiind rezultatul unui proces logic ce permite precizarea unui concept şi diferenţierea lui faţă de alte concepte învecinate (Pavel & Rucăreanu. da. În plus. pentru a se distinge astfel de semnul aparţinând limbii comune. Conceptul însă nu poate trece în practica comună decât dacă este descris de o definiţie lingvistică – de aceea operaţiunea de definire este importantă. o asimetrie incompatibilă cu caracterul sistematic al unui câmp terminologic şi. este obligatorie.. referirea la respectivul sistem. definiţie ce trimite la un alt set de proprietăţi ale aceluiaşi obiect (după COTSOWES. caracterizat de un număr de proprietăţi. Dincolo de definiţia standard (ISO 1087:1990) a conceptului ca „unitate a gândirii constituită prin abstractizare pe baza proprietăţilor / caracteristicilor comune unui set de obiecte”. 2002:68). în engleză commodity) şi / sau cohiponimi – ceai. Revenind la exemplu de mai sus. Revenind la exemplul utilizat anterior. materie primă [agricolă]. Dată fiind natura stabilă a obiectului (pe care se bazează posibilitatea cunoaşterii ştiinţifice). ea este văzută ca „un microsistem format din enunţarea caracteristicilor conceptului şi a relaţiilor dintre ele . posibil şi a termenului definit. fiecare caracteristică fiind ea însăşi un concept” (Depecker. cu sensul restrâns de „seminţe ale arborelui de cafea” ca marfă alimentară. sămînţa arborelui de cafea. o inconsecvenţă în selecţia cuvintelor-titlu. 2001:41). de a-l delimita şi diferenţia de celelalte prin intermediul caracteristicilor ce îi sunt specifice. ierarhii. 78 . 1990:5-6). altfel spus de existenţa unui concept – relativ stabil – care să fie „veritabil”: Depecker vorbeşte de „l’existence d’un véritable concept”. 10 miliarde de dolari pe an. cu două sensuri (1. la domeniu. dar faptul că reprezintă o materie primă agricolă tranzacţionată pe o piaţă bursieră (de materii prime / commodities) în valoare de aprox. întrucât toate conceptele aceluiaşi sistem trebuie definite în acord cu aceleaşi criterii (care vor orienta procesul definirii) (ibid. 1975) dintre care ultimul fără legătură cu domeniul economic în sens restrâns sau chiar lărgit.les objectifs [de la définition] varient selons les disciplines dont on définit les concepts. (COTSOWES. Există şi un alt motiv pentru care specificarea domeniului este imperativă: un acelaşi obiect. el ar putea fi acceptat ca termen dacă în aceeaşi lucrare ar putea fi pus în legătură cu alţii care să fie asociaţi unui concept hiperordonat (marfă [alimentară] ce face obiectul tranzacţiilor bursiere de un anume tip. Prin natura corelaţiilor necesare stabilite între conceptele domeniului. de recurenţă şi frecvenţă) şi de criterii externe (sau extralingvistice şi anume de pertinenţa desemnatului. definiţia pentru apă destinată domeniului chimie va reţine trăsăturile „moleculă ce combină doi atomi de hidrogen cu unul de oxigen”. 1997:66).termen a unui semn depinde de criterii interne (sau lingvistice. iar cea destinată domeniului fizică va cuprinde trăsăturile „lichid cu temperatura de îngheţare la 0°C şi temperatura de fierbere la 100°C la presiunea de 1 atmosferă”. legate de integrarea sa în sintagmatica şi pradigmatica limbii.

aceasta fiind în principal orientarea şcolii de terminologie lexicală de la Universitatea din Bucureşti. în plus.On ne peut traiter d’un concept sans indiquer la direction sous laquelle on le considere. 1997:71). în care termenul e decontextualizat. 1997:68) de unde şi premisa definiţiilor alternative sau paralele (Bidu-Vrănceanu. s. respectiv. semnul specializat este cel mai adesea privit din perspectiva lexicologică. Bidu Vrănceanu (1993).v.. They are very closely linked to the development of scientific knowledge. de exemplu. în general. Deşi din perspectiva lingvistului.. la Depecker. 2000). cu atât mai mult cu cât el nu poate fi formalizat în aceeaşi măsură ca alte concepte economice: definirea sa ca „disfuncţie” (Gogoneaţă & al. 2000:130). A.. aşa cum o arată (şi prin titulatura lor) numeroasele studii de acest gen din literatura românească de specialitate care se concentrează asupra înregistrării neologismelor sau a mijloacelor de formare a termenilor. ceea ce le face cataloage inerte. Limitarea definiţiei în vederea operativităţii sale se realizează prin selecţia caracteristicilor incluse. clarifică şi afirmaţia anterioară referitoare la măsura în care operarea selecţiei este (sau nu) compatibilă cu natura obiectului: o asemenea variabilitate definiţională nu ar putea avea loc în cazul unui obiect matematic. face un comentariu critic la adresa „lexicologiei specializate” (termenul mai vechi pentru terminografie). apreciind că rezultatele sale „sunt nesatisfăcătoare” datorită faptului că „se limitează la o abordare paradigmatică. ele indică o dată în plus posibilitatea – şi necesitatea – varierii perspectivei în abordarea acestor 79 . acceptabile în tipuri diferite de dicţionare. Acest exemplu poate da şi o măsură a dificultăţii de a identifica conceptul ierarhic imediat superior pentru unele concepte economice. proces care este – acolo unde ea e compatibilă cu natura obiectului – orientat cultural şi / sau ideologic: Terminological definitions reflect the culture of the community for which they were written.Definiţia (terminografică) este în mod necesar limitată – ea nu poate şi nici nu trebuie să fie o descriere completă a obiectului: Terminographic definition does not have to be exhaustive. 1997:67) Orientarea ideologică este manifestă în selecţia caracteristicilor unui concept ca şomaj. reprezentând simple corpusuri de termeni. 1996:202-203) sau ca un „fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice” (Gâju. care uneori sunt consideraţi şi sub aspect semantic. 1997:66). şomaj) indică atât modul în care este conceptualizat (ca stare sau fenomen negativ). Lipsa informaţiei lexico-sintactice (alături de maniera de definire) face ca aceste dicţionare să fie imperfecte şi. aceste remarci sunt justificate. neutră). Toate aceste consideraţii subliniază abordarea diferită a semnului lingvistic în documentul lexicografic şi în documentul terminografic şi indică faptul că „Studiul semnului [termenului] depăşeşte limitele unei lexicologii adaptate la nevoile terminologiei” (Toma. cât şi poziţia / orientarea autorului ca reprezentant al unei doctrine economice (critică / de respingere sau. ca „o stare negativă” de „dezechilibru” („o stare negativă de economiei de dezechilibru între cererea şi oferta de forţă de muncă”) (Dicţionar de economie. ci şi la diferitele perspective / modalităţi din care poate fi abordat. (Bessé.. Eterogenitatea ca trăsătură definitorie a sistemului limbii nu se limitează doar la diferitele nivele la care acesta poate fi descris. Din prisma limbii.. Dacă terminologia se defineşte ca one of the functional subsystems determined by subject specialization (Bessé. but it must reflect the knowledge and satisfy the needs of the user. (Bessé. de exemplu.) (Bessé. ideological structures and the archeologies of knowledge. 2005. devine şi mai clar că semnele acestui subset necesită o abordare care să integreze de o manieră oarecare criteriul principal care îl distinge de celelalte subseturi – domeniul. Această orientare (direction du concept. 2000:86) se bazează pe la pluridimensionnalite du concept en fonction del’angle de vue retenu dans le travail terminologique . 2006: nota 14). ineficiente pentru nespecialişti.

Les langues spécialisées. 80 . Entre Signe et Concept: Elements de Terminologie Generale. English Special Languages: Principles and Practice in Science and Technology. Georgiana Nicoleta (2005). Gâju. Revenind la afirmaţia lui Sager & al (1980). Chişinău: Editura enciclopedică „Gheorghe Asachi”. Maria Teresa (1997). Angela (coord. (1980). *** COTSOWES (1990). Lexic comun. deci. A reform of specialized lexicography is necessary.subseturi. Bantaş. în A Handbook of Terminology Management. Paris: Presses Universitaires de France. Loïs (2002). Se poate spune.2008 Cabré. mai puţin relevantă pentru acesta decât cea cu caracter conceptual. which is that of lexicography used instead of the appropriate terminographic one: criteria used for the selection of entries (in many cases not relevant for the domain). ABSTRACT Starting from theoretical and methodological premises related to selecting and presenting terms and defining them. nu de informaţia însăşi). Considerăm aşadar necesară o reformare a construirii documentelor terminografice de acest tip. Putem face aici referire la poziţia diferită propusă de Lerat: el vorbeşte (1995:24) de necesitatea unei abordări extinse dincolo de cea strict lingvisticlexicologică: până în prezent – spune el – se poate vorbi despre o prăpastie între abordarea lingvistică („prin gramatică” şi mai exact abordarea lexicologică) şi cea prin prisma cunoaşterii (ştiinţifice) – ceea ce reprezintă punctul slab (ventre mou) al acestei abordări. În plus. (2000). Costin Rucăreanu (2001). (compiled by Sue Ellen Wright and Gerhard Budin) Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. Paris : Presses Sorbonne Nouvelle. Dicţionar de economie. Astfel. Published by Swiss Federal Chancellery. Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. Terminology today. vol. Skora (2000).unibuc. Manual pentru clasa a X-a. care accesează în mod accidental şi nespecific informaţia specializată din alt domeniu. p. Introducere în terminologie. şi nu cuvintelor (sau doar parţial acestora). Setti. Wien :TermNet. căci . the present paper offers a brief analysis of several specialized mono. Pierre (1995). trebuie reafirmat că natura specială a termenului ţine de „măsură mai degrabă decât de esenţă” prin faptul că în limbajele speciale anumite trăsături ale limbii se manifestă în grad mai înalt sau mai scăzut. Pavel. semantica lexicală practicată în acest tip de studii nu răspunde sarcinii descrierii termenului. Dicţionare Academia de Studii Economice din Moldova (1996). lexic specializat. LSP and Translation.09. Recommendations for Terminology Work By Conference of Translation services of West European States Working Party on Terminology and Documentation.le terme n’est pas l’expression du signifié mais du concept (Setti. Sager & al. accesat la 1. Bucureşti: Editura Academiei Române. Constantin & al. 63-74. Terminological definitions. La formation du vocabulaire de l’aviation. de Bessé.) (2000). Dicţionar economic român-englez. Gogoneaţă. Economie. în Harold Sommers (ed.). la http://ebooks. Bruno (1997).ro/ filologie/vranceanu/htm. iar relaţiile stabilite între termeni reflectă tipurile de relaţii caracteristice conceptelor. Paris: Librairie Larousse. Lerat.1. Depecker. Eugeniu. Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. Terminology.. în orice caz. Bucureşti: Editura Niculescu. că abordarea strict lexicologică pierde prin neincluderea elementului domenial (lingviştii sunt interesaţi doar de codul utilizat (pentru comunicarea informaţiei. 2000:161). REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vranceanu. Studies in Language Engineering. acest tip de informaţie interesează cu precădere pe lingvist. The problems identified concern the methodology. Slatina: Editura Fundaţiei Universitatea pentru toţi. Editura Agir. Violeta Năstăsescu (1999).and bilingual dictionaries of terms from the domain business and/or economics. Guilbert.. the selection of features selected for defining the terms. caracteristica terminologiilor de a fi constituite în principal din nume (a căror referinţă este de natură obiectuală şi al căror context este însuşi domeniul) dă seama de posibilitatea (parţială) a „decontextualizării termenului”. La rélation concept-objet autour des définitions des termes. Andrei. Dicţionar de termeni economici. Louis (1965). Noţiuni fundamentale. iar fixarea identităţii utilizatorului ca specialist face ca informaţia lexico-sintactică să fie puţin relevantă sau. Bucureşti: Humanitas.

În unele cazuri sunt oferite şi informaţii despre istoria etimonului englezesc şi răspândirea lui în Europa. la fel ca şi în România. spaniola şi bulgara – 54 8. Cuvintele-titlu sunt însoţite de toate sensurile căpătate in limbile respective. un „agresor hegemonic” care va duce la „moartea sau sinuciderea celorlalte limbi”. Balcanii) şi limbile care au intermediat preluarea (franceza şi germana în primul rând). Litera A (pp. se pare. Urmează o secţiune despre ortografierea şi pronunţia cuvântului. Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi LIMBA ENGLEZĂ ŞI DICŢIONARELE În ultimul deceniu tot mai mulţi lingvişti şi-au manifestat îngrijorarea faţă de expansiunea necontrolată a limbii engleze. anglicismele care au pătruns în alte limbi europene situându-se. importate în anii 1945-1995. Portugalia şi Italia au adoptat legi menite să contracareze infiltrarea cuvintelor englezeşti. care se apropie de 5000. germana – 69 3. finlandeza – 34 81 . Alţi specialişti. al afacerilor şi al tehnologiei informaţiei fără ca aceştia să fi fost asimilaţi pe deplin. maghiara – 56 6. genul atribuit. excepţia mergând până la 4000. olandeza – 74 2. a afirmat că fenomenul va duce inevitabil la o fragmentare a noii lingua franca în dialecte aproape neinteligibile pentru outsider-i. Aceste limbi au fost alese în ideea unei analize contrastive cât mai complexe – comunităţi puriste vs. poloneza şi rusa) şi patru limbi neînrudite (albaneza. italiana. croata. provenit chiar din rândurile vorbitorilor nativi de limbă engleză. că temerile sunt mult exagerate. comparaţii de ordin regional (Scandinavia. pornind de la relaţia cauză-efect. 1-10) cuprinde 96 cuvinte-titlu iar prezenţa lor în cele 16 limbi europene este următoarea: 1. ţări vestice vs. acolo unde există. au adoptat o atitudine mai ponderată. între 1500 şi 2000. În final se stabileşte gradul de integrare a termenului. (Zettersten. Rusia.Petru IAMANDI. Dicţionarul propriu-zis are 352 pagini. iar alte ţări sunt pe cale să le urmeze exemplul. patru de origine latină (franceza. franceza şi greaca – 57 5. de regulă. norvegiana – 68 4. finlandeza. islandeza. o „limbă-canibal”. De remarcat neincluderea majorităţii termenilor „internaţionali” formaţi cu ajutorul limbilor greacă sau latină şi a celor intermediaţi de limba engleză. victime ale unui „imperialism lingvistic” deşănţat. patru de origine slavă (bulgara. Autorii dicţionarului. apărut sub îngrijirea lui Manfred Görlach la Editura Oxford University Press în 2001. cei mai mulţi dintre tineri îşi condimentează conversaţia cu termeni din jargonul mass-media. româna şi spaniola). proveniţi din toate cele 16 ţări. comunităţi deschise. A Dictionary of European Anglicisms / Dicţionar de anglicisme europene. italiana şi rusa – 55 7. primul de acest fel în lexicografia mondială. totuşi. anul aproximativ al împrumutului şi limba care l-a intermediat. olandeza şi norvegiana). islandeza – 36 11. consemnând anglicismele din şaisprezece limbi europene: patru de origine germanică (germana. fiecare pagină conţinând în medie 13 cuvinte-titlu. încearcă să stabilească adevărul. Un al treilea grup. susţinând că globalizarea limbii engleze poate contribui la consolidarea identităţilor lingvistice locale. ţări estice. au avut în vedere anglicismele moderne. 2007: 302) Problema e că. poloneza – 52 9. dându-se şi un echivalent nativ. româna şi croata – 51 10. pluralul (pentru substantive). Deşi ţări precum Franţa. greaca şi maghiara).

antifreeze). ale. antigel (engl.4. adaptor/ adapter). apartment). auditing). potrivit unor previziuni ale Consiliului Britanic (Graddol. auditor. air mail. globalizare 2. d. afro (engl. în perioada 1945-1995 limba franceză nu a încetat să-şi exercite influenţa asupra limbii române. surprinde plasarea în prima jumătate a ierarhiei a limbilor greacă. amplificator (engl. cros automobilistic (engl. cu modificarea formei (7 termeni): as (engl. apartament (engl.12. Airedale (terrier). cu sensul de acord). autocross). autostop. acestea se pot împărţi în patru categorii: a. 1997: 49). lexicografia şi revoluţia cunoaşterii (1999). electronicizare 82 . salut marinăresc). ahoi (engl. acru (engl. anglicisme preluate prin calc lingvistic (11 termeni): film de acţiune (engl. Tom McArthur trece în revistă o serie de opt procese la care vor fi supuse dicţionarele. în pofida existenţei unui echivalent perfect în limbile respective. În capitolul intitulat „Tomorrow’s Dictionaries” / „Dicţionarele zilei de mâine” din cartea Living Words. vorbesc o formă sau alta de engleză. aranjament (engl. linie aeriană (engl. fotbal american (engl. action film). air hostess). autorevers (engl. Language. maghiară. chineza. termen din tenisul de câmp). autoreverse). anglicisme preluate prin intermediul limbii franceze (17 termeni la litera A): absenteism (engl. mai puţin permeabilă decât s-ar crede. până în anul 2050 situaţia se va schimba. adică o treime din populaţia globului. air bag. aerotank. O ediţie revăzură şi adăugită a dicţionarului lui Manfred Görlach sigur ar constata schimbări spectaculoase. cu referire directă la lexicografia engleză. aerobics). aeroport (engl. India va avea în jur de 1. pilulă antibaby (engl. absorber). all-star. quale a multor termeni englezeşti. adaptor (engl. naţionalizare 6. albaneza – 29 Dacă în cazul primelor trei limbi prezenţa masivă a anglicismelor este motivată de originea comună. autocar. airconditioning). după ski (engl. 1. Afro). airport). audit (engl. asdic. engleza. American way of life). adventist. antidumping). tematizare 8. anglicisme preluate direct. jumătate din tranzacţiile comerciale se desfăşoară în engleză iar trei sferturi din corespondenţă se redactează în aceeaşi limbă. art director). Dar. va creşte şi cererea de dicţionare format carte sau electronic. cu aer condiţionat (engl. aer-condiţionat (engl. stewardesă (engl. adventure (joc pe computer). mod de viaţă american (engl. gimnastică aerobică (engl. nu mai puţin de 1. airliner). anglicisme preluate direct. Afro-look. ace. ahoy. fără modificarea formei şi a sensului (16 termeni): abstract (cu sensul de rezumat). antidoping. director artistic (engl. SIDA (engl. rusă şi bulgară. arrangement). absorbitor ( engl. agreement. localizare 3. air-conditioned).9 miliarde de persoane. semibilingualizare 5. În ceea ce priveşte anglicismele care au pătruns în limba română. assembler). spaniola şi araba. all right. acre). absenteeism). aftershave. În condiţiile în care din ce în ce mai multe persoane vor deveni bilingve sau multilingve. b. avion de linie (engl. airline). bilingualizare 4. acid rock. antibaby pill). chiar dacă de multe ori a făcut-o indirect. Lexicography and the Knowledge Revolution / Cuvinte vii.5 miliarde de locuitori iar China 1. c. agrement (engl. Întrebarea este: Cât timp va mai dura această absorbţie neselectivă a englezismelor? Pe moment. AIRBUS. antidamping (engl. amplifier). regionalizare 7. Atunci lumea va fi dominată de cinci limbi: hindi-urdu. asamblor (engl. aqualung. AIDS). after-ski). Limba. deschiderea spre cultura americană din ultimii 15 ani mai ales a ţărilor din estul Europei ducând uneori la preluarea tale. Potrivit primei categorii. American football). ca şi dorinţa de a le perfecţiona.

sensibile la ultimele inovaţii tehnologice şi la schimbările politice de ordin global. care se reactualizează aproape singur. a fost inventată de Xerox Palo Alto Research Center şi este o foaie de plastic extrem de subţire pe care se poate scrie cu cerneală electronică şi care poate stoca texte sau imagini. Localizarea înseamnă că dicţionarele internaţionale vor fi adaptate la specificul unei ţări sau al unui grup de ţări. Oktober 2001. s-a realizat şi un „dicţionar plutitor” – Collins Cobuild CD-ROM (2003). Zettersten. the English language has been invading other lingustic spaces. 7. Ele vor fi adevăratul barometru al transformărilor şi transferurilor lingvistice. military and cultural power.) (2001). precum Asia de Sud sau de Est. Regionalizarea se referă la apariţia unor dicţionare pentru zone mari. Exeter: Exeter University Press. În concluzie. Copenhaga (1999). 393–419. 3. pe lângă lexicul britanic şi american. 299-318. (ed. după ce a aflat că îi apăruse necrologul în New York Journal: „Ştirea despre moartea mea este mult exagerată”. numită şi „Gyricon”. unde cuvintele şi sensurile sunt prezentate tematic şi nu în ordine alfabetică.org/learning-elt-future. Living Words. Amsterdam / Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. McArthur. Bilingualizarea se referă la faptul că dicţionarele importante vor fi traduse în alte limbi. Graddol. despite the reaction of several circles that see it as another form of imperialism. Leaving all speculations aside. dictionaries are the only instruments that can provide the true image of the situation at one time or another. David (1997). John (2001).). 4. conţine termeni englezeşti specifici zonei Singapore-Malaezia. London: The British Council. viitorul ne rezervă dicţionare atât în formatul lor clasic. Vorba lui Mark Twain. Oxford: Oxford University Press. cât şi ghiduri de utilizare a celor două varietăţi ale limbii engleze. Tom (1999). „plutind pe deasupra unui corpus de cinci milioane de cuvinte astfel încât utilizatorul poate apela la exemple pentru a verifica informaţii privitoare la cuvântul-titlu” (Sinclair. Viitorul aparţine cu siguranţă hârtiei electronice. O dată cu creşterea capacităţii de stocare a calculatoarelor se va impune utilizarea unor noi tehnici de scanare în vederea creării unor corpusuri lingvistice cât mai cuprinzătoare pentru noile tipuri de dicţionare.). due in particular to the USA’s political. cât şi în multiple versiuni electronice. 8. 2001: 407). De asemenea. Language. Tematizarea are în vedere formate precum Roget’s Thesaurus (dicţionar de sinonime şi antonime). The most important thing is for them to be constantly diversified and improved. Un exemplu apropiat poate fi dicţionarul englez-danez publicat de Politiken. BIBLIOGRAFIE Görlach. “The Floating Dictionary” apud Sture Allén et al. pp. Research and Practice. 83 . Göteborg: University of Göteborg. care poate fi folosit nu numai în traduceri (din engleză în daneză) ci şi în elaborarea unui text în limba engleză. 5.pdf. pp. Lexicography and the Knowledge Revolution. Globalizarea are în vedere dicţionarele care vor prezenta engleza ca pe o limbă internaţională pentru toate popoarele. A Dictionary of European Anglicisms.1. Galler stam. economic. Dictionary Visions. www. Electronicizarea include toate tipurile de instrumente electronice necesare elaborării şi prezentării dicţionarelor. Manfred (ed. dovedind că o bună parte din limbile Pământului sunt încă departe de extincţie. Hârtia electronică refolosibilă. 2. „Glimpses of the future of English-based lexicography” apud Henrick Gottlieb şi Jens Erick Mogensen (ed. Arne (2007). ABSTRACT Lately. Sinclair. Naţionalizarea arată că ţări mari precum Australia şi Canada au produs deja dicţionare australiene şi respectiv canadiene. suffix och ord: festskrift till Martin Gellerstam den 15. o combinaţie de dicţionar englez monolingv şi bilingv. Cu ajutorul Gyricon-ului ziarele de peste câţiva ani se vor reactualiza constant şi vor putea fi purtate în buzunar iar dicţionarele vor ţine pasul cu vremea prin acumularea periodică de noi informaţii. În Singapore a apărut deja un astfel de dicţionar – Times-Chambers Essential Dictionary (1997) care. 6. Semibilingualizarea este procesul prin care toate cuvintele-titlu vor fi traduse în limba respectivă. The Future of English. Începutul a fost făcut deja de către Universitatea din Birmingham cu o bancă de date a limbii engleze ce conţine mai bine de 500 milioane de cuvinte.britishcouncil.

fapt. lui factum) sunt sinonime etimologice parţiale. ves/s/ica) şi vezică. între cuvinte împrumutate şi calchiate. din aceeaşi familie etimologică. De asemenea. (< lat. au forme identice de plural. sinonimia poate să fie urmărită şi diacronic [2]. într-un anumit context spaţial. Ca orice fenomen lingvistic dinamic. oltarь). în vorbirea unuia sau mai multor indivizi. un grad mai mare de complexitate au: a) cele provenite din surse externe care presupun. cuvintele considerate până atunci sinonime îşi pot pierde total această calitate sau o transferă la un nivel secundar. lucru. definirea. Dacă are loc o schimbare de substanţă la nivelul sensului pe baza căruia se realizează un raport de sinonimie. vesica). cunună. Privită astfel. s. deci sunt sinonime. s. au fost discutate detaliat în lingvistica românească mai ales din punct de vedere sincronic şi structural. s. facta. asupra surselor şi asupra relaţiei cu normele limbii literare [1]. relaţia în sine rămânând pasibilă de o nouă reactualizare. al căror sens comun este „mijloc (al zilei sau al nopţii)”: „miezul zilei” înseamnă „ziua la miaza mare”. un raport pasiv.2. şi b) cele care provin. vom pune accentul pe componenta etimologică a relaţiilor semantice şi.f. Dubletul este remarcabil prin cumulul de relaţii semantice: datorită originii unice. relaţia cu polisemia şi cu alte fenomene conexe. pe de altă parte. indirect sau îndepărtat. urmărindu-se. menţionăm câteva cunoscute exemple: altar. Spre exemplu. olъtarь. (< lat. Un alt exemplu este al sinonimelor parţiale miază. cheag.3. s. s. De aceea. facere. la origine. s. Relaţiile semantice. componentele au aceleaşi sensuri. O relaţie sinonimică este reală şi funcţională atât cât este posibilă substituirea termenilor fără alterarea sensului contextului. fapt care a facilitat. cu particulară atenţie asupra tipurilor. între cuvinte împrumutate. sinonimia lexicală este relaţia semantică stabilită între cuvinte identice sau apropiate ca sens şi care exprimă aceeaşi noţiune într-o situaţie concretă de comunicare. În comunicarea de faţă. realitate”.f. altarium) şi oltar. pe valorificarea lexicografică a acestora. posibil şi voluntar. creare. fr.n. sinonimia lexicală este reprezentată de identitatea referenţială probată prin substituţie la nivel sincronic. 84 . operă. media) şi miez. în mod particular sinonimia şi antonimia.n. sintopic. II.n. (< lat. un etimon unic. II. relaţia cu referentul. suprapunerea lor semantică. factum) şi faptă. diatopic. În sens larg. pl.n. s. deci sunt şi omonime parţiale. II. coagulum. efectele stilistice etc. au fost studiate şi prezentate detaliat omonimia şi paronimia. coagulum). având următoarele sensuri comune: „acţiune. În sens restrâns şi ideal. Dintre cuvintele între care au existat sau există încă relaţii de sinonimie. între cuvinte moştenite şi împrumutate. eveniment. Relaţiile sinonimice se stabilesc între sensurile a doi sau mai mulţi termeni pentru o perioadă delimitată de timp. vom lua în considerare numai relaţiile semantice realizate la nivelul vocabularului. sinstratic şi sinfazic. (din lat. întâmplare. (din lat. Sinonimele etimologice se stabilesc între cuvinte moştenite. băşică. diastratic şi diafazic. real şi natural şi. (< lat.n.m.Cristian MOROIANU.f. spaţial şi stilistico-funcţional. din această perspectivă. s. Universitatea din Bucureşti VALORIFICAREA LEXICOLOGICĂ ŞI LEXICOGRAFICĂ A RELAŢIILOR SEMANTICE I. condiţiile de realizare şi de actualizare. s. s. pe de o parte. inclusiv atunci când sunt neglijate eventuale diferenţe de ordin cronologic. sinonimia este. prin analiza componenţială. II.1. un raport activ.f. act. (< lat. contextuală şi stilistică. (din slavon. (< lat. principalele tipuri. sunt cvasiidentice ca formă. în sfârşit. (< lat. *clagum) şi coagul. deci sunt şi paronime. prin împrumut. între cuvinte calchiate sau în interiorul seriilor mixte. medium). Din seria sinonimelor moştenite şi împrumutate din acelaşi etimon. suplimentar.

extinctor şi stingător.f. rezidenţă şi reşedinţă. explicaţii.f. Formele respective au pătruns şi au circulat iniţial ca nişte cuvinte de sine stătătoare. aşadar privesc epoca de reconfigurare structurală. κορώνη. corona) şi coroană. fapt care determină “revenirea” la statutul de unităţi lexicale distincte. îmbogăţire semantică a unuia dintre termeni.. la un moment dat.6. resentiment şi resimţământ. mediator şi mijlocitor. cu origini imediate diferite şi cu acelaşi sens. posibilitatea adaptării diferite a unui singur etimon extern fac posibilă circulaţia unor unităţi (relativ) apropiate din punct de vedere formal şi semantic. directus. ca şi gint şi gintă. improprii – prin preluarea de către cel de-al doilea a sensului primului component. conştiinţa identităţii originare se atenuează (uneori până la dispariţie). cvasiidentitatea formală motivată originar produce accidental apropieri semantice care transformă paronimele în sinonime etimologice. de tipul: angular şi unghiular. După cum se poate vedea. prezident şi preşedinte. magh. (< lat. dragoman şi tergiman. pelerin şi peregrin. la nivelul limbii actuale. jurnal şi ziar. Provenienţa din două sau mai multe surse directe foarte asemănătoare ca formă şi. triangular şi triunghiular etc.pentru una dintre formele paronimice. în completarea sensului comun. O problemă importantă în privinţa sinonimelor etimologice cu origine multiplă este delimitarea lor de variantele etimologice. (Prin apropiere de prebendă) venitul unui catolic” (din magh. devoala şi dezvălui. totale: blasfem şi blasfemie. mesă şi misă. erau atestate lexicografic şi circulau în limba literară perechi sinonimice şi. fapt firesc în condiţiile unor etimoane directe diferite. jargon şi gerg. Am selectat spre discuţie acele sinonime care să fie. (< lat. satan şi şeitan. leal şi loial. corona. nu este o concurenţă reală între jargon şi gerg. consentiment şi consimţământ. praebenda). Un caz particular priveşte dubletul învechit şi regional prebendă. -ă. κορώνα. cealaltă fiind considerată variantă secundară. corona. cf. Dacă însă intervin argumente suplimentare de diferenţiere (includere în limbaje diferite. “retribuţie în alimente dată lucrătorilor agricoli. prémonda. Modalităţile diferite de pătrundere şi de evoluţie în limbă (moştenirea şi evoluţia pe cale orală şi populară. mai ales unui canonic” (din lat. -ă. cel de-al doilea fiind considerat “învechit”. adj. Sinonimele rezultate prin împrumutul din câte una sau mai multe surse directe care presupun. cristal şi cleştar. (din fr.). presentiment şi presimţământ. pe cale cultă) au făcut ca dubletele citate să circule ca sinonime şi ca paronime (altar şi oltar. şi paronime etimologice. cu absolut acelaşi sens. acelaşi etimon indirect. În condiţiile unei circulaţii relativ egale şi dacă identitatea lor semantică se menţine. de îmbogăţire şi de modernizare a lexicului literar românesc după model latin şi romanic.4. dar nu şi ca omonime. signal şi semnal. sunt pe cât de numeroase. Astfel. De altfel. destructor şi distrugător. korona. sentiment şi simţământ. au pătruns şi au circulat în aproximativ aceeaşi perioadă. catran şi gudron. lat. lat. consuetudine şi cutumă. trubadur şi truver etc. simultaneitatea unei relaţii de sinonimie şi omonimie în cazul de mai sus pare a fi imposibilă din raţiuni ce nu necesită. de asemenea.f. direct. II. (din lat. Astfel. 85 . s. pe atât de diverse ca tipologie. prostituată şi prostitută. II. putred şi putrid etc. unele dintre ele. până când primul a devenit termenul dominant şi. limba literară a optat – mai mult sau mai puţin justificabil . în acelaşi timp. paronimice. pal şi palid. la origine. praebenda) şi premândă. directus) etc. -a) şi direct. celest şi ceresc. unele dintre sinonimele citate sunt. korona). în măsura posibilului. pol. spre exemplu. unic. merinde. serenitate şi seninătate. “venitul fix acordat unui preot catolic. în mod particular.5. porfiră şi purpură. respectiv împrumutul. Chiar dacă. care au devenit sinonime – e adevărat. înjura şi injuria. s. mai vechi sau neologic. aşadar ca nişte sinonime şi paronime etimologice.f. resigna şi resemna. s. recoltă. drept.s. prëmonda. adj. II.). Sinonimele obţinute prin împrumut şi prin calc lexical de structură morfematică sunt reprezentative începând cu sfârşitul secolului al XVIII-lea. plasarea fiecăruia într-un spaţiu sau într-un stil particular etc. păgân şi pogan. ngr. it. cele două cuvinte. cireadă şi ciurdă.

feudalitate şi feudalism. exploziv şi explozibil. progres şi propăşire. locandist. < niţică + niţeluş. ambele. contaminaţia sinonimică reprezintă suprapunerea involuntară în mintea vorbitorilor a două sinonime. asentiment şi consentiment. s. < fleandură + zdreanţă. pestifer şi pestilenţial. II. vb. înfurios. nătânt. misticism şi misticitate. diluvial şi diluvian. tombal şi mormântal. < împopoţa + împopona. directiv şi direcţional. marin şi maritim. Realizată preponderent la nivel popular. nocturn şi nocturnal. vaccinal şi vaccinic. fiziolog şi fiziologist. detergent şi detersiv. ivor. repartira şi repartiza. legislativ şi legislator. servilism şi servilitate. precursor şi premergător. colabora şi conlucra. cefalee şi cefalalgie. dimorfie şi dimorfism. solvabilitate şi solvenţă. vaporaţie şi vaporizaţie. mobilă şi mobilier. rectificativ şi rectificator. intern şi intestin. castroală. < sumete + 86 . odorifer şi odoriferant.. european şi europeu. independenţă şi neatârnare. cu o formă hibridă.f. tubular şi tubulos. senzualism şi senzualitate. s. pedantesc şi pedant. maxim şi maximal. sudorifer şi sudorific. paralizie şi paralizaţie. onomastică şi onomatologie. Astfel.f. oponent şi opozant. mai circulă în concurenţă două sinonime obţinute. < ivăr + zăvor. epidermic şi epidermoidal. distinct şi distinctiv. erotoman şi erotomaniac. clăpiţă. < claie + căpiţă. nobilitate şi nobleţe. adv.f. vb. epicureu şi epicurian. pudicitate. circulau sau. consacra şi consfinţi. < ciot + buturugă. sumeca. fantast şi fantastic. Sunt situaţii în care. vb.8. cucuviţă. prin împrumut. lornietă şi lornion. fleanţă. adj. declamativ şi declamator. pudiciţie şi pudoare. stupefacţie şi stupoare. niţicuş.f. debitorie. erau în variaţie liberă dublete sinonimice ca : afirma şi întări. prin calc de structură: confunda şi contopi. nătăfleţ. în unele cazuri. Acesta poate avea şansa de a se impune alături de primele două sau să rămână o creaţie internă efemeră. medicamentos şi medicinal. minim şi minimal. transvers şi transversal. coabita şi conlocui. s. depila şi epila. dilatant şi dilatator.n. Unul dintre procedeele interne de obţinere a sinonimelor este contaminaţia între două cuvinte cu acelaşi sens. justificativ şi justificator. [3] II.m. egala şi egaliza. zoolog şi zoologist etc. de regulă mai expresivă. tolerantism şi toleranţă. locandar şi locandier. amenda şi emenda. ductibil şi ductil. subteran şi subpământean. În aceeaşi perioadă. elipsoid şi elipsoidal. ardoare şi ardenţă. disjunct şi disjunctiv. pensionar şi pensionist. narcotism şi narcoză. dejecţie şi ejecţie. perversitate şi perversiune. provizoric şi provizoriu. < arunca + zvârli. pediculat şi pedunculat. inoportun şi neoportun. inuman şi neomenos. < castron + oală. notoric şi notoriu. prepara şi pregăti. miopie şi miopism. s. feudatar şi feudal. vaporos şi aburos etc. azvârli. semit şi semitic. consulent şi consultant. interlocutor şi conlocutor.f. ecleziast şi ecleziastic. edematic şi edematos. adj. expectant şi expectativ. soporativ şi soporific. dogmatic şi dogmatist. onorar şi onorific. sunt. mineralog şi mineralogist. serată şi soarea. s. lascivie şi lascivitate.în care cel de-al doilea cuvânt reprezintă traducerea sau adaptarea etimonului cu ajutorul sau după modelul echivalentelor moştenite. educativ şi educator. odorant. parloar şi vorbitor. suprapune şi superpune. servitudine şi servitute. vascular şi vasculos. elefantic şi elefantin. aparţinând aceleiaşi limbi sau unor limbi diferite.f. diurn şi diurnal. pedanterie şi pedantism. medial şi median. plebeian şi plebeu. Sinonimele care provin. irealizabil şi nerealizabil. extrem de numeroase şi au intrat în limbă în aceeaşi perioadă de modernizare şi de restructurare latino-romanică: abnega şi denega. descendent şi coborâtor. exponent şi expozant. eventual alături de un împrumut. în care cel de-al doilea cuvânt reprezintă traducerea etimonului prin intermediul unor componente morfematice sinonimice cu alte origini decât cele din structura etimonului. întrevedea şi întrezări. regulateţe şi regularitate. otomanlâu. fizionom şi fizionomist. < cucuvea + bufniţă. < înfuriat + furios. s. s. obstetric şi obstetrical. adj. sangvin şi sangvinic. < nătărău + fleţ. mahomedanism şi mahometism. contestant şi contestatar. vagabond şi vagant. edifia şi edifica. uzaj şi uzanţă. trompet şi trompetist. s. monosilab şi unisilab. medical şi medicinal. împopoţona. demoniac şi demonic.7. voma şi vomita. adjunct şi adjutant. ciuturugă. venerian şi veneric. persan şi persic. de asemenea. entuziast şi entuziastic. infinit şi nemărginit. avansa şi înainta. supraveghea şi surveghea etc. orfan şi orfelin. dramatist şi dramaturg. < sumete + sufleca. necromancian şi necromant. diplomatic şi diplomat. expansibil şi expansiv. din aceeaşi familie etimologică. influenţa şi înrâuri. indiferentism şi indiferenţă. < nătâng + tânt.f. eficacitate şi eficienţă. < otoman + osmanlâu. distructiv şi distructor. pauperism şi paupertate. care are ca rezultat crearea unui al treilea. interpelant şi interpelator. echitate şi egalitate. < debit + datorie. provocant şi provocator. s. sumeteca. excitator şi excitant. demoazelă şi madmoazelă. locomotiv şi locomotor.

anticlinal şi sinclinal. sinstratic şi sinfazic. Vezi şi perechi de sinonime derivative alcătuite dintr-un împrumut şi un derivat progresiv de la baza derivativă a împrumutului. lacedemonian şi lacedemonez. s. adj. Interesante sunt şi modelele derivative în –(i)a/-iza.9. antibioză şi simbioză. Discutate.. s. substantiva. 87 .) sau parţial (vezi adipsie şi polidipsie. şi la nivel cult: ajutori şi ajutora. s-a format de la creangă.).. echivalentă.n.m. arhaitate şi arhaicitate. vb. s. prin substituţie din turturea şi din turturică). regresiv din turturică) şi turturel. relaţia de opoziţie se poate stabili: a) între un termen radical şi unul prefixat. în tandem sau în opoziţie cu sinonimele. străin şi străinar. vb. neologic şi neologistic. anaerob şi aerob. constatăm că cele mai multe dintre ele au o structură formală. s-a format de la fr. buimac şi buimatic. transportor şi transportator etc. În interiorul unei perechi antonimice homolexe. nevăstuică şi nevăstoaică. b) între doi termeni analizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi antebelic şi postbelic. regresiv din rândunică) şi rândunel. fanfaronadă şi gasconadă etc. pedichiur şi pedichiurist). exactiteţe şi exactitate..1. atac şi contraatac. băieţel şi băieţaş. etanşa şi etanşeiza. III. id. II. în unele situaţii. (der. cuban şi cubanez. De regulă. (der. au dat naştere la dublete şi triplete verbale sinonimice de tipul adjectiva şi adjectiviza. străinez etc. zgâlţâna. „a se găinăţa” (der. < văita + căina.) [6]. adinamic şi dinamic. antonimele nu sunt cu nimic mai puţin interesante. antonimele neologice au. după savonieră. Dintre procedeele derivative.). brotac şi brotan. accesibil şi inaccesibil. Necesitatea de simetrie şi de completare a “lacunelor” sistemului este evidenţiată şi prin intervenţia analogiei. profilactic şi profilactiv. Raportându-ne la împrumuturile antonimice neologice. semnalăm pe găina. asimila şi disimila etc.). descrescendo şi diminuendo.. salaria şi salariza. < zgâlţâi + hâţâna etc.m. opacia şi opaciza semnala. < zăpăcit + năuc. id. „bărbătuş al rândunicii” (der. rezultat al atracţiei realizate succesiv între componentele relaţiei: De asemenea. vb. substantiviza şi substantifica etc. idioţi şi idiotiza. supieră etc. deopotrivă. hăbăuc.). declanşor şi declanşator. s. şi la nivelul limbii române. anurie şi poliurie. vb. sunt opuse. imbold. (der. progresiv din găinaţ). jupân şi jupânar. adăugarea unui sufix la o bază pentru obţinerea unui sinonim are caracter tautologic şi se întâlneşte mai ales în argou (vezi amărât şi amărăştean. [4].). caracter analizabil: total (vezi acauzal şi cauzal. Sinonimele merită a fi privite inclusiv prin prisma caracterului lor simetric din punct de vedere formal (vezi asimetrie şi disimetrie. cel mai interesant rămâne substituţia de sufixe. Dintre exemplele care probează varietatea internă a sinonimelor derivative. şi la nivel popular. agrea şi dezagrea. subaprecia şi supraaprecia. la rândul ei împrumutată (concreteţe şi concretitudine. ostropel şi ostropior. de regulă. care. scrumieră.. şi în limba/limbile de origine. [5].f. -ifia/-ifica. s. etanşa şi etanşeiza. zăbăuc. prieten şi pr/i/etenar. savonieră. crengurea.f.m. prostălău şi prostolan. turturic. afebril şi febril etc. prin substituţie din rândunea şi din rândunică). rafinor şi rafinator. antonimia lexicală se caracterizează prin constanţă şi prin simetria la nivelul sistemului limbii. de la săpun. renascentist şi renascentin etc. abiotic şi biotic. care facilitează crearea de sinonime prin raportare la cuvinte deja existente: spre exemplu. vb.2.. III. rândunic. III. sub influenţa perechii sinonimice ramură/rămurea. supraponderal şi subponderal etc.f. savon. prin analogie cu impuls. s. antifascist şi profascist. s. Relaţie semantică stabilită între cuvinte ale căror sensuri. regresiv din găinaţ) şi găinăţa. sintopic.). dar şi în limbajul standard (colocvial şi colocvialic. (der. respectiv compus (vezi abil şi inabil. văina. atrage şi distrage. evaluate sincronic. s-a format de la îmboldi.m. iar săpunieră. după fructieră. chiloţel şi chiloţaş. acultural şi cultural. < zdrobi + dumica. tăntălău şi tăntălache etc. zdrumica. întâlnită. cel puţin la nivelul limbii române. ambiguiza şi dezambiguiza. id.sumeca. contraproductiv şi productiv etc. s. şi semnaliza..

pudic vs. comprimabil vs.c) între doi termeni neanalizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi confirma şi infirma. sincroniza şi desincroniza. iluzoric şi iluzoriu. frigorifer. concreteţe. majuscul şi minuscul. simpatizat şi antipatizat. temperant şi intemperant. III. calorific şi frigorific. defula şi refula. major şi minor. antonimele pot suferi chiar fenomenul confuziei şi substituţiei paronimice (vezi defula şi refula). confient şi difident. gigantic şi gigantesc. alopat şi homeopat. occident şi orient. amoral şi imoral. la origine. tradiţie şi tradiţionalism. e) între un termen compus şi unul “derivat” (vezi binedispune şi indispune.).). amoralism şi imoralism. civilizaţie vs. compus savant analizabil. conformism vs.şi frigori-. epilog şi prolog. concret. moralitate vs. logică vs. de la aceeaşi bază. ofensivă vs. în ciuda caracterului „paradoxal” al situaţiei.4. lentitudine şi lentoare. abstractizant vs. după antonimia dintre prefixoidele calori. III. sincronie şi diacronie. introvertit şi extravertit). sensibil şi insensibil. ofensiv vs. Uneori. plebeu şi plebeian. inexactitate vs. autocratic şi democratic. impudoare şi impudenţă. real vs. defensiv şi inofensiv. concordie şi discordie. între care se stabilesc relaţii de sinonimie: abstract vs. îi corespund două antonime. superficialitate vs. centrifug şi centripet etc. confirma şi infirma. ariergardă şi avangardă. misoginie şi misoginism. sincronicitate şi diacronicitate. caloric şi calorific. inconformism şi nonconformism.5. sincronic şi diacronic. contraofensivă şi defensivă. în funcţie de componenta morfematică avută în vedere. acţiune şi activitate. moralism vs. diurn şi nocturn. Rădăcina sau radicalul comun este important de semnalat atunci când poate constitui un punct de reper pentru înţelegerea corectă a relaţiei de antonimie (a se vedea dubletele antonimice „tradiţionale” absent şi prezent. optimism şi pesimism. concordanţă şi discordanţă. ilogicitate şi ilogism. alohton şi autohton. d) între doi termeni compuşi cu afixoide antonimice (vezi agorafob şi claustrofob. pudoare vs. sufix şi prefix. simpatic şi antipatic. sensibilizat şi insensibilizat.3. concav şi convex. divergenţă şi convergenţă. exactitate şi exactitudine. obedient vs. -ă i se opune. -ă. pasivitate vs. temperanţă şi intemperanţă. pe de o parte. misandrie vs. 88 . concretizant şi concretizator. antum şi postum. în cazul compuselor din două afixoide. explicit şi implicit. primitivitate şi primitivism. flux şi reflux. sezonal şi sezonier. benefic şi malefic. sufixoidal şi prefixoidal. pe de altă parte. lui gerontofilie i se opun gerontofobie şi pedofilie etc. meliorativ şi peiorativ. sensibiliza şi insensibiliza. junior şi senior. maxim şi minim. sufixoid şi prefixoid. patrician vs. regres şi regresiune. fast şi fastuozitate. sufixal şi prefixal. Ca şi în cazul sinonimiei. tranzient şi tranzitoriu. deferent şi indiferent. Există şi cazuri particulare când unui cuvânt. tempestiv şi intempestiv etc. lui claustrofobie i se opun. lui calorifer. impudent şi impudic. modernitate vs. dificil şi facil. se poate observa caracterul sistematic al creării perechilor antonimice în jurul aceleiaşi baze lexicale şi rolul acestei relaţii semantice în organizarea vocabularului: moral vs. Astfel. edificativ şi edificator. frigorific vs. III. alocentrism şi egocentrism. belicos vs. -ă. simpatie şi antipatie. antipatie şi simpatie. pacifist şi pacific. sentimentalitate şi sentimentalism. simplitate vs. benign şi malign. disuasiune şi persuasiune. în egală măsură. Antonimia se poate stabili. infra şi supra. irelevant vs. eventual prostdispune) etc. juvenilia şi senilia. agorafobie şi claustrofilie. sensibilitate şi insensibilitate. amoralitate şi imoralitate. iuventute şi senectute. infim şi suprem. sensibilizare şi insensibilizare. confluent şi difluent. simpatiza şi antipatiza. dezobedient şi inobedient.) sau prin raportare la ultimul morfem (vezi anglofil – anglofob). cacofonie – eufonie etc. progres vs. calorifug. matinal şi seral. un termen neologic are două sau mai multe antonime derivate. concretitate şi concretitudine. expandabil şi expansibil. În foarte multe cazuri. simpatizare şi antipatizare. rapiditate vs. permanent vs. liliputan vs. limpid şi turbid. sincronizare şi desincronizare. după antonimia dintre sufixoidele -fer şi -fug şi. recto şi verso etc. insensibilitate vs. inferior şi superior. acredita şi discredita. prin raportare la primul morfem din structura termenilor aflaţi în opoziţie (vezi agorafobie – claustrofobie. sincronizat şi desincronizat.

deshăimura şi [în]hăimura. treptat. prin atracţie. odată cu sinonimele etimologice. descrucişa şi [în]crucişa. implicit. varianta extrovertit s-a creat şi a devenit literară.minuţie şi minuţiozitate. foarte numeroase în limba contemporană. Aici se încadrează exemple ca 89 .2. unor „îndreptăţite” confuzii paronimice. supraiacent şi suprateran s-au format după modelul antonimelor subconştient. din ambele componente moştenite şi. [7] III.este înlocuit cu des. vârtute şi virtute etc. Paronimele etimologice sunt grupurile de două sau mai multe cuvinte ale căror cvasiidentitate formală şi corespondenţă semantică se explică. supraconştient. crearea unei relaţii antonimice reprezintă o “necesitate” a limbii care se realizează prin atracţie: în română. în sfârşit.şi mini-.1. bucăţoi este derivat de la bucăţică etc. barcă şi barjă. subiacent şi subteran etc. vorbitorii au început să le folosească la nivele stilistice diferite şi în contexte particulare. iniţial.. paronimia îşi defineşte poziţia nu atât prin caracteristicile sale. festă şi fiestă. Prefixul în. împrumutarea şi/sau crearea celuilalt. mădular şi medular. glosă şi glotă. Derivarea prin substituţie de afixe contribuie şi ea. III. trening şi trening. IV. bolero şi bolerou. finitate este format din finit. Dubletele etimologice paronimice sunt alcătuite din ambele componente moştenite. prin diverse modalităţi (interne. Astfel. tradiţionalism vs. modernitate şi modernism etc. tirs şi tors etc. IV. desfunda şi [în]funda.7. descreţi şi [în]creţi.şi mini-. Provenienţa a două sau mai multe cuvinte din acelaşi etimon (intern sau extern. supuse uneori. caro şi carou. de cele mai multe ori accidentale. boltă şi voltă. între sensurile a două sau mai multe cuvinte care au o formă cvasiidentică şi care. în cuvinte de sine stătătoare. În plus. acmee şi acnee. profunzime şi profunditate. paronimia nu reprezintă o modalitate de organizare a vocabularului. verbul externa este derivat de la extern. doar rezultate ale adaptării etimonului sau etimoanelor externe. deshăma şi [în]hăma. deschinga şi [în]chinga. după modelul analogic împrumutat intern/interna. după modelul moştenit din latină (vezi descătuşa şi [în]cătuşa. de cele mai multe ori.şi micro-. sudic este format după modelul corespondentului său nordic. maslă şi maslu. care au transmis procedeul în principalele limbi de cultură şi civilizaţie. maculat îşi explică existenţa prin influenţa împrumutului imaculat. la crearea antonimelor. în mod fatal. pot fi confundate” [8]. despacheta şi [îm]pacheta etc. conştienţă şi conştiinţă. din unul moştenit şi altul împrumutat. direct sau indirect). mega. Ultimele reprezentau. transformându-le. simpla prezenţă a unuia (împrumut sau creaţie internă) presupune. tricot şi tricou etc. hiper. prin originea comună. “Paronimia este relaţia variabilă.6. din această cauză. din unul împrumutat şi din altul calchiat sau adaptat. externe sau mixte) reprezintă o sursă importantă de obţinere a paronimelor. cum româna suportă cu greu. alături de extravertit. În ceea ce priveşte compusele cu maxi. Aşa cum s-a întâmplat în limbile vechi (greacă şi latină). descuviinţa şi [în]cuviinţa. în diacronie. desfiinţa şi [în]fiinţa. descâlci şi [în]câlci. roletă şi ruletă. mega. vom da câteva exemple de paronime care nu sunt şi sinonime: frupt şi fruct. pentru echilibrarea sistemului etc. confuziile paronimice sunt explicabile prin oscilaţiile de încadrare morfologică a unui etimon extern. Pentru că situaţia paronimelor etimologice din toate categoriile menţionate am prezentat-o. variaţii formale şi semantice ale aceluiaşi împrumut. augmentativul băieţoi îşi explică forma fonetică prin raportare la diminutivele băieţel şi băieţică. prin analogie cu antonimul împrumutat infinitate. sub influenţa antonimului introvertit. rever şi revers. iar importanţa componentei sale semantice este relativă.. ciment şi cement. simultan. În unele cazuri. IV. desfrăţi şi [în]frăţi. lacună şi lagună. mergând de la diferenţă până la echivalenţă totală sau parţială. rigoare şi rigurozitate.şi nano-.). lingură şi lingulă. cât mai ales prin efectele resimţite la nivelul lexicului. extinde şi-a configurat forma după modelul antonimic întinde.în mod regulat. Comparativ cu sinonimia şi cu antonimia.

cotidian.f. (din fr. adj. etic. adj. stupefiant. cristaluri. cf. -a) şi fluid. s.1. acoustique1. din acelaşi etimon. în egală măsură. technisch. zmei şi zmeu2. Dacă omonimele provenite accidental sau derivativ din etimoane diferite nu pun probleme particulare.m. ghid1. -a) şi cotidian.n. stimuluri. bulla). adj. s. (din lat. V. -a. -ă. s. s. s. lexicografia. magazin1. lat. În primul rând. O atenţie particulară trebuie acordată omonimelor rezultate din împrumutarea etimoanelor care fac parte din aceeaşi familie lexico-etimologică şi care au. marchiză1 şi marchiză2. morgă1 şi morgă2 etc. -a. „sferă. omonimia lexicală este relaţia stabilită între cuvinte care prezintă identitate formală (fonetică şi grafică) totală sau parţială şi sensuri mai mult sau mai puţin diferite. “chiloţi bărbăteşti” (din engl.3. matériel2. bulla) şi bulă2. “rasă de câine” (din germ. fluide1. adj. s.n. diurnus. primar1. s. omonimele provenite. -e..f. de regulă de tip paronimic. -a) şi fals. cocoaşe. -ă. technicus. quotidianus. s. „băşică de aer sau de alt gaz” (din fr. adj. adj. creiere. s. (din fr. (din fr. adj. « întreprindere comercială » (din fr. mai apropiat sau mai îndepărtat. complex1. cea mai dificilă şi mai nuanţată dintre relaţiile semantice. creieri şi creier2. (din lat.n.2.f. În al doilea rând. germ. s.m. (din lat. creier1. s.) şi acustică.f..) şi material. accese şi acces2. fascicul şi fasciculă.n. bulă1. -ă. boule. éthique2. adj. “piesă de mobilier” (din fr. V. -ă. Boxer). ghiduri. coturi şi cot3. ax şi axă. « publicaţie periodică » (din fr.. pentru evitarea eventualelor confuzii este necesară verificarea statutului de omonime al etimoanelor externe. fr. şi etimologia multiplă.f. germ. central. 90 . -κή) şi tehnică. falsum. cristallin1. s.f. cristallin2. “instituţie financiară” (din it. diurne. cabriolet şi cabrioletă. s.f. pun în faţa cercetătorului lingvist întrebări care privesc lexicologia (etimologia şi semantica) şi. -a) şi diurnă. technique2. materialis). materiell. ochiuri etc. s. colţuri.f. éthique1. it. lat. (din fr. complexuri. sunt argumente în favoarea relaţiei de omonimie la nivelul limbii-ţintă: bancă1. fr. quotidianus). în schimb. (din fr. cristal1. în egală măsură. acces1. (din fr. De asemenea. germ. buton1. zentral) şi centrală. cf. în consecinţă. bulle.m. (din fr. În privinţa împrumuturilor. cocoş1. /journal/quotidien. -enne. (din fr. lat. central. fluide2. alternativ. colţ1. credem că specializarea semantică a diferitelor variante morfologice (de gen. (din lat. adj. cot2.n. fapte şi fapt2.f. (din fr. -e.m. -ă. (din fr. banca) şi bancă2. s.m. lat. cristale şi cristal2. Este cazul dubletelor omonimice parţiale de tipul: incisiv. adj. materialis.). /toxique/ stupéfiant2. magasin) şi magazin2. cristalin. (din fr. fr. s. s. Considerată. banca. fapt1. diurna). cot1. etimologia directă diferită. lat. -ive) şi incisiv. -ă şi primar2. s. pe cale internă sau externă.. glob” (din fr. tort1 şi tort2 etc.) şi stupefiant. considerăm omonime totale cuvintele moştenite şi împrumutate din acelaşi etimon. /par/alternative).. adj. -e. stimuli şi stimul2. coţi. /dent/ incisive). s. fapturi. (din fr. ethica). Bank.f. (din lat. ochi şi ochi2. incisif. tehnic. VI. magasine) etc. stupéfiant1.). în primul rând. gr. coate. (din fr. it. zmeu1. centrale). diurn. adj. -e. este necesară.. -elle. fals. bóxer1. fluid. pe bună dreptate. -a) şi etică.n. s. curs1 şi curs2. -ive) şi alternativă. fluidus). adj. cocoşi şi cocoş2.f. germ. ethicus. material. s. -ă. boxer /shorts/. calcule. -ă. s.m. s. butonuri. banque). colţi şi colţ2.n. falso. s. adj. lat. fugă1 şi fugă2.n. adj.m.f.f. complexe şi complex2. butoni şi buton2. s.. sensuri mai mult sau mai puţin apropiate. banc. (din fr. stimul1. s. matériel1. V.m. boxers) şi bóxer2. germ. calcul1. corni. s. (din fr. ghizi şi ghid2.). -ă. lat. lat. adj. în egală măsură paronimică şi/sau omonimică. (din fr.. ochi1. lat centralis. s. s. adj.) şi cristalin. falso.. calculi şi calcul2. adj. zmeie etc. număr. folicul şi foliculă. (din fr.. it. cornuri şi corn3. -ă. fapt care contribuie la considerarea lor similară în română: cataractă1 şi cataractă2. quotidien. lat. tratarea corectă a omonimelor etimologice parţiale care sunt. s. al etimoanelor directe diferite şi al diferenţelor cronologice seculare: arie1 şi arie2. pendul şi pendulă etc. (din fr. ca şi între cele împrumutate: corn1. coarne. -ă. carte1 şi carte2.m. technique1. (din fr. -e. accesuri. falsus. fluidus. alternatif. acustic. (din fr. V. adj. cu argumentul modalităţilor diferite de pătrundere în limbă. lat. şi paronime etimologice.) etc. caz şi determinare) este suficientă pentru a avea certitudinea relaţiei de omonimie parţială între cuvintele vechi. (din fr. Din perspectivă lexicografică. grup şi grupă.. -ă. adj. -ă. -ă. acoustique2. -ă. corn2. adj. τεχνικός.auricul şi auriculă. moştenite. Technik) etc.

Bucureşti: Editura All. 304-308. indicarea modelului cuvântului sau perechii de cuvinte după care s-a derivat un antonim aduce un surplus de înţelegere a fenomenului în sine. etimologia în întreaga ei complexitate. care să cuprindă toate informaţiile privind atestările. 54. Sistemul antonimelor în limba latină şi reflexele sale în limbile romanice. relaţia cu variantele de diverse feluri şi cu normele literare etc. în LR. Petre Gheorghe (1999). Timişoara: Editura Augusta. precizarea modelului extern pentru cuvântul nou creat prin calc. Bucureşti: Editura Humanitas (Narcisa Forăscu. Narcisa (2005). Bârlea. Constanţa (1998). Narcisa (2007). Bucureşti: Editura Academiei Române. nr. spre exemplu. şi prin calc lexico-gramatical. Aceste deziderate de ordin lexicologic şi lexicografic privesc. [2] Moroianu. la contorsiunile şi la dinamica lui. “Limba română – aspecte sincronice şi diacronice”. Sinonimia etimologică. Timişoara: Excelsior Art. stilistic şi cronologic dintre cele două omonime. Editura Universităţii din Bucureşti. substantivizarea internă prin elipsă ar putea fi argumentată. Antonimia. a dubletului etimologic împrumutat ar fi utilă. dar posibil. implicit. pe de altă parte. Sinonimia. ceea ce ar face mai clare raportul semantic. VI. cap. De asemenea. pentru ca cititorul să înţeleagă relaţiile formale şi semantice dintre cele două cuvinte. Antonimia. sensurile şi relaţiile dintre ele. în vol. coord. 60-143). circulaţia. o tratare similară trebuie făcută şi în cazul conversiunii realizate prin mijloace exclusiv interne. În privinţa creării antonimelor prin atracţie sau prin analogie. implicit. Eventuala indicare. prin indicarea termenului regent substituit. p. 8-9 decembrie 2005. această opţiune este corectă în cazul omonimelor cu etimologie multiplă. Paronimia. unde se înregistrează cele mai multe asemenea perechi (derivate populare sau compuse savante). aşa cum. al tipului de etimologie. idem (2006). realizarea unui dicţionar ideal. 1-4. frecvenţa. Teorie şi practică. fără îndoială. Sinonimia. Calcul lingvistic în limba română. însă. Gabriela Pană Dindelegan. [3] Stanciu. Florina-Maria (2007). raportarea explicită la un eventual corespondent franţuzesc în -ion poate da informaţii suplimentare privitoare la modul corect de formare a derivatelor şi. NOTE [1] Indicăm aici câteva dintre contribuţiile (relativ) recente despre relaţiile semantice: Ciocârlie. p. Angela şi Forăscu. 73-83. în măsura posibilului constant. Omonimia în limba română – privire monografică. VI. ar avea cel puţin două scopuri: respectarea unor criterii minimale ale etimologiei ştiinţifice şi conştientizarea relaţiilor care au loc în permanenţă la nivelul vocabularului şi care contribuie.2. Cristian (2005). În acest sens. Actele celui de-al V-lea Colocviu al Catedrei de limba română. Împletirea perspectivei sincronice cu cea diacronică. Sinonime etimologice. Împrumuturi sinonimice cu aceeaşi origine. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. cu specificarea exactă a etimoanelor directe. modelul oferit de Dicţionarul academic coordonat de Sextil Puşcariu ar trebui urmat şi completat. a reuşit lingvistica franceză prin marile sale opere lexicografice [9]. p. Băcilă. adjectivele şi substantivele împrumutate din părţi de vorbire corespunzătoare aparţinând aceleiaşi familii lexicale existente în limba de origine trebuie să aibă intrări diferite. Maria Istrate (2006). pentru fiecare sens. Indicarea relaţiei cvasigenerale de sinonimie dintre derivatele abstracte în -re şi corespondentele substantivale provenite din supin ar fi de folos pentru înţelegerea mai clară a relaţiei dintre derivare şi conversiune. Bidu-Vrănceanu. Fenomenul de atracţie antonimică este o realitate mai ales în crearea de diminutive şi de augmentative. presupune. mai ales dacă între ele se realizează raporturi de paronimie şi/sau de sinonimie. Contraria latina – contraria romanica. pe de o parte. Lexicul. Cu atât mai mult. 627-634.Indiferent de tipul dicţionarului (istoric sau sincronic). Omonimia. cel puţin la cuvintele moştenite. Forăscu. Teoretic.1. dincolo de noutatea informaţiei în sine. Limba română contemporană. 91 . eventual a părţii de vorbire pe care o reprezintă. Ar mai fi de dorit modificarea indicaţiilor etimologice date adjectivelor participiale şi substantivelor abstracte obţinute din formele de supin ale verbelor. p. În ceea ce priveşte substantivele în -re. Prezenţa în limbă a omonimelor parţiale obţinute prin moştenire şi împrumut.

Dictionnaire de la langue du XIXe et du XXe siècle (1789-1960). la Dicţionar etimologic de antonime neologice . în vol. one has observed the definition. Limba română contemporană. Bucureşti: Editura Humanitas. 54. Moroianu. Through the component. Moroianu. Theodor (2006). systemizing and clarifying the modern Romanian lexicon. directly or indirectly. Cristian (2008). Sinonime etimologice. Trésor de la langue française. 1-4. 9 vol. Hristea.). Forăscu. Elemente de lexicologie. -ea şi –ică (căpeţel şi căpeţea. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. 73-83. cântecel şi cântecea. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti.[4] Hristea. Narcisa (2007). with polysemy and with other related phenomena. p. Moroianu. Antonimia neologică. Imbs. Le Grand Robert de la Langue Française. updating and differentiation conditions. 224-228. Actele celui de-al V-lea Colocviu al Catedrei de limba română. Antonimia neologică. 295-327. Rey. VIII – XVI) între 1971 şi 1994 la Centre National de la Recherche Scientifique. In this paper. Teorie şi practică. turturea şi turturică etc. Institut National de la Langue Française. Gabriela Pană Dindelegan. Timişoara: Editura Augusta. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Groza. origin and formal and semantic evolution). Contaminaţia în raporturile ei cu etimologia populară.. Cristian (2006). p. contextual and stylistic analyses. Paris: Dictionnaires le Robert. nr. Maria Istrate (2006). 16 vol. Rodica (2001). B. Nancy: Centre National de la Recherche Scientifique. I shall also investigate the part which the synonymic. coord. Institut National de la Langue Française. Dictionnaire de la langue du XIXe et du XXe siècle (1789-1960). I intend to approach these semantic relations particularly from an etymological perspective (i. Deuxième édition. coord. the main sources. în “Limba română”. cercevea şi cercevică. Petre Gheorghe (1999). rândunea şi rândunică. 295-327. p. [8] Groza. 627-634. Bârlea. Ana Cristina Halichias şi Tudor Dinu. the relation with the referent. Bucureşti: Humanitas. etc. pointing out the atraction and the analogy phenomena. Contraria latina – contraria romanica. Rodica (2001). the stylistical effects. Ciocârlie. în vol. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. de Paul Robert. I – VII) şi a lui B. paronimy and synonymy) have been approached in detail. Bucureşti: Editura Academiei Române. Bucureşti: Editura All. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Băcilă. Florina-Maria (2007). Coord. Paul şi Quemada. in organizing. studiu introd. Paris. coord. p. Zafiu. entièrement revue et enrichie par Alain Rey. în vol. Alain. Bucureşti: Humanitas. Stanciu. the main types. Bucureşti: Humanitas Educaţional. Bidu-Vrănceanu. antonymy. [9] Cităm aici Trésor de la langue française. [6] Zafiu. Omonimia în limba română – privire monografică. Coord. In honorem Luciae Wald”. de Paul Robert. p. Editura Universităţii din Bucureşti. Diversitate stilistică în româna actuală. studiu introd. Angela şi Forăscu. the relation with the literary language rules. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. [5] Un sistem derivativ bine organizat în română este substituţia realizată între sufixele diminutivale el. Constanţa (1998). “Limba română – aspecte sincronice şi diacronice”. (1992). the achievement. Dictionnaires le Robert.. Sinonimia.e.. 10-15. antonymic. Antonimia. Narcisa (2005). Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. Liviu (2004). p. homonymic and paronymic pairs play. In honorem Luciae Wald”. Antonimia în limba română. Bucureşti: Humanitas Educaţional. Calcul lingvistic în limba română. 1992. Împrumuturi sinonimice cu aceeaşi origine. Quemada (vol. especially from synchronic and structural point of view. „Antic şi modern. Antonimia în limba română. the semantic relations (i. Sinonimia etimologică. „Antic şi modern. the lexical contamination and the affixal substitution. la Dicţionar etimologic de antonime neologice . 72. Liviu (2004). Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. publicate sub coordonarea lui Paul Imbs (vol. Theodor (2006). Ana Cristina Halichias şi Tudor Dinu. Contaminaţia în raporturile ei cu etimologia populară. Lexicul. p. homonymy. [7] Moroianu.e. Sistemul antonimelor în limba latină şi reflexele sale în limbile romanice. ABSTRACT In the Romanian linguistics. Elemente de lexicologie. 8-9 decembrie 2005. (1971-1994). Nancy şi Le Grand Robert de la Langue Française. I – IX. Timişoara: Excelsior Art. Diversitate stilistică în româna actuală. vol. Cristian (2008). 92 . Cristian (2005).

Elena MUSEANU. în general convenţional. iar. Din perspectiva cercetării pe care o întreprindem. la definiţia termenului nu se poate vorbi de terminologie „externă” şi de „democratizarea” cunoaşterii [1]. apartenenţă sau opoziţie (antonimie [4]). Pentru completarea lacunelor de cunoaştere şi comunicare ale ne-specialiştilor în ce priveşte termenii specializaţi şi sensul lor. pe de o parte apar atât definiţii ştiinţifice. Bucureşti DEFINIŢII LEXICOGRAFICE ŞI DEFINIŢII SPECIALIZATE ALE TERMENILOR ECONOMICI Definiţia reprezintă problema centrală în orice fel de terminologie. Dată fiind importanţa definiţiei în comunicarea lingvistică se constată o multitudine de posibilităţi de clasificare [2]. interesează. Dată fiind posibilitatea coexistenţei mai multor tipuri de definiţie pentru unul şi acelaşi termen s-a denumit această situaţie ca definiţii alternative[8]. Decodarea parţială a sensului specializat de către vorbitorii profani într-un anumit domeniu este numită în general determinologizare [5]. distincţia dintre definiţiile ştiinţifice şi cele preştiinţifice sau uzuale. Fără accesul. pe de altă parte. de lacunele lor în cunoaştere care afectează „lectura” definiţiilor. chiar cu anumite aproximări care nu trebuie însă să afecteze „nodul dur” al sensului specializat se transmite şi în terminologia „externă”. În mod concret. Mai pot interveni şi alte aspecte luate în consideraţie în tipul de definiţie care se poate baza pe similititudine (desemnarea cvasisinonimelor). cât şi definiţii preştiinţifice şi uzuale. 93 . Se face astfel distincţia (care nu funcţionează întotdeauna pentru că există în dicţionarele generale şi definiţii ştiinţifice) între definiţia lexicografică. Gradul de determinologizare depinde de numeroşi factori şi de competenţele diferite ale vorbitorilor. Se întâmplă acest lucru pentru că definiţiile preştiinţifice sau uzuale sunt admise şi preferate numai în dicţionarele generale. spre deosebire de definiţiile preştiinţifice sau uzuale care le pot asigura acestora accesul. distincţie care ne permite. Când termenul trece de un domeniu strict. chiar dacă asigură numai o cunoaştere parţială. Universitatea Româno – Americană. Majoritatea definiţiilor ştiinţifice sunt greu de decodat de către ne-specialişti. Se constată însă că dicţionarele generale (DEX-ul de exemplu) nu dau de multe ori definiţii diferenţiate de definiţiile terminografice. Din cele spuse rezultă că deschiderea codurilor ştiinţifice poate fi asigurată mai ales de dicţionarele generale. Astfel spus. Toate aceste modalităţi de definire pot influenţa în diferite feluri şi grade accesul la sensul specializat. Pe baza ei se poate face decodarea şi codificarea termenilor. o anumită definiţie care să permită reprezentarea conceptual-semantică. unde definiţia ar trebui să difere de cea din dicţionarele speciale tocmai pentru a asigura accesul la sensul specializat [6]. tocmai pentru a favoriza deschiderea codurilor profesionale. definiţia are un rol primordial. lexicul specializat de cel comun. fie şi parţial. Definiţiile de acest tip ar trebui să fie preferate pentru termenii ştiinţifici şi tehnici în dicţionarele generale sau în comunicarea din mass media. Caracterul normat al terminologiei „interne” impune. şi pe de altă parte. Această definiţie. care trebuie să fie o definiţie naturală (şi prin aceasta accesibilă) şi definiţia terminografică care reproduce definiţia ştiinţifică şi este convenţională. chiar dacă e parţial. noţiuni şi raporturi abstracte în definiţiile relaţionale [3]). pe de o parte să diferenţiem. interesând în diferite feluri ne-specialiştii definiţia preştiinţifică sau chiar uzuală este considerată convenabilă. apar combinaţii ale acestor tipuri într-o singură definiţie (definiţie mixtă) [7]. această distincţie este foarte importantă chiar în interiorul lexicului specializat ca posibilitate de a face mai accesibili termenii specializaţi vorbitorilor obişnuiţi (profani). în primul rând. aceste distincţii nu sunt rigide pentru că există şi alte tipuri de clasificare a definiţiilor care ţin seama de aspecte conceptual-semantice (posibilitatea de a descrie referentul în definiţii substanţiale sau de a desemna fenomene. la sensul specializat.

) face apel la alţi termeni specializaţi în economie al căror sens strict nu e neapărat accesibil: venituri curente.n.) şi altele în cuvinte uzuale: „special rezervată de un cumpărător (subl. 3. chiar dacă cu o valoare generală: „operaţie” sau „totalitatea operaţiilor”. Se formează în acest fel o serie sinonimică la distanţă între termeni care nu sunt compatibili: „plan” este un termen generic. BUGET DE FAMILIE. o definiţie care poate fi considerată ştiinţifică. dar definiţia lexicografică oferă aceleaşi informaţii cu cea terminografică. Astfel. În cazul termenului BUGET se constată la nivelul dicţionarelor diferenţe în alegerea hiperonimului. sunt numai definiţii uzuale.Ec. reproduc. Analiza va fi susţinută de compararea definiţiei lexicografice din DEX cu definiţia terminografică din DEc. iar conducătorii finanţelor încearcă să acopere „găurile bugetare” (Săptămâna Financiară. DEX-ul dă. de asemenea. formele de manifestare şi funcţionare. În cele ce urmează vom urmări analiza definiţiilor câtorva termeni economici din DEX pe care o vom încadra în cele trei categorii delimitate anterior. deci prin univocitate semantică. Diferenţele specifice sunt aceleaşi în ambele dicţionare „bilanţ al veniturilor si cheltuielilor unui stat. etc.S-a constatat că definiţiile lexicului specializat din DEX se pot caracteriza în mai multe feluri: 1. pentru „plan”. toate necesare într-o interpretare strict ştiinţifică. BUGET PUBLICITAR. echivalenţe care pot crea confuzii ne-specialistului. Clasarea în DEX se face printr-un element tehnic. iar „bilanţ”e termen specializat. priveşte şi salariile. Ultimele aspecte sunt opace pentru ne-specialişti. pentru că respectă ierarhia conceptuală din ştiinţele economice chiar dacă metalimbajul pare accesibil.Ec. Pentru termenul ACREDITIV. Nu se face marcarea diastratică în DEX. În definiţiile terminografice apar detalii mai puţin accesibile: privind obiectul tranzacţiilor: „vizibile” / 94 . ceea ce îi face accesibili profanilor numai la un nivel de suprafaţă. p. cu unele date în termeni economici (subl. sunt definiţii mixte care combină părţi ştiinţifice cu informaţii preştiinţifice sau uzuale. Aşadar. Apare astfel importanţa definirii interconceptuale în definiţiile ştiinţifice ale termenilor economici. 2.. mai ales în ce priveşte corelarea şi intercondiţionarea lor. IMPORT este corelativul semantic şi terminologic al lui EXPORT. cum ar fi: BUGET DE STAT. completată de interpretarea structurii definiţiilor. iar unele elemente îi sunt mai puţin cunoscute. conceptuală. în dicţionare articolele pentru cei doi termeni sunt structurate identic: mai întâi definiţia şi apoi partea discriptivă: factorii de care depind cei doi termeni. şi rezultă că pentru definirea conceptului de “buget” sunt necesare trei domenii: cel al alocării. referenţială.) din contul. al repartiţiei şi al stabilizării.n. ale unei întreprinderi . 2005/ 29. Apar însă diferenţe între definiţia lexicografică şi cea terminografică. DEX-ul optează pentru „bilanţ”. precum şi al veniturilor guvernamentale curente şi de capital” (D. Diferenţa specifică în termeni uzuali se referă la „introducerea” / „vinderea” unor mărfuri sau produse „în ţară” sau „în afara ţării”. sau la o bancă ce deserveşte un furnizor în momentul în care dovedeşte predarea furniturilor în condiţiile stabilite înainte prin contract”. 1.Ec. iar D. Determinologizarea poate apărea în interpretarea superficială a unor părţi din definiţie sau a interdependenţelor conceptuale.” (DEX) şi „plan al cheltuielilor guvernamentale curente şi de capital. În presa economică BUGET este un termen frecvent utilizat. cu o largă răspândire în limba comună. capital. O asemenea definiţie poate fi decodată de un ne-specialist chiar dacă interpretarea este superficială. precizat prin determinarea „cu caracter comercial”.). Definiţii ştiinţifice ale termenilor economici.. definiţia termenului BUGET din dicţionarele specializate se caracterizează prin precizie terminologică. 17). Spre deosebire de DEX. sintagmă urmată de detalii descriptive. Se remarcă faptul că definiţia terminografică (D. De aceea.. copiază sau se apropie de definiţiile terminografice. Unele definiţii ale termenilor economici îşi păstrează caracterul ştiinţific chiar dacă metalimbajul este accesibil si profanilor. clasarea se face printr-un element mediu: sumă de bani. dicţionarele economice înregistrează în articole separate termenii şi sintagmele care s-au diferenţiat clar conceptual ca hiponime. E drept. poate pentru că are legătură cu banii.

uzuale. Celelalte sensuri ( 2 si 3) au tot un caracter ştiinţific. Apar însă alte elemente specifice vulgarizării ştiinţifice: indicarea de sinonime în paranteze pentru termenii specializaţi: reduceri (=scăderi) (de activ). nu sunt în acest caz o problemă. sensul fiind mai puţin interesant. Este interesant însă că această parte a definiţiei are elemente de vulgarizare.a. Definiţia este mixtă pentru că se combină utilizarea unor termeni specializaţi şi unii cu explicaţii în cadrul aceluiaşi articol. În definiţia termenului CREANŢĂ. Caracterul aparent accesibil al acestor sensuri şi frecvenţa mare a termenilor contribuie la apropierea dintre definiţia ştiinţifică şi cea uzuală. fapt reflectat de circulaţia lui în presă şi în limba comună) are o definiţie deosebit de complexă în DEX. accesibilă: „dreptul” urmată de termenii specializaţi creditor/debitor care aici nu mai sunt explicaţi pe parcursul definiţiei („dreptul creditorului de a pretinde de la debitor”). DEX-ul dă clasare comună. fie pentru că operează cu elemente total accesibile oricărui 95 . pasiv. dar este. explicitând că se referă la „servicii” (nu la „bunuri”). adică formulări adresate ne-specialistului tocmai pentru cei doi termeni economici la care se face apel. iar determinologizarea este relativă. AFACERE ş. Definţii lexicografice mixte ale termenilor economici Multe definiţii ale termenilor economici combină în diferite feluri părţi ştiinţifice cu unele preştiinţifice sau uzuale. Elementele ştiinţifice ale definiţiei rezultă din intercondiţionările conceptuale. mai directe.„invizibile”. În presa economică cei doi termeni apar împreună în acelaşi articol care valorifică relatia de antonimie. dar şi împrumut. mai ales pentru termenii frecvenţi în limba comună. chiar dacă utilizarea de termeni curenţi în limba comună nu ar crea dificultăţi de interpretare. sferă de circulaţie care cuprinde relaţiile de credit”. Deşi există aceste diferenţe. de exemplu definiţia ştiinţifică implicită apare nu la nivelul hiperonimului PIAŢĂ. dar şi mai puţin accesibil ne-specialistului. definiţiile din DEX pot fi considerate preştiinţifice sau uzuale. activ şi pasiv ar trebui dezambiguizaţi de sensurile din limba comună. nici pentru vorbitorii ne-specialişti. Altfel spus. Implicările. În continuare se procedează la o definire care antrenează mai mulţi termeni economici specifici. Acest tip de definiţie poate fi util ne-specialistului. activ. chiar dacă nu în toate detaliile tehnice. ceea ce o apropie de definiţia ştiinţifică: creditor. Sensul al treilea dă o definiţie ştiinţifica în care se intercondiţionează termeni specializaţi: cont. care trebuie completate cu date specializate (parţial) indicate de definiţia terminografică sau chiar de utilizările contextuale din mass media actuală. VENITURI ŞI CHELTUIELI). în paranteză. mai puţin obişnuită a unei definiţii preştiinţifice (manieră practicată în general în textele de vulgarizare). utilizânduse o definiţie prin negare (practicată în general de lexicografie). etc. „sector. ~ liberă. chiar dacă sunt dezvoltate metonimic (cauza / efect): s. Primul sens e definit ca „relaţie economică / bănească”. de fapt. dau informaţii curente.Ec. Diferenţa specifică formulată printr-o parafrază de uz comun dă impresia de accesibilitate. debitor. termeni. 2. cât şi cea lexicografică pot fi decodate de ne-specialişti. cum sunt PIAŢĂ. datorie (ultimii doi fiind cuvinte bine cunoscute în limba curentă). ci al hiponimelor PIAŢĂ internă. ca şi în cazul altor termeni economici (de ex.creditor” sau „o altă persoană fizică sau juridică care primeşte împrumutul sau cumpără pe datorie – debitor”. 3. Unele definiţii din DEX pot fi apreciate ca mixte pentru că. Diferenţele specifice sunt de uz comun „să facă sau să nu facă ceva”. pentru ultimul element D. care de această dată nu mai sunt explicaţi (parafrazaţi) pe parcursul definiţiei. interdependenţele conceptuale mai simple.2. Termenul CREDIT (deosebit de frecvent în viata actuală a românilor. atât definiţia terminografică. Definiţii preştiinţifice sau uzuale ale termenilor economici Mai ales pentru termenii economici frecvent utilizaţi în limba comună. Astfel. mult prea generală pentru a fi eficientă. ceea ce face clasarea mai abstractă. Această manieră de parafrazare a unor termeni specializaţi îmbină definiţia ştiinţifică cu o manifestare particulară. sporuri (=creşteri) (de pasiv). Explicarea lor într-o parafrază: „persoană fizică sau juridică care acordă un împrumut de bani . deşi unii dintre ei pun probleme ne-specialiştilor.

Se reţin câteva observaţii: – sub aspectul relaţiei dintre dicţionare şi texte se impune observaţia că definiţiile de dicţionar sunt. Din această cauză. aparent cunoscute. Atât la nivelul definiţiilor de dicţionar. depăşite de realitatea semantică pusă în evidenţă de texte. nici parţial informaţii destul de importante din definiţia ştiinţifică (terminologică). În realitate. etc. Dicţionarele specializate insistă asupra sintagmelor economice reprezentând hiponimele termenului IMPOZIT. etc. fie nu corespund dinamicii semantice actuale. Aceasta determină dificultăţi de interpretare riguroasă la nivelul nespecialiştilor şi conduce la determinologizări prezente în diferite grade. Definiţia termenului IMPOZIT are o clasare comună: „plată obligatorie stabilită prin lege” şi diferenţe specifice de acelaşi tip: „pe care cetăţenii. instituţiile. univocă a sensului specializat e destul de greu de realizat şi depinde foarte mult de context. Altfel spus. Dificultăţile de interpretare mai sunt determinate şi de faptul că foarte mulţi termeni economici nu au un referent concret. cât şi mai ales în texte. Metalimbajul reprezentat exclusiv de limba naturală contribuie şi el la impresia de accesibilitate a definiţiilor în multe situaţii. Aceste hiponime sunt în general accesibile vorbitorilor obişnuiţi. confruntarea definiţiilor lexicografice cu cele terminografice arată că interpretarea de către profani neglijează în majoritatea cazurilor date importante şi. Operaţia de dezambiguizare semantică şi contextuală este deci fundamentală pentru mulţi termeni economici atât la nivelul limbajului specializat. indiferent de tipul de definiţie pe care îl au termenii economici se remarcă condiţionarea interconceptuală necesară în majoritatea cazurilor. dat fiind că se desemnează entităţi. greu de decodat integral de către nespecialişti. în forme şi grade diferite. Implicaţiile conceptual-semantice ale definirii valabile pentru cei mai mulţi termeni economici pot fi „mascate” de exprimarea prin cuvinte destul de frecvente. fie lipsesc din dicţionare (chiar din cele economice). fenomene. nu întotdeauna uşor de pus în evidenţă. există dificultăţi în a stabili şi opera cu întreaga încrengătură implicată în structura conceptuală a ştiinţei economice. cât şi în relaţii cu limba comună. Definiţia şi specializările contextuale de diferite tipuri pot realiza dezambiguizarea necesară pentru o comunicare adecvată. Analiza termenilor economici întreprinsă pentru a ilustra tipurile de definiţii nu poate acoperi varietatea situaţiilor existente (multe dintre definiţii fiind atipice). În aceste condiţii caracterul monoreferenţial. relaţia circulară dintre dicţionar şi 96 . care impune valori noi. Altfel spus. mai ales. cât şi pentru nespecialist. fie pentru că nu se reflectă. de multe ori. mulţi termeni economici atestaţi în texte.vorbitor (ca la IMPOZIT). Consideraţii generale privind principiile şi problemele analizei întreprinse. Evoluţia extralingvistică a domeniului impune valori noi. DEX-ul şi dicţionarele economice fiind apărute cu mai mulţi ani în urmă. atât pentru numeroase categorii de termeni economici. relaţii [10] (ceea ce conduce la existenţa unor definiţii relaţionale şi nu substanţiale). dar frecvent în limba comună chiar dacă cu o interpretare superficială este buget. Singurul element specializat. Se încalcă astfel condiţia terminologică a non-ambiguităţii. Conform poziţiei adoptate de terminologia românească. normarea acestui sens. o varsă din venitul lor în bugetul statului”. aspect important dat fiindcă majoritatea termenilor economici au o definiţie interconceptuală. foarte important pentru identificarea precisă. IMPOZITE agricole. Din exemplele analizate rezultă că indicaţiile ştiinţifice din definiţii sunt datorate necesităţii de a apela la o ierarhie conceptuală destul de strictă. inclusiv definiţii alternative) în dicţionare şi în texte este de aceea o procedură care este prezentă şi chiar necesară în analiza întreprinsă. chiar dacă sunt supuse unui proces de determinologizare. Confruntarea termenilor analizaţi sub aspectul definirii (de diverse tipuri. ci numai un referent prototipic [9]. Fiind condiţionată de exprimarea printr-o limbă naturală. precizarea sensului specializat economic se realizează (rezolvă) prin soluţii în mare parte lingvistice. definiţia are un rol de bază în impunerea. Se ajunge la polisemie atât în sistem. IMPOZITE directe. IMPOZITE locale. rolul definiţiilor de dicţionar (definiţii lexicografice sau terminografice) este fundamental în interpretarea sensului specializat. Atât pentru specialist. cât şi la nivelul textelor se impune observaţia că termenii importanţi pot avea mai multe sensuri. ceea ce dă o caracteristică a terminologiei economice. definindu-l riguros: IMPOZIT pe venit.

V. ca şi cu interpretările mai multor specialişti la A. Adriana 2006 –a– Creativitate lexicală în româna actuală. Dinamică. 2002. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. A. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. Influenţe. ÎMPRUMUT ş. ***Micul Dicţionar Academic (MDA).Bidu-Vrănceanu 2007 [4] Id. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti.2000 . în particular. ABSTRACT From the perspective of the research we perform. Adriana 2001 – Vocabularul limbii române actuale. Bucureşti: Editura Codecs. [5] Pentru interpretarea conceptului de determinologizare. lexic specializat. BIBLIOGRAFIE Bidu-Vrănceanu. şi analiza termenilor economici A. Thus. A. the distinction between scientific and prescientific or casual definitions plays a major role for. Bucureşti : Editura Univers Enciclopedic. whic has to be a natural definition (accessible. A. v. Stoichiţoiu-Ichim.). A.Stoichiţoiu – Ichim 2001: 126-129 [3] V. inclusiv din cel economic [8] Pentru conceptul de definiţie alternativă v.Bidu-Vrănceanu 2007 [2] Vezi discuţiile pe această temă. 1999 – Dicţionar de Economie Modernă. Niţă (coord.Bidu-Vrănceanu 1993 şi 2007 [7] V. v.Bidu-Vrănceanu 2007 [10] Pentru importanţa ierarhiei conceptuale în interpretarea riguroasă a termenilor economici.Bidu-Vrănceanu 2007 [6] Pentru conceptul de „lectură” a definiţiei lexicografice în general şi. DIVIDENT sau CREANŢĂ. aplicat unor termeni specializaţi din diferite domenii. V.texte. Dictionaries (both general and those describing the lexicon of economics) show various defficiences emphasized in the current analysis. Se reţine observaţia că „ definiţiile termenilor economici din DEX se prezintă atipic.a. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Stoichiţoiu-Ichim. since general dictionaries also include scientific definitions) between the lexicographic definition. ***Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (DEX). coord. cât şi faţă de alte terminologii analizate. v. LEASING. 1999 – Dicţionar de Economie. NOTE [1] V.Bidu-Vrănceanu 1993. Creativitate. clasificări diverse ale definiţiilor la A. ACŢIONAR. 97 . Drobotă. v. Sorica (coord. the distinction itself is very important as a possibility of making specialits terms more accessible to average readers (the laymen). and. Stoichiţoiu-Ichim.Bidu-Vrănceanu 2007 care dă exemple din diferite domenii. aplicată şi în studiul altor terminologii este în mod particular utilă şi relevantă pentru terminologia economică. Bucureşti: Editura Economică.). A. unlike prescientific or casual definitions which may pave the laymen’s even partial access to the specialized meaning. Bucureşti: Editura All.Bidu-Vrănceanu 2007. on the one hand it allows for a differenciation between the common and the specialist lexicons. „lectura” unor termeni economici precum ACŢIUNE. the distinction (which is hardly applicable for any particular case. Adriana 2006 –b– Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală.Lexic comun.2007 –Lexicul specializat în mişcare. The majority of the scientific definitions are difficult to decode by non-specialists. Bidu-Vrănceanu. Sava. atât unele faţă de altele. on the other hand. A. Generally. 2004 şi 2007 [9] Se operează cu un referent prototipic în cazul cuvintelor abstracte. A.Bidu-Vrănceanu 2005. A. 1998. the most obvious of these defficiences is that they do not keep up with the dynamics of the field (both as far as the inventory and the definition content are concerned). as well) and the terminographic definition which is conventional and which is a replica of the scientific definition. Ib. cu detalii şi puncte de vedere.Bidu-Vrănceanu 2000 şi la A. la A. A. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti.Bidu-Vrănceanu 2007.

Astăzi fenomenul are ramificaţii şi efecte în domeniul structurilor vieţii politice. mai ales. în pofida substanţei diferite din care sunt constituite unităţile codurilor respective. rolul principal al limbajului este să realizeze transmiterea rapidă şi mai ales corectă a unor enunţuri care sunt produsul gândirii. un aspect mai îngrijit decât limba vorbită. 98 .” (http://www. Globalizarea. al mediului. technological exchange under conditions of capitalism. atât sub aspect logic. Astfel. pornindu-se de la radicalul glob/global după o serie de modele străine: fr.a. Scopul limbajului este de a facilita comunicarea interumană pentru ca oamenii să poată schimba între ei cunoştinţe. În vederea îndeplinirii acestui scop comunicativ. absenţa interlocutorului pe de alta. Începând din 1989. administraţiei. a apărut necesitatea luării în considerare a conceptului de globalizare şi în lingvistică. Majoritatea termenilor recent intraţi în limbă sunt împrumuturi mai ales din engleză şi franceză . engl. Cu ajutorul limbajului gândirea umană trece printrun proces complex al cărui rezultat este cuvântul scris sau vorbit. Pe scurt. deschiderea spre Occident a făcut ca vocabularul limbii române să primească un val de cuvinte noi aparţinând unor domenii foarte variate. în general. în limba franceză globalisation este atestat începând din 1968 în Dictionnaire Historique de la Langue Française.Gina NECULA. Termenul „globalizare” este creat recent la noi. proces. „Globalisation is the rapid increase in cross-border economic. creează obligaţia unei exprimări clare şi corecte. numai cu valoarea sa de abstract verbal. ideea de globalizare a apărut ca o urmare directă a situaţiei din economie. Limba scrisă are.org/01. germ. în domeniul economic.globali-sationguide. El se împleteşte cu procesul de gândire şi are ca scop să cristalizeze produsul acesteia şi să îl traduca în aşa fel încât să fie înţeles şi de alte persoane. care a luat amploare. Caracterul ei relativ permanent pe de o parte. Înfăptuirea practică a schimbului de informaţii în societatea umană se face prin recurgerea alternativă la unul dintre aspectele limbii (scris/oral). al limbii etc. după destrămarea Uniunii Sovietice ca o alternativă viabilă la desfiinţarea sau redimensionarea vechilor organizaţii economice interstatale. este. în domeniul economiei. comerţului. înseamnă crearea unui vocabular internaţional şi impunerea unor norme unice. global şi de vb. în limba română el este menţionat în DOOM 2 alături de adj. Identitatea lor funcţională. răspândindu-se ulterior rapid şi în alte sfere ale vieţii sociale. deci ea ilustrează o anumită faţetă a relaţiei dintre dinamica societăţii şi necesităţile comunicării. experienţe de viaţă şi orice alt tip de informaţii care îi ajută să evolueze şi să înţeleagă mai bine mediul în care trăiesc.html). globalization. dar mai ales al informaticii. indiscutabil. În majoritatea lor. la nivel lingvistic. În cazul unor astfel de cuvinte se observă o tendinţă de adaptare minimă probabil şi datorită fenomenului globalizării care. cât şi gramatical sau ortografic. al culturii. globaliza. finanţelor. Este ştiut faptul că termenul a apărut. italiană ş . fiind împrumutaţi odată cu realităţile pe care le denumesc. În lingvistică. un proces generat de dezvoltarea capitalismului. există însă şi cazuri în care termenul împrumutat este un dublet al unui termen existent. social. după cum consideră analiştii. aceştia nu au echivalente în limba română. mai întâi. numărul termenilor împrumutaţi recent este din ce în ce mai mare. Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi THE ANGLICIZATION ERA – A GLOBAL COMMUNICATING DREAM Limbajul scris sau vorbit este singura modalitate de materializare a gândirii noastre. prin procedeul derivării. determină între aspectele oral/scris ale limbii manifestarea unor relaţii de interferenţă sau de influenţă reciprocă. agriculturii. Ambele posibilităţi îndeplinesc în cadrul comunităţii culturale acelaşi rol. dar şi din germană . globalisation. Globaliesirung şi care îl plasează în sfera aşa-numitului vocabularul „internaţional”.

practica ulterioară rămânând să demonstreze utilitatea lor şi astfel să le menţină în uz s-au să le condamne la dispariţie. după părerea noastră ajung să fie normă lingvistică. cu unele deosebiri faţă de DOOM 1. Elementul declanşator al acestui parcurs a fost afirmaţia autoarelor DOOM 2. Probabil. constatăm aceeaşi tendinţă de liberalizare. ori. a unei propoziţii sau a unei fraze. ale căror reguli de utilizare implică o respectare conjugată. un cuvânt ca nevralgie. Ca şi alte domenii ale cunoaşterii. încă de la clasele mici. va fi simţit ca derivat. Se recomandă o singură accentuare la avarie. La unele cuvinte (mai vechi sau mai noi) se admit variante accentuale literare libere (indicate în Dicţionar în ordinea preferinţei). gingaş/gingaş. În DOOM 2 s-a inversat ordinea de preferinţă a celor două modalităţi de despărţire la capăt de rând .” (DOOM. făcută în Notă asupra ediţiei. Această afirmaţie pare să intre în contradicţie cu conţinutul dicţionarului atâta timp cât vorbitorului de limba română i se cer o serie de deprinderi specifice altor limbi pentru a „contribui la cultivarea limbii române”. crater.Ortografia este un domeniu al ştiinţei şi practicii lingvistice. cult al unei limbi. cât şi ortoepia şi punctuaţia se bazează pe reguli sau norme obligatorii. antic/antic. când elevii trebuie capete deprinderea de a distinge clasele în discuţie. strâns legate între ele. nu numai om-onim). ne aşteptăm ca o lucrare normativă de amploarea DOOM-ului să fie mai conservatoare faţă de influenţele globalizării violente. penurie/penurie. acatist/acatist. de ex. se constată o liberalizare care duce la ştergerea graniţelor dintre literă şi sunet. traducători. o liberalizare relativ fără importanţă pentru neprofesionişti. Cel care scrie are deci libertatea. Respectarea regulilor ortografice. Aşa se face că o serie întreagă de elemente de jargon. care se ocupă cu scrierea corectă a cuvintelor într-o limbă. în curând. Pornind de la primele aspecte legate de denimirea literelor. jilav/jilav. Chiar şi în privinţa regulilor de despărţire în silabe şi la capăt de rând se observă tendinţa de a-l despovăra pe cel care vorbeşte/scrie în lima română de grija identificării elementelor de formare ale cuvântului. în studiul limbii române. autori de manuale. care studiază pronunţarea corectă. atât la unele cuvinte vechi în limbă. ieşind din clasa compuselor. Ea se află în strânsă conexiune cu un alt compartiment al lingvisticii ortoepia. despot. specialişti din diverse domenii etc. Date fiind aceste date. cât şi la unele neologisme. În ceea ce priveşte accentul. dar care pune probleme. ortoepice şi de punctuaţie şi cunoaşterea excepţiilor asigură un grad sporit de utilizare adecvată a aspectului-model. sunteţi. care indică utilizarea corectă a semnelor de punctuaţie ce marchează grafic pauzele şi gama de modificări ale intonaţiei la rostirea unui cuvânt. la formele verbului a fi suntem. trafic/trafic. p. ortografia include o serie de componente. Marcă a globalizării lingvistice este în DOOM 2 relaxarea propusă de autoare în privinţa multor dintre regulile care făceau obiectul vechiului DOOM.după pronunţare (care prezintă avantajul că pentru ea se pot stabili reguli formalizabile mai generale decât pentru despărţirea după structură) şi după structură. în opinia noastră. oarecum. recomandat pentru despărţire în forma ne-vral-gi-e. Este vădită legătura ortografiei şi cu punctuaţia. cu precizarea că instrumentul la care facem referire „se adresează cu precădere utilizatorilor români”. studenţi. profesori. literar. conform căreia „Dicţionarul este destinat tuturor celor care vor să se exprime corect (adică în conformitate cu normele lingvistice şi literare actuale) în scris şi oral şi să contribuie la cultivarea limbii române (la semnalarea şi îndreptarea greşelilor de limbă) sau să o studieze sub aspectele menţionate în titlu – elevi. în conformitate cu uzul curent. de rostire şi punctuaţionale. Autoarele DOOM 2 se pun. acestea contribuind în comun la însuşirea faptelor de scriere. atunci când nu recunoaşte sau nu este sigur de structura morfologică a unui cuvânt mai greu analizabil. XI). profesionişti din presa scrisă şi audio-vizuală. din diverse motive admit şi excepţii sau abateri. literară a cuvintelor. dacă o asemenea diviziune i se 99 . Atât ortografia. să îl despartă pe baza pronunţării (o-monim. la adăpost de eventualele critici precizând faptul că anumite apariţii în dicţionar reprezintă simple sugestii. care nefiind absolut rigide. hatman/hatman.

corrigenda. . de cele mai multe ori.bordeaux (vin). container. lohn. phoenix. maseuză. roast-beef. happening. tęte-a-tęte. .prin cratimă la cuvintele a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare (bleuuri [blöuri].n.clearing/ cliring. pizza. pointer (poanter este totuşi mai frecvent!). şi anume: . parti-pris. prin formarea pluralului: . normele actuale recomandă exclusiv despărţirea după pronunţare (a-borigen.n. recomandat numai ca singular feminin românesc. care. bobsleigh. s.folosirea unor substantive cu aceeaşi formă la singular şi la plural: dandy. norma actuală a adoptat soluţii diferite. jogging. a-dopta. motto. legată . boss.addenda. latine – charisma. este cea apropiată etimonului: angl. franceze . bric-à-brac. jeans. pros-pect. italiene . loisir. sportsman. dealeri. bruxellez. cocktail(uri)/ cocteil angl. hippy. s. a-diacent. jazz. tenisman (aceste adaptări au puţine şanse de a se impune). bodyguarzi/bodigarzi. este foarte uzuală). . Faptul că în cazul unor cuvinte străine se face recomandarea de a respecta regulile de despărţire în silabe specifice limbii respective este un alt element de globalizare căruia i se pot supune numai cei care au cunoştinţele şi deschiderea necesare. emendanda sunt acceptate numai ca forme de plural latin (şi românesc!). müsli.la cele masculine . et caetera (şi et cetera). Sezession. maseur. föhn (şi nu foehn!). holdup. knockout. rosbif/roast beef(uri). dar congresmen. Normele actuale nu mai admit despărţirile după structură care ar contraveni pronunţării. germ. itemuri [itemuri]. care prezintă şi o indicaţie în acest sens. confetti. cocker.la cele neutre. Pentru cuvintele a căror structură se consideră că nu mai este clară. charismatic. Observăm din analiza cuvintelor împrumutate. poker. porte-bonheur. sportsmen. s. machieur. că majoritatea sunt cuvintede origine engleză pentru care se acceptă două forme. angl. a-broga. salata de boeuf.direct (fără cratimă) la cuvintele . derby. ca în apendic|ectomie [apendičectomie]. Poziţia DOOM 2 este ambiguă şi în privinţa unor cuvinte nou intrate „Precizăm că includerea lor în DOOM 2 nu trebuie interpretată ca o recomandare a tuturor acestora” (XII). în astfel de cazuri liberalizarea merge până la a accepta chiar trei varinate item(i/e/uri). peso. modelling. o-biect.încadrarea în modelul substantivelor româneşti.bluff (deşi vechea grafie bluf. nota bene. show-uri [şouri]) sau care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: party-uri. hippy. personae non gratae.fără pluralul uzual curricula.n. penalty.chiar nedaptate sub alte aspecte . Pluralele: cognomina (singular cognomen). laring|ectomie [larinğectomie]. să despartă cuvântul în cauză pe baza structurii lui morfologice (post-universitar. germane . ab-stract. deoarece elementele componente sunt neînţelese sau neproductive în limba română. weekenduri [uĭkenduri]). tenismen (la singular!) în loc de grafiile mai fireşti congressman. rackeţi (ca în DOOM1 boşi). Deci aceste cuvinte se află într-un dicţionar normativ. dar curriculum vitae . nu neapărat pos-tuniversitar). paparazzo. trenduri [trenduri]. playboy. no-man's-land. Consolidarea scrierii „etimologice” a unor neologisme: engleze . în curs de adaptare.cassone. Risorgimento. La împrumuturile recente. Constatăm că în 100 . mozzarella. una adaptată şi una neadaptată sau parţial adaptată. cu pronunţarea franceză.pare şocantă la cuvintele mai uşor analizabile. grisaille. Compusele care păstrează grafii străine sunt supuse numai despărţirii după structura din limba de origine: back-hand. penny (şi la plural!). gay.cu desinenţa -i.Basedow.care se termină în litere din alfabetul limbii române pronunţate ca în limba română: gadgeturi [gheğeturi]. Recomandarea DOOM 2 se îndreaptă către prima variantă. spre deosebire de mass-media. pate (de ficat). fără ca acest fapt să fie o marcă a recomandării utilizării lor. ban-crută. groom. ex cathedra. s. cu altenanţele fonetice corespunzătoare: adidaşi. mortadella. pickhammer/ picamăr. story-uri. în general cu desinenţa -uri. machieuza. Alte inconsecvente: businessman. feldwebel. a-brupt. pickhammer. subiect). knokdown. brokeri. singularia tantum.n. quaesto. Simmental .

n.. aşa cum a făcut-o şi până acum. franţuzisme. O distincţie interesantă dar pe care ne este greu să o descifrăm: engl.] dacă n-ar fi fost mai bine ca.. penalti (DOOM 1) / penalty/penalti (DOOM 2). Se poate urmări în anexă. acquis. sursele lexicografice româneşti neputând ţine pasul cu noile intrări din DOOM. OK/O. faptul că multe dintre cuvinte nu pot fi explicate decât prin apelul la dicţionarele limbilor respective. Lucrurile stau însă diferit acum. broker.IX). Badlands/ angl. Mărirea numărului de „scriitori” nu a fost însă însoţită şi de 101 .. inconsecvenţe apărute. Vor intra definitiv în limba română literară a accesa.n. la acea dată. mai ales. atunci considerăm că se puteau introduce un număr mai mare de verbe curent folosite : a aplica (pentru un post). nu se pronunţă categoric în legătură cu tentaţia globalizării. Astfel. când toată populaţia ştie să scrie. DOOM 2 recomandă pe de o parte scrierea fără punct a abreverierilor. să mai fi aşteptat puţin pentru a vedea dacă limba literară reţine sau nu aceste anglicisme. Cert este că noul DOOM favorizează globalizarea lingvistică prin acceptarea reetimologizării unor neologisme adaptate deja. nu este totdeauna necesară.unele situaţii chiar s-a revenit la o formă etimologică a unor cuvinte pe care DOOM 1 le înregistra ca adaptate. pe de alta oferă libertatea angl. Şi.. Astfel de manifestări arbitrare şi iraţionale au avut un impact minor. alteori iritaţi – la TV sau Radio. în special internet. Dacă autoarele au plecat de la premisa că intrările noi din DOOM nu sunt neapărat destinate să rămână în limbă. Însă situaţia din secolul al XIX-lea nu se poate compara cu cea din secolul al XXI. s. se poate spune ca limba română a intrat în secolul al XX-lea mai bogată şi mai modernă. la începutul secolului al XXI-lea.. În secolul al XIX.. s. Cât de necesară este../angl. italienisme care se grăbesc să intre în casa limbii române. Tot anexa poate fi relevantă în privinţa frecvenţei anglicismelor. pur şi simplu. de altfel. Se vede faptul că nici Preşedintele Academiei Române. gaz. invar.m. a seta. Argumentul nu poate fi acela al adaptării pentru că descoperim şi alte cuvinte adaptate care păstrează totuşi indicaţia : angl. ex. dar n-avem încotro. probabil tot din nevoia unei înregimentări în curentul global şi de a sublinia aspectele care considerăm că ar genera confuzii în rândul vorbitorilor de limbă română tocmai datorită libertăţii prea mari. în mare parte substantive. Scopul lucrării noastre este acela de a semnala tendinţele actuale.. după cum se poate vedea din DOOM 1. a downloada.lea cei care impuneau modificările limbii literare erau lingviştii şi scriitorii. Situaţia limbii române în momentul de faţă este destul de critică. aisberg. dealer. Există şi cazuri în care cuvintele nu au nicio indicaţie de provenienţă deşi este evident faptul că nu sunt cuvinte româneşti : bip(uri). deşi există voci care spun că ea va rezista. IQ. p. Au existat bineînţeles şi excese. Probabil autoarele au avut în vedere o anumită specializare sau e o simplă scăpare: engl. jacuzzi. înainte de a le introduce într-un dicţionar academic. angl. trend? Deocamdată circulă prin gazete şi sunt folosite cu precădere de experţii noştri în intehgrarea europeană. de exemplu franceza. această „romgleză” pe care o ascultăm – de cele mai multe ori amuzaţi. care a devenit în ultimul timp platforma preferată pentru expunerea părerilor proprii. urmărind inconsecvenţele dicţionarului. adj. nici nu avem cum.K. a focusa.lea. Nu ştim încă dacă este sau nu bine să le introducem într-un dicţionar care dă norme de vorbire şi scriere corectă. s. ex. În Cuvântul înainte la DOOM 2 Eugen Simion afirma „M-am întrebat [. cum a fost de exemplu dorinţa unor scriitori (sau chiar lingvişti) de eliminare completă a cuvintelor de origine slavă şi înlocuirea lor cu neologisme provenite din limbile franceză sau italiană. nu putem s-o interzicem.” (DOOM. Big Brother. adv. digit. păstrându-şi însă toate caracteristicile ei de bază. câteva adjective şi foarte puţine verbe. tocmai pentru că majoritatea intelectualilor nu le-au sprijinit. item. management dar manager este tratat drept cuvânt românesc.. Întâlnim şi situaţia în care elemente ale aceleiaşi familii lexicale sunt tratate diferit. unde am prezentat cuvintele care au indicaţie de provenienţă în DOOM. deci un număr relativ mic de oameni raportat la totalul populaţiei. hacker. vorbită cu precădere de Chiriţele mediei de azi şi ale lumii politice?. Trebuie să lăsăm ca un termen nou să-şi dovedească utilitatea sau să dispară de la sine. în faţa altor limbi din care au fost preluate multe cuvinte.

Vintilă-Rădulescu. ediţia a II-a.L. rubrica „Păcatele limbii”. în Actele colocviului catedrei de limba român ă . Florin. persoanele care folosesc englezisme în ziua de azi nu îşi mai pun problema să le adapteze la caracterul fonetic al limbii române. Bucureşti. At this point. Din păcate.. revenind asupra unor procese de adaptare grafică.o creştere a respectului acestora faţă de limba română. p. Rodica. ortoepic şi morfologic al limbii române. the general tendency in Europe has been oriented towards creating the European Union and implementing unique institutions. Nr. too. Editura Cartier.. Editura Ştiinţifică. Bucureşti.L. DN 4 (1997) = Marcu. Hristea. (2005) Noutăţi normative. Rodica. Bucureşti.23 din 15 Iunie 2005. Bucureşti. Chişinău.S. viewed in terms of promises and threats. Editura Universităţii din Bucureşti. Avram. (2005) DOOM2*. Calotă. aceasta părând un semn de incultură. Our paper aims therefore at demonstrating the stylistic effects of English loans as a result of globalization tendencie. R. so that recent years have witnessed a growing tendency in adopting anglicisms into the Romanian language. 22-23 noiembrie 2001. DEX 2 (1996) = Academia Română . Nr. Nr. Mioara. Bucureşti . Dicţionarul ortografic. Bucureşti. Bucureşti. Zafiu. Editura Academiei R. Editura Niculescu SRL. Zafiu. Anglicismele în limba românã actualã . Mioara. BIBLIOGRAFIE Avram. being widely used within the European Union. 29 iunie 2005. (2005) Împrumuturile în DOOM2. R. (2001) Pentru o nouă ediţie a Dicţionarului ortografic.L. Bucureşti.. Dicţionarul explicativ al limbii române. we have been witnessing a similar trend in developing “a standard language”. rubrica „Păcatele limbii”. Voices have already been heard speaking out the consequences of the Europeanization process. When referring to language. Editura Universităţii. fonetică şi morfologică anticipate de ediţia anterioară.Chişinău. În concluzie.R. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. or it stands for a linguistic necessity to refresh or enrich the Romanian language. preferindu-se conservarea grafiei etimologice. Avram. (1997) Ortografia pentru toţi (30 de dificultăţi). 261-272. Mioara. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. Bucureşti. Limbajul scris folosit pe internet de către majoritatea românilor are caracteristica de a fi înţesat cu cuvinte şi sintagme englezeşti mai mult sau mai puţin adecvate. Editura Academiei Române. the European lingua franca. policy and currency. Editura Academiei Române. Editura Univers Enciclopedic. Ion. we are wondering to what extent this process is a matter of present trend or fashion (as Romanian already provides its speakers with its proper counterparts). rubrica „Păcatele limbii”. seria „Limba română şi relaţiile ei cu istoria şi cultura românilor”. ***(1997) Dicţionarul general de ştiinţe ale limbii. Perspective actuale în studiul limbii române. Noul dicţionar de neologisme. (2001)Cuvintele limbii române între corect şi incorect. Theodor.) Inovaţii lingvistice negative în limba română contemporană. în locul unora româneşti care ar putea exprima perfect opiniile autorului. Româna cultă actuală evită românizarea grafică. R. ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM). care este unealta ce îi ajută să îşi exprime ideile. Bucureşti. ortoepic şi morfologic al limbii române. Dicţionarul încearcă să reflecte tendinţele actuale ale limbii culte. The Europeanization process has “contaminated” Romania. Mioara. Rodica. DOOM1 (1982) = Dicţionar ortografic. English having already assumed this status. (2002. pointing out both to the prospects of fertile collaboration between the European nations. dar care n-au fost confirmate de evoluţia limbii. Ioana. ABSTRACT Since the 1991 Maastricht summit.. Editura Litera. Zafiu. DOOM² (2005) = Academia Română . 102 . 24 din 22 iunie 2005. but also to the risk of losing rich cultural distinctiveness. de stâlcire a cuvintelor. ci se aşteaptă ca un cuvânt englezesc să îşi păstreze atât forma lexicală cât şi pronunţia originară. multe dintre intrările din dicţionar apărând cu forme duble. se poate aprecia că recomandările noului DOOM merg pe linia unei libertăţi mai mari atât în ceea ce priveşte aspectul scris. ediţia a II-a. Avram. cât şi cel al pronunţării. (2001) Ortoepie (pronunţare literară /exemplară). Editura Univers Enciclopedic. (2001) Mică enciclopedie a românei corecte. Editura Univers Enciclopedic.. în Enciclopedia limbii române. Bucuresti..

very specific fields: economics (Segura and Braun 2004). Romania SPECIALIST EPONYMS AND GENERAL EPONYMS IN A LEXICOGRAPHIC PERSPECTIVE ON THE ENGLISH LANGUAGE Introduction The literature on general vs specialist vocabulary (Bidu-Vrânceanu 2007. social sciences (Trahir 2001) and plants (Quattrocchi 1999) 103 . Hendrickson (1972) authors the first lexicographic product to bear this label. In fact.Floriana POPESCU. The methods applied in performing the research are the traditional ones and involve the corpus analysis on structural and comparative principles. b) to account only for those eponyms acknowledge to belong to the English vocabulary. all the other such works (dictionaries. It also aims to reveal the abundance of lexicographic products which describe eponyms. Trahir 1992). The latter category further distinguishes works to cover: a. Since English eponyms emerge against a well-defined cultural background. Materials and method The term eponym was introduced in the English vocabulary in the mid-19th century (Collins Millennium 1999: 521). Aim(s) of the study This approach is intended to outline the richness of the English eponymic heritage in the lexicographic bibliographies. Ehrlich 1999). relying on lexicographic products. which were first used in specialist literatures. on chronology and on content analysis. Freeman and Newman 1997. the eponyms. In spite of its long presence in the English wordstock. is so devised as to focus on eponyms. Our study. Research results. Letusé and Rogelio 2001. The 50 lexicographic products (see the annex) introducing eponyms may be roughly divided into general dictionaries of eponyms (15 in number) and specialist dictionaries of eponyms (35). The former category further subdivides into: a) plain dictionaries of eponyms (Beeching 1989. The corpus tailored for the currently described research includes lexicographic paperback and online works The materials representing the research background were selected on the basis of a welldefined purpose. Bidu-Vrânceanu 2008) approaches the migration of specialist vocabulary towards the word stock and brings forth descriptions of the methods contributing to this phenomenon. they are merely general dictionaries which advertize for the brand of their publishing house. a category of words shared both by jargons and the general vocabulary within the framework of the English language. handbooks and pocket guides) within their titles lay an emphasis on the category of words they account for i. With only two exceptions (Wolk 1980. encyclopedias.. Nevertheless. “Dunarea de Jos” University of Galati. eponym was not included in the title of the first dictionary (Edwards 1968) compiled with the specific purpose of presenting the story of some words obviously originating in names of literary heroes. Douglas 1991. very few years after this dictionary. namely to meet the two following requirements: a) to exclusively describe common words derived from proper names. Manser 1996 and Manser 2004).e. b) dictionaries of eponyms whose title emphasizes the publishing house brand (Douglas 1990. they are born with a high degree of cultural specificity.

a certain degree of subjectivity in the making of the eponym list. eponymists of fame in the Anglo-Saxon and North American worlds may mean or say next to nothing to members of other cultures less conversant with Anglo-American vocabularies. metallurgy). f. Although there have been produced specialist for other fields of activity. Hence. D. In other words. eponyms in chemistry or botany. 2. radiology – Kanne. no matter the field they were created within. they were created to fill in jargon or field-specific lexical gaps and this aspect implicitly accounts their cultural specificity.although numerous of the various fields of (scientific) activity (and research) operate with eponyms (such as mathematics. B.mathematics: Boolean geometry. financing and banking.eponyms in specific medical branches (neurology – Koehler. rutherfordium. Hoffmann method. they have not been described in specifically-devised lexicographic instruments. to which suffixes were added: . dahlia. law.physics: the Mach number. William Collins-World Publishing. have a simple structure since they derive from personal names. shipbuilding. Lexicographers do show a particular interest in approaching eponyms and. . obstetrics and gynecology – Baskett 1996. Bruyn and Pearce 2000. MDL 1996: 314) Conclusions The present study was devised and performed with a clear aim: to demonstrate the wide variety of dictionaries which account for and implicitly popularize eponyms. The possible taxonomy of these medical dictionaries below reveals the compilers’ or the editors’ focus on: c.eponyms presented together with other lexical categories (Delong 2002. for example. 1998 2005 Dictionary of Historical Allusions and Eponyms Stedman's Illustrated Dictionary of Dermatology Eponyms.anatomy: Cowper’s glands.ize (for verbs describing processes): pasteurize 3. g. where authors take over their predecessors’ legacy (Forbis 1998. Co. psychology – Zusne 1987. the Rutherford model.eponymists (Berrios and Freeman 1991. Euclidean algorithm.b. . translation problems may occur in the exchange of ideas characterizing our globalized society. Brocca’s area. very many useful instruments have been compiled so far. as a consequence. the fast Fourier transformI. . Inc. Forrest and Carr 1982). -chemistry: the Russell-Saunders coupling. Barankin 2005) or where authors put forward their own versions (Forrest and Carr 1982. engineering. Sloane 1997). the Hall–Littlewood polynomial. Berry 1992. Daniell cell. Barankin. the most numerous of the dictionaries dedicated to eponyms are circumscribed to the medical jargon. physics. The following example was extracted from such a source: to mirandize (to recite the Miranda warnings to a person under arrest. Jablonski 1991. fuchsia. eponyms in ‘ready-made’ expressions (pertaining to classical sciences) consist of joint structures which put together common nouns and personal names: . einsteinium. the Maclaurin's series. Annex Auchter. Rodin and Jack 1987. but they may be found in specialized dictionaries. the Sheppard's corrections. Pythagorean theorem. behavioural optometry – Hendrickson 1993. Hunter 1994. e. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins 104 . chemistry. d. .ite (for names of minerals): alexandrite. .ium (for chemical elements): promethium.medicine (32 lexicographic works). eponyms represent a lexical category with a few peculiar features: 1. . orthopedics – Moll 1998. Our previous research in the field of eponyms leads to the following observations: irrespective of their belonging to the English word stock or to jargons. Firkin and Whitworth 1987). lewisite. the Bohr radius. Rohrmann and Lichtenstein 2006). Marcucci 2001 and Stedman 1998).ia (for names of plants): magnolia. the Cauchy-Schwarz inequality.plain medical eponyms (Chadwick 2001.

Dictionary of Medical Eponyms. Names that Became Proper Words Medical Devices. New York: Stein & Day Optometric Extension Program Oxford: Oxford University Press Mosby Krieger Publishing Company Philadelphia: W. Enersen. Saunders Company New York: Wysteria Publishing Douglas.Baskett..L.. K.E. Berrios.. Douglas. L. S. 1998 Oxford: Heinemann 105 . et al. Bartolucci S. A.G. A. O. W.J.. Jones. A. Newman. G. Forbis P. H. Forrest. 1996 1999 1989 1991 1992 2001 2002 On the Shoulder of Giants: Eponyms and Names in Obstetrics and Gynecology Signs.. and Eponyms: Our Legacy A Dictionary of Eponyms Eponymists in Medicine: Alzheimer and the Dementias Eponymists in Medicine Dictionary of Medical Eponyms A Dictionary of Medical Derivations Medical Acronyms. T. E. Freeman.. Stedman’s Medical Eponyms Forrest’s Dictionary of Eponymists A New Dictionary of Eponyms Medical Eponyms: Diseases. Syndromes.. Hunter.. Havard.F... Webster’s New World Dictionary of Eponyms: Common Words from Proper Names Webster’s New World Dictionary of Eponyms Whonamedit. Th. S. R. N.S... Abbreviations. Acronyms and Eponyms: A Pocket Guide Jablonski’s Dictionary of Syndromes and Eponymic Diseases Illustrated Dictionary of Eponymic Syndromes and Diseases and Their Synonyms Medical Acronyms. Chadwick. T. Jablonski. Beeching.. Homer Hendrickson. G. S. Delong M. C.. Edwards. Pa: Lippincott Williams & Wilkins Oxford: Oxford University Press Barry Rose Law Publishers Ltd. Whitworth JA.. 1990 1991 2005 1999 1968 1987 1998 1982 1997 1998 1972 1993 1995 1994 1991 1995 2002 2006 Karavis. Robert Hendrickson. D. Eponyms & Abbreviations. Casselman. C. J..L. D. Calif: Practice Management Information Corporation New York: Macmillan General Reference New York: Hungry Minds Inc. (ed) Kanne. F.B. da Silva..E.. (eds) Berry. Parthenon Publishing Los Angeles.D. 4th ed.) Freeman. Jablonski. E. Syndromes and Signs The Dictionary of Eponyms Eponyms of Behavioural Optometry The Dictionary of Eponyms.com What's in a Name?: How Proper Names Became Everyday Words Uncumber and Pantaloon: Some Words with Stories. Carr (eds. Banerjee. B.P...L. Eponyms and Mnemonics Eponyms in Radiology of the Digestive Tract :Historical Perspectives and Imaging Appearances A Dictionary of Eponyms RCOG Press American Association of Neurological Surgery London: Clive Bingley London: Royal Society of Medicine Taylor & Francis Ltd. New York: Henry Holt & Company London: Geoffrey Bles Canforth: Parthenon Philadelphia.. J. A. M.. Ehrlich. Hendrickson. A. Firkin B.

K. J.. Bruyn. O. Koehler. V. C. R. Coders’ Desk Reference: Everything a Coder Needs to Know: Acronyms. I. J. Procedural Eponyms. Stedman’s Tenner. Masterson. New York: Elsevier London: Pitman Hertfordshire: Wordsworth Reference Chambers Harrap Publishers Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins Hodder Arnold Stuttgart: Gustav Fischer Meditzina CRC Press Inc 2001 1982 1996 2004 2001 1998 1995 2005 1999 Elsevier’s Dictionary of Eponyms Medical Eponyms.H.. S.. Quattrocchi. Stedman’s Medical Eponyms The Pocket Guide to Eponyms and Subtle Signs of Disease An Australian Dictionary of Eponyms From Aristotelian to Reaganomics: A Dictionary of Eponyms with Biographies in the Social Sciences Everyday Words from Names of People and Places. Syndromes. Synonyms and Etymology Medicine. ***** 1987 2004 1997 1998 1993 1992 2001 1980 2007 1987 1996 Krieger Publishing Company Northampton: Edward Elgar Philadelphia. Medical Terms. M. USA Amsterdam. I.. Eponyms. J. Yee. R. E.. Régis Petrov. Lourie. J. Pa: Saunders. scientific Names.. U.... A. Manser. Rogelio. Medical Eponyms Eponyms in Psychology: A Dictionary and Biographical Sourcebook.. A. J.. Th. Marcucci..S.S. Trahir. Pearce.. G. A. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins International Medical Publishers OUP Westport: Greenwood Press New York: Elsevier/Nelson Books New York: Greenwood Press Medicode Inc 106 .. G... Olry. Segura.. A. M. B. Perepelkin.. A. L. (eds) Letusé L. C. Literature and Eponyms: Encyclopedia of Medical Eponyms Derived from Literary Characters An Eponymous Dictionary of Economics: A Guide to Law and Theorems Named after Economists Medical Abbreviations & Eponyms.M. L... Braun.Matthews. Inc...... Moll. W.S. 2nd ed. 2000 Neurological Eponyms Literacy World Oxford University Press.. Jack D. C.M. J. A. Eponyms in Orthopaedics: Chart (Chapman & Hall Medical Wallcharts) Dictionary of Anatomical Eponyms English-Russian Medical Dictionary of Eponyms World Dictionary of Plant Names: Common Names. (eds) Sloane S. Abbreviations Rodin.. Wolk. Surgical Cpt Explanations and Coding Tips.. Who Was Coude: A Short Dictionary Eponyms The Wordsworth Dictionary of Eponyms Chambers Dictionary of Eponyms Marcucci’s Handbook of Medical Eponyms. Zusne. R. Trahir. M. Manser. M.

BIBLIOGRAPHICAL REFERENCES Bidu-Vrânceanu. Lexicul specializat în mişcare de la dicţionare la texte. ethical problems). Springfield: Merriam-Webster. Cenac Oana (ed. Glasgow: HarperCollins Publishers (= CEDM) * * * Merriam-Webster’s Dictionary of Law. 107 . migration from one science to another. Angela (2008). Millennium Edition. 1996 (MDL) ABSTRACT Professional or amateur English and American lexicographers have taken steady interest in the study and popularization of eponyms. Galaţi 17-18 spetembrie 2008. pp. în Bejan. the current approach constitutes a state-of-the-art reflection of eponyms as they appear mainly in English and American lexicographies. translation difficulties and last but not least. Collins English Dictionary. Purely lexicographic in its perspective. 13-19 * * * (1999). classification. Lexic comun/Lexic specializat. Since English eponyms have been the topic of 50 paperback and electronic dictionaries. Galaţi: Galaţi University Press.). „Mişcarea lexicului specializat spre lexicul comun”. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrânceanu. mainly created in specialist vocabularies which gradually integrate in the word stock. Lucatelli. This paper originates in a larger project intended to cover a wide range of aspects regarding eponyms (suc as their creation and popularization.). Actele conferinţei internţionale Lexic comun/Lexic specializat. abbreviations. usage. Virginia. The classification of dictionaries of eponyms envisaged in this presentation invites to investigating eponyms in fields yet uncovered and to compiling such works for theoretical and practical reasons. they do enjoy a special status among the other directions in lexicographical approaches (foreignisms. Doina. etc. Incorporated. Angela (2007).

subiectivi. 2) fig. adică ceea ce stă la baza acestora. totalitate care este oglindită în dicţionare. 2) fig. Şi care 108 . Asemănarea funcţiei stă la baza sensurilor substantivului frână: 1) dispozitiv pentru micşorarea vitezei sau pentru oprirea unui vehicul. cuvintele polisemantice nu prezintă decât o totalitate de sensuri cu o anumită legătură semantică între ele. galben. adică la nivelul vorbirii. unite printr-un pivot semantic. adică de factori. care este dinamic prin esenţă. 3) care nu se încadrează într-un întreg.Ana VULPE. Polisemia ca fenomen lingvistic există doar la nivelul limbii. lucru de mare preţ. spre exemplu. agitaţie frenetică. ale substantivului sabat: 1) zi de sărbătoare la mozaici şi la unele secte creştine stabilită sâmbăta. Procesul privind interpretarea lexicografică a structurii semantice (adică a ansamblului de sensuri) a elementelor lexicale polisemantice e necesar a fi realizat În trei etape succesive. (despre oameni) a fi stăpânit de emoţii puternice evidente. 5) fig. clasificarea sensurilor identificate 3. descrierea conţinutului semantic al acestora. atunci identificarea sensurilor cuvântului.) a se manifesta puternic. Pentru sensurile verbului a clocoti comun este felul de manifestare. Şi dacă prezentarea conţinutului semantic al cuvântului în dicţionare depinde de tipul acestuia. Acestea sunt: 1. polisemia „se consumă”. trebuie să se bazeze pe criterii absolut obiective. adică în afara vorbirii. 3) linie gradată pe care sunt reprezentate în mic distanţele reproduse pe o hartă sau pe un plan. nu poate fi stabilită întotdeauna la fel de uşor. În vorbire cuvântul apare cu un singur sens. neafectând integritatea semantică a cuvântului. În afara contextelor. Calitatea este. Acestea mai sunt numite în literatura de specialitate variante lexico-semantice. (despre activităţi) a se afla în deplină desfăşurare. precum şi clasificarea lor ulterioară. zgomot produs de o mulţime gălăgioasă. şi anume „în clocot. sensurile adjectivului volant: 1) care se deplasează dintr-un loc în altul. Fiecare dintre aceste sensuri se realizează de sine stătător. 2) (despre ape) a se agita puternic şi zgomotos. În cazul multor cuvinte polisemantice legătura de sens este mai voalată. 2) care durează puţin timp. 4) fig. Astfel. (despre sentimente. unite prin chingi orizontale scurte. puternic”: 1) (despre lichide) a fierbe cu clocote. oarecum. Însă în procesul de descriere a cuvintelor polisemantice în dicţionare lexicograful întâmpină anumite dificultăţi generate de faptul că el este nevoit să trateze fenomenul polisemiei lexicale. factor care zădărniceşte desfăşurarea unui proces sau a unei acţiuni. ceea ce uneşte sensurile cuvântului aur: 1) metal nobil. 2) element al unei construcţii constând dintr-un şir de trepte. identificarea sensurilor 2. De remarcat că legătura dintre sensuri. 2) fig. Republica Moldova POLISEMIA LEXICALĂ DIN PERSPECTIVA PROBLEMELOR DE LEXICOGRAFIE Prin polisemia lexicală tradiţional se înţelege capacitatea cuvintelor de a dispune de mai multe sensuri. strălucitor din care se fac obiecte de podoabă. ca un fenomen static. Ilustrăm această teză prin câteva exemple. în cazul cuvântului polisemantic scară comun pentru următoarele sensuri este asemănarea de formă a obiectului denumit: 1) dispozitiv format din două bare paralele. Universitatea Liberă Internaţională. de exemplu. Chişinău. gânduri etc. 3) fig. Menţionăm că realizarea unui sau altui sens depinde totalmente de anturajul în care elementul lexical respectiv nimereşte. A se confrunta.

orice lucrare lexicografică. precum şi sensurile noi ale următoarelor cuvinte existente: catalizator (cu sensul de “ceea ce grăbeşte desfăşurarea unei acţiuni. cu ajutorul contextului poate fi determinată structura semantică a oricărei unităţi lexicale.sunt acestea? Sunt mai multe. desigur) noile formaţii lexicale. precum şi din cadrul diferitor emisiuni de la radio şi televiziune. a unui eveniment: catalizatorul reformei). reiting. Prima explicaţie – cea obiectivă – este că dicţionarele chiar şi cele mai recente. dat fiind faptul că anume acestea sunt foarte receptive la schimbările în limbă. Printre acestea erau şi cuvintele noi: brifing. Numai în felul acesta dicţionarul va include cu promtitudine (şi cu discernământ. printre care criteriile sinonimiei. Astfel că rămâne factorul contextual. funcţionalitatea şi modernitatea şi devenind accesoriu de lucru cu adevărat preţios. Odată cu apariţia noilor cuvinte şi sensuri apare şi problema depistării. fără excepţie. nu se încadrează în sistemul limbii şi n-au căpătat statut de independenţă în limbă. antonimiei. în special. la elaborarea noilor dicţionare. economice cu alte ţări. sponsor. demonstrându-şi astfel utilitatea. al traducerii.“: 109 . nu reuşesc să înregistreze toată avalanşa de cuvinte şi sensuri. etapa identificării spectrului semantic al cuvintelor polisemantice trebuie începută prin analiza unei totalităţi de contexte în care apare unitatea lexicală dată. Aşadar. Drept rezultat. respondent. de multe ori se bazează pe materialul dicţionarelor existente deja. sociale. criteriul contextual etc. epicentru (cu sensul de „parte esenţială în procesul desfăşurării unor acţiuni. În această ordine de idei. amintim afirmaţia academicianului N. sistematizării lor. întrucât orice sens al cuvântului polisemantic. la întocmirea registrului. deoarece de multe ori diferite sensuri pot fi traduse prin unul şi acelaşi cuvânt. că deseori spectrul semantic astfel determinat se deosebeşte cantitativ de cel fixat uneori chiar şi în cele mai complete dicţionare. din paginile unor publicaţii. Remarcăm. cel puţin. Mai mult decât atât. Această neconcordanţă poate avea o dublă explicaţie. Corlăteanu precum că dicţionarul „este o carte care niciodată n-a fost şi nu este terminată”. generată de dezvoltarea continuă a vocabularului. e unul dintre cele mai adecvate. fiindcă are la bază aplicarea parametrilor combinatorici ai cuvântului. cu procesul de integrare europeană) ne-au impus o examinare atentă a faptelor de limbă. Aplicarea procedeelor sinonimiei şi antonimiei nu sunt reuşite. Munca noastră s-a soldat mai înainte (încă prin anii 90 ai secolului trecut) cu alcătuirea unui microfişier ce cuprindea elementele lexicale noi sau sensuri noi ale unor elemente lexicale existente în limbă (neînregistrate nici de cele mai recente dicţionare de neologisme). neincluzându-le pe acele ce nu sunt adoptate conştient de un număr mare de vorbitori. cu extinderea relaţiilor culturale. lucru ce necesită. mai ales. care. obţinem totalitatea de sensuri care alcătuiesc spectrul semantic real al unui cuvânt. O altă explicaţie – mai puţin obiectivă – este că lexicografia tradiţională (mai ales cea comercială). utile în toate cazurile. Or. stabilirea capacităţii combinatorii şi a frecvenţei acestora. a unui eveniment etc. precum şi cea a descrierii semanticii lor. Preocupările noastre privitoare şi la completarea şi sistematizarea vocabularului din ultimii ani (în legătură. este o lucrare ce reflectă aspectul deja normat al vocabularului. după cum se ştie. Şi. lexicograful este obligat să cerceteze atent şi faptele de limbă din paginile unui număr impunător de publicaţii periodice. deoarece nu toate cuvintele intră În relaţii de sinonimie şi antonimie. de izvoare de largă popularizare. din acest punct de vedere. Anume din acest motiv alcătuitorul de dicţionare este foarte precaut la introducerea unor cuvinte şi sensuri noi în registru. se realizează în vorbire. de fapt. Traducerea nici ea nu poate fi considerată un procedeu universal. marketing.

s-au încetăţenit. anumite „predilecţii”. Valenţa sintactică definită prin capacitatea unui cuvânt de a se îmbina cu anumite forme ale unor anumite clase de cuvinte. fără a ţine cont de potenţele lui sintagmatice. moratoriu (cu sensul “suspendare pentru o anumită perioadă de timp a unor activităţi. maraton (cu sensul “manifestare de binefacere. atunci restricţiile necesare în baza cărora evităm îmbinările alogice gen: a construi o plăcintă. nume în acuzativ). Astfel. „gusturi”. de sensul general. în care îşi găsesc expresie trăsăturile obiectelor. Căci dacă sub aspectul valenţei sintactice vor fi corecte şi admisibile atât îmbinările de tipul a construi o casă. + Nac. Aşadar. categorial al clasei de cuvinte de care ţine cuvântul dat. se pot îmbina doar cuvintele compatibile din punct de vedere semantic (Ciobanu. Or. 1988: 130). cât şi a construi o plăcintă sau a citi o rochie. epicentrul luptei etc.a. tangenţial. din utilizările lor în presa periodică. în corelaţie cu ansamblul de componenţi semantici care alcătuiesc sensul corespunzător. dar nu pe oricare. lângă orişice „partener”. de obicei. Cuvintele manifestă. este determinată în exclusivitate de raporturile logico-obiectuale existente realmente între obiecte. acţiuni. facem o muncă ce poartă de multe ori pecetea sterilităţii. în special. pe atunci în premieră. Ne-am încumetat şi le-am prezentat. în general. le-am introdus şi în dicţionar. sarcina principală a dicţionarului fiind explicarea cuvintelor. legiferată de valenţa lexicală.. fiind. şi în special a celor normative. După cum s-a menţionat mai sus. a citi o carte. Scopul investigaţiei noastre constă în a releva modul de funcţionare a mecanismului interacţiunii dintre sens şi context cu referire specială la verbele transitive polisemantice. lucrând la elaborarea unui dicţionar explicativ. Abordând acest aspect. după cum remarcă prof. aşa cum le-am înţeles din contextele în care erau folosite. întâi şi întâi. la elaborarea dicţionarelor de orice tip. e necesar să se ia în considerare acest lucru. Ele nu au fost doar nişte cuvinte „la modă”.epicentrul manifestărilor. precum şi posibilitatea apariţiei ei. fără nici un discernământ. Tocmai de aceea. iar valenţa lexicală.). Peste câţiva ani. necesitatea prezentării riguroase a parametrilor sintagmatici ai sensurilor cuvintelor. căci. de necesităţile obiective de fixare prin limbă a noilor valori materiale şi spirituale. contextul constituie un indicator esenţial al sensului cuvântului. cu definiţii. radiofonică. în diferite emisiuni [Onofraş. Un cuvânt atrage alt cuvânt. „pretenţii” faţă de alte cuvinte şi nu se plasează haotic. fenomenelor din realitatea înconjurătoare. despre valenţa sintactică şi cea lexicală a acestor unităţi lexicale. televizată. adică toate aceste îmbinări exprimă formula Vtr. valenţa lexicală a cuvintelor e condiţionată de sensurile lor individuale. însăşi realizarea/nerealizarea acestei posibilităţi e consfinţită. a citi o rochie sunt specificate de valenţa lexicală cu caracterul ei extralingvistic. Ciobanu. întrucât aceste “achiziţii” lexicale au avut rezistenţă în timp. mai întâi într-un articol de revistă. care înseamnă capacitatea unui cuvânt de a se îmbina doar cu anumite elemente lexicale. care se desfăşoară în mai multe ore: telemaratonul cu genericul”Să nu uităm de cei mai trişti ca noi”). Aceste constatări ne conduc la concluzia că buna cunoaştere şi respectarea riguroasă de către orice purtător al limbii date a cerinţelor impuse de valenţa lexicală este o condiţie elementară a înfăptuirii cu succes a actului comunicativ. anturajul. determinând sensul cuvântului doar în raport cu obiectul sau cu noţiunea exprimată. totodată. iar prin aceasta şi indicarea regulilor de utilizare a lor. Aceştia 110 . Aceste înnoiri din limbă au fost determinate. Astfel. Vulpe: 40-41]. depinde în primul rând. este nevoie să vorbim. De aici şi caracterul mai riguros şi mai abstract al valenţei sintactice în raport cu cea lexicală. e reglementată de valenţa gramaticală. recomandată de un organ oficial (în scopul ameliorării unei situaţii): moratoriu asupra experienţelor nucleare) ş. în timp ce forma cuvântului dependent (în cazul exemplelor de mai sus. A. în majoritatea cazurilor. se impune. şi ai celor polisemantice.

Verbul.). De ехеmplu. evidenţiem că acesta. înlesnesc substanţial procesul de însuşire a unei limbi străine. diferă de la verb la verb. ce ar permite funcţionarea adecvată în actul comunicativ. după cum se ştie. iar cu elemente ce denumesc fraze. Fixarea potentelor sintagmatice e de dorit. a eclipsa 1) (un astru) a pune în eclipsă. după cum se ştie. mai întâi de toate. că dicţionarul îşi îndeplineşte rolul său primordial. a crea etc. (lucruri) a pune în umbră. apoi ne gândim la alte sensuri. pentru unele verbe e aproape imposibil a stabili numărul de cuvinte cu care se pot combina. favorizând întrebuinţarea corectă şi contribuind. o propoziţie) a evidenţia prin accent sau prin intonaţie. cu elemente ce denumesc figuri geometrice – sensul „a desena după o schemă”. Observăm că în cazul sensului întâi valenţa lexicală e mult mai largă comparativ cu cea a sensului trei. Indicaţiile privind parametrii combinatorii trebuie să fie aplicate cu rigurozitate într-un dicţionar didactic. substanţial la ridicarea nivelului cultirii vorbirii. întrucât exprimarea lexicografică a valenţelor verbului facilitează tălmăcirea sensului lui lexical. Astfel. ca unitate a limbii. case. Referindu-ne la verbul tranzitiv. propoziţii – sensul „a forma după anumite reguli gramaticale”. a consuma bunuri materiale). astfel. Prin urmare. 111 . a mustui – struguri. valenţa fiind unul dintre criteriile lingvistice obiective de delimitare a sensurilor lor. care. îndeosebi atunci când alcătuitorii lui îşi pun scopul să includă în el maximum de informaţie. mecanisme denotă sensul „a realiza după un proiect”. De exemplu: a accentua 1) (un cuvânt. fapt care ne impune concluzia că şirul mare de cuvinte ce exprimă valenţa lexicală vorbeşte despre un spectru semantic larg. Se au în vedere acele indicaţii ce sunt capabile să reflecte semantica elementelor ce complinesc „locurile vacante” de pe lângă verb. maşini. potenţele sintactice. E lucru cert că valenţa lexicală. 2) (o idee. când spunem a construi.condamnaţi etc. potenţele lexicale. verbul. solicită în mod imperios determinări. Atunci însă când sfera valenţei lexicale include cuvinte ce pot fi grupate conform unor teme comune (ca în cazul verbelor de mai sus şi a multor-multor altor).). pe de o parte. De exemplu. Astfel. de fapt. iar şirul mic. ba chiar necesară.permit o descriere mai amplă şi mai exactă a lor în articolele lexicografice. e dotat cu cele mai complicate şi variate particularităţi sintagmatice. a consuma mult peşte) şi în cele din urmă la „a bea în mod regulat” (de exemplu. precum „a folosi ca hrană” (de exemplu. a graţia -. un gând) a scoate în evidenţă. mai ales în cazul verbelor polisemantice. nemaivorbind de situaţiile când şirul elementelor lexicale ce pot determina un verb îl alcătuieşte un număr limitat (de exemplu: а peţi -. de plenitudinea lui semantică se poate vorbi doar în cazul combinării lui cu elementele ce denumesc agentul şi pacentul acţiunii. 2) fig. De atare indicaţii are nevoie. a lua. dar şi în dicţionarele explicative. Informaţiile privind particularităţile combinatorii ale verbului ar putea fi redate adecvat şi compact cu ajutorul unui astfel de mijloc de exprimare a lor care ar oglindi. iar pe de alta. imediat ne gândim la sensul „a folosi pentru a-şi satisface cerinţele proprii sau pentru a obţine alte produse” (de exemplu. elemental lexical şi contextul trebuie să constituie o unitate indisolubilă în procesul de lucru al lexicografului. verbul a construi îmbinându-se cu elemente ce denumesc clădiri. o silabă.fete. limitat de cuvinte indică un caracter semantic mult mai îngust. a consuma băuturi). 3) (persoane) a depăşi prin merite. ceea ce ar însemna. mai bine zis diapazonul ei. posibilitatea prezentării ei sistematice în dicţionar e absolut reală. adică valenţa lexicală presupune o listă nelimitată de cuvinte (de exemplu pentru astfel de verbe ca a face.

în special. ar trebui să recurgem şi în cazul când e nevoie a stabili ordinea prezentării sensurilor unui cuvânt polisemantic în cadrul articolului lexicografic. în continuare succesivitatea lor fiind în legătură directă cu creşterea gradului de determinare sintagmatică. Limba maternă şi cultivarea ei. nr. iar a doua – utilitară (sau comercială). dacă se respectă anumite cerinţe ştiinţifico-teoretice. deşi „în ultimele decenii a apărut un oarecare interes faţă de dicţionar ca obiect ce merită atenţie ştiinţifică. Chişinău: Lumina. remarcăm că tot la criteriul contextual. Chişinău: Ştiinţa. din păcate. amintim afirmaţia marelui lexicolog şi lexicograf S. Note lexicale în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Berejan. iar lingviştii-teoreticieni rareori coborau din sferele înalte pentru a examina detaliat şi în cunoştinţă de cauză procedeele şi metodele utilizate la descrierea lexicografică a limbii” (Berajan 1992: 15). punându-se în circulaţie tot mai multe dicţionare “avantajoase” (de regulă. În acestă ordine de idei. Ana (1991. Or. Maria. Anatol (1988). nr. După cum remarca prof. Una – cu predilecţie ştiinţifică. Berejan. şi nu al vechimii sensului în organizarea structurii semantice) deseori se observă necoincidenţă. Ciobanu. care susţinea că. valenţa verbului (adică poziţia obiectului direct) trebuie să rămână liberă în textul explicaţiei (Berejan 1994: 63). Chişinău: Ştiinţa. purtând un caracter curat ştiinţific” ( Berejan 1992: 20). o teorie lexicografică veritabilă nu s-a constituit de îndată. (nemaivorbind despre cei diletanţi – nota noastră). Reinterpretări lexicografice ale unităţilor de vocabular în dicţionarul explicativ (cu privire specială asupra verbelor în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. 4). Revenind la problema privind procesul de identificare a spectrului semantic al cuvintelor polisemantice. 112 . nu aveau posibilitate să se ocupe concomitent de generalizări şi teoretizări.Referitor la problema redării valenţei verbului în dicţionarele explicative. Desigur. Vulpe. ele fiind plasate în zona special destinată articolului lexicografic şi anume sub forma diferitor remarci înaintea definiţiei propriu-zise şi în calitate de material ilustrativ după definiţii. primele sensuri sunt fixate acelea care sunt mai puţin determinate sintagmatic. la valenţa lexicală. Berejan. Situaţia se explică parţial prin faptul că lexicografii profesionali. Dicţionarul ca operă lingvistică şi antinomiile practicii lexicografice în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. inconsecvenţă.2). De obicei. 2). e absolut necesar de a urmări cu atenţie ca în textul explicaţiei să nu nimerească elemente ale contextului. Onofraş. Silviu (1992. menţionăm că este important şi faptul că acestea (adică valenţele) să nu fie încadrate în însăşi definiţia verbului. În practica lexicografică. Chişinău: Ştiinţa. începe să predomine calea utilitară. şi din acest punct de vedere în dicţionare (avem în vedere dicţionarele în care primează principiul uzului. În zilele noastre sunt două căi de alcătuire a dicţionarelor mari. S. Prin urmare. fiind angajaţi în plenar la realizarea practică a dicţionarelor cu multiplele şi greu surmontabilele dificultăţi implicate de acest proces. nr. Silviu (1992. “editate de firme ce urmăresc deschis profitul) şi mai puţine dicţionare “ce nu au nimic cu profitul. Berejan. multiplele probleme ce apar în procesul de elaborare a unui dicţionar explicativ (şi nu numai) pot fi soluţionate.

i. it is necessary to investigate the syntagmatic parameters of it. the polysemantic words are not more than a totality of meanings with a certain semantic connection among them. i.ABSTRACT It is known that polysemy is a result of the meaning changes. a totality found in dictionaries. As a linguistic phenomenon. In speech the word appears to have one meaning. it exists just at a language level. i. which. polysemy is “used up”.e. will find reflection in the dictionary. i. c) the description of the semantic meaning of those in dictionaries.e. The stage of the identification of the semantic spectrum of polysemantic words should begin by analyzing a totality of contexts in which the given lexical unity occurs. Out of contexts. in their turn. Lexicographical interpretation of the semantic structure of lexical polysemantic elements can be presented as a process formed by three successive stages. out of speech.e. : a) the identification of the semantic spectrum. b) the classification of the identified meanings. 113 .e.

Leurs réponses ou bien leurs non-réponses suggèrent le fait qu’ils savent plutôt le domaine dans lequel ce terme est utilisé. "cec de bani" . un mot plus court. "tichet" . "îngâmfat" . bani etc. "mijloc de plată (cartelă) " . quand on dit card on dit de l’argent. Donc. ou le fait que c’est lié à l’argent (CEC. car elle dépasse le cadre des dictionnaires. "carte de credit / debit" . persoana care adoptă cu uşurinţă o conduită nepotrivită doar pt. "carton" . "cartelă magnetică cu care se efectuează plăţi". l’utilisation et les équivalents des anglicismes tels que déclarés par les enquêtés. "cupon". îngâmfat). "cartelă ".Cristina UNGUREANU. l’infatuation (plin de el. les gens n’arrivent pas à donner une définition exacte du mot card (tip de cartelă magnetică prin care se pot face plăţi cu mijloace electronice [2]) ou à lui trouver un équivalent. "imitator" . vise les objectifs suivants : la compréhension. de saisir la perception des locuteurs vis-à-vis des emprunts car c’est elle qui compte. LOCUTEURS VS DICTIONNAIRES Si on trouve plus de recherches sur les anglicismes. cupon. Pour chaque anglicisme nous allons énumérer les équivalents proposés par les sujets et en faire une analyse. nous pourrions classer leur réponses en deux catégories : une sorte de papier. Nous considérons qu’il est très important. plus suggestif. "cartelă bani" . plus compact que snob ça n’existe pas. 114 . c’est pour cela que nous croyons que les personnes interrogées ont eu des difficultés à lui trouver des équivalents. imitator. quand on est lancé dans une recherche d’envergure et aussi pragmatique. "intenţii neadevarate" . la prétention (persoană pretenţioasă). Bien qu’ils prononcent fréquemment ce mot. "legitimaţie" . carton. a fi la modă). cec de bani. "carte personală de plată" . "bilet" . dans la plupart des cas. card : "carte de credit" . snob : "plin de el" .). tichet. cartelă magnetică cu care se efectuează plăţi). Nous allons nous concentrer sur l’origine. cartonné ou non (cartelă. spécialement après 1989 en Roumanie. On ne doit pas oublier “Devenim ceea ce percepem“ : On devient ce qu’on perçoit [1] . les réponses des enquêtés comprennent plusieurs aspects : l’hypocrisie (intenţii neadevărate. "CEC" . "fals rafinat" . "persoană pretenţioasă" . C’est aussi difficile à cause du fait que ce mot s’est installé dans la langue depuis longtemps et qu’il couvre une notion sur laquelle on ne peut donner que des explications ou une définition et moins d’équivalents. Généralement. la capacité d’utilisation et l’usage effectif des emprunts par les membres de différents groupes sociaux. Notre enquête en Roumanie. Universitatea din Piteşti LES EMPRUNTS A L’ANGLAIS EN ROUMANIE. legitimaţie) et moyen de paiement (carte de credit / debit. Par exemple. es recherches sociolinguistiques visant aussi l’utilisation des questionnaires sont très rares ou presque inexistantes. "cartelă magnetică" . auprès 117 sujets. "bani" . bilet. "card – bani" . "persoană care adoptă cu uşurinţă o conduită nepotrivită doar pentru a fi la modă". Bien que l’on puisse trouver plusieurs équivalents.

consiliere. "arhitect". "desenator". "priveşte" . "decorator". "estetic". "şedinţă foto" . "sătul". L’esthétique industrielle moderne qui vise à harmoniser les formes et les couleurs d’une machine. "orientare". puternic). Les équivalents de nos sujets renvoient à : sélection (selecţie. Nous soulignons que l’anglicisme circule parallèlement avec les trois équivalents déclarés. tandis que le roumain le perçoit plutôt comme un mannequin-vedette. look: "înfăţişare" . « faire des plans. Le dérivé anglais designer a le sens de « dessinateur ». "imagine a frumuseţii". Il faut noter que les autres équivalents proposés n’ont rien a voir avec l’anglicisme : orientare. raison pour laquelle les locuteurs ne le connaissent et ne l’utilisent pas trop. "interviu". "sus" . "concurs" . C’est donc un créateur spécialisé dans le design. une nouvelle forme. primul. mais essentiels. des modèles ». "alegere" . Mais l’emprunt designer en français et en roumain ne vient pas de l’anglais. "în vîrf/sus" . Le terme anglais s’applique à toutes sortes d’objet de consommation courante. Les témoins ne trouvent que trois équivalents. preselecţie). de la carrosserie automobile. "podium" . avec sa fonction. "preselecţie" . "o noua formă". style. "distribuţie" . "ierarhie valorică". "creator". "grafician". beauté. interviu). Tout de même. Le français voit le top model comme le modèle des modèles. "aspect" . "freză" . c’est un américanisme qui signifie « spécialiste du design ». "creaţie". en roumain il est assez récent. "vestimentaţie". d’être fameux (podium. "primul". tenue. "creator de linie în modă". porte souvent le nom anglais de design. concis et court. "complet" . "aranjament". pe primul loc. "aranjare" . des vêtements. pas forcément le meilleur. "puternic" . a fi primul.top : "vârf" . d’un meuble. "secret" . "o noua faţă" . sus). Alors il semble difficile de trouver un équivalent avec lequel tout le monde soit d’accord. "clasament" . On remarque aussi une différence entre le top français et le top roumain. "modist". Clair. "artist plastic". et non pas à la seule mode vestimentaire comme on a la tendance de le percevoir en roumain. "ţinută" . "artist". a fi star. aranjare et şedinţă foto. casting: "selecţie" . on voit que les équivalents proposés par les Roumains sont presque similaires à ceux présentés par les Français ce qui prouve que dans les deux langues l’anglicisme est sorti de sa sphère d’origine. ierarhie valorica. ierarhie. in virf/sus). "prezentare" . "consiliere" . designer: "creator de modă". "pictor". "frumuseţe" . On observe donc de ce que nos enquêtés déclarent que ce mot renvoie à toute une gamme d’aspects : un nouveau visage. concours (concurs. distribution. alegere. Un point à souligner est que les locuteurs font une confusion entre le mot top et les syntagmes qu’il constitue : ex : top secret. "pe primul loc" . Les réponses des sujets envisagent les aspects suivants : l’idée d’être le(s) premier(s) (primele locuri. ful [3]: "plin" . "ierarhie" . "haine" . "a fi primul". A la différence du français où ce terme est entré depuis longtemps (1982 dans les dictionnaires français). "cum arăţi" . probă. 115 . "probă" . d’un objet. "a fi star" . "imagine" . "modelator". "proiectant". "stil" . "primele locuri" . de classement (clasament. Top vient en roumain avec une signification nouvelle : classement qu’on ne trouve ni en français ni en anglais. c’est-à-dire un professionnel qui conçoit des formes nouvelles dans le domaine de l’ameublement.

"director executiv". Il s’ensuit qu’une chanson très belle et à succès. "echipa". "în direct" . "director general". un peintre. le personnel. "organizator". l’équipe de direction. les dirigeants. Dès le début il est impossible de ne pas remarquer que les équivalents peuvent se diviser en deux catégories. "pe linie". "conectat la internet". "melodia anului" . "impresar". "în timp real". "succes muzical" . l’imprésario. "pe fir în direct". "melodie în voga" . par extension un hit est de la musique. le conseil. "conectat la reţea". "şef". "melodiile cele mai tari" . Une remarque importante à faire est que les enquêtés placent ce mot seulement dans le domaine musical (seul un témoin. des chansons. D’un côté staff désigne la direction et les cadres supérieurs d’une entreprise : chef. Donc comme déclaré par nos enquêtés. prend en compte le domaine artistique : realizări de succes in lumea artistică) . "repede (transmis)". "mâna dreaptă". "pe net". "melodii plăcute de mai multe persoane". "economist". c’est un hit. L’organisation et la gestion font appel à des techniques modernes qui n’ont plus guère de rapport avec les méthodes anciennes qu’englobe le terme management et le substantif manager. "jocuri" . Donc. ‘le beau monde’. un modiste. "conducători". un entraîneur. Qu’il soit un créateur (de mode). "muzică" . "conducător". Nous signalons le fait que les sujets ont aussi proposés des équivalents qui n’ont rien à voir avec le métier mais qui sont plutôt utilisés dans le domaine du design : vestimentaţie (vestimentation). "melodii de top" . "pe primul loc" . "responsabil". la direction. une chanson en vogue. un dessinateur. "cântece vechi" . "succese" . des vieilles chansons. "valori" . "melodii de succes" . "indirect". D’ailleurs ils font une confusion et ils proposent même des termes comme internet. "active". staff: "personal". "în linie". "colectiv". quelque chose lié à la direction. online: "în prezent" . pe net. "liber in circuit". "melodie foarte ascultată" . Si le français a réussi à lui trouver un équivalent en ligne qui soit aussi utilisé.Il est difficile de classer les réponses de nos enquêtés à cause de leur variété. "primul cântec în clasament" . le manager peut bien être le patron. un graphiste. "foarte bun" . "contabil". "piese de referinţă" . la chanson de l’année. "echipa tehnică". "echipa de conducere". De l’autre côté par extension les employés. les deux aspects que nous distinguons dans les 116 . "ceva legat de conducere". un décorateur. "piese super tari" . estetic (esthétique). "echipa de lucru". "angajaţi". "conectat". la meilleure chanson. manager: "director". etc. hit: "şlagăre" . "top" . Comme précisé par les personnes interrogées ce lexème semble strictement utilisé en connexion avec l’Internet. selon les sens nuancés par nos sujets. "internet". imagine a frumuseţii (image de la beauté). ou un architecte il est toujours un créateur et le dénominateur commun de tous ces équivalents est l’art. le directeur. "cea mai buna melodie" . "administrator". un artiste plastique. "realizări de succes în lumea artistică" . l’équipe de travail. "director coordonator". "şef". "angajat". un gestionnaire. "conducere". "antrenor". un modeleur. "lume bună". "cântece" . "consiliu". "oameni". "disponibil". le roumain fait des efforts mais rien ne correspond (nous l’affirmons car aucun des équivalents proposés n’est utilisé en réalité). "legatură directă". "piese de succes" .

On voit combien il est associé avec le domaine de la mode (linie de moda actuală. une nouveauté. "pregătire" . pe primul loc. "e şic" . "atitudine admirativă" . "mersul". également une direction. "cel mai tare". dans un délai convenu. avec le même pouvoir de suggestion et avec la même intensité. Le mot ne vient pas. în aşteptare. Selon ce que déclarent nos enquêtés. "este bun" . "stop" . "formare". "oprire" . "aşteptare" . Ce n’est pas facile. "în aşteptare" . "pregătire profesională" . La difficulté de trouver un bon correspondant peut être saisie dans les équivalents qui renvoient ou à l’état de fermé (închis. donc à technologie nouvelle. piese super tari. "e deosebit" . "închis" . une partie des interviewés ont parfaitement compris le lexème que nous avons proposé. "instruire" . "linie de moda actuală" . costum sport. les interviewés ont trouvé bien des équivalents parfaitement authentiques. pauză. într-o perioadă convenită (entente entre une banque et un client par laquelle la banque lui accorde le droit d’obtenir des crédits successivement. melodia anului. La confusion 117 . "e mişto". proposé par un enquêté n’est pas du tout l’équivalent du hit. trend est à peine connu par nos témoins qui s’efforcent de lui proposer des équivalents. potrivit căreia banca acordă acestuia dreptul de a obţine credite succesiv. melodii plăcute de mai multe persoane). după nevoi. acception nouvelle. et par conséquent ils ont donné des équivalents comme ‘formation’. "adidaşi". training: "antrenament" . une autre partie a compris le terme comme trening qui veut dire toute autre chose c’est-à-dire ‘vêtements de sport’ (adidaşi. "nu e aprins" . en fonction des besoins. "tendinţă (modă) " . "linie de evoluţie" . "orientare" . înţelegere dintre o bancă şi client.équivalents sont : l’idée d’une chanson très écoutée (melodie foarte ascultată. "pe pauză! ". îmbrăcăminte sport). "nemaipomenit" . "îmbrăcăminte sport" . "marfă" "super" . pe pauză. (la aparatele electronice) indicaţie de stare între închis şi deschis ((aux appareils électroniques) état de veille d’un équipement). "e la modă! ". Il faut noter que le terme jocuri (jeux). "specializare" . "a sta" . Pas forcément utilisé. "pijamale de noapte" . a fi la modă) ou la tendance dans la mode (tendinţă (modă)). "e frumos! ". piese de referinţă. "direcţie". "plăcut" . nu e aprins) ou à l’état de veille (aşteptare. "costum sport" . Toujours comme en français. ‘spécialisation’ . "e marfă! ". "care se poartă" . "evoluţia lucrurilor" . et l’idée de valeur (foarte bun. "program mai lung" . "e marfă" . Pourquoi ? Le MDN nous explique : 1. "e tare" . ) 2. melodie în vogă. Il y a une distinction à faire ici: d’un côté. top). "orientare" . repaus). Avec difficulté les enquêtés ont essayé de trouver un équivalent. "beton". "belea". succese. "în pas cu moda ". e cool: "arată bine! ". Il faut noter que les sujets ont proposé des équivalents seulement pour le deuxième sens du terme bien qu’ils soient tous les deux utilisés en roumain. stand-by: "fără acţiune" . trend: "tendinţă" . "repaus" . "e tare/ beton" . "pauză" . "stagiu de pregătire" . "e minunat" . "curs" . "e bine! ". ‘orientation’. "pregătit". "pregătitor" . "pe fază". ‘cours’. "pe loc" . Il est donc difficile de définir cet état (spécialement pour les appareils électroniques) d’autant plus que cette commande n’existait pas chez nous jusqu’il y a quelques années. "grozav ". "noutate" . "super" . "a fi la modă" . oprire. une orientation. "super" . la différence étant peut être d’âge et de génération. une ligne d’évolution. de l’autre côté. ‘préparation professionnelle’. c’est une tendance.

Les gens qui confondent ne font en fait.slujbă.3% ne se prononcent pas et 3. a) Environ 86. 7% ne répondent pas. par contre 3. un assez gros pourcentage 21. Nous soulignons le fait que les interviewés ont eu le choix entre sens identique. "promovare". "susţinerea unei idei.3% expriment dans leur réponses que le champ sémantique de l’anglicisme est un peu différent de l’équivalent roumain. Nous allons traiter ensemble toutes les paires de mots.7% ne donnent pas de réponse.3% sont d’accord avec la conformité sémantique des lexèmes job .1% ne répondent pas. il est facile de constater que le terme a bien élargi sa sphère.7% croient que les champs sémantiques de ces deux mots sont bien différents . une publicité. sens légèrement différent. une réclame favorable. pour tout simplement signifier une recommandation.s’est produite à cause du fait que les deux termes se prononcent presque pareils : [treiniŋ] vs [treniŋ]. 10. "linguşire" . ce qui nous fait croire que l’anglicisme est trop peu connu par les locuteurs .4% voient un sens bien différent des termes . 8. soutenir quelqu’un. Si on regarde le dictionnaire. "publicitate" .9% des personnes interrogées voient une identité sémantique tandis que 2. 1.4%) ne donne pas de réponse .7% attribuent aux lexèmes un sens bien différent . "politică favorabilă" . personne ne voit un sens bien différent entre les deux lexèmes. lobby: "recomandare" . une plaidoirie favorable etc.4% est enregistré par ceux qui ne savent pas. sens bien différent et je ne sais pas. d) On enregistre 72.4% ne donnent pas de réponse. "acţiune de cunoaştere şi susţinere" . muncă. 1.2% ne reconnaissent pas de différence sémantique. si les enquêtés remarquent une différence de sens entre les deux mots. "grup de presiune pentru a influenţa votul" .1% défendent une opinion contraire en saisissant un sens légèrement différent entre les termes . La question (Y-a-t-il une différence de sens entre les mots suivants? Mettez une croix dans la case choisie !) a pour but de constater si les champs sémantiques des couples de mots (anglicisme – remplaçant roumain) sont ressentis comme identiques ou par contre. "pledoarie favorabilă" . Bien qu’on ressente ce qu’il signifie. à peine les enquêtés arrivent à lui donner une définition. avec deux sens différents.5% pensent que leurs sens sont un peu différents et seulement 1.6% pour l’égalité sémantique de a face shopping et de a face cumpărături. "publicitate" . Nous signalons au lecteur l’effet humoristique que produit l’équivalent proposé pijamale de noapte (pyjama de nuit) (nous croyons que le sujet utilise le même terme trening pour les vêtements de sport et de nuit).2% de sémantisme identique parmi les locuteurs . donc il ne s’agit pas forcément de politique. le terme lobby est « grup de presiune perfect organizat care încearcă să influenţeze legislaţia şi politica guvernamentală a unui stat » (un groupe de pression parfaitement organisé qui essaie d’influencer la législation et la politique gouvernementale d’un état).6 % reconnaissent un sens légèrement différent de chaque terme . 118 . 10.1 % considèrent que les deux mots ont des sens légèrement différents tandis que 1. Alors. le couple OK.1% ne savent pas et le reste (3. "publicitate pozitivă" . "a face reclamă". en faisant ressortir les caractéristiques et les constats qui nous intéressent. 5. b) Dans le cas de business . qu’une petite erreur d’orthographe ou de prononciation. c) Sans enregistrer la plus grande conformité sémantique.bine obtient un pourcentage de 93. 5. e) Dans le cas des lexèmes fashion – modă 63. 88. "reclamă favorabilă" .afaceri. persoane" . 5. Il faut donc noter que le même mot anglais a été emprunté sous deux graphies différentes. 5.

0.8% des cas. la majorité des 117 enquêtés comprennent les mots proposés mais moins de ces sujets disent utiliser aussi ces mots.9%) considère les deux lexèmes comme égaux sur le plan sémantique .2% indiquent de petites différences de sens entre les lexèmes tandis que 1. 3. Mais d’autre part. mais 10. moins de la moitié (41.2% est enregistré par ceux qui ne savent pas ce qui prouve que l’anglicisme n’est pas utilisé par les locuteurs .4%) . 5.7% considèrent que les mots ont des sens bien différents . Marele Dicţionar de Neologisme.9%. ces chiffres reflètent aussi l’état actuel d’utilisation des emprunts dans la presse. Il est encore significatif de constater qu’une partie du total des enquêtés ne comprennent pas les mots proposés. 10.4% ne donnent pas de réponse. 6 [2] Marcu. NOTES [1] Rachieru. 2002. Iaşi: Institutul European.7%).6%) .1% indique que l’anglicisme n’est pas trop utilisé par nos enquêtés . dans un pourcentage infime (0. Selon les résultats de notre enquête.4% saisissent un sens légèrement différent dans le couple et 0. de même le gros pourcentage de ceux qui ne savent pas quoi répondre 17.5% et un sens bien différent par 4.f) Pour le couple planning .7% ne répondent pas.3% sentent que le sens est légèrement différent entre les deux . un sens bien différent (1.2%) de toutes les paires de lexèmes concernant le fait que les témoins ne savent pas répondre : cela prouve que les gens ne connaissent pas la signification de deadline et par conséquent ils ne peuvent pas apprécier la différence ou la ressemblance sémantique avec l’équivalent roumain . h) La moitié de nos interviewés considère que make up – machiaj ont un sens identique .9% un sens bien différent .9% ne donnent pas de réponse.5%) ou un sens bien différent (3.9% ne savent pas et 1. un sens légèrement différent est ressenti par 8. un gros pourcentage 28..4% déclarent voire un sens un peu différent . Adrian Dinu.9%) . les non réponses sont dans une proportion de 0. juste 3. 5.planificare 68. nombre d’anglicismes créés dans la presse ne sont pas toujours utilisés ou même compris par les locuteurs. k) De nouveau les lexèmes entertainment – divertisment enregistre une méconnaissance des réponses par 34. m) Dans notre dernier exemple 87. Autrement dit.2% ressentent les deux lexèmes show/ şou – spectacol comme identiques sur le plan sémantique. Globalizare şi cultură media. cette fois-ci seulement 0.1% se mettent d’accord sur l’identité sémantique des lexèmes look – stil. p. Est-ce que ces réponses renvoient au fait que les locuteurs ne connaissent pas la signification de l’anglicisme entertainment ? Seulement 47% y voient une identité de sens tandis que les autres voient ou un sens légèrement différent (8.1% ne donnent pas de réponse.9% ne savent pas répondre et toujours 0. O. la non réponse est trouvée dans 6. Florin. 2003. les autres 16.9%) ces mots ont des sens très différents . l) Le plus haut taux concernant l’identité sémantique est enregistré par les lexèmes boss – şef (94.5% ne reconnaissent pas de différence sémantique. Bucuresti [3] En roumain l’anglicisme s’écrit avec un et rarement avec deux L 119 . 12% y voient un sens légèrement différent tandis que 3.2%. 3% . Tous ces chiffres fournissent un indice utile pour mesurer la compétence lexicale ou néologique d’usagers de la langue face aux emprunts.4% des témoins ne voient aucun écart sémantique. 15.4% trouvent que leurs sens sont bien différents . Editura Saeculum I. j) 70.1% ne répondent pas.7%) ou ils ne savent pas (2. les autres indiquent un sens légèrement différent (7. imagine.3% ne savent pas répondre et 3. i) Quant à la comparaison deadline – termen limită on a enregistré le plus haut pourcentage (40.4% ne répondent pas. ni ne les emploient. g) Dans le cas de star – vedetă 79.

Jacques. to notice if they perceive differences of meaning between pairs of words (loanword versus equivalent) and to discover their attitude towards the loanwords. Paris : Nathan Lemieux. André. L'enquête et ses méthodes : le questionnaire. Globalizare şi cultură media. 120 .RÉFÉRENCES Rachieru. It is an approach whose aim is to reveal the level of knowledge of the English loanwords by the speakers. ulaval. Iaşi: Institutul European Singly. ca ABSTRACT This article presents the results and the analyses of a sociolinguistic survey under the form of questionnaire we carried out in Romania on 117 interviewees regarding the English loanwords and their potential equivalents in the target language. to observe if they know or are able to propose equivalents when using these loanwords. (1992). Adrian Dinu ( 2003). Le Questionnaire. Roy. François. com. www. to see the way they consider and use the loanwords.

SEMANTICA 121 .

122 .

băiat cu ochii cenuşii. (2) verzii europeni —Despre orientările politice ecologiste. uneori. multe dintre ele reflectă o modă lingvistică.cotidianul. cec în alb. cele mai mediatizate la ora actuală în societatea românească. Florica Dimitrescu (2003: 51-52) a abordat această problematică şi a propus o listă de cuvinte şi sintagme cromatice din mai multe domenii. numit astfel la unison cu partidele frăţeşti din alte ţări (Die Grünen în Germania. politică şi sport. atunci cu ce accepţii.ro. şi anume domeniul politic şi domeniul sportiv. Fără îndoială. biologie şi vestimentaţie până la economie. 27 martie 2007. menţionând sensul fiecăruia dintre ele şi indicând lucrările lexicogafice în care sunt înregistrate. cartonaş galben.Silvia Nicoleta BALTĂ. 123 . Fără a intra în abordări de ordin filozofic. consultat 10 iunie 2009). de la alimentaţie. mai mult sau mai puţin cunoscute: (1) Partidul Verde — Partid politic: „Partidul Verde. pe urmă aş susţine că realitatea extralingvistică îşi dobândeşte o anumită identitate tocmai prin culoare. Les Verts în Franţa sau The Greens în Marea Britanie) are ca scop redeşteptarea interesului pentru problematica ecologistă…” (www. printre care şi cel politic: băiat cu ochii albaştri. relaţia dintre acestea caracterizându-se la nivel lingvistic şi prin preluarea unor sintagme de la un domeniu la altul. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“. cămaşă verde. În lucrarea de faţă voi avea în vedere numai două dintre aceste domenii. (5) roşii — Social-democraţii. vot alb.partidulverde. (3) verzii — Adepţii mişcării ecologiste: „Verzii europeni vor să-şi consolideze poziţia în Est” (www. Rămâne de văzut care este statutul cuvintelor şi sintagmelor cromatice în lucrările lexicografice româneşti. acolo unde este cazul. se generalizează şi. Cu siguranţă oricine poate repera în comunicarea orală sau scrisă în limba română o serie de cuvinte şi sintagme cromatice care aparţin unor domenii de interes diferite. verde. cămaşă neagră. Cum ar arăta lumea fără culori/culoare? Mai întâi aş spune că lumea fără culoare nu există. roşu. materialul analizat este unul limitat şi prezentarea tratează doar câteva aspecte ale dinamicii lexicului cromatic în limba română. Propun în continuare alte exemple.gardianul. firul roşu. semestrul alb. Jocul politic şi jocul sportiv au foarte multe în comun. preluând şi dezvoltând cercetările anterioare. Numărul relativ mare al domeniilor în care apar poate constitui dovada unei anumite dinamici a lexicului cromatic în limba română.ro. cuvintele şi sintagmelor cromatice se folosesc frecvent. pe care de altfel nu le-aş putea argumenta până la capăt. În domeniul politic. portocalii din Ucraina): „Kievul şi Bucureştiul au probleme pentru că portocaliii de-o parte şi de alta sunt de « culori » prea diferite…” (www. cu accent pe analiza semantică. iar dacă sunt. mă rezum totuşi la perspectiva lingvistică asupra culorilor pe care mi-am propus să o abordez în această lucrare. brun. zonă gri. 19 februarie 2008. cu precizarea că materialul utilizat este preluat de pe diverse site-uri şi publicaţii online. cu originea în mass-media. (6) trandafirul roşu — Simbolul adoptat de partidele social-democrate sau socialiste europene. (4) portocalii — Democrat-liberalii (membrii partidului PD-L în România. lista aceasta rămânând practic deschisă. 1.ro. consultat 10 iunie 2009). dacă sunt înregistrate sau nu. cămaşă roşie. patrulaterul roşu. buletin alb. sunt înregistrate în dicţionare. Iaşi DINAMICA LEXICULUI CROMATIC ÎN LIMBA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ 0. consultat 15 iunie 2009). Unele pot fi preluate intact sau cu modificări în celelalte domenii de activitate din societatea românească.

În domeniul sportiv. cartonaş roşu. alb-albaştri. însă cele bleu şi roşii sunt un pic mai dificile decât media pentru fiecare tip în parte” (www. vişiniu.. (11) lotul tricolor — (fotbal. şepcile roşii.) negre: pârtii doar pentru avansaţi (.egirl. (18) tricoul roşu – (ciclism) Tricou de culoare roşie purtat de liderul (sau liderul) din clasamentul spriterilor în Turul României: „Cea de-a 44-a ediţie a Turului Ciclist al României şia desemnat primul purtător al Tricoului Galben (…) El a fost urmat de românul Marius Petrache care a devenit totodată şi primul purtător al tricoului Roşu. consultat 9 iunie 2009). (8) cartonaş roşu — Sancţiune: a) „Fraza cheie a discursului său a fost că « Traian Băsescu este un jucător care a primit cartonaş roşu din partea Parlamentului. a declarat europarlamentarul PNL Adina Vălean” (www. Vanghelie – revoluţia gramaticii”. (www.. rugbi etc. pentru că are o funcţie pe care n-o merită. Marian Lupu. galben-albastru. nu a fost inclus (. roş-albastru. cât şi din alte ramuri sportive.. câinii roşii.sport365. (9) cartonaş galben — Sancţiune: „« Motivaţia electoratului pentru promisiunile neonorate este una foarte simplă. cel al sprinterilor.ro. 2. (15) tricoul galben —(ciclism) Tricou de culoare galbenă purtat de liderul (sau liderul) clasamentului general în Turul Franţei.revistapresei. consultat 26 iunie 2009). cuvintele şi expresiile cromatice sunt parcă şi mai numeroase decât în domeniul politic. primul tricou alb al turului” (www. pe care n-a onorat-o şi care trebuie să rămână în afara jocului »” (www. pentru că nu a respectat regulile jocului.. (17) tricoul alb (cu buline roşii) — (ciclism) Tricou de culoare albă (cu buline roşii) purtat de ciclistul (sau ciclistul) cu cele mai multe puncte obţinute pentru cele mai dificile ascensiuni în Turul Franţei. verzi. atât din fotbal. consultat 26 iunie 2009). un cartonaş galben pe 7 iunie pentru actuala guvernare. lanterna roşie. handbal etc. consultat 15 iunie 2009).azi. azzuro.ro. (14) pârtii negre — (ski) Pârtii pentru avansaţi. deoarece prezintă şi alte semnificaţii decât cele oferite de autoare.ro.. Adaug acestei liste şi alte exemple identificate online. 25 decembrie 2008.: „Spaniolul Oscar Pereiro a primit oficial luni. consultat 10 iunie). (16) tricoul verde — (ciclism) Tricou de culoare verde purtat de liderul (sau liderul) din clasamentul sprinterilor în Turul Franţei. (19) tricoul roz — (ciclism) Tricou de culoare roz purtat de liderul (sau liderul) clasamentului general în Turul ciclist al Italiei: „Liderul clasamentului general din Turul Italiei este răsplătit cu un tricou roz. b) „Preşedintele Parlamentului.sport365. 16 octombrie 2007.. consultat 15 iunie 2009). 16 octombrie 2007. Florica Dimitrescu propune în articolul său din 2003 următoarele exemple..prosport. 1 iunie 2009. (13) pârtii roşii — (ski) Pârtii medii ca dificultate.) Tricoloarele vor mai înfrunta în cadrul grupei B echipele Germaniei şi Suediei” (www..cronicaromana.ro. pentru începători: „Pârtiile sunt clasificate în 3 culori: bleu: cele mai uşoare pârtii (.(7) revoluţia roşie — Revoluţia socialistă: „Geoană anunţă revoluţia roşie. 14 mai 2007.) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri sportive: „Handbal: România începe cu un meci de gală la Cupa Mondială (. 14 octombrie 2008.) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri sportive. tricoul galben de învingător al Turului ciclist al Franţei 2006. consultat 12 iunie 2009).hotnews.ro. titlul unui articol (www. scor alb. (12) pârtii verzi/ bleu — (ski) Pârtiile cele mai uşoare.. Pe locul trei a ajuns germanul Arne Hinrichsen. Câteva exemple sunt preluate din lista de mai sus. alb-vişinie. cartonaş galben. alb-roşii. (10) tricolorii/ tricoloarele — (fotbal.ro. la Madrid. României etc.ro... azzur.) roşii: pârtii medii (. lupii galbeni. Marii Britanii. Acest evident cartonaş roşu arătat de şeful statului speakerului şi trimiterea celui din urmă pe tuşă tocmai cînd jocul devine mai interesant a dat naştere mai multor presupuneri şi speculaţii”..) unele zone din Elveţia nu au pârtii de culoare neagră. Motivul este reprezentat de faptul că organizatorul şi sponsorul 124 . Cartonaşul galben reprezintă un vot pentru PNL ». consultat 10 iunie 2009). toate din fotbal: a vedea roşu înaintea ochilor.” (www.ziardambovita.) în componenţa Consiliului Suprem de Securitate.md. squadra azzura.

(29) galben-verzi — (fotbal) Jucătorii/ echipa FC Vaslui: „Până la finalul primei jumătăţi. (33) vişiniu — Fan al echipei Rapidul (Dimitrescu. consultat 15 iunie 2009). (11). (13). deoarece ele nu sunt autonome din punct de vedere semantic.ziare... (23) alb-albaştri — (fotbal) Echipa Universităţii Craiova (Dimitrescu. . (29) etc..sport365. care a umplut paharul.panduriiprosport.. (5). « fanii verzilor » s-au luat la bătaie cu forţele de ordine.info.net.ziare.3..gandul. (24) alb-albaştri — (fotbal) Jucătorii/ echipa Poli Iaşi: „Mijlocaşul echipei Poli Iaşi. (22) cartonaş roşu — (fotbal) cartonaş de culoare roşie cu care arbitrul elimină de pe teren un jucător care a comis o greşeală. pe 1 iulie. dar mai mică decât eliminarea care se dă la cartonaşul roşu. (32) verzi — (fotbal) Jucătorii/ echipa Betis Sevilla: „Betis Sevilla a retrogradat. (23)..realitatea. Denumirile pentru culori cu valoare substantivală. fie valoare substantivală ((2). consultat 16 iunie 2009).). respectiv receptorul mesajului comunicării. (30) albaştri — (fotbal) Jucătorii/ echipa naţională a Franţei/ Italiei: „« Albaştrii » (Azzuri sau Bleus). (12). o dramă. consultat 9 iunie 2009).ro.prosport. scor 1-1. 2003: 55). Azi. (25) alb-albaştri – (fotbal) Jucătorii/ echipa franceză AJ Auxerre: „Daniel Niculae îşi va cunoaşte noii coechipieri pe 22 iunie. consultat 8 iunie 2009). (31) verzi – (rugbi) Jucătorii/ echipa Irlandei: „Echipa de rugbi a Irlandei a avut o misiune facilă la Roma (. (3). este deschis 125 acestei competiţii este La Gazetta dello Sport..) Collina a declarat că (. Gabriel Tamaş a mai făcut o gafă. (27). (4).” (www...prosport. (. se poate constata faptul că denumirile pentru culori în cele două domenii supuse analizei.ro.com.com. 2003: 55). Trebuie să-şi învingă oponentul. (26) roş-albi — (fotbal) Jucătorii/ echipa Dinamo: „Deşi spiritele erau deja inflamate la Dinamo după ratarea titlului.. consultat 9 iunie 2009). consultat 10 iunie). lucru explicabil probabil prin frecvenţa lor de utilizare. Contextele ideologic. social şi mediatizarea sunt factorii decisivi în impunerea în limbă a cuvintelor şi sintagmelor cromatice din domeniile politic şi sportiv. rezultat al conversiunii lexico-gramaticale.prosport.wordpress.” (www.ro. Tony. toţi. 2003: 55)..ro. pot avea fie valoare adjectivală ((1).dinamo. că echipa lui Sorin Cîrţu a fost mai pragmatică azi. (12) etc. consultata 9 iunie). caracteristică care le apropie într-o oarecare măsură de clasa adjectivelor. 16 octombrie 2007.).ro. a recunoscut la finalul meciului cu Pandurii. consultat 8 iunie 2009). (21) cartonaş portocaliu —(fotbal) cartonaş de culoare portocalie: „Cartonaşul portocaliu oferă o sancţiune mai mare decât cartonaşul galben. cât şi substantivele de culoare din exemplele de mai sus califică o realitate.. un ziar italian ale cărui pagini sunt roz” (www. (28) alb-roşii — (fotbal) Jucătorii/ echipa UTA Arad: „Alb-roşii se întorc azi din Antalya [titlul articolului] Stagiul centralizat din Antalya al formaţiei arădene a luat sfârşit duminică seara. « galben-verzii » şi-au trecut în cont şi o bară la un şut din întoarcere al lui Milisavljevic. Apoi. Lexicul cromatic românesc în cele două domenii analizate este fluctuant în cea mai mare parte.otopeni. strâns legată de realitatea extralingvistică. Evident există anumite grade ale recunoaşterii cuvintelor şi sintagmelor cromatice din domeniile politic şi sportiv. Petar Jovanovici.moravudevest. când e programată reunirea la Auxerre. dar doar o victorie în această seară nu le este suficientă” (www. utiştii vor ajunge în ţară. alb-albaştrii vor pleca în Elveţia” (www.) « Verzii » au marcat cinci eseuri.” (www. consultat 9 iunie). (20) cartonaş galben — (fotbal) cartonaş de culoare galbenă cu care arbitrul avertizează un jucător care a comis o greşeală. (27) alb-roşii — Echipa Dinamo (Dimitrescu. Fundaşul « roş-albilor » a absentat la antrenamentul de ieri dimineaţă” (www.. (6). au un statut aparte în cadrul clasei gramaticale a substantivului. deşi vişiniii se puteau impune cu uşurinţă dacă nu ratau atât de des” (www.” (www.) « există anumite situaţii când roşu este prea mult.prosport. iar galben prea puţin »” (www. 5 iunie 2006. care sâmbătă a marcat primul gol pentru « alb-albaştri » în partida cu Gaz Metan Mediaş. Ele îşi dobândesc identitate numai în context şi depind de un anumit savoir comun de cunoştinţe împărtăşit de emiţătorul. Din exemplele mai sus menţionate. consultat 9 iunie 2009). în contextul politic naţional nu mai este atât de des menţionată ca în primii ani de după Revoluţie.ro. consultat 8 iunie). (7). (34) vişinii — (fotbal) Jucătorii/ echipa CFR Cluj: „Pitbull-ul din apărarea lui CFR Cluj.. Atât adjectivele. trăiesc un veritabil thriller. Aşa se explică de ce sintagma trandafirul roşu..iasi.” (www..ro.

Lexicul cromatic se caracterizează printr-o mare deschidere. Seriile (23)-(24)-(25). (23). Portocaliii (v. Singurele exemple identificate în dicţionarele 126 . Se nasc astfel relaţii de opoziţie cu mai mulţi termeni. (23). nu confirmă această ipoteză. Unul şi acelaşi cuvânt cromatic dobândeşte sensuri diferite în domenii diferite (v. (31). nu mai putem vorbi de o semantică graduală a acestora. (3). Verzii. (19)). definit în DCR1/2 ca „roşu bătând în mov”. îi desemnează pe politicienii democrat-liberali şi pe susţinătorii lor. În schimb cuvintele şi sintagmele bicromatice (v. alegerea termenului cromatic are la bază o convenţie (v. În cele mai multe cazuri. lucru vizibil prin împrumuturile care au pătruns în limba română. care nu sunt nici alb-vişinii (jucătorii/ echipa Rapid). bi. Culoarea sau culorile capătă astfel o funcţie distinctivă. (27)). azzurii. lucru care implică în mod obligatoriu. respectiv jucătorii/ echipa de rugbi a Irlandei şi jucătorii/ echipa de fotbal Betis Sevilla. Este clar faptul că denumirea echipei sau a jucătorilor acesteia printr-un compus cromatic format. Dacă ar fi să luăm exemplul compusului roşu-mov. Numai că realitatea extralingvistică. fie în materialele folosite în campaniile electorale. Cazul acesta ilustrează faptul că limba română este într-o continuă inovaţie şi creativitate semantică. (27)-(28). (26). (8b). nici alb-roşii/ roş-albii (v. Dintre acestea. Sintagmele şi cuvintele cromatice din politică şi sport au iniţial statutul unor coduri. cuvintele şi expresiile cromatice se formează pe baza metonimiei/ sinecdocei. (11)). de care nu se poate face abstracţie. simplu sau compus. (10). uneori. Sunt bine cunoscute şi recunoscute cuvintele şi sintagmele cromatice les Bleus. fiind cunoscute şi utilizate de către un număr limitat de indivizi. Cât priveşte o posibilă explicaţie a originii lor. (4)) şi verzii (v. respectiv „sancţiune prin eliminare” (v. (29)) sunt din ce în ce mai numeroase. de regulă. cartonaşul portocaliu şi cartonaşul roşu se alfă în relaţie de opoziţie graduală. (32)). Denumirile acestea se datorează de fapt predominanţei cromatice a lui portocaliu. repectiv verde. În politică portocaliii se opun roşilor. care preia din domeniul sportiv sintagmele cartonaş galben şi cartonaş roşu cu sensurile „sancţiune prin avertizare”. (14)). sintagmele mai sus menţionate păstrând doar sensul general de „sancţiune” (v. (26). (30)). Portocalii. Sintagmele cartonaşul galben. din doi termeni cromatici primari. dar. (4)). ceea ce duce inevitabil la crearea polisemantismului. Alb-albaştri. roş-albaştrii sunt jucătorii/ echipa Steaua. Aceast tip de relaţie se păstrează şi în domeniul politic. Ele se generalizează pentru că există un anumit interes pentru realitatea extralingvistică desemnată. fie în echipamentul sportivilor. (8a)). poate fi vorba şi de o alegere motivată (v. (25)). după cum se poate observa foarte clar în exemplul (21). (13). cu deosebire în domeniul sportiv. desemnează realităţi distincte (v. O altă remarcă asupra lexicului cromatic în limba română actuală are legătură cu dimensiunile cromatice exprimate care pot fi cel puţin de trei feluri: mono-. (9)). de identificare. fie că este vorba de o realitate internă spaţiului românesc (v. Însă. aşa cum în sport verzii se opun albaştrilor.inovaţiilor lexicale. îşi are punctul de plecare în culorile echipamentului lor sportiv. în domeniile avute în vedere. ultima categorie este mai puţin reprezentată (v.sau tricromatice. atunci alb-albaştrii sau roş-albaştrii ar trebui să ne ducă cu gândul la echipamentul sportiv de culoare „alb care bate în albastru”. pentru identificarea şi înţelegerea corectă a mesajului. În lucrările lexicografice româneşti nu sunt înregistrate foarte multe din cuvintele şi expresiile cromatice supuse aici analizei. Este vorba mai ales de domeniul sportiv. şi anume relaţia de opoziţie graduală a sintagmelor cromatice. Este interesant de remarcat faptul că legătura cu extralingvisticul în acest caz se pierde într-o anumită măsură. 4. (15)-(16)-(17)-(18)-(19). (24). Seriile (12)-(13)-(14). fie de realităţi aparţinând unor spaţii diferite (v. (32)) şi chiar în acelaşi domeniu. nici orice alţi jucători/ echipă din campionat. În sport. a unei anumite ambiguităţi referenţiale. (31). squadra azzura (v. simpli. luarea în calcul a contextului. Există totuşi cazuri când acelaşi cuvânt. (12). în unele cazuri. (20)-(21)-(22) ilustrează un tip aparte de relaţie semantică. încât se ajunge la un moment dat la suprapuneri semantice. unde numărul echipelor este relativ mare. cu trei termeni. devenite substantive colective. respectiv „roşu care bate în albastru”.

că dicţionarele. şi femeile au un cuvânt de spus în acest sens. conferindu-i sensul „echipă reprezentativă românească din diverse ramuri sportive” (NDU. VII/ 2. Florica (2003). litera S (1986-1994). în LL. Angela (1996). p. 364-368. MDA). indică doar una din aceste forme. litera M (1965-1968). Dicţionar de cuvinte recente. VII/ 2. Următorul exemplu. DU. reiese faptul că se foloseşte în limba română actuală şi substantivul feminin la forma de plural (v. Din exemplele propuse în lucrarea de faţă. 43-49. Florica (2002). Şi în domeniul politic apelul la o serie de termeni cromatici pare să ia amploare. 48-63. Angela (1985). DCR2 = Dimitrescu. Prin urmare. Dimitrescu. nu toate creaţiile lexicale vor rezista în timp după cum ne demonstrează uneori lucrările lexicografice. Dimitrescu.)/ tricolor. t. Cât despre sintagma tricoul galben. cu privire la cuvântul cromatic tricolori/ tricolor. tricou galben. Florica (1997). litera R (1975). cu excepţia DEXI. Din cromatica actuală (II). în prima lucrare menţionându-se faptul că este vorba de un termen folosit în politică. foarte puţine la număr. DCR2 propune un sens mult mai general decât DEXI. Ultimul exemplu. Despre culori şi nu numai. IX. Dicţionare DEX = Dicţionarul explicativ al limbii române (1998). litera P (1972-1984). tricolor „component al echipei naţionale” (DCR1. este definit oarecum diferit în cele două lucrări în care apare. VI. Semantică şi lexicografie. câştigătorul etapei precedente. MDN). t. în LL. cartonaş galben/ roşu. p.. p. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. Chişinău: Arc & Gunivas. sportul nu este practicat doar de bărbaţi. (10)) pentru a desemnna o echipă reprezentativă din componenţa căreia fac parte numai femei. Numărul relativ mic al cuvintelor şi sintagmelor cromatice înregistrate în dicţionarele mai noi din cele două domenii supuse analizei ilustrează faptul că. SCL. sunt următoarele: tricolori (m. să intre la rândul lor în definiţiile lexicografice. t. Pl. Florica (1982). lucru care este materializat în limbă prin substantivul tricoloarele. Cu siguranţă. Ceea ce surprinde în cazul celor două definiţii propuse pentru verzi este faptul că între ele există o diferenţă simţitoare. 3-4. t. litera N (1971). REFERINTE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. Din cromatica actuală (I). X/ 1-5. dicţionarele o definesc în mod tradiţional (gen proxim şi diferenţă specifică): „tricou de culoare galbenă pe care îl poartă într-o cursă ciclistă sportivul care conduce în clasamentul general” (NDU) sau „tricou de culoare galbenă pe care îl poartă. Astfel. numai acele creaţii care depăşesc sfera naţionalului. litera O (1969). permanent deschisă inovaţiilor. mai ales în domeniul sportiv. 127 . Bucureşti: Editura Albatros. substantiv masculin. Atât în DCR2. vin să îmbogăţească considerabil (să diversifice şi vizual) limba română. MDA şi DEXI. mai ales la pl. Un rol important îl joacă în acest sens şi mass-media. fie definesc doar forma de singular. este definit ca termen specializat „cartonaş dreptunghiular arătat de arbitru pentru a avertiza sau a exclude din joc un jucător care a comis o greşeală”. cartonaş galben/ roşu. similar DU. DCR2. 48 (1-2). Despre culori şi nu numai. poate. 5. pentru a fi uşor remarcat” (DEXI. Dicţionar de cuvinte recente. fie că este vorba de formaţii noi din elemente deja existente. Într-un caz substantivul verzii este definit ca „aparţinând mişcării ecologiste” (DCR2). DEXI = Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române (2007). se poate spune că lexicul cromatic câştigă din ce în ce mai mult teren. cât şi în DEXI. nu va fi prea greu de depăşit. După cum se poate constata. de regulă. t. DCR1 = Dimitrescu. au şanse mai mari să fie consemante în aceste lucrări. 21-33. lucrările lexicografice fie pornesc de la forma de plural a substantivului masculin tricolor. SCL.consultate (v. 47 (1-6). Creaţiile cromatice. t. fie de împrumuturi din alte limbi sau de sensuri adăugate cuvintelor mai vechi. DEX). se precizează categoria gramaticală. dacă proba timpului şi a modei sociale şi lingvistice. DLR. unul foarte important chiar. MDA. Este interesant de observat. verzii/ partidul verzilor. Bibliografie). iar în celălalt „membru al unui partid ecologist” (DEXI). verzii/ partidul verzilor. 36 (5). Bucureşti: Editura Logos. prezent în NDU. Lexicografia şi metalexicografia. p. Pornind de la exemplele şi reflecţiile de mai sus. DLR = Dicţionarul limbii române (serie nouă). celelalte exemple urmând. pe parcursul unei etape a cursei. Bidu-Vrănceanu. VIII/ 1-5.

Firstly. MDN = Marcu. XI/ 1. 5 vol. Although many examples of chromatic terms were identified. XIII/ 1. vol. t. the paper tries to illustrate that there is an important number of lexical creations (words and phrases) which contain chromatic terms. Bucureşti: Editura Saeculum I. t. O. Marele dicţionar de neologisme.t. litera V (V-veni) (1997) şi urm. Secondly. t. I found out that only few of them are registrated in the dictionaries. The analysis focuses on 34 internet examples from politics and sport. Lazăr. Dicţionar universal al limbii române (1995-1996). XII/ 1 litera Ţ (1994). Ioan Oprea. litera Ş (1978). Carmen-Gabriela Pamfil. Iaşi: Mydo Center. NDEX = Noul dicţionar explicativ al limbii române (2001). Bucureşti-Chişinău: Litera Internaţional. NDU = Noul dicţionar universal al limbii române (2008). 128 . Rodica Radu şi Victoria Zăstroiu. XI/ 2-3. revăzută şi adăugită de Alexandru Dobrescu. ABSTRACT The present paper attempts to investigate the dynamic of the chromatic lexicon in some of its aspects in contemporary Romanian. Bucureşti: Univers Enciclopedic. it investigates their presence or absence in some Romanian dictionaries. Bucureşti: Editura Academiei. Florin (2006). Bucureşti: Litera Internaţional. MDA = Micul dicţionar academic (2001-2003). litera T (1982-1983). I-IV. ediţia a XI-a.. DU = Şăineanu.

dar şi pentru că reflectă pregnant specificul istoriei şi civilizaţiei noastre (stră)vechi. Nţ. Bt. Poiana Fagului (Hg). Iş). Cj. evident. Iş. Păcurile Poenari (Bz). Poiana Horea (Cj). Poiana Blenchii (Sj). Poiana de Jos (Db. ci. Poiana Antii (Sj). Universitatea « Spiru Haret ». Poiana Largului (Nţ). dimpotrivă. Bz. puzderia de toponime3 derivate de la sau compuse cu „poiană“: Poiana (Ab4. Poiana Măgura (Sj). cel al numelor de arbori. proverbe. Poiana Vărbilău (Ph). Ot. Tm). Poiana Mărului (Bv. Vl). Nţ. Poiana Boului (Bc). Sv). Poiana Humei (Nţ). Poienii de Jos / de Sus (Bh). Poiana Porcului (Mm). Valea Poenii (Bn. Ot. Vr). Poiana Botizii (Mm). Vl). Hd. Poiana Pietrei (Vs). în general. Bucureşti MICROCÂMPUL LEXICO-SEMANTIC NUME DE ARBORI ÎN LIMBA ROMÂNĂ Am ales pentru lucrarea de faţă un segment onomasiologic reprezentativ pentru orice limbă. Cs. 129 . Hd. Poieniţa-Grigoreni (Ag). pădurea. Terminologia arboricolă este importantă şi din alt punct de vedere: ca argument istoric. vom încerca să schiţăm o corespondenţă între „etajarea“ altitudinală a arborilor şi „etajarea“ etimologică a numelor respective. Importanţa unui ansamblu lexico-semantic în vocabular rezultă. Poenari (Bt. Poieni-Solca (Sv). Cs. Terminologia pădurii este un ansamblu complex. Sv. Poiana Borca (Nţ). Iş. Poiana Ţapului (Ph). Hd. Poiana Moţilor (Bh). Gj. Poienile Boinei (Cs). Vr). Vl. Gj) / de Sus (Db. Dovadă în acest sens stă. Poiana Ampoiului (Ab). iar pe de alta. Sv). Poiana Negustorului (Bc). Poian (Cv). Poiana Teiului (Nţ).Ana-Maria BOTNARU. Ph). Gj. Continuitatea populaţiei romanizate în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Bt. din capacitatea acestora de a genera cuvinte noi. Gj. Poiana Crăcăoani (Nţ). PoieniSuceava (Bc. care vine în sprijinul direct al continuităţii. Db. pădurea a reprezentat singura posibilitate de retragere din faţa năvălitorilor şi de apărare împotriva acestora. dar cu deosebire pentru limba română : microcâmpul lexico-semantic al numelor de arbori. Bc.“1 Profesorul Constantin C. Poiana Vîlcului (Bz). după retragerea aureliană nu poate fi argumentată invocând doar dovezile istorice – arheologice sau epigrafice. Poeniţele (Bz). Nţ. interesant deopotrivă în sine. Poienari (Ar. Poeni (Gj. Ph). Cţ. Nţ. Poiana Sărată (Bc). Poiana Câmpina (Ph). din pătrunderea lor în toponime şi antroponime. Sv. Poiana cu Cetate (Iş). „Nu câmpul predomina asupra unor vestigii de pădure. Poiana Fântânii (Dj). Vl). o formulă mai exactă decât „retragerea la munte“. Valea Poienii (Ab. Iş. Poiana lui Stângă (If). Bucuim-Poieni (Ab). Fundu Poenii (Nţ). Poenile (Vr). este pădurea. printre altele. Poieniţa Tomii (Hd). Poiana Nucului (Bc). Valea Poienei (Sv). Poiana Comarnic (Ph). Bc. Valea Poenarilor (Ag). Poiana Mierlei (Ph). Iş. era a tot copleşitoare. dar mai ales la nordul Dunării. Giurescu vorbeşte de „retragerea la pădure“2 . Tr). Poiana Vinului (Sv). de pildă. If. Sodohol-Poiana (Hd). o cercetare etimologică a termenilor arboricoli (cu discutarea etimologiilor controversate şi propunerea unor noi ipoteze de lucru). Poiana Lacului (Ag). Ag. Râpa Poeni (Bn). Vom urmări în acest studiu. În Poiană (Bz. Poiana Micului (Sv). Hd. din productivitatea elementelor componente. Ph). Mh. Ciceu-Poieni (Bn). Hd. Poiana Cristei (Vr). ca şi în expresii. Sj. Dealu Poienii (Ab). Poieni (Ab. Poiana Almaşului (Nţ). Poienile de sub Munte (Mm). Poieniţa (Ab. Poienile (Bz. Nţ. Acolo unde sursele istorice tac. Iş. Ag. Vl). Sb. Gl. Poeniţa (Vl). cercetarea materialului lingvistic ne oferă unele indicii preţioase. invocată de unii istorici. pe de o parte. Dj. Cel mai reprezentativ microcâmp lexico-semantic din cadrul terminologiei pădurii este. Poiana Stoichii (Vr). Poiana Gruii (Mh). Poieniţa Voinii (Hd). Gj. Ar. Poiana Ciorii (Mh). Poiana lui Matei (Vs). Poiana Sibiului (Sb). Mş. Poiana lui Alexa (Vs). Db. Poiana Aiudului (Ab). locuţiuni. Il. Pentru o lungă perioadă de timp. Poiana Mânăstirii (Iş). Râmeţ-Poieni (Ab). codrii cei mari şi nepătrunşi. Iş. Mm). Poiana Lungă (Cs. Un element esenţial în existenţa românilor. Satu-Poieni (Vl). Poiana Mare (Dj. Poiana Trestiei (Ph). Poienile Izei (Mm). Poiana Florilor (Bv).

gorun din blg. DEX-ul preferă soluţia „etimologie necunoscută“]. larice din larix. mesteacăn din mastichinus. salcie din salix. Gorun. -icis.. zadă din daeda (= taeda). oţetar. mai ales. nu ar fi oare mai potrivit să vedem în molete o formă coruptă de la molid? Unele dicţionare (DA. NDU). doar nume ne-au rămas“5. scoruş etc. Tisa. răchită din blg. mălin. . au defrişat suprafeţe împădurite şi au ridicat acolo adăposturi. sorb din sorbus. hlei etc. srb. Poienarii de Argeş (Ag). Apropierea semantică de adjectivul „moale“ ni se pare forţată. Dacă cercetăm etimologia numelor de arbori în limba română ajungem la concluzii interesante. se împart în două subclase: (I) derivate regresive de la numele fructului – castan. de origine preromană. hleab. Poienarii Vechi (Ph). supravieţuirea lor este cu atât mai preţioasă şi mărturiseşte despre importanţa extraordinară a pădurii în viaţa strămoşilor noştri daci. corn din cornus. DEX. dicţionarele amintite mai sus oferă două soluţii – ambele nesatisfăcătoare. Poienarii Burchii (Ph). Fiind vorba de un termen popular şi regional. NDU) consideră că sihlă (silhă. -is). termenii din substrat sunt extrem de rari. plută din blg. alb. după părerea noastră: „etimologie necunoscută“ (cf. NDU . paltin din platanus. ulm din ulmus.. Sursele lexicografice consultate de noi (DA. foarte multe aşezări umane au fost fondate în cuprinsul unor păduri. fag din fagus. ţilhă) ar trebui pus în legătură cu latinescul silva. Cum era de aşteptat. O altă clasă etimologică este aceea a numelor de arbori moştenite din substrat (având drept criteriu de validare comparaţia cu limba albaneză): brad (cf. Cu timpul. În Dobrogea se foloseşte regionalismul mersină („scoruş de munte“) din tc. srb. DA) ori punerea lui în 130 . arţar din arciarium (< acer) [cf. nici pomeneală de pădure ori poiană în cuprinsul sau în preajma acestor sate. DEX. DA. Maždrĕan. Sâmbovin (sâmbovină). velniş şi zâmbru sunt lichés ai căror origine este necunoscută (cf. etimologia unor lichés precum hlamidă. cer din cerrus. Cuvintele formate pe teren românesc. pădurea a dispărut. ele denumind subspecii sau având o circulaţie regională ori populară (mai restrânsă decât a termenilor moşteniţi din latină sau din substrat): gârniţă (gârneaţă) din blg. PoieneştiMânăstire (Vs). Cum se explică acest fapt ? Mai ales că. Poieneşti (Vs). Fonetismul „hl“ indică mai degrabă o sursă etimologică pe filieră slavă (vezi. Poienarii Apostoli (Ph). de pildă. probabil celtică“). DA îl consideră „cuvânt străvechi. NDU) îl dau pe molete ca fiind format pe teren românesc. în majoritatea cazurilor. (II) derivate cu diverse sufixe – ghindar. gospodării. plop din *ploppus (= pop(u)lus). La fel şi jep (cf. tei din tilia. iar celălalt din substrat (cf. Aceasta este soluţia pentru care optează şi autorii DEX-ului. DEX. doar salcâmul este de origine turcească (din salkim). care depăşesc cadrul strict lingvistic al discuţiei. Kopac). Granica. Poeneşti-Străjescu (Vs). În privinţa lui stejar. Numele de arbori moştenite din latină sunt cele mai numeroase (depăşind cu mult numărul termenilor arboricoli împrumutaţi din alte limbi ori creaţi pe teren românesc): anin (arin) din alninus (= alnus). Pagony sau chifăr (o specie de pin) din germ. prin derivare: moale + sufixul –ete. locuinţe. Există însă câţiva lichés arboricoli a căror etimologie ni se pare discutabilă. jugastru din *jugaster (< jugum = „jug“). pin din pinus. srb.Schitu-Poienari (Tr). Poienărei (Ag). pentru agricultură. frasin din fraxinus. dar satele au rămas. Cei doi termeni generici – arbore şi copac – sunt moşteniţi. NDU. jipan. Vorba lui Eco : „trandafirul de ieri trăieşte cu numele. Rakita. unul din latină (arbor. Terenul „smuls“ pădurii a fost utilizat pentru păşunat şi. mojdrean din blg.). Molikë). Numele de arbori de origine slavă sunt puţine. Poieneşti-Ghica (Vs). alb. tufan etc. alb. În Transilvania avem unele regionalisme specifice: păhui (o specie de fag) din magh. Poieneşti-Deal (Vs). Kiefer. Realitatea lingvistică din prezent trimite la o concluzie de natură istorică : în vechime. Sladun. Pliuto. slădun din blg. Oamenii au doborât copaci. Breth). srb. destul de puţine la număr.. tisă din slv. Între numele de arbori. Însă legile fonetice ale evoluţiei de la latină la română contrazic această supoziţie. molid (cf. -icis. carpen din carpinus. Plut. Mersin (= „mirt“).

sălciniş. Adunaţii Teiului (Mh). tisă are şase toponime (Tisa. Teişu (Bz. Făgeţeanu. familiile lexicale sunt mai restrânse ori lipsesc (este cazul lui mojdrean sau slădun. În limba română. If. Teiu (Ab. Dealu Teiului (Vl). plop(u)şor. În cazul termenilor arboricoli de origine slavă. plopet. brădan. DEX. Teii (Vr). fag. ci în cele joase. sugerează că migratorii slavi nu au pătruns în zonele montane înalte. Teiuşu (Ag. toate numele de arbori montani sunt fie din latină. Teiu din Deal / din Vale (Ag). Vl). brădişor. Tisău de Sus) şi trei antroponime (Tisan. Gârneţ) şi un singur toponim (Gârniţa – Mh). de câmpie. Gârneaţă. De pildă. Tisău. Ph). brădiniş. Nici ecourile în toponimie şi antroponimie nu sunt la fel de numeroase ori de răspândite. Teioasa (Bt). derivate de la „plop“ : plopar. nici argumentul „geografic“ nu sprijină ipoteza etimologiei bulgare : stejarul este un arbore răspândit pe întreg teritoriul locuit de români. terminologia arboricolă – împreună cu extensiunile ei funcţionale (toponimia şi antroponimia) – reprezintă un segment semnificativ al vocabularului românesc. Carpenişeanu. Ot. Numele de arbori moştenite din latină sau din substrat au familii lexicale extinse. de pildă). frasin etc. brădet. mesteacăn. Tiseanu). În plus. lingvistic şi geografic deopotrivă. plopărişte. brădeţ. Dj. Teiu-Vărăşti (Ab). pluta. având numeroase extensiuni în toponimie şi antroponimie. brădui. Bc. brăzâşte.) şi cei aparţinând etajului forestier mediu (foioase : stejar. brădiş. plopuţ. plopiş. Ag. Făgăteanu. Sau de la „brad“ : brădănaş. în acest caz. gârniţă are asociate trei antroponime (Gârniţă. brăduşcan. Carpin. Valea Teilor (Tl). Sau de la „fag“ : Fagu [Ioan]. răchita. fie din substrat. brădişcan. Făgetean. Valea Teiului (Mh). De ce ar face excepţie tocmai stejarul. Făgeţean. iar plută şi mojdrean – niciun toponim şi niciun antroponim. Făgeţel. Tisa-Silvestri. plopişte. sălcică. Mai există un criteriu – funcţional – de departajare a termenilor în cadrul acestui subcâmp lexico-semantic : productivitatea lexicală şi extensiunile în toponimie şi antroponimie. sălcios. Poiana Teiului (Nţ). un arbore foarte răspândit. Tisa Nouă. variate şi expresive. brăduleţ. plopăriş. Cărpinişan. NDU). Hd. Teicioara (Sv). brăduliţă . Teiuş (Ab. brădişte. De pildă. de câmpie şi de luncă : salcâmul. Ot). brăduştean. Teişul Nou (Db). plopărie. terminologia pădurii în limba română şi nucleul său – terminologia arboricolă – reprezintă un argument forte în favoarea latinităţii vocabularului românesc şi a continuităţii populaţiei romanizate în spaţiul carpato-danubiano-pontic după retragerea aureliană. nu doar în partea de sud a ţării.legătură cu blg. Teiul (Vl). Făgeanu. sălcioară. Tisescu. 131 . Sj). Prin vechimea. plopos. Cărpenaru. Cercetarea etimologiei numelor de arbori în paralel cu etajarea altitudinală a pădurilor noastre duce la o concluzie interesantă : arborii etajului forestier superior (conifere : brad. molid etc. gârniţa etc. Teişani (Dj. Subobrej-Tei (Bv). brăducean. brădău . Sau de la „salcie“ : sălcime. plopesc. Stežer (cf. La fel şi antroponimele6 de la „carpen“ : Carpăn. Ot. Cărpiniş. Carpeneanul. Ceea ce demonstrează fără dubiu caracterul conservator şi tradiţional al acestei terminologii populare româneşti. Acest fapt. fără excepţie. Teişori (If). ipoteza substratului nu poate fi ignorată. brăduţ. sălciş. Carpen. Făgetan. pin. nume moştenite din latină sau din substrat. bogăţia şi varietatea sa excepţională. În concluzie. Toponimele derivate de la – ori compuse cu – „tei“ sunt numeroase : Tei (Buc). Făget.) poartă. Teişoru (Vs). Numele de copaci împrumutate din limbile slave vecine ori de la alte popoare cu care românii au venit în contact de-a lungul istoriei sunt de găsit mai ales în zonele joase. plopă. Teiş (Db. Cracu Teiului (Cs). Tiseşti. Vr). Vl). dar şi ecouri interesante în mitologie şi folclor ? Credem că. Teişoara (Bt).

nomina nuda tenemus. (1946). Iorgu (1983). Dicţionar invers al numelor de localităţi din România. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bolocan. [4] Abrevierile notate între paranteze reprezintă numele judeţelor din România. Giurescu. [5] Stat rosa pristina nomine. 1965 şi urm. Bucureşti-Chişinău : Litera Internaţional. Craiova : Universitaria şi Judeţele României Socialiste (1972). Brâncuş. Craiova : Universitaria. Bucureşti-Piteşti: Paralela 45. [3] Toponimele citate în acest liché sunt preluate din următoarele surse: Bolocan. Dicţionarul etimologic al limbii române (elementele latine). Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. Dicţionar onomastic românesc. (1975). Sunt cuvintele cu care se încheie romanul „Numele trandafirului“. the author discusses some controversial etymologies of tree names and advances new hypotheses. Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. I. (1975). on the one hand integrate it and on the other hand individualize it in the Romanian vocabulary. [2] Giurescu. functional representativeness) allows the configuration of several characteristics which. Grigore (2004). Bucureşti: Editura Academiei RSR. Bucureşti : Fundaţia „Regele Mihai I“. Istoria pădurii româneşti (din cele mai vechi timpuri până astăzi). (DEX). Ovid (2003). Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică şi Constantinescu. Ioan-Aurel. Brâncuş.NOTE [1] Stahl. Candrea. Toponimia românească. ABSTRACT The lexical-semantic microfield of “tree names” is part of a greater lexical ensemble: the forest terminology. Nicolae A. In this article. Sociologia satului devălmaş românesc. H. The study of tree names from various perspectives (etymology. Iordan. Nicolae A. Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Dicţionar invers al numelor de localităţi din România. Constantin C. “extensions” in toponymy and anthroponymy. Iordan. A meaningful relation between the “altitude terracing” of trees and the “etymological terracing” of their names is also underlined. Noul dicţionar universal al limbii române (2009). Bucureşti : Editura Academiei RSR. Bucureşti : Editura Academiei RPR. Constantinescu. Gheorghe (2002). Dicţionarul limbii române (1913-1949. [6] Antroponimele citate în acest studiu sunt preluate din următoarele surse : Iordan. Constantin C. Introducere în istoria limbii române. Dicţionar al numelor de familie româneşti.). Bucureşti : Ceres. 132 . vol. Dicţionarul explicativ al limbii române (1996). Bucureşti: Academia Română. (1963). Iorgu (1963). p. H. Bucureşti : Editura Politică. Bucureşti: Univers Enciclopedic. The tree names are a solid linguistic argument for illustrating the Latin character of the Romanian vocabulary as well as the continuity of the lichés z population in the Carpathian-Danubian-Pontic territory after the retreat of the Roman army and administration. Iorgu (1983). Grigore (1983). 90. (1963). 29. Densusianu. Dicţionar al numelor de familie româneşti. p. Bucureşti : Ceres. Istoria pădurii româneşti (din cele mai vechi timpuri până astăzi). (NDU). Dicţionar onomastic românesc. Vocabularul autohton al limbii române. Gheorghe (2002). (DA). which is one of the most fruitful and interesting popular terminologies in Romanian.

C’est ainsi que nous 133 . En deuxième lieu. les sémanticiens modernes sont d’un tout autre avis. Nous allons illustrer ce phénomène par l’analyse des quatre orientations linguistiques différentes. écrivait Ricœur [1]. la question de la métaphore s’est posée au France de la réflexion sur le langage. quatre courants importants qui couvrent la période de 1850 jusqu’à nos jours : la linguistique historique et comparative. le structuralisme linguistique. la grammaire générative et la linguistique pragmatique. c’est surtout à cause du fait qu’elle présente cette caractéristique embarrassante de transgresser les règles de sélection. La métaphore ne figure pas dans le dictionnaire. la métaphore n’était guère qu’un ornement langagier. Cassirer. Toute discipline connaît ses propres noyaux conceptuels et sa propre métaphorisation. que cela vaut non seulement pour la métaphore poétique. la linguistique a subi des changements profonds au cours de son histoire et sa manière de métaphoriser ses concepts théoriques a changé parallèlement. Tout d’abord. d’historiens et de linguistes. mais elle demeure omniprésente dans le langage. Nietzsche.Marion COHEN-VIDA. Université « Politehnica » de Timişoara LA METAPHORE DANS LE METALANGAGE LINGUISTIQUE I. Sontag et Ricœur. la place et le fonctionnement de cette figure de style critiqué. avec des résultats différents. de nombreuses approches et explications ont été proposées en rapport avec diverses disciplines et domaines de savoir pour comprendre la nature. Nous nous intéresserons au dernier type de métaphore et nous nous proposons d’analyser la façon dont la discipline linguistique s’est servie de la métaphorisation pour conceptualiser ses théories. Jakobson. Il s’agira donc du rôle que joue la métaphore dans le métalangage linguistique et les fonctions de la métaphorisation. Introduction : la métaphore – une déviance significative Déjà. II. Actuellement. Comme toute discipline. Beaucoup d’objets ont reçu une dénomination d’origine métaphorique. de philosophes. Depuis. On étudiera aussi les fonctions de la métaphore pour établir celles qui sont responsables des conceptualisations métaphoriques dans le métalangage linguistique et qui rendent la métaphore unique et indispensable comme outil de description des faits de langue. on aimerait savoir où réside exactement cette « déviance ». Et dans ce cas est-ce que la métaphore représenterait un obstacle à la compréhension ? Si pour les rhétoriciens de la première heure. Ainsi. la métaphore peut avoir une fonction dénominative. elle a régulièrement mobilisé l’attention de littéraires. sur la question de l’implication de la métaphore dans la production du sens et la représentation du monde. en plus. on peut se demander pourquoi on se servirait d’une expression déviante si l’on peut exprimer la même chose (ou presque) sans déviance. Si la métaphore a attiré l’intérêt de tant de linguistes. Mais une telle constatation laisse au moins deux questions en suspens. pendant l’Antiquité. dont on pouvait se passer. Bachelard. ces dernières décennies. si elle est en un sens prévisible et correspond par conséquent à un certain type de « règle ». et c’est cette métaphorisation qui évolue et change presque inévitablement avec leur développement. Les fonctions des métaphores Les métaphores peuvent avoir plusieurs fonctions : 1) En premier lieu. mais aussi pour celle du langage de tous les jours et même pour celle qu’on utilise dans la terminologie scientifique. Pour beaucoup de linguistes les phrases contenant des métaphores présentent une certaine déviance et ne sont recevables que comme énoncés métaphoriques (si on leur prête donc un sens dit « figuré »). pour ne mentionner que ces quelques noms. et. se sont tous penchés. il y a quasiunanimité pour stipuler que la métaphore a des fonctions spécifiques et qu’elle est un facteur communicatif et significatif indispensable.

Ainsi. Un autre exemple sera du domaine de la linguistique : le transfert de l’intérêt de la langue à la parole. ou dire de lui qu’il « aboie ». Je ne l’aime pas. « mots qui font mal ». 2) La métaphore peut remplir aussi une fonction décorative. « lutte verbale ». Caractériser quelqu’un comme un « bulldozer » constitue assurément une manière colorée de parler d’une « personne déterminée. toile. sur les relations entre actants. dans ce cas-là. nous avons besoin de l’appréhender à la lumière d’un autre domaine clairement organisé que nous projetons sur lui. qui existent donc depuis longtemps et qui ne se reconnaissent plus guère comme telles et. on parle de catachrèse [2]. C’est le cas. les deux locuteurs sont de véritables rivaux. c’est-à-dire des mots polysémiques. la métaphore a une fonction cognitive. ainsi que l’introduction de la notion d’acte linguistique. les dents d’un peigne. du vocabulaire de l’informatique : menu. Le chef aboie ses ordres. virus. 4) En quatrième lieu. c’est sur un tel ensemble d’images qu’ont pu se construire de nouvelles idées et de nouvelles connaissances sur la langue et la communication. on peut appeler quelqu’un un « éléphant » ou un « caméléon ». Ce deuxième domaine qui permet de saisir le premier nous oriente du même coup vers une vision évidemment entachée de subjectivité. mais sur les structures interactionnelles. dans une civilisation rhétorique où deux thèses sont en présence parce que la vérité ne s’impose pas. on aurait souvent besoin de longues paraphrases) et du point du vue paradigmatique (il nous permet d’exprimer un grand nombre de concepts avec un vocabulaire relativement restreint). qui désignent d’une part une partie de notre corps et d’autre part un objet qui y ressemble : le dos d’un livre. « mots blessants »… Les métaphores nous permettent d’exprimer le fait que. c’est-à-dire lorsqu’un domaine ne présente pas une structuration évidente. etc. la métaphore est susceptible d’avoir une fonction expressive. que rien n’arrête ». On doit noter que plus une métaphore est expressive. C’est un procédé économique du point de vue syntagmatique (si on voulait exprimer la « même chose» en d’autres termes. esthétique. et où un des deux discours permettra l’adhésion à l’une des positions en présence. En effet. nous concevons le domaine de la discussion comme une arène.rencontrons dans beaucoup de langues des métaphores dites anthropologiques. 3) Troisièmement. et plus récemment le France d’un réacteur. Cette fonction esthétique de la métaphore se rencontre évidemment dans la plupart des textes littéraires. un revirement théorique s’accompagne facilement d’un remaniement fondamental au niveau de la conceptualisation métaphorique. le bras d’une rivière. on opte souvent pour la solution de prendre le nom existant d’une chose qui y ressemble par certains aspects caractéristiques. Plutôt que de créer un nouveau nom pour toutes ces nouveautés. par exemple. l’France de l’aiguille. nous ont rendu conscients du rôle actif de l’usager et ont abouti à une autre manière d’envisager les faits de langue : l’accent ne porte plus tellement sur les structures morphosyntaxiques. puce. un combat : « argument frappant ». « joute verbale ». Cela est probablement le cas dans les exemples suivants. Assez souvent les métaphores esthétiques sont uniques ou très particulières et par conséquent non codifiées. elle peut avoir pour mission d’embellir la parole. contenant des expressions comme « bulldozer » et « aboie » : Ton ami est un vrai bulldozer. La comparaison (implicite) avec un animal est un procédé non moins expressif : ainsi. etc. Le plus souvent ce sont des métaphores entièrement codifiées. Cette fonction n’intéresse pas les métaphores des langages spécialisés. Cette fonction n’intéresse non plus les métaphores des langages spécialisés. Dans cette catégorie on peut inclure aussi des mots familiers qui désignent des innovations ou des phénomènes nouveaux dans notre société. Ainsi. « joute oratoire ». « combat verbal ». 134 . « argument massue ». souris. moins elle sera codifiée. ou lorsqu’il est trop abstrait pour être directement saisi.

c’était une manière simple de parler du phénomène très complexe de l’histoire des langues et de leurs relations. On utilise souvent des métaphores pour expliquer un phénomène complexe ou inconnu en utilisant l’image d’un phénomène connu et familier. les éléments étant des phonèmes. [4]. langues-filles. La linguistique de l’époque puisait. malgré son caractère un peu trop simpliste 6) La métaphore peut aussi avoir une fonction théorique. 19). Ce sont des métaphores qui constituent une partie intégrante et irremplaçable d’une théorie ou d’une discipline. p. langues-France. distribuées sur deux axes. vertical ou paradigmatique et horizontal ou syntagmatique.5) La fonction de la métaphore peut être aussi de nature didactique. la linguistique connaissait une orientation historique et comparative. Ainsi. dont une des caractéristiques les plus notables fut qu’elle était fortement influencée par la théorie darwiniste. comme un édifice. et les niveaux supérieurs par la morphologie et puis la syntaxe [5]. leur filiation. etc. Ainsi. Aristote était sans doute le premier théoricien de la métaphore qui a reconnu sa valeur didactique. sujets à une (dé) croissance et dont seules les plus vitales pouvaient survivre les autres mouraient tout simplement . c’est que les langues sont des organismes vivants dont la vie… peut se comparer à celle des organismes du règne végétal ou du règne animal… ». ses ramifications. La même chose valait d’ailleurs pour les mots et leurs significations : on parlait de la naissance. Il s’agit surtout de décrire comment les éléments s’opposent et se combinent. 135 . une belle image de deux axes en forme de croix. Pendant la première moitié du Xxe siècle. et les métaphores utilisés appartiennent à ce champs sémantique. qu’il a nommés l’axe des simultanéités et l’axe des successivités. III. avec ses différentes branches. 3). arrangées. 2. la manière dont les langues étaient apparentées et nées les unes des autres. on parlait des langues comme d’organismes vivants. de la vie et de la mort des mots. la linguistique générative est inimaginable sans ses structures arborescentes. « La catégorie grammaticale peut être conçue comme un ensemble de morphèmes. donc. une bonne partie de ses métaphores théoriques dans la physiologie et la médecine. les métaphores dont on se servait par rapport à la langue étaient largement basées sur une analogie avec la biologie et la médecine. affirme Arsène Darmesteter (1890. et cela selon une sélection naturelle « S’il est une vérité banale aujourd’hui. si les grammairiens du XIX e siècle parlaient de langues – mères. Des phénomènes comme l’évolution et l’arbre généalogique des langues étaient vus comme quelque chose de crucial : on voulait découvrir leurs lois de développement. langues – France. Par conséquent. L’ensemble constituait une structure globale. dont la métaphore de base était d’ordre « constructionnel » : la langue était vue comme une structure complexe. strictement synchronique. Le terme « construction » était un de ses mots-clés. Ainsi.. On sait que cette représentation spatiale a eu un impact énorme sur toute la linguistique du Xxe siècle. etc. un système de valeurs oppositionnelles qui s’excluent l’une l’autre et dont le choix est dicté par de relations obligatoires » affirme Teodora Cristea (1979. en utilisant des notions comme langue-mère. C’est que la métaphore transfère nos connaissances d’un domaine relativement connu vers un domaine relativement inconnu et elle a par là une forte valeur explicative. Et c’est également pour cela que Saussure [3] a conçu pour la distinction entre synchronie et diachronie. L’utilisation de la métaphore dans le métalangage linguistique Nous allons analyser l’utilisation des métaphores dans le métalangage des grands courants linguistiques de la deuxième moitié du XIXe siècle et du Xxe siècle Tout le long de la deuxième moitié du XIXe siècle. morphèmes et syntagmes. dont les fondements étaient constitués par la phonologie. c’était l’ère du structuralisme. etc. comment les parties de l’ensemble sont construites.

3. La grammaire générative se sert d’une conceptualisation métaphorique très différente : elle est inspirée par le modèle arithmétique de l’ordinateur, opérant sur des structures binaires et des algorithmes, des dérivations d’ordre mathématique. La grammaire est considérée comme un système de règles formalisées, abstraites et strictement ordonnées, avec des structures profondes et des structures de surface et le tout sans rapport avec l’usage ni l’usager [6]. La grammaire chomskyenne est un modèle de compétence d’un locuteur idéalisé. Si la grammaire du XIXe siècle et celle du structuralisme étaient surtout d’ordre descriptif, la grammaire générative vise à être génératrice, c’est-à-dire qu’elle veut expliquer, calculer et prédire. Et sa méthodologie se sert d’une métaphorisation très caractéristique : on opère sur des structures arborescentes, avec une racine, des branches multiples, une ramification bref un système métaphorique très cohérent et, en quelque sorte, digitalisé comme une intelligence artificielle. 4. Dans la linguistique pragmatique de ces dernières décennies, on rencontre une métaphorisation où l’usager occupe une place primordiale : on y parle d’actes linguistiques, d’interactions verbales, d’enchaînements argumentatifs, d’une compétence communicative, de polyphonie, de parcours interprétatifs, de protagonistes du discours, de stratégies discursives, de relations horizontales ou verticales entre inter actants, de négociabilité. Il s’agit là d’une métaphorisation où tout est conçu à partir d’un sujet parlant [7], qui était totalement absent dans la théorie du structuralisme et celle de la grammaire générative. Extrêmement intéressant nous semble dans ce sens la métaphore utilisée par Y. Winkin (1981, p. 7-8) lorsqu’il parle des co-participants à l’acte de communication, qu’il considère des instrumentistes d’un orchestre
« dans ce vaste orchestre culturel, il n’y a ni chef, ni partition. Chacun joue en s’accordant sur l’autre. Seul un observateur extérieur, c’est-à-dire un chercheur en communication, peut progressivement élaborer une partition écrite, qui se révèlera sans doute hautement complexe ».

Voilà quelques unes des lignes significatives de la métaphorisation à l’intérieur de la linguistique. Evidemment, ce n’est pas par hasard que ces métaphorisations différentes, qui offrent à chaque fois une image assez cohérente, soient utilisées au cours de l’histoire : c’est que les métaphores scientifiques suivent l’esprit du temps. Il y a une certaine interaction entre les métaphores scientifiques et celles d’une époque. Il n’est donc pas surprenant que la linguistique du XIXe siècle ait emprunté ses images méthodologiques au darwinisme, que les structuralistes du Xxe siècle aient emprunté la plupart de leurs métaphores aux systèmes architectoniques de l’époque, ni que les générativistes empruntent leurs concepts aux modèles digitalisés de l’ordinateur. Et ce n’est pas fortuit non plus s’il y a actuellement ce contre-courant important en linguistique qui s’occupe justement des aspects communicatifs de la langue, étant donné que l’intercommunication mondiale est en train de prendre un essor aussi prodigieux. Ces conceptualisations métaphoriques différentes correspondent dans les grandes lignes à ce qu’on pourrait appeler « l’esprit de l’époque », qui serait coresponsable de la naissance des quatre modèles théoriques successifs. Les métaphores sont en quelque sorte les symboles de la culture, qui se reflètent non seulement dans le langage quotidien mais aussi, jusqu’à un certain degré, dans le métalangage scientifique. L’existence de ces quatre modèles n’exclut nullement, d’ailleurs, la possibilité de reconnaître d’autres modèles ou sous modèles à l’intérieur de ce vaste discipline qu’est la linguistique. De cette analyse, on peut déjà conclure que la métaphore est bien plus qu’une figure de style avec seulement une fonction décorative pour laquelle on l’a prise pendant longtemps, elle a encore d’autres fonctions dans le discours ou dans le métalangage. 4. Conclusions Les fonctions de la métaphore peuvent se combiner aisément. La fonction esthétique se combine fréquemment avec une fonction expressive, notamment dans les textes littéraires. Quant à la fonction théorique, elle se double facilement d’une fonction cognitive dans les 136

textes scientifiques. En fait, la métaphore constitue l’ancrage de tout discours théorique, et elle affecte l’essence même et la cohérence de n’importe quelle discipline. En ce qui concerne les fonctions de la métaphorisation dans le métalangage linguistique, nous pouvons conclure que ce sont surtout les trois dernières fonctions qui en sont responsables : la fonction cognitive, la fonction didactique et la fonction théorique. La fonction cognitive nous rend conscients de nouvelles idées et intuitions, la fonction théorique nous permet d’en faire un système cohérent, la fonction didactique nous permet de parler d’une problématique nouvelle et complexe à l’aide d’analogies qui nous sont familières. Ce sont donc ces trois fonctions aussi qui rendent la métaphore indispensable comme outil de description des faits de langue, quelle que soit l’optique sous laquelle on observe ces faits et quelle que soit la perspective adoptée pour leur description.
NOTES [1] Pour une excellente vue d’ensemble sur la métaphore, on n’a qu’à consulter Ricœur, P. (1993) ; [2] Cf. le « Dictionnaire de linguistique et des sciences du langage » de Dubois et al. (1994), surtout voir catachrèse ; [3] Actuellement, cette distinction saussurienne, où synchronie et diachronie sont diamétralement opposées et n’ont au fond rien en commun, est en effet considérée comme une simplification injustifiée et dépassée. Ainsi, les nombreuses études sur le phénomène de la grammaticalisation nous ont montré qu’il est question d’une interdépendance étroite entre synchronie et diachronie ; [4] Pour plus de détails, voir L. Kukenheim (1966), surtout 65 sqq., 81-83 et 121 ; [5] Pour un aperçu plus détaillé, on se reportera notamment à L. Kukenheim (1966), 131 sqq. ; [6] Pour plus de détails, voir J.-C. Milner (1989) ; [7] Pour un excellent aperçu récent, voir notamment C. Kerbrat-Orecchioni 2001. BIBLIOGRAPHIE Cristea, T. (1979). Grammaire structurale du français contemporain. Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică. Dubois, J., Giacomo, M., Guespin, L., Marcelesi, C., Mével, J.-P. (éds.) (1994). Dictionnaire de linguistique et des sciences du langage. Paris : Édition Larousse. Kerbrat-Orecchioni, C. (2001). Les actes de langage dans le discours, théorie et fonctionnement. Paris : Édition Nathan. Kukenheim, L. (1966). Esquisse historique de la linguistique française et de ses rapports avec la linguistique générale. Leiden : Universitaire Pers. Lakoff, G., Johnson, M. (1985). Les Métaphores dans la vie quotidienne. Paris : Édition Minuit Milner, J.-C. (1989). Introduction à une science du langage. Paris : Édition du Seuil. Ricœur, P. (1993). La métaphore vive, Paris : Édition du Seuil. Saussure, F. (1976). Cours de linguistique générale. Paris: Édition Payot. Winkin, J.(1981). La nouvelle communication. Paris: Édition du Seuil. ABSTRACT All disciplines have their own way of metaphorical conceptualization which changes along with their development. This phenomenon will be illustrated in four major theoretical currents in the history of linguistics : comparative and historical linguistics, structural linguistics, generative grammar and pragmatics. Among the six different functions attributed to the metaphorical process in general, three in particular seem to be responsible for the metaphorical conceptualizations in linguistic terminology : i.e. the cognitive, the didactic and the theoretical function of metaphor. They actually seem to make metaphor an invaluable and even indispensable tool for the description of linguistic facts.

137

Mirela COSTELEANU, University of Piteşti

DIFFICULTIES IN TANSLATING SECIALIZED TEXTS
We shall start our approach with the question: Is the translation of literary texts different from the translation of specialized texts or may they be said to be the two ends of the same continuum? If we compare them to each other, we can conclude that literary texts are more open, giving the translator more freedom to play with words and phrases. Unlike these, specialized texts are more closed, more objective and concise. However, they sometimes abound in highly sophisticated and very rich linguistic choices. Besides linguistic/cultural competence both in the source language and in the target language, a good specialized translator needs competence in specialized domains. Having this in mind, a good question arises: Do we need a specialist who is also a translator or do we need a translator who is also a specialist? It goes without saying that a good translation of a specialized text cannot be made by someone who lacks the basic knowledge in the specialized field to which the respective text belongs.
“However, few domain experts want to translate and translator education is traditionally for linguists. Anyone involved in translator education recognizes the perennial problem of how to provide meaningful specialization in the curriculum, rather than introduction in the key areas. As academics, we are all aware that translation theory has tended to be for literary analysis, with an emphasis on intercultural and linguistic relativism. The advance of technology, in the form of machine assisted translation and machine translation, on the other hand, increasingly forces the language of both the original and the translation to be as standardized and as literal as possible, thus creating an even greater gulf between the theory and the practice of translation”[1].

It is the beneficiary’s task to turn to a good language service professional. It is next to impossible to translate a text without understanding it. In other words, the task of translating a specialized text is rendered difficult, if not impossible, by the translator’s scarce knowledge in the relevant field. Translating and understanding go hand in hand. The latter cannot rely on random knowledge. On the contrary, it must consist in solid and precise data. People expect translators to be specialists in all the possible fields, to be as good at translating a legal text, for instance, as they are at translating a medical text. Since this is a real utopia, we should confine ourselves to finding someone with a specialized training in a certain field, someone who is able to express himself/herself freely and who is not at all reluctant to develop his/her understanding of other fields. A good specialized translator will have to be able to cope with the following situations which, at times, can become very frustrating: - the translator may come across sentences which he/she perfectly understands, but he/she finds it challenging or even impossible to translate them into their native language because the latter lacks the appropriate linguistic means; - in spite of the various resources a specialized translator generally uses (e. g. general and specialized dictionaries and glossaries, encyclopaedias, terminological data banks, specialized monolingual and bilingual corpora), it is inevitable for them to find passages they simply don’t understand. The art of translating specialized texts is often seen as a kind of acrobatics. This comparison is justified by the constant need of migrating from a cultural universe to another. If someone believes that translating a text is synonymous with replacing words with their equivalents from another language, they are wrong. But they are also far from being right if they consider that solid knowledge in the respective field and in the target and the source 138

language is enough. A good translation takes more than this. It takes flexibility, the ability to adapt oneself to the specific needs of the text. Sometimes people resort to computer translation programs, expecting them to offer huge advantages over the conventional methods. When dealing with simple, individual words, things are easy and clear. But when it comes to complex, intricate sentences, most programs cannot cope with the simplest grammatical structures. What people should bear in mind is that modern translation software cannot successfully replace the translator, the most it can do is to assist the translator in the task of giving the best translation. On the contrary, to other people’s mind, machine translation is almost as precious as human translation since its merits are far from substituting words in one language for another. It can also apply complex linguistic knowledge. Machine translation does offer a solution in those situations in which the amount of material needed in different language versions is too vast for people to handle. The main purpose of translation is to function as a cross-cultural bilingual communication vehicle among various peoples from all over the world. Translation is attached more and more importance particularly thanks to globalization, rising international trade as well as to the development of technology. It is generally agreed that the quality of a translation will greatly depend on the quality of the translator. In order to be able to make a good translation of a specialized text, a translator cannot do without sensitivity to mother tongue as well as to foreign language, thorough knowledge of the subject, competence to write the target language. A lot of people have the tendency to consider that anybody can make a good translation of a text if they have an appropriate dictionary. In reality, we are speaking of a much more complex phenomenon and it must be added that its complexity increases when the text in question is a specialized one. A good translator should not lose anything from the original text, but he/she should not add anything to it. The translation should be faithful to the original version. Accurate translation of technical texts cannot be made without basic knowledge of this field. Otherwise, inaccuracies may occur. Thus, picture tube will often be rendered by nonspecialized translators as tubul de imagine when the rooted term in Romanian is tubul cinescopic or tubul catodic. Translating texts dealing with engineering and computer science can be very difficult sometimes because terminology expands and changes every day. Even specialized translators have to take a lot of pains to keep up with the richer and richer terminology. Roughly speaking, it is recommendable that a text dealing with IBM computer parts should be translated by an IBM computer specialist. If this is not possible, then the translator should know the technical concepts dealt with in the respective text. Any related documents in the target language can be of great help to the translator since dictionaries may fail to offer solutions to technical terminology problems. Specialized translators should be as attentive to the style of the document as they are to the information given and the terminology used. The style should perfectly match the type of the document as well as the intended audience. Even specialized translators have difficulties in finding proper equivalents for some English terms. Thus, the following terms are used as such in Romanian:
roll-on – copiere a fişierului dintr-o memorie de fişiere de nivel inferior într-un tip de volum; roll-off – copiere a fişierului lichés z dintr-o memorie de fişiere de nivel inferior cu ştergerea fişierului existent; smalltalk – primul limbaj de programare orientat pe obiectiv; checkpointing – vidare automată frecventă a informaţiei în periferic; blast – scriere de date în memoria scrisă; lacing – încheiere/perforaţie suplimentară pe cartelă indicând sfârşitul şirului de cartele specifice; spreadsheet – software pentru analizarea informaţiilor cuprinse în tabele.

Due attention should also be paid to those words which, in technical language, have a completely different meaning from the one in general English. 139

Bias in general English means a tendency to be in favour of or against something or someone without knowing enough to be able to judge fairly, a tendency of mind. In technical English, the term has different meanings: deviation, error, systematic distortion of a sign. Bus in general English refers to a large passenger-carrying motor vehicle, especially one which carries the public for payment. When used in connection with computers, the term has different Romanian equivalents: magistrală, tronson, cale principală. The translation of legal and economic texts, for instance, is more difficult than the translation of literary texts. The full context in which financial transactions usually take place are completely obscure to laypeople. Financial documents lack those details which we need to interpret them correctly. No wonder different translators offer different translations of the same document.
“While lawyers cannot expect translators to produce parallel texts that are identical in meaning, they do expect them to produce parallel texts that are identical in their legal effect.”[2]

The difficulties of translating legal texts are caused mainly by the striking differences between the Romanian legal system and the English one. Thus, the translation of legal texts from English into Romanian and vice versa poses a lot of problems which occur because of the nature of legal language and the specific features of the English and the Romanian legal systems and languages. Legal texts are often difficult to translate mainly because of the occurrence of words which find no equivalent in the target language. A lot of people have difficulty in finding corresponding words for the English barrister and solicitor. Since there is no equivalent for the English and the Welsh concepts, the easiest way for the Romanian translator will be to paraphrase them. Things become even more confusing for laypeople if they take into account three other terms which apparently designate the same concept. According to Longman Dictionary of English Language and Culture, a barrister is a lawyer who has the right of speaking in the higher courts of law whereas a solicitor is a lawyer who gives advice, does the necessary work when property is bought and sold, and speaks especially in the lower courts of law. An advocate, used especially in Scottish English, refers to a lawyer who speaks in defence of or in favour of another person in court, a lawyer is a person whose business is to advise people about laws, write formal agreements, or to represent people in court, an attorney, used especially in American English, designates a lawyer. The final idea of this paper is that we should give translation the importance it deserves instead of reducing it to a mechanical process that can be carried out with the help of a dictionary alone. It should be seen as a much more complex activity going beyond simply linking words in order to produce a translation that is correctly understood by the target audience unfamiliar with the source language.
NOTE [1] Maia, Belinda, Terminology and Translation – bringing research and professional training through technology, 2005 :112. [2] Ayfer, Altay, Legal Translation, 2002: 23. REFERINTE BIBLIOGRAFICE Peter, Newmark (1995), A textbook of translation, Library of Congress Cataloging-in-Publication Data. Martin, Weston (1991), Problems and Principles in Legal Translation, The Incorporated Linguist. Adriana, Vizental (2008), Metodica Predării Limbii Engleze, Strategies of Teaching and Testing English as a Foreign Language, Iaşi: Editura Polirom. Andrew, Chesterman (1994), Quantitative Aspects of Translation Quality, Lebende Sprachen 4/1994. Ayfer, Altay, (2002), Legal Translation, Translation Journal, Vol. 6, No. 4. Maia, Belinda, (2005), Terminology and Translation – bringing research and professional training through technology, Translators’ Journal, No. 4.

140

ABSTRACT The present paper deals with the main difficulties encountered during their English course by those students training to become electronics engineers. It is intended as an analysis of the English technical terms which have no equivalents in the Romanian vocabulary. The very notion expressed by some words is so closely connected with the English variants that the students will end up by using the English terms without the slightest effort to think of the proper Romanian corresponding terms. Moreover, they will often have the tendency to adapt them phonetically and even graphically to the Romanian language. The reverse phenomenon is also obvious among students when having to translate such sentences as When the number of electrons reaching the screen is large, we see a bright spot. Most of the students will strive to find the Romanian equivalent for the English word spot, which has been adopted by the Romanian language, as well. (spot = spot, pata de lumina, punct/element de imagine).

141

Elena CROITORU, “Dunărea De Jos” University of Galaţi

ON THE CHALLENGES OF CONFUSABLES AS TRANSLATION TRAPS
It is often difficult to find the right word to express a message in our own language. So much the more difficult is it to find the right word(s) in order to render a message in another language, especially when the two languages are so different like English and Romanian. The arguments which are most often set forth are related to polysemy, synonymy and homonymy. Besides the large number of traps in the English language into which the natives themselves may often fall, there are lots of traps in translating from English into Romanian, or viceversa. In this respect, Bryson’s[1] opinion is as funny as true:
“Any language where the unassuming … word fly signifies an annoying insect, a means of travel, and a critical part of a gentleman’s apparel is clearly asking to be mangled”.

1.1. By way of illustration, one cannot ignore the other meanings of the word fly. Thus, it may seem very interesting to consider the polysemy of fly, especially its figurative meanings in idiomatic phrases such as fly on the wheel[2] ‘a person who overestimates their influence’, fly on the wall[3] ‘an unnoticed observer of a particular situation’, or in idiomatic collocations such as a fly in the ointment[4] ‘a minor irritation spoiling one’s enjoyment of something’ and fly in amber ‘a curious relic of the past’[5]. In addition to the denotative meanings of the verb fly, its figurative meanings are also obvious in such phrases as fly a kite[6] ‘try something out in order to test opinions’ a sonda terenul, a încerca să vadă de unde bate vîntul[7], fly off the handle (fam).’lose one’s temper unexpectedly’ a-şi ieşi din sărite/ pepeni/ ţâţâni; a-i sări muştarul/ bâzdâcul/ ţandăra; a se aprinde brusc; a i se sui piperul la nas[8], fly the nest (fam) ’leave one’s parents in order to live on one’s own’ a-şi lua zborul, a se descurca singur, a trăi pe cont propriu, fly the pit (humourous) ‘to move unexpectedly without paying the rent’ a o şterge, a zbura din colivie[9]. Such expressions are used in both common core English and in functional languages: e.g. a fly-by- night peeson trecător, pasager; (ec.) insolvabil[10], fly the eagle (pol. Am. E) a ţine un discurs bombastic propăvăduind idei expansioniste[11]. Special attention has to be volant, devoted to words such as flyweight (box) categoria muscă, and flywheel which are not collocations but one-word compounds[12]. However, in spite of its polysemy, the word fly is not included in dictionaries of troublesome words and phrases. It is worth mentioning, though, as an example of polysemy. Moreover, I would consider it troublesome in the collocational idiomatic patterns referred to above which may be included among confusables as translation traps. 1.2. Confusables cause great problems in translation, being the source of many misinterpretations and translation errors. Sometimes the difference(s) between confusables may be explained only in terms of collocability. Their meaning becomes clear only in collocations. In this respect, an example may be the pair of confusable adjectives distressful, distressing: e.g. distressful circumstances (involving stress) and distressing news (causing stress). The same may hold valid with the pair of adjectives disordered, disorderly used with the meaning nearanjat/ în dezordine and dezordonat, respectively: e.g. a disordered shelf, a disorderly room/crowd. Moreover, they can be included in the category of false friends. Furthermore, a series of confusables such as discord, discordance, discordancy may be translation traps[13] because the differences in their meanings are difficult to perceive, and in monolingual dictionaries each of them is explained by using the other two. Thus, it is in a 142

collocation such as martial discord that the meaning of discord dezacord is understood as lack of harmony lipsă de armonie. The other two words are specific to Am.E. In addition, the noun discordance seems to be usually employed in the singular with the meaning of general discord, i.e. difference of opinions, whereas the noun discordancy seems to be frequently employed with its plural form meaning controversies and involving repeatedness. On the other hand, there are three English nouns used for the Romanian noun întrerupere: discontinuance, discontinuation, discontinuity. The first is used with the meaning cessation (întrerupere, încetare): e.g. business discontinuance. The second and the third are used in American English. The noun discontinuation is related to a breach in one’s activity: e.g. discontinuation of work, whereas discontinuity refers to some gap or break in something (surface): e.g. major discontinuities on the surface of the moon[14]. 2. There are a lot of pairs and groups of words which are easily confused both by natives and by translators because their forms are misleading. These confusion-generating forms may be considered at the phonological level, on the one hand, and at the morphological level, on the other. 2.1. Phonologically speaking, there are a lot of words which can be confused because they are ‘soundalikes’, i.e. homophones:
e.g. brake, break ⎟breɪk⎟, breach, breech⎟brɪ:t∫⎟, broach, brooch⎟'brəυt∫⎟, canvas, canvass⎟'kænvəs⎟, cask, casque ⎟kɑ:sk⎟, cast, caste⎟kɑ:st⎟, censor, censer⎟'sensə⎟, check, cheque⎟t∫ek⎟, chord, cord⎟kɔ:d⎟, council, counsel⎟'kaυnsǝl⎟, cruise, cruse ⎟kru:z⎟, cubical, cubicle⎟'kju:bɪkǝl⎟, curb, kerb⎟kǝ:b⎟, currant, current⎟'kʌrǝnt⎟, curtsy, curtesy ⎟'kǝ:tsi⎟, dependant, dependent ⎟dɪ'pendǝnt⎟, dollar, dolour⎟'dɔlǝ⎟, doolie, dooly⎟'du:li:⎟, enquiry, inquiry⎟ɪn'kwaɪǝri⎟, faint, feint⎟feɪnt⎟, fair, fare⎟fɛǝ⎟, faze, phase⎟'feɪz⎟, flair, flare⎟flɛǝ⎟, flea, flee ⎟fli:⎟, indict, indite⎟ɪn'daɪt⎟, main, mane⎟'meɪn⎟, maize, maze⎟meɪz⎟, pail, pale⎟peil⎟, pendant, pendent⎟′pendǝnt⎟, pray, prey⎟prei⎟, rack, wrack⎟ræk⎟, reign, rein⎟reɪn⎟, review, revue⎟rɪ′vjυ:⎟, stake, steak⎟steɪk⎟, tail, tale⎟teil⎟, vale, veil⎟veil⎟, veracious, voracious⎟vǝ′reiʃǝs⎟.

At the phonological level, other pairs of words show vowel alternation, voweldiphthong alternation, or consonant alternation. 2.1.2. Vowel alternation
e.g. amend ⎟ə'mend⎟, emend ⎟ɪ'mend⎟, balk ⎟bɔ:lk⎟, bulk ⎟bʌlk⎟, billow ⎟'bɪləυ⎟, bellow ⎟'beləυ⎟, breath ⎟breθ⎟, breathe ⎟brɪ:ð⎟, collision ⎟kǝ'lɪʤǝn⎟, collusion ⎟kǝ'lu:Ʒǝn⎟, confidant ⎟'kɔnfɪdænt⎟, confident ⎟'kɔnfɪdǝnt⎟, crud ⎟ krʌd⎟, crude ⎟kru:d⎟, deference⎟'defǝrǝns⎟, difference⎟'dɪfrǝns⎟, desert ⎟'dezǝt⎟, dessert ⎟dɪ'zǝ:t⎟, don ⎟dɔn⎟, done ⎟dʌn⎟, dram ⎟dræm⎟, drum ⎟drʌm⎟, expanse ⎟ɪk'spæns⎟, expense ⎟ɪk'spens⎟, fallow⎟'fælǝυ⎟, fellow⎟'felǝυ⎟, feast ⎟fɪ:st⎟, fist ⎟fɪst⎟, flutter ⎟'flʌtǝ⎟, flatter ⎟'flætǝ⎟, mash ⎟mæ∫⎟, mesh ⎟me∫⎟, master ⎟′mɑ: stǝ⎟, muster ⎟′mʌstǝ⎟, meal ⎟mɪ:l⎟, mill ⎟mɪl⎟, moral ⎟′mɔrǝl⎟, morale ⎟mə′ra:l⎟, mute ⎟mjυ:t⎟, mutt ⎟mΛt⎟, paddle ⎟′pædl⎟, peddle⎟′pedl⎟, parish ⎟′pæri⎟, perish ⎟′periʃ⎟, reward ⎟rɪ′wɔ:d⎟, reword ⎟rɪ′wə: d⎟, slather⎟′slætə⎟, slaughter ⎟′slɔ:tə⎟, snooty ⎟′snu:ti⎟, snotty ⎟′snɔti⎟, splatter ⎟′splætə⎟, splutter ⎟′splʌtə⎟, staff ⎟sta:f⎟, stuff ⎟stʌf⎟, warring ⎟′wɔ:rɪŋ⎟, worrying ⎟′wʌrɪŋ⎟, warrior ⎟′wɔ:riǝ⎟ , worrier ⎟′wʌriǝ⎟.

2.1.3. Vowel- diphthong alternation
e.g. bath⎟bɑ:θ⎟, bathe ⎟beɪð⎟, blithering ⎟'blɪðəriŋ⎟, blithsome ⎟'blaɪðsəm⎟, boast ⎟bəυst⎟, boost ⎟bu:st⎟, but ⎟bʌt⎟, butt ⎟bʌt⎟, butte ⎟bju:t⎟, chordal ⎟'kɔ:dǝl⎟, cordial ⎟'kɔ:diǝl⎟, compromis ⎟'kɔmprǝ,mi:⎟, compromise ⎟'kɔmprǝ,maɪz⎟, diva ⎟dɪ:vǝ⎟, dive ⎟daɪv⎟, dobby ⎟'dɔbɪ⎟, dobie

143

⎟'dǝυbɪ:⎟, dom ⎟dǝm⎟, dome ⎟dǝυm⎟, dun ⎟dʌn⎟, dune ⎟'dju:n⎟, draught⎟drɑ:ft⎟, drought ⎟draut⎟, flake ⎟fleɪk⎟, flak, flack ⎟flæk⎟, inhuman ⎟ɪn'hjυ:mǝn⎟, inhumane ⎟ɪn'hjυ:meɪn⎟, mod ⎟mɔd⎟, mode ⎟′mǝud⎟, nap ⎟′næp⎟, nape ⎟neip⎟, navvy ⎟′nævi⎟, navy ⎟′neivi⎟, slop ⎟slɔp⎟, slope⎟sləup⎟.

2.1.4. Diphthong -vowel alternation
e.g. abate ⎟ə'beit⎟, abet ⎟ə'bet⎟, canary ⎟'kə'nɛəri⎟, cannery ⎟'kænəri⎟, caper ⎟'keɪpə⎟, capper ⎟'kæpə⎟, chafe ⎟t∫eɪf⎟, chaff ⎟t∫ɑ:f⎟ ⎟t∫æf⎟, dose ⎟dǝυs⎟, doss ⎟dɔs⎟, dray ⎟dreɪ⎟, dry ⎟draɪ⎟, dree ⎟dri:⎟, stable ⎟′steɪbəl⎟, stubble ⎟′stʌbəl⎟

2.1.5. Diphthong alternation
e.g. compeer ⎟'kɔm'pɪǝ⎟, compere ⎟'kɔmpɛǝ⎟

2.1.6. Consonant alternation
e.g. bath⎟bɑ:θ⎟, bathe ⎟beɪð ⎟, blighter ⎟'blaɪtə⎟, blither ⎟'blaɪðə⎟, breath ⎟breθ⎟, breathe ⎟brɪ:ð⎟, canal ⎟kə'næl⎟, channel ⎟'t∫ænəl⎟, censor ⎟'sensə⎟, censure ⎟'sen∫ə⎟, concede ⎟kǝn'si:d⎟, conceit⎟kǝn'si:t⎟, deadly ⎟'dedli⎟, deathly ⎟'deθli⎟, delude ⎟dɪ'lu:d⎟, deluge ⎟'delju:ʤ⎟, descend ⎟dɪ'send⎟, descent ⎟dɪ'sent⎟, device ⎟dɪ'vaɪs⎟, devise ⎟dɪ'vaɪz⎟, divers ⎟'daɪvǝz⎟, diverse ⎟daɪ'vǝ:s⎟, dither ⎟'dɪθǝ⎟, ditcher ⎟'dɪt∫ǝ⎟, douse, dowse ⎟dǝυs⎟, doze ⎟dǝυz⎟, errand ⎟'erǝnd⎟, errant ⎟'erǝnt⎟, relief ⎟rɪ′lɪ:f⎟, relieve ⎟ri′li:v⎟

2.1.7. Consonant addition
e.g. bellow ⎟'beləυ⎟, bellows ⎟'beləυz⎟, clam ⎟klæm⎟, clamp ⎟klæmp⎟, chum ⎟t∫ʌm⎟, chump ⎟t∫ʌmp⎟, sand ⎟sænd⎟, sands⎟sændz⎟

Mention should be made that vowel or consonant alternation may be combined with shift of stress:
e.g. canal ⎟kə'næl⎟, channel ⎟'t∫ænəl⎟, divers ⎟'daɪvǝz⎟, diverse ⎟daɪ'vǝ:s⎟, desert ⎟'dezǝt⎟, dessert ⎟dɪ'zǝ:t⎟

2.2. At the morphological level, a large number of pairs or groups of troublesome words are real traps in translation. 2.2.1. N-N pairs
admission, admittance advance, advancement apposition, opposition ascent, assent assent, consent, assurance, insurance barbarism, barbarity base, basis bondman, bondsman boor, bore brake, break breach, breech camouflage, camouflet canal, channel canary, cannery canteen, cantina cantle, cantling capa, cape carton, cartoon catch-up, catchup cessation, cession chord, cord chum, chump colleger, collegian collision, collusion commandment, commendation commissar, commissary commissionaire, commissioner commutator, commuter compeer, compere complexion, complexity composer, compositor composite, compound conscience, consciousness consummation, consumption contention, contentment council, counsel curb, kerb curricle, curriculum data, dates defendant, defender deference, difference deliverance, delivery deportation, deportment disparagement, disparity dispensation, dispense

144

diplomat, diplomate disposal, disposition ditcher, dither dobby, dobie doolie, dooly draft, draught drop-off, drop-out emergence, emergency emigrant, immigrant enormity, enormousness enquiry, inquiry expanse, expense expectancy, expectation failing, failure fish, fishes garb, garbage genius, genus groove, grove informant, informer installation, installment intent, intention

2.2.2. N- N- N groups

cask, casque, casket censor, censure, censer chatelaine, cahteline, chat (up) line chink, Chink, Chinkie courtesy, curtesy, curtsy desert, deserts, dessert discord, discordance, discordancy

2.2.3. Adj. - Adj. pairs

alternate, alternative amateurish, amatory apposition, opposition arbitral, arbitrary ashen, ashy auspicial, auspicious balky, bulky blithering, blithesome bored, boring candent, candescent candid, candied capacious, capacitive carefree, careless childish, childlike chordal, chordial classic, classical comic, comical commanding, commendable commutable, commutative comprehensible, comprehensive compulsive, compulsory

confused, confusing congruent, congruous conscious, conscientious consequent, consequential contemptible, contemptuous credible, creditable critic, critical damn, damned deadly, deathly decorative, decorous deductible, deductive defective, deficient defensible, defensive deferrable, deferred definite, definitive degraded, degrading dejected, disjected delighted, delightful denominational, denominative derisive, derisory desirable, desirous digestible, digestive disappointed, disappointing disordered, disorderly disposable, disposed disrespectable, disrespectful dissentient, dissentious dissociable, dissocial distinct, distinctive divers, diverse elemental, elementary emotional, emotive enviable, envious envious, invidious exhausting, exhaustive expedient, expeditious extant, extent fearful, fearsome fiddling, fiddly fierce, fiery fitful, fitted fixated, fixed flagged, flagging forced, forceful forgivable, forgiving gold, golden graceful, gracious grieved, grievous human, humane immanent, imminent impious, impish impractical, impracticable incredible, incredulous indigenous, indigent indistinct, indistinguishable

ingenious, ingenuous inhuman, inhumane insensible, insensitive intent, intentional laden, loaded leisured, leisurely manly, manish masterful, masterly righteous, rightful seasonable, seasonal sensible, sensitive special, specious unreasonable, unreasoning vacant, vacuous varied, various vindicative, vindictive

2.2.4. Adj. - Adj. - Adj. groups

allusive, elusive, illusive amenable, amiable, amicable barbarian, barbaric, barbarous benefic, beneficent, beneficial civic, civil, civilian congeneric, congenial, congenital continual, continuative, continuous decretal, decretive, decretory depressed, depressing, depressive diffuse, diffusible, diffusive distressed, distressful, distressing effective, effectual, efficient entranced, entrancing, entrenched enviable, envious, invidious explanatory, explicable, expletive fatal, fated, fateful ineffective, ineffectual, inefficient

2.2.5. N - Adj. pairs

blight, blithe chilli, chilly cleric, clerical clinic, clinical commode, commodious confidant, confident crud, crude

145

currant, current dependant, dependent dinghy, dingy dope, dopey errand, errant

2.2.6. V - V pairs

adjudge, adjudicate afflict, inflict alleviate, elevate allude, elude appose, oppose attach, attack avoid, evade avouch, vouch boost, boast charted, chartered command, commend decompose, discompose decry, descry

deduce, deduct detract, distract disable, disenable distrust, mistrust elapse, lapse enjoin, join endanger, engender implicate, imply induce, induct merge, emerge *** fasten on, fasten onto follow up, follow up with fix up, fix up with get down, get down to give over, give over to give up, give up on, give up to go through, go through with

mess around, mess around with, mess with muck about, muck up *** approve, approve of become, become of believe, believe in

2.2.7. N -V pairs

advice, advise bath, bathe blighter, blither breath, breathe clam, clamp cloth, clothe cold pack, cold-pack device, devise dispensation, dispense disproof,disprove

2.2.8. The pairs of groups which are less frequent are the following:

Adj.- N:Cambrian, Cambric; directional, directory; duff, duffer; fair, fare; fallow, fellow; V- Adj.: decouple, decuple; collide, collied; disparage, disparate; leer, leery; drowse, drowsy; V - N: applaud, applause; avenge, revenge; broach, brooch; caper, capper; chafe, chaff; commandeer, commander; concede, conceit; cruise, cruse; descend, descent; keep away, keepaway; Adj. - Adj. - Adj. - Adj. groups: lone, lonely, lonesome, alone; N – N - Adj.: adherend, adherent, adhesive; N – N –N- Adj – Adj.: dud, dude, duds, duddy, duddish; N – Adj. - N: diagnosis, diagnostic, diagnostics; N – Adj. – Adj.: descendant, descendent, descendible; maniac, maniacal, manic; dough, doughty, doughy; N – Adj.– N- N: desert, deserted, deserts, dessert; Adj.–N- Adj: cameral, cameralist, cameralistic;disputable, disputant, disputations; Adj. – Adj. - N: civic, civil, civilian; Adj. – V-en: complected, completed; drab, drub; Adj. – V – Adj. – Adj.:dilatate, dilate, dilative, dilatory; Adj. – N- V: agape, gap, gape; Adj. – V- N - Adj: loath, loathe, loathing, loathsome; N – V- Adj. – Adj.: dot, dote, doting, dotty; Adj.– N- Adj- Adj.: dull, dullard, dullish, duly; Vt Vi/ Vi Vt: avouch, vouch; decompose, discompose; N – V- N: commandant, commandeer, commander; V-V-V: assure, ensure, imsure; V-V-V-V-V: raise, rise,rouse, arise, arouse; V-N-N: ascend, ascent, asssent; V-N-Adj. –N: dodge, dodger,dodgy, doge; V-Adj.- N-Adj. :dump, dumpish, dumpling, dumpy; Conj-N-N: but, butt, bute; V-V-N: billow, bellow, bellows; Adj.- Adv.: light, lightly; mere, merely; Adv. –Adj.: readily; ready; Adj.- Adv. - Adv:outward, outwardly, outwards; Adv.- Adv.: alternately, alternatively; altogether, all together; exceedingly, excessively; especially, specially; first, firstly; Adv.- Adv. – Adv.: at last, lastly, last of all.

146

comprehensible ⎟. clar. modality.) There was a family council to decide what to do with the land: consiliu. packaged . the adjectives getting the suffix –al or –ic: e. like the indications of grammatical status.) (of education) teaching pupils of different abilities over the age of 11: She goes to the local comprehensive (school).(law) a lawyer (in Britain a barrister) defending someone in law court: Neither of the parties were represented by counsel (= neither of them had lawyers).2. ethnical.e. electrical. This document is comprehensible only to specialists. dragon. This article gives a comprehensive knowledge of the subject: minuţios. town council. comprehansible – comprehensive. which took pupils depending on whether they had passed or failed an exam called the eleven-plus. comic. sadist. There are pairs of troublesome adjectives which may be real traps for translators. v.packed. (esp.) 1. introduced in 1965. ethnic. magic. Cultural note. comical. commissionaire – commissioner. doolie – dooly.9. sadistic. The explanations concerning the cultural differences are given either in brackets. capitalistic.wolly. 3. (to) (formal) that can be made out: It was a short. economical. inteligibil. clinical.2.kɔmprɪ'hensǝbǝl⎟ adj. 1. pessimist.insure. magical. Cultural note In British English council is used for local government authority. 2. commutator – commuter. or as a cultural note. That is why the Americans use the collocations: city council. or to take decisions: The matter was debated in the Security Council (fig. clasic. 3. It is not very common in the US. tactical. pessimistic. 3. modern. cheveret – chevret . electric. The judge called the defence counsel to set forth evidence: avocat. vast. be on the council: to be an elected member of it: Her husband is on the council: a fi membru (ales) în consiliu. 2. a group of people appointed or elected to make laws. topic. commisar – commisary. a nu-şi face cunoscute planurile. variety of English. or literary) advice: The president took counsel from some clever specialists: sfat. we thought of the local comprehensive.certificated. (no comp. They are usually pointed out when discussing the differences between pairs or groups such as gold-golden. 147 . or sunk-sunken. Some examples of such confusables are: assure – ensure . tactic.10. or intentions secret: He had been known to be a man who used to keep his own counsel: a nu-şi spune secretul. capitalist./ pl. replaced the old system of grammar schools and secondary moderns. dom-dome. minute: There had been comprehensive inspection of the whole factory. wood – wooded – wooden. intenţiile. 2.dragoon. There are differences between past participle forms such as certified . BrE) the group representing local government in a town: The council have told them to clean the streets: consiliu local/ municipal. clinic. classical.chilly. critic. rot-rotten. Over 80% of British pupils attend comprehensive schools. (+ sing. to keep one's own counsel: to keep one's opinions. dobby. 2. BrE.chevrette. chilli. not to mention the basic differences between such forms as drunk – drunken. carline – car line. county council. and wool-woolen. i. canteen – cantina. comprehensive ⎟.dobie. cafe – cafeteria.kɔmprɪ'hensɪv⎟ adj. centenary – centennial. Culture specific confusables are some of the greatest translation traps. council – counsel. topical. (formal. register.g.2. counsel ⎟'kaυnsǝl⎟ n. critical. comprehensible speech appreciated by everybody. thorough. The comprehensive system. modernistic. Children are often put in groups according to their level of ability at a comprehensive: We didn’t want to send our son to a public school. care se poate înţelege. economic. 1. cuprinzător. where the system of local government varies from state to state. For example: council ⎟'kaυnsǝl⎟ n.

Croitoru. Preda and M. ‘Dead flies cause the ointment of the apothecary to send forth a stinking savour’ (ibidem). Bantaş (1999) Dicţionar englez-român. 1982: 116. To conclude. Oxford: Oxford University Press. E. Last..g. 1982: 116. [9] Nicolescu et al. [4] It was originally used with biblical allusion to Ecclesiastes 10:1. collocational patterns and idiomatic phrases into Romanian? The entries included in Confusables as Translation Traps with their contextualizations and Romanian equivalents may give you a clue about this. a fly-on-the-wall documentary used with reference to ‘a film making technique whereby events are merely observed and presented realistically with minimum interference rather than acted out under direction (ibidem). ABSTRACT What are the challenges to be faced by learners of English when translating troublesome words. Iaşi: Institutul European. Tatos (1982) Dicţionar frazeologic român-englez. “The image was given a different slant by Michael Crichton’s thriller Jurassic Park (1990) and the Spielberg film based on it. Pamfil-Teodoreanu. Thus. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. [11] Nicolescu et al. [13] Croitoru 2004: 112. spelling.. NOTE [1] Bryson 1990: 2. [14] Croitoru 2004: 111. a dictionary of troublesome words or confusables is very useful for giving indications about usage. the sense of testing public opinion about ”one’s creditworthiness gave rise to the current figurative usage”. L. [6]This meaning is derived from the historical sense ’raise money on credit’. (2004) Dictionary of Confusables as Translation Traps. [3] It may also occur as a modifier. E. An ideal to touch is for such a ’beneficient’ act of writing a book of confusables as translation traps to be ’beneficial’ to the ’next-users’ too. A. in which the DNA essential to the recreation of dinosaurs was retrieved from the animal’s blood supposedly fossilized with the insect that had fed from it” (ibidem).4. pronunciation. besides the explanations referring to the differences in meaning between confusable words. B. 1982: 117. [5] Allusion is made to the amber –trapped fossilized bodies of insects. an index of Romanian words and phrases corresponding to the English confusables is of a great help to the ’end-users’. (ibidem) [7] Nicolescu et al. (2006) Oxford Dictionary of Phrase and Fable. [8] Nicolescu et al. ***Longman Dictionary of English Language and Culture (1992) UK: Longman Group Ltd. Knowles. 1982: 116. Bucureşti: Editura Teora. L. Leviţchi. the contextualizations being as essential as their translation because they reinforce the meaning and show how words are used in context. I. [10] Leviţchi and Bantaş 1999: 342. (1990) Mother Tongue. but not least. and A. UK: Penguin Books. 148 . [12] Leviţchi and Bantaş 1999: 343. Nicolescu. e. [2] Reference is implicit to Aesop’s fable of a fly sitting on the axletree of a moving charriot and saying ’See what a dust I raise’ (Knowles 2006: 261). REFERENCES Bryson.

deşi s-au obţinut foarte multe doctorate. Vocabularul limbii ebraice biblice era compus din aproximativ 149 . cele nominale au ajuns să fie lexicalizate. substantivul se acordă în gen şi număr cu numeralul. care se exprimă. care ne-au lăsat câte o lucrare în acest sens. Rădăcinile cuvintelor sunt în majoritate triliterale şi ele îşi păstrează numai consoanele. nu doar pentru filologi. fie prin forme vechi de colectiv. Verbele au numai două moduri personale – indicativ şi imperativ şi două impersonale – infinitiv şi participiu. valorile gramaticale exprimându-se prin alternanţe vocalice (flexiune internă). ci. cu rădăcinile triconsonantice. Universitatea „Dunărea de Jos“ Galaţi SEMANTICA REFERATULUI BIBLIC AL FACERII LUMII « Ştiinţa dicţionarelor – dicţionarul abordat din perspectiva lingvistică. aş dori să fac unele precizări legate de limba ebraică biblică. Substantivul la singular se opune unei forme de colectiv. puţin variate. Schemele nici verbale. timp şi mod. de câţiva temerari.Hr. Face parte din limbile semito-hamitice. care se înrudeau între ele. pr. Ion Bria [2]. De aceea. Mircea Basarab [1]. Dacă schemele verbale folosesc sufixe pronominale şi sunt de 3 feluri – diateză.Ionel ENE. cu unele mici excepţii. Literele alcătuiesc rădăcina triconsonantică sau baza cuvântului care se scrie de la dreapta la stânga. pentru toate specializările posibile. o inimă care să bată coerent. ca şi cele nominale se pot obţine prin alternanţe vocalice (flexiune internă). nominale. Formele verbale. Mircea Păcurariu [3]. fiind vorbite de descendenţii lui Noe [4]. Limba ebraică biblică face parte din grupa limbilor canaanene şi a fost vorbită în Canaan. Limba ebraică biblică are un alfabet consonantic. cele 23 de consoane putând da. o conştientizare a secetei culturale. limbile semito-hamitice sunt flexionare. problemă care. Deşi în ultimii 20 de ani s-au înfiinţat mai multe Facultăţi de Teologie. unele eforturi. de strictă necesitate. dar care sunt destul de firave faţă de potenţialul pe care îl are Biserica Ortodoxă Română. pentru derivarea cuvintelor se folosesc diferite metode. diferite părţi de cuvânt. Ne referim la Pr. Părţile de cuvânt se obţin prin combinaţia vocalelor. aceasta se exprimă prin două mărci. încă nu funcţionează la români. ci în posesia unor astfel de instrumente de lucru. într-un număr limitat de scheme prin care se exprimă raporturile gramaticale. În teologia românească problema dicţionarelor este secundară. dar şi provocarea temei – Ştiinţa dicţionarelor : 2) conştientizarea nevoii unui dialog interdisciplinar în cercetarea academică . Formulăm explicit motivele colaborarii noastre : 1) generozitatea.). în general. într-o lume academică. cunoscută de toată lumea. Nu putem trece sub tăcere. în care s-au scris cărţile Vechiului Testament. care este formulă autonomă şi se foloseşte ca subiect sau predicat. nu în ştiinţa dicţionarelor. Majoritatea substantivelor derivă din rădăcina verbală. odată cu intrarea israeliţilor (sec. dar care are încă nebănuite profunzimi : Referatul Biblic al Facerii Lumii. iar adjectivul nu are forme speciale pentru gradele de comparaţie care se redau prin adăugarea prefixului. depuse până acum. am acceptat invitaţia «Centrului de cercetare în Teoria şi practica discursului». lipseşte un dispecer general. articolului sau repetarea cuvântului. din nefericire. deşi avem baza logistică pentru o abordare frontală a nevoilor imediate de întocmire a unor dicţionare teologice. 3) posibilitatea susţinerii unei comunicări. substantivele comune compuse sunt puţine şi. cea de a doua prescurtată sau sufixată are valoare de complement direct la verbe şi de posesie la substantive. verbale şi nici verbale. A cunoscut o dezvoltare deosebită. Provocare este şi pentru Teologie. nici nominale. Ca şi limbile indo-europene. încă nu se pune la noi. XIV-XIII î. în distribuţie complementară : prima.d. Conştiinţa colectivităţii în cercetare. prin combinaţia lor. Faţă de consoane. Schemele sunt după posibilităţile lor combinatorii. pr. În ceea ce priveşte persoana. Mai facem şi precizarea că. fie prin forme cu sufix. dar şi ca obiect cultural » este o provocare extraordinară. pare-se. devenind limba naţională a evreilor. Înainte de a trece la tratarea propriu-zisă a temei. deoarece suntem mult prea săraci. vocalele (lungi sau scurte) au un rol secundar. despre o temă. ele schimbă uşor. nici nominale se combină numai cu prepoziţia şi pronumele personale.

care este urmată. căci. cu care se deschide descoperirea lui Dumnezeu sau Revelaţia. dar momentul este deosebit de semnificativ. oricine va dori să cunoască Adevărul. cu cele două direcţii : Mişna (sec. el va spune oamenilor. Din excepţie în excepţie. îşi pierde originalitatea şi tinde spre imitaţie. omului i-a fost foarte greu să mai descifreze mesajul divin. de autori. Întrucât poporul nu mai vorbea limba ebraică. Din sec. De 10 ori se întâlneşte la plural – tol’dot. II d.). îşi pierde prospeţimea. 1) [9].Hr. în 1921. Încercarea de a surprinde semantica expunerii modului în care Dumnezeu i-a descoperit lui Moise că El este Creatorul Universului. şi Babiloniană. XVIII se naşte ebraica medie sau neoebraica. căruia Dumnezeu i-a descoperit. legate de natura şi istoria textului biblic. IV d. Recunoscută ca limbă oficială. ca ceea ce el scrie să fie accesibil omului.Tu. XIX de ebraica modernă sau ivrit. Be’re’şit bârâ’ Elohim hassamayim we’ha’areţ. iar în poezie prin claritatea stilului. ca. momentul în care „Teologia se făcuse filologie”. Dacă Dumnezeu a vorbit cu Adam într-un mod simplu după căderea în păcat. în textul masoretic. iar el a reuşit să articuleze în cuvinte.Hr) şi Ghemara (Ierusalimiteană sec. la puţin timp. „de studii şi cercetări savante. cu foarte multe împrumuturi. chiar în mediile universitare sau cercetarea academică. a încercat să paseze responsabilitatea. glose şi explicaţii. să citească mesajul său. de aceea îl redăm şi noi : « . care derivau din 500 de rădăcini triconsonantice [5].Hr. dar Aaron. a avut loc în timpul lui Moise. cu evaluări semantice şi ediţii critice…. de traduceri şi copişti. mai mult chiar să le ofere Cuvântul Său scris. într’adevăr. ebraica modernă devine limba principală a statului Israel. atât faptul că El e creatorul Universului. fratele tău. anume pentru oameni şi prin oameni » [7]. păstrate la început pe cale orală.Cum o voi face Doamne. II d.5500 de cuvinte. fapt ce a dus la apariţia unor traduceri. dar precisă. aşa numitele targume aramaice (parafrazări). uneori. cotitura în istorie. fraze şi cărţi. pe când cea de-a doua. doreşte să fie cuprins în şi de cuvinte. în anul 1948. textul ce se citea la sinagogă nu mai era înţeles. un bâlbâit. a izvorât din dorinţa de a vedea cât de profund este mesajul biblic şi cât de superficial este el abordat şi expus. peste veacuri. pentru înţelegerea Sfintei Scripturi. a fost obligat să folosească raţiunea şi limbajul uman. Moise a ezitat. Când a fost chemat la această misiune. prin naturalul şi prospeţimea imaginilor istorice. de limbi originale ori derivate. tu îi vei spune lui. la sfârşitul sec. tâlcuiri. Este important de cunoscut că « Biblia e însăşi rostirea lui Dumnezeu. de codici şi colecţii. facem precizarea că Referatul Biblic al Facerii este partea de început al primei cărţi a Vechiului Testamnet [6]. cu exprimare simplă. Moise a mai primit o poruncă: Apucă-te şi scrie totul într-o carte! Şi el a scris şi de atunci au început problemele analizate de filologi şi teologi. ca limbă literară religioasă. menit să redea filologiei transparenţa teologică prin care cuvintele redevin Cuvânt” [8]. Eu îţi voi spune ţie. cartea Facerii se numeşte Bereşit – be’re’şit – la început. Întorcându-ne la tema noastră. pentru ca acest lucru să fie cunoscut şi de ceilalţi oameni. se naşte ebraica mişnaică. de vreme ce sunt gângav ? . Şi nu cred că ar fi cineva care să nu înţeleagă că Moise. şi astfel tu vei fi pentru el ceea ce sunt Eu pentru tine ». A fost nevoit să transfere imaginile descoperirii în text clar. Întru’nceput. prima fiind cunoscută sub numele de epoca de aur şi s-a impus prin puritate. numită Facerea sau Geneza. deosebim ebraica preexilică şi cea postexilică. Este momentul în care Dumnezeu se descoperă. prin care Dumnezeu a ales să le grăiască oamenilor. Dar să pornim la drum! „Întru’nceput a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”(Facere I. stabilitate în proză. iar evreii o vor folosi numai în cult. în ultimă instanţă. sec. totul. dar şi modul în care l-a creat. din sec. eşti. după primul cuvânt. Cu timpul ebraica este înlocuită în vorbire cu aramaica. Ele au fost fixate în scris în Talmud. VI d. în dialogul divino-uman. stilul se alterează. În evoluţia ei. cu sensul de Istoria 150 . Este important de reţinut că. nu e.Hr.

Care este sensul primitiv al lui bârâ (în araba-sudică semnifică a construi)? În Biblie. arată că Moise „a spus mai întâi: „Întru început”. Scriptură. Septuaginta [10] a tradus Geneseis. uneori. În ceea ce priveşte noţiunea de timp. cum găsim definit acest monument în literatura contemporană. Cuvântul yom a fost tălmăcit şi răstălmăcit de teologii creaţionişti.5. povestea creaţiei. qânâh – creează. în Num. trebuie să spunem că. Cei 72 au pus deci în circulaţie termenul de Geneză (origine). 31. Dar este puţin probabil ca această dublă semnificaţie să urce la două rădăcini diferite qnw şi qny. al teologiei biblice asupra creaţiei. 21.5. 16. În Psalmi sunt aluzii la Fac.16) sau redată prin formula foarte frecventă de zi – zile – yom [16] . 2. care nu este niciodată însoţit de un acuzativ de materie. este bârâ – bârâh.1. prin intermediul cuvântului ’enet (cf. expresia „întru început” sugerează că Dumnezeu transcende timpul. âsâh – face. Termenul tehnic.II. 15. În Ester 9. 34. 31.9. că El este anterior oricărei mişcări [14]. a arătat că verbul ebraic qanâh nu înseamnă numai a cuceri. 30 (unde are ca subiect moartea subită a lui Datan şi Abiron) şi în Ier. întâlnim cuvântul ’et. făcând deosebire între: yâsad – fondează. 27 şi în părţile aramaice ale Vechiului Testament se întâlneşte termenul de ze’man. în care s-a tradus Sf. în Omilii la facere. şi de 3 ori în Ieş. Originalul ebraic foloseşte mai multe verbe. 32. Vasile cel Mare. 19 şi 22.6. în care subiectul este Eva. dar prin intermediul formei ’edet” [15]. sunt 151 . iar Vulgata [11] – Generationes. Timpul convenit sau data unei sărbători religioase se numeşte mo’ed. 30. 14. se foloseşte verbul a face. de aceea Septuaginta nu l-a tradus decât de 3 sau 4 ori (Ier. ideea fundamentală a cuvântului pare să fie a face un lucru minunat. Înainte de a analiza acest cuvânt. dorim să menţionăm faptul că în toate limbile. ci şi a crea. Est. 32. chiar şi în cea de specialitate. Cuvântul ’et nu are sensul abstract al grecescului chronos.începuturilor sau a familiei. în Vechiul Testament. Dar. 6. 13) prin chronos. care figurează de 52 de ori în Biblie. Este folosit de 297 de ori. nou. ca să nu socotească unii că lumea este fără început. Aramaicului ke’net – şi acum). 7. a fost tradusă. formează.4. cu sens apropiat acţiunii creatoare.4.1. bârâh – face. 34. A făcut. Vechiul Testament nu-l foloseşte decât pentru a desemna acţiunea divină. Doi termeni sunt mai familiari expunerii creaţiei : qânâh şi bara. 1. Mo’ed – timpul determinat). Deut. are probabil acelaşi sens cu exprimarea din Fac. Verbul apare cu acest sens şi fără semnificaţie teologică secundară. se prezintă de 7 ori la Fac.10 (unde se referă. de 3 ori în Fac. bânâh – construieşte. în dorinţa de a acomoda textul biblic cu datele ştiinţifice ale unei epoci deja depăşite. holid – naşte. Dar justificarea directă a acestui nume este Referatul Biblic al Facerii. prin he biblos geneseo [12]. se aplică la minunile pe care Dumnezeu le-a făcut în favoarea poporului său).24. P.1. Se va reţine că acest termen.7. alţi cercetători cred că derivă de la rădăcina ya’âd (a fixa o întâlnire.1. sub influenţa de la Fac. yaşar – modelează. 22 (unde se vorbeşte despre lucrul nou al întoarcerii lui Israel la Yahve).1. la unii autori exilici sau postexilici. Obiectele lui bârâ. ca şi pe vocabularul Vechiului Testament. Humbert. Sf. Cu acest cuvânt începe cartea şi a cărui formulă –cheie – tol’dot (Fac. care zămisleşte şi naşte.1. ca să arate că ceea ce a făcut este o foarte mică parte din puterea creatoare a lui Dumnezeu”[13]. Apoi a mai adăugat „a făcut”. aşa cum se exprimă Moise la Fac. Termenul poate fi subiectul unui simpozion. de 26 de ori prin hora şi alteori prin adverbe de timp sau prin adjective. la Ieş. Prin intermediul Vulgate numele de Geneză a primit dreptul să fie citat în Occident. un timp lung al unei vieţi umane sau o perioadă istorică este numită dor (Fac. dar de 162 ori prin kairos. un cercetător. Verbul qânâh are sensul de a crea. de la rădăcina ’anâh (a răspunde sau a se ocupa de ceva).30. a produce cu Yahve. Pe de altă parte.1 – „aceasta este cartea neamurilor …”. Sprijinindu-se pe textele ugaritice ale inscripţiilor de la Karatepe şi Leptis Magna (Africa de Nord). cf. 4). în diverse situaţii şi foarte mulţi cercetători cred că „termenul derivă. 6. sau pentru a reda timpul. emoţionant. Ieremia 31. apoi în Numeri 16.10.

totuşi el este atestat atât independent. Teonimul izolat prezintă dificultăţi datorită faptului că pronunţia sa a fost interzisă. în acelaşi timp. spune: „Aşadar.12) [17]. Putem spune că verbele âsâh.7). Mântuitorul ne-a invitat să avem grijă ce vorbim. Dumnezeu. în măsura în care gândirea noastră umană. bârâ’. ci o putere de a atribui lucrurilor un nume. qânâh. în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament este IAHWE. 6. Deşi traduse. El ne-a rugat să avem cuvintele „drese cu sare”. semnifică o acţiune divină. trebuie să recunoaştem că omul este singurul care a primit de la Dumnezeu o facultate a raţiunii. Câţiva autori. pe care noi o credem a fi în Tatăl. al unui mare număr de antroponime. pentru bietul om.1. Toţi oamenii cunosc că acesta este numele pe care-l dăm noi. în timp ce termenul bârâ’ semnifică numai o acţiune divină. Iar darul cuvântului îşi are farmecului lui.27. să găsim un nume Celui ce este deasupra oricărui nume?). ca acesta să fie numele bun sau incoruptibil. cât şi ca element teofor. Sf. poate să găsească câteva nume susceptibile a desemna natura ce este deasupra acesteia şi de a le ajusta. cu adevărat. 45. începând din epoca ahmenizilor şi că acest nume tabu a fost înlocuit în 152 . lumina şi întunericul (Is. să semnifice. De aceea. nimeni nu a tradus complet textul ebraic. orice cuvânt este o cale către Dumnezeu.4). fiindcă pentru orice cuvânt neroditor vom da seama. este sensul pe care l-au dat evreii totdeauna acestui verb. Căci. bânâh. 148. că sensul său propriu este acela al creaţiei din nimic. pe care o descoperă Referatul Biblic. 2. holid. valoare ce a avut-o cuvântul în gura lui Dumnezeu (am îndrăznit să fac analogia. În acest sens. ca să arate că lumea este o operă de artă. în ultimă instanţă. Grigore de Nazians spune că nu e cu putinţă să-i dăm un nume lui Dumnezeu. Tatălui şi Fiului şi Sf. ci „a făcut” [18]. De altfel. a crea din nimic şi ia sens propriu. depăşeşte ceea ce numele pot să însemne. un drum ce face legătura cu cineva sau cu ceva. chiar catolici [20] au crezut că acest verb. fiecare cuvânt este o punte. Numele divinităţii. în Fiul şi în Sf. punţi de legătură. pusă înaintea tuturor spre a fi privită şi contemplată şi ca să facă cunoscută înţelepciunea Creatorului ei. din prima zi. ci a zis:” întru început a făcut”.cerul şi pământul (Fac. el ne descoperă ceva şi altceva şi iarăşi ceva şi altceva. Duh. Dimpotrivă. prefăcută după credinţă. nu este acelaşi cu a face din a doua şi următoarele zile. care le este apropiat. yasad. Mai mult. Referindu-se la această realitate. pentru o mai uşoară înţelegere a provocării cuvântului). o inimă curată (Ps. yâşar. în mod asemănător. dar numai la formele qal şi nifal [19]. de cele mai multe ori. în care verbul a face. putem spune că traducătorul este trădător – tradutore traditore. Sf. raţiunea lui să fie valabilă numai în descoperirea sensurilor lucrurilor şi fiinţelor. dar deschide şi perspective. divinităţii. soarele. omul (Fac. nu-i posibil ca singurul din Universul nostru. Dar ne dă posibilitatea. este această legătură reală cu fiinţa lucrurilor.1. De aceea. oricărui suflet. pe când verbul bârâ’. El este. Întorcându-ne la numele lui Dumnezeu. într-adevăr. iar. ceva despre fiinţa lor. nu semnifică prin el însuşi o creaţie propriu-zisă. fie şi numai dacă ne gândim că rolul limbajului este să deschidă. Nu s-a dovedit niciodată că a luat şi alt sens. De aceea. care spune.7). creştinii. textul ce ne transmite credinţa nu adaugă ce nume (cum am putea. mai bine zis. 51. o provocare reală. tot ceea ce fiecare consideră demn de a fi primit pentru a desemna natura fără atingere” [21]. n-a zis „a lucrat”. pe de altă parte. Deşi este prezentat ca nume al divinităţii naţionale a poporului lui Israel şi al lui Iuda (cele două regate). Conţinutul darului lui Dumnezeu. cu verbul a face. pământul (Amos 4.1. capabil să descifreze sensul sau raţiunea lucrurilor să fie omul. înseamnă a face sau. vom arăta ce descoperă omul modern. sau o creaţie din nimic. înţeleptul Moise n-a folosit alt cuvânt. totuşi înseamnă a face din ceva. Vasile cel Mare. nici „a adus-o la existenţă”. Poate nu greşim dacă spunem că. până ni-L descoperă pe Dumnezeu. pe de o parte. cei mai mulţi exegeţi gândesc. deoarece „Singură natura necreată.2). luna şi stelele (Ps. sunt cuvinte care exprimă operaţiuni umane sau operaţiuni divine.1. zicând nume. gradat. deoarece. nu. fiinţe şi spre Dumnezeu. să-i dea valoarea creatoare. 5. Duh. făcut omului. adică nu o putere de a raţiona în abstract. căi de acces spre lucruri. Dar.13). iar în descoperirea lui Dumnezeu.

din sec. Se întâlneşte forma YHW pe câteva ostraca Elephantine şi într-un papirus. Ikludum – a înţeles.Hr. din ce în ce mai mult. IX în sec. din sec. ale scrierilor postbiblice. decât pornindu-se de la câteva mărturii vechi. etc. în nordul Sinaiului. a exista. În schimb. dar este scris în întregime în manuscrisele biblice. Nu sunt neglijabile nici etimologia şi semnificaţiile numelui divin. Rămâne. Referatul Biblic al Facerii indică faptul că Yahwe se manifesta pe muntele sfânt în uragan (Ieş. la sfârşitul sec. La Elephantine se recunosc câteva exemple de YHW şi de YH la începutul numelui. VI î. În epoca greco-romană. YW. din ce în ce mai mult. În ’ia-awa. În inscripţiile iudaice YHW apărea ca primul sau al doilea element al numelui.d. IX. apoi în papiruşii iudeo-aramaici de la Elephantine. de ex. nu se pronunţa în perioada târzie. tetragrama este înlocuită cu sigla ywy. la factitiv.Hr. Cele trei forme YHW. a vorbi. cu câteva variante ortografice. lagut – ajută. În sfârşit. totuşi.. pronunţia adevărată s-a pierdut. întâlnită într-o inscripţie de la Kuntillet’Ajrud se pronunţa probabil la fel. rădăcina semitică hwy (cu derivatele hyh şi hwh) poate semnifica : a cădea. ha-Sem (în ebraică) şi ze’ma’ (în aramaică). În ceea ce priveşte vocalizarea tetragramei YHWH. Vechiul Testament ne oferă câteva exemple ale formei prescurtate YH. în publicaţiile ştiinţifice.Hr. ca al doilea element al numelui. precum Yehova şi nu a putut fi reconstituită. respectiv Yav. într-o manieră corectă. este aceea de „a emite un sunet sau un suflu”. controversat sensul formei verbale. adică lui ia. sub forma tetragramei YHWH. cum arată Papirusul Fouad 266. Pentru a fixa vechea pronunţie a elementului teofor YHW / YW de nume proprii. Ţinând cont de aceste particularităţi. a fi şi. care a fost scris către anul 100 d. se scria cu caractere ebraice. în special în formula hallu yâh – Aleluia. Această formă se foloseşte. Această formă verbală. în Yo’. YH sunt folosite în Vechiul Testament [22]. redactate în scriere alfabetică consonantică. şi cum confirmă Hexapla lui Origen. dând loc formelor aberante. V î. Astăzi oamenii sunt. începând cu epoca ahmenizilor. care este aproape singura folosită în Vechiul Testament şi în literatura postbiblică ebraică şi aramaică. amorite. sau în 153 . În manuscrisele medievale. trebuie să ţinem cont de două particularităţi ale scrierii cuneiforme: vocala o / o (cu accent circumflex) este totdeauna redată ca u / ù şi vocala finală a cuvintelor. teonimul izolat Y se prezintă. folosită ca nume divin. în textele semitice din nord-vest. dintre care cele mai importante sunt: Adonai – Domnul meu. în care h final de la YHWH este folosit pentru a indica vocala finală e. mai târziu. Ori. a sufla (cu referire la vânt). iatur-Mer – Mer a revenit. la lecturarea Scripturilor şi la rugăciune prin apelative. akkadiene sau nord-arabe: iakub-El – a binecuvântat. Datorită acestui lucru. găsită la Kuntillet’Ajrud. atunci când documente epigrafice nord-israelite atestă folosirea formei YW. Totuşi forma prescurtată YHW apărea în mod excepţional întro inscripţie paleo-ebraică. Sensul de a sufla trebuie să fie foarte vechi. fără h-ul final. Numele teofore nu constituie niciodată tetragrama completă. Majoritatea accepţiunilor converg cu uşurinţă spre a restabili o noţiune de bază. în unele manuscrise ale versiunilor greceşti ale Vechiului Testament. precedat de forma de pronume personal de la persoana a treia singular.. cu precizarea că literele YH corespund începutului cuvântului. care. care reprezintă forma completă a numelui. poate fi reconstituită cu certitudine pe baza transcrierilor greceşti şi trebuie să se citească Yahweh. ale acestui proces. în aparenţă. verbul însuşi provenind dintr-o onomatopee. ia’uq – ţine la depărtare. î. a crea. cu precizarea că numele divin fusese notat într-o grafie pur consonantică. de acord că tetragrama reflectă. a fost substantivizată. această ultimă formă evoluând. care nu a transcris tetragrama în caractere greceşti.uzul zilnic. Astăzi. Forma de YHW. În sfârşit.d. ya. ajungem la concluzia că elementele teofore YHW şi YH se pronunţau Yaho.d. printre vechile teonime semite.. 19). Se găsesc mai multe exemple. forma YHW’ de la Elephantine trebuie să corespundă lui iao’ din papiruşii biblici şi să sugereze o pronunţie de felul yaho. iaitha’um –salvează. Varianta YHH poate să indice aceeaşi pronunţie. Este important de cunoscut faptul că. a fi pasionat. cea mai veche formă a numelui şi că el reprezintă un aspect conjugat al verbului hwy.Hr. anterioară lui Mesia. care este indicat de actuala vocalizare a Bibliei masoretice. se foloseşte forma de Yahve.

dar cu sens diferit. care în Fac. cuvântul caelum exprima.1. şi anume: cosmogonia postexilică a Fac. atât în prima zi. materia elementară. Yahwe să semnifice a suflat sau suflă [23]. o realitate cosmologică (planeta. la spaţiile intersiderale (cerul-cerurilor. în linii generale. folosit de cei 72 – Septuagintă. sunt acroşaţi pe firmament.1 – 2. Grecii vedeau în cer. În realitate.14). 1. sub forma varuna. Ca şi firmamentul. un acoperiş. Putem spune că. în primul caz. de la troposferă (păsările zboară în cer. ca şi în alte limbi de altfel. firmamentul fiind cuprins în această imensitate. este mai degrabă un semitism imitat. Mt. Originalul ebraic ne lămureşte. locul sălăşluirii lui Dumnezeu. la început. ceea pentru logica noastră pare anormal. aceea a unei ţesături întinse de Dumnezeu (Is. sau după un alt model cosmologic. Totuşi câmpul semantic. Constatăm că apare cuvântul cer. etc.20). la 6. ca un fel de acoperiş al lumii terestre şi-l exprimau prin cuvântul ουρανος. fie de două ori pământul. Samayim are un sens mai general şi de asemenea religios.1. sunt de altfel (Deut. Dar aici se mai impune o precizare. împărăţia lui Dumnezeu (Dan.8. misterioase (de deasupra firmamentului!) unde sunt izvoarele adâncului şi jgheaburile cerului (Fac. iar al doilea re referă la pământ ca sol. cum stau lucrurile. totuşi diferite. pământul pare să se confunde.1. de la o situaţie la alta sau care se deduce din context. prezintă o imagine un pic confuză a creaţiei Pământului – ’ereţ. 3. cu rădăcina ku – a scobi.7. iar în a treia zi a poruncit ca „Apele de sub cer să se adune într’o singură adunare şi să se arate uscatul” (Fac. opus cerului. dar se traduce cu singularul – cerul. el dă o consistenţă cvasiarhitecturală. 4. fiindcă sunt doi termeni diferiţi. se află deasupra pământului.1.zgomotul unei brize uşoare (I Regi.1).96. Şi Dumnezeu a numit tăria cer”(Fac. „Dumnezeu a făcut tăria şi a despărţit apele cele de sub tărie şi apele de deasupra tăriei.14 – 15. sinonim cu râqîa – firmament.11). de la rădăcina kha – a străluci [24]. pe când limbile semitice nord-vestice se foloseşte la plural din dorinţa de a exprima ideea de expansiune spaţială. dezordonat şi dezorganizat – 154 .19) fixaţi în cer. Primul desemnează. lumea îngerilor (Ps. sau tronul lui Yahve. a tunetului (I Regi 2. însă. Pentru ambele cazuri şi grecii folosesc acelaşi cuvânt – ge – γη. 1.. mai ales.6).1. ideea de boltă. 63.10). este cu neputinţă să nu constaţi că Dumnezeu a făcut în prima zi cerul şi pământul. Sensurile sunt. Aceştia sunt ’ereţ şi ’adâmâh. Mai întâi (Fac. 3 – ’erţ… zâbat hâlâb udbaş – pământ care curge ca laptele şi mierea.. 3. nu pare să facă ecoul pluralităţii cerului. minunate. În Sfânta Scriptură samayim este. Aştrii.12). În traducerea românească. mai ales. 4. Este cu neputinţă să fie una şi aceeaşi realitate.1. atestat în gândirea elenistică gnostică sau rabinică şi în apocrife.8: Şi Dumnezeu a numit tăria cer.10.55. 4. Citind Referatul Biblic al Facerii lumii. el corespunde la tot ceea ce. trecând prin aceste regiuni celeste. care se folosesc pentru ceea ce la noi s-a tradus prin unul – pământ. 19). încă din actul creator iniţial şi formând împreună cu el. în acest sens. a grindinii (Iosua 10. Pluralul ouranoi ουρανοι.10). Pe de altă parte.1. Iarăşi ai sentimentul că Dumnezeu a făcut. teren. Cuvântul samayim se pare că vine de la rădăcina sâmâh – a fi ridicat. sau poate ideea de lumină. deschis de samayimi este mai larg decât cel al lui râqî. 7-8). În latină.11). am spune noi). etc. Astfel. în prima zi a fost creat cerul – lumea spirituală. Cuvântul samayim este folosit în textul ebraic la plural.2) şi zăpezii (Is. în special. în univers. în cartea Deuteronom găsim cea mai simplă lămurire.23. 11).9)…şi Dumnezeu a numit uscatul pământ” (Fac. Cuvântul era şi în sanscrită. adică cel mai sus. Deut. căci Dumnezeu nu putea crea de două ori acelaşi lucru.1. cât şi în a doua zi.1-2). asupra pluralului samayim. acesta din urmă este un termen tehnic şi cosmologic cu deschidere foarte redusă. fie două feluri de pământ. Această identitate conceptuală între samayim şi râqî este explicit enunţată în Fac. Cerul. el se găseşte la singular doar în semitica orientală. Fac.1). cele două concepte se înlocuiesc adesea. iar al doilea caz la 41. 19. în limba română. cu precizarea că doar în limba română traducerea este aceeaşi. Universul (Fac. cu stâlpi (Iov 26. Spre exemplu. se spune că „Întru’nceput a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”(Fac.17). o anvelopă. cerul este prevăzut cu jgheaburi (Fac. provenind din rădăcina var¸ care însemna a acoperi. De aceea e posibil ca.10).20 – hâ’âdâmah…zâbat hâlâb udbaş – pământ care curge ca laptele şi mierea. în limba ebraică întâlnim două cuvinte: samayim şi râqîa. iar în a doua zi. o îmbrăcăminte.2. Pământul.

conţinând în sine germenii întregii vieţi (Ps. Am constatat.2. Dar nu este totdeauna la fel aceeaşi formă. 1. Dimpotrivă. 1). Suntem aici victime ale ambiguităţii. cuvântul ‚âdâm este folosit de 23 de ori. Important este că. în literatura de specialitate. cu excepţia a trei cazuri. În Referatul Biblic al Facerii. Pământul este un deşert steril. în acelaşi timp că sensibilitatea celor ce folosesc ebraica biblică a evoluat în decursul timpului ajungându-se până la stabilirea oportunităţii determinării unui substantiv prin articol. 2. De asemenea. reprezintă conceptul nostru de planetă – univers şi. în semn de doliu. Omul. acolo unde aceste cuvinte aveau o formă consonantică neechivocă. căruia i se închinau ca unui zeu-dumnezeu popoarele vecine. Is. a articulat cuvântul. chiar a termenului ’ereţ care. căci la Fac. Se pare ca această particularitate să fie proprie vocalizării tiberiene[30]. Este frapant să constatăm că are totdeauna articol. Un alt cercetător. chiar s-a impus aşa numita soluţie Cassuto [32]. Cât priveşte cel de al doilea cuvânt adâmâh – sol. lamed.6). roşu [26] şi fertil. devenind nume propriu. adică acolo unde aceste cuvinte. pe care consonantismul îl impunea. într-o situaţie sau alta. Problemele ridicate de interpretarea cuvântului pământ sunt departe de a fi fost inventariate aici. Mayer Lambert. cuvântul să suprime articolul. ge – γη – meter – pământul mamă al grecilor. Aici lamed poartă. cu atât mai mult a unui text sfânt. ci uneori este precedat de o particulă separabilă. un qameţ.1.21. în ambele tradiţii.40. Ne mulţumim cu analiza primului verset al cărţii Facerii şi cu convingerea că este cu neputinţă să nu observăm câte probleme de nuanţă. constatând aceeaşi particularitate la cuvântul toseft [33]. am reuşit doar să deschidem perspective şi să arătăm cât de mare nevoie avem de munca celor ce-şi propun să alcătuiască dicţionare sau să facă evaluarea şi interpretarea corectă a unui text. se pare că suntem într-un joc de cuvinte. chiar şi atunci când se folosea sau nu articolul. În cosmogonia mai veche.7 se afirmă că pământul argilos. care este mama-comună.22). foarte clar. interpretare. se va întoarce în pământ (Iov 1.12).18. adică înlocuirea celor trei sewa’ cu qameţ.5-7. sau cum o simţeau autori exilici şi postexilici. Există în aceste trei cazuri un singur exemplu de vocalizare babiloniană: adică este citarea din Fac. Textul consonantic.4-30). Deci. El este stăpânul absolut şi îi cunoaşte limitele (Ps. vocalizatorii nu mai simţeau prezenţa sau absenţa articolului. l-a redat fără articol. în primul caz. acolo unde s-a putut să o facă fără să schimbe consoanele”[34]. în Ms Assemani 66 a lui Sifra. Cassuto a susţinut că acolo unde autorul sacru a dorit să dea numele lui Dumnezeu – Elohim. evreii împrăştiau pulbere. 15). fixat într-o epocă foarte îndepărtată. Pământul dă slavă lui Dumnezeu (Ps.6-10). 17. ţărână pe capul lor (I Sam 4.5). [31]. dihotomia care există în creaţie este asigurată: pământul se opune oceanului. afectând aceste substantive (’elohim.2. când lamedh [27] este vocalizat cu sewa’ [28] şi nu cu qamţ [29].6: pământ – mare – cer). cel pe care-l foloseşte olarul (Is. ’âdâm şi toseft). cel de usacat – terra (după principiul trihotomic. la periferia căruia Dumnezeu plantează o grădină (Edenul) pentru a oferi locul de vieţuire omului. alteori fără nici o particulă. Pământul. semantică au fost ridicate. omul. Dat fiind acest fapt.45. După aceea (Fac.1. kaph. 139. pământ. a fost respectat în lectura tradiţională. 66. Această preferinţă sfârşea cu o absenţă a articolului. Iov 38. este firesc. Departe de a avea conştiinţa că am făcut ceva. III. datorită prezenţei prepoziţiilor inseparabile beth. la Fac.46) este cel din care a fost făcut omul (Ier. cu adâncă semantică [25]. iar unde a dorit să vorbească despre un idol. a tras concluzia că „este posibil ca. în al doilea. sau chiar de unii dintre israeliţi. din a cărui imensitate ţâşneşte uscatul – yabbâşah. Sirah 40. acolo unde iniţiativa lor de vocalizare putea să tranşeze situaţia. capitolele II şi III. un lucru esenţial îşi păstrează consistenţa: Dumnezeu este creatorul pământului (Fac. să postuleze inconsecvenţa unei vocalizări masoretice tiberiene şi să propună corectura de rigoare. avea nevoie de o vocalizare cu articol sau o vocalizare fără articol. vocalizatorii respectau prezenţa sau absenţa articolului. Dar avem reacţii la această propunere de corecţie de text şi.1-14. în aceeaşi manieră ca Moise.9) şi ceramistul (I Regi 7. poate să-l zguduie după bunul plac prin cutremure de pământ. Adam – pumnul de pământ.tohu va’bohu – cu abisul apelor. omniparens-ul lui Virgiliu. care-i dădea o culoare 155 . pentru cei mai mulţi exegeţi contemporani. 146.24. originea vieţii. De aceea. prin măreţia lui.1-2. enunţat de Ps.

Cit. vol. 7.de aceea uneori se vorbeşte de „Cei 72”. iar adevărul acesta a trecut şi la latini. Cartea Creştină – Oradea. Publie sous la direction du Centre: Informatique et Bible Abbaye de Maredsous ed. p. 2002. Dictionnaire encyclopedique de la Biblie. op. care au văzut fireasca legătură între humus / homo. Dictionnaire de la Bible. Limba ebraică biblică. Cit. în Biblia sau Sfânta Scriptură. 7. Cuvânt lămuritor asupra Sfintei Scripturi. Joseph PONTHOT. să ţii cont de particularităţile gramaticale şi stilistice proprii. Bucureşti. [26] Cuvântul arab adima înseamnă a fi roşu. [19] În limba ebraică rădăcina verbului este trecută prin 7 forme de conjugare sau biniyanim. [15] Pierre – Maurice BOGAERT – Matthias DELCOR. literal şi spiritual sau alegoric [35]. La aceste 7 forme. II.Partea întâia. p. [6] Biblia sau Sfânta Scriptură are. Vasile cel Mare. Pentru înţelegerea semnificaţiei textului biblic.Hr. [7] Biblia sau Sfânta Scriptură. hifil. Ieronim. [18] Sf.I. de către Fer. Paris. 58. [20] A se vedea pe larg la Petau. p. 2474 [25] Semantica este adâncă. 17. imperativul. 523. în „Părinţi şi Scriitori Bisericeşti”. p. 22. op. de 72 de bărbaţi înţelepţi. p. Cit. aşa cum le numesc astăzi evreii. Dr. XII. Paris 1866. Edmond JACOB – Eduard LIPINSKI – Robert MARTIN-ACHARD. 1996. hofal şi hitpael. Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod. piel. [4] Dicţionar biblic ed. 426-427. vol. Vechiul Testament s-a scris într-o perioadă lungă de timp. 1986. autorul primelor cinci cărţi. [5] A se vedea pe larg la Pr. p. a doua jumătate a secolului al III-lea. Edmond JACOB – Eduard LIPINSKI – Robert MARTIN-ACHARD. 1910. făcându-se trimitere la cartea Vechiului Testament în limba greacă. 1995. după scopul şi conţinutul fiecărei lucrări: istoric. Bucureşti. p. trebuie nu doar să stabileşti doar o traducere corectă. Aceste forme sunt qal. Paris. la Alexandria. [9] În continuare vom folosi prescurtarea Fac. pual. spre sfârşitul secolului al IV-lea d. Mangeot. Încheiem cu precizarea că Sfânta Scriptură. două părţi distincete: Vechiul şi Noul Testament. [21] Apud Mariet Canevet. beth. Edmond JACOB – Eduard LIPINSKI – Robert MARTIN-ACHARD.arhaizantă. infinitivul absolut şi construct. [24] A. Bucureşti. arhiepiscopul Clujului. Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod. NOTE [1] Dicţionar al Noului Testament. Prof. comportă trei sensuri de interpretare. p. Brepols. 1983. Joseph PONTHOT. De opificio sex dierum. pr. nr. 87-109. Bucureşti. 1247. cunoscute sub numele de Pentateuh. Scrieri. Vasile cel Mare.Hr.. [13] Sf. P. nifal. 1994. [16] Ibidem. fiind o Carte scrisă în decursul a mai bine de un mileniu. mai întâi. La rândul lor. Vigouroux. î. [8] Bartolomeu Valeriu Anania. legătura dintre pământ şi om este dată chiar de rădăcina cuvintelor: ’âdâmah – pământ / ’âdâm – om. Bucureşti. [17] Ibidem. 8. 310-311. p. Dictionnaire de Theologie Catholique. op. IV. fiindcă aşa-zisul joc de cuvinte capătă conotaţie axiologică. din limba greacă în limba latină. op. [14] Bartolomeu Valeriu Anania. Gregoire de Nysse et l’hermeneutique biblique. Dumitru Abrudan. conjugarea verbului regulat cuprinde perfectul. împerfectul şi participiul. lib. integrale. Dr.. 2001. Prof. [12] Pierre – Maurice BOGAERT – Matthias DELCOR. [3] Dicţionarul Teologilor Români. vol. Dumitru Abrudan.d. kaph şi lamed ofereau cititorului posibilitatea vocalizării cu sau fără articol. Emilian Corniţescu. Vacant et. 579. e posibil ca rădăcina ebraică – dam – sânge să fie chiar cea care lămureşte mai bine relaţia între ’adâmâh şi viaţă. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Col. cele două părţi au 39 (la care se mai adaugă 14 bune de citit). Cit. 1983. Este curios faptul că la forma piel verbul bârâ’înseamnă a ciopli. 1910. în timp ce nişte particule inseparabile. fie autorului studiat. p. 76. în Teologia sa Dogmatică. [22] Pierre – Maurice BOGAERT – Matthias DELCOR.. 2001 p. Paris. 1350. 1987. II. [10] Este traducerea textului Vechiului Testament în limba greacă. a tăia a se vedea mai pe larg la F. vol. op. 78. pr. fie limbii. în timpul lui Ptolemeu al II-lea. Dar. Prof. [11] Este traducerea Bibliei. 5-13. p. Bucureşti. Dr. Cit. A se vedea pe larg la Pr. 156 . 151.1347. c. ci să cunoşti sensul cuvintelor folosite. Emilian Corniţescu. p. P. Bucureşti. J. p. [2] Dicţionar de Teologie Ortodoxă. Prof. cititorii textului biblic şi-au permis să inoveze. p. Joseph PONTHOT. Astfel. începând cu Moise. [23] Ibem. respectiv 27 de cărţi. 311. Dr. lăsându-se conduşi de sensibilitatea lingvistică contemporană.

Constantin Coman. Dumitru (2002).C. Şcoala masoretică din Babilon au aşezat vocalele numai deasupra literelor. *** Dicţionar de Teologie Ortodoxă (1994). Pierre – Maurice. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Poate fi întâlnit sub forma lui şewa simplu sau şewa compus. (1910). [29] Are forma de T. în acest sens P. Edmond. Paris. XII. p. [35] A se vede pe lar. Limba ebraică biblică. 12. Abrudan. Sunt reguli speciale de citire şi a uneia şi a celeilalte – vocală. Desclee. Dore. respectiv semivocală. we aim to highlight the complex significance of the Biblical Report of the Genesis. Esquisse d’une histoire de l’exegese latine.C. 157 . ha. nu doar pentru că o frază. Grelot. care în traducere înseamnă bici şi are valoarea numerică de 30. A translation. Şi acest lucru se făcea. dedesubt sau în interiorul unei consoane. Paris. Jacob. Erminia Duhului. op. Oradea: ed. *** Dicţionar al Noului Testament (1983). *** Dicţionar biblic (1995). numite masoretice.. P. Paris. That is why. [33] Este vorba despre capiştea Tofet. (1910). Editura: Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române Bogaert. Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. F.. from the first book of the Holy Scripture. În textul masoretic întâlnim o vocală lungă qameţ care se citeşte a lung şi o vocală scurtă qameţ hatuf. care îşi măreau forma sau se dilata pentru a completa spaţiul gol. [28] Este o semivocală. (1944) . nescris al unui rând. The book of the Genesis is mentioned just to prove that the saying “Tradutore traditore” is not an exception but a rule in the case of translations. Eduard. Letouzé et Ané Vigouroux. [34] Maurice Carez. Joseph (1987).d. Lipinski. Publie sous la direction du Centre: Informatique et Bible Abbaye de Maredsous ed.Hr. [31] Maurice Carez. Corniţescu. aşezate sub consoană. Bucureşti: Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod. Se pronunţă şwa. Paris: Desclee. irrespective of the language into which it is to be translated. Joseph Dore. care. II. Robert. Bucureşti. ed. [30] Este vorba despre Şcoala masoretică de la Tiberiada. ABSTRACT The translation of the Holy Scripture. Dictionnaire de la Bible. Bibliothèque thomiste Vacant. De la Torah au Messie.[27] este o consoană linguală sonoră. 49-51. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE *****Biblia sau Sfânta Scriptură. au Moyen Age. Gregoire de Nysse et l’hermeneutique biblique. locul în care erau arşi copii jertfiţi zeului Moloh. Canevet. J. care a rămas. au introdus semne speciale. Ponthot. Aceasta făcea parte din aşa zisul grup ahaltem. Delcor. Mariet (1983). Pr. Joseph Dore. (2001). Joseph. hal. La început reprezenta vocala e foarte scurtă şi care se va transforma în şewa’ în secolele X-VI î. Bucureşti. [32] A se vedea pe larg la Ibidem. cu funcţie vocalică de a prelung şi se traduce – a strâns. ci şi pentru faptul că în limba ebraică veche nu se obişnuia separarea cuvintelor în silabe pe 2 rânduri. De la Torah au Messie. Spicq. Carez. Dr. 2002. un verset se putea termina la jumătatea rândului. pentru a înlătura dificultăţile de citire a textului sfânt. vol. What is the conclusion to the foregoing? Fundamental works should be read in their original version. În ordinea alfabetului ebraic se găseşte la nr. Bucureşti. vol. 1944. no matter the target language. Et Mangeot. will hardly convey the authentic meaning worded by Moses. şi se traduce prin a strâns repede. Maurice. Erminia Duhului. Bucureşti: Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. care este un o scurt. Coman. mai târziu. Se pare că această literă. Bucureşti: ed. Pierre Grelot. Cit. Dictionnaire de Theologie Catholique. Constantin (2002). Bizantină. pe valea Hinonului. redată prin două puncte. requires knowledge of the primary meaning of words. pe care le-au aşezat deasupra. Paris. este un semn masoretic şi denumirea îi vine de la cuvântul şewa’. Dictionnaire encyclopedique de la Biblie. Cartea Creştină. p. Paris 1981. Brepols. în ebraica veche făcea parte din articolul hotărât. 49. *** Dicţionarul Teologilor Români (1996). Bizantină. Pierre (1981). care se traduce prin nimic sau neant. Matthias.Esquisse d’une histoire de l’exegese latine. au Moyen Age. Paris. Martin-Achard. Pierre Grelot. 49. Spicq. Editura Univers enciclopedic. Bucureşti. A. Emilian.

there is also a logical dimension. or the written representation (le signifiant) and the “idea” expressed by it (le signifié)[1]. Both traditional and modern English semantic studies have mainly used a conceptual definition of meaning taking into account that. the Swiss linguist Ferdinand de Saussure stated that “the linguistic sign is arbitrary’’. we have to define meaning in terms of the notion. Meaning is so complex and there are so many factors involved in it that a complete definition of meaning is practically impossible. it is necessary to relate it to that reflection in our minds of the general characteristics of objects and phenomena. Hence. Denotation is regarded as neutral since its function is only to convey the informational load carried by a word. Linguistic signs are supposed to be more or less motivated to the extent to which their inner organization is not altogether accidental. For most linguists. which is to a certain extent equivalent to extensional meaning. This is why it cannot be maintained that dictionaries give only denotative meanings while the connotative meanings are to be encountered in the actual uses of words. there must be a necessary signifié attached to a significant for a linguistic sign to discharge its signifying function. the concept or the mental image of the object or situation in reality as reflected in man’s mind. and thus they partially contradict the concept of the arbitrary character of linguistic signs. which defines the purpose of the expression. including a judgement of it. accounts for the relationship between the linguistic sign and its denotatum. denotation represents the cognitive or communicative aspect of meaning. First. denotative meaning. these signs are of an iconic or indexic nature in the typology of semiotic signs. Absolute motivation includes language signs whose sound structure reproduces certain features of their content. there is a pragmatic dimension. Resuming the ancient ‘physei-thesei’ dispute. There are cases when the signified decisively influences the form of words (i. and denotative meaning. for a correct understanding of meaning. the complex network of relationships among its component elements. there is a semantic dimension. which covers the denotatum of the sign including also information as to how the denotatum is actually referred to. It is quite difficult to draw a clear line between denotation and connotation in meaning analysis. This is due to the fact that elements of connotation are often drawn into what is usually referred to as the basic. University of Piteşti VARIOUS APPROACHES TO THE STUDY OF MEANING If we agree that meaning cannot be identified with the object designated by the sign. which covers the information conveyed by the linguistic expression on the denotatum. the connotative aspects of meaning are subjective springing from the personal experiences which each speaker has had of a given word as well as from the attitude he wants to emphasize towards what he is to express or towards the person he is speaking to. Any study of meaning which presupposes the close interrelationship between language and thought cannot ignore or elude this aspect of language meaning. as well as between it and other expressions in the language. Relative motivation involves a larger 158 . These words include interjections and onomatopoeic words which are imitative of non-linguistic sounds that can somehow be associated with certain meanings. On the other hand. in the sense that they suggest them. meaning that there is no direct relationship between the sound sequence. the structural dimension covers the structure of linguistic expressions. Because of the resemblance between their significant and their signifié. e. and. But there are numerous words in all languages in which a special correlation may be said to exist between meaning and sound. Finally. thirdly. Meaning can be discussed considering a plurality of levels and of dimensions characteristic of the content side of linguistic signs. their signifying side).Nicoleta Florina MINCǍ.

braţ. it is not the sounds which somehow evoke the meaning. In this case. based on the isomorphism between language expression and content [4]. Ferdinand de Saussure made a distinction between signification and sense. The meanings of a word are structured as forming microsystems . and the level of speech. much more complex as far as its elements are concerned and much more dynamic in its evolution. that can also be analysed in terms of another structuralist dichotomy: invariant/ variant [3]. Since signification stands for content form alone. the number of particular and generic terms. Such series are usually represented by kinship terms and a few other lexical elements that can be said to reveal a structural organization. There is a commutation relation between significations as invariants and a substitution one between senses. it is no more semantic than any other aspects of content form which is dealt with by grammar. Componential analysis assumes that all meanings can be further analysed into distructive semantic 159 . we may discover the existence of three invariant terms operating in the same area of meaning: mânǎ. Therefore.number of words in the language than absolute motivation. If we want to emphasize the basic isomorphism between expression and content. A difficulty which partly explains the “slow” progress of structural research in semantics comes out from the vague and fluid nature of meaning. Significations represent invariant units while the sense consists of its variants. The insistence on discriminating what is relevant from what is irrelevant in the study of meaning has led to attempts at applying phonological methods to the study of meaning. the relative frequency of polysemy. in English. Structuralist linguists have always put forward insightful hypotheses regarding language meaning analysis. and the incidence of homonymy) and a final one evaluates the extent to which words depend on context for the clarification of their meaning. palmǎ. Although structuralism in linguistics should be connected to structuralism in other sciences. However. hand and arm are invariants. as opposed to the entire vocabulary which represents the lexical macrosystem. According to glossematics there is an underlying isomorphism between the expression and content levels of language. it has neglected the study of meaning. Significations as invariants are materialized into senses as their variants. the meanings that are grouped around it. though structuralism has revolutionized the study of language. Thus. we should point out that there are some important differences between the two language levels. The structural organization of the vocabulary forms a particular kind of system. however vague they might seem. while in Romanian. The meaning of such words is the result of the analysis of the smaller linguistic signs which are included in them. It is well-known that the meanings of a lexical element display some levels of structure: a semantic constant (the highest level of abstraction). The most important one is that while the expression level of language implies sequentiality. the use of special devices to heighten the emotive impact of words. as variants. only a theory of sense could be the object of study of semantics as the science of meaning. as opposed to French which is a more “grammatical”one: the number of arbitrary and motivated words in the vocabulary. we shouldn’t assert that structuralism has left the study of meaning completely unaffected. Stephen Ullmann suggested several criteria of semantic structure which made him characterize English as a “lexical language”[2]. Three other criteria are based on multiple meaning (patterns of synonymy. The existence of semantic series and the organization of words into semantic fields. a development in time (in the case of spoken language) or space (in the case of written language). justify a structural approach to the study of the lexicon. Componential analysis is one of the most important developments in semantics. In fact. its content level is characterized by simultaneity. the fact that structuralist ideas were developed in various linguistic circles accounting for the variety of structuralist approaches to the study of language shows that structuralism should be regarded as a result of its inner laws of development. thus making significant contributions to the progress of semantics.

uncle. 6. The semantic rules could have the form: stallion →male and adult. 6 to 3. colt or filly→not adult.features. Diversification and neutralization remind of the method used by many semanticists to study meaning along two dimensions: from a linguistic form to denotata and significata. A filly is a female. called semes. sememic stratum. 2. 4. the stratificational approach assumes the insertion of a new stratum. While “pre-stratificational” linguistics tried to solve the problem of meaning mainly by relating “words” directly to their significata. up to the tactic level of sememes must be listed individually for each sememe. While sememes may be accounted for by general construction rules. Neutralization is the process of connecting a lexeme upwards to several sememes on the sememic stratum. Meaning postulates theory has the advantage of including in the semantic description data on the system of knowledge shared by a given language community on the extralinguistic universe. 5. son. could be considered to be equally the result of their knowledge of the language and of the world. the feature of gender will be uncovered. semantic components or semantic primitives. “sememics”. opposing 1. A sememe is quite often connected to several lexemes so. etc. between language and the outside world. 4.. the meaning of lexical items will be defined by the set of all meaning postulates associated with it. 4. The sentences based on these meaning postulates are true by virtue of their syntactic form and the meaning of the words in them: A filly is female and young. lexemic stratum. The ability of speakers to analyse sentences into normal and anomalous ones from a semantic point of view. the combination of semons. The sememic stratum is inserted by Lamb between the lexemic and the semantic strata. as the ultimate components of meaning. the relationship is not always one to one. expressing certain compatibilities or incompatibilities between the signs of the respective system. If one has the items: father. in that manner. A filly or a colt are young. mare→female and adult. diversification accounts for synonymy in language. 7. The set of kinship terms was probably among the first lexical subsystems to be submitted to componential analysis. 8 and arrive at the ‘’generation’’ seme with two distinctions: older generation and younger generation. 7.the semasiological direction160 . which could delimit what is linguistically relevant on the content level of language from what is not [5]. are connected to lexemes on the lower. 5. 3. daughter. we may oppose 1. According to the theory of meaning postulates. for example. Sydney Lamb’s stratificational theory of language is based on the idea that there is a structuralization of meaning characteristic of all languages. A filly is not male. The meaning of filly. In that manner it accounts for polysemy. 3. A sememe is the basic tactic unit of the sememic stratum. niece he/she can arrive at a number of semantic features (semes) by examining the relations obtaining among them. can be defined in terms of all the possible meaning postulates associated with it. The semon is the minimal unit of the semantic stratum such that its components are not representations of the components of the semantic stratum. Its elementary unit is the “semon” and its relational unit to the next higher stratum is the “sememe”. 8. aunt. 6. When sememes on the higher. Similarly. 8. For instance. young horse. 5. The “meaning postulates” are certain expressions in a formalized system used to describe the semantic structure of a language. 2. mother. 7 to 2. Lamb found out that the existence of the sememic stratum could be exemplified by the representation relation between the lexemic stratum and the sememic stratum [6]. nephew.

Dumitru (1972). Washington D. Linguistics. Outline of Stratificational Grammar. the number of semons is relatively small. Georgetown University Press. Standford: CSLI Publications Goddard. A clear definition of the meaning (or meanings) of a word is said to contribute to removing the rigidity and dogmatism of language and to make up for the lack of emotional balance among people which is ultimately due to language. Semantics aims at correcting the “inconsistencies” of a language as well as their tendency to “simplify” the complex nature of reality. Paris. Blackwell. is the only procedure by means of which such paradigmatic relations as synonymy. An Introduction to the Science of Meaning. Bucureşti : Editura Ştiinţificǎ Chiţoran. lamb. Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Kreidler. Bucureşti : Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ Chiţoran. femaleness. Meaning and Universal Grammar. Form and Meaning in Language. 86-89 [2] Stephen Ullmann. p. boy. identified by componential analysis of a number of lexemic signs: man. p. Oxford. 126 [3] Ferdinand de Saussure. p. London: Routledge 161 .C. ram. It is quite arbitrary what extralinguistic characteristics of referents are analysed into linguistic semons and this explains the linguistic relativism hypothesis. Standford. Georgetown University Press. sheep.which accounts for synonymy. NOTES [1] Ferdinand de Saussure. p. This does not destroy the nature of semons. (1998). David (1990). Semons are not to be identified with the characteristic features of referents (objects. Harmondsworth: Penguin Books Fillmore. adulthood. Cliff & Wierzbicka. Anna (2002). female. Payot. Charles (2003). youth. but there must be a parallelism between the two as the only explanation of the referential function of language signs.which accounts for polysemy and. Outline of Stratificational Grammar. antonymy. from denotata and significata to a linguistic form. Payot. girl. Form and Meaning in Language. English Phonetics and Phonology. W. Semantics. 97 [4] Charles Fillmore. Capcanele vocabularului englez. Exerciţii. Semanticists also concern with the possibility of analyzing the meaning of words into component elements of meaning which are shared by a set of words in various combinations characteristic of each item in the text.C. Introducing English Semantics. events). Lexicologia limbii engleze. which are linguistic entities and not conceptual ones. Paris. and the opposite case of synonymy when several words have the same meaning and the possibility of arranging words in pairs on account of their expressing opposite meanings – antonymy. Cours de linguistique générale. hyponymy. young. Rǎdulescu. Lamb. 205 REFERENCES Bantaş. are paralleled by conceptual entities such as: maleness. The task of componential analysis is to identify a list of semons which are sufficient for the definition of sememes. Washington D. adult. can be accounted for. Charles. p.. Although the number of possible characteristics of objects is unlimited. etc. horse. Semons like: male. An aspect of semantic studies refers to the analysis of compounds into meanings which are not simply the sum of the meanings of the component words. The various relations among words involve the polysemy of most words in the language. Dumitru (1978).the onomasiological direction. because their function is to keep sememes apart and not to give descriptions of objects. etc. CSLI Publications. Bucureşti: Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ Crystal. mare. Mihai (1977).. Lamb. 134-136 [5] Sydney M. 193-204 [6] Sydney M. Cours de linguistique générale.. Andrei. p. etc. woman. Componential analysis revealed as the ability to analyse sememes into semons.

English. M. An Introduction to the Science of Meaning.Lamb. The meaning postulates represent certain expressions in a formalized system used to describe the semantic structure of the language. Meaning and Culture. Geoffrey (1981). Stephen (1962). Outline of Stratificational Grammar. Sydney. C. Paris: Payot Ullmann. New York: Oxford University Press ABSTRACT Meaning can be discussed considering a plurality of levels and starting from various assumptions. Cambridge : University Press Saussure. John (1981). Semantics. D. de (1982).: Georgetown University Press Leech. Ferdinand. The existence of semantic series and the organization of words into semantic fields justify a structural approach to the study of the lexicon. An Introduction. expressing certain compatibilities or incompatibilities between the signs of the respective system. Componential analysis assumes that all meanings can be further analysed into destructive semantic features as the ultimate components of meaning. Semantics. Cours de linguistique générale. Anna (2006). (1966). Oxford: Blackwell Wierzbicka. 162 . Language and Linguistics. The Study of Meaning. The insistence on discriminating what is relevant from what is irrelevant in the study of meaning has led to attempts at applying phonological methods to the study of meaning. Washington. While “pre-stratificational” linguistics tries to solve the problem of meaning mainly by relating “words” directly to their significata. Harmondsworth: Penguin books Lyons. the stratificational approach delimits what is linguistically relevant on the content level of language from what is not.

în structura argumentării. subsumat determinării „politic”. (aşa-numitele criterii pragmatice. de parametrii situaţiei de comunicare (însemnând protagonişti/roluri comunicative. de ordin pragmatic. argumentarea nu poate fi privită nici ca un simplu act de discurs. la rândul ei. Considerăm că acest specific este dat. în interiorul lui. la nivelul construcţiei discursive. ce constă în eficacitatea sa – în puterea persuasiunii. un specific aparte. astfel. discursurile juridice. nişte seturi de reguli de producere a lor. luând în considerare. considerăm argumentarea nu în termeni de tip distinct de act sau tip distinct de text. Dacă vorbim despre o specificitate a acţiunii de tip politic. înţeleasă astfel ca una dintre reţelele textuale predilecte.Nicoleta NEŞU. nu înseamnă că li se opune o abordare neapărat pragmatică ci. în primul rând. spre deosebire de alte tipuri de acţiuni şi comportamente. Încercăm astfel să aducem o altă perspectivă faţă de abordările tipologice „tradiţionale” ale textelor. în timp ce nici discursul politic nu poate fi considerat un tip discursiv subsumat celui 163 . în general. astfel încât ele să se subsumeze finalităţii practice şi funcţiilor ce derivă din aceasta. discurs ce însoţeşte întotdeauna un act politic şi care este considerat ca fiind forma prototipică a comunicării politice. în sensul că modificarea funcţiei unui text este hotărâtoare. textul politic în linie pur aristotelică [1]. încercând să elaboreze nişte tipare de construcţie a textelor. conferindu-i acestuia o nouă semantică şi o nouă sintactică. de caracterul lor motivat şi justificat prin discursul politic. una funcţională. sau ale utilizării). în particular. el se supune normelor lingvisticii. vorbim. care îl distinge de alte tipuri de texte cu aceeaşi finalitate practică (în această categorie a textelor practice includem şi textele publicitare. ci ca un procedeu generic de realizare a unui anumit tip de funcţii textuale. Consideraţii teoretice Discursul politic reprezintă principala modalitate prin care actorul politic declanşează seria evenimenţială ce alcătuieşte comunicarea politică. bazate pe clasificarea în tipuri fundamentale. atunci când se vorbeşte despre o insuficienţă a analizei textelor din perspectivă semantică sau sintactică. ca o strategie compoziţională de bază. Italia LEXIC SPECIALIZAT – CAZUL TEXTELOR POLITICE 1. realitatea practicii textuale ca unul şi acelaşi text să comporte funcţii diferite. Dar. Ea este cea care va controla şi selecţiona mijloacele şi strategiile de construcţie a sensului textual. considerăm că specificul acestui text constă în faptul că logosului semantikós i se adaugă o determinare ulterioară. ipoteză conform căreia. orientează construcţia întregului edificiu textual spre atingerea scopurilor finale caracteristice. mai degrabă. spaţiul pur lingvistic este transgresat şi deschis spre semiotic. Sapienza Università di Roma. conversaţia uzuală etc). de fapt. Delimitând discursul politic pe baze extralingvistice şi recunoscându-i caracterul prin excelenţă persuasiv. spaţiu şi timp) proprii textului politic. Ca discurs. Acestea iau în considerare. ca aparţinând tipului de text practic/pragmatic. În demersul nostru pornim de la ipoteza că textul politic există ca un sub – tip textual aparte. o clasificare tipologică a textelor este determinată de sistemul funcţionării lor sociale. fie doar structurarea semanticosintactică a lor. 93 – 95). aşa după cum afirma şi Lotman (1974. alături de multe altele. fie doar situaţia de comunicare sau utilizarea textelor. Această finalitate practică transpare. în sensul preconizat de Aristotel. Concepând. considerăm că. dar şi a comportamentului politic. În ceea ce priveşte construcţia persuasivă a textului politic. care. pornind de la criterii sintactico – semantice sau de la criterii pragmatice. prin determinarea politic. cu un specific al său bine determinat şi care îl individualizează în sfera mai largă a tipului de texte cu finalitate practică. El reprezintă forma verbală prin care acţiunea politică şi comportamentul specific ei dobândesc o justificare. la rândul său. În cadrul acestui tip de texte însă textul politic are. şi ca un procedeu compoziţional specific textelor cu finalitate practică. Subscriem întru-totul acestei opinii care duce la ipoteza funcţionalistă asupra tipologizării textuale.

care îi orientează global finalitatea şi care. fiind rostite întotdeauna alăturat. Aşa cum arată autorul. 2. ideologii”.teoria comunicării . de modalităţi subiective şi. de modalităţi ale vorbirii. cu ajutorul şi prin intermediul 164 . adică. în particular. finalitate orientată spre un anumit tip de auditoriu şi bazată pe procedeul persuasiunii. Discutând problematica lexicului politic. ni s-a părut mult mai potrivită considerarea argumentării. prin intermediul cuvintelor. de tipul şi eficacitatea lor. persoane şi grupuri. Aceste conotaţii sunt asociate. adică de modalităţi determinate de atitudinile adoptate de vorbitori. ci de uzul lingvistic (Sprachverwendung). În realitatea limbajului. ca o „apreciere a lucrurilor evocată şi reflectată în cuvinte. acest fenomen se referă. El exemplifică cu cuvinte precum Blut şi Boden din limba germană care au semnificat acelaşi lucru şi în timpul nazismului. dar şi a argumentării politice. atitudine manifestată în frecvenţa utilizării lor. de sintagmatica discursivă etc. argumentarea ca procedeu constituţional de bază al textelor cu finalitate practică. 12 – 15) sublinia faptul că este greşită o astfel de abordare lexicală. dând seama de alternanţa argumentelor. adică de „moduri de a folosi limbajul. un procedeu compoziţional. în textul politic. orientate spre aspectul extralingvistic şi determinate de atitudinile adoptate de vorbitori faţă de realităţile desemnate. de fapt. ca. „limbajul comunismului” sau „semanticile” specifice acestor limbaje. Scopul. Scholten. sentimente. Noomen. de alegerea cuvintelor utilizate – „în ceea ce priveşte limbajul. de înlănţuirea lor discursivă. de fapt. instituţii. în alte tipuri discursive predominând o finalitate sau alta. argumentarea fiind concepută în cadrul unui model acţional ternar de tipul teoria producerii/receptării . constitutiv de bază în structurarea discursului politic. în discursul politic asistăm la o îmbinare extrem de eficientă a finalităţilor diferite ale strategiei argumentative. este vorba. adică o simplă instanţiere a sa. 1998. la contextul social al comunicării şi. la o funcţie a limbajului – efectivitatea sa (Wirkung) într-o comunitate lingvistică. 162). presupune un set de reguli ce guvernează întregul comportament al participanţilor la jocul politic. Specificul strategiilor argumentative este asigurat chiar de finalitatea pragmatică a acestui tip discursiv. ca orice strategie. prezentând o serie de trăsături proprii funcţionării sale în acest tip particular de text. în general. ca expresie (indirectă) a atitudinilor faţă de lucruri. De aceea. în viaţa publică a unei societăţi sau în relaţiile sociale. nu în ultimul rând. ceea ce se concretizează în „libertăţile” şi „constrângerile” ce îi determină specificitatea discursivă. Coşeriu (1996. despre modalităţi subiective ale vorbirii.argumentativ. ci decurge dintr-o strategie semantică” (Cuilenburg. de tipul faire savoir + faire croire + faire faire. în realitate. în realitatea discursivă. nu este vorba despre faptul că el vehiculează semnificate distincte ale limbilor.teoria acţiunii. în ceea ce priveşte lexicul politic. Aceasta pentru că. Mai mult. nu este vorba despre „semnificate” distincte. planul şi opţiunile strategice utilizate în strategia argumentativă de tip politic marchează notele specifice acestui tip de text. finalităţi ce parcurg un traseu gradual în trei etape. doar. în acelaşi timp. în ce măsură se justifică sintagmele de tipul „limbajul nazismului”. faţă de realităţile desemnate”. Ca urmare. idei. Această triadă secvenţială este o caracteristică proprie argumentării specifice textelor practice. subsumate caracteristicilor sale. ca scop ultim al discursului politic. ci. trebuie spus că alegerea cuvintelor nu este independentă de efectul pe care emitentul îl urmăreşte. regulile. ca şi înainte. în tipurile preponderente de contexte în care apăreau şi în faptul că formau împreună o sintagmă. tocmai ca manifestare a unor convingeri. semnificatului şi ele corespund modului de prezentare a lucrurilor prin intermediul cuvintelor. doar atitudinea faţă de conceptele desemnate fiind diferită. măsurată în termeni de eficacitate. se organizează în jurul strategiilor persuasive specifice discursului politic. Strategia discursivă semantică sau lexicală Persuadarea. depinde de o serie variată de factori. respectiv. de la calitatea şi tipul argumentelor. în opinia noastră. orientate spre aspectul extralingvistic.

pentru „apărarea libertăţii”. credinţe şi acţiuni ale celui persuadat determină. 126). Edelman (1999. dar şi la ambiguitatea intenţionată şi augmentată a semnificaţiilor primare ale cuvintelor [3]. o evidentă fervoare emoţională în îndemnurile politice. cum spuneam. unele. Astfel. nu poate fi înţeles fără a şti. în toate fazele procesului guvernamental”. sentimente. prin crearea unei relaţii antinomice între doi termeni care. economia unei ţări nu este slabă. pe de o parte. stilul hortativ constă din premise. implicite. strategiile semantice permit utilizarea unor pseudoantinomii. după cum afirma McLuhan. fiind. în termeni de „viaţă” şi „moarte”) sau. Faptul că textul politic este caracterizat printr-o funcţie persuasivă de grad maximal care vizează modificarea anumitor convingeri. Un enunţ de tipul „Castro este socialist”. 117) discută diferitele utilizări ale cuvântului libertate în spaţiul american. nu sunt în relaţie de opoziţie (de exemplu. 1999. concedierile sunt „restructurări” sau „redistribuiri ale forţei de muncă”. dar şi de contextul de utilizare. utilizarea mai dibace şi mai eficientă a acestui stil ascunde apelul emoţional sub masca definirii problemelor. „apare. Limbajul dă cadrul. Limbajul hortativ apare în special „în apelurile adresate publicului pentru obţinerea sprijinului politic. în timp ce in jurul anilor 1980. în principalele discuţii de grup. venitul cetăţeanului este „putere de cumpărare”. deducţii şi concluzii. Aceasta se poate manifesta în două feluri: prin prezentarea unei dihotomii ca o contrarietate continuă (de exemplu. scumpirile sunt „reaşezări ale preţurilor”. Ca urmare. în discursurile politice oficiale. (Edelman. în dezbaterile şi audienţele legislative. în planul procedeelor textuale. De aceea. în limbajul obişnuit. puţin afectată de modul în care o folosesc indivizii. cuvântul avea câteva dintre conotaţiile pe care le are şi astăzi (independenţă. auzit la un post de radio. printre altele. dacă în timpul Războiului de Independenţă. o contradicţie în termeni) etc. în tipurile predilecte de contexte în care apar sau în asocierile în care apar cel mai des. socialism etc. ci „capacitate de ripostă” sau „salvgardarea democraţiei”. despre avort şi eutanasie. 1999. în încercările lor de a justifica gesturile cu semnificaţie naţionalistă ale puterii. semnificaţii stabile pentru un anumit grup de utilizatori. în ce perioadă istorică sau dacă programul respectiv este transmis în Rusia sau America (Edelman. Pe de altă parte. termenul „război” este înlocuit cu „răspuns la extremismul” de orice natură. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că. nu vom întâlni astăzi expresii de genul „înarmare atomică”. economie de piaţă. în campaniile electorale. De exemplu.cuvintelor. altele explicite. neatârnare). capătă conotaţii diferite în funcţie de utilizatori. Publicul apreciază gesturile şi atitudinile consecvente în funcţie de ceea ce este raţional. pe de altă parte. ca reacţie la stilul hortativ. sau de către veterani. a simţi sau a exprima al celor care o folosesc”. prezenţa constantă a secvenţelor cu funcţie hortativă explicită sau implicită. în ce context. Astfel. cuvântul părea preferat de grupurile ce promovau ideea eliberării individului de sub controlul statului şi de privaţiuni (exemplul sintagmei libertate civilă). capitalism. Atitudinea diferită a vorbitorilor faţă de conceptele desemnate prin semnificaţia cuvintelor se poate materializa în frecvenţa de utilizare. Din punct de vedere formal. în fapt. cine l-a rostit. el şi-a îmbogăţit paleta acestora. 128 – 129) Strategiile semantice se referă şi la utilizarea mitului şi metaforelor [2] . dar. radioactivitatea este „nepericuloasă” (ceea ce reprezintă. la începutul anilor 1960. dar reacţia onestă (adică susţinută social) la sentimentalismul exacerbat din dezbaterile electorale. arătând că. „O limbă este. ea modelează aproape în întregime felul de a gândi. În opinia sa. utilizat cu precădere de către membrii aparatului administrativ al serviciilor armatei. libertate. în 165 . cuvintele au întotdeauna într-un context dat. adeseori. disputele din diferitele programe politice. în timp ce scopurile şi orientările politice operează selecţia terminologică. cuvinte precum democraţie. Ambiguitatea caracteristică a cuvintelor cheie folosite face posibil acest lucru”. ci „bolnavă”. legislative sau juridice este cea de respingere.

astăzi. dominate de forţa mediatică. 1996. 148). fluctuează în căutarea unei comunicări ce poate capta atenţia cetăţenilor provocându-le adeziunea şi nu retragerea prin absenţa credibilităţii sau a dezinteresului. Se vorbeşte. orientându-se spre trecut sau spre viitor. spre fondatori. mai mult. al politicienilor. despre un deficit al comunicării politice contemporane. simbolului şi ritualului. faţă de textele ce aparţin altor categorii. Deşi limbajul a fost considerat întotdeauna „un instrument şi o miză politică”. ele „formează suportul imaginilor şi reprezintă încărcătura dinamică ce însoţeşte evenimentul” (Balandier. în societăţile democratice. „Limbajul politic. limbajul politicii şi. Textul politic prezintă. Ea este generatoare de o retorică specifică. încă din cele mai vechi timpuri. într-un sens ‚inocent’. Mai întâi. se pare că puterea cuvintelor nu mai este suficientă. ca fapt 166 . spre schimbare. 3. circula sloganul „libertate în locul socialismului”).campania electorală din 1976 în Germania. care sunt puse în slujba „eficacităţii” sale persuasive. Se ştie prea bine că societăţile tradiţionale considerau cuvântul la baza întregii creaţii umane. el este chiar constitutiv fiinţelor şi lucrurilor. Receptorii mesajului politic se transformă în decriptori. nişte trăsături care îl individualizează în cadrul mai larg al textelor cu eficacitate practică – este vorba despre funcţii textuale specifice. spre imagini şi simboluri. El se raportează la ceva situat în afara cotidianului. descoperind în expresia politică o parte din plăcerea jocului. 2000. trăsătura de bază ce îi era atribuită discursului politic era duplicitatea. poartă această marcă a insinuării. Ei caută textul închis în interiorul discursului convenţional. implicit. de banalitatea cotidiană. limbajul puterii îşi păstrează validitatea dincolo de aspectul imediat. De altfel. astfel. fie folosindu-se de posibilitatea ca cele spuse să fie interpretate şi în alt mod. pe de altă parte. precum „ascundere a gândirii”. uzat prin repetiţie sau caută cuvântul ce produce sensul sau decalajul dintre formularea aparentă şi cea care maschează. dar sunt tot mai des dublate de practici mediatice audio-vizuale. e parte integrantă a mitului. spre o cartă iniţială şi spre principiile acesteia. Este limpede că aceste trăsături. „nerespectarea adevărului. materializată în utilizarea unui lexic specializat. La o analiză în profunzime a limbajului puterii sesizăm şi alte nuanţe. El determină căutarea constantă de mijloace de compensare. a unor reguli şi strategii argumentative proprii. astfel. deficit ce determină angajarea constantă a unor mijloace compensatorii. inconfundabil. ambiguitatea intenţionată. dubla semnificaţie a termenilor şi conceptelor. 149). ceea ce îi este propriu insinuării” (Coşeriu. 2000. „aceste caracteristici rămân simple date de suprafaţă. toate puse în slujba finalităţii lui caracteristice – persuadarea. (…) Deficitul de comunicare politică e invocat periodic. Concluzii Centrul de greutate al oricărui discurs politic îl reprezintă puterea cuvintelor. faţă de alte texte cu finalitate practică şi îl disting. a unor clişee şi stereotipii discursive specifice. spre perspective ce impun încă de pe acum asigurarea gestionării viitorului” (Balandier. despre o insuficienţă a tipului tradiţional de comunicare politică. 15). Ca urmare. pe de-o parte.. materializate într-o paletă largă de opţiuni. teoretic. Acest aparat retoric a fost considerat ca funcţionând precum un indicator al unui anumit regim politic căruia îi imprimă un stil caracteristic. incită la recurgerea de trucuri semantice cu ajutorul specialiştilor. individualizează textul politic. însă cu aparenţa de a-l spune fie fără posibilitatea de verificare a celor spuse. polisemia etc. angajează aluzii lingvistice complicate. a ascunderii gândirii. 2000. spre progres. Însă. 28). obţinerea adeziunii interlocutorului. e sinonimul acţiunii. în sensul că definirile din planul abstract. „falsificare intenţionată a lucrurilor”. sunt transpuse în planul aplicabilităţii practice sau invers etc. ascunderea adevăratelor intenţii ale vorbitorului. la diferite trucuri şi strategii semantice. în societăţile moderne. de la aluziile lingvistice sofisticate. Un alt tip de strategie semantică se referă la alternarea planurilor de definire a termenilor. conform logicii limbajului dublu” (Balandier.

Nicoleta (2005). Humanitas.acolo important nu este ce a spus cineva. Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică. Jean – Michel (1997). 97 – 107. Bucureşti: Ed. Politica şi utilizarea simbolurilor. semiotic. from the quality and type of arguments. that persuasion as the ultimate goal of political discourse depends on a number of factors. Fiinţa umană şi aventura spiritului întru cunoaştere. Les lich: types et prototypes. 2008. Textul politic – Limite şi deschideri semiotice. M. G. Lotman. în Revista Limba Română. Eugen (1996). to the social context of communication and. o anumită terminologie şi un ritual lingvistic . Bucureşti: Ed. Bucureşti: Ed. Milosz (1999). p. Iaşi: Ed. îndepărtându-se. I. Coşeriu. (1998). „Statutul tipologic al discursului politic din perspectiva lingvisticii integrale”. “Lexicul politic şi puterea cuvintelor”. ea fiind transferată unui complex de factori ce se subordonează doctrinei şi ideologiei respective. Balandier. 50 – 68. oarecum. Chişinău: Ed. p. Humanitas. 2005 [2] vezi Neşu. specified as political. NOTE [1] vezi pentru detalii Neşu. O. UBB Cluj-Napoca. Oradea: Ed. Scholten.. Suceava: Universitatea Ştefan cel Mare. Within this specificity of the political discourse. Roma: Bagatto Libri ABSTRACT Political discourse represents the main means by which the political actor launches the event series which constitute the political communication. Cluj – Napoca: Ed. Noomen. the strictly linguistic domain is surpassed and opened towards a larger. Bucureşti: Ed. Colocviului internaţional Limba română – abordări tradiţionale şi moderne. 167 . 10 – 29. Nicoleta (2001). în Studia Universitatis Babeş – Bolyai. Neşu. ci ce anume a dorit să spună. Eugen (1994). Cluj-Napoca Neşu. “Puterea cuvintelor şi imaginarul politic românesc”. domain. it obeys the norms of linguistics. în revista Romània Orientale. Nicoleta (2005°).255 – 273 Neşu. organizat de Catedra de Limba română a Facultăţii de Litere. Ştiinţa. Nicoleta (2008). Aristotel (2004). Cuvântul apare.J. Colectiv Omul şi mitul. 2005a [3] pentru detalii. not lastly. După cum spunea şi Czeslaw. Nathan .. 5. Funcţii textual – discursive ale mitului şi metaforei în textele politice. Polirom. Neşu. yet. Chişinău. Nicoleta (2006). Czeslaw. Studii de tipologie a culturii. în vol. (1974). Cuilenburg. Georges (2000). Coşeriu. nr. The semantic/lexical discourse strategy or „the power of words” demonstrates. Edelman. Retorica.W. vezi Neşu. Ştiinţa comunicării. Nicoleta (2008°). „Limbaj şi politică”.textual-discursiv caracteristic şi care îi conferă specificitate şi individualitate în raport cu alte tipuri de texte. on the choice of words. Paris : Ed. Chişinău Neşu. în vol. „în democraţiile populare au fost acceptate un stil special. învăluinduşi ideea prin mutarea virgulei” (Czeslaw. “Textul politic în viziunea lingvisticii integrale”. 4. 1 – 3. de semnificaţia lui pur lingvistică. deposedat de semnificaţia sa originară. p. 1999. XXI. 2008 REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Adam. de multe ori. once more. nr. It represents the verbal form through which the political action and its specific behaviour gain justification. 86). As discourse. seria Philologia. Scena puterii. nr. Gândirea captivă. Aion. IRI. sub tipar Neşu. Univers. J. Casa Cărţii de Ştiinţă. argumentation plays one of the main roles. Murray (1999). în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. p.

followed by the particle no (shiro no. brown and purple). kuroi (black). ao (the stem of the adjective aoi). Spiru Haret University. Colours are a constant to our existence [1] as well as a psychological factor that influences our mood. wherever we look. This set of eleven seems therefore to be a semantic universal [4]. the word for colour is iro [6].Raluca NICOLAE . To Chinese and Japanese people colour also meant order and ranking[5]. In Japanese. green. Warm colours (red. aka (the stem of the adjective akai). akai (red) and aoi (blue-green). kuro (the stem of the adjective kuroi). Using naming experiments they elicited the colour categories of subjects and comparing the categories across different languages they noticed a remarkable cross-cultural correspondence. and ao (green/blue)[7]. They appear closer while their cool counterparts visually recede [2]. yellow and orange) can visually overpower cool colours (blue. kuro no [9]. over seven million colour shades visible by human eye can be divided generally into eleven basic colour categories represented through prototypical colour terms. instead it is employed the adjective form. Except the nowadays adjectives for the four basic colour terms: shiroi (white). aka no. In the process of categorization. we are immersed in the existence of colours. Colour categories can be associated with more than one word (thereby allowing synonymy) and words can be associated with more than one category (thereby allowing homonymy) [3]. The adjectives for yellow and brown kiiroi and chairoi are made from adjectivized noun-compounds with the word iro: ki-iro and cha-iro. kuro (black). Colour categories can be associated with colour terms by means of lexicalisation. It is believed that those two adjectives appeared in the language 168 . the other colour terms are formed by adding the lexeme –iro 色(colour) [8]: Adjective white black red blue yellow brown purple green gray orange pink shiroi 白い kuroi 黒い akai 赤い aoi 青い ki-iro-I 黄色い cha-iro-I 茶色い Noun (+ no) shiro白 kuro 黒 aka 赤 ao 青 ki-iro黄色 cha-iro茶色 murasaki(-iro) 紫色 midori(-iro) 緑色 hai-iro灰色/nezumi-iro鼠色/gurēグレdaidai-(iro) 橙(色)/orejiオレンジ momo-iro桃色/pinkuピンク Actually. Bucharest OPENING TO COLOURS: A BASIC LEXICON IN JAPANESE Wherever we go. Ancient Japanese had four basic colour nouns: shiro (white). One of the most influential contributions to the colour system research is the monograph by Berlin and Kay (1969). a way out of day by day routine. the nominal categories of the four basic colours are but the stems of the same adjectives: shiro (the stem of the adjective shiroi). ao no) is not very productive. aka (red). The noun form of the four basic colour terms.

shirakeru 白ける (to become apathetic). void (lack) → obvious (the light making things standing out) (cleanness ) → innocence (the light of truth) → indifference (lack of interest) → stupidity (lack of intelligence) 169 . an unlicensed taxi) Proper names: Shirayuki-hime 白雪姫 (Snow White) Emphasis: /maQsiro/[14] = masshiro 真っ白 (pure white) as in atama ga masshiro ni naru 頭が真っ白になる (to go blank. with Japanese reading: shiromi 白身 (albumen. White has also the meaning of void. Thereby the adjective form applies to the four basic Japanese colours (shiroi. meihaku (obvious). If something is (obvious) or the light of truth is shed shiro da (he is innocent). A significant distinction in choosing the nominal or the adjective form of the colour terms is made by genre. shiro-taku 白タク(lit.1.1. kōhaku 紅白 (red and white. gold and silver. akai. the abbreviation for silver (shirogane) Synonyms: howaito as in howaito chokorēto ホワイトチョコレ-ト(white chocolate) Shades: aiborī (ivory).3. ► shiro白 (white) Meaning: 1. i. 2. hakujō (confession).3. 2. to frown upon). to feel ill at ease) The main meaning of white is that of the colour itself as in shiromi (albumen). 1.: a white neck.: a white taxi. but the nominal form is preferred for the rest of the basic colours. to be confused. kuroi. Being hakuya (arctic night). Compounds: 1. unprocessed: shiroi kamiko 白い紙子 lich (blank sheet of paper).relatively late and that their formation is due to their suitable phonetic shape [10] . parts of body: shiroi me de miru (to look coldly. but the nominal form: chairo no and kiiro no is more common. i. euphemism: shiro-kubi 白首(lit. hakuchūmu 白昼夢 (day dream). the colour (of snow). a victory mark) as in shiro-boshi o ageru [13] 白星をあげる (to win). innocence: kittto aitsu wa shiro きっとあいつは白だよ (I’m sure he is innocent).e.e.2. to forget everything) Verbs: shiramu 白む (to grow light). -ppoi (-ish) [12]. shiratsukeru (to be unamused or bored) or the lack of intelligence: hakuchi (idiot). it becomes visible: meihaku upon as a proof of innocence: aitsu wa The colour white light blank.2. hakuchō 白鳥 (swan). corruption). phrases like emphasize this aspect. kokuhaku 告白 (confession). enpakushoku 鉛白色 (white lead). shirakeru (to become apathetic). the colour of pure light. blank. 2. egg white). blank: shiroi kamiko (blank sheet of paper). hakujin ( lichés z). colour phrases. aoi).3. Every Japanese colour term interact with a number of productive morphemes such as –gakatta (tinged with). 1. hakuchūmu (day dream) brought to light.3. atama ga masshiro ni naru (one’s mind goes blank). to be spoiled. hakketsubyō 白血病 ( lichés z). nyūhakushoku 乳白色 (milk white) kaihakushoku 灰白色 (greyish white) etc. hakuya 白夜 (white/arctic night). a prostitute). sports: shiro-boshi 白星 (a white dot. hakuchō (swan). 3. bribery. since literature prefers colour adjectives. other colour phrases: 2. to blink one’s eyes in surprise) or shiro-kuro o tsukeru 白黒をつける (to settle the matter in court). while the mass media discourse employs their nominal counterparts to a greater extent [11]. 2.3. hakuchi 白雉 (idiot). kōhaku 黄白(yellow and white. with Chinese reading: hakujō 白状 (confession). to frown upon). 4. hakujin 白人 ( lichés z). 2. colours for auspicious occasions). showing the lack of interest: shiroi me de miru (to look coldly. coordinate colour phrases (translated by “and”): shiro-kuro 白黒 (black and white) as in shiro-kuro shashin 白黒写真 (a black and white picture) or me o shiro-kuro saseru 目を白黒させる (to to look bewildered. shiratsukeru白つける (to be unamused or bored. 2.

with special reading: hokuro 黒子 (black mole. guilty: kare wa kuro dearu 彼は黒である (he is guilty) Synonyms: burakku as in burakku risuto ブラックリスト (black list) Shades: ankokushoku 暗黒色 (dark).3.2. Moreover. quantity: kuro-yama no yō na hito dakari 黒山のような人だかり (a large crowd of people).1. sekijūji 赤十字 (Red Cross). i. rengairo 煉瓦色 (brick red).3. 2. 2. keshizumi-iro 消炭色 (cinder).3. Compounds: 1. kokuen 黒鉛 (graphite). obituary: kuro-waku 黒枠 (black borders.5. food: kuro-zatō 黒砂糖 (raw/brown sugar). suō 蘇芳 kin-aka 金赤 (bronze red). colour phrases: 2. it signifies experience: kuroobi (black belt). 1. with Chinese reading: sekigaisen 赤外線 (infrared rays). kāmain カーマイン (carmine). sekidō 赤道 (the equator). 3. thereby. aka-ni赤丹(red clay). kuro-waku (an obituary notice). aka赤ワイン (red wine). ni 丹 lic レッド (red) (red. kuromeru 黒める (to blacken.3. 1. kokuhyō 黒表 (black list). Compounds: 1. kurobamu 黒ばむ (to become black. wipes away the shapes – that become inconspicuous as in kuro-ko (a kabuki stagehand dressed in black). kokujin 黒人 (a reading: kokushibyō lichés ). kurozumu 黒ずむ (to become black. sports: kuro-obi 黒帯 (black belt). to blacken).3. 2. 4. 2. sumi-iro 墨色 (India ink) etc. parts of body: mune ga kuroi 胸が黒い (to be black-hearted). 1. dirty: yōfuku ga kuroku natta 洋服が黒くなった (the clothes got dirty). wain lic ワインレッド (wine red) etc. kokuban 黒板 (blackboard). plague). a mastermind: kore ni wa dareka kuro maku aru rashii これにだれか黒幕あるらしい (someone is certainly pulling the wires/there must be someone at the bottom of this affair).6. to blacken). a baby: aka-chan wain 赤ちゃん. kuro-maku (a mastermind). mite). hidden) (dirtiness) → guilt → death ► aka 赤 (red) Meaning: 1.3. aka-ji 赤字 (a deficit). beni-iro 紅色 (rouge).3.4. with Japanese reading: aka-ge 赤毛 (red hair) as in aka-ge no hito 赤毛の人 (a red haired man). watashi no me no kuroi uchi ni 私の目が黒いうちに (as long as I am alive). aka-nbō 赤ん坊. sports: kuro-boshi o toru 黒星をとる (to be 黒星 (the bull’s eye. sekihan 赤飯 (boilded 170 . cardinal). 1. shikkoku漆黒 (jet black). an obituary notice) as in kuro-waku no hagaki 黒枠の葉書 (a postcard announcing somebody’s death) Emphasis: /maQkuro/ = makkuro 真っ黒 (pitch black) Verbs: kuromu 黒む (to become black. to blacken). 2.2. danger signal). beauty spot.1. kuro. crimson). but also a wirepuller. the colour (of ink). it bears the stain of guilt: kare wa kuro dearu (he is guilty). as the symbol of darkness: ankoku (darkness). ake 朱 (vermilion.► kuro 黒 (black) Meaning: 1. dark complexion: hifu no kuroi 皮膚の黒い (darkskinned). ankoku 暗黒(darkness). aka/ake 緋 (scarlet. cinnabar). with Chinese 黒死病 (the black death. The colour black darkness (inconspicuous. 2.3. 3. other colour phrases: 2. to make something black) Black is the darkest colour as in kokuen (graphite) and everything comes near it is spoiled or gets dirty. with Japanese reading: kuroji 黒字 (surpluss). 1. 2. death: kokushibyō (black death. the plague). the colour of blood: aka shingō 赤信号 (red light. The deletion may also mean total annihilation of life forms. As the positive meaning of black. 2. Shades: aka-sabi-iro 赤錆色(rust). (sappanwood). 2. a defeat) as in kuro-boshi defeated). a communist: aka-gun 赤軍 (Red Army) Synonyms: kurenai 紅 (deep red. coordinate colour phrases (translated by “and”): kokubyaku 黒白 (black and white.e. right and wrong) as in kokubyaku o akiraka ni suru黒白を明らかにする (to decide/dispute as to which is right). kuromaru 黒まる (to blacken).2. red earth). kuro maku 黒幕 (a black curtain).3. stage terms: kuro-ko 黒子 (a kabuki stagehand dressed in black to be inconspicuous).

thereby aka turns out to be the symbol of vitality: akachan (baby) and of life: sekijūji (Red Cross). maybe before midori (green). ターコイスブルー tākoisu burū (turquoise blue). other colour phrases: ao-kusai 青臭い aokusai iken 青臭い意見 (half-baked (grassy smelling. bare. ao 蒼 (blue. the colour of the sky: ao-zora 青空 (the blue sky) as in ao-zora kyōshitsu 青空教室 (an open-air school). glowing colours that are conspicuous (at a great distance): aka no tannin (a perfect stranger). emotion: akahaji o kaku (to be disgraced in public) or political zeal (communism): aka-gun (Red Army). sekiri 赤痢 (dysentery). young man) Synonyms: ao 靑 (blue). ao-jiroi青白い (pale. green) as in opinion). and the other expressed through the system of terms for the light phenomenon [15]. aka stands for bright. and only later did it become the colour term. to have a lofty ambition) . sekirara 赤裸々 (naked. the youth). to be disgraced in public) Proper names: Aka-zukin 赤頭巾 (Little Red Ridinghood). ao-guroi 青黒い (deep blue). pale). aonisai 青二才 (a stripling. ao-suji 青筋 (blue vein) as in aosuji o tatete okoru 青筋を立てて怒る (to go purple with rage). Furthermore. unskilled. akaramu 赤らむ (to become red) Red is decoded as the colour of blood: sekimen suru (to blush). fire The colour red blood → → → → → heat/warmth brightness. sekkekkyū 赤血球 (red blood cell). 2. Aka is also the colour of fire as in sekigaisen (infrared rays). 2. ao 碧 (blue. 2. seiun no kokorozashi o daku青雲の志を抱く (to aspire to greatness. redden. the spring of life). シアン shian (cyan). aka-haji o kaku colour phrases: aka no 赤恥をかく (to be put to shame. fine weather) or seiten hakujitsu no mi to naru 晴天白日の身となる (to be cleared from the charge against) Ao had existed for a long time in Japanese. aka-aka 赤々 (bright red) Verbs: akameru 赤める (to make red). ruri-iro 瑠璃色 (azure). burū ブル- (blue) Shades: ai-iro 藍色 (indigo). green). wan). seiten 晴天 (blue sky. aka-chakeru 赤茶ける (to turn reddish brown).3. 1. a raw [green] youth. Aka no hiroba 赤の広場 (The Red Square) Emphasis: makka 真っ赤 (deep red). seinen 青年 (youth. with Japanese reading: aoiki toiki 青息吐息 (in great distress). Compounds: 1. 3. 1. it was primarily used to describe the light phenomenon. akaji (deficit). 2. 171 . complex colour phrases (tints): gunjō-iro 群青色 (ultramarine). seidō 青銅 (bronze). blush). complex colour phrases (tints): akaguroi 赤黒い (dark red). colour phrases: 2. green. This could prove the existence of the two parallel systems and principles of categorizations: one expressed through the system of colour terms.2. sekihin 赤貧 (extreme poverty). other liché 赤の他人 (a perfect stanger). unripe.2. inexperienced: aoba 青葉 (fesh leaves). with all its related terms such as excessive heat (incandescence): sekidō (the equator). frank). novice). Red overpowers other colours by standing out and signalling danger: sekihin (extreme poverty). sora-iro 空色 (sky blue). sekimen suru 赤面する (to blush). pale: aoi kao 青い顔 (a pale face).3. conspicuousness → danger emotion vitality/life (emotion/the flow of blood) ► ao 青 (blue/green) Meaning: 1.2. kon’iro 紺色 (deep blue) etc. colour phrases: 2. seishōnen 青少年 (the younger generation.rice with red beans).. akarameru 赤らめる (to turn red. 2. with Chinese reading: seishun 青春 (a youth. mizu-iro 水色 (light blue).

1. arid) → disease → brightness ► midori 緑 (green) Meaning: green. ōkashiku 黄褐色 (yellowish brown). Compounds: 1. ōdan 黄疸 (jauntice). uguisu-iro鶯色(bush warbler). iō 硫黄 (sulphur). remon-iroレモン色 (lemon coloured). with Japanese reading: ki-midori 黄緑 (yellow-green). which stands for the colour of the sky as in seiten (blue sly. 2. 1. moegi-iro 萌葱色 (light green). ao. tankōshoku 淡黄色 (light yellow). the colour ao covers two chromatic categories: blue. represents the youth or an inexperienced person: ao-kusai (unskilled. The colour blue/green sky (blue) unripe (green) → distance → pale (lack of colour) → inexperienced (lack of experience) ► kiiro 黄色 (yellow) Meaning: the colour of gold/money Synonyms: ierō イエロ- (yellow) Shades: karashi-iro芥子色 (mustard). yomi 黄泉 (Hades). money) as in ōgon jidai (golden age). verture Synonyms: midori 碧 (green). ryokuju 緑樹 (a green-leafed tree).2. ōgon 黄金 (gold. カナリヤ (canaria) etc. gurīn グリーン (green) Shades: ki-midori 黄緑 (yellow-green).1. ōdo 黄土 (loes).2. 2. as green.3. with Chinese reading: ryokuka suru 緑化する (to plant trees). kiiro may also suggest the existence of a metallic object: kiiroi koe (a shrill voice).2. Being a bright colour. with Chinese reading: ōgyoku 黄玉 (topaz). nae-iro 苗色(seedling). other colour phrases: midori no hi 緑の日 (greenery day). midori 翠 (green). waka-midori 若緑(fresh green) etc. to be tinged yellow) If we assume that yellow is the colour of money/gold. ōnetsubyō (yellow fever). moegi-iro 萌黄色(light green). In its figurative meaning. Being the colour of the sky. complex colour phrases (tints): kuro-midori 黒緑 (blackish green). tanpopo-iro 蒲公英色(dandelion coloured). the zodiac). green). Fading flowers become yellow. sekiryokushikimō 赤緑色盲 (daltonism). kōdō (zodiac) The colour yellow → gold/metal (dry. fine weather) and green which is connected to vegetations and unripe fruit: aoba (fresh leaves). Compounds: 1. colour phrases: 2. 1. aonisai (a stripling). with special reading: tasogare 黄昏 (twilight). other colour phrases : kiiroi koe 黄色い声 (a shrill voice) Verb: kibamu 黄ばむ (to turn yellow. Ao is also an indicator of paleness (lack of colour) or distress as in aoiki toiki (in great distress).3.As in Japanese. yellow expresses natural phenomena involving light or luminescence: tasogare (twilight). colour phrases: 2. ōnetsubyō 黄熱病 (yellow fever). ōshoku jinshu 黄色人種 (yellow race). 1.3. drought and sometimes disease as in ōdan (jauntice). ao represents distance. midori no kurokami 緑の黒髪 (raven black hair) ► chairo 茶色 (brown) Meaning: the colour of tea Synonyms: kasshoku 褐色 (brown). ryokucha 緑茶 (green tea). kōga 黄河 (The Yellow River). aodake-iro 青竹色 (green bamboo). kuri-iro/risshoku 栗色 (brown) 172 . with Japanese reading: kimi黄身 (yolk of an egg). kōdō 黄道 (the elliptic. ryokunaishō 緑内障 (glaucoma). 2. thereby the presence of the colour implies bareness. koke-iro 苔色(moss green). a far away spot: seiun no kokorozashi o daku (to have a lofty ambition).

waka murasaki 若紫 (light purple). kaihaku 灰白 (grey.2. and negative of the rawness and unsophisticated. 1. makes negative 173 . claret). haiseishoku 灰青色 (grayish blue). ninjin-iro 人参色 (carrot-coloured). Compounds: 1. with Japanese reading: murasaki zuishō 紫水晶 (amethyst). tankasshoku 淡褐色 (light brown). aka (red) and ao (blue/green) are marked with the specific relation to light and lighting. which. at the same time. Synonyms: gurē グレ- (grey). ōrudo rōzu オールドローズ (old rose). bara-iro薔薇色 (rose). kuro (black). i. ao-murasaki 青紫 (indigo). light and glowing. The morphemes shiro (white). not only according to the hue. Synonyms: daidai-iro 橙色 (orange) Shades: kaki-iro 柿色 (persimmon-coloured). Ao stands for shades and evening. fuji-iro 藤色 (lavender) etc. It is associated with the part of a day when the greenery becomes of gloomy colour shading more and more. 1. especially to the light characteristic for parts of day: shiro is a feature of a morning sky. pink). sāmon pinku サーモンピンク (salmon pink). This is. sakura-iro 桜色 (cherry blossoms). the colour of the ash or the colour of the rat. that makes positive connotation of clearness and innocence of the new born. botan-iro 牡丹色 (peony) etc.e. aka-murasaki 赤紫 (purplish red. Synonyms: momo-iro 桃色 (rose. but to the intensity of light. frost. fuji murasaki 藤紫 (pale purple). with special reading: ajisai 紫陽花 (hydrangea) ► orenji オレンジ /daidai-iro 橙色 Meaning: Orange is more used than daidai [17]-iro. griseous). ichigo-iro苺色 (strawberry). kairyokushoku 灰緑色 (greenish grey). yamabuki-iro 山吹色 (orange-yellow) etc. haiiro no giin 灰色の議員 (a Dietman in between. kitsuneiro 狐色 (golden brown) etc. with Japanese reading: hairo-guma 灰色熊 (a grizzly). murex. and the paleness of the moonlight. kusunda haiiro くすんだ灰色 (dingy grey) etc. Colour phrases: pinku eiga ピンク映画 (a risqué/an off-colour movie) ► murasaki 紫 (purple) Synonyms: pāpuru パープル (purple) Shades: shikon 紫紺 (bluish-purple). and negative as of conspicuousness. tankōshoku 淡紅色 (pink) Shades: shokingu pinku ショキングピンク (hot pink).1. the colour of the sun.Shades: koge-chairo こげ茶色 (dark brown). Compounds: 1. usu-chairo 薄茶色 (light brown). ► haiiro 灰色 (grey) Meaning: Hai-iro and nezumi-iro are made by metaphorical transfer: the morpheme hai (ash) and the morpheme nezumi (mouse/rat). with its darkness and paleness. but pinku is more common. This makes its positive connotations of sincerity and clearness.3. a wobbler) ► pinku ピンク/momo-iro 桃色 (pink) Meaning: The word momo in momo-iro [16] means peach. Aka which is etymologically closest to bright. kaihaku 灰白 (grey. 2. reflection of light on snow. that is to the brightest − noon of the summer day when all colours stand out and glitter. kairyokushoku 灰緑色 (greenish grey). nezumi-iro 鼠色 (grey) Shades: haiseishoku 灰青色 (greyish blue). mediocrity and dullness. Hai-iro represents gloom. 1. also belongs to the bright part of a day. griseous). with Chinese reading: shigaisen 紫外線 (ultraviolet rays). chakasshoku 茶褐色(dark brown). mikan-iro 蜜柑色 (mandarin orange). colour phrases: haiiro no jisei 灰色の人生 (a grey life). akachairo 赤茶色 (reddish brown).

orange coloured) and nezumi-iro (lit. However. can usually have only one figurative meaning that is generally associated with a certain cultural phenomenon: the morpheme midori is associated with the greenery. and unclear (kuro. In addition to these basic colour terms. and. According to those etymological theories which partly match the Berlin and Kay’s research (1969). It is also the colour of the depths. The particularity of the Japanese language is that the system of terms for chromatic colours developed separately from the original system of polarization of light and dark. but emphasis is extended to chairo/kiiro (that can also be used as adjectives). peach coloured). Japanese prefer to use the English loanwords pinku. that although sometimes dark. red colour [20] . Japanese lexicon consists of two sets of mutual exclusive terms. emphasis and colour verbs. kuro) is evaluated as positive [19]. the morpheme cha is associated with the tea. almost black colour. and what by its ‘darkness’ acquired the quality of being of desirable intensity (ao.connotations. daidai-iro (lit. there are few verbs 174 . the other borrowed from English [23]. Instead of momo-iro (lit. and with the positive attitude toward its intensive. kuro. that darkness does not make the colour less intensive. which cover the whole spectral and nonspectral space of the colour and light cognition.e. ao) are bad. and therefore stands for total absence of light that hides everything − that is its negative connotation. aka. murasaki (purple).e. The morphemes midori (green). ash coloured). and warm and cold. That is the case with the Japanese language as well. between light and dark. the morpheme murasaki is associated with elite that through the centuries wore the purple clothes or the ornaments of that colour. Moreover. ao other terms are considerably limited. and dark. It is true vice versa as well: what is too clear or overwhelmingly obvious (aka. wrong and suspicious. glowing. and only later did it become the opposite side of the term aka. This relationship toward the quantity and type of light is influencing figurative meanings and emotional attitudes in the following way: bright and clear (shiro. For instance. which makes its positive connotations. Several English loanword colour terms are more salient then their native Japanese counterparts [24]. The fourth term that evolves in language is the term for the green or yellow colour. emphasizing the phenomenon of colour i. shiro) is also considered as negative. aka) are good and innocent. The third term is the term for red. we can encounter several linguistic phenomena such as: reduplication. Reduplication can occur only to the four basic Japanese colours. English loanword colour terms may be in the process of replacing a number of native Japanese colour terms in the reverse order of the Kay and Berlin’s evolutionary sequence. except for the morphemes shiro. dividing it into warm and cold. the terms which appeared first were the terms for white and black. of the sky and sea. can be of a rather pleasant colour and lighting. on the other hand. light and dark poles. mouse coloured) or hai-iro (lit. name for the bright. Talking about the ability to develop figurative meanings. and in the Japanese language that is the term ao which refers to both green and blue. The yellow and brown colour can be considered as new poles that developed from the sides of reddish and bluish colours [21]. cha-iro could be the next term replaced by buraun [25]. the etymology of the terms shows that the term ao primarily referred to the semantic and cognitive space between shiro (white) and kuro (black) i. And kuro is the colour of the pitch night. it can rather add to it some quality which makes its positive connotations [18]. one of native origin. gurē. extremely important beverage in the Japanese culture and civilization [22]. orenji. chairo (brown) etc.

corresponding to the four basic colour terms in Japanese. Senior citizens having eye problems cannot distinctly see blue or green (there are a lot of cooking accidents because they could not see the flame of the cooking stove). Colour identification is partly physiological and partly cultural/linguistic (individual colours are given specific terms that apply to a “focus” point on the spectrum and may be applied to a narrow range of the spectrum). NOTES [1] [2] For example. yellow and orange. Robin Lakoff noticed that in this society women spend much more of their time on colour-related activities such as choosing clothes than men do (see Lakoff. Reduplication Emphasis/m aQ-/ -mu shiro shiroi shiro-jiro [+ voicing] kuro-guro [+voicing] aka-aka ao-ao masshiro shiro -mu kuromu akamu aomu -ramu verb -zumu shirozumu kurozumu ao-zumu -bamu shirobamu kurobamu akabamu aobamu kibamu murasakibamu - kuro aka ao kiiro chairo murasaki midori haiiro daidai kuroi akai aoi (kiiroi) (chairoi) - makkuro makka massao makkiiro matchairo akaramu - It’s also worth noting that the phrase “complete range of colours” is meaningless unless precisely defined. they perceive the same amount of time as shorter. New York: Harper Colophon) In contrast. Black objects appear to be 1.87 times heavier than a white object. Noun adj. cool colours appear smaller and farther (the accidents involving black cars outnumber the accidents involving warm colour cars. Robin (1975). In the darkness people can difficultly make out brown. http://ja. one can perceive a longer flow of time. 175 . that is why most of the taxis are painted in yellow or black go pieces are made bigger than white go pieces). Language and Woman’s Place. It seems to have some relationship to language itself. blue and purple.” Michael Minnich suggests: “Colour system is not simply cultural and it’s not simply observational. However these imprecise ranges may omit whole areas of the spectrum which can only be described vaguely as “greeny-yellow” or qualified as “darkish blue-green. and most of their toys are red or made up of red parts. Babies perceive red in the early stages of their life. something like grammatical gender or case marking” [26]. while staring at cool colours.org/wiki/%E8%89%B2 ). black. although they weigh the same (cf. but they can see white. Looking at warm colours.wikipedia. including the verb which refers to the term for purple (murasaki).

Op. 色彩名詞と色彩形容詞の対立 – 新聞と文学のコーパスからわかること–p.129.ac. /Q/ is the double consonant phoneme. sincerity (信 shin). graph 4. pink. p. Basic Colour Terms: Their Universality and Evolution. midori (green). Cit.. and aoshi. p. James. 8 [21] Ibidem. then it contains a term for purple. but to the manufactured goods and clothing: *kuroi kami no ke (black hair) vs. 7 [16] It also means amorous affair [17] Daidai is a Japanese bitter orange [18] Trickovic. 9 [22] Ibidem. p. Cit. if a language contains seven terms. p. represented the eleventh and the twelfth rank of chi. In: “Proceedings of the Second International Symposium on the Emergence and Evolution ofLinguisticCommunication”(EELC’05). akashi.html 176 . then it contains terms for both green and yellow. fifth and sixth rank (of rei) were rendered by red.nagoyau.05. Divna (2004). apud. 15. p.gsid. 現代日本語講座、第4巻、語彙. Mizutani. 東京: 明治書院. white was the colour for the ninth and tenth rank of gi and finally black. 8 . if a language contains four terms then it contains a term either for green or for yellow (but not both). p. 2. Cit. 佐藤武義 (2003). all languages contain term of white and black. Divna. if a language contains three terms. is sometimes used when the modified noun does not belong directly to the natural world. Bleys. p. p. 2-3) [5[ In 603 kan’I (court ranks according to headgear colours) was established. pp. orange. kuro no naga-gutsu (black boots) (cf.+Basic+Colour+categories+in+the+J apanese+language+in+reference+to+their+adjectival+form&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=f irefox-a [11] 藤村逸子. Paul (1969). 5 [23] Stanlaw.vub.[3] Belpaeme. Brent.pdf ) [4] The distributional restrictions of colour terms are: 1. it contains a term for blue. propriety (礼 rei).. Tony. passion [7] Their ancient adjective forms were shiroshi. Japanese-English – Language and Culture Contact.pdf (24. Trickovic.22) [6] Iro can also mean lust. p. Washington: University of Washington Press. The ranks in the twelve level cap and rank system consisted of the greater and the lesser of each of the six Confucian virtues: virtue (徳 toku).. Shaikai-ryō shiryōshū 6-nen-sei. Center for the Study of Language and Inf.be/%7Ejorisb/pubs/05%20eelc. Basic colour categories in the Japanese language in reference to their adjectival form. then it contains a term for red. 藤村逸子. Art..jp/fujimura/gyoseki/iro. known as sokuon. daidai (orange) [9] The nominal form for the four basic colour terms. Art. third and forth rank (of jin) were represented by blue. Kay. cit. Berkeley: University of California Press.doc+Trickovic+Divna. p.. 7 [19] Ibidem. (http://arti. Divna. graph 5 [12] Stanlaw. 6 [20] 飛田良文. http://209. especially kuro. if a language contains five terms. 15-18.. it contains a term for brown. 15. James (2005). reedited in 1991.2009) [10] Trickovic. sexual desire.. 218 [24] Ibidem.com/language/research/colour_words.ro/reviste_recunoscute/philologic a/philologica_2006_tom2/44. Divna. p. http://www. 11. 212 [25] Ibidem.uab. Art.putlearningfirst. Y. Berlin. [15] Trickovic. [8] Optional in the case of murasaki (purple). (cf.132/search?q=cache:NbQ8TlnwTsIJ:www. if a language contains six terms. Pp. 3. Cit. 221 [13] It is a phrase usually used in sumo competitions [14] /maQsiro/. p. kuroshi. [no year]. 6. Colourful language and colour categories. 232 [26] http://www. if a language contains eight or more terms. yellow stood for the seventh and eighth for the rank of shin. 4. Art. justice (義 gi) and knowledge (智 chi): first and second rank (of toku) were represented by purple. Joris (2005).ac. grey or some combination of these (cf. p. Tokyo: Bunkeidō.85. 7. p.+(2004). benevolence (仁 jin). 5.

Shaikai-ryō shiryōshū 6-nen-sei.+Basic+Colour+categories+in+th e+Japanese+language+in+reference+to+their+adjectival+form&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&clien t=firefox-a Links : http ://ja. 広辞苑.pdf Trickovic. kuroi (black). 東京 : 岩波書店 Articles : Belpaeme. Japanese-English – Language and Culture Contact.) (1994). Except the nowadays adjectives for the four basic colour terms: shiroi (white). Paul (1969).ro/reviste_recunoscute/philolo gica/philologica_2006_tom2/44. In: “Proceedings of the Second International Symposium on the Emergence and Evolution of Linguistic Communication” (EELC’ 05).be/%7Ejorisb/pubs/05%20eelc. The morphemes shiro (white). akai (red) and aoi (blue-green).e. Robin (1975).132/search?q=cache:NbQ8TlnwTsIJ:www. Bleys. emphasis and colour verbs.com/language/research/colour_words. murasaki(-iro) (purple). 15. Basic Colour Terms : Their Universality and Evolution. Tokyo : Bunkeidō Stanlaw. Koh (ed. gurē.putlearningfirst. Tony.doc+Trickovic+Divna. reedited in 1991. Several English loanword colour terms (pinku. Joris (2005). kuro.85.+(2004).uab.wikipedia. orenji) are more salient then their native Japanese counterparts.ac. ao. hai-iro (grey). In addition. Berkeley : University of California Press. Washington: University of Washington Press Dictionaries : Masuda.BIBLIOGRAPHY Books : Berlin. Aka emphasized the phenomenon of colour i. midori(-iro) (green). p.jp/fujimura/gyoseki/iro.org/wiki/%E8%89%B2 http ://www. Tokyo : Kenkyusha 新村出 (et al. 色彩名詞と色彩形容詞の対立 – 新聞と文学のコーパスからわかること–p. Lakoff.ac. [no year]. the colour ao covers two chromatic categories blue as well as green. Kenkyusha’s New Japanese Dictionary. graph 4. Kay. glowing and a primarily referred to the space between light and darkness. except for the morphemes shiro. James (2005). the other colour terms are nouns formed by adding the lexeme –iro: chairo (brown).pdf ) 藤村逸子. Basic colour categories in the Japanese language in reference to their adjectival form. Brent . kuro (black). (http://arti.html ABSTRACT Colours are a constant to our existence. kiiro (yellow). aka (red) and ao (blue/green) are marked with the specific relation to the light characteristics for parts of day. Center for the Study of Language and Inf. orenji (orange). aka.) (1995). 177 . http://209. http://www. Berlin and Kay (1969) established a set of eleven colours as semantic universals.nagoya-u. Colourful language and colour categories. Talking about the ability to develop figurative meanings.gsid. pinku (pink). Divna (2004). New York: Harper Colophon Mizutani.129. 11. Y.vub. other terms are considerably limited. In Japanese. Language and Woman’s Place. especially applied to the four basic colour terms. 8 . p. we can encounter several linguistic phenomena such as: reduplication.

there is a common underlying element in all such perspectives: “they all assume the existence of some feature or features which are peculiar to style and distinguish it from language. morphological motivation is by no means less important. Finding its most artful realization in metaphor and simile. as the Joycean discourse often resorts to opaque words and to unique word-building processes and wordinventions. linguistic difference at the level of utterances. if the author deliberately chooses to create a state of confusion 178 . Thus. Secondly. such ‘play-uponmeaning’ is usually a very rich source of tremendous stylistic effects and it may create an equally powerful impact on the reader. it is true that it may cause problems in retrieving the message of the text if clarity and precision of language use are of the utmost importance. the vagueness of the sense. as stylistics parallels other related sciences. from a different perspective. Where vagueness is concerned. words may have a phonetic. due to its underlying the imagery in a text and to its intricate manipulation of meaning. Moreover. discourse analysis. syntax. Ullmann identifies three important factors in terms of their relevance to stylistics and. the semantic motivation may actually be considered as the most complex of the three. considering peculiar accumulation of sounds and word invention at the level of what may be identified as interjection or onomatopoeia. considering the high degree of difficulty in creating a resemblance relationship between two elements that sometimes are extremely different. or a semantic motivation. one may thus look upon stylistics as displaying several levels. according to the science to which it is paralleled. one may discover that. morphology. etc. „Dunărea de Jos” University of Galaţi STYLISTICS AND SEMANTICS Style proves to be quite an elusive concept to define and there have been different perspectives on it that have given rise to various definitions. The problem raised by the semantic structure of individual words within the field of semantics when analyzed against a stylistic background may be investigated according to a two-fold distinction: the case of simple semantic situations (one name corresponds to one sense). In the first place. consequently. of the levels of language listed above. Last but not least.” (Ullmann 1973:41). Whatever point of view one may adopt. Such stylistic dimensions of semantics will further require a distinction to be drawn between the semantic structure of individual words and the semantic relations among words. as the Joycean text is extremely rich with respect to expressiveness that is created by manipulating cognitive meaning of words with a view to enhancing their stylistic effect and impact on the reader. lexicology. stylistics may be regarded as being in the closest relationship with lexicology and semantics. one may analyze the stylistic effects that are created due to phonology. to stylistic analysis: “the ‘motivation’ of the name. phonetic motivation of words is clearly relevant with James Joyce. semantics. and the overtones which may arise around either the name or the sense or both. analyzing the semantic motivation of words in a certain text may disclose the most gifted writers. the latter is of greater interest for the present study. implicitly. however. whether regarding style as personal individual expression. Yet. a morphological.” (idem:42) When tackling the first factor.Daniela ŞORCARU. Considering Ullmann’s opinion on the matter at hand. It follows that stylistics is not a mere branch of linguistics but a parallel discipline which investigates the same phenomena from its own point of view. and that of complex semantic situations (one name corresponds to various senses). or deviation from agreed upon norms. With respect to simple semantic situations.

and. Either explicit or implicit. making the reader’s task to retrieve it very difficult. The second class deals with specific connotations of words or even key-words that may be seen as pertaining to ephemeral fashionable speech within a certain interval of time. Such an accumulation of synonyms may actually be looked upon as an instance of the paradigmatic becoming syntagmatic. barbarism. Ullmann distinguishes three categories of overtones: overtones connected with the name. The third type of overtones performs an evocative function. i. or by employing an accumulation of synonyms with a view to emphasizing the message that is conveyed. as they actually almost overlap. and. when more senses are attributed to the same name in a specific situation in the text. special attention will be paid to the stylistic effect of neologisms. with the way in which words co-exist at the level of the text. Moreover. and what we dare call erudisms that permeate Joyce’s discourse. even almost impossible sometimes. considering his artful melting language and molding it into different or even completely new shapes.by means of peculiar use of language. overtones connected with the sense. Among the different paradigmatic relations. the former refer to operating choices among various possibilities. Therefore. The issue of semantic relations among words may be regarded as a proof of the wellknown aphorism according to which the whole is sometimes more than the sum of its parts. may that be by means of operating a peculiar choice. there is another instance of combinations of terms that. and overtones associated with particular registers (Cf.e. in the process. The degree of difficulty of the issue is enhanced when touching upon complex semantic situations. giving rise to clear stylistic effects. whereas the latter contribute to the creation of context. could never have occurred in a collocation. and proving once more the highly 179 . displaying similar levels of analysis. The last of the three factors. help create a stylistic effect. is in a very close relationship with the concept of ‘connotations’ of a word. Consequently. Considering that each word has the possibility to give rise to a stylistic effect on its own. and encoding the message to a great extent. according to the norms of language. vagueness becomes an important linguistic tool. thus. but the issue has proved to be of a quite elusive nature. as the choice of synonyms may display overtones.idem:50-53). synonymy may be of greater importance to the study of stylistics. creating a highly ambiguous text. as their interest lies with collocations. Furthermore. In this case. The fact remains that synonymy is a rich source of stylistic effects. combinations or choices of words may create even more complex stylistic dimensions of texts. thus. as the register may be regarded as enshrined in a single word that stands out in a text that displays a different register than that of the respective word. namely overtones. There has been debate on determining the criteria that underlie authors’ choices of synonyms in a certain context. As the case is with Joyce. when dealing with the relationships established among words. both linguistic devices seem to serve a certain stylistic effect in particular. and. one must lay focus on the paradigmatic versus syntagmatic relations dichotomy. i. the pairing of antonyms equally clearly meant to serve certain stylistic purposes. Whether overtones reveal emotional involvement of the speaker or they simply perform an expressive function in the text. Such linguistic ambiguity has its manifestations at the level of discourse in the use of polysemy and homonymy with a view to building peculiar stylistic effects. it may be fairly clear that stylistics and semantics enjoy a very close relationship. style may indeed be regarded as obvious deviation from norm. plunging the reader into a unique state of confusion. vagueness turns indeed into a considerable source of unique stylistic effects. Among the elements belonging to the first category.e. they play an important part in creating the stylistic dimension of a certain discourse.

. One of the most important such symbiotic relationships seems to be exactly the one linguistic stylistics has with semantics. Meaning and Style. B. White. H. second edition. REFERENCES Dima. Outlines of English Semantics. 1991. W. P.interdisciplinary nature of stylistic itself. I. as that of style itself. Leech. 1990. Mind the Gap. and the purpose of any stylistic analysis will be of utmost importance in establishing the necessary perspectives on style and stylistics that the analyst needs to adopt. The Elements of Style. eighth impression. 1973. Iaşi: Universitatea “Al. Galaţi: Editura Fundaţiei Universitare “Dunărea de Jos”. 1990. 2003. Wilson. stylistics has evolved from a mere branch within linguistics to comprising elements belonging to various other sciences and paralleling them with respect to levels of analysis. 1984. G. Massachusetts: Longman. Strunk Jr. ABSTRACT It may be fairly clear that stylistics and semantics enjoy a very close relationship. A complex science in its own right. G. Short. Ellipsis and Stylistic Variation in Spoken and Written English. 2000. stylistics reveals its interdisciplinary nature. To conclude. Cuza”. The Study of Meaning. second impression. M. A complex science in its own right. Oxford: Basil Blackwell. London and New York: Longman. London: Penguin Books. Ullman. 2000. Elements of English Semantics. displaying similar levels of analysis. stylistics has evolved from a mere branch within linguistics to comprising elements belonging to various other sciences and paralleling them with respect to levels of analysis. K. London: Pearson. G.. and proving the highly interdisciplinary nature of stylistic itself. London and New York: Longman. A Dictionary of Stylistics. S. 180 . Semantics. Wales. fourth edition. E. Hulban. Leech. Style in Fiction.

e. may. Chişinău. those verbal forms which display the following set of characteristics: a. In the classification put forward by C. b. Ehrman (1966:76) add to this number three more items. and the modal auxiliaries do not have the inflection which ordinarily distinguishes third person singular from the rest. Palmer.e. Discussion on English modality has concentrated on the modal verbs. ought to. b. are regarded as modal verbs by Barbara Strang (1963:139). By contrast. be able to” are also listed as modal auxiliaries. could. must. the NICE properties (see Palmer 1974/1988:16-25. the following verbs are treated as modals: may. shall. and must. M. 2002:25). might. Quirk et al. According to Fries classification then forms such as will and shall (also dare and need) are dismissed as non-modal verbs. These are distinguished from the other “function words” (i. Fries (1940:173). shall. Shall and will. e. namely “need. They form negatives by addition of not. should. i. might. may. and could”. whatever meanings these old verbs now express seem to have to do with various attitudes toward ‘action’ or ‘state’ expressed by the verb to which they are attached. Republica Moldova ON THE SEMANTIC ASPECT OF THE ENGLISH SEMI-MODALS Modality has been traditionally defined as the grammaticalization of the speaker’s opinions and attitudes (Palmer 1979/1990:1-2. ought to and must. For Strang the term “modal” is applied to the following items : will. They invariably appear in the first position of the verb phrase. together forming the closed system of verbal forms are characterized by the following bundle of features: a.e. auxiliaries) on a strictly semantic basis. They differ from the other ‘closed system’ items (which Strang labels ‘non – modal operators’) in their having “… a different and a narrower function. Boyd and Throne’s classification (1969:57-74) relies entirely on meaning. however. c. should. might. Twaddel. They form questions by simple inversion. Schibsbye. can. some gradience. however. be + about + infinitive. can. since they constitute the only coherent class of expressions which can be identified with the help of distinctive morpho-syntactic characteristics. W. could. Diver. and be + going + to + infinitive. . they do not require the subject – verb agreement morpheme – s.Valentina STOG. So there is cline between the central modals and the other verbal expressions of modality. They are items complemented by a non – finite part of a lexical verb in the formation of a verb phrase. which fulfill some of the criteria. d. Grammarians are not in general agreement on what items should be included among the English modal auxiliaries. They may be directly 181 summarized as that of indicating mood”. Sometimes the constructions “have to. They do not form conjugations in the ordinary sense. be called ‘modal auxiliaries’” (1940:167). c. would. should. which may be In Strang’s classification both the modal and non – modal operators. i. There is no possibility of adding to the catalogue. On the other hand. Following these grammarians. have. Vihla 1999:17-19). In contrast to the auxiliaries: be. and do. with some justification. 1985:121-128. which semantically resemble the central modals but hardly share any of their formal features. and Ehrman base their classification on purely formal (syntactic) criteria and in this way arrive at exactly the same number of modal verbs. Universitatea Liberă Internaţională. Gotti et al. d. They invert with the subject in interrogation. and only the central modals share all the formal features. They propose treating the following forms as modal: “will. multi-word verbs. K. Fries made the following statement: “As function words.C. These function words can therefore. At most they enjoy the status of mere auxiliaries of the future tense along with constructions such as be + to + infinitive. and modal idioms. There is. dare and used to”. can. Semi-modals include marginal modals. This cline is not only formal but also semantic.

be about to. had better. which may occupy both the first position (in case the verb phrase contains no modal verb) as well as the second position of the verb phrase. namely. dare and used). have always received much more attention. i. In much of the previous research. have (got) to and be able to). Hence. The correct division of the meaning of a portion of the linguistic text among its constituent parts. It is clear that traditional semantic analyses never really come close to attaining either of the two goals. Thomson and Martinet (1968:135-143) distinguish between modal auxiliaries (can. Especially the semantics of need to has been ignored. As Warner informs us. (1999:489ff). I can mention. and ought to as marginal modals. must. It is formally a full verb. The assignment of the particular components of the meaning of the portion of the text to the particular constituents regarded as their sole exponents. a central modal.e. i. may. is one of these emerging modals. ought. and their origins as modal marker have been traced to Middle English. The first and the fourth characteristics serve to set off the modals from the auxiliaries be. plus need and dare) and semi-modal verbs (ought to. These two forms also differ in meaning. The tendency towards burdening textual elements with meanings having nothing directly to do with them might be. but there have been few studies concerning their inter-twined history or their present-day usage. be going to. Evolution of NEED The word need comes from the Old English verb ”neodian” and noun “nead” (The Oxford English Dictionary 1989 (OED)).) Parrot (2000:219-239) divides modals into two groups: pure modals (the same verbs as Thomson and Martinet except ought. it tends to describe them in terms of meanings which often turn out to be explainable by something in the surrounding context. lexical 182 . Biber et al. Freebon (1987:75) talks about modals (the same verbs as Thomson and Martinet plus used to and had better) and semiauxiliaries (have to. but it is usually. but also with the fact that their semantics have not been easy to deal with. be bound to. explained by the general conviction among traditional grammarians that every linguistic form must necessarily posses a great many meanings. of course.negated by not. need and need to have been grouped together. will. etc. Svartvik. The subject of this paper. 2003. must.e. grammaticalization. and b. need to.e. and its various meanings/uses have not been systematically explored. i. need. Hargevik. would. in their treatment of the modals traditional grammarians usually provide little more than a list of modals each with a list of meanings and they display even less interest in trying to relate a systematic treatment of their semantics to the concrete facts of their syntax. Krug 2000:4). This might have to do with their rarity compared to the other modals of obligation and necessity. the following classification. should and have to. The aim of this investigation is to present a detailed semantic analysis of need to. they are considered to be two distinct modal markers in this study. shall and should) and semi-modals (need. i. there are significant variations in the classifications used in relation to both the grammatical requirements and semantic criteria. Researchers increasingly believe that many of the semi-modals are showing signs of more modal behavior. might. Hence the following sections include a discussion of modal need as well. need is a regular. and Svartvik and Wright – classify dare. quite misleadingly. a semimodal of obligation and necessity. The more common modals of obligation and necessity. have and do. used to. In brief. could. In previous studies need to has been grouped together with modal need. It is a generally known fact that the central problem of a semantic investigation of any kind is directly connected with the achievement of two objectives: a. As can be seen. as obligation is prototypically felt to come from a source external to the agent and these two markers have assumed to express internally motivated obligation. discussed together with need.e. The analysis of the modal verbs provided in traditional grammar books is deficient in one major respect. amongst others. This behavior is still poorly investigated (Facchinetti et al. be to. Modal need and especially semi –modal need to have received least attention of the modals of obligation and necessity.

The use of need to in mainly positive contexts is also a novelty. favored by Shakespeare (Warner 1993:203). a shift from modal to catenative [2] usage can be noted in British English over the past 30 years. at the end of the century which Warner and Barber identify as showing incipient modal behavior –modal constructions by far outnumber main verb constructions: the ration of plain to marked infinitives is approximately eight to one (Krug 2000:202). Having been impersonal in OE (Visser 1969:§1345). Taeymans 2004:223). Biber et al. though it is used more in Britain. namely the British LOB (The Lancaster-Oslo/Bergen Corpus of British English and FLOB (The Freiburg-LOB Corpus of British English) and the American Brown and Frown [3]. quoting Visser (1963-73: § 1346). semi-modal need to can always be used. otherwise it is very rare (the OED. the ongoing trend towards main verb constructions has been detected in some recent corpus-based studies. In thirty years. I checked the use of need (to) in Shakespeare. He doesn’t need to escape. In this way.-interrogative He needn’t escape. the use of need to has increased a great deal especially in Britain: it is more common in FLOB than in Frown (cf. typically in the contracted form needn’t. Just like the utterances with THARF. This is in line with Barber’s analysis (1997:178). Mindt 1995:126). However. Need we escape? Needn’t he escape? He needed to escape. Table 1. it is used in various personal and impersonal constructions in ME. However.e. On the other hand. Further support has been found by Leech (2003) and Smith (2003) in four matching written corpora. Whereas the situation in American English has remained rather stable. The irregular form need became common in the 16 th century. ___________________________________________________________________________________________ Modal Main Verb Positive Negative Interrogative Neg. the rise of need to is not only due 183 . need more and more seems to prefer the to-infinitive above the bare infinitive. To conclude. (1999:163) still finds modal need the predominant choice in the written registers of their LSWE corpus (The Longman Spoken and Written English Corpus) but the main verb construction is the more common type in conversation and the only option in American conversation. modal need. Krug (2000:202-203) detects a similar recent shift in spoken British English based on the British National Corpus (BNC). These changes have not been adequately documented. as the main verb construction is the most common one nowadays. In contrast. modal need appears in non-assertive contexts. Table 1 describes the various uses. It is quite remarkable that in his usage – i. and “in the sixteenth century it starts to show modal characteristics” (Warner 1993:203). Uses of the modal and the main verb construction. Fischer (1992:405). in fact. need takes a nominal complement in the vast majority of cases and thus clearly has the status of a lexical verb in PDE. as Smith (2003) points out. British English seems to have caught up with the American variant so that need roughly shows the same proportions as to distribution in both varieties of English. When followed by an infinitival complement. modal need has decreased in number in both Britain and America. The use of personal need with an infinitive increased at least partly because of the loss of THARF (’need’) in the 15 th century. is becoming rare. Quirk et al. and it was. 1985:138. The trend since Shakespeare has certainly changed direction. Syntactic considerations In modern usage. who cities the first clear OED example of auxiliary need from 1538. In these constructions need developed the irregular form need in 3 rd person singular of the present tense in place of needs or needeth. maintains that modal characteristics were already present in the late 14 th century. Do we need to escape? Doesn’t he need to escape? In non-assertive contexts. instances with need were mostly negative [1].verb in Old and Middle English.

the question whether there are utterances which can be interpreted as personal directives is disputable. the largest increase has take place in affirmative contexts where it might compete with must and have to. These parameters can be used to distinguish the various meanings/uses of need to as well. In analyzing examples she uses parameters that arise from the context and co-text (1983:36).You need to get a hair-cut. This question will be further discussed in the next section. Linguists agree on the basic differences between must. must here instead of have to would imply self-obligation. In such instances the directive element is provided by the context or the context of the utterance rather than the basic/lexical meaning of need to. The situation is. since the speaker has no conscious control over them. The grammatical subject is typically first person plural or passivised third person. I. Smith 2003:259). which resembles the distinction between need to and the 184 a. e. are objectives. As mentioned before.e. Bybee at al. Leech 1971/1981:96. By using need to instead of must. In the second example (2b) with need to. Smith concludes that especially corpora of speech should be studied to illuminate this point. it would certainly be understood as an order. since his/her hair might be too long. van der Auwera and Plungian (1998). the skirt and the periphery. Leech (1971/1981:96) points out that there is certainly a difference in the quality of the constraint in the following sentences: (1) In the first example (1a) with must the speaker is clearly exerting his/her authority over the addressee. Semantic considerations The theoretical framework for the empirical part has been mainly provided by Jennifer Coates’s work The Semantics of Modal Auxiliaries. b. The traditional analysis leaves out the instances where need to expresses internally motivated compulsion. quite different. 1994:177). even if the subject is first person. Such compulsions. You must get a hair-cut. This can be noticed well in an example with a first person subject: I’m afraid I have to go now. have to and need to (e. Have to implies here obligation by external forces. Have to is considered to be more impersonal and lack the implication that the speaker is in authority. so the instances report the need for action in a rather vague way. In contrast.linguistic studies provide insights into the rearrangement of the non-epistemic field (cf. Palmer 1979/1990:129. The few who have discussed it more have detected an opposition between external vs. the writer can downplay his/her own authority and claim that the action is recommended for the doer’s own sake. If the basic meaning of need to denies the speaker’s involvement. on the other hand. the speaker might have another appointment. Some recent cross. if there is a clear authority structure between the speaker and the addressee. i. I feel a compulsion which is felt to originate within myself. Perkins (1983):62-63. Quirk et al. The utterances with must imply that the speaker is advocating a certain behavior. I shall first consider need to in affirmative contexts and compare it to its likely rivals.to its increasing use in non-assertive contexts instead of modal need. however. As regards the distinction between need and need to. the speaker would be appealing to his/her own sense of duty. the speaker is primarily pointing out the constraint that the addressee’s own situation imposes on him/her: it is for his/her own sake that a hair-cut is needed. Perkins (1983:62-63) points out that if the above utterances with need to was said by a sergeant –major to a private. Need to. Smith (2003:260-264) has found instances of the imposed obligation meaning. 1985:225. . though with some limitations. internal sources of need. many sources simply point out that the two markers are almost synonymous or that in non-assertive contexts differences tend to be neutralized.g. is said to express internal compulsion If I need to go now. Linguists who mention this point suggest that need to can pragmatically acquire the force of an imposed obligation.g. But the pragmatic interpretation is still inferable. She applies the fuzzy set theory to the traditional concepts of root and epistemic meaning and divides the semantic fields into the core. and then in non-assertive contexts with modal need.

clauses containing only or the semi-negative adverbs hardly and scarcely. In the beginning of this paper. it seems reasonably to assume that need especially occurred in negative sentences and that it became gradually associated with negation. real. He claims that it did so because the modal must was able to express necessity. It was pointed out by Quirk et al that modal need is restricted to non-assertive contexts. by Duffley (1994) [4]. He thinks that the subjective/objective distinction is prevalent but that it is not enough to describe the differences between need and need to. Jacobsson makes a few very nice suggestions as to why need –originally an impersonal verb – was pressed into the role of a modal verb expressing necessity in the course of the ME period. there is certainly a gap in the research concerning the semantics of need to: it has not been studied in detail by corpus-based methods. but is free to appear in positive affirmative constructions. The question is.e. I have mentioned that modal need is becoming increasingly rare. I will briefly touch upon the contexts in which need is used. but could not express absence of necessity (it is not necessary that). Consider his examples: (2) Duffley does not attempt a quantitative analysis. i. Besides. I have found only one corpus-based study. whether the need stems from the internal dispositions of the subject (2a) or is imposed on the latter by external circumstances (2b)”. following the unidirectional hypothesis. Perkins (1983:63) uses examples where needn’t is clearly the negative counterpart of must – the speaker is trying to exert his/her authority over the addressee – whereas don’t need to simply expresses the constraint the speaker thinks the addressee is feeling. . non-assertive contexts are broader than that and also cover e. conditional and comparative clauses. and in the case of need to the semantic analysis is only suggestive. of course. Modal need focuses on “whether the conditions leading to the constitution of a real need are fulfilled” (1994:225). need was called upon. In his article on the auxiliary need. To conclude. and even he has concentrated on modal need. Consider. you needn’t go to the toilet if you don’t need to. To fill this gap. 185 a. as the written corpora are from the 1960s. words can acquire polarity sensitively and become thus more restricted in their usage. This may well be due to the fact that its competitor need+ to infinitive seems to be gaining ground at the expense of the auxiliary. If we look at the history of need. Although further diachronic research is needed. however. the instances of need to were not numerous. Because of the restriction to non-assertive contexts. and so it developed modal characteristics in analogy to the other modals. The auxiliary use of need was never extended to truly affirmative sentences probably for the simple reason that the language could probably do without it (Jakobsson 1974: 62-63). that has discussed the semantics of need and need to. modal need has often been referred to as negative polarity auxiliary (Wouden:1996). The slums need to be replaced by good housing. but cannot lose it. b. Anyhow. Full verb need to “evokes a need in and for itself. Although Quirk defines non-assertive contexts as “mainly negative and interrogative sentences” (1985:138). For instance.g. how did modal need acquire polarity sensitive behavior? Why did it develop this polarity sensitive behavior? Well. He would rather talk about the distinction in terms of non-real vs. it may well push modal need further into the corner. etc. it expresses more or less the same notion of necessity in negative sentences. for example. I need to get some fresh air. Therefore.other modals of obligation in affirmative contexts. this statement seems to hold. while there seem to be no restrictions on the usage of the catenative and lexical variants (1985:138). Because of this vacuum for absence of necessity. the above described development seems to be in line with Heine’s observation (1995:46) – he found for German modals that the most conservative behavior is encountered if the modal occurs in interrogative rather than declarative utterances and if the modal occurs in negative rather than affirmative utterances.

R. &Lima. (Eds. .. J. BIBLIOGRAPHY Barber. & Finegan. American English Grammar. Johansson. Conrad. M. since need to so often appears in affirmative contexts where the obligation interpretation is inferable.. M. Harlow:Longman. Strathy Language Unit. I consider the present paper only as an initial study of the semantics of need to. I fully agree with Krug (2000. both from a diachronic and a synchronic viewpoint. NOTES [1] Nagle (1989) suggests that the link between negation and modal marking might be due to the wide use of the subjunctive in subordinate clauses after negative verbs and negation in higher clauses in Old English. 4. The Kolhapur Corpus of Indian English from 1978. The English Language: A historical Introduction. Queen’s University. R. (2003). The semantics of Modal Verbs. [3] The other matching ICAME corpora include The Brown University Corpus of American English (Brown) from 1961 and its thirty year younger counterpart The Freiburg-Brown Corpus of American English (Frown) from 1991). In: Joan L. NEED and DARE: The black sheep of the modal family.. (1969). Hence. 56 -63 Krug.e. and ought in nonaffirmative contexts. Leech.. A Course Book in English Grammar. Duffley.. need. M. London: Longman. & Palmer. London:MacMillan Bernd.. Bern:Peter Lang.223-240). D.(1994). J.). Mindt considers dare and need followed by a to-infinitival complement to be catenative verbs (Mindt: 1995). Facchinetti. Fries. [2] Most grammars distinguish between 3 types of dare and need. J.. it seems to offer a more polite way of obliging than must. and Throne. Facchinetti. G. The Longman Grammar of Spoken and Written English. 186 . London:Croom Helm. (1940). Bengt. The only information provided for the Strathy Corpus is the following: Strathy Corpus of Canadian English. needs to be explored. Journal of Linguistics 5. Need seems to be one of the negative counterparts of must in both root and epistemic meaning: its decline may be linked to similar uses and meaning with must.. However. These two modality markers have clearly different semantic profiles. The Hague:Mouton and Co. need to differs from need in the same way. Modality in Grammar and Discourse.. Bybee & Suzanne Fleischman (eds. C..57-74 Coates. Lingua. This might well explain the modal-like syntax for dare. N. Biber. blend and lexical verbs.. Modality in Contemporary English (pp. Epistemic Modality: some Observations on German modals. Dury. Krug. as it gives the impression that the speaker is appealing to the assumed needs of the addressee. i. R. The semantics of the Modal Auxiliaries. The Meanings of the Modals in Present-Day American English. E. F. (1999). need to clearly resembles the other semi-modal have to with a different kind of subjective meaning in root instances and still only a few epistemic instances. In contrast. S. New York:Appleton –Century-Crofts Gotti. 94. Freeborn. 213-243 Ehrman.. G. Jacobsson. The Australian Corpus of English from 1986 and the Wellington Corpus of Written New Zealand English from the late 1980s. [4] Duffley has based his article on the examination of dare and need in the Brown University (American) and LOB (British) and Strathy (Canadian) corpora of English.The auxiliary NEED. Meaning and the English Verb. D. modal. The wider context of its semantic variation.. Berlin: Mouton de Gruyter. pp. Kingston: Department of English.. Jennifer (1983). Charles (1993). it obviously competes with must and have to. Dossena. English Studies 55. Berlin: Mouton de Gruyter Leech.). Emerging English Modals: A Corpus based Study of Grammaticalization. Boyd. (1971/1981). M. supplemented by examples from other sources. (1967). Linguistic Insights.Finally. (2002). (2000). Amsterdam:Benjamins. P. Vaariation in Central Modals: A Repertoire of Forms and Types of Usage in Middle English and Early Modern English. M. Cambridge:Cambridge University Press. M. P. S. (1974). Agent-oriented vs. Heine (1995).. In non-assertive contexts. (1987). 2001) that there is a group of emerging modals appearing.

DARE and NEED in British and American present-day English. Twaddell. Cambridge:Cambridge University Press. M. Rhode Island: Brown University Press Van der Auwera. both root and epistemic. 1990).. Ton van der. E.. (1995).). 79-124 Vihla. The English Verb Auxiliaries. Taeymans. Linguistic Typology.Leech. (1998). G. 2 nd edition. Three Modal Verbs. New Perspective on English Historical Linguistics. (1979/1990). of a modal of obligation and necessity. Greenbaum.). A number of researches have claimed that root meanings are acquired earlier than epistemic ones.. (2003). (1999). this claim has subsequently been employed in the linguistics literature as an argument for the position that English modal verbs are polysemous (Sweetser. London:Frances Pinter. J& Plungian. (1996). A practical English Grammar. Quirk. Dublin. Oxford: Oxford University Press.. M. I decided to investigate in this paper the evolution. W. (1993).F. & Svartvik. R. Strang. Smith (Eds. ABSTRACT The set of English modal verbs is widely recognized to communicate two broad clusters of meanings: epistemic and root modal meanings.. 2. R. D. (1974/1988). Based on the findings of research conducted in this field. London:Longman Palmer. F. S. but there is clearly a gap in research on its semantics. Leiden:Brill Warner. (1983). London:Edward Arnold Publishers Sweetser. Previous corpus-based studies indicate that its overall usage has increased. English auxiliaries: Structure and History. (1990). (1965). Modern English Structure. London:Longman. V. Paper given at the conference The Germanic Verb. Cambridge:Cambridge University Press. Palmer . The English Verb.. Kay.. In C. M. Amsterdam:Rodopi Visser. Cambridge: Cambridge University Perkins. (1969). An Historical Syntax of the English Language. pp. B. (1985). 28. (2000). (3vols. and Martinet. Medical Writing: Modality in Focus.. A comprehensive Grammar of the English Language. A. London:Longman Parrot. Leech. (pp.. I will try to demonstrate that NEED TO covers all the possible meanings/uses. G.V. F. Cambridge Studies in Linguistics. (2004). Modal Expressions in English.. Horobin &J. J. Grammar for English Language Teachers. In Mindt. current status and future developments of this verb as well. Languages and Computers: Studies in Practical Linguistics. 187 .. F. S. 215-227) Thomson. (1968). Berlin:Cornelsen. Wouden. (1963). From Etymology to Pragmatics: Metaphorical and Cultural Aspects of Semantic structure. Modality and the English Modals. 66. This paper explores the various meanings and uses of one of the English semi-modals: NEED TO. A. Modality’s semantic map. Providence. A. 2nd edition. M. An Empirical Grammar of the English Verb: Modal Verbs. Modality of the move: The English modal auxiliaries 1961-1992.

desigur. explicaţia psihologică şi nici invers. ci acele asociaţii metaforice pe care le poate face orice vorbitor obişnuit. Prima o întăreşte pe cealaltă fiindcă o schimbare semantică este cu atât mai probabilă în direcţia restrângerii sau lărgirii (şi deci posibilitatea unei asociaţii metaforice este cu atât mai mare). Cuvântul românesc şugubăţ – arată Şăineanu – are sensul de ‘glumeţ’. Lingvistul francez nu are.Factorii lingvistici şi extralingvistici ce determină mutaţiile semantice. De asemenea. în 188 . Ca şi Bréal. în mod convingător. Sperber distinge două direcţii ale mutaţiilor de sens: expansiune şi atracţie (sau magnetism). expresiile metaforice a-i face cuiva o scenă sau jocuri de culise provin. Marele lingvist francez Antoine Meillet publică în 1905 un amplu articol intitulat “Cum îşi schimbă cuvintele sensul”. ci prin uitarea sensului originar. ce resurse bogate pentru mutaţiile de sens se găsesc în procesele “uzuale” de metaforizare. metaforele poetice. Slăbănog are azi semnificaţia ‘slab’ (dar exprimă. În raport cu cercetările lui Bréal sau Şăineanu. evident. sau invers. El nu-şi construieşte teoria pe concepte elementare ale psihologiei (cum ar fi uitarea sau analogia). acest sens fiind conservat de traducerea românească a Bibliei. De exemplu. intitulată Încercare asupra semasiologiei limbii române. o concepţie peiorativă faţă de slab). ‘asasin’. 1992: 36). în concepţia lui Sperber. O parte din modificările de sens pe care Meillet le explică prin factori socio-lingvistici primeau. E oferit un exemplu sugestiv: după primul război mondial. braţul (gurile) fluviului.Ana Maria TRĂNTESCU. cu cât se observă tendinţa migrării cuvintelor sau expresiilor din vocabularele speciale către lexicul fundamental. Şăineanu caută o explicaţie pentru mutaţiile de sens în analogie (adică metaforă). Expresiile de acest fel sunt atât de cunoscute şi de întrebuinţate de către vorbitori. Explicaţia sociologică nu exclude însă. O originală teorie semantică a propus Hans Sperber la douăzeci şi cinci de ani după apariţia studiului lui Meillet. încât rar se întâmplă ca cineva să-şi mai dea seama că la origini ele sunt. Alături de analogie lingvistul român consideră că o altă explicaţie a schimbării. comun mai multor colectivităţi lingvistice. Tot prin uitare este explicabilă şi tranziţia de la sensul arhaic al cuvântului slăbănog. care au avut şansa de a se generaliza. Studiul lui Bréal arată. Universitatea din Craiova ROLUL PROCESELOR DE METAFORIZARE ÎN MUTAŢIILE DE SENS 1. Bréal consideră că efectul semantic al unei metafore este o schimbare bruscă a sensului. Sensul primar al cuvântului era însă ‘paralitic’. au apărut sintagme (catachreze) precum piciorul mesei. Putem aminti în acest context şi lucrarea filologului şi lingvistului român Lazăr Şăineanu. ‘pus pe şotii’. poalele muntelui. din jargonul actorilor (Ionescu. Dar sensul originar al cuvântului era altul: ‘ucigaş’. Bréal se opreşte. studii istorice despre tranziţiunea sensurilor (1887). explicaţii psihologice: asociaţii metaforice. de fapt. forţa emoţională declanşată de un eveniment sau un sentiment puternic. Din astfel de asociaţii. asupra metaforei. Meillet oferă mai multe mostre de migrări de cuvinte dintr-un grup social către masa de vorbitori. în vedere. Bréal atrăgea atenţia că majoritatea metaforelor pun în valoare un simţ al expresivităţii. Continuator al tradiţiei psihologiste în semantică. Sperber localizează cauzele mutaţiilor de sens la nivelul psihologiei individului. este uitarea. puterea explicativă a teoriei lui Meillet este superioară. în mod special. metafore. ci explicaţiile sale derivă constant din adaptarea la cercetarea lingvistică a unei influente teorii psihologice: psihanaliza din versiunea ei clasică. la sensul său de astăzi. în mod suplimentar. O ruptură atât de profundă între sensul actual şi cel vechi nu poate fi explicată prin analogie. în cercetările lui Bréal sau Şăineanu. formulată de Freud. Lingvistul francez Michel Bréal analizează în lucrarea Essais de sémantique (1897) factorii ce determină mutaţiile de sens. Dintre aceşti factori. La baza schimbărilor de sens stă.

Prin puterea ei de a reorganiza legăturile conceptuale. decât din direcţia limbajului militar şi s-a născut. ci şi altor părţi de vorbire. Prezentând cele două concepte simultan. femeile cu mulţi copii. ce i se pare fundamentală. metafora este mijlocul prin care creatorul ei îşi ia “revanşa” pentru stereotipia limbii. metafora. neglijând criteriul funcţiei. trecând peste diferenţele [+animat] [– animat]. Astfel. Dintre regulile de transfer semantic. ca imagini suprapuse. 2. surprinzătoare metafore. poetul dizolvă toate criteriile lingvistice cruciale ce definesc separarea lor: armăsarul e animat. aşadar. Ca instrument principal al imaginaţiei poetice. Bear înseamnă în engleză urs. Leech consideră că regulile transferului semantic pot aduce lumină şi în mult disputata problemă a demarcaţiei dintre omonimie (două sau mai multe cuvinte având aceeaşi pronunţare şi/sau formă grafică) şi polisemie (un cuvânt cu două sau mai multe sensuri). pe care limba îl consideră cel mai important. aceeaşi origine. Leech citează două exemple: descrierea unui viaduct de către un copil drept window-bridge şi a lunii ca that shilling in the sky. Prin această metaforă. Leech (1990:38) consideră că alături de oximoron. nedându-şi seama de deviaţia produsă. la origine. 1992: 38). Fenomenul ilustrează aici un caz de expansiune. Metafora nu putea veni. bear înseamnă cafeniu. Se spune că recunoaştem un caz de polisemie dacă există o legătură între sensuri. Legătura dintre cal şi corabie constă în conotaţii comune: atât caii cât şi corăbiile transportă persoane dintr-un loc în altul. iar corabia nu. osificării (bony-structured concepts) şi a clişeului lingvistic. în rusă. armăsarul se deplasează pe pământ. în glumă. Este cunoscut că mitraliera reprezintă una dintre invenţiile de tehnică militară pe care le-a adus primul război mondial. prin conceptul de magnetism. s-a observat că cel puţin o parte din popoarele indoeuropene au substituit prin expresii metaforice numele vechi al ursului. condiţiile tabuului lingvistic. iar medved înseamnă. acelaşi lucru. copilul îşi construieşte metafora pe asemănarea fizică. dacă sunt relaţionate. Regulile transferului de sens (de exemplu reguli ce ne permit folosirea cuvintelor în sensuri noi. metafora poate realiza un efect comunicativ dincolo de barierele limbii. conform teoriei lui Sperber. Metafora şi reorganizarea conceptuală G. Aceste denumiri “piezişe” sunt efectul unei frici instituţionalizate care a dus la întrebuinţarea altor cuvinte pentru a indica obiectul forţei emoţionale. Teoria lui Sperber intenţionează să explice. iar medved ‘mâncător de miere’. Autorul aduce drept exemplu un vechi poem anglo-saxon în care expresia mere-hengest ‘armăsar de mare’ este folosită ca metaforă pentru corabie. Dar. metaforice) sunt analizate de Leech în cadrul mai larg al regulilor lexicale răspunzătoare de caracterul creativ şi generativ al limbii. Folosind capacitatea sa generalizatoare. Situaţii analoge se întâlnesc în cazul denumirii nevăstuicii în română. deoarece cuvântul care indică existenţa unei forţe emoţionale este utilizat şi în raport cu alte fenomene. Aceste cuvinte revelează totodată intenţia omului de a se împrieteni cu animalul şi de a evita prejudiciile răzbunării lui (Ionescu. din forţa emoţională pe care această invenţie a putut să o producă asupra soldaţilor. Diferenţa dintre metaforele poetice şi cele realizate de copii constă în faptul că poetul e familiarizat cu aceste categorii instituţionalizate şi e conştient de abaterea de la normă. Două sensuri sunt relaţionate istoric dacă au etimologie comună. 189 . franceză (bellette ‘frumuşica’) sau portugheză (doninha ‘domnişoară’). deoarece se poate aplica nu doar substantivelor. regula transferului metaforic este mai cuprinzătoare decât altele.franceza colocvială s-a înregistrat apariţia expresiei mitrailleuse d’enfants. sunt folosite (în contextul eroic al poemului) pentru călătorii aventuroase şi în război. această trăsătură universală a poeziei. Deschiderile largi ale viaductului sunt într-adevăr asemănătoare cu deschiderea ferestrei unei case şi sunt percepute ca atare de copii. Leech (1990:37-39) numeşte metafora fuziune conceptuală (conceptual fusion). erau denumite. amândouă metaforele se bazează pe analogia vizuală. În lumina acestor exemple. corabia pe apă. Are un efect eliberator. dar copilul le ignoră. Nu e surprinzător faptul că limbajul copiilor produce multe exemple de “greşeli” ce se dovedesc a fi. În cele mai multe cazuri această regulă operează şi o violare a restricţiilor de selecţie. reprezintă un mijloc important de combatere a jargonizării.

în mod virtual. atunci când spunem despre o persoană că e o vulpe.sau dacă un sens poate fi derivat din altul. Totuşi. Latină acus. şi de asemenea din recunoaşterea că interpretarea termenilor lexicali existenţi este funcţie de regulile lexicale. în istoria unei limbi. capacitatea de a surprinde. flacără cu componentele lor semantice. Se întâmplă însă. 1989:725). 1989:724). Veche weod – ‘weed’ Engl. ca şi crearea noilor termeni. ‘husk’ Engl. Latină aceris). 3. Morier în Dictionnaire de poétique et de rhétorique (1989). încă se mai poate percepe legătura dintre sensul propriu şi cel transferat. H. inclusiv din argou. înţelegem că e şireată ca o vulpe. atunci când nu se mai simte absolut nici o legătură între cele două sensuri. rezultând dintr-o convergenţă accidentală de forme. fiind parte a competenţei lingvistice. Există şi cazul invers. derivat probabil printr-o metaforă vizuală. Metafora nu poate fi separată de explicarea formală a structurii conceptuale şi logice a sensului (Leech. Dacă o metaforă e folosită foarte des. cuvintele îşi extind şi îşi schimbă sensurile. A. Veche eare (cf. în general. îşi pierde savoarea caracteristică. Acestea sunt dovezi ale unei bogate imaginaţii şi ale unui spirit inventiv impresionant. Această definiţie îşi trage substanţa din recunoaşterea faptului că regulile lexicale au realitate psihologică. acoperind atât sensul lor propriu. inevitabilă pentru o metaforă instituţionalizată este limitarea comparaţiei de către convenţie. Veche ear (cf. două sensuri sunt legate psihologic dacă vorbitorii le simt intuitiv legate şi tind să presupună că e vorba de diferite folosiri ale aceluiaşi cuvânt. cum ar fi regula transferului metaforic. ‘ear’ Engl. Există mai multe etape ale acestui proces: prima etapă. prospeţimea. Sunt analizate cuvinte ca pâine. Metaforele moarte O metaforă “moartă” este definită de G. 1990:227-230). aceris). un mare număr de expresii metaforice. ca unele forme legate istoric să nu fie legate şi din punct de vedere psihologic. Transferul semantic prin metaforă sau metonimie este printre cele mai importante mecanisme prin care. se reinterpretează în contextul englezei contemporane ca un caz de polisemie. reprezintă recunoaşterea neputinţei manifestate în limbă. ceea ce din punct de vedere istoric este omonimie. Leech drept o metaforă ce a suferit un proces de completă asimilare. şi metaforele. în nici un caz de neputinţă (Morier. Metafora este cu adevărat “moartă”. Veche woed – ‘garment’ weed ‘plantă sălbatică nefolositoare’ weeds ‘haine de doliu’ Totuşi. putând fi găsită şi în dicţionar (de exemplu hit folosit în sensul de ‘cântec pop de mare succes’). Morier combate ideea formulată de Charles Bally (1951:197-198) conform căreia figurile. 1990:227). devenind o definiţie separată a cuvântului respectiv. Leech arată că două sensuri lexicale sunt legate din punct de vedere psihologic dacă vorbitorul este capabil să postuleze o legătură între ele prin intermediul regulilor lexicale. în special. Un exemplu ar fi crane ‘macara’. O metaforă devine “moartă” printr-un proces de pietrificare (petrification). astfel încât vulpe e simţit. cât şi cel figurat realizat prin metaforă (Morier. oamenii văd adesea o legătură metaforică între ele şi îşi adaptează înţelegerea cuvintelor în funcţie de aceasta. nu ne referim la culoarea părului. 190 . Cruse analizează metafora “moartă” în Lexical Semantics (1987). ca sinonim pentru persoană şireată. Rolul important pe care îl joacă metafora în istoria limbilor şi în îmbogăţirea vocabularului este evidenţiat de H. De exemplu. D. arătând că trebuie făcută distincţia dintre o expresie „aclimatizată” şi metafora “moartă”. Următoarea etapă este pierderea de către vorbitori a sentimentului analogiei. astfel două exemple: ear (‘organ auditiv’ şi ‘spic de grâu’) şi weeds (‘buruieni’ şi ‘haine de doliu purtate de o văduvă’). cap. Astfel. În ambele cazuri etimologiile celor două sensuri sunt diferite: ear ‘organ auditiv’ ear ‘spic de grâu’ Engl. Morier aduce drept exemple pentru combaterea opiniei lui Bally. din crane ‘cocor’ (Leech. Se pot cita. când forme nerelaţionate istoric sunt simţite de vorbitor ca fiind legate psihologic.

pentru a denumi un obiect ce nu are denumire proprie. 1998: 84). Catachreza Catachreza (<lat. sensuri ce erau profund metaforice au devenit convenţionale şi dependente de decodarea semantică. nu este complet pierdută. 191 . în timp ce expresiile idiomatice se dovedesc a fi intraductibile. D. aripa clădirii. Astfel. De-a lungul timpului. 4. Probabil că majoritatea expresiilor idiomatice au fost la început metafore. Goatly explică acest fenomen prin faptul că grupurile substantivale scot la lumină foarte bine nepotrivirea (clash) dintre referinţa convenţională şi cea neconvenţională. gura de metrou etc. Catachresis <gr. braţul fotoliului. Goatly (1998:31) analizează distincţia dintre metaforele active şi inactive. prefixarea sunt folosite pentru a lexicaliza metaforele şi a le încorpora într-un sistem semantic. Inactivitatea lor este mai pronunţată când formele derivate au fost folosite atât de frecvent. ci doar o simplă consultare a dicţionarului. comparanţii substantivali sunt mai uşor de recunoscut şi pot fi mai bine supuşi unei interpretări semantice decât comparanţii ce aparţin altor clase. Goatly consideră că există un ansamblu de caracteristici ce exprimă tranziţia de la cele mai puţin active metafore (“moarte” şi “adormite”) până la cele mai active. 1987:42): a. Cruse consideră că metaforele “moarte” sunt unităţi lexicale minimale. Goatly arată că procesul derivării lexicale este strâns asociat cu transferul metaforic al sensului. “adormite” şi “moarte” cu opţiunea că acestea pot fi “îngropate”. deci cu sensul propriu al cuvântului respectiv. Traducerile literale sunt posibile cu metaforele “moarte”. Goatly urmăreşte felul în care apartenenţa comparantului la o anumită clasă de cuvinte are consecinţe asupra interpretării metaforice şi cum procesele derivaţionale de formare a cuvintelor sunt folosite pentru a produce lexicalizarea metaforei. legătura cu metafora “vie”. în sens metaforic. metaforele facilitate de procesele derivaţionale sunt predestinate la inactivitate şi la o moarte timpurie. Metaforele “moarte” au o anumită rigiditate sintactică. orice modificare la nivel sintactic poate aduce la viaţă metafora: He has one foot in the grave şi One of his feet is in the grave. încât au devenit lexicalizate (Goatly. în sensul că sunt mai puţin observabile şi nu dau naştere la interpretări interactive.Interpretarea ei nu mai necesită “activarea” strategiei metaforice. De exemplu: piciorul mesei. deci. – metaforă moartă We shall look under every stone in our search for the culprit. b. Autorul demonstrează că lexiconul este plin de metafore inactive ce formează reţele prin care conceptualizăm abstracţiunile în termeni concreţi. Totuşi. Katachresis. Metaforele inactive devin lexicalizate. Autorul observă că V-terms adverbiali şi prepoziţionali sunt în general mai greu de recunoscut ca metafore şi au mai puţină forţă faţă de cei verbali şi adjectivali. Astfel. revitalizate prin înlocuirea lor cu un sinonim sau o parafrază (Cruse. – metaforă revitalizată. În exemplele: dirt/dirty. angel/angelic se observă că formele sufixate dau o proporţie mai mare de sensuri metaforice decât substantivele din care derivă. În finalul demonstraţiei sale. Ele pot fi. Asemenea metafore sunt „slăbite”. care la rândul lor nu au forţa celor substantivali. autorul subliniază că deoarece principalul motiv al formării de noi cuvinte este umplerea golurilor lexicale. În ciuda diferenţei dintre expresiile idiomatice şi metaforele “moarte”. Comparantul (vehiculul – V-term în terminologia lui Goatly) poate fi orice parte de vorbire. În catachreză se atribuie înţelesul unui cuvânt altui cuvânt cu sens apropiat. adică dobândesc un înţeles convenţional secundar şi îşi găsesc locul în dicţionar. Ultimele se împart la rândul lor în “obosite”. a unui cuvânt. Datorită lipsei lor de transparenţă şi a rigidităţii sintactice. We shall have no stone unturned in our search for the culprit. ele au anumite trăsături comune. ‘abuz’) este figura de stil caracteristică prin folosirea. schimbările morfologice – sufixarea.

dacă nu totdeauna primitivă. deoarece. distanţe când mari. Vom avea. Lucian Blaga descrie metaforic graniţa dintre metaforă şi catachreză: “Suveica. sinecdoca. Această pseudo-identitate dintre cele două figuri. feuille ‘frunză’. Prin capacitatea sa de a opera reorganizări conceptuale. într-o privinţă. Cicero aduce în discuţie relaţia dintre metaforă şi catachreză. în funcţie de vitalitatea lor sau de gradul lor de uzură. Mai mult (deşi Quintilian. în consecinţă. de asemenea. distingea între un translatio al metaforei şi un abusio al catachrezei. Pe de altă parte. Astfel chiar Hugh Blair vede “golurile din limbă” umplute prin transferuri catachretice. “se abuzează” de cuvinte dându-le o altă semnificaţie. 1981: 59) arată că această figură “domneşte. Avădanei (1994:30-31) consideră că diferenţele dintre catachreză şi metaforă sunt nivelate. un arhetrop al deconstrucţiei care forţează uneori nepermis de mult. că aceasta din urmă ar fi deci o etapă a procesului metaforic. unde s-ar putea folosi şi un alt termen existent pentru funcţia respectivă şi necesitatea din a doua.Retorii antici i-au dat această denumire. 1971). asemănării sau analogiei şi care ameninţă însăşi distincţia dintre propriu şi figurat. metafora are. trei specii diferite de catachreze.Fontanier (1977: 185) neagă catachrezei statutul de trop. descris de Marc Bonhomme (1998: 90-91). în locul celui folosit de obicei într-un anume context. cele mai mari aparţinând catachrezei. aşa că se poate continua pe calea reducţionismului cu două încorporări utile: metafora conţine comparaţia şi catachreza. cadrul conceptual al comparaţiei. În concluzie. pentru a lua o alta care are oarecare legătură cu cea dintâi. cum o numeşte Hugh Blair în Lectures on Rhetoric and Belles Lettres (1783) aproape că a ajuns să o înlocuiască în funcţia de prototip al figurilor. cu alte cuvinte. putem spune că evoluţia metaforelor este tipică pentru procesul evolutiv al figurilor de stil. această rudă săracă sau precursoare primitivă a mai frumoasei şi mai elegantei metafore. metafora. figurile se clasifică în trei categorii: 192 . abuzul şi exagerarea presupuse de catachreză au fost interpretate ca pericole pentru siguranţa comunicării prin intermediul limbii. Concluzii Ubicuitatea metaforei în existenţa noastră explică rolul central pe care îl ocupă între tropi. Derrida în “La mythologie blanche” (Poetique 5. susţine Fontanier. consideră catachreza ca figură destabilizantă sau destabilizată. transformând figura respectivă într-un element esenţial al regenerării limbajului. o metaforă exagerată sau forţată. unde folosirea respectivă este cerută de absenţa oricărui termen propriu). întărită de Quintilian. dar inexact. considerând-o “doar o uzanţă. când mai mici”. cel puţin în prezent impusă. orice trop care rezultă dintr-un sens pur extensiv. El o defineşte drept o deviaţie pe care anumite cuvinte o fac de la prima lor semnificaţie. constatare în care se alătură două dintre cele mai neaşteptate perspective. pe când metafora– catachreză cuprinde în domeniul ei totul până la interjecţie.” Prin catachreză înţelegem orice trop care a devenit o uzanţă impusă şi necesară. avea să fie păstrată până la cele mai recente dicţionare de termeni retorici. Catachreza este definită ca folosirea unui cuvânt înrudit sau asemănător. este ceea ce se mai numeşte şi extensiune: de pildă. Du Marsais ([1818]. Autorul arată că. trebuie să consume aşadar. precum şi între figuraţia din prima. ca trei mari specii sau ca trei genuri de figuri de semnificaţie: catachreza metonimiei. într-o oarecare măsură. abuzive”. în care se adună “alăturări prea îndrăzneţe. un rol determinant în evoluţia lexicului. catachreza sinecdocei şi a metaforei. provenind dintr-una din cele trei mari specii pe care le-am identificat: metonimia. ‘foaie’ se spune prin extensiune sau imitaţie despre lucrurile care sunt plate şi subţiri (ca frunzele plantelor). considerând că metafora începe prin a fi catachreză. Autorul acordă un interes deosebit catachrezei metaforei. Metafora-figură abia dacă ajunge la adverb. Parcă prelungind această idee. 5. P. spre exemplu. asupra tuturor celorlalte figuri” şi de aceea îi acordă un deosebit interes în tratatul său. ce poartă firul între termenii unei metafore.

b. Derrida. Bonhomme. Cruse. poétique. ştiinţa semnificaţiilor” în France de semantică. David. Geneza metaforei şi sensul culturii. Metaphor can be considered a conceptual fusion and the main way of fighting against rigid forms and jargonization. (1986). Trecând din discursul particular în lexic. Given its ubiquity. figurile lărgesc sensul cuvintelor. Routledge. The Study of Meaning. London : Penguin Books. Figurile lexicalizate se confundă cu vocabularul curent. Jacques. (1971). Bucureşti : Editura Univers (Prefaţă de Maria Carpov). Le figure clés du discours. figurile se banalizează. 193 . Figurile de invenţie născute într-un discurs particular se remarcă prin originalitatea. also. iar aceste noi sensuri obţinute prin metaforizare sau metonimizare. force and savour in language. Andrew (1997). London. Bucureşti: Editura Minerva. “Încercare de semantică. dar multe sfârşesc prin a se uza. A. The changes in meaning can often be explained by metaphorical processes. Bucureşti : Editura ALL. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Avădanei. Traité de stylistique française. Bucureşti. Marc (1998). 76-90. încetează să mai fie indivi-dualizate şi devin comune multor locutori. (Introducere de Maria Hetco). Morier. The role of tropes. Semantics. Henri (1989).e. “Cum îşi schimbă cuvintele sensul” în France de semantică. Bally. c. Paris : Seuil. from the figures of invention to the conventional figures (stereotypes) and. “La mythologie blanche” în Rhétorique philosophie. Cambridge: Cambridge University Press. figurile sunt absorbite de limbă pentru a îmbogăţi vocabularul. A Linguistic Guide to English Poetry. Geneva-Paris : Georg et Klincksieck. Lucian (1994). Goatly. devin stereotipuri. P. Arta oratorică. P. Vol. Bucureşti : Editura Humanitas. Într-un stadiu final. Figures of speech bring clarity. căpătând o dimensiune socială. Figurile lexicalizate. Editions du Seuil. London. Bucureşti : Editura Univers. Charles (1951). Bucureşti: Editura Univers. César. 36-46. to the lexicalized figures completely integrated in the vocabulary. Bréal. Leech. E vorba de fapt de o “defigurare” a figurilor lexicalizate. Ionescu. acoperind noile realităţi. the metaphor has a central place among the other rhetorical figures and. Figurile convenţionale. Leech. Michel (1976). Emil (1992). Du Marsais. in lexical evolution has been studied since ancient times. figurile încremenesc. ABSTRACT A real research in the vocabulary field must take into account the study of tropes which influence the changes in meaning. Pierre (1977). Antoine (1976). Fontanier. finally. libertatea de funcţionare şi puterea lor sugestivă.a. Bucureşti. Despre tropi. Geoffrey (1990). devin rigide. Blaga. Lexical Semantics. Geoffrey (1966). Meillet. The Language of Metaphors. Manual de lingvistică generală. Toate figurile debutează astfel. de exemplu. i. În procesul unei îndelungate folosiri. În această etapă. Iaşi : Editura Virginia. pot fi găsite în dicţionare. Îndeplinesc doar o funcţie denotativă. Quintilian (1974). Figurile limbajului. Ştefan (1994). Linguistics and The Figures of Rhetoric. V. Paris : Presses Universitaires de France. Chesneau ([1818] 1981). Dictionnaire de Poétique et Rhétorique. Opere alese. Geoffrey (1969). in lexical evolution. Cicero (1973). La început a fost metafora. London. to language. îşi pierd savoarea. Leech. especially of metaphor. Figures follow a certain evolution from the individual discourse.

is that in spite of the fact that structurally idioms are polylexemic compositions and have a formal identity with the syntactic pattern of a free combination of words. semantically they are isolated and present one unit of meaning which is roughly equivalent to simple literal paraphrases as the following ones drawn from "Catcher in the Rye": 1.to want (to do) sth. However. then. the elimination of the necessary ones or the change of their order within an idiomatic phrase are impossible and may result in an ordinary syntactic structure. 'deliberate transformation'.a means of communication. the recent research has proved that linguists have their intuitions about the semantic analysability of idioms which play an important role in determining their syntactic productivity and lexical flexibility. For God's/goodness '/Heaven's. then undergo figurative extension and finally petrify [1]. sake. structural and functional invariants being in the state of uneven balance with one of them playing the leading role. take a . According to the traditional theory of idiomaticity idioms are seen as 'dead metaphors' 'the end point of the process of idiomatisation. 2. In contemporary linguistics this kind of idiom usage is variously designated as 'nonce variation'.not to care at all.feel like sth/doing sth . In spite of the fact that structurally idioms are polylexemic compositions and have a formal identity with the syntactic pattern of a free combination of words. substitution test is called upon to show the impossibility of replacing a component of an idiom by another word without destroying its idiomatic meaning unless it is the case of normal accepted variation: to spend a king's ransom . The metaphoric nature of an idiom accounts for its idiomaticity which is understood as the unpredictability of the meaning of the whole from the literal meanings of the constituent parts. 3. semantically they have long been viewed as indivisible units of meaning. The actual usage of idioms in speech is not conditioned by arbitrary rules which are a matter of convention but are often 'motivated by people's understanding of the conceptual structures underlying idioms.and not to spend a queen's redemption. From this point of view idioms present a threefold unity of the semantic. by which word combinations first establish themselves through constant reuse. hint Another very important feature of an idiom is its syntactic stability which is demonstrated by a specially designed set of syntagmatic and paradigmatic tests aimed at specifying the restrictions in the syntactic behaviour of idioms as opposed to non-idiomatic word sequences. not to care/give a damn (about sth/sb) .to think that one would like (to do/have) sth.to do or say nothing more about sth/sb. 'occasional use' or 'deformation' and is usually regarded as something made for the nonce. The common assumption.Ümit Öz.to understand and do what has been indirectly suggested. Universitatea de Stat din Moldova DEFORMATION OF IDIOMS ON THE STRUCTURAL LEVEL Idioms have always been 'a pain in the neck' for linguists trying to account for everyday language behavior when it is used in its basic function . For example. let sb/sth drop . 194 . There are other tests which are meant to show that adding of new components. as a linguostylistic device aimed at enhancing the expressivity of speech. etc.

as Oxford Dictionary of Current Idiomatic English states. According to the same dictionary the favourable and unfavourable nouns may be reversed. etc. pointed out that although the structural separability of the constituents of an idiom is purely formal and they cannot be regarded as words of full value there is every reason to believe that they remain 'potential' words'. Galsworthy. it has always been felt. The numerous contextual realisations of the sentence idiom 'one man's meat is another man's poison [1] show how the phrase could be adapted to express the speaker's meaning: 'one man's rubbish is another man's treasure'. it will be seen. Vanity Fair).e. The majority of contemporary uses of this idiom are the result of the restructuring of its components deliberately made by the user of the language: Michael. Discourse realizations of the idiom 'a/the skeleton in the cupboard' (the American variant . contain 'the same comment on the variability of human judgement or taste'. that the contradiction between the semantic integrity of the whole and formal independence of its parts. while 195 . These examples clearly demonstrate that speakers manipulate the components of the idiom 'skeleton' and 'cupboard' rather than the phrase itself arranging them at their will within a sentence in different ways with the words 'skeleton' and 'cupboard' standing out as the key words which constitute the idiomatic meaning of the idiom. All these deformations are made up in accordance with the structure of the idiom which is not altered regardless the fact that some additional components are embedded in it. 'one woman's ideal husband is another woman's pain in the neck [1].I. especially by Russian linguists. Phrases 'girls will be girls'. i.'a/the skeleton in the closet'} also show how the linguistic convention may give a new semantically independent status to a former component of an idiom. 'students will be students' follow the structural model characteristic of the original idiom ('boys will be boys') which makes it possible to relate them to it. 'Skeleton' is used to refer to the idea of something of which somebody is ashamed and which is kept secret. Smirnitsky A. However. had remained quite ignorant of the skeleton in Soames' cupboard (J. regular lexical units. the deformational deficiency of an idiom may consist in blocking passive deformation (hit the ceiling does not allow the passive construction the ceiling is hit or in the case of keep tabs on sb tabs are kept on sb would be valid variant) or blocking nominalization deformation (to play a waiting game . 'one man's superstition is another man's religion'. As for the content of these phrases they all. For some idioms deformation presupposes an entire replacement of the components with its structural pattern remaining the same. It was the skeleton in his house and the family walked by it in terror and silence (W. to kick the bucket . which is the basic characteristic of all idioms.Restrictions to syntagmatic changes go hand in hand with paradigmatic limitations. Thackeray.a playing of a waiting game. The idioms are believed to be very well-known to all speakers of English who can easily establish the necessary links between them which eventually ensures the proper apprehension of the text. It should be noted that the changes of the structural invariant of an idiom is often accompanied by a certain shift in its functional orientation which in contrast with that of the original one in contemporary English may imply a humorous or facetious use.His kicking (of) the bucket was quite unexpected). the deformational deficiency of idioms which block the use of idiom constituents as normal. Swan Song). cannot but influence their discourse peculiarities. Thus.

Being the products of the linguistic activity of the speech community in question the given contextual realizations as. For example: 'To kill two birds with one stone' A patient language method. Palmer. viz. Discourse realizations of the idiom 'ride for a fall' show how the linguistic convention may give a new semantically independent status to a former component of an idiom. There are many different ways of teaching a different sound. or metaphoric foundation. as the case may be) by repeated application of one special device or drug. is fairly transparent. both of them claim to kill innumerable birds with one stone. This fall I think you're riding for . These examples clearly demonstrate that speakers manipulate the components of the idiom 'fall' rather than the phrase itself arranging them at their will within a sentence in different ways with the words 'fall' and 'ride' standing out as the key words which constitute the idiomatic meaning of the idiom. It is the people's awareness of the systematic contribution idiomatic components as individual lexemes make to the overall figurative interpretation of idioms that determines.as 'the act of revealing the secret'. of the idiom 'hit the sack" or 'hit the hay' meaning 'to go to bed' may be regarded as its variant uses because the both variants retain the basic semantic concept of the word 'bed'. terrible fall. The majority of contemporary uses of this idiom are the result of the restructuring of its components deliberately made by the user of the language: I have feeling that you 're riding for some kind of a terrible. there are many ways of teaching a difficult point in grammar. or of causing the student to discriminate two things which ought not to be confused [H. broadly speaking.'cupboard' is a metaphoric reference to the possible place the secret is being kept. like a patient medicine claims to prevent or to cure all possible ills (linguistic or physical. productivity and effective use [2]. might be regarded as its metaphoric synonym does not hamper the understanding of the meaning implied. for example.: 'Find the right stone to kill the right bird'.is a special kind of fall. a horrible kind. The fact that the word 'cupboard' in the last example is replaced by the word 'house' which. and 'It is often advisable to kill one bird with more than one stone'. We have occasion to note that the principle suggests the inadvisability of killing too many birds with one stone. The same holds for many English idioms that have two or more concept words in their structure and whose inner form. Recent linguistic and psycholinguistic research in the field has experimentally proved that speakers have their intuitions about the semantic analysability of idioms. 196 . 'Fall' is used to refer to a risky act which makes disaster likely. Speakers are claimed to be aware of the fact that 'spill the beans' is semantically analysable because 'beans' is processed by the speaker as 'an idea' or 'secret' and 'spill' . The principle goes farther and to the figure of speech just quoted adds the two following corollaries. a curious form or construction. their discourse variability. The compositional character of metaphoric structure of idioms play an important role in the process of decoding and encoding (listening and speaking) activities as well as the speaker's judgement of the appropriate and effective contextual realisations. in actual fact. The Principles of Language Study]. Data that have been given above also show that it is the speaker's ability to perform the compositional analysis of the meaning of the idiom strings that makes such uses of the idiom possible.

The Silver Spoon). 'to have a finger in the / every pie' 197 . The Browning Version). Fowles.a square peg in a round hole wherever he might be. Waugh. 'to know which side one's bread is buttered' The vicar of Lyme at that time was a comparatively emancipated man theologically. The French Lieutenant's Woman). but he also knew very well on which side his pastoral bread was buttered (J. Maugham.. The Ebony Tower). With one bound he had leaped from the tradition of his class and type. They know it's safe. Rattigan ./ Oh well. Appasionata) 'like looking/searching for a needle in a haystack' /.S.' 'What extraordinary expressions we do use. but the mountain I'm making in my imagination is so frightening that I'd rather try to forget both it and the repulsive little molehill that gave it birth (T.'Of course. The Jewel in the Crown). Put out More Flags). If you go on pulling my leg so persistently I shall be permanently deformed (W. I think in real relationships people are rude to each other. which was to see molehills as mountains and mountains themselves as mere menacing blur on the horizon: and now. Fowles. Wain. As if by Magic). The Enigma). 'to skate on thin ice' David took an inward breath and skated hastily over thin ice. 'If I didn 't keep Jerry sweet Irish nose right down to the grindstone he 'd be running around with some other girl' (F. The Constant Wife). that would never fit in (J. I should hate to have one longer than the other (W. to their glittering snow-crowned summits (J. Put out More Flags). Whoever heard of a party in a captive balloon? (E. 'make a mountain out of a molehill' 'You are making a frightening mountain out of an absurd little molehill' . explaining about Beth. The Circle). lately. even. Hurst. I suppose we can always find you here'. 'Walton knows which side his bread is buttered. Well. her sharing his studio at home /.S... I keep my nose to it' (E. that's like looking for needles in haystacks. I've begun to doubt whether we shall ever find a proper place for Basil. it seemed.said Mr. . they're not walking on ice (J.'Always'.. It's hard to imagine that any man has failed to know which side his piece of bread is buttered' (A. Bently sweetly. . Sometimes. Hurry on Down).'a square peg in a round hole' Poor little snipe . Wilson. 'to keep one's nose to the grindstone' 'If we want you. Fowles. Pull the other leg next time. Waugh. and all those other pegs thousands upon thousands. ‘to pull one's leg' You 're trying to pull the old leg again. He's been a square peg in so many round holes (E. Waugh. Galsworthy. who has a life to spend detecting that kind of needle in that kind of haystack? (Paul Scott. will you../ (J. even the mountains had come closer and revealed that easy and well trodden paths led to their heights. Vile Bodies).. Maugham. 7 often whimsically refer to this little table as my grindstone.

register it in dictionaries or simply admit the existence of such possibilities by giving the restructured variants of an idiom as an illustration of its use. isn't it?. this ain't going to be a soldier's war' (E. The devil speed him.. However./ 'From what Margot tells me the last war was absolute heaven..'Conscription has rather taken the gilt off that particular gingerbread'. 'put all one's eggs in / into one basket' I've put a lot of money. 'deformation'. Why should she panic when mother came into the room? It was as if she hadn't wanted it to be known that she was going out with me (J. The static view of idioms stems from the fact that for a very long time linguists have been primarily concerned with the semantic and syntactic properties of idioms as part of the lexicon neglecting the dynamic aspect of the problem. Well. whether it is systematic or random and what factors. Variation of this kind is so widespread that lexicographers. it is enough to throw a cursory glance at the variety of contextual realisations of idioms to see that nonce-variation is a much more pervasive phenomenon than it is believed to be. At the same time. ‘take the guilt off the gingerbread' /.Cowie). I was a man of the Renaissance that evening – of Browning's renaissance (E. Keys). It is sound. Variation of idioms has traditionally been approached statically and regarded as part of the problem 'same'/'different'. I said. Waugh. But you 'II get all your thanks in one basket from the good-fornothing crowd that hangs out here (A. Waugh..e. etc. the functional-communicative peculiarities idioms demonstrate in various discourse situations. Dictionaries of idioms provide ample evidence of normal. The Silver Spoon). It must seem odd my asking you like this. we're not much to speak of out here after a year and a half. said Basil.Glaser). 'Good bye'. are involved in this process. Well. The range of possible changes in the structure and lexical components of the idiom has been tested from the point of view of the semantic changes. linguistic and extralinguistic. we still know very little about its mechanics. 'deliberate transformation' (R. In contemporary linguistics this kind of idiom usage is variously designated as 'nonce variation' (A. Brain. as a linguistylistic device aimed at enhancing the expressivity of speech.I had felt the brush take life in my hand that afternoon. I had had my finger in the great succulent pie of creation. England Made me). or its desintegration. Shakespeare. In contrast with words idioms are much more involved in the dynamic processes of language development and tend to vary to a much greater extent beyond the limits set by the accepted institutionalised variation. 'occasional use'. what types of idioms tend to be inclined to such variation. but I've never put so many eggs into one basket (Gr. Cronin. into this last floatation. The distinctive properties of their semantics which are characterised by what linguists describe now as 'semantic diffusion' enable the speaker to extend the idiom to as many situations as 'its metaphoric power permits' [3]. i. Sir. Brides Head Revisited). as we have seen. institutionalised variation that is always characteristically limited. 'Besides. Put out More Flags). 198 . a damned lot of money for me.' . no man's pie is freed from his ambitious finger// (W. Henry VIII). Galsworthy. they may lead to. I consider there's too much gilt on the gingerbread as regards Australia (J. Room at the Top). Green. Alastair wants to go for a soldier. go ahead if you want to.. Some of the gilt had already been taken off the gingerbread. and is usually regarded as something made for the nonce. feeling a little puzzled.

No 3.2 . 119.The Hague. hackneyed phrases to be either avoided or refashioned.To demonstrate the adaptable quality of the semantics of an idiom I would like to draw the following examples from the work by J.R. Paris. Jacobson [4] with reference to the fact of language as a result of his keen interest in the problems of the invariant / variation relationship. As far as idioms are concerned the invariant idea of an idiom presents a threefold unity of the semantic. . 199 . Variation being the totality of dynamic states of an idiom can be better understood if approached from the tipological point of view. Gibbs J. In contrast with the individual metaphor created by the speaker for a particular situation idioms are lexicalised metaphors. I have already mentioned that idioms are often referred to as dead or petrified metaphors. 2.. 2. REFERENCE [1] Cowie A.D. To sum up. The specific nature of the contextual realisation of the idiom in the second example is rendered by encoding in it an ironical tone (Big deal=['m not impressed). The examples that follow show that in spite of the fact that the structure of the idiom is broken they can be brought together due to the line of thinking they all share. The term 'tipology' was first used by R. . deformation of this kind is possible only provided that the speaker makes use of the concept words of the idiom referring to its invariant meaning which has not altered. Oxford University Press. Vol.R. Phrase. However.3. 1983. Towards a definition of idiom. (10)All these angels start coming out of the boxes and everywhere.London.. [2] Nandini P. Analysis of the idioms discussed demonstrates that the structural invariant of the idioms which conditions their framework has become less firm and admits the reshuffling of the components.. structural and functional invariants being in the state of uneven balance with one of them playing the leading role. 1971. Mouton. Salinger in question to illustrate how the idiom 'big deal could be stretched to different situations wherever it is appropriate to speak about a somehow grand undertaking or event: (9) The game with Saxon Hall was supposed to be a very big deal around Pencey. It's nature and function // Studies in Language.P. Mackin R. 1990. i. 315-330. [3] Fernando C. pp. Jakobson believed to be the key problem of contemporary linguistics. // Journal of Experimental Psychology: General. the features that idioms reveal in contextual realisations are the result of the deformation of the semantic. Vol. . Clause and Sentence Idioms. This attitude towards many idioms in the English language especially the ones which enter into the core of the idiomatic stock and are often referred to as 'dead English' determines the linguocultural pattern of their use and is one of the extralinguistic reasons of the pervasiveness of variation of idiom cliches as well as proverbs. Oxford Dictionary of Current Idiomatic English.. 1978. structural and functional invariants which are historically conditioned. Conceptual Knowledge in the Interpretation of Idioms.Big deal.e.banal. [4] Jacobson R. in terms of invariant/ variation which R. . Besides the language factors which make this kind of uses possible for a certain type of idioms the spread of deformation of this type can be explained by a number of extralinguistic factors.Vol. The stereotyped characteristic of dead metaphors which have lost their metaphoricity in the course of time is the reason why many educated speakers of English regard them as cliches . Selected Writings. Nayak and Raymond W. McCaig I.

In contrast with the individual metaphor created by the speaker for a particular situation idioms are lexicalised metaphors. This attitude towards many idioms in the English language especially the ones which enter into the core of the idiomatic stock and are often referred to as 'dead English' determines the linguocultural pattern of their use and is one of the extralinguistic reasons of the pervasiveness of variation of idiom cliches as well as proverbs. 200 .ABSTRACT In this article I have mentioned that idioms are often referred to as dead or petrified metaphors.banal. The stereotyped characteristic of dead metaphors which have lost their metaphoricity in the course of time is the reason why many educated speakers of English regard them as cliches . hackneyed phrases to be either avoided or refashioned.

FRAZEOLOGIE 201 .LEXICOLOGIE.

202 .

Mold. d. 1637. XVII. DRH. Mold. XXIV. A. Mold. XVII. DRH. dar că este atestat aici. XVII. Mold.. 42). A.... Concurenţa dintre forma scurtă i şi forma lungă iaste este foarte puternică. XVII. XVII. Rosetti”. XIX. Bacău. A.. DRH. Mold. d. XIX... XXIV.. XVII. La indicativ prezent.. Concurenţa celor două forme este evidenţiată şi prin prezenţa lor în acelaşi document: iaste / este (1637. XXIV. trecerea de la n la m este atestată disparat.. d. d. 1637. A. 1635. 272. 85. A. XIX. d.Liliana AGACHE.. XIX. 259).. Mold. Formele de persoana a III-a singular: este (1627. XXIII. DRH. 72). XXIV. XIX. forma lungă intră în concurenţă cu forma scurtă. A. DRH. XVII. DRH. A.. simtu. Toate aceste forme se întâlnesc cu precădere în aria nordică. d. Din literatura de specialitate [6] aflăm că fenomenul nu a circulat niciodată în Muntenia propriu-zisă. 259. A Mold. se poate vorbi despre concurenţa între formele lungi şi cele scurte ale verbului. tinzând chiar către un raport echilibrat. d. Mold. XIX. Forma scurtă s este pretutindeni asilabică.. A. şi pl. XIX. DRH. în Transilvania. XXIII. având o frecvenţă aproape la fel de mare ca şi corespondenta sa. DRH.. A. 1627. DRH. Mold.. Astăzi. respectiv sintu. Bucureşti „A FI” ŞI „A AVEA” ÎN VECHI DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI A FI – paradigma indicativului prezent A fi. XVII. DRH. 26. XVII. simtu (1626. auxiliar şi copulativ) [1]. XIX.. 15. pronume relative ori negaţia nu: că-s bani (1627. enclitică şi apare cu predilecţie în relaţie cu conjuncţii. A. persoana a III-a.. Mold. Mold. astăzi 203 . 1637.. simtu reprezintă reflexe morfologice ale unei particularităţi fonetice limitate dialectal în ariile care îl durificau pe s. sîmtu. 15. 1637. i: ocină ce-i mai sus scrisă (1626. Mold.. Seriile care cuprind fenomenul de trecere de la grupul consonantic mt la nt [4]. DRH. DRH. 1635. d.. Institutul de Lingvistică „Iorgu-Iordan-Al. Sintu. Forma lungă iaste este foarte bine atestată în această epocă în documente private. d. verbul cu flexiunea cea mai neregulată. Mold.. A.. XXIV. Cât priveşte forma sîmtu. Forma curentă de astăzi.. Mold. d. persoana a III-a sg. A.. caracterizau în secolul al XVII-lea întreaga Moldovă. Avem atestate în documentele moldoveneşti din secolul al XVII-lea patru variante ale prototipului sînt [2]: sintu (1627. ea se înscrie printre formele neliterare [5]. DRH. A. XVII. DRH. XVII. d. apare încă din secolul al XVI-lea în texte moldoveneşti. DRH. îşi manifestă neregularităţilor şi în epoca veche datorită în primul rând frecvenţei mari şi multifuncţionalităţii sale (ca predicativ. Mold.. 28). XVII.122) sîntu (1626.. Deşi este are o frecvenţă mare în ansamblul corpusului de documente moldoveneşti. DRH. 10) sunt concurente în secolul al XVII-lea.. d. d. A. XVII. XXIV.. d. este. 13). zonă în care sunt atestate forme cu consoanele s-(d)z-ţ .. De altfel. Iaşi.. 1637. 88. apare recurent în câteva documente şi se manifestă în concurenţă cu iaste care reprezintă norma în limba documentelor moldoveneşti din secolul al XVII-lea. prin urmare circulau în zonele nordice. XVII. Mold. XVII. această formă a avut cea mai slabă circulaţie şi în limba veche. A ieşit din uz ca urmare a acţiunii legii fonetice ia >ie / e. d. sîntu. durificate [3]. iaste (1626. La indicativ prezent. 279. d. 70) care capătă un statut aparte. A.

I. XIX. 269). Am consemnat în număr destul de mare. d.. 259). DRH. 60). DRH. să aibă a pârî (1626. A. În limba veche. aibă sunt specifice conjunctivului. Mold. Mold. Mold.. Mold. 325). XIX. A. XIX. A. verbul a avea. având acelaşi aspect cu cel din limba literară de astăzi. 259) ne-u trebuit (1636. Persoana a III-a. înregistrăm ca deosebite formele verbului a avea la persoana I. 55). Mold. cum au fost cumpărat giupănu-mieu o ocină (1601.. XIX. A.. d. XVII. d... d. Mold. XVII. d. XVII. A.. 14). Folosit ca auxiliar în formarea perfectului compus. A. A. A. a. construcţia să aveţi + infinitiv este destul de bine atestată în documente: să aveţi a lăsa în pace (1626. Mold. ai [9]. A... XVII. DRH. ne-m rugat (1636. Radicalul aib. 403). 325). au venit satul Răteştii (1626. Mold. d. să aibu.: să aibă a-ş ţinea (1626. 259). aibi. şi pl. de la cine le-u văndut lor (1604.. ori –m.. A. DRH. 193). XVII.. d.. XIX. XIX. iar astăzi caracterizează nordul Hunedoarei. A. 6). Mold. (cu particula a). d. XVII. DRH. DRH. au căzut. au dat (1626. să aibă. XVII.. pentru am: am însămat bani şi ne-m plătit (1626. d... au avut.. XIX. I. 13). 24). forme cu afereză: -u pentru au: dăm ştere că -u venit Ionaşco (1602. s-au tâmplat moartea părintelui (1626.: Cârstea dvornicul s’au jeluitu. XVII. Mold. DIR. d..apare extins la gerunziu în forma aiv. XVII. XVII. A. d. au murit îmă-sa (1626. A. 60). d După 1600. DRH. DRH. A. Mold. să aibă a-ş face (1637. circula în toată Dacoromania cu forma au (<habuit). A. nu şi indicativului care foloseşte formele am.. DRH. XIX. Este foarte bine atestată datorită recurenţei structurii constituite din conjunctivul prezent al lui a avea. să aibi sănătate (1634. XIX. A. d. Mold. urmat de infinitiv. XXIII.. Mold. 275). sg. sg. formă care a devenit predominantă în Moldova astăzi. d. A. XVII. Forma regulată la conjunctiv persoana I este. XVII. Formele aibu [8]. 44).. A AVEA –Indicativul. XXIV. Mold. Mold. are. I.: să n’aibu eu (1635. au rugat (1626. 8).. XVII. d. consemnăm folosirea auxiliarului a avea la persoana a III-a pl.: au. 204 . d. cu formele am. 22). 92) tocmala au fost (1637... d. 257).. XVII.. şi a II-a sg. XXII. DRH.. d. DIR. XIX. Mold. Mold. A. DRH. A. sg. XXIII. XIX. d. Mold.279). Mold.. Mold. I. I. DIR.. 428) în unele zone nordice. A. d. pentru persoana I. d. DIR. XXIV. DRH. DRH.. Conjunctivul Cât priveşte formele de conjunctiv. XVII. d. XVII. XVII. 428). XIX. Fără a intra în concurenţă cu forma discutată mai sus. Năvrăpescul nu ne-u crezut (1626. A. au pentru persoana a III-a sg. că au avut strămbătate (1605. Apusenii şi Maramureşul [7]. d... XXIII. o dat (1605. d. DRH. s-a ajuns de la au la o: o crescut. d. Mold. este foarte bine atestat în documentele cercetate de noi: am dat. DRH. DRH. XVII. 42). XVII. 176).. DIR. la Başotă ce-u fostu logofăt (1604.. Perfectul compus. 193). I. şi pl. XXII. Mold. DRH. XVII. XIX. acel iazu au fost dat (1605. d. Alături de aceste forme. A.. este cel mai des şi consecvent înregistrată în documentele cercetate de noi. auxiliarul a avea. XIX. Mold. XVII. XVII. DIR. A. să aibă a plăti (1626. I. în perioada de care ne ocupăm.Aceste forme circulau şi în secolul al XVI-lea. DRH. A. XVII. Mold. XVII. am dăruit (1626. A. Mold. XVII.. 14). DRH. A. Mold. DIR. XVII. DRH. neşte posluşnici ce-au fostu avîndu de mult (1626. să aibă a-ş întreba. Mold. A.cu regularitate avându: (lucru) ce va hi avându (1626. XVII. XVII. pentru persoana a III-a sg. d. d. Mold. DRH. ne-m prilejit (1636. A.

DRH.. Frâncu. În unele graiuri. BD. GD. attested in the Moldavian documents of the early 17th century. [4] Vezi Gheţie-Mareş. (1976). Maramureş. nr. Vom nota exemplele cu –u final. Gheţie. Istoria limbii române literare. 205 . II. [8] Forma să aibu apare în cele mai multe graiuri dacoromâne actuale. Bucureşti: Editura Academiei. XIX. XVI. 2174. A. [7] Vezi ALR. 3. [6] Vezi Gheţie-Mareş. V. p. Bucureşti: Editura Grai şi Suflet. Serie nouă. Bucureşti: Editura Academiei. Mold. Verbul. ( 1965). Graiurile dacoromâne în secolul al XVI-lea. XVII. Ov. GD.şi Vezi Gheţie-Mareş. XX. d. A. DRH. 392). 151. Moldova. e. Bucureşti. H. Documente privind istoria României. vezi ALR. XIV. (1974) GD. ***(1952–1957) DIR. 122). . Morfologia verbului. G. 1. p. Bucureşti: Editura Academiei. Bucureşti: Universitatea din Bucureşti. DRH. ***(1969–2003) DRH. e a trecut la ă . I. h. 3. . Brâncuş. [3] Vezi Gheţie-Mareş. XVII. C. p. Atlasul lingvistic român. Mold.. Privire istorică în SCL. Bucureşti: EA. ***(1971 – 1997). (coordonator). de are fi şi nescare gloabă (1626. Morfologia verbului. Dimitrescu. nr. 24). ALR. [9] Nu am întâlnit în textele noastre forma de indicativ prezent ai ori conjunctiv prezent să ai.Mareş. 151. Descrierea structurală a verbului românesc în SCL. fără a discuta însă acest aspect. Limba română contemporană.Condiţional optativ Auxiliarul condiţionalului prezent avea în textele vechi formele are: nu s-are cădea să faceţi voi…. Guţu-Romalo. p. verb). (1997). They circulated in parallel with the forms belonging to the norm of the Moldavian documents of the period.. Brâncuş. A. Bucureşti: Editura Academiei. Gheţie. d. Maramureş formele vechi s-au menţinut până în zilele noastre [10]. Ca urmare a rostirii dure a lui r . Epoca veche (1532–1780). Moldova. adjectiv. 174. Le seizieme siecle. Guţu-Romalo. nr. ari: s-ari amesteca (1626. Atlasul lingvistic român pe regiuni – Maramureş. BD. NOTE [1] Vezi G. XIX. Bucureşti: Editura Academiei. p. Gheţie. Histoire de la langue roumaine. [10] Vezi Gheţie. [2] Vom face abstracţie de problema lui –u final. 187 ne încredinţează că forma să ai este atestată abia în secolul al XIX-lea. C.164. A. 110. Al. Bucureşti: Editura Academiei. Mold. ABSTRACT The aim of the present paper is to examine a few variants of the verbs a fi “to be” and a avea “to have”. V. Fl. XXIII. (1969). [5] Vezi ALR.. 1. Bucureşti: Editura Academiei. These forms actually represent morphological representations of the phonetic particularities dialectally restricted to the northern area... p. Formele de persoana a III-a ale auxiliarului de la perfect compus. 152. la forma literară generalizată ar.. Maramureş. Ion (1975). I. 2156. Bucureşti: EdituraAcademiei. ă au căzut şi s-a ajuns astăzi. Veacul XVII. Pentru aceasta. în SCL. GD. 2. d. Frâncu 1971. În zona Banat. (1997). 1976. XVII. (1963). Limba română contemporană. (1968) Morfologia structurală a limbii române (substantiv. p.. Bucureşti: Editura Academiei. O modalitate de clasificare sintagmatică a verbelor. A. ALR. Documenta Romaniae Historica. Baza dialectală a românei literare. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ***(1972). aru: s-aru scula(1636. verbul…. GD. p. Bucureşti:Editura Academiei. Densusianu.

la frecuencia de uso. 1988). existe una fijación interna y una fijación externa. La fijación es la propiedad necesaria para hablar de unidad fraseológica y puede comprenderse como complejidad o estabilidad de forma y. número. “Hablamos de sintagma o de otras estructuras superiores porque no pensamos que pueda defenderse el concepto de UF cuando nos encontramos ante palabras constituidas morfológicamente como tales. Ploieşti LAS UNIDADES FRASEOLOGICAS – ASPECTOS TEORICOS Las unidades fraseológicas como objeto de estudio de la fraseología son unidades léxicas formadas por más de dos palabras gráficas en su limite inferior. 2. ambos aspectosestando interrelacionados. nos apoyamos la concepción de que cualquier unidad. y el segundo. las expresiones codificadas se institucionaliza en la comunidad hablante. porque una combinación de palabras está disponible para ser usada y en otras ocasiones (en el discurso por el mismo hablante o por otro(s) como una combinación ya hecha). esencialmente Fillmore. 230) la fijación es la “propiedad que tiene ciertas expresiones de ser reproducidas en el hablar como combinaciones previamente hechas”.Frecuencia – representa uno de los más sobresalientos aspectos y tiene dos vertientes. como: fijación del orden de los componentes. Entre los dos vertientes de la frecuencia. constituida por unidades que presentan algunos rasgos y que se estructuran en grupos difusos. constituir una expresión idiomática” (Hockett – 1956 y sus seguidores.Valentina ANA. La noción de institucionalización está definida por dos criterios: la frecuencia y la rigidez sintagmática. que fundamentan la categoría . Los aspectos principales que caracterizan las unidades fraseológicas son los siguientes: 1. nunca en compartimientos estancos. Según Zuluaga (1990. por consiguiente. Según Zuluaga se establecieron más tipos de fijación interna. que no van creando sus propias combinaciones ya creadas y reproducidas repetidamente en el discurso. incluso léxico. persona. género). Las características esenciales de la institucionalización son: la fijación y la especialización semántica. restricción en la elección de los componentes) y la fijación de contenido (peculiaridades semánticas)”. Kay. 1990). Así como dice Thun (1991). como defectividad combnatoria y síntactica . que han sido sancionadas por el uso.Institucionalización caracteriza las producciones lingüísticas de los hablantes. En cambio. puede ser idiomática y. Ella puede ser de diversos tipos. Universitatea de Petrol şi Geologie. realización fonética fija. fijación en el inventario de los componentes. fijación de categorías gramaticales (tiempo. En consecuencia. tomadas por separado o en conjunto. después DDL se refiere al “número relativo de apariciones de un determinado elemento en una muestra representativa de contextos” y sus elementos constituyentes aparecen combinados con una frecuencia de aparición superior a la que cabría según la frecuencia de aparición individual de cada palabra en la lengua. 206 . La fijación interna es la “fijación material (imposibilidad de reordenamiento de los componentes. O`Connor. según la cual el significado de la estructura no puede deducirse del significado de sus partes. El primer es la frecuencia de coaparición (utilizado en estadística lingüística como frecuencia de aparición) que. la idiomaticidad representa la propiedad no necesaria de la unidad fraseológica. cuyo limite superior se sitúa en el nivel de la oración compuesta. La fijación y la idiomaticidad representan dos propiedades que determinan la pertenencia de un sintagma a la fraseología por medio de ciertos rasgos. al mismo tiempo. la frecuencia de cooaparición tiene una consecuencia inmediata. por lo cual presenta cierta fijación formal y semántica. Es decir.(Zuluaga.

Thun (1991) distingue vários subtipos: fijación “situacional” (se refiere a la combinación de ciertas unidades lingüísticas en sitaciones sociales determinadas). en el sentido de que formen parte de una serie limitada y estable” (Zuluaga. no esencial de estas unidades. no todas las unidades fraseológicas son idiomáticas. 4. está necesario “que las expresiones no idiomáticas se conviertan en idiomáticas”. adquieren un nuevo significado en virtud del significado global de la unidad”. Gradación ha sido utilizada por diversos autores. además. así que. Explicando porque las variantes no pueden ser confundirse con la modificación creativa. Por consiguiente de la conexión existente entre ambos procesos. frente a otras igualmente posible teóricamente). pero. 207 .2001). 1999) un “universal lingüístico. sin presentar diferencias de significado. Las unidades fraseológicas pueden ser variantes o modificaciones. más regular en su sistema fraseológico”. Variación fraseológica constituye (según Dobrovolski. así como afirmaba Haensch et al. Ella representa uno de los aspectos principales de la unidad fraseológica. a fín de cuentas”. que marcan los elementos más claros. de ciertas palabras en una expresión dada hasta formarse un significado conjunto inanalizable. Alexandrova y Terminasova.En lo que vista la fijación externa. consideran que “los componentes de las unidades fraseológicas no constituyen palabras en sentido estricto. el significado global de la unidad se ha visto oscurecido diacrónicamente. representa una característica potencial. sino que empiezan a funcionar como palabras potenciales. por ejemplo más o menos. y puntos intermediarios para las categorías intermedias. pasemática (el empleo de unidades lingüísticas según el papel del hablante en el acto comunicativo). Carter (1999). son parcialmente idénticas en su estructura y en sus componentes. la segunda característica de la institucionalización. (usando la gradación para clasificar las unidades fraseológicas del inglés). Dos unidades fraseológicas pueden ser variantes solo si estas “dan dentro de una misma lengua funcional. por la cual el significado global de dicha unidad no es deducible del significado aislado de cada uno de sus elementos constitutivos”. 3. DDL establece como la definición de la fijación: “fijación – proceso de gramaticalización mediante el cual se consolida paulatinamente el uso. es decir. cada grupo tiene puntos sobresalientes. fijación “analítica” (en el caso del uso de determinadas unidades lingüísticas. transformaciones y modificaciones presenten los fraseologismos de una lengua. exclusivo o no. realiza una escala de opacidad semántica en la cual las unidades fraseológicas se dividen en grupos. conforme de las características anteriores y. En las unidades del tipo Vaya con Díos (fórmula de despedida) o Cómo está usted? Fórmula de saludo). (Fernando y Flavell. El significado literal se puede transferir en significados traslaticios como consecuencia de unos procesos metafóricos o metonímicos (o ambos conjuntamente). fijación “posicional” (preferencia de uso de ciertas unidades lingüísticas en determinadas posiciones en la formación de textos). pero no Todo queda en hogar. 1990). Se da. a partir del cual se puede medir el grado de regularidad de un sistema fraseológico dado: cuantas más variaciones. “para fundamentar su clasificación de unidades fraseológicas”. y son fijas. 1992. Como ejemplo podemos decir Todo queda en casa ( y la variante familia). por la especialización semántica. 5. son libres e independientes de los contextos en que aparecen. otra posibilidad asistemática de idiomaticidad. una asociación directa y univoca entre la unidad fraseológica y su interpretación semánticapor parte de la comunidad hablante. Así como afirmaba David (2000). que significa: “Resolverse un asunto sin que trascienda del ámbito familiar”. Idiomaticidad La idiomaticidad fue considerada como “una propiedad semántica que presenta ciertas unidades fraseológicas. pero no deben confundirse. al partir del concepto de palabra potencial. Se establece. de este modo.

realizó y Zuluaga (1990): unidades que presentan significado literal – dicho y hecho (lo que se realiza con prontitud. Algunas observaciones generales sobre las unidades fraseológicas Investigando la fraseología de las lenguas romances. que se caracterizan por presentar fijación interna y externa. combinando el criterio de enunciado (acto de habla) con el de fijación (en la norma. producto de un acto de habla. la de Thun. que investiga la fraseología de las lenguas romances. dependientes o no de una situación específica. se ocupa de las unidades fraseológicas (FWG) del sistema. que corresponde generalmente a una oración simple o compuesta (cf. Zuluaga introduce un nuevo tipo dentro de las locuciones equivalentes a unidades gramaticales: las locuciones relativas que equivalen a un morfema y se caracterizan por funcionar como instrumentos relacionales y relativizan lexemas. 1990). Las unidades de esta esfera se denominaron enunciados fraseológicos y se caracterizan por estar fijadas en el habla y por constituir actos de habla realizados por enunciados completos. explicando que constituyen las unas y que constituyen las otras. H. se propone un nuevo criterio de clasificación de las unidades fraseológicas en español. En cuanto a la estructura interna. unidades equivalentes de sintagmas o unidades equivalentes de palabras. Thun tiene su propia clasificación de FWG. En comparación con Casares. como una unidad de comunicación mínima. Sus tipos de FWG pertenecen a la comunidad lingüística y cultural. la de Coseriu sobre las unidades del discurso repetido según el nivel estructural que combine: unidades equivalentes a oraciones. equivalando a sintagmas. transferencia del significado literal o semi – idiomaticidad – tira y afloja ( manera de conducir un asunto con prudencia y tacto). cuyos componentes están o han estado en relación sintáctica. Desde el punto de vista de enunciado. Sin presentar todas las esquemas realizadas sobre las clasificaciones de unidades fraseológicas como: la de Casares sobre locuciones y fórmulas pluriverbales (frases proverbiales y refranes). ocupandose fundamentalmente de la fijación y del aspecto semántico de dichas unidades y estableciendo vários tipos de fijación interna y externa. estableciendo vários tipos de fijación interna y externa. la de Zuluaga que estudia nidades fraseológicas que comprenden desde combinaciones formadas por oraciones completas. Las unidades fraseológicas estudiadas por Zuluaga. el autor se ocupa en especial de la fijación y del aspecto semántico de dichas unidades. se establecen dos grupos de unidades fraseológicas: . las unidades fraseológicas del sistema (locuciones). pero para el español. denominadas expresiones fijas o unidades fraseológicas comprenden combinaciones de al menor dos palabras hasta las formadas por oraciones completas.Una escala semejante. en el sistema o en el habla). También. sin dilaciones).En el primer grupo se incluirían aquellas unidades fraseológicas que no constituyen actos de habla ni enunciados y que necesitan combinarse con otros signos lingüísticos. las FWG del habla. En lo que vista el aspecto semántico de estas unidades.Al segundo grupo pertenecen las unidades fraseológicas del acervo socio – cultural de la comunidad hablante (unidades del habla) y él puede ser considerado como la tercera esfera. como los refranes. Este primer grupo se subdivide en dos esferas: la primera incluye las unidades fraseológicas fijadas sólo en la norma (colocaciones) y la segunda. . que es la denominación genérica. que pueden presentar peculiaridades semánticas o no y las FWG de la norma o colocaciones (Por ejemplo: armar un escándalo). 208 . Thun en su obra de 1991 utiliza por las unidades fraseológicas el término fixiertes Wortgefüge (FWG). Zuluaga. cuyos componentes están o han estado en relación sintáctica y que hace una doble clasificación de las unidades fraseológicas según: los rasgos de su estructura interna y su valor semántico – funcional al ser empleadas como unidades en el discurso.

from the general point of view (into many languages) and from the particular point of view (into spanish). Peter de Lang Ana. Ariel. 2005 Consideraciones generales sobre la fraseología española. Valentina. including the lexic. Lenor. 1990 Nuevos estudios de Lingüística española. Gredos Ruiz. Madrid ABSTRACT The paper tries to present a series of theoretical aspects outlined during the study of the idioms. Barcelona. it may construct an idiom. 1-a ed. Frankfurt a. Zuluaga. Gloria Corpas. any unity. as a result. We talk about syntagm or about other superior structures because we don’t think that we may assert the concept of idioms when we have already met words constituted as such from the morphological point of view. Madrid Garcia. may be idiomatic and.. Murcia. Consequently. Madrid *** 2003 Diez años de investigación en fraseología. Alberto.M. 1998 La fraseología del español coloquial. we encourage the conception that. Angel López. Madrid. The knowledge of those conditions that the lexical unities have to accomplish as well as the structures in which they are included in order to become idioms provides to the speakers the necessary theoretical basis for the perception and for the understanding of the way in which their language functions into idioms. 1997 Manual de fraseología española.BIBLIOGRAFIE Casares.. 1990 Unidad fraseológica o fraseologísmo. Universidad de Murcia Pastor. Julio. 209 . 1990 Diccionario de la lengua española.

în primul rând. un caracter inconştient şi. contaminaţia sau „încrucişarea” reprezintă un fenomen întemeiat pe o asociaţie paradigmatică de tip semantic [1]. cam pe acelaşi plan sub raportul importanţei şi al frecvenţei lor în limbă (= într-o limbă funcţională). intrând astfel în uz. individual şi ocazional. ceea ce presupune intenţia individului de a crea forme – mai ales lexicale – hibride. în care se găsesc amestecate elemente ale ambilor termeni iniţiali. În această situaţie se află. care arată că. în special atunci când forma „hibridă” diferă printr-un singur fonem de unul dintre cuvintele implicate în procesul contaminării. contaminaţia. sintaxa) [6]. în sensul că. Aceasta nu exclude însă posibilitatea unor contaminaţii voluntare. contaminaţia are. involuntar. drept care înţelege să le prezinte sub o denumire unică. Philippide. O încercare de delimitare a acestor trei fenomene găsim la Purdela. dând naştere unei forme hibride. în special cu etimologia populară sau cu analogia [2]. Ca tip de inovaţie lingvistică. nu sunt puţine nici cazurile în care elementele nou create trebuie considerate. deşi au o cauză comună. aceea de contaminări (Slama-Cazacu. „contaminaţia e. în ceea ce priveşte etimologia populară şi contaminaţia. de pildă. 210 . materialul ce suportă acţiunea lor e condiţionat de o apropiere fonetică în primul caz şi de una semantică în cel de-al doilea”. Împotriva interpretării contaminaţiei şi etimologiei populare ca aspecte ale analogiei se pronunţă şi Theodor Hristea. 2006: 334: „Dacă însă în ceea ce priveşte analogia. în general. 2006: 305-306) [3]. cauza principală constituind-o prezenţa simultană în mintea vorbitorului a două sinonime aflate. sinonime sau cvasisinonime) [8]. de regulă. în principiu. cel mai des. prin contaminaţie lexicală iau naştere noi cuvinte. 2. Contaminaţia. O serie de lingvişti (majoritatea străini) identifică contaminaţia cu alte fenomene înrudite. Tatiana Slama-Cazacu consideră însă că toate aceste fenomene de influenţă reciprocă între cuvinte (analogia. Acest proces este. în scopul obţinerii de efecte stilistice (cf. În cadrul contaminaţiei lexicale se încrucişează două cuvinte independente (mai rar două variante lexicale [7]) care sunt. pornind de la Gilliéron. etimologia populară) au la bază acelaşi mecanism şi se produc datorită aceloraşi cauze. simple variante lexicale. formele ocazionale rezultate din contaminaţie se pot generaliza. în primul rând. iar etimologia populară e un fenomen de falsă analiză şi interpretare etimologică” (Hristea. Consideraţii generale Considerată de unii lingvişti un tip special de analogie în care doi termeni sinonimi se influenţează reciproc. o asociere semantică. mai degrabă. Condiţia obligatorie şi suficientă în cazul oricărui tip de contaminaţie este înrudirea semantică între cele două unităţi care se încrucişează [5]. mai ales. Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi ASPECTE ALE CONTAMINAŢIEI LEXICALE ÎN LIMBA ROMÂNĂ 1. în vreme ce analogia este aproape exclusiv o asociaţie formală. iar căile lor de producere sunt proprii. rezultatul fiind un nou cuvânt (sau o variantă lexicală a unuia dintre cuvintele de bază).Ionel APOSTOLATU. punctul lor de plecare este diferit. prin repetiţie şi prin adoptarea de către alţi indivizi vorbitori. deci. 1894: 82) [4]. Contaminaţia lexicală Contaminaţia propriu-zisă este în primul rând lexicală. pentru materialul asupra căruia se exercită acţiunea ei este indiferentă asemănarea din punct de vedere sonor sau apropierea din punct de vedere semantic. Deşi. dar. 1956: 210). consideră fenomenele în discuţie independente. Cei mai mulţi specialişti însă. dar poate atinge şi gramatica (morfologia şi.

acufunda (faţă de cufunda).) canal.agor (faţă de ogor). lele”. Patrontasche) + taşcă „geantă. locaş (faţă de lăcaş). ghijoagă „(reg. azvârli (faţă de zvârli) etc. neologisme). ciuştar „ciubăraşul în care se mulg oile şi vacile” (< ciubăr + şiştar). cotaie (faţă de potaie). 211 . patrontaşcă „(reg. cocoştac „cocoaşă” (< cocoaşă + coştac. [9]. bereglej < beregată + gâtlej. lampă” < văpaie + opaiţ(ă). care a urmărit prezenţa fenomenului în graiurile populare: acoperemiş (< acoperământ + acoperiş). Se pot degaja următoarele tipare [10]: • substantiv + substantiv: Interesante sunt şi alte exemple oferite de Maria Luiza Purdela. ţaică „(reg. monoton” < şuier + vuiet. casernement). colis „pachet” + pachet . ivor < ivăr + zăvor. mârţoagă” < ghiuj „bătrân” + mârţoagă. huligaie „pasăre de pradă” (< uliu [reg. alamă < aramă + *lamă (< it. szalmazsák) (vezi Purdela. huliu] + gaie). cf. brişceagă (< briceag + brişcă). şanţ” < zăgaz + făgaş / ogaş. tolbă”. termeni populari. vătrătur „locul casei. 1968: 335-336). de coasă.) variolă” < bubă + vărsat. imbold < impuls + bold.) broatec” < bură + broatec. zăgaş „(înv. cioclonţ < cioc + clonţ. colet < fr. buratic „(reg. Acest tip de contaminaţie acţionează cel mai productiv asupra unităţilor aflate la periferia vocabularului (arhaisme. cocostârc < cocor + stârc [11]. goangăriţă „buburuză” (< goangă + gărgăriţă). stromojac „saltea umplută cu paie” (< strujac „saltea” + sormojac. muimă „uimă” (< moimă + uimă). ţopârlan < ţop „bădăran. şuiet „(pop. codirişte < coadă + toporişte „coadă de topor.) ţaţă” < ţaţă + daică „dadă. cotaie < cotei + potaie. cocobarză < cocor + barză. scr kostak). lama „placă de metal”). buhurez (faţă de huhurez). dâlmă < dâmb + gâlmă. poliţian < poliţist + miliţian. văpaiţă „(pop. şi fr.) cal bătrân şi slab. magh. kora „coajă”. aprofunzime < adâncime + profunzime (eventual şi prin analogie cu aprofunda).) cartuşieră” < patrontaş „(pop. otomanlâu < otoman + osmanlâu. coarjă < coajă + sl. elemente familiar-argotice. plancardă < placardă + pancartă. mitocan” + mârlan. căbuşală (< căldură + năbuşeală). baborniţă < babă + bahorniţă (< scr. chinopastă (< chin + năpastă). bolostâncă < bolovan + stâncă. zurbavă < zurba + gâlceavă. cazarmament < cazarmă + echipament (cf. bubat „(pop. stufiş < stuf + tufiş. bologani < bani + gologani. regionalisme. rotocol < roată + ocol. parizel < parizer + mezel. buhurez < buhă + huhurez. de bici”. bahornica). împreună cu curtea” (< vatră + bătătură). scrâmbiţă (< scrumbie + crângiţă).) cartuşieră” (din germ. brostac < broască + brotac.) opaiţ. cf. agor < agru + ogor. uligaie < uliu + gaie.) zgomot slab. bologani (faţă de gologani). ivor (faţă de ivăr). ciortocrap < ciortan „crap de talie mijlocie” + crap.

cele două cuvinte care se încrucişează aparţin. lákni) > locui. etimologică. schelălăi < schilăvi „schilodi” + chelălăi. furlua < fura + lua. se suprapune peste aria lui mere. are o circulaţie regională. oferit mai sus). contaminaţia se poate produce între două cuvinte aflate în relaţie de antonimie. mergo. hojbăi „a cotrobăi. epitet 212 . Un exemplu în acest sens este balaoacheş „(om) negricios. furgăsi < fura + găsi. lat. gingălaş < gingaş + drăgălaş. zurgălău” < zdrăngăni + clopoţel. înfurios < înfuriat + furios. oacheş. crânced < crud + rânced. În cazul contaminaţiei lexicale. azvârli < arunca + zvârli. lakás) > locaş. Excepţiile sunt rare (vezi exemplul locui. raportul formelor etimologice cu cele contaminate este diferit în cele două cazuri. moris + nărav (din sl. cioroboti < ciorovăi + roboti. iar forma contaminată. îngăimăci < îngăima + buimăci / zăpăci. nătântoc < nătânt + dobitoc. căci această formă. curro. dar şi atunci putem vorbi de apartenenţa cuvintelor la aceeaşi sferă semantică: borteli < bortă „gaură. putregai < putred + mucegai. aceleiaşi clase lexico-gramaticale (situaţie impusă. -ere). în vreme ce forma hibridă curge şi-a consolidat poziţia în limba literară. bucăliu < bucălat + grăsuliu / durduliu. şontrop < şontorog + şchiop. acufunda < afunda + cufunda. razboj) + lat. adesea. loc)+ lăcui (din magh. -ere) şi cure „curge” (< lat. a scotoci < hojma „continuu.) clopoţel mic şi rotund. jenibil < jenant + penibil [12]. mos. lat. nenumeroşi < nenumăraţi + numeroşi. nătânt < nătâng + tânt. adămăgi < ademeni + amăgi. în cazul lui cure lucrurile stau exact invers. ofticolos < ofticos + tuberculos. spârtica < spinteca + sfârteca. pititioc < pitic + mititioc. În mod cu totul excepţional. năbărî < năvăli + tăbărî. practic. locus (> rom. mereu” + bojbăi „bâjbâi”. încolătăci < încolăci + împletici. scorbură” + sfredeli. locus + lăcaş (din magh. imemoriabil < imemorabil + imemorial. zăbăuc < zăpăcit + năuc. mere. Din punctul de vedere al limbii literare. aliniat „paragraf” < alinia + alineat. bellum > răzbel. uimăci < uimi + buimăci. zdrumica < zdrobi + dumica. zdrăngănel „(reg.• adjectiv + adjectiv: O situaţie interesantă avem în cazul verbelor merge (< lat. nătăfleţ < nătărău + fleţ. Un caz aparte de contaminaţie lexicală îl reprezintă încrucişările cu tentă latinistă de tipul: război (din sl. de raportul semantic de sinonimie sau cvasisinonimie existent între termeni). • verb + verb: acăţăra < acăţa + căţăra. schilog < schilod + olog. îmbucătăţi < îmbucăţi + înjumătăţi. în vreme ce forma merge – originară – circulă în limba literară. gheboşat < ghebos + cocoşat. din încrucişarea cărora au rezultat două verbe hibride: mere „merge” şi curge. Astfel. naravǔ) > morav.

cu care nu are.). halbere (o creaţie ciudată. a unui lexem (substituent) în locul altuia (substituit). în schimb. practic. patrontaşcă. unele forme sunt literare: azvârli. uligaie. mai jos hibrizi ca ciorumbel sau privighecioară). rotocol. cazarmament. majoritatea aparţinând limbajului familiar-argotic (asumat de către tineri sau de o anumită categorie de publicişti şi scriitori ce manifestă inventivitate lexicală). 1970) a exclus hibrizii dintre cazurile de „deraiere”. în timp ce forme ca bucăliu. 2000: 99). înfurios. nu sunt tocmai străine de contaminare sau de paretimologie (i. prin faptul că termenii care se încrucişează nu respectă „condiţia” înrudirii semantice [14]. cu atestări minime sau chiar unice [15]: sticlism (o alterare a lui ciclism sau o posibilă creaţie prin analogie cu acesta pornind de la rădăcina sticlă. privighecioară şi ciorumbel (aprecieri maliţioase la adresa unei persoane aparţinând unei anumite etnii. posibilă încrucişare între halbe şi bere. pititioc. terminaţia este analogică. C. buhurez. năbărî. 2000: 98). nătântoc. fenomen pe care-l defineşte astfel: „Folosirea în mod intenţionat. imbold. borteli. Subtituţia lexicală voluntară în vorbirea neformală (apărut în FD. eventual. Acest aspect îl face pe autorul studiului să considere hibrizii lexicali mai degrabă o specie marginală în raport cu fenomenul substituţiei propriu-zise. IX pe anul 2000. ţuicomicină (ţuică. diatopic. spârtica. diastratic. Aşa-numitele contaminaţii voluntare sau hibrizi lexicali. În bibliografia problemei se distinge excelentul studiu al lui Constantin Dominte. Dominte atrage atenţia că hibrizii lexicali nu trebuie trataţi ca „deraieri lexicale”. principalul motor al producerii acestor hibrizi. ghijoagă. având în comun întregul corp fonetic” (Dominte. fie sfârşitul fonetic. ivor. de regulă. ca şi al raportării la normele limbii literare. furgăsi. aliniat. 1968) [13]. aprofunzime. falimentară (faliment + alimentară). intenţia stilistică a vorbitorului fiind evidentă şi constituind. recomandată a fi băută ca medicament. cioroboti. hibrizii constituie formaţiuni „noi”. îmbucătăţi. în al doilea rând. cocostârc. Spre deosebire însă de celelalte tipuri de substituţii lexicale. cotaie. iar. altele. fără a exclude însă şi o apropiere formală de haltere). pe care unii autori îi tratează în afara contaminaţiei propriu-zise. dintre care unele sunt creaţii ad-hoc. imemoriabil. arătând că însuşi Al Graur. iar mai rar – una sau câteva secvenţe fonice mediane şi. tocmai prin caracterului lor voluntar. bolostâncă. De asemenea. în vreme ce altele sunt respinse de normele exprimării corecte (fiind înregistrate. cocobarză. uimăci. putregai. ca alamă. otomanlâu. eritromicină etc. în primul rând. 91–115). extrasă din denumirea unor soluţii medicamentoase precum canamicină. Cât priveşte corectitudinea lingvistică. p. hojbăi. Ilustrăm acest aspect al contaminaţiei cu următoarele exemple. negricios” (cf. streptomicină. locaş. furlua. jenibil. zurbavă. care a vorbit prima oară la noi despre fenomenul deraierii lexicale (vezi Graur. ţaică. foarte rar. alamă. gingălaş sunt învechite (şi. răzbel. încolătăci. nr. crânced. zdrumica. locui. băutură tare. colet. exemplele citate până aici nu stau pe acelaşi plan. implicând în grade variate o încrucişare fonetică. eventual. cazarmament. ciortocrap. neomicină. Din punct de vedere diacronic. se disting. Astfel. nenumeroşi. dâlmă. populare sau regionale). etimologie populară) (vezi Dominte. colet. termenul nou creat desemnând într-un fel „activitatea” celor cu propensiuni bahice). cioclonţ. În plus. nătânt. fie pe ambele. având. ofticolos. fără preexistenţă în limbă. Dominte precizează că rezultatele „hibridării” lexicale. ca variante): acăţăra. care enumeră hibridul lexical printre tipurile de subtituţie lexicală voluntară (cel de-al şaptelea şi utimul tip). bereglej. din punct de vedere semantic. Pe de altă parte. azvârli. parizel. putregai sunt actuale (şi generale). câteva creaţii sunt marcate ca familiare şi chiar argotice (unele dintre ele fiind chiar susceptibile de a fi produse cu intenţie): balaoacheş. o combinaţie între ţopârlan şi laş). imbold. într-un context dat.e. codirişte. îngăimăci. o bună parte dintre contaminaţiile lexicale au caracter regional (şi / sau popular): buratic. şontrop (vezi şi exemplele citate după Purdela. de către vorbitor. în comun cu acela fie începutul. morav(uri). În fine.dat unui ţigan” < bălai „blond” + oacheş „brun. nimic comun. în care rezultatul e un cuvânt preexistent în limbă. poliţian. brunet. zăgaş. plancardă. rezultaţi din încrucişarea substantivului cioară 213 . ţopârlaş (formaţie glumeaţă. prin hibrizi oarecum oximoronici.

trampicioarele. romgleză (română + engleză. Ronaldo + Dică > Ronaldică (poreclă dată jucătorului stelist Nicolae Dică pentru evoluţiile asemănătoare cu cele ale jucătorului brazilian Ronaldo) Ex. scrumbieră. 1968: 272). un adjectiv) care face trimitere la o anumită trăsătură (constatată obiectiv sau subiectiv) a persoanei ce poartă numele respectiv. Putem identifica următoarele subtipuri: contaminaţia antroponimică: Dinu Păturică + Dinu Patriciu > Dinu Păturiciu Ex.: Toate au un final. Traian Băsescu + Emil Boc > Traian Boc (aluzie la presupusa obedienţă a prim-ministrului Emil Boc faţă de preşedintele Traian Băsescu. de ieri fiind rebotezat după rit brazilian. cântăreţi. Este un spaţiu al jocului lingvistic produs cu intenţie stilistică.ro). autopasul. din tramvai + picioare etc. Alte exemple găsim în bibliografia problemei: animabil. [22]: berbec + Becali > Berbecali (poreclă a lui Gigi Becali. felicitocuri. din telegramă + grabnică (Sadoveanu. Marcă a unui exces de familiaritate. 1968: 272). nepurcele. din bancher + chior. geogravarză. crocofant [17] (creatură imaginară rezultată din încrucişarea unui crocodil cu un elefant. considerat în presă a fi liderul de facto al Guvernului şi al partidului de guvernământ PDL. alfabecedar [16] (alfabet + abecedar). acest procedeu se aplică mai ales personalităţilor zilei: oameni politici.prosport. telegrabnică. mai rar toponime) între referenţii cărora există o legătură reală sau doar presupusă de către vorbitor. Bănel+ Ronaldinho > Bănelinho (poreclă dată jucătorului stelist Bănel Nicoliţă.buhnici. scriitorinc (scriitor + ornitorinc) [21] etc.: Astfel. cu ocazia unei întâlniri de la Galaţi) Ex. patrihoţi. apud Hristea. din cucurigu + curriculum. Un tip aparte de contaminaţie lexicală (voluntară). din tembel + televizor etc. care în tinereţe a fost cioban) 214 . 1970: 161-162). presupune intersectarea a două nume proprii (adesea antroponime.cu privighetoare.: 500 de sicilieni l-au aclamat pe cel care a fost „Dicanio“ în Ghencea. RonalDICĂ (sic!) (www. termen peiorativ care denumeşte jargonul de factură englezească de care abuzează unele persoane [19]). din matematică + oftică. rezultatul la nivelul expresiei fiind un hibrid onomastic în care se împletesc fragmente aparţinând celor două nume. apud Dominte. din caşcaval + cavaler.ro). pe care l-am putea numi contaminaţie onomastică. sportivi etc. 2000: 109). pentru suporteri „Bălănel” a redevenit „Bănelinho”. Numeroase sunt însă cazurile în care contaminaţia se produce între un nume propriu şi un apelativ (mai rar. prin analogie cu nepoţele (Creangă). om de afaceri şi patron al echipei Steaua. din animal + amabil. din autobuz + pas. vedete.observatordevalcea. apud Hristea. din felicitări + tocuri.prosport. O serie de exemple sunt citate din diferiţi scriitori: eţeteracota.ro). din eţetera (lat. respectiv porumbel). cucurrigulum. comparabile cu cele ale mult mai celebrului fotbalist brazilian Ronaldinho) Ex. (Dominte. din nepoate + purcele. romârcană (română + ameicană) [20]. persoană cu concepţii de viaţă demodate sau cu idei retrograde). se pare că a fost vorba de o eroare de exprimare a senatorului PDL Anca Boagiu. mateoftică. din scrumbie + scrumieră.ro). din geografie + varză. domnule Dinu Păturiciu şi celialţi ciocoi (www. simpatizat de suporteri şi apreciat pentru capacitatea sa de efort fizic. Iniţial. 2000: 109). (Graur. tembelizor. actori. distramic (cuvânt inventat rezultat din combinaţia dintre distractiv + dinamic. stelistul părând să fi depăşit în sfârşit pasa proastă în care s-a aflat la începutul sezonului (www. banchior. stresiune (stres + sesiune). mai ales în limbajul publicistic. caşcavaler. persoane publice. rumaniolă (noua „limbă” vorbită de românii „spaniolizaţi"). modelul Micra [18]). din patrioţi + hoţi (Alecsandri. dar şi pentru unele execuţii ingenioase. adjectivul a fost folosit într-un pliant publicitar pentru a descrie calităţile autoturismului Nissan.: Liderul PNL Emilian Frâncu compară România Guvernului Traian Boc cu Belarusul lui Lukaşenko (www. politician român. et caetera) + teracotă (Caragiale. în sens figurat.

Mai rar.Ex. 1997 şi eadem.CFR Cluj să fie delegat un arbitru care să nu fluiere după indicaţiile venite de la stâna lui Berbecali (optimvs.ziarul-ziarul. cu un umor amar bucureştenii numeau pe atunci ceauşima” (facultate. aceea de „urbanism defectuos şi haotic. such as intense pollution in the Transylvanian city of Copşa Mică” (http:// en. când una dintre temele preferate de politică externă era lupta împotriva „cursei înarmărilor”. respectiv asupra Terrei. care ar fi putut avea aceeaşi soartă ca Hiroshima. cu impact negativ asupra mediului”: „Ceauşima ("Ceaushima") is a vernacular word construction in Romanian. respectiv împotriva arsenalului nuclear acumulat de marile puteri ale lumii) şi contaminaţiile Euroshima (< Europa + Hiroshima) şi Terrashima (< Terra + Hiroshima). pentru a sugera pericolul ce plana asupra Europei. cu referire la afacerile cu cherestea desfăşurate de multimilionarul minoritar de etnie maghiară) Ex. cherestea + Verestoy > Chereştoi (poreclă pentru Verestoy Attila.gandul. şpagă + Agat(h)on > Şpagaton (porecla lui Dan Matei Agathon. membru PSD – aluzie la presupusul obicei al acestuia de a consuma alcool) Ex. This portmanteau term was sometimes coined in the 1980s to describe the huge urban areas of Bucharest torn down on the orders of President Ceauşescu. suspectat de corupţie mai ales din cauza proiectului „Dracula Park”) Ex. în urma a unui posibil război atomic (vezi Dimitrescu. liderul grupului UDMR din Senat. Iaşi + Washington > Iashington (numele unei conferinţe internaţionale organizate anual de AIESEC Iaşi în colaborare cu un număr de parteneri străini. situl www. de unde reţinem şi o extensie semantică a termenului.org). It has also been used by persons not residing in Bucharest to describe other "misdeeds" of Ceauşescu. în ceea ce. în scopul promovării multiculturalităţii şi dezvoltării profesionale. pentru un posibil viitor megalopolis care ar reuni oraşele vecine Brăila şi Galaţi) Ex. "Galbrai" sunt ridicole!!!! Corect este ca oraşul mai mare să înghită oraşul mai mic (www.wordpress.ro). contaminaţia toponimică: Brăila + Galaţi > Brailaţi (denumire propusă.: După ce senatorul UDMR Verestoy Attila. Wapedia sau VisWiki. contaminaţia se poate realiza între un nume de persoană şi unul topic: Ceauşima „poreclă ironic-amară dată capitalei Bucureşti. cum ar fi Wikipedia. o suprafaţă importantă purta haina spulberării. comparing the results with the nuclear attack on Hiroshima.iashington.org). Probabil prin analogie cu Ceauşima (termen a cărui vechime e de apropape 30 de ani). Interesant este că această creaţie hibridă a intrat deja în enciclopediile electronice des accesate pe internet. Nekerman etc.ro). s-au produs ulterior (însă tot în perioada comunistă.ro).com).info).TUI.: Senatorii lui Votcăroiu vor ca ţuica să nu mai fie accizată! (blog.gardianul. ministrul turismului în guvernarea PSD. 215 .: A fost suficient ca la meciul U Cluj . cf.wikipedia. poreclit Chereştoi. alături de altele precum Braigal sau Galbrai. not linked to the demolition of Bucharest.com).: Marea realizare a ministrului Şpagaton a fost legată de plecarea firmelor de turism germane . Iată cum sună definiţia de pe Wikipedia (versiunea engleză).regielive. care s-au dus în Bulgaria (www. a despădurit aproape complet judeţele Covasna şi Harghita … (www. din care largi zone cu arhitectură monumentală au fost supuse în anii ‘80 furiei demolatoare a lui Ceauşescu” < Ceauşescu + Hiroshima: Sute de case au fost dărâmate. fost prim-ministru şi preşedinte al Senatului României. "Brailaţi".curentul. sarcastically linking Ceauşescu to Hiroshima.: Sper să se unească cele 2 oraşe sub numele de GALAŢI !!!! Alte nume precum "Braigal". 2000-2001: 95-97). vodcă (votcă) + Văcăroiu > Vodcăroiu (scris şi Votcăroiu) (porecla lui Nicolae Văcăroiu.

impact-est. venea timpul pentru cozi la alimente (banc de epocă. contaminaţia este departe de a reprezenta un fenomen lingvistic minor sau marginal. această năzuinţă neîntreruptă de creaţie şi de re-creaţie (. să beneficieze de mai multă atenţie din partea specialiştilor.]. transparentă.) este tocmai ceea ce numim realitatea limbajului” (Coşeriu. Această schimbare continuă. 2000-2001: 32-33). 3.hgwells.ro). Zugun. în special cu etimologia populară sau cu analogia. ceea ce le înlesneşte o bună orientare în planul „creaţiei lingvistice”. 2000: 149. în primul rând. şi în special a lexicologilor şi lexicografilor.. ei „nu sunt numai transmiţători pasivi ai unor evoluţiuni de limbă întâmplate în afară de ei. face aluzie la regimul de teroare. însă sistemul are grijă să ascundă acest lucru (http://www. Atât contaminaţia involuntară. care nu rămân indiferenţi dinaintea materialului lingvistic cu care operează. punctul lor de plecare este diferit. sinistru. În fiecare moment se manifestă ceva care a existat deja şi ceva care n-a existat niciodată înainte: o inovaţie în forma cuvântului. face din contaminaţie un procedeu cu potenţial stilistic important. un tărâm întunecat. în folosirea lui. în mod conştient. cu accente de genocid. Semnificaţia acestui hibrid lexical. deşi au o cauză comună. forme de manifestare ale principiului creativităţii limbajului. Cei mai mulţi specialişti însă. Mai mult decât atât. cât şi cu ocazia întrebuinţării acestor unităţi în vorbire [25]. ca şi în cazul etimologiei populare sau al analogiei. ca şi la nivelul vorbirii informale. de forme lexicale hibride ne îndreptăţesc să afirmăm că ne aflăm înaintea unui fenomen lingvistic „viu”. stabileşte analogii inedite în intuiţie şi în expresie. ca observatori neobosiţi. tot mai numeroase în ultima vreme (majoritatea provenind din zona mass-mediei şi a mediilor electronice de informare). „Omul cunoaşte şi în acelaşi timp gândeşte şi simte. în sensul că. iar această realitate se reflectă atât în modul în care ei grupează unităţile limbii. Şerban – Evseev. 1994: 347). poate. datorită încărcăturii simbolice a toponimului. NOTE [1] O serie de lingvişti (majoritatea străini) identifică contaminaţia cu alte fenomene înrudite. una dintre formele aberante de manifestare a acestui genocid fiind înfometarea populaţiei prin aplicarea unui aşa-numit program de „alimentaţie raţională”. începea epoca returnării idioate a datoriilor. acum întreaga lume a devenit Ceauschwitz. şi anume Ceauschwitz (scrisă şi Ceauşwitz sau Ceaushwitz) < Ceauşescu + Auschwitz. având punctul de plecare. analogii care conţin şi manifestă modul său specific de a lua contactul cu realitatea [. faţă de inovaţiile ce li se transmit şi fiind ei înşişi centre de energie inovatoare” (Puşcariu. pe vremuri.rol.. cu propunerea de schimbare a denumirii oraşelor: Iaşii să se numească Fomidava. Se termina epoca relaxării şi prosperităţii. 2004: 114) [24]. unii lingvişti definesc contaminaţia (în aspectul său cel mai important. Am auzit că. cât şi cea produsă intenţionat reprezintă. Vorbitorii au conştiinţa deplină a relaţiilor sistematice ale limbii. care ar trebui. Groza. 1978: 280. în „spiritul asociativ” al vorbitorilor. considerată fenomen independent de alţii. reacţionând. se simţeau lipsurile alimentare.Numele fostului dictator comunist este implicat şi într-o altă contaminaţie onomastică cu caracter ironic. etimologia populară).ro) [23]. fiind frecvent întâlnit în vorbirea populară şi regională.ro). faptul că acest fenomen se pretează şi la creaţii voluntare. care este cel lexical) drept un procedeu secundar de formare a cuvintelor (cf.. Această semnificaţie se relevă chiar în următoarele contexte din care am şi selectat termenul: Pe vremuri Bucurestiului i se spunea Ceauschwitz – aluzie la intentiile exterminatoare ale lui Ceausescu (http://stiri. Atestările. ci sunt plămăditori activi ai graiului. în sistemul său de asociaţii. până la urmă. iar căile lor de producere sunt proprii. Timişoara să fie numită Fugidava iar Bucureştii să fie Ceauşwitz) (www. De altfel. pornind de la Gilliéron. Concluzii Asociată sau subsumată de unii fenomenelor înrudite (analogia. instituit în România de dictatura ceauşistă.. ţara voastră se numea Ceauschwitz! Din nefericire. 216 . consideră fenomenele în discuţie independente.

v. vezi Hristea. un cuvânt împrumută de la celălalt un singur fonem. [15] Caracterul lor de „efemeride” lexicale le face. care au luat naştere prin juxtapunerea a doi termeni sinonimi. 1976: 21. morfologică. [9] Cf. 2006: p. de pildă.123urban. lexico-frazeologică. [6] În funcţie de nivelul limbii la care plasează unităţile. 2006: 308). [16] Titlul unei cărţi de Paul Goma. babaclava „fostă funcţionară pe tărâm de harem”... în acest sens. a III-a. În astfel de cazuri. acolo unde vorbitorii. deosebim mai multe tipuri de contaminaţie: lexicală. doriental „dor care ne cheamă la dorigini .] atunci când sensul hibridului este identic cu al unuia dintre cei doi termeni care se contaminează şi când. Alte exemple au fost extrase personal.] chiar dacă nu sunt întotdeauna sinonime. [13] Contaminaţiile cu statut de regionalisme lexicale se produc. 310: „[. a unei sintagme sau propoziţii noi. Cf. încrucişează relativ uşor două sinonime folosite pentru aceeaşi noţiune. până la sinonimia totală sau numai aproximativă”. uligaie ş..a. p. eventual. [4] Unii specialişti fac distincţia între contaminaţia propriu-zisă (totdeauna involuntară) şi contaminaţia intenţionată.ro). 138. respectiv pasaje + pasagii) ce corespund unor singulare diferite: personaj şi pasaj (forme literare). care afirmă că. ca formă. inapte să fie reţinute în lucrările lexicografice de interes general. Puşcariu.. spigur – termen în care se împletesc spontan + sigur. cf. 2006: 297: „O.. Hristea. asemănătoare sau nu între ele. ne aflăm în faţa unor simple variante lexicale. [8] În cazul contaminaţiei lexicale. franglaise (o încrucişare între française şi anglaise. fonetică. în zonele de contact a două arii dialectale. precum şi aşa-numitele „configuraţii asociative” de tip semantic (vezi Seche. 1956: 30-35. Iată câteva exemple: abandomnişoară „singurică. DLR. [17] Termen folosit prima oară de Andrei Pleşu. nu avem niciun temei serios să vorbim de apariţia unei noi unităţi lexicale. pe baza materialelor lexicografice (DEX ’98. de unde reţinem şi următoarea definiţie a fenomenului de care ne ocupăm aici: „Combinarea a două cuvinte. [11] În FCLR. cel puţin deocamdată. în chip firesc. vezi şi Seche. 1956: 33). subordonate direct numai unuia dintre cei doi termeni care se încrucişează”. « contaminare » şi « etimologie populară » sunt numiri care exprimă cu alţi termeni uneori aceleaşi fenomene lingvistice fără ca să ne lămurească asupra unor linii mari ce pot fi distinse în elaborarea materialului sonic al limbii din partea creierului nostru” (Puşcariu. în care se combină două forme de plural (personaje + personagii. 1968: 33-336. contaminare. 2006: 297). în procesul încrucişării. [12] Formaţie recentă. Aceste afinităţi pot merge.cam prin Anatolia de azi”. I: IX. jalbină „albina care zboară cu jalbe”. grafică (pentru tipurile de contaminaţie din limba română. istil – îmbină cuvintele isteţ + util. şi Graur. comos – o încrucişare între compact + spaţios. Hristea. ed. Hristea. mai ales pe internet: Ai văzut ce jenibili sunt tinerii de la universitate care vin şi te vrăjesc să le dai un ban (www. sintactică. 217 .. [3] Pentru delimitarea contaminaţiei de etimologia populară. [7] Theodor Hristea oferă. inventate. majoritatea rezultate din îmbinarea altor cuvinte. rezultatul fiind apariţia unor forme de tipul celor citate (cf. dar aproape întotdeauna înrudite semantic. 34). contaminaţiile de tipul rotocol. Aceste trei fenomene sunt. cu ambele graiuri sau dialecte.. întâlnită însă frecvent în argoul tinerilor. . simpologie – rezultat din contopirea dintre simplitate + tehnologie etc. în mare parte.rezultat din antrenant + facil. trebuie găsită o altă explicaţie pentru ceea ce ne face impresia a fi rezultatul unei « contaminări »” (Hristea.. faţă de personagiu şi pasagiu (variante învechite) (Hristea. [19] Probabil că trebuie luat în calcul şi modelul oferit de fr. în cazul acestora. [18] Alte cuvinte create pentru această reclamă au fost: antrecil . de altfel. [10] Exemplele au fost selectate.« analogie ». condiţie care trebuie îndeplinită pentru a putea vorbi de contaminaţie este existenţa obligatorie a unor afinităţi de ordin semantic între cei doi termeni care se încrucişează. mai potrivită ar fi denumirea de „compuse pleonastice”). 1970: 20) sau hibrid lexical (cf. 1994: 332-333). [14] „Când această condiţie nu este satisfăcută. un dicţionar de cuvinte inexistente. s. în ea fiind inclusă şi asociaţia de idei. 2006.şi care se produce involuntar sau cu voinţă” (p. [5] Cf.[2] Sextil Puşcariu scria. exemplele personajii şi pasajii. 2000: 98). apud Hristea. 2006: 301. cele două elemente lexicale. menţionate în numeroase lucrări de specialitate ca fiind cele mai importante forme de manifestare „nesistematică” a analogiei ca mecanism lingvistic: „La contamination et l’étymologie populaire ne sont que des formes particulières d’analogie” (Ferdinand Brunot şi Charles Bruneau. Seche. 2006: 299: „[. ducând la formarea unui cuvânt nou. familiarizaţi.. 1964. că „. 2006: 306). din Purdela. 'mnişorică”. Hristea. Hristea. 1956: 31-32. Dominte. 2006: 302-303). sunt numite „compuse tautologice” (cf. cocostârc cocobarză. şi Hristea. înrudirea semantică trebuie luată într-un sens mai larg. frazeologică. Hristea. uneori. de regulă. pe care o mai numesc. deraiere lexicală (vezi ELR. 2006: 307-325). 1968: 337. Précis de grammaire historique de la langue française. ovinocenţă „starea mielului”. sintagme sau propoziţii. MDA) sau culese din limbajul vorbit.

serie nouă. Al. Ivan (1978). Groza. Vasile şi Evseev. [25] „Omul nu întrebuinţează fără critică instrumentele de care se serveşte zilnic. 91-115. 218 . In honorem Luciae Wald. Theodor (1968). Puşcariu. Bucureşti: Editura Academiei. as well as in mass-media language. Academia Română (= DLR). Lexicologia limbii române. Dicţionarul limbii române. Elemente japoneze recente în limba română. 1. p. Bucureşti: Humanitas. Sala. p. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic (= ELR). Hristea. Iaşi: Editura Tehnopress. Kontamination. în vol. Bucureşti: Editura Academiei (= FCLR. ABSTRACT The purpose of our paper is to describe and illustrate the mechanism of lexical blending or contamination (cf. Istoria limbii române. rom. VII. în volumul omagial Antic şi modern. I Privire generală. Bucureşti: Humanitas Educaţional. Contaminaţia în raporturile ei cu etimologia populară. contaminaţia. socotite „principale”. în CL. Dimitrescu. II Rostirea. Purdela. Al. nr. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. V. sub titlul The Tragicomedy of Romanian Communism (vezi textul acestui raport online. Substituţia lexicală voluntară în vorbirea neformală. 25-35. p. I Compunerea (1970). Scrieri de ieri şi de azi. Dominte. la www. prin comparaţie cu procedee ca derivarea (în primul rând). Philippide. M şi urm. Vocabularul românesc contemporan. The result is a lexical hybrid that contains elements belonging to both primary units. volum coordonat de Ana-Cristina Halichias în colaborare cu Tudor Dinu. Graur. Şerban. Micul dicţionar academic. Schiţă de sistem. Mircea (1956). Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic (=DEX ’98). Creaţia metaforică în limbaj. Vol. Maria-Luiza (1968). as it is proved by a number of hybrid forms registered in informal speech and slang. Luiza şi Seche. le judecă” (Puşcariu.edu/nceeer/1989-903-04-2Tismaneanu. Dicţionar de cuvinte recente.pitt. între contaminaţii propriu-zise şi hibrizii lexicali (sau pseudo-contaminaţii). Scriitorincul. elaborat (în limba engleză) ca proiect de cercetare de Vladimir Tismăneanu şi dat publicităţii în septembrie 1989. V. Marius coord. în SCL. în „Fonetică şi dialectologie”. este evident că aici avem a face mai degrabă cu nişte substituţii lexicale voluntare în forma hibrizilor lexicali. 11-33. I). often considered a type of non-systematic analogy. p. Seche. 11/2003). le analizează.). Zugun.a. BIBLIOGRAFIE ŞI ABREVIERI Coşeriu. Slama-Cazacu. Florica (1997). Sextil (1994). în revista „Lumea”. termenul Ceauschwitz e înregistrat şi într-un raport asupra comunismului din România. I-IV (2004). XIX. p.VI. serie nouă. Formarea cuvintelor în limba română. p. Observaţii şi cercetări experimentale cu privire la „contaminări”. el face reflexii asupra lor. Limba română. Theodor (2006). Graur. Sextil (1976). în LR. 160167. 333-339.[20] „Limba românilor aflaţi în America la prima şi la a doua generaţie" (din articolul Poveşti romârcane nemuritoare semnat de Ovidiu Rădulescu. [24] Calificativul „secundar” atribuit unor procedee ca trunchierea. Timişoara: Editura Facla. Contaminaţia în graiurile populare. în „Dacoromania”. Enciclopedia limbii române. p. Petru (2000). Hristea. 34. Tatiana (1956). Constantin (2000-2001).ucis. Bucureşti: Editura Logos (= DCR 2) . 207-233. [21] Cuvânt inventat de criticul Dan C. Alexandru (1894). nr. Dimitrescu. V-VI. (2001). Dicţionarul explicativ al limbii române (1998). nr. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic (= MDA).2. Consideraţii teoretice generale şi de ordin etimologic pentru o lingvistică a vorbirii. ediţia a II-a. XIII. (1970). Puşcariu. Serie nouă.pdf). Probleme de etimologie. but it may also come with intentional creations for expressive purposes. Blending. p. compunerea şi conversiunea. în „Dacoromania”. germ. 1976: 17). Eugeniu (2000-2001). Iaşi: Tipografia Naţională. Bucureşti: Editura Minerva. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. se justifică prin productivitatea mai redusă şi lipsa caracterului sistematic al acestora. contaminaţie) in Romanian. Liviu (2004). Florica (2000-2001). Limba română. 79-107. [23] Apărut iniţial în contextul folclorului politic subteran autohton. Mihăilescu şi folosit pentru titlul cărţii sale. Despre etimologia populară şi contaminaţie. Deraieri lexicale. 295-327. Elemente de lexicologie. Volumul întâi Principii de istoria limbii. Vol. Vol. [22] Dacă menţinem distincţia pe care am încercat-o mai sus. The phenomenon in its essence and most typical manifestations has an unconscious and occasional character. Vol. represents a complex linguistic phenomenon that consists in the development of a morphological “compromise” between two forms (usually notional words) with identical or similar meaning which are perceived as being in some kind of competition with each other. condensarea lexicosemantică ş. nr. (1965 şi urm.

C. Opere.1490-1491) şi a plecat la specializare în Polonia. urmează o perioadă zbuciumată pentru cărturarul moldovean: pribegeşte în Polonia cu Petriceicu-vodă între 1673-1675.223-279). a ineditei versificări a Psaltirii în limba română. Mântuirea păcătoşilor. numită Misira. Până în anul 1653. p.N. în timpul celei de-a doua domnii a lui Gheorghe Duca (1668-1672). eliberat şi reinstalat în scaunul mitropolitan al Moldovei. când Varlaam se retrage la mănăstirea Secu. PsV.85). iunie 8.1491). După studii în ţară cu dascăli călugări de la mănăstirile moldoveneşti (cu învăţătura de început primită de la dascalii din mănăstirile noastre . Ursu.XIII). după cum rezultă dintr-o dedicaţie scrisă de mitropolit în slavoneşte pe un exemplar din Viaţa şi petreacerea svinţilor. episcop de Roman (1659). N. mitropolit al Moldovei (1671). Erbiceanu. op. pentru ca sfinţii părinţi să mă pomenească pe mine şi pe părinţii mei Leontie şi Maria. Viaţa şi minunile sfântului Vasile cel Nou (cf. Dosoftei s-a aflat sub influenţa directă a mitropolitului. în anul 1687. fiind. p. Paraclisul Precestii. Studiu la Dosoftei. Cuvânt înainte. comentariul. va rămâne în scaunul mitropolitan al Moldovei. fapt ce determină o continuare a dorinţei de îmbogăţire a patrimoniului cultural cu noi traduceri. reîntors în ţară. Andriescu. N. Originea. Studiu la Dosoftei. mai ales. p. datorită bogatei activităţi de traducător şi. am dăruit această sfântă carte. miropolit al Suceavei.Mihaela BUTNARU. a cărui operă se pregătea s-o continue în atâtea privinţe: sprijinirea politicii filocreştine. îmbogăţirea patrimoniului cultural cu noi traduceri în limba română (Al.A. I. cât şi preocupările sale culturale sunt atât de apropiate de ale lui Varlaam. Din 1675 până în 1686. În anul 7195. Născut în 1624. iar în anul 1675. p. 219 . data morţii sale. cit. apărarea ortodoxismului şi lupta împotriva calvinismului. Colegiul Naţional Iaşi PRIME ATESTĂRI ALE UNOR CUVINTE DIN PSALTIREA DE-NŢĂLES A MITROPOLITULUI DOSOFTEI Viaţa şi activitatea clericului şi cărturarului moldovean Dosoftei au constituit obiectul de studiu a numeroşi istorici literari şi filologi. Smeritul Dosoftei. la scurt timp. preacuratei şi pururea Fecioarei Maria din Petrid. După o perioadă de ascensiune în care devine episcop de Huşi (1658). I. Viaţa mitropolitului este cunoscută în întregime astăzi. Andriescu. se va afla exilat în Polonia unde va trăi cu speranţa reîntoarcerii în ţară. la Şcoala “Frăţiei Ortodoxe” din Lwów. pe când mă aflam printre străini din pricina vremurilor nepaşnice.XII). tipărite sub titlul Cuvinte şi jele la robie Ierusalimului….XIII). şi-a continuat studiile la “Colegiul” de la Trei Ierarhi (cf. a două povestiri. p. cronograful lui Matei Kigalas şi învăţăturile moral-politice atribuite împăratului bizantin Vasile Macedoneanul (cf. p. Contribuţii. pe cînd se afla în surghiun la Strji: Sfintei mănăstiri a Adormirii preasfintei şi preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu. preocuparea sa majoră a fost continuarea operei de traducere a principalelor cărţi de cult începută de Varlaam cu scopul introducerii limbii române în biserică: Ideile politice şi religioase ale lui Dosoftei. După cum se poate observa. Opere. pe numele de mirean Dimitrie Barila. Dosoftei se trage dintr-o familie moldovenească veche (Iustin Moisescu. din Transilvania. Istoriile lui Herodot. din apropierea cetăţii Turda. Din această perioadă datează cele dintâi traduceri ale lui Dosoftei: Patericul. Între 1647 şi 1648 este ierodiacon la Mitropolia din Iaşi (cf. este închis din ordinul lui Dumitraşcu-vodă Cantacuzino la mănăstirea Sfântul Sava din Iaşi. în 48 de versuri. Grigoraş. LXIV. iar din acest an până pe 13 decembrie 1693. Grigoraş. p. Manuscrise vechi aflate în biblioteca Sfintei Mitropolii a Moldovei în “Revista teologică”. în Strji. dăruit de acesta mănăstirii Petrid..

operează şi cu “lexicoane”. a cimpi (v.78.34. IV. Antim Ivireanul. căreia i se circumscriu. Deci socoteaşte că numărul dintîiu iaste al psalomilor.). se realizează un act de cultură. şumăn (v. IV. Parimiile preste an (Iaşi.1. Afirmaţiile lui cu privire la necesitatea introducerii limbii române în biserică (din care rezidă şi ideile sale privitoare la unitatea culturală a tuturor românilor şi la cea etnică. de latinitate). blagoslovi (v. 1681). pentru căci că s-au tălmăcit de pre izvodul lui S-tii Ieronim. cunoscută sub titlul consacrat Psaltirea slavo-română).1. Acestea sunt urmate de principalele cărţi necesare serviciului liturgic. carile rumâniia nu să potriveaşte cu sărbiia. IV.). efortul deosebit pe care îl implică traducerea (interpretarea) şi tipărirea textelor redactate în alte limbi se înscriu într-o atitudine fermă de apărare a ortodoxiei în cadrul luptei împotriva propagandei calvine (iniţiată în Moldova de Varlaam. ulterior. p. Efortul lui Dosoftei de traducere a cărţilor de cult în limba română se încadrează într-o mişcare de renaştere a bisericii şi a culturii române. trimisă de Patriarhul Ioachim al Moscovei. chiar dacă încălca anumite norme impuse de tradiţie). a postămpi/postimpi (v.).XVI-XVII): Dumnezăiasca Liturghie (Iaşi.). boiar (v. Studiu la PsV.1. IV. Cercetarea limbii textului Psaltirii în proză oferă posibilitatea cunoaşterii atitudinii mitropolitului faţă de limbile de cultură ale tradiţiei bisericeşti (greacă. a obidui (v. a chiti (v. prin tipărirea de scrieri în limba română. că-ntr-însa am îndireptat bogate cuvinte ce să află schimbate într-această carte. IV. politica filocreştină. ce va fi cunoscută sub titlul Psaltirea în versuri. IV. al patru al rîndurilor.1.1. prin difuzarea aproape a întregului tiraj al Cazaniei în Transilvania) şi de dezvoltare a culturii naţionale.). deoarece. Viaţa şi petreacerea svinţilor (Iaşi. Vasta cultură a mitropolitului.1.1. Astfel.1. rezultă că activitatea sa de traducător este cu totul particulară în epocă. 220 . a scarandivi (v.1.XVII. slavonă. pentru ceale schimbate şi pentru greşuri.1.). Costin. mitropolitul Ţării Româneşti. român şi străin (patriarhul Ioachim al Moscovei. 1679. IV.). Opere.51. Molitvănic de-nţăles (Iaşi.1. demonstrează faptul că ele au fost pregătite cu mulţi ani înainte. carile-i elineaşte şi lătineaşte şi evreiaşte. N.31.109. 1683) şi un Octoih. precum să veade aici.). ritmul în care au fost tipărite traducerile lui Dosoftei începând cu anul 1679.10. ediţie bilingvă.). şi din sânul boierilor cărturari (M. iată c-am îndireptat cu acest meşterşug.1. IV. ciudease (v. cu noua tiparniţă a mitropoliei din Iaşi. anădăi (v.47.1. Şi aşea vei afla îndireptarea cuvintelor pre sirbie.45. pe lângă folosirea diverselor izvoare. al doilea al listurilor. Iaşi.1.). IV.12. Deci noi de pre acel izvod foarte am silit de am pus cuvintele precum să află acolo. IV. izbăvi (v. a pomăzui (v.3. Damaschin. la cererea mitropolitului şi cu sprijinul lui Nicolae Milescu (cf.).). Cuvinte neatestate în dicţionarele româneşti cu nici una dintre scrierile lui Dosoftei: a) elemente de origine slavonă: amin (v. IV.73. din sânul clerului. fapt ce ilustrează conştientizarea şi asumarea unei responsabilităţi faţă de cuvântul scris în limba română (născută din dorinţa de a găsi exprimarea potrivită în limba poporului. În domeniul lexicului pot fi menţionate următoarele aspecte: 1.).). Psaltirea de-nţăles (Iaşi.97.). IV. Al.1. Milescu) au slujit dezvoltării culturii române din perioada contemporană lui. movilă (v. mai ales. cârstei (v.7.1.39.În timpul primului exil polon apar la Uniev. IV.1. episcopul Buzăului. 1683). livă (v. pentru literatura română: Psăltire a svântului proroc David.4. scoase în tipografia de la Iaşi. ghizdă (v. toiag (v. IV. neterminat (menţionat de către episcopul Melchisedec la mănăstirea Putna).). latină dobândite de prelatul moldovean prin educaţie) mărturisită în Cuvîntul cătră cititoriu de la sfârşitul Psaltirii: Iubite cetitoriu. Însă.115. IV. IV. După cum observă şi Al. patriarhul Dositei al Ierusalimului). nume precum Mitrofan. 1682-1686). p. şi Acatistul Născătoarei de Dumnezeu. două opere fundamentale atât pentru serviciul bisericesc. 1680. ediţia a II-a. I.25.64.1.1. al treilea a feaţilor. Andriescu în Studiu introductiv la Dosoftei. cât. în 1673. IV.1.) Din afirmaţia mitropolitului.).). Andriescu. IV.1. dar şi culturii române în general. pârgă (v. relaţiile cu figurile proeminente ale timpului său. să socoteşti această tablă.). IV.9. episcop al Râmnicului etc. inorog (v. IV.

5.1. Dintre toate aceste aspecte. boljarinǔ.1.28. IV. IV.1.98.15. IV. horă (v. IV. Formulă liturgică de final.2.). Întru să púe pre însul a şedea cu boiarii.23. IV.1.).). bici” (v. plod (v.).2. IV. teasc (v.).4). aminǔ < gr.37.30).16.1.1.18. IV. b) elemente de origine greacă: aspidă (v.4. 2. Prima atestare este din CV2 80b. icoană (v. devenită ulterior semn de întărire al propriilor spuse. IV.52.).12] 1.L.L. ST. mărturisi-ţî-să-va cînd bine vei face lui (59r/v.2. leşui (v.). ebr.6. Domnul Dumnădzăul lui Izraíl. ghizdav (v. “binecuvântare”: Toată dzua miluiaşte şi-mprumută direptul şi sămînţa lui în blagoslovenie fi-va (44r/v. chedru (v.). cf. iară. pridădi/prididi (v. (82r/v. gr.1.2.). IV.). cum va dzice “Amin”? (IV).25.). cu boiarii poporului său (148v/v. Blagoslovi-vei cununa anului a bunătăţîi tale şi cîmpii tăi împlea-sor de grăsîme (78r/12).).2.. IV. liubov (v.1. în carii nu iaste spăsenie (184v/v.3. faraon (v. inoplemenic(v.1. Aşea blagoslovi-te-voi în viaţa mea şi. IV. anaforă (v.7). a judeca.27).LV. boiarii lui Nethalím.19). IV. vom prezenta numai cuvintele de origine slavonă neatestate în dicţionare cu exemple din scrierile lui Dosoftei: AMÍN interj.).).17. refl.).60.57.82.42.1. IV. de la veac şi pănă la veac! Şi va dzîce tot nărodul: “Amin! Amin!” (140r/v. p. bulg. preluată din iudaism. IV. IV. Înainte stătură împăraţii pementeşti şi boiarii să adunară depreună spre Domnul şi spre pomazánicul lui (1v/v. [< vsl. naftă (v.2.). IV. b) elemente de origine greacă: aliluia (v. pobedi (v. apostol (v. ST.).1. 221 . -οντος “chef”.2).).).). ostrov (v.2.1.2).2.).)..2.). IV.m.1.). ce nu-nţeleage limba cărţii. Blagoslovască-te Domnul din Sión şi să vedz bunurile Ierusalímului toate dzilele vieţii tale (168v/v. IV. herovim (v. IV. a gândi”.1.59. tină (v.2. râvnă (v. Însă preţul mieu sfătuiră să leapede. pre fii omeneşti.8. BLAGOSLOVÌ vb.2.1. casia (v.).38.1.“căpetenie”. rană instrument de tortură. IV. IV.2. boiarii şi toţ giudécii pămîntului (187r/v.). Că. Blagosloviţ păgăni pre Dumnădzăul nostru şi audzît faceţ glasul laudei lui (78v/v.13. IV.).2. IV.1. “aşa să fie!”. cf. IV.30. IV. Drept aceasta blagoslovitu-te-au Dumnădzău în veac (55v/v.66.1.33.11).). IV.).23). hristos (v. camătă (v. IV.). Arvinte.). cf. şugubăţ (v. că sufletul lui în viaţa lui blagoslovi-să-va. boiarii lui Zavulón. Cuvânt folosit de Iisus în vorbirea sa pentru a întări cele afirmate: Dară acela ce iaste în locul prostacului. IV. ceia ce blagoslovăsc pre însul. Nu vă nedejdiuiţ pre boiari. “prinţ”: Tîmpinară boiari însoţîţ cu cîntători. a milcui (v. hereghie (v.2. cu gurile lor blagosloviia şi cu inemile lor blăstăma (74v/v. neînregistrate în DA/DLR: a) elemente de origine slavonă: clevetă (v. Blagoslovit.44. IV. SCH.. Prima atestare este din PS. Boiarii Iiúdei.7. IV.65. IV. amen) “adevărat!”.27). intranz. (ό)άρχων.6).1.). rădicavoi mînule meale (75v/v. Împăraţii pămîntului şi toate năroadele.6). p.2. scârbă (v. a isţeali (v.).).2. în mijlocul de fetişoare tîmpănăreaţe (82r/v.21. oblastie (v.9.47). IV. Că sufletul lui blagoslovi-să-va. a meni (v. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.3). IV. IV. grijă (v.3. cf.DT. opust (v. IV. Derivatul blagoslovenie s.85. IV.1.2. blagosloviti) Tranz. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. IV.108.1. domnitorii lor. IV.1. IV.).91. “a binecuvânta”: Că vei da lui blagoslovenie în veac de veac. veseli-l-vei pre îns în bucurie cu faţa ta (22v/v.2.1. neînregistrate în dicţionare: a) elemente de origine slavonă: a chiti “a cugeta.18. mannă (v. răspiiarde-s-or (44r/v.80. boľár(in)a.88.).1.14.). IV.2. a pâşcăi (v. IV. IV.3.1. finic (v. în numele tău.5. BOIÁR s.111.14. la origine având rolul de a sublinia acordul comunităţii la spusele preotului. Sensuri noi ale unor cuvinte. IV. IV. ceia ce-l blastămă.22. 139/6. IV.).93. pravoslavie (v.2. IV. (< slav.5).). (< slav.1.67. b) elemente de origine greacă: cămară “biserică” (v.).). Cuvinte care devansează prima atestare din operele lui Dosoftei. IV. mir (v.). IV. cort (v..9.).. amín.1.). săblaznă (v.1.12. raclă(v. a povăţi (v.7).2.f.).2. ocina-vor pămîntul.112. alerga cu seate.

13.5). IV.1. I. Arvinte. čempiti “a se strânge ghemuindu-se”) Este glosat de Dosoftei în Îndireptarea cuvintelor cu “a gârbovi” (Ps. čudo “miracol”. Eghípt. COSTIN.. *čępiti.m. Puşchilă. 2. Prima atestare este din PS. ST. Prima atestare este din EUSTR. (< vsl.1. “a cerceta”.39). p. IV. krastělĭ.“nenorocire”. 106. boiari. pre faraon şi pre toţ şerbii lui (172r/v. Cuvântul. întrebuinţându-se mai mult în Moldova. CAR. sl.9). “stăpân” În locul părinţilor tăi. CIUDEÁSE s.28). “a se potrivi”: Şi mă voi chiti în toate lucrurile tale şi întru începăturile tale m-oi deprinde (96v/v. cf. p. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. Prima atestare este din DRH. CĂÌ vb. cf.4. “a simţi remuşcări”. IV. ale voastre şi vă rădicaţ porţ veacinice şi va întra împăratul slăvii (26v/v. 473. Mol. pl. CHITÌ vb. pune-i-vei pre înş boiari preste tot pămîntul.31.) “pasăre călătoare mai mare decât mierla”: Cerşură şi veniră cîrstei şi de pîinea ceriului sătură pre înşii (136r/v. gîndurile năroadelor şi leapădă sfaturile boiarilor (37r/10). L. Prima atestare este din ANON. vb. după rîndul lui Melhisădéc“ (146v/v. [< sb. cf. 105/45.23. 222 . (56v/v. dară. (< vsl. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.f. Arvinte ST.8). Prima atestare este din N. cf. DA) Tranz. “a se umili” : Întuneceadze-să ochii lor să nu vadză şi gărba lor de tot o cimpeáşte! (84v/v. cf. “a încovoia ”.4. 3. leapădă. IV. hititi (hitati) “a se grăbi”. cf. čudesa. p. nr. (95v/v. cf.Biblia. PRAV. fig. a trecut în limba literară cu rostirea dialectală cinchi.L. “a gândi”: Şi mă învăţaiu. IV. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. “a pleca la pământ”.L. că a lui Dumnădzắu putearnicii pămîntului foarte înălţară-să (58v/v. SCH. vsl. cf. IV.157 (1432)..4.) -luat direct din textul slavic ca însemnare şi formă de plural (Puşchilă. p.1688.12).32. LET. 604 (1632). (< vsl. “domnul idolilor”: Domnul răsîpeaşte sfaturile limbilor. Boiarii năroadelor strînsără-să cu Dumnădzắul lui Avraám. Prima atestare este din CORESI. cf. DA] 1. “om bogat”: Luaţ porţ.18). < vsl.1. 4.LXXV. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. ST. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. Intranz.EX. Refl. “a se strânge ghemuindu-se”. “năpastă”: Trimis-au seamne şi ciudeáse pre mijlocul de tine. kaiti sę. (1670).6). cf. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. “a regreta o greşală făcută”. cf.2. p.LXXV. “a ţinti”. 205b (1577).9). CIMPÌ vb. no<a>ptea cu inema mea chitiiam şi să izbiia sufletul mieu. PS. “a avea păreri de rău”: Giuratu-s-au Domnul şi nu să va căi: “Tu eşti preot în veaci.79. “a căuta”. kajati sę. IV. A. Mol. 68/v/16).1688.L. feaceră-să fiii tăi. CÂRSTÉI s.79). cf. cf.Biblia. kajo sę “a face penitenţă”. p. (< vsl.

pre sine zideaşte. “a spune.5). 13. neînţeleasă”: Cela ce grăiaşte în limbă.11). cf.80). grăiră în budze. 11. Expresia a grăi deşertăciune “a spune lucruri incriminatorii. “a se învăţa” (e greu de explicat schimbarea de sens. Expresia a grăi în limbi “a se adresa într-o limbă străină.2). piiarde-vei pre toţ pre ceia ce grăesc minciună (3v/v. sufletul mieu aţinură. IV. gurile lor grăiră măndrie (15v/v. (< vsl. beseareca zideaşte (III/v. 10. Expresia a grăi deşarte “a minţi”: Şi ceia ce cearcă reale miie. a nu minţi”: Carele grăiaşte adevăr întru inema sa. Măniiaţi-vă şi să nu greşiţi ceale ce grăiţi întru inemile vostre la aşternuturile vostre să vă umiliţi (3v/v. Prima atestare este din PS. “a minţi”: Urăt-ai pre toţi pre cei ce fac fărădeleage. Expresia a grăi în buze “a se împotrivi”. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. 2. p. GRĂÌ vb. Expresia a grăi nedreptate “a acuza”: Cugetară şi grăiră în vicleşug. Intranz.4).: A cărora rost au grăit deşertăciune şi direapta lor direaptă de strîmbătate (182r/v. SCH. grăsimea sa o-mfundară. 393.9). 3. “a înţelege”: Ce îm besearică mai voia mi-i cinci cuvinte cu mintea mea să grăesc. “a calomnia”: Acesta lucru-i a celora ce mă părăsc cătră Domnul şi a celora ce grăesc reale asupra sufletului mieu (145r/v. guri înşălătoare întru inem<i>. “a spune. carii vădzîndu-mă. decît dzeace mii de cuvinte într-altă limbă (IV/v. Expresia a grăi adevăr “a spune adevărul.6). carele nu înşelă cu limba sa (13v/v. (< vsl.3). grajáti “a vorbi”): 1. 8. 4. 12. nedireptate pentru naltul grăiră (90r/v. Puşchilă. Expresia a grăi mândrie “a se lăuda”. şi-ntru inem<i> grăiră reale (11v/v. 9. glumiti sę “a râde”) 1. 6. a defăima” “a tăgădui”. pentru cuvintele rostului tău. grăiia deşearte şi vicleşuguri toată dzua să învăţa (47r/v. mă batgiocuriră. clătinară cu capul (23v/v.78). a susţine”. Mol. “a zăbovi”: Ruşineadze-se trufaşii că cu strîmbătate fărălegiuiră asupra mea. Expresia a grăi pace “a spune cuvinte prin care să se creeze o stare de bună înţelegere”: Pentru fraţii miei şi priatinii miei grăiiam pace de tine (166r/v. 223 .8). Expresia a grăi minciună “a ascunde adevărul”.7).GLUMÌ vb. IV. Tranz.8).46). a susţine”: Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti.19). iară cela ce spune de-nţăles. Intranz.5). “a cârti”: Toţ. 5. ca şi pre alţii să învăţ. “a mărturisi”: Şi grăiiam întru mărturiile tale denaintea a împăraţ şi nu mă stidiiam (156r/v. “a se făli”: Vrăşmaşii miei. iară eu mă voiu glumi-mă în poruncile tale (158r/v. eu feriiu căi vărtoase (15r/v. 7. Deşearte grăi careleş cătră de aproapele său.15). cf. Expresia a grăi rele “a minţi”.18).

77/v/1). neaşteptată. neatestată DER şi DA: Şi zidi ca de inorog. TDRG şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR. p. cf. 2.f. Făcut-am giudeţ şi direptate.) 1. luptă-i pre carii mă luptă! (39v/v. ce lui Dumnădzău. TRDW şi nu este menţionat cu nici o sursă din Dosoftei în DLR. -duja) 1. Tranz.1). “animal fabulos cu un corn în frunte”: Şi va zmicura pre înşii ca viţălul Livánului şi cel iubit ca fiiul inorogilor (32r/v. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.22).LXXVI.10). DA nu înregistrează expresiile consemnate. 15.35-36. svinţitoarea sa în pămînt o au temeiat în veac (101v/v. Arvinte. “a vorbi de neînţeles”: Că ceala ce grăiaşte în limbă.L. INORÓG s. (< vsl. ILR. 16.1. cf.. nu mă pridădi celora ce mă obiduesc (161r/v. bine ei cuvăntat. Expresia ca de inorog “apariţie fabuloasă.L.6). (< vsl. OBIDUÌ vb.2). traducerea gr. p. “primul nascut”: 224 .24). Prima atestare este din PS. Expresia a grăi strâmb “a minţi”. ST. 3. că nime n-ascultă ce cu sufletul grăiaşte taină (III/v. H. care ce grăiaşte strîmbu. II.13). (< sl. Prima atestare este din CV 79/13. fructe.10). mogyla) “locuinţă făcută într-o ridicătură de pământ naturală”.14. Slavonism literar. “val de pământ”. smereniia mea! (24v/v. “unicorn”. cf. cf.4.. p. prǔga “grâu timpuriu”) Este glosat de Dosoftei în Îndireptarea cuvintelor cu înţelesul “di-nceputul” (Ps. TRDW.120). (< vsl. Doamne. ST. Tranz. IV. obidēti. “trufanda”.Biblia. cf. -dovati.1688. 2. 21/22. nu omenilor grăiaşte. 77/26. μονόκερως “unicorn”. cf. PÂRGĂ s. inorogŭ. “a se nevoi”: Că să laudă păcătosul întru pohtele sufletului său şi cela ce obiduiaşte. cf.9). Slavonism literar foarte rar existent şi în textul slavon. roade.f. flori dintrun an”.326) “vînt de miazănoapte.3. Prima atestare este din PS.DT. IV. “primele grâne. SCH. crivăţ”: Rădică austrul de pre ceriu şi adusă cu putearea sa vîntul livei (98v/v. “a chinui”. Prima atestare este înregistrată din CV2 34a.f.. nu-l isprăviia înnaintea ochilor miei (127v/v. IV. “deal”: Şi măniiară pre însul în movilele lor şi în ciopliţii lor îl îngînară pre îns (101r/v. “a persecuta”.57. (< sl. MOVÍLĂ s. LÍVĂ s. Expresia a grăi vicleşug “a spune cuvinte înşelătoare”: Opreaşte limba ta de la rău şi budzele tale să nu grăiască vicleşug (39v/v.30). “a tăgădui”: Nu lăcuia în mijlocul casii meale cela ce face trufie. ca prin minune”.64). Expresia a grăi taină “a nu putea exprima sau înţelege sensul cuvintelor”. Densusianu. “a face nedreptate”: Giudecă. Prima atestare este înregistrată în varianta etimologică mogila în DERS (1392). TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA pentru sensul “rinocer”. (9v/v. pre carii mă obiduesc.m.19.1. Şi să va înnălţa ca de inorog cornul mieu şi bătrîneaţea mea în olòi unsuros (119v/v. liva. “rinocer”: Măntuiaşte-mă din gura leului şi de coarnele inorogilor.

nr. p. Prima atestare este înregistrată din PO. Ediţie critică. POMĂZUÌ vb. (1940) Lepăda-Lojniţă. 1976/1906 (1-2). N.9). I. tomul I. Iaşi: Editura Universităţii “Al. Ciorănescu. TRDW şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR.. “necaz”. Vocabular general (N-R). Costinescu. 499-1101. p. I. Şăineanu. Buk. p. rana. I (B-C). Cuza”. 254 (1581). VIII. ( 1916). 1-498.f.: Statsdruckerei. Ioan Oprea. comparată cu celelalte Psaltiri din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea.EX. ***Dicţionarul limbii române (1913-1940). V (1996). 427-443 225 . Prima atestare este înregistrată din CORESI. Frăţilă. Alexandru (2001). XXX. [< vsl.. Bogdan Petriceicu (1972-1976). partea a III-a (1949). pîrga a toată osteneala lor (136r/v. Ursu. TE4. A-B. cf. Bucureşti: Editura Saeculum.34. Dictionaru limbii româneşti. Vocabular general (S-Z). 1903. III (1996).L. Tomul I. Iaşi. Normele limbii literare în Biblia de la Bucureşti (1688). Hasdeu. p.-A. Iaşi: Institutul de Arte Grafice “Presa Bună”. 1910. cu oloi de bucurie. 1988). Scriban. vol. 1103-1834. Bucureşti: Socec.14)..56). p. Vasile (2000). partea I (1934). drept aceasta pomăzuitu-te-au. Candrea. Vocabular general (EM).. Rumänisch – deutsches Wörterbuch. Psaltirea Şcheiană. H. Tiktin. Brîncuş). 1965-2003. F-I. Sîgeţ de prunci fură ranele lor şi slăbiră supra lor limbile lor (76v/v. (1903-1906).1. IV. tomul III. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. Dicţionarul limbii române vechi (1640-1780). (< sl.A. 90/10. Termeni regionali. 3. vol. tomul I. Dumnădzăul tău. XI. 101b (1561). C. (1940) L-Lepăda. IV. Iaşi.10).Ia de pre mine ranele tale! (48r/v. H.49.EX. vol. (1987) Concordanţe lingvistice între “Psaltirea în versuri” a lui Dosoftei şi unele psaltiri româneşti din secolul al XVII-lea. 2. Zgraon Florentina (1987). Istoria unor cuvinte. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. în LR. ST. Bd. (2) D-O. Rodica Radu şi Victoria Zăstroiu). vol. că tu fecéş. tomul II. “bici”: Nu va vini cătră tine răul şi rana nu să va apropiia la trupul tău (118r/v. SCH. Rumänisch–Deutsches Wörterbuch: I (A-B). Şi fuiu bătut cu rane toată dzua şi mustrătoriul mieu demineţile (90v/v.31). Georgescu. Serie Nouă. vol. 293/1927 (3). RÁNĂ s. cf. instrument de tortură”. TRDW şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR cu sensul “bici . XXXVI. Iaşi. Arvinte. Amuţît-am şi n-am deschis rostul mieu. I. pomazovati. cf. ST. I-CXLVI).8). -zu(jọ). IV. Vocabular general (A-D). 1-3. cf. Arvinte.) 1.18). Carmen-Gabriela Pamfil. cf. 33-34.32). REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Andriescu. ***Dicţionarul limbii române (1965). 1986. 5.5). 1987. Iaşi. Lazăr (1995-1996). Etimologii. partea a II-a (1940). Tiktin.. Tomurile VI-XIII. vol. (1) A-C. partea a II-a (1937). III (P-Z). partea I.35). Bucureşti: Editura Minerva Arvinte. Bucureşti: Editura Academiei Române. D-De. Bucureşti: Editura Minerva. TRDW şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR. vol. IV (1996). Studiu lingvistic. II (D-O). pîrga a toată truda lor în sălaşele lui Hám (100r/v.4. J-Lacustru. Dicţionar universal al limbii române (ediţie revăzută şi adăugită de Alexandra Dobrescu. Bucureşti. strânsără-să asupra mea rane şi n-am priceput (40v/v. mai presus de partnicii tăi (56r/v.Şi bătu tot întăi născutul în pămîntul Eghíptului. ei îl luară în go<a>nă şi cătră durearea ranelor meale adaosără! (84v/v. (1985. Şi bătu tot întîiul născut în ţara lor. I (p.L. 1924. “caznă”: Şi aupra mea să veseliră şi să strînsără. Că pre carele tu îl bătuş. Iaşi.13).40] Tranz. Etymologicum Magnum Romaniae. August (1939). Mariana. “plagă”: Înpuţîră-să şi putrediră ranele meale de faţa nebuniii meale (46v/v. Dumnădzăule. Alexandru (1978). Vasile (2001). “a unge(domn)”: Îndrăgit-ai direptatea şi urît-ai fărădeleagea. p.4. (3) P-Z. I. II (1995). Opere. Dicţionarul etimologic al limbii române. Wiesbadden: Otto Harrassowitz. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor (ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Gr. Prima atestare este înregistrată din PS. Enciclopedie.Studiu la Dosoftei. Bucureşti: Editura Academiei Române. Cerceta-voiu cu toiagul fărălegile lor şi cu rane nedireptăţîle lor (114v/v. Magdalena.1.

the presence of some words which appear before the first attestation in Dosoftei`s works. which was revealed by his statement in the Foreword at the end of Psaltirea de-nţăles. which illustrates the fact that he assumed the responsibility of finding the best equivalents in the popular language . we can mention the following aspects: the existence of some words in Romanian dictionaries which are not attested by any of Dosoftei`s works. The bishop`s affirmation makes it clear that his translation activity was absolutely special for his age.ABSTRACT Studying Bishop Dosoftei`s work. even if he broke certain norms and rules imposed by tradition. the identification of new senses for some words. Church Slavonic. In the lexical field. not attested in DA/DLR. which are not recorded in dictionaries. Psaltirea de-nţăles. 226 . gave me the opportunity of understanding the bishop`s attitude towards the languages used by the religious tradition (Greek. It is also clear that the Bishop was aware of the cultural value of printing religious texts in Romanian. because the author does not only use various sources but also ``lexicons``. Latin – acquired by the Moldavian prelate).

Chafe [4]. Chişinău.Moldova Olga PASCARI. g. of course their role in the English and other languages is demonstrated by the bulk of literature devoted to the problem beginning with the fifties of the precedent century. a part of the underlying conceptual design of the language. Chişinău. The term “idiomaticity” comes from the Greek word “idiomatikos” which means “related to an idiom” from Greek “idiwma” which means “idiom”. This approach enables the linguist to make topological classifications of such idioms on the basis of the properties he adopts as criteria. Their investigations of idiomaticity are directed towards revealing this specific character that is. 227 . their interpretation. colourful and expressive part of the language vocabulary. According to S. the word “idiomaticity” fuses with the word “phraseology”. A. They are therefore more selective in their identification of idioms. ULIM. The chief supporter of this approach to idiomaticity in the Anglo – American tradition of linguistics Smith Logan does not carry his investigation to these depths. Both “idiom” and the Latin equivalent “idioma” derived from the Greek word “idios” meaning “private . in effect. The term “idiom” entered the English language in the XVI century as a part of great surge of the linguistic selfawareness that transformed the vernacular languages of Europe during the Renaissance. that distinguish such expressions as idioms. The necessity and the desire to study thoroughly the usage of idioms. Both “idiom” and “idiomaticity” are regarded as the essence of phraseology and the major focus of interest in the phraseological research. ULIM. functions and. Such an approach ultimately leads to the nature of cognition itself and therefore has strong psycholinguistic implications. W. So though different approaches are presented by the scholars in this connection one thing is made clear: idioms are peculiar forms of speech used in language the meaning of which can be understood only by taking into account the meaning of the whole expression. idiomaticity and their translation in the context of applied linguistics a part of the English vocabulary studied during the last years of the XX century in details remains still uninvestigated. Other scolars who adopt the second approach are more structurally oriented and seek to define idiomaticity in terms of one or more structural properties. thus “idiomatic+ity” expresses the quality of being idiomatic. peculiar to oneself”.Zinaida CAMENEV.V. His work simply outlines the cultural preoccupations. The central problem one comes up against in attempting to define idiom is identifying the property (or properties) which can adequately capture all the idioms in a language while excluding all the non – idioms. Ch. Ojegov [13]. If one narrowed down the consideration of idiomaticity to the specific problem of definition it is possible to identify two approaches to what idiomaticity is: 1. But the main emphasis in his work is on the conceptual design of the language in so far as it emerges through a consideration of idiomaticity rather than on the structural properties of idioms [3]. Lomonosov [10]. Koonin [9].Moldova IDIOMATICITY AND TRANSLATION IN THE CONTEXT OF CONTEMPORARY APPLIED LINGUISTICS The problem of English idioms. In Russia we find the first attempts to include into the dictionaries the “фразесов и идиоматизмов” that are like words in the works of M. and not of each word separately. non – literalness). Idioms represent what can probably be described as the most picturesque. 2. the “world view” implicit in the idioms of English together with the peculiarities of the phrasing and other distinguishing features (e. Some scholars consider idiomaticity as the manifestation of the specific character of genius of a language. Hockett [7].

Vinogradov gives idioms another name-fusion. of course. Semi-transparent. Semi-idioms. Lexicogrammatical structure a. peculiar uses of particular words. “a group of words whose meaning is different from the meanings of the individual words”. e.. e. Smirnitsky [16] considers that idioms proper are such combinations of words which occur in metaphorical use and possess a special stylistic colouring or expressiveness [1]. rosy cheeks will one day be shrunken. e. e.g. Collocational restriction a) Unrestricted. pitch black. so to say. run a business. and in which there is a reciprocal contextual selection of subsenses [14]. a fat salary. b) Semi-restricted. have become stereotyped in English [12]. phrase etc. lukewarm reception.g. and also particular phrases or expressions which. show idiomaticity. A. a lexeme… [17]. flexible. for example. d) restricted. Different scientists exemplify different features most frequently invoked in identifying multiword expressions as idioms: 1. shriveled and withered. V.g. a constituent or a series of constituents for which the semantic interpretation is not a compositional function of the formatives of which it is composed [6]. c. grammatical construction. irregular. bit there are no combinations within the sequence qualifying as idioms. grudge (uncertainty). e.a form of expression. 3.g. e. smell a rat or seize/grasp the nettle. the more the merrier. [15]. The basis of both is the habitual and. b.g. and often having a significance other than its grammatical or logical one [11] a phraseological unit involving at least two polysemous constituents. therefore. Nor are the words of an idiom usually recombinable. As it is seen from the above-mentioned the term “idiom” generally implies that the essential feature of the linguistic units under consideration is idiomaticity or lack of motivation. plump. Idiomaticity is exemplified not only in idioms and conventional ad hoc collocations but also in conventional lexico-grammatical sequences most apparent in longer text fragments: those smooth. e.V. a combination of two or more words which function as a unit of meaning [9]. but with idioms signifying a narrower range of word combinations than idiomaticity.g. from long usage. A fusion is a unit which is completely non-motivated [18]. 2. regular with certain constrains. e. harbor doubt (suspicion). a peculiarity of phraseology approved by the usage of a language. b. which take either of these two verbs but no others: thus grab is unacceptable. The most frequently used definitions of idioms of the foreign and Russian scientists are: All these definitions may be summarized by another one that is given by the Oxford Dictionary [20]. idioms covers a multitude of multiword expressions. c) familiar. No other words can be substituted for those comprising. The meaning of fixed expressions. e. smell a rat. peculiar to a language.g.I. a watched pot never boils.g. All idioms. 228 . Idioms are indivisible units whose components cannot be varies or varied only within definable limits. These ad hoc collocations of adjectival modifiers preceeding and following the word “cheeks” exemplifies idiomaticity in both selection and sequencing. a concatenation of more than one lexeme whose meaning is not derived from the meaning of its constituents and which does not consist of a verb plus an adverbial particle or preposition. break smb’s heart.[19]. Semantic opacity a.g. predictable cooccurrence of specific words. Idioms and idiomaticity while closely related are not identical.

One should note that this would not solve the translational problems that might occur. Taking into consideration mainly the degree of idiomaticity phraseological units may be classified into three big groups: phraseological fusions. of phrases and semi clauses. calque or loan translation. commerce. business. literature. Phraseology is regarded as a self-contained branch of linguistics and is concerned with all types of set expressions. kick the bucket. making it a necessity to consider the creative aspects of phraseology. Despite the fact concerning the difficulties of phraseological units’ classification. other not so easily. e. Its numerous phraseological units are often both figurative and diverse in styling colouring. they have the semantic unity of single words even if they are used in varying degrees. This difficulty may be solved by creating dictionaries containing appropriate examples of each unit.g. For the sake of maximum fidelity various types of translations are used concerning the rendering of phraseological units: equivalent. phraseological unities. Arnold suggested that phraseological units can be classified as parts of speech. journalism. e. combined translation. (ii) covert. where the central component is clearly the dominant member of the head to which all the other members of the group are subordinated. better is able to consult native speakers of the language. people use phraseological units for different reasons: in sheer high spirits. Koonin classified them in accordance with the head-word. Arnold’s and Koonin’s classifications are the most successful concerning the head-word and the dependent word between the components of phraseological units. the meaning of the elements is dependent on the other. lexical stability means that the components of set expressions are either irreplaceable or partly replaceable within the bound of phraseological or phraseomatic variance. But the criterion of idiomaticity is found to be an inadequate guide in singling out phraseological units from other word-groups. because they dominate practically all spheres of human life: advertising. As far as phraseological units are concerned in translation. With its great wealth and variety of form and meaning English phraseology presents formidably difficulties both for students of the language and for translators. According to the scheme of subordination in phraseological units. In this case a translator or a student may have access to good reference works and monolingual dictionaries of phraseological units.c. analogue. Opaque (i) overt.their translation. Phraseological units are not elements of individual style of speech but language units. irrespective of the structure and properties of the units. The distinctive feature of idioms is that though they are multiword expressions they are also lexicalized. OK. descriptive translation. the first difficulty that a translator comes across is being able to recognize that he is dealing with a phraseological unit. antonymic translation. the complicated semantic and syntactic structure and the relations between the literal and metaphoric meaning of many idioms surrounded by the same context. It proves the fact that the majority of them belong to endocentric constructions. Phraseological units are irreplaceable or partly replaceable. Unchangeability. there is one greater difficulty regarding phraseological units . so they are characterized by stability of the lexical components. red rag to a bull. Hence in phraseological units with the words which are not independent. stability if use means that the set expressions are reproduced ready-made and not created in speech. or. as an exercise either in wit and ingenuity or in 229 . e. A translator of a language learner sooner or later will come across any of phraseological units. 4. banking. jokes. and phraseological collocations.g. Stability [5]. A word-group which defies word by word translation is consequently described as idiomatic. There are various types of phraseological units. some more easily recognizable. marketing. This is not always so obvious.g.

Sergei (1967).—Word. they penetrate into the customs and lifestyle of the English people. Vinogradov. Sergei (1974). Lexicologia angliiscogo iazyca. relation between idiomaticity. Vladimir (1977). –Polnoe sobranie socinenii. vol. London: Oxford University Press. the connection between idioms and idiomaticity. foreign linguists and machine translation linguists. F. Koonin. Jurg (1982). and often appear in newspaper articles. Perebeinos. the relation between idiomaticity and translation. On Linguistics Primes. Tubingen : Verlag Gunter Narr. Phraseological units are frequent not only in colloquial style but in the spheres of business. translation and contemporary applied linguistics. ABSTRACT The article is dedicated to the analysis of idioms.. economics. to be ‘picturesque’. Sally (2000). to be ‘novel’. New York: Publishing House. vol. because one of the main functions of a phraseological unit is the function of a powerful linguistic discourse. This part of the vacabulary had been studied in the last years in details but nevertheless there is still something to be investigated. Problems in the Analysis of Idioms. Kultura reci. London: Oxford. Alexander (1972). Problemy Structurnoi Lingvistichi. Cowie. Moscow: Visshaia shcola. Idiomaticity as an Anomaly in the Chomskyan Paradigm. London: Oxford. who feel the language at inborn genetic language level. Makkai.humour. namely. Valentina (1962). Phraseological units are used in both spoken and written English. Leningrad: Iz – vo ANSSSR. the functions of the idioms in the sentence. buying and selling. In::Foundations of Language. They are frequently utilized by native speakers. Lexicologhia. Wemeier. (1975). idiomaticity and translation. A Course in Modern Linguistics. London: Oxford University Press. 230 .. Bolinger. English Idioms. The Hague: Mouton. and some adjoining fields as well. accounting. Weinreich. Moscow: Visshaia shcola. commerce. Osnovnye tipy frazeologhiceskih edinits.. business. Trudy po fiziologhii. New York: Publishing House. to be ‘different’. K voprosu ob ispolizovanii structurnyh metodov v lexicologii. Moscow: Visshaia shcola. 6. to give additional point to a refusal or a rejection. Moscow: Visshaia shcola Strasler. A. possibility and impossibility of changes of the idiom components. the multiword expressions categorised as the idioms of the English language. Idioms in English. Oxford Advanced Learners Dictionary. Bill (1970). their features. bright character and colour. Fraser. 15.The classifications of idioms was treated from different points of view of Russian linguistis. McMordie. Smirnitchii. Structurno – semanticescie sootnosheniea angliiskoi I russkoi frazeologhii.cultural communication is human and machine centered. Raimund (1972). Uriel (1969). Lexicologia sovremenogo angliiscogo iazyca. Moscow: Visshaia shcola. Wallace (1968).Difficulties of translating idioms are based on examples taken from different books and dictionaries. Moscow: Visshaia shcola. Foundations of Language. Beresnev.The investigation implies different definitions of idioms. the phenomenon of idiomaticity. Phraseological units pervade English with a peculiar flavor and give it astounding variety. Even serious newspaper and journals use phraseological units in political articles. Moscow. stock exchange. Translation as cross. To help language learners in understanding the English culture. and make a deeper insight into the English history. Michail (1952). banking. Angliiscaia frazeologia. Lomonosov. Oxford Dictionary of Current English. tom 4. Chafe. Alexander (1970). Moscow: Visshaia shcola. Idioms within a Formational Grammar. Dwight (1977) Meaning and Form. Piotrowschi. William (1972). Charles (1958). Householder. Hockett. Irina (1973). Adam Idiom Structure in English. Lexicografia. BIBLIOGRAPHY Arnold. (1959). idiomaticity and their translation in the context of applied linguistics. finance. Moscow: Visshaia shcola. New York: University of California Press. Ojegov. A number of English phraseological units serve as specialized terms in the following domains: advertising.

rezultatul unui proces incomplet de gramaticalizare şi corespund anumitor auxiliare (altele decât cele devenite deja funcţionale). adverbul). Aşa cum vom încerca să susţinem în cele ce urmează. ci numai îl specifică sau îl completează. explicativă sau teoretică) o constituie categorizarea unităţilor care formează inventarul unei limbi naturale. din moment ce limba este în continuă evoluţie şi. Corver & van Riemsdijk (2001). să analizăm câteva dintre prepoziţiile aparţinând clasei din urmă. Prima este reprezentată de categoriile lexicale (numite şi principale sau propriu-zise) iar a doua este reprezentată de categoriile aşa-zis funcţionale. ci gramatical. Aşa cum s-a subliniat în numeroase rânduri. concluzii.verbul). Categoriile funcţionale nu determină sensul global al sintagmei cu care se combină. Categoriile lexicale sunt caracterizate ca fiind acele unităţi ale unei limbi care au un sens plin (adesea concret) şi care. Galaţi DESPRE VALORILE PREPOZIŢIEI DE ÎN LIMBA ROMÂNĂ 1. descrierea câtorva dintre utilizările acesteia. cu sau în). aceste categorii se caracterizează prin faptul că „împrumută” din proprietăţile celor două clase deja citate. Introducere O preocupare majoră a lingviştilor de toate facturile (descriptivă. Prezentarea noastră va fi organizată după cum urmează: definiţie minimală a prepoziţiei. 1981). prepoziţiile a. din motive de spaţiu (având în vedere complexitatea datelor) şi. cuantificatori şi / sau prepoziţii. Este însă evident că o astfel de clasificare a unităţilor unei limbi este ideală şi că între cei doi poli ai axei există o serie de elemente care au statut mixt. compunere şi mai ales împrumut). la fel ca adjectivele. în general. anumite articole şi / sau morfeme de număr. aspect etc. indivizi / entităţi (de ex. pentru că prezintă anumite particularităţi care merită a fi studiate mai în detaliu. pe. acţiuni / evenimente (de ex. de pildă. Categoriile lexicale sunt asociate claselor deschise (dat fiind faptul că o limbă se îmbogăţeşte frecvent cu noi unităţi provenite prin derivare. Astfel de unităţi sunt.numele). se admite în mod curent că apartenenţa la o clasă deschisă sau închisă este un alt criteriu de caracterizare a unităţilor unei limbi. la. Situându-se între cele două extreme ale axei pe care am citat-o mai sus. calităţi / proprietăţi (de ex. Prin urmare. numite în literatura de specialitate drept categorii semilexicale. – este cu siguranţă mai adecvat să vorbim de existenţa unei a treia categorii de unităţi. Emonds (1985). fix). Rezultatul comun al acestor preocupări este reprezentat de recunoaşterea universal valabilă a cel puţin două clase de unităţi lingvistice. prin urmare. în general. 231 . Pentru prima dintre situaţii pot fi citate ca exemple complementizatorii. Universitatea „Dunărea de Jos”. cazurile de recategorizare nu sunt puţine. apartenenţa la clasa unităţilor semilexicale nu exclude utilizări care sunt specifice numai uneia sau celeilalte dintre clasele de bază. Baker (2003). Ne propunem. De asemenea. în primul rând. Avram (1997). exactă din moment ce există nume care.adjectivul). de obicei. Categoriile funcţionale sunt acele unităţi ale limbii care nu au sens lexical. Astfel de categorii exprimă. cu foarte puţine excepţii. Credem însă că o astfel de analiză poate fi extinsă şi la alte prepoziţii (vezi. şi anume prepoziţia de din limba română. determină sensul (lexical) al sintagmei pe care o proiectează. este greu de stabilit o ierarhie precisă a acestora. timp. Pentru cea de-a doua. pot fi amintite unele auxiliare. aşadar.prepoziţia. Această clasificare semantică nu este. deşi am putea încălca principiul economiei în limbaj. bineînţeles. acesta este fie inerent. Am ales doar această prepoziţie. în timp ce categoriile funcţionale sunt asociate claselor închise (inventarul acestora este. denotă proprietăţi. sau. funcţionale. direcţii / locuri (de ex. numite şi secundare sau gramatical(izat)e (vezi Chomsky (1965. iafirmat de Chomsky. asociat prin excelenţă categoriei respective. în al doilea rând. câteva trăsături comune ale utilizărilor lexicale şi. Borer (2004). denotă evenimente / acţiuni. prepoziţii şi / sau adverbe. adesea abstract. gen. fie este rezultatul unui proces de desemantizare a unei categorii lexicale devenite funcţională.Oana Magdalena CENAC. respectiv. la fel ca verbele.

*am pus vasul (această) masă pe). a lupta împotriva → lupta împotriva. sub. atribuirea de premii la zece studenţi). vom face apel uneori la noţiuni şi ipoteze care au fost elaborate în cadrul mai larg al gramaticii generative. o cană de lemn.. pe. trebuie subliniat că toate prepoziţiile din română au o topică fixă în raport cu complementul lor. exprimând de obicei relaţii circumstanţiale (spaţiale / locative: de. un kilogram de ardei (gras).). vom lua în discuţie cazul prepoziţiei de subliniind motivele pentru care acestea aparţin fie clasei lexicale fie cele funcţionale. de chiar sensul construcţiilor. un fel de casă (pe apă). către. proiectând astfel grupuri prepoziţionale (vezi. Primul tip este reprezentat de exemple precum cel de mai jos : (a veni →) venirea de la Bucureşti Contrastul dintre acestea poate fi scos în evidenţă. pe de altă. se vorbeşte. un soi de mere (acrişoare). care se pot combina cu un complement de natură variată (dar în special nominală). niciuna dintre ele se regăseşte numai într-una dintre clase. Edotura Academiei. în acest sens. fie cu genitivul (contra. Chomsky (1965). la etc. o vacanţă de vară. fie apar din motive pur structurale. o cană de lemn Al doilea este reprezentat de următoarele construcţii : a. În calitate de centru de grup.. care vin în completarea celor evocate în primele paragrafe. În acelaşi timp. numită clasa prepoziţiilor semilexicale (Corver & van Riemsdijk (2001)). datorită etc. În cele ce urmează. Totodată. printre care restricţia de caz şi cea de topică (GALR (2005)). spre. am ales numai două seturi de exemple li vom exclude în mod deliberat alte tipuri cărora le corespund exemple precum un pahar de cristal (de Boemia). În ce priveşte topica. nebuna de mătuşa (Maria). De aceea. Ţinem să precizăm că. fără. Astfel. pe de o parte. fie că vorbim de prepoziţia de sau pe sau la. împotriva etc. am pus vasul pe (această) masă vs. Prepoziţiile funcţionează fie ca predicate independente. dar nu numai (vezi prepoziţia cu pentru relaţiile de asociere sau instrumentale). datorită etc. testele de care dispunem sunt mai puţin numeroase.Descrierea datelor empirice se va face cu ajutorul câtorva teste (în special sintactice). vom face apel şi la utilizările acesteia aşa cum apar ele în Dicţionarul Limbii române. de exemplu. anume de a fi capuri (morfologic invariabile). 2.). considerăm că nu este lipsit de importanţă faptul că niciuna din cele patru prepoziţii nu face parte din clasa celor care impun genitivul sau dativul. iar.). cazul prepoziţiei pe în construcţia obiectului direct). în speţă în cadrul teoriilor cunoscute sub numele de Principii şi parametri (sau Guvernare şi legare) (Chomsky (1981)) şi Programul minimalist (Chomsky (1995)).) sau cu dativul (graţie. Potrivit acestor distincţii. la. în sensul că aceasta îl precedă întotdeauna. lângă etc. Practic. dificultatea este sporită de multitudinea contextelor în care apare de. în etc. Tseng (2000). prepoziţiile care funcţionează ca mărci cazuale: o bicicletă a doi copii. Acesta este motivul pentru care unii cercetători le includ într-o a treia clasă. Prepoziţia: definiţie Vom adopta pentru discuţia de faţă definiţia clasică dată prepoziţiei. de existenţa a două clase de prepoziţii: prepoziţii lexicale şi prepoziţii funcţionale (Rizzi (1988). Pană Dindelegan (1997)). în primul rând. la fel ca în cazul altor categorii. între alţii. ci din clasa celor care se construiesc cu acuzativul (Avram (1997)). prepoziţia impune complementului său o serie de restricţii gramaticale. de unde şi numele de pre-poziţie (cf. Primele corespund predicatelor independente şi celor subcategorizate. a opta pentru → opţiunea pentru). de-a lungul acestei expuneri. Fagard (2006)). Prepoziţia de Analiza prepoziţiei de poate părea mai puţin convingătoare deoarece. un fiu de preşedinte . Tomul D. răspunzând unor constrângeri impuse de contextul în care apar (vezi. temporale : pe. prepoziţiile limbii române se pot construi fie cu acuzativul (între. cele din urmă corespund prepoziţiilor care apar din motive structurale (vezi. mulţumită. În timp ce în exemplul venirea de la Bucureşti este vorba de un sens locativ (mai precis despre desprinderea de un anume punct – desemnat de grupul prepoziţional la 232 b. van Riemsdijk (1990). fie sunt subcategorizate de un element din structura în care sunt ocurente (a crede în → credinţa în. cauzale : graţie.

Bucureşti), în exemplele următoare este exprimată o relaţie de descendenţă (a) sau o relaţie de apartenenţă (b). Aceasta se poate verifica fie prin suprimarea prepoziţiei de din construcţiile respective:
venirea la Bucureşti a. *un fiu preşedinte b. *o cană lemn

fie prin substituţia acesteia printr-o prepoziţie cu alt sens: venirea pe la Bucureşti. Acest tip trebuie diferenţiat de următorul: casa de la munte. A se nota că acesta poate fi analizat ca provenind dintr-un alt fel de structură propoziţională decât cea cu verbul a veni din exemplul anterior, în speţă am vizitat o casă la munte sau la munte, am vizitat o casă, în care de nu este prezent. Se observă că testele aplicate, deşi schimbă (parţial) sensul lexical al sintagmelor, nu le afectează structura sintactică. În schim, în un fiu pe mogul şi o cană pe lemn, aplicarea aceloraşi teste face ca structurile respective să devină agramaticale. Cu alte cuvinte, substituţia este posibilă acolo unde elementul substituit are acelaşi statut (categorial şi / sau funcţional) cu cel al elementului prin care este substituit (vezi în special de vs pe) când această condiţie nu este respectată, se obţin rezultate agramaticale. O altă diferenţă pe care vrem să o subliniem cu privire la aceste date apare dacă facem apel la un al doilea test de natură paradigmatică, anume substituţia printr-un grup adverbial sau prepoziţional. Mai precis, se constată că exemplul venirea de la Bucureşti permite subtituţia printr-un grup adverbial; în acest caz, de se păstrează: venirea de acolo. Din contră, exemplul un fiu de preşedinte nu permite substituţia printr-un grup adverbial, ci printr-un grup adjectival caz în care de nu se păstrează: un fiu prezidenţial. 3. Posibilităţi de analiză Exemplele avute în vedere converg toate către aceeaşi idee: tipul numit aici „clasic” corespunde utilizărilor lexicale ale categoriei prepoziţie. Cu alte cuvinte, elemente grupate sub acest tip pot fi definite ca prepoziţii autentice, adică lexicale. Caracterizarea acestora se regăseşte, în mare parte, în definiţia pe care am adoptat-o la începutul acestei expuneri şi poate fi, bineînţeles, detaliată. Stowell (1981) şi Emonds (1985), de pildă, propun o analiză a prepoziţiilor (lexicale) în termeni de trăsături categoriale (vezi şi Chomsky (1981)). Conform opiniei acestora, prepoziţiile sunt categorii [-N; -V] care, în virtutea primei trăsături, pot atribui caz (şi uneori rol tematic). Situaţia nu este aceeaşi cu modificatorii prepoziţionali ai numelui: o regiune cu tropicală, o casă fără ferestre din lemn, un bibelou de porţelan etc. complementului (nominal) pe care-l domină. Din această perspectivă, prepoziţiile se aseamănă cu verbele (fiind categorii [-N; +V]). Analizele oferite în literatura de specialitate nu sunt însă la fel de unitare în ce priveşte tipul zis „special” de utilizări ale lui de în special (şi al celorlalte prepoziţii, precum a, la, pe). Acestea pot fi împărţite în două clase: (a) analize care atribuie statutul de prepoziţie elementelor în discuţie, dar care le tratează ca pe un tip special de capuri (funcţionale sau slabe); (b) analize care nu le atribuie statutul de prepoziţie, ci le tratează ca mărci cu diverse funcţii. Problema care se pune cu privire la prima clasă de analize este reprezentată de natura proiecţiei funcţionale. Analize de genul celei oferite de van Riemsdijk (1990), în cadrul gramaticii generative, propun o caracterizare a acestor capuri în termeni de trăsături funcţionale. Altfel spus, pe lângă trăsăturile [-N;-V], matricea unei prepoziţii funcţionale ar cuprinde şi o trăsătură [+F]. Avantajul unei astfel de analize este că se păstrează paralelismul între categoriile lexicale şi funcţionale, pe de o parte, pentru că şi unele, şi celelalte reprezintă proiecţii şi, pe de alta, pentru că matricea de trăsături a celor două tipuri de categorii poate fi considerată ca fiind aceeaşi, cu diferenţa totuşi că ea se actualizează în mod diferit (ca [+] sau ca [–]) (ca în exemplul mai jos). Dezavantajul acestei analize îl reprezintă faptul că natura trăsăturii [+/-F] nu este precizată şi mai ales că nu este specifică numai prepoziţiilor, ci şi altor categorii. Cu alte cuvinte, realizarea trăsăturii [F] ca [+] în matricea unei categorii (lexicale) duce la transformarea acesteia într-o categorie funcţională. a. GV b. GV 233

V GP V Gp P GN p GN || NN [-N;-V;-F] [-N;-V;+F]

În această primă clasă de analize, trebuie subliniate şi cele propuse de Tseng (2002) şi Abeillé & al. (2003) în cadrul gramaticii de tip categorial HPSG14. Analizând, între altele, prepoziţiile à şi de din limba franceză, autorii propun o ipoteză în termeni de capuri slabe. Mai precis, un cap slab (adică un element care formează o sintagmă) este un cap care moşteneşte trăsăturile complementului cu care se combină. În situaţia de faţă, prepoziţiile moştenesc trăsăturile nominale ale numelui, iar aceasta explică de ce grupurile introduse de una dintre prepoziţiile cu utilizări speciale se comportă ca sintagme nominale, şi nu prepoziţionale. Soluţia pare convingătoare cu atât mai mult cu cât „împrumutul” de trăsături de la complementul nominal nu exclude păstrarea trăsăturilor de bază ale prepoziţiei. Aceasta explică de ce prepoziţiile în utilizările clasice şi, respectiv, speciale (adică lexicale şi, respectiv, funcţionale) pot avea o serie de comportamente comune. În fine, cea de-a doua clasă de analize se bazează pe ideea că, în utilizările de tip special, unităţi de felul celor analizate în acest articol nu aparţin, în particular, clasei prepoziţiilor şi nu se numără, în general, printre categoriile (lexicale sau funcţionale) ale unei limbi. Altfel spus, astfel de unităţi nu proiectează în general grupuri, ci se ataşează, la fel ca afixele, la o anumită categorie. În funcţie de specificul categoriei pe care o selectează, acestea. În analiza lui van Riemsdijk (1990) se regăseşte şi o a patra trăsătură [+/- Max], care corespunde proiecţiilor maximale şi, respectiv, nonmaximale (adică intermediare). Din engl. Head-driven Pharse Structure Grammar sunt analizate ca simple mărci care îndeplinesc diverse funcţii: mărci cazuale, înţelese (a) ca mărci care atribuie caz numelor aflate într-o structură în care nu pot primi caz de la categoria care le guvernează (Milner (1982), de Jong (1992), Grosu (1998)) sau (b) mărci care au preluat, în diacronie, funcţiile desinenţelor cazuale din latină (Marouzeau (1922), Renzi (1984), Giusti (1993)); mărci ale adjuncţiei (Rubin (2002)); mărci ale marcării diferenţiale a obiectului direct (Lazard (1994), Ionescu (2000), Aissen (2003), Floricic (2003)) etc. Apariţia acestora din urmă poate fi dirijată de unul dintre factorii următori: (a) individualizare (Niculescu (1965), Pană Dindelegan (1997)); gen zis personal (Racoviţă (1940), Graur (1945), Cornilescu (2000)); (c) ambiguitate între subiect şi obiectul direct (Puşcariu (1922), Onu (1959), Guţu Romalo (1973)). După cum se poate observa, o analiză în termeni de mărci este comodă, în sensul că se pot grupa sub o etichetă generală elemente dintre cele mai eterogene. Pe lângă abordarea generativă, nu putem să nu o menţionăm pe cea clasică pentru care, prepoziţia de poate avea următoarele valori: a. prepoziţie, cu următoarele sensuri : - exprimă provenienţa prin indicarea unui loc, sau a unui spaţiu de unde este originar, de unde se trage cineva sau ceva : Acesta este sentimentul soldaşilor de oriunde. - originea sub aspectul sortimentului, al speciei: Lâna din care se face postav de Braşov. -în construcţia de unde, indică manifestarea unui anumit interes, a unei anumite curiozităţi: -exprimă deplasarea, descinderea din direcţia aceva sau a cuiva considerat ca fiind situat în spaţiu: De undeva, de peste deal a urcat la coşere. (Sadoveanu) -urmat de „pe la” exprimă aproximarea: „De pe la toate casele erau duşi în câmpurile acelea fii şi Precedat de sau în combinaţie cu „cât” sau „ce” în construcţii exclamative: „Prin îndemnul său, -indică elementul din care se prepară un produs alimentar, farmaceutic, cosmetic etc.: Prescurile sunt făcute din făină de grâu curată. 234
ce mai de pomi s-au pus în ţinterim!” (Creangă) părinţi.” (Camilar); Cine eşti, de unde eşti ? Pe la noi ce rătăceşti ? (V.Alecsandri)

pune pe masă , conduce pe musafir

- în construcţia de ce, cu valoare de conjuncţie, indică depăşirea unei acţiuni care se petrece în spaţiu prin raportare la altă acţiune: Trece de ce-i iese în cale. - exprimă un raport de dependenţă prin condiţionare dintre două acţiuni care se petrec în spaţiu: „Pe-afară de stai / Te-năbuşi” (Bacovia) - exprimă încadrarea retrospectivă a unei acţiuni prin raportare la altă acţiune stabilită ca soroc: „Iar când a fost de s-a- mplinit ajunul zilei... nuntaşi...s-au răscolit.” (Coşbuc); -exprimă un raport concesiv dintre două acţiuni; cu nuanţă condiţională: „Cela ce crede în mine,
de va şi muri, fi-va viu” (Antim)

gras. „ (Negruzzi)

- indică echivalenţa dintre două elemente sub aspectul originii, al valorii etc sau includerea în aceeaşi categorie: „Amândoi suntem de-o mamă, De-o făptură şi de-o samă. (Alecsandri). b. conjuncţie: - în construcţia de unde, cu valoare de conjuncţie, exprimă locul sau spaţiul din care provine sau de care aparţine cineva sau ceva: „Să se întoarcă la satul de unde iaste.” - în construcţia de sub care, cu valoare de conjuncţie, indică reluarea în cadrul unei acţiuni a elementului sub care este situat ceva: „Fusta ei de atlaz albastru deschis, de sub care se zărea un picioruş

- nuanţă temporală şi opoziţională: „Bucuroşi le-om duce toate de e pace, de-i război.”;
„[Omul merge înainte] de mănâncă, de se odihneşte ori de doarme.” (Călinescu); zidit o casă proprie pe locul bisericii.”(Rebreanu)

- exprimă raportarea unei acţiuni cu caracter incoativ la altă acţiune, care este nu numai începută, dar şi terminată; cu nuanţă finală: „Cu învoirea lui Belciug, învăţătorul s-a apucat de şi-a c. pronume relativ: - individualizarea unui element în cadrul unei acţiuni, care îl reia, desemnându-l ca loc, ca spaţiu etc., de situare, de localizare, de provenienţă etc. a acestia: „Făcând cercetare, m-am

plirofolisit cu jăluitorii aceştia, cu prăvălii dă lucra meşteşugul croitorii.” - popular, cu nuanţă instrumentală: „Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vreun pod, De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod.” (Eminescu)

d. ca interjecţie, poate exprima diferite stări şi sentimente: - nedumerire, nesiguranţă în faţa unei situaţii neclare: „De, e lucru foarte greu să spui cum te

cheamă, când nu-ţi dă mâna să spui cine eşti.” (Slavici) - supărare, mustrare: „Să vezi că nu-l ascultă, că de! Voi tinerii sunteţi cu minţile cam zburătoare.” (Filimon) - nepăsare faţă de cineva care se află într-o anumită situaţie: „De, ce să-ţi fac!”

- acceptarea unui lucru firesc, concesie în faţa unei situaţii deosebite sau cu valoarea unei afirmaţii: „Ei mergeau...părându-li-se...ziuaceas şi ceasul clipă: dă, cum e omulcând merge la drum cu
dragostea alăturea.” (Creangă)

4. Concluzii Aşa cum am spus în introducerea acestei prezentări, nu ne propunem să adoptăm una dintre analizele pe care le-am trecut în revistă. Ne-am limitat, de-a lungul acestei prezentări, la a sublinia că distincţia generală între categorii zise lexicale şi categorii zise funcţionale se poate aplica şi prepoziţiei de din limba română. Am încercat să arătăm acest lucru prin aplicarea câtorva teste ale căror rezultate au scos în evidenţă o serie de diferenţe.
BIBLIOGRAFIE : Abney, S. (1987), The English noun phrase in its sentential aspect, Doctoral dissertation, MIT, Cambridge, Massachusetts. Avram, Mioara (1997), Gramatica pentru toţi, ediţia a doua, Editura Humanitas, Bucureşti. Baker, M. (2003), Lexical Categories, Cambridge University Press. Borer, Hagit (2004), Structuring Sense, Oxford University Press. Chomsky, N. (1965), Aspects of the Theory of Syntax, MIT Press, Cambridge, Massachusetts. Chomsky, N. (1981), Lectures on Government and Binding, Foris, Dordrecht. Chomsky, N. (1995), The Minimalist Program, MIT Press, Cambridge, Massachusetts. Cornilescu, Alexandra (1993), „Notes on the Structure of Romanian DP and the Assignment of the Genitive Case“, in University of Venice Working Papers in Linguistics 3.2., p. 107-133.

235

Cornilescu, Alexandra (2000), „Notes on the Interpretation of the Prepositional Accusative in Romanian“, in Bucharest Working Papers in Linguistics, Departament of English, Faculty of Foreign Languages and Literatures, University of Bucharest, vol. II, nr. 1 / 2000, p. 91-106. Corver, N. & van Riemsdijk (eds.) (2001), Semi-lexical Categories, Mouton de Gruyter, Berlin, New York. Dindelegan, Gabriela (eds.), The Essential Grammar of the Romanian Language (în lucru), manuscris disponibil pe site-ul www.linguist.jussieu.fr/~mardale GALR (2005) = Gramatica Limbii Române, Vol. I – Cuvântul, Vol. II – Enunţul, Editura Academiei Române, Bucureşti. Guţu Romalo, Valeria (1973), Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Ionescu, E. (2000), „The Role of pe in the Direct Object construction in Romanian (some critical remarks)“, in Bucharest Working Papers in Linguistics, Departament of English, Faculty of Foreign Languages and Literatures, University of Bucharest, vol. II, 1, p. 81-91. Mardale, A. (2005b), „Case Marking and Prepositional Marking. Some Remarks Concerning DE-Phrases in Romanian”, in Bilbao-Deustko Student Conference in Linguistics, Universidad de Deustko, Bilbao, 23-25 june. Mardale A. (2002), „Note despre construcţia obiectului direct prepoziţional în română şi în spaniolă“, in Studii şi cercetări lingvistice, 1-2, LIII, Editura Academiei Române, Bucureşti, p. 77-94. Niculescu, A. (1965), „Obiectul direct prepoziţional în limbile romanice“, in Individualitatea limbii române între limbile romanice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. ***, Dicţionarul limbii române, Editura Academiei, Litera D, p.132-213 ABSTRACT With this paper, we shall tackle the issue of the preposition de in the Romanian language. Moreover, we intend to prove that the distinction between the so called lexical categories and the so called functional categories mai apply to the Romanian preposition de.

236

Gheorghe CHIVU, Universitatea din Bucureşti

LEXICUL NEOLOGIC DIN LIMBA ROMÂNĂ VECHE, ÎNTRE VOCABULARUL DE CULTURĂ GENERALĂ ŞI TERMINOLOGIILE DE SPECIALITATE
1. Studiile referitoare la lexicul vechii române literare au evidenţiat constant ponderea deosebită a influenţei exercitate de limbile de cultură dominante, până la finele secolului al XVIII-lea, în toate provinciile româneşti: slavona, timp de secole limbă oficială a Bisericii ortodoxe, dar şi a administraţiei şi a şcolii, şi apoi, după 1700, neogreaca, devenită mai puţin limbă de cult, dar puternic instalată ca limbă a elitei intelectuale [1]. Contactele culturii româneşti cu lumea spirituală occidentală păreau a fi, în aceste condiţii, nesemnificative, ele manifestându-se exclusiv individual, ţinând de relaţia unei anumite personalităţi sau a unui anumit segment al societăţii cu una sau cu alta dintre limbile de cultură apusene. Au fost astfel frecvent evocate, ca excepţii notabile într-o cultură dominată de modelul slavon, exemplele lui Miron Costin şi Constantin Cantacuzino stolnicul, şcoliţi în Polonia, respectiv în Italia, şi s-a insistat îndeajuns de mult asupra lui Dimitrie Cantemir, singurul savant în sens european dat de spaţiul românesc în perioada veche. A fost de asemenea amintită, dar, din raţiuni uşor de bănuit, prea puţin studiată în efectele sale lingvistice, influenţa exercitată de limba latină utilizată, în Transilvania, ca limbă de cult, respectiv ca limbă a administraţiei. Cercetările întreprinse, în anii 80 ai secolului trecut, de un colectiv al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, în vederea elaborării Istoriei limbii române literare vechi [2], a pus însă în evidenţă o pondere neaşteptat de ridicată a influenţei exercitate de limba latină şi de limbile romanice occidentale asupra vechii noastre limbi de cultură [3]. Parcurgerea, chiar şi selectivă a mai multor texte alcătuite înainte de anul 1760 [4], a arătat că, alături de cronicarii moldoveni sau munteni care studiaseră la Bar sau la Padova, în afară de Dimitrie Cantemir, pentru care latina devenise limbă curentă de comunicare culturală şi ştiinţifică, sau de învăţaţii ardeleni, care utilizau încă din şcoală limba latină, foloseau în scrisul lor neologisme latineşti sau romanice foarte mulţi traducători, mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Între aceştia trebuie amintiţi în primul rând Nicolae Costin, învăţatul fiu al cronicarului moldovean, cel căruia îi datorăm manuscrisul intitulat Ceasornicul domnilor [5], Eustratie Logofătul şi Daniil Panoneanul, alcătuitorii marilor texte de lege imprimate în timpul lui Vasile Lupu şi Matei Basarab [6]. Nu pot fi ignoraţi, în aceeaşi serie, controversatul Ioan Romanul sau Frâncul [7], care a transpus în româneşte, pentru uzul lui Constantin Brâncoveanul, surprinzătorul, pentru finalul de secol XVII românesc, Folet novel, şi nici anonimul alcătuitor al primei cărţi româneşti de bucate, manuscris muntenesc din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, cu original cert italienesc [8]. Înalte feţe bisericeşti, cunoscătoare şi utilizatoare fireşti ale limbii slavone, utilizau însă şi ele cuvinte provenite din latină sau din limbi romanice, independent de sursa scrierilor pe care le alcătuiau sau le prelucrau. Nu îi am desigur în vedere doar pe învăţaţii ierarhi ardeleni, între care Simion Ştefan ocupă un loc aparte, ci şi pe Varlaam şi îndeosebi pe Dosoftei, în scrierile cărora influenţele lexicale occidentale sunt mai puţin aşteptate [9]. Traducerilor, prelucrărilor şi puţinelor texte originale în care au fost identificate mai multe sau mai puţine neologisme latino-romanice le stau însă alături şi numeroase documente, deopotrivă acte de cancelarie, inclusiv texte cu caracter diplomatic [10], înscrisuri uzuale, între care multe convenţii de tip comercial, sau foi volante cu caracter oficial, dar şi scrisori sau foi de zestre. În limba acestor surse, neologismul, acceptat constant 237

ca mijloc de desemnare a unor realităţi sau concepte necunoscute în spaţiul românesc, poartă adesea semnele pătrunderii mediate în limba română [11] şi mărcile utilizării de către oameni cu mai puţină instrucţie [12]. Fără să atingă importanţa şi ponderea influenţei lexicale slavone şi apoi neogreceşti, influenţa latino-romanică a fost deci, contrar unor opinii cândva general acceptate, foarte bine reprezentată în scrisul vechi românesc. Potrivit estimărilor făcute de colectivul de cercetători deja amintit, încă înainte de 1760 erau utilizate în textele scrise în limba română peste 1200 de unităţi lexicale de origine latinească sau romanică, cărora li se alătură numeroase derivate, respectiv cuvinte create prin conversiune de la baze neologice [13]. Numărul acestor unităţi a crescut considerabil în deceniile de la sfârşitul secolului al XVIIIlea, în primul rând sub influenţa deschiderii oferite, în special în Transilvania, de mişcarea iluministă [14]. Scrisul literar se divizase însă, după 1750, în laic şi religios, iar vocabularul scrierilor laice se înnoise în mod semnificativ, consecinţă a unei tematici mult diversificate, dar şi a unei noi orientări culturale şi a unei atitudini faţă de forma exprimării elevate diferite de aceea consemnată în scrierile religioase [15]. 2. Pătrunse în scrisul românesc foarte devreme (primul neologism, de origine italiană, ducat, numele monedei de aur cu circulaţie europeană, a fost înregistrat într-un document redactat în ţările române, în limba slavonă, în anul 1421), crescând numeric în mod spectaculos încă înainte de 1600, chiar dacă receptarea nu era totdeauna directă [16], pentru a deveni apoi o prezenţă semnificativă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, neologismele latinoromanice ilustrează domenii extrem de diverse de activitate. Ele se referă în primul rând la activitatea socială (viaţa politică şi militară, ierarhia socială, justiţie şi administraţie, familie) şi la viaţa spirituală (religie, învăţământ, artă, carte, tipografie şi bibliotecă, diverse ştiinţe, precum filosofia, istoria, medicina, lingvistica şi teoria literară, matematica, geografia şi astronomia), dar numeroase împrumuturi trimit la viaţa materială (substanţe, plante, animale sau obiecte; produse culinare, meserii şi comerţ) [17]. Apar astfel în textele noastre vechi multe neologisme pe care vorbitorii contemporani nouă le consideră specifice românei literare moderne şi chiar dicţionarele de tip istoric apărute înainte de 1992 [18] (în primul rând Dicţionarul Academiei) le atestă abia în secolul al XIX-lea. Ne gândim, dintre multele exemple posibile, la cuvinte din lexicul de bază, precum
academie, animal, argument, astronom, autoritate, capital, candidat, cauză, director, doctor, elector, element, familie, figură, formă, materie, muzică, natură, naţiune, patrie, politică, propriu, protecţie, republică, rezident, sumă, temperament,

dar avem în vedere şi neologisme ce aparţineau unor vocabulare de specialitate. Selectăm dintre acestea în primul rând vocabularul juridic şi administrativ, extrem de cuprinzător, ilustrat prin termeni precum
administraţie, apelaţie, arendă, avocat, bonum-publicum, comisar, contract, document, iurist-conzultus, maghistrat, notar, pasport, poliţă, pretenţie, privileghie, procurator, rezoluţie, secretar, suplică “cerere”, testament sau tribunal,

dar se cuvin menţionate, tot datorită numărului mare de cuvinte caracteristice, medicina şi farmacia, domenii în care erau deja folosiţi
balsam, cangrenă, colică, dietă, disenterie, fistulă, laxativ, maligna, medicină, pilulă, plastor, pulsus, reţetă, scorbut, spital, stomac, tintură, ungvento, vezicatoriu,

respectiv filosofia, şi ea foarte bine ilustrată prin termeni ca
anomalie, argument, axiomă, cabală, categorie, dialectică, element, filosof, filosofie, material, metafizică, practică, siloghism, sofist, stoic, teorie,

ce aveau deja circulaţie şi semnificaţii specifice. Dovadă a nivelului atins de scrisul literar românesc imediat după anul 1700, nu lipsesc desigur din seria vocabularelor de specialitate terminologiile ilustrative pentru specialităţile de tip filologic. Mă refer la stilistică şi teoria literară, termeni precum 238

autor, comedie, fabulă, odă, poemă, rapsodie, satiră, teatru; anapest, dactil, ritm, troheu

având nu doar forma, ci şi sensul uzual astăzi, sau la gramatică, mult mai cuprinzătoare în epocă, în scrierile specifice acestei ultime discipline fiind utilizaţi, alături de mulţi termeni cu formă specifică vremii [19],
declinaţie, etimolog, gramatică, sens, silabă sau sinonimie.

3. Marea diversitate a câmpurilor lexicale ilustrate de neologismele latino-romanice înregistrate în limba română veche probează desigur existenţa, încă înainte de sfârşitul secolului al XVIII-lea, a unor contacte culturale şi materiale multiple şi nu o dată profunde ale spaţiului românesc cu lumea occidentală. Prezenţa acestor neologisme în texte de facturi diverse, deopotrivă traduceri, adaptări şi prelucrări sau scrieri originale, texte destinate unor domenii specifice de activitate sau scrieri de tip beletristic, cu largă circulaţie, alcătuite de cunoscători ai unor limbi de cultură occidentale, dar şi de scriitori mai puţin instruiţi, oferă dovada pătrunderii majorităţii elementelor latino-romanice înregistrate nu numai în vocabularele de specialitate, deci în terminologii cu utilizare limitată în limba literară veche [20], ci chiar în lexicul literar uzual [21]. Iar bogăţia atestărilor, polisemantismul unor cuvinte neologice şi apariţia unor autentice familii cu bază neologică [22] arată utilizarea constantă a împrumuturilor în registre de limbă diverse. Cum a fost însă reflectată influenţa culturii occidentale asupra vocabularului românei literare în primele scrieri lexicografice româneşti ? Relativ numeroase înainte de 1780, având finalităţi şi modele diferite şi reflectând, în consecinţă, aspecte diverse ale limbii literare, vechile noastre lucrări lexicografice, numite, după scop sau întindere, glosare, lexicoane şi, mai rar, dicţionare, cuprind de regulă, ca forme-titlu sau ca elemente lexicale incluse în definiţii, relativ puţine neologisme latinoromanice. Faptul era firesc în cazul glosarelor destinate traducătorilor de texte religioase sau în acela al textelor din domeniu cu model slavon sau neogrecesc. În trei dintre manuscrise prezenţa, poziţia şi numărul împrumuturilor latino-romanice au însă o semnificaţie deosebită pentru nivelul atins de vechea română literară. Avem în vedere primul dicţionar original al limbii române, alcătuit la mijlocul secolului al XVII-lea în zona Caransebeşului, numit de autorul anonim Dictionarium valachico-latinum, dar cunoscut de filologi în primul rând ca Anonymus Caransebesiensis [23]. Ne referim apoi la un alt text original, Lexicon compendiarium latino-valachicum, redactat în Bihor, cândva între 1771 şi 1776 [24], ca parte a unui program menit să ofere misionarilor iezuiţi instrumentele de bază pentru însuşirea rapidă şi adecvată a limbii române [25]. Ne-am oprit, în sfârşit, asupra unui dicţionar de la finele secolului al XVII-lea, intitulat Dictiones latinae cum valachica interpretatione, prima lucrare lexicografică de tip enciclopedic alcătuită în spaţiul românesc, prelucrare de mari dimensiuni (cuprinde peste 37 000 de cuvinte-titlu) a unui dicţionar plurilingv maghiar (Albert Szenci Molnár, Lexicon latino-graeco-hungaricum), datorată lui Teodor Corbea [26]. Manuscrisul intitulat Dictionarium valachico-latinum, primul lexicon cu bază limba română, alcătuit de un intelectual anonim din Caransebeş pentru a face cunoscut vocabularul utilizat de bănăţeni la mijlocul secolului al XVII-lea, înregistrează o serie de împrumuturi directe din latină:
artic “articol, parte a unui text”, lăternă “felinar”, mil “milă, măsură pentru distanţă”, mirac “miracol”, probă, stemă, sumă, tămbar “manta” (formă mediată de gr. med. ταμπάριον a it. tabarro), violă “viorea”

şi mai multe neologisme cu aceeaşi origine, a căror formă indică un intermediar maghiar:
bărbir “bărbier, felcer”, cordovan “piele de Cordoba, marochin”, coştei “castel, fortăreaţă”, mişă “misă”, piaţ “for, piaţă”, probălui “a proba”, procator “avocat”, teştement “testament”.

239

Atent desigur la uzul literar al epocii, autorul textului a consemnat şi calcuri de tipul
întrîmbla “a media”, întrîmblare “mediere” sau întrîmblător “mediator”,

în cazul cărora relaţia cu termenii latineşti corespunzători (intercedere, intercessio, intercessor) este evidentă. Lexicon compendiarium latino-valachicum, destinat misionarilor iezuiţi, cuprinde şi el, fapt semnificativ pentru componenţa vocabularului literar utilizat în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, mai multe neologisme de origine latinească:
academie, balsam, companie “unitate militară”, cronică, episcop, euharistie, filosofie, latin, materie, oculariu “ochelar”, palat, pălărie, puntum, stemă, stil, talentum, testament (cu variantele teştament, teştamentum), ţerămonie, violă “viorea”,

la fel de numeroase împrumuturi latino-romanice mediate de limba maghiară :
articuluş “articol, punct dintr-un text de lege”, călariş “coral”, coştei “castel”, florint “florin, monedă”, pelican, privileghiom “privilegiu”, şălată “salată”, şum(m)ă “sumă”, tituluş “titlu”, verş “vers”

şi mai multe calcuri cu model latinesc:
cunume “supranume” (după cognominis), giurare-împreună “conjuraţie”, giurat-împreună “conjurat” sau zeceriu “decurion”.

Cel mai bogat inventar de împrumuturi latino-romanice din perioada scrisului vechi românesc este însă consemnat în Dictiones latinae cum valachica interpretatione, manuscrisul realizat de Teodor Corbea cândva înainte de 1700, păstrat în prezent la Biblioteca Academiei din Cluj-Napoca, dar reprodus cel puţin printr-o copie imediat după alcătuire [27]. Sub influenţa modelului (un lexicon plurilingv cu bază latinească), dar desigur şi ca o reflectare a vocabularului utilizat în mod curent de învăţatul braşovean, cel mai cuprinzător lexicon vechi românesc înregistrează un impresionant inventar de neologisme latino-romanice, forme adaptate sau reflectând fidel etimonul, împrumuturi directe sau mediate de limba maghiară, calcuri şi derivate de la o formă de bază existentă în română sau respectând modelul latinesc. Cităm, dintr-o serie care poate fi oricând îmbogăţită [28], numai neologisme, cele mai multe fiind surprinzătoare pentru ceea ce se consideră a fi fost nivelul atins de scrisul românesc din ultimul deceniu al secolului al XVII-lea:
academie, adverbium, african, anapest, animal, aprobator “persoană care aprobă o opinie sau o atitudine”, argument, arsenic, assensor “persoană care aprobă sau aderă la o opinie”, audere “faptul de a auzi”, autor, berillus “beril (o piatră scumpă)”, betonna “vindecea (o plantă)”, cantor, carmin “cântec; compoziţie poetică”, casus, catedră, colică, comedie, comicus, consonă, copie, coral, cretă, decan “decurion”, declamaţie, declinaţie “declinare”, dictator, eleghie, element, fillip “numele unei monede de aur”, flegmatic “cu caracter nepăsător; mucos”, gherundium, ghips, gorgonesă “gorgonă”, halţion “pasăre marină asemănătoare cu pescăruşul”, hişpan “spaniol”, iambus, iuristconzultus, iurista, la(u)danum, lectică, lustrum “lustru, interval de cinci ani”, modulare “modulaţie”, musă, narţisus, notă “melodie, cântec”, oraţie, parcă “ursitoare (în mitologia romană)”, peripateticus “(despre anumiţi filosofi) peripatetic”, pergament, platan, podagră, pompă “ansamblu de ceremonii fastuoase”, pronomen, protecţie, pulsus, regulă, sanicula “sânişoară (o plantă)”, satiră, sentenţie “hotărâre, decizie; maximă, aforism”, sepie, silabă, sisamum “susan”, smaragd, sofist, spaţium, tartar “iad”, thymum “o plantă, (probabil) cimbrişor”, traghicus “autor de tragedii”, traghedie, trigeamăn, ţentaurus “centaur”, vocalisă “vocală”.

În ciuda aşteptărilor, astfel de neologisme, atât cele adaptate, cât şi cele care au o formă ce reproduce fidel etimonul, nu sunt preluări mimetice ale cuvântului-titlu latinesc. Iată câteva citate, în cadrul cărora împrumutul neologic, specific terminologiei lingvistice, apare în partea românească independent de forma-titlu a articolului şi dublând uneori termeni lingvistici uzuali în epocă, creaţi prin calc: 240

“Adverbialiter. După tocmala adverbiumului.” (8r) “Dativus, -a, -um. O cădeare a declinaţiilor, dătători.” (76v) “Gerundiva g. n. pl. Cuvinte ca acealea în grammatică care să formăluiesc de la gherundium.” (124v) “Positio g. f. Punere, iară la grammatici iaste când după o vocalisă doao consone să urmează.” (253r) “Prosodia g. f. Sunarea, zicerea afară din grai a tuturor sillabelor cu bun mod.” (267r) “-Pte. Cuvântul spânzurat de pronomen” (269v) “Triptofon g. n. Cuvânt numai cu trei casusuri în declinaţiile grammaticei.” (355r)

4. Împrumuturile latino-romanice, prezente în număr surprinzător de mare în unele texte vechi româneşti, indică deci, după cum am încercat să demonstrăm în paginile anterioare, o apropiere timpurie a culturii noastre de cultura occidentală. Datorate iniţial instrucţiei unora dintre autori sau traducători, respectiv sursei sau modelului unora dintre texte, neologismele cu etimon latinesc sau romanic au devenit treptat elemente ale unui autentic vocabular neologic de cultură generală. Nu o dată însă neologismele aveau utilizări, forme şi semnificaţii specifice unor domenii de strictă specialitate. Iar consemnările făcute în trei dintre cele mai importante scrieri lexicografice vechi permit avansarea ipotezei potrivit căreia intelectualii români instruiţi în şcoli apusene cunoşteau şi utilizau terminologii de tip neologic chiar înainte de redactarea unor scrieri de specialitate în limba română.
NOTE [1] Vezi, pentru descrierea şi comentarea acestor influenţe, în primul rând Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii române literare, I. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea, Ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1971, p. 67-68, 429-432, Istoria limbii române. Fonetică, Morfosintaxă, Lexic, Bucureşti, 1978, p. 93-94, 107-108, respectiv Ladislas Gáldi, Les mots d’origine neo-grecque en roumain á l’epoque des phanariotes, Budapest, 1939, p. 137-265 şi Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), Bucureşti, 1997, p. 191-201, 397-414. [2] Tratatul intitulat Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), a apărut în anul 1997, la Editura Academiei Române, sub coordonarea lui Ion Gheţie. [3] Cercetarea vocabularului neologic de origine latinească sau / şi romanică, întreprinsă de un colectiv format din Gheorghe Chivu, Emanuela Buză şi Alexandra Roman Moraru, a format obiectul unui volum intitulat Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), apărut la Editura Ştiinţifică, în anul 1992. [4] Investigaţiile s-au limitat la anul 1760, pentru a nu repeta unele informaţii existente în volumul Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, publicat, în 1962, de către N. A. Ursu, şi pentru a nu dubla eforturile savantul ieşean, care anunţase, în lucrarea citată (la p. 5), că lucrează la un amplu “studiu monografic asupra tuturor neologismelor limbii române de până la 1860”. Acest studiu, elaborat împreună cu Despina Ursu, s-a concretizat în lucrarea intitulată Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760-1860), I-II, Iaşi, 2004, 2006. [5] Textul astfel intitulat în versiune românească este o traducere din limba latină a romanului Relox de principes, scris de către Antonio de Guevara. [6] Pentru alcătuitorii şi pentru sursele celor două texte de lege tipărite la Iaşi, în 1646, respectiv la Târgovişte, în 1652, vezi bibliografia în Carte românească de învăţătură. 1646, Bucureşti, [1961], p. 369373, respectiv în Îndreptarea legii. 1652, Bucureşti, 1962, p. 933-937. [7] Paternitatea alcătuitorului prognosticelor grupate sub titlul Foletul novel a format obiectul a numeroase studii, începând cu Emil Vârtosu, editorul manuscriselor, şi încheind cu N. A. Ursu, savantul care s-a oprit în repetate rânduri asupra textului. Vezi, dintre ultimele studii consacrate acestui subiect apărute sub semnătura învăţatului ieşean, Şi totuşi cine este traducătorul „Foletului novel” ?, în “Limba română”, XLIII, 1994, nr. 5-6, p. 256-264, nr. 9-10, p. 455-469, XLIV, 1955, nr. 1-2, p. 43-48. [8] Manuscrisul, editat de către Ioana Constantinescu (O lume într-o carte de bucate. Manuscris din epoca brâncovenească, Bucureşti, 1997), a fost supus unei analize menite să stabilească epoca de alcătuire şi sursa textului, dar şi să limpezească importanţa acestuia în cadrul scrisului vechi românesc, în studiul Cartea de bucate, un manuscris singular în scrisul vechi românesc, pe care l-am publicat în volumul Gabriel Ştrempel la 80 de ani, Satu Mare, 2006, p. 123-135.

241

[9] Importanţa şi rolul jucat de cei doi mari ierarhi în epocă au fost bine cercetate. Mai puţin cunoscut este însă faptul că, la academia ortodoxă înfiinţată de Ieremia Movilă la Kiev, limba latină era la fel de atent studiată ca limbile slavonă şi greacă. Pentru acest motiv, A. Iaţimirski considera că amintita academie răspândea “o formă ortodoxă a culturii latine” (apud P. Constantinescu, Relaţiile culturale româno-ortodoxe din trecut, Bucureşti, 1954, p. 167). [10] Avem în vedere, dintre cele mai vechi acte de acest tip, textele pregătite în cancelaria lui Mihai Viteazul pentru tratativele purtate cu Rudolf al II-lea, împăratul Austriei, ştiut fiind ca unele dintre documentele ajunse până la noi sunt versiuni româneşti ale unor texte redactate în limba latină. Vezi pentru acestea volumul Documente şi însemnări româneşti din secolul al XVI-lea (Bucureşti, 1979, p. 126-136), alcătuit, sub coordonarea lui Al. Mareş, de către Gheorghe Chivu, Magdalena Georgescu, Magdalena Ioniţă şi Alexandra Roman Moraru. [11] Forma unor împrumuturi dovedeşte ca ele au pătruns în limba română prin intermediul mai multor limbi neromanice. Vezi pentru detalii Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), p. 9-20. [12] Ne referim atât la anumite variante fonetice, apărute ca urmare a unor rostiri regionale, cât şi la anumite semnificaţii depărtate de etimon, explicabile uneori chiar prin confuzie paronimică. Vezi, pentru exemple, Dicţionarul citat, p. 48. [13] Pentru consideraţii suplimentare, a se vedea studiul introductiv la Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), p. 50-67. [14] Pentru vocabularul neologic utilizat în textele ştiinţifice alcătuite la sfârşitul secolului al XVIII-lea, vezi N.A.Ursu, Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, p. 139-300. [15] Vezi pentru acestea în primul rând consideraţiile formulate în studiul pe care l-am publicat în volumul colectiv Contribuţii la studiul limbii române literare. Secolul al XVIII-lea (1688-1780), [ClujNapoca], 2000, p.288-330. [16] Multe dintre neologismele latino-romanice înregistrate în cele mai vechi texte româneşti au forme care indică existenţa unor intermediare neogreceşti, germane, poloneze sau maghiare. [17] Ilustrarea acestor domenii în cursul secolelor al XV-lea – al XVIII-lea poate fi urmărită în detaliu prin exemplele prezentate în studiul introductiv la Dicţionarul deja citat (p. 22-27). [18] Ne raportăm la anul in care a iesit de sub tipar Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760). [19] A se vedea pentru aceştia studiul Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti.(1640-1780), II. Stilul textelor lingvistice, în “Limba română”, XXX, 1981, nr. 1, p. 46-53. [20] Pentru neologismele latino-romanice prezente în vechile vocabulare ştiinţifice respective, în scrisul juridic-administrativ, a se vedea detalii în seria de articole intitulată Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti (1640-1780), I-V, apărută în “Limba română”, XXIX, 1980, nr. 2, p. 111-122, XXX, 1981, nr. 1, p. 45-60, nr. 2, p. 139-147, nr. 3, p. 221-231, nr. 5, p. 505-514. [21] Pornind de la această constatare, Ion Gheţie afirma chiar existenţa în limba română literară veche a unui vocabular neologic “de cultură generală” (Istoria limbii române literare. Privire sintetică, Bucureşti, 1978, p. 121). [22] Există chiar atestări ale unor derivate de la baze încă neînregistrete în texte. Vezi, pentru unele dintre acestea, articolul nostru Împrumuturi latino-romanice în limba română veche, în “Limba română”, XLII, 1993, nr. 3, p. 113-116. [23] Vezi pentru istoria, caracteristicile şi ediţia textului volumul Dictionarium valachico-latinum. Primul dicţionar al limbii române, Bucureşti, 2008. [24] Ne-am oprit asupra manuscrisului, pentru datare şi stabilirea paternităţii, în studiul Un dicţionar puţin cunoscut: Lexicon compendiarium latino-valachicum, publicat în “Studii şi cercetări lingvistice”, XXXIX, 1988, nr. 6, p. 471-476. Dicţionarul, atribuit greşit lui Grigore Maior, a fost publicat de Mihai Alin Gherman (vezi Grigore Maior, Institutiones linguae valachicae. Lexicon compendiarium latino-valachicum, I-II, Alba Iulia, 2001). [25] În acest program regulile de bază ale limbii române şi diferenţele dintre limba vorbită şi “limba cărţilor” ar fi trebuit deprinse cu ajutorul gramaticii intitulate Institutiones linguae valachicae. Ediţia academică a textului a fost tipărită, însoţită de traducerea în limba română dată de profesoara Lucia Wald, la Editura Academiei Române, în anul 2001. [26] Dicţionarul a fost editat de Mihai Alin Gherman (Teodor Corbea, Dictiones latinae cum valachica interpretatione, I, [Cluj-Napoca], 2001). [27] O astfel de copie a textului, păstrată la Muzeul Bruckenthal din Sibiu, a fost împrumutată de un cititor chiar în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, după cum arată o chitanţă de împrumut existentă în fondurile bibliotecii.

242

[28] Pentru ilustrări suplimentare şi semnificaţii, vezi şi Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), s.v. BIBLIOGRAFIE Izvoare Teodor Corbea, (2001 ). Dictiones latinae cum valachica interpretatione, I, Ediţie Mihai Alin Gherman, [Cluj-Napoca]: Clusium *** ( 2008). Dictionarium valachico-latinum. Primul dicţionar al limbii române, Ediţie Gh. Chivu, Bucureşti: Editura Academiei Române Grigore Maior, (2001). Institutiones linguae valachicae. Lexicon compendiarium latino-valachicum, I-II, Ediţie Alin Mihai Gherman, Alba Iulia: Universitatea „1 Decembrie 1918” Lucrări de referinţă Gheorghe Chivu, Emanuela Buză, Alexandra Roman Moraru, (1992). Dicţionarul împrumuturilor latinoromanice în limba română veche (1421-1760), Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Gáldi, Ladislas (1939). Les mots d’origine neo-grecque en roumain á l’epoque des phanariotes, Budapest. Gheţie, Ion (coord.), (1997). Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), Bucureşti: Editura Academiei Române. Gheţie, Ion , Gh. Chivu (coordonatori), (2000). Contribuţii la studiul limbii române literare. Secolul al XVIIIlea (1688-1780), [Cluj-Napoca]: Clusium. Rosetti, Al., B. Cazacu, Liviu Onu, (1971). Istoria limbii române literare, I. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea, Ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Bucureşti: Editura Minerva. Ursu, N.A. (1962). Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, Bucureşti: Editura Ştiinţifică. ABSTRACT The renewal of the lexis of the old Romanian literary language was made, even in the absence of a joint action from the part of the scholars, through the acceptance of numerous borrowings from European languages of culture. Mostly used in translations, but already frequently used by many translators, the Latin-Romance neologisms, belonged, therefore, either to the general vocabulary, or to specialized terminologies. This work has the aim to analyze how this process is reflected in the dictionaries of the old Romanian language.

243

masa vorbitoare decide cine rămâne şi în ce formă. GB). Câţi dintre posesorii şi utilizatorii aparaturii (cu precădere generaţia tânără) ştiu ce este un „bait” sau dacă ar fi mai corect să spun „bit”?! În metrologie. Aşa am aflat că exită pH şi indicatori ai acestuia. cineva îmi va demonstra importanţa acestuia în activităţile cotidiene. Una dintre caracteristicile acestor două tipuri de aparate este capacitatea de a transmite sau stoca o cantitate de informaţii. într-un articol din 1958. De aceea. chiar dacă. statistică şi informatică. Răsfoind o antologie de reclame din perioada interbelică. dar până acum au fost folosiţi doar în domeniile de specialitate. mi-a atras atenţia o diferenţă (pe care nu o observasem până acum) faţă de varianta modernă: producţiile publicitare actuale trec dincolo de sfera utilului şi a eficienţei produsului şi ajung la domenii extreme. ele dau detalii de ordin tehnic. România se bucură de cel mai mare procent al posesorilor de telefoane mobile şi media de vârstă al acestora scade tot mai mult. peste ani. respectiv gigabaiţi (MB. designer. Noţiunea a fost introdusă de către omul de ştiinţă danez S. în anul 1909. cantitatea de informaţie stocată întrun bit de calculator este chiar de 1 b (1 bit). reducând astfel riscul îmbolnăvirii dinţilor noştri. în special. după fiecare masă. Sorensen.ro). este un parametru de măsurarea a bazicităţii sau acidităţii unei soluţii ( 0-7 acid. cool şi lista ar putea continua cu multe alte pagini pline cu astfel de exemple.ro). meating. Astăzi. Articolul de faţă nu îşi propune să urmărească în ce măsură este îndreptăţită utilizarea lor. îşi schimbau culoarea.P. Popescu. un bit este unitatea de măsură pentru cantitatea de informaţie. reclama pentru pastilele sau guma de mestecat Orbit ne avertizează că. în general. Aşadar. în cele din urmă. 7-neutru). A crescut vertiginos şi numărul celor care au acces la un computer. Nu bănuiam atunci că. apar în limbă tot mai multe neologisme. Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi RECLAMĂ ŞI NEOLOGISME Este deja un truism faptul că prin intermediul mass-mediei. 244 . Un bit mai are şi semnificaţia unei celule de memorie a unui calculator care poate conţine doar una din două variante posibile: sau 0. Simbolul unităţii de măsură "bit" este "b" (v. popularizându-i.twist. internet. numit şi bait. de la cuvântul englez byte.pagini_stiinta. Totul este demonstrat ştiinţific şi indicat de graficele prezentate în spot. „pH” este prescurtarea de la "pondus hydrogenii". sau 1. poate intra în concurenţă cu unul deja existent şi. în contact. cu simbolul "O" respectiv "B" (www. Altfel spus. ei sunt folosiţi la scară din ce în ce mai largă. manager. 2002). Termenul a fost introdus de matematicianul şi statisticianul american John Wilder Tuckey ca o prescurtare combinată a cuvintelor engleze binary digit (= cifră binară). folosesc termeni de specialitate. Suntem familiarizaţi cu termeni precum: show. marketing. favorizând apariţia cariilor. utilizatorul cunoaşte sensul lor real. Astăzi. valoarea pH-ului din gură devine acidă. termenii exită de jumătate de secol. prin sublinierea importanţei acestei funcţii.L. job. 7-14 bazic. În şcoala generală priveam cu încântare cum profesoara de chimie combina substanţe incolore care. Un bit este cantitatea de informaţie necesară reducerii la jumatăte a incertitudinii. Deşi se adresează marelui public. determinând o migraţie a acestora către fondul lexical principal. fresh. nu de fiecare dată. Numai Orbit neutralizează valoarea. şi al publicităţii. pentru a exprima concentraţii mici de ioni de hidrogen şi a fost definită ca logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentraţiei ionilor de hidrogen (www. Unitatea de măsură pentru aceasta este 1 bait. O structură de opt biţi formează un octet. Fiecare cuvânt are istoria sa. ci să indice câteva domenii din care provin aceşti termeni. Aparatura modernă lucrează cu multiplii acestei unităţi. mega-.Mihaela CÎRNU. majoritatea din limba engleză. scris pe vremea când lucra cu John von Neumann la proiectarea unor modele timpurii de computere.

adobe. dublu airbag. Tacuma este maşina ideală pentru tine şi familia ta. Un asfel de limbaj ni s-ar fi părut aproape imposibil. a detaliilor de natură ştiinţifică cu rol de artificiu publicitar.tulpina probiotică de bifidobacterium – şi că se află în flora noastră intestinală? Reclama pentru iaurtul Danone încearcă să ne convingă că varianta sa Activia este unică tocmai datorită faptului că are în plus acest bifidus. Sunt inutile astfele de detalii. Trebuie să recunoaştem că progresul tehnicii şi al informaticii ne obligă să ne îmbogăţim vocabularul cu o serie de termeni de specialitate. 245 . Subliniez. intră şi texte de tipul: “Lioton conţine cea mai mare concentraţie a heparinei”. Exemplificator este următorul text de reclamă : “TACUMA îmbină utilul cu plăcutul. sau dispar. Construită respectând cele mai înalte standarde de siguranţă şi având multiple dotări standard. ci ca pe un rezultat al inovaţiilor ştiinţifice. dar ce facem cu ataşare / ataşament? Aşa cum anunţam. Nu lipsită de obstacole este traducerea termenilor (acolo unde este posibil): fişier. acum este aproape obligatoriu. unele aspecte mai izolate sau de scurtă durată abia pot fi urmărite. În Tacuma poţi conduce în stilul tău. într-un spot publicitar. 2008). Noua TACUMA. încât. mulţi termeni trebuie prelucraţi ca atare şi nu traduşi: folder.Asemănător cu acesta. care evoluează atât de rapid. din limbajul ştiinţific. dar folosind metoda schimbării culorii. email. poate. pe care nu ne-am fi dus să-l preluăm dintr-un raport ştiinţific. în iaurt.. funcţionalitate şi putere: Tacuma”. Folosirea lor poate fi dificilă. printre care ABS cu EBD (sistem electronic de distribuţie a forţei de frânare). bogat în calciu. de la Daewoo. dar reclama ne-a adus un termen nou. de asemenea. ştergere. Câţi dintre noi ştiau până acum ce este Bifidus ActiRegularis . în faţa unei mari confruntări: limbajul şi metodologia de lucru. Un simplu utilizator de computer se află. din care cea mai cunoscută a rămas Agentul 007. a fost creată pentru o viaţă dinamică. web. dar mult mai problematică este utilizarea variantei româneşti pentru cineva care a învăţat totul. yahoo. internet. “Acoperişurile BRAMAC oferă accesorii pentru coame. Cineva îi dă un vot de încredere şi îi explică secretul ştiinţific al produsului promovat. el va fi convis de realitatea celor afirmate şi. care ne sunt necesari. Aparatul este ceva între mopul clasic şi aspirator. wireless etc. este spotul pentru săpunul Dove. de natură ştiinţifică. dolii şi racorduri”. înainte ca specialiştii să aibă timp pentru investigarea lor. oricum. mopul H2O. margini şi subventilaţie. însă. închidere centralizată cu sistem de intrare fără cheie şi sistem audio surround de 136 W cu satelit de comandă pe volan. Receptorul primeşte ceva diferit. şi că trebuie încapsulată special (Titirică. sisteme parazăpadă. ci o îngrijeşte cu delicateţe. fereastră. trăită din plin. folosind ca agent de curăţate puterea aburului. printare. adresat marelui public? Este greşită abordarea de acest tip? Experienţa dovedeşte că nu. document. copiere. în programul original. “Combinele frigorifice Samsung cu 30% mai eficiente datorită eficienţei compresorului”. Cred că toată lumea ştie că aceasta este formula chimică a apei. Specialiştii în chimie alimentară spun că această tulpină probiotică nu poate trăi într-un astfel de mediu. aer condiţionat cu reglare automată. Acum beneficiem şi de programare în limba română. de cele mai multe ori în limba engleză. care nu afectează pielea. pe placul copiilor etc. stil. Nu-l mai prezint ca delicios. în limba engleză. nu voi insista asupra acestui aspect al „competiţiei” între termenul străin şi echivalentul său. de la început. Tehnica publicitară este aceeaşi ca în cazul precedent: o abordare total diferită a produsului. In emisiunile teleshoping este prezentat un nou produs. Chiar dacă nu va înţelege anumiţi termeni. google. singurul cu pH neutru. stăpânind motorul de 2000 cm³ şi 129 CP. Interiorul modular şi adaptabil oricărei situaţii de transport împreună cu aspectul exterior rafinat fac din Tacuma o experienţă unică. Preferinţa pentru denumirea produsului poate că doreşte o analogie cu seria filmelor de aventuri. chiar va folosi termenii auziţi. complexitatea fenomenului inovării lingvistice. Tot în această serie. word. Te aşteptăm la orice dealer Daewoo să descoperi ultima combinaţie între siguranţă. în urmă cu douăzeci de ani.

ajunse în posesia unor persoane. 2002. 2008. when reporting news items and marketing and advertising personnel have to consider the emotive power of the words they use.. Din istoria tehnicii. se conturează confuzia creată de astfel de funcţii ale unor aparate performante.. Different people sometimes interpret language in different ways. *** Revista Ştiinţa şi Tehnica. Short Message Service)..9/10 – 2008 Bibliografie electronică: www. pierzându-se relaţia cu etimonul: SMS (engl. decât populaţia din zonele rurale. face posibilă transmiterea de informaţii între două aparate care se află pe aceeaşi undă radio). Cu toţii ne aflăm în faţa unei mari provocări: un număr uriaş de elemente lexicale noi.twist. O scenă plauzibilă în societate română actuală este contextul unui alt spot publicitar: un cuplu mai în vârstă primeşte de la copiii plecaţi în străinătate un telefon mobil cu un bonus: un card de memorie de 2MB. nr.ro ABSTRACT Visual content and design in advertising have a very great impact on the consumer. nu unul bancar. Unul dintre cele două personaje nu a activat funcţia deoarece se teme că prin acest „ştuţ” este ascultat de băieţii cu ochii albaştri (agenţii securităţii). Trecând peste latura umoristică a ultimelor două exemple. 246 .tehnic-auto. Trebuie să dăm dovadă de un foarte bun spirit al limbii. I.ro www. Multimedia Messaging Service). cât şi prin tehnicile publicitare prin care sunt promovate. Prevăzând reacţia anumitor categorii sociale şi de vârstă la astfel de termeni. Craiova : Ed. meşterul zugrav îl cheamă pe ajutorul său. care să se axeze.” De fapt. autorii de reclamă au venit în întâmpinare cu spoturi autoironice. demonstraţia este una practică. atât prin varietatea lor. but it is language that helps people to identify a product and remember it. pentru care şi tehnologia şi terminologia acesteia nu le sunt tocmai pe înţeles. Domeniul alimentelor.ro www. Both the mass media. care ia un burete şi şterge semnele de pe perete cu multă uşurinţă. „bluetooth” – specificaţii bazate pe undele radio pentru reţea wireless personală. Doi posesori de telefoane mobile se întreabă despre „bluştuţ” (engl. The target audience. pe câte un domeniu în parte. iar populaţia din oraşe să deprindă mult mai repede termenii noi. de exemplu: să nu confundăm bibliografia electronică cu cea virtuală (aşa cum se întâmplă în multe lucrări de licenţă). Sitech. în timp ce scrie ceva indescifrabil pe pereţi: ”Deci … moleculele de hidrogen sunt … adică atomii se substituie unii peste altele .pagini_stiinta. să asistăm aproape zilnic la o modificare în plan lexical. Un alt spot porneşte de la darul înnăscut al românilor de a explica prin etimologie populară. al cosmeticelor şi mai ales al produselor tehnice (indiferent de tip) ne obligă.. în aşa fel încât să ştim cum şi când să le folosim.. Acesta explică. They have to take a decision about what to communicate and what to withhold. also attributes meaning to certain words. Dincolo de umorul situaţiei. să explice compoziţia diferită a vopselei. trebuie să recunoaştem natura foarte serioasă a fenomenului cu care ne confruntăm. Acest articol poate fi punctul de plecare pentru noi studii. Ed. Titirică. Viaţa Medicală Românescă. indicat prin apelativul Student. Cei doi sunt foarte dezamăgiţi când află că nu pot schimba câţiva euro de pe acel card. Dicţionar de termeni medicali. dovedită de meşter. L. MMS (engl. ABS (Antiblock Braking System). Aşa cum au demonstrat-o studiile lingvistice de până acum. deoarece era un „alt fel de card”. BIBLIOGRAFIE Popescu. B. Savana cu teflon. Întrebat de clienţii săi de ce este atât de bună vopseaua recomandată şi folosită de el. of course. punctual. este normal ca tinerii să fie mai receptivi la nou.Probabil multe dintre prescurtările folosite acum vor rămâne unităţi lexicale în sine. Murdăria nu pătrunde şi peretele respiră.

urmate de Vocabularul instituţiilor indo-europene. cu evitarea dependenţei totale de limba greacă . Concluziile la care a ajuns É.Dana DINU. unul dintre cei mai influenţi şi mai inovatori lingvişti în cercetarea vocabularului limbilor vechi. Benveniste sunt consecinţa unei abordări metodologice 247 . Marouzeau observă că materialul lexical al latinei „acumulat în cursul unei lungi istorii. dând astfel un impuls favorabil şi promovând o nouă optică asupra cercetărilor. fidel în spirit şi formă vechiului fond originar indo-european. din 1935. din care au avut de câştigat şi cercetările privitoare la lexicul latin. din considerente stilistice şi în mod deosebit din nevoia de expresivitate. 3.un risc real. care începuseră să ocupe un loc din ce în ce mai important în viaţa romanilor. dacă nu ar fi intrat în acţiune forţele centripete ale naţionalismului roman. care reprezintă într-adevăr partea cu cea mai mare mobilitate prin deschiderea către împrumuturi şi înnoiri. dacă se doreşte reprezentarea lor ca unităţi de expresie cărora le corespunde o unitate de concept [2]. al structurării semantice sau al sistematizării morfologice. nu a îmbătrânit”. care a scris o serie de lucrări fundamentale ce au reprezentat o placă turnantă în metodologia de cercetare atât în domeniul vocabularului limbilor vechi. dicţionarele arată că un cuvânt latin acumulează accepţii atât de diverse. Astfel. reuşindu-se păstrarea autenticităţii şi în acelaşi timp înnoirea. numit fondul principal lexical. dar mobilitatea lui trebuie înţeleasă relativ. Latina nu face excepţie de la aceste tendinţe cu caracter general. Sporirea numărului unităţilor lexicale prin mijloacele interne a fost un proces în continuă creştere atât în latina populară. Studiile sale Origines et la formation des noms en indo-européen. al penetrabilităţii din partea limbilor cu care vine în contact şi al calităţii împrumuturilor. prin contribuţia celor mai valoroşi autori. cât şi în latina cultă. să metamorfozeze sau să asimileze elemente alogene. pe de altă parte. conservator. lexicul reflectă cel mai prompt dinamica societăţii. Un rol important în această situaţie îl au scriitorii. Sinonimia şi supletismul sunt modalităţi importante de sporire a resurselor semantice ale vocabularului latin şi de aici decurge dificultatea. inerentă. Studiul lexicului latin îşi are rădăcinile în antichitate. ci i-au oferit „un supliment de resurse” [1]. definiţia iniţială suferind numeroase extinderi. dar constituirea disciplinei specifice este de dată mult mai recentă. Benveniste. pe de o parte. de a împrumuta masiv din greacă termenii atât de necesari pentru a exprima activităţile intelectuale. Studiul istoric al vocabularului pune în evidenţă influenţa directă pe care o are asupra lui evoluţia culturii materiale şi spirituale. foarte stabil şi de aceea mult mai greu penetrabil decât masa vocabularului. Stratificarea cronologică a vocabularului îi dezvăluie. multiplicări. Vocabularul este compartimentul limbii cel mai sensibil şi cel mai deschis spre fenomenele extralingvistice şi de aceea se spune că este cel mai mobil. şi Noms d'agent et noms d'action en indo-européen. din 1948. sub diverse aspecte: al capacităţii de a-şi amplifica inventarul de unităţi prin generare interioară. pentru că „inovaţiile succesive” nu l-au substituit.0. dar şi tentaţiei. şi. corecţii sau particularizări care atomizează sensul. au fost puse în acţiune resursele interne ale latinei. Există nucleul „dur”. Latina cultă s-a aflat într-o situaţie specială în perioada de emergenţă a literaturii – înţelegând prin literatură atât textele propriu-zis literare cât şi textele neliterare. compozit. caracterul deschis. 2. El a combinat metoda structurală cu un interes mai mare pentru valoarea semantică a cuvântului construit şi a constituenţilor lui. în 1969. J. a definirii sensului cuvintelor în dicţionar. cât şi în cel al lingvisticii generale. caracterul stabil. capabil să aglutineze. încât sensurile unuia şi aceluiaşi cuvânt ajung chiar să se opună în diverse contexte. încearcă să ajungă la rezultate privind stadiul pre-istoric al limbilor indo-europene pornind de la datele oferite de limbile atestate. pentru că este vizibilă o diferenţă de reactivitate a componentelor sale. când scriitorii acuzau indigenţa graiului străbun. precum cele filosofice sau retorice -. Universitatea din Craiova ASPECTE ALE CREAŢIEI LEXICALE ÎN LATINĂ Dintre toate compartimentele limbii.0. O contribuţie notabilă i se datorează É. restrângeri. Ei s-au străduit să facă faţă presiunii. 1.0. Adesea. care menţin în stare activă cuvinte ori activează latenţe semantice.

adică o unitate cognitivă (subl. Percepţia pe care o are locutorul despre unităţile minimale pertinente se bazează pe asociaţiile pe care este capabil să le facă cu ceea ce a memorat din restul lexicului. De aceea. Martinet face distincţie între moneme. care permit lematizarea aproape exhaustivă a cuvintelor din textele latine. „în locul definiţiilor moderne ale cuvintelor” preferă „totuşi definiţia numelui formulată de Aristotel”. Astfel. interesul lingviştilor se va muta „de pe derivat pe sufix. hippos nu semnifică nimic prin el însuşi. semantic al elementului de derivare”. Eugeniu Coseriu acceptă definiţia «a minimum free form» propusă de L. în ea însăşi. ceea ce el percepe ca o unitate minimală pertinentă. Bloomfield şi consideră că „noţiunea de cuvânt” este „intuitiv stabilită”. „dintr-o slăbiciune euristică şi metodologică” [4].2. orice cuvânt este egal cu un morfem sau cu un ansamblu de morfeme” [5]. completă în ea însăşi. faptul de a fi verb sau predicat al unei fraze.: „iūdicāmus integrează morfemele iū-dic-ā-mus…. datorită căreia se poate pune în evidenţă cu mai multă acurateţe traseul diacronic al categoriilor derivaţionale active în latină în anumite perioade. care oferă teoria morfemului.0. 4. în cele din urmă. de fapt. definiţie pe care o consideră „aplicabilă cuvântului în general şi care se bazează pe criteriul indivizibilităţii cuvântului ca semn care presupune un semnificant şi un semnificat: „numele este o glăsuire semnificativă pe bază de convenţie. Beneficiilor conceptuale şi metodologice ale lingvisticii moderne li se adaugă baze de date amplificate de tehnologiile informatice moderne aplicate în laboratoarele de analiză lingvistică. cât şi a sensurilor sufixelor din sistemul derivaţional al limbilor indo-europene. În acest fel. atunci x este y” [9]. el demonstrează convingător ca un cuvânt este o structură care se supune unor reguli bine definite de funcţia fiecărei componente. decât «cuvintele gramaticale» şi nu «cuvintele lexicale»”. A. după cum subliniază Chantal Kircher-Durand. devine posibilă o abordare mai comprehensivă a succesiunii palierelor sincronice. Cuvântul este considerat o „noţiune complexă şi ambiguă”. căci în Kalippos. posibilitatea de a aduce o precizare. 3. este lipsit criterii operaţionale de definire. 4. prin orientarea interesului către analiza atât a funcţiilor. Totuşi. o funcţie sintactică completă”. care sunt cele care „apar în gramatică”. în care nicio parte izolată nu este semnificativă. 248 . 4. trecând de la asociabilitate la identitate. Acest tip de analiză a lexicului din perspectiva derivării cu sufixe îi pune într-o lumină mai clară structurarea morfologică şi semantică. cuvântul poate fi definit prin „capacitatea sa de a integra morfeme”. Pierre Swiggers exclude eficacitatea definirii semantice a cuvântului şi se îndreaptă spre morfologie şi sintaxă. pentru că „dificultăţile empirice foarte felurite referitoare la delimitarea cuvintelor nu privesc.1. mea). mea) că este cuvântul. între care trebuie amintită semantica structurală a lui Eugeniu Coseriu. Prin monem înţelege ceea ce alţi lingvişti numesc morfem. Spre o definire asemănătoare se îndreaptă şi Michèle Fruyt când spune: „Cuvântul este ceea ce subiectul vorbitor crede (subl. [3]. 4. de pe semnificatul global al derivatului pe semnificatul sintactic şi. în ciuda multitudinii definiţiilor propuse. Există şi alte contribuţii teoretice inovatoare în domeniul lexicologiei pe care le-a fructificat lingvistica latină. pe care le numeşte lexeme care „îşi au locul în dicţionar şi nu în gramatică”. 2. prin care Pierre Swiggers înţelege: „1. Prin urmare. dar niciunul dintre aceste morfeme nu poate lua locul ansamblului” şi nici nu poate „integra la rândul lui alte morfeme” [6]. două elemente asociabile fiind asimilate unul altuia: dacă x este asociabil cu y. de ex. şi morfeme. André Martinet numeşte cuvântul „o sintagmă autonomă formată din moneme neseparabile” [10]. pentru că. posibilitatea de a fi subiect sau obiect al unui verb. ca în expresia kalós híppos «cal frumos»” [8].structuraliste mai flexibile decât cele din perioada iniţială a structuralismului. în opoziţie cu unităţile funcţionale ale lingviştilor.3. asupra conţinutului actanţial” [7]. citându-l pe Guy Serbat. înţeles ca „unitate care nu este niciodată mai mare decât cuvântul. cu alte cuvinte. Din acel moment. Cuvântul poate fi definit ca „o entitate (de integrare morfematică) care integrează.

În lucrările de specialitate s-au încetăţenit denumirile bazelor ca „desubstantivale”. ci unitate semnificativă minimală [16]. este probabil că aşa s-au petrecut lucrurile. şi a căror comutare se face în bloc. cuvântul poate fi analizat sau nu în unităţi inferioare. şi de aceea se numesc simple. unele cuvinte sunt neanalizabile sau nedecompozabile. Exemplul pe care îl dă Christian Touratier pentru a Error! Bookmark not defined. pe radicalele orā. de pildă. Dar. Solidaritatea constă în ordinea fixă a constituenţilor. indicând provenienţa. „căţui. pentru că sunt compuse din două sau mai multe morfeme. Africānus.(de la tūs „tămâie”) şi creează aşa numitele substantive mediative. iar altele sunt analizabile. Lexicologia latină operează cu o terminologie complexă şi nuanţată. sufixul -tor ataşat radicalelor verbale ora. Baza scapă constrângerilor categoriale. 5. dar hūmānus „este absolut imposibil să fie segmentat în *hūm. demonstra această afirmaţie este cuvântul hūmānus.0. „deadjectivale”. şi se numesc construite (derivate sau compuse). este posibilă datorită relaţiilor paradigmatice contrastante pe care le angajează cuvintele. Deci. nu corespund unor unităţi semnificative diferite” [15]. care nu pot fi separaţi. numite morfeme. pentru că sunt monomorfematice.creează substantivele orātor şi āctor. cu alte cuvinte.şi -ānus” pentru că hŭm(us) are -ŭ-. sal. cădelniţă”. derivatele cu sufix sunt numite sinteme cu sufix de către Christian Touratier. Identificarea şi analiza morfemelor. Sufixul -ān(us) formează în latina clasică adjective de la o bază toponimică. dar cu sufixul -men se poate crea numai pe radicalul ag-: agmen. Cuvântul este unitatea morfosintactică constitutivă unei sintagme. Un aspect teoretic important în creaţia lexicală latină este cel privitor la baza de derivare.1. care reprezintă. asocierea unei componente sonore cu o semnificaţie. Romānus.4. termen aparţinând lui Guy Serbat [13]. la nivel sincronic. lexem de sosire (numit derivat) [14]. precum sed. spre deosebire de sufixele flexionale. prin operaţia de segmentare. la rândul lor. 6. Aşa cum am văzut. într-un derivat precum turibulumError! Bookmark not defined. pentru că îl socoteşte neconform cu realitatea lingvistică corespunzătoare epocii în care au fost create cuvintele şi propune denumirea acestora ca baze „prenominale”. la rândul ei constituită din morfeme solidare [11]. este ataşat bazei nominale turi. care fac parte din paradigme predictibile.4. fiind doar purtătoare de sens. hūmānus nu poate fi considerat sintem. Ca semn lingvistic autonom şi unitar.sau ag. deci. Dintre procedeele de îmbogăţire a vocabularului. ca şi oppidānus. latina manifestă preferinţă pentru derivarea sufixală.. Raporturile interne dintre constituenţii derivatului sunt „pur semantice”. Păstrarea vechii denominări reprezintă doar efectul inerţiei şi nu are corespondent în realitate. ad. care adoptă definiţia lui Michèle Fruyt în ceea ce le priveşte: . Caracterul unitar al cuvântului în planul semnificantului se referă la componenta fonică stabilă în mod obligatoriu şi prezentă în toate formele lui flexionare. ca asociere între un semnificat şi un semnificant. în opinia lingvistului. care duce cu gândul la derivarea din hum(us) cu sufixul -ān(us) şi.. me. 6. dat fiind că ele aparţin unui nivel noţional anterior demarcării în părţi de vorbire [12]. „deverbale”.2. Prin urmare. iar sufixul -bulum este ataşat de regulă unui radical verbal. El atrage atenţia asupra faptului că sintemul este analizabil în două sau mai multe unităţi semnificative minimale care se comportă ca un singur morfem şi nu trebuie confundat cu „morfemul al cărui semnificat este formal segmentabil. Sufixele fac parte din paradigmele nepredictibile. cu sufixul -tor se pot crea orātor şi āctor.0.şi ag-. „preadjectivale” şi „preverbale”. Aceasta reprezintă principalul instrument al creaţiei lexicale latineşti. la nivel diacronic. cf. Sufixul este un indicator al clasei sintactice a derivatului. sau care denumesc instrumente. dar nu şi pe orā-: *oramen. fapt asupra căruia Guy Serbat revine cu insistenţă în lucrările sale.cele care adaugă unui lexem de pornire (numit bază de derivare) un morfem legat (numit sufix). 249 . care ajung la un nou lexem . dar ale cărui segmente nu pot fi creditate cu un sens precis şi. cras Error! Bookmark not defined. atât în sens concret cât şi în sens general. Astfel. 6.

Elemente de lingvistică generală. identificarea acelor „monştri lexicali”. derivat din Septentriōn-. Formaţiile orātor. de tipul turibulum – despre care vorbeşte Manu Leumann şi. Peeters. [10] André Martinet. Peeters. sau fānāticus. 61-62. care o citează pe M. de tipul Romānus. Derivarea denominală cu acest sufix demonstrează că. Explicaţia acestei multitudini de variante ale sufixelor se află într-un fapt de natură fonetică. Fruyt) vorbesc despre „motivare internă” sau de „semimotivare” a lexemelor în cadrul cărora este motivat doar un element. holitor „grădinar”. Louvain. juridic sau literar. Kircher-Durand în lucrarea citată. p. a fost analizat ca Septentri-ōnālis. Septentriōnālis. Studiile recente privitoare la derivarea sufixală acordă mai multă atenţie decât cele din trecut aspectelor stilistice care determină selecţia sufixelor. şi al celor derivate cu sufixul –ensis care înseamnă „locuitor al”.3. În analiza semantică a derivatului este luată în calcul şi componenta subiectivă care orientează selectarea unui anumit sufix. deoarece se prezintă sub diferite variante sau alomorfe. Cercetările ultimelor decenii asupra creaţiei lexicale latine prin derivarea cu sufixe sunt mai realiste. p. [9] Michèle Fruyt. 250 . cum sunt cele care caracterizează registrele specifice domeniilor agricol. Marouzeau. 57. Sufixele de derivare pot fi dificil de delimitat. cum se întâmplă în cazul diminutivelor. cu semantismul „originar din”. NOTE [1] J. [6] Ibidem. [5] Ibidem. Actes du Xe Colloque International de Linguistique Latine. 57. édités par Claude Moussy. De aceea. [7] Ibidem. mai flexibile. p. derivat de la fānum. 6. „Pentru o semantică diacronică structurală”. care este derivat cu sufixul -āticus obţinut prin falsă analiză după modelul siluāticus creat pe baza silua [19]. în De lingua Latina novae quaestiones. în Études de linguistique générale et de linguistique latine offertes en hommage à Guy Serbat. în cazul adjectivelor derivate cu sufixul -ānus. În cazul derivatelor gladiātor „gladiator”. 152. bazele de derivare sunt nominale şi au ataşate alomorfele -ātor şi -itor. uiātor „călător”. traducere şi adaptare la limba română de Paul Miclău. « Réflexions sur la notion de mot en latin: les verbes du type calefacio ». deci reprezintă un singur morfem lexical. dar şi într-unul de natură psihologică. ]3] Chantal Kircher-Durand. Paris: Librairie C. după cum apreciază C. Astfel. La création lexicale. Klincksieck. [2] Ibidem. Error! Bookmark not defined. Quelques aspects de la formation du latin littéraire. p. de exemplu. 248. 6. Lavency. care s-ar ivi la întâlnirea finalei bazei de derivare cu iniţiala sufixului. Fruyt [18]. a căror opoziţie poate fi neutralizată de preferinţa vorbitorilor de a utiliza unul singur pentru a exprima ambele sensuri. actor sunt deverbale cu sufixul de agent –tor. mai puţin dogmatice şi. care indică persoana care face acţiunea exprimată de bază. 9.În cazuri ca acesta. 1970. [8] Eugeniu Coseriu. în cadrul derivatului. 7. p. se vorbeşte despre opacitatea unor forme derivate care „trădează prioritatea semantică a derivatului asupra constituenţilor” [17]. 93. traducere românească de Elena Slave. Tome X. astfel.4. Paris.0. 19-23 avril 1999. în Antologie de semantică. pe urmele lui. La formation des noms par dérivation suffixale. [4] Pierre Swiggers (1987) « Le mot: unité d’intégration ». textes réunis par Sylvie Mellet. şi anume evitarea succesiunii a două consoane. mai dispuse să vadă tendinţe decât să formuleze legi. după părerea lui M. Grammaire fondamentale du latin. funditor „prăştiaş”. se petrece un transfer semantic dinspre radical spre sufix care preia semnificatul „prevăzut cu activitate” (doué d'activité) [20]. Analiza unor forme derivate evidenţiază faptul că „subiectul vorbitor situează frontiera morfemului într-un loc diferit de cel impus de istoria limbii”. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. tipul Atheniensis. alţii însă (Christian Touratier) apreciază că asemenea cuvinte sunt nedecompozabile la nivel morfematic. Guy Serbat – face necesare corectarea şi revizuirea unor concepţii mai vechi cu privire la regulile care guvernează selecţia sufixelor de către locutori. Paris-Sèvres. 1976. Pe de altă parte. unii lingvişti (M. celălalt definindu-se negativ. Un alt aspect al creaţiei lexicale latine este cel al convergenţei sufixale constatate. p. p. după cum rezultă din derivatul Meridiōnālis construit de la baza meridiēs plus sufixul -ōnālis.

to the semantic one of the derivative element”. p. « Turibulum – esquisse d’une théorie sur le signifié des suffixes de dérivation ». Esquisse d'une histoire de la langue latine. în Opera disiecta. p. André (1970). « Le mot: unité d’intégration ». 63-72 [13] Guy Serbat. Marouzeau. Paris : Librairie Hachette. în Linguistique latine et linguistique générale. p. p. « Turibulum – esquisse d’une théorie sur le signifié des suffixes de dérivation ».[11] Marius Lavency (1997). [14] Christian Touratier. Elemente de lingvistică generală. 63-72. Travaux de linguistique générale. Guy (2001). Grammaire latine. Nevertheless. Swiggers. VSVS. 2001. 17. Bucureşti: Tipografia Universităţii Bucureşti. în Études de linguistique générale et de linguistique latine offertes en hommage à Guy Serbat. [18] Ibidem. Louvain-Paris. Lavency. Chantal (textes rassemblés et édités par) (2002). Actes du Xe Colloque International de Linguistique Latine. Louvain. Grammaire latine. en Linguistique latine et linguistique générale. the discipline of Latin lexicology as such is of relatively recent date. « Les dérivés nondéverbaux en –tor (-trix) ». Meillet. Kircher-Durand. în Antologie de semantică.Neuve. p. Louvain. Paris : Peeters. în Opera disiecta. Grammaire fondamentale du latin. cit. Description du latin classique en vue de la lecture des auteurs. p. (1928). [15] Ibidem. as well as in Classical Latin. 242-324. p. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. BIBLIOGRAFIE Coseriu. [12] Guy Serbat. Deuxième édition. Louvain-la Neuve : Peeters. Benveniste. For the most part. Travaux de linguistique générale. starting from the meaning of the lexemes reveals the semantic structure of the vocabulary of one particular language. Marius (1997). 312. édités par Claude Moussy. ABSTRACT This article intends to take a closer look at some aspects of Latin lexicology and lexical creation in Latin. 465-478. Eugeniu (1976). [16] Ibidem. Touratier. Syntaxe latine. p. p. Serbat. 12. Tome IX. Christian (1994). New perspectives are opened by the structural semantics elaborated by Eugeniu Coseriu who. following its inclusion in the scientific framework of the structural linguistics in the first three decades of the twentieth century. A. VSVS. [19] Ibidem. The increase of the number of lexical unities through internal resources constituted a permanent process in Vulgar Latin. (1949). Louvain-la Neuve : Peeters. de langue et littérature latines. Guy (2001). p. 81-94. traducere românească de Elena Slave. Subsequently the linguists’ focus will shift “from derivative to suffix. as the French linguist Guy Serbat observes. p. Quelques aspects de la formation du latin littéraire. [20] Guy Serbat. p.. 499-534. p. Éditions Peeters. Éditions Peeters. 251 . who produced some fundamental writings later to become milestones in this branch of investigation. La création lexicale: La formation des noms par dérivation suffixale. Peeters. « Les dérivés nondéverbaux en –tor (-trix) ». p. J. The study of the Latin vocabulary was and still is one of the most interesting fields of Latin linguistics and has generated a formidable scientific literature. Paris: Librairie C. 1994.Paris. 19-23 avril 1999. 534. în De lingua Latina novae quaestiones. Lovain-la. Deuxième édition. în Opera disiecta. Pierre (1987). „Pentru o semantică diacronică structurală”. 310. in more recent decennia these modern theoretical and methodological reference points have successfully redirected the research towards the Latin lexicon. « La dérivation nominale ». Louvain-la Neuve. Fruyt. Klincksieck. Travaux de linguistique générale. Description du latin classique en vue de la lecture des auteurs. traducere şi adaptare la limba română de Paul Miclău.Paris. Peeters. 465-478. He also convincingly succeeds in proving that the word is a structure submitted to a set of rules governed by the function of each of its components. Martinet. Syntaxe latine. Louvain : Peeters. de langue et littérature latines. de langue et littérature latines. Serbat. He shows an increased interest for the comprehension and analysis of the functions and meanings of suffixes belonging to the derivational system of Indo-European languages. « Réflexions sur la notion de mot en latin: les verbes du type calefacio ». « La dérivation nominale ». 311 [17] Marius Lavency. Louvain-la-Neuve : Peeters. Éditions Peeters. Paris-Sèvres : Peeters. Serbat. în Opera disiecta. 57-66. op. from the general meaning of the derivative to the syntactic meaning and finally. Michèle (2001). One of the most important contributions to the innovation of the study of the vocabulary of the ancient languages is that of É. Guy (1988). textes réunis par Sylvie Mellet.

. nu sunt identificabile. DER etc... Graur. este menţionat termenul anasin „bătăuş”.. Galaţi TERMENI ÎNVECHIŢI DE ORIGINE TURCĂ – CONSTITUENŢI AI FRAZEOLOGISMELOR ACTUALE Limba română contemporană păstrează în varianta sa colocvială. a acestor cuvinte nu se poate susţine cât timp ele sunt identificate nu numai în română.. că-l fac arşice. baccea etc.când te izbesc te fac arşice.M. „Iară eu amandea pe uşă afară. nicidecum!”. Volceanov.adam babadam. Ni se pare însă că originea sa turcească este indubitabilă. cu aceeaşi formă şi acelaşi sens. . în a căror componenţă identificăm o terminologie de origine turcă. fie în expresia „ei aş!” „nu zău”. pătrunsă de cele mai multe ori prin intermediul limbii populare. Dintre acestea.aş! < tc. echivalentă cu „a face aşchii”. altele rămân graţie unor texte literare de inspiraţie folclorică. / Un lup înnărăvit la piei de oaie. în limba turcă adam babadam înseamnă „din moşi-strămoşi” (baba este termenul politicos de adresare pentru o persoană mai în vârstă de sex masculin. Originea expresivă. „a face praf”.. cu forme şi mai ales cu sensuri obscure pentru vorbitorul de azi. unul din multele expemple de frazeologisme rimate ale limbii române. Astaloş).amandea! < tc. 252 . Iogu. Expresia are sensul „de când e lumea şi pământul” şi nu „de pe timpul lui Adam”.Cătălin ENICĂ. Este corespondentul masculinului baba sân şi apare mai ales în formulări conotate negativ. aşa ni-era obiceiul să facem la scăldat de când Adam Babadam. cu atât mai mult cu cât limba turcă însăşi uzitează foarte des expresiile rimate. Universitatea „Dunărea de Jos”. dar cu o semantică bogată şi o mare expresivitate în contextele în care se inserează. ceat pat etc. Am ales dintre acestea o serie de frazeologisme pe care le-am considerat mai interesante prin raportarea la contextele diagnostic în care au fost reperate: . o serie de expresii. . etimologiile identificate în DA. Zamfirescu). o parte sunt total uitate. în grai şi suflet.” (Ion Creangă). bărbat”.. beletristic.): „. compus în care identificăm tc. şi babalâc. înregistrat fie singur. După acelaşi tipar au fost create mai multe turcisme compuse. „a zdrobi” etc.. astragal”.anasâna < tc. âmande! ~ iagmande. Ar fi totuşi de luat în considerare şi compunerea hemen + dek „până ce.” (Ion Creangă). a căror origine ne este necunoscută de obicei.” (Tudor George). îi identifică etimonul hemende „şi imediat”.. în care baş are rolul de a amplifica negaţia: „Aş baş. TDRG. hâşa „da de unde!. . La G. Mai mulţi cercetători.” (Eugen Barbu) „.: „Să nu mă-nfurie. Apare frecvent în expresia argotică „a face arşice”. printre care şi Al.” (Emanoil Bucuţa). anasını (ana sın „mater eius”) înseamnă „cu forţa. publicistic etc. în Dicţionarul de cuvinte argotice. aman zaman.” sau „până la.” (G. cu sensul „fuga!”: Pentru acest termen. pătrunse ca atare în limba română. aşık „os de la piciorul mielului. dar şi în stilurile cele mai permisive. printre care adam babadam. adam „om. menţionat anterior. aşa cum apare în majoritatea dicţionarelor şi interpretat la unii critici. ci şi în limbile de origine. onomatopiecă.. „Iar o iei cu anasâna. cu de-a sila”: „Numitul pare-a fi cu anasâna. îl consideră creaţie expresivă.. în cazul nostru identificându-se un aş baş. ala bala.” . v. în fine un număr însemnat de turcisme este semnalat în expresiile colocviale. obţinut evident prin derivare regresivă şi deviere semantică din anasâna.arşic < tc.. deloc! râse de la locu-i fata..” (G.

cacciocavallo): „...” (Eugen Barbu).” (Ioan Groşan). ... bahşiş (înregistrat deja în Codex cumanicus. limbajul vulgar etc. „Luna ese găurită dup-o turlă.” (Ioan Groşan). ţie-ţi sare bâzdâcul... caracterizează vocabularul meseriilor..” (Romulus Vulpescu).berechet < tc.. bei cât te ţin balamalele. „Scos din balamale din această ispită neaşteptată. „Vreo două pungi de bani. De aici derivă sensurile contextuale ale unor expresii. başka „alt. precum locuţiunile adjectivale: „. se întinseseră şi ceilalţi la caşcaval. başca < tc. pe care nicio balamauă / Nu mi-l mai ţine.” (L.” (Gabriela Adameşteanu).. părul meu de başca. 253 ..” (Fănş Neagu). desemnând încheieturile.” (Eugen Barbu) ori locuţiuni verbale: „.. .bacşiş < tc.” (Damian Stănoiu).bei < tc... am dus-o ca beii. istericale”) apare în frazeologisme diverse. ca bacşiş/ Pus în palma unui nor.” (Eugen Barbu).. mai ales în variantele care cultivă sensurile peiorative: argoul.. . pe deasupra”: „Erau peste treizeci [de cai]..bâzdâc < tc. kaşkaval „sortiment de brânză” (cf. tinereţe cu bâzdâc. nobil turc sau de altă origine”. .” (G.balama < tc. başca mărunţişul.. kalıp „calapod. „. „a-l ţine balamalele” („puterile”) sau „muiat din balamale” („obosit. Arcade). „Om şui. După cum se observă. M. bey „prinţ. „Având noi timp berechet. bızdık „puşti” (fig.. „ca bimbaşa Sava” ori ca biblicul „în sânul lui Avram”: „. tighel – de la croitori etc.. bereket „belşug. dată fiind plasticitatea sa deosebită. precum „scos din balamale” („scos din ţâţâni sau din sărite”). baglama „dispozitiv de închidere-deschidere”. chiar statura sau constituţia individului. başca mânji şi cârlani. dar şi în beletristica de calitate.” (Mircea Cărtărescu). Astaloş). este consemnat încă din Codex cumanicus.” (Fănuş Neagu)..: „Că era salon deschis cu bacşişu de împins.. ca şi cherestea.” (Nicolae Filimon). termenul.” (Vasile Alecsandri) sau „. altă”. mai ales în variantă ironică: „. Este evident că sensul cuvântului a fost transferat dinspre inanimate către anatomia umană. .” (Zaharia Stancu)... a da etc. „toană. capriciu.caşcaval < tc.” (Ion Creangă).. cum se dă bacşiş.. tipar” este consemnat în expresii de tipul „pe un calâp” sau „dintr-un calâp” („de acelaşi soi”.. conducător. pe care tradiţia le-a cultivat. de altfel popular şi frecvent. .. articulaţiile. it. după a lua. başca ce a mai forfecat pe de lături. Toţi aceşti termeni devin expresivi şi metaforici în expresii pitoreşti. iar unul din sensurile de astăzi este cel originar „în plus.calâp < tc. „Pe furiş. istovit”).” (Şerban Foarţă)... Reprezintă idealul existenţial sinonim cu expresii precum „ca un paşă”.. „Vreau să mă întind la caşcaval.. pe furiş. cerbul dormea ca un bei. Mai rar este înregistrat în formulări precum: „de başca”: „. preluat tot de la meşteşugari. sau perdaf – de la frizeri. „de aceeaşi teapă”): „Toţi dintr-un calâp scoşi.. cu sensul de „răsplată pentru scrib”) apare într-o serie de expresii în poziţie postverbală. abundenţă”: „Spor şi berechet să ne dea Dumnezeu!” (Tudor Muşatescu). este foarte expresiv.

” (Fănuş Neagu). în expresia „a trage dulapul”.)... „Aici apoi întoarce chichiţe şi dulapuri. bahmeţii se răsfirau în dezghinuri.” (Anton Bacalbaşa). deoarece sensul respectivului verb este „a scufunda”. În română are două sensuri principale: 1. desemnează. „Şi regimul cu guvernul azi dau ţara în dulap. are Tinculina Gaiduri o căţeluşă în dârdoră. Este de fapt un calc lingvistic după tc. Identificarea semnificaţiei corecte se poate realiza graţie unui alt excerpt din literatura beletristică: „. O. şiretlic. cu sensul primar: „.” (G..).” (Mateiu I. „. Considerăm că nu provine din verbul turcesc daldırmak. lovit de dambla..” (Eugen Barbu). de obicei. Are mai ales semnificaţia figurată de viclenie. dar şi metaforic: „. Cu semnificaţia din cea de-a doua serie este înregistrat într-o largă gamă de contexte: „. . iar la animale marchează perioada rutului: „. să te grăbeşti să-ţi faci damblaua.. ceartă”. Apare frecvent în expresii depreciative: „Am rămas cu ciurucurile. .” (Ibid. desemnându-l pe amatorul de câştiguri facile. Din chilipir este derivat chilipirgiu. dizgin „hăţuri.. cu piciorul sau cu frâul. confundate de obicei în română.. Etimonul corect este dırdır „trăncăneală. considerând că dezghin provine prin derivare regresivă şi palatalizare din verbul a dezbina. .. orice îndemn al calului.. dolap cevirmek..” (Mihail Sadoveanu).” (N. „A fi în dardor” se referă la activitatea febrilă... Astăzi se foloseşte foarte puţin cu sensul originar.dardăr. Astfel se explică şi sensul actual „lovitură de genunchi sau de pinteni dată calului”. Orăşanu). „.chilipir < tc.. Teodoreanu). În română. marginalizate în societate: „Ciurucurile treceau afară la munca grădinilor.. Ca şi edec. 2. „boală”. „a se întinde la caşcaval” înseamnă „a dori mai mult decât îţi este permis”.. „a sta la dârdoră” e sinonim cu „a sta la palavre sau la taclale”. „a râvni (fără merit) la ce nu ai”. În consecinţă. sporovăială. sensul evoluând către orice profit neaşteptat sau câştig uşor (şi nemeritat): „Ce chilipir mai căutase. Este înregostrat încă din Codex cumanicus ca termen care desmenează genunchiul calului sau pe cel al omului.. aşa cum se menţionează în MDA.. sinonimă cu „a juca un renghi” sau cu „a trage sforile”. T... În limba turcă se înregistrează două cuvinte cu forma dulap. Cel la care ne referim este dolap „scrânciob”. frazeologism cu aceeaşi semnificaţie: „Eram tare şi mare şi meşter la dulap. Odobescu). Cu primul sens este înregistrat frecvent mai ales în limbajul popular: „. kelepir însemna la origine „marfă ieftină (de ocazie)”.” (Ibid. Este înregistrat în literatura istorică. persoanele fără valoare. molima versificării se întinsese teribel.” (Al.” (Ibid. damblaua lui Cosma era să aibă buluc de lume. în română sensul evoluează către „lucru de nimic. Dicţionarele noastre ignoră această sursă. çürük „stricat. damla „apoplexie”.dezghin < tc. cu varianta dârdoră. Astaloş).. frâu”.... 254 . Caragiale)... termen cu sens depreciativ.dambla < tc. ca mojicul la caşcaval.. bâţâită de damblale. fără valoare”..„A se întinde la caşcaval” este interpretat de multe ori greşit prin confuzie cu altă expresie uzuală „a se întinde precum caşcavalul prăjit”. carnea moale. ceea ce pare puţin probabil. la grabă... „pasiune sau viciu”.” (Al.” (Gabriela Adameşteanu).ciuruc < tc. prin extensie. prin personificare.” (Horia Gârbea).dulap. În unele dicţionare nu este înregistrat. . în altele apare cu etimologie necunoscută sau de origine bulgară...) .. viciat”. . hai deci să dăm dezghin fantaziei.

niciun pic”. giurgină < tc. simpatic”. mai ţii minte hogeacul d-altădat?” (Mircea Cărtărescu). Înseamnă „deloc. iar în literatură. hogeac sau ogeac) < tc. plata în sens negativ”): „Când răsare [nenorocirea].hatâr < tc. . unsuroasă.. îl cunoşteai mai de mult? / . prin extensie referindu-se pur şi simplu la picioare.fetvea < tc.”. toate giugiuc. Este înregistrat încă din Codex cumanicus cu sensul „nimic”. un târg întreg îl juca giurgiuna....” (Romulus Vulpescu). Literatura cultivă mai ales în stilul ironic acest cuvânt: „..giol < tc.hici.” (Horia Gârbea) .. retras....” (lit. în contexte satirice: „. „. ocak.. devenit la noi bigi-bigi. În română capătă sensul figurat „gingaş.laf < tc.giurgiună.” . drăguţ”: „. „. „mai abitir ca”).gigea < tc.. grea. Este consemnat în expresii argotice şi vulgare de tipul „a da la gioale” (vezi G. gigea. Şi-şi retează gioalele dacă-i put picioarele. care în turcă comunică deja ideea de mai mult.Elvira.... curcına „dans comic”.. poftă”: Ei. cici „nostim. cu var. când o duceam la hogeac/ Îmi spunea că-i sunt prea drag.. cücük „mugure”. prin extensie ironică..Ba... „Ba cât hăciu. drăguţ. faceţi-mi hatârul şi lăsaţi-mi mâinile libere. . Volceanov. bazându-se pe frecvenţa mare a termenului în comunicarea infantilă.” (Eugen Barbu). termenul începând să desemneze vatra. hornul sau coşul. gingirlie „cafea cu caimac” sau compusul gigi-bigi.” (G.. Respectivul dicţionar neglijează însă cuvintele cu aceeaşi rădăcină existente în turcă şi desemnând realităţi cu aceeaşi semnificaţie: gigim „ţesătură orientală”..).. Circulă în română mai ales în sintagma „aşi lua fetveaua” („pedeapsa. çül. iar hatâr nu înseamnă numai „favoare sau concesie”.. româna nu-l împrumută astfel... al întâlnirilor (amoroase): „. dumnealor se apucaseră la lafuri. în română se foloseşte mai ales la plural cu sensul de încheieturi ale picioarelor..hogeag (cu var. ce vrei. Dicţionarul de cuvinte argotice). „a satisface”. este consemnat mai ales în expresia „a sta la lafuri” şi în echivalentele ei: „. hatır „favoare”: „. desfrânare”: „. a cărui semnificaţie originară este „cu formă frumoasă”. DER îl consideră creaţie expresivă din limbajul copiilor. Este un cuvânt foarte vechi care avea la început sensul de „adăpost.” (Mateiu I. lıf „palavră. eventual militar”. iar astăzi. cât hăciu [decloc]. L-am identificat în textele lui Vasile Alecsandri: „.. În română circulă şi cu formele alterate hăci sau hâci.. Această semnificaţie s-a nuanţat mai apoi. Turca l-a luat din limba persană cu forma heçi. vorbărie”. el grăia păsăreşte..giugiuc < tc.. 255 .. Două fete din Agigea/ Amândouă tare gigea. Caragiale) . ţi-ai luat fetveaua. plăcere. ci şi „toană. Interesant este faptul că. În limbajul nepretenţios „a face hatârul cuiva” înseamnă „a-i face pe plac”. deşi în turcă are sens superlativ. bre!” (Gala Galaction) .” (Fănuş Neagu). pop. mi-am făcut hatârul. o cărticică groasă. prin extensie „deşănţare. .” (Mircea Cărtărescu). dar în română i se mai ataşează un „mai”. fetva „decizie legală a unui muftiu”. ceea ce explică nevoia de amplificare prin nici cât sau ba cât (acelaşi lucru se înregistrează şi în cazul lui abitir. Astaloş) . locul intim.

au făcut rizil Înpărăţiei. Cuvântul turcesc. În română dezvoltă o serie de sensuri înrudite. cu derivatul său sâcâci „săcăitor... . farsă”: „. Dicţionarele îl înregistrează la Ianache Văcărescul: „. Caragiale)... ceea ce vrea să însemne „a se ajunge. pe care o înregistrează majoritatea dicţionarelor consultate. prin tendinţa limbii turce (şi. Este consemnat rar. nu din forma rehk. „a necăji” şi chiar „a forţa”. Pe lângă vehicularea în limbajul comercial. „imediat”. DU) sik nu este corect. în tonalitate ironică: „Şi taie frunză verde şi lafuri şi talafuri. .” (Mateiu I. apare într-o serie întreagă de contexte ironice: „Vezi să nu-i fac saftea pe spinare. în expresia „a prinde maia”..” (N.: „Plătim peşin şi ne jucăm.. etimon al expresiilor româneşti. „cu banii jos”. Caragiale). cum îl consideră unele dicţionare. talafuri. care au însă un sens comun.renghi < tc. privitoare la plată: „pe loc”. a românei) de a rima expresiv unele sintagme.. supărător” şi cu familia pe care o dezvoltă în limba română. Etimonul dat în unele dicţionare (v. .. culoare”..” (Fănuş Neagu).mangal < tc.” (G. Văd că ai mai prins maia.” (Ioan Groşan).saftea < tc. a enerva”.Dicţionarele semnalează. în primul rând verbul a sâcâi „a supăra.peşin < tc. cuvânt rar.. maya „drojdie. sinonim cu un alt turcism învechit naht. În consecinţă. . în consecinţă. sinonimă cu „a prinde cheag”.” (N..maia < tc.. în loc să frec podelele. frecam mangalu’. [viaţa] mi-a jucat numai renghiuri urâte. dar poate fi întâlnit şi în proza actuală cu tematică istorică: „. „a pierde vremea”: „Vă jucaţi de-a perghelu?” (Mircea Nedelciu). Totuşi talaf este identificabil în limba turcă. cuvântul trebuie pus în relaţie cu verbul sıkmak „a bulversa”.T. „vopsea.. de asemenea. frazeologismul „lafuri şi talafuri”.”: 256 . din turcă şi din greacă.sâc < tc. „a tulbura”. semn de vânzare bună. are forma pergel.. o să-i facă saftea. Orăşanu)..L. cum se zice.. . rezil „neruşinat... Astaloş). Circulă mai ales în limbajul argotic în diferite expresii. ferment”. „lafuri şi talafuri” prezintă actul de comunicare verbală ca succesiune de replici şi contrareplici. sau. „a vorbi de rău”. .rizil < tc. siftah.” (I. prin extensie. Orăşanu). fiindcă şi grecii foloseau cuvântul.” (Ioan Groşan). rengi. mangal „combustibil”. dever”: „. Pe lângă sensul originar. Este înregistrat încă din Codex cumanicus cu sensul de „compas”. „. etimonul său telâfi are sensul de „compensare verbală sau replică”... bineînţeles. sau „a fi într-un stadiu oarecare de înavuţire”: „. . În expresiile româneşti capătă semnificaţia de „păcăleală.„a sfida” sau „a-şi bate joc de. explicând al doilea cuvânt. „a calomnia”. că te usuci. Termenul este înregistrat mai ales în varianta comercială a limbii vorbite cu sensul de „numerar”. sıık „necaz.” (Constanţa Vintilă-Ghiţulescu). a se îmbogăţi”. la origine. „Vrea bani peşin.perghel. adaptat în limba lor σεφτές „prima vânzare. înseamnă. impertinent”. neplăcere”. ar putea fi totuşi un împrumut multiplu. peşin „imediat”. în frazeologismul „a face de rizil” înseamnă „a face de râs sau de ocară”. „direct” etc. referitor la un joc al copiilor. turcismul dialectal sefte. Apare mai ales „a da cu sâc” ..T.”. şi ideea de „a se învârti (fără rost)”.” (Romulus Vulpescu). . „a pierde vremea”: „Nu târnosi mangalul. termenul dezvoltă.. să nu-mi facă casa dă rizil cu vorbe de ocară.

„cu socoteală”. precum şi studiile unor etimologi consacraţi. 1916-1934. .” (I.O. Volceanov înregistrează în dicţionarul său de cuvinte argotice termenul tiriplici. CXXXVI+1076.tiriplic < tc.” (N. a grăi etc. fascicula introductivă şi fasciculele 1-13 (M-muzur-aga).. Academia Română – Redactori responsabili: I.L.). Popa). 1949. bea pe veresie. Bucureşti. Puşcariu. împrumuturile de origine turcă. Tomul X. pe datorie.T. Librăriile SOCEC. „ţesătură de bumbac”.Coteanu. 1997-2002. S. pot să zic. Litera S (1986-1994). „sincer”.tenchi < tc. partea I: F-I. fasciculele 1-5. partea a III-a: D-de. II (1914). În limbajul colocvial circula mai ales în expresia „pe şart”. ceea ce demonstrează că degradarea semantică a termenului continuă în variantele vulgare ale limbii. 1937. îi ţinea acum pe toţi pe veresie. Existenţa acestor termeni în limba română demonstrează că. de multe ori cu o mare frecvenţă în vorbire.” (N. „deschis”. Tomul IX. Ediţie îngrijită şi traducere din limba spaniolă de Tudora Şandru Mehedinţi şi Magdalena Popescu Marin. ca termen ironic. [unde-s duşmanii] ca să le dăm cu sâc?” (L. Părţile 2 şi 3. echivalentă cu „a merge găitan” sau „a merge şnur”: „Treaba. Litera V (Venialvizurină). Interesant este că G. Tomul VII. Litera O. VI. fără să-şi pună problema originii sau a semnificaţiei respectivelor expresii. Partea a II-a.. fascicula 3: lepăda-lojniţă. Graur.. Gr. „inteligent”. iplik = „aţă de cusut.. fascicula 2: ladă-lepăda.: „. Tomul XIV: Litera Z. Arcade). Tomul XI. IV. tomurile I-II (A-C. Bucureşti. Bucureşti. 2000 257 . 1940. T. Litera V (V-veni). Tomul VIII. evoluează în română în mod spectaculos. dar a căror origine îi scapă în majoritatea cazurilor vorbitorului. sârbă în limba română. Partea 2. pe care îl glosează prin „persoană lipsită de importanţă”.. VII.. care le întrebuinţează în mod reflex. pe lângă sensul originar dezvoltă şi altele. Partea 1. Al. având următoarele sensuri: „direct”. . I.. Este conotat. Hristea. a rosti. Am întrebuinţat pentru acest studiu cele mai importante dicţionare etimologice ale limbii române. Th. Litera T (1982-1983). III. mănâncă pe datorie. Partea I.. sarcastic etc. printre care Vasile Bogrea. Iordan. (DER) Dicţionarul etimologic al limbii române. -şart < tc. împreună cu verbe ca a spune. 1913-1949 (Tomul I. mărunţiş” (sinonim cu metalâc. 1914-1940. „. nu bate niciun tenchi mai mult. (1969). I.Iordan. apărut şi în volum. M. Litera R (1975). Partea I. Sensul este transferat dinspre comercial spre spiritual. în expresia „a merge tiriplic”..veresie < tc. Serie nouă. tire-iplik (etimologic.M. IX (19361940). Tomul XI. precum „monedă de mică valoare” sau „bani mărunţi. Orăşanu). J-lojniţă). veresiye „pe credit. . om împăca toate după şartul lor. partea a II-a. Tomul VI. Litera Ş (1978).” (V. Litera U (2002). Alexandru 2002. devenind sinonim cu „a nu valora mare lucru” (referitor mai ales la inteligenţa unor persoane sau la calitatea lor morală): „. BIBLIOGRAFIE Ciorănescu... „profund”. dar şi greacă. partea a II-a: C. Tomul VII Partea I. chiar degeaba”. tire = „bumbac tras în fire”. a Turchiei floare. bulgară. V (1929). I. tenk „o pătrime de gram”. / Merge tiriplic. 1907-1913. / Într-o slavă stătătoare// Dăm cu sâc / din Isarlâc. (1965-1968). Litera P (19721984). D-de. Litera Ţ (1994). VIII. fasciculele I. într-o gamă largă de expresivitate. *** Dicţionarul limbii române (DA). Litera N (1971). Tomul al II-lea. fasciculele 1-5. Al.Graur. fir”). Partea a 2-a. 1948/9) [fără editură şi an] *** Dicţionarul limbii române (DLR). fascicula 1: J-lacustru. Brâncuş. paralâc etc. Tipografia ziarului „Universul”. Tomul XIII.. satiric. Sadoveanu). partea I: A-B.” (Ion Barbu). şart „rost. Editura Academiei. „. editat de Academia Română sub conducerea lui Sextil Puşcariu. Rosetti. deşi balcanismul acesteia nu este întotdeauna conştientizat. Orăşanu).” (I. Tomul XII. Bucureşti: Editura Saeculum I. socoteală”: „..„Când noi. Sensul din limba turcă. Caragiale). există şi persistă în frazeologisme. Al.

journalistic etc) the Romanian language still presents a number of expressions of Turkish origin. [Bucureşti]: Editura Livpress. Rumänisch-DeutscheS Wörterbuch (TDRG) I: 1903. vol. *** Micul dicţionar academic (Academia Română.IV: S-Z (1958). 1886-1893. Bukarest Staatsdrückerei. tomurile I-III. Bucureşti: Editura Academiei. 2001. literele D – H.II. vol. Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române.II: D-L (1956). Petriceicu. [Bucureşti]: Editura Academiei. vol. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rodica Radu şi Victoria Zăstroiu. ABSTRACT In its colloquial variant. George. literele A – C. III: 1893 (1895)). 258 . revăzută şi augmentată. Dumistrăcel. II: [1889]. vol. [Iaşi]: Institutul European. vol. (I: 1885 (1887). 2002. literele Pr – Z. Tiktin. 1958. II: 1911. Dicţionar de expresii româneşti [2001]. vol. Our intention is to select them and discuss their semantic aspect. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic.I. H. Ediţia a II-a. Carmen-Gabriela Pamfil. vol. Hasdeu.III: M-R (1957). Volceanov. Lazăr 1998.. A-C (1955). Ioan Oprea. Rosetti”) vol.. At the beginning.IV. Dicţionar universal al limbii române (DU). vol. Bucureşti : Stabilimentul grafic Socec şi Teclu. Stelian. Volceanov. Etymologicum Magnum Romaniae (HEM). although they were extremely rich in their semantic aspect and expressivity in the contexts they were part of. Biografii-motivaţii.*** Dicţionarul limbii române literare contemporane (DLRLC). Ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Grigore Brâncuş. these expressions were adopted in the popular language and had forms and meanings rather obscure for the contemporary speaker.III.I-IV 1955-1958. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor. 1998. 2003. [Bucureşti.]: Editura Teora. vol.I reeditat [1998]. ediţie revăzută şi adăugită de Alexandru Dobrescu. 2003 (MDA). III: 1924. Şăineanu. as well as in those styles which are more permissive (literary. *** Dicţionarul limbii române moderne (DLRM). Chişinău: Editura Litera. literele I – Pr. Anca.I. Bucureşti.

. The role of mass media in creating communication bridges over different cultures is of primary importance. they disappear from common use just as readily as they appeared. new phenomena. which can affect the rate of innovation even more than the journalism about the innovations themselves. One of the most challenging tasks for contemporary journalism is to understand and report on the global and local innovation ecosystems. and thus. Whether a neologism 259 . Neologisms often become accepted parts of the language. or old idea which have taken on a new cultural context. as used today. The more complicated our world becomes through economical. We have suggested that neologisms are central for innovation. but has not yet been accepted into mainstream language. . Injo – journalism about innovation processes and ecosystems – is a special case. using the following intuitive arguments: . Universitatea Liberă Internaţională din Moldova. the internet. the more essential that news media work properly. by intentionally rhyming with existing words or simply through playing with sounds.Liubovi HOMULO. or word of mouth. Neologisms tend to occur more often in cultures that are changing rapidly and also in situations where there is an easy and fast propagation of information. Recent coinages such as Fordism. to synthesize pre-existing concepts. It introduces language for how innovation happens. technological and social change. from Greek neo ‘new’ + logos ‘word’.the news spreads the new words to us so that the new things can be included in our language. The new terms are often created by combining existing words or by giving the words new and unique suffixes or prefixes. Neologisms often become popular by way of mass media. discussed and introduced. is “a word. This applies for all journalism covering innovations. . Neologisms are often directly attributable to a specific person. Neologisms also can be created through abbreviation or acronym. Every word in a language was. though most of these ceased to be such through time and acceptance. Disnefication and McDonaldization are now in everyday use. including academic discourse in many fields renowned for their use of distinctive jargon. and that news quality remains as high as possible.therefore: journalism enables society to discuss new things and introduce innovations. or to make older terminology sound more contemporary. Neologisms are especially useful in identifying inventions. This new challenge could be defined as a new journalistic beat. publication. technology. at some time. and called innovation journalism. a journalist needs at least knowledge of science. The term e-mail. “Neologism”. or event. political processes and legal systems. To do this.communication requires shared language. is an example of a neologism. Taylorism.introduction of something new needs communication. according to the dictionary Wikipedia. however. is a newly coined word that may be in the process of entering common use. According to Oxford English Dictionary the term neologism was first used in print in 1772.” Neologisms often become popular by way of mass media. at some time. Chişinău NEOLOGICAL BURST IN MASS-MEDIA A neologism. is arguably a neologism itself. Other times. economics. period. ceasing to be such through time and acceptance. So innovation journalism enables society to discuss innovation processes.new things need new words or word combinations to be a part of the language. a neologism. Every word in a language was. . and that journalism is central for introducing them. a neologism. term or phrase which has been recently created (coined) – often to apply to new concepts. the Internet and the word of mouth.

too many animals suffer from being abandoned by their owners and are to be subjected to euthanasia. Stable – having gained recognizable and probably lasting acceptance. sometimes everyone in his own way. having met problems with too many no longer needed cats and dogs in America. Neologisms may take decades to become “old”. is to reject scientific development. These new words may be equivalents for the already existing terms or may denote something new. word-combinations and phrases to name things. Language experts sometimes object to a neologism on the ground that a suitable term for the thing described already exists in the language. deriding the neologism as “abuse and ignorance of the language. it is no longer a neologism. sometimes in the same way. scientists and scholars offer new words. to settle the pet and get them used to their surrounds”. has proposed the new term “pet overpopulation” to be included into English dictionaries.C. then came paternity leave. or being used only by a very small subculture.continues as part of the language depends on many factors. with the necessity to present works of art and literature. And now we have “pet-ernity” leave. Diffused – having reached a significant audience. punct mort. Particular objections and accusations of political incorrectness are addressed to the Eurocentric supporters. When a word of phrase is no longer ‘new’. cultural acceptance probably plays a more important role than time in this regard. are often objected to on the ground that they obscure the issue being discussed. emotions and terms. This term may be explained as . Virgin Mobile has offered five unpaid days off to staff who have a new puppy or kitten. For example. The term “Political Correctness” (P. a company spokeswoman said. but not yet having gained acceptance.T. new words or new interpretations of old words to describe and explain reality in new ways. This term can be translated as poziţia politică corectă. Opinions differ on exactly how old a word must be to cease being considered a neologism. as follows. Every day different organizations and enterprises. others meet opposition.” Some neologisms. probably the most important of which is acceptance by the public. Or pet-ernity leave – the domestic animal equivalent of maternity leave introduced in Australia. After being coined. for short). emerged with the appearance of the idea of Multiculturalism and. No sign of scientific conservatism is so telling as the rejection of all but the established concepts of a school of thought. To reject neologisms. neologisms invariably undergo scrutiny by the public and by linguists to determine their suitability to the language. For new knowledge there is no way around the creation of new terms and concepts. often despicably. being proposed. achievements in political and social life referring to representatives of all ethnic and sexual minorities in proportion. however. create turns of speech which become usual for expressing different things. The former president of the USA Bill Clinton often used the word “gridlock” when he talked about difficult situations. But the new meaning of this word is impas. How could Aristotle had developed the logic of syllogisms or Newton the theory of dynamics without new vocabularies and definitions? They were neologists. the International Society for Animal Rights (ISAR) in the USA. Australia’s Herald Sun reported on a novel employment perk offered by Virgin Mobile down under: First we had maternity leave. The meaning of the word albatross is based on S. No new science is possible without neologisms. Some of them are accepted very quickly. Coleridge’s poem 260 . Neologism can be: Unstable – extremely new. especially those dealing with sensitive subjects. and everybody who wants to contribute new knowledge must be. “We recognize that our staff may want to be at home for the first week or so with their new addition. gratie or reţea and lock as blocare or bucla. Non-experts who dislike the neologism sometimes also use this argument. But in the majority of dictionaries we can find only the translation of its compounds: grid is translated as grilaj. Creators of a language are people who.

0. the translation is prostie. Together they contain about one-third of the world’s population. So the meaning of this word is cruce grea. China and India are geographically proximate. Islamofascism is a neologism concerning the association of the ideological or operational characteristics of certain Islamist movements from the late 20th century on. because one candidate has strong enough support that they can safely assume they will win the state’s votes. According to The Washington Post. A swing state (also. A blue state tends to vote for the Republican Party. Non-swing states are sometimes called safe states. For instance. datagogical efforts distinguish emphasize radical liberatory pedagogy instead of pedagogical communities. So. and their economies in particular. are both regarded as growing countries and are both among the fastest growing major economies in the world. battle-ground state or purple state) in United States presidential politics is a state in which no candidate has overwhelming support. in the online journal Kairos. The crew of the ship. the ability of crowds of teachers and students to collaborate in real time on pedagogical matters. Afterwards. defined datagogy as “the study of the use of data to administer and teach in holistic and systemic ways. They have been named as countries with the highest potential for growth in the next 50 years in a BRIC report. This unofficial system used in the USA stands in contrast to the system of political colors in most other long-established democracies. Moxley). The word was coined in 2004. while red represents left-wing and socialist parties. argument neconvingător.” 261 . neofacsist movements.” This new type of learning is enabled by commons based peer-to-peer technologies that enable a large community of online contributors to create a sophisticated curriculum that otherwise would be done by a small number of disciplinary experts. with European fascist movements of the early 20th century. usage of the term has been expanded to differentiate between states being perceived as liberal and those perceived as conservative. respectively. Such states are targets of both major political parties in presidential elections. but it was the first time a standard color scheme took hold. the first election during which the news media used colored maps to graphically depict voter preferences in the various states. hung the dead bird on the guilt's neck. an Indian politician. rather than specifically referring to the liberatory potential of Web 2. piatră pe gît. That was not. meaning that any of the major candidates has a reasonable change of winning the state’s electoral college votes. Chindia is a portmanteau word that refers to China and India together in general. the representative of which got his popularity as an extremely tiresome and verbose public speaker. The term datagogies reers to when “a new kind of teaching and learning takes place. Since 2000. aberaţie. or totalitarianism. as a punishment. having committed by this a grave sin. since winning these states is the best opportunity for a party to gain electoral votes. Here are some more words and phrases created to make some kind of political or rhetorical point: Red states and blue states came into use in 2000 to refer to those states of the United States whose residents predominantly vote for the Republican Party or Democratic Party. It was first used in the press in 2001. The expression bunkum or bancombe came from the name of one of the districts in North Carolina. By enabling a large group of lay members to co-created educational content. however. the terms were coined by television journalist Tim Russert during his televised coverage of the 2000 presidential election. presidential candidates. The credit of coining the now popular terms goes to Jairam Ramesh. all possible misfortunes collapse on the ship. although the colors were often reserved or different colors used prior to the 2000 election. however. Datagogies refers to the democratizing power of online technology has on pedagogical concerns. pedeapsa. a kind of teaching and learning that heretofore has been unimaginable (Meehan and Moxley. where blue represents right wing and conservative parties. The mariner killed the albatross.“The Rime of The Ancient Mariner”. The definition of the term has been generalized by other scholars to mean the way in which terminology influences pedagogy. Rich Rice.

perhaps) had not seen really tough times. as a response to then President-elect Barack Obama’s choice of Rick Warren to give the invocation at Obama’s inauguration – and in response to Stephen Colbert’s comment that saddleback sounded like a sex act –Savage Love readers were encouraged to vote to define the neologism saddlebacking in reference to Warren’s role as pastor of Saddleback Church. does not appear to have been as extensively reported or publicized as anti-French sentiment in the USA. New Zealanders. another neologism introduced by Ye’or. The term is generally used in combination with “dhimmitude”.Generation L is the “lucky” generation that (until recently. Critics claim that fast food chain restaurants such as McDonald’s are destructive in many aspects of the indigenous cultures in the countries where they have been introduced. Could that change? Perhaps Generation L has just had the luxury of an extended “holiday from history. “Constantinople” was officially renamed Istanbul by the Turks in years following a Greek invasion in the 1920s. surrender and appeasement towards Islam. however. and more generally to describe the effects of international McDonaldization of services and commercialization of goods and services as an element of globalization as a whole. Gideon Rachman defined his neologism in The Financial Times: Pop sociologists like to divide people born since 1945 into different groups. while French government was testing nuclear weapons in the Pacific. Warren and the church supported the 2008 California constitutional amendment Proposition 8. France had experienced strong opposition in the United Nations to such an invasion. especially in her 2005 book Eurabia: The Euro-Arab Axis. We have had decades of peace and prosperity. restaurants in Berlin stopped serving Italian salad. generally use the British English word “chips”. French loaves were renamed Kiwi loaves in a number of supermarkets and bakeries. denoting an attitude of concession.” which is now coming to an end. leading to campaigns for the boycotting of French goods and businesses and the removal of the country’s name from products. after Italy entered World War I. However. is a political neologism referring to Europe becoming subsumed by the Arab World. Similarly. Freedom fries was a euphemism for French fries used by some conservatives in the USA as a result of anti-French sentiment in the United States during the international debate over the decision to launch the 2003 invasion of Iraq. It was expanded and published in 1995. In March 1992 an article first published in The Atlantic Monthly by Rutgers political science professor Benjamin Barber was titled “Jihad vs. McWorld”. the other being tribalistic fundamentalism. French Fries at a few family restaurants were renamed Kiwi fries. This. Our parents and grandparents lived through world wars and the Great Depression. There are the baby boomers. Turkey: Russian salad became American salad because of the anti-Communist sentiment in the country. which re-defined marriage in the state as being between one man and one woman only. McWorld is a term sometimes used to describe the spreading of McDonald’s restaurants throughout the world as the result of globalization. Those of us born in Western Europe or the US have never really experienced hard times. and we may even be on to Generation Y by now. Eurabia. which was already an established term. there is Generation X. New Zealand: In 1998. In 2008-2009. or just “Fries”. we are all members of Generation L – that is. L as in lucky. although the name “Istanbul” (originally of 262 . The term was publicized by the writer Bat Ye’or. But as far as I am concerned. A 1999 book entitled Mustard Seed Versus McWorld by evangelical minister Tom Sine implores Christians to reject the diminution of religious values that he contends results from excessive commercialization. a portmanteau of “Europe” and “Arabia”. which describes international commercialization as one of two great clashing forces of the 21st century. referring to joint Euro-Arab domestic and foreign policies which she characterized as anti-American and anti-Zionist. and became a bestselling book. Saddlebacking. however. Historical parallels: Germany: In 1915. because of European leaders’ perceived capitulation to Islamic influences and/or continued immigration and high birth rates of Muslims in Europe. The French position was frowned upon by some in the United States.

This category is for terms that have entered political jargon since approximately 2001.org/ij4/presentations/turouskalida vidnordfors. Terms of such relatively novelty may be forgotten in 100 years. the impetuous development of social life have had as a direct result the appearance of an enormous amount of new words and meanings.com/topics/Neologism http://www.nytimes. (1999). fact which often makes understanding of speech and reading (especially of the press) abstruse for foreigners who have already learned the language.A. Safire.html ABSTRACT The scientific-technical revolution.blogs. political scientist and lexicographer. Oxford English Dictionary (2001). Ordinary dictionaries do not have time to register all these changes. most of the terms have a similarly accidental history. Moscow: Drofa.pdf http://www. Nearly all political terms were political neologisms at some point. Cambridge: Cambridge University Press Golikova. after Lenin’s faction gained a majority of seats (“bol’she” in Russian means “majority”). Safire’s Political Dictionary. journalist.wikipedia. English Lexicology.innovationjournalism. their first use may be earlier.com/tag/neologism/ http://www. 263 . Hoey. And likewise. A famous American writer. Left and right gained their political meaning after the seating arrangement of the French revolutionary assembly. Cambridge textbooks in Linguistics. from the phrase “is tin poli” meaning “to the city”) had been in use since the time of Fatih Sultan Mehmet. http://en. regularly publishes the language column in “The International Herald Tribune” where he also comments upon the appearance of new words and their meanings in a very extraordinary and fascinating way. J. but their widespread use should not be.huffingtonpost. BIBLIOGRAPHY Antrushina. (2005) Modern English Lexicology and Phraseology. London: Oxford University Press. G. the so-called “neological burst”. Practical Guide. Moscow: Prosvescenie.com/2008/02/12/dept-of-neologisms-oba_n_86310. 11 editions of Safire’s political dictionary were published between 1972 and 2008. Hence. the creation of a considerable amount of dictionaries of new words and meanings follows. Today it is too early to tell the linguistic fate of the terms listed in this article. Bolshevik started in 1917. William (1993). in 1789.B. http://schott. absoluteastronomy. A New Theory of Words and Language. Michael (2005). (1993). English Word-formation.pdf. William Safire. the development of mass-media. Bauer.Greek origin itself. Or they may seem like the only sensible and neutral way to express the concepts they cover. L. Routledge: Taylor & Francis Group.org. New York.

Şi în zioa a cinsprăzăcea a lunii aceştiia praznicul azimelor Domnului iaste. iară carele nu va fi tăiat împregiur nu va mânca din el. 1760-1761 (I) –. (Ieşirea 12. nici va rămânea demineaţa din jertva praznicului Fască. fază.6). Este vorba despre cuvinte pe care le-am considerat de interes pentru cercetările lexicografice şi lexicologice româneşti. Fasă (în Vulgata – phase. Silvestru Caliani. farris „alac”. din Dicţionarul biblic (p. dar nu s-a putut bucura de privilegiul tiparului în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea [2]. Far „grâu” (<lat. pentru că orzul era verde şi inul foişoare încolţea. apoi jertfa fără sânge”. Phase desemnează atât sărbătoarea.5). fie desemnând „cultura de grâu”: Deci inul şi orzul s-au vătămat. Facă fiii lui Israil Faze în vreamea sa (Numerii 9. Petru Pop de Daia şi Ioan Săcădate).21). cât şi „materia sacrificiului. din spiţă încă verzi.48). spre pomenirea darului.32). Nu vei jârtvui preste dospit sângele giunghierii Meale. (Ieşirea 12. (Ieşirea 9.972-974) aflăm că provine dintr-un verb ebraic care înseamnă „a trece peste”. (Ieşirea 9. Şi. „paşti” [4]. Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava ATESTĂRI LEXICALE ÎN BIBLIA VULGATA. care va cuprinde acele opere cu care filiera ardeleană a contribuit la edificarea culturii naţionale româneşti. animalul sacrificat. „grâu”) este un împrumut ocazional din Vulgata. iată. Textul biblic din care am selectat cuvintele de mai jos a fost tradus din latină de episcopul Petru Pavel Aron. Cuvântul nu este înregistrat în DA. fase. Iată câteva contexte în care apar variantele cuvântului fasă: Şi au chemat Moisii pre toţi bătrănii fiilor Israil şi au zis cătră dânşii: „Duceţi-vă luând dobitoc prin rudeniile voastre şi jârtvuiţ fasă.25). în sensul de „a cruţa” şi se leagă de faptul că Dumnezeu cruţa casele însemnate cu sânge de la animalul sacrificat [3]. BLAJ. „euharistia”. In intenţia noastră este să continuăm acest demers prin valorificarea materialului excerptat din lucrări ale cărturarilor ardeleni din perioada 1730– 1892. apropiindu-să câtră Moisi şi Aaron (Numerii 9. De va vrea cineva dintre nimearnici a treace însoţirea voastră şi a face fase Domnului.43). (Ieşirea 34. Din carea va jârtvi preotul. 264 . o acţiune dificilă. în timp ce casele egiptenilor erau lovite. fār. ebr. A. ceea ce denotă nesiguranţa traducătorilor în privinţa adaptării acestui cuvânt: fască. Gherontie Cotorea. tot cel de alt neam nu va mânca dintr-însul. 1760–1761 (II) Cuvintele analizate aici vin în completarea unei serii deschise într-un studiu anterior – Atestări lexicale în Biblia Vulgata.16). (Preoţia 23. o parte de far zdrobit şi de untdeleamn şi toată tămâia. (Ieşirea 12. (Preoţia 2. Susţinem astfel în mod practic ideea că informaţia din lucrările lexicografice trebuie în permanenţă actualizată prin astfel de contribuţii. favorizată însă de realizarea unei antologii în 4 volume (în Colecţia „Opere fundamentale”).14). pesah) se înregistrează în diferite variante în textul analizat. să va tăia întâi împregiur toată partea bărbătească a lui şi atunci legiuit va prăznui şi va fi ca moşteanul pământului. din perspectiva primei atestări a cuvântului sau a sensului unui cuvânt [1]. le vei prăji cu foc şi le vei sfărâma ca farul şi aşea vei aduce pârga ta Domnului (Preoţia 2. şeapte zile azime veţ mânca.Niculina IACOB. oricarii necuraţi peste sufletul omului. că era tărzie. cărturari grecocatolici din prima generaţie a Şcolii Ardelene. astăzi „ostia”. Atanasie Rednic. fie cu referire la „grăunţele de grâu”: Iară de vei aduce jârtfă pârga rodurilor tale Domnului. împreună cu o echipă de ieromonaşi (Grigore Maior. Şi au zis Domnul cătră Moisi şi Aaron: „Aceasta e leage Fase. în schimb. Seria Filologie.2). carii nu putea face Faze în zioa aceaea. pe care dicţionarele limbii române nu îl înregistrează. Lingvistică. originar. dat spre publicare în Analele Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava.31)/ Iară grâul şi farul nu s-au vătămat. Blaj. Este prezent rar în text. 1/2009. „pasca”. motiv pentru care împrumuturile şi creaţiile lexicale prezente în textul Vulgatei de la Blaj au rămas închise în temniţa manuscrisului vreme de peste 240 de ani.

un viţăl din ciurdă. A cince zi veţ aduce viţei noao.32). nemăchiaţi. şi orice va fi negru şi măchiat şi tărcat în oi şi în capre va fi simbriia mea.6). (Facerea 30. Aducând arderea spre miros bine priimit Domnului: un viţel. substantivul trebuia să fie articulat enclitic. plină de necuprinsa dragostea lui Hristos cătră mireasa Sa şi. precum în oi aşa şi în capre. adecă cu lână albă şi neagră. „cătină roşie”): Că va fi ca miriţele în pustie şi nu va vedea când va veni binele. miei de câte un an. nemachiaţi. git s. şi cuminul cu toiagul. patrusprăzeace (Numerii 29. mântuiţi sufletele voastre. patrusprăzeace (Numerii 29.n. Şi veţ aduce jârtvă spre miros bine priimit Domnului.27). Mistic (<lat. Şi va răspunde mie măne dreptatea mea.32).25). miei de câte un an.34). Că nu cu hirăstaie să va îmblăti ghith. şi veţi fi ca miriţele în pustie!» (Ieremie 48. nemăchiiaţi. berbeace unul şi miei de câte un an. galvan de bună mireazmă şi tămâie foarte luminoasă. indeclinabil).” (Facerea 30. când va veni vreamea togmirii înainte ta. În dicţionarele limbii române cuvântul nu este înregistrat. de o măsură vor fi toate”. „fără meteahnă” – este de asemenea prezent în text pentru a echivala cuvântul lat. de furtuşag mă vor pârî. şeapte (Numerii 29. o au dat în mâna feciorilor săi. iarăşi. nemăchiaţi.26). miei de câte un an. a mireasii cătră Hristos. Forma din Vulgata este gith.21).31). Este şi acesta un semn al fidelităţii pe care o manifestă traducătorul faţă de model. ci va lăcui în seacetă în pustie.6). Împrumutul păstrează caracterul indeclinabil al cuvântului latinesc. aşa cum se poate vedea în al doilea exemplu. Şi toate care nu vor fi tărcete şi măchiiate şi neagre. Înţelegând acest lucru şi neputând probabil identifica şi numi altfel realitatea desemnată prin cuvântul din Vulgata.2). berbeci doi.29). va sămăna ghith şi cumin va răsipi şi va pune grâul pre rând şi orzul şi mălaiul şi odosul în marginile sale? (Isaie 28. Şi au despărţit în zioa aceaea caprele şi oile şi ţapii şi berbecii cei tărceaţi şi măchiiaţi. Indice Ieşirea). berbeci doi.36). în amblele cazuri. mysticus) este împrumutat de traducător din Vulgata şi se înregistrează o singură dată în argumentul la Cântarea lui Solomon: Această cântare toată e mistică [7]. exprimată în Vulgata prin maculōsus. prin urmare. myrīcē. „pătat”. Antonimul obţinut prin prefixare – nemachiat/nemăchiat „curat”. Miriţă este un împrumut ocazional pentru a denumi un arbust din familia leguminoaselor (<lat. şi ca valsamul neamestecat mirosul mieu. ceea ce ar putea însemna că nu era cunoscut şi. Credem însă că împrumutul s-a impus traducătorului din alte considerente: din ambele contexte citate rezultă că această plantă se cultivă. cum e molura. (Isaie 28. (Numerii 28. în varianta măchiat: Încungiură toate turmele tale şi desparte toate oile cele bălţate şi tărceate cu lâna. nici roata carului preste cumin să va întoarce. „maculat”. Pentru a exprima caracteristica „cu pete”. immaculatus: Nemachiate le veţi aduce toate cu gustările sale.33). miei de un an. patrusprăzeace (Numerii 29. preluată ca atare de traducător: Au nu deacă va asămăna faţa lui. (Ecleziasticul 24. Un împrumut ocazional este ghith „mălură”. «Fugiţi. 265 . galbanum. În dicţionarul lui Grigore Maior cuvântul nu este înregistrat. -ī „răşină extrasă din rădăcina plantei Bubon galbanum ce creşte în Syria. unde. un berbece . Persia şi Africa” a fost împrumutat şi adaptat în forma galvan: Şi au zis Domnul cătră Moisi: „Ia-ţi mireasme stactim şi onihim. (Facerea 30. în pământ sărat şi nelăcuit. „tăciune” (<lat. Şi toată turma de un păr.35). A şeaptea zi veţ aduce viţei şeapte şi berbeci doi. nu i se putea găsi un corespondent în limba română. a fost preferat împrumutul [5].Lat. (Ieremie 17. Şi ca ştoracul şi galvanul şi ungula şi guta şi ca Livanul netăiat am aburit lăcaşul mieu. traducătorii au folosit cuvântul machiat [6]. or nimeni nu seamănă o plantă parazită. şapte (Numerii 29. Cuvântul este la prima atestare în acest text (cf. ci cu varga să va îmblăti ghith. Cu aceste sensuri cele două cuvinte nu sunt înregistrate în dicţionarele limbii române. -ēs „tamarix”. (Ieşirea 30. A şasa zi veţ aduce viţei opt. nemăchiaţi. Mirele său.

Bucureşti. sau patru au cinci în vârful ei rodurile ei”. Tot la prima atestare este cuvântul olivă (cf. Adaptat în două feluri diferite în cele patru cărţi biblice în care apare este cuvântul prin care traducătorii au echivalat lat. Cuvântul nu este înregistrat în DLR. a optat pentru împrumut. ca orixul încursat. se regăseşte însă la A. Indice Iezechiil). Indice Isaie). În versetul din urmă reţinem şi cuvântul urigul. urigul. aducem tot aici în discuţie cuvântul olivet „livadă de măslini” (<olīvetum. a cărui primă atestare este tot în traducerea de la 1760 (cf. (2Lege 14. Onocrotanul şi haradriul. T. pomul şi fructul deopotrivă: Şi să va lăsa într-însul ca strugurele şi ca scuturarea olivei de doao sau trei olive în vărful ramului. Forma cuvântului latinesc a favorizat şi 266 . cămilopardalul.5) (cf. deci o realitate necunoscută în spaţiul românesc. care nu reprezintă altceva decât o altă adaptare. erau paliurus et… spina. ostilă. Din aceeaşi familie face parte şi mamiferul numit în traducerea românească pigarg. Cuvântul paliur reprezintă adaptarea lat.18).28). -ī („pelican”): Şi chignul şi onocrotul şi porfirionul (Preoţia 11. Massim. Dumnezeul lui Israil. care. Este prezent în text în serie cu alte animale considerate prin lege curate: Aceasta-i jivina carea trebuie să mâncaţi: boul şi oaie şi capra. bivolul.4)/ Cerbul şi căprioara. Indice 1Paralipomenon). iară preste cămările de untdeleamn. este folosit pentru a denumi. Legat de cuvântul din urmă. hostīlīs [9]) „duşmănos”. şi care-i drept. C. paliūrus. dar şi „măslină”). (2Lege 14. în acelaşi context. fieştecarea după fealiul său. vol. Cum echivalentul pentru spina era clar şi cum paliurus desemna o realitate pe care. ca şi în limba latină (olīva. după forma de acuzativ orygem. Valanan Ghederiteanul. La prima atestare în acest text este cuvântul odos „ovăz sălbatic” (cf.18). (Iezechiil 22. pigargul. Laurian şi I. va sămăna ghith şi cumin va răsipi şi va pune grâul pre rând şi orzul şi mălaiul şi odosul în margini