P. 1
lexic comun

lexic comun

|Views: 468|Likes:
Published by Mada Madalina
lexic specializat
lexic specializat

More info:

Published by: Mada Madalina on Jan 23, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/22/2013

pdf

text

original

ANALELE UNIVERSITĂŢII “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI FASCICULA XXIV ANUL II, NR.

1 (2)

Lexic comun / Lexic specializat General lexicon / Specialized lexicon Lexique commun / Lexique spécialisé

Actele conferinţei internaţionale Lexic comun / Lexic specializat Ediţia a II- a, 17 – 18 septembrie 2009

EDITURA EUROPLUS 2009
1

Editor: Centrul de Cercetare „Teoria şi practica discursului“. Facultatea de Litere, Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi Directorul centrului: prof.univ.dr. Virginia Veja Lucatelli Colegiul de redacţie: conf.univ.dr. Doina Marta Bejan - redactor-şef asist.univ.drd. Oana Magdalena Cenac – secretar responsabil de redacţie prof.univ.dr. Anca Gâţă - administrator site şi redactor web Membri: lect.univ.dr. Mihaela Cârnu prof.univ.dr. Floriana Popescu conf.univ.dr. Gabriela Dima prof.univ.dr. Virginia Lucatelli asist.univ.drd. Maria Egri

– redactor responsabil limba română - redactor responsabil limba engleză - redactor responsabil limba engleză - redactor responsabil limba franceză - redactor responsabil limba franceză

pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în pentru publicaţiile în

Consiliul consultativ: prof.univ.dr. Angela Bidu Vrănceanu, prof.univ.dr. Ioan Cârâc, prof.univ.dr. Gheorghe Chivu, prof.univ.dr. Alexandra Cuniţă, prof.univ.dr. Stelian Dumistrăcel, prof.univ.dr. Lucia Wald Adresa redacţiei: Centrul de Cercetare „Teoria şi practica discursului“. Facultatea de Litere, Universitatea „Dunărea de Jos“, str. Domnească, nr.47, Galaţi Tipar: Editura Europlus e-mail: office@europlusgalati.ro Cod poştal: 8000080 Telefon: +40-236-460476 Fax: +40-236-460476 ISSN 1844-9476 Coordonatori de volum: conf.univ.dr. Doina Marta Bejan asist.univ.drd. Oana Magdalena Cenac

2

SCIENTIFIC COMMITTEE
Professor Angela BIDU-VRĂNCEANU, PhD, University of Bucharest Professor Elena CROITORU , PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Alexandra CUNIŢĂ, PhD, University of Bucharest Professor Stelian DUMISTRĂCEL, PhD, „Al.I.Cuza“University, Iaşi Professor Anca GÂTĂ, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Ana GUŢU, PhD, ULIM , Republic of Moldova Researcher Gabriela HAJA, PhD ,Romanian Academy, Institute of Linguistics, „Al.Philippide“ Iasi Professor Maria ILIESCU, PhD, Institut für Romanistik, Innsbruck, Austria Professor Nicolae IOANA , PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Denis LEGROS, PhD, Université Paris VIII, France Professor Virginia LUCATELLI , PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Floriana POPESCU, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Professor Elena PRUS, PhD, ULIM , Republic of Moldova Professor Lucia WALD, PhD , University of Bucharest Associate professor Doina Marta BEJAN, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Associate professor Felicia DUMAS, PhD , „Al.I.Cuza“University Iaşi Associate professor Gabriela DIMA, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi Associate professor Cristian MOROIANU, PhD, University of Bucharest Associate professor Angelica VÂLCU, PhD, „Dunărea de Jos“ University, Galaţi

ORGANIZING COMMITTEE OF INTERNATIONAL CONFERENCE
Project Manager and Conference Director: Associate professor, Doina Marta Bejan, PhD, dmbejan@yahoo.com Co-directors: Members: Professor Virginia Veja Lucatelli ,PhD, virginia.veja@gmail.com Assistant Oana Cenac, oanacenac@yahoo.com Professor Floriana Popescu, PhD, florianapopescu@yahoo.com Lecturer Mihaela Cârnu, PhD, mihacirnu@yahoo.com Lecturer Gina Necula, PhD, ginadnln@yahoo.com Lecturer Cătălin Negoiţă, PhD, express_tv@yahoo.com Lecturer Gabriela Scripnic, PhD, gscripnic@yahoo.com Lecturer Ionel Apostolatu, iapostolatu@gmail.com Assistant Maria Egri, maria.egri@yahoo.com Assistant Cătălin Enică, catalin_enica1956@yahoo.com

3

4

CUPRINS
Cuvânt înainte ...................................................................................................................................... 9 LEXICOGRAFIE ....................................................................................................................... 11

Laurenţiu BĂLĂ Argoul în lexicografia românească ....................................................................................................... 13 Valeriu BĂLTEANU Reflexele lingvistice ale unor ritualuri tradiţionale – implicaţii lexicografice ..................................... 19 Doina Marta BEJAN Din istoria dicţionarului academic român: problema neologismelor .................................................... 24 Angela BIDU-VRĂNCEANU Semantica şi lexicografia în analiza lexicului comun şi a celui specializat .......................................... 30 Gabriela BIRIŞ, Elisabeta ŞOŞA, Diana Viorela IONESCU Pentru un dicţionar de antonime şi corelative...................................................................................... 37 Roxana CIOLĂNEANU Terminologia de marketing în dicţionarele de specialitate ................................................................... 43 Gabriela DIMA What is a Bilingual Specialized Dictionary good for?......................................................................... 48 Silvia DOBRIN Néologie et néologisme dans les dictionnaires allemands et français.................................................... 52 Felicia DUMAS Un dictionnaire bilingue de termes religieux orthodoxes ..................................................................... 57 Stelian DUMISTRĂCEL Etimologia unităţilor frazeologice în dicţionarele limbii române..................................................... 65 Teodora GHIVIRIGĂ Terminografie şi lexicografie – cîteva dicţionare de termeni economici................................................ 77 Petru IAMANDI Limba engleză şi dicţionarele ................................................................................................................ 81 Cristian MOROIANU Valorificarea lexicologică şi lexicografică a relaţiilor semantice ........................................................... 84 Elena MUSEANU Definiţii lexicografice si definiţii specializate ale termenilor economici ............................................... 93 Gina NECULA The Anglicization Era – A Global Communicating Dream ................................................................. 98 Floriana POPESCU Specialist Eponyms and General Eponyms in a Lexicographic Perspective on the English Language ......... 103 Ana VULPE Polisemia lexicală din perspectiva problemelor de lexicografie ........................................................... 108 Cristina UNGUREANU Les emprunts à l’anglais en Roumanie. Locuteurs vs dictionnaires................................................... 114 SEMANTICĂ................................................................................................................................... 121 Silvia Nicoleta BALTĂ Dinamica lexicului cromatic în limba română contemporană............................................................ 123 Ana – Maria BOTNARU Microcâmpul lexico-semantic nume de arbori în limba română......................................................... 129 Marion COHEN VIDA La métaphore dans le métalangage linguistique ................................................................................. 133 Mirela COSTELEANU Difficulties in translating specialized texts ........................................................................................ 138 5

Elena CROITORU On the Challenges of Confusables As Translation Traps................................................................... 142 Ionel ENE Semantica Referatului Biblic al Facerii Lumii ................................................................................... 149 Nicoleta Florina MINCA Various Approaches to the Study of Meaning ................................................................................... 158 Nicoleta NEŞU Lexic specializat – cazul textelor politice............................................................................................ 163 Raluca NICOLAE Opening to Colours: a basic Lexicon in Japanese ............................................................................... 168 Daniela ŞORCARU Stylistics and Semantics .................................................................................................................... 178 Valentina STOG On the semantic aspect of the English semi-modals........................................................................... 181 Ana Maria TRĂNTESCU Rolul proceselor de metaforizare în mutaţiile de sens ........................................................................ 188 Ümit Öz Deformation of idioms on the structural level.................................................................................... 194 LEXICOLOGIE, FRAZEOLOGIE ............................................................................................... 201 Liliana AGACHE A FI şi A AVEA în vechi documente moldoveneşti ........................................................................... 203 Valentina ANA Las unidades fraseologicas – aspectos teoricos.................................................................................... 206 Ionel APOSTOLATU Aspecte ale contaminaţiei lexicale în limba română ........................................................................... 210 Mihaela BUTNARU Prime atestări ale unor cuvinte din Psaltirea de-nţăles a Mitropolitului Dosoftei ........................... 219 Zinaida CAMENEV, Olga PASCARI Idiomaticity and Translation in the Context of Contemporary Applied Linguistics ......................... 227 Oana Magdalena CENAC Despre valorile prepoziţiei de în limba română ................................................................................. 231 Gheorghe CHIVU Lexicul neologic din limba română veche, între vocabularul de cultură generală şi terminologiile de specialitate .............................................................................................................. 237 Mihaela CÎRNU Reclamă şi neologisme .................................................................................................................... 244 Dana DINU Aspecte ale creaţiei lexicale în latină .................................................................................................. 247 Cătălin ENICĂ Termeni învechiţi de origine turcă – constituenţi ai frazeologismelor actuale................................... 252 Liubovi HOMULO Neological Burst in Mass-Media........................................................................................................ 259 Niculina IACOB Atestări lexicale în Biblia Vulgata. Blaj, 1760–1761 (II)................................................................... 264 Mohammed AL-KHATIB La morphologie du pluriel en arabe .................................................................................................... 271 Mihaela MARCU Terminologia gramaticală românească din perioada 1757-1828 ........................................................ 275 Cristinel MUNTEANU Expresii idiomatice româneşti referitoare la regnul animal. Precizări etimologice ............................ 280 6

Ina PAPCOVA Quelques cas de défigement des expressions phraséologique en contexte ........................................... 291 Alice TOMA Terminologia matematică în secolul al XIX-lea.................................................................................. 297 TERMINOLOGIE ........................................................................................................................... 307 Natalia AZMANOVA The Usage of Borrowings in the Field of Law..................................................................................... 309 Aliona BIVOLARU (POPA) Importanţa calcului lingvistic pentru modernizarea terminologiei financiar- bancare în limba ucraineană .......................................................................................................................................... 312 Carmen Maria BOLOCAN La terminologie liturgique orthodoxe dans la langue française .......................................................... 319 Oana Magdalena CENAC Tradiţional şi modern în problematica cazului................................................................................... 324 Alexandra CUNIŢĂ Termenul ca semn lingvistic............................................................................................................... 328 Bianca DABU Anglicisme recente în terminologia economică actuală ...................................................................... 337 Sofia DIMA Termeni comuni, termeni specializaţi şi mutaţii semantice ............................................................... 342 Daniela DOBOŞ Lexical Features of Special Languages................................................................................................ 349 Elena DOCHINOIU An Approach to the Romanian General Lexicon from the Perspective of the Specialized Military Terminology ....................................................................................................................................... 355 Antonela Marta DUMITRAŞCU On translating Collocational Patterns including Terms Shared by specialized and general Contexts ..... 360 Ana GUŢU Metode matematice în ierarhizarea termenilor ştiinţifici: sistemul limbii şi thesaurusul .................. 368 Ludmila HOMETKOVSKI Baza de date terminologice InfoTerminographe Communautaire: aspecte ştiinţifice şi utilitare........ 374 Carmen OPRIŢ-MAFTEI Despre termenul colocaţie în limba română ..................................................................................... 379 LEXIC ŞI ISTORIA MENTALITĂŢILOR .................................................................................. 383 Eugenia ALAMAN Un parcours de la langue française : les associations géographico-linguistiques ............................... 385 Carmen ANDREI Waterzooi ou stoemp ou filet américain? Saveur des belgicismes dans la cuisine....................... 390 Simona ANTOFI Reevaluări critice şi mutaţii canonice în dicţionarele de literatură română: Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900 vs Dicţionarul general al Literaturii Române ................. 394 Oana BLÂNDA CRĂCIUN Mass-media şi identitatea în context global. Studiu de caz: campania “mari români” – TVR, 2007........ 400 Dumitru BORŢUN Evul Mediu întârziat. Un discurs despre discursul identitar românesc ............................................ 405 Alina CRIHANĂ Limbaj critic şi limbă de lemn. Viaţa românească în 1956 ................................................................. 411 Ana-Elena COSTANDACHE Interferenţe lexicale europene în opera scriitorilor paşoptişti ............................................................. 416 7

Virginia Mihaela DUMITRESCU O retorică a negaţiei, sau nihilism pur?............................................................................................. 421 Alexandra Marina GHEORGHE Manga, anime şi blogosfera: lexicul japonez contemporan şi fenomenul globalizării ....................... 426 Nicoleta IFRIM Discurs ideologic şi discurs critic în epoca proletcultistă................................................................... 432 Doiniţa MILEA Text şi spectacol teatral în spaţiul românesc al secolului al XIX lea.................................................. 438 Cătălin NEGOIŢĂ Un raport inedit - Ion N. Cămărăşescu, Durostorul. Expunerea situaţiunii judeţului la 1 decembrie 1914.................................................................................................................................................... 445 Nicoleta PETUHOV Despre câteva particularităţi ale francezei regionale din Camerun.................................................... 451 Claudia PISOSCHI Addressing Terms Used in the Family. Cultural Dimensions and Contextual Connotations .......... 456 Mădălina STRECHIE Mentalităţi romane: imperator. Lexicul ilustrativ ........................................................................... 462 Angelica VÂLCU Considérations sur les interférences interculturelles dans une interaction exolingue ....................... 468 PRAGMATICĂ............................................................................................................................... 473 Alina GANEA Les indicateurs evidentiels visuel dans l’argumentation. Le cas de uite, vezi.................................... 475 Anca GÂŢĂ De quelques particularités sémantiques des verbes fr. savoir et roum. (a) şti (“savoir”)................... 481 Gabriela SCRIPNIC Sur les stratégies évidentielles de rapport construits avec le nom „vorba”........................................ 490 DIDACTICA ................................................................................................................................... 499 Yolanda-Mirela CATELLY Using The Wordweb Online Dictionary in an ESP Class ................................................................ 501 Corina DOBROTĂ Learner Autonomy in ESP Adult Courses......................................................................................... 507 Laura IONICĂ Aspects and Oscillations of Word Order when Teaching a Foreign Language.................................. 513 Sanda MARCOCI Aspects innovateurs du lexique publicitaire et leur impact sur l’enseignement ................................ 517 Nicoleta Mihaela ŞTEFAN Rolul contextului în predarea lexicului specializat în cursul intensiv de limba română ca limbă străină................................................................................................................................................. 522 RECENZII ........................................................................................................................................ 525 Oana Magdalena Cenac: Angela Bidu-Vrănceanu, Câmpuri lexicale din limba română. Probleme teoretice şi aplicaţii practice................................................................................................ 527 Doina Marta Bejan: DICTIONARIUM VALACHICO-LATINUM. Primul dicţionar al limbii române. Studiu introductiv, ediţie, indici şi glosar de Gh. Chivu ....... 528 Ioan S.Cârâc, Cristinel Munteanu: Eugeniu Coşeriu, Omul şi limbajul său. Studii de filozofie a limbajului, teorie a limbii şi lingvistică generală ................................................... 529 Cristinel Munteanu: Cristian Moroianu, Dicţionar etimologic de antonime neologice....... 532 Daniela Şorcaru: Perspectives in Translation Studies, Edited by Floriana Popescu ............ 534 REZUMATE / ABSTRACTS......................................................................................................... 537 8

Cuvânt înainte
Volumul de faţă cuprinde comunicările participanţilor la lucrările celui de-al doilea congres internaţional Lexic comun/lexic specializat, organizat de Centrul de cercetare ştiinţifică Teoria şi practica discursului din Facultatea de Litere a Universităţii „Dunărea de Jos“ din Galaţi. Manifestarea s-a adresat tuturor specialiştilor, indiferent de limba pe care o studiază, din dorinţa de a pune în relaţie informaţiile despre funcţionarea diferitelor limbi. În cadrul temei generale, formulate prin însăşi denumirea manifestării, Lexic comun/lexic specializat , s-a propus o temă de reflecţie specială, Ştiinţa dicţionarelor (teorie şi practică), pentru a se atrage atenţia asupra studiului dicţionarelor, domeniu de cercetare relativ recent – a doua jumătate a secolului al XX-lea. Tema aleasă a vizat istoricul şi evaluarea calitativă a dicţionarelor, sesizarea aspectelor care pot asigura o „lectură“ eficientă a lor în scopul învăţării lexicale şi al sporirii competenţei lingvistice a vorbitorilor unei limbi (dicţionarele monolingve). Abordarea dicţionarului ca „obiect cultural“- în special a dicţionarelor bilingve - arată că ele constituie o formă de cunoaştere a identităţii lingvistice şi culturale proprii fiecărei ţări, fiecărui popor. Am dorit să evidenţiem faptul că diferitele tipuri de dicţionare contribuie la constituirea identităţii europene, că prin ele se face vizibilă interferenţa limbilor şi a culturilor. Tema specială a permis participanţilor să prezinte propriile lucrări lexicografice recent apărute, precum şi vizitarea unei expoziţii cu dicţionare din fondul vechi şi modern al Bibliotecii “V.A.Urechia“ din Galaţi. Aceste acţiuni au dat dimensiunea completă a importanţei domeniului dicţionarelor într-o lume în care informaţia se focalizează, iar un articol de dicţionar poate fi o fereastră deschisă spre gândirea universală. Manifestarea din acest an a reunit persoane cu interes pentru problemele lexicului din diverse centre universitare din ţară (Bucureşti, Cluj, Craiova, Galaţi, Iaşi, Piteşti, Timişoara, Suceava) şi din afara ţării (Iordania, Italia, Republica Moldova). Publicarea lucrărilor într-o fasciculă specială a Analelor Universităţii „Dunărea de Jos“, cu titlul Lexic comun / lexic specializat, menţine deschis drumul unor colaborări ştiinţifice viitoare pe probleme de studiu al lexicului, în special, şi al limbii, în general. Mulţumim tuturor participanţilor, în mod deosebit celor din afara centrului nostru universitar, care au făcut un efort deosebit pentru a fi prezenţi la desfăşurarea lucrărilor conferinţei. Organizatorii conferinţei şi editorii volumului Doina Marta Bejan, Virginia Lucatelli, Oana Cenac

9

10

LEXICOGRAFIE

11

12 .

Jeu de Saint Nicolas). ce a avut loc la Dijon. dacă nu toţi. Documentul va fi descoperit pe la mijlocul secolului al XIX-lea. să credem că aceasta era intenţia autorului! Dacă rămânem în continuare la acest nivel. o lucrare [7] a lui Iorgu Iordan. de altfel. mai ales după primul război mondial. de exemplu. şi în cursul căruia procurorul Jehan Rabustel va consemna cu scrupulozitate audierile. în Limba română şi tradiţiunile ei (pp. atunci toate încercările de acest gen ulterioare lucrării lui Tandin pot fi considerate. sunt totuşi filologi!). după ştiinţa noastră. G. Primul [1] glosar argotic francez este alcătuit în 1455. pe drept cuvânt. sunt dedicate argoului. nu depăşesc câteva zeci! Despre încercări lexicografice din această perioadă nici nu poate fi vorba. cercetările sau volumele care. şi intitulate). câteva extrase. cu menţiunea că. cu ocazia celebrului proces al bandiţilor numiţi coquillards. sub titlul Les Compagnons de la Coquille. publicat între 1862-1863. de termenul de comparaţie pe care ni-l fixăm. chronique dijonnaise du XVe siècle. o primă listă de cuvinte şi expresii argotice apare la N. poate fi considerată ultima în care argoului românesc îi este dedicat un studiu. studiile. dacă ne raportăm la lucrările de acest tip apărute pe tărâm francez. preocupările legate de acest fenomen lingvistic se amplifică totuşi. apărută în 1944. mai ales într-o perioadă în care termenul „argou” aproape că dispăruse din vocabularul românilor! E drept că foloseşte cuvântul „dicţionar” de trei ori în „Cuvântul înainte”. inexistentă! Evident. un vocabular. a cărui primă utilizare în scris datează. lucrările în cauză sunt 13 . Astfel. „dicţionare” de argou al limbii române. dacă pornim de la premisa că timp de aproape 60 de ani nu a apărut la noi nici măcar o listă. Baronzi [3] va folosi termeni argotici din această listă în romanul său Misterele Bucureştilor. După o pauză destul de lungă apare glosarul lui V. cel puţin la nivelul titlului. în care descoperim că în intervalul 1944-1989 articolele. în revista Coarnele lui Nichipercea. totuşi. din 1200 (este vorba de lucrarea lui Jean Bodel. între 1936 (anul în care a apărut glosarul lui Cota) şi 1993 (anul în care apare Limbajul infractorilor [9]). De altfel. La noi. căci Limbajul infractorilor sună mai incitant decât un banal „Dicţionar de argou”. din întâmplare. Cota [5]. a lui Adrian Mateescu [8]. Orăşanu [2]. pentru ca apoi. De fapt. primele atestări scrise apar foarte târziu. atunci putem spune fără nicio îndoială că la noi încă nu a apărut un dicţionar de argou. de exemplu. Universitatea din Craiova ARGOUL ÎN LEXICOGRAFIA ROMÂNEASCĂ Primele liste de argou românesc şi. anul 1993 poate fi luat în calcul dacă lucrarea lui Tandin este considerată… lexicografică! Totul depinde. un glosar. în cele câteva decenii scurse de la apariţia primelor liste de termeni argotici. în comparaţie cu argoul francez. Par Joseph Garnier. chiar dacă nu aparţin unor cercetători sau specialişti în argou recunoscuţi sau măcar unor lexicografi (din câte ştim. acela al necesităţii umplerii unui gol în lexicografia argotică românească. ca să nu mai vorbim de un dicţionar care să cuprindă termeni argotici româneşti. (aşa cum sunt.Laurenţiu BĂLĂ. care va publica în 1842. în lingvistica românească să nu mai apară decât cu caracter sporadic articole tratând acest subiect! Constatarea este mai mult decât evidentă dacă răsfoim o lucrare monumentală (aproape 1200 de pagini!). şi este reluată în 1861. 149-151) [4]. de către un arhivist din Dijon. în volumul Întemniţările mele politice. ceea ce ne îndreptăţeşte. căci. din 1860. şi o va relua în 1872. majoritatea autorilor. atunci broşurica lui Traian Tandin poate fi considerată o astfel de lucrare. după părerea unor cercetători ai acestui fenomen. după cum bine observă Gheorghe Sarău [6]. nici autorul însuşi nu o intitulează „dicţionar” (probabil din raţiuni de… marketing. în acelaşi timp. după părerea noastră. de aceea timp de aproape şase decenii. lexicografia argotică românească a fost. interogatoriile şi mărturiile acestora.T. Şi aceasta pentru că din punct de vedere al alcătuirii. archiviste de la ville de Dijon. de-a lungul celor peste patru decenii de comunism.

„preântâmpina”. totuşi. Nina Croitoru Bobârniche.” faţă de cuvântul de bază „achiziţiona 1. în cazul multor substantive şi adjective. înviere faţă de „cuvintele de bază” ’închina’. Damon Runyon. atâta câtă e ea… Nu e mai puţin adevărat că termenul „tradiţie” poate părea pretenţios. fost lucrător în miliţia şi poliţia română). Autoarea. sau de expresii ale limbii române (Dicţionar 14 . în finalul introducerii sale. „pluralul este mereu înlocuit cu singularul”! [11] Afirmaţie contrazisă chiar de autor. reuşeşte să alcătuiască o lucrare mai închegată decât cea analizată anterior. inclusiv a doua ediţie („revăzută şi adăugită”). probabil în virtutea întâietăţii acesteia pe o piaţă argotico-lexicografică atât de anemică! Dar ce i se poate reproşa. dar nu lipsită. faţă de cele 102 ale lucrării lui Tandin. participiile devenite adjective) şi diminutivele decât în cazul când aduc un spor de informaţie faţă de cuvintele de bază sau când au atins parametrii sensurilor uzuale. în limbajul lor. poet care este de fapt un… jurnalist şi scriitor american (preocupat. ’îngriji’. nu folosesc alt timp decât cel prezent” [10].”. şi chiar în propria lucrare.” [13] În cazul acesta. De aceea. DOOM-ul). „argo-ul”. vezi javră. achiziţionaţi. om pe care nu poţi pune bază. totuşi meritul de a fi reînnodat firul unei tradiţii lexicografice a argoului românesc. întristare. el menţionează formele de… plural ale acestora (e drept că uneori uită). ca să nu mai vorbim de format). ’încuviinţa’. ce „spor” de informaţie aduce un participiu devenit adjectiv de genul „achiziţionat -ă. Lucrare pe care. de imperfecţiuni. pentru ca în fraza următoare să citim o afirmaţie de-a dreptul sibilinică în ultima sa parte: „N-am inclus în dicţionar derivatele verbale (infinitivele lungi. Dicţionar de termeni medicali). ca şi în al celor de la Paris. În sfârşit. de pe… „teren” termenii inventariaţi. aşa cum vom vedea ceva mai departe! Următoarea lucrare lexicografică [14] (din punct de vedere cronologic) dedicată argoului românesc aparţine unei profesoare (după cum aflăm din mini studiul introductiv intitulat „Fantezie şi conotaţie în argoul actual”. ce informaţie aduc în plus nişte infinitive lungi de genul închinare. care nu există în dicţionar? Sau. -te. ’întrista’. Astfel. iar cuvântul „javră” lipseşte cu desăvârşire din dicţionar! Şi. a aresta. îngrijire. de descrierea argoului american). încuviinţare. vorbeşte de un poet vagabond… francez. pe care. precum „jălbar jălbari. a băga la puşcărie”? Mai întâlnim explicaţii curioase ale unor termeni. ’înştiinţa’. în cele ce urmează ne vom referi strict la această primă ediţie. mai bogată (are 210 pagini. susţine Tandin. dintr-un total de nouă lucrări. băgat la puşcărie de poliţie. măcar prin volum şi prin diminuarea numărului de erori ce caracterizează lucrarea lui Tandin. în ciuda tuturor eforturilor. totuşi. 2. a fura. destul de multe… În primul rând. lucrării lui Tandin? Din păcate. furat. dacă nu prin cine ştie ce realizări lexicografice de excepţie. dacă lucrarea lui Tandin nu are nici un fel de bibliografie. parcă sugerându-ne prin aceasta că autorul a cules singur. înmormântare. ’înmormânta’. afirmaţie cel puţin hazardată. exemplele pot continua. reclamangiu (sic!)”. decât una singură cu caracter lexicografic argotic. este aceea că şi în „argo-ul” (sic!) infractorilor noştri. desprinsă se pare. fie specializat (Mic dicţionar al sporturilor. că „hoţii profesionişti. autorul face o serie de afirmaţii aiuritoare încă din „Cuvântul înainte”: astfel. semnat de Gheorghe Bulgăr) şi a apărut într-o obscură editură din Slobozia. nu am reuşit s-o procurăm. 1. totuşi. e adevărat. O altă afirmaţie curioasă. la fel. hoţ mărunt” conţine şi genul şi numărul substantivului…). Dicţionar marinăresc. Din scrierile acestuia ar rezulta. Lucrarea lui Traian Tandin are. „impasiv” sau sintagme ca „infinitul la verbe”. mai ales dacă ne comparăm cu alţii. în care. care ar fi descris jargonul infractorilor. înştiinţare. tot din scrierile… poetului vagabond francez. în acest „Cuvânt înainte” apar termeni ca „delicvenţei”. cea a lui… Tandin! Celelalte sunt lucrări lexicografice cu caracter fie general (DEX-ul. sau trimiteri la cuvinte inexistente: „jigodie jigodii. Apoi. cea a Ninei Croitoru Bobârniche nu menţionează. din păcate. care trădează de departe pregătirea nefilologică a autorului (de fapt. (despre hoţi) arestat. citim că a „menţionat numai genul şi numărul substantivelor şi infinitul la verbe” [12] (probabil că o intrare de genul „abţibild abţibilduri.net superioare. toţi ceilalţi o citează la bibliografie.

dicţionarul rămâne. a registrului unui termen sau al unei expresii prin paranteza „(argou)” (care ar fi putut fi înlocuită prin abrevierea clasică. de vreme ce majoritatea covârşitoare a termenilor şi expresiilor care figurează în lucrare sunt totuşi colocviali şi nu argotici. cum ar fi normal. care prefaţează lucrarea apărută la Slobozia). Anca Volceanov şi George Volceanov publică în 1998 un dicţionar pornind de la ideea (corectă!) că nu se poate face o distincţie netă între „argotic” şi „familiar”. unde întâlnim. dar şi pentru studiul introductiv (mult mai interesant decât cel al lui Bulgăr. L.B. în schimb cu spaţii acolo unde nu ar trebui să fie. s. De cele mai multe ori. bâcâi. Despre aceste prime trei lucrări lexicografice postdecembriste a scris şi Rodica Zafiu [15]. de exemplu. sau „lăuda”. a înregistra un eşec. cu explicaţia standard „a eşua. a depune toate eforturile. artist de cinema.n. arg. aşa cum autorul o spune explicit în „Cuvânt înainte”. apare după bizon.n.) Autoarea are probleme şi cu alfabetul limbii române. Astfel. precum şi pentru inovatorul. cuvintele conţinând „â” fiind plasate după „i”. mare sculă (pe basculă)”. cu siguranţă cercetătorul cu cea mai constantă preocupare pentru acest subiect din lingvistica românească. un termen cum este „a şucări”. L. expresiile şi locuţiunile din spectrul colocvial şi argotic (s. sau „laudă” (în sintagma „de laudă”)! Cu toate aceste imperfecţiuni. a face tot posibilul”! Sau. fără spaţii după „punct”. ci „a-şi da toată silinţa. cum este „a o nimeri (ca Ieremia) cu oiştea în gard”] şi expresia. o înfrângere”. într-un alt exemplu. ci dimpotrivă. destul de rară. curios pentru un verb.) Pe lângă această inadvertenţă legată mai mult de formă. totuşi. O lucrare lexicografică mai… specială faţă de cele despre care am vorbit anterior este publicată de Dan Dumitrescu [16] şi care. fanfaron. cum ar fi fost. tot populară şi aceasta. şi nu după băţ.B. L. cu probleme de ordonare alfabetică a intrărilor (barbugiu se găseşte între basculant şi basculă.B. după părerea noastră. credem. care nu înseamnă nici pe departe „a eşua”. „a face pe dracu’ în patru”. i se atribuie. următoarele sinonime: „individ lăudăros: artist. şi implicit prin menţionarea. şi nu după „ă”: de exemplu.. cuvintele aparţinând aceleiaşi familii lexicale figurează în dicţionar ca intrări separate. în cazul lui „judeca”. Trebuie spus de la bun început că este o realizare lexicografică superioară celei a Ninei Croitoru Bobârniche. buricul pământului. aşa cum este cazul dicţionarelor apărute până în prezent (autorul se referă la dicţionarele de argou. de aceea îl intitulează Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române.B. cum se întâmplă. ci de trei ori: „Este primul dicţionar-invers (sic!) de expresii şi termeni colocviali şi de argou (s. şi nu o singură dată. 15 . nu este precedat de menţiunea (argou). care generează sinonimele şi expresiile sinonimice colocviale şi argotice (s. normal.. etc.) nu mai (sic!) se află pe poziţia cuvântului-titlu.). ciuşderie se află intercalat între ciupeală şi ciupitor etc. pe poziţia cuvântului-titlu se află termenul aparţinând fondului lexical principal. gurăbogată. acest lucru îl afirmă chiar autorul în „Cuvânt înainte”. iar copastie se află după copiuţă. dicţionarul „de argou şi termeni colocviali”? Greu de spus. iar nu invers! De altfel. dar nu întotdeauna. nu după căzătură. care la rândul său se află înainte de copită.de locuţiuni şi expresii.).. citat ca sinonim pentru „a enerva pe cineva”. de exemplu. Dicţionar de expresii şi locuţiuni ale limbii române). la care se adaugă o monografie (Ţiganii – o lume a contrastelor)! Cam puţin şi cam inconsistent… Se mai impune o observaţie legată de tehnoredactarea total neglijentă a dicţionarului. unde apare şi „a se justifica”. ca sens. urmând ca în dreptul lor să se regăsească definiţiile şi explicaţiile de rigoare. dar şi „lăudăros” (în expresia „a fi lăudăros”). nu numai pentru cele câteva zeci de pagini în plus. Astfel. cocoş. în lexicografia românească argotică. ar fi trebuit să se numească mai degrabă Dicţionar de expresii şi termeni colocviali şi de argou. „Glosar analogic şi de sinonime” care încheie dicţionarul. câine figurează după cizmă. L. „justifica”.. unde întâlnim şi „judecată” şi „judecare”. gură-mare. printre alte expresii mai mult sau mai puţin colocviale [unele mai degrabă populare.) echivalente.n.” [17] Şi atunci de ce îşi intitulează. şi în cazul fondului există destule inconsecvenţe. unui cuvânt-titlu de genul „eşua”.n.

care nu are absolut nicio legătură cu argoul. aşa cum este lucrarea Dictionnaire de l’argot français et de ses origines [19]. „Păsăreasca: atestări şi interpretări ale limbajelor ludice şi secrete”. Iaşi: Editura Junimea (Ediţia a II-a. singur de data aceasta. în dreptul cărora să poată fi menţionată. şi mai cuprinzătoare pentru mulţi din termenii şi expresiile care figurează în dicţionar (şi care. mai exact) a primelor dicţionare „on line” de limbaj urban [22]. Bucureşti: Editura Kriterion.prin construcţia sa. subtilitez et gergon. nu numai în cazul limbii române). Or. contenant leur façon de vivre. nu numai!). [3] Idem. pot constitui bazele unei tradiţii lexicografice pe tărâm românesc. [Colecţia "Biblioteca rromă". Rromii. În sfârşit. fără prejudecăţi sau patimă”. p. abrevierea arg. sau de cele mai importante studii dedicate argoului românesc în ultimii vreo 50 de ani [23]. a dicţionarului publicat în 1998. publică o variantă revăzută şi adăugită. din 16 . figurează şi în prima ediţie!)? Cu toate aceste cuvinte şi expresii familiare. a cumpăni cu atenţie. vocabulare. de altfel. nu are decât vreo… 7. o revigorare a interesului „lingviştilor români pentru studierea influenţei limbii rromani asupra limbii române. noua ediţie a dicţionarului conţine sute de cuvinte şi expresii care nu sunt argotice – şi ce e mai straniu e că nu au fost niciodată. ayant esté avec eux en ses jeunes ans. . fără nicio urmă de îndoială. totul în „doar”… 904 pagini! Spaţiul limitat ne împiedică să ne referim şi la alte lucrări cu caracter lexicografic dedicate argoului: este vorba de cele bilingve [20]. atunci primul glosar argotic francez poate fi considerat cel aparţinând lui Pechon de Ruby: La vie généreuse des Mercelots. o lucrare importantă în lexicografia argotică românească. Argot-ul apaşilor. căci un adevărat monument de lexicografie argotică. explicată prin „a analiza. căruia chiar autorul îi menţionează registrul popular!). de mai mult sau mai puţin consistentele glosare argotice ce însoţesc unele creaţii beletristice [21]. de exemplu [24]. căci dacă ne referim strict la anul apariţiei efective. Întâlnim. printr-o inventariere a vocabulelor (în cadrul unor glosare. [4] Apud George Ivănescu (1980). 581-589. [6] Gheorghe Sarău (1998). mai mult sau mai puţin realizate din punct de vedere lexicografic. al cărui titlu iniţial credem că ar fi trebuit păstrat… Spunem aceasta deoarece eliminarea din titlu a sintagmei „expresii familiare” ne duce cu gândul la un dicţionar de argou… pur la limbii române (lucru. par Jean Jullieron. după părerea noastră. la care se mai adaugă câteva sute de sub-intrări prezentând variante şi derivate. cu titlu schimbat. Cota (1936). efemer!) şi oral. Dicţionarul limbii şmecherilor. Iar exemplele pot continua… Şi atunci de ce a renunţat autorul la sintagma „expresii familiare”. Istoria limbii române. lucrările la care ne-am referit mai sus. mis en lumière par M. În concluzie. 605. argoul rămâne destul de greu de fixat în scris. Rodica Zafiu (2003). a chibzui. dicţionare). 2000). Gueux et Boesmiens. Gentil’homme Breton. NOTE [1] Aceasta dacă luăm în calcul anul sau perioada alcătuirii.A Lyon. [5] V. nr. apărute într-un interval de doar 13 ani. pp. Bucureşti: Tiparul Românesc. după cum am văzut. ultima lucrare lexicografică dedicată argoului românesc este o „recidivă” a lui George Volceanov [18]. Evident. nici ea şi nici măcar vreunul din cuvintele prin care este explicată. în ciuda numărului de termeni argotici.000 de intrări. nr. fenomen lingvistic prin excelenţă dinamic (poate tocmai de aceea.000 de cuvinte şi expresii-titlu” (în 304 pagini). expresia „a judeca la rece”. de la argotic… Credem totuşi că. imposibil. où il a exercé ce beau Mestier. In: Limba română. şi a cărui primă ediţie datează din… 1596 ! [2] Cf. care. aşa cum este şi cazul expresiei la care ne-am referit mai sus. de apariţia în urmă cu câţiva ani (în 2006. acest dicţionar rămâne cea mai bogată lucrare de acest tip dedicată argoului românesc (şi. Autorul remarcă. sensibil mai puţin numeroşi decât cei colocviali. pe care Adriana Stoichiţoiu-Ichim o aproximează în „Cuvânt înainte” la… „25. 5-6. cu multe cuvinte chiar populare (vezi „pezevenghi”. chiar dacă acest fenomen lingvistic nu s-a bucurat de atenţia care i-a fost acordată „omologului” său francez. mai potrivită. avec l’explication en vulgaire. Plus a esté adjousté un Dictionnaire en langage Blesquien. de exemplu. Pechon de Ruby. după primul război mondial. se mai poate discuta despre această bogăţie. 4]. India şi limba rromani.

Institutul de Linguistică Română. Editura Ştiinţifică. 53-113). 404 p. p. Cu microglosare argotice şi desene de Constantin Piliuţă. creativitate. 2003. Slobozia: Editura Arnina. pp. préface Alphonse Boudard. Ţerek. ele fiind creaţii colective ale anonimilor pasionaţi de limbajul urban contemporan (în cadrul căruia argoul se află la loc de cinste!) din România.. Dicţionar de argou francez-român. 335-376). Touchez pas au grisbi! Paris: Éditions Gallimard). Limbajul infractorilor. Bucureşti: Editura Niculescu. Craiova: Editura Universitaria. [22] Acestea pot fi consultate. O gramatică a „greşelilor”. 6. Dicţionar de argou.cit.. 6. Cercetări etimologice.. Bucureşti: Editura IRI (Titlu original: Albert Simonin (1953). Constantin Frosin (1996). Bucureşti: Editura All Educational (2005. Nu v-atingeţi de mangoţi! Traducerea: Angela Cismaş. 17 . (2002). 352 p. Ştefan Nimară (1993).A. [11] Idem. 8. in România literară. Pe muche de şuriu. Istoric · Limba nu plăteşte drepturi de autor · Vorbirea paralelă: argoul. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Bucureşti: Editura Paco. în cadrul rubricii „Păcatele limbii”. in Vocabularul limbii române actuale. Iorgu Iordan (1943). Dicţionar de argou al limbii române. 426 p. Bucureşti: Editura Nemira. iată lista acestor dicţionare: Ştefan Balaban (1996). Iaşi: Institutul de Arte Grafice Alexandru A. Vladimir Drimba (2001). ar rezulta cu siguranţă cel mai consistent volum de studii dedicate argoului românesc… Să sperăm ca o va face cândva! [16] Vezi Dan Dumitrescu (2000). lucrare în care capitolul „Fenomene lexicale”. 488-510. în ordinea alfabetică a autorilor. Bucureşti: Editura Sempre. p. in Stilistica limbii române. op. 1975).ro/>. Mîrzescu. Dictionnaire de l’argot français et de ses origines. [21] Este vorba de George Astaloş (2001). [7] Vezi Iorgu Iordan (1944). p. II din Partea VI: Lexicul). 335-376. 2008). 2006. Cânturi de ocnă. Argoul românesc. Rodica Zafiu semnează săptămânal această rubrică de mai bine de 15 ani. Dicţionar de argou şi expresii colocviale italian-român.123urban. Cuvânt înainte de Mircea Borcilă. „Disertaţie asupra argoului. Bucureşti: Institutul de Linguistică Română (ediţia a II-a.ro/> şi Dictionarurban. comentate. Bucureşti: Editura Univers enciclopedic. [12] Idem. 3 (1987-2000).ro <http://dictionarurban. Nicolae Luca (1999). Jean-Pierre Mével. George Volceanov. Paris: Larousse. 2003). Prima ediţie. a apărut în 1990. Eseuri urmate de confesiuni biografice. Bucureşti: Editura M. Dicţionar de argou şi termeni colocviali ai limbii române. îmbunătăţite la adresele: 123urban <http://www. Bucureşti: Editura Teora (retipărit 1999). pp. 2006. 119-156. 1944 (ediţia a II-a. 35 din 2 septembrie 1998. cele mai importante. Expresivitate şi abatere de la normă. Bucureşti: Editura Nemira. p. este dedicat argoului românesc (pp. [23] Acestea ar fi. utopie a comunicării” (pp. Dicţionar de argou englez-român. 1 (1944-1972). Bucureşti: Editura Vitruviu. [8] Este vorba de Dicţionar bibliografic de lingvistică: vol. (Ediţia a II-a. din Partea IV a lucrării. influenţe. Bucureşti: Editura Corint. Bucureşti. „Pregnanţa oralităţii” (Capitolul III). sub titlul Dictionnaire de l’argot. Dan Dumitrescu (1998). 2007.cit. Mioriţa Baciu Got. Ana-Dolores Doca (1995). [15] Vezi articolul „Lexicografie argotică”. Adriana Stoichiţoiu-Ichim (2001). [9] Vezi Traian Tandin (1993). Dinamică.perspectiva argoului” şi furnizează într-o notă o listă de articole şi lucrări de specialitate apărute începând din 1906. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. 114-142) şi „Utopii. 2 (1973-1986). Dicţionar de argou francez-român. [13] Ibidem. 5. Bucureşti: Editura Teora. [10] Traian Tandin. in Limba română actuală. pp. Bucureşti: Editura Paco. „Fenomene lexicale” (Partea IV). Rodica Zafiu (2001). [14] Este vorba de Nina Croitoru Bobârniche (1996). [17] Dan Dumitrescu. [18] Vezi Dicţionar de argou al limbii române. „În întâmpinarea argoului. după părerea noastră: George Astaloş (1997). 2005. [20] Pentru cei interesaţi.. Stilistica limbii române. Craiova: Editura Universitaria. „Redescoperirea argoului” (Capitolul VI). Dicţionar de argou şi limbaj colocvial german-român. iar dacă ar aduna articolele publicate numai aici. Bucureşti: Editura Teora. Iorgu Iordan (1944). [19] Iată referinţele complete: Jean-Paul Colin. „Limbaje speciale” (Cap. Christian Leclère. Confesiune biografică” (pp.T.. dar mai ales între 1922 şi 1938. nr. eufemisme şi expresii familiare englez-român. Bucureşti: Editura Tritonic şi de Albert Simonin (1994). Dicţionar de argou al limbii engleze. Ioan Lăzărescu (1997).S. vol. (2006). Bucureşti. vol. op. Bucureşti: Editura Niculescu. in Diversitate stilistică în româna actuală. 1975).

Volceanov. Dicţionar de argou al limbii române. George (1998). and dictionaries! 18 . the Romanian slang. Autorul recenzează nu mai puţin de 365 de studii. not being approached by any dictionary. ABSTRACT The aim of our intervention is to propose a review. but also an analysis of the lexicographic papers dedicated at first to the Romanian slang. Volceanov. Limbajul infractorilor. but also to the bilingual slang dictionaries released after December 1989. between 1947 and 1989. Préface de Gaston Esnault. We focused on this period because before 1989. Bucureşti: Editura Livpress. Dicţionar de argou al limbii române. after 20 years characterized by freedom of expression and lack of… linguistic and lexicographic taboos. Daragon. Even now. Anca. Croitoru Bobârniche. Robert Yve-Plessis (1901). Nina (1996). Paris: H. Romanian slang was absent from the linguistics research and became a truly taboo subject in lexicography. such a scientific approach could not be even taken into consideration using the theory that slang was the language of the declassed class. Traian (1993). Bucureşti: Editura Paco. regarded as a subject of scientific approach is still wide of the mark. Bucureşti: Editura Niculescu. Bucureşti: Editura Teora. George (2006). reuşind să creeze o operă de referinţă pentru argotologia franceză şi nu numai! REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Dumitrescu. Volceanov. Bibliographie raisonnée de l'argot et de la langue verte en France du XVe au XXe siècle. Dicţionar de argou şi termeni colocviali ai limbii române. studies.[24] Cf. and to whom there were dedicated hundreds of volumes. Dan (2000). 2003). compared to its “homologous” French which became studied 500 years ago. articles. Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române. cercetări. dicţionare şi alte lucrări şi documente în care argoul este prezent. (ediţia a ii-a. Slobozia: Editura Arnina. Tandin. because this class… didn’t even exist during the communist period! More than 40 years.

sintagme. p. a sorcovi „a ura cu sorcova” (Ibidem. obiecte visate diverse semnificaţii. Ritualurile tradiţionale româneşti au generat o serie de elemente de ordin lingvistic: cuvinte. a ghidănăci „a ciocăni cărbunii cu vătraiul cănd ţiuie. tom X. după nuntă la socrii miresei” [2] a îmbărbura „a unge la Sf. a descânta „a rosti descântece sau vrăji însoţite de numite gesturi magice pentru a obţine îndepărtarea unui farmec. făcaş. expresii. prezenţa unor actanţi specifici. în esenţă de substantive ce denumesc actanţii specifici diverselor ritualuri sau verbe ce denumesc acţiunea rituală: călimărean „unul din cei ce merg pe calea mare” (MCD. însoţind gestul de o urare” (DLR. Barbura pe copii (în frunte. a despăşi. Pe teren folcloric unele dintre elementele amintite s-au estompat destul de mult. în timp ce multe alte elemente lingvistice cu bază folclorică nu vor fi luate în calcul. Vom încerca să oferim exemple pentru fiecare situaţie în parte. oricât de interesante ar fi. 662). stafide etc la anul nou. o serie de articole. a semăna „a arunca boabe de grâu. e drept. 19). Am dori să atragem atenţia asupra faptului că nu vor intra în discuţie decât acele cuvinte. în esenţă. 1177). bomboane. pentru început. a ghici et. sensuri. lucrări care au analizat diverse aspecte particulare. Este vorba. ca să fie feriţi de vărsat” (DULR. există. a sorcovi. a despetrece. de remarcat că expresia a se duce pe calea mare face trimitere la o acţiune rituală: „a se duce cu plocon. p. Este necesară. la nuntă etc. 19 . sintagme care reflectă ritualuri bine precizate pe teren popular. de orez. p. Încercăm să oferim câteva sugestii care să contribuie la realizarea în viitor a unui studiu sistematic şi coerent al temei în discuţie. p. p. p. Pentru prima categorie de elemente lingvistice (cuvintele) putem menţiona o serie de exemple: a îmbărbura. rodină. vindecarea de o boală” (DLRM. partea IV. în concordanţă cu tradiţiile divinatorii” (DDPR. partea a II-a. 588). călimărean. credinţa participanţilor în eficacitatea ritualului. 231). a tălmăci. a semăna. a tălmăci „a da anumitor fapte. dar. 305). derularea într-un spaţiu sacru. p. existenţa (sau nu) a publicului. pe cei doi obraji şi la buric) cu căline numite barbure. schema pomenită şi-a păstrat valabilitatea. Universitatea „Dunărea de Jos”. Galaţi REFLEXELE LINGVISTICE ALE UNOR RITUALURI TRADIŢIONALE – IMPLICAŢII LEXICOGRAFICE O cercetare aprofundată a problemei amintite nu s-a realizat până acum. a ghidănăci. fiinţe. IV. ca să astupe gura duşmanilor” [3] . expresii. 1247).Valeriu BĂLTEANU. o definire a ritualului: „punerea în scenă a unui eveniment sacru sau a unui mit prin codificarea şi decodificarea acestora” [1] Se observă cu uşurinţă faptul că ritualul implică o „dramatizare” care trebuie să îndeplinească unele condiţii obligatorii: existenţa unei teme cu caracter mitologic. a descolinda „a întoarce în rău urările de bun augur ale colindei sau ale colindelor cântate anterior” [4]. amestecate cu miere. umblând în grup sau alţii de la casă la casă” (DLRLC. a ura „a recita pluguşorul sau alte colinde de Anul nou. I.

Personajul central. 20 . p.Să ne oprim acum asupra unor sensuri dezvoltate de o serie de cuvinte ca urmare a implicării obiectului sau acţiunii denumite de aceste cuvinte într-un context ritual: a (se) mira.] când se iau mai mulţi la bătaie” [15] . gest pentru care li se plăteşte” [13]. S-a făcut Drăgaică în capul lor „se zice [. şoaldă. Sens Prim: „muncitor agricol care seamănă” (DEX. Sens prim : „persoană care locuieşte în mediul rural şi a cărei ocupaţie de bază este agricultura” (Idem). care povesteşte drama eroului vegetaţiei” [16]. Plugar „flăcău care umblă cu pluguşorul în ajunul Anului Nou” (DLR. tom VIII. a drege (în expresia a drege mortul) „a face un anumit ritual la mormântul cuiva pentru a împiedica mortul să se facă strigoi” [6]. p. fără a fi vrăjite au putere de vrajă” [5] . pomana caloienilor „alteori ceata se adună la o casă unde se desfăşoară o masă cu mâncări şi băuturi. când se mănâncă preparate făcute numai din carnea lui”. care se desfăşoară în ajunul Sâmedrului la care participă în jurul unui imens rug funerar aprins pe înălţimi de flăcăi. tom II. p. semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi” (DEX. a uni strâns” (DEX. prin farmece” (DA. partea a II-a. focul lui Sâmedru. este purtat a doua zi de fratele de ginere în fruntea alaiului până la casa miresei. 233) Sens prim: „a dezlega. benchi. 239). în ziua de Sângeorz” [9] . ori care. unde este înfipt în coama casei” [7]. Există numeroase expresii care îşi au originea pe terenul practicilor rituale.. la care tinerele recent căsătorite sărută bărbaţii întâlniţi în cale. pomana porcului „masă care se face mai ales la ţară. Sens prim: „a repara”. masa moaşei. în interiorul cercului format din surate. structurat după modelul colindelor. bradul miresei „brad care este împodobit în seara de fedeleş (sâmbăta). asemănător revelionului. a drege. Legăturică ce cuprinde în ea felurite lucruri ori vrăjite. 1046). semănător. în continuare. înainte şi înapoi. A umbla cu Lăzăriţa „ceremonial al cetei feminine. benchi „mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. partea III. a lega etc. pomana porcului. a săgeta. la casa ginerelui. 59). p. a distruge vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva” (DLRM. la socrii miresei” [14] . semănător „persoană care seamănă de Anul Nou” (DDPR. îmbrăcată mireasă se plimbă cu paşi dansanţi. târg de sărutat „posibilă urmă a unui ritual de tip „prostituţie sacră”. a-şi atrage necazuri” [17]. dedicat zeului vegetaţiei în Sâmbăta Floriilor. pe o melodie simplă. După ce am avut în vedere o serie de cuvinte şi de sensuri cu implicare spirituală. p. târg de sărutat etc. numită pe alocuri pomana caloienilor” [8]. Sens prim: „mică pată pentru frumuseţe” (DESLR. unele sintagme ce fac referire la scenarii rituale: bradul miresei. V). masa moaşei „petrecere a mamelor la casa femeii care le-a moşit copiii în ziua a treia după Bobotează”[10].. pomana coloienilor. 94). petrecere populară din zona Zarandului. întreaga suflare a asatului” [12] . A-şi aprinde paie în cap „a atrage atenţia asupra sa prin aprinderea unei rogojini ridicate deasupra capului. să urmărim doar câteva exemple: A se duce pe calea mare „a se duce cu plocon după nuntă. duioasă. 972). a dezlipi”. semcă. colac de Sângeorz. Sens prim: „a împreuna. 808). Colac de Sângeorz „covrig mare din făină de grâu care se pune pe găleata împodobită cu flori de câmp şi tulpini de leuştean. a desface „a nimici. Vom urmări câteva exemple: modâlcă „petică înnodată aşa fel fel că seamănă a gâlcă. A se prinde surate „(despre femei) a lega între ele o prietenie trainică” (DEX. 136). a lega „a paraliza. de oile şi câinii stânei. Lăzăriţa. rupt în bucăţi şi mâncat de ciobani şi stăpânii turmelor. în timpul mulsului la Sâmbra oilor sau Măsurişul laptelui. plugar. p. după tăierea porcului pentru sărbătorile de iarnă.[11] focul lui Sâmedru „ceremonial nocturn de înnoire a timpului calendaristic. vom urmări. prin firea lor. modâlcă.

Avem în vedere ritualul schimbării numelui copilului bolnav. Am întâlnit şi un caz mai deosebit: un ritual destul de cunoscut pe teren popular. Revenind la observaţiile lui Gorovei trebuie să remarcăm faptul că inventarul de nume folosit în cadrul ritualului este mai extins: Balaur. În literatura cultă a fost reflectat de Sadoveanu. A lucra la cămaşa ciumei „în mare grabă. făcut la primărie şi pe care mai nimeni nu-l ştie.] Tot de la această credinţă este datina moţilor din Ardeal de a-şi boteza copiii cu numele Lupu. de statutul de personaj sacru al fetei ce îndeplinea rolul de Drăgaică sau de ceata ce însoţea Drăgaica pentru a o apăra. prin multe ţinuturi.. apărută în 1909. dar credem că exemplele amintite au dovedit cu prisosinţă existenţa a numeroase ecouri lingvistice ale scenariilor rituale tradiţionale. sintagme etc. Şirul exemplelor ar putea continua. acesta din urmă acordând un anumit rol. la prima vedere. a turna cu găleata îşi trag seva din scenarii rituale cum ar fi vălăritul şi paparudele! A-şi aprinde paie în cap şi a pune mâna în foc sunt reflexe ale unor rituri cu caracter juridic. Dicţionarele limbii române înregistrează de obicei. Elementele literaturii poporale. Ritualul „vânzării” simbolice a copilului bolnav a mai fost prezentat şi de Coşbuc (V. foarte repede” [21]. după cum a lucra ca la cămaşa ciumei ne aminteşte de un ritual de magie medicală. Gorovei în lucrarea Datinile noastre la naştere. Cu privire la unele dintre aceste expresii sunt necesare unele explicaţii: sensul lor actual pare total lipsit de orice implicare de tip ritual.. 21 . deşi.. cu o bătaie crâncenă. A turna cu găleata. şi alt nume cu care îl strigă toată lumea”[22] După ce trece în revistă o serie de informaţii de ordin istoric. şi totuşi expresii ca a lua la vale. unul care stă scris în actul naştere. torenţial” [19]. în Baltagul şi de Creangă în Povestea lui Stan Păţitul. A lua la vale „a face de râs pe cineva. în plan simbolic. pe baza unui jurământ. Grozea. Ursu ca să fie scutiţi de boale şi să nu se apropie moartea de dânşii” [24]. e necesar să ne amintim că este vorba de un tip de rudenie spirituală.246). Întâlnirea a două cete. Rău.. scenariului folcloric în discuţie. Gorovei. Dacă privim sensul actual al expresiei a se prinde surate nu vom putea sesiza substratul ei ritual. Sensul actual nu aminteşte prin aproape nimic de scenariul ritual specific obiceiului agrar numit Drăgaica. 242 . Autorul porneşte de la un fapt oarecum ciudat: „De multe ori întâlnim oameni care au două nume de botez. oprindu-ne doar asupra unor consideraţii finale: „. Podkidîş („cel părăsit”) [25]. Schimbarea aceasta se face cu o anumită formă: prin vânzare” [23] A. autorul oferă şi explicaţii: „Când unui părinte nu-i trăiesc copiii ori îs tot bolnavi. nici nu se pun nume de sfinţi. „a ploua tare. „a garanta. Şarpe etc. a susţine cu tărie. cu toată convingerea” [18]. Expresia s-a făcut Drăgaică în capul lor este. în unele cazuri lipsa unor informaţii suplimentare face greu de recunoscut baza rituală a unor expresii. cu ecouri lingvistice la fel de interesante: Răzvan („cel rebotezat”). a-şi bate joc”[20]. Nevzor („urât”). Acest ritual a fost prezentat pe larg de către folcloristul A. Crâncen. crezându-se că sub acest nou nume nu-l va mai recunoaşte Ducă-se pe pustii şi-l va lăsa în pace. ce se realiza într-un cadru ritual. fiecare cu Drăgaica proprie. şi mai opacă. de pildă în Bucovina. ci mai cu seamă nume de fiare sălbatice[.A pune mâna în foc (pentru cineva sau ceva). Păgân. Grozavu. ceea ce însemnează că-i chinuieşte Necuratul. dar pe care lucrările lexicografice (chiar şi DLR) nu le menţionează. peste care însă vom trece. Prodan („cel vândut”). atunci este datina să i se schimbe numele de botez. având numeroase ecouri ligvistice. Un ritual asemanator întalnim şi pe teren slav. se sfârşea. Nenaş („străin”). de obicei. astfel de fapte. Urâtul. Naiden („cel găsit”). Urâta. descrie întregul ritual cu numeroase amănunte.

a unei expresii ar fi necesară o trimitere minimă spre faptul folcloric generator de ecouri în plan lingvistic. Ghinoiu. a lucra ca la cămaşa ciumii. ar putea cuprinde într-o altă ediţie şi elementele menţionate măcar la sfârşitul articolelor referitoare la lup. p. 327. Bârlea. p. 400. p. pagân. p. Sărbătorile de toamnă. În situaţia unor expresii ca a lua la vale. şi o sursă esenţială de informare bibliografică [26]. p. Spiritualitate. ambele sisteme se realizau în cadrul unor ritualuri specifice. p. Obiceiuri. urs. Expresii. în cazul cuvintelor de tipul celor pomenite de noi ca având implicaţii pe terenul unor ritualuri (de exemplu. Am putut până acum constata faptul că ritualul amintit este foarte cunoscut pe teren popular şi că a lăsat o serie de urme pe teren lingvistic. nu se mai poate recunoaşte baza rituală a unui cuvânt. de schimbare a numelui) ar fi necesară şi o menţiune de ordin onomastic: „ nume dat copiilor grav bolnavi. p. Pe această direcţie se impune înregistrarea în lucrările noastre lexicografice şi a faptelor de cultură populară ce prezintă implicaţii lingvistice. două sisteme de denominaţie personală. expresii populare. Ţinând cont de întregul context al discuţiei se impun câteva sugestii şi observaţii cu implicaţii lexicografice: B. [16] I. o bună perioadă de timp. evoluţiile semantice produse ar fi greu de înţeles fără o minimă informare mitofolclorică. denumiri de jocuri populare sau de elemente de ornamentică tradiţională şi multe altele. Am încercat să regăsim aceste ecouri lingvstice în lucrările lexicografice mai importante. Fochi. 105. Buraga. p. între care se află şi o serie de blesteme.Este posibil ca la baza ritualului amintit să se găsească un element (un rit) specific mitologiei indoeuropene şi care a fost moştenit şi dezvoltat în mod specific atât de români cât şi de slavi. Caraman. p. 240 [2] D. Ghinoiu. 22 . p. Pamfile. 235. Glosar.Udrescu. celălalt de provenienţă păgână. Dicţionar. Obiceiuri. astronime. Dăneşti. Udrescu. p. 119. urs. 22. şarpe etc. unul de esenţă creştină. C. crâncen. Vulcănescu. Obiceiuri. NOTE [1] R. [17] I. complet diferite. Chiar dacă DLR. în cazul în care. p. Ghinoiu. 133. 118. [7] D. sintagme populare. p. Udrescu. [5] E. [15] A. [11] T. 105. Faptele prezentate şi altele asemănătoare pe care nu le-am inclus în lucrare ne determină să concluzionăm că pe teren românesc au existat. Glosar. spre exemplu nu este un dicţionar onomastic. 74. [3] D. 75. [6] V. Nestorescu. [18] Ibidem. avându-se în vedere mai ales reflectarea în cadrul acestor articole a faptelor de factură mitofolclorică. 205. 28. în stadiul actual. Dumistrăcel. Lipseşte orice trimitere la ecourile lingvistice ale ritualului analizat. se regăsesc diverse credinţe şi superstiţii. 47. Buraga. vom purta discuţia pe baza DLR. apud V. trimiteri la obiceiuri şi personaje tradiţionale. Astfel. [13] St. Descolindatul. Ghinoiu. Obiceiuri. Românii. Folclorul. şarpe. [4] P. balaur. în paranteză eventual. Bălteanu. cu actanţi şi acţiuni specifice cu inventare proprii de nume. [14] Udrescu. I. 28. grozav. [8] O. S-ar putea adăuga. Datini. 198. lup. Glosar. 105. [9] I. 101. p. [10] Ibidem.P Haşdeu considera că un dicţionar trebuie să fie o carte de cultură. [12] I. p. S-au urmărit articolele referitoare la cuvinte ca rău. supuşi ritualului tradiţional de schimbare a numelui”. Glosar. p.

Folclorul românesc. Ghinoiu.A. RUSSKAJA reci. Fochi. Bucureşti: Minerva. [21] Ibidem. Dicţionarul universal al limbii române. [24] Ibidem. 15 . 270. pp.a. II. Bucureşti: Academia Română. Gorovei. MCD = Materiale şi cercetări dialectale. Dicţionarul limbii române. DEX = Dicţionarul explicativ al limbii române (1998). Bucureşti: Academia Română. Vulcănescu. Bucureşti: Academia Română. 270-272 BIBLIOGRAFIE Bălteanu. Literatură. Bucureşti: Academia Română DLRLC = Dicţionarul limbii române literare contemporane. [23] Idem. Dicţionar de divinaţie populară românească. p. Bucureşti: Minerva. Dicţionar de etnologie. Iaşi: Junimea. Ediţia a VI-a . vol. Nestorescu. Ecaterina. Ion (1997). we shall try to analyse the way in which the linguistic echoes of some folk practices are reflected in the Romanian dictionaries. 272. Bucureşti: Fundaţia Culturală Română. Iaşi: Institutul European. I. Datini şi crezuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Dicţionarul etimologico-semantic al limbii române. Scrisul Românesc. Adrian (1976).21. I-IV. Glosar dialectal Argeş.I (1960). DLRM = Dicţionarul limbii române moderne (1958). I. Românii timoceni din Bulgaria. Bucureşti: Academia Română. Dumitru (1967). DA = (1913-1949). [26] v. Dumistrăcel. [22] A. Bucureşti: Fundaţia Culturală Română. Caraman. Craiova. 1985). Iaşi: Junimea. Buraga. Expresii româneşti. Bucureşti: Paideia DESLR = Alexandru. Literatură populară. DULR = Lazăr. Dăinuiri dănăştene. p. 91. pp. Petru (1997). [25] V. DDPR = Valeriu. Costache (1979). Bălteanu (2001). Spiritualitate şi limbă populară. Buraga. Artur (1980). (1955-1957). Descolindatul în orientul şi sud-estul Europei. p. 49. Literatura populară. Ovidiu (1983. Romulus (1981). Gorovei. Udrescu. Stelian (1997). 23 . Bucureşti: Academia Română. 91. Iaşi. we will also highlight the spiritual implications of the folk practices described. Bârlea. I. Şăineanu. [20] Ibidem. Bucureşti: Minerva. I. Virgil (1997). p. f. Gorovei. Bucureşti: Academia Română. Valeriu (2002). 5/1976. M-Z (1965-2008). Bucureşti: Univers DLR = Dicţionarul limbii române. Resmeriţă (1924). Obiceiuri de peste an. ABSTRACT With this paper.[19] Ibidem.

în repetate rânduri. I. aşa încât să poată fi dereptariul limbiei. De aceea dicţionarul.“ (vol. în consacrarea cuvintelor şi a sensurilor. Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi DIN ISTORIA DICŢIONARULUI ACADEMIC ROMÂN : PROBLEMA NEOLOGISMELOR Necesitatea redactării unui dicţionar explicativ general al limbii române a fost exprimată. p. [4] Expunerea de motive din Prefatione..C. destinate a cultiva. că „elementul latin din limba românească e singurul element naţional“ [2].a condamna limba la amorţire şi deperire. va înregistra cuvintele „din orice epocă a limbei scrise. majoritatea membrilor erau latinişti reprezentanţi ai liniei puriste. vorbele de origine neromanică nu pot şi nu se cade să aibă loc într-un dicţionar românesc” (loc.ar fi. a fost realizarea unui mare dicţionar al limbii naţionale: „ Secţiunea literară se ocupă cu diversele cestiuni filologice. Cel mai important ţel pe care şi l-a propus Societatea Academică Română încă de la înfiinţarea ei (1867). Criteriul etimologic de selecţie a cuvintelor a dus la soluţia de a opune Dicţionarul – în care numărul de cuvinte era limitat de romanitatea lor -Glossarului – în care materialul lexical înregistrat era de altă origine decât cea latină.. Cea de-a doua direcţie lingvistică se pronunţa pentru intrarea în dicţionar şi a cuvintelor care „ deşi streine după origine. a regula. respingea dreptul cuvintelor de origine nelatină de a figura în dicţionar ( cu excepţia celor romanice şi greceşti) şi încerca astfel să dovedească. întrucât la înfiinţarea Societăţii Academice Române. luat în totul dezvoltării sale în timp. după cum se stabilise de la începutul elaborării lucrării. Acestea din urmă. în cultivarea limbii noastre. p. Deşi în Prefaţione nu se foloseşte termenul neologism.Rădulescu (preşedinte).“[1] Concepţia călăuzitoare şi modul practic de înfăptuire a dicţionarului academic au stârnit discuţii în sânul societăţii. “[3] A învins punctul de vedere latinist. cât se poate mai complet şi mai raţional. aveau să fie izolate în Glossar. care trebuia să fie „un tezaur al limbei“. În epoca de radicale înnoiri prin care trecea lexicul românesc. Ca urmare.H. toate cuvintele limbii române. se face precizarea că în dicţionar se disting „Vorbele ce s-au aflat în uz înainte de 1830“ de „vorbele de atunci şi până astăzi intrate în uzul 24 . care precedă primul volum al dicţionarului. toate formele şi construcţiile curat romanice“ şi „din contra. de orientare latinistă – extremistă. prima comisie de redactare a dicţionarului. în tot cursul veacului al XIX-lea. I. caută să cuprindă toate cuvintele.. când se stabileşte ca elaborarea lucrării să dureze cel mult patru ani. a mărgini dicţionarul la o singură epocă a limbii. arată intenţia autorilor de a face o lucrare care să cuprindă..V). a înavuţi şi a perfecţiona limba română. în trei volume. dar aceste principii sunt amendate de restricţii latiniste. demn de acest nume.Doina Marta BEJAN. dicţionarul dorit urma să îndeplinească un rol deosebit de important în normarea formelor. I. August Treboniu Laurian (redactor primar) şi I. din toate epocile dezvoltării sale : „limba unui popor fiind productul acelui popor. Societatea Academică Română publică între anii 1871-1876 Dicţionarul limbii române. dar acum sunt civitate donata. este aleasă în sesiunea din 1869.). cât şi cele ce se pot culege din viul grai al poporului“.„care să fie conforme şi corecte cu geniul limbei“(vol. alcătuită din latinişti convinşi. În pofida termenului de elaborare scurt şi a numărului restrâns de redactori. prin intermediul lucrării lexicografice. organizează misiuni lexicografice pentru compunerea unui dicţionar roman.VI).. conturându-se două direcţii principale.. a curăţi. „Un dicţionar român . şi nu este nici o putere în lume care să le şteargă din limba romănească.cit.Massim. Cea dintâi. în măsura posibilităţilor.

) : studiul superficiale . materialul lexical neologic ocupă un spaţiu important atât în Dicţionarul propriu-zis. În felul acesta. p. De exemplu. autorii preferă vechiul slujbaş. care alcătuia o familie cu amante. limba nu are nevoie de 25 . s-ar explica în mare măsură prin nevoia de a găsi un corespondent cuvintelor de origine nelatină eliminate din dicţionar (de ex. agreare. de exemplu. lessicografulu. uzuale ale lexicului. erudire. precum şi participiul-adjectiv. în locul substantivului amploiatu (fr. fem. inamorare. pe teren românesc. pentru acestea din urmă ţinându-se seama de condiţia ca izvorul lor originar să fie tot latina. dar şi prin dorinţa de a îmbogăţi limba română literară. degenerativ. agrement. fiind respinse formele ce se încerca a se introduce implicatu sau implecatu. (Ivănescu.I. În Dicţionar sunt înregistrate prioritar cuvintele româneşti moştenite din latină. IX). şi pl. eruditoriu. praevidens. pentru a o apropia cât mai mult de aspectul cultivat al limbii latine sau al celorlalte limbi romanice . „ Această corecţiune nu este fericită şi. masc. a iubi înlocuit prin ama. -ariu(oriu). degenerat. extrem de numeroase. covârşind cuvintele reale. Indicarea unei serii de neologisme luate din limbile romanice. separarea netă între cele două secţiuni (Dicţionar şi Glossar) însemna. introducerea vb. Introducerea unor neologisme latino-romanice care n-au avut circulaţie reală în limbă sau a unor formaţii proprii. delecta→delectaţiune. arsenale. chiar în cazul în care. condiţiunile fundamentali . Neologismele terminate în –(bil)e/i (masc. prevedente. etc.. abandon. şi despre care autorii afirmă că „nu s-au putut răspândi între toţi românii“ (vol. deranjament. a subst. deoarece în loc de implecatu avem funcţionariu şi altele”. care urmează în dicţionar un model latin şi italian.) sau care nu pot fi admise Orientarea autorilor dicţionarului academic în adaptarea termenilor neologici a fost mai ales către limbile latină şi italiană. forma gramaticale . ataşament. tendinţă care s-a consacrat ulterior pentru forma multor neologisme româneşti luate din limbile romanice. numai aşa s-ar explica. Lista de cuvinte a fost încărcată cu termeni transportaţi direct din dicţionarele latine. dar şi cele împrumutate recent din limbile romanice (îndeosebi din franceză şi italiană). legile generali . delectatoriu. Fiind şi o lucrare normativă. employé). la verbele recent împrumutate au fost înregistrate în mod consecvent derivatele în –iune. cuvântul usuali etc. pentru ambele ea. hazard etc. amor. abandonat. essistenţă individuale .) : mod nerevocabile . Şi în Glossar numărul cuvintelor este sporit prin înregistrarea neologismelor din limbile romanice care nu au origine latină sau a celor care sunt de curând introduse în limbă. delectativ. ambassada şi ambassadoriu. „seria“ lexicală nu era completă: degenera→ degeneraţiune. subst. vb.“(Seche 1966:152) limbei“ (notate în lucrare cu asterisc). şi mai puţin condamnărilor de cuvinte neologice. avangardă. părticele neseparabili etc.) „din cauza formei necorecte şi contrarii analogiilor limbii “ (de ex. prevedente (lat. it. delectat. Leonte 1966 : 1-24). în plus. şi fem. Neologisme terminate în –(ari)u (sg. -escu.) / e (sg.La cercetarea listei de cuvinte. adio. care n-ar fi corespuns geniului limbii noastre). amorezare. (loc. Evoluţia ulterioară a limbii moderne a corespuns mai ales recomandărilor. articole speciali.cit.inessorabile . „De exemplu. amoare – preferate cuvintelor amorez. degeneratoriu. amor). dicţionarul impunea tendinţa mai veche urmată de latinişti în adaptarea neologismelor romanice. fără să fie generalizate (abandonare. eruditrice sau a adj. delimitarea dintre vocabularul recomandat ca normă (Dicţionar) şi cel nerecomandat (Glossar). agreabile. este edificatoare : neologisme terminate în –(al)e/i (masc. fr.. şi fem. cuvintele fără existenţă reală în limba română. Încercarea autorilor dicţionarului de a <<completa>> vocabularul limbii române a dus totuşi la unele consecinţe practice deosebit de importante: „un foarte mare număr de neologisme care astăzi constituie bunuri consacrate ale lexicului nostru şi-au făcut probabil intrarea – ori măcar s-au impus – prin această lucrare. Este impresionant efortul celor doi lexicografi de a completa lipsurile vocabularului limbii naţionale pe baza unor scheme prestabilite în care intră aproape toate terminaţiile posibile. iv. prévoyant) etc. în conformitate cu părerile autorilor lucrării despre cultivarea limbii în spirit latinist. cât şi în Glossar. limbi care justifică în genere şi analogia cu legile fonetice româneşti.

iar a doua etapă consacrată elaborării propriu-zise. în noiembrie 1897. Hasdeu arată în prefeţele din fruntea primelor două volume ale lucrării sale Etymologicum magnum Romaniae că opera ar rezulta „din starea actuală a ştiinţei limbii“ (Etymologicum. Concluzia cercetătorilor moderni asupra primei versiuni a dicţionarului academic este că Încă înainte de terminarea lucrării lui A. Academia Română face cea de-a treia încercare pentru realizarea dicţionarului general şi încredinţează. Din cauza unor neînţelegeri . p. Neologismele terminate în –(ant)/e –(ent)/e : cuvântul corespondente . încercând să alcătuiască „un catalog complet“ al lexicului ei. lista de cuvinte a Etymologicului conţine deosebiri fundamentale în comparaţie cu aceea din primul dicţionar academic a lui Laurian şi Massim. La sesiunea academică din 1884 se hotărăşte începerea efectivă a reelaborării lucrării. In preajma anului 1900. dicţionarul academic al lui Laurian şi Massim nu s-a bucurat de o bună primire. stabileşte situaţia cuvintelor faţă de limba literară a epocii. obiectivă a lexicului limbii române.Laurian şi I. singur. şi eşalonată pe o perioadă de maximum şase ani. dicţionarul lui Philippide nu a fost publicat şi. (apud Diaconescu 1974 :76). ci mai ales limba cea veche şi graiul actual al poporului“ (Etymologicum. lingvistul ieşean începe. Philippide refuză să satisfacă această cerere şi. vocabularul limbii române.” ( p. mai mult datorită celor relatate de Sextil Puşcariu. Prin intermediul „Comisiei dicţionarului“[7]. cu puţine excepţii. sarcina fiind încredinţată unei singure persoane. el este astăzi abia cunoscut. să fi devenit astăzi bunuri consacrate ale lexicului românesc. preconizează începerea unei noi opere lexicografice de mare amploare care să oglindească starea reală. cât de accidentală”. la selectarea şi scoaterea din opera lexicografică a majorităţii împrumuturilor recente. în prefaţa următorului dicţionar academic al limbii române. Philippide porneşte la lucru cu ideea că dicţionarul academic trebuie să fie „un inventar al limbii în orice manifestare a ei. peste un sfert de lucrare. Lista de cuvinte a dicţionarului lui Philippide înregistrează toate neologismele pe care lexicograful le-a întâlnit în izvoarele parcurse.genuri) : tractat elementariu .cit. După retragerea împuternicirii acordate lui Hasdeu. o campanie de îmbogăţire a lexicului limbii române de proporţii excepţional de largi. care eşalonează lucrarea pe două etape: primii doi ani pentru strângerea materialului lexical.) din pricina exagerărilor latiniste. tom II. printr-un sistem de semne convenţionale. se întâmplă ca unele neologisme care şi-au început existenţa în limba română abia prin dicţionarul lui Laurian şi Massim. lui Bogdan Petriceicu Hasdeu.T. individualitate nedependente etc. capabilă să satisfacă cerinţele ştiinţifice şi culturale româneşti. una din criticile fundamentale aduse fiind aceea că lista de cuvinte a lucrării este încărcată exagerat cu termeni direct preluaţi din dicţionarele latine sau cu termeni creaţi de autori pe baza unor scheme elaborate conform cu sistemul limbii. cuvintele particularie. 147) „autorii dicţionarului au întreprins. Se hotărăşte ca munca de elaborare propriu-zisă a lucrării să fie făcută de două echipe de 26 . Din cauza faptului că autorul n-a avut în vedere limba română literară din vremea sa. munca de redactare a dicţionarului. şi în mare parte neizbutită.. În epocă. ideal. în opera lor. aportul neologistic masiv al secolului al XIX-lea. sarcina redactării dicţionarului academic profesorului ieşean Alexandru Philippide.Massim. acest fapt fiind una dintre lacunele operei rămase neterminată [5]. în studiul lui Mircea Seche (1966 :131-181) se arată că pentru „un vorbitor contemporan al limbii române. în aceste condiţii de conflict. forul academic. Dimpotrivă. eliberat de latinism. elaborând în mai puţin de şase ani. ca termeni transferaţi direct de autori din dicţionare străine. în consecinţă. de la începutul alfabetului. căruia la 1 ianuarie 1906 i se încredinţează misiunea reluării lucrărilor. se vede nevoit în 1905 să restituie Academiei întregul fişier lexical. p. Cu toate acestea. în care intrau şi neologismele[6].C. în a căror lucrare bogăţia lexicală provenea din sectorul neologistic şi satisfăcea dorinţa autorilor de a completa sistematic. Cea de-a patra încercare de realizare a dicţionarului academic al limbii române aparţine lui Sextil Puşcariu. şi. tom I. Hasdeu a ignorat. în vederea scurtării timpului de redactare. VI). forul academic face presiuni asupra autorului. X) şi că dicţionarul „nu va avea în vedere anume limba literară de astăzi. obligându-l. până la prepoziţia de..“ (loc.

” (Ibid. pe măsura integrării neologismelor în vocabularul limbii române. pe care să o înlocuiască cu vechii termeni populari (Ibid.XXII). Bucureşti 1934.. foarte utilă pentru continua perfecţionare a dicţionarului. el afirma că „pe când în veacul trecut (al XIX-lea. şi nu numai a celor literare. căci faptul că-l găsim la ei însemnează că s-a simţit lipsa lui în limba română " (Puşcariu 1913: p. populare şi regionale. la prima echipă.. Lolliot şi Yves Auger. pentru orientarea sa de ansamblu“. p. publică în coloanele revistei Dacoromania (1920 1921. Din perspectiva Dicţionarului (Bucureşti..Î. Făcând neologismului „un loc din ce în ce mai mare“ în dicţionar (Dicţionarul limbii române. lexicograful nu se poate desinteresa. ş. căci el ilustrează o epocă din istoria limbiei“ (Puşcariu 1926: 13). autorul îşi schimbă structural concepţia asupra selectării lor în dicţionar. s-a trecut de la început la redactarea propriu-zisă. cu cât înaintând în redacţie voiu cunoaşte tot mai mult bogăţia limbii române. (În fapt. [8] 27 .u. prezentă la Hasdeu. articolele de la literele F. traducerea franceză a cuvintelor româneşti aparţine lui H.n.. 1922).H.) neologismul era streinul ce venea deodată cu introducerea culturii apusene.I. ci şi a recunoaşte schimbările prin care limba trece în momentul când o poţi observa direct. precum şi în introducerea la primul tom al Dicţionarului limbii române. p. discutate într-un subcapitol special al studiului. deci de a câştiga toate drepturile de cetăţean. ia. iar în cea de-a doua echipă.“ (Puşcariu 1926: 12). C. Puşcariu dovedeşte că „a avea înţelegerea istorică a limbei nu însemnează a privi numai în trecutul îndepărtat.. dicţionar istoric şi general. Th.redactare. între 1910-1940.Neologismul e azi pe cale a pătrunde în popor.Această pătrundere a neologismului dintr-o regiune românească într-alta este un fenomen lingvistic de care filologul şi. îl vom primi şi noi. urmând ca îmbogăţirea materialului lexical să se facă paralel cu operaţia de redactare. Capidan a elaborat aproape singur. dar în privinţa neologismelor.. preconizată de Philippide. porţiuni diferite ale dicţionarului.. care aveau să elaboreze. p. Atitudinea lui Sextil Puşcariu faţă de neologisme este compensată de hotărârea ca lucrarea să înregistreze fără rezervă împrumuturile aparţinând terminologiilor ştiinţifice. căci ele „completează limba“ (Ibid. În Raportul către comisiunea dicţionarului. Puşcariu părăseşte atât linia exhaustivităţii lexicale. care a citit.XX).. iniţial.. revizia a revenit responsabilului lucrării. Prefaţă. cu atât o voiu face cât mai des. proaspăt introdusă în limbă. studii teoretice privitoare la diverse aspecte ale redactării dicţionarelor explicative: „pentru întâia oară în istoria lexicografiei naţionale. ci şi ştiinţifice.. p.. mai ales. autorul acceptă cuvintele vechi.) sau în volum separat.G. Folosindu-se fişierul preluat de la Al. XII) Astfel spera autorul să determine diferite categorii profesionale (medici. În acest chip dicţionarul acesta poate servi mai bine la stârpirea neologismelor nefolositoare. publicat în partea I a tomului I al Dicţionarului limbii române (DA) (1913). hotărârea de natură puristă de a nu admite în lista de cuvinte decât împrumuturile recente „care exprimă o idee sau nuanţa unei idei pentru care limba noastră nu are un termin neechivoc“. Philippide. n. (Seche 1966:152) În alcătuirea listei de cuvinte. tehnicieni) să renunţe la terminologia modernă. munca de redactare propriu-zisă este dublată de o activitate lexicologică permanentă.el este astăzi un instrument necesar de îmbogăţire a graiului. În timp.XX).1). completat sau modificat articolele redactate). precum şi mai multe zeci de mii de fişe extrase anterior de Puşcariu. în paralel.. Puşcariu hotărăşte să definească în dicţionar împrumuturile recente: „ De câte ori mi-a fost cu putinţă să dau echivalentul românesc al neologismului am făcut-o şi.J şi litera L până la cuvântul lojniţă. tomul II. Sextil Puşcariu. prin generalizarea experienţei practice la dicţionar. Lacea a redactat între 1906-1940 aproape în întregime articolele primelor trei litere. cât şi linia ignorării aportului lexical neologistic. In anul 1926.„Criteriul cel mai sigur e dat de scrierile autorilor noştri: când un neologism e adoptat de ei.

apud Seche 1966. între cele două opere lexicografice există nete deosebiri de concepţie. Glossariu care coprinde vorbele d’in limb’a romana straine prin originea sau form’a loru. dimpotrivă. iar după 1990 redenumită Academia Română.şi se apropie astfel foarte mult de părerile antecesorului imediat. împuţinate pe parcursul muncii de redactare.1876.V) încetează de a mai fi exhaustivă. cumu si celle de origine induioasa. în noua versiune se aplică un criteriu de selectare ştiinţific: au dreptul să figureze în dicţionar acei termeni ai limbajelor tehnico-ştiinţifice care „au pătruns sau manifestă tendinţa evidentă de a pătrunde în limba literară generală. Colaboratori Josef Hodosiu si G. dar 28 .în cel puţin două stiluri diferite ale limbii“. Noua Typographia a laboratoriloru romani. În pofida lipsurilor neologistice.Laurianu si J.1871. existenţa şi importanţa lui în limbă fiind unanim acceptate.C. Noua Typographia a laboratoriloru romani.T. (DLR. 134. anul (1867).(Dicţionarul limbii române.C. 1965. prezentate sincronic şi diacronic. [4] Dictionariulu limbei romane elaboratu ca proiectu de A. dicţionarul academic nu este complet terminat.Massimu.„Cât priveşte tehnica lexicografică. onomastice sau de istorie literară. Bucuresci. în limbajul literar-artistic sau în cel popular“. serie nouă. p. p. p.. Limba comună în dicţionarul nostru. [3] Archivu pentru filologie şi istorie.Baritiu. din textele vechi. [5] Din Etymologicum. apud Seche 1966. relativ la cuvintele aparţinând terminologiei tehnico-ştiinţifice. dicţionarul realizat sub conducerea lui Puşcariu trebuie considerat prin lista sa de cuvinte o operă fundamentală. NOTE [1] Archivu pentru filologie şi istorie. din limbajul literaturii artistice.. sunt însoţite de observaţii istorice. p. 9 (octombrie 20). de altfel. nr. Al. Faţă de opera lexicografică precedentă.188. în tendinţa de prezentare exhaustivă a materialului se află principala scădere a dicţionarului.VI) La mai bine de 40 de ani de la apariţia primului tom al DLR. evitându-se să se facă o difernţiere prea mare între partea publicată şi partea cea nouă“. iar tehnica lexicografică are principii clare de tratare a lui. care dau dicţionarului un caracter hibrid.. s-a ţinut seamă de progresele înregistrate în acest domeniu în ultima vreme. 9 (octombrie 20). Bucuresci. p. apud Seche 1969: 36. 1871. prezentate sub formă de studii sintetice independente. de la litera M. Bucureşti. anul I (1867). noua versiune înregistrează „toate cuvintele de circulaţie generală din limba română “. 9 (octombrie 20). „introducerea lor în dicţionar este justificată“. în Arhiva. Philippide. considerând operaţia de selectare un moment de subiectivă opţiune. serie nouă. Transformările prin care a trecut vechea Academie Română în 1948 devenită Academia RPR. ca în versiunea anterioară. în mod practic. DLR. În privinţa selectării acestora. DLR. 133 [2] Archivu pentru filologie şi istorie. XVI (1905). „dacă aceştia apar . p. Privitor la lista de cuvinte. tomul VI. în 1965. Noua Typographia a laboratoriloru romani..T. dar neologismul nu mai constituie o problemă.191.191. s-au adus schimbări în metoda de lucru: . Pentru a nu se mai amâna elaborarea părţii inexistente. şi existenţa lor este verificată prin izvoare. comparabilă cu cele mai bune dicţionare similare din lume. anul (1867). etnografice.548 şi 553.Laurianu si J. Hasdeu publică între 1886-1893 trei volume. pe care cândva (1906) le combătuse.. Dictionariulu limbei romane elaboratu ca proiectu de A. sociologice. [6] G.T.Laurianu si J.C.Massimu. Dicţionarul realizat sub conducerea lui Sextil Puşcariu este apreciat: „mai puţin reprezentativ în privinţa neologismelor. “(Seche 1969:48-49). se hotărăşte continuarea dicţionarului început sub conducerea lui Sextil Puşcariu.. cam de acolo de unde lucrarea fusese întreruptă. Bucuresci. nr. care cuprind literele A şi B până la bărbat.133. din vorbirea regională. Elaboratu ca proiectu de A. nr.Pascu. aflat sub conducerea lui Iorgu Iodan. Tomul II I-Z. Prefaţă. Puşcariu nega existenţa vreunui criteriu pe baza căruia se putea stabili acceptarea ori respingerea neologismelor. După revizuirea părţii tipărite de Puşcariu de către un colectiv de la Institutul de lingvistică din Bucureşti. se începe redactarea şi publicarea. apud Seche 1966. apoi Academia RSR – până în 1989.Massimu. nu au îndepărtat-o de unul dintre scopurile sale fundamentale – elaborarea dicţionarului academic general. p. p. p. a Dicţionarul limbii române. Faptele de lexic.

.C. Întocmit şi publicat după îndemnul Majestăţii Sale. Imprimeria Naţională. Maiorescu.[7] Îngrijorat de ritmul lent al apariţiei lucrării. Tocilescu. as realistically as possible. Prefaţă de Grigore Brâncuş. 29 . Redactori responsabili: Iorgu Iordan. à la place desquels s’étaient introduits des vocables étrangers. Ion Coteanu. [8] Urmărind cu atenţie statutul neologismului în limba română. partea I A-B. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. BIBLIOGRAFIE Diaconescu. Mircea.Lexicologie.“(Puşcariu 1937:410). că „Le néologisme d’origine latine ou néo-latine a produit une véritable „ré-romanistion“ de notre langue. Partea I. Tomul I. Gr. under the supervision of the Romanian Academy. vol. Academia Română. Études de linguistique roumaine. Despre neologisme . Hasdeu.L. 1966. Elemente de istoria limbii române literare moderne. Seche. Bucureşti:Editura Universităţii Bucureşti. 1937. Bucureşti: Cultura Naţională. The selection and presence of the neologisms in the academic dictionary reflected. Cap. Cluj – Bucureşti: Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului. dedicat omagierii lui N. 1969. Massimu. obligându-l sa renunţe la includerea neologismelor recente şi la diminuarea numărului citatelor ilustrative. Probleme de normare a limbii române literare moderne (1830-1880). serie nouă. II De la 1880 până astăzi. Regelui Carol I. Bogdan Petriceicu. ABSTRACT The aim of this paper is to discuss the theoretical and practical aspects which. tomul VI. Etymologicum magnum Romaniae.I De la origini până la 1880. Bucureşti: Editura Minerva. 1926.V-XV. Bucureşti: Editura Academiei RSR. Elaborat ca proiect de A. din care făceau parte T. (DLR).IX-XLI. Dicţionarul Academiei. Vol. (DLR). forul academic numeşte o comisie. Quintescu. p.Iorga. şi C. *** 1871.1976. Introducere. Schiţă de istorie a lexicografiei române. 1972 . Sextil. Tom III. p. traduit du roumain à l’occasion du soixantième anniversaire de l’auteur. N. p. over the years. *** 1913. Bucuresci: Noua Typographia a Laboratoriloru Romani.Sfetea. Puşcariu. Sextil. Paula 1974. Memoriile secţiunii literare. *** 1965. the linguistic reality and proved the importance of the permanent reactualization of such an endeavour. en l’enrichissant d’un grand nombre d’éléments romans qui ont rempli les vides laissés par l’usure naturelle et la perte des mots traditionnels. Dicţionarul limbii române. După însărcinarea dată de Societatea Academică Română. Dicţionariulu limbei romane. Dicţionarul limbii române.319-438. Sturza. Bucureşti: Librăriile Socec & Comp. care încearcă să schimbe concepţia autorului asupra dicţionarului. D. Puşcariu afirmă într-un studiu din 1931.Laurianu şi I. Puşcariu. seria III.V. Raport către comisiunea dicţionarului. determined the assimilation or the refusal of the neologisms in the list of words of the different variants of the general and historic dictionary of the Romanian language.

Atenţia explicită acordată interdependenţei dintre lexicografie şi semantică s-a dezvoltat în perioada post-structuralistă. NiklasSalminen 2003: 94-106) este cel al relaţiei dintre definiţia lexicografică şi definiţia semică (cu exemple atât din LC. Lehmann .Alinei 1980. Un aspect care poate fi urmărit cu consecvenţă în lucrările de semantică modernă (A. actualizarea conştientizată a definiţiei prelocuţionare. 2008. Principiul comun al comparării şi diferenţierii sensurilor este extins de la două cuvinte (aşa cum se procedează în definiţiile lexicografice de tip aristotelic) la clase paradigmatice mai ample (chiar dacă nu complete). I 1. 71-99. care a preconizat necesitatea desprinderii unor beneficii practice. S.Martin-Berthet 1998. M.terminologic şi semantic este utilă pentru cercetarea diacronică. A. 94. cât şi din LS). Universitatea din Bucureşti SEMANTICA ŞI LEXICOGRAFIA ÎN ANALIZA LEXICULUI COMUN ŞI A CELUI SPECIALIZAT Interdependenţa dintre lexicografie şi semantică a fost susţinută implicit sau explicit. am sugerat revenirea la dicţionare prin „lectura” lor mai riguroasă care sa ţină seama de analizele semantice. pe de altă parte. a definiţiilor lexicografice). A. În acelaşi timp.Martin Berthet 1998: 15-21. P.F. M. Justificarea generală care susţine această interdependenţă se bazează pe principiul comun celor două discipline de definire a sensului prin comparare şi diferenţiere. Datele selectate sunt în primul rând paradigmatice. precizându-se lacunele şi eliminând redundanţele din definiţiile lexicografice (o selecţie adecvată implică înlăturarea a tot ceea ce reprezintă „balast” în definiţiile lexicografice enciclopedice). 2005: 29-38. F. 21-26. odată cu dezvoltarea semanticii moderne (A. voi da câteva exemple care arată că analiza dicţionarelor din secolul al XIX-lea sau din prima parte a secolului XX este utilă pentru studiul constituirii şi modernizării terminologiilor româneşti. Niklas-Salminen 2003 ş.Angela BIDU-VRĂNCEANU.a. Din analizele efectuate se pot desprinde modele care să fie aplicate altor clase de cuvinte. Definiţia semică îşi propune astfel sa fie mai economică.Stati 1978. 149-152.). În clasele paradigmatice alcătuite în acest scop se degajă componentele de sens comune şi cele diferenţiatoare. A. definiţiile semice bazate pe definiţii lexicografice urmăresc extinderea modelului interpretativ şi aplicativ limitat la analize (exhaustive sau nu) deja efectuate. A. În partea a doua (II) mă voi opri la câteva aspecte care arată că analiza dicţionarelor dintr-o anumită epocă sub aspecte determinate lexicologic. mai succintă şi mai relevantă.Lehmann şi F. Bidu-Vrănceanu 1976. rigide (uneori excesiv formalizate) ale semanticii structuraliste. 2007: 59-62. Definiţiile semice bazate pe ordonarea şi selectarea componentelor din definiţiile lexicografice depăşesc interpretările tehnice. Corbin 1989. Se admite că datele din definiţiile lexicografice trebuie selectate şi ordonate dintr-o perspectivă relaţional-diferenţială mai riguroasă . aplicative din strudiile de semantică structurală. 2005. direct sau indirect de diferiţi cercetători din ultimele patru-cinci decenii. în primul rând. principii întrunite în ceea ce am numit „lectura” dicţionarelor (sau. 1979. fiind însă importantă şi precizarea datelor sintagmatice cu relevanţă semantică. Selecţia vizează atât elemente 30 . mai precis. mai precis. 1987. Bidu-Vrănceanu 199329-62. 2007. 138-142. Din această perspectivă (pe baza analizelor semantice efectuate) am conturat treptat sugestii de cercetare orientate spre mai buna valorificare a datelor din definiţiile lexicografice ale cuvintelor din lexicul comun (LC) şi din lexicul specializat (LS). adică a unei definiţii a sensului predictibil ce trebuie cunoscut de un vorbitor prin faptul că utilizează o anumită limbă. „Lectura” definiţiilor lexicografice înseamnă. Mortureux 1997: 76. 1993. 2008: 265-285 şi M.Mortureux 1997.F. În prima parte a prezentării de faţă (I) voi urmări reluarea şi precizarea aspectelor relevante din perspectivă sincronică de care ţine seama semantica atunci când utilizează dicţionarele limbii ca surse obiective (social normate) ale cercetării.

mai dificilă. Descrierea relaţiilor de sens din aceste câmpuri are deci o utilitate aplicativă parţială. Se poate atinge acest obiectiv prin formulări cu un anumit grad de generalitate. Acestea pot fi strict ştiinţifice (sau terminografice. Bidu-Vrănceanu 2007: 80-99). Bidu-Vrănceanu 2008: 149-152. pentru cuvinte ca BISERICĂ. În afara unui număr redus de elemente preluate ca atare. „tipuri de mese”) prin care se asigură o raportare la elemente cunoscute. În cazul câmpurilor al căror sens este dependent de referent. mai ales din perspectiva actuală a „democratizării” cunoaşterii sau a „laicizării” ştiinţelor (A. Principiile de „lectură” menţionate pot fi aplicate şi unor termeni din lexicul specializat (LS) care interesează vorbitorii nespecializaţi. numele de culori) toate datele definiţiilor lexicografice pot fi transpuse în definiţii semice sistematizatoare. ci şi favorizarea relaţiilor semantice diferenţiale. care obligă la reveniri sau ajustări. „lectura” definiţiilor lexicografice este utilă numai pentru sistematizarea clasării sensurilor (de exemplu „tipuri de locuinţe”. „mărimea“ mijloacelor de transport pe apă” poate utiliza expresii echivalente (uneori neeconomice) precum „tonaj mic”. care constituie bune modele de „lectură”. de gradul de interes pe care îl prezintă pentru vorbitorii obişnuiţi şi de competenţele lor de diferite tipuri. De exemplu „intensitatea” denumirilor de fenomene sonore este desemnată prin adjective sinonime în acest caz: „puternic”.a. o importanţă majoră o are tipul de definiţie a termenului specializat în dicţionarele generale. „destinaţie decorativă” (pentru GHERIDON. Ordonarea diferenţelor specifice din definiţiile lexicografice este o operaţie complexă. asigurând astfel corecta lor diferenţiere. Indicaţiile exemplificate (sau altele de acelaşi tip) pot fi omologate în definiţia semică (şi. DOM. care ascunde diferenţa „mic”. strict raportate la un anumit referent. ulterior. 285-299. Nu în ultimul rând. importantă pentru distincţii între clase şi subclase ale „mijloacelor de transport pe apă”). Deficienţa formulărilor generalizante.A. Bidu-Vrănceanu 2007: 45-74). 265-285. „se deplasează pe distanţe determinate (mici)”. cât şi cum se preia din definiţiile lexicografice în definiţiile semice. o componentă precum „specific” fiind un avertisment care se cere precizat pentru vorbitorul care nu cunoaşte sensul unui cuvânt. clasările prin „clădire”/„biserică”/ „catedrală” pot fi formulate unitar prin „lăcaş de cult”. Variaţia factorilor care influenţează „lectura” depinde de domeniul căruia îi aparţine termenul (A. eficiente în „învăţarea lexicală”.. abstractizate (de tipul „specific” sau „decorativ”) pentru comparare şi diferenţiere priveşte imposibilitatea de a mai asigura identificarea referentului fără asocierea cu alte mijloace de definire (de exemplu o definiţie ostensivă). Reformularea abstractizată a elementelor de sens diferenţiatoare este un auxiliar parţial. v. Reformulările din definiţiile lexicografice urmăresc nu numai înlăturarea „balastului“ enciclopedic. Probleme speciale în reformularea componentelor diferenţiatoare din definiţiile lexicografice pun substantivele concrete. De exemplu. „mare”. având şi un grad mai mare de variabilitate. CATEDRALĂ. „tare”. adică preluate din dicţionarele 31 . „Lectura” este în asemenea cazuri mai complicată. „Lectura” definiţiilor lexicografice este facilitată de descrierile semantice moderne ale unor clase paradgmatice mai cuprinzătoare precum câmpurile lexicale. cum ar fi „materiale (de construcţie) specifice” (pentru BUNGALOV sau IGLU) . Trebuie evitate clasările prin derivate (de plidă „măsuţă” care înseamnă „masă” + „mică” la GHERIDON) sau prin neologisme (precum „ambarcaţie”. Dificultăţile sunt sporite de faptul că definiţiile lexicografice se pot referi la aceeaşi componentă distinctivă. formulată însă diferit. Bidu-Vrănceanu 2005: 34).semantice (paradigmatice). „uşor (uşoară)”. în cea lexicografică) cu dificultăţi variabile. ordonarea datelor din definiţiile lexicografice trebuie să corecteze mai intâi lipsa de unitate a genului proxim pentru cuvintele din aceeaşi paradigmă lexico-semantică. care se opune astfel altor „destinaţii” ale altor tipuri de „mese “. a cuvintelor-axiomă (de pildă „galben“ în definiţia lui GĂLBUI) ş. „privitor la “ din definiţia adjectivelor. cât şi date contextuale şi stilistice (sintagmatice) sau chiar extralingvistice care motivează preferinţa pentru un cuvânt faţă de altul. 299-313) arată că pentru unele câmpuri (numele de rudenie. Se pune întrebarea ce. Rezultatele obţinute (A. de exemplu semele lexicale de tipul componentelor „care”.

Unele sunt „mascate”. Corbin 1989. „maladie”. definiţiile ştiinţifice pot fi greu decodabile. date între paranteze. Mărcile de domeniu asigură nu numai decodarea definiţiei. Bidu-Vrănceanu 2007: 56-59.a. Componentele diferenţiatoare (formulate mai mult sau mai puţin accesibil) pot avea caracter descriptiv sau pot privi gravitatea bolii (ultimele informaţii fiind în general relevante pentru vorbitorii obişnuiţi).”.): când se face clasificarea sensului în termeni specializaţi (de exemplu „aldehidă”.. înaintea definiţiilor de sens. care să asigure accesul. 89-92. informaţiile contextuale din definiţiile lexicografice pot fi mai mult sau mai puţin vizibile. I 2 O selecţie importantă în „lectura” definiţiilor lexicografice priveşte datele sintagmatice. Bidu-Vrănceanu 2005: 38-42. DEXI dă şase sensuri specializate în domenii diferite: (geomorf) cu sensul „formă de relief. S-au arătat deficienţe în distribuirea mărcilor diastratice în dicţionarele mai multor limbi.a.. fiind inserate printre alte elemente care definesc sensul.) se adaugă componente descriptive accesibile („lichid”. Un avantaj pentru „lectura” adecvată îl prezintă restricţiile contextuale indicate explicit înaintea definiţiei sensului. în acest caz existând diferenţe între lexicul comun şi cel specializat. A. este condiţionată de o compensare între felul în care se face clasarea şi diferenţierea sensului specializat. „colorant” sau „se foloseşte în. Un aspect special al analizei sintagmatice a sensurilor pornind de la indicaţiile lexicografice este cel al mărcilor diastratice ( sau stilistice). exprimarea sintagmatică predomină ca manieră de desemnare a termenilor. cât şi pe cele sintagmatice). pentru DEPRESIUNE. utilă pentru adecvarea comunicării în „literar”/„non-literar” şi „literar uzual”/„literar non-uzual” (ultima valoare privind lexicul specializat şi putând fi asociată cu o marcă de domeniu). Pentru cuvintele din lexicul comun. de exemplu v. iar dicţionarele ar trebui să reflecte măcar parţial aceste situaţii. BiduVrănceanu 2007: 84-89. Bidu-Vrănceanu 1997). Bidu-Vrănceanu 1993: 25-31). O decodare parţială. Analiza sintagmatică a termenilor specializaţi (LS) este mai importantă pentru că circumscrie precis sensul când se indică colocaţiile sau sintagmele fixe sau relativ fixe (condiţie mai puţin satisfăcută de dicţionarele generale). ci indică preliminar condiţiile extralingvistice şi lingvistice ale unei comunicări corecte (privind atât aspectele paradigmatice. Bidu-Vrănceanu 2007: 89-92. (meteor. dar şi prin „sindrom” sau „simptom” sau chiar prin elemente cu sens mai general. clasarea se poate face prin elemente relativ accesibile („boală”. de pildă la A DEZAMORSA care are sensuri diferite când dă indicaţia (despre bombe) faţă de (despre conflicte). Pentru română s-au constatat incoerenţe şi mai ales lacune în DEX. O echilibrare între componentele ştiinţifice şi cele accesibile se constată şi în definiţiile lexicografice ale termenilor chimici (A.) „un anumit unghi de măsurare. ceea ce presupune o serie de restricţii contextuale (A. Selectarea atentă a unor asemenea informaţii este foarte utilă pentru o comunicare adecvată. ca restricţii de uz contextual. precum „astupare”. mărcile sunt bine distribuite. chiar pentru domenii în formare (de pildă pentru marketing). „călătorie lungă pe mări şi oceane”. fie şi parţial. „material plastic”) sau funcţionale (privind utilizarea). S-ar putea face o sistematizare a lor. Importanţa mărcilor de domeniu este cu atât mai mare cu cât termenul are sensuri specializate în mai multe domenii. substantivele manifestând un grad de independenţă mai mare faţă de context. ”polizaharidă” ş. (geod. cea a marketingului).A. în DEXI. „afecţiune”. mai ales pentru cele interdisciplinare sau în formare (de pildă. Pentru terminologiile caracterizate prin coduri închise (chimia.specializate) sau preştiinţifice (mixte) sau uzuale (A.) „presiune mai 32 .”. Criteriile după care se disting mărcile diastratice sunt diverse. Pentru termenii medicali.). De exemplu. „deformare”). de exemplu la PERIPLU. 152). contextele devin relevante la nivelul textelor.. În aceste cazuri sau pentru anumite terminologii (de exemplu cea politică).. chiar eterogene (P.” ş. precum „exploziv”. la „nodul dur” al sensului specializat. pentru că nu dispun de o delimitare specială. Pentru anumite terminologii. Interesul pentru informaţiile contextuale din definiţiile lexicografice variază în funcţie de partea de vorbire. 62-71). spre deosebire de adjective şi verbe care au o dependenţă contextuală mai complexă (A.

) „stare mentală.5). mat(ematică). semasiologia fiind precis încadrată şi subordonată în această ştiinţă. Se constată existenţa unor subdomenii (puse în relaţie sau nu cu domeniul superordonat). Relaţia dintre mărcile diastratice de subdomeniu şi domeniu poate fi relevantă pentru evoluţia LS l şi din altă perspectivă. alg(ebră). delimitări care denotă anticiparea semanticii contrastive dezvoltată mult mai târziu). Negulici 1848. astron(omie). de aprecierea nivelului de existenţă pe plan internaţional. semanticii. unele ca terap(eutică).” în contextul specific depresiune barometrică. cu precizări şi sintagme explicative. Costinescu 1870) delimitează mărci diastratice pentru anumite domenii ale LS. miner(alogie). în condiţiile în care rămâne redusă şi puterea de cumpărare a populaţiei” . precis delimitate este faptul că Enciclopedia lui Diaconoviciu (1898-1902) consemnează subdomeniul semasiologie.. „ştiinţa limbii” (p.) „fază a ciclului economic care urmează după o perioadă de criză economică în care producţia se menţine la nivel scăzut. p. tristeţe patologică”. voi mai avea în vedere posibilitatea de a aprecia stadiul evoluţiei ştiinţifice pe baza comparării definiţiilor lexicografice date câtorva termeni din dicţionare apărute în momente diferite (II 2). Un argument care susţine existenţa altor subdomenii. În acest caz. Astfel. Rezultă că ştiinţele economice ca sumă a mai multor subdomenii s-au dezvoltat mai târziu. chir(urgie). bot(anică).mică. teol(ogie). linguistică) este bine reprezentată în textul lui Şăineanu. adică unitate lexicală specializată. notată t şi explicitată termin (termen). Mai mult chiar. ş. Mă voi opri la două aspecte privind formarea şi modernizarea terminologiilor româneşti în secolul al XIX-lea: un aspect priveşte importanţa mărcilor diastratice din dicţionarele acestei perioade pentru determinarea domeniilor şi subdomeniilor ştiinţifice existente (II1). mus(ică). pat(ologies) sau fiziol(ogie) apărând numai în dicţionarele din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Într-o situaţie similară este marca gram(atică). în schimb. p. med(icină). marca trigon(ometrie) apare numai în dicţionarele de după 1860. care precede în dicţionarele din secolul al XIX lea şi din prima jumătate a secolului XX termeni lingvistici variaţi. dicţionarele analizate dau numai mărci de subdomeniu. (psih. chim(ie). cu alte contexte specifice şi (econ. mai ales.5 cu diferenţieri de subsubdomenii „semasiologie comparativă (a idiomurilor)”. p. mărfurile se vând greu şi la preţuri scăzute. ceea ce se reflectă în absenţa acestei mărci în dicţionarele din secolul al XIX-lea. ret(orică). filoz(ofie). de exemplu trimiţând la un text relevant din 1887 (Şăineanu). În acest text găsim denumiri actuale ale unor subdomenii lingvistice (nu numai semasiologie. în nici unul dintre dicţionarele secolului al XIX-lea nu se înregistrează marca ec(onomic). în toate dicţionarele din secolul al XIX-lea apare marca comerc(iu) sau comerţ şi numai în unele dintre ele (Poenar 1840 şi Costinescu 1870) e înregistrată marca fina(anţe). opusă lui vorbă. în schimb. Denumirea lingvistică (înregistrată numai izolat în unele dicţionare sub alte variante formale (limbistică. Stamati 1850. II 1 S-a constatat că dicţionarele cercetate (Poenar 1840. Astfel se constată că pentru anumite ramuri ştiinţifice. geom(etrie). astrol(ogie). (med.14. dar şi foneticii. fiz(ică). aceste dicţionare dau o marcă generală care indică apartenenţa la LS. privind existenţa domeniului şi a subdomeniului nu se poate limita la analiza mărcilor diastratice din dicţionare. zicere. „semasiologie indoeuropeană”. Protopopescu-Popescu 1860. ca de exemplu: aritm (etică). Şăineanu desemnează ramuri lingvistice care presupun abstractizări şi interpretări de sinteză fundamentale în orientările actuale ale domeniului: „linguistica generală” şi 33 . păstrate până azi: „ştiinţele filologice”. mai mult chiar.) „pierdere a energiei fizice şi morale”. aparţinând morfologiei.. gram(atică). vocabularului. Mărcile diastratice înregistrate în toate dicţionarele din secolul al XIX-lea susţin existenţa anumitor domenii în acea epocă: agric(ultură).a. Observaţia este susţinută de date extralingvistice privind dezvoltarea relaţiilor economice şi. Similar se prezintă şi mărcile de subdomeniu din medicină). II În cele ce urmează voi arăta utilitatea analizei dicţionarelor pentru studiul terminologiilor (LS) din perspectivă diacronică. scade valoarea acţiunilor.14. anat(omie). cu diverse contexte specifice: depresiune difuză. pict(ură). sintaxei.

sunete etc a stărilor sufleteşti 34 . referinţele lui bibliografice internaţionale arată că lingvistica este delimitată şi destul de specializată prin subdomeniile ei la sfârşitul secolului al XIX-lea. pathologie. Analiza textului lui Şăineanu (şi a altor texte ale lui). Rezultă că la sfârşitul secolului al XIX-lea. echivalent cu „meşteşug” (Poenar 1848. sensul aplicativ al lui ARTĂ nu a dispărut. anatomie patologică şi altele ( Costinescu 1870). chiar dacă diferenţiate parţial ca evoluţie şi caracteristici. Se mai poate menţiona că unele dicţionare din secolul al XIX-lea (Negulici 1848) dau nu numai mărci de domenii. Definirea prin „artă” sau „sciinţă” şi a altor denumiri de domenii ne obligă la analiza definiţiilor lor. de exemplu pentru anatomie: anatomie generală. pentru care se propune clasarea prin „sciinţă”. medicină expectantă (Costinescu 1870). lucrarea cu scientia” . simple. therapeutică. ceea ce indică şi o evoluţie lexico-semantică. specializate. cu precizările privind evoluţia extralingvistică şi lingvistică implicate. dar că paralel se impun sintagme cu sensuri specializate. În definiţiile din dicţionarele de la sfârşitul secolului al XIX lea rezultă o specializare superioară prin indicarea de subsubdomenii. arte militare. pe de o parte şi arte formose (sintagmă calchiată din franceză. de exemplu: „arta (subl. ci şi o prezentare explicită a lor. iar analiza acestui aspect poate fi relevantă. La modul general. Se remarcă în unele dintre definiţiile analizate că. de exemplu medicină dulce. Costinescu 1870). colori. indicat şi de textele româneşti din epocă. medicină veterinară (Costinescu 187O.. înregistrată şi de Poenar 1840) şi arte musicale. La Laurian şi Massim apar însă şi specializări indicate sintagmatic: arte mecanice. din punct de vedere conceptual şi lexicografic definirea termenului MEDICINĂ se face prin „artă” şi nu prin „ştiinţă”. Această „luptă” între sensuri cu tendinţa impunerii numai a unui sens specializat se constată şi în definiţiile din dicţionarele din prima jumătate a secolului XX: în Candrea-Adamescu 1926. Laurian şi Massim). ARTĂ este definit de unele dintre dicţionarele din secolul al XIX-lea ca „metod de a face bine un lucru. în care se indică şi relaţiile ierarhice. Echivalenţa mărcii diastratice din dicţionare (gramatică) cu (lingvistică) nu poate fi interpretată decât parţial ca o specializare şi modernizare insuficiente. aplicarea acestui principiu arată posibilitatea unor decalaje între textele ştiinţifice şi dicţionare (deficienţă constatată şi în perioada actuală în tratarea din dicţionare a terminologiilor noi. Laurian şi Massim 1871-1876 reiau definiţia privind caracterul aplicativ al ARTEI în opoziţie cu ŞTIINŢA (“scientia practica.16). succinte. „Scientia este cotra arte ca teoria cotra problema”). unele păstrate până azi. Gradul superior de dezvoltare a domeniului este reflectat de definiţiile din dicţionarele din a doua jumătate a secolului al XIX lea care înregistrează subdomenii ale medicinei: „hygienă. ceea ce indică caracterul practic al acestui domeniu în prima jumătate a secolului al XIXlea. sensul specializat păstrat până azi ocupă primul loc „exprimare prin cuvinte. II 2 Pentru a arăta evoluţia domeniilor aşa cum apare în dicţionare vom compara definiţiile date de dicţionare pentru termenul MEDICINĂ. după oarekare reguli“ (Negulici 1848). arte technice. chirurgie“ (Antonescu 1860) sau „medicină climinică. Din perspectivă diacronică. anatomie descriptivă (Antonescu 1860) sau anatomie hirurgicală. Considerăm că pentru domeniile şi subdomeniile indicate de dicţionarele din secolul al XIX-lea prin mărci diastratice dispunem de terminologii mai mult sau mai puţin proprii. Antonescu 1862. arte theatrale. medicină legală. medicină agissantă.) de a restabili şi de a tămădui maladiile” (Negulici 1848). informaţii de asemenea utile din perspectivă diacronică. Unele denumiri de subdomenii nu mai sunt actuale.. definiţiile lexicografice din secolul al XIX-lea sunt uzuale. în curs de formare). anatomie animală. Aceeaşi relaţie e stabilită de Protopopescu şi Popescu 1862: „(arta) este applicaţia ştiinţi câştigată de omu şi a puteri de care dispune la realisaţia vreunui lucru” („ştiinţă” având aici sensul curent în epocă de „cunoştinţă”. n. aplicat până acum numai din perspectivă sincronică.„linguistica filosofică” (p. mai rezultă din această analiză importanţa relaţiei dintre dicţionare-texte ca principiu de analiză modernă a terminolgiilor.

Alice şi Martin-Berthet. ediţie îngrijită de Livia Vasiluţă. Angela (2005). Françoise (1998). având însă un caracter mult mai detaliat: „măiestria de a produce. Lehmann.Aaron. La lexicologie entre langue et discours.Antonescu. Antonescu 1862 – G. În DLR (ediţia veche) apare acelaşi tip de definiţie. Editions Jean Favard. Limba română contemporană .Theoretical and Applied Semantics. 1862. adecvate (din LC sau din LS).T. Editura Universităţii din Bucureşti. Corbin. Dictionar rumân. Din perspectivă sincronică. New York. Sorin (1978). Vacabularului romanu de toate vorbele străbune repriimite pînă acum în limba română şi de toate quelle que suntu a se mai priimi d’acum înainte şi mai alesu în sciinţe. Aplicarea sincronică sau diacronică arată şi diferenţe importante privind obiectivele urmărite şi rezultatele obţinute. Vocabulaire Français -Valaque. Bidu-Vrănceanu. a înfăţişa prin mijloace plastice. Încercare asupra semasiologiei limbei române. Napoli: Liguor editori. Angela (1976). Sémantique et morphologie. vol. Berlin.Negulici. Lazăr (1887). Angela (1987). Aino (2003).55-67. Paris: Armand Colin. Pierre (1989). ceva ce naşte în privitori şi ascultători emoţiune estetică”. 1840. Walter de Gruyter.superioare. Şăineanu. Concluziile rezultate din analiza câtorva aspecte ale interdependenţei dintre lexicografie şi semantică sau terminologie demonstrează utilitatea acestei abordări.Hill. „Mărcile stilistice (diastratice) în DEX“. Rodopi. 1862. „Les marques stylistiques /diastratiques dans le dictionnaire monolingue“. Ein internationale Handbuch zur Lexikographie. Bucuresci: Imprimeria nationale a lui Stephan Rassidescu. Costinescu 187O .D.II .Popescu. dicţionarele interesează mai ales sub aspectul social-normativ privind impunerea unor sensuri corecte. interesul pentru aceste dicţionare este justificat de interpretarea ca texte-martor pentru o anumită epocă şi pentru anumite probleme ale evoluţiei lexicale. 1851. Systématique des noms de couleurs. în Angela Bidu-Vrănceanu şi Narcisa Forăscu. Introduction à la lexicologie. Din perspectivă diacronică însă. La lexicologie.Lexicul.Stamati. Angela (2007). G. Marie France (1997). Câmpuri lexicale în limba română. linii. Protopoescu-Popescu 1862 – E. Bucarest. Bucureşti: Editura Metropol. Nou dictionaru portativu de toate zicerile radicale şi străine neintroduse şi introduse în limbă cuprinzîndu şi termeni ştiinţifici şi literari. 3. Bucuresci. 1848. DICŢIONARE Poenar 1840 . Bucureşti: Editura Humanitas. Angela (1993). Angela (1997). Sorin (1979). Negulici 1848 – I. Stati. 35 . 1999. Lectura dicţionarelor.Vocabularu romano-francsu dupe Dictinarului Academiei francese. compararea lor aduce astfel date importante pentru studiul evoluţiei terminologiilor româneşti (alături de alte aspecte posibile ale interesului pentru aceste dicţionare). Paris: Dunod. Bidu-Vrănceanu.Sedes. Bidu-Vrănceanu. Angela (2008). Mortureux. Timişoara: Editura de Vest. mişcări ceva frumos. Stati. Studii istorice despre transiţiunea sensurilor. Bucureşti: Editura Academiei. Editura Universităţii din Bucureşti. La sémantiques des adjectifs . în Limbă şi literatură. a emoţiunilor estetice” (ilustrat prin sintagma operă de artă). sunete. cuvinte. Paris: Ed.M. în Aspects of language. F. Bucureşti: Tipografia Academiei Române. Niklas-Salminen. Lexicul specializat în mişcare. Studies in honour of Mario Alinei. 1870.Essais d’analyse componentielle appliquée aux langues romanes. 2737. p. culori. Bidu-Vrănceanu. Stamati 1851 – Pah. Analiza evoluţiei sensurilor lui ARTĂ înregistrată de diferite dicţionare confirmă tendinţa de specializare în primul rând prin distincţia dintre teorie şi practică (tendinţă constatată şi la alţi termeni) şi apoi printr-o specializare profesională mai limitată.II.Bucuresci.Poyenar. Iaşi. vol. în Worterbucher/Dictionaries/Dictionnaires. Bucureşti. Bidu-Vrănceanu. Dicsionăraşu românescu de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles. ”La sémantique et ses applications à la lexicographie”. REFERINTE BIBLIOGRAFICE Bidu – Vrănceanu. Amsterdam: Ed.Protopopescu şi V. Manuale di Semantica descrittiva. Bidu-Vrănceanu.P. (mai ales pentru dicţionarele din secolul al XIX-lea care nu sunt legate de activitatea Academiei Române) acest rol nu poate fi atribuit.

şi Adamescu Gh. vol. coord. of corpus and of meaning definitions is observed. semantics and terminology. I. coord. II. and from the diachronic point of view. 1940.Arc Gunivas ABSTRACT This paper analyses several aspects of the interdependence among lexicography. III. 1913. 1926-1931. with interesting results for the role of such an analysis in identifying the Romanian terminologies in a certain period. Differences between the set goals and the achieved outcomes are established in accordance with the synchronic or diachronic perspective.Laurian şi Massim 1871/1876 – Dicţionarul limbei române. I. şt. Ed. the perspective which is adopted is the descriptivenormative one. tom II 1876. From the synchronic point of view.I. Candrea-Adamescu 1926 – Candrea. DEXI – Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române. Bucureşti: Librăriile Socec şi Sfetea DEX – Dicţionar explicativ al limbii române. the evolution of domains. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. Bucureşti: Noua tipografie a laboratorilor români. Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi. Coteanu şi Lucreţia Mareş 1997. Bucureşti DLR – Dicţionarul limbii române. 1934. 36 . ediţia a 2-a. Tom I 1971(1873). Eugenia Dima 2007. După însărcinarea dată de Societatea Academică Română.

Dicţionar de antonime al limbii române. aşa încât nu vom insista asupra acestui aspect. de cunoaşterea perechilor antonimice frecvent folosite în limba proprie sau în cea pe care tocmai şi-o însuşesc. cât şi românii care studiază limbi străine sau traducătorii în şi din limba română au nevoie. majoritatea dicţionarelor de antonime disponibile pentru limba română (Bucă şi Vinţeler: Dicţionar de antonime. pe care vom încerca să-l prezentăm în continuare.2 aj. 2002 . Au rezultat aproape 1500 de cuvinte. Ne-au interesat numai acele cuvinte aflate în uz în româna citadină [5]. cu omonimii gramaticale cu tot (de ex. figurat: desăvârşi ≠ lichida da ≠ a întoarce da ≠ a lăsa tânăr ≠ înaintat. Eliminarea cuvintelor s-a făcut din următoarele motive: 1. Henri Bertaud du Chazaud: Dictionnaire des synonymes et des contraires. I: A-G.. prezentând o serie de caracteristici care pot îngreuna accesul străinilor la aceste instrumente de studiu: abundenţa exemplelor literare sau paremiologice româneşti. respectiv 5200 de perechi antonimice la Vinţeler. 2002) care depăşesc mult numărul cuvintelor din vocabularul minimal al românei. 1997. ≠ particular 37 . Structurarea intrărilor din lucrarea noastră a fost determinată de caracteristicile claselor antonimice. criteriul principal al alegerii fiind cel al uzului curent. 1998. Am optat pentru un dicţionar de antonime destinat străinilor. m. relativ1. Ambele operează cu conceptul de vocabular minimal sau vocabular esenţial. plecând de la o clasă sinonimică [2]. Larousse. Vinţeler: Dicţionar de antonime. 2007. vol. spaniolă (Demiurg.. şi adv. II: H-Z. tocmai datorită complexelor relaţii semantice constituite în lexicul unei limbi. alb adj. Grand dictionnaire des synonymes et contraires.Gabriela BIRIŞ. 1996. Le Robert.2. 1997. şi subst. şi prin raportare la sinonimele fiecărui sens. Corelaţia dintre sinonime şi antonime a făcut obiectul multor studii româneşti [3]. adj. Pentru selectarea intrărilor am optat pentru confruntarea a două lucrări concepute ca instrumente de învăţare a românei sau ca instrumente de traducere: Vocabularul minimal al limbii române curente cu indicaţii gramaticale complete tradus în germană. Sîrbu. puse în evidenţă de structuralismul lingvistic. care se constituie printr-un dublu proces de selecţie: pornind de la polisemie şi urmărind antonimele fiecărui sens în parte.vol. Or. aşa cum observa R. italiană. 1996. 1999. ş. Ceea ce propunem cu acest dicţionar este o abordare sincronică a antonimelor paradigmatice (lexicale şi gramaticale) [4]. a. atât străinii care învaţă româna. relevarea opoziţiilor antonimice în descrierea sensurilor are în dicţionarele explicative un caracter sporadic şi incomplet[1]. 2001). franceză. vechi total1. Cluj-Napoca Elisabeta ŞOŞA. 1990) sunt concepute pentru vorbitori nativi. 2004) tratează sinonimia şi antonimia simultan. 1996. Universitatea „Babeş-Bolyai”.). Universitatea din Craiova PENTRU UN DICŢIONAR DE ANTONIME ŞI CORELATIVE Comunicarea noastră porneşte de la proiectul unui dicţionar de antonime şi corelative ce urmează a fi publicat sub egida Institutului Limbii Române ca Limbă Europeană din ClujNapoca. 1994) şi Dicţionarul esenţial inclus în Dicţionarul poliglot (Teora. deoarece. De altfel. Pe de altă parte. număr mare de intrări (2000 la Bucă şi Vinţeler. Pe parcurs am mai eliminat. multe dintre cele mai noi lucrări lexicografice de profil din literatura de specialitate internaţională (The Oxford Dictionary of Synonyms and Antonyms. util din punct de vedere pedagogic pentru delimitarea unui număr minim de cuvinte necesare învăţării limbii române de către străini. sens poetic. Universitatea din Craiova Diana Viorela IONESCU. iar acum avem proximativ 650 de intrări. 1974. cu siguranţă.

fiecare sens având un alt antonim (de ex. cu precizarea acestuia în paranteză dreaptă de fiecare dată când nu este vorba despre persoane. documente. idei etc. sfaturi. – traducerea în engleză a perechii de antonime. ceea ce uşurează consultarea dicţionarului . mincinos. adunat • 2. ca uriaş ≠ mic.participiile care nu aduc nimic nou faţă de verbele de la care provin: Exemplu: DA/T (aj. de asemenea. retras • 9. din motive tipografice: . până se ajunge la punctul maxim de pe scara de gradaţie (cald -geros).). neplăcut. intrarea este reprezentată cel mai frecvent de unul dintre termenii extremi – care intră în opoziţie cu termeni medii. neadevărat. inutil (cu referire la lucruri. persoană juridică etc. au format câte o pereche antonimică cu cuvântul dat. închis. am putut introduce în listă şi antonimele gradabile de forma cald ≠ frig. sens arhaic. de exemplu: cineva [sportiv. refuzat • 7. plural la substantive. prefăcut sau frumos ≠ cumplit. în care antonimele sunt prezentate alfabetic. stricat (despre alimente)). fals. închipuit. (în care unui superlativ i se opune un pozitiv).] ~ ). de exemplu: adevărat ≠ artificial. rău (despre fiinţe sau despre vreme). produse sau despre dotarea intelectuală a cuiva). mai puţin puse în evidenţă de dicţionarele existente: în acest caz. bun ≠ crud (despre persoane şi despre alimente sau fructe). ipoteze. falsificat. cu adevărat. ireal. Am introdus. Pentru o mai bună perspectivă a structurii semantice a fiecărui cuvânt.2. studenţi). strâns). -te) ≠ 1..). prost (despre vreme. – definiţia cuvântului-titlu. cu traducerea ei în engleză. rezultate etc. cerut • 4. Utilizarea casetelor oferă posibilitatea de a trata împreună şi antonimele gradabile. m. -ţi. primit • 6. în redactare. dacă acesta 38 . pl. – cu traducerea lor în engleză. urât.). căpătat • 3. de exemplu: despre obiecte / oameni / fiinţe / plante / acţiuni etc. prost. frumos ≠ cumplit. frig. răcoare. întunecat. ieşit din uz: - trezi ≠ pieri lat ≠ ascuţit . Am dorit ca structura fiecărui articol de dicţionar să cuprindă elemente informative care să-l ajute pe un străin să poată înţelege şi folosi corect cuvintele date. dar a fost preferată şi din cauza dificultăţii de a stabili ierarhii ale antonimelor în toate situaţiile.]~ . româna nu dispune de un termen corespunzător sau. Procedând aşa. respectiv cu frumos. aparat de zbor. oribil etc. neplăcut (despre veşti) . – domeniul de referinţă. mecanisme) . – flexiunea (după ultimele norme din DOOM2) (gen şi număr la adjective.deci un motiv practic . redactarea este făcută sub formă de casete. în cazul citat. – la verbe s-a indicat întotdeauna subiectul acţiunii (cineva ~ . şi antonime asimetrice. respins • 8. Intenţia noastră a fost de a nu lărgi prea mult lista de cuvinte şi de a insista pe polisemia cuvintelor. ger. slab (despre calităţile profesionale ale cuiva). greşit (despre teorii. incapabil (despre posibilităţi intelectuale la elevi.. în ordine alfabetică.domn ≠ duduie (sensul lui domn ca „nobil feudal” a fost eliminat) . – sinonime – dacă există – pentru cuvintele aflate în antonimie. Acestea sunt: – indicarea antonimelor existente pentru un anumit cuvânt. greşit. învăţăminte etc. inventat. un fel de hiperlexem. iar la verb formele flexionare date în DOOM2). Uneori gradaţia este asimetrică. E adevărat că nu întotdeauna se poate găsi o formulă acceptabilă pentru toate situaţiile de acest fel. oribil. ceva [vehicul. alteori din listă lipseşte unul dintre termenii extremi (cuvântul nu face parte din vocabularul minimal. fals (despre persoane. bijuterii sau despre teorii. ordonate alfabetic în caseta de bază şi în ordinea crescândă a gradaţiei în redactarea propriu-zisă (răcoare.deştept ≠ adormit 3. ceva ~ ).. antonime care apoi. -tă f. ger). armată etc. luat • 5. defect (despre aparate.

picior faţă ≠ ceafă. cuvintele formate cu prefixe specifice (util – inutil). lui uriaş nu îi corespunde nimic în lista noastră.despre oameni.nume de profesii.). înălţime. intrări care au ca antonim un superlativ (antonime asimetrice) a) superlativ vs pozitiv : b) pozitiv vs superlativ : enorm. gură ≠ fund (2) opoziţii pe verticală a) dimensiuni: adânc (adj. a căror prezenţă ar fi extrem de utilă într-un dicţionar destinat străinilor. seară (8) punctele cardinale: est ≠ vest orient ≠ occident răsărit ≠ apus oriental ≠ occidental sud ≠ nord 39 . culme. Redăm mai jos o listă de cuvinte-problemă. fiică (5) superlative care nu au ca antonim tot un superlativ şi invers. oribil (6) generice din domeniul regnului animal şi mineral: om ≠ animal fiinţă ≠ lucru. român ≠ româncă. spate frunte ≠ coadă. dar la care ar trebui discutat statutul de antonime pentru un vorbitor nativ de limba română: (1) părţi ale corpului uman cap ≠ coadă. puţin excepţional ≠ prost blând ≠ cumplit frumos ≠ cumplit. uriaş (adj. poimâine dimineaţă / dimineaţa ≠ amiază. odată. Am introdus. obiect (7) opoziţii temporale: astăzi.) ≠ mic enorm (adv. nepoată părinte ≠ fiu. şes d) clădiri: bază ≠ vârf e) părţi ale plantei: rădăcină ≠ vârf soare ≠ lună (3) opoziţii de sex a) animale: berbec ≠ oaie bou ≠ vacă cocoş ≠ găină băiat ≠ fată bărbat ≠ femeie domn ≠ doamnă. seară / seara zori ≠ noapte. de asemenea. nume etnice. nu corespunde din punct de vedere stilistic (de ex. domnişoară b) oameni: frate ≠ soră soţ ≠ nevastă.) ≠ culme. rege ≠ regină. grade de rudenie ş.) ≠ deloc. dos. azi ≠ alaltăieri. a. munte. evreu ≠ evreică. prin atracţie antonimică.) ≠ munte vale ≠ creastă. văr ≠ verişoară. (de tipul elev ≠ elevă.există. ieri. de aceea ne-am oprit la mic). scriitor ≠ scriitoare etc. spate. fiu ≠ fiică.) ≠ înalt b) univers: cer ≠ pământ c) forme de relief: adânc (subst. tânăr bătrână ≠ tânără bunic. noapte / noaptea. odinioară. mâine. soţie tată ≠ mamă unchi ≠ mătuşă (4) opoziţii de vârstă şi de generaţie: bătrân ≠ copil. despre rezultate în activitate . deal. excepţional . englez ≠ englezoaică. vârf mare (subs. bunică ≠ nepot.şi mizerabil. dar au fost eliminate majoritatea perechilor formate cu sufixe moţionale (care în română nu au un sistem bine organizat) . înalt. cumnat ≠ cumnată.suprafaţă fund ≠ culme. doctor ≠ doctoriţă.

noră). prez. spate. spre exemplificare. dar şi scriitor ≠ scriitoare. încărca ≠ descărca. face ≠ desface. 6 (mă/se) despart. deşi este în Dicţionarul minimal. prez. nu l-am introdus decât ca sinonim pentru domnişoară).3 (se) despărţea. soacră ≠ ginere. unchi ≠ mătuşă. domnişoară (pe duduie. 6 (mă/se) căsătoresc. noră (12) formaţii prefixate cu: a. dar în redactare este indicată creşterea de altitudine). ind. aproba.. naş ≠ fin etc. 3. fără pl. Pentru că am indicat şi flexiunea. iluzie ≠ deziluzie.1. caseta verbului A (SE) CĂSĂTORI ≠ A (SE) DESPĂRŢI. emigra ≠ imigra. numerotând aceste intrări (de exemplu. culme. 3. ind. Pentru că în unele lucrări apar perechi cum sunt deal ≠ vale sau cer ≠ pământ. conj.: acceptabil ≠ inacceptabil. începând cu nivelul cel mai de jos vale şi terminând cu … vârf. i. care ar fi foarte utile pentru străini. 6 să (se) despartă) DIVORŢA (a ~) (vb I. etaj. la om (cap ≠ picioare. acest (adj. prinde ≠ desprinde. pod ≠ pivniţă). adevărat ≠ neadevăr. l-am păstrat pe domn ≠ doamnă. orizontală sau pe o axă de simetrie: la forme de relief. pron. dezaprobare. cineva ≠ nimeni etc. soacră ≠ ginere. . agreabil ≠ dezagreabil. şi alb2 ≠ negru2 (subst. aproape ≠ departe. ind. am tratat separat cuvintele cu valori gramaticale diferite (adjectiv şi adverb. împacheta ≠ despacheta. tavan (11) grade de rudenie: socru.) ≠ alt./ in-/ im. îmbrăca ≠ dezbrăca. get married DESPĂRŢI (a (se) ~) (vb IV. încălţa ≠ descălţa. am dat serii de cuvinte care se află pe o axă verticală.: normal ≠ anormal des-/dez-: acoperi ≠ descoperi. îngropa ≠ dezgropa etc. nepoată. acesta (adj. prez. n. (din categoria gradelor de rudenie) sau bou ≠ vacă ş. prez. munte . am crezut este necesar să includem şi perechile de substantive în care este exprimată opoziţia de generaţie (bunic. spate). conj.(9) anotimpurile: iarnă / iarna ≠ vară / vara (10) părţi ale casei: parter ≠ etaj. imperf. părinte ≠ fiu. ordinea este alfabetică în casetă. Normal. Au existat deci numeroase dubii în privinţa criteriilor de selecţie a antonimelor. a veni ≠ a pleca nu au ridicat probleme. prez. legal ≠ ilegal. bunică ≠ nepot. piept ≠ spate). 3.). mobil ≠ imobil. posibil ≠ imposibil etc. a. A DIVORŢA: CĂSĂTORI (a (se) ~) (vb IV. aşteptat ≠ neaşteptat etc. neadevărat.). adjectiv şi substantiv. ne-: adevăr. înfiinţa ≠ desfiinţa. creşte ≠ descreşte. Am vrut însă ca în dicţionar să intre şi antonime din seria corelativelor [6]. la plante (rădăcină ≠ vârf). fiică. Redăm mai jos. a (se) separa separate. avantaj ≠ dezavantaj. la structura casei (parter ≠ subsol. subsol primăvară / primăvara ≠ toamnă / toamna pivniţă ≠ pod podea ≠ plafon.precizăm. (13) forme pronominale: acelaşi (adj. . a (se) mărita (pentru femei) join in marriage. celălalt. 6 divorţează) • a (se) despărţi • a divorţa „a desface o căsătorie / cause people to come apart” Sin: a divorţa. absolut2 ≠ relativ2 adv. compune ≠ descompune. aprobare ≠ dezaproba. fiind un apelativ. grec ≠ grecoaică. cuvântul absolut are două intrări: absolut1 ≠ relativ1 adj.) ≠ acela. ceva ≠ nimic.. 3 (se) căsătorea. Astfel. am eliminat cuvintele din Dicţionarul minimal formate cu sufixe moţionale. antonimele clasice de tipul bine ≠ rău. culme (vale ≠ creastă. Fiindcă apare opoziţia tânăr ≠ bătrân. podea ≠ tavan. la fel alb1 ≠ negru1 adj. acelaşi (pron. păstrându-le doar pe acelea la care opoziţia de sex se exprimă heterolex: frate ≠ soră. profesor ≠ profesoară sau ziarist ≠ ziaristă). la om. deal. 6 să (se) căsătorească) ≠ (cineva ~ / sb ~ ) • a (se) căsători „a (se) uni prin căsătorie / join in marriage” Sin: a (se) însura (pentru bărbaţi). socru. faţă ≠ ceafă.1. divorce 40 . clădiri sau lucruri (faţă ≠ dos. De asemenea. imperf.) ≠ altul. pentru exprimarea opoziţiei de sex (român ≠ româncă.

primul rând cu primul rând ş. îndestulat.-te) SUPĂRA/T (aj. imper. sad. -oşi. 3.. cheerful grievous. m. etc. 6 revin. paucity. ind. 3. satisfăcut Sin: amărât. într-o organizaţie etc.. ind. redate în ordine alfabetică. TRIST: BUCUR/OS (aj. 3. exprimă sau sugerează o senzaţie de bucurie / undergoing or suggesting joyfulness. viaţă.a.. Spre exemplu. deprimat.)” Sin: a se lăsa. comfort. prez. m. membership. pl.-te) TRI/ST (aj. în oglindă. întristat. mâhnit sad. -ţi. Acestea pot fi sau nu sinonime între ele.3 revenea. prez. fără lipsuri „plin de supărări.d. de lângă o persoană / to leave a place or a person” PĂSTRA (a ~) (vb I.” Sin: fericit. / full of joy. prez. living) • bucuros • necăjit „plin de bucurii. grievous După cum se poate observa. cheerful sad. a position. vesel Sin: amărât. 4 ne retraserăm. miserable. diferenţele semantice dintre cuvintele vizate. -şti. satisfăcut. intrarea din partea stângă a casetei are ca antonime cuvintele incluse în caseta din dreapta. prez. -ste) • necăjit • supărat • trist „care are. 6 părăsesc. 3 se retrăgea. la o organizaţie etc.) / to give sth up (as an acitivity. a place in an organisation. joyful. prez. ind. deoarece lectura în corespondenţă stângadreapta. în acest caz este nevoie de explicaţiile suplimentare din afara casetei propriu-zise pentru a se putea selecta perechea de antonime. prez. cheerless • trist „plin de bucurie / full of joy” „plin de tristeţe / full of sadness” Sin: fericit. dispirited. exprimă sau sugerează o durere sufletească sau care şi-a pierdut buna dispoziţie / having or expressing spiritual pain. 1. oasă f. etc. trist happy. 6 păstrează) REVENI (a ~) (vb IV. cheerless. -stă f. unde sunt date intrările (în stânga) şi perechile lor (în dreapta). 3 părăsea. de lipsuri etc. cheerful. pl. 6 să revină. imperf. deficiency. ceea ce înseamnă că nu este suficientă parcurgea doar a casetei principale. upset. indispus. etc. chinuit. a renunţa abandon. vesel. 1. a părăsi. persoane / of people) • bucuros „care încearcă. a se reîntoarce (la o funcţie. joyful. Există însă şi situaţii în care intrarea propriu-zisă este urmată de sinonime. 6 să părăsească) RENUNŢA (a ~) (vb I. part. vesel. m.. ind. retras) ≠ (cineva ~ / sb ~) • a abandona • a se retrage „a renunţa la ceva (la o activitate. întristat happy. mulţumit. 4 revenim.) / to begin sth again (as an activity. leave • a abandona • a părăsi „a pleca dintr-un loc. ABANDONA (a ~) (vb I. imperf. ind. pl. 6 mă/se retrag. desolate. satisfied NECĂJI/T (aj.. prez. pentru a se vedea. la o funcţie. -tă f.. 2 revino) • a reveni „a relua ceva (o activitate). ease. conj. -ţi. -oase) ≠ a) (d. position. voios happy. lacking in cheerfulness” Sin: abătut. 6 renunţă) RETRAGE (a se ~) (vb III. ci şi toate celelalte casete. give up.m.. mod de trai / of life.3. sullen.şi pe cea a adjectivului BUCUROS ≠ NECĂJIT. ind. etc. prez. -tă f. s. sorrowful b) (d. / full of etc. mizerabil. miserable. mulţumit. expressing spiritual satisfaction” Sin: fericit. conj. 2 revii.. amărât..1 mă retrăsei.)” Sin: a relua.3. nu este posibilă pentru toate domeniile de referinţă. a (se) retrage şi a păstra nu pot fi selectate ca pereche antonimică pentru că a se retrage funcţionează în antonimie numai cu a reveni. m. 3. imperf. joyful. SUPĂRAT. pl. glad. perf. a reîncepe Resume • a reveni „a veni înapoi (la persoana sau la locul de unde a plecat) / to come back to a place or to sb” 41 . 6 abandonează) PĂRĂSI (a ~) (vb IV. de neajunsuri.” sadness.

b) the relations of synonymy and antonymy seen in indeterminacy. Angela şi Forăscu. Bucureşti: Editura Demiurg (Ed. Polisemia în limba română. Bidu-Vrănceanu. italiană. Such a dictionary has been approached as one of the main working tools within the process of teaching / learning antonymy in Romanian. I Vocabularul minimal al limbii române (tradus în franceză. Iliescu. 1994. Baia Mare.a (1994). Antonimele în sistemul lexical (cu exemple din limba latină) în: Sistemele limbii. Richard (1977). 180181. Timişoara: Facla. [5]. 1981. Flora Şuteu. franceză. Româna citadină. 1970. Bucureşti: Editura Academiei. Bucureşti: Editura Teora.a. Iliescu. Ileana Mureşan. NOTE [1] R. Ileana (2005). to be issued under the aegis of the Institute of Romanian Language as a European Language in Cluj-Napoca. Lucia (1970). by: a) the lexicographic definition of the meanings. Vinţeler. 1998:180. Cu aplicaţii la limba română. p.Sin: a lăsa. a reţine keep. a arunca. Onufrie (1981). Sîrbu. Definiţiile de dicţionar ale intrărilor au fost verificate cu cele din DEX (1996) şi din Micul dicţionar academic (2001 – 2003). retain • a reveni „a relua o activitate întreruptă / to begin sth again or continue sth after stopping for a time” Sin: a relua Resume Una din noutăţile dicţionarului pe piaţa românească este caracterul bilingv: română-engleză. a se reîntoarce Return • a păstra „a ţine mai departe ceva în posesia sa / to continue to have sth” Sin: a menţine. a părăsi abandon • a părăsi • a renunţa „a nu mai ţine ceva în posesia sa / to give sth up” Sin: a abandona. 39-53. entries and their antonyms. renounce • a renunţa „a înceta de a mai face ceva / to stop doing sth” Sin: a abandona. thus aiming to catch the most interesting aspects of this complex phenomenon. germană. coordinated by Maria Iliescu. Probleme ale corelaţiei dintre sinonime şi antonime. Cluj-Napoca: Casa cărţii de ştiinţă. Mureşan. Dicţionar poliglot: română. v. Maria e. R. a se întoarce. Conceived from the perspective of a non-native user of Romanian. 42 . a lăsa leave. Vinţeler. în Studii şi articole vol. II. Angela e. abandon. italiană spaniolă.cit. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. op. Termenul nu e utilizat în lingvistica românească pentru relaţii lexicale. DŞL s. abandon. [6]. Vocabularul minimal al limbii române curente cu indicaţii gramaticale complete tradus în germană. Flora (1998). established on Vocabularul minimal al limbii române (Basic Vocabulary of Romanian. Wald. 1984:118. Narcisa (1984). The selection of the antonymic categories included in the dictionary will follow preset criteria. (2001). în: Études romanes dédiées à Maria Iliescu. engleză. 2005. fiind indicate traducerile pentru cuvântul-titlu. (2001).. [3] Lucia Wald. emphasizing the polysemy of these entries. Craiova: Editura Universitaria. Maria Iliescu. descrierea fiecărei perechi de antonime sub mai multe aspecte: domeniul de referinţă (spre exemplu: despre obiecte / oameni / fiinţe / plante / acţiuni etc. Timişoara: Facla. 2001). EDP. Sîrbu. Maria e. v. ci doar cu sensul din sintaxă sau din fonologie. Maria (1977). engleză şi spaniolă). 1977: 43. Bucureşti: Nemira (DŞL). Dicţionar de ştiinţe ale limbii. Maria Iliescu. Antonimele: încercare de definire şi de clasificare. 1977: 5. antonimul sau antonimele sale. în PLG VII. the dictionary will operate a basic list of entries. and c) providing the English translation of the definitions. 1981). Antonimia lexicală în limba română. p. [2] Bidu-Vrănceanu Angela şi Narcisa Forăscu.). 1994: 7. Şuteu. franceză. a lăsa give up. Bucureşti. Sîrbu. spaniolă. Iliescu. ABSTRACT The present paper tackles on a project to elaborate a bilingual (Romanian – English) dictionary of antonyms and correlatives.. Modele de structurare semantică. renounce Sin: a se înapoia. definiţia de dicţionar a cuvintelor sinonime – dacă traducerea acestora poate ajuta la identificarea celui mai bun corespondent al intrării în limba engleză.a.

Dicţionarul este un instrument care înregistrează fapte lexicografice. concretizată în folosirea adecvată a unităţii respective în diverse contexte lingvistice (utilizare). Academia de Studii Economice din Bucureşti TERMINOLOGIA DE MARKETING ÎN DICŢIONARELE DE SPECIALITATE În lucrarea de faţă ne propunem să surprindem câteva aspecte ale dinamicii lexicului specializat. Existenţa a trei variante ale aceluiaşi dicţionar ne-a sugerat ideea că o 43 . într-o manieră particulară. din perspectiva autorului său. Din punctul de vedere al scopului lor. răspunde exigenţelor informării şi comunicării. într-o carte. mai rar. Din punctul de vedere al structurii. Acest proces de consultare a dicţionarului constituie prima etapă a învăţării lexicale [6]. după alte criterii. concept care introduce o relativă „libertate” de decodare a sensului cuvintelor de către vorbitori [7]. cea clasică. Este o „operă lexicografică care înregistrează cuvintele unei limbi ori a două sau mai multe limbi în ordine alfabetică şi. caracteristică epocii în care a fost conceput. întotdeauna supuse unei lecturi verticale parţiale în momentul reperării obiectului mesajului” şi o microstructură: „ansamblul de informaţii ordonate din fiecare articol. importantă în societăţile dezvoltate. ne-am oprit numai asupra unuia dintre dicţionarele specializate de marketing consultate. „dicţionarele sunt obiecte manufacturate a căror producţie. întrucât nu l-am găsit precizat) şi Dicţionar de marketing online DMO 3 (care.Roxana CIOLĂNEANU. care realizează un program de informare constant pentru toate articolele şi care se citeşte pe orizontală. a fost publicată în 1999 (Dicţionar de marketing .DM1).ro/biblioteca-virtuală.DMO 2 (al cărei an de apariţie nu l-am putut stabili clar. conform pezentării de pe site-ul www. întrucât acesta are avantajul de a oferi. o privire asupra dinamicii limbajului de marketing (LMk) pe o perioadă de aproximativ douăzeci de ani (1999 . în speţă limbajul de marketing. a fost postat în 2008). orice dicţionar are o macrostructură.2008). cât şi una strict pragmatică. cum ar fi cele analogice”[1]. urmată de alte două variante electronice. Consultarea dicţionarului explicativ este determinată de cunoaşterea insuficientă sau necunoaşterea sensului sau sensurilor unui cuvînt din limba română. orientată spre utilizarea acestuia în funcţie de nevoile lectorului. Dicţionar de marketing online . 2. o abordare socio-culturală care depinde strict de modul de utilizare” [3]. Obiectul lor este prin excelenţă pedagogic pentru că vizează eliminarea diferenţelor care există între cunoştinţele lectorilor lor şi cele ale comunităţii” [4].managusamv. 1. bazîndu-se pe două tipuri de cunoaştere [8]: cunoaşterea pasivă. după intrare” [5]. Pentru a servi scopului acestei lucrări. Prima ediţie. dicţionarul are atât o dimensiune ideologică. aşa cum sunt ele reflectate de dicţionarele de specialitate. prin cele trei ediţii ale sale. Cuvântul „dicţionar” şi echivalentele sale în diverse limbi [2] sunt folosite pentru „a semnala. cu trăsături distinctive. care constă în înţelegere (definirea lexicografică şi semică) şi interpretare (etichetarea concretă şi corectă a unei realităţi extralingvistice) şi cunoaşterea activă. Aşadar. numită şi nomenclatură: „ansamblul de intrări ordonate.

PUBICITATE INTERACTIVĂ. Există. Un alt aspect interesant este nevoia de precizare a unui termen prin adăugarea de determinanţi: dacă în ediţia din 1999 apăreau termeni simpli precum MOSTRĂ. ABOVE-THE-LINE – ATL. englezi şi francezi. în ediţiile ulterioare ei apar cu determinanţi. şi utilizarea sintagmei eliminate. MARKETER. PUBLICITATE DIRECTĂ. LIDER DE OPINIE. fără echivalent în română şi greu adaptabili la limba română (ex. PUBLICITATE STRADALĂ. dar nici nu este înlocuită cu sintagma românească CERCETARE DE BIROU. CERCETARE DE PIAŢĂ. de termeni adăugaţi în ediţiile online. fiind cunoscut şi sub denumirea de cei „4P”: produs. NOTORIETATE. POLITICĂ DE PREŢ. PROSPECT. 482 în DMO 2 şi 470 în DMO 3. BUS-MAILING etc. ANNONCEUR. Mixul de marketing reprezintă un concept esenţial al teoriei marketingului modern. în ediţia din 1999. mai ales. LOGO. MESAJ PUBLICITAR/PROMOŢIONAL. care nu mai apare în DMO 2 şi DMO 3. apar în textele de specialitate.1. CUMPĂRARE IMPULSIVĂ. La nivelul macrostructurii. MARCĂ DE FABRICĂ. au şi dezavantaje: pe de o parte. CONSUMERISM. DEXI: ADVERTISING) [10]. ADVERTISING. 44 . PLAN DE MARKETING. SOLDARE. POTENŢIALUL PIEŢEI. având dat în paranteză şi echivalentul englezesc. Ceea ce interesează aici sunt categoriile mari de termeni care au fost eliminaţi. o a doua categorie cuprinde termeni româneşti care nu sunt de marketing sau nu au sens specializat de marketing (ex. BOUTIQUE-CHOC. fireşti în încercarea de a delimita şi consitui un corpus de termeni româneşti de marketing. ACCES PRIME TIME. CREDIT CU PLATA ÎN RATE) [9]. CANIBALIZARE A PRODUSULUI/GAMEI. SISTEM INFORMAŢIONAL DE MARKETING (SIM). 2. s-a renunţat la unii termeni de origine engleză. POLITICĂ DE PRODUS. pentru care nu s-au introdus echivalentele româneşti. astăzi. situaţia inversă.BTL). PANOTAJ. O altă situaţie întâlnită este eliminarea termenului adaptat românesc şi menţinerea celui englezesc. preţ. AMBALAJ SECUNDAR. PROMOŢIE. deşi definiţia se păstrează şi. PUBLICITATE AERIANĂ [12]. iar definiţia primului conţine cea de-a doua sintagmă: „combinarea ansamblului politicilor de produs. MIX DE MARKETING este eliminat. termenul MARKETING-MIX apare sinonim cu MIX DE MARKETING. deci. MARCĂ DUBLĂ. BELOW-THE-LINE . apar destul de frecvent în textele de specialitate (ex. ACCOUNT DIRECTOR. care contribuie la precizarea sensului specializat: MOSTRĂ COMERCIALĂ. o primă observaţie care se desprinde din comparaţia celor trei variante de dicţionar este de ordin cantitativ şi se referă la reducerea drastică a numărului de intrări din prima ediţie comparativ cu variantele ulterioare: 1274 în DM 1. plasare (distribuţie) şi pomovare”. a. PUBLICITATE PRIN CORESPONDENŢĂ. PIAŢĂ. SUPERMAGAZIN. BURST ADVERTISING/CAMPAIGN. BULL TRANSACTION. în legătură cu modificările care ar fi putut apărea într-un interval de douăzeci de ani. dintre care menţionăm: AGROMARKETING. ACONT. VÂNZARE PERSONALĂ. preţ. ANUITATE. CONSUMATOR. distribuţie şi promovare utilizat de o companie pentru atingerea obiectivelor de marketing pe piaţa-ţintă/piaţa potenţială. NOTORIETATE A MĂRCII. STRATEGIE DE MARKETING..). MARKETING. deşi ele se întâlnesc în texte şi în alte lucrări lexicografice sunt: ATRIBUTE (ALE PRODUSULUI). importanţi pentru LMk. COMPARTIMENT DE MARKETING. deşi conceptele corespunzătoare sunt utile domeniului aferent şi. POLITICĂ DE DISTRIBUŢIE. de asemenea. Un exemplu în acest sens este sintagma DESK RESEARCH. ca atare. De exemplu. BOUILLON. în număr de două: o categorie este constituită din termeni străini. CONTACT. CANIBALIZARE. TELEMARKETING. Alţi termeni şi sintagme care sunt eliminate din ediţiile online.m. În celelalte variante. cu toate că aceasta apare şi este definită în manualele de marketing de nivel liceal.comparaţie a lor ar putea aduce date interesante în ceea ce priveşte evoluţia LMk în limba română şi. BUGET DE MARKETING. MARCĂ [11]. Aceste eliminări. pe de altă parte. au fost eliminaţi şi termeni englezeşti care. unii fiind înregistraţi chiar de dicţionarele generale (ex.

De exemplu.”. este greu de făcut. (conţinut creativ puternic. chiar şi pentru specialişti. staţiuni turistice. cu manualele de specialitate (de nivel liceal şi universitar). MARCĂ DUBLĂ). AFIŞAJ în DM1 trimite doar la publicitate exterioară. în DM 1. respectând aceeaşi structură menţionată.Toate aceste modificări. cu alte dicţionare de specialitate consultate. FLASHY ADVERTISING etc. importante şi lămuritoare. completarea unei definiţii prin exemplu în DMO 2. unde se observă tendinţa de evitare a termenilor de acest tip şi de înlocuire a lor cu echivalenţi sau..). DISCOUNT HOUSE etc. pe de altă parte. Completările şi modificările ulterioare. având în vedere faptul că marketingul şi limbajul corespunzător acestuia exista în ţările occidentale de multă vreme. pentru agenţia media – stabilirea ţintei de comunicare. cu unele inadvertenţe. precum şi desemnarea termenilor aferenţi conceptelor de specialitate. posibil.)”) şi apoi se face trimiterea la publicitate exterioară. bugetul alocat.exemplu: „ansamblu unitar şi coordonat de acţiuni publicitare programate în timp şi spaţiu – campanie locală sau naţională (engl. nu însă şi o veritabilă argumentaţie). are.2. rutier. cât şi pentru campanii naţionale de anvergură şi care include afişajul urban. utilizând diferite mijloace de informare în masă. în care numărul termenior englezeşti este extrem de mic şi. mobil (pe mijloace de transport). Comparând doar ediţiile online. Aşadar. creaţie.. parafraze sinonimice româneşti (ex. Un caz ilustrativ este cel al termenului SUPRAAMBALAJ. Aceasta vine în contradicţie. nu apare în nici un manual. construită pe structura gen proxim – mijloace – scop . Abundenţa de termeni englezeşti în prima ediţie în comparaţie cu cele ulterioare este de înţeles. au.). La nivelul microstructurii. preluarea ca atare a termenilor englezeşti este oarecum firească. pe mobilierul urban sau alte forme (în aeroporturi. De precizat însă că şi DMO 2 şi DMO 3 cuprind încă un număr destul de mare de cuvinte englezeşti. O altă observaţie este legată de conţinutul propriu-zis al parafrazei definiţionale: modificări la nivelul detaliilor furnizate. sintagma CAMPANIE PUBLICITARĂ. ) (. În DMO 2 şi DMO 3. O situaţie similară se întâlneşte şi în articolele corespunzătoare termenului MARKETING DIRECT. unele păstrate din prima ediţie (ex. în unele cazuri. BLIND TEST. în ediţiile online. de tip mixt. precizând acţiunile specifice celor două părţi implicate: beneficiarul şi agenţia media: „Derularea unei campanii publicitare necesită punerea în aplicare a unui ansambu unitar de acţiuni specifice: pentru beneficiar – stabilirea obiectivelor companiei. selectarea celor mai adecvate canale şi suporturi media (în concordanţă cu obiectivele campaniei).a. pe de o parte. (. este eliminată în DMO 3 (ex.. CATCH-PHRASE. selectarea agenţeie/agenţiilor de publicitate. fie el de nivel liceal sau universitar). care apare în toate cele trei variante de dicţionar. media promoţional utilizat atât pentru campanii de susţinere cu impact local. BUY-BACK. de ordin cantitativ şi calitativ. observăm că. a unei definiţii pentru termeni care în ediţia din 1999 nu beneficiau decât de o trimitere la un alt termen. altele adăugate (ex. marketingul românesc neavând timpul necesar pentru a-şi crea proprii termeni. producţie. deşi e un termen deja consacrat şi înregistrat de DEXI. – regional or national campaign) -. iar a doua parte se constituie ca o definiţie enumerativă. programare media ş. stabilirea unor limite în ceea ce priveşte arhitectura conceptuală a domeniului marketing. uneori şi neajunsuri. pe când la noi practicarea cu adevărat a marketingului a început în anii 90. o definiţie mai scurtă şi mai concisă. 2. BRANDUCT. De plidă. prima parte a articolului definiţional este similar cu cel din DM 1.). remarcăm introducerea. în scopul atingerii obiectivelor de marketing şi financiare ale firmei (exemplu: exercitarea unei influenţe puternice asupra pieţei-ţintă cu prilejul lansării unui produs nou)”. pe când în DMO 2 şi DMO 3 este mai întâi definit („media de masă cu o destinaţie publicitară evidentă. În toate cele trei cazuri. care conduc la definiţii mai ample. ce permite o puternică comunicare de notorietate – prin imagine. parcări etc. termenul apare 45 . duc la concluzia că.. BRAND.

21. DEBIT CARD apare doar în DM 1 şi DMO 2. [7] O asemenea interpretare se bazează pe teza acad. Prezenţa copleşitoare a termenilor de origine engleză şi franceză în ediţia din 1999. 59-62. Etude linguistique et sémiotique des dictionnaires français contemporains. aria din care termenii au fost selectaţi este mult mai largă decât cea utilizată în 2008. Lectura dicţionarelor. BTL = sub linie). Rey. Coteanu privind “funcţia reflexivă a limbii” care admite că realitatea extralingvistică reprezintă premisele obiective ale unei reflectări lingvistice multiple la nivelul sensurilor cuvintelor şi că această reflectare revizuită. Rey. Jean et Claude Dubois (1971). [11] Interesant este că DM 1 înregistrează diverse combinaţii sintagmatice ale acestui termen: MARCĂ COMERCIALĂ (A PRODUSULUI). conturează o imagine sugestivă a tipului de limbaj de care ne ocupăm. [5] J. ei aparţinând în fapt altor domenii economice. de la un vorbitor la altul. de unde şi tendinţa autorilor de a include o varietate extrem de largă de termeni. 3. Acest lucru se explică prin limitele incerte ale domeniului marketingului. Dubois. Rey-Debove. Aşadar. ATL = peste linie. conţine şi intrarea bax. Putem vorbi de anumite tendinţe şi la nivelul definiţiei. în sensul completării simplelor trimiteri la termeni echivalenţi cu definiţii propriu-zise sau chiar a completării definiţiilor deja existente cu detalii lămuritoare. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. 1977. NOTE [1] DSL. în cele trei variante ale sale. p. Angela (1993).du dictionnaire à la lexicologie. p. wörterbuch. 1993. 46 . Se observă astfel că. [10] În cazul unora dintre aceşti termeni. La Haye: Mouton. slovar. dar mai ales de perceperea marketingului ca domeniu de către specialişti şi de modul în care această percepţie este redată în dicţionare. 1971. 8. în unele cazuri. chiar dacă şi în cea mai recentă ediţie. I. Concluzia analizei la nivel microstructural este că nu există diferenţe mari de definire a termenilor. iar pentru cel de-al doilea sens. p. care nu apar însă în textele de specialitate sau din presă. pe care însă nu o conţin. MARCĂ ÎNREGISTRATĂ. DM 1. care apare în DMO 2 şi DMO 3. care nu face nici o trimitere în articolul dedicat termenului SUPRAAMBALAJ. la anumite inadvertenţe. acelaşi fenomen are loc şi între cele două ediţii online: de exemplu. scoate la iveală o serie de aspecte legate atât de vocabularul de marketing în sine. [3] A. ci doar adăugiri. modificată a realităţii este posibilă pentru că diferite aspecte extralingvistice ineresează diferit de la un moment la altul. Alain (1977). et C. dar nu şi termenul simplu MARCĂ. dictionnaire. redusă în variantele ulterioare. Paris: Libraire Larousse. Josette (1971). în 1999. Rey-Debove. p. într-un proces de “du-te vino” de la realitate la limbă. În schimb. vine să completeze ideea de dinamică a domeniului şi a limbajului de marketing şi să puncteze tendinţa de circumscriere şi autohtonizare a acestui limbaj. p. precum şi prin precizarea propriilor sale caracteristici. [2] dictionary. Trebuie să menţionăm că în textele din presă sunt propuse alte echivalente româneşti. există încă termeni în cazul cărora nu se poate identifica un sens de marketing. completări. 165. MARCĂ GENERICĂ. [12] Apare doar echivalentul englezesc: AERIAL ADVERTISING. Analiza acestui dicţionar. Bidu-Vrănceanu. 1971. Paris: Armand Colin. Le dictionnaire. 56. [4] J. [8] Idem [9] La o scară mai redusă. prin variantele sale eşalonate în timp. care duc.cu 2 sensuri. Bucureşti: Editura şi Atelierele Tipografice. s-au propus traduceri româneşti (ex. MARCĂ UMBRELĂ/DE PRODUS. putem afirma că dicţionarul de specialitate. dar nu şi în DMO 3. variantele online trimit la intrarea bax. [6] A. BTL = publicitate neconvenţională). Dubois. Introduction à la lexicographie. care circulă în paralel cu variantele româneşti şi care par mai potrivite şi mai sugestive (ATL = publicitate convenţională. Le lexique: images et modèles . aflat într-o continuă dinamică în încercarea de a-şi contura propria identitate prin delimitarea de alte domenii economice.

Dicţionar de marketing – lexi-guide.Florin D. Dicţionar explicati 2003. Dicţionar expicativ ilustrat al limbii române 2007.ro/biblioteca-virtuala ABSTRACT This paper revolves around several aspects of the dynamics of the specialized language of marketing. DMO 2 – Florin D. (2008) http://www. DEM – Constantin Florescu. 1999. Frone. Petre Mâlcomete. Marketing. Frone. (2008) http://www. . as they are reflected by specialized dictionaries. Dicţionar de marketing.*** DEXI – coord. both at the level of the inventory of terms and at the level of their definitions. Frone.managusamv. Chişinău: Editurile ARC şi GUNIVAS. The conclusion is that this specialized language is continuously trying to establish its own limits and identify its own characteristics in relation to other related specialized languages. Dicţionar de marketing. Eugenia Dima. Bucureşti: Editura Oscar Print. Pop. 47 .manag usamv.managusamv. give important hints as regards the changes that happened in the Romanian language of marketing. Nicolae Al. Bucureşti: Editura Economică.ro/cursuri%20zi/cursuri/frone/marketing/dictionar DMO 3 – Florin D. DM 1 . The differences between the three editions of the same dictionary.ro/cursuri%20zi/cursuri/frone/marketing/dictionarhttp://www. released from 1999 to 2008.

– make it possible to explicate the differences and correlations of different dictionaries within a (sub)category” (quoted in Podhajecka 2009 : 154). because reference works (cf. the type of target user (e. the most important coordinate in subcategorizing bilingual (specialized) dictionaries is the lexicographer ‘s decision to compile the dictionary either as an aid to the comprehension (of texts) or description of the source language or as an aid to the production 48 . unabridged or desk dictionary).). Galaţi WHAT IS A BILINGUAL SPECIALIZED DICTIONARY GOOD FOR? Modern approaches to lexicography undertake function as “fundamental to all theoretical and all lexicographical decisions relating to the conceptual basis for a dictionary and the specific dictionary itself’’( Bergenholtz. dictionaries ) may be similar in some respects but may diverge in others’(Podhajecka 2009 : 154). accounting .g. while ‘type’ may designate reference works as used by both specialists and non-specialists”( Podhajecka 2009 : 154 ).. and computer corpora themselves ( BNC. the dictionary of idioms or collocations. These features may give relevance to each type and help target users in choosing the most useful for their needs (Dima 2007). The most frequently mentioned criteria in classifying dictionaries are : scope of coverage (e. specialized dictionaries : legal .Gabriela DIMA. Swanepoel ((2003: 45) states that : “[T]he main aim of such typologies is to provide prospective dictionary users with a classification of existing dictionaries based on a set of distinctive features that . the complexity of the headword (e. dictionary of phrasal verbs) .. sometimes called dictionary genres. despite a long tradition in literary studies (‘literary genre’). or film studies (‘film genre’). ‘genre’ denotes a purely metalexicographical term. manner of financing (e. etc. recorded dictionaries on CDs .. MICASE. ” the focus of preparing dictionaries for a particular subject – field should be the needs of its user group in specific situations. mechanical engineering. Nielsen 2006:281).g. FROWN.). Since the subject of our paper addresses both non-specialists and specialists in lexicography we shall use ‘type’ for a bird’s eye view of dictionary subcategorization : “ The various categories and subcategories which result from such classifications are referred to as dictionary types.g. All debates about dictionaries and dictionary-making (Landau 2001) begin with the former’s classification according to various types or genres. etc. the general or special dictionary. as representative samples of large computer corpora. LOB.. Traditionally. – indicate what the most distinctive feature(s) of each main category and each subcategory is/are. medicine. In fact. Modern theory of dictionary functions relies on the lexicographer’s knowledge of the needs of the users. the learner’s dictionary or dictionary for native speakers . shape /size or content (e. etc.g. the commercial dictionary or scholarly dictionary). : ’The use of many variables in typologies being inevitable. Universitatea “Dunărea de Jos”. Other criteria refer to age ( children’s dictionaries).provide a systematic overview of the various categories and subcategories of dictionaries that are distinguished.” (Bergenholtz. Internet dictionaries and online dictionaries.. Another criterion is the nature of the dictionary seen as a product under various formats : paper dictionaries . Nielsen 2006:283). the latter seems more relevant as a specialist term than the former because. the pocket . the monolingual or bilingual dictionary). musicology (‘music genre’). learners’ language level (dictionaries for advanced learners) the number of entries.g.

a prelucra. e. The entry develops from general technical vocabulary to metallurgy field. automobile industry. (cstr) amortizor de zgomot .of texts in the target language ( Zgusta 1971). as briefly presented below. umezitor. instrument. following Bergenholtz and Nielsen (2006 : 287) : a) to assist the users in solving problems related to text reception/ production of texts in the native language b) to assist the users in solving problems related to text reception/ production of texts in a foreign language c) to assist the users in solving problems related to translation of texts from the native /a foreign language into a foreign /the native language As a result. however . 2 : damper (TH) amortizor. e. automobil. bicicleta. Sorcaru 2009): (a) It is handy to find a translation equivalent to a given L2 lexical item. experts. while consulting bilingual specialized dictionaries. equivalent which is not directly connected with differences in culture and or in the surrounding world as it happens with polysemantic words in monolingual general dictionaries (Tomaszczyk 1983. (auto) amortizor . clapeta. (met) registru de ventilatie / de cos. c ) surdina . 49 . civil engineering . Dima. e. ( el ) atenuator . dispozitiv. according to Zgusta “ It would . marime/valoare infinitezimala infim. semi-experts) may find the necessary information about the special subject field they are interested in and compare the subject field in the native and in the foreign culture with a view to fulfill both linguistic and professional needs. vana de aer ( de combustie).g. mecanism. The narrowing of meaning through metonymy implies naturally the narrowing of subject-fields and specialization e. The description of the following entries from the English-Romanian Dictionary for Mechanical Engineering ( 2009) is meant to prove that even in specialized domains polysemy is at work and might become an obstacle in finding equivalence of the terms unless the specialist is consulted.. be a mistake to think that the coordination of the equivalent terms in them is plain sailing : the scientific terminology has an “ anisomorphism “ of its own manifested when terminological sets of different languages are compared” (1971: 298). ( OM ) amortizor. Professionals and specialized translators turn to the bilingual rather than to the monolingual dictionary (Hartmann 2001. 3 : infinitesimal (mat) infinit mic. Snell-Hornby 1987). 1: machine (mas) masina. More recently functional lexicography has turned these aims into communication – orientated functions named after the use situation. since the translation conveys to the user the same denotative meaning as encoded by the original text so that we can here speak about ‘denotational equivalence’ as opposed to 'stylistic and/or connotational equivalence'( Tomaszczyk 1983).g. The dictionary compiler represents the scientific phenomena in as exact and precise terms as possible even if. minuscul. a uzina The translational equivalents provided are ordered along two semantic dimensions tools and means of transportation. motocicleta. b) The translation equivalent necessarily covers the same semantic area as the L2 lexical item translated. providing the dictionary user with a wide range of contextual choices. users (laypersons. aparat. neinsemnat.g. masina. infinitezimal. Bejoint 1994) due to a number of advantages which will be described by providing samples of translation equivalents from the English-Romanian Dictionary for Mechanical Engineering (Deleanu.g. mecanism. (el. electronics. aparat. instrument. dispozitiv.

Sandro Nielsen (2006) . English-Romanian Dictionary for Mechanical Engineering. e.ed. W. The use of bilingual dictionaries is still a matter of controversy within ELT but we consider it a must for professionals and specialized translators.g.g. R. ind chim) paleta amestecatoare.com. Oxford: Pergamon Bejoint (1994 ).g.F. Sue (1985). Podhajecka . e.lingref. McConchie.g. 4 : infinitesimals (mat) analiza infinitezimala e. Teaching and Researching Lexicography. 13 : machine for drawing off ( alim. chim) instalatie de imbuteliere si agitare.g. John Benjamins Publishing Company Deleanu. 50 . www. Translation and Dictionary Use în volumul conferinţei internaţionale Translation Studies: Retrospective and Prospective Views. alim. Lexicography & Language Learning. e. and Jukka Tyrkkö.The usage of plural of the same word has as result both the representation in two separate entries and the raising to a more abstract level in specialization with no change in denotation. Historical Development of Lexicographical Genres: Some Methodological Issues in Selected Proceedings of the 2008 Symposium on New Approaches in English Historical Lexis (HEL-LEX 2). e. The Art and Craft of Lexicography.g. acknowledging what Dima states : “ It is without question that all types of dictionaries have their role in the verbal marketplace . e. Monolingual & bilingual dictionaries : a comparison in Dictionaries. The 2nd edition. Dictionaries. Subject –field components as integrated parts of LSP dictionaries . Bucuresti. L. By providing simple translations. 153-170. Landau. document #2174. 1-2 November 2007. (2009). 7 : feed pomp (TH)pompa de alimentare. Gabriela (2007). Ilson. 12 : inert-gas shielded –arc process / welding (met) sudare cu arc in mediu gazos protector/inert. Snell-Hornby 1987.. Lexicography. (ed. (d)Word collocations in bilingual specialized dictionaries are translated either using the word for word technique or explicitation thus facilitating the user’s comprehension of the terms . Samples from the quoted dictionary include : e. It is primarily the case of simple lexeme entries as in the following illustrations: e.) R. Somerville. 10 : female radius tool ( mas-un) cutit de rotunjit exterior . Harlow: Pearson. 11 : feed trip dog (mec) cama pentru decuplarea automata a avansului . Tradition and Innovation in Modern English Dictionaries. e. 6 : galvanize(met) a galvaniza. Galaţi: Europlus Hartmann 2001. Sidney ( 2001). Mirosława ( 2009) . impedance (el) impedanta.. kelly (OM) tija de antrenare. Sorcaru. preventing a never-ending search for explanations of the words used in the definitions given in monolingual general dictionaries ( Atkins 1985. Editura Didactica si Pedagogica Dima. Galaţi. D. Cambridge: CUP. MA: Cascadilla Proceedings Project. Examples 8 and 9 are illustrations of how common words can change meaning when collocating with technical specialized words.g. bilingual dictionaries reinforce the idea that there should always be a one-toone correspondence between L1 and L2.g. Oxford: Clarendon.g.. since selection is guided by usefulness”( 2007: 75) REFERENCES Atkins .g. Alpo Honkapohja. 8 : magnetic ageing ( fiz) stabilizare magnetica. 5 : inertial lock ( auto) incuietoare activata prin inertie inertial locks ( auto) sistem de blocare prin inertie (c) Bilingual specialized dictionaries supply translation equivalents which can be inserted into the context immediately as a comprehension and recognition test. garnet (met) granat. Henning. Dima G. 9 : machine oar( OM. Bergenholtz.Tomaszczyk 1983). e. Romania..

fiecare adresându-se evident atât unui public larg . am ales-o pe aceea de a fi asemănat unei oglinzi .) A Practical Guide to Lexicography. plecând de la tradiţionalul dicţionar . Mary. K.) A Practical Guide to Lexicography. (1983). în decursul istoriei. Amsterdam and Philadelphia: John Benjamins. Paris : Mouton REZUMAT Dintre numeroasele etichete atribuite dicţionarului. Asupra unora dintre aceste aspecte. Un exemplu concludent în acest sens îl constituie astăzi tipologia variată a dicţionarelor limbilor naturale .Snell-Hornby . Dictionary typologies: A Pragmatic Approach. Lexicography: Principles and Practice. Tomaszczyk J. la un moment dat. în virtutea faptului că reflectă atât gradul de cultură a unei naţiuni cât şi nivelul de cunoaştere şi utilizare a limbii naţiunii respective . Astfel. London: Academic Press Zgusta. In Piet van Sterkenburg (ed. R..carte . On Bilingual Dictionaries: The Case for Bilingual Dictionaries for Foreign Language Learners' in R. produsul schimbărilor care au loc permanent. la dicţionarul on-line şi corpusuri. Prague : Academia/The Hague .). dar şi unor categorii specifice de utilizatori. Hartmann (ed. dar şi ale celor legate de avantajele utilizării unui dicţionar bilingv de specialitate ne vom referi în lucrarea de faţă. Towards a Learner's Bilingual Dictionary' in Cowie (ed. dicţionarul este . (1987). 51 . Swanepoel (2003) . în speţă.. Amsterdam and Philadelphia: John Benjamins. Manual of Lexicography . Ladislav (1971). 1987 Sterkenburg (2003) (ed. în toate sferele vieţii sociale.).

Les sophistes grecs employaient les mots et les tours nouveaux comme un art oratoire en raison de leur effet stylistique. Par contre.Silvia DOBRIN. ». En 1981 paraît le Dictionnaire Bordas des synonymes. exclusivement dans le domaine linguistique lexicographique. En effet. La manie du néologisme. notamment celle des valeurs nationales et culturelles. Si ces quelques mots sont marqués « néol. L’analyse des mots portant ces marques se révèle très importante pour les diverses conceptions rattachées au signalement de la néologie. déjà bien ancrée au XVIIeme siècle.. dans les discussions menées autour des emprunts aux langues étrangères. dans le cadre des discussions linguistiques continuelles et virulantes autour des innovations lexicales. le Néologisme est un abus... L’attitude conservatrice traditionaliste et puriste. rédigé par Roger Boussinot.] La Néologie est un art. à l’italien. se caractérisait par le rejet inexorable de toute innovation linguistique. au XVIIeme siècle.. ou l’art de faire. ne soit pas un défenseur de l’innovation lexicale.] La néologie. le problème de la néologie se trouve toujours au centre d’un débat qui se poursuit entre la tradition du conservatisme puriste de la langue et la tendance au libéralisme néologique. ». n’introduit pas seulement la nouvelle famille lexicale de néologique. En France. 1. les néologismes auxquels s’ajoute la mention d’emprunt à une langue étrangère sont des anglicismes. avec l’éloge historique de Pantalon Phoebus de Pierre-François Guyot-Desfontaines. probablement l’un des premiers dans le monde. Cet ouvrage comporte de nombreuses marques d’usage et notamment la marque « Néol. des emprunts à l’allemand. analogies et antonymes.1. les controverses autour du néologisme (Neologismus) et de l’emprunt (Fremdwort) en France et en Allemagne ont le plus probablement contribué à la constitution des dictionnaires de néologismes (Neologismenwörterbuch). les attitudes pour ou contre les néologismes ont eu des échos. NEOLOGIE : [. mais également de décadence générale. l’un des dictionnaires de synonymes les plus répandus de l’avant-dernière décennie du XXe siècle. Universitatea din Piteşti NEOLOGIE ET NEOLOGISME DANS LES DICTIONNAIRES ALLEMANDS ET FRANÇAIS L’étude de la néologie n’est pas récente. A la fin du XIXe siècle. Ainsi. paru d’abord en 1726 à Paris et réédité plusieurs fois. qui était non seulement signe de décadence linguistique. ainsi. c’est l’Académie qui est « une des premières néologues » [1] . La néologie au fil du temps 1. 52 . mais Desfontaines fait tout d’abord des listes des nouveaux mots et des nouveaux emplois à la mode seulement dans le but de s’en amuser et de les soumettre à la critique ironique. Définitions dans les dictionnaires français L’apparition de la famille lexicale de néologique et néologisme en France pendant le XVIIIeme siècle est ancrée. c’est pour rendre suspect le mot et le condamner. etc. voire d’emprunts (Fremdwörterbuch). le Dictionnaire néologique à l’usage des beaux esprits du siècle. dans la cinquième édition. en français. dès le début. la néologie est défini comme suit : NEOLOGIE : [. Néanmoins. quelques générations plus tard. l’Académie Française a été fondée pour veiller à la perfection de la langue et la créativité lexicale ne se manifestait que dans la littérature des Précieux. d’employer des mots nouveaux demande beaucoup de goût et de discrétion. connus pour leur création lexicale intense. Il est pourtant curieux que le premier dictionnaire de néologismes français. Depuis cette époque-là.

emprunté aussi au français. Lehrneuerung. composition.m. barbouze. siglaison. il s’agit de néologismes vraisemblables pour la décennie 1960-1970 (suiviste. le rapport à la langue.f. on y élargit l’objet de la néologisation (mot ou expression) et on fait le constat que néologie est un terme linguistique : NEOLOGIE n. en référence au Dictionnaire néologique de Desfontaine. Roger Boussinot attribue au néologisme un trait péjoratif. Il représente néanmoins le point de départ des efforts de création d’une lexicographie néologique en Allemagne. est soit absent (Neolog(e) : « Neuerer (in irgend einer Lehre).2. siglaison. parce qu’il est né également à partir d’une position puriste qui se prononçait contre la nouveauté linguistique. 1. 2. un barbarisme et a souvent une connotation négative. mais rare avant 1894 . le Baron de Schönaich n’a pas fondé une lexicographie néologique allemande. mais aussi de mots entrés dans la langue depuis un certain temps (bla-bla-bla. etc. 1961). dans les indications de la signification. mais son Dictionnaire néologique est la première source de référence de la langue allemande pour ce qui est des néologismes empruntés au français neologisch. selten oder öfter. Neuerungssucht in Glaubenssachen » [4] . Comme celui-ci. Le néologisme est. 1929 . bidule. : néologisme de forme) ou. emploi d’un mot. Il s’agit d’une publication parue. emprunt. et en 1813 dans le dictionnaire de Joachim Heinrich Campe Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der unserer Sprache aufgedrungenen fremden Ausdrücke. en effet. parmi lesquelles la plupart étaient des hapax. LING. dans le Gedrängtes Deutschungs-Wörterbuch der unsere Schrift. C’est la raison pour laquelle tout ce qui est étranger à la langue courante relève de néologismes. se retrouvent donc en 1804 dans le dictionnaire de néologismes de Johann Christoph August Heyse Allgemeines Wörterbuch zur Verdeutschung und Erklärung der in unserer Sprache gebräuchlichen fremden Wörter und Redensarten.) NEOLOGISME n. le plus probablement. soit obtenu par dérivation. entstellenden fremden Ausdrücke. par extension. c’est que. Ensemble des processus de formation des néologismes (dérivation. Neologie : « Neulehre. troncation. 1795. néologisme a deux acceptions : 1. 1944 . Mot ou expression de création ou d’emprunt récents : acception nouvelle d’un mot ou d’une expression existant déjà dans la langue. Neulehrer » [3] . ainsi que de neologisieren. Neologie. Neologist. Christoph Otto Baron de Schönaich publiait un livre intitulé Die ganze Aesthetik in einer Nuss oder Neologisches Wörterbuch. Ce qui est différent dans ces enregistrements par rapport au français. d’une expression préexistants dans un sens nouveau (néologisme de sens) » . Son ouvrage non plus n’est pas un dictionnaire dans le sens traditionnel du terme. Définitions dans les dictionnaires allemands En 1754. « mot nouveau . 1950 . mais assortis d’une marque supplémentaire diastratique . croulant. emprunt. solutionner. Les premiers enregistrements de Neolog/Neologe.und Umgangssprache.D’un autre côté. sens nouveau d’un mot ». Schönaich traite lui aussi de manière ironique notamment les créations littéraires. qui a été dépourvue d’une suite notable longtemps après. neologisch : 53 . Selon Le Nouveau Petit Robert [2]. etc. composition. c’est-à-dire aux notions linguistiques. neologisch. « emploi d’un mot nouveau (soit créé. 1940). Les définitions consacrées à la néologie dans le Petit Larousse illustré sont plus précises dans l’édition de 1998 . Neologie. Le terme Neologismus apparaît pour la première fois en 1816 chez Eucharius Ferdinand Christian Oertel (Gemeinnüzziges Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der im gemeinen Leben vorkommenden fremden Ausdrücke) et en 1817 chez Friedrich Erdmann Petri. Par conséquent. il y a les néologismes non marqués en tant qu’emprunts à une langue étrangère.

zwar schon bis zu einem gewissen Grade usuell und lexikalisiert. neues Wort et neuer Ausdruck ne sont pas classifiées. Neulehrer. ein neues Wort bzw. dans ces anciens enregistrements comme dans ceux qui les ont suivis régulièrement dans les dictionnaires allemands du XIXe siècle. mais ce qui est faux dans cette définition est que l’on conçoit le mot nouveau (Neuwort) et le nouveau sens comme des souscatégories de la Neuprägung.) et qui . erzreaktionär). par exemple. 1972) werden N. Par exemple. Bußmann [10] distingue les trois formes de néologismes.« neuerungssüchtig. bes. neulehrig. de toute évidence. dans le dictionnaire de Lewandowski. un champ de relations qui va jusqu’au-delà de la langue (par exemple la religion. Irrgläubigkeit). par exemple. Neugläubiger) . où la nouvelle signification (die Neubedeutung) du néologisme n’est pourtant pas mentionnée. les notions Neuprägung. Das große Fremdwörterbuch de 1994 : « [ in den allgemeinen Sprachgebrauch übergegangene] sprachliche Neubildung / Neuwort bzw. parue tardivement dans les dictionnaires généraux de langue allemande. les définitions ne sont pas homogènes. notamment par l’intermédiaire de l’allusion à l’écart de ces phénomènes linguistiques par rapport à la norme (« Neuerungssüchtikeit bes. ein neuer Ausdruck. expressiv: stockdumm.. Neu. L’indication de la signification qui suit après cette remarque « in den allgemeinen Gebrauch übergegangene sprachliche Neuprägung (Neuwort oder Neubedeutung) » [7] reprend. Im Unterschied zu okkasionellen Ad-hoc-Bildungen sind N. Dans le Lexikon der Germanistischen Linguistik. Neuprägung».à l’exception de la caractérisation Neologe qui semble ne pas appartenir au vocabulaire linguistique (par exemple : Neuerer. le néologisme est défini comme suit : « Neubildung. Pourtant. Neuwort et Neubedeutung. Neusüchtigkeit (bes. la famille lexicale de Neologismus présente. Wortneuschöpfung. C’est ainsi que. les types. la doctrine etc. Lehrneuerer. neue Wortbildungen (Neologismen) » [8]. in der Erfindung und dem Gebrauch neuer ungewöhnlicher Wörter». in der Erfindung und dem Gebrauch neuer ungewöhnlicher Wörter und Redensarten). à la différence du français. B. Die Ursachen für N. fehlerhaft neugebildete Wörter»). «neue. neugläubig » [5]). Neuerungssucht. sur l’appartenance du néologisme (Neologismus) au langage spécialisé de la linguistique est peut-être liée aussi à la présentation concise du terme dans les dictionnaires linguistiques spécialisés. stilistische Faktoren (z. chez qui les notions de Neubildung. Streben nach Verdeutlichung. à la différence de Lewandowski. dem lexikalischen System nicht additiv hinzugefügt. pour ce qui est de la différenciation des néologismes selon l’origine. voire en 1978 dans le quatrième volume du Duden. nous pouvons constater qu’il n’y a pas d’appréciation négative du phénomène du néologisme. sondern semantisch und phonologisch inkorporiert ». Das große Wörterbuch der deutschen Sprache. Des définitions plus positives sont données cependant dans des dictionnaires linguistiques spécialisés dont les premières éditions sont parues entre 1976 et 1993. les domaines d’emploi et les facteurs temporels. [9] En général. soit il apparaît comme subordonné à une signification plus générale : Neologie : « Neuerungssucht. mais évite de les désigner : « Neologismus: Neu eingeführter oder neuartig gebrauchter sprachlicher Ausdruck. können sein neue Erscheinungen in Technik. Politik usw. La remarque.oder Irrgläubigkeit» [6] Nous pouvons constater enfin que. der sich umgangssprachlich noch nicht voll eingebürgert hat.est connoté le plus souvent négativement (neuerungssüchtig. La remarque sur l’appartenance du terme néologisme au vocabulaire de spécialité de la linguistique se retrouve assez tard dans le dictionnaire général de la langue allemande. le terme néologisme est mentionné seulement entre parenthèses : « eigene. Kultur. doch werden sie von den Sprechern noch als neu empfunden 54 . Wortneuschöpfung . konzentrierende Kürzung als Auswirkung von Sprachökonomie. Nach Schippan (Semasiologie. La définition est plus exacte dans le Duden.

B. B. A la différence des hapax. « mots » et séquences figées. Dictionnaires Robert-VUEF. [10] « Néologisme: expression linguistique nouvellement créée ou employée d’une nouvelle manière. durch die verschiedenen Formen der Entlehnung. N. les lexicologues s’accordent sur le fait que « apparaissent comme néologismes des mots qui sont réellement nouveaux. dans Heyse Johann Christoph August (1804). oder auch in expressiver und persuasiver Absicht. lentille ». Hacker. entstehen zur Benennung neuer Gegenstände und Konzepte. stylistiquement. les néologismes ne s’additionnent pas au système lexical. [5] « maniaque de l’innovation. dans Lexikon der Germanistischen Linguistik (1980). [11] NOTES [1] Pruvost Jean (2003). [7] « nouvelle unité lexicale (nouveau mot ou nouveau sens) entrée dans l’usage général » [8] « Nouvelles créations lexicales particulières ». 55 . dépendance au nouveau (surtout dans la création et l’emploi de nouveaux mots et expressions inhabituels. traitement des déchets.Man kann drei (auch kombinierbare) Formen der Neuprägung unterscheiden: a. B. parsen. à l’aide de la transposition de signification métaphorique. 185. nouveau dans une doctrine. La naissance des néologismes est due au besoin de la dénomination de nouveaux objets et concepts. Honoré Champion. 177. réseau de données. mais dont la diffusion dans la communauté linguistique n’a pas été jugée suffisante pour qu’ils soient enregistrés ». 744. politiques etc. soit qui ne sont que récents. Selon Schippan (La Sémasiologie. „durch metaphorische Bedeutungsübertragung wie in „(Computer)-Virus. textes réunis et présentés par Jean-François Sablayrolles. les néologismes sont usuels et lexicalisés jusqu’à un certain degré. [6] « Dépendance à l’innovation. par ex. b.und sind stilistisch entsprechend markiert. le désir de clarification. dans Heyse Johann Christoph August (1804). Technologie“ und c.. ». à l’aide des moyens de la création lexicale. z. à l’aide des différentes formes de l’emprunt. Conclusion La néologie intègre donc aussi bien les créations formelles que les innovations dans l’emploi des unités lexicales. p. Linse“». Entsorgung“ b. Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der unseren Sprache aufgedrungenen fremden Ausdrücke. technologie et c. Paris. etwa in Technik. le facteur expressif: bête à manger du foin. p. les facteurs stylistiques (par exemple. [3] « Novateur (dans une doctrine. Les causes qui sont à la base des néologismes peuvent être les innovations techniques. culturelles. 1972). par ex. Software. 463. Hildesheim/New York: Braunschweig. comme dans virus. sont marqués de façon appropriée. dans Oertel Eucharius Ferdinand Christian (1816). z. Jusqu’au début du XXIe s. nouveau croyant». [9] « Nouvelle création.». par exemple dans le langage de la publicité. „Datennetz. l’abréviation comme effet de l’économie de la langue. ultraréactionnaire). la science ou la politique. tendance excessive à l’innovation dans des questions de croyance». Généralement. hacker. nouveau maître)». dans Campe Joachim Heinrich (1970). cependant ils sont ressentis toujours comme nouveaux par les locuteurs et. in der Werbesprache. « La traque des mots « néologisme» et « néologie» dans les dictionnaires monolingues monovolumaires français de la fin du XVIIIe s. z. „parsen. innovation doctrinaire. [4] « Nouvelle doctrine. mais ils s’y incorporent sémantiquement et phonologiquement. p. dans L’Innovation lexicale. 3eme édition Ansbach. Dictionnaire de la langue française (2007). dans Lewandowski Theodor (1994). durch Mittel der Wortbildung auf der Basis des vorhandenen lexikalischen Materials. p. software. Gemeinnüzziges Wörterbuch zur Erklärung und Verdeutschung der im gemeinen Leben vorkommenden fremden Ausdrücke. sur la base du matériel lexical existant. hérétisme». Wissenschaft oder Politik. ou dans un but expressif et persuasif. [2] Le Nouveau Petit Robert. Allgemeines Wörterbuch zur Verdeutschung und Erklärung der in unserer Sprache gebräuchlichen fremden Wörter und Redensarten. par exemple dans la technique. mot nouveau ou expression nouvelle qui n’a pas encore été complètement assimilée. nouvelle création lexicale. Oldenburg. On peut distinguer trois formes de néologie (que l’on peut aussi combiner): a. dans Bussmann Hadumod (2002).

d.und Adjektiv-Zusammensetzungen und -Ableitungen » im « Häufigkeitswörterbuch gesprochener Sprache. Our interest goes especially towards the specificity of the neology in the general French and German dictionaries like Le Petit Robert and Duden. Theoretische und praktische Probleme der Neologismenlexikographie : Überlegungen und Materialien zu einem Wörterbuch der in der Allgemeinsprache der DDR gebräuchlichen Neologismen. ABSTRACT Our paper aims at giving a description in contrastivity of the phenomenon of neology by taking into account some definitions and theories and the study of dictionaries. Tübingen: Niemeyer. Gersbach. Hadumod (2002). Rainer (1984). Conrad. These are important for delimitating our definition of the term neologism. Berlin: Akad. Bussmann. Klaus / Herberg. textes réunis par Jacques Anis. Rudi (1985). Neologie und Korpus. Lexikon der Sprachwissenschaft. Wortbildung in gesprochener Sprache: die Substantiv-. Stuttgart: A. Verb.[11] Mortureux Marie-Françoise (2002). dans Le Signe et la lettre. B. Rosemarie / Steffens. André Eskénazi et Jean-François Jeandillou. but we are also interested in the language specialized dictionaries. p. Metzler-Lexikon Sprache. RÉFÉRENCES Barz. Paris : Larousse. Helmut (1993). 56 . Irmhild (1998). Wiss. Bernhard / Graf. 1ere édition. L’Harmattan. Kröner. Guilbert. Glück. Leipzig: Bibliographisches Institut. 377. Metzler. Tübingen: Günter Narr. „Néologismes journalistiques“. Doris (1988). Zum Neuheitseffekt von Wortneubildungen». Stuttgart/Weimar: J. dans Wolfgang Teubert (dir. Louis (1975). Christina / Schnerrer. Heller. Lexikon sprachwissenschaftlicher Termini. La Créativité lexicale.). «Neologie und Wortbildung. Dieter / Lange.

il s’agit notamment de dictionnaires techniques : juridique. un type particulier est représenté par les dictionnaires bilingues spécialisés. qui soutient notre démarche lexicographique. mais aussi qu’il soit un bon connaisseur de la terminologie orthodoxe en français. Si les traductions vers le roumain de grands auteurs orthodoxes français peuvent encore être réalisées plus facilement par des traducteurs roumains. car l’individualisation de l’orthodoxie française se fait au niveau lexical. Pour le français. car différentes des autres (techniques). dont un dictionnaire signé par un universitaire et juge ecclésiastique (catholique) [2]. etc. le père Iulian Nistea. Université « Al. confessionnelle. Puis. il n’y a aucun dictionnaire bilingue roumain-français (ou français-roumain) à ce sujet. Comme nous le disions ailleurs [1]. concernant l’élargissement des principes classiques de rédaction d’un dictionnaire bilingue dans la direction des explications de type encyclopédique. l’autre type d’exercice. de plus en plus de rencontres ont lieu entre des orthodoxes roumains et français. a initié d’ailleurs le projet français d’OrthodoxWiki. français-roumain de termes religieux orthodoxes –inexistant à l’heure actuelle. Pour la conception d’un tel dictionnaire. se pose au moins un problème essentiel. des personnes avec une culture orthodoxe. Il s’agit d’une terminologie spéciale. D’autre part. du roumain vers le français s’avère être quasiment impossible en dehors de la familiarisation du traducteur avec la terminologie orthodoxe en langue française. Pour l’accomplissement de très bonnes traductions dans ce domaine spécial.terminologiques. mais aussi –et surtout. médical. la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale. I. mais spécialisée et tout aussi précise au niveau de ses dénominations. Or. un Vocabulaire théologique orthodoxe [3]et un lexique consacré aux mots du culte qui clôt le Spoutnik du père Denis Guillaume [4] (ancien moine uniate du monastère de Chevetogne devenu orthodoxe quelques ans avant sa mort).notamment après la chute du communisme en Roumanie.Felicia DUMAS. Un dictionnaire roumain-français. ou carrément des théologiens. L’utilité d’un pareil dictionnaire est indéniable. où l’on célèbre parfois en français aussi (non seulement en roumain) pour les fidèles français ou francophones. diocèse de l’Eglise Orthodoxe Roumaine dont le siège est à Paris (à Limours).se propose d’être une initiation essentielle de tout traducteur de textes orthodoxes dans ce que nous appelons la terminologie religieuse orthodoxe en français. focalisés et organisés autour d’un lexique précis. de type culturel. jusqu’à présent. afin de proposer justement des définitions explicatives (de type encyclopédique) de quelques termes fondamentaux de l’orthodoxie à un public 57 . Les auteurs de celles-ci sont. Des traductions massives d’ouvrages de spiritualité orthodoxe ont commencé à être faites entre les deux espaces culturels –roumain et français. confessionnel. et les acteurs ecclésiastiques ou laïques concernés par celles-ci (ou bien leurs truchements) devraient pouvoir se servir d’un pareil dictionnaire afin d’éviter des approximations ou des inexactitudes dans la communication. ceux-ci devraient avoir de très bonnes compétences non seulement de ce point de vue. Se rendant compte de la nécessité impérative d’une bonne connaissance de la terminologie religieuse orthodoxe en langue française. Parmi eux. en général. Cuza » de Iaşi UN DICTIONNAIRE BILINGUE DE TERMES RELIGIEUX ORTHODOXES Les dictionnaires bilingues sont des instruments lexicographiques essentiels pour l’apprentissage d’une langue étrangère et d’indispensables passeurs de contenus sémantiques entre deux cultures. des affaires. ce type de traduction suppose que le traducteur se situe dans l’actualité de l’orthodoxie. en 1989. a fondé en France depuis une dizaine d’années plusieurs paroisses et monastères. l’un des prêtres de la cathédrale métropolitaine de la MOREOM. malgré quelques discrètes expériences lexicographiques en français. techniquement spécialisé.

des offices. de la pratique liturgique et de la foi. orthodoxe. Cette complexité est donnée aussi par le caractère ambitieux du projet. depuis le moment de l’implantation de l’orthodoxie en France [5]. par exemple. de « nomenclature » de spécialité. nous devons transgresser les cadres strictement délimités des dictionnaires bilingues qui ne comprennent pas de noms propres. notamment) des textes liturgiques. dont: des textes liturgiques proprement-dits (les offices de l’orthodoxie).comme des cours de français spécialisé. [6] Elle est composée de termes (simples et complexes) qui désignent de manière univoque des notions précises qui appartiennent à la religion orthodoxe . des livres de théologie. nous sommes en mesure d’exploiter quelques dictionnaires très précis. de théologie orthodoxe [7]. dont les équivalents roumains sont d’origine latine. ou bien de « connaissances religieuses » en général. Ensuite. comme les noms des fêtes ou des saints. la plupart des termes liturgiques et théologiques français étant des emprunts à la langue grecque moderne ou des mots d’origine latine. confessionnel. des prières. Ce dernier a pour équivalent dans l’espace culturel français une terminologie orthodoxe. par l’intermédiaire de traductions massives (du grec. A l’intérieur de chacune de ces catégories. qui se propose de décrire et de saisir de façon lexicographique une réalité lexicale confessionnelle relativement nouvelle pour l’espace culturel français : l’orthodoxie. termes théologiques. des revues. la langue littéraire a pris naissance en même temps que la traduction du slavon des livres liturgiques. Les particularités d’un dictionnaire bilingue roumain-français. il y a également d’autres sous-catégorisations possibles : termes dogmatiques. en langue roumaine. des higoumènes de monastères (orthodoxes).francophone. des ouvrages de catéchèse ou de spiritualité orthodoxes. Pour ce qui est de la langue roumaine. des vêtements. etc. Les indications étymologiques sont relativement simples et « faciles » à faire. nous devons opter pour des initiations plus larges. de simples fidèles. car. Nous revenons sur la précision déjà faite que la particularité la plus importante de cette terminologie est son aspect culturel. il se pose également le problème du statut des noms propres spécifiquement orthodoxes. de vouloir proposer non seulement des équivalences du domaine théologique (en principe. En ce qui concerne les termes théologiques. C’est à ce niveau surtout que nous sommes confrontée au problème de la définition lexicographique proposée pour chaque entrée. des moines et des moniales orthodoxes qui pratiquent leur religion en France et en Roumanie et l’expriment en langue française et. Nous 58 . il y a plusieurs sous-catégories : par exemple. lexicalisés en français de façon différente selon les champs notionnels qui les caractérisent : termes liturgiques. le français est enseigné dans les Facultés de Théologie orthodoxe de Roumanie et il faudrait que les enseignants qui sont chargés de ces cours soient en mesure de les concevoir –dans un cas idéal. français-roumain de termes religieux orthodoxes relèvent de la complexité de la démarche. des objets. propres à l’orthodoxie. dans la plupart des cas. autrement dit. à des buts didactiques spécialisés. etc. le plus étudié) entre les deux langues. mais de viser l’ensemble des champs référentiels et sémantiques de la vie religieuse orthodoxe. ce sont des termes qui relèvent (à l’intérieur de ce « domaine » confessionnel) de plusieurs champs sémantiques. Enfin. dans le sens d’encyclopédiques. le processus de création du roumain littéraire et du langage religieux (et surtout du style ecclésiastique) étant concomitant. au niveau des termes liturgiques. termes de la pratique religieuse courante. etc. qui se crée depuis plusieurs décennies déjà. des hymnes. [8] Une autre partie du corpus est représentée par des enregistrements audio de plusieurs entretiens réalisés avec des acteurs très initiés de l’orthodoxie: quelques évêques. slavonne ou grecque byzantine. C’est au niveau des ces traductions que se fixent en français les normes lexicales qui sous-tendent cette terminologie religieuse orthodoxe qui nous intéresse depuis plusieurs années déjà. théologiques et spirituels en général. destiné à la formation linguistique de futurs spécialistes en théologie. Nous étudions cette terminologie en travaillant sur un corpus de plusieurs types de sources religieuses orthodoxes écrites. on peut distinguer ceux qui désignent des livres. termes propres à la théologie morale. respectivement. Afin de pouvoir les intégrer dans notre dictionnaire. Dans la culture roumaine. pas forcément familiarisé avec celle-ci.

. au niveau desquelles on remarque „le souci de ménager la forme slavisée (la translitération du slave. office de l’église en commération des défunts. parastas. appelé aussi Parastas.. « coiffure » : „Nous confions à Sa Béatitude Daniel. le 29 mars 1980. dont l’emploi dans des sources différentes prouve une intégration phonétique plutôt hésitante de l’emprunt grec en langue française: Pannychide..m. qui donne le doublet panikhide) et.aura lieu le jeudi à la paroisse de la Sainte-Trinité. calimafcă. il est complété lors des offices de l’église et à d’autres circonstances formelles. une soirée dédiée à la mémoire du Père Lev Gillet –un des premiers prêtres orthodoxes français de ce siècle. Dans le Spoutnik. de kalypto. Par scrupule lexicographique.mentionnerons. La soirée débutera par un office religieux (pannykhide) (FSJC mars 2000. Et „kalimafkion” serait une métathèse. au nom du Saint-Synode. influencée par la forme „kalymma”. à l’origine. panichiris « célébration de toute la nuit » .. Synonyme: parastasis : „du grec parastasis „s’établir auprès”.. ainsi que le troisième.m. dans la liturgie de rite byzantin” (Les mots du christianisme: 460).m. le septième et le quarantième jour après le décès et aux anniversaires. les fidèles étant invités à déposer tous les soucis du monde 59 . n. On retrouve la dernière graphie dans certains textes de la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale: „A l’occasion du 20ème anniversaire de sa mort.. du grec cherubikon. C’est peut-être le nom original. sans prendre aucune attitude de rejet ou de sanction d’une forme ou d’une autre... mais seulement la troisième stance. calimafki... en mettant en évidence les difficultés rencontrées dans notre démarche. couvrir” (Spoutnik: 1156). la mandyas patriarcale. il y a des doublets établis entre des emprunts grecs et des termes français équivalents. „Le 9 janvier 1999.2).f. le père Denis Guillaume propose une explication etymologique très vraisemblable de l’existence de ces deux formes synonymes en français: „Kamilafkion. bonnet noir en forme cylindrique des moines et des moniales orthodoxes. la divine Liturgie et la pannychide furent célébrées dans l’église d’hiver de Sihastria” (Le Père Cléopas: 140). D’autres part. hymne chantée pendant la séquence liturgique de la Grande entrée. chez les hiéromoines des pays slaves et en Roumanie. du grec Kamilafki. chez les Grecs.m. cet office durait toute la nuit. p. panihidă. L’office de la Grande Pannychide. se trouve à la fin du Psautier. Dans la petite panychide. la croix et les encolpia patriarcales.. p. syn. francisée en sa finale. on ne chante pas le psaume 118. Prononciation: panikide. quelques exemples concrets d’entrées lexicographiques. deux versions légèrement différentes du point de vue de l’orthographe étant parfois en circulation pour désigner le même objet référentiel. « coiffure ». Kalimafkion n. du grec kalimafkion. nous avons choisi de mentionner toutes ces formes. Heruvic. quarante jour après le départ vers le Seigneur du Père Cléopas. le kalimafki blanc. Exemples d’entrées lexicographiques caractérisées par des graphies non-identiques (au moins deux). n. par la suite. Même chose que le kalimafkion. n. comme une nuit de veillée avant la mise au tombeau: „Il existe deux sortes de pannychides pour les défunts: la grande et la petite. c’est-à-dire les Evloghitaria des défunts” (Spoutnik: 9). en principe des calques : Chérubikon n. du grec panichida. aux jours fixés par l’église surtout certains samedis.” (FSJC. camilafki n. ou pannykhide. dans le dos.f. La plus importante concerne les normes lexicales qui définissent la terminologie religieuse en français et qui sont encore en train de se fixer. no 65. no 279.5). Office des défunts. célébré d’habitude entre le décès et les funérailles. il est muni d’un petit rebord au-dessus du cylindre . l’étymologie grecque”(Spoutnik: 7). On rencontre également en français des formes orthographiées différemment: pannikhides et pannykhides. par un voile qui tombe derrière. les insignes de la charge patriarcale: la Grammata Synodale. avec des contextes d’exemplification. signifiant que ce couvrechef est fait en poil de chameau (kamilos). partiellement. d’après le typikon traditionnel.

en l’honneur de la vivifiante Trinité. » : « Lorsque la Liturgie est célébrée par un évêque. hymne du Trois-fois-saint. riche en vertus.. rejoignant ainsi le choeur des anges pour la célébration commune de la liturgie eucharistique: „Nous qui représentons dans ce mystère les chérubins. répondit l’Ancien.. proposée par l’archimandrite Jacob. saint immortel. appellatif. Le Géronda doit être dur seulement envers lui-même.(comme relevant d’un autre système linguistique. pluriel: gérondas. Trisagion n. et nous glorifions ta sainte Résurrection. à Pâques. Le samedi de Lazare. chanté. Cantauque: 176).. Cet emprunt grec est employé en même temps que le syntagme français équivalent (un calque lexical) l’Hymne trois fois sainte : « Triple invocation.terrestre afin de recevoir le Roi de toutes les choses. N’as-tu pas vu comme tu es maigre ? » (Le Père Cléopas : 185). Le troisième dimanche de Carême et pour l’Exaltation de la Sainte Croix. Goldman du monastère orthodoxe de Cantauque (les trois auteurs de la traduction) [9]. chantons l’hymne trois fois sainte. 60 . trisaghion. le trisagion est chanté d’abord deux fois par le choeur. Géronda n. grand père spirituel. 2.m. le samedi saint.. Elle est distincte du « sanctus » tout en ayant la même origine » (Divines Liturgies. qui peut être ou non supérieur d’un monastère de moines : « Que ton Géronda soit un homme spirituel. părintele . une tendance de francisation des emprunst grecs qui caractérise la traduction française des liturgies eucharistiques de saint Jean Chrysostome et de saint Basile le Grand. à la forme grecque ressentie comme marque lexicale de la tradition grecque et surtout athonite. Cantauque: 39). « vieux ». l’hiéromoine Marc (le traducteur). bătrânul.1ss) qui célèbre la suréminente sainteté divine. du grec trisaghion. mais avoir beaucoup d’amour à l’égard des autres » (Père Païssios. saint fort. Lettres: 74) . comme dans le cas du trisagion. car ayant un référent différent). et la forme latine – sanctus. à Noël et à la Théophanie. non français). 1. pratiquant ce qu’il dit plutôt que l’enseignant seulement.m. le hiéromoine Elisée et le père Y. gheron : « Le bienheureux Géronda Païssios l’Hagiorite naquit à Farassa de Capadoce le 25 juillet 1924 » (Père Païssios. avant la lecture de l’épître : « Saint Dieu. tenant le dikirion et traçant avec lui un signe de croix sur l’évangéliaire. préfère employer la forme française l’Ancien. Puis l’évêque. le père. Alleluia ». Seigneur. après le coucher du soleil ? –Toi. On peut remarquer. « Il est vrai que certains Gérondas déconseillent la lecture d’Abba Issac de peur que leurs disciples ne partent au désert » (Père Païssios. vous avez revêtu le Christ. déposons tout souci du monde. à la Pentecôte.(comme non-équivalente.” Ce terme est employé en même temps que le syntagme français l’hymne des Chérubins: „Le choeur. Elle est appelée en grec « trisagion ». le Trisagion est remplacé par un autre chant : Nous nous prosternons devant ta croix. Lettres : 50). mais français) est proposé comme norme lexicale explicite dans le Lexique qui clôt la traduction par élimination des deux possibles formes concurrentes. chant. frère. avant le transfert des dons. du grec géron. bénissez que je mange une fois par jour. Lettres : 7). le Trisagion est remplacé par le chant suivant : « Vous tous qui dans le Christ avez été baptisés. nonroumaine : « Un frère pratiquant l’ascèse se rendit une fois chez lui et demanda : « Père. d’inspiration biblique (Is 6. Dans la traduction française d’un livre de spiritualité roumaine. l’Ancien. gheronda. chante la première partie de l’hymne des chérubins” (Divines Liturgies. Le syntagme l’Hymne trois fois sainte (même si un peu long. sur la vie du père Cléopas. aie pitié de nous». et qui. chante le troisième trisagion avec les concélébrants » (Spoutnik : 259). d’habitude. la forme grecque – trisagion.

n. livre liturgique qui comprend le typique des différentes heures des offices: „Dans un deuxième temps apparaît le cycle des offices hebdomadaires. du grec horologhion. de la fin du VIIIe siècle à 1204 (invasion des croisés). qui contiennent les noms des vivants et des morts pour qui le prêtre priera spécialement: „Dyptiques: registre des défunts ou vivants dont on fait mémoires au cours de la Divine Liturgie. respectivement. Cantauque: 169). il disait après avoir inscrit leur nom sur un dyptique: „L’office le plus important pour les malades est celui des Saintes huiles. prenant le grand paramandias (scapulaire) et le tenant de la main gauche. „l’Horologe des Veilleurs” présente 24 petits offices pour les heures du jour et de la nuit” (Le Spoutnik: 1136). où un seul terme français correspond à la même réalité confessionnelle désigné par le terme roumain équivalent: Diptyques. pomelnic. Cependant. pour refréner et brider tous les désirs de la chair” (Office du grand habit angélique: Grand Euchologe: 111). intentions de prières confiées au prêtre au début de la liturgie eucharistique. Elle est située actuellement pendant l’anaphore” (Divines Liturgies. et il est tenu au moyen de cordons se croisant sur la poitrine” (Spoutnik: 1192).m.Horologe n. La lecture des diptyques au cours de la Divien Liturgie a beaucoup varié.m. que les moines de petit habit portent sur leur dos. comme vêtement d’incorruptibilité et de pureté spirituelle et corpsorelle et pour se souvenir constamment du joug suave du Christ qu’il prend sur lui et du fardeau léger qu’il porte.. Tchassoslov. il y a également des cas heureux. ainsi que le cycle pascal. Paramandias. qui se voit concurrencer de plus en plus par le syntagme français (de type explicite. comme complément à l’Octoèque” (Paprocki :57). : petit habit et microschème. en slavon d’église) constitue l’ossature des offices de la liturgie orthodoxe et correspond à ce qui est appelé dans la liturgie latine l’ordinaire” (Livre des Heures: 4). Ou bien.. n. Néanmoins. les moines de petit habit (microschèmes) portent le paramandias sur le dos. pour faire la différence par rapport aux moines du grand habit ou les moines mègaloschèmes) : moine du petit habit et. il n’est d’aucune utilité si la personne ne se confesse pas.. au pluriel. moine microschème : 61 . dans les syntagmes (employés assez rarement. On l’appelle parfois Livre de vie. Emploi assez rare au singulier: „Aux malades qui venaient chez lui. l’usage a imposé comme norme lexicale la forme francisée. sous la tunique. du grec paramandias. Diptih (Mitrofanovici : Liturgica Bisericei ortodoxe).m. petit carré d’étoffe sur lequel sont brodés tous les instruments de la Passion. à Constantinople. Syn.m. Par exemple. Ceaslov. L’Octoèque a été formé à Jérusalem entre 614 et 1009 comme supplément poétique à l’Horologion tandis que se constituait le Triode. ou Horologion n. le terme d’horologe peu s’appliquer à d’autres modes d’offices. Dans ce cas. „Le Supérieur. du grec dipticha. Paraman. dit: Notre frère reçoit le scapulaire complet du grand Habit angélique. dans la traduction française du Livre des Heures faite par la Fraternité orthodoxe en Europe Occidentale: „Le Livre des Heures (Horologion. un claque) Le Livre des Heures: „Outre les livres d’Heures conformes à l’usage actuel. acatist. Aussi. en grec. l’équivalent du scapulaire latin: „Comme un scapulaire. ensuite participez à l’office des Saintes huiles” (Le Père Cléopas: 152). confessez d’abord tous vos péchés. înv. în sensul de listă cu numele celor pentru care dorim să se roage preotul.

Il y a en roumain un excellent instrument lexicographique qui nous sert de guide et de point essentiel de référence dans notre démarche. 10. Les noms des fêtes s’y retrouveront également : Paramonie n. părinte. notamment à ceux qui sont représentatifs pour la vie et la doctrine de l’Eglise (les saints. le Confesseur (calque sémantique) – Mărturisitorul . Le vin et l’huile sont permis si l’une de ces fêtes tombe un samedi ou un dimanche » (Calendrier St. abbé. Nous ferons place dans le dictionnaire aux noms propres également.« Le moine microschème porte encore. m. Paramonie de la Théophanie) . Actuellement. utilisé par l’évêque pour bénir les fidèles. tată. tricher. Croix. petit chandelier portant trois cierges qui se croisent au milieu. Antoine : 31).m. ainsi que sur un calendrier en ligne). 2. le Cavsocalvyte – Cavsocalivitul (en grec : « brûleur de cabanes » . du grec trichirion. accompagnées de quelques informations sur la date à laquelle ils sont célébrés dans le calendrier orthodoxe (nouveau.. les pères de l’Eglise). du grec paramoni „veille”. que l’on peut trouver dans des calendriers liturgiques orthodoxes (nous travaillons sur trois calendriers différents. călugăr cuvios. Il est impossible d’approximer en langue française ces noms de saints que nous connaissons en roumain à cause de l’existence en français des équivalences exactes. aprilie 2008: 28): abbé. rarement allumés” (Paprocki: 147). grégorien) et leur vie. abba. En ce qui concerne les entrées lexicographiques roumaines. etc. dont deux monastiques.începătorul vieţii de obşte (calque lexical) . Il apparaît du temps de al controverse iconoclaste. elles seront construites de la même façon: Avva. 1. En ce qui concerne les noms des saints et des pères de l’Eglise (dont la plupart se retrouvent parmi les saints). mare părinte duhovnic. ajunul (Crăciunului sau al Bobotezei) . Décollation de S. s. Trikirion n. Exaltation de la Ste. veille des fêtes de Noël et de la Théophanie : « Vigiles et fêtes où l’on jeûne : On jeûne comme les mercredis et vendredis de l’année les jours suivants : Paramonie de Noël . symbolisant la sainte Trinité: „Le trikirion est un chandelier à trois cierges symbolisant la Sainte Trinité.. le 29 août . întemeietor şi căpetenie a unei comunităţi monastice de la începuturile monahismului oriental: „Din acestea vedem că în planul aşezării frăţiilor în multele mănăstiri din Tabena era un mare avvă căpetenie peste toate mănăstirile”(Rînduielile vieţii monahale: 69): abba. « office du petit habit pour la réception du mandyas » (Grand Euchologe :88). le mandyas. Un seul exemple : 62 . qui consigneront les équivalences entre le français et le roumain. Les déterminants indiquant les particularités spirituelles qui font partie des noms des saints apparaîtront dans l’économie du dictionnaire aux côtés des noms communs: le Reclus (calque sémantique) – Zăvorâtul. calque lexical). le Dictionnaire encyclopédique de connaissances religieuses des époux Branişte. à certaines occasions. dont nous proposerons les équivalents en français. Ce degré n’existe pas dans les monastères grecs de la Sainte Montagne qui en cela ont gardé l’ancien usage » (Petit guide : 78) . Pluriel: trichiria: „Devant les icônes principales de l’iconostase sont disposés deux grands chandeliers à trois cierges (des sortes de trikiria).. paru en 2001 à Caransebeş. lorsque les prêtres et les fidèles portaient de tels cierges lors des processions. ou bien pour la vie liturgique (les fêtes de l’orthodoxie). ebr. eux-aussi constitueront des entrées lexicographiques à part entière. il est utilisé exclusivement par les évêques” (Paprocki: 191). le 14 septembre. Jean Baptiste.f. cu viaţă desăvârşită : « Părintele Gavriil ascultându-ne a povestit atunci despre avva Paisie. le Cénobiarque . duhovnicul de la Frăsinei” (Lumea monahilor nr.

prof. pourvus de leur définition. Otawa : Les Presses de l’Université d’Otawa –Armand Colin. métropolite de la Moldavie et de Bucovine. (2002). nouveau Synecdimos (1997). Fayard. méthode et applications. [2] Le Tourneau. [3] Vocabulaire théologique orthodoxe (1985). Traduites du grec par l’archimandrite Jacob. [8] Branişte. Paris. pr. La Terminologie. suivie de l’émigration russe vers l’Occident. Lausanne : l’Age d’Homme. no 9. Dictionnaire d’analyse du discours. qui relèvent du type particulier de référentiel auquel la terminologie concernée fait référence : des réalités religieuses. Bucureşti: Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. D. Le Père Cléopas. et l’assiduité pour la prière. saint Théodose (423-529) a été le chef spirituel d’une grande communauté de moines en Palestine. Voir Dumas. prof. méthode et applications. [4] Le Spoutnik. autrement dit des représentants des églises traditionnellement orthodoxes établis en France. Théorie. Maingueneau. dr. Caransebeş : Editura diecezană. Ion. traduit du roumain par le hiéromoine Marc. Otawa : Les Presses de l’Université d’Otawa –Armand Colin. Ene. catholicisme. NOTES [1] Dumas. Par le Père Denis Guillaume. începătorul vieţii de obşte. Dicţionar de teologie ortodoxă A-Z. Bria.. Felicia (2009). Felicia (2008). Goldman. saint. L’Orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. Calendrier liturgique 2008. Iaşi : Casa editorială Demiurg. pr. 547. Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase. Monastère de la Théotokos et de Saint Martin : Domaine de Cantauque. Rome : Diaconie apostolique. prof. pr. confessionnelles. orthodoxie. père (2003). [7] Bria. Branişte. Suceava : Editura Universităţii Suceava. Teresa (1998). (2001). Théorie. Fêté le 11 janvier. Ion. (2001). Terminologie est parfois synonyme de nomenclature et de langue de spécialité (ce dernier syntagme étant employé dans la didactique des langues) : Charadeau P. pr. Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase. avec des défis permanents. [9] Divines liturgies de saint Jean Chrysostome et de saint Basile de Césarée (2006). [5] La plupart des théologiens orthodoxes et des pères spirituels français considèrent que les deux événements qui se trouvent à l’origine de la réimplantation de l’orthodoxie en France sont la révolution bolchevique de 1917. et l’exode des Grecs de l’Asie mineure après 1922.Théodose le Cénobiarque. l’orthodoxie a commencé à être pratiquée dans l’Hexagone par ces communautés de Grecs et de Russes. Charadeau P. Dicţionar de teologie ortodoxă A-Z. Y. collection « Grands spirituels orthodoxes du XXe siècle ». Dominique (2005). Par conséquent. la rédaction d’un dictionnaire bilingue spécialisé de termes religieux orthodoxes est une entreprise de taille mais passionnante. D. REFERENCES BIBLIOGRAPHIQUES Balan. (1981). Il laissa en héritage à ses disciples trois grandes vertus : une ascèse sévère et une foi inébranlable. in Atelier de traductions. Par l’équipe de Catéchèse orthodoxe. 2005. – Teodosie cel Mare. Comme on peut bien le voir. [6] La terminologie est définie généralement comme l’ensemble des mots et expressions. Teresa (1998). Otawa-Paris. Les mots du christianisme. Cabré. Paris : Cerf. dr. dr. introduction de Jean-Claude Larchet. protestantisme. Caransebeş : Editura diecezană. deux exigences majeures sont incontournables pour la bonne réussite du projet: une familiarisation avec les contenus confessionnels de l’orthodoxie et une excellente initiation lexicale dans les deux langues (le roumain et le français) concernées par ce type de terminologie spécialisée. Paris : Seuil. pour lesquels ont été créés des diocèses des églises-mères. la miséricorde envers les pauvres et les malades. Ene. des Serbes. dr. « Traduire un texte roumain de spiritualité orthodoxe en langue française ». le hiéromoine Elisée et le père dr. Paris : Seuil. Dictionnaire d’analyse du discours. culturalisées . 63 . Daniel. (1981). cuvios. préface de Mgr. cénobiarque voulant dire « chef des cénobites ». Monastère Saint-Antoine-Le-Grand. p.. (2002). Bucureşti : Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Otawa-Paris. prof. ensuite par des Roumains. La Terminologie. métochion de Simonos Petra. par lesquels une discipline scientifique ou technique réfère aux notions qui la constituent : Cabré. Ioannichié. Maingueneau.

ABSTRACT Bilingual dictionaries are essential lexicographic instruments for learning a foreign language. A Romanian-French. Vasile (1929). the first of its kind. Cernăuţi. père (1997). Monastère de Cantauque. Livre des Heures contenant les offices quotidiens de l’Eglise orthodoxe (2005). Felicia (2009). Em. Edité avec la bénédiction de l’assemblée des évêques orthodoxes de France. Liturgica Bisericei Ortodoxe. Grand euchologe et arkhiératikon. L’archevêque Joseph. The main problem the author of such a dictionary must cope with is the need to enlarge the classical principles of writing a bilingual dictionary. éditées avec la bénédiction de S. Iaşi: Casa Editorială Demiurg. le hiéromoine Elisée et le père dr. 2008. traduit du polonais par Françoise Lhoest. they also convey semantic contents from one culture to another.Divines liturgies de saint Jean Chrysostome et de saint Basile de Césarée (2006). Le Spoutnik. Vasile cel Mare. would want to be an initiation tool for translators of Orthodox texts to what we call the Orthodox religious terminology in French. as he or she must include encyclopaedic explanations. Par l’équipe de Catéchèse orthodoxe. Rînduielile vieţii monahale. we should mention bilingual technical dictionaries that focus on very specialised lexicons. catholicisme. seconde édition corrigée et complétée. SOURCES FSJC : Feuillet Saint Jean Cassien. Monastère de la Théotokos et de Saint Martin : domaine de Cantauque. Denis. Lettres. Parma: Diaconie apostolique. Dominique (2005). Paris : Cerf. Being related to culture. L’Orthodoxie en langue française –perspectives linguistiques et spirituelles. Païssios. in Atelier de traductions. Guillaume. Felicia (2008). Suceava : Editura Universităţii Suceava. moine du Mont Athos (2005). genèse et interprétation de la liturgie eucharistique byzantine. Dumas. nouveau Synecdimos. « Traduire un texte roumain de spiritualité orthodoxe en langue française ». Les mots du christianisme. Métropolite de la Métropole Orthodoxe Roumaine d’Europe Occidentale et Méridionale. Traduites du grec par l’archimandrite Jacob. Vocabulaire théologique orthodoxe (1985). no 9. protestantisme. Le mystère de l’Eucharistie. dossier : La traduction du langage religieux (I). ***Lumea Monahilor. père (1992). business French. Petit guide des monastères orthodoxes de France. medical French. Y. it is a special terminology. Traduit du grec par Soeur Svetlana Marchal. 11-13 juillet 2008. French-Romanian dictionary of Orthodox religious terms. orthodoxie. Among them. par la Fraternité orthodoxe en Europe Occidentale : Mayenne. Edité par le Monastère Saint-Jean-le-Théologien : Souroti de Théssalonique. Denis. As regards the French language. Paris : Fayard. Grèce. Mitrofanovici. Bucureşti: Sofia. bulletin hebdomadaire d’information de la MOREOM. hiéromoine (2008). sfânt (2001). etc. Rome: Diaconie apostolique. Paris : Cerf. but as specialised as them. 64 . père. Le Tourneau. Dumas. Actes du Colloque international « la Traduction du langage religieux en tant que dialogue interculturel et interconfessionnel ». Guillaume. different from the technical ones. Henryk (1993). there are especially technical dictionaries: legal French. Goldman. préface par Irénée-Henri Dalmais. Samuel. Paprocki.

13). alb). aşadar. „a încăleca pe-o şa” (considerată „o veche moştenire latină”. enunţuri figurate romanice care se regăsesc şi în dacoromână reflectând subtilităţi. (şi) ca lexicograf. „tot etimologie ori şi etimologie (subl. perspectiva istoriei limbii române. în sensul. „a urmări pe cineva până-n pânzele albe” („pânza albă” simboliza „mormântul”. larg.1. în articolul Din problemele etimologiei frazeologice româneşti. s. originea. le vom numi „sintagme”. pentru care evocă posibilitatea moştenirii din latină (explicaţie citată în DA 1913./Frumoasă şi de matasă/Şi scândură prea aleasă. în textul de faţă. care porneşte de la Hasdeu. idiotismele. curva senecta). la nivelul competenţei expresive. etimologia construcţiilor respective devine. pentru care în această preocupare a lingvisticii se încadrează demersurile consacrate evoluţiei tuturor faptelor de limbă (numită de savant derivare) şi reconstituirii lor. Sensul intervenţiei lui Hasdeu era. în accepţiunea cea mai largă. a sursei împrumutului. 1. Iaşi ETIMOLOGIA UNITĂŢILOR FRAZEOLOGICE ÎN DICŢIONARELE LIMBII ROMÂNE 1. Obiectul analizelor lui Hristea din articolul menţionat îl constituie. în dicţionare. „a da bani de ciubote – a plăti ciubotele” (ce aparţin dreptului cutumiar românesc. că Hasdeu. Or. atestă faptul că însăşi moştenirea din latină în materie de expresivitate depăşeşte cu mult reprezentările despre un idiom „cu-ndemnuri pentru vite”.Stelian DUMISTRĂCEL. în urma studiului. mare de sânge etc. Introducere Precizăm faptul că. de referire la relaţia dintre idei). printre care „zile albe”. pentru Hristea. de la sunete la structuri sintactice. „a da bani de miere” (citată în acelaşi volum din DA). depăşirea accepţiunii „rudimentare” pe care o avusese termenul „cu sute şi chiar mii de ani înainte de naşterea linguisticei”. Această viziune a fost comentată şi dezvoltată de Theodor Hristea.v. dar şi cot la cot. în acest domeniu se înscrie şi cercetarea semantică (numită de Hasdeu ideologică./Să fie mortului casă”). totuşi. un punct de vedere asupra căruia autorul citat a revenit în mai multe rânduri. de diferite tipuri. aspect asupra căruia ne-am oprit dat fiind faptul că importante lucrări recente. evidentă. la distanţă de etimologia frazeologiei. anume aceea de căutare şi găsire doar a originii cuvintelor (p. cea atribuită cândva de Hasdeu. „a-şi găsi bacăul”. folosim termenul etimologie (într-o relaţie sui-generis cu biografie şi motivaţie). de exemplu. respectiv la „calcuri totale şi parţiale” (pentru numeroase construcţii). însă. în cele mai multe astfel de cazuri. „a pescui în apă tulbure” (expresie în legătură cu originea căreia Hasdeu exprimă o îndoială: „a pescui în apă tulbure pare a nu fi poporană. „bani gata”. război rece. ci un împrumut nou de la francezi”). discutate de autor în secţiuni ce se referă la „etimologie multiplă” (pentru modul lunar.) în accepţia cea mai cuprinzătoare a acestui concept” se face şi atunci „când explicăm naşterea unei locuţiuni sau expresii” (Hristea 1972: 123). idee ilustrată prin versuri dintr-un bocet din Moldova: „Pânza albă şi frumoasă.). frazeologismele de un tip pe care. Or. cu preocupări de repertoriere sau chiar de sinteză. făcând 65 . „adânci bătrâneţi” (care ar însemna „vârstă încovăiată”. n. „a făgădui marea cu sarea”. de exemplu. „a jura pe barbă”. după cum tot ca o evidenţă se impune indicarea. „obiceiului pământului”). pentru scurtarea exprimării. şi anume expresiile idiomatice. Este destul să amintim. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. proiectând-o în domeniul cercetării frazeologiei. şi ţinând seama şi de datele ce depăşesc însăşi sfera propriu-zisă a lingvisticii (Hasdeu 1972: 13-24). prezentă la Hasdeu sau Vasile Bogrea şi ilustrată exemplar de Eugen Coşeriu în cadru romanic.. din perspectiva raporturilor dintre cauză şi efect. numind „zilele fericite”. ca un corespondent semantic al lat. se ţin. Demersul de faţă are în vedere o cu totul altă categorie de frazeologisme. s-a ocupat de provenienţa a numeroase frazeologisme.

în care apărea frecvent expresia in albis decessit). deoarece cuvântul vechi. cum sunt Balkanismen oder Romanismen? Methodisches zum sog. Preocuparea noastră pentru această temă (şi cunoaşterea situaţiei) este în legătură (şi) cu redactarea dicţionarului nostru de expresii. „Tenir Dieu par les pieds”. Max Niemeyer Verlag. „(a urmări) până-n pânzele albe” (cu trimitere la vechile inscripţii creştine. latinească.. rum. 66 . a lui Pierre Guiraud.-A. dar şi editând „cuvintele din bătrâni”. la a doua ediţie. caput lupinum gerere. 1900). «Balkansprachbund». Expresii româneşti. expresiv. Philippide. novella a cavalo „povestire de-a-n-călarele”. deosebit de „firavă” grafic. în care. „a umbla teleleu”. se retrăgea în pădure şi era hăituit asemenea lupului. nodum in scirpo quaerere”). Lucrări de referinţă germane: Kurt Krüger-Lorenzen. „frumos de muc = frumos de frunte”. „orice cuvânt este o uitare”. La puce à l'oreille. „a arde la ficaţi” (existenţa aceleiaşi forme mentale la romani: „quid referam. dacă. dar benefic. afr. „a lua ochi de fiară” (raportare la formula juridico-consuetudinară. un alt lexicograf – colaborator al lui Puşcariu la Dicţionarul Academiei (seria veche). Graur. „opt.. sau Claude Duneton. 1979 ş. situaţie din care poate fi scos. „a da în stambă”. 1. 1987.. scos de sub protecţia legilor. Al. „trebuie să aibă biografie. Stuttgart. din literatura franceză de specialitate. „a trage butucul”. Candrea şi August Scriban. Tuturor acestor autori le datorăm nu numai clarificări privind geneza şi evoluţia stilistică. ci chiar semnalarea unor expresii. „luna lui traistă goală”. Există o foarte bogată literatură de profil în acest domeniu. Or. 1979. printre acestea: „a bate berbunca”. femme que femme. Zur Notwendigkeit einer vergleichenden romanischen Phraseologie. ce se află îndărătul acestora”. Florica Dimitrescu. lat. Lutz Röhrich. Stahl). G. Gh. de exemplu.a. pe lângă monumentala culegere de Proverbe ale românilor publicată de Iuliu Zanne şi principalele dicţionare ale limbii române. Les locutions françaises (1973).H. Numeroase sunt incursiunile în „biografia” expresiilor pe care le face Vasile Bogrea. venind din alte direcţii. „Ein Weib ist ein Weib”. femeia ca femeia. şi. cu-a brânzei” [nouă este un adaos]. „a căuta nod în papură” (s-a sugerat ipoteza moştenirii acestui context figurat direct din latină: „a căuta sau găsi nod în papură e. ca şi altele. mai ales când reflecţiile despre sensul lor sunt rezultatul unor confruntări de spaţii geopolitice şi culturale. „a trage sforile”.H. „a o lua cu otuzbirul”.. din cuvânt în cuvânt. Tohăneanu. „a nu şti nici o iotă” (după numele unei litere greceşti. Ghibănescu. Th. din 2001. după cum scria Constantin Noica. Das geht auf keine Kuhhaut – „asta nu încape nici pe o piele de vacă”. în studii de sinteză de largă şi profundă erudiţie. Hristea. Lazăr Şăineanu (Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române. Contribuţii fundamentale în acest domeniu are Eugeniu Coşeriu. Biografii – motivaţii. „a da ortul popii”). rum. ce se referea la fugarul care. „a fierbe piatră scumpă”. Sp.a. a fiarelor sălbatice). consemnate de călători străini prin Ţările Româneşti (Bandinus.3. „ortus.comparaţia cu numele naraţiunilor similare din vechea italiană. „a fi slab de înger”. cu subtitlul „Deutsche Redensarten und was dahinter steckt” (aşadar „şi ce se ascunde. Codru Drăguşanu). intitulat. Stahl ş. Del Chiaro). la istoria limbii. ai căror autori sunt A. a diferitelor elemente şi structuri ale vocabularului acesteia. Iorgu Iordan (în primul rând. 1975). 1960). iota [ι]). Vrabie sau H. NU ÎNCAPE ÎNDOIALĂ.Juvenal). I. Sextil Puşcariu. ne putem referi la o lucrare clasică de teorie. Astfel de preocupări duc inevitabil. München. Stilistica limbii române. ‘a fi de nedescris’. prezintă un interes sporit. Chiţimia. Gh. ca şi la câteva dicţionare: Maurice Rat. dar şi de un transilvănean ce trece în deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea la sud de Carpaţi (I. lexicografii I. 1982. Anthologie des expressions populaires avec leur origine (1979). cele mai multe adevărate relicte ale „amneziei sociale” (H. mortus” (cf. Pînă-n pînzele albe. Tübingen. adică trebuie să i se fi întâmplat ceva” (Noica 1987: 7. păstrate adesea infidel în memoria limbii. Dictionnaire des locutions françaises (1973). majoritatea ca obiect al redactării unor articole din Etymologicum Magnum. cu sensul de ‘a întrece măsura (oricărei previziuni)’. în Lexikon der sprichwörtlichen Redensarten (1994) ş. savantul propunea o descendenţă din epoca romană) etc. quanta siccum iecur ardeat ira” . am luat în consideraţie contribuţiile importante la care ne-am referit.a. NO CABE DUDA.C. 202). atunci „întâmplările” din viaţa idiotismelor.

unde în primul rând. Nu mai puţin concludent este cazul sintagmei sânge rece. care au ca suport lexical termenul mănuşă.. În principiu. Jeter le gantelet aux pieds de son adversaire pour le défier au combat. Stadiul actual în lexicografia românească În dicţionarele româneşti. avec des gants.B. de exemplu. Să notăm. din Vasile Alecsandri).2.usually used in the phrase to tilt at windmills” (Merriam-Webster). to tilting at windmills. Lancer un défi à quelqu'un” (N. Relever ou ramasser le gant. engl. de exemplu. [P. cu multă politeţe (faţă de cineva). de regulă a celor transparente. „gegen Windmühlen kämpfen … es ward von der Donquichotterie und den Windmühlen . se indică sursa pentru cale ferată: după fr. se battre contre des moulins.v. planche de salut. Mettre ou prendre des gants. pare a fi în aceeaşi situaţie cu „a arunca cu căciula în câini”!). réf. a primi provocarea (cuiva)”. „combattere contro i mulini a vento” (TLIO) etc. de exemplu.v. a ridica mănuşa = a primi provocarea (cuiva) la duel. sans ménagement. scândură: scândură de scăpare sau de salvare. apare un anumit tip de trimiteri şi pentru expresii propriu-zise. probabil chiar din franceză (citate din Camil Petrescu şi. evil. Câteva exemple: în DA 1940. în treacăt. şi to handle smb. avec douceur. trimitem la TLFi. şi avem în vedere în primul rând Dicţionarul Academiei (DA şi DLR). it. allus. Se battre contre des fantômes. Bolintineanu. gener. rece. dar nu sunt de exclus nici alte „modele”. în DLR 1986-1994. sau.v. cale. „calc după fr. jeter le gant à la face de qqn. partea 1. „Au fig. with kid gloves pentru „a umbla/a se purta cu mănuşi cu cineva”. de exemplu. ci a fost tradusă. găsim „(Livresc) a se bate (sau a se lupta) cu morile de vânt = (cu aluzie la personajul Don Quijote din cartea lui Cervantes) a întreprinde acţiuni inutile. evident culte. ridicole. Agir ou parler sans précaution. a se lupta cu duşmani ireali”. 67 . prendre des gants avec qqn”. B. O cu totul altă situaţie constatăm în cazul unor frazeologisme. p. voie ferrée.. désigne un chevalier] Jeter le gant. Ceea ce lipseşte în DLR este însă faptul că nu se precizează că expresia în discuţie nu a fost creată pe teren românesc. Pentru comparaţie. vezi. planche de sauvetage”. Cităm după DLR 1965-1968. şi în TLFi („[P. 2. 2. mănuşă: „Expr. moară. à un épisode célèbre de Don Quichotte de Cervantès] Attaquer.1. În DLR 1975. cu prezenţă de spirit” (citate din „Curierul românesc”. a umbla (sau a se purta cu cineva) cu mănuşi = a se purta cu atenţie şi îngăduinţă. cu trimitere expresă: [„from the episode in Don Quixote by Cervantes in which the hero attacks windmills under the illusion that they are giants]: an imaginary wrong. că un corespondent identic lexical pentru a arunca cuiva mănuşa există.v. „[Le suj. Ne pas mettre ou ne pas prendre de gants (avec qqn). în formă parafrazată. germ. gener. 2.. Negruzzi. partir en guerre contre des moulins à vent. Prendre quelque chose avec précaution. pentru locuţiunea adjectivală şi adverbială cu sânge rece găsim explicaţia „cu calm. s. formula având circulaţie internaţională.3. a provoca pe cineva. indicarea etimologiei frazeologismelor pare să fie o preocupare facultativă.2. DICŢ. Şi. s. Accepter le défi”. exact la fel cum este prezentată expresia respectivă. gesprochen” (Grimm). se face distincţia între categoriile «propriu» (planul realiilor) şi «figurat» (planul expresivităţii): A. 1848. à cette coutume] Jeter le gant. se indică provenienţa din diferite limbi străine a frazeologismelor de tip „construcţii”. s. s. se forger des chimères”). În DLR. În unele cazuri. în DLR 1965-1968. or opponentm . p.v. şi în engleză: to throw down the gauntlet to smb. a arunca (cuiva) mănuşa = a provoca pe cineva la duel. mai departe: „Prendre qqc. des ennemis imaginaires. s. cf.

Nu apare niciun „marker” privind provenienţa formulei (măcar de tipul „livresc” – ca la a se bate cu morile de vânt. formula pare să aibă acelaşi statut ca şi loc. posibile şi empirice. limbajul „reflectă cultura nonlingvistică”. şi la teoria coşeriană a relaţiilor dintre limbaj şi cultură. însă. pe de altă parte. definite în paragraful despre „bazele raţionale”.1. sau în toate limbile cunoscute.3. se produce schimbarea sensului (dată fiind acţiunea analogiei). Bazele şi sarcinile lor. am formulat acest concept mai ales în dicţionarul de expresii amintit. trebuie să ne referim. 3. ideilor şi judecăţilor despre «lucruri»”. este teoria coşeriană privind „universaliile lingvistice” (UL). pe care o prezentăm rezumativ în cele ce urmează. cultura nonlingvistică şi competenţa extralingvistică „asigură justificarea raţională a etnolingvisticii” (Coşeriu 1994: 139). ca la a arunca cuiva mănuşa. Din perspectiva funcţiei denominative a metaforei. având ca rezultat metafora.) „cu sânge rece”. ne interesează universaliile de „desemnare”. a apărut traducerea textului. Lingvistica integrală (Coşeriu 1966: passim). „nu se vorbeşte numai cu ajutorul limbajului”. cf. Este vorba de trei sensuri diferite pe care le presupune această relaţie: mai întâi. literally. adică prin „intermediul cunoaşterilor. Aşadar. Coşeriu 1974. Dacă ţinem seama de „cunoaşterea lumii” în cele două ipostaze 68 . şi germ. ci şi prin intermediul „competenţei extralingvistice”. Menţionăm faptul că Eugeniu Coşeriu nu a vorbit despre „universalii frazeologice”. în toate limbile. Bazele acestei teorii au fost formulate de Eugen Coşeriu în comunicarea Les universaux linguistiques (et les autres. 1996: 41-45).şi etnolingvistica. Dat fiind faptul că această „cunoaştere a lumii” nu numai că influenţează expresia lingvistică. UL sunt „fapte care se află în toate limbile. 3. discutată etimologic pe larg de Theodor Hristea. dar punctul nostru de plecare. Coşeriu 1994). aplicat în diverse contribuţii. Pornind de aici. ci o şi determină într-o oarecare măsură. universalii de funcţionare şi de desemnare (Coşeriu. ca studiu etnolingvistic aplicat mai multor limbi. după fr. sau care sunt posibile în toate limbile” (Coşeriu 1996: 141). respectiv „Dicţ. sang-froid. cercetarea funcţiei denominative a metaforei. O proiecţie de teorie a limbii privind evaluarea frazeologismelor din perspectiva etimologiei Paralelismele l e x i c a l e ş i în ceea ce priveşte e n u n ţ u l constatate anterior impun referirea la problema „universaliilor lingvistice”. care a făcut parte din comisia de etimologii a tomului respectiv (!). adv. în sfârşit. după precizări pe care le-a adus savantul citat în interviul-maraton intitulat. sub titlul Universaliile limbajului şi universaliile lingvisticii. ideile şi judecăţile despre realitatea cunoscută. cf. recent. adică al „competenţei lingvistice”. trebuie să aibă în vedere universalii „de mentalităţi” comune vorbitorilor unor limbi diferite. după DLR. iar. Pentru tema de faţă. cu trimitere la exegeza coşeriană. limbajul însuşi este forma primară a «culturii». poate fi evaluată sub semnul „universaliilor frazeologice” (în legătură cu bibliografia problemei. În ceea ce priveşte clasificarea acestei categorii lingvistice (spre deosebire de „universalitatea ca generalitate istorică”). Coşeriu 2009: 73-111). 3.”. Or. sintagma din limba română este însă un calc. kaltblütig (adj. cu gura rece „fără a mânca sau a bea ceva”. şi Dobrovol’skij 1988). editorial.Maiorescu). 3. a obiectivării creaţiei umane (a „spiritului creator” – sens care justifică lingvistica în sine).2. categorie pe care o coroborăm cu aceea de universalii stilistice (din punctul de vedere al domeniului lingvistic în care se manifestă). ale acestor relaţii (din studiul privind Socio. cf. preluat ca atare în engleză: „sang-froid: Etymology: French sang-froid. fiind „actualitatea culturii” (după Hegel). existenţa unor idiotisme comune mai multor limbi. pe baza căreia. ca material lingvistic şi având aceeaşi valoare metaforică. autorul face distincţii pe mai multe planuri: universalii necesare (sau absolute). în funcţie de cele două categorii de idiotisme (termen folosit în sensul cel mai larg) la care ne-am referit anterior (Dumistrăcel 1980: 136-138): „cópii ale realităţii” şi „imaginare”. cold blood” (Merriam-Webster). În aceeaşi ciudată situaţie se află chiar sintagma război rece. în cadru social. prin urmare exprimă cunoaşterile. în al doilea rând. cf.

cultura pământului. fr. de la baza unor parimii de exemplu. engl. trimitem şi la discuţiile în legătură cu expresiile şi sintagmele-metafore a făgădui marea cu sarea.prezentate mai sus. rus. au fost la îndemâna oricărui vorbitor cu spirit de observaţie. à la bride). l’eau trouble fait le gain du pêcheur. in trüben Wasser ist gut fischen. germ. idiotismele din categoria „copii ale realităţii”. a pune banii jos. Pe de altă parte. 69 . în tabel am adăugat (după Deroy 1956: 223) corespondentele din suedeză. la nivelul general al inventarului mijloacelor expresive ale limbii. constatările. de exemplu. aparţinând unor „familii” diferite. iar transpunerea lor în plan figurat nu a presupus. ложиться с курами (cf. care reflectă în special ocupaţii primordiale comune diferitelor populaţii în aceleaşi stadii ale evoluţiei economice şi social-culturale (cules. chiar a expresiei respective şi din această limbă. aceasta fiind baza „poligenezei”. finl. prin traducere. evident. nu se justifică explicaţia prin „împrumut” (ca manifestare a aculturaţiei). iată o prezentare ad-hoc (rezumând discuţia din Dumistrăcel 2001: 316): (1) „Pescuitul în ape tulburi”: rom. în mod normal. Ne referim la formule ce aparţin. nu este exclusă preluarea. nici ea. concludentă este situaţia formulei expresive româneşti „a pescui în apă tulbure”. nebunul tulbură şi înţeleptul pescuieşte. pentru situaţii asemănătoare. „limbilor funcţionale” ale vorbitorilor oricăruia dintre idiomurile respective. (3) „Calul de dar”: rom. În această ordine de idei. vânătoare. pornind de la o practică obişnuită a pescarilor de oriunde. Comparaţia interlinguală de acest tip poate fi extinsă pe baza câtorva exemple similare. pescuit. a rio buelto ganacia de pescadores y pescadoras. rus. a da pielea popii. bani gheaţă. Faţă de sursa mai sus indicată. germ. kalastella sameassa / vedessä. ţinem seama de posibilitatea considerăii problemei etimologiei multiple şi în ceea ce priveşte frazeologia (perspectiva variaţiei diastratice şi/sau diafazice). calul de dar nu se caută de dinţi. şi finlandeză. din diverse limbi. pentru expresiile. sp. sued. ce are corespondente perfecte sau asemănătoare în numeroase limbi. în primul rând. à la bouche. apa tulbure e bucuria pescarilor. de către scriitori influenţaţi de cultura şi limba franceză. 2001: 155-156). fr. Pentru identitatea (ori similitudinea) formelor lingvistice „expresive” în asemenea cazuri. Dar. en el agua turbia haze buen pescar. a-i roade (cuiva) urechile (Dumistrăcel 2001: passim). a fi ţap ispăşitor. fiska i grumligt vaten. fr. Dumistrăcel. se coucher avec les poules. à cheval donné on ne regarde pas à ses dents (à la dent. creşterea animalelor etc. a pescui în ape tulburi. cine seacă balta prinde peşte. trebuie să avem în vedere. asimilarea altor culturi.). it is good Fishing in troubled Waters. a se culca odată cu găinile. ловить (удить) рыбу / рыбку в мутной воде. pe teme diverse: (2) „Culcatul devreme”: rom. aşadar. mit den Hühner zu Bett gehen. fiska i grumligt vaten. pêcher en eau trouble. identice ca sens şi identice sau foarte asemănătoare ca material lingvistic. simple. kalastella sameassa/vedessä.

dente del giudizio. l’œil du maître engraisse le cheval. 3. în principiu. magh. „prin analogia care extinde sau generalizează o anumită notă”. tu regarde ses dents. în mai multe limbi. un aspect al elementului referenţial al formelor de exprimare a afectului şi imaginaţiei. ilustrează fenomenul „poligenezei”. ce ar putea fi convingător atribuite acestei surse. de altfel) Louis Deroy încerca să o găsească. germ. moralizatoare. pe care (descurajat. it. chiar inutilă căutarea „direcţiei calcului”. b) trecerea lor din zona expresivităţii propriu-zise în cea a comunicării (ca enunţuri aparţinând discursului repatat). cum ar fi „a arunca (cuiva) mănuşa”. şi enunţurile aparţinând discursului repetat de sorginte religioasă. zonei „universaliilor stilistice de desemnare”. atât din cauza folosirii îndelungate în biserică a unei limbi de cult străine. (4) „Ochiul stăpânului”: rom. l’occhio del padrone ingrassa il cavallo. Даровому коню в зубы не смотрят. simboluri ale altor realităţi social-culturale sau simple modele literare. copiat identic după internet. Enunţurile din astfel de categorii se află în cu totul altă situaţie decât formule expresive împrumutate (şi) în limba română (literară) din alte culturi. fără îndoială. evoluţie şi funcţionare. zub mudrosti. 29. Pentru a delimita conceptul de «unităţi frazologice» pe baza unor enunţuri cum sunt cele prezentate anterior. pe lângă faptul că mulţi dintre aceştia erau analfabeţi. transferul acestei valori asupra idiotismelor este îndreptăţit de similitudinea „metaforele – cuvinte” şi „metaforele – expresii idiomatice”. şi au fost obligaţi să înveţe carte sub supraveghere. das Auge des Herrn macht das Vieh fett. germ. ochiul stăpânului îngraşă vita. tu le prends. pe vremea lui Constantin Mavrocordat.). rus. este un fel de concurs: De ce se zice aşa. sau „a se lupta cu morile de vânt”. un impact redus în ceea ce priveşte o mare parte a populaţiei. dent de sagesse. dar „modelul” respectiv. niădreci zubi (pl. ca ţăranii. propriu. a caval donato non si guarda in bocca. ce înseamnă?: „parce ke kan tu achetes un cheval. the master’s eye makes the horse fat ( ~ a fat horse). danezul visdomstand. Oltenia şi Moldova. pentru un spaţiu cultural general românesc. глаз господина делает скот жирным. germ. einem geschenkten Gaul sieht man nicht ins Maul. don’t look a gift horse in the mouth. mais si on te donne kelke chose.3. aceşti preoţi au fost „puşi la bir”. Întrucât asemenea expresii. în fond. „scrierea şi citirea” fiind instituită ca o condiţie pentru preoţie (Furtună 1915: 11. are. rus. dacă metafora lexicală aparţine. c) intervenţia accidentală asupra 70 . bulg. engl. engl. în special în Muntenia. este nu numai dificilă ci.Iată un comentariu al zicătorii. rom. măsea de minte (Deroy. Weisheitszahn. ca geneză. 1956: 223). it. pe următoarele coordonate: a) trecerea de la sensul de bază. 151-159). slujba religioasă se desfăşura în slavonă. o limbă pe care preoţii nu o înţelegeau. rus. în general. trebuie să se ţină seama de faptul că. c un signe de bonne sante. bölcseség foga. la cel figurat. la origine „cópii ale realităţii”. port. tu dit merci et basta”. a unei aceleiaşi metafore: fr. fr. calchiate pur şi simplu. în cazul prezenţei. dente de siso. ne regarde pas son etat general. cât şi din cauza formaţiei profesionale precare a marii majorităţi a preoţilor: în secolul al XVIII-lea încă. Acelaşi regim l-ar putea avea. it.

în întregime”. se dau expr. sub sensul general [1]. pentru a desemna aceeaşi noţiune. „copertă de carte”). sensul corespunzător celui mai sus citat pentru scoarţă era. pentru Transilvania (urmează expresia „a citi o carte din doască în doască”). pentru „cap”: bostan. în linii mari. respectiv din Eugen Barbu: „[Cartea] îmbrăcată în scoarţe de lemn”. Vinea. pe de altă parte. de obicei. a mai multor termeni-metafore (de exemplu. faţă de „a da şfară ~ ”).B. În multe din astfel de cazuri. un citat din Rebreanu. sumar. în aceeaşi lucrare (partea 1). Este cazul corelaţiei „ratate”. cum stau lucrurile în ceea ce priveşte seria a citi din scoarţă în scoarţă. cu trimitere doar la cuvântul bază respectiv (N. partea 2. 4. al unui registru.: după înţeles. „Pe tăblia stranei. ca sinonime. ceea ce reprezintă o „etimologie implicită”. astfel că redactarea cuvintelor de la litera S putea beneficia şi de datele de la cuvântul doască. numai pentru arealul etnolingvistic romanic. la scândură. 71 . motivele pentru care poate fi admisă o categorie semanticostilistică de „universalii frazeologice”. la sensul „fiecare din cele două părţi care formează învelişul unei cărţi. cu reprezentări frecvent identice. la cuvântul doască. ~ din scândură în scândură. cât şi a mai multor expresii („a pune în plug/ în cârd/ în stative cu cineva” – cu substituţii reprezentând efecte ale variaţiei diastratice şi chiar diafazice). de exemplu. dar. acum. indicarea. erau câteva cărţi liturgice… cu scoarţe de lemn”. expresia în discuţie este consemnată după sensul [4. frica de a nu cădea într-o astfel de capcană nu-l poate scuti pe acesta de a evalua rezultate ale aculturaţiei. copertă”. de exemplu. iar. s. cu explicaţia „de la începutul până la sfârşitul unui text. din două motive: a) în dicţionarul lui August Scriban. al unui caiet etc. dintre care ne vom referi doar la comparaţia „intralingvistică”. pe de altă parte. figurează expresia a citi din scoarţă în (sau până în) scoarţă. 4.. ilustrată şi prin exemple de expresii referitoare la alimentaţia omului.v. În DLR 1986-1994. în dicţionare. Acestea sunt. făcute. de la Iordache Golescu până la Arghezi şi I. iată. sau. lucrurile nu se prezintă astfel. fără vreun citat. scoarţă. Dar. Pentru varianta cuprinzând cuvântul scoarţă există numeroase citate. oală. e) în planul originii cuvintelor şi al sintagmelor ca unităţi lexicale. Dar.pentru litera D din DLR încă nu a fost publicată.]. Gheorghe 1986) şi de a menţiona faptul. „copertă de carte de lemn învelit in piele” (vezi şi sensul [5. cu privire la expresii împrumutate (Dumistrăcel.formei prin fenomenul de „etimologie populară” (vezi. paralelismul în ceea ce priveşte explicaţia prin „etimologie multiplă”. la substantivul doască se indică şi sensul „scoarţă de carte”. un motiv suplimentar privind exigenţa explicării „materiale” a provenienţei expresiei îl reprezintă faptul că redactorii volumelor din DLR dispun de întreg fişierul dicţionarului. unde. sub semnul frazeologiei comparate (surse: Zanne 1895-1912..) din doască în doască. Deoarece secţiunea do. reg.. dintr-un material rigid. cu aceasta. pe baza sinonimiei frazeologice. a originii expresiei „autohtone” este posibilă pe diferite căi. din scândură în scândură. înv.). „a da sfoară în ţară”. de fapt.]. d) în plan onomasiologic. este o operaţie inutilă. metodă pe care o vom ilustra (din păcate) tot pornind de la insatisfacţii ce pot fi semnalate pe baza unor articole din Dicţionarul Academiei. prezentate. apare locuţiunea adverbială „(rar) din scândură în scândură = din scoarţă în scoarţă. „cercul” informaţiei etimologice pare închis. în MDA 2003. ~ doască în doască. În sfârşit. pentru sensul în discuţie există enunţuri explicite privind confecţionarea din lemn a copertelor cărţilor vechi. caracterizând specia umană..1. părţi din obiecte etc. 1980: 125-126). dat fiind faptul că exprimă mentaluri şi comportamente generale. confecţionate din scândură…”). „bucată de lemn cu formă şi secţiune transversală dreptunghiulară…”. bilă etc. în fond. mai sugestiv formulat: „înveliş de hârtie sau de carton sau de lemn al unei cărţi” (cu trimitere la expresia în discuţie). această expresie trebuia să figureze sub sensul [2] „Numele unor obiecte. b) chiar printre citatele din DLR. a unui presupus etimon (care ar putea fi primul care îi vine în minte redactorului). (înv. căutarea etimologiei. chiar falsă. existenţa.

care a circulat în trecut şi în ţările române”.imagistica. 4. şi pentru acest enunţ. 72 . în afara cazului în care s-ar fi avut în vedere o monedă falsificată. varianta cu doască.ro/). nu este exclus ca la origine să se afle o expresie din slavona de cancelarie.B. în CADE [1926-1931] şi la Scriban (1939). frecvent. menţionăm faptul că. În mai multe dicţionare ale limbii române. „Clinica Dr. respectiv la un anumit sens al unui cuvânt.com. a expresiei în discuţie. popular.ro/). pare să aibă o circulaţie apreciabilă. Însă. spre folosul suflitului mieu. expresia este tratată la sensul „farfurie. от доску до доски (respectiv от доски до доски).ro/).atitudinea. ca alternative pentru care se putea opta când se „dădea cu banul”). însemnând „monedă (austriacă) de argint. să fi rezultat proiecţia. deoarece este normal ca o monedă să aibă două „feţe”. respectiv o stemă. prefăcut” a formulei taler cu două feţe.: varianta expresiei cuprinzând cuvântul scândură pare a fi mai puţin folosită astăzi: pe internet nu am găsit exemple). partea a 2-a.. cu valoarea de (a citi) „amănunţit”.ro/. pare cel puţin curios faptul ca de la această normalitate să se fi ajuns la semnificaţia de (om) „fals. cap şi pajură. Dat fiind că o farfurie (cel puţin în mod obişnuit) nu poate avea două feţe. un site de citit din doasca-n doasca” (/www. menţionate anterior. Pe acestea sunt gravate o efigie. N. /www. al cărei desen. menită să impună (cele două imagini au fost denumite la noi. care citesc din doasca in doasca ziarele romanesti” (/mihneamaruta.tpu. Conrad Murray a fost rascolita din doasca-n doasca in cautarea celui mai mic indiciu care ar putea clarifica situatia in cazul mortii lui Jackson” (/www. dintre cele două cuvinte taler. de fapt.”. şi DA (1934). în DLR. „eu. este sigur că trebuie să avem în vedere moneda. menţionând că. a Dicţionarului Academiei Române. lipseşte etimologia. Cu titlu de curiozitate. se poate spune (şi) că are două „feţe”. ne aflăm şi în prezenţa unei curiozităţi lexicografice. avea în compunere un vultur sau o altă pasăre răpitoare. C. Emanoil” (Caproşu – Chiaburu 2009: 225).. Deoarece aceeaşi formulă există şi în limba rusă. expresia „a citi din scoarţă în scoarţă” mai este folosită. în vorbirea comună. de exemplu.citynews. pe de altă parte. la anul de la H(risto)s 1840.2. în mod cert. sporadic. cu sensul propriu (vezi. Ilustrăm prima situaţie analizând expresia a fi taler cu două feţe. litera T. cu trimitere la acelaşi sens al cuvântului taler. tot de origine germană. a ideii de „absurd” şi. de exemplu. s. pe internet: „Cati dintre voi ati citit Biblia din scoarta in scoarta? Eu recunosc ca nu. explicaţia „materială” (prin optica „Wörter und Sachen”) a valorii stilistice a expresiei. figurată. cf. poate să fi intervenit surpriza privitorului: „când una. faţă. unde această expresie este înregistrată sub un alt cuvânt taler. uneori parţial desemantizată. câteva exemple după aceeaşi sursă: „www. când alta”. „fals”.Punctul de plecare pentru discutarea acestui caz îl reprezintă faptul că am descoperit un citat pentru varianta expresiei analizate în care sinonimul pentru scoarţă şi doască este scândură. dacă astăzi. Este vorba de o însemnare de lectură din secolul al XIX-lea: „Această sfâ(n)tă carte ce să tâlcuieşti Vieţile Sfinţilor ali lunii lui Sept(emvrie) o am citit-o şi eu multpăcătosul cu agiutoriul Maicie Domnului şi a tuturor sfinţilor din scândură în scândură. talger” al cuvântului de origine germană taler. serie nouă (din 1982).v. prezentându-se sinonimia taler cu două feţe = om cu două feţe. a motivaţiei în ceea ce priveşte apariţia unei expresii ţine şi de încadrarea enunţului respectiv la cuvântul potrivit (în cazul omofonelor). aversul şi reversul. figura unui personaj important. „tradusă” şi în româneşte de clericii (autohtoni) cunoscători ai slavonei. Considerăm corectă opţiunea din volumul XI. Este însă posibil ca prin confruntarea. Ar mai rămâne de identificat etimologia propriu-zisă. av(gust). Problema indicării originii. despre care. prin extensie. empirică.

după plasarea corectă. aceştia. succesiv. Evident. condiţiile grele de viaţă. dându-i însă un singur taler. de porumb sau de alte cereale”. infirmii şi bolnavii. contradictorie pentru cei puţin obişnuiţi cu banii cash. „rudăresc. Societăţile „primitive” se caracterizau prin „lipsa bătrânilor” (şi absenţa gerontocraţiei). respectiv „de porumb”). Zicând: vezi. De altfel. de factură pragmatică. a cerut să i le pună pe cealaltă faţă şi s-a întors la meşter. 4. a presupusei farfurii cu… două feţe. băieţaşul a întors talerul ca să i le arate. a unui substituent lexical (eventual de adaptare la text) din proza lui Marin Preda: „Ei. fără îndoială. Ucenicul a întors talerul. făină). Rădulescu-Codin. motivaţia prin înfăţişarea. 433). ca ilustrare a zicătorii Vicleanul este taler cu două feţe. probabil ucenicul său. şi pe faţă şi pe dos. mai ales de dinaintea „revoluţiei agrare” din neolitic. cu două feţe. pune-i paie şi-l pârleşte” (scena a doua). completat de un altul: „şi şi-au păpat mălaiul”. prostesc”.3. mai întâi. a talerului-monedă. cu două feţe. deşi pare ilustrat prin versuri populare ce particularizează decăderea în privinţa. separat. ca infanticidul (pentru gurile de prisos). să paşti iarbă verde” (animalul urma să fie ucis). ce putea fi. şi l-a întrebat pe băieţaş unde să i le pună pe celelalte.. este o construcţie bimembră tipică. Şi păzeşte să ni fii Cu două feţe şi tu. nurilor: „Fosta-i lele cât ai fost/Şi-ai rămas un lucru prost” (citate în Dumistrăcel 2001: 233-234). Aşa-numita „prăjitură făcută din făină de porumb” ar putea fi evocată. trebuie să observăm că expresia în discuţie este greşit plasată în dicţionarul citat ca ilustrând semnificaţia „turtă de mei.. de fapt. de ţigani rudari. ne referim la expresia a-ţi mânca mălaiul. s-a învechit.o graminee de veche tradiţie (Panicum miliaceum. minte să ţii. acesta este mălaiul la care. ecuaţia fiind explicată fără urme de echivoc. de formula familiară formată cu verbul (a) păpa. cel mult. s-a putut ajunge la numirea cuiva prefăcut. Îngerul românului). icre roşii şi icre moi. într-o variantă a expresiei.. ca şi varianta antonpannescă a expresiei de mai sus. că ţi-ai mâncat tărâţa. erau abandonaţi (Herseni 1982: 254. adică unul confecţionat din metal. Când acesta l-a întrebat unde sunt celelalte icre. fals şi aducător de ponoase. se impunea explicaţia forjării acesteia. liniştitor. bătrânule. „vorba ceea: pomul dacă-mbătrâneşte. Permyakov 1979. care a invocat. „ţi-ai trăit traiul. existenţa expresiei a (i se) apropia (cuiva) mălaiul de traistă ce desemnează situaţia „când cineva şi-a cheltuit aproape întreaga avere” (ibidem. de asemenea. într-un Glosar din Vâlcea (s.. Hai. mă. Enunţul dezvoltat. Am adus. visează vrabia!).. în sprijinul acestei explicaţii. enunţului versificat. Bănuit de viclenie. 379. Anume. de la talerul-monedă. 73 . să-i cumpere. de la Alecsandri: bătrânii „şi-au trăit traiul” conchide un personaj din opereta Crai nou. a expresiei. dar o minimă perspectivă antropologică ne obligă să considerăm în această formulă reflectarea unei sentinţe sociale.. la talerul „rudăresc”. „armonia” fonetică din completarea enunţului: şi Oltul cu totul (Dumistrăcel 2001: 224). hai.v. prima parte reprezentând un adaos ce nu este exclus să constituie o explicitare contextuală ulterioară (chiar de dragul. de sensul „făină de mei” al cuvântului mălai . ca un argument. şi existenţa. s-a uzat”. Îndată l-a pălmuit. a cuvintelor mare şi sare din enunţul „a făgădui marea cu sarea” dată de Hasdeu. ţi-ai mâncat mălaiul”. al generalităţii: „se spune despre cineva sau ceva care a îmbătrânit.. Ca ăst taler ce te bătu!” (în ceea ce priveşte optica şi „tehnica” trecerii de la proverb la povestire.. passim). sub cuvântul-titlu potrivit. explică moravuri „dure”. Una dintre dovezi o constituie. un meşter l-a trimis pe un băieţaş. În ceea ce priveşte plasarea enunţului figurat la sensul de bază al unui cuvânt polisemantic. a-i trece (cuiva) făina prin traistă „a se apropia de mormânt” (Povestea vorbii. Ciauşanu explică enunţul ţi-a trecut făina prin traistă prin „ţi-ai trăit traiul”. Glosa din DLR 1965-1968 este una care plasează lucrurile sub semnul. Băcanul i-a pus icrele roşii pe taler.F. băieţaşul este pedepsit: „Stăpânul s-a necăjit. Aşadar. folosit. vezi şi explicaţia asocierii. astfel că şi acestea au căzut pe jos.Pe baza acestei imagini. Anton Pann a compus o povestioară în versuri. prin expresia taler cu două feţe. este vorba. G. sinuciderea bătrânilor „care deveneau o povară pentru adulţi”. prin „rimă”. Din astfel de raţiuni de racordare socioculturală. eventual. cf. vezi şi la C. sub sensul „făină de mei”.

în bogatul studiu introductiv al lui Cornel Cîrstoiu la ediţia de Opere Iancu Văcărescu. acesta este în drept să prezideze Divanul” (Hagi-Mosco 1995: 215). prea îndrăzneţ sau obraznic”. Or. 5. de la poet (autor şi al unor epigrame sarcastice) a rămas „zicala Dai nas lui Ivan / Se suie pe Divan. cum era numită.4. Mai întâi. la moşia sa Moţăieni (Văcărescu 1985: 20). cu atât mai mult cu cât. datorită incidentului că. „rudimentar”. prin cea din partea a doua a formulei bimembre. contrariază părerea lui Zanne cu privire la provenienţa zicătorii în discuţie. rusesc: „Originea zicerii este bulgărească.. al Adunării Obşteşti extraordinare din Ţara Românească ce discuta Regulamentul Organic. pentru acest tip de insolenţă se face trimitere la un anumit popor numai în zicătoarea din limba spaniolă: „Meti Gallo en mi cillero. hizose mi hijo y mi heredero”. de exemplu. după DLR 1971. Astfel. autorul se referă (şi) la un proverb. în culegerea Proverbele românilor a lui Iuliu Zanne. pentru a face loc Mitropolitului. el va pune picerele pe masă” (ibidem). mai mult. Membru. În sfârşit. selectate de Zanne (latină. potrivit datinelor ţării. aflarea originii pune problema recunoaşterii statutului de frazeologism al unui enunţ. după George Baronzi. pe care o găsim şi într-o naraţiune a lui Emanoil Hagi-Mosco. Un proverb rusesc sună astfel: pune un ţăran la masă. atunci când împuternicitul rus a voit să prezideze Adunarea. Adunarea Obştească (vezi. din 1985. Se impune de la sine faptul că. de asemenea. şi mai târziu. în 1831. Faptul i-a atras arestarea şi exilarea la Episcopia de Argeş sau. zicând că. s.4. un anumit statut ca enunţ aparţinând discursului repetat propriu-zis fiind dat de augmentarea (adiectio) a unei zicători prin particularizarea Ivan şi. depăşind stadiul. sunt înregistrate mai multe variante pe această temă (Zanne 1901: 169-171). la un anumit nivel. aşadar. cf. reputat opozant al Regulamentului Organic. cât şi pretenţia delegatului rus de a prezida şedinţele Divanului. referitoare la Ion (Iancu) Văcărescu. după alte surse. în vol. tradusă „Am adus un francez pe lanul meu de grâu. la care s-a referit Hasdeu) şi să procedeze consecvent în 74 . De remarcat că. în DLR 1971. lexicografia românească trebuie să-şi manifeste deschis opţiunea în ceea ce priveşte etimologia frazeologismelor (evident. memorialistul Emanoil Hagi-Mosco narează pe scurt aceleaşi fapte. Chiar numai ţinând seama de sugestia dată de încadrarea de la Zanne. în vederea aprobării. o zicătoare propriu-zisă. este dat ca ilustrare şi un citat din Creangă: „Dacă dai nas lui Ivan. cutuma fiind ca preşedinţia să o deţină Mitropolitul. precizăm faptul că informaţii detaliate cu privire la manifestări ale poetului în această postură găsim. Dat fiind însă că enunţul cu particularizări s-ar părea că are un autor. la expresia „a (nu) (-i) da nas cuiva = a (nu) permite cuiva să fie prea familiar. în împrejurările prezentate. el se suie pe divan” (din povestea Ivan [!] Turbincă). „zicătoarea” ar intra în categoria „cuvinte celebre”. pornind de la locuţiunea verbală expresivă. Am avea. nume generic pentru „rus”) şi la comportamentul său trebuie considerată. mai întâi. engleză). pentru un eventual model al acesteia. printre corespondentele din diferite limbi care ilustrează aceeaşi idee. toscană. Divanurile adhoc). susţinând că. Ion Văcărescu l-a înlăturat cam îndrăzneţ. Faţă de informaţiile prezentate.v.v. în alte cazuri. pe lângă explicaţia istorică. de obicei. ţi se urcă în cap” (Baronzi 1872: 62. s.. se făcu fiul meu şi moştenitorul meu” (Zanne 1901: 170). în secţiunea generală Proverbe istorice. şi un joc de cuvinte: divanul pe care trebuia să stea Mitropolitul şi Divanul încălecat de reprezentantul Rusiei. în continuare. VI. Bun cunoscător al evenimentelor epocii. ca istoric şi genealog.. a contestat atât amestecul unei puteri străine în elaborarea de legi pentru ţară. Văcărescu a fost printre cei care au protestat faţă de includerea în text a unor articole care atentau la autonomia ţării şi. nas). nas. formula ce trimite la Ivan (la noi. „dacă-i dai mult nas.

enigmistice. şi a evoluţiei condiţiei umane. cu trimitere la Cervantes. „Ştiinţa”. vor putea fi ilustrate valenţele pe care (în interviul intitulat Lingvistica integrală) Eugeniu Coşeriu le identifica drept marile şanse oferite de studiul limbajului din perspectiva universalităţii culturii şi a exigenţelor multiple ale cercetării lingvistice. lingvistică generală.-Aurel. atât de organic legat de socio. Eugenio (1974) . în vol. Candrea. mai mult sau mai puţin argumentată şi convingătoare. pentru a sublinia declanşarea expresivităţii este adesea suficientă selectarea unei (anumite) corespondenţe între planul realiilor şi cel al figurativului. sub forma aşa-numitelor „paranteze de circulaţie”.şi etnolingvistica. Proceedings of the Eleventh International Congress of Linguists.A. literatură. consacrată împrumutului lexical în procesul modernizării limbii române literare între 1760 şi 1860 (Ursu-Ursu 2004) iar. de reflectare a legăturilor „cu modul de a fi al omului. IV. în ceea ce priveşte metaforele „cópii ale realităţii”. Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei. pe diferite planuri. Coşeriu. pe de altă parte. . istorie. Iaşi. în vol. Socio. în vol. filozofie. în astfel de cazuri. în fond. Bucureşti. Partea I. în memoria limbii. oferind un discurs de conştientizare.. ca şi în cazul sintagmelor calchiate (cale ferată). probabil. aici. pe cât se poate complet. Bazele şi sarcinile lor. din cadrul articolului de dicţionar. operaţia de „etimologizare” a multor frazeologisme nu este nici lesnicioasă şi chiar nici lipsită de adevărate riscuri (excluzându-le. Un corpus editat de…. de I. 75 . p. Dacă. sau prin abrevierea „Dicţ. apăsate!). Dicţionarul enciclopedic ilustrat. a unui dicţionar de sinonimie frazeologică şi a unui dicţionar selectiv al calcurilor din limba română. pentru epoca strict contemporană. Caproşu. veche. în studiile pe această temă ale lui Theodor Hristea. Adamescu. Interviu cu Eugeniu Coşeriu. (2009). superioară altor discipline umaniste. Şi în acest domeniu (dar mai ales în acest domeniu). asupra soluţiilor strict tehnice în ceea ce priveşte locul. Nebunely şi Fiii. (1966). 129-156. De aceea. Les universaux linguistiques (et les autres). pe cele datorate doar receptării inadecvate ori tendenţioase). 47-73. modernă şi contemporană. Chişinău. pentru care există un important punct de plecare într-o valoroasă monografie semnată de N.. 1829-1859. Lingvistica integrală. argument şi note de Dorel Fînaru. Gh. Iaşi. propunem redactarea unui dicţionar istoric-explicativ.. BIBLIOGRAFIE Baronzi. Eugeniu (2009) . Bucureşti. p. dar cu întregirile de rigoare pe care le-am discutat anterior. ca şi atunci când se încearcă explicarea etimologică a unor „cuvinteproblemă”.materie. schiţată prin paranteza de tip „Livresc”. a motivaţiei metaforei pe care o reprezintă expresia idiomatică. Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică. mai ales în cazul expresiilor metafore „imaginare” cercetătorul se poate confrunta şi cu dificultăţi datorate „alterării” enunţului şi păstrării. În prezentarea sumară a unui program privind realizarea instrumentelor de cercetare pe care le implică o corectă tratare a etimologiei frazeologismelor în dicţionarul tezaur al limbii române. Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi. respectiv racordarea la cultura propriu-zisă şi la ştiinţele culturii. . I. expusă în termeni care nu exclud revenirea (aşadar evitând formulările categorice şi. Eugen (1994) . a unor formule. George (1872) . Nu putem insista. „Cartea Românească”. vol. cu o prefaţă de Silviu Berejan şi un punct de vedere editorial de Stelian Dumistrăcel. Antologie. Eugeniu. Editura Fundaţiei Culturale Române. realizat de Nicolae Saramandu.. Omul şi limbajul său.. teorie a limbii. Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. prin urmare. E. Bologna. cu toate activităţile umane în general”. Coşeriu. deoarece explicaţia (mai mult sau mai puţin) definitivă ar putea fi găsită chiar printr-o întâmplare (cazul relaţiei între Ivan şi Divan!). I. Ursu şi Despina Ursu. unde trebuie să fie plasată explicaţia originii.” (de la a arunca cuiva mănuşa). al expresiilor idiomatice româneşti (pornind de la exegezele existente.şi de psiholingvistică. Coşeriu. Casa Editorială Demiurg. Coşeriu. Trei studii. demers ce merită să fie continuat) iar. soluţia este. Galaţi.-Aurel Candrea. Evident. CADE [1926-1931]. Studii de filozofie a limbajului. Limba română şi tradiţiunile ei. soluţia propusă poate reprezenta doar o ipoteză. 73-111.Universaliile limbajului şi universaliile lingvisticii. p. Chiaburu.

Dumistrăcel. Constantin (1987). Notes on the general theory of cliché. Deroy. vol. expresii. Verlag Enzyklopädie. Bucureşti. partea 1. August (1939). Iaşi. and „cultivated” phrases. Gabriel (1986). Editura Fundaţiei Culturale Române. (1979). Librăriile Socec.L.fr/tlf. Dobrovol’skij. Louis (1956) . Litera C. Imprimeria Naţională. Literele A-B. Proverbe româneşti şi proverbele lumii romanice. (1940): t. Sociologie. Iuliu (1895-1912). Despina (2004). Litera S. both in the case of syntagms such as sânge rece (“sang froid”. Bucureşti.merriam-webster. revăzută şi augmentată. Stelian (1980). Zanne. Moscow. (1934): t. Editura Minerva. Dicţionarul limbii române (serie nouă). Emanoil (1995). (1913): t. a-i arunca cuiva mănuşa (“to throw down the gauntlet to smb. Editura „Neamul Românesc”. Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760 – 1860). Văcărescu. Dumistrăcel. vol. Phraseologie als Objekt der Universalienlinguistik. părţile 1-5. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor. Biografii – motivaţii. Dicţionaru limbii romîneşti. Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”. Les Belles Lettres.A. Litera T. XXXVII.it/TLIO/index2. Opere. nr. Bucureşti. I/II. Dmitrij (1988). (1965-1968): t. N.html).com/dictionary/). both for loans and metaphorical creations of Romanian origin.cnr. Ursu. Bucureşti. 123–135. Permyakov. Bucureşti. Iaşi. Nauka Publishing House. a dictionary of phraseological synonymy and a dictionary of calques in the old. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Gheorghe. studiu introductiv. Petriceicu. Hagi-Mosco. Situaţia ei culturală şi materială. G.de/Projects/WBB/woerterbuecher/dwb/). în Etymologicum Magnum Romaniae. VI). B.”) etc. p. Traian (1982). literally “cold blood”). Editura Cronica. Litera R. TLIO Tresoro della Lingua Italiana delle Origini (http://tlio. Editura Univers Enciclopedic. VII. II/I. Bucureşti. 2. Ziduri vechi. Although sometimes the indications on the loans are written down. MDA (2003) Micul dicţionar academic. în „Limba română”. elaborated under the patronage of the Romanian Academy and published between 1913 and 2005. Litera N. X. bibliografie şi indice de Cornel Cîrstoiu. Bucureşti. Three important And necessary research tools are suggested for this purpose in the new edition of the Thesaurus Dictionary edited by the Romanian Academy: a historic-etymological dictionary of idiomatic expressions. Amintirile unui oraş. (1986-1994): t. (1971): t. Bucureşti. Tipografia Ziarului «Universul».uni-trier. (1975): t. vol. 13-24. Our paper proposes a uniform lexicographic treatment. Editura Minerva. Bucureşti. Iaşi. Dumitru (1915) Preoţimea românească în secolul al XVIII-lea. Pînă-n pînzele albe. ediţie critică. glosar. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Vălenii de Munte. Fiinţe dispărute.. there is a lack of consistency in indicating the etymology of various set phrases and especially those that are loan translations of phrases from different foreign languages. Theodor (1987) Din problemele etimologiei frazeologice româneşti. Bucureşti. Iancu (1985). Editura Eminescu.htm). Cuvânt împreună despre rostirea românească. Grimm Deutsches Wörterbuch „der Grimm” (http://germazope. Proverbele românilor. Literele F-I. TLFi Le Trésor de la langue française informatisé (http://atilf. I şi II. I/I.(1972). Paris. modern and contemporary language periods. Hasdeu. Editura Albatros. Editura Librăriei Socec (1901: vol. such as a se lupta cu morile de vânt (“to tilt at windmills”). ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Grigore Brâncuş (ediţia I: 1887–1893). Leipzig. IX. Cuvinte.DA [Academia Română] Dicţionarul limbii române. Stelian (2001) . Studiu lingvistic şi de istorie culturală. Bucureşti. DLR [Academia Română].ovi. Merriam-Webster (/www. note. Ce este etimologia?. II (D – H). Ursu. which presupposes the generalization of the etymology indications. I. From Proverb To Folk-Tale. ABSTRACT The author ascertains that in Dicţionarul limbii române (The Romanian Language Dictionary). ediţia a II-a. părţile 2-3. Scriban. Bucureşti.L'Emprunt linguistique. Herseni. vol. there are instances when such explanations are not available. (1982-1983): t. Expresii româneşti. Institutul European. p. I – X. Bucureşti. Bucureşti. Litera M. Teoria generală a vieţii sociale.atilf. război rece (“Cold War”). Hristea. metafore. XI. Furtună. Lexic românesc. Noica. 76 . VI. Editura Academiei Române.

achiziţiona. dar şi la tipul de utilizator căruia i se adresează (specialişti. mai mult chiar. abroga. dar şi bilingve care conţin şi informaţie de specialitate (care poartă în titulatura lor denumirea de dicţionare explicative. este evidentă orientarea lexicografică a multor dicţionare. Un dicţionar specializat bilingv (Bantaş. datorită preeminenţei conceptului asupra termenului. accelera. siglarea sau indicarea frazeologiei îndepărtându-le de un semantism specific (economic) – de exemplu. excluzând în mod programatic orice informaţie diacronică (Cabré. al selecţiei materialului şi b. de exemplu Neagu & Şarpe. 1999). anticipa. Cel mai însemnat grup de studii propune o abordare a terminologiilor din perspectivă lingvistică. „( ~de porc spinos) quill. 1997:8). 1999) manifestă aceeaşi lipsă de claritate a criteriilor de selecţie când. analogie. rămân dicţionarele bilingve compilate de lingvişti (fără aportul specialiştilor în domeniu). acredita. abrevia. pentru autonomie este indicată expresia „autonomie de zbor” (sic!). nu pare să fi stimulat interesul sau să fi creat emulaţie. Această inconsecvenţă se manifestă de altfel de la primul contact al utilizatorului cu dicţionarele prin aceea că puţine dintre ele conţin specificări introductive clare referitoare la criterii. se concentrează asupra unei secţiuni temporale specifice – având în vedere că terminologia aplicativă este interesată numai de nivelul sincronic. surse. acest tip de cercetare de orientare etimologică lipseşte (după cunoştinţele mele) din literatura anglo-saxonă.) a se transforma prin adaptare. absolvi.Teodora GHIVIRIGĂ. validarea calităţii de 77 . 2005) conţine doar la litera A optsprezece verbe (abandona. abjura. al definiţiei. (Biol. în ciuda unor lucrări ca cea a lui Louis Guilbert (1965) – ce reprezintă un model metodologic în abordarea studiului etapei iniţiale a unei terminologii. Toate aceste lucrări sunt legate prea puţin de terminologia propriu-zisă. Aceeaşi bipolaritate se regăseşte în colecţiile de termeni de tip lexicografic / teminografic. argumenta). administra. Universitatea „Al. (~de albine) sting” şi expresii idiomatice ca „a scăpa ca prin urechile acului”. chiar număr de articole / cuvinte definite. Lăsând la o parte acele dicţionare monolingve care sunt opere de traducere a unor dicţionare din alte limbi. dintre care cele mai multe nu sunt specifice domeniului. de altfel. Năstăsescu. admite. putând fi mai degrabă încadrate între studiile de istoria limbii. Nici substantivele cu statut de cuvânt-titlu nu au toate relevanţă pentru domeniul anunţat: absolutism. în traducerea cuvântului-titlu „ac”. un cuvânt-titlu precum cafea poate fi privit ca termen în măsura în care relaţia sa cu domeniul este explicit prezentată la nivel definiţional. alături de sensul posibil legat de materiale de birotică („ac cu gămălie”) – şi aceasta doar îndepărat legat de economie – apar traduceri ca zool. puţine la număr. ce nu reflectă situaţia de fapt din limbă română şi care sunt invalidate din punct de vedere metodologic de faptul că nu abordează materialul terminologic prin perspectivă onomasiologică. studii orientate de abordarea domenială şi studii terminologice propriu-zise. Un dicţionar monolingv (Gâju. aculturaţie. adapta. se poate vedea în ce măsură selecţia termenilor corespunde acestor criterii în acord cu practica dicţionarelor „speciale”. achita. publicul general). Din punct de vedere terminologic. care fac dovada unei inconsecvenţe metodologice sub două aspecte: a. entom. Într-o evaluare a dicţionarelor specializate apărute începând cu 1990 în România. absenta. Câteva. anexa. accede. acest fapt este indicat de siglele diastratice utilizate: a adapta 2. avertisment. Evaluând câteva dintre dicţionarele mono-. ca şi a îmbinării elementului conceptual cu cel formal. amortiza. fără vreo legătură cu ştiinţa economică. I Cuza“ din Iaşi TERMINOGRAFIE ŞI LEXICOGRAFIE – CÂTEVA DICŢIONARE DE TERMENI ECONOMICI În literatura de specialitate publicată în România se pot distinge trei categorii de studii de terminologie: studii orientate de abordarea strict lingvistică (lexicologică). În aceeaşi lucare. iar în literatura de limbă franceză.

Prin natura corelaţiilor necesare stabilite între conceptele domeniului. definiţie ce trimite la un alt set de proprietăţi ale aceluiaşi obiect (după COTSOWES.les objectifs [de la définition] varient selons les disciplines dont on définit les concepts. legate de integrarea sa în sintagmatica şi pradigmatica limbii. fiecare caracteristică fiind ea însăşi un concept” (Depecker. subdomeniul bursă (de mărfuri). Există şi un alt motiv pentru care specificarea domeniului este imperativă: un acelaşi obiect. 1999:6). la domeniu. hierarchies. Conform imperativelor definiţionale formulate anterior. o inconsecvenţă în selecţia cuvintelor-titlu. altfel spus. fiind rezultatul unui proces logic ce permite precizarea unui concept şi diferenţierea lui faţă de alte concepte învecinate (Pavel & Rucăreanu. Rolul definiţiei este tocmai cel de a indica poziţia conceptului definit în sistem. ea este văzută ca „un microsistem format din enunţarea caracteristicilor conceptului şi a relaţiilor dintre ele . altfel spus de existenţa unui concept – relativ stabil – care să fie „veritabil”: Depecker vorbeşte de „l’existence d’un véritable concept”. da. în final. de recurenţă şi frecvenţă) şi de criterii externe (sau extralingvistice şi anume de pertinenţa desemnatului. Revenind la exemplu de mai sus. cu două sensuri (1. 1990:5-6). caracterizat de un număr de proprietăţi. poate fi descris în manieră variabilă în funcţie de domeniul în care – sau pentru care – este definit. Prezenţa sa în paralel cu absenţa acestora indică o neregularitate. 2002:68). posibil şi a termenului definit. 2001:41). 10 miliarde de dolari pe an. sămînţa arborelui de cafea. această variabilitate provine din selecţia care se operează în definiţie la nivelul proprietăţilor: astfel. orez.) Din aceste afirmaţii pot fi deduse câteva jaloane a căror ignorare poate duce la invalidarea unei definiţii terminografice. definiţia pentru apă destinată domeniului chimie va reţine trăsăturile „moleculă ce combină doi atomi de hidrogen cu unul de oxigen”. dar faptul că reprezintă o materie primă agricolă tranzacţionată pe o piaţă bursieră (de materii prime / commodities) în valoare de aprox. pentru a se distinge astfel de semnul aparţinând limbii comune. referirea la respectivul sistem. materie primă [agricolă]. 1997:66). cu sensul restrâns de „seminţe ale arborelui de cafea” ca marfă alimentară. Dată fiind natura stabilă a obiectului (pe care se bazează posibilitatea cunoaşterii ştiinţifice). ţinând seama de faptul că . ierarhii.. (COTSOWES. Această inconsecvenţă se manifestă de altfel în întreg corpul dicţionarului: pot fi furnizate şi alte exemple similare. Conceptul însă nu poate trece în practica comună decât dacă este descris de o definiţie lingvistică – de aceea operaţiunea de definire este importantă.. în engleză commodity) şi / sau cohiponimi – ceai. băutură preparată din cafea. În plus. 78 .. ea creează clasificări.) (DEX. structures”) (de Bessé. zahăr etc. Dincolo de definiţia standard (ISO 1087:1990) a conceptului ca „unitate a gândirii constituită prin abstractizare pe baza proprietăţilor / caracteristicilor comune unui set de obiecte”. denumirea latină a arborelui de cafea nu reprezintă o caracteristică relevantă conceptulului din punct de vedere economic. 2002:67). 1975) dintre care ultimul fără legătură cu domeniul economic în sens restrâns sau chiar lărgit. el ar putea fi acceptat ca termen dacă în aceeaşi lucrare ar putea fi pus în legătură cu alţii care să fie asociaţi unui concept hiperordonat (marfă [alimentară] ce face obiectul tranzacţiilor bursiere de un anume tip. 2000:100). iar cea destinată domeniului fizică va cuprinde trăsăturile „lichid cu temperatura de îngheţare la 0°C şi temperatura de fierbere la 100°C la presiunea de 1 atmosferă”. de a-l delimita şi diferenţia de celelalte prin intermediul caracteristicilor ce îi sunt specifice. o asimetrie incompatibilă cu caracterul sistematic al unui câmp terminologic şi. selecţia elementelor definiţionale) domeniului economic.termen a unui semn depinde de criterii interne (sau lingvistice. cafea ar putea funcţiona ca termen dacă ar fi asociat prin diverse instrumente (siglare.. structuri („Definitions create classifications. Revenind la exemplul utilizat anterior. 2. este obligatorie.(Setti.). 2002:66 şi de „la pertinence du concept”. întrucât toate conceptele aceluiaşi sistem trebuie definite în acord cu aceleaşi criterii (care vor orienta procesul definirii) (ibid.

Această orientare (direction du concept. but it must reflect the knowledge and satisfy the needs of the user. cât şi poziţia / orientarea autorului ca reprezentant al unei doctrine economice (critică / de respingere sau. ci şi la diferitele perspective / modalităţi din care poate fi abordat. clarifică şi afirmaţia anterioară referitoare la măsura în care operarea selecţiei este (sau nu) compatibilă cu natura obiectului: o asemenea variabilitate definiţională nu ar putea avea loc în cazul unui obiect matematic. ineficiente pentru nespecialişti.) (Bessé. aceste remarci sunt justificate. ca „o stare negativă” de „dezechilibru” („o stare negativă de economiei de dezechilibru între cererea şi oferta de forţă de muncă”) (Dicţionar de economie. ideological structures and the archeologies of knowledge. 1997:67) Orientarea ideologică este manifestă în selecţia caracteristicilor unui concept ca şomaj. aşa cum o arată (şi prin titulatura lor) numeroasele studii de acest gen din literatura românească de specialitate care se concentrează asupra înregistrării neologismelor sau a mijloacelor de formare a termenilor. neutră). 2000:86) se bazează pe la pluridimensionnalite du concept en fonction del’angle de vue retenu dans le travail terminologique . în plus. ele indică o dată în plus posibilitatea – şi necesitatea – varierii perspectivei în abordarea acestor 79 . face un comentariu critic la adresa „lexicologiei specializate” (termenul mai vechi pentru terminografie). apreciind că rezultatele sale „sunt nesatisfăcătoare” datorită faptului că „se limitează la o abordare paradigmatică.. şomaj) indică atât modul în care este conceptualizat (ca stare sau fenomen negativ)... Din prisma limbii. Lipsa informaţiei lexico-sintactice (alături de maniera de definire) face ca aceste dicţionare să fie imperfecte şi. în general. reprezentând simple corpusuri de termeni. ceea ce le face cataloage inerte. semnul specializat este cel mai adesea privit din perspectiva lexicologică. A. 2000:130). proces care este – acolo unde ea e compatibilă cu natura obiectului – orientat cultural şi / sau ideologic: Terminological definitions reflect the culture of the community for which they were written.v.. cu atât mai mult cu cât el nu poate fi formalizat în aceeaşi măsură ca alte concepte economice: definirea sa ca „disfuncţie” (Gogoneaţă & al. care uneori sunt consideraţi şi sub aspect semantic. la Depecker. Dacă terminologia se defineşte ca one of the functional subsystems determined by subject specialization (Bessé. devine şi mai clar că semnele acestui subset necesită o abordare care să integreze de o manieră oarecare criteriul principal care îl distinge de celelalte subseturi – domeniul. Deşi din perspectiva lingvistului. acceptabile în tipuri diferite de dicţionare. 1997:71). în care termenul e decontextualizat. Toate aceste consideraţii subliniază abordarea diferită a semnului lingvistic în documentul lexicografic şi în documentul terminografic şi indică faptul că „Studiul semnului [termenului] depăşeşte limitele unei lexicologii adaptate la nevoile terminologiei” (Toma. s. 1997:68) de unde şi premisa definiţiilor alternative sau paralele (Bidu-Vrănceanu. 2000). (Bessé. 1996:202-203) sau ca un „fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice” (Gâju. Limitarea definiţiei în vederea operativităţii sale se realizează prin selecţia caracteristicilor incluse. de exemplu. Acest exemplu poate da şi o măsură a dificultăţii de a identifica conceptul ierarhic imediat superior pentru unele concepte economice. 1997:66). Eterogenitatea ca trăsătură definitorie a sistemului limbii nu se limitează doar la diferitele nivele la care acesta poate fi descris. de exemplu.. They are very closely linked to the development of scientific knowledge. 2005.On ne peut traiter d’un concept sans indiquer la direction sous laquelle on le considere. (Bessé.Definiţia (terminografică) este în mod necesar limitată – ea nu poate şi nici nu trebuie să fie o descriere completă a obiectului: Terminographic definition does not have to be exhaustive. respectiv. aceasta fiind în principal orientarea şcolii de terminologie lexicală de la Universitatea din Bucureşti. Bidu Vrănceanu (1993). 2006: nota 14).

Studies in Language Engineering. Terminology.). Paris : Presses Sorbonne Nouvelle. Considerăm aşadar necesară o reformare a construirii documentelor terminografice de acest tip.09. la http://ebooks. Georgiana Nicoleta (2005). (1980). Gogoneaţă. deci.and bilingual dictionaries of terms from the domain business and/or economics. Dicţionar de economie. Paris: Librairie Larousse. Wien :TermNet. Dicţionar economic român-englez. Terminology today. Andrei. Bantaş. Revenind la afirmaţia lui Sager & al (1980). Maria Teresa (1997). Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. Pavel. Paris: Presses Universitaires de France. La formation du vocabulaire de l’aviation. the present paper offers a brief analysis of several specialized mono. Violeta Năstăsescu (1999). care accesează în mod accidental şi nespecific informaţia specializată din alt domeniu. Constantin & al. *** COTSOWES (1990). în Harold Sommers (ed.subseturi.1. Bucureşti: Humanitas. Manual pentru clasa a X-a. Setti. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vranceanu. În plus. Introducere în terminologie. de Bessé. în orice caz.le terme n’est pas l’expression du signifié mais du concept (Setti. Dicţionare Academia de Studii Economice din Moldova (1996). Entre Signe et Concept: Elements de Terminologie Generale. The problems identified concern the methodology. (compiled by Sue Ellen Wright and Gerhard Budin) Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. ABSTRACT Starting from theoretical and methodological premises related to selecting and presenting terms and defining them. Lexic comun. caracteristica terminologiilor de a fi constituite în principal din nume (a căror referinţă este de natură obiectuală şi al căror context este însuşi domeniul) dă seama de posibilitatea (parţială) a „decontextualizării termenului”. Louis (1965).2008 Cabré. Sager & al. Economie. Astfel.ro/ filologie/vranceanu/htm. nu de informaţia însăşi). şi nu cuvintelor (sau doar parţial acestora). La rélation concept-objet autour des définitions des termes. semantica lexicală practicată în acest tip de studii nu răspunde sarcinii descrierii termenului. Bruno (1997). mai puţin relevantă pentru acesta decât cea cu caracter conceptual.) (2000). Skora (2000). Editura Agir. Bucureşti: Editura Academiei Române. lexic specializat. că abordarea strict lexicologică pierde prin neincluderea elementului domenial (lingviştii sunt interesaţi doar de codul utilizat (pentru comunicarea informaţiei. iar relaţiile stabilite între termeni reflectă tipurile de relaţii caracteristice conceptelor. Gâju. accesat la 1. Putem face aici referire la poziţia diferită propusă de Lerat: el vorbeşte (1995:24) de necesitatea unei abordări extinse dincolo de cea strict lingvisticlexicologică: până în prezent – spune el – se poate vorbi despre o prăpastie între abordarea lingvistică („prin gramatică” şi mai exact abordarea lexicologică) şi cea prin prisma cunoaşterii (ştiinţifice) – ceea ce reprezintă punctul slab (ventre mou) al acestei abordări. LSP and Translation. Loïs (2002). Lerat. în A Handbook of Terminology Management. Bucureşti: Editura Niculescu. vol. 80 . Eugeniu. Slatina: Editura Fundaţiei Universitatea pentru toţi. which is that of lexicography used instead of the appropriate terminographic one: criteria used for the selection of entries (in many cases not relevant for the domain). Depecker. Published by Swiss Federal Chancellery. Se poate spune. Terminological definitions. căci . Dicţionar de termeni economici. Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. Pierre (1995).. Noţiuni fundamentale. Les langues spécialisées. Chişinău: Editura enciclopedică „Gheorghe Asachi”. iar fixarea identităţii utilizatorului ca specialist face ca informaţia lexico-sintactică să fie puţin relevantă sau. 63-74. (2000). acest tip de informaţie interesează cu precădere pe lingvist. Guilbert. 2000:161).. Recommendations for Terminology Work By Conference of Translation services of West European States Working Party on Terminology and Documentation. Costin Rucăreanu (2001). Angela (coord. A reform of specialized lexicography is necessary. trebuie reafirmat că natura specială a termenului ţine de „măsură mai degrabă decât de esenţă” prin faptul că în limbajele speciale anumite trăsături ale limbii se manifestă în grad mai înalt sau mai scăzut. English Special Languages: Principles and Practice in Science and Technology. p.unibuc. the selection of features selected for defining the terms.

cei mai mulţi dintre tineri îşi condimentează conversaţia cu termeni din jargonul mass-media. Aceste limbi au fost alese în ideea unei analize contrastive cât mai complexe – comunităţi puriste vs. româna şi spaniola). proveniţi din toate cele 16 ţări. anul aproximativ al împrumutului şi limba care l-a intermediat. patru de origine slavă (bulgara. 1-10) cuprinde 96 cuvinte-titlu iar prezenţa lor în cele 16 limbi europene este următoarea: 1. genul atribuit. Un al treilea grup. fiecare pagină conţinând în medie 13 cuvinte-titlu. islandeza. ţări vestice vs. A Dictionary of European Anglicisms / Dicţionar de anglicisme europene. pluralul (pentru substantive). Deşi ţări precum Franţa. Litera A (pp. româna şi croata – 51 10. Alţi specialişti. croata. totuşi. un „agresor hegemonic” care va duce la „moartea sau sinuciderea celorlalte limbi”. dându-se şi un echivalent nativ. Cuvintele-titlu sunt însoţite de toate sensurile căpătate in limbile respective. anglicismele care au pătruns în alte limbi europene situându-se. maghiara – 56 6. importate în anii 1945-1995.Petru IAMANDI. al afacerilor şi al tehnologiei informaţiei fără ca aceştia să fi fost asimilaţi pe deplin. Portugalia şi Italia au adoptat legi menite să contracareze infiltrarea cuvintelor englezeşti. finlandeza. islandeza – 36 11. comunităţi deschise. italiana şi rusa – 55 7. În unele cazuri sunt oferite şi informaţii despre istoria etimonului englezesc şi răspândirea lui în Europa. acolo unde există. De remarcat neincluderea majorităţii termenilor „internaţionali” formaţi cu ajutorul limbilor greacă sau latină şi a celor intermediaţi de limba engleză. victime ale unui „imperialism lingvistic” deşănţat. Rusia. Urmează o secţiune despre ortografierea şi pronunţia cuvântului. la fel ca şi în România. primul de acest fel în lexicografia mondială. germana – 69 3. poloneza – 52 9. Balcanii) şi limbile care au intermediat preluarea (franceza şi germana în primul rând). pornind de la relaţia cauză-efect. consemnând anglicismele din şaisprezece limbi europene: patru de origine germanică (germana. excepţia mergând până la 4000. 2007: 302) Problema e că. care se apropie de 5000. se pare. greaca şi maghiara). susţinând că globalizarea limbii engleze poate contribui la consolidarea identităţilor lingvistice locale. franceza şi greaca – 57 5. o „limbă-canibal”. olandeza şi norvegiana). că temerile sunt mult exagerate. provenit chiar din rândurile vorbitorilor nativi de limbă engleză. În final se stabileşte gradul de integrare a termenului. iar alte ţări sunt pe cale să le urmeze exemplul. ţări estice. Dicţionarul propriu-zis are 352 pagini. apărut sub îngrijirea lui Manfred Görlach la Editura Oxford University Press în 2001. olandeza – 74 2. spaniola şi bulgara – 54 8. poloneza şi rusa) şi patru limbi neînrudite (albaneza. au avut în vedere anglicismele moderne. Autorii dicţionarului. Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi LIMBA ENGLEZĂ ŞI DICŢIONARELE În ultimul deceniu tot mai mulţi lingvişti şi-au manifestat îngrijorarea faţă de expansiunea necontrolată a limbii engleze. a afirmat că fenomenul va duce inevitabil la o fragmentare a noii lingua franca în dialecte aproape neinteligibile pentru outsider-i. norvegiana – 68 4. patru de origine latină (franceza. între 1500 şi 2000. încearcă să stabilească adevărul. finlandeza – 34 81 . de regulă. comparaţii de ordin regional (Scandinavia. (Zettersten. italiana. au adoptat o atitudine mai ponderată.

albaneza – 29 Dacă în cazul primelor trei limbi prezenţa masivă a anglicismelor este motivată de originea comună. în pofida existenţei unui echivalent perfect în limbile respective. stewardesă (engl. amplificator (engl. cu referire directă la lexicografia engleză. rusă şi bulgară. În capitolul intitulat „Tomorrow’s Dictionaries” / „Dicţionarele zilei de mâine” din cartea Living Words. tematizare 8. aerobics). d. aqualung. Lexicography and the Knowledge Revolution / Cuvinte vii. Întrebarea este: Cât timp va mai dura această absorbţie neselectivă a englezismelor? Pe moment. acestea se pot împărţi în patru categorii: a. aerotank. ahoi (engl. asamblor (engl. chineza. antifreeze). SIDA (engl. after-ski). Afro-look. În condiţiile în care din ce în ce mai multe persoane vor deveni bilingve sau multilingve. engleza. aeroport (engl. anglicisme preluate prin calc lingvistic (11 termeni): film de acţiune (engl.5 miliarde de locuitori iar China 1. cu aer condiţionat (engl. cu sensul de acord). după ski (engl. antidoping. acre). action film). agrement (engl. c. India va avea în jur de 1. Limba. Airedale (terrier). surprinde plasarea în prima jumătate a ierarhiei a limbilor greacă. naţionalizare 6. apartament (engl. lexicografia şi revoluţia cunoaşterii (1999). anglicisme preluate direct. 1997: 49). Potrivit primei categorii. arrangement). avion de linie (engl. art director). termen din tenisul de câmp). acid rock. adventist. semibilingualizare 5. autoreverse). acru (engl. mod de viaţă american (engl. va creşte şi cererea de dicţionare format carte sau electronic. În ceea ce priveşte anglicismele care au pătruns în limba română. air bag. Afro). ace. airport). antibaby pill). ale. American football). maghiară. absenteeism). gimnastică aerobică (engl. până în anul 2050 situaţia se va schimba. autocar. director artistic (engl. cros automobilistic (engl. aranjament (engl. fără modificarea formei şi a sensului (16 termeni): abstract (cu sensul de rezumat). cu modificarea formei (7 termeni): as (engl. all-star. adică o treime din populaţia globului. Language. AIDS).12. fotbal american (engl. chiar dacă de multe ori a făcut-o indirect. anglicisme preluate prin intermediul limbii franceze (17 termeni la litera A): absenteism (engl. vorbesc o formă sau alta de engleză. asdic. ca şi dorinţa de a le perfecţiona. Dar. mai puţin permeabilă decât s-ar crede. air hostess). regionalizare 7. antidamping (engl. agreement. ahoy. amplifier). nu mai puţin de 1. spaniola şi araba. air-conditioned). aftershave.9 miliarde de persoane. quale a multor termeni englezeşti. assembler). airline). audit (engl. absorbitor ( engl. adaptor/ adapter). afro (engl. jumătate din tranzacţiile comerciale se desfăşoară în engleză iar trei sferturi din corespondenţă se redactează în aceeaşi limbă. anglicisme preluate direct. b. globalizare 2. salut marinăresc). adaptor (engl. pilulă antibaby (engl. AIRBUS. 1. autocross). în perioada 1945-1995 limba franceză nu a încetat să-şi exercite influenţa asupra limbii române. American way of life). potrivit unor previziuni ale Consiliului Britanic (Graddol. air mail. O ediţie revăzură şi adăugită a dicţionarului lui Manfred Görlach sigur ar constata schimbări spectaculoase. autostop. localizare 3. absorber). linie aeriană (engl.4. autorevers (engl. all right. antidumping). airconditioning). electronicizare 82 . apartment). Tom McArthur trece în revistă o serie de opt procese la care vor fi supuse dicţionarele. auditing). antigel (engl. Atunci lumea va fi dominată de cinci limbi: hindi-urdu. airliner). adventure (joc pe computer). auditor. deschiderea spre cultura americană din ultimii 15 ani mai ales a ţărilor din estul Europei ducând uneori la preluarea tale. aer-condiţionat (engl. bilingualizare 4.

Globalizarea are în vedere dicţionarele care vor prezenta engleza ca pe o limbă internaţională pentru toate popoarele. 4.) (2001). „plutind pe deasupra unui corpus de cinci milioane de cuvinte astfel încât utilizatorul poate apela la exemple pentru a verifica informaţii privitoare la cuvântul-titlu” (Sinclair. suffix och ord: festskrift till Martin Gellerstam den 15. O dată cu creşterea capacităţii de stocare a calculatoarelor se va impune utilizarea unor noi tehnici de scanare în vederea creării unor corpusuri lingvistice cât mai cuprinzătoare pentru noile tipuri de dicţionare. Cu ajutorul Gyricon-ului ziarele de peste câţiva ani se vor reactualiza constant şi vor putea fi purtate în buzunar iar dicţionarele vor ţine pasul cu vremea prin acumularea periodică de noi informaţii. 8. Localizarea înseamnă că dicţionarele internaţionale vor fi adaptate la specificul unei ţări sau al unui grup de ţări. ABSTRACT Lately. despite the reaction of several circles that see it as another form of imperialism.). Semibilingualizarea este procesul prin care toate cuvintele-titlu vor fi traduse în limba respectivă. “The Floating Dictionary” apud Sture Allén et al. De asemenea. În concluzie. 6. cât şi ghiduri de utilizare a celor două varietăţi ale limbii engleze. o combinaţie de dicţionar englez monolingv şi bilingv. pp. John (2001). unde cuvintele şi sensurile sunt prezentate tematic şi nu în ordine alfabetică. Hârtia electronică refolosibilă. Zettersten. Manfred (ed. sensibile la ultimele inovaţii tehnologice şi la schimbările politice de ordin global. military and cultural power. Un exemplu apropiat poate fi dicţionarul englez-danez publicat de Politiken. due in particular to the USA’s political. London: The British Council. Naţionalizarea arată că ţări mari precum Australia şi Canada au produs deja dicţionare australiene şi respectiv canadiene. Leaving all speculations aside. David (1997). economic.). Oxford: Oxford University Press. Living Words. a fost inventată de Xerox Palo Alto Research Center şi este o foaie de plastic extrem de subţire pe care se poate scrie cu cerneală electronică şi care poate stoca texte sau imagini. numită şi „Gyricon”. the English language has been invading other lingustic spaces. Graddol. Viitorul aparţine cu siguranţă hârtiei electronice. www. Oktober 2001. 83 . Lexicography and the Knowledge Revolution. Research and Practice. Ele vor fi adevăratul barometru al transformărilor şi transferurilor lingvistice. McArthur.org/learning-elt-future. Galler stam.britishcouncil. Bilingualizarea se referă la faptul că dicţionarele importante vor fi traduse în alte limbi. Copenhaga (1999). A Dictionary of European Anglicisms. conţine termeni englezeşti specifici zonei Singapore-Malaezia. 2. 3. În Singapore a apărut deja un astfel de dicţionar – Times-Chambers Essential Dictionary (1997) care. Tom (1999). Language. dictionaries are the only instruments that can provide the true image of the situation at one time or another. Electronicizarea include toate tipurile de instrumente electronice necesare elaborării şi prezentării dicţionarelor. pp. Vorba lui Mark Twain. (ed. Sinclair. pe lângă lexicul britanic şi american. Arne (2007). 2001: 407). Göteborg: University of Göteborg. după ce a aflat că îi apăruse necrologul în New York Journal: „Ştirea despre moartea mea este mult exagerată”. 5. The most important thing is for them to be constantly diversified and improved. Tematizarea are în vedere formate precum Roget’s Thesaurus (dicţionar de sinonime şi antonime). 393–419. precum Asia de Sud sau de Est. viitorul ne rezervă dicţionare atât în formatul lor clasic. Amsterdam / Philadelphia: John Benjamins Publishing Company. care se reactualizează aproape singur. s-a realizat şi un „dicţionar plutitor” – Collins Cobuild CD-ROM (2003). cât şi în multiple versiuni electronice. Regionalizarea se referă la apariţia unor dicţionare pentru zone mari. „Glimpses of the future of English-based lexicography” apud Henrick Gottlieb şi Jens Erick Mogensen (ed. Începutul a fost făcut deja de către Universitatea din Birmingham cu o bancă de date a limbii engleze ce conţine mai bine de 500 milioane de cuvinte. dovedind că o bună parte din limbile Pământului sunt încă departe de extincţie. BIBLIOGRAFIE Görlach. The Future of English. 7. Exeter: Exeter University Press. care poate fi folosit nu numai în traduceri (din engleză în daneză) ci şi în elaborarea unui text în limba engleză. Dictionary Visions.pdf. 299-318.1.

Relaţiile sinonimice se stabilesc între sensurile a doi sau mai mulţi termeni pentru o perioadă delimitată de timp. Dubletul este remarcabil prin cumulul de relaţii semantice: datorită originii unice. sinonimia lexicală este relaţia semantică stabilită între cuvinte identice sau apropiate ca sens şi care exprimă aceeaşi noţiune într-o situaţie concretă de comunicare. posibil şi voluntar. II. definirea. s. prin împrumut.2. Spre exemplu. media) şi miez. diatopic. eveniment. relaţia în sine rămânând pasibilă de o nouă reactualizare. O relaţie sinonimică este reală şi funcţională atât cât este posibilă substituirea termenilor fără alterarea sensului contextului. (< lat.f. diastratic şi diafazic. fr. factum) şi faptă. sintopic. lucru. al căror sens comun este „mijloc (al zilei sau al nopţii)”: „miezul zilei” înseamnă „ziua la miaza mare”. (< lat. între cuvinte moştenite şi împrumutate. Din seria sinonimelor moştenite şi împrumutate din acelaşi etimon. vom lua în considerare numai relaţiile semantice realizate la nivelul vocabularului. condiţiile de realizare şi de actualizare. deci sunt sinonime. (< lat. între cuvinte împrumutate. pe de altă parte. (din lat. pl. relaţia cu referentul. altarium) şi oltar. (< lat. vesica). medium). Relaţiile semantice.n. au forme identice de plural. Dintre cuvintele între care au existat sau există încă relaţii de sinonimie. vom pune accentul pe componenta etimologică a relaţiilor semantice şi. s. au fost studiate şi prezentate detaliat omonimia şi paronimia. la origine. (< lat. sunt cvasiidentice ca formă. fapt. cu particulară atenţie asupra tipurilor. deci sunt şi paronime. coagulum). indirect sau îndepărtat. au fost discutate detaliat în lingvistica românească mai ales din punct de vedere sincronic şi structural. într-un anumit context spaţial. un etimon unic. În comunicarea de faţă. act. pe de o parte. s. (din lat. (< lat.n. cheag. sinonimia este. s. Dacă are loc o schimbare de substanţă la nivelul sensului pe baza căruia se realizează un raport de sinonimie. oltarь).m. cunună. *clagum) şi coagul. s.Cristian MOROIANU. spaţial şi stilistico-funcţional.n. prin analiza componenţială. realitate”. (din slavon. Universitatea din Bucureşti VALORIFICAREA LEXICOLOGICĂ ŞI LEXICOGRAFICĂ A RELAŢIILOR SEMANTICE I. II. menţionăm câteva cunoscute exemple: altar.1. creare. s. olъtarь. coagulum. s. real şi natural şi. deci sunt şi omonime parţiale. relaţia cu polisemia şi cu alte fenomene conexe. un raport pasiv.n. II. cuvintele considerate până atunci sinonime îşi pot pierde total această calitate sau o transferă la un nivel secundar. în mod particular sinonimia şi antonimia.f. asupra surselor şi asupra relaţiei cu normele limbii literare [1]. sinonimia lexicală este reprezentată de identitatea referenţială probată prin substituţie la nivel sincronic. din această perspectivă. În sens restrâns şi ideal. s. Privită astfel. fapt care a facilitat. urmărindu-se. ves/s/ica) şi vezică. între cuvinte calchiate sau în interiorul seriilor mixte. având următoarele sensuri comune: „acţiune. Sinonimele etimologice se stabilesc între cuvinte moştenite. lui factum) sunt sinonime etimologice parţiale. Ca orice fenomen lingvistic dinamic. facta. 84 . De asemenea. suplimentar. componentele au aceleaşi sensuri. operă. un grad mai mare de complexitate au: a) cele provenite din surse externe care presupun. întâmplare. principalele tipuri. din aceeaşi familie etimologică.3.f. un raport activ. inclusiv atunci când sunt neglijate eventuale diferenţe de ordin cronologic. În sens larg. pe valorificarea lexicografică a acestora. s. II. între cuvinte împrumutate şi calchiate. efectele stilistice etc. sinstratic şi sinfazic. (< lat. în vorbirea unuia sau mai multor indivizi.f. De aceea. suprapunerea lor semantică. sinonimia poate să fie urmărită şi diacronic [2].n. şi b) cele care provin. contextuală şi stilistică. băşică. Un alt exemplu este al sinonimelor parţiale miază. facere. s. în sfârşit.

lat. prezident şi preşedinte. pal şi palid. paronimice. conştiinţa identităţii originare se atenuează (uneori până la dispariţie). serenitate şi seninătate. resentiment şi resimţământ. II. pelerin şi peregrin. drept. cel de-al doilea fiind considerat “învechit”. la nivelul limbii actuale. -ă. au pătruns şi au circulat în aproximativ aceeaşi perioadă. dragoman şi tergiman. cireadă şi ciurdă. mediator şi mijlocitor. adj. s. Provenienţa din două sau mai multe surse directe foarte asemănătoare ca formă şi. Sinonimele obţinute prin împrumut şi prin calc lexical de structură morfematică sunt reprezentative începând cu sfârşitul secolului al XVIII-lea. resigna şi resemna. korona).f. şi paronime etimologice. pe atât de diverse ca tipologie. la un moment dat. prëmonda. în acelaşi timp. destructor şi distrugător. κορώνη. pol. mesă şi misă. sentiment şi simţământ. leal şi loial.). îmbogăţire semantică a unuia dintre termeni. porfiră şi purpură. Un caz particular priveşte dubletul învechit şi regional prebendă. magh. adj. în măsura posibilului. celest şi ceresc. simultaneitatea unei relaţii de sinonimie şi omonimie în cazul de mai sus pare a fi imposibilă din raţiuni ce nu necesită. cvasiidentitatea formală motivată originar produce accidental apropieri semantice care transformă paronimele în sinonime etimologice. Chiar dacă. acelaşi etimon indirect. korona. înjura şi injuria. În condiţiile unei circulaţii relativ egale şi dacă identitatea lor semantică se menţine. 85 . rezidenţă şi reşedinţă. limba literară a optat – mai mult sau mai puţin justificabil . unele dintre sinonimele citate sunt. pe cale cultă) au făcut ca dubletele citate să circule ca sinonime şi ca paronime (altar şi oltar. jargon şi gerg.s. Formele respective au pătruns şi au circulat iniţial ca nişte cuvinte de sine stătătoare.f.f. de asemenea. Modalităţile diferite de pătrundere şi de evoluţie în limbă (moştenirea şi evoluţia pe cale orală şi populară. directus. (din fr. κορώνα. prémonda. s. Am selectat spre discuţie acele sinonime care să fie. II. dar nu şi ca omonime. consentiment şi consimţământ. de îmbogăţire şi de modernizare a lexicului literar românesc după model latin şi romanic. Astfel. recoltă. directus) etc. merinde. -ă. trubadur şi truver etc. putred şi putrid etc. (< lat. cu absolut acelaşi sens.. sunt pe cât de numeroase. improprii – prin preluarea de către cel de-al doilea a sensului primului component. După cum se poate vedea. mai ales unui canonic” (din lat. păgân şi pogan. prostituată şi prostitută. plasarea fiecăruia într-un spaţiu sau într-un stil particular etc. ngr. presentiment şi presimţământ. cristal şi cleştar.6. fapt firesc în condiţiile unor etimoane directe diferite. s. consuetudine şi cutumă. fapt care determină “revenirea” la statutul de unităţi lexicale distincte.). totale: blasfem şi blasfemie. triangular şi triunghiular etc. “venitul fix acordat unui preot catolic. aşadar ca nişte sinonime şi paronime etimologice. catran şi gudron. care au devenit sinonime – e adevărat. cealaltă fiind considerată variantă secundară. spre exemplu.4. mai vechi sau neologic. praebenda).f. II. extinctor şi stingător. unele dintre ele. erau atestate lexicografic şi circulau în limba literară perechi sinonimice şi. direct. devoala şi dezvălui. respectiv împrumutul. it. corona) şi coroană. jurnal şi ziar.5. corona. “retribuţie în alimente dată lucrătorilor agricoli. (< lat. satan şi şeitan. aşadar privesc epoca de reconfigurare structurală. corona. De altfel. signal şi semnal. în mod particular. lat. O problemă importantă în privinţa sinonimelor etimologice cu origine multiplă este delimitarea lor de variantele etimologice. unic. posibilitatea adaptării diferite a unui singur etimon extern fac posibilă circulaţia unor unităţi (relativ) apropiate din punct de vedere formal şi semantic. (din lat. ca şi gint şi gintă. în completarea sensului comun. cu origini imediate diferite şi cu acelaşi sens. Dacă însă intervin argumente suplimentare de diferenţiere (includere în limbaje diferite. cf. Astfel. până când primul a devenit termenul dominant şi.pentru una dintre formele paronimice. explicaţii. de tipul: angular şi unghiular. -a) şi direct. (Prin apropiere de prebendă) venitul unui catolic” (din magh. nu este o concurenţă reală între jargon şi gerg. cele două cuvinte. praebenda) şi premândă. Sinonimele rezultate prin împrumutul din câte una sau mai multe surse directe care presupun. la origine.

intern şi intestin. dilatant şi dilatator. azvârli. < niţică + niţeluş. indiferentism şi indiferenţă.în care cel de-al doilea cuvânt reprezintă traducerea sau adaptarea etimonului cu ajutorul sau după modelul echivalentelor moştenite. notoric şi notoriu. narcotism şi narcoză. < ciot + buturugă. împopoţona. onorar şi onorific. fantast şi fantastic.f. vagabond şi vagant. demoazelă şi madmoazelă. Acesta poate avea şansa de a se impune alături de primele două sau să rămână o creaţie internă efemeră. pudicitate. de regulă mai expresivă. Sunt situaţii în care.f. odorant. persan şi persic. transvers şi transversal. lascivie şi lascivitate. monosilab şi unisilab.n. Astfel.m. tubular şi tubulos. otomanlâu. exploziv şi explozibil. trompet şi trompetist. medial şi median. obstetric şi obstetrical. stupefacţie şi stupoare. diurn şi diurnal. în care cel de-al doilea cuvânt reprezintă traducerea etimonului prin intermediul unor componente morfematice sinonimice cu alte origini decât cele din structura etimonului. irealizabil şi nerealizabil. sangvin şi sangvinic. ciuturugă. < înfuriat + furios. vb. < otoman + osmanlâu. avansa şi înainta. vb.f. repartira şi repartiza. lornietă şi lornion. disjunct şi disjunctiv. soporativ şi soporific. debitorie. expectant şi expectativ. edifia şi edifica. servitudine şi servitute. semit şi semitic. nocturn şi nocturnal. < împopoţa + împopona. exponent şi expozant. adjunct şi adjutant. interpelant şi interpelator. odorifer şi odoriferant. depila şi epila. s. din aceeaşi familie etimologică. < nătâng + tânt. < claie + căpiţă. eventual alături de un împrumut. fiziolog şi fiziologist. excitator şi excitant. marin şi maritim. ardoare şi ardenţă. expansibil şi expansiv. cu o formă hibridă.. consacra şi consfinţi. < debit + datorie. în unele cazuri. uzaj şi uzanţă. pudiciţie şi pudoare.f. paralizie şi paralizaţie. locandar şi locandier. dogmatic şi dogmatist. pestifer şi pestilenţial. perversitate şi perversiune. care are ca rezultat crearea unui al treilea. < castron + oală. subteran şi subpământean. adv. s. cucuviţă. locandist. Unul dintre procedeele interne de obţinere a sinonimelor este contaminaţia între două cuvinte cu acelaşi sens. contaminaţia sinonimică reprezintă suprapunerea involuntară în mintea vorbitorilor a două sinonime. sudorifer şi sudorific. adj. onomastică şi onomatologie. Sinonimele care provin. pauperism şi paupertate. aparţinând aceleiaşi limbi sau unor limbi diferite. supraveghea şi surveghea etc. pediculat şi pedunculat. inoportun şi neoportun. eficacitate şi eficienţă. s. s. II. serată şi soarea. demoniac şi demonic. epicureu şi epicurian. < ivăr + zăvor. diplomatic şi diplomat. solvabilitate şi solvenţă. tolerantism şi toleranţă. descendent şi coborâtor. s. < sumete + sufleca. < arunca + zvârli. inuman şi neomenos. s. oponent şi opozant. declamativ şi declamator. < fleandură + zdreanţă. ductibil şi ductil.8. regulateţe şi regularitate. justificativ şi justificator. precursor şi premergător. locomotiv şi locomotor. progres şi propăşire. erau în variaţie liberă dublete sinonimice ca : afirma şi întări. provizoric şi provizoriu. maxim şi maximal. de asemenea. miopie şi miopism. mahomedanism şi mahometism. suprapune şi superpune. vaporos şi aburos etc. prepara şi pregăti. nătânt. adj. diluvial şi diluvian. vaporaţie şi vaporizaţie. asentiment şi consentiment. egala şi egaliza.f. entuziast şi entuziastic. zoolog şi zoologist etc. distinct şi distinctiv. parloar şi vorbitor.f. mobilă şi mobilier. infinit şi nemărginit. pedanterie şi pedantism. educativ şi educator. nătăfleţ. clăpiţă. vascular şi vasculos. sumeca. feudalitate şi feudalism. edematic şi edematos. întrevedea şi întrezări. amenda şi emenda. < sumete + 86 . independenţă şi neatârnare. minim şi minimal. necromancian şi necromant. [3] II. influenţa şi înrâuri. ambele. ecleziast şi ecleziastic. prin împrumut. dramatist şi dramaturg. colabora şi conlucra. dejecţie şi ejecţie. venerian şi veneric. elipsoid şi elipsoidal. < cucuvea + bufniţă.7. s. echitate şi egalitate. erotoman şi erotomaniac. adj. ivor. niţicuş. medical şi medicinal. voma şi vomita. În aceeaşi perioadă. mineralog şi mineralogist. feudatar şi feudal. epidermic şi epidermoidal. interlocutor şi conlocutor. european şi europeu. dimorfie şi dimorfism. rectificativ şi rectificator. fizionom şi fizionomist. extrem de numeroase şi au intrat în limbă în aceeaşi perioadă de modernizare şi de restructurare latino-romanică: abnega şi denega. s. < nătărău + fleţ. Realizată preponderent la nivel popular. provocant şi provocator. mai circulă în concurenţă două sinonime obţinute. cefalee şi cefalalgie. pensionar şi pensionist. prin calc de structură: confunda şi contopi. contestant şi contestatar. orfan şi orfelin. sunt. nobilitate şi nobleţe. coabita şi conlocui. vaccinal şi vaccinic. circulau sau. plebeian şi plebeu. senzualism şi senzualitate. detergent şi detersiv. sumeteca. legislativ şi legislator. medicamentos şi medicinal. tombal şi mormântal. misticism şi misticitate. consulent şi consultant. fleanţă. s. directiv şi direcţional. elefantic şi elefantin.f. servilism şi servilitate. distructiv şi distructor. pedantesc şi pedant. castroală. înfurios. vb.

antonimia lexicală se caracterizează prin constanţă şi prin simetria la nivelul sistemului limbii. prostălău şi prostolan. regresiv din turturică) şi turturel. idioţi şi idiotiza. s-a format de la îmboldi. fanfaronadă şi gasconadă etc. id. rândunic.). s.m. Interesante sunt şi modelele derivative în –(i)a/-iza. străin şi străinar. antibioză şi simbioză. zgâlţâna. Raportându-ne la împrumuturile antonimice neologice. s. abiotic şi biotic. sintopic.n. neologic şi neologistic. vb. ostropel şi ostropior.). < zăpăcit + năuc. semnalăm pe găina. rezultat al atracţiei realizate succesiv între componentele relaţiei: De asemenea. de regulă. exactiteţe şi exactitate. substantiviza şi substantifica etc... Vezi şi perechi de sinonime derivative alcătuite dintr-un împrumut şi un derivat progresiv de la baza derivativă a împrumutului. întâlnită. De regulă. regresiv din rândunică) şi rândunel. s. nevăstuică şi nevăstoaică.. lacedemonian şi lacedemonez. caracter analizabil: total (vezi acauzal şi cauzal. opacia şi opaciza semnala. vb.). imbold. turturic.sumeca. etanşa şi etanşeiza.. echivalentă. şi la nivelul limbii române. anaerob şi aerob.. care facilitează crearea de sinonime prin raportare la cuvinte deja existente: spre exemplu.1. III. id. prin analogie cu impuls. < zdrobi + dumica. [5]. sub influenţa perechii sinonimice ramură/rămurea. vb. au dat naştere la dublete şi triplete verbale sinonimice de tipul adjectiva şi adjectiviza. -ifia/-ifica. atrage şi distrage. [4]. şi semnaliza. Sinonimele merită a fi privite inclusiv prin prisma caracterului lor simetric din punct de vedere formal (vezi asimetrie şi disimetrie. Necesitatea de simetrie şi de completare a “lacunelor” sistemului este evidenţiată şi prin intervenţia analogiei. zăbăuc. antonimele neologice au.m. după savonieră. savonieră. cel puţin la nivelul limbii române. savon. declanşor şi declanşator. pedichiur şi pedichiurist). şi în limba/limbile de origine. prin substituţie din turturea şi din turturică). id. 87 .m. cuban şi cubanez. rafinor şi rafinator.). salaria şi salariza. s. accesibil şi inaccesibil. progresiv din găinaţ). acultural şi cultural.f. sinstratic şi sinfazic. vb. şi la nivel cult: ajutori şi ajutora. supieră etc. sunt opuse. după fructieră. s. contraproductiv şi productiv etc. arhaitate şi arhaicitate. buimac şi buimatic. adăugarea unui sufix la o bază pentru obţinerea unui sinonim are caracter tautologic şi se întâlneşte mai ales în argou (vezi amărât şi amărăştean. brotac şi brotan. crengurea. evaluate sincronic. Dintre exemplele care probează varietatea internă a sinonimelor derivative. chiloţel şi chiloţaş.f. străinez etc. băieţel şi băieţaş. anticlinal şi sinclinal. s. (der. constatăm că cele mai multe dintre ele au o structură formală. şi la nivel popular.) [6]. adinamic şi dinamic.9.. < văita + căina. < zgâlţâi + hâţâna etc.f. substantiva. (der. prin substituţie din rândunea şi din rândunică). subaprecia şi supraaprecia.m. respectiv compus (vezi abil şi inabil. „a se găinăţa” (der. relaţia de opoziţie se poate stabili: a) între un termen radical şi unul prefixat. III. s-a format de la fr. la rândul ei împrumutată (concreteţe şi concretitudine.). cel mai interesant rămâne substituţia de sufixe. (der. atac şi contraatac. Discutate.). scrumieră. (der. descrescendo şi diminuendo.. deopotrivă. transportor şi transportator etc. zdrumica. În interiorul unei perechi antonimice homolexe.2. Dintre procedeele derivative. II. care. de la săpun. „bărbătuş al rândunicii” (der. s. în unele situaţii. etanşa şi etanşeiza. b) între doi termeni analizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi antebelic şi postbelic. iar săpunieră. adj. renascentist şi renascentin etc. s-a format de la creangă. vb. asimila şi disimila etc. prieten şi pr/i/etenar. agrea şi dezagrea. Relaţie semantică stabilită între cuvinte ale căror sensuri. regresiv din găinaţ) şi găinăţa. antifascist şi profascist. hăbăuc. ambiguiza şi dezambiguiza. în tandem sau în opoziţie cu sinonimele. văina. s. antonimele nu sunt cu nimic mai puţin interesante. supraponderal şi subponderal etc. tăntălău şi tăntălache etc.) sau parţial (vezi adipsie şi polidipsie. afebril şi febril etc. profilactic şi profilactiv. anurie şi poliurie. dar şi în limbajul standard (colocvial şi colocvialic. III. jupân şi jupânar.

real vs. alopat şi homeopat. simpatiza şi antipatiza. major şi minor.şi frigori-. -ă. progres vs. simpatie şi antipatie. 88 . infim şi suprem. impudoare şi impudenţă. belicos vs. în funcţie de componenta morfematică avută în vedere. acredita şi discredita. simpatizare şi antipatizare. primitivitate şi primitivism.c) între doi termeni neanalizabili derivaţi cu prefixe opuse ca sens (vezi confirma şi infirma. simplitate vs. În foarte multe cazuri. irelevant vs. edificativ şi edificator. concreteţe. recto şi verso etc. în ciuda caracterului „paradoxal” al situaţiei. sincronicitate şi diacronicitate. pudoare vs. lentitudine şi lentoare. sufixal şi prefixal. plebeu şi plebeian. agorafobie şi claustrofilie. temperanţă şi intemperanţă. acţiune şi activitate. III. se poate observa caracterul sistematic al creării perechilor antonimice în jurul aceleiaşi baze lexicale şi rolul acestei relaţii semantice în organizarea vocabularului: moral vs. benefic şi malefic. impudent şi impudic. civilizaţie vs. concav şi convex. sufixoid şi prefixoid. III. amoral şi imoral. defula şi refula. pasivitate vs. dezobedient şi inobedient. sufixoidal şi prefixoidal. meliorativ şi peiorativ.). comprimabil vs. centrifug şi centripet etc. lui gerontofilie i se opun gerontofobie şi pedofilie etc. juvenilia şi senilia. Astfel. confirma şi infirma. obedient vs. după antonimia dintre prefixoidele calori. ofensivă vs. dificil şi facil. expandabil şi expansibil. regres şi regresiune. insensibilitate vs. benign şi malign. confluent şi difluent. logică vs. pe de o parte. exactitate şi exactitudine. d) între doi termeni compuşi cu afixoide antonimice (vezi agorafob şi claustrofob. sensibilitate şi insensibilitate. un termen neologic are două sau mai multe antonime derivate. tempestiv şi intempestiv etc. sufix şi prefix. după antonimia dintre sufixoidele -fer şi -fug şi. sensibil şi insensibil. de la aceeaşi bază. -ă. compus savant analizabil. introvertit şi extravertit). sensibilizat şi insensibilizat. epilog şi prolog. III. Există şi cazuri particulare când unui cuvânt. tranzient şi tranzitoriu. concordanţă şi discordanţă.). alohton şi autohton. îi corespund două antonime. fast şi fastuozitate. explicit şi implicit. pacifist şi pacific. abstractizant vs. în cazul compuselor din două afixoide. contraofensivă şi defensivă. ilogicitate şi ilogism. confient şi difident. Rădăcina sau radicalul comun este important de semnalat atunci când poate constitui un punct de reper pentru înţelegerea corectă a relaţiei de antonimie (a se vedea dubletele antonimice „tradiţionale” absent şi prezent. caloric şi calorific. deferent şi indiferent. cacofonie – eufonie etc. diurn şi nocturn. inconformism şi nonconformism. disuasiune şi persuasiune. misoginie şi misoginism. maxim şi minim. iluzoric şi iluzoriu. la origine. prin raportare la primul morfem din structura termenilor aflaţi în opoziţie (vezi agorafobie – claustrofobie. între care se stabilesc relaţii de sinonimie: abstract vs. antipatie şi simpatie. -ă i se opune. sincronie şi diacronie. lui calorifer. patrician vs. autocratic şi democratic. divergenţă şi convergenţă. amoralitate şi imoralitate. antonimele pot suferi chiar fenomenul confuziei şi substituţiei paronimice (vezi defula şi refula). Ca şi în cazul sinonimiei. modernitate vs. liliputan vs. iuventute şi senectute. concretizant şi concretizator. Uneori. în egală măsură. sincronic şi diacronic. concret. simpatic şi antipatic. antum şi postum. rapiditate vs. calorifug. limpid şi turbid. defensiv şi inofensiv. sensibiliza şi insensibiliza. ofensiv vs. amoralism şi imoralism. pe de altă parte.) sau prin raportare la ultimul morfem (vezi anglofil – anglofob). calorific şi frigorific. frigorific vs. concordie şi discordie. sensibilizare şi insensibilizare. sincronizare şi desincronizare. flux şi reflux. lui claustrofobie i se opun. sincronizat şi desincronizat. misandrie vs. temperant şi intemperant. ariergardă şi avangardă. tradiţie şi tradiţionalism. moralism vs. concretitate şi concretitudine. sentimentalitate şi sentimentalism. superficialitate vs. matinal şi seral. pudic vs. gigantic şi gigantesc. infra şi supra. sezonal şi sezonier. frigorifer. eventual prostdispune) etc. junior şi senior. conformism vs. sincroniza şi desincroniza. permanent vs.3. Antonimia se poate stabili. inferior şi superior. inexactitate vs. majuscul şi minuscul.5. moralitate vs. e) între un termen compus şi unul “derivat” (vezi binedispune şi indispune.4. simpatizat şi antipatizat. optimism şi pesimism. alocentrism şi egocentrism. occident şi orient.

desfrăţi şi [în]frăţi. caro şi carou. supraiacent şi suprateran s-au format după modelul antonimelor subconştient. tricot şi tricou etc. “Paronimia este relaţia variabilă. de cele mai multe ori accidentale. În unele cazuri. lingură şi lingulă. vorbitorii au început să le folosească la nivele stilistice diferite şi în contexte particulare.7.2. prin analogie cu antonimul împrumutat infinitate.şi mini-. variaţii formale şi semantice ale aceluiaşi împrumut.. cum româna suportă cu greu. despacheta şi [îm]pacheta etc. simpla prezenţă a unuia (împrumut sau creaţie internă) presupune. după modelul analogic împrumutat intern/interna. paronimia nu reprezintă o modalitate de organizare a vocabularului. acmee şi acnee. după modelul moştenit din latină (vezi descătuşa şi [în]cătuşa. glosă şi glotă. mega. finitate este format din finit. din unul împrumutat şi din altul calchiat sau adaptat. rever şi revers. în cuvinte de sine stătătoare. În ceea ce priveşte compusele cu maxi.. vom da câteva exemple de paronime care nu sunt şi sinonime: frupt şi fruct. implicit. Provenienţa a două sau mai multe cuvinte din acelaşi etimon (intern sau extern. împrumutarea şi/sau crearea celuilalt. Dubletele etimologice paronimice sunt alcătuite din ambele componente moştenite. în sfârşit. În plus. în mod fatal. tradiţionalism vs. deschinga şi [în]chinga. festă şi fiestă. pot fi confundate” [8]. Pentru că situaţia paronimelor etimologice din toate categoriile menţionate am prezentat-o. Prefixul în. mergând de la diferenţă până la echivalenţă totală sau parţială. alături de extravertit. tirs şi tors etc. din unul moştenit şi altul împrumutat. [7] III. la crearea antonimelor. trening şi trening. desfunda şi [în]funda. doar rezultate ale adaptării etimonului sau etimoanelor externe. maslă şi maslu. treptat. pentru echilibrarea sistemului etc. sudic este format după modelul corespondentului său nordic. externe sau mixte) reprezintă o sursă importantă de obţinere a paronimelor. IV.este înlocuit cu des.6. mădular şi medular.). descuviinţa şi [în]cuviinţa. desfiinţa şi [în]fiinţa. prin atracţie. modernitate şi modernism etc. iar importanţa componentei sale semantice este relativă.1.şi micro-. bucăţoi este derivat de la bucăţică etc. paronimia îşi defineşte poziţia nu atât prin caracteristicile sale.şi mini-. în diacronie. hiper. conştienţă şi conştiinţă.minuţie şi minuţiozitate. Aici se încadrează exemple ca 89 . barcă şi barjă. verbul externa este derivat de la extern. Comparativ cu sinonimia şi cu antonimia. simultan. de cele mai multe ori.în mod regulat. Astfel. care au transmis procedeul în principalele limbi de cultură şi civilizaţie. deshăimura şi [în]hăimura. descrucişa şi [în]crucişa. Paronimele etimologice sunt grupurile de două sau mai multe cuvinte ale căror cvasiidentitate formală şi corespondenţă semantică se explică. ciment şi cement. prin originea comună. augmentativul băieţoi îşi explică forma fonetică prin raportare la diminutivele băieţel şi băieţică. IV. iniţial. varianta extrovertit s-a creat şi a devenit literară.şi nano-. între sensurile a două sau mai multe cuvinte care au o formă cvasiidentică şi care. extinde şi-a configurat forma după modelul antonimic întinde. deshăma şi [în]hăma. confuziile paronimice sunt explicabile prin oscilaţiile de încadrare morfologică a unui etimon extern. din ambele componente moştenite şi. unor „îndreptăţite” confuzii paronimice. rigoare şi rigurozitate. mega. bolero şi bolerou. supuse uneori. Aşa cum s-a întâmplat în limbile vechi (greacă şi latină). profunzime şi profunditate. boltă şi voltă. sub influenţa antonimului introvertit. supraconştient. prin diverse modalităţi (interne. subiacent şi subteran etc. descreţi şi [în]creţi. transformându-le. III. IV. descâlci şi [în]câlci. lacună şi lagună. roletă şi ruletă. cât mai ales prin efectele resimţite la nivelul lexicului. vârtute şi virtute etc. foarte numeroase în limba contemporană. Ultimele reprezentau. maculat îşi explică existenţa prin influenţa împrumutului imaculat. odată cu sinonimele etimologice. direct sau indirect). Derivarea prin substituţie de afixe contribuie şi ea. din această cauză. crearea unei relaţii antonimice reprezintă o “necesitate” a limbii care se realizează prin atracţie: în română.

stupéfiant1. (din fr. magasin) şi magazin2. primar1.f. tehnic.n. V. -a) şi fluid.f. diurne. falsum. De asemenea. (din fr. s.m. s. -a) şi fals. s. „sferă. în egală măsură.m.1. s. /dent/ incisive). ghiduri. -e. stimuli şi stimul2.. în egală măsură. s. buton1. butoni şi buton2. it. (din fr. colţuri. adj. marchiză1 şi marchiză2. s.).) şi cristalin. quotidianus). s. s. (din fr.. fapt1. adj. lat.) şi acustică. -a. adj. cristal1. (din fr.f. coturi şi cot3. -e. « publicaţie periodică » (din fr. -ă. fr. zmeie etc. carte1 şi carte2. s. accesuri.f. banc. éthique1. germ. lat. s. s. fals. cornuri şi corn3.) şi stupefiant. cristale şi cristal2. cot2. butonuri. technicus. complexe şi complex2. central. fluidus. în consecinţă. stimul1. şi paronime etimologice. omonimia lexicală este relaţia stabilită între cuvinte care prezintă identitate formală (fonetică şi grafică) totală sau parţială şi sensuri mai mult sau mai puţin diferite. fluide2. Bank. complexuri. -ă.. fluidus). colţi şi colţ2. calculi şi calcul2. s. quotidien. bulle.f. bulla) şi bulă2. central. s. cristallin2. fr.f.m. bulla). (din fr. curs1 şi curs2. corn2. (din fr. “instituţie financiară” (din it. lat. -ă. boxer /shorts/. adj. sensuri mai mult sau mai puţin apropiate. accese şi acces2.. diurnus. lat centralis. adj.f. folicul şi foliculă. glob” (din fr.. (din lat. adj.). (din lat. “piesă de mobilier” (din fr. bóxer1. quotidianus. -e. grup şi grupă.. sunt argumente în favoarea relaţiei de omonimie la nivelul limbii-ţintă: bancă1. coarne. creier1. fluide1. « întreprindere comercială » (din fr. număr. s. Este cazul dubletelor omonimice parţiale de tipul: incisiv. germ. s.. s. -ive) şi alternativă. zmei şi zmeu2. s. centrale).n. omonimele provenite. materialis). s. lat. Din perspectivă lexicografică. în schimb. adj. (din fr.auricul şi auriculă. cristallin1. -e. s. diurn. creieri şi creier2.. -enne. material. coţi. τεχνικός. alternatif. acoustique2. fapte şi fapt2. -ă. -a) şi etică. germ. magazin1. lat. s. (din fr. “rasă de câine” (din germ. considerăm omonime totale cuvintele moştenite şi împrumutate din acelaşi etimon. pe bună dreptate. etimologia directă diferită.m. etic. (din fr. ochi1. Dacă omonimele provenite accidental sau derivativ din etimoane diferite nu pun probleme particulare. adj.f. banca. lat.n. cotidian. s. matériel1. -ă. -ă. adj. pe cale internă sau externă. fr. boule. calcule. ghid1. coate. adj. -ă. adj. falso.n.m. şi etimologia multiplă. (din fr. fluid.f. -elle. cea mai dificilă şi mai nuanţată dintre relaţiile semantice. stimuluri. matériel2. complex1. incisif. acces1. ethicus. -κή) şi tehnică. -ă şi primar2.n. al etimoanelor directe diferite şi al diferenţelor cronologice seculare: arie1 şi arie2. acoustique1. s. (din fr. cocoşi şi cocoş2.m. creiere. it. (din lat.f.m.f. -a. VI. adj. 90 . este necesară. fascicul şi fasciculă. boxers) şi bóxer2. fapt care contribuie la considerarea lor similară în română: cataractă1 şi cataractă2. stupefiant. Technik) etc.m. adj. -ă. cristalin. banca) şi bancă2. it. morgă1 şi morgă2 etc.3. adj. tratarea corectă a omonimelor etimologice parţiale care sunt. alternativ.. tort1 şi tort2 etc. (din fr. fapturi. lat. “chiloţi bărbăteşti” (din engl. lat.f. -ă. /journal/quotidien. (din lat. (din fr. ethica). /par/alternative). materialis. cabriolet şi cabrioletă.n. cf. cocoş1. adj. s. -e. falso. -ă. (din fr. s. bulă1. (din fr. cu argumentul modalităţilor diferite de pătrundere în limbă.. V. -a) şi cotidian. mai apropiat sau mai îndepărtat. s. lat. (din fr. În privinţa împrumuturilor. s. Boxer). acustic. (din fr. pentru evitarea eventualelor confuzii este necesară verificarea statutului de omonime al etimoanelor externe. gr.n. germ. -a) şi diurnă. magasine) etc. V. ax şi axă. falsus.) etc. pendul şi pendulă etc..). cristaluri. (din fr. „băşică de aer sau de alt gaz” (din fr.) şi material. caz şi determinare) este suficientă pentru a avea certitudinea relaţiei de omonimie parţială între cuvintele vechi. adj. cocoaşe. -ă. adj. (din fr. -ă. cot1. ca şi între cele împrumutate: corn1. technisch. lexicografia. ochiuri etc. -ive) şi incisiv. -ă. ghizi şi ghid2. adj. cf. zmeu1. diurna). s. technique1. s.n. s. zentral) şi centrală.f. în egală măsură paronimică şi/sau omonimică. /toxique/ stupéfiant2.m. corni. adj. În al doilea rând. colţ1. credem că specializarea semantică a diferitelor variante morfologice (de gen. calcul1. ochi şi ochi2. din acelaşi etimon. germ. de regulă de tip paronimic. -ă. banque). O atenţie particulară trebuie acordată omonimelor rezultate din împrumutarea etimoanelor care fac parte din aceeaşi familie lexico-etimologică şi care au. în primul rând. adj. V. materiell. éthique2. technique2. s.2. lat. adj. (din fr. pun în faţa cercetătorului lingvist întrebări care privesc lexicologia (etimologia şi semantica) şi. moştenite. În primul rând. fugă1 şi fugă2. Considerată. (din lat.

Angela şi Forăscu. “Limba română – aspecte sincronice şi diacronice”. Sistemul antonimelor în limba latină şi reflexele sale în limbile romanice. această opţiune este corectă în cazul omonimelor cu etimologie multiplă. Gabriela Pană Dindelegan. Indicarea relaţiei cvasigenerale de sinonimie dintre derivatele abstracte în -re şi corespondentele substantivale provenite din supin ar fi de folos pentru înţelegerea mai clară a relaţiei dintre derivare şi conversiune. Bârlea. NOTE [1] Indicăm aici câteva dintre contribuţiile (relativ) recente despre relaţiile semantice: Ciocârlie. cap. ar avea cel puţin două scopuri: respectarea unor criterii minimale ale etimologiei ştiinţifice şi conştientizarea relaţiilor care au loc în permanenţă la nivelul vocabularului şi care contribuie. Petre Gheorghe (1999). precizarea modelului extern pentru cuvântul nou creat prin calc. şi prin calc lexico-gramatical. Sinonimia etimologică. realizarea unui dicţionar ideal. etimologia în întreaga ei complexitate. spre exemplu. Narcisa (2007). Bucureşti: Editura Humanitas (Narcisa Forăscu. adjectivele şi substantivele împrumutate din părţi de vorbire corespunzătoare aparţinând aceleiaşi familii lexicale existente în limba de origine trebuie să aibă intrări diferite. Sinonime etimologice. a dubletului etimologic împrumutat ar fi utilă. Contraria latina – contraria romanica. Omonimia. Maria Istrate (2006). Actele celui de-al V-lea Colocviu al Catedrei de limba română. Împrumuturi sinonimice cu aceeaşi origine. mai ales dacă între ele se realizează raporturi de paronimie şi/sau de sinonimie. fără îndoială. Bidu-Vrănceanu. pentru ca cititorul să înţeleagă relaţiile formale şi semantice dintre cele două cuvinte. nr. Teorie şi practică.Indiferent de tipul dicţionarului (istoric sau sincronic). p. pe de o parte. pentru fiecare sens. Ar mai fi de dorit modificarea indicaţiilor etimologice date adjectivelor participiale şi substantivelor abstracte obţinute din formele de supin ale verbelor. cel puţin la cuvintele moştenite. VI. raportarea explicită la un eventual corespondent franţuzesc în -ion poate da informaţii suplimentare privitoare la modul corect de formare a derivatelor şi. Aceste deziderate de ordin lexicologic şi lexicografic privesc. De asemenea. în vol. a reuşit lingvistica franceză prin marile sale opere lexicografice [9]. Bucureşti: Editura All. Florina-Maria (2007). implicit. 627-634.1. substantivizarea internă prin elipsă ar putea fi argumentată. [2] Moroianu. Calcul lingvistic în limba română. relaţia cu variantele de diverse feluri şi cu normele literare etc. p. Timişoara: Excelsior Art. sensurile şi relaţiile dintre ele. Fenomenul de atracţie antonimică este o realitate mai ales în crearea de diminutive şi de augmentative. pe de altă parte. coord. Antonimia. 8-9 decembrie 2005. implicit. presupune. 91 . Omonimia în limba română – privire monografică. Narcisa (2005). idem (2006). Eventuala indicare. Limba română contemporană. În acest sens. dincolo de noutatea informaţiei în sine. Cristian (2005). Cu atât mai mult. 60-143). eventual a părţii de vorbire pe care o reprezintă. modelul oferit de Dicţionarul academic coordonat de Sextil Puşcariu ar trebui urmat şi completat. Paronimia. Bucureşti: Editura Academiei Române. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. care să cuprindă toate informaţiile privind atestările. cu specificarea exactă a etimoanelor directe. În ceea ce priveşte substantivele în -re. 73-83. Teoretic. Editura Universităţii din Bucureşti. Băcilă. Forăscu. 54. dar posibil. frecvenţa. aşa cum. În privinţa creării antonimelor prin atracţie sau prin analogie. 1-4. Sinonimia. p. [3] Stanciu. ceea ce ar face mai clare raportul semantic. 304-308. Prezenţa în limbă a omonimelor parţiale obţinute prin moştenire şi împrumut. unde se înregistrează cele mai multe asemenea perechi (derivate populare sau compuse savante). la contorsiunile şi la dinamica lui. indicarea modelului cuvântului sau perechii de cuvinte după care s-a derivat un antonim aduce un surplus de înţelegere a fenomenului în sine.2. o tratare similară trebuie făcută şi în cazul conversiunii realizate prin mijloace exclusiv interne. prin indicarea termenului regent substituit. în măsura posibilului constant. al tipului de etimologie. Lexicul. Timişoara: Editura Augusta. Împletirea perspectivei sincronice cu cea diacronică. circulaţia. Antonimia. stilistic şi cronologic dintre cele două omonime. Sinonimia. însă. p. VI. Constanţa (1998). în LR.

pointing out the atraction and the analogy phenomena. Rodica (2001). Zafiu. Lexicul. Deuxième édition. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Băcilă. 295-327. Antonimia neologică. Hristea. In this paper. in organizing. Dictionnaire de la langue du XIXe et du XXe siècle (1789-1960). p. la Dicţionar etimologic de antonime neologice . I shall also investigate the part which the synonymic. Elemente de lexicologie. Bucureşti: Humanitas. In honorem Luciae Wald”. origin and formal and semantic evolution). Moroianu. In honorem Luciae Wald”. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Bucureşti: Editura All. studiu introd. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Cristian (2006). Sinonime etimologice. the relation with the referent. the main types. Antonimia. în vol. Rodica (2001). Petre Gheorghe (1999). contextual and stylistic analyses. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Groza. Contraria latina – contraria romanica. Omonimia în limba română – privire monografică. systemizing and clarifying the modern Romanian lexicon. one has observed the definition. Constanţa (1998). VIII – XVI) între 1971 şi 1994 la Centre National de la Recherche Scientifique. p. -ea şi –ică (căpeţel şi căpeţea. the lexical contamination and the affixal substitution. Teorie şi practică. the semantic relations (i. Moroianu. Bidu-Vrănceanu. 295-327. Paul şi Quemada. with polysemy and with other related phenomena. Contaminaţia în raporturile ei cu etimologia populară. Alain. I intend to approach these semantic relations particularly from an etymological perspective (i. Bucureşti: Humanitas Educaţional. Timişoara: Editura Augusta. Paris. Theodor (2006). Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. Calcul lingvistic în limba română.. în vol. la Dicţionar etimologic de antonime neologice . în “Limba română”. studiu introd. Trésor de la langue française. „Antic şi modern. 1992. the relation with the literary language rules. Forăscu. turturea şi turturică etc. Actele celui de-al V-lea Colocviu al Catedrei de limba română. Sistemul antonimelor în limba latină şi reflexele sale în limbile romanice. Cristian (2005).e.. 16 vol. “Limba română – aspecte sincronice şi diacronice”. homonymy. [8] Groza. coord. 73-83. 72. 9 vol. cântecel şi cântecea. Ana Cristina Halichias şi Tudor Dinu. Elemente de lexicologie. p. Nancy: Centre National de la Recherche Scientifique.). Angela şi Forăscu. ABSTRACT In the Romanian linguistics. the main sources. I – VII) şi a lui B. the stylistical effects. Institut National de la Langue Française. 224-228. Coord. p. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française. 10-15. p. Ana Cristina Halichias şi Tudor Dinu. Sinonimia etimologică. rândunea şi rândunică. Bucureşti: Editura Academiei Române. I – IX. Contaminaţia în raporturile ei cu etimologia populară.e. Ciocârlie. 8-9 decembrie 2005. Bârlea. Sinonimia. (1971-1994). Bucureşti: Editura Humanitas. 54. Gabriela Pană Dindelegan. 92 . Florina-Maria (2007). Quemada (vol. nr. Liviu (2004). Dictionnaires le Robert. updating and differentiation conditions. de Paul Robert. „Antic şi modern. Moroianu.[4] Hristea. Imbs. (1992). Rey. Dictionnaire de la langue du XIXe et du XXe siècle (1789-1960). Institut National de la Langue Française. [7] Moroianu. paronimy and synonymy) have been approached in detail. Antonimia în limba română. p. B. etc. Diversitate stilistică în româna actuală. Through the component. Editura Universităţii din Bucureşti. antonymy. the achievement. p. Coord. Împrumuturi sinonimice cu aceeaşi origine. 627-634. [5] Un sistem derivativ bine organizat în română este substituţia realizată între sufixele diminutivale el. coord. Paris: Dictionnaires le Robert. publicate sub coordonarea lui Paul Imbs (vol. în vol. Stanciu. Bucureşti: Humanitas. Antonimia neologică. Narcisa (2005). Nancy şi Le Grand Robert de la Langue Française. Cristian (2008). [6] Zafiu. especially from synchronic and structural point of view. Le Grand Robert de la Langue Française. homonymic and paronymic pairs play. Liviu (2004). directly or indirectly. Antonimia în limba română. Limba română contemporană. Timişoara: Excelsior Art. cercevea şi cercevică. Theodor (2006). Bucureşti: Humanitas Educaţional. 1-4. Maria Istrate (2006). entièrement revue et enrichie par Alain Rey. antonymic. Diversitate stilistică în româna actuală. vol. Narcisa (2007).. de Paul Robert. coord. [9] Cităm aici Trésor de la langue française. Cristian (2008).

iar. care trebuie să fie o definiţie naturală (şi prin aceasta accesibilă) şi definiţia terminografică care reproduce definiţia ştiinţifică şi este convenţională. chiar cu anumite aproximări care nu trebuie însă să afecteze „nodul dur” al sensului specializat se transmite şi în terminologia „externă”. interesând în diferite feluri ne-specialiştii definiţia preştiinţifică sau chiar uzuală este considerată convenabilă. definiţia are un rol primordial. Pentru completarea lacunelor de cunoaştere şi comunicare ale ne-specialiştilor în ce priveşte termenii specializaţi şi sensul lor. spre deosebire de definiţiile preştiinţifice sau uzuale care le pot asigura acestora accesul. Bucureşti DEFINIŢII LEXICOGRAFICE ŞI DEFINIŢII SPECIALIZATE ALE TERMENILOR ECONOMICI Definiţia reprezintă problema centrală în orice fel de terminologie. Se constată însă că dicţionarele generale (DEX-ul de exemplu) nu dau de multe ori definiţii diferenţiate de definiţiile terminografice. Gradul de determinologizare depinde de numeroşi factori şi de competenţele diferite ale vorbitorilor. apar combinaţii ale acestor tipuri într-o singură definiţie (definiţie mixtă) [7]. În mod concret. fie şi parţial. interesează. Mai pot interveni şi alte aspecte luate în consideraţie în tipul de definiţie care se poate baza pe similititudine (desemnarea cvasisinonimelor). tocmai pentru a favoriza deschiderea codurilor profesionale. Definiţiile de acest tip ar trebui să fie preferate pentru termenii ştiinţifici şi tehnici în dicţionarele generale sau în comunicarea din mass media. Universitatea Româno – Americană. de lacunele lor în cunoaştere care afectează „lectura” definiţiilor. în general convenţional. Toate aceste modalităţi de definire pot influenţa în diferite feluri şi grade accesul la sensul specializat. pe de o parte să diferenţiem. distincţie care ne permite. 93 . Se întâmplă acest lucru pentru că definiţiile preştiinţifice sau uzuale sunt admise şi preferate numai în dicţionarele generale. cât şi definiţii preştiinţifice şi uzuale. noţiuni şi raporturi abstracte în definiţiile relaţionale [3]). chiar dacă asigură numai o cunoaştere parţială. aceste distincţii nu sunt rigide pentru că există şi alte tipuri de clasificare a definiţiilor care ţin seama de aspecte conceptual-semantice (posibilitatea de a descrie referentul în definiţii substanţiale sau de a desemna fenomene. la sensul specializat. Dată fiind importanţa definiţiei în comunicarea lingvistică se constată o multitudine de posibilităţi de clasificare [2]. Din perspectiva cercetării pe care o întreprindem. în primul rând. unde definiţia ar trebui să difere de cea din dicţionarele speciale tocmai pentru a asigura accesul la sensul specializat [6]. Pe baza ei se poate face decodarea şi codificarea termenilor. pe de o parte apar atât definiţii ştiinţifice. Când termenul trece de un domeniu strict. pe de altă parte. şi pe de altă parte. Din cele spuse rezultă că deschiderea codurilor ştiinţifice poate fi asigurată mai ales de dicţionarele generale. Dată fiind posibilitatea coexistenţei mai multor tipuri de definiţie pentru unul şi acelaşi termen s-a denumit această situaţie ca definiţii alternative[8]. la definiţia termenului nu se poate vorbi de terminologie „externă” şi de „democratizarea” cunoaşterii [1]. Decodarea parţială a sensului specializat de către vorbitorii profani într-un anumit domeniu este numită în general determinologizare [5]. Majoritatea definiţiilor ştiinţifice sunt greu de decodat de către ne-specialişti. Fără accesul. Astfel spus. Această definiţie. apartenenţă sau opoziţie (antonimie [4]). distincţia dintre definiţiile ştiinţifice şi cele preştiinţifice sau uzuale.Elena MUSEANU. lexicul specializat de cel comun. chiar dacă e parţial. o anumită definiţie care să permită reprezentarea conceptual-semantică. Se face astfel distincţia (care nu funcţionează întotdeauna pentru că există în dicţionarele generale şi definiţii ştiinţifice) între definiţia lexicografică. Caracterul normat al terminologiei „interne” impune. această distincţie este foarte importantă chiar în interiorul lexicului specializat ca posibilitate de a face mai accesibili termenii specializaţi vorbitorilor obişnuiţi (profani).

pentru „plan”. Apar însă diferenţe între definiţia lexicografică şi cea terminografică. toate necesare într-o interpretare strict ştiinţifică. conceptuală. În cazul termenului BUGET se constată la nivelul dicţionarelor diferenţe în alegerea hiperonimului. Diferenţa specifică în termeni uzuali se referă la „introducerea” / „vinderea” unor mărfuri sau produse „în ţară” sau „în afara ţării”. 17). dicţionarele economice înregistrează în articole separate termenii şi sintagmele care s-au diferenţiat clar conceptual ca hiponime. completată de interpretarea structurii definiţiilor.) din contul. sau la o bancă ce deserveşte un furnizor în momentul în care dovedeşte predarea furniturilor în condiţiile stabilite înainte prin contract”. În presa economică BUGET este un termen frecvent utilizat. BUGET PUBLICITAR. Se formează în acest fel o serie sinonimică la distanţă între termeni care nu sunt compatibili: „plan” este un termen generic. 3.S-a constatat că definiţiile lexicului specializat din DEX se pot caracteriza în mai multe feluri: 1. capital.. DEX-ul dă. dar definiţia lexicografică oferă aceleaşi informaţii cu cea terminografică. în dicţionare articolele pentru cei doi termeni sunt structurate identic: mai întâi definiţia şi apoi partea discriptivă: factorii de care depind cei doi termeni. 1. BUGET DE FAMILIE. iar unele elemente îi sunt mai puţin cunoscute. chiar dacă cu o valoare generală: „operaţie” sau „totalitatea operaţiilor”. de asemenea. p. al repartiţiei şi al stabilizării. iar conducătorii finanţelor încearcă să acopere „găurile bugetare” (Săptămâna Financiară. DEX-ul optează pentru „bilanţ”. ale unei întreprinderi . iar „bilanţ”e termen specializat. Unele definiţii ale termenilor economici îşi păstrează caracterul ştiinţific chiar dacă metalimbajul este accesibil si profanilor. definiţia termenului BUGET din dicţionarele specializate se caracterizează prin precizie terminologică. Clasarea în DEX se face printr-un element tehnic. precum şi al veniturilor guvernamentale curente şi de capital” (D. precizat prin determinarea „cu caracter comercial”. De aceea.Ec.). Definiţii ştiinţifice ale termenilor economici. IMPORT este corelativul semantic şi terminologic al lui EXPORT. Diferenţele specifice sunt aceleaşi în ambele dicţionare „bilanţ al veniturilor si cheltuielilor unui stat. sintagmă urmată de detalii descriptive. Se remarcă faptul că definiţia terminografică (D. iar D.Ec.n. ceea ce îi face accesibili profanilor numai la un nivel de suprafaţă. referenţială. Spre deosebire de DEX. echivalenţe care pot crea confuzii ne-specialistului. cum ar fi: BUGET DE STAT. priveşte şi salariile. o definiţie care poate fi considerată ştiinţifică. Aşadar. sunt definiţii mixte care combină părţi ştiinţifice cu informaţii preştiinţifice sau uzuale. cu o largă răspândire în limba comună. poate pentru că are legătură cu banii. reproduc. Ultimele aspecte sunt opace pentru ne-specialişti.Ec.. 2005/ 29. În cele ce urmează vom urmări analiza definiţiilor câtorva termeni economici din DEX pe care o vom încadra în cele trei categorii delimitate anterior. formele de manifestare şi funcţionare. cu unele date în termeni economici (subl. Determinologizarea poate apărea în interpretarea superficială a unor părţi din definiţie sau a interdependenţelor conceptuale. 2. Astfel. Apare astfel importanţa definirii interconceptuale în definiţiile ştiinţifice ale termenilor economici. O asemenea definiţie poate fi decodată de un ne-specialist chiar dacă interpretarea este superficială. În definiţiile terminografice apar detalii mai puţin accesibile: privind obiectul tranzacţiilor: „vizibile” / 94 . etc.. Analiza va fi susţinută de compararea definiţiei lexicografice din DEX cu definiţia terminografică din DEc. Nu se face marcarea diastratică în DEX.) şi altele în cuvinte uzuale: „special rezervată de un cumpărător (subl. clasarea se face printr-un element mediu: sumă de bani.n. copiază sau se apropie de definiţiile terminografice. mai ales în ce priveşte corelarea şi intercondiţionarea lor. deci prin univocitate semantică. Pentru termenul ACREDITIV. şi rezultă că pentru definirea conceptului de “buget” sunt necesare trei domenii: cel al alocării.) face apel la alţi termeni specializaţi în economie al căror sens strict nu e neapărat accesibil: venituri curente. pentru că respectă ierarhia conceptuală din ştiinţele economice chiar dacă metalimbajul pare accesibil.” (DEX) şi „plan al cheltuielilor guvernamentale curente şi de capital. E drept. sunt numai definiţii uzuale.

cât şi cea lexicografică pot fi decodate de ne-specialişti. pasiv. iar determinologizarea este relativă. activ.2. de exemplu definiţia ştiinţifică implicită apare nu la nivelul hiperonimului PIAŢĂ. nu sunt în acest caz o problemă. Acest tip de definiţie poate fi util ne-specialistului. Diferenţa specifică formulată printr-o parafrază de uz comun dă impresia de accesibilitate. Primul sens e definit ca „relaţie economică / bănească”. nici pentru vorbitorii ne-specialişti. chiar dacă sunt dezvoltate metonimic (cauza / efect): s. deşi unii dintre ei pun probleme ne-specialiştilor. datorie (ultimii doi fiind cuvinte bine cunoscute în limba curentă). explicitând că se referă la „servicii” (nu la „bunuri”). etc. 3. dar şi împrumut. interdependenţele conceptuale mai simple. Definiţii preştiinţifice sau uzuale ale termenilor economici Mai ales pentru termenii economici frecvent utilizaţi în limba comună. Explicarea lor într-o parafrază: „persoană fizică sau juridică care acordă un împrumut de bani . dar şi mai puţin accesibil ne-specialistului. Astfel. fapt reflectat de circulaţia lui în presă şi în limba comună) are o definiţie deosebit de complexă în DEX. Termenul CREDIT (deosebit de frecvent în viata actuală a românilor. chiar dacă nu în toate detaliile tehnice. de fapt. care de această dată nu mai sunt explicaţi (parafrazaţi) pe parcursul definiţiei. Definiţia este mixtă pentru că se combină utilizarea unor termeni specializaţi şi unii cu explicaţii în cadrul aceluiaşi articol. Diferenţele specifice sunt de uz comun „să facă sau să nu facă ceva”. VENITURI ŞI CHELTUIELI). ci al hiponimelor PIAŢĂ internă. În definiţia termenului CREANŢĂ. care trebuie completate cu date specializate (parţial) indicate de definiţia terminografică sau chiar de utilizările contextuale din mass media actuală. Implicările. Caracterul aparent accesibil al acestor sensuri şi frecvenţa mare a termenilor contribuie la apropierea dintre definiţia ştiinţifică şi cea uzuală. utilizânduse o definiţie prin negare (practicată în general de lexicografie). debitor. chiar dacă utilizarea de termeni curenţi în limba comună nu ar crea dificultăţi de interpretare.Ec. atât definiţia terminografică.a. sferă de circulaţie care cuprinde relaţiile de credit”. DEX-ul dă clasare comună. dau informaţii curente. accesibilă: „dreptul” urmată de termenii specializaţi creditor/debitor care aici nu mai sunt explicaţi pe parcursul definiţiei („dreptul creditorului de a pretinde de la debitor”). sensul fiind mai puţin interesant. ca şi în cazul altor termeni economici (de ex. În presa economică cei doi termeni apar împreună în acelaşi articol care valorifică relatia de antonimie.creditor” sau „o altă persoană fizică sau juridică care primeşte împrumutul sau cumpără pe datorie – debitor”. mult prea generală pentru a fi eficientă. Sensul al treilea dă o definiţie ştiinţifica în care se intercondiţionează termeni specializaţi: cont. mai directe. Această manieră de parafrazare a unor termeni specializaţi îmbină definiţia ştiinţifică cu o manifestare particulară. în paranteză. definiţiile din DEX pot fi considerate preştiinţifice sau uzuale. „sector.„invizibile”. Este interesant însă că această parte a definiţiei are elemente de vulgarizare. mai puţin obişnuită a unei definiţii preştiinţifice (manieră practicată în general în textele de vulgarizare). ceea ce o apropie de definiţia ştiinţifică: creditor. uzuale. Definţii lexicografice mixte ale termenilor economici Multe definiţii ale termenilor economici combină în diferite feluri părţi ştiinţifice cu unele preştiinţifice sau uzuale. mai ales pentru termenii frecvenţi în limba comună. Altfel spus. termeni. Deşi există aceste diferenţe. adică formulări adresate ne-specialistului tocmai pentru cei doi termeni economici la care se face apel. dar este. ceea ce face clasarea mai abstractă. activ şi pasiv ar trebui dezambiguizaţi de sensurile din limba comună. sporuri (=creşteri) (de pasiv). cum sunt PIAŢĂ. 2. Celelalte sensuri ( 2 si 3) au tot un caracter ştiinţific. pentru ultimul element D. AFACERE ş. ~ liberă. În continuare se procedează la o definire care antrenează mai mulţi termeni economici specifici. Elementele ştiinţifice ale definiţiei rezultă din intercondiţionările conceptuale. fie pentru că operează cu elemente total accesibile oricărui 95 . Apar însă alte elemente specifice vulgarizării ştiinţifice: indicarea de sinonime în paranteze pentru termenii specializaţi: reduceri (=scăderi) (de activ). Unele definiţii din DEX pot fi apreciate ca mixte pentru că.

Confruntarea termenilor analizaţi sub aspectul definirii (de diverse tipuri. mulţi termeni economici atestaţi în texte. ci numai un referent prototipic [9]. cât şi în relaţii cu limba comună. greu de decodat integral de către nespecialişti. nu întotdeauna uşor de pus în evidenţă. definiţia are un rol de bază în impunerea. Conform poziţiei adoptate de terminologia românească. fie nu corespund dinamicii semantice actuale. mai ales. În realitate. IMPOZITE agricole. Dicţionarele specializate insistă asupra sintagmelor economice reprezentând hiponimele termenului IMPOZIT. Singurul element specializat. etc. de multe ori. indiferent de tipul de definiţie pe care îl au termenii economici se remarcă condiţionarea interconceptuală necesară în majoritatea cazurilor. Dificultăţile de interpretare mai sunt determinate şi de faptul că foarte mulţi termeni economici nu au un referent concret. dat fiind că se desemnează entităţi. nici parţial informaţii destul de importante din definiţia ştiinţifică (terminologică). instituţiile. o varsă din venitul lor în bugetul statului”. Definiţia termenului IMPOZIT are o clasare comună: „plată obligatorie stabilită prin lege” şi diferenţe specifice de acelaşi tip: „pe care cetăţenii. Aceste hiponime sunt în general accesibile vorbitorilor obişnuiţi. fie pentru că nu se reflectă. Aceasta determină dificultăţi de interpretare riguroasă la nivelul nespecialiştilor şi conduce la determinologizări prezente în diferite grade. Definiţia şi specializările contextuale de diferite tipuri pot realiza dezambiguizarea necesară pentru o comunicare adecvată. precizarea sensului specializat economic se realizează (rezolvă) prin soluţii în mare parte lingvistice. normarea acestui sens. rolul definiţiilor de dicţionar (definiţii lexicografice sau terminografice) este fundamental în interpretarea sensului specializat. chiar dacă sunt supuse unui proces de determinologizare. univocă a sensului specializat e destul de greu de realizat şi depinde foarte mult de context. Se reţin câteva observaţii: – sub aspectul relaţiei dintre dicţionare şi texte se impune observaţia că definiţiile de dicţionar sunt. IMPOZITE locale. Consideraţii generale privind principiile şi problemele analizei întreprinse. cât şi pentru nespecialist. depăşite de realitatea semantică pusă în evidenţă de texte. Fiind condiţionată de exprimarea printr-o limbă naturală. cât şi mai ales în texte. Din această cauză. Operaţia de dezambiguizare semantică şi contextuală este deci fundamentală pentru mulţi termeni economici atât la nivelul limbajului specializat. Atât la nivelul definiţiilor de dicţionar. în forme şi grade diferite. definindu-l riguros: IMPOZIT pe venit. fie lipsesc din dicţionare (chiar din cele economice). Metalimbajul reprezentat exclusiv de limba naturală contribuie şi el la impresia de accesibilitate a definiţiilor în multe situaţii. În aceste condiţii caracterul monoreferenţial. relaţia circulară dintre dicţionar şi 96 . relaţii [10] (ceea ce conduce la existenţa unor definiţii relaţionale şi nu substanţiale).vorbitor (ca la IMPOZIT). aspect important dat fiindcă majoritatea termenilor economici au o definiţie interconceptuală. Altfel spus. IMPOZITE directe. ceea ce dă o caracteristică a terminologiei economice. Altfel spus. Analiza termenilor economici întreprinsă pentru a ilustra tipurile de definiţii nu poate acoperi varietatea situaţiilor existente (multe dintre definiţii fiind atipice). există dificultăţi în a stabili şi opera cu întreaga încrengătură implicată în structura conceptuală a ştiinţei economice. Se ajunge la polisemie atât în sistem. inclusiv definiţii alternative) în dicţionare şi în texte este de aceea o procedură care este prezentă şi chiar necesară în analiza întreprinsă. DEX-ul şi dicţionarele economice fiind apărute cu mai mulţi ani în urmă. cât şi la nivelul textelor se impune observaţia că termenii importanţi pot avea mai multe sensuri. dar frecvent în limba comună chiar dacă cu o interpretare superficială este buget. atât pentru numeroase categorii de termeni economici. aparent cunoscute. etc. Evoluţia extralingvistică a domeniului impune valori noi. Implicaţiile conceptual-semantice ale definirii valabile pentru cei mai mulţi termeni economici pot fi „mascate” de exprimarea prin cuvinte destul de frecvente. Din exemplele analizate rezultă că indicaţiile ştiinţifice din definiţii sunt datorate necesităţii de a apela la o ierarhie conceptuală destul de strictă. care impune valori noi. fenomene. Atât pentru specialist. confruntarea definiţiilor lexicografice cu cele terminografice arată că interpretarea de către profani neglijează în majoritatea cazurilor date importante şi. foarte important pentru identificarea precisă. Se încalcă astfel condiţia terminologică a non-ambiguităţii.

Sorica (coord. inclusiv din cel economic [8] Pentru conceptul de definiţie alternativă v. cât şi faţă de alte terminologii analizate. LEASING. aplicată şi în studiul altor terminologii este în mod particular utilă şi relevantă pentru terminologia economică. v. on the other hand. the distinction between scientific and prescientific or casual definitions plays a major role for. A. 2002. v.Bidu-Vrănceanu 1993 şi 2007 [7] V. Stoichiţoiu-Ichim. în particular. Creativitate. cu detalii şi puncte de vedere. clasificări diverse ale definiţiilor la A. Sava. ABSTRACT From the perspective of the research we perform. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. atât unele faţă de altele. unlike prescientific or casual definitions which may pave the laymen’s even partial access to the specialized meaning. Bucureşti : Editura Univers Enciclopedic.Lexic comun. Ib. Stoichiţoiu-Ichim. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. and. Adriana 2001 – Vocabularul limbii române actuale.2000 . Drobotă.texte. A. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. lexic specializat. Bucureşti: Editura All. the most obvious of these defficiences is that they do not keep up with the dynamics of the field (both as far as the inventory and the definition content are concerned). Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti. since general dictionaries also include scientific definitions) between the lexicographic definition. ACŢIONAR. as well) and the terminographic definition which is conventional and which is a replica of the scientific definition. la A. Niţă (coord. şi analiza termenilor economici A.Bidu-Vrănceanu 2007 [6] Pentru conceptul de „lectură” a definiţiei lexicografice în general şi. on the one hand it allows for a differenciation between the common and the specialist lexicons. 1998. Stoichiţoiu-Ichim.Bidu-Vrănceanu 2007. 97 . [5] Pentru interpretarea conceptului de determinologizare. 2004 şi 2007 [9] Se operează cu un referent prototipic în cazul cuvintelor abstracte. 1999 – Dicţionar de Economie.Stoichiţoiu – Ichim 2001: 126-129 [3] V.Bidu-Vrănceanu 2007 [4] Id. coord. Bucureşti: Editura Codecs. the distinction (which is hardly applicable for any particular case. A. ***Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (DEX). A. The majority of the scientific definitions are difficult to decode by non-specialists. „lectura” unor termeni economici precum ACŢIUNE.Bidu-Vrănceanu 2007 [10] Pentru importanţa ierarhiei conceptuale în interpretarea riguroasă a termenilor economici. ÎMPRUMUT ş.2007 –Lexicul specializat în mişcare.Bidu-Vrănceanu 2007.Bidu-Vrănceanu 2007 [2] Vezi discuţiile pe această temă.Bidu-Vrănceanu 2007 care dă exemple din diferite domenii. ca şi cu interpretările mai multor specialişti la A. v. Generally. v. the distinction itself is very important as a possibility of making specialits terms more accessible to average readers (the laymen). ***Micul Dicţionar Academic (MDA). A. Dictionaries (both general and those describing the lexicon of economics) show various defficiences emphasized in the current analysis. V. A. Adriana 2006 –a– Creativitate lexicală în româna actuală.Bidu-Vrănceanu 1993. Influenţe.). BIBLIOGRAFIE Bidu-Vrănceanu. Se reţine observaţia că „ definiţiile termenilor economici din DEX se prezintă atipic. Bucureşti: Editura Economică. 1999 – Dicţionar de Economie Modernă. V. Dinamică. Thus. Adriana 2006 –b– Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală. A. A.Bidu-Vrănceanu 2005. A.). whic has to be a natural definition (accessible. Bidu-Vrănceanu. DIVIDENT sau CREANŢĂ.a. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti.Bidu-Vrănceanu 2000 şi la A. NOTE [1] V. aplicat unor termeni specializaţi din diferite domenii.

deci ea ilustrează o anumită faţetă a relaţiei dintre dinamica societăţii şi necesităţile comunicării. este. creează obligaţia unei exprimări clare şi corecte. un aspect mai îngrijit decât limba vorbită. dar şi din germană . technological exchange under conditions of capitalism. Pe scurt. care a luat amploare.org/01.html). „Globalisation is the rapid increase in cross-border economic. în limba franceză globalisation este atestat începând din 1968 în Dictionnaire Historique de la Langue Française. Ambele posibilităţi îndeplinesc în cadrul comunităţii culturale acelaşi rol. după destrămarea Uniunii Sovietice ca o alternativă viabilă la desfiinţarea sau redimensionarea vechilor organizaţii economice interstatale. Este ştiut faptul că termenul a apărut. deschiderea spre Occident a făcut ca vocabularul limbii române să primească un val de cuvinte noi aparţinând unor domenii foarte variate. pornindu-se de la radicalul glob/global după o serie de modele străine: fr. mai întâi. un proces generat de dezvoltarea capitalismului. Astfel. agriculturii. cât şi gramatical sau ortografic. răspândindu-se ulterior rapid şi în alte sfere ale vieţii sociale. finanţelor. fiind împrumutaţi odată cu realităţile pe care le denumesc. globalisation. Majoritatea termenilor recent intraţi în limbă sunt împrumuturi mai ales din engleză şi franceză . Înfăptuirea practică a schimbului de informaţii în societatea umană se face prin recurgerea alternativă la unul dintre aspectele limbii (scris/oral). numărul termenilor împrumutaţi recent este din ce în ce mai mare. în general. ideea de globalizare a apărut ca o urmare directă a situaţiei din economie. proces. mai ales. în domeniul economiei. global şi de vb. al limbii etc. globalization. determină între aspectele oral/scris ale limbii manifestarea unor relaţii de interferenţă sau de influenţă reciprocă. comerţului. al culturii. în limba română el este menţionat în DOOM 2 alături de adj. în pofida substanţei diferite din care sunt constituite unităţile codurilor respective. Identitatea lor funcţională. experienţe de viaţă şi orice alt tip de informaţii care îi ajută să evolueze şi să înţeleagă mai bine mediul în care trăiesc. Globaliesirung şi care îl plasează în sfera aşa-numitului vocabularul „internaţional”.globali-sationguide. italiană ş . dar mai ales al informaticii. rolul principal al limbajului este să realizeze transmiterea rapidă şi mai ales corectă a unor enunţuri care sunt produsul gândirii. globaliza. există însă şi cazuri în care termenul împrumutat este un dublet al unui termen existent. a apărut necesitatea luării în considerare a conceptului de globalizare şi în lingvistică. Cu ajutorul limbajului gândirea umană trece printrun proces complex al cărui rezultat este cuvântul scris sau vorbit.” (http://www. prin procedeul derivării. în domeniul economic. după cum consideră analiştii. 98 . În cazul unor astfel de cuvinte se observă o tendinţă de adaptare minimă probabil şi datorită fenomenului globalizării care. germ. aceştia nu au echivalente în limba română. la nivel lingvistic. Scopul limbajului este de a facilita comunicarea interumană pentru ca oamenii să poată schimba între ei cunoştinţe. În majoritatea lor. absenţa interlocutorului pe de alta. indiscutabil. al mediului.Gina NECULA. Caracterul ei relativ permanent pe de o parte. În lingvistică. social.a. Limba scrisă are. În vederea îndeplinirii acestui scop comunicativ. Astăzi fenomenul are ramificaţii şi efecte în domeniul structurilor vieţii politice. engl. numai cu valoarea sa de abstract verbal. Globalizarea. atât sub aspect logic. administraţiei. Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi THE ANGLICIZATION ERA – A GLOBAL COMMUNICATING DREAM Limbajul scris sau vorbit este singura modalitate de materializare a gândirii noastre. El se împleteşte cu procesul de gândire şi are ca scop să cristalizeze produsul acesteia şi să îl traduca în aşa fel încât să fie înţeles şi de alte persoane. Începând din 1989. înseamnă crearea unui vocabular internaţional şi impunerea unor norme unice. Termenul „globalizare” este creat recent la noi.

Ea se află în strânsă conexiune cu un alt compartiment al lingvisticii ortoepia. antic/antic. ale căror reguli de utilizare implică o respectare conjugată. trafic/trafic. constatăm aceeaşi tendinţă de liberalizare. încă de la clasele mici. atunci când nu recunoaşte sau nu este sigur de structura morfologică a unui cuvânt mai greu analizabil. Se recomandă o singură accentuare la avarie. p. cât şi ortoepia şi punctuaţia se bazează pe reguli sau norme obligatorii. cu unele deosebiri faţă de DOOM 1. Aşa se face că o serie întreagă de elemente de jargon. Marcă a globalizării lingvistice este în DOOM 2 relaxarea propusă de autoare în privinţa multor dintre regulile care făceau obiectul vechiului DOOM. făcută în Notă asupra ediţiei. Autoarele DOOM 2 se pun. acatist/acatist. după părerea noastră ajung să fie normă lingvistică. în opinia noastră. Această afirmaţie pare să intre în contradicţie cu conţinutul dicţionarului atâta timp cât vorbitorului de limba română i se cer o serie de deprinderi specifice altor limbi pentru a „contribui la cultivarea limbii române”. acestea contribuind în comun la însuşirea faptelor de scriere. în conformitate cu uzul curent. dacă o asemenea diviziune i se 99 . literară a cuvintelor. Respectarea regulilor ortografice. Este vădită legătura ortografiei şi cu punctuaţia. cult al unei limbi. ortoepice şi de punctuaţie şi cunoaşterea excepţiilor asigură un grad sporit de utilizare adecvată a aspectului-model. se constată o liberalizare care duce la ştergerea graniţelor dintre literă şi sunet. care se ocupă cu scrierea corectă a cuvintelor într-o limbă. care indică utilizarea corectă a semnelor de punctuaţie ce marchează grafic pauzele şi gama de modificări ale intonaţiei la rostirea unui cuvânt. ne aşteptăm ca o lucrare normativă de amploarea DOOM-ului să fie mai conservatoare faţă de influenţele globalizării violente. Elementul declanşator al acestui parcurs a fost afirmaţia autoarelor DOOM 2.după pronunţare (care prezintă avantajul că pentru ea se pot stabili reguli formalizabile mai generale decât pentru despărţirea după structură) şi după structură. În DOOM 2 s-a inversat ordinea de preferinţă a celor două modalităţi de despărţire la capăt de rând . să îl despartă pe baza pronunţării (o-monim. La unele cuvinte (mai vechi sau mai noi) se admit variante accentuale literare libere (indicate în Dicţionar în ordinea preferinţei). din diverse motive admit şi excepţii sau abateri. Pornind de la primele aspecte legate de denimirea literelor. nu numai om-onim). ortografia include o serie de componente. recomandat pentru despărţire în forma ne-vral-gi-e. conform căreia „Dicţionarul este destinat tuturor celor care vor să se exprime corect (adică în conformitate cu normele lingvistice şi literare actuale) în scris şi oral şi să contribuie la cultivarea limbii române (la semnalarea şi îndreptarea greşelilor de limbă) sau să o studieze sub aspectele menţionate în titlu – elevi. traducători. Chiar şi în privinţa regulilor de despărţire în silabe şi la capăt de rând se observă tendinţa de a-l despovăra pe cel care vorbeşte/scrie în lima română de grija identificării elementelor de formare ale cuvântului. oarecum. autori de manuale. cu precizarea că instrumentul la care facem referire „se adresează cu precădere utilizatorilor români”. hatman/hatman. ori. studenţi. în curând.” (DOOM. a unei propoziţii sau a unei fraze. va fi simţit ca derivat. jilav/jilav. dar care pune probleme. XI). la adăpost de eventualele critici precizând faptul că anumite apariţii în dicţionar reprezintă simple sugestii. crater. despot. de ex. penurie/penurie. Probabil. care studiază pronunţarea corectă. un cuvânt ca nevralgie. atât la unele cuvinte vechi în limbă. când elevii trebuie capete deprinderea de a distinge clasele în discuţie. Atât ortografia.Ortografia este un domeniu al ştiinţei şi practicii lingvistice. profesionişti din presa scrisă şi audio-vizuală. care nefiind absolut rigide. la formele verbului a fi suntem. Ca şi alte domenii ale cunoaşterii. Date fiind aceste date. o liberalizare relativ fără importanţă pentru neprofesionişti. literar. cât şi la unele neologisme. practica ulterioară rămânând să demonstreze utilitatea lor şi astfel să le menţină în uz s-au să le condamne la dispariţie. specialişti din diverse domenii etc. În ceea ce priveşte accentul. ieşind din clasa compuselor. gingaş/gingaş. strâns legate între ele. Cel care scrie are deci libertatea. de rostire şi punctuaţionale. profesori. în studiul limbii române. sunteţi.

porte-bonheur. în curs de adaptare. machieuza. nu neapărat pos-tuniversitar). bobsleigh. cocktail(uri)/ cocteil angl. Compusele care păstrează grafii străine sunt supuse numai despărţirii după structura din limba de origine: back-hand.cu desinenţa -i. sportsman. maseur. feldwebel.la cele neutre. ab-stract.n. ban-crută. spre deosebire de mass-media.Basedow. sportsmen. recomandat numai ca singular feminin românesc. este cea apropiată etimonului: angl. în general cu desinenţa -uri. rackeţi (ca în DOOM1 boşi). angl. loisir. Poziţia DOOM 2 este ambiguă şi în privinţa unor cuvinte nou intrate „Precizăm că includerea lor în DOOM 2 nu trebuie interpretată ca o recomandare a tuturor acestora” (XII). ca în apendic|ectomie [apendičectomie]. ex cathedra. Consolidarea scrierii „etimologice” a unor neologisme: engleze . care. a-broga. personae non gratae. Observăm din analiza cuvintelor împrumutate. mozzarella. knockout.pare şocantă la cuvintele mai uşor analizabile. Constatăm că în 100 . dar congresmen. a-diacent. parti-pris. franceze .prin cratimă la cuvintele a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare (bleuuri [blöuri]. normele actuale recomandă exclusiv despărţirea după pronunţare (a-borigen. bruxellez. nota bene.la cele masculine . germane . bric-à-brac. quaesto. s. pointer (poanter este totuşi mai frecvent!). s. o-biect. bodyguarzi/bodigarzi.addenda. müsli. hippy. trenduri [trenduri].bluff (deşi vechea grafie bluf. cocker.clearing/ cliring. Deci aceste cuvinte se află într-un dicţionar normativ. hippy. confetti. groom. pickhammer. tenisman (aceste adaptări au puţine şanse de a se impune). Normele actuale nu mai admit despărţirile după structură care ar contraveni pronunţării. că majoritatea sunt cuvintede origine engleză pentru care se acceptă două forme. germ.bordeaux (vin). container. Faptul că în cazul unor cuvinte străine se face recomandarea de a respecta regulile de despărţire în silabe specifice limbii respective este un alt element de globalizare căruia i se pot supune numai cei care au cunoştinţele şi deschiderea necesare. a-brupt. boss. no-man's-land. pizza. Alte inconsecvente: businessman.n. de cele mai multe ori. itemuri [itemuri]. jeans. pate (de ficat).n. Sezession. una adaptată şi una neadaptată sau parţial adaptată.care se termină în litere din alfabetul limbii române pronunţate ca în limba română: gadgeturi [gheğeturi]. phoenix. . maseuză. subiect). s. grisaille. derby. poker. weekenduri [uĭkenduri]).n. norma actuală a adoptat soluţii diferite. motto. este foarte uzuală). lohn. mortadella. holdup. latine – charisma.folosirea unor substantive cu aceeaşi formă la singular şi la plural: dandy. happening. laring|ectomie [larinğectomie]. fără ca acest fapt să fie o marcă a recomandării utilizării lor.cassone. corrigenda. şi anume: . La împrumuturile recente. penalty. . să despartă cuvântul în cauză pe baza structurii lui morfologice (post-universitar. Pentru cuvintele a căror structură se consideră că nu mai este clară. machieur. modelling. cu pronunţarea franceză. pros-pect. a-dopta. dealeri. prin formarea pluralului: . story-uri. föhn (şi nu foehn!). jazz. rosbif/roast beef(uri). Pluralele: cognomina (singular cognomen). show-uri [şouri]) sau care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: party-uri. pickhammer/ picamăr.fără pluralul uzual curricula.chiar nedaptate sub alte aspecte . knokdown. care prezintă şi o indicaţie în acest sens. salata de boeuf. legată . jogging. charismatic. tenismen (la singular!) în loc de grafiile mai fireşti congressman. în astfel de cazuri liberalizarea merge până la a accepta chiar trei varinate item(i/e/uri). Recomandarea DOOM 2 se îndreaptă către prima variantă. penny (şi la plural!). s. Simmental . emendanda sunt acceptate numai ca forme de plural latin (şi românesc!). italiene . singularia tantum. Risorgimento. roast-beef. playboy. brokeri. deoarece elementele componente sunt neînţelese sau neproductive în limba română. . cu altenanţele fonetice corespunzătoare: adidaşi. tęte-a-tęte. dar curriculum vitae . gay. peso. paparazzo. et caetera (şi et cetera).direct (fără cratimă) la cuvintele .încadrarea în modelul substantivelor româneşti.

m. Întâlnim şi situaţia în care elemente ale aceleiaşi familii lexicale sunt tratate diferit. alteori iritaţi – la TV sau Radio. Există şi cazuri în care cuvintele nu au nicio indicaţie de provenienţă deşi este evident faptul că nu sunt cuvinte româneşti : bip(uri). nu este totdeauna necesară. a seta. deci un număr relativ mic de oameni raportat la totalul populaţiei. să mai fi aşteptat puţin pentru a vedea dacă limba literară reţine sau nu aceste anglicisme. Dacă autoarele au plecat de la premisa că intrările noi din DOOM nu sunt neapărat destinate să rămână în limbă. pur şi simplu. p. penalti (DOOM 1) / penalty/penalti (DOOM 2). Se poate urmări în anexă. atunci considerăm că se puteau introduce un număr mai mare de verbe curent folosite : a aplica (pentru un post). s. Au existat bineînţeles şi excese.. gaz. Astfel. a downloada.unele situaţii chiar s-a revenit la o formă etimologică a unor cuvinte pe care DOOM 1 le înregistra ca adaptate.. de exemplu franceza.n. s. item. Mărirea numărului de „scriitori” nu a fost însă însoţită şi de 101 . italienisme care se grăbesc să intre în casa limbii române. broker. înainte de a le introduce într-un dicţionar academic. Şi.. nici nu avem cum.. În Cuvântul înainte la DOOM 2 Eugen Simion afirma „M-am întrebat [. IQ.lea. Argumentul nu poate fi acela al adaptării pentru că descoperim şi alte cuvinte adaptate care păstrează totuşi indicaţia : angl. Big Brother. la acea dată. a focusa. tocmai pentru că majoritatea intelectualilor nu le-au sprijinit.K. Situaţia limbii române în momentul de faţă este destul de critică. câteva adjective şi foarte puţine verbe. Nu ştim încă dacă este sau nu bine să le introducem într-un dicţionar care dă norme de vorbire şi scriere corectă.. faptul că multe dintre cuvinte nu pot fi explicate decât prin apelul la dicţionarele limbilor respective. hacker.n. adv. s. de altfel. digit.] dacă n-ar fi fost mai bine ca. invar. DOOM 2 recomandă pe de o parte scrierea fără punct a abreverierilor. mai ales. Se vede faptul că nici Preşedintele Academiei Române. management dar manager este tratat drept cuvânt românesc. unde am prezentat cuvintele care au indicaţie de provenienţă în DOOM./angl. angl. nu se pronunţă categoric în legătură cu tentaţia globalizării. ex. la începutul secolului al XXI-lea. Cât de necesară este. Tot anexa poate fi relevantă în privinţa frecvenţei anglicismelor. sursele lexicografice româneşti neputând ţine pasul cu noile intrări din DOOM. în mare parte substantive. care a devenit în ultimul timp platforma preferată pentru expunerea părerilor proprii. Astfel de manifestări arbitrare şi iraţionale au avut un impact minor.lea cei care impuneau modificările limbii literare erau lingviştii şi scriitorii. în special internet. acquis. se poate spune ca limba română a intrat în secolul al XX-lea mai bogată şi mai modernă. pe de alta oferă libertatea angl. În secolul al XIX. vorbită cu precădere de Chiriţele mediei de azi şi ale lumii politice?.. când toată populaţia ştie să scrie.. cum a fost de exemplu dorinţa unor scriitori (sau chiar lingvişti) de eliminare completă a cuvintelor de origine slavă şi înlocuirea lor cu neologisme provenite din limbile franceză sau italiană. Scopul lucrării noastre este acela de a semnala tendinţele actuale. trend? Deocamdată circulă prin gazete şi sunt folosite cu precădere de experţii noştri în intehgrarea europeană. jacuzzi.. nu putem s-o interzicem. deşi există voci care spun că ea va rezista. ex. această „romgleză” pe care o ascultăm – de cele mai multe ori amuzaţi. dar n-avem încotro. Cert este că noul DOOM favorizează globalizarea lingvistică prin acceptarea reetimologizării unor neologisme adaptate deja. Însă situaţia din secolul al XIX-lea nu se poate compara cu cea din secolul al XXI. Badlands/ angl. urmărind inconsecvenţele dicţionarului. în faţa altor limbi din care au fost preluate multe cuvinte. OK/O. păstrându-şi însă toate caracteristicile ei de bază. Trebuie să lăsăm ca un termen nou să-şi dovedească utilitatea sau să dispară de la sine. aşa cum a făcut-o şi până acum. inconsecvenţe apărute. după cum se poate vedea din DOOM 1.IX).” (DOOM. probabil tot din nevoia unei înregimentări în curentul global şi de a sublinia aspectele care considerăm că ar genera confuzii în rândul vorbitorilor de limbă română tocmai datorită libertăţii prea mari. Vor intra definitiv în limba română literară a accesa. franţuzisme. dealer. adj.. Probabil autoarele au avut în vedere o anumită specializare sau e o simplă scăpare: engl. aisberg. O distincţie interesantă dar pe care ne este greu să o descifrăm: engl. Lucrurile stau însă diferit acum.

. policy and currency. 261-272. Mioara. being widely used within the European Union. Dicţionarul ortografic. Editura Univers Enciclopedic. Zafiu. Editura Univers Enciclopedic. Bucureşti. Mioara. (2001) Mică enciclopedie a românei corecte. Dicţionarul încearcă să reflecte tendinţele actuale ale limbii culte. pointing out both to the prospects of fertile collaboration between the European nations. DOOM² (2005) = Academia Română . Chişinău. Editura Cartier. Bucureşti. Voices have already been heard speaking out the consequences of the Europeanization process. (2001) Ortoepie (pronunţare literară /exemplară). Bucureşti . rubrica „Păcatele limbii”. Hristea. Bucuresti. Bucureşti. Editura Litera. Nr. Bucureşti. Editura Universităţii din Bucureşti. (1997) Ortografia pentru toţi (30 de dificultăţi). Limbajul scris folosit pe internet de către majoritatea românilor are caracteristica de a fi înţesat cu cuvinte şi sintagme englezeşti mai mult sau mai puţin adecvate. Rodica. rubrica „Păcatele limbii”. cât şi cel al pronunţării. (2001) Pentru o nouă ediţie a Dicţionarului ortografic. Rodica. de stâlcire a cuvintelor. (2005) DOOM2*. Ioana. Editura Academiei Române. ortoepic şi morfologic al limbii române. 22-23 noiembrie 2001. Zafiu. în Enciclopedia limbii române. (2005) Noutăţi normative. Avram. the general tendency in Europe has been oriented towards creating the European Union and implementing unique institutions. p. Bucureşti. care este unealta ce îi ajută să îşi exprime ideile. multe dintre intrările din dicţionar apărând cu forme duble. or it stands for a linguistic necessity to refresh or enrich the Romanian language. we have been witnessing a similar trend in developing “a standard language”. În concluzie. Editura Univers Enciclopedic. (2002. ediţia a II-a. Editura Academiei R. Din păcate. în locul unora româneşti care ar putea exprima perfect opiniile autorului. Our paper aims therefore at demonstrating the stylistic effects of English loans as a result of globalization tendencie. se poate aprecia că recomandările noului DOOM merg pe linia unei libertăţi mai mari atât în ceea ce priveşte aspectul scris. R. Bucureşti. too. so that recent years have witnessed a growing tendency in adopting anglicisms into the Romanian language. ***(1997) Dicţionarul general de ştiinţe ale limbii.o creştere a respectului acestora faţă de limba română. At this point. Vintilă-Rădulescu. Rodica. Avram. Editura Niculescu SRL.23 din 15 Iunie 2005. DEX 2 (1996) = Academia Română . Nr.. Calotă. 29 iunie 2005. în Actele colocviului catedrei de limba român ă . Zafiu. Perspective actuale în studiul limbii române. DOOM1 (1982) = Dicţionar ortografic. seria „Limba română şi relaţiile ei cu istoria şi cultura românilor”.S. revenind asupra unor procese de adaptare grafică. ortoepic şi morfologic al limbii române. dar care n-au fost confirmate de evoluţia limbii. (2001)Cuvintele limbii române între corect şi incorect. ABSTRACT Since the 1991 Maastricht summit. R.L. Mioara. Editura Ştiinţifică. Dicţionarul explicativ al limbii române.L. Bucureşti. we are wondering to what extent this process is a matter of present trend or fashion (as Romanian already provides its speakers with its proper counterparts). 24 din 22 iunie 2005. viewed in terms of promises and threats. English having already assumed this status. aceasta părând un semn de incultură. Bucureşti. Nr. Mioara.. ediţia a II-a. fonetică şi morfologică anticipate de ediţia anterioară.L. Ion. Theodor. The Europeanization process has “contaminated” Romania. Avram.. Româna cultă actuală evită românizarea grafică. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. R. (2005) Împrumuturile în DOOM2. persoanele care folosesc englezisme în ziua de azi nu îşi mai pun problema să le adapteze la caracterul fonetic al limbii române. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. BIBLIOGRAFIE Avram. the European lingua franca.. preferindu-se conservarea grafiei etimologice. ci se aşteaptă ca un cuvânt englezesc să îşi păstreze atât forma lexicală cât şi pronunţia originară. rubrica „Păcatele limbii”. ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM). Anglicismele în limba românã actualã . but also to the risk of losing rich cultural distinctiveness.. Editura Academiei Române. Noul dicţionar de neologisme. DN 4 (1997) = Marcu.Chişinău. Bucureşti.) Inovaţii lingvistice negative în limba română contemporană. 102 . Florin.R. Editura Universităţii. When referring to language.

Ehrlich 1999). Romania SPECIALIST EPONYMS AND GENERAL EPONYMS IN A LEXICOGRAPHIC PERSPECTIVE ON THE ENGLISH LANGUAGE Introduction The literature on general vs specialist vocabulary (Bidu-Vrânceanu 2007. In spite of its long presence in the English wordstock. The methods applied in performing the research are the traditional ones and involve the corpus analysis on structural and comparative principles.Floriana POPESCU. “Dunarea de Jos” University of Galati.. all the other such works (dictionaries. a category of words shared both by jargons and the general vocabulary within the framework of the English language. b) dictionaries of eponyms whose title emphasizes the publishing house brand (Douglas 1990. on chronology and on content analysis. In fact. handbooks and pocket guides) within their titles lay an emphasis on the category of words they account for i. namely to meet the two following requirements: a) to exclusively describe common words derived from proper names. Since English eponyms emerge against a well-defined cultural background.very specific fields: economics (Segura and Braun 2004). they are born with a high degree of cultural specificity. relying on lexicographic products. Trahir 1992). they are merely general dictionaries which advertize for the brand of their publishing house. The corpus tailored for the currently described research includes lexicographic paperback and online works The materials representing the research background were selected on the basis of a welldefined purpose. Our study. Nevertheless.e. which were first used in specialist literatures. The 50 lexicographic products (see the annex) introducing eponyms may be roughly divided into general dictionaries of eponyms (15 in number) and specialist dictionaries of eponyms (35). Douglas 1991. Freeman and Newman 1997. very few years after this dictionary. Hendrickson (1972) authors the first lexicographic product to bear this label. b) to account only for those eponyms acknowledge to belong to the English vocabulary. Bidu-Vrânceanu 2008) approaches the migration of specialist vocabulary towards the word stock and brings forth descriptions of the methods contributing to this phenomenon. Aim(s) of the study This approach is intended to outline the richness of the English eponymic heritage in the lexicographic bibliographies. social sciences (Trahir 2001) and plants (Quattrocchi 1999) 103 . Manser 1996 and Manser 2004). The former category further subdivides into: a) plain dictionaries of eponyms (Beeching 1989. With only two exceptions (Wolk 1980. The latter category further distinguishes works to cover: a. Materials and method The term eponym was introduced in the English vocabulary in the mid-19th century (Collins Millennium 1999: 521). eponym was not included in the title of the first dictionary (Edwards 1968) compiled with the specific purpose of presenting the story of some words obviously originating in names of literary heroes. is so devised as to focus on eponyms. the eponyms. It also aims to reveal the abundance of lexicographic products which describe eponyms. encyclopedias. Research results. Letusé and Rogelio 2001.

MDL 1996: 314) Conclusions The present study was devised and performed with a clear aim: to demonstrate the wide variety of dictionaries which account for and implicitly popularize eponyms. very many useful instruments have been compiled so far. the Bohr radius. no matter the field they were created within. fuchsia.ite (for names of minerals): alexandrite. Pythagorean theorem. have a simple structure since they derive from personal names. the Hall–Littlewood polynomial. .eponyms in specific medical branches (neurology – Koehler.mathematics: Boolean geometry. law. g. . . for example. physics. translation problems may occur in the exchange of ideas characterizing our globalized society. the Cauchy-Schwarz inequality. the Sheppard's corrections. metallurgy). . chemistry. as a consequence. where authors take over their predecessors’ legacy (Forbis 1998. William Collins-World Publishing. Forrest and Carr 1982). to which suffixes were added: . eponyms represent a lexical category with a few peculiar features: 1. Barankin 2005) or where authors put forward their own versions (Forrest and Carr 1982. Bruyn and Pearce 2000. f. rutherfordium. they were created to fill in jargon or field-specific lexical gaps and this aspect implicitly accounts their cultural specificity. Hence. The following example was extracted from such a source: to mirandize (to recite the Miranda warnings to a person under arrest.eponyms presented together with other lexical categories (Delong 2002. engineering. Firkin and Whitworth 1987). Brocca’s area. dahlia. Rodin and Jack 1987. radiology – Kanne. D. behavioural optometry – Hendrickson 1993.eponymists (Berrios and Freeman 1991. Our previous research in the field of eponyms leads to the following observations: irrespective of their belonging to the English word stock or to jargons. shipbuilding. Inc. Sloane 1997).medicine (32 lexicographic works).ia (for names of plants): magnolia. financing and banking. B. orthopedics – Moll 1998. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins 104 . Jablonski 1991. Hoffmann method. . Although there have been produced specialist for other fields of activity. but they may be found in specialized dictionaries. Co. Annex Auchter. 2. Barankin. In other words.physics: the Mach number.a certain degree of subjectivity in the making of the eponym list. Euclidean algorithm. Rohrmann and Lichtenstein 2006). The possible taxonomy of these medical dictionaries below reveals the compilers’ or the editors’ focus on: c.although numerous of the various fields of (scientific) activity (and research) operate with eponyms (such as mathematics. -chemistry: the Russell-Saunders coupling. lewisite. the Maclaurin's series. obstetrics and gynecology – Baskett 1996. the fast Fourier transformI.ize (for verbs describing processes): pasteurize 3. d. eponymists of fame in the Anglo-Saxon and North American worlds may mean or say next to nothing to members of other cultures less conversant with Anglo-American vocabularies.plain medical eponyms (Chadwick 2001.anatomy: Cowper’s glands. Berry 1992. the most numerous of the dictionaries dedicated to eponyms are circumscribed to the medical jargon. einsteinium.ium (for chemical elements): promethium.b. . Daniell cell. Lexicographers do show a particular interest in approaching eponyms and. eponyms in ‘ready-made’ expressions (pertaining to classical sciences) consist of joint structures which put together common nouns and personal names: . Marcucci 2001 and Stedman 1998). the Rutherford model. they have not been described in specifically-devised lexicographic instruments. psychology – Zusne 1987. Hunter 1994. 1998 2005 Dictionary of Historical Allusions and Eponyms Stedman's Illustrated Dictionary of Dermatology Eponyms. eponyms in chemistry or botany. e.

S.. Jablonski. K. O. Webster’s New World Dictionary of Eponyms: Common Words from Proper Names Webster’s New World Dictionary of Eponyms Whonamedit.L. Forbis P.. A. D. and Eponyms: Our Legacy A Dictionary of Eponyms Eponymists in Medicine: Alzheimer and the Dementias Eponymists in Medicine Dictionary of Medical Eponyms A Dictionary of Medical Derivations Medical Acronyms. Eponyms & Abbreviations. Newman.. Pa: Lippincott Williams & Wilkins Oxford: Oxford University Press Barry Rose Law Publishers Ltd. Th. Carr (eds. Calif: Practice Management Information Corporation New York: Macmillan General Reference New York: Hungry Minds Inc. 1990 1991 2005 1999 1968 1987 1998 1982 1997 1998 1972 1993 1995 1994 1991 1995 2002 2006 Karavis. E. Jablonski. Robert Hendrickson. Havard. Forrest. S.. 1996 1999 1989 1991 1992 2001 2002 On the Shoulder of Giants: Eponyms and Names in Obstetrics and Gynecology Signs. Dictionary of Medical Eponyms. Eponyms and Mnemonics Eponyms in Radiology of the Digestive Tract :Historical Perspectives and Imaging Appearances A Dictionary of Eponyms RCOG Press American Association of Neurological Surgery London: Clive Bingley London: Royal Society of Medicine Taylor & Francis Ltd. N.E. Jones. Syndromes and Signs The Dictionary of Eponyms Eponyms of Behavioural Optometry The Dictionary of Eponyms. S. T. D..com What's in a Name?: How Proper Names Became Everyday Words Uncumber and Pantaloon: Some Words with Stories..G. Stedman’s Medical Eponyms Forrest’s Dictionary of Eponymists A New Dictionary of Eponyms Medical Eponyms: Diseases. A.. Ehrlich. G. 1998 Oxford: Heinemann 105 ... J.. Banerjee. Enersen.S. W. A.. Parthenon Publishing Los Angeles..E.P. T. B. da Silva. Chadwick. Whitworth JA. (ed) Kanne. Bartolucci S. Hendrickson... Hunter.D. Berrios. Homer Hendrickson. Delong M.J. (eds) Berry.. C. Edwards.. H. G.Baskett. Abbreviations. Freeman. Douglas. et al. E..L. F. Names that Became Proper Words Medical Devices.L.F... Casselman. New York: Stein & Day Optometric Extension Program Oxford: Oxford University Press Mosby Krieger Publishing Company Philadelphia: W. C. New York: Henry Holt & Company London: Geoffrey Bles Canforth: Parthenon Philadelphia.. M. A. 4th ed. L. Syndromes.. Firkin B.B. R.. Beeching. Saunders Company New York: Wysteria Publishing Douglas.) Freeman. J. A. Acronyms and Eponyms: A Pocket Guide Jablonski’s Dictionary of Syndromes and Eponymic Diseases Illustrated Dictionary of Eponymic Syndromes and Diseases and Their Synonyms Medical Acronyms.

G. Medical Terms. Abbreviations Rodin.S. C. A... R.. Yee. Koehler.. Procedural Eponyms. Pearce.. (eds) Letusé L. Wolk..M. G.. Trahir. Segura. Rogelio... K.. Pa: Saunders. M.. Manser. Marcucci.. J. Masterson. W. Perepelkin. L. Surgical Cpt Explanations and Coding Tips.. C. Inc. J. Syndromes. I. Stedman’s Medical Eponyms The Pocket Guide to Eponyms and Subtle Signs of Disease An Australian Dictionary of Eponyms From Aristotelian to Reaganomics: A Dictionary of Eponyms with Biographies in the Social Sciences Everyday Words from Names of People and Places. New York: Elsevier London: Pitman Hertfordshire: Wordsworth Reference Chambers Harrap Publishers Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins Hodder Arnold Stuttgart: Gustav Fischer Meditzina CRC Press Inc 2001 1982 1996 2004 2001 1998 1995 2005 1999 Elsevier’s Dictionary of Eponyms Medical Eponyms. J. I. Eponyms in Orthopaedics: Chart (Chapman & Hall Medical Wallcharts) Dictionary of Anatomical Eponyms English-Russian Medical Dictionary of Eponyms World Dictionary of Plant Names: Common Names. (eds) Sloane S. Literature and Eponyms: Encyclopedia of Medical Eponyms Derived from Literary Characters An Eponymous Dictionary of Economics: A Guide to Law and Theorems Named after Economists Medical Abbreviations & Eponyms.H. 2nd ed. M. J. Synonyms and Etymology Medicine... J. A. J. U. E. Bruyn... Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins International Medical Publishers OUP Westport: Greenwood Press New York: Elsevier/Nelson Books New York: Greenwood Press Medicode Inc 106 . Moll... Zusne. Quattrocchi.S. L. Régis Petrov.. Th.. B.. M. Olry. Lourie. A. USA Amsterdam. ***** 1987 2004 1997 1998 1993 1992 2001 1980 2007 1987 1996 Krieger Publishing Company Northampton: Edward Elgar Philadelphia. Jack D.. Braun. C. O. Coders’ Desk Reference: Everything a Coder Needs to Know: Acronyms. S.Matthews. A.M. R. Trahir. A. M. Manser. Who Was Coude: A Short Dictionary Eponyms The Wordsworth Dictionary of Eponyms Chambers Dictionary of Eponyms Marcucci’s Handbook of Medical Eponyms.. R. A... V. 2000 Neurological Eponyms Literacy World Oxford University Press.S.. Medical Eponyms Eponyms in Psychology: A Dictionary and Biographical Sourcebook. Stedman’s Tenner. Eponyms. scientific Names..

translation difficulties and last but not least. pp. usage. Galaţi 17-18 spetembrie 2008. 1996 (MDL) ABSTRACT Professional or amateur English and American lexicographers have taken steady interest in the study and popularization of eponyms. în Bejan. Glasgow: HarperCollins Publishers (= CEDM) * * * Merriam-Webster’s Dictionary of Law. Angela (2008). Since English eponyms have been the topic of 50 paperback and electronic dictionaries. 107 . „Mişcarea lexicului specializat spre lexicul comun”.). Millennium Edition. classification. Cenac Oana (ed. migration from one science to another. Collins English Dictionary. they do enjoy a special status among the other directions in lexicographical approaches (foreignisms. Actele conferinţei internţionale Lexic comun/Lexic specializat. Virginia. The classification of dictionaries of eponyms envisaged in this presentation invites to investigating eponyms in fields yet uncovered and to compiling such works for theoretical and practical reasons. etc. mainly created in specialist vocabularies which gradually integrate in the word stock. Doina.BIBLIOGRAPHICAL REFERENCES Bidu-Vrânceanu.). This paper originates in a larger project intended to cover a wide range of aspects regarding eponyms (suc as their creation and popularization. ethical problems). Lucatelli. the current approach constitutes a state-of-the-art reflection of eponyms as they appear mainly in English and American lexicographies. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti Bidu-Vrânceanu. Galaţi: Galaţi University Press. Lexic comun/Lexic specializat. Springfield: Merriam-Webster. Lexicul specializat în mişcare de la dicţionare la texte. Purely lexicographic in its perspective. Angela (2007). Incorporated. abbreviations. 13-19 * * * (1999).

(despre oameni) a fi stăpânit de emoţii puternice evidente. adică în afara vorbirii. şi anume „în clocot. A se confrunta. 3) linie gradată pe care sunt reprezentate în mic distanţele reproduse pe o hartă sau pe un plan. De remarcat că legătura dintre sensuri. strălucitor din care se fac obiecte de podoabă. Însă în procesul de descriere a cuvintelor polisemantice în dicţionare lexicograful întâmpină anumite dificultăţi generate de faptul că el este nevoit să trateze fenomenul polisemiei lexicale. 2) (despre ape) a se agita puternic şi zgomotos. atunci identificarea sensurilor cuvântului. sensurile adjectivului volant: 1) care se deplasează dintr-un loc în altul. Acestea sunt: 1. (despre activităţi) a se afla în deplină desfăşurare.Ana VULPE. identificarea sensurilor 2. 3) fig. Acestea mai sunt numite în literatura de specialitate variante lexico-semantice. 2) care durează puţin timp. trebuie să se bazeze pe criterii absolut obiective. adică de factori. zgomot produs de o mulţime gălăgioasă. agitaţie frenetică. Ilustrăm această teză prin câteva exemple. Universitatea Liberă Internaţională. În cazul multor cuvinte polisemantice legătura de sens este mai voalată. 2) fig. lucru de mare preţ. Calitatea este. Polisemia ca fenomen lingvistic există doar la nivelul limbii. care este dinamic prin esenţă. unite prin chingi orizontale scurte. spre exemplu. precum şi clasificarea lor ulterioară. 4) fig. ale substantivului sabat: 1) zi de sărbătoare la mozaici şi la unele secte creştine stabilită sâmbăta. 2) fig. clasificarea sensurilor identificate 3. în cazul cuvântului polisemantic scară comun pentru următoarele sensuri este asemănarea de formă a obiectului denumit: 1) dispozitiv format din două bare paralele. Asemănarea funcţiei stă la baza sensurilor substantivului frână: 1) dispozitiv pentru micşorarea vitezei sau pentru oprirea unui vehicul. oarecum. neafectând integritatea semantică a cuvântului. subiectivi. Procesul privind interpretarea lexicografică a structurii semantice (adică a ansamblului de sensuri) a elementelor lexicale polisemantice e necesar a fi realizat În trei etape succesive. În vorbire cuvântul apare cu un singur sens. Astfel. Chişinău. descrierea conţinutului semantic al acestora. 2) element al unei construcţii constând dintr-un şir de trepte. unite printr-un pivot semantic. adică ceea ce stă la baza acestora. 2) fig.) a se manifesta puternic. 5) fig. gânduri etc. Pentru sensurile verbului a clocoti comun este felul de manifestare. totalitate care este oglindită în dicţionare. Şi care 108 . ca un fenomen static. de exemplu. ceea ce uneşte sensurile cuvântului aur: 1) metal nobil. polisemia „se consumă”. Fiecare dintre aceste sensuri se realizează de sine stătător. adică la nivelul vorbirii. (despre sentimente. galben. factor care zădărniceşte desfăşurarea unui proces sau a unei acţiuni. cuvintele polisemantice nu prezintă decât o totalitate de sensuri cu o anumită legătură semantică între ele. Republica Moldova POLISEMIA LEXICALĂ DIN PERSPECTIVA PROBLEMELOR DE LEXICOGRAFIE Prin polisemia lexicală tradiţional se înţelege capacitatea cuvintelor de a dispune de mai multe sensuri. Şi dacă prezentarea conţinutului semantic al cuvântului în dicţionare depinde de tipul acestuia. Menţionăm că realizarea unui sau altui sens depinde totalmente de anturajul în care elementul lexical respectiv nimereşte. nu poate fi stabilită întotdeauna la fel de uşor. 3) care nu se încadrează într-un întreg. puternic”: 1) (despre lichide) a fierbe cu clocote. În afara contextelor.

precum şi din cadrul diferitor emisiuni de la radio şi televiziune. Mai mult decât atât. Munca noastră s-a soldat mai înainte (încă prin anii 90 ai secolului trecut) cu alcătuirea unui microfişier ce cuprindea elementele lexicale noi sau sensuri noi ale unor elemente lexicale existente în limbă (neînregistrate nici de cele mai recente dicţionare de neologisme). Şi. întrucât orice sens al cuvântului polisemantic.“: 109 . etapa identificării spectrului semantic al cuvintelor polisemantice trebuie începută prin analiza unei totalităţi de contexte în care apare unitatea lexicală dată. Corlăteanu precum că dicţionarul „este o carte care niciodată n-a fost şi nu este terminată”. cel puţin. este o lucrare ce reflectă aspectul deja normat al vocabularului. Preocupările noastre privitoare şi la completarea şi sistematizarea vocabularului din ultimii ani (în legătură. se realizează în vorbire. obţinem totalitatea de sensuri care alcătuiesc spectrul semantic real al unui cuvânt. nu se încadrează în sistemul limbii şi n-au căpătat statut de independenţă în limbă. reiting. antonimiei. al traducerii. sponsor. că deseori spectrul semantic astfel determinat se deosebeşte cantitativ de cel fixat uneori chiar şi în cele mai complete dicţionare. Or. neincluzându-le pe acele ce nu sunt adoptate conştient de un număr mare de vorbitori. din paginile unor publicaţii. utile în toate cazurile. deoarece nu toate cuvintele intră În relaţii de sinonimie şi antonimie. sistematizării lor. din acest punct de vedere. lexicograful este obligat să cerceteze atent şi faptele de limbă din paginile unui număr impunător de publicaţii periodice. a unui eveniment: catalizatorul reformei). marketing. dat fiind faptul că anume acestea sunt foarte receptive la schimbările în limbă. orice lucrare lexicografică. amintim afirmaţia academicianului N. desigur) noile formaţii lexicale. Traducerea nici ea nu poate fi considerată un procedeu universal. cu ajutorul contextului poate fi determinată structura semantică a oricărei unităţi lexicale.sunt acestea? Sunt mai multe. economice cu alte ţări. deoarece de multe ori diferite sensuri pot fi traduse prin unul şi acelaşi cuvânt. Aşadar. fără excepţie. de multe ori se bazează pe materialul dicţionarelor existente deja. cu procesul de integrare europeană) ne-au impus o examinare atentă a faptelor de limbă. cu extinderea relaţiilor culturale. după cum se ştie. În această ordine de idei. Această neconcordanţă poate avea o dublă explicaţie. Anume din acest motiv alcătuitorul de dicţionare este foarte precaut la introducerea unor cuvinte şi sensuri noi în registru. demonstrându-şi astfel utilitatea. generată de dezvoltarea continuă a vocabularului. Aplicarea procedeelor sinonimiei şi antonimiei nu sunt reuşite. la elaborarea noilor dicţionare. respondent. sociale. a unui eveniment etc. care. precum şi sensurile noi ale următoarelor cuvinte existente: catalizator (cu sensul de “ceea ce grăbeşte desfăşurarea unei acţiuni. funcţionalitatea şi modernitatea şi devenind accesoriu de lucru cu adevărat preţios. Remarcăm. fiindcă are la bază aplicarea parametrilor combinatorici ai cuvântului. nu reuşesc să înregistreze toată avalanşa de cuvinte şi sensuri. în special. Prima explicaţie – cea obiectivă – este că dicţionarele chiar şi cele mai recente. Drept rezultat. stabilirea capacităţii combinatorii şi a frecvenţei acestora. O altă explicaţie – mai puţin obiectivă – este că lexicografia tradiţională (mai ales cea comercială). printre care criteriile sinonimiei. lucru ce necesită. de izvoare de largă popularizare. Odată cu apariţia noilor cuvinte şi sensuri apare şi problema depistării. epicentru (cu sensul de „parte esenţială în procesul desfăşurării unor acţiuni. criteriul contextual etc. mai ales. Printre acestea erau şi cuvintele noi: brifing. de fapt. e unul dintre cele mai adecvate. la întocmirea registrului. precum şi cea a descrierii semanticii lor. Numai în felul acesta dicţionarul va include cu promtitudine (şi cu discernământ. Astfel că rămâne factorul contextual.

în diferite emisiuni [Onofraş. facem o muncă ce poartă de multe ori pecetea sterilităţii. fiind. + Nac. le-am introdus şi în dicţionar. legiferată de valenţa lexicală. care înseamnă capacitatea unui cuvânt de a se îmbina doar cu anumite elemente lexicale. anumite „predilecţii”. e necesar să se ia în considerare acest lucru. Aceştia 110 . acţiuni. 1988: 130). dar nu pe oricare. recomandată de un organ oficial (în scopul ameliorării unei situaţii): moratoriu asupra experienţelor nucleare) ş.a.). lucrând la elaborarea unui dicţionar explicativ. iar prin aceasta şi indicarea regulilor de utilizare a lor. însăşi realizarea/nerealizarea acestei posibilităţi e consfinţită. categorial al clasei de cuvinte de care ţine cuvântul dat. pe atunci în premieră. este determinată în exclusivitate de raporturile logico-obiectuale existente realmente între obiecte. televizată. Aşadar. „gusturi”. atunci restricţiile necesare în baza cărora evităm îmbinările alogice gen: a construi o plăcintă. a citi o rochie sunt specificate de valenţa lexicală cu caracterul ei extralingvistic. la elaborarea dicţionarelor de orice tip. în majoritatea cazurilor. A. De aici şi caracterul mai riguros şi mai abstract al valenţei sintactice în raport cu cea lexicală. este nevoie să vorbim. fără a ţine cont de potenţele lui sintagmatice. Aceste constatări ne conduc la concluzia că buna cunoaştere şi respectarea riguroasă de către orice purtător al limbii date a cerinţelor impuse de valenţa lexicală este o condiţie elementară a înfăptuirii cu succes a actului comunicativ. căci. cât şi a construi o plăcintă sau a citi o rochie. de obicei. Abordând acest aspect. anturajul. Căci dacă sub aspectul valenţei sintactice vor fi corecte şi admisibile atât îmbinările de tipul a construi o casă. se pot îmbina doar cuvintele compatibile din punct de vedere semantic (Ciobanu. iar valenţa lexicală. tangenţial. nume în acuzativ). fără nici un discernământ. Tocmai de aceea. şi în special a celor normative. totodată. întrucât aceste “achiziţii” lexicale au avut rezistenţă în timp. Or. Ne-am încumetat şi le-am prezentat. de sensul general. adică toate aceste îmbinări exprimă formula Vtr. determinând sensul cuvântului doar în raport cu obiectul sau cu noţiunea exprimată. Cuvintele manifestă. a citi o carte. Un cuvânt atrage alt cuvânt. în timp ce forma cuvântului dependent (în cazul exemplelor de mai sus. care se desfăşoară în mai multe ore: telemaratonul cu genericul”Să nu uităm de cei mai trişti ca noi”). valenţa lexicală a cuvintelor e condiţionată de sensurile lor individuale. Ciobanu. epicentrul luptei etc. precum şi posibilitatea apariţiei ei. fenomenelor din realitatea înconjurătoare. maraton (cu sensul “manifestare de binefacere. necesitatea prezentării riguroase a parametrilor sintagmatici ai sensurilor cuvintelor. lângă orişice „partener”. în special. Vulpe: 40-41]. din utilizările lor în presa periodică.. s-au încetăţenit. „pretenţii” faţă de alte cuvinte şi nu se plasează haotic. radiofonică. cu definiţii. Aceste înnoiri din limbă au fost determinate. Astfel. mai întâi într-un articol de revistă. Astfel. contextul constituie un indicator esenţial al sensului cuvântului. după cum remarcă prof.epicentrul manifestărilor. aşa cum le-am înţeles din contextele în care erau folosite. şi ai celor polisemantice. Scopul investigaţiei noastre constă în a releva modul de funcţionare a mecanismului interacţiunii dintre sens şi context cu referire specială la verbele transitive polisemantice. sarcina principală a dicţionarului fiind explicarea cuvintelor. despre valenţa sintactică şi cea lexicală a acestor unităţi lexicale. se impune. depinde în primul rând. întâi şi întâi. Valenţa sintactică definită prin capacitatea unui cuvânt de a se îmbina cu anumite forme ale unor anumite clase de cuvinte. de necesităţile obiective de fixare prin limbă a noilor valori materiale şi spirituale. e reglementată de valenţa gramaticală. Ele nu au fost doar nişte cuvinte „la modă”. moratoriu (cu sensul “suspendare pentru o anumită perioadă de timp a unor activităţi. Peste câţiva ani. în care îşi găsesc expresie trăsăturile obiectelor. în general. După cum s-a menţionat mai sus. în corelaţie cu ansamblul de componenţi semantici care alcătuiesc sensul corespunzător.

după cum se ştie. a graţia -. diferă de la verb la verb. case.fete. cu elemente ce denumesc figuri geometrice – sensul „a desena după o schemă”. elemental lexical şi contextul trebuie să constituie o unitate indisolubilă în procesul de lucru al lexicografului. posibilitatea prezentării ei sistematice în dicţionar e absolut reală. Prin urmare. când spunem a construi. ce ar permite funcţionarea adecvată în actul comunicativ. 3) (persoane) a depăşi prin merite. a crea etc. care. iar cu elemente ce denumesc fraze. potenţele sintactice. substanţial la ridicarea nivelului cultirii vorbirii. fapt care ne impune concluzia că şirul mare de cuvinte ce exprimă valenţa lexicală vorbeşte despre un spectru semantic larg. Astfel. Observăm că în cazul sensului întâi valenţa lexicală e mult mai largă comparativ cu cea a sensului trei. De exemplu. de plenitudinea lui semantică se poate vorbi doar în cazul combinării lui cu elementele ce denumesc agentul şi pacentul acţiunii. potenţele lexicale. iar şirul mic. îndeosebi atunci când alcătuitorii lui îşi pun scopul să includă în el maximum de informaţie. precum „a folosi ca hrană” (de exemplu.condamnaţi etc. Atunci însă când sfera valenţei lexicale include cuvinte ce pot fi grupate conform unor teme comune (ca în cazul verbelor de mai sus şi a multor-multor altor). că dicţionarul îşi îndeplineşte rolul său primordial. propoziţii – sensul „a forma după anumite reguli gramaticale”. a consuma băuturi). favorizând întrebuinţarea corectă şi contribuind. ceea ce ar însemna. verbul. adică valenţa lexicală presupune o listă nelimitată de cuvinte (de exemplu pentru astfel de verbe ca a face. e dotat cu cele mai complicate şi variate particularităţi sintagmatice. maşini. înlesnesc substanţial procesul de însuşire a unei limbi străine. întrucât exprimarea lexicografică a valenţelor verbului facilitează tălmăcirea sensului lui lexical. Verbul. Indicaţiile privind parametrii combinatorii trebuie să fie aplicate cu rigurozitate într-un dicţionar didactic. a mustui – struguri. iar pe de alta. a eclipsa 1) (un astru) a pune în eclipsă. ca unitate a limbii. De ехеmplu. nemaivorbind de situaţiile când şirul elementelor lexicale ce pot determina un verb îl alcătuieşte un număr limitat (de exemplu: а peţi -.). verbul a construi îmbinându-se cu elemente ce denumesc clădiri.). ba chiar necesară. Fixarea potentelor sintagmatice e de dorit. 2) fig. apoi ne gândim la alte sensuri. Astfel. mai bine zis diapazonul ei. mai ales în cazul verbelor polisemantice. a consuma mult peşte) şi în cele din urmă la „a bea în mod regulat” (de exemplu. 2) (o idee. Referindu-ne la verbul tranzitiv. de fapt. după cum se ştie. mai întâi de toate. un gând) a scoate în evidenţă. 111 . Informaţiile privind particularităţile combinatorii ale verbului ar putea fi redate adecvat şi compact cu ajutorul unui astfel de mijloc de exprimare a lor care ar oglindi. E lucru cert că valenţa lexicală. De atare indicaţii are nevoie. De exemplu: a accentua 1) (un cuvânt. o silabă. solicită în mod imperios determinări.permit o descriere mai amplă şi mai exactă a lor în articolele lexicografice. imediat ne gândim la sensul „a folosi pentru a-şi satisface cerinţele proprii sau pentru a obţine alte produse” (de exemplu. o propoziţie) a evidenţia prin accent sau prin intonaţie. valenţa fiind unul dintre criteriile lingvistice obiective de delimitare a sensurilor lor. dar şi în dicţionarele explicative. pe de o parte. (lucruri) a pune în umbră. a consuma bunuri materiale). Se au în vedere acele indicaţii ce sunt capabile să reflecte semantica elementelor ce complinesc „locurile vacante” de pe lângă verb. limitat de cuvinte indică un caracter semantic mult mai îngust. astfel. evidenţiem că acesta. mecanisme denotă sensul „a realiza după un proiect”. a lua. pentru unele verbe e aproape imposibil a stabili numărul de cuvinte cu care se pot combina.

ele fiind plasate în zona special destinată articolului lexicografic şi anume sub forma diferitor remarci înaintea definiţiei propriu-zise şi în calitate de material ilustrativ după definiţii. la valenţa lexicală. şi din acest punct de vedere în dicţionare (avem în vedere dicţionarele în care primează principiul uzului. Vulpe. remarcăm că tot la criteriul contextual. nr. e absolut necesar de a urmări cu atenţie ca în textul explicaţiei să nu nimerească elemente ale contextului. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Berejan. În zilele noastre sunt două căi de alcătuire a dicţionarelor mari. Desigur. După cum remarca prof. o teorie lexicografică veritabilă nu s-a constituit de îndată. începe să predomine calea utilitară. primele sensuri sunt fixate acelea care sunt mai puţin determinate sintagmatic. Chişinău: Ştiinţa. Revenind la problema privind procesul de identificare a spectrului semantic al cuvintelor polisemantice. Onofraş. Ciobanu. în special. inconsecvenţă. valenţa verbului (adică poziţia obiectului direct) trebuie să rămână liberă în textul explicaţiei (Berejan 1994: 63). (nemaivorbind despre cei diletanţi – nota noastră). multiplele probleme ce apar în procesul de elaborare a unui dicţionar explicativ (şi nu numai) pot fi soluţionate. S. Prin urmare. şi nu al vechimii sensului în organizarea structurii semantice) deseori se observă necoincidenţă. “editate de firme ce urmăresc deschis profitul) şi mai puţine dicţionare “ce nu au nimic cu profitul. De obicei. punându-se în circulaţie tot mai multe dicţionare “avantajoase” (de regulă. care susţinea că. Silviu (1992. 112 . Una – cu predilecţie ştiinţifică. dacă se respectă anumite cerinţe ştiinţifico-teoretice. Silviu (1992. 4). Maria. Chişinău: Ştiinţa. iar a doua – utilitară (sau comercială). În practica lexicografică. Chişinău: Ştiinţa. amintim afirmaţia marelui lexicolog şi lexicograf S. deşi „în ultimele decenii a apărut un oarecare interes faţă de dicţionar ca obiect ce merită atenţie ştiinţifică. nr. Chişinău: Lumina. Or. fiind angajaţi în plenar la realizarea practică a dicţionarelor cu multiplele şi greu surmontabilele dificultăţi implicate de acest proces. ar trebui să recurgem şi în cazul când e nevoie a stabili ordinea prezentării sensurilor unui cuvânt polisemantic în cadrul articolului lexicografic. Note lexicale în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. Dicţionarul ca operă lingvistică şi antinomiile practicii lexicografice în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. Berejan.Referitor la problema redării valenţei verbului în dicţionarele explicative. Ana (1991. Berejan. nr. din păcate. 2). În acestă ordine de idei. menţionăm că este important şi faptul că acestea (adică valenţele) să nu fie încadrate în însăşi definiţia verbului. iar lingviştii-teoreticieni rareori coborau din sferele înalte pentru a examina detaliat şi în cunoştinţă de cauză procedeele şi metodele utilizate la descrierea lexicografică a limbii” (Berajan 1992: 15). Situaţia se explică parţial prin faptul că lexicografii profesionali. Limba maternă şi cultivarea ei. Reinterpretări lexicografice ale unităţilor de vocabular în dicţionarul explicativ (cu privire specială asupra verbelor în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. în continuare succesivitatea lor fiind în legătură directă cu creşterea gradului de determinare sintagmatică. nu aveau posibilitate să se ocupe concomitent de generalizări şi teoretizări. purtând un caracter curat ştiinţific” ( Berejan 1992: 20).2). Anatol (1988). Berejan.

i. Out of contexts. i.e. a totality found in dictionaries. it exists just at a language level. 113 . polysemy is “used up”.e. it is necessary to investigate the syntagmatic parameters of it. i. will find reflection in the dictionary.e. The stage of the identification of the semantic spectrum of polysemantic words should begin by analyzing a totality of contexts in which the given lexical unity occurs. which.ABSTRACT It is known that polysemy is a result of the meaning changes. c) the description of the semantic meaning of those in dictionaries. in their turn. b) the classification of the identified meanings. out of speech. : a) the identification of the semantic spectrum. the polysemantic words are not more than a totality of meanings with a certain semantic connection among them. Lexicographical interpretation of the semantic structure of lexical polysemantic elements can be presented as a process formed by three successive stages.e. i. As a linguistic phenomenon. In speech the word appears to have one meaning.

"persoană pretenţioasă" . "cartelă magnetică cu care se efectuează plăţi". Bien qu’ils prononcent fréquemment ce mot. la capacité d’utilisation et l’usage effectif des emprunts par les membres de différents groupes sociaux. "bani" . "îngâmfat" . Notre enquête en Roumanie. plus compact que snob ça n’existe pas. de saisir la perception des locuteurs vis-à-vis des emprunts car c’est elle qui compte. es recherches sociolinguistiques visant aussi l’utilisation des questionnaires sont très rares ou presque inexistantes. les gens n’arrivent pas à donner une définition exacte du mot card (tip de cartelă magnetică prin care se pot face plăţi cu mijloace electronice [2]) ou à lui trouver un équivalent. c’est pour cela que nous croyons que les personnes interrogées ont eu des difficultés à lui trouver des équivalents. cec de bani. Pour chaque anglicisme nous allons énumérer les équivalents proposés par les sujets et en faire une analyse. vise les objectifs suivants : la compréhension.Cristina UNGUREANU. dans la plupart des cas. 114 . un mot plus court. les réponses des enquêtés comprennent plusieurs aspects : l’hypocrisie (intenţii neadevărate. bilet. "cartelă bani" . "persoană care adoptă cu uşurinţă o conduită nepotrivită doar pentru a fi la modă". Leurs réponses ou bien leurs non-réponses suggèrent le fait qu’ils savent plutôt le domaine dans lequel ce terme est utilisé. "cartelă magnetică" . "card – bani" . persoana care adoptă cu uşurinţă o conduită nepotrivită doar pt. l’infatuation (plin de el. "intenţii neadevarate" . "cartelă ". legitimaţie) et moyen de paiement (carte de credit / debit. Universitatea din Piteşti LES EMPRUNTS A L’ANGLAIS EN ROUMANIE. car elle dépasse le cadre des dictionnaires. cupon. "CEC" . Donc. "carte de credit / debit" . Nous allons nous concentrer sur l’origine. îngâmfat). auprès 117 sujets. tichet. "bilet" . On ne doit pas oublier “Devenim ceea ce percepem“ : On devient ce qu’on perçoit [1] . Par exemple. "carton" . "legitimaţie" . ou le fait que c’est lié à l’argent (CEC. "carte personală de plată" . Généralement. quand on est lancé dans une recherche d’envergure et aussi pragmatique. la prétention (persoană pretenţioasă). bani etc. "imitator" . snob : "plin de el" . Bien que l’on puisse trouver plusieurs équivalents. "cupon". cartelă magnetică cu care se efectuează plăţi). cartonné ou non (cartelă. nous pourrions classer leur réponses en deux catégories : une sorte de papier. imitator. a fi la modă). "cec de bani" . quand on dit card on dit de l’argent. "fals rafinat" . "mijloc de plată (cartelă) " . "tichet" . l’utilisation et les équivalents des anglicismes tels que déclarés par les enquêtés. spécialement après 1989 en Roumanie. carton. LOCUTEURS VS DICTIONNAIRES Si on trouve plus de recherches sur les anglicismes. Nous considérons qu’il est très important. card : "carte de credit" . C’est aussi difficile à cause du fait que ce mot s’est installé dans la langue depuis longtemps et qu’il couvre une notion sur laquelle on ne peut donner que des explications ou une définition et moins d’équivalents. plus suggestif.).

"preselecţie" . Les réponses des sujets envisagent les aspects suivants : l’idée d’être le(s) premier(s) (primele locuri. concis et court. look: "înfăţişare" . On observe donc de ce que nos enquêtés déclarent que ce mot renvoie à toute une gamme d’aspects : un nouveau visage. "modelator". concours (concurs. "desenator". Il faut noter que les autres équivalents proposés n’ont rien a voir avec l’anglicisme : orientare. "clasament" . Le dérivé anglais designer a le sens de « dessinateur ». et non pas à la seule mode vestimentaire comme on a la tendance de le percevoir en roumain. sus). "artist plastic". "aspect" . de classement (clasament. Alors il semble difficile de trouver un équivalent avec lequel tout le monde soit d’accord. tandis que le roumain le perçoit plutôt comme un mannequin-vedette. alegere. "pictor". on voit que les équivalents proposés par les Roumains sont presque similaires à ceux présentés par les Français ce qui prouve que dans les deux langues l’anglicisme est sorti de sa sphère d’origine. "probă" . "ierarhie valorică". raison pour laquelle les locuteurs ne le connaissent et ne l’utilisent pas trop. "alegere" . "consiliere" . "imagine a frumuseţii". "vestimentaţie". des vêtements. "frumuseţe" . "aranjare" .top : "vârf" . "a fi star" . A la différence du français où ce terme est entré depuis longtemps (1982 dans les dictionnaires français). distribution. "grafician". aranjare et şedinţă foto. Tout de même. Top vient en roumain avec une signification nouvelle : classement qu’on ne trouve ni en français ni en anglais. a fi primul. interviu). "pe primul loc" . "modist". preselecţie). "sătul". "distribuţie" . "cum arăţi" . porte souvent le nom anglais de design. primul. ierarhie valorica. "o noua formă". Un point à souligner est que les locuteurs font une confusion entre le mot top et les syntagmes qu’il constitue : ex : top secret. d’un objet. "creaţie". probă. "decorator". Les équivalents de nos sujets renvoient à : sélection (selecţie. "în vîrf/sus" . "o noua faţă" . "ţinută" . Mais l’emprunt designer en français et en roumain ne vient pas de l’anglais. puternic). des modèles ». On remarque aussi une différence entre le top français et le top roumain. "aranjament". "arhitect". in virf/sus). C’est donc un créateur spécialisé dans le design. "prezentare" . "concurs" . "podium" . c’est un américanisme qui signifie « spécialiste du design ». d’être fameux (podium. "imagine" . "complet" . Les témoins ne trouvent que trois équivalents. "estetic". "a fi primul". casting: "selecţie" . d’un meuble. "primul". style. "primele locuri" . Le français voit le top model comme le modèle des modèles. Nous soulignons que l’anglicisme circule parallèlement avec les trois équivalents déclarés. pe primul loc. une nouvelle forme. "haine" . "creator de linie în modă". consiliere. 115 . Clair. designer: "creator de modă". de la carrosserie automobile. a fi star. "creator". "sus" . « faire des plans. "stil" . avec sa fonction. mais essentiels. "artist". "şedinţă foto" . Le terme anglais s’applique à toutes sortes d’objet de consommation courante. en roumain il est assez récent. "ierarhie" . "interviu". c’est-à-dire un professionnel qui conçoit des formes nouvelles dans le domaine de l’ameublement. L’esthétique industrielle moderne qui vise à harmoniser les formes et les couleurs d’une machine. "secret" . beauté. ierarhie. tenue. "puternic" . "orientare". "proiectant". "freză" . "priveşte" . pas forcément le meilleur. ful [3]: "plin" .

"foarte bun" . "consiliu". les dirigeants. selon les sens nuancés par nos sujets. "economist". "în direct" . "valori" . l’équipe de direction. le directeur. "director coordonator". "melodii de top" . "lume bună". L’organisation et la gestion font appel à des techniques modernes qui n’ont plus guère de rapport avec les méthodes anciennes qu’englobe le terme management et le substantif manager. "şef". "piese super tari" . "pe primul loc" . "conectat". un peintre. "ceva legat de conducere". "melodie foarte ascultată" . "succes muzical" . "echipa de conducere". un modiste. ou un architecte il est toujours un créateur et le dénominateur commun de tous ces équivalents est l’art. manager: "director". "în linie". staff: "personal". un entraîneur. "responsabil". "director general".Il est difficile de classer les réponses de nos enquêtés à cause de leur variété. "indirect". la chanson de l’année. les deux aspects que nous distinguons dans les 116 . "internet". Donc. le manager peut bien être le patron. Comme précisé par les personnes interrogées ce lexème semble strictement utilisé en connexion avec l’Internet. un gestionnaire. "oameni". D’ailleurs ils font une confusion et ils proposent même des termes comme internet. "angajat". le conseil. "realizări de succes în lumea artistică" . par extension un hit est de la musique. "conectat la reţea". c’est un hit. la direction. "melodii plăcute de mai multe persoane". un graphiste. quelque chose lié à la direction. le roumain fait des efforts mais rien ne correspond (nous l’affirmons car aucun des équivalents proposés n’est utilisé en réalité). "administrator". Donc comme déclaré par nos enquêtés. "repede (transmis)". "şef". "pe fir în direct". l’imprésario. hit: "şlagăre" . "echipa tehnică". prend en compte le domaine artistique : realizări de succes in lumea artistică) . "melodiile cele mai tari" . "active". "primul cântec în clasament" . "top" . Nous signalons le fait que les sujets ont aussi proposés des équivalents qui n’ont rien à voir avec le métier mais qui sont plutôt utilisés dans le domaine du design : vestimentaţie (vestimentation). "mâna dreaptă". "organizator". etc. "melodia anului" . des chansons. "succese" . "conducător". "jocuri" . Dès le début il est impossible de ne pas remarquer que les équivalents peuvent se diviser en deux catégories. "conducători". "cântece vechi" . "pe net". "conectat la internet". un modeleur. De l’autre côté par extension les employés. Si le français a réussi à lui trouver un équivalent en ligne qui soit aussi utilisé. "echipa de lucru". le personnel. imagine a frumuseţii (image de la beauté). online: "în prezent" . "piese de referinţă" . "cântece" . des vieilles chansons. l’équipe de travail. "disponibil". ‘le beau monde’. "conducere". "piese de succes" . estetic (esthétique). "contabil". "legatură directă". "director executiv". "impresar". Une remarque importante à faire est que les enquêtés placent ce mot seulement dans le domaine musical (seul un témoin. un artiste plastique. "muzică" . "melodii de succes" . un décorateur. "antrenor". D’un côté staff désigne la direction et les cadres supérieurs d’une entreprise : chef. une chanson en vogue. "angajaţi". "liber in circuit". pe net. "în timp real". Il s’ensuit qu’une chanson très belle et à succès. un dessinateur. Qu’il soit un créateur (de mode). "pe linie". "colectiv". "melodie în voga" . la meilleure chanson. "echipa". "cea mai buna melodie" .

"cel mai tare". La difficulté de trouver un bon correspondant peut être saisie dans les équivalents qui renvoient ou à l’état de fermé (închis. Il faut noter que le terme jocuri (jeux). de l’autre côté. "tendinţă (modă) " . trend: "tendinţă" . "pe fază". et l’idée de valeur (foarte bun. avec le même pouvoir de suggestion et avec la même intensité. "linie de evoluţie" . la différence étant peut être d’âge et de génération. "închis" . une autre partie a compris le terme comme trening qui veut dire toute autre chose c’est-à-dire ‘vêtements de sport’ (adidaşi. "program mai lung" . "e marfă! ". "a sta" . "pregătire" . donc à technologie nouvelle. potrivit căreia banca acordă acestuia dreptul de a obţine credite succesiv. "e frumos! ". piese de referinţă. ‘préparation professionnelle’. "marfă" "super" . ) 2. "nemaipomenit" . une orientation. "e marfă" . "a fi la modă" . "stagiu de pregătire" . "e tare/ beton" . Pas forcément utilisé. La confusion 117 . "pe pauză! ". după nevoi. pe primul loc. "curs" . într-o perioadă convenită (entente entre une banque et un client par laquelle la banque lui accorde le droit d’obtenir des crédits successivement. "orientare" . melodie în vogă. costum sport. a fi la modă) ou la tendance dans la mode (tendinţă (modă)). "direcţie". piese super tari. nu e aprins) ou à l’état de veille (aşteptare. (la aparatele electronice) indicaţie de stare între închis şi deschis ((aux appareils électroniques) état de veille d’un équipement). Il est donc difficile de définir cet état (spécialement pour les appareils électroniques) d’autant plus que cette commande n’existait pas chez nous jusqu’il y a quelques années. également une direction. înţelegere dintre o bancă şi client. les interviewés ont trouvé bien des équivalents parfaitement authentiques. e cool: "arată bine! ". "atitudine admirativă" . "pregătitor" . acception nouvelle. en fonction des besoins. "aşteptare" . "mersul". "e mişto". în aşteptare. top). "grozav ". "orientare" . "plăcut" . "noutate" . une partie des interviewés ont parfaitement compris le lexème que nous avons proposé. "super" . "super" . Il faut noter que les sujets ont proposé des équivalents seulement pour le deuxième sens du terme bien qu’ils soient tous les deux utilisés en roumain. "e minunat" . melodia anului. "care se poartă" . ‘spécialisation’ . "specializare" . "îmbrăcăminte sport" . "instruire" . pe pauză. "belea". ‘cours’.équivalents sont : l’idée d’une chanson très écoutée (melodie foarte ascultată. "beton". pauză. Le mot ne vient pas. îmbrăcăminte sport). "oprire" . Avec difficulté les enquêtés ont essayé de trouver un équivalent. Selon ce que déclarent nos enquêtés. "este bun" . proposé par un enquêté n’est pas du tout l’équivalent du hit. training: "antrenament" . "e bine! ". c’est une tendance. ‘orientation’. une ligne d’évolution. et par conséquent ils ont donné des équivalents comme ‘formation’. une nouveauté. "pregătit". "e tare" . "evoluţia lucrurilor" . Pourquoi ? Le MDN nous explique : 1. melodii plăcute de mai multe persoane). Ce n’est pas facile. "e deosebit" . "stop" . repaus). trend est à peine connu par nos témoins qui s’efforcent de lui proposer des équivalents. Toujours comme en français. "repaus" . "pijamale de noapte" . stand-by: "fără acţiune" . "linie de moda actuală" . Il y a une distinction à faire ici: d’un côté. "pe loc" . "e la modă! ". "adidaşi". "costum sport" . "nu e aprins" . On voit combien il est associé avec le domaine de la mode (linie de moda actuală. dans un délai convenu. "e şic" . succese. "pregătire profesională" . "în pas cu moda ". "în aşteptare" . "formare". oprire. "pauză" .

"politică favorabilă" . b) Dans le cas de business . personne ne voit un sens bien différent entre les deux lexèmes. donc il ne s’agit pas forcément de politique. si les enquêtés remarquent une différence de sens entre les deux mots. Si on regarde le dictionnaire. a) Environ 86.1% ne savent pas et le reste (3. "publicitate" . une publicité. 10. une réclame favorable. 5. un assez gros pourcentage 21. ce qui nous fait croire que l’anglicisme est trop peu connu par les locuteurs . Les gens qui confondent ne font en fait. 88.4% voient un sens bien différent des termes . par contre 3. "a face reclamă". Nous signalons au lecteur l’effet humoristique que produit l’équivalent proposé pijamale de noapte (pyjama de nuit) (nous croyons que le sujet utilise le même terme trening pour les vêtements de sport et de nuit).3% sont d’accord avec la conformité sémantique des lexèmes job . Il faut donc noter que le même mot anglais a été emprunté sous deux graphies différentes. "promovare". une plaidoirie favorable etc.2% de sémantisme identique parmi les locuteurs .1 % considèrent que les deux mots ont des sens légèrement différents tandis que 1.afaceri. e) Dans le cas des lexèmes fashion – modă 63.6% pour l’égalité sémantique de a face shopping et de a face cumpărături. "publicitate" . Nous allons traiter ensemble toutes les paires de mots.7% croient que les champs sémantiques de ces deux mots sont bien différents . sens bien différent et je ne sais pas. d) On enregistre 72. "acţiune de cunoaştere şi susţinere" . lobby: "recomandare" . 5. 1. persoane" . 7% ne répondent pas.5% pensent que leurs sens sont un peu différents et seulement 1. qu’une petite erreur d’orthographe ou de prononciation. 10. 5. pour tout simplement signifier une recommandation.7% ne donnent pas de réponse. en faisant ressortir les caractéristiques et les constats qui nous intéressent. à peine les enquêtés arrivent à lui donner une définition.slujbă. La question (Y-a-t-il une différence de sens entre les mots suivants? Mettez une croix dans la case choisie !) a pour but de constater si les champs sémantiques des couples de mots (anglicisme – remplaçant roumain) sont ressentis comme identiques ou par contre. il est facile de constater que le terme a bien élargi sa sphère.9% des personnes interrogées voient une identité sémantique tandis que 2. "grup de presiune pentru a influenţa votul" . 1.4% ne donnent pas de réponse. Nous soulignons le fait que les interviewés ont eu le choix entre sens identique.bine obtient un pourcentage de 93.4%) ne donne pas de réponse .4% est enregistré par ceux qui ne savent pas.6 % reconnaissent un sens légèrement différent de chaque terme . "pledoarie favorabilă" . "linguşire" . muncă. avec deux sens différents.3% expriment dans leur réponses que le champ sémantique de l’anglicisme est un peu différent de l’équivalent roumain.1% ne répondent pas.3% ne se prononcent pas et 3. Bien qu’on ressente ce qu’il signifie. le terme lobby est « grup de presiune perfect organizat care încearcă să influenţeze legislaţia şi politica guvernamentală a unui stat » (un groupe de pression parfaitement organisé qui essaie d’influencer la législation et la politique gouvernementale d’un état).s’est produite à cause du fait que les deux termes se prononcent presque pareils : [treiniŋ] vs [treniŋ]. c) Sans enregistrer la plus grande conformité sémantique.2% ne reconnaissent pas de différence sémantique. sens légèrement différent. "susţinerea unei idei.7% attribuent aux lexèmes un sens bien différent . soutenir quelqu’un. "reclamă favorabilă" .1% défendent une opinion contraire en saisissant un sens légèrement différent entre les termes . Alors. 5. 118 . le couple OK. "publicitate pozitivă" . 8.

9%. O.2%) de toutes les paires de lexèmes concernant le fait que les témoins ne savent pas répondre : cela prouve que les gens ne connaissent pas la signification de deadline et par conséquent ils ne peuvent pas apprécier la différence ou la ressemblance sémantique avec l’équivalent roumain .2% indiquent de petites différences de sens entre les lexèmes tandis que 1. Bucuresti [3] En roumain l’anglicisme s’écrit avec un et rarement avec deux L 119 . g) Dans le cas de star – vedetă 79. 2002.9% ne donnent pas de réponse.4%) . la majorité des 117 enquêtés comprennent les mots proposés mais moins de ces sujets disent utiliser aussi ces mots. 6 [2] Marcu. 0.planificare 68.2% ressentent les deux lexèmes show/ şou – spectacol comme identiques sur le plan sémantique. 12% y voient un sens légèrement différent tandis que 3. dans un pourcentage infime (0. Marele Dicţionar de Neologisme. 10.9%) ces mots ont des sens très différents . i) Quant à la comparaison deadline – termen limită on a enregistré le plus haut pourcentage (40. juste 3.5% ne reconnaissent pas de différence sémantique.3% ne savent pas répondre et 3. un sens bien différent (1. 5. les autres indiquent un sens légèrement différent (7. Selon les résultats de notre enquête.1% se mettent d’accord sur l’identité sémantique des lexèmes look – stil. les non réponses sont dans une proportion de 0.7% ne répondent pas. imagine. h) La moitié de nos interviewés considère que make up – machiaj ont un sens identique .4% ne donnent pas de réponse. Tous ces chiffres fournissent un indice utile pour mesurer la compétence lexicale ou néologique d’usagers de la langue face aux emprunts.4% ne répondent pas. Florin. Adrian Dinu. ces chiffres reflètent aussi l’état actuel d’utilisation des emprunts dans la presse.1% ne répondent pas.1% indique que l’anglicisme n’est pas trop utilisé par nos enquêtés . moins de la moitié (41. 2003.7%). un gros pourcentage 28. l) Le plus haut taux concernant l’identité sémantique est enregistré par les lexèmes boss – şef (94. Autrement dit.9% ne savent pas répondre et toujours 0. k) De nouveau les lexèmes entertainment – divertisment enregistre une méconnaissance des réponses par 34.6%) . les autres 16.2% est enregistré par ceux qui ne savent pas ce qui prouve que l’anglicisme n’est pas utilisé par les locuteurs .8% des cas. nombre d’anglicismes créés dans la presse ne sont pas toujours utilisés ou même compris par les locuteurs. j) 70. Est-ce que ces réponses renvoient au fait que les locuteurs ne connaissent pas la signification de l’anglicisme entertainment ? Seulement 47% y voient une identité de sens tandis que les autres voient ou un sens légèrement différent (8.4% saisissent un sens légèrement différent dans le couple et 0. 5.9%) considère les deux lexèmes comme égaux sur le plan sémantique .4% déclarent voire un sens un peu différent . de même le gros pourcentage de ceux qui ne savent pas quoi répondre 17.4% des témoins ne voient aucun écart sémantique.f) Pour le couple planning . un sens légèrement différent est ressenti par 8. Mais d’autre part.5% et un sens bien différent par 4.9%) .4% trouvent que leurs sens sont bien différents . la non réponse est trouvée dans 6.9% ne savent pas et 1.1% ne donnent pas de réponse.. NOTES [1] Rachieru.7% considèrent que les mots ont des sens bien différents .9% un sens bien différent .2%. mais 10. ni ne les emploient. 15. Globalizare şi cultură media. Editura Saeculum I. p. Iaşi: Institutul European. m) Dans notre dernier exemple 87.5%) ou un sens bien différent (3. 3.3% sentent que le sens est légèrement différent entre les deux .7%) ou ils ne savent pas (2. cette fois-ci seulement 0. Il est encore significatif de constater qu’une partie du total des enquêtés ne comprennent pas les mots proposés. 3% .

Globalizare şi cultură media. 120 . André. com. François. ulaval.RÉFÉRENCES Rachieru. Paris : Nathan Lemieux. L'enquête et ses méthodes : le questionnaire. Iaşi: Institutul European Singly. Roy. It is an approach whose aim is to reveal the level of knowledge of the English loanwords by the speakers. to notice if they perceive differences of meaning between pairs of words (loanword versus equivalent) and to discover their attitude towards the loanwords. to see the way they consider and use the loanwords. (1992). www. Adrian Dinu ( 2003). to observe if they know or are able to propose equivalents when using these loanwords. Jacques. ca ABSTRACT This article presents the results and the analyses of a sociolinguistic survey under the form of questionnaire we carried out in Romania on 117 interviewees regarding the English loanwords and their potential equivalents in the target language. Le Questionnaire.

SEMANTICA 121 .

122 .

cămaşă verde. numit astfel la unison cu partidele frăţeşti din alte ţări (Die Grünen în Germania. uneori. brun. Propun în continuare alte exemple. Les Verts în Franţa sau The Greens în Marea Britanie) are ca scop redeşteptarea interesului pentru problematica ecologistă…” (www. biologie şi vestimentaţie până la economie. cele mai mediatizate la ora actuală în societatea românească.ro. acolo unde este cazul. firul roşu. mă rezum totuşi la perspectiva lingvistică asupra culorilor pe care mi-am propus să o abordez în această lucrare. lista aceasta rămânând practic deschisă. multe dintre ele reflectă o modă lingvistică. (5) roşii — Social-democraţii. cuvintele şi sintagmelor cromatice se folosesc frecvent. zonă gri. buletin alb. iar dacă sunt. dacă sunt înregistrate sau nu. şi anume domeniul politic şi domeniul sportiv. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“. (2) verzii europeni —Despre orientările politice ecologiste. cec în alb. În domeniul politic.ro. În lucrarea de faţă voi avea în vedere numai două dintre aceste domenii. (4) portocalii — Democrat-liberalii (membrii partidului PD-L în România. consultat 10 iunie 2009). consultat 15 iunie 2009). cămaşă neagră. cămaşă roşie. printre care şi cel politic: băiat cu ochii albaştri. semestrul alb. pe urmă aş susţine că realitatea extralingvistică îşi dobândeşte o anumită identitate tocmai prin culoare. patrulaterul roşu. materialul analizat este unul limitat şi prezentarea tratează doar câteva aspecte ale dinamicii lexicului cromatic în limba română. Iaşi DINAMICA LEXICULUI CROMATIC ÎN LIMBA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ 0. cu accent pe analiza semantică.Silvia Nicoleta BALTĂ. 123 . roşu. Jocul politic şi jocul sportiv au foarte multe în comun. Numărul relativ mare al domeniilor în care apar poate constitui dovada unei anumite dinamici a lexicului cromatic în limba română. Cum ar arăta lumea fără culori/culoare? Mai întâi aş spune că lumea fără culoare nu există. 27 martie 2007. mai mult sau mai puţin cunoscute: (1) Partidul Verde — Partid politic: „Partidul Verde.cotidianul.ro. se generalizează şi. băiat cu ochii cenuşii. 19 februarie 2008. politică şi sport. cu precizarea că materialul utilizat este preluat de pe diverse site-uri şi publicaţii online. Rămâne de văzut care este statutul cuvintelor şi sintagmelor cromatice în lucrările lexicografice româneşti. Fără îndoială. Fără a intra în abordări de ordin filozofic. verde. menţionând sensul fiecăruia dintre ele şi indicând lucrările lexicogafice în care sunt înregistrate. atunci cu ce accepţii. consultat 10 iunie 2009).partidulverde. Florica Dimitrescu (2003: 51-52) a abordat această problematică şi a propus o listă de cuvinte şi sintagme cromatice din mai multe domenii. cu originea în mass-media. relaţia dintre acestea caracterizându-se la nivel lingvistic şi prin preluarea unor sintagme de la un domeniu la altul. pe care de altfel nu le-aş putea argumenta până la capăt. 1. de la alimentaţie. (3) verzii — Adepţii mişcării ecologiste: „Verzii europeni vor să-şi consolideze poziţia în Est” (www. Cu siguranţă oricine poate repera în comunicarea orală sau scrisă în limba română o serie de cuvinte şi sintagme cromatice care aparţin unor domenii de interes diferite. sunt înregistrate în dicţionare. cartonaş galben. Unele pot fi preluate intact sau cu modificări în celelalte domenii de activitate din societatea românească.gardianul. vot alb. portocalii din Ucraina): „Kievul şi Bucureştiul au probleme pentru că portocaliii de-o parte şi de alta sunt de « culori » prea diferite…” (www. preluând şi dezvoltând cercetările anterioare. (6) trandafirul roşu — Simbolul adoptat de partidele social-democrate sau socialiste europene.

Pe locul trei a ajuns germanul Arne Hinrichsen. cât şi din alte ramuri sportive. Vanghelie – revoluţia gramaticii”. vişiniu.. consultat 10 iunie). consultat 26 iunie 2009). Adaug acestei liste şi alte exemple identificate online. Cartonaşul galben reprezintă un vot pentru PNL ». toate din fotbal: a vedea roşu înaintea ochilor.ro. (19) tricoul roz — (ciclism) Tricou de culoare roz purtat de liderul (sau liderul) clasamentului general în Turul ciclist al Italiei: „Liderul clasamentului general din Turul Italiei este răsplătit cu un tricou roz. cuvintele şi expresiile cromatice sunt parcă şi mai numeroase decât în domeniul politic. 16 octombrie 2007. 1 iunie 2009.” (www. consultat 9 iunie 2009). (www..sport365. şepcile roşii. pentru că are o funcţie pe care n-o merită. Acest evident cartonaş roşu arătat de şeful statului speakerului şi trimiterea celui din urmă pe tuşă tocmai cînd jocul devine mai interesant a dat naştere mai multor presupuneri şi speculaţii”. 2. consultat 15 iunie 2009)..) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri sportive: „Handbal: România începe cu un meci de gală la Cupa Mondială (.cronicaromana. la Madrid. b) „Preşedintele Parlamentului. 14 octombrie 2008. roş-albastru. consultat 10 iunie 2009).. cartonaş roşu. pentru că nu a respectat regulile jocului. (11) lotul tricolor — (fotbal. rugbi etc.ro. consultat 12 iunie 2009). (12) pârtii verzi/ bleu — (ski) Pârtiile cele mai uşoare. (15) tricoul galben —(ciclism) Tricou de culoare galbenă purtat de liderul (sau liderul) clasamentului general în Turul Franţei. scor alb. alb-vişinie. nu a fost inclus (. (16) tricoul verde — (ciclism) Tricou de culoare verde purtat de liderul (sau liderul) din clasamentul sprinterilor în Turul Franţei. un cartonaş galben pe 7 iunie pentru actuala guvernare. deoarece prezintă şi alte semnificaţii decât cele oferite de autoare. Florica Dimitrescu propune în articolul său din 2003 următoarele exemple.ro. (18) tricoul roşu – (ciclism) Tricou de culoare roşie purtat de liderul (sau liderul) din clasamentul spriterilor în Turul României: „Cea de-a 44-a ediţie a Turului Ciclist al României şia desemnat primul purtător al Tricoului Galben (…) El a fost urmat de românul Marius Petrache care a devenit totodată şi primul purtător al tricoului Roşu. lanterna roşie. primul tricou alb al turului” (www. Câteva exemple sunt preluate din lista de mai sus.egirl.md. Motivul este reprezentat de faptul că organizatorul şi sponsorul 124 .revistapresei..) în componenţa Consiliului Suprem de Securitate.prosport..: „Spaniolul Oscar Pereiro a primit oficial luni. În domeniul sportiv. (17) tricoul alb (cu buline roşii) — (ciclism) Tricou de culoare albă (cu buline roşii) purtat de ciclistul (sau ciclistul) cu cele mai multe puncte obţinute pentru cele mai dificile ascensiuni în Turul Franţei. titlul unui articol (www. câinii roşii. cel al sprinterilor.ro.ro. handbal etc. verzi.. azzur.) Tricoloarele vor mai înfrunta în cadrul grupei B echipele Germaniei şi Suediei” (www.) negre: pârtii doar pentru avansaţi (. Marian Lupu.) unele zone din Elveţia nu au pârtii de culoare neagră. (14) pârtii negre — (ski) Pârtii pentru avansaţi.) roşii: pârtii medii (. României etc.. squadra azzura. a declarat europarlamentarul PNL Adina Vălean” (www. alb-roşii.sport365. consultat 15 iunie 2009).ro.ro. tricoul galben de învingător al Turului ciclist al Franţei 2006. pe care n-a onorat-o şi care trebuie să rămână în afara jocului »” (www. pentru începători: „Pârtiile sunt clasificate în 3 culori: bleu: cele mai uşoare pârtii (.ziardambovita. lupii galbeni.azi.hotnews..) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri sportive. (8) cartonaş roşu — Sancţiune: a) „Fraza cheie a discursului său a fost că « Traian Băsescu este un jucător care a primit cartonaş roşu din partea Parlamentului. cartonaş galben. (9) cartonaş galben — Sancţiune: „« Motivaţia electoratului pentru promisiunile neonorate este una foarte simplă.. însă cele bleu şi roşii sunt un pic mai dificile decât media pentru fiecare tip în parte” (www. (10) tricolorii/ tricoloarele — (fotbal. (13) pârtii roşii — (ski) Pârtii medii ca dificultate. atât din fotbal. 16 octombrie 2007. 25 decembrie 2008. Marii Britanii. 14 mai 2007... consultat 26 iunie 2009). azzuro.(7) revoluţia roşie — Revoluţia socialistă: „Geoană anunţă revoluţia roşie. alb-albaştri. galben-albastru.

(7).ro. care a umplut paharul. (21) cartonaş portocaliu —(fotbal) cartonaş de culoare portocalie: „Cartonaşul portocaliu oferă o sancţiune mai mare decât cartonaşul galben.. 2003: 55). (12).moravudevest. fie valoare substantivală ((2). Lexicul cromatic românesc în cele două domenii analizate este fluctuant în cea mai mare parte.. alb-albaştrii vor pleca în Elveţia” (www. Petar Jovanovici. în contextul politic naţional nu mai este atât de des menţionată ca în primii ani de după Revoluţie. (27) alb-roşii — Echipa Dinamo (Dimitrescu. (29) etc.) Collina a declarat că (. lucru explicabil probabil prin frecvenţa lor de utilizare.. (32) verzi — (fotbal) Jucătorii/ echipa Betis Sevilla: „Betis Sevilla a retrogradat. (25) alb-albaştri – (fotbal) Jucătorii/ echipa franceză AJ Auxerre: „Daniel Niculae îşi va cunoaşte noii coechipieri pe 22 iunie. (12) etc.ro. pot avea fie valoare adjectivală ((1). Denumirile pentru culori cu valoare substantivală.gandul. 2003: 55). consultat 15 iunie 2009). consultat 9 iunie). (27). (24) alb-albaştri — (fotbal) Jucătorii/ echipa Poli Iaşi: „Mijlocaşul echipei Poli Iaşi. (28) alb-roşii — (fotbal) Jucătorii/ echipa UTA Arad: „Alb-roşii se întorc azi din Antalya [titlul articolului] Stagiul centralizat din Antalya al formaţiei arădene a luat sfârşit duminică seara. au un statut aparte în cadrul clasei gramaticale a substantivului.realitatea.ziare. « galben-verzii » şi-au trecut în cont şi o bară la un şut din întoarcere al lui Milisavljevic.com. un ziar italian ale cărui pagini sunt roz” (www. (5). caracteristică care le apropie într-o oarecare măsură de clasa adjectivelor.) « există anumite situaţii când roşu este prea mult.ro. când e programată reunirea la Auxerre. (20) cartonaş galben — (fotbal) cartonaş de culoare galbenă cu care arbitrul avertizează un jucător care a comis o greşeală.” (www. Azi. (26) roş-albi — (fotbal) Jucătorii/ echipa Dinamo: „Deşi spiritele erau deja inflamate la Dinamo după ratarea titlului.) « Verzii » au marcat cinci eseuri.. Ele îşi dobândesc identitate numai în context şi depind de un anumit savoir comun de cunoştinţe împărtăşit de emiţătorul.info. (23). Evident există anumite grade ale recunoaşterii cuvintelor şi sintagmelor cromatice din domeniile politic şi sportiv.ro. se poate constata faptul că denumirile pentru culori în cele două domenii supuse analizei. (30) albaştri — (fotbal) Jucătorii/ echipa naţională a Franţei/ Italiei: „« Albaştrii » (Azzuri sau Bleus). că echipa lui Sorin Cîrţu a fost mai pragmatică azi. consultat 8 iunie 2009). (13). (6). (29) galben-verzi — (fotbal) Jucătorii/ echipa FC Vaslui: „Până la finalul primei jumătăţi..net..sport365. .. Trebuie să-şi învingă oponentul.iasi. 16 octombrie 2007.” (www. Din exemplele mai sus menţionate. (34) vişinii — (fotbal) Jucătorii/ echipa CFR Cluj: „Pitbull-ul din apărarea lui CFR Cluj. consultat 9 iunie 2009). (33) vişiniu — Fan al echipei Rapidul (Dimitrescu.ro. Contextele ideologic. dar mai mică decât eliminarea care se dă la cartonaşul roşu. Atât adjectivele. iar galben prea puţin »” (www...prosport.ro. dar doar o victorie în această seară nu le este suficientă” (www. o dramă. respectiv receptorul mesajului comunicării.” (www.3. Gabriel Tamaş a mai făcut o gafă. consultat 10 iunie). cât şi substantivele de culoare din exemplele de mai sus califică o realitate. care sâmbătă a marcat primul gol pentru « alb-albaştri » în partida cu Gaz Metan Mediaş. este deschis 125 acestei competiţii este La Gazetta dello Sport. deoarece ele nu sunt autonome din punct de vedere semantic.dinamo. deşi vişiniii se puteau impune cu uşurinţă dacă nu ratau atât de des” (www. (. Fundaşul « roş-albilor » a absentat la antrenamentul de ieri dimineaţă” (www.ro. strâns legată de realitatea extralingvistică. (31) verzi – (rugbi) Jucătorii/ echipa Irlandei: „Echipa de rugbi a Irlandei a avut o misiune facilă la Roma (. consultat 9 iunie 2009). rezultat al conversiunii lexico-gramaticale. trăiesc un veritabil thriller.. consultat 16 iunie 2009). a recunoscut la finalul meciului cu Pandurii. (23) alb-albaştri — (fotbal) Echipa Universităţii Craiova (Dimitrescu.ziare.). Apoi.” (www.” (www. Aşa se explică de ce sintagma trandafirul roşu.). (3). social şi mediatizarea sunt factorii decisivi în impunerea în limbă a cuvintelor şi sintagmelor cromatice din domeniile politic şi sportiv... consultat 8 iunie 2009)...panduriiprosport.prosport.. scor 1-1. Tony. pe 1 iulie. (11). consultata 9 iunie).. toţi.wordpress. (4).prosport. (22) cartonaş roşu — (fotbal) cartonaş de culoare roşie cu care arbitrul elimină de pe teren un jucător care a comis o greşeală. 2003: 55).com. 5 iunie 2006. consultat 8 iunie).otopeni. utiştii vor ajunge în ţară. « fanii verzilor » s-au luat la bătaie cu forţele de ordine.prosport. consultat 9 iunie 2009).

fie în echipamentul sportivilor. Singurele exemple identificate în dicţionarele 126 . Sintagmele cartonaşul galben. (12). (10). (4)). (13). În sport. alegerea termenului cromatic are la bază o convenţie (v. cu deosebire în domeniul sportiv. care preia din domeniul sportiv sintagmele cartonaş galben şi cartonaş roşu cu sensurile „sancţiune prin avertizare”. Numai că realitatea extralingvistică. (14)). nu confirmă această ipoteză. Dacă ar fi să luăm exemplul compusului roşu-mov. În politică portocaliii se opun roşilor.sau tricromatice. uneori. nici orice alţi jucători/ echipă din campionat. (11)). îşi are punctul de plecare în culorile echipamentului lor sportiv. (19)). ultima categorie este mai puţin reprezentată (v. Lexicul cromatic se caracterizează printr-o mare deschidere. Există totuşi cazuri când acelaşi cuvânt. luarea în calcul a contextului. (4)) şi verzii (v. Portocalii. respectiv „roşu care bate în albastru”. Seriile (23)-(24)-(25). Sunt bine cunoscute şi recunoscute cuvintele şi sintagmele cromatice les Bleus. respectiv jucătorii/ echipa de rugbi a Irlandei şi jucătorii/ echipa de fotbal Betis Sevilla. Se nasc astfel relaţii de opoziţie cu mai mulţi termeni. îi desemnează pe politicienii democrat-liberali şi pe susţinătorii lor. (31). Portocaliii (v. (8b). În schimb cuvintele şi sintagmele bicromatice (v. (30)). bi. (32)) şi chiar în acelaşi domeniu. Cazul acesta ilustrează faptul că limba română este într-o continuă inovaţie şi creativitate semantică. simplu sau compus. roş-albaştrii sunt jucătorii/ echipa Steaua. Cât priveşte o posibilă explicaţie a originii lor. simpli. (29)) sunt din ce în ce mai numeroase. (31). ceea ce duce inevitabil la crearea polisemantismului. lucru vizibil prin împrumuturile care au pătruns în limba română. din doi termeni cromatici primari. (23). desemnează realităţi distincte (v. squadra azzura (v. Este vorba mai ales de domeniul sportiv. lucru care implică în mod obligatoriu. (24). care nu sunt nici alb-vişinii (jucătorii/ echipa Rapid). (26). Însă. (9)). încât se ajunge la un moment dat la suprapuneri semantice. respectiv „sancţiune prin eliminare” (v. (23). unde numărul echipelor este relativ mare. dar. (27)-(28). azzurii. (20)-(21)-(22) ilustrează un tip aparte de relaţie semantică. O altă remarcă asupra lexicului cromatic în limba română actuală are legătură cu dimensiunile cromatice exprimate care pot fi cel puţin de trei feluri: mono-. (32)). şi anume relaţia de opoziţie graduală a sintagmelor cromatice. aşa cum în sport verzii se opun albaştrilor. cuvintele şi expresiile cromatice se formează pe baza metonimiei/ sinecdocei. cartonaşul portocaliu şi cartonaşul roşu se alfă în relaţie de opoziţie graduală. Sintagmele şi cuvintele cromatice din politică şi sport au iniţial statutul unor coduri. În cele mai multe cazuri. în unele cazuri. fiind cunoscute şi utilizate de către un număr limitat de indivizi. 4. de care nu se poate face abstracţie. (27)). Seriile (12)-(13)-(14). (26). Unul şi acelaşi cuvânt cromatic dobândeşte sensuri diferite în domenii diferite (v. În lucrările lexicografice româneşti nu sunt înregistrate foarte multe din cuvintele şi expresiile cromatice supuse aici analizei. (15)-(16)-(17)-(18)-(19). Dintre acestea. Denumirile acestea se datorează de fapt predominanţei cromatice a lui portocaliu. fie că este vorba de o realitate internă spaţiului românesc (v. definit în DCR1/2 ca „roşu bătând în mov”. Ele se generalizează pentru că există un anumit interes pentru realitatea extralingvistică desemnată. Aceast tip de relaţie se păstrează şi în domeniul politic.inovaţiilor lexicale. după cum se poate observa foarte clar în exemplul (21). Este clar faptul că denumirea echipei sau a jucătorilor acesteia printr-un compus cromatic format. devenite substantive colective. sintagmele mai sus menţionate păstrând doar sensul general de „sancţiune” (v. de regulă. Alb-albaştri. de identificare. în domeniile avute în vedere. Este interesant de remarcat faptul că legătura cu extralingvisticul în acest caz se pierde într-o anumită măsură. fie de realităţi aparţinând unor spaţii diferite (v. Verzii. nici alb-roşii/ roş-albii (v. repectiv verde. nu mai putem vorbi de o semantică graduală a acestora. Culoarea sau culorile capătă astfel o funcţie distinctivă. pentru identificarea şi înţelegerea corectă a mesajului. atunci alb-albaştrii sau roş-albaştrii ar trebui să ne ducă cu gândul la echipamentul sportiv de culoare „alb care bate în albastru”. poate fi vorba şi de o alegere motivată (v. (3). (8a)). fie în materialele folosite în campaniile electorale. (25)). cu trei termeni. a unei anumite ambiguităţi referenţiale.

verzii/ partidul verzilor. foarte puţine la număr. DCR2 = Dimitrescu. Un rol important îl joacă în acest sens şi mass-media. p. DEX). litera O (1969). Florica (1997). X/ 1-5. DCR1 = Dimitrescu. fie că este vorba de formaţii noi din elemente deja existente. Florica (2003). lucru care este materializat în limbă prin substantivul tricoloarele. poate. Astfel. DU. VIII/ 1-5. SCL. (10)) pentru a desemnna o echipă reprezentativă din componenţa căreia fac parte numai femei. Despre culori şi nu numai. t. Dimitrescu. t. 36 (5). nu va fi prea greu de depăşit. este definit oarecum diferit în cele două lucrări în care apare. Numărul relativ mic al cuvintelor şi sintagmelor cromatice înregistrate în dicţionarele mai noi din cele două domenii supuse analizei ilustrează faptul că. litera R (1975). Bidu-Vrănceanu. t. Şi în domeniul politic apelul la o serie de termeni cromatici pare să ia amploare. REFERINTE BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. 3-4. p. Din cromatica actuală (I). Este interesant de observat.)/ tricolor. MDN). câştigătorul etapei precedente. Bibliografie). Prin urmare. Atât în DCR2. p. au şanse mai mari să fie consemante în aceste lucrări. 21-33. nu toate creaţiile lexicale vor rezista în timp după cum ne demonstrează uneori lucrările lexicografice. Dicţionare DEX = Dicţionarul explicativ al limbii române (1998). 48 (1-2). cât şi în DEXI. Semantică şi lexicografie. substantiv masculin. cu privire la cuvântul cromatic tricolori/ tricolor. se precizează categoria gramaticală. DLR. să intre la rândul lor în definiţiile lexicografice. de regulă.consultate (v. t. Cât despre sintagma tricoul galben. sunt următoarele: tricolori (m.. 48-63. pentru a fi uşor remarcat” (DEXI. VII/ 2. se poate spune că lexicul cromatic câştigă din ce în ce mai mult teren. 5. VII/ 2. Din cromatica actuală (II). fie de împrumuturi din alte limbi sau de sensuri adăugate cuvintelor mai vechi. 364-368. fie definesc doar forma de singular. reiese faptul că se foloseşte în limba română actuală şi substantivul feminin la forma de plural (v. Următorul exemplu. conferindu-i sensul „echipă reprezentativă românească din diverse ramuri sportive” (NDU. iar în celălalt „membru al unui partid ecologist” (DEXI). dacă proba timpului şi a modei sociale şi lingvistice. t. Într-un caz substantivul verzii este definit ca „aparţinând mişcării ecologiste” (DCR2). similar DU. celelalte exemple urmând. vin să îmbogăţească considerabil (să diversifice şi vizual) limba română. Ceea ce surprinde în cazul celor două definiţii propuse pentru verzi este faptul că între ele există o diferenţă simţitoare. mai ales în domeniul sportiv. SCL. sportul nu este practicat doar de bărbaţi. Dimitrescu. Chişinău: Arc & Gunivas. litera N (1971). litera S (1986-1994). Creaţiile cromatice. mai ales la pl. şi femeile au un cuvânt de spus în acest sens. Cu siguranţă. permanent deschisă inovaţiilor. litera M (1965-1968). Dicţionar de cuvinte recente. După cum se poate constata. 47 (1-6). Dicţionar de cuvinte recente. Florica (2002). MDA. DCR2 propune un sens mult mai general decât DEXI. t. cu excepţia DEXI. 43-49. 127 . unul foarte important chiar. indică doar una din aceste forme. în prima lucrare menţionându-se faptul că este vorba de un termen folosit în politică. lucrările lexicografice fie pornesc de la forma de plural a substantivului masculin tricolor. litera P (1972-1984). prezent în NDU. Din exemplele propuse în lucrarea de faţă. Lexicografia şi metalexicografia. Pl. Angela (1996). verzii/ partidul verzilor. MDA şi DEXI. că dicţionarele. MDA). VI. DCR2. cartonaş galben/ roşu. Ultimul exemplu. pe parcursul unei etape a cursei. tricolor „component al echipei naţionale” (DCR1. în LL. numai acele creaţii care depăşesc sfera naţionalului. Bucureşti: Editura Albatros. dicţionarele o definesc în mod tradiţional (gen proxim şi diferenţă specifică): „tricou de culoare galbenă pe care îl poartă într-o cursă ciclistă sportivul care conduce în clasamentul general” (NDU) sau „tricou de culoare galbenă pe care îl poartă. în LL. IX. p. este definit ca termen specializat „cartonaş dreptunghiular arătat de arbitru pentru a avertiza sau a exclude din joc un jucător care a comis o greşeală”. DEXI = Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române (2007). Pornind de la exemplele şi reflecţiile de mai sus. Florica (1982). Angela (1985). Bucureşti: Editura Logos. DLR = Dicţionarul limbii române (serie nouă). cartonaş galben/ roşu. Despre culori şi nu numai. tricou galben.

Firstly. NDEX = Noul dicţionar explicativ al limbii române (2001). t. the paper tries to illustrate that there is an important number of lexical creations (words and phrases) which contain chromatic terms. it investigates their presence or absence in some Romanian dictionaries. t. Carmen-Gabriela Pamfil. vol. DU = Şăineanu. I-IV. O. Iaşi: Mydo Center. XI/ 2-3. Although many examples of chromatic terms were identified.t. ediţia a XI-a. The analysis focuses on 34 internet examples from politics and sport. XIII/ 1. litera Ş (1978). XI/ 1. NDU = Noul dicţionar universal al limbii române (2008). Bucureşti-Chişinău: Litera Internaţional. 128 . Bucureşti: Editura Saeculum I. MDN = Marcu. 5 vol. Marele dicţionar de neologisme. Florin (2006). litera T (1982-1983). Dicţionar universal al limbii române (1995-1996). Ioan Oprea. Bucureşti: Litera Internaţional. Lazăr. XII/ 1 litera Ţ (1994). Bucureşti: Univers Enciclopedic. Secondly. Bucureşti: Editura Academiei. Rodica Radu şi Victoria Zăstroiu. revăzută şi adăugită de Alexandru Dobrescu. MDA = Micul dicţionar academic (2001-2003).. t. ABSTRACT The present paper attempts to investigate the dynamic of the chromatic lexicon in some of its aspects in contemporary Romanian. I found out that only few of them are registrated in the dictionaries. litera V (V-veni) (1997) şi urm.

Râpa Poeni (Bn). Poienile (Bz. dimpotrivă. Poieniţa-Grigoreni (Ag). Poiana lui Stângă (If). Iş. din productivitatea elementelor componente. invocată de unii istorici. Un element esenţial în existenţa românilor. Db. Păcurile Poenari (Bz). Poiana Lacului (Ag). Poiana Aiudului (Ab). Poiana Sărată (Bc). Iş. Poiana Moţilor (Bh). pădurea. Ot. Gl. Poiana Ampoiului (Ab). este pădurea. Poiana Florilor (Bv). Poiana Borca (Nţ). Poenari (Bt. Poieni-Solca (Sv). Iş. Valea Poenarilor (Ag). Poiana Ţapului (Ph). printre altele. dar cu deosebire pentru limba română : microcâmpul lexico-semantic al numelor de arbori. Poiana Nucului (Bc). Vl). Poiana Pietrei (Vs). Fundu Poenii (Nţ). Tr). evident. Poiana Cristei (Vr). Hd. Bt. Poieniţa Tomii (Hd). pe de o parte. Continuitatea populaţiei romanizate în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Mm). Poiana Mierlei (Ph). Poienari (Ar. Vr). Poiana Vinului (Sv). Poiana Trestiei (Ph). Poiana lui Alexa (Vs). Poiana Boului (Bc). Poienile Izei (Mm). Poiana Largului (Nţ). Mş. Poiana Porcului (Mm). ci. Cel mai reprezentativ microcâmp lexico-semantic din cadrul terminologiei pădurii este. Poeniţa (Vl). Db. Universitatea « Spiru Haret ». Valea Poienii (Ab. ca şi în expresii. Bc. Nţ. Bt. iar pe de alta. Bucuim-Poieni (Ab). Poiana Botizii (Mm). Poiana Mărului (Bv. Ot. Nţ. Cţ. Sj. cercetarea materialului lingvistic ne oferă unele indicii preţioase. Acolo unde sursele istorice tac. Poiana Blenchii (Sj). Poeniţele (Bz). o cercetare etimologică a termenilor arboricoli (cu discutarea etimologiilor controversate şi propunerea unor noi ipoteze de lucru). Nţ. Ciceu-Poieni (Bn). Poiana Antii (Sj). Ph). după retragerea aureliană nu poate fi argumentată invocând doar dovezile istorice – arheologice sau epigrafice. Poiana de Jos (Db. Il. Vl. Râmeţ-Poieni (Ab). Hd. Cs. Poienii de Jos / de Sus (Bh). era a tot copleşitoare. Cj. Dealu Poienii (Ab). care vine în sprijinul direct al continuităţii. puzderia de toponime3 derivate de la sau compuse cu „poiană“: Poiana (Ab4. Sv. Poiana cu Cetate (Iş). Poiana Măgura (Sj). Dovadă în acest sens stă. Vl). Giurescu vorbeşte de „retragerea la pădure“2 . codrii cei mari şi nepătrunşi. Iş. Poiana Stoichii (Vr). Poiana Lungă (Cs. pădurea a reprezentat singura posibilitate de retragere din faţa năvălitorilor şi de apărare împotriva acestora. Ag. Poiana Mânăstirii (Iş). Iş. Bucureşti MICROCÂMPUL LEXICO-SEMANTIC NUME DE ARBORI ÎN LIMBA ROMÂNĂ Am ales pentru lucrarea de faţă un segment onomasiologic reprezentativ pentru orice limbă. Poieni (Ab. Poiana Fagului (Hg). Bc. dar mai ales la nordul Dunării. din pătrunderea lor în toponime şi antroponime. Gj. Terminologia pădurii este un ansamblu complex. Poieniţa (Ab. din capacitatea acestora de a genera cuvinte noi. Nţ. „Nu câmpul predomina asupra unor vestigii de pădure. Sv). Vl). Valea Poienei (Sv). Poiana Fântânii (Dj). Poian (Cv). Poienile Boinei (Cs). Cs. Sv. Poiana Negustorului (Bc).Ana-Maria BOTNARU. Vl). Gj. Nţ. Poiana Horea (Cj). În Poiană (Bz. Importanţa unui ansamblu lexico-semantic în vocabular rezultă. proverbe. Poiana Sibiului (Sb). Poenile (Vr). Tm). interesant deopotrivă în sine. Satu-Poieni (Vl). Poiana Vărbilău (Ph). Sodohol-Poiana (Hd).“1 Profesorul Constantin C. Ph). Poiana Ciorii (Mh). Poiana Vîlcului (Bz). Gj) / de Sus (Db. Poiana Almaşului (Nţ). vom încerca să schiţăm o corespondenţă între „etajarea“ altitudinală a arborilor şi „etajarea“ etimologică a numelor respective. Poiana Micului (Sv). o formulă mai exactă decât „retragerea la munte“. Gj. 129 . Ar. Hd. Gj. Vr). Iş. Poienile de sub Munte (Mm). Iş). Poiana Crăcăoani (Nţ). PoieniSuceava (Bc. Poeni (Gj. Vom urmări în acest studiu. cel al numelor de arbori. de pildă. Poiana Gruii (Mh). Poiana Teiului (Nţ). Sb. Mh. Poiana Câmpina (Ph). dar şi pentru că reflectă pregnant specificul istoriei şi civilizaţiei noastre (stră)vechi. Hd. Ag. locuţiuni. Terminologia arboricolă este importantă şi din alt punct de vedere: ca argument istoric. Ph). Dj. If. Poiana Mare (Dj. Poiana Humei (Nţ). Poiana Comarnic (Ph). în general. Hd. Pentru o lungă perioadă de timp. Sv). Poieniţa Voinii (Hd). Valea Poenii (Bn. Bz. Poiana lui Matei (Vs).

după părerea noastră: „etimologie necunoscută“ (cf. Poieneşti-Ghica (Vs). de pildă. Sâmbovin (sâmbovină). NDU. jugastru din *jugaster (< jugum = „jug“). Vorba lui Eco : „trandafirul de ieri trăieşte cu numele. Însă legile fonetice ale evoluţiei de la latină la română contrazic această supoziţie. Între numele de arbori. Poieneşti-Deal (Vs). Aceasta este soluţia pentru care optează şi autorii DEX-ului. salcie din salix. alb. Fiind vorba de un termen popular şi regional. Sursele lexicografice consultate de noi (DA. DA) ori punerea lui în 130 . Kopac). Granica. ulm din ulmus. doar salcâmul este de origine turcească (din salkim). Apropierea semantică de adjectivul „moale“ ni se pare forţată. molid (cf. Mersin (= „mirt“). frasin din fraxinus. Numele de arbori de origine slavă sunt puţine. Numele de arbori moştenite din latină sunt cele mai numeroase (depăşind cu mult numărul termenilor arboricoli împrumutaţi din alte limbi ori creaţi pe teren românesc): anin (arin) din alninus (= alnus). Cei doi termeni generici – arbore şi copac – sunt moşteniţi. În Transilvania avem unele regionalisme specifice: păhui (o specie de fag) din magh. NDU) consideră că sihlă (silhă. În Dobrogea se foloseşte regionalismul mersină („scoruş de munte“) din tc. tei din tilia. etimologia unor lichés precum hlamidă. -icis. Poieneşti (Vs). La fel şi jep (cf. Fonetismul „hl“ indică mai degrabă o sursă etimologică pe filieră slavă (vezi. iar celălalt din substrat (cf. pentru agricultură.Schitu-Poienari (Tr). Cum era de aşteptat. mălin. PoieneştiMânăstire (Vs). mojdrean din blg. doar nume ne-au rămas“5. Pagony sau chifăr (o specie de pin) din germ. mesteacăn din mastichinus. -is). au defrişat suprafeţe împădurite şi au ridicat acolo adăposturi. nici pomeneală de pădure ori poiană în cuprinsul sau în preajma acestor sate. arţar din arciarium (< acer) [cf. se împart în două subclase: (I) derivate regresive de la numele fructului – castan. Poienarii de Argeş (Ag). dicţionarele amintite mai sus oferă două soluţii – ambele nesatisfăcătoare. locuinţe. NDU . srb. srb. Cuvintele formate pe teren românesc. mai ales.. gospodării. srb. DEX. (II) derivate cu diverse sufixe – ghindar. DA îl consideră „cuvânt străvechi. destul de puţine la număr. jipan. Rakita. NDU) îl dau pe molete ca fiind format pe teren românesc. paltin din platanus. care depăşesc cadrul strict lingvistic al discuţiei. Kiefer. supravieţuirea lor este cu atât mai preţioasă şi mărturiseşte despre importanţa extraordinară a pădurii în viaţa strămoşilor noştri daci. pin din pinus.). fag din fagus. Poienărei (Ag). pădurea a dispărut. Terenul „smuls“ pădurii a fost utilizat pentru păşunat şi. scoruş etc. hlei etc. O altă clasă etimologică este aceea a numelor de arbori moştenite din substrat (având drept criteriu de validare comparaţia cu limba albaneză): brad (cf. carpen din carpinus. în majoritatea cazurilor. sorb din sorbus. gorun din blg. hleab.. cer din cerrus. alb. Poeneşti-Străjescu (Vs). Există însă câţiva lichés arboricoli a căror etimologie ni se pare discutabilă. Dacă cercetăm etimologia numelor de arbori în limba română ajungem la concluzii interesante. corn din cornus. tufan etc. larice din larix. ele denumind subspecii sau având o circulaţie regională ori populară (mai restrânsă decât a termenilor moşteniţi din latină sau din substrat): gârniţă (gârneaţă) din blg.. DA. Cum se explică acest fapt ? Mai ales că. plop din *ploppus (= pop(u)lus). srb. tisă din slv. ţilhă) ar trebui pus în legătură cu latinescul silva. termenii din substrat sunt extrem de rari. probabil celtică“). Poienarii Vechi (Ph). nu ar fi oare mai potrivit să vedem în molete o formă coruptă de la molid? Unele dicţionare (DA. Cu timpul. Oamenii au doborât copaci. de origine preromană. unul din latină (arbor. oţetar. -icis. Realitatea lingvistică din prezent trimite la o concluzie de natură istorică : în vechime. Plut. prin derivare: moale + sufixul –ete. foarte multe aşezări umane au fost fondate în cuprinsul unor păduri. Maždrĕan. Poienarii Burchii (Ph). slădun din blg. DEX. Pliuto. Poienarii Apostoli (Ph). răchită din blg. Sladun. În privinţa lui stejar. plută din blg. NDU). zadă din daeda (= taeda). velniş şi zâmbru sunt lichés ai căror origine este necunoscută (cf. Gorun. dar satele au rămas. alb. Molikë). DEX-ul preferă soluţia „etimologie necunoscută“]. Breth). Tisa. DEX. .

brădiş. Valea Teiului (Mh). NDU). brăduliţă . brădău . Stežer (cf. Gârneţ) şi un singur toponim (Gârniţa – Mh). Dj. De ce ar face excepţie tocmai stejarul. plopesc. brădan. terminologia arboricolă – împreună cu extensiunile ei funcţionale (toponimia şi antroponimia) – reprezintă un segment semnificativ al vocabularului românesc. Sau de la „fag“ : Fagu [Ioan]. If. Făgeţean. brăduleţ. Carpeneanul. pluta. Bc. pin. plopişte. Tisa Nouă. Poiana Teiului (Nţ). În limba română. Mai există un criteriu – funcţional – de departajare a termenilor în cadrul acestui subcâmp lexico-semantic : productivitatea lexicală şi extensiunile în toponimie şi antroponimie. Teiuş (Ab. Făgetan. brăducean. brăduştean. Teiş (Db. Ag. Ot. Carpenişeanu.legătură cu blg. brădişcan. molid etc. nici argumentul „geografic“ nu sprijină ipoteza etimologiei bulgare : stejarul este un arbore răspândit pe întreg teritoriul locuit de români. Toponimele derivate de la – ori compuse cu – „tei“ sunt numeroase : Tei (Buc). Hd. gârniţă are asociate trei antroponime (Gârniţă. fără excepţie. iar plută şi mojdrean – niciun toponim şi niciun antroponim. sălciş. Cărpenaru. Teiu (Ab. având numeroase extensiuni în toponimie şi antroponimie. bogăţia şi varietatea sa excepţională. Vr). Gârneaţă. Teiu-Vărăşti (Ab). brăzâşte. Dealu Teiului (Vl). brădişte. Sau de la „brad“ : brădănaş. Sj). Teişu (Bz. nume moştenite din latină sau din substrat. Făget. Cărpiniş. sălcioară. Teişoru (Vs). Adunaţii Teiului (Mh). ipoteza substratului nu poate fi ignorată. brădeţ. Tisău. sălciniş. plopăriş. Teişul Nou (Db). plopuţ. Numele de copaci împrumutate din limbile slave vecine ori de la alte popoare cu care românii au venit în contact de-a lungul istoriei sunt de găsit mai ales în zonele joase. În plus. Cercetarea etimologiei numelor de arbori în paralel cu etajarea altitudinală a pădurilor noastre duce la o concluzie interesantă : arborii etajului forestier superior (conifere : brad. sugerează că migratorii slavi nu au pătruns în zonele montane înalte. Numele de arbori moştenite din latină sau din substrat au familii lexicale extinse. Vl).) poartă. plopărie. terminologia pădurii în limba română şi nucleul său – terminologia arboricolă – reprezintă un argument forte în favoarea latinităţii vocabularului românesc şi a continuităţii populaţiei romanizate în spaţiul carpato-danubiano-pontic după retragerea aureliană. ci în cele joase. Tisescu. Subobrej-Tei (Bv). plop(u)şor. nu doar în partea de sud a ţării. Teişori (If). Prin vechimea. plopă. Ot. Teioasa (Bt). derivate de la „plop“ : plopar. Sau de la „salcie“ : sălcime. sălcică. familiile lexicale sunt mai restrânse ori lipsesc (este cazul lui mojdrean sau slădun. brădiniş. Vl). brădişor. Făgeanu. dar şi ecouri interesante în mitologie şi folclor ? Credem că. Făgăteanu. lingvistic şi geografic deopotrivă. fie din substrat. Ot). De pildă. Ph). Teicioara (Sv). în acest caz. frasin etc. Nici ecourile în toponimie şi antroponimie nu sunt la fel de numeroase ori de răspândite. sălcios. de câmpie. Tiseşti. DEX. Valea Teilor (Tl). de pildă). un arbore foarte răspândit. plopărişte. Făgetean. Carpin. Teii (Vr). Tiseanu). Cracu Teiului (Cs). Cărpinişan. plopet. Teişoara (Bt). fag.) şi cei aparţinând etajului forestier mediu (foioase : stejar. brăduţ. gârniţa etc. de câmpie şi de luncă : salcâmul. Carpen. tisă are şase toponime (Tisa. brădui. Acest fapt. plopos. răchita. plopiş. În cazul termenilor arboricoli de origine slavă. brăduşcan. 131 . Teiul (Vl). mesteacăn. În concluzie. Teiuşu (Ag. La fel şi antroponimele6 de la „carpen“ : Carpăn. Teiu din Deal / din Vale (Ag). brădet. Tisău de Sus) şi trei antroponime (Tisan. Făgeţel. variate şi expresive. De pildă. toate numele de arbori montani sunt fie din latină. Tisa-Silvestri. Ceea ce demonstrează fără dubiu caracterul conservator şi tradiţional al acestei terminologii populare româneşti. Făgeţeanu. Teişani (Dj.

Dicţionarul explicativ al limbii române (1996). nomina nuda tenemus. Brâncuş. Craiova : Universitaria şi Judeţele României Socialiste (1972). The tree names are a solid linguistic argument for illustrating the Latin character of the Romanian vocabulary as well as the continuity of the lichés z population in the Carpathian-Danubian-Pontic territory after the retreat of the Roman army and administration. Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Dicţionar invers al numelor de localităţi din România. Dicţionar al numelor de familie româneşti. p. Bucureşti : Editura Politică. Bucureşti: Editura Academiei RSR. [2] Giurescu. [4] Abrevierile notate între paranteze reprezintă numele judeţelor din România. on the one hand integrate it and on the other hand individualize it in the Romanian vocabulary. Bucureşti-Piteşti: Paralela 45. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Bolocan. (1946). Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Nicolae A. [3] Toponimele citate în acest liché sunt preluate din următoarele surse: Bolocan. Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică şi Constantinescu. Ovid (2003). Brâncuş. In this article. Istoria pădurii româneşti (din cele mai vechi timpuri până astăzi). Giurescu. The study of tree names from various perspectives (etymology. H. (DA). (1963). Bucureşti : Editura Academiei RPR. 90. [5] Stat rosa pristina nomine. Introducere în istoria limbii române. Vocabularul autohton al limbii române. Bucureşti-Chişinău : Litera Internaţional.). Grigore (2004). Bucureşti : Ceres. Nicolae A. Candrea. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. Iorgu (1983). Ioan-Aurel. 132 . Grigore (1983). (NDU). Sunt cuvintele cu care se încheie romanul „Numele trandafirului“. Sociologia satului devălmaş românesc. (1975). 1965 şi urm. Constantin C. Toponimia românească. I. functional representativeness) allows the configuration of several characteristics which. p. Dicţionar invers al numelor de localităţi din România. Bucureşti : Fundaţia „Regele Mihai I“. Constantin C. A meaningful relation between the “altitude terracing” of trees and the “etymological terracing” of their names is also underlined. Iordan. Dicţionarul etimologic al limbii române (elementele latine). Gheorghe (2002). “extensions” in toponymy and anthroponymy. H. Craiova : Universitaria. Bucureşti: Academia Română. which is one of the most fruitful and interesting popular terminologies in Romanian. ABSTRACT The lexical-semantic microfield of “tree names” is part of a greater lexical ensemble: the forest terminology. Densusianu. Gheorghe (2002). Dicţionar al numelor de familie româneşti. 29. the author discusses some controversial etymologies of tree names and advances new hypotheses. Iorgu (1963). (DEX). Iordan. Bucureşti: Univers Enciclopedic.NOTE [1] Stahl. Noul dicţionar universal al limbii române (2009). Bucureşti : Ceres. Dicţionar onomastic românesc. Istoria pădurii româneşti (din cele mai vechi timpuri până astăzi). (1975). Dicţionar onomastic românesc. Constantinescu. Dicţionarul limbii române (1913-1949. Iorgu (1983). (1963). [6] Antroponimele citate în acest studiu sunt preluate din următoarele surse : Iordan. Bucureşti : Editura Academiei RSR. vol.

C’est ainsi que nous 133 . Tout d’abord. on aimerait savoir où réside exactement cette « déviance ». En deuxième lieu. en plus.Marion COHEN-VIDA. La métaphore ne figure pas dans le dictionnaire. Il s’agira donc du rôle que joue la métaphore dans le métalangage linguistique et les fonctions de la métaphorisation. la linguistique a subi des changements profonds au cours de son histoire et sa manière de métaphoriser ses concepts théoriques a changé parallèlement. les sémanticiens modernes sont d’un tout autre avis. pendant l’Antiquité. Pour beaucoup de linguistes les phrases contenant des métaphores présentent une certaine déviance et ne sont recevables que comme énoncés métaphoriques (si on leur prête donc un sens dit « figuré »). la métaphore n’était guère qu’un ornement langagier. Cassirer. Les fonctions des métaphores Les métaphores peuvent avoir plusieurs fonctions : 1) En premier lieu. Toute discipline connaît ses propres noyaux conceptuels et sa propre métaphorisation. Actuellement. la métaphore peut avoir une fonction dénominative. il y a quasiunanimité pour stipuler que la métaphore a des fonctions spécifiques et qu’elle est un facteur communicatif et significatif indispensable. de nombreuses approches et explications ont été proposées en rapport avec diverses disciplines et domaines de savoir pour comprendre la nature. Université « Politehnica » de Timişoara LA METAPHORE DANS LE METALANGAGE LINGUISTIQUE I. On étudiera aussi les fonctions de la métaphore pour établir celles qui sont responsables des conceptualisations métaphoriques dans le métalangage linguistique et qui rendent la métaphore unique et indispensable comme outil de description des faits de langue. Nous nous intéresserons au dernier type de métaphore et nous nous proposons d’analyser la façon dont la discipline linguistique s’est servie de la métaphorisation pour conceptualiser ses théories. Nous allons illustrer ce phénomène par l’analyse des quatre orientations linguistiques différentes. et c’est cette métaphorisation qui évolue et change presque inévitablement avec leur développement. si elle est en un sens prévisible et correspond par conséquent à un certain type de « règle ». et. Jakobson. que cela vaut non seulement pour la métaphore poétique. pour ne mentionner que ces quelques noms. II. sur la question de l’implication de la métaphore dans la production du sens et la représentation du monde. c’est surtout à cause du fait qu’elle présente cette caractéristique embarrassante de transgresser les règles de sélection. quatre courants importants qui couvrent la période de 1850 jusqu’à nos jours : la linguistique historique et comparative. ces dernières décennies. Ainsi. la question de la métaphore s’est posée au France de la réflexion sur le langage. on peut se demander pourquoi on se servirait d’une expression déviante si l’on peut exprimer la même chose (ou presque) sans déviance. Bachelard. Nietzsche. dont on pouvait se passer. de philosophes. la place et le fonctionnement de cette figure de style critiqué. se sont tous penchés. Et dans ce cas est-ce que la métaphore représenterait un obstacle à la compréhension ? Si pour les rhétoriciens de la première heure. écrivait Ricœur [1]. mais aussi pour celle du langage de tous les jours et même pour celle qu’on utilise dans la terminologie scientifique. Introduction : la métaphore – une déviance significative Déjà. le structuralisme linguistique. Depuis. Si la métaphore a attiré l’intérêt de tant de linguistes. la grammaire générative et la linguistique pragmatique. Beaucoup d’objets ont reçu une dénomination d’origine métaphorique. Sontag et Ricœur. Comme toute discipline. d’historiens et de linguistes. avec des résultats différents. mais elle demeure omniprésente dans le langage. Mais une telle constatation laisse au moins deux questions en suspens. elle a régulièrement mobilisé l’attention de littéraires.

rencontrons dans beaucoup de langues des métaphores dites anthropologiques. Ainsi. Le chef aboie ses ordres. la métaphore est susceptible d’avoir une fonction expressive. nous ont rendu conscients du rôle actif de l’usager et ont abouti à une autre manière d’envisager les faits de langue : l’accent ne porte plus tellement sur les structures morphosyntaxiques. qui existent donc depuis longtemps et qui ne se reconnaissent plus guère comme telles et. 2) La métaphore peut remplir aussi une fonction décorative. « joute verbale ». « combat verbal ». que rien n’arrête ». Cette fonction n’intéresse pas les métaphores des langages spécialisés. Le plus souvent ce sont des métaphores entièrement codifiées. on parle de catachrèse [2]. 134 . ou dire de lui qu’il « aboie ». souris. qui désignent d’une part une partie de notre corps et d’autre part un objet qui y ressemble : le dos d’un livre. nous concevons le domaine de la discussion comme une arène. on opte souvent pour la solution de prendre le nom existant d’une chose qui y ressemble par certains aspects caractéristiques. etc. 3) Troisièmement. « mots qui font mal ». Caractériser quelqu’un comme un « bulldozer » constitue assurément une manière colorée de parler d’une « personne déterminée. nous avons besoin de l’appréhender à la lumière d’un autre domaine clairement organisé que nous projetons sur lui. C’est le cas. le bras d’une rivière. esthétique. mais sur les structures interactionnelles. l’France de l’aiguille. les deux locuteurs sont de véritables rivaux. moins elle sera codifiée. Assez souvent les métaphores esthétiques sont uniques ou très particulières et par conséquent non codifiées. c’est-à-dire des mots polysémiques. puce. et où un des deux discours permettra l’adhésion à l’une des positions en présence. on peut appeler quelqu’un un « éléphant » ou un « caméléon ». Cela est probablement le cas dans les exemples suivants. 4) En quatrième lieu. un combat : « argument frappant ». On doit noter que plus une métaphore est expressive. Cette fonction esthétique de la métaphore se rencontre évidemment dans la plupart des textes littéraires. « joute oratoire ». ou lorsqu’il est trop abstrait pour être directement saisi. dans une civilisation rhétorique où deux thèses sont en présence parce que la vérité ne s’impose pas. c’est sur un tel ensemble d’images qu’ont pu se construire de nouvelles idées et de nouvelles connaissances sur la langue et la communication. ainsi que l’introduction de la notion d’acte linguistique. par exemple. dans ce cas-là. et plus récemment le France d’un réacteur. les dents d’un peigne. La comparaison (implicite) avec un animal est un procédé non moins expressif : ainsi. sur les relations entre actants. Un autre exemple sera du domaine de la linguistique : le transfert de l’intérêt de la langue à la parole. Je ne l’aime pas. etc. virus. Dans cette catégorie on peut inclure aussi des mots familiers qui désignent des innovations ou des phénomènes nouveaux dans notre société. contenant des expressions comme « bulldozer » et « aboie » : Ton ami est un vrai bulldozer. un revirement théorique s’accompagne facilement d’un remaniement fondamental au niveau de la conceptualisation métaphorique. C’est un procédé économique du point de vue syntagmatique (si on voulait exprimer la « même chose» en d’autres termes. elle peut avoir pour mission d’embellir la parole. « lutte verbale ». Ainsi. Ce deuxième domaine qui permet de saisir le premier nous oriente du même coup vers une vision évidemment entachée de subjectivité. « mots blessants »… Les métaphores nous permettent d’exprimer le fait que. toile. En effet. Cette fonction n’intéresse non plus les métaphores des langages spécialisés. la métaphore a une fonction cognitive. Plutôt que de créer un nouveau nom pour toutes ces nouveautés. du vocabulaire de l’informatique : menu. « argument massue ». c’est-à-dire lorsqu’un domaine ne présente pas une structuration évidente. on aurait souvent besoin de longues paraphrases) et du point du vue paradigmatique (il nous permet d’exprimer un grand nombre de concepts avec un vocabulaire relativement restreint).

135 . langues-filles. les éléments étant des phonèmes. On utilise souvent des métaphores pour expliquer un phénomène complexe ou inconnu en utilisant l’image d’un phénomène connu et familier. leur filiation. et cela selon une sélection naturelle « S’il est une vérité banale aujourd’hui. Pendant la première moitié du Xxe siècle. donc. une bonne partie de ses métaphores théoriques dans la physiologie et la médecine. ses ramifications. sujets à une (dé) croissance et dont seules les plus vitales pouvaient survivre les autres mouraient tout simplement . langues – France. distribuées sur deux axes. de la vie et de la mort des mots. L’ensemble constituait une structure globale. Et c’est également pour cela que Saussure [3] a conçu pour la distinction entre synchronie et diachronie. malgré son caractère un peu trop simpliste 6) La métaphore peut aussi avoir une fonction théorique. la linguistique générative est inimaginable sans ses structures arborescentes.. dont une des caractéristiques les plus notables fut qu’elle était fortement influencée par la théorie darwiniste. La même chose valait d’ailleurs pour les mots et leurs significations : on parlait de la naissance. dont la métaphore de base était d’ordre « constructionnel » : la langue était vue comme une structure complexe. etc. 19). affirme Arsène Darmesteter (1890.5) La fonction de la métaphore peut être aussi de nature didactique. c’est que les langues sont des organismes vivants dont la vie… peut se comparer à celle des organismes du règne végétal ou du règne animal… ». L’utilisation de la métaphore dans le métalangage linguistique Nous allons analyser l’utilisation des métaphores dans le métalangage des grands courants linguistiques de la deuxième moitié du XIXe siècle et du Xxe siècle Tout le long de la deuxième moitié du XIXe siècle. Par conséquent. [4]. qu’il a nommés l’axe des simultanéités et l’axe des successivités. strictement synchronique. dont les fondements étaient constitués par la phonologie. un système de valeurs oppositionnelles qui s’excluent l’une l’autre et dont le choix est dicté par de relations obligatoires » affirme Teodora Cristea (1979. Des phénomènes comme l’évolution et l’arbre généalogique des langues étaient vus comme quelque chose de crucial : on voulait découvrir leurs lois de développement. Ainsi. morphèmes et syntagmes. « La catégorie grammaticale peut être conçue comme un ensemble de morphèmes. etc. les métaphores dont on se servait par rapport à la langue étaient largement basées sur une analogie avec la biologie et la médecine. comment les parties de l’ensemble sont construites. et les niveaux supérieurs par la morphologie et puis la syntaxe [5]. si les grammairiens du XIX e siècle parlaient de langues – mères. etc. Ainsi. 3). On sait que cette représentation spatiale a eu un impact énorme sur toute la linguistique du Xxe siècle. arrangées. Il s’agit surtout de décrire comment les éléments s’opposent et se combinent. langues-France. III. 2. c’était une manière simple de parler du phénomène très complexe de l’histoire des langues et de leurs relations. Aristote était sans doute le premier théoricien de la métaphore qui a reconnu sa valeur didactique. et les métaphores utilisés appartiennent à ce champs sémantique. en utilisant des notions comme langue-mère. on parlait des langues comme d’organismes vivants. Le terme « construction » était un de ses mots-clés. c’était l’ère du structuralisme. p. La linguistique de l’époque puisait. C’est que la métaphore transfère nos connaissances d’un domaine relativement connu vers un domaine relativement inconnu et elle a par là une forte valeur explicative. la linguistique connaissait une orientation historique et comparative. Ce sont des métaphores qui constituent une partie intégrante et irremplaçable d’une théorie ou d’une discipline. avec ses différentes branches. comme un édifice. Ainsi. vertical ou paradigmatique et horizontal ou syntagmatique. la manière dont les langues étaient apparentées et nées les unes des autres. une belle image de deux axes en forme de croix.

3. La grammaire générative se sert d’une conceptualisation métaphorique très différente : elle est inspirée par le modèle arithmétique de l’ordinateur, opérant sur des structures binaires et des algorithmes, des dérivations d’ordre mathématique. La grammaire est considérée comme un système de règles formalisées, abstraites et strictement ordonnées, avec des structures profondes et des structures de surface et le tout sans rapport avec l’usage ni l’usager [6]. La grammaire chomskyenne est un modèle de compétence d’un locuteur idéalisé. Si la grammaire du XIXe siècle et celle du structuralisme étaient surtout d’ordre descriptif, la grammaire générative vise à être génératrice, c’est-à-dire qu’elle veut expliquer, calculer et prédire. Et sa méthodologie se sert d’une métaphorisation très caractéristique : on opère sur des structures arborescentes, avec une racine, des branches multiples, une ramification bref un système métaphorique très cohérent et, en quelque sorte, digitalisé comme une intelligence artificielle. 4. Dans la linguistique pragmatique de ces dernières décennies, on rencontre une métaphorisation où l’usager occupe une place primordiale : on y parle d’actes linguistiques, d’interactions verbales, d’enchaînements argumentatifs, d’une compétence communicative, de polyphonie, de parcours interprétatifs, de protagonistes du discours, de stratégies discursives, de relations horizontales ou verticales entre inter actants, de négociabilité. Il s’agit là d’une métaphorisation où tout est conçu à partir d’un sujet parlant [7], qui était totalement absent dans la théorie du structuralisme et celle de la grammaire générative. Extrêmement intéressant nous semble dans ce sens la métaphore utilisée par Y. Winkin (1981, p. 7-8) lorsqu’il parle des co-participants à l’acte de communication, qu’il considère des instrumentistes d’un orchestre
« dans ce vaste orchestre culturel, il n’y a ni chef, ni partition. Chacun joue en s’accordant sur l’autre. Seul un observateur extérieur, c’est-à-dire un chercheur en communication, peut progressivement élaborer une partition écrite, qui se révèlera sans doute hautement complexe ».

Voilà quelques unes des lignes significatives de la métaphorisation à l’intérieur de la linguistique. Evidemment, ce n’est pas par hasard que ces métaphorisations différentes, qui offrent à chaque fois une image assez cohérente, soient utilisées au cours de l’histoire : c’est que les métaphores scientifiques suivent l’esprit du temps. Il y a une certaine interaction entre les métaphores scientifiques et celles d’une époque. Il n’est donc pas surprenant que la linguistique du XIXe siècle ait emprunté ses images méthodologiques au darwinisme, que les structuralistes du Xxe siècle aient emprunté la plupart de leurs métaphores aux systèmes architectoniques de l’époque, ni que les générativistes empruntent leurs concepts aux modèles digitalisés de l’ordinateur. Et ce n’est pas fortuit non plus s’il y a actuellement ce contre-courant important en linguistique qui s’occupe justement des aspects communicatifs de la langue, étant donné que l’intercommunication mondiale est en train de prendre un essor aussi prodigieux. Ces conceptualisations métaphoriques différentes correspondent dans les grandes lignes à ce qu’on pourrait appeler « l’esprit de l’époque », qui serait coresponsable de la naissance des quatre modèles théoriques successifs. Les métaphores sont en quelque sorte les symboles de la culture, qui se reflètent non seulement dans le langage quotidien mais aussi, jusqu’à un certain degré, dans le métalangage scientifique. L’existence de ces quatre modèles n’exclut nullement, d’ailleurs, la possibilité de reconnaître d’autres modèles ou sous modèles à l’intérieur de ce vaste discipline qu’est la linguistique. De cette analyse, on peut déjà conclure que la métaphore est bien plus qu’une figure de style avec seulement une fonction décorative pour laquelle on l’a prise pendant longtemps, elle a encore d’autres fonctions dans le discours ou dans le métalangage. 4. Conclusions Les fonctions de la métaphore peuvent se combiner aisément. La fonction esthétique se combine fréquemment avec une fonction expressive, notamment dans les textes littéraires. Quant à la fonction théorique, elle se double facilement d’une fonction cognitive dans les 136

textes scientifiques. En fait, la métaphore constitue l’ancrage de tout discours théorique, et elle affecte l’essence même et la cohérence de n’importe quelle discipline. En ce qui concerne les fonctions de la métaphorisation dans le métalangage linguistique, nous pouvons conclure que ce sont surtout les trois dernières fonctions qui en sont responsables : la fonction cognitive, la fonction didactique et la fonction théorique. La fonction cognitive nous rend conscients de nouvelles idées et intuitions, la fonction théorique nous permet d’en faire un système cohérent, la fonction didactique nous permet de parler d’une problématique nouvelle et complexe à l’aide d’analogies qui nous sont familières. Ce sont donc ces trois fonctions aussi qui rendent la métaphore indispensable comme outil de description des faits de langue, quelle que soit l’optique sous laquelle on observe ces faits et quelle que soit la perspective adoptée pour leur description.
NOTES [1] Pour une excellente vue d’ensemble sur la métaphore, on n’a qu’à consulter Ricœur, P. (1993) ; [2] Cf. le « Dictionnaire de linguistique et des sciences du langage » de Dubois et al. (1994), surtout voir catachrèse ; [3] Actuellement, cette distinction saussurienne, où synchronie et diachronie sont diamétralement opposées et n’ont au fond rien en commun, est en effet considérée comme une simplification injustifiée et dépassée. Ainsi, les nombreuses études sur le phénomène de la grammaticalisation nous ont montré qu’il est question d’une interdépendance étroite entre synchronie et diachronie ; [4] Pour plus de détails, voir L. Kukenheim (1966), surtout 65 sqq., 81-83 et 121 ; [5] Pour un aperçu plus détaillé, on se reportera notamment à L. Kukenheim (1966), 131 sqq. ; [6] Pour plus de détails, voir J.-C. Milner (1989) ; [7] Pour un excellent aperçu récent, voir notamment C. Kerbrat-Orecchioni 2001. BIBLIOGRAPHIE Cristea, T. (1979). Grammaire structurale du français contemporain. Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică. Dubois, J., Giacomo, M., Guespin, L., Marcelesi, C., Mével, J.-P. (éds.) (1994). Dictionnaire de linguistique et des sciences du langage. Paris : Édition Larousse. Kerbrat-Orecchioni, C. (2001). Les actes de langage dans le discours, théorie et fonctionnement. Paris : Édition Nathan. Kukenheim, L. (1966). Esquisse historique de la linguistique française et de ses rapports avec la linguistique générale. Leiden : Universitaire Pers. Lakoff, G., Johnson, M. (1985). Les Métaphores dans la vie quotidienne. Paris : Édition Minuit Milner, J.-C. (1989). Introduction à une science du langage. Paris : Édition du Seuil. Ricœur, P. (1993). La métaphore vive, Paris : Édition du Seuil. Saussure, F. (1976). Cours de linguistique générale. Paris: Édition Payot. Winkin, J.(1981). La nouvelle communication. Paris: Édition du Seuil. ABSTRACT All disciplines have their own way of metaphorical conceptualization which changes along with their development. This phenomenon will be illustrated in four major theoretical currents in the history of linguistics : comparative and historical linguistics, structural linguistics, generative grammar and pragmatics. Among the six different functions attributed to the metaphorical process in general, three in particular seem to be responsible for the metaphorical conceptualizations in linguistic terminology : i.e. the cognitive, the didactic and the theoretical function of metaphor. They actually seem to make metaphor an invaluable and even indispensable tool for the description of linguistic facts.

137

Mirela COSTELEANU, University of Piteşti

DIFFICULTIES IN TANSLATING SECIALIZED TEXTS
We shall start our approach with the question: Is the translation of literary texts different from the translation of specialized texts or may they be said to be the two ends of the same continuum? If we compare them to each other, we can conclude that literary texts are more open, giving the translator more freedom to play with words and phrases. Unlike these, specialized texts are more closed, more objective and concise. However, they sometimes abound in highly sophisticated and very rich linguistic choices. Besides linguistic/cultural competence both in the source language and in the target language, a good specialized translator needs competence in specialized domains. Having this in mind, a good question arises: Do we need a specialist who is also a translator or do we need a translator who is also a specialist? It goes without saying that a good translation of a specialized text cannot be made by someone who lacks the basic knowledge in the specialized field to which the respective text belongs.
“However, few domain experts want to translate and translator education is traditionally for linguists. Anyone involved in translator education recognizes the perennial problem of how to provide meaningful specialization in the curriculum, rather than introduction in the key areas. As academics, we are all aware that translation theory has tended to be for literary analysis, with an emphasis on intercultural and linguistic relativism. The advance of technology, in the form of machine assisted translation and machine translation, on the other hand, increasingly forces the language of both the original and the translation to be as standardized and as literal as possible, thus creating an even greater gulf between the theory and the practice of translation”[1].

It is the beneficiary’s task to turn to a good language service professional. It is next to impossible to translate a text without understanding it. In other words, the task of translating a specialized text is rendered difficult, if not impossible, by the translator’s scarce knowledge in the relevant field. Translating and understanding go hand in hand. The latter cannot rely on random knowledge. On the contrary, it must consist in solid and precise data. People expect translators to be specialists in all the possible fields, to be as good at translating a legal text, for instance, as they are at translating a medical text. Since this is a real utopia, we should confine ourselves to finding someone with a specialized training in a certain field, someone who is able to express himself/herself freely and who is not at all reluctant to develop his/her understanding of other fields. A good specialized translator will have to be able to cope with the following situations which, at times, can become very frustrating: - the translator may come across sentences which he/she perfectly understands, but he/she finds it challenging or even impossible to translate them into their native language because the latter lacks the appropriate linguistic means; - in spite of the various resources a specialized translator generally uses (e. g. general and specialized dictionaries and glossaries, encyclopaedias, terminological data banks, specialized monolingual and bilingual corpora), it is inevitable for them to find passages they simply don’t understand. The art of translating specialized texts is often seen as a kind of acrobatics. This comparison is justified by the constant need of migrating from a cultural universe to another. If someone believes that translating a text is synonymous with replacing words with their equivalents from another language, they are wrong. But they are also far from being right if they consider that solid knowledge in the respective field and in the target and the source 138

language is enough. A good translation takes more than this. It takes flexibility, the ability to adapt oneself to the specific needs of the text. Sometimes people resort to computer translation programs, expecting them to offer huge advantages over the conventional methods. When dealing with simple, individual words, things are easy and clear. But when it comes to complex, intricate sentences, most programs cannot cope with the simplest grammatical structures. What people should bear in mind is that modern translation software cannot successfully replace the translator, the most it can do is to assist the translator in the task of giving the best translation. On the contrary, to other people’s mind, machine translation is almost as precious as human translation since its merits are far from substituting words in one language for another. It can also apply complex linguistic knowledge. Machine translation does offer a solution in those situations in which the amount of material needed in different language versions is too vast for people to handle. The main purpose of translation is to function as a cross-cultural bilingual communication vehicle among various peoples from all over the world. Translation is attached more and more importance particularly thanks to globalization, rising international trade as well as to the development of technology. It is generally agreed that the quality of a translation will greatly depend on the quality of the translator. In order to be able to make a good translation of a specialized text, a translator cannot do without sensitivity to mother tongue as well as to foreign language, thorough knowledge of the subject, competence to write the target language. A lot of people have the tendency to consider that anybody can make a good translation of a text if they have an appropriate dictionary. In reality, we are speaking of a much more complex phenomenon and it must be added that its complexity increases when the text in question is a specialized one. A good translator should not lose anything from the original text, but he/she should not add anything to it. The translation should be faithful to the original version. Accurate translation of technical texts cannot be made without basic knowledge of this field. Otherwise, inaccuracies may occur. Thus, picture tube will often be rendered by nonspecialized translators as tubul de imagine when the rooted term in Romanian is tubul cinescopic or tubul catodic. Translating texts dealing with engineering and computer science can be very difficult sometimes because terminology expands and changes every day. Even specialized translators have to take a lot of pains to keep up with the richer and richer terminology. Roughly speaking, it is recommendable that a text dealing with IBM computer parts should be translated by an IBM computer specialist. If this is not possible, then the translator should know the technical concepts dealt with in the respective text. Any related documents in the target language can be of great help to the translator since dictionaries may fail to offer solutions to technical terminology problems. Specialized translators should be as attentive to the style of the document as they are to the information given and the terminology used. The style should perfectly match the type of the document as well as the intended audience. Even specialized translators have difficulties in finding proper equivalents for some English terms. Thus, the following terms are used as such in Romanian:
roll-on – copiere a fişierului dintr-o memorie de fişiere de nivel inferior într-un tip de volum; roll-off – copiere a fişierului lichés z dintr-o memorie de fişiere de nivel inferior cu ştergerea fişierului existent; smalltalk – primul limbaj de programare orientat pe obiectiv; checkpointing – vidare automată frecventă a informaţiei în periferic; blast – scriere de date în memoria scrisă; lacing – încheiere/perforaţie suplimentară pe cartelă indicând sfârşitul şirului de cartele specifice; spreadsheet – software pentru analizarea informaţiilor cuprinse în tabele.

Due attention should also be paid to those words which, in technical language, have a completely different meaning from the one in general English. 139

Bias in general English means a tendency to be in favour of or against something or someone without knowing enough to be able to judge fairly, a tendency of mind. In technical English, the term has different meanings: deviation, error, systematic distortion of a sign. Bus in general English refers to a large passenger-carrying motor vehicle, especially one which carries the public for payment. When used in connection with computers, the term has different Romanian equivalents: magistrală, tronson, cale principală. The translation of legal and economic texts, for instance, is more difficult than the translation of literary texts. The full context in which financial transactions usually take place are completely obscure to laypeople. Financial documents lack those details which we need to interpret them correctly. No wonder different translators offer different translations of the same document.
“While lawyers cannot expect translators to produce parallel texts that are identical in meaning, they do expect them to produce parallel texts that are identical in their legal effect.”[2]

The difficulties of translating legal texts are caused mainly by the striking differences between the Romanian legal system and the English one. Thus, the translation of legal texts from English into Romanian and vice versa poses a lot of problems which occur because of the nature of legal language and the specific features of the English and the Romanian legal systems and languages. Legal texts are often difficult to translate mainly because of the occurrence of words which find no equivalent in the target language. A lot of people have difficulty in finding corresponding words for the English barrister and solicitor. Since there is no equivalent for the English and the Welsh concepts, the easiest way for the Romanian translator will be to paraphrase them. Things become even more confusing for laypeople if they take into account three other terms which apparently designate the same concept. According to Longman Dictionary of English Language and Culture, a barrister is a lawyer who has the right of speaking in the higher courts of law whereas a solicitor is a lawyer who gives advice, does the necessary work when property is bought and sold, and speaks especially in the lower courts of law. An advocate, used especially in Scottish English, refers to a lawyer who speaks in defence of or in favour of another person in court, a lawyer is a person whose business is to advise people about laws, write formal agreements, or to represent people in court, an attorney, used especially in American English, designates a lawyer. The final idea of this paper is that we should give translation the importance it deserves instead of reducing it to a mechanical process that can be carried out with the help of a dictionary alone. It should be seen as a much more complex activity going beyond simply linking words in order to produce a translation that is correctly understood by the target audience unfamiliar with the source language.
NOTE [1] Maia, Belinda, Terminology and Translation – bringing research and professional training through technology, 2005 :112. [2] Ayfer, Altay, Legal Translation, 2002: 23. REFERINTE BIBLIOGRAFICE Peter, Newmark (1995), A textbook of translation, Library of Congress Cataloging-in-Publication Data. Martin, Weston (1991), Problems and Principles in Legal Translation, The Incorporated Linguist. Adriana, Vizental (2008), Metodica Predării Limbii Engleze, Strategies of Teaching and Testing English as a Foreign Language, Iaşi: Editura Polirom. Andrew, Chesterman (1994), Quantitative Aspects of Translation Quality, Lebende Sprachen 4/1994. Ayfer, Altay, (2002), Legal Translation, Translation Journal, Vol. 6, No. 4. Maia, Belinda, (2005), Terminology and Translation – bringing research and professional training through technology, Translators’ Journal, No. 4.

140

ABSTRACT The present paper deals with the main difficulties encountered during their English course by those students training to become electronics engineers. It is intended as an analysis of the English technical terms which have no equivalents in the Romanian vocabulary. The very notion expressed by some words is so closely connected with the English variants that the students will end up by using the English terms without the slightest effort to think of the proper Romanian corresponding terms. Moreover, they will often have the tendency to adapt them phonetically and even graphically to the Romanian language. The reverse phenomenon is also obvious among students when having to translate such sentences as When the number of electrons reaching the screen is large, we see a bright spot. Most of the students will strive to find the Romanian equivalent for the English word spot, which has been adopted by the Romanian language, as well. (spot = spot, pata de lumina, punct/element de imagine).

141

Elena CROITORU, “Dunărea De Jos” University of Galaţi

ON THE CHALLENGES OF CONFUSABLES AS TRANSLATION TRAPS
It is often difficult to find the right word to express a message in our own language. So much the more difficult is it to find the right word(s) in order to render a message in another language, especially when the two languages are so different like English and Romanian. The arguments which are most often set forth are related to polysemy, synonymy and homonymy. Besides the large number of traps in the English language into which the natives themselves may often fall, there are lots of traps in translating from English into Romanian, or viceversa. In this respect, Bryson’s[1] opinion is as funny as true:
“Any language where the unassuming … word fly signifies an annoying insect, a means of travel, and a critical part of a gentleman’s apparel is clearly asking to be mangled”.

1.1. By way of illustration, one cannot ignore the other meanings of the word fly. Thus, it may seem very interesting to consider the polysemy of fly, especially its figurative meanings in idiomatic phrases such as fly on the wheel[2] ‘a person who overestimates their influence’, fly on the wall[3] ‘an unnoticed observer of a particular situation’, or in idiomatic collocations such as a fly in the ointment[4] ‘a minor irritation spoiling one’s enjoyment of something’ and fly in amber ‘a curious relic of the past’[5]. In addition to the denotative meanings of the verb fly, its figurative meanings are also obvious in such phrases as fly a kite[6] ‘try something out in order to test opinions’ a sonda terenul, a încerca să vadă de unde bate vîntul[7], fly off the handle (fam).’lose one’s temper unexpectedly’ a-şi ieşi din sărite/ pepeni/ ţâţâni; a-i sări muştarul/ bâzdâcul/ ţandăra; a se aprinde brusc; a i se sui piperul la nas[8], fly the nest (fam) ’leave one’s parents in order to live on one’s own’ a-şi lua zborul, a se descurca singur, a trăi pe cont propriu, fly the pit (humourous) ‘to move unexpectedly without paying the rent’ a o şterge, a zbura din colivie[9]. Such expressions are used in both common core English and in functional languages: e.g. a fly-by- night peeson trecător, pasager; (ec.) insolvabil[10], fly the eagle (pol. Am. E) a ţine un discurs bombastic propăvăduind idei expansioniste[11]. Special attention has to be volant, devoted to words such as flyweight (box) categoria muscă, and flywheel which are not collocations but one-word compounds[12]. However, in spite of its polysemy, the word fly is not included in dictionaries of troublesome words and phrases. It is worth mentioning, though, as an example of polysemy. Moreover, I would consider it troublesome in the collocational idiomatic patterns referred to above which may be included among confusables as translation traps. 1.2. Confusables cause great problems in translation, being the source of many misinterpretations and translation errors. Sometimes the difference(s) between confusables may be explained only in terms of collocability. Their meaning becomes clear only in collocations. In this respect, an example may be the pair of confusable adjectives distressful, distressing: e.g. distressful circumstances (involving stress) and distressing news (causing stress). The same may hold valid with the pair of adjectives disordered, disorderly used with the meaning nearanjat/ în dezordine and dezordonat, respectively: e.g. a disordered shelf, a disorderly room/crowd. Moreover, they can be included in the category of false friends. Furthermore, a series of confusables such as discord, discordance, discordancy may be translation traps[13] because the differences in their meanings are difficult to perceive, and in monolingual dictionaries each of them is explained by using the other two. Thus, it is in a 142

collocation such as martial discord that the meaning of discord dezacord is understood as lack of harmony lipsă de armonie. The other two words are specific to Am.E. In addition, the noun discordance seems to be usually employed in the singular with the meaning of general discord, i.e. difference of opinions, whereas the noun discordancy seems to be frequently employed with its plural form meaning controversies and involving repeatedness. On the other hand, there are three English nouns used for the Romanian noun întrerupere: discontinuance, discontinuation, discontinuity. The first is used with the meaning cessation (întrerupere, încetare): e.g. business discontinuance. The second and the third are used in American English. The noun discontinuation is related to a breach in one’s activity: e.g. discontinuation of work, whereas discontinuity refers to some gap or break in something (surface): e.g. major discontinuities on the surface of the moon[14]. 2. There are a lot of pairs and groups of words which are easily confused both by natives and by translators because their forms are misleading. These confusion-generating forms may be considered at the phonological level, on the one hand, and at the morphological level, on the other. 2.1. Phonologically speaking, there are a lot of words which can be confused because they are ‘soundalikes’, i.e. homophones:
e.g. brake, break ⎟breɪk⎟, breach, breech⎟brɪ:t∫⎟, broach, brooch⎟'brəυt∫⎟, canvas, canvass⎟'kænvəs⎟, cask, casque ⎟kɑ:sk⎟, cast, caste⎟kɑ:st⎟, censor, censer⎟'sensə⎟, check, cheque⎟t∫ek⎟, chord, cord⎟kɔ:d⎟, council, counsel⎟'kaυnsǝl⎟, cruise, cruse ⎟kru:z⎟, cubical, cubicle⎟'kju:bɪkǝl⎟, curb, kerb⎟kǝ:b⎟, currant, current⎟'kʌrǝnt⎟, curtsy, curtesy ⎟'kǝ:tsi⎟, dependant, dependent ⎟dɪ'pendǝnt⎟, dollar, dolour⎟'dɔlǝ⎟, doolie, dooly⎟'du:li:⎟, enquiry, inquiry⎟ɪn'kwaɪǝri⎟, faint, feint⎟feɪnt⎟, fair, fare⎟fɛǝ⎟, faze, phase⎟'feɪz⎟, flair, flare⎟flɛǝ⎟, flea, flee ⎟fli:⎟, indict, indite⎟ɪn'daɪt⎟, main, mane⎟'meɪn⎟, maize, maze⎟meɪz⎟, pail, pale⎟peil⎟, pendant, pendent⎟′pendǝnt⎟, pray, prey⎟prei⎟, rack, wrack⎟ræk⎟, reign, rein⎟reɪn⎟, review, revue⎟rɪ′vjυ:⎟, stake, steak⎟steɪk⎟, tail, tale⎟teil⎟, vale, veil⎟veil⎟, veracious, voracious⎟vǝ′reiʃǝs⎟.

At the phonological level, other pairs of words show vowel alternation, voweldiphthong alternation, or consonant alternation. 2.1.2. Vowel alternation
e.g. amend ⎟ə'mend⎟, emend ⎟ɪ'mend⎟, balk ⎟bɔ:lk⎟, bulk ⎟bʌlk⎟, billow ⎟'bɪləυ⎟, bellow ⎟'beləυ⎟, breath ⎟breθ⎟, breathe ⎟brɪ:ð⎟, collision ⎟kǝ'lɪʤǝn⎟, collusion ⎟kǝ'lu:Ʒǝn⎟, confidant ⎟'kɔnfɪdænt⎟, confident ⎟'kɔnfɪdǝnt⎟, crud ⎟ krʌd⎟, crude ⎟kru:d⎟, deference⎟'defǝrǝns⎟, difference⎟'dɪfrǝns⎟, desert ⎟'dezǝt⎟, dessert ⎟dɪ'zǝ:t⎟, don ⎟dɔn⎟, done ⎟dʌn⎟, dram ⎟dræm⎟, drum ⎟drʌm⎟, expanse ⎟ɪk'spæns⎟, expense ⎟ɪk'spens⎟, fallow⎟'fælǝυ⎟, fellow⎟'felǝυ⎟, feast ⎟fɪ:st⎟, fist ⎟fɪst⎟, flutter ⎟'flʌtǝ⎟, flatter ⎟'flætǝ⎟, mash ⎟mæ∫⎟, mesh ⎟me∫⎟, master ⎟′mɑ: stǝ⎟, muster ⎟′mʌstǝ⎟, meal ⎟mɪ:l⎟, mill ⎟mɪl⎟, moral ⎟′mɔrǝl⎟, morale ⎟mə′ra:l⎟, mute ⎟mjυ:t⎟, mutt ⎟mΛt⎟, paddle ⎟′pædl⎟, peddle⎟′pedl⎟, parish ⎟′pæri⎟, perish ⎟′periʃ⎟, reward ⎟rɪ′wɔ:d⎟, reword ⎟rɪ′wə: d⎟, slather⎟′slætə⎟, slaughter ⎟′slɔ:tə⎟, snooty ⎟′snu:ti⎟, snotty ⎟′snɔti⎟, splatter ⎟′splætə⎟, splutter ⎟′splʌtə⎟, staff ⎟sta:f⎟, stuff ⎟stʌf⎟, warring ⎟′wɔ:rɪŋ⎟, worrying ⎟′wʌrɪŋ⎟, warrior ⎟′wɔ:riǝ⎟ , worrier ⎟′wʌriǝ⎟.

2.1.3. Vowel- diphthong alternation
e.g. bath⎟bɑ:θ⎟, bathe ⎟beɪð⎟, blithering ⎟'blɪðəriŋ⎟, blithsome ⎟'blaɪðsəm⎟, boast ⎟bəυst⎟, boost ⎟bu:st⎟, but ⎟bʌt⎟, butt ⎟bʌt⎟, butte ⎟bju:t⎟, chordal ⎟'kɔ:dǝl⎟, cordial ⎟'kɔ:diǝl⎟, compromis ⎟'kɔmprǝ,mi:⎟, compromise ⎟'kɔmprǝ,maɪz⎟, diva ⎟dɪ:vǝ⎟, dive ⎟daɪv⎟, dobby ⎟'dɔbɪ⎟, dobie

143

⎟'dǝυbɪ:⎟, dom ⎟dǝm⎟, dome ⎟dǝυm⎟, dun ⎟dʌn⎟, dune ⎟'dju:n⎟, draught⎟drɑ:ft⎟, drought ⎟draut⎟, flake ⎟fleɪk⎟, flak, flack ⎟flæk⎟, inhuman ⎟ɪn'hjυ:mǝn⎟, inhumane ⎟ɪn'hjυ:meɪn⎟, mod ⎟mɔd⎟, mode ⎟′mǝud⎟, nap ⎟′næp⎟, nape ⎟neip⎟, navvy ⎟′nævi⎟, navy ⎟′neivi⎟, slop ⎟slɔp⎟, slope⎟sləup⎟.

2.1.4. Diphthong -vowel alternation
e.g. abate ⎟ə'beit⎟, abet ⎟ə'bet⎟, canary ⎟'kə'nɛəri⎟, cannery ⎟'kænəri⎟, caper ⎟'keɪpə⎟, capper ⎟'kæpə⎟, chafe ⎟t∫eɪf⎟, chaff ⎟t∫ɑ:f⎟ ⎟t∫æf⎟, dose ⎟dǝυs⎟, doss ⎟dɔs⎟, dray ⎟dreɪ⎟, dry ⎟draɪ⎟, dree ⎟dri:⎟, stable ⎟′steɪbəl⎟, stubble ⎟′stʌbəl⎟

2.1.5. Diphthong alternation
e.g. compeer ⎟'kɔm'pɪǝ⎟, compere ⎟'kɔmpɛǝ⎟

2.1.6. Consonant alternation
e.g. bath⎟bɑ:θ⎟, bathe ⎟beɪð ⎟, blighter ⎟'blaɪtə⎟, blither ⎟'blaɪðə⎟, breath ⎟breθ⎟, breathe ⎟brɪ:ð⎟, canal ⎟kə'næl⎟, channel ⎟'t∫ænəl⎟, censor ⎟'sensə⎟, censure ⎟'sen∫ə⎟, concede ⎟kǝn'si:d⎟, conceit⎟kǝn'si:t⎟, deadly ⎟'dedli⎟, deathly ⎟'deθli⎟, delude ⎟dɪ'lu:d⎟, deluge ⎟'delju:ʤ⎟, descend ⎟dɪ'send⎟, descent ⎟dɪ'sent⎟, device ⎟dɪ'vaɪs⎟, devise ⎟dɪ'vaɪz⎟, divers ⎟'daɪvǝz⎟, diverse ⎟daɪ'vǝ:s⎟, dither ⎟'dɪθǝ⎟, ditcher ⎟'dɪt∫ǝ⎟, douse, dowse ⎟dǝυs⎟, doze ⎟dǝυz⎟, errand ⎟'erǝnd⎟, errant ⎟'erǝnt⎟, relief ⎟rɪ′lɪ:f⎟, relieve ⎟ri′li:v⎟

2.1.7. Consonant addition
e.g. bellow ⎟'beləυ⎟, bellows ⎟'beləυz⎟, clam ⎟klæm⎟, clamp ⎟klæmp⎟, chum ⎟t∫ʌm⎟, chump ⎟t∫ʌmp⎟, sand ⎟sænd⎟, sands⎟sændz⎟

Mention should be made that vowel or consonant alternation may be combined with shift of stress:
e.g. canal ⎟kə'næl⎟, channel ⎟'t∫ænəl⎟, divers ⎟'daɪvǝz⎟, diverse ⎟daɪ'vǝ:s⎟, desert ⎟'dezǝt⎟, dessert ⎟dɪ'zǝ:t⎟

2.2. At the morphological level, a large number of pairs or groups of troublesome words are real traps in translation. 2.2.1. N-N pairs
admission, admittance advance, advancement apposition, opposition ascent, assent assent, consent, assurance, insurance barbarism, barbarity base, basis bondman, bondsman boor, bore brake, break breach, breech camouflage, camouflet canal, channel canary, cannery canteen, cantina cantle, cantling capa, cape carton, cartoon catch-up, catchup cessation, cession chord, cord chum, chump colleger, collegian collision, collusion commandment, commendation commissar, commissary commissionaire, commissioner commutator, commuter compeer, compere complexion, complexity composer, compositor composite, compound conscience, consciousness consummation, consumption contention, contentment council, counsel curb, kerb curricle, curriculum data, dates defendant, defender deference, difference deliverance, delivery deportation, deportment disparagement, disparity dispensation, dispense

144

diplomat, diplomate disposal, disposition ditcher, dither dobby, dobie doolie, dooly draft, draught drop-off, drop-out emergence, emergency emigrant, immigrant enormity, enormousness enquiry, inquiry expanse, expense expectancy, expectation failing, failure fish, fishes garb, garbage genius, genus groove, grove informant, informer installation, installment intent, intention

2.2.2. N- N- N groups

cask, casque, casket censor, censure, censer chatelaine, cahteline, chat (up) line chink, Chink, Chinkie courtesy, curtesy, curtsy desert, deserts, dessert discord, discordance, discordancy

2.2.3. Adj. - Adj. pairs

alternate, alternative amateurish, amatory apposition, opposition arbitral, arbitrary ashen, ashy auspicial, auspicious balky, bulky blithering, blithesome bored, boring candent, candescent candid, candied capacious, capacitive carefree, careless childish, childlike chordal, chordial classic, classical comic, comical commanding, commendable commutable, commutative comprehensible, comprehensive compulsive, compulsory

confused, confusing congruent, congruous conscious, conscientious consequent, consequential contemptible, contemptuous credible, creditable critic, critical damn, damned deadly, deathly decorative, decorous deductible, deductive defective, deficient defensible, defensive deferrable, deferred definite, definitive degraded, degrading dejected, disjected delighted, delightful denominational, denominative derisive, derisory desirable, desirous digestible, digestive disappointed, disappointing disordered, disorderly disposable, disposed disrespectable, disrespectful dissentient, dissentious dissociable, dissocial distinct, distinctive divers, diverse elemental, elementary emotional, emotive enviable, envious envious, invidious exhausting, exhaustive expedient, expeditious extant, extent fearful, fearsome fiddling, fiddly fierce, fiery fitful, fitted fixated, fixed flagged, flagging forced, forceful forgivable, forgiving gold, golden graceful, gracious grieved, grievous human, humane immanent, imminent impious, impish impractical, impracticable incredible, incredulous indigenous, indigent indistinct, indistinguishable

ingenious, ingenuous inhuman, inhumane insensible, insensitive intent, intentional laden, loaded leisured, leisurely manly, manish masterful, masterly righteous, rightful seasonable, seasonal sensible, sensitive special, specious unreasonable, unreasoning vacant, vacuous varied, various vindicative, vindictive

2.2.4. Adj. - Adj. - Adj. groups

allusive, elusive, illusive amenable, amiable, amicable barbarian, barbaric, barbarous benefic, beneficent, beneficial civic, civil, civilian congeneric, congenial, congenital continual, continuative, continuous decretal, decretive, decretory depressed, depressing, depressive diffuse, diffusible, diffusive distressed, distressful, distressing effective, effectual, efficient entranced, entrancing, entrenched enviable, envious, invidious explanatory, explicable, expletive fatal, fated, fateful ineffective, ineffectual, inefficient

2.2.5. N - Adj. pairs

blight, blithe chilli, chilly cleric, clerical clinic, clinical commode, commodious confidant, confident crud, crude

145

currant, current dependant, dependent dinghy, dingy dope, dopey errand, errant

2.2.6. V - V pairs

adjudge, adjudicate afflict, inflict alleviate, elevate allude, elude appose, oppose attach, attack avoid, evade avouch, vouch boost, boast charted, chartered command, commend decompose, discompose decry, descry

deduce, deduct detract, distract disable, disenable distrust, mistrust elapse, lapse enjoin, join endanger, engender implicate, imply induce, induct merge, emerge *** fasten on, fasten onto follow up, follow up with fix up, fix up with get down, get down to give over, give over to give up, give up on, give up to go through, go through with

mess around, mess around with, mess with muck about, muck up *** approve, approve of become, become of believe, believe in

2.2.7. N -V pairs

advice, advise bath, bathe blighter, blither breath, breathe clam, clamp cloth, clothe cold pack, cold-pack device, devise dispensation, dispense disproof,disprove

2.2.8. The pairs of groups which are less frequent are the following:

Adj.- N:Cambrian, Cambric; directional, directory; duff, duffer; fair, fare; fallow, fellow; V- Adj.: decouple, decuple; collide, collied; disparage, disparate; leer, leery; drowse, drowsy; V - N: applaud, applause; avenge, revenge; broach, brooch; caper, capper; chafe, chaff; commandeer, commander; concede, conceit; cruise, cruse; descend, descent; keep away, keepaway; Adj. - Adj. - Adj. - Adj. groups: lone, lonely, lonesome, alone; N – N - Adj.: adherend, adherent, adhesive; N – N –N- Adj – Adj.: dud, dude, duds, duddy, duddish; N – Adj. - N: diagnosis, diagnostic, diagnostics; N – Adj. – Adj.: descendant, descendent, descendible; maniac, maniacal, manic; dough, doughty, doughy; N – Adj.– N- N: desert, deserted, deserts, dessert; Adj.–N- Adj: cameral, cameralist, cameralistic;disputable, disputant, disputations; Adj. – Adj. - N: civic, civil, civilian; Adj. – V-en: complected, completed; drab, drub; Adj. – V – Adj. – Adj.:dilatate, dilate, dilative, dilatory; Adj. – N- V: agape, gap, gape; Adj. – V- N - Adj: loath, loathe, loathing, loathsome; N – V- Adj. – Adj.: dot, dote, doting, dotty; Adj.– N- Adj- Adj.: dull, dullard, dullish, duly; Vt Vi/ Vi Vt: avouch, vouch; decompose, discompose; N – V- N: commandant, commandeer, commander; V-V-V: assure, ensure, imsure; V-V-V-V-V: raise, rise,rouse, arise, arouse; V-N-N: ascend, ascent, asssent; V-N-Adj. –N: dodge, dodger,dodgy, doge; V-Adj.- N-Adj. :dump, dumpish, dumpling, dumpy; Conj-N-N: but, butt, bute; V-V-N: billow, bellow, bellows; Adj.- Adv.: light, lightly; mere, merely; Adv. –Adj.: readily; ready; Adj.- Adv. - Adv:outward, outwardly, outwards; Adv.- Adv.: alternately, alternatively; altogether, all together; exceedingly, excessively; especially, specially; first, firstly; Adv.- Adv. – Adv.: at last, lastly, last of all.

146

where the system of local government varies from state to state. sadist.10. commissionaire – commissioner. or to take decisions: The matter was debated in the Security Council (fig. 3. 1. The comprehensive system. (formal. dobby.2. a nu-şi face cunoscute planurile. or as a cultural note. which took pupils depending on whether they had passed or failed an exam called the eleven-plus. introduced in 1965. modality. economic. doolie – dooly. critic.insure. or literary) advice: The president took counsel from some clever specialists: sfat. i. This document is comprehensible only to specialists. v. counsel ⎟'kaυnsǝl⎟ n. a group of people appointed or elected to make laws. tactic. or intentions secret: He had been known to be a man who used to keep his own counsel: a nu-şi spune secretul. clinical. clar. There are differences between past participle forms such as certified . modern. comprehensible ⎟. cafe – cafeteria. 2.packed. chilli. magical. It is not very common in the US.(law) a lawyer (in Britain a barrister) defending someone in law court: Neither of the parties were represented by counsel (= neither of them had lawyers). clasic. There are pairs of troublesome adjectives which may be real traps for translators. clinic. comprehansible – comprehensive. like the indications of grammatical status. 3. ethnic. classical. pessimist. Children are often put in groups according to their level of ability at a comprehensive: We didn’t want to send our son to a public school. topic. capitalist. be on the council: to be an elected member of it: Her husband is on the council: a fi membru (ales) în consiliu.e. care se poate înţelege. comprehensive ⎟. 2. electric. Over 80% of British pupils attend comprehensive schools. variety of English. (to) (formal) that can be made out: It was a short./ pl. commutator – commuter. (esp. (+ sing. BrE) the group representing local government in a town: The council have told them to clean the streets: consiliu local/ municipal. (no comp. BrE. the adjectives getting the suffix –al or –ic: e. Cultural note In British English council is used for local government authority. 1.) 1. pessimistic. Some examples of such confusables are: assure – ensure .kɔmprɪ'hensǝbǝl⎟ adj. carline – car line. replaced the old system of grammar schools and secondary moderns.2. thorough. canteen – cantina. The explanations concerning the cultural differences are given either in brackets. economical. register. we thought of the local comprehensive. and wool-woolen. capitalistic. or sunk-sunken. Cultural note.wolly. to keep one's own counsel: to keep one's opinions.2. commisar – commisary. minute: There had been comprehensive inspection of the whole factory. ethnical. cheveret – chevret . comic. For example: council ⎟'kaυnsǝl⎟ n. wood – wooded – wooden. The judge called the defence counsel to set forth evidence: avocat. sadistic. county council. Culture specific confusables are some of the greatest translation traps. dragon.chevrette. cuprinzător. comical. 2. not to mention the basic differences between such forms as drunk – drunken. vast. electrical. inteligibil. magic.dragoon.chilly. centenary – centennial. 2. comprehensible speech appreciated by everybody.dobie. This article gives a comprehensive knowledge of the subject: minuţios.kɔmprɪ'hensɪv⎟ adj. tactical. intenţiile.certificated. 3.g.) (of education) teaching pupils of different abilities over the age of 11: She goes to the local comprehensive (school). 147 .) There was a family council to decide what to do with the land: consiliu. town council. modernistic. rot-rotten. They are usually pointed out when discussing the differences between pairs or groups such as gold-golden. council – counsel. topical. That is why the Americans use the collocations: city council. critical. packaged .9. dom-dome.

1982: 116. Iaşi: Institutul European. [2] Reference is implicit to Aesop’s fable of a fly sitting on the axletree of a moving charriot and saying ’See what a dust I raise’ (Knowles 2006: 261). besides the explanations referring to the differences in meaning between confusable words. NOTE [1] Bryson 1990: 2. ***Longman Dictionary of English Language and Culture (1992) UK: Longman Group Ltd. the sense of testing public opinion about ”one’s creditworthiness gave rise to the current figurative usage”. An ideal to touch is for such a ’beneficient’ act of writing a book of confusables as translation traps to be ’beneficial’ to the ’next-users’ too. 1982: 117. Preda and M. the contextualizations being as essential as their translation because they reinforce the meaning and show how words are used in context. Knowles. To conclude. ABSTRACT What are the challenges to be faced by learners of English when translating troublesome words. E.4. but not least. (1990) Mother Tongue. [12] Leviţchi and Bantaş 1999: 343. UK: Penguin Books. [13] Croitoru 2004: 112. 1982: 116. Pamfil-Teodoreanu. Nicolescu. [6]This meaning is derived from the historical sense ’raise money on credit’. in which the DNA essential to the recreation of dinosaurs was retrieved from the animal’s blood supposedly fossilized with the insect that had fed from it” (ibidem). [4] It was originally used with biblical allusion to Ecclesiastes 10:1. 148 . REFERENCES Bryson. a dictionary of troublesome words or confusables is very useful for giving indications about usage. (2006) Oxford Dictionary of Phrase and Fable. (ibidem) [7] Nicolescu et al. L. Last. and A. (2004) Dictionary of Confusables as Translation Traps. a fly-on-the-wall documentary used with reference to ‘a film making technique whereby events are merely observed and presented realistically with minimum interference rather than acted out under direction (ibidem). Thus.. I. 1982: 116. L. [11] Nicolescu et al. [10] Leviţchi and Bantaş 1999: 342. ‘Dead flies cause the ointment of the apothecary to send forth a stinking savour’ (ibidem). spelling. B.g. an index of Romanian words and phrases corresponding to the English confusables is of a great help to the ’end-users’. [8] Nicolescu et al. “The image was given a different slant by Michael Crichton’s thriller Jurassic Park (1990) and the Spielberg film based on it. Leviţchi. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bantaş (1999) Dicţionar englez-român. [3] It may also occur as a modifier. collocational patterns and idiomatic phrases into Romanian? The entries included in Confusables as Translation Traps with their contextualizations and Romanian equivalents may give you a clue about this. A. Croitoru. [9] Nicolescu et al. Oxford: Oxford University Press. e. [14] Croitoru 2004: 111. [5] Allusion is made to the amber –trapped fossilized bodies of insects. Bucureşti: Editura Teora. E. pronunciation. Tatos (1982) Dicţionar frazeologic român-englez..

în care s-au scris cărţile Vechiului Testament. Rădăcinile cuvintelor sunt în majoritate triliterale şi ele îşi păstrează numai consoanele. În ceea ce priveşte persoana. în general.). pr. pr. într-un număr limitat de scheme prin care se exprimă raporturile gramaticale. Dacă schemele verbale folosesc sufixe pronominale şi sunt de 3 feluri – diateză. iar adjectivul nu are forme speciale pentru gradele de comparaţie care se redau prin adăugarea prefixului. ca şi cele nominale se pot obţine prin alternanţe vocalice (flexiune internă).Ionel ENE. nu doar pentru filologi. care este formulă autonomă şi se foloseşte ca subiect sau predicat. Formele verbale. diferite părţi de cuvânt. Ne referim la Pr. Formulăm explicit motivele colaborarii noastre : 1) generozitatea. A cunoscut o dezvoltare deosebită. aş dori să fac unele precizări legate de limba ebraică biblică. în distribuţie complementară : prima. care se înrudeau între ele. valorile gramaticale exprimându-se prin alternanţe vocalice (flexiune internă). Deşi în ultimii 20 de ani s-au înfiinţat mai multe Facultăţi de Teologie. În teologia românească problema dicţionarelor este secundară. cea de a doua prescurtată sau sufixată are valoare de complement direct la verbe şi de posesie la substantive. Face parte din limbile semito-hamitice. dar care sunt destul de firave faţă de potenţialul pe care îl are Biserica Ortodoxă Română. încă nu funcţionează la români. am acceptat invitaţia «Centrului de cercetare în Teoria şi practica discursului». o inimă care să bată coerent. articolului sau repetarea cuvântului.d. pentru derivarea cuvintelor se folosesc diferite metode. care ne-au lăsat câte o lucrare în acest sens. Ion Bria [2]. verbale şi nici verbale. Literele alcătuiesc rădăcina triconsonantică sau baza cuvântului care se scrie de la dreapta la stânga. Limba ebraică biblică are un alfabet consonantic. pare-se. o conştientizare a secetei culturale. deşi avem baza logistică pentru o abordare frontală a nevoilor imediate de întocmire a unor dicţionare teologice. ci în posesia unor astfel de instrumente de lucru. Mircea Păcurariu [3]. nici nominale. Provocare este şi pentru Teologie. cele nominale au ajuns să fie lexicalizate. devenind limba naţională a evreilor. dar şi ca obiect cultural » este o provocare extraordinară. Faţă de consoane. prin combinaţia lor. Părţile de cuvânt se obţin prin combinaţia vocalelor. Schemele nici verbale. De aceea. de strictă necesitate. Ca şi limbile indo-europene. cele 23 de consoane putând da. Universitatea „Dunărea de Jos“ Galaţi SEMANTICA REFERATULUI BIBLIC AL FACERII LUMII « Ştiinţa dicţionarelor – dicţionarul abordat din perspectiva lingvistică. deoarece suntem mult prea săraci. limbile semito-hamitice sunt flexionare. fie prin forme cu sufix. pentru toate specializările posibile. dar care are încă nebănuite profunzimi : Referatul Biblic al Facerii Lumii.Hr. problemă care. ci. de câţiva temerari. din nefericire. 3) posibilitatea susţinerii unei comunicări. încă nu se pune la noi. nici nominale se combină numai cu prepoziţia şi pronumele personale. fiind vorbite de descendenţii lui Noe [4]. despre o temă. aceasta se exprimă prin două mărci. Limba ebraică biblică face parte din grupa limbilor canaanene şi a fost vorbită în Canaan. Verbele au numai două moduri personale – indicativ şi imperativ şi două impersonale – infinitiv şi participiu. Mai facem şi precizarea că. ele schimbă uşor. Majoritatea substantivelor derivă din rădăcina verbală. fie prin forme vechi de colectiv. care se exprimă. cunoscută de toată lumea. Mircea Basarab [1]. Înainte de a trece la tratarea propriu-zisă a temei. cu unele mici excepţii. Schemele sunt după posibilităţile lor combinatorii. substantivele comune compuse sunt puţine şi. substantivul se acordă în gen şi număr cu numeralul. timp şi mod. nu în ştiinţa dicţionarelor. cu rădăcinile triconsonantice. deşi s-au obţinut foarte multe doctorate. nominale. XIV-XIII î. unele eforturi. Nu putem trece sub tăcere. puţin variate. într-o lume academică. Vocabularul limbii ebraice biblice era compus din aproximativ 149 . Conştiinţa colectivităţii în cercetare. dar şi provocarea temei – Ştiinţa dicţionarelor : 2) conştientizarea nevoii unui dialog interdisciplinar în cercetarea academică . odată cu intrarea israeliţilor (sec. depuse până acum. lipseşte un dispecer general. vocalele (lungi sau scurte) au un rol secundar. Substantivul la singular se opune unei forme de colectiv.

Din excepţie în excepţie. facem precizarea că Referatul Biblic al Facerii este partea de început al primei cărţi a Vechiului Testamnet [6]. Este momentul în care Dumnezeu se descoperă. cartea Facerii se numeşte Bereşit – be’re’şit – la început. prin naturalul şi prospeţimea imaginilor istorice. dar momentul este deosebit de semnificativ. chiar în mediile universitare sau cercetarea academică. atât faptul că El e creatorul Universului. iar în poezie prin claritatea stilului. uneori. numită Facerea sau Geneza. Dar să pornim la drum! „Întru’nceput a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”(Facere I. îşi pierde originalitatea şi tinde spre imitaţie. XVIII se naşte ebraica medie sau neoebraica. după primul cuvânt. de codici şi colecţii. stabilitate în proză. ca limbă literară religioasă. Este important de reţinut că. glose şi explicaţii. şi astfel tu vei fi pentru el ceea ce sunt Eu pentru tine ». Încercarea de a surprinde semantica expunerii modului în care Dumnezeu i-a descoperit lui Moise că El este Creatorul Universului. Întru’nceput. cu care se deschide descoperirea lui Dumnezeu sau Revelaţia. deosebim ebraica preexilică şi cea postexilică. totul. dar şi modul în care l-a creat. ca. II d. ebraica modernă devine limba principală a statului Israel. prin care Dumnezeu a ales să le grăiască oamenilor. într’adevăr. iar evreii o vor folosi numai în cult. ca ceea ce el scrie să fie accesibil omului.). fraze şi cărţi. A fost nevoit să transfere imaginile descoperirii în text clar. fratele tău. în anul 1948. „de studii şi cercetări savante. pentru înţelegerea Sfintei Scripturi. la puţin timp. textul ce se citea la sinagogă nu mai era înţeles. care este urmată. de limbi originale ori derivate. dar Aaron. eşti. a avut loc în timpul lui Moise. legate de natura şi istoria textului biblic. peste veacuri. IV d. XIX de ebraica modernă sau ivrit.Hr) şi Ghemara (Ierusalimiteană sec. de traduceri şi copişti. se naşte ebraica mişnaică. a izvorât din dorinţa de a vedea cât de profund este mesajul biblic şi cât de superficial este el abordat şi expus. a fost obligat să folosească raţiunea şi limbajul uman. anume pentru oameni şi prin oameni » [7]. cu sensul de Istoria 150 . stilul se alterează. În evoluţia ei. de aceea îl redăm şi noi : « . în 1921. mai mult chiar să le ofere Cuvântul Său scris. nu e. în textul masoretic. Întorcându-ne la tema noastră. din sec. fapt ce a dus la apariţia unor traduceri.Hr. pentru ca acest lucru să fie cunoscut şi de ceilalţi oameni. Ele au fost fixate în scris în Talmud. în ultimă instanţă. Moise a ezitat. care derivau din 500 de rădăcini triconsonantice [5]. Când a fost chemat la această misiune. De 10 ori se întâlneşte la plural – tol’dot. 1) [9]. cu evaluări semantice şi ediţii critice…. menit să redea filologiei transparenţa teologică prin care cuvintele redevin Cuvânt” [8]. aşa numitele targume aramaice (parafrazări). căruia Dumnezeu i-a descoperit. păstrate la început pe cale orală. de autori. Dacă Dumnezeu a vorbit cu Adam într-un mod simplu după căderea în păcat. a încercat să paseze responsabilitatea. iar el a reuşit să articuleze în cuvinte. cu cele două direcţii : Mişna (sec. doreşte să fie cuprins în şi de cuvinte. dar precisă. VI d.Tu. omului i-a fost foarte greu să mai descifreze mesajul divin. Din sec. de vreme ce sunt gângav ? . Întrucât poporul nu mai vorbea limba ebraică. să citească mesajul său. momentul în care „Teologia se făcuse filologie”. Este important de cunoscut că « Biblia e însăşi rostirea lui Dumnezeu. Be’re’şit bârâ’ Elohim hassamayim we’ha’areţ.Hr. în dialogul divino-uman.5500 de cuvinte. Moise a mai primit o poruncă: Apucă-te şi scrie totul într-o carte! Şi el a scris şi de atunci au început problemele analizate de filologi şi teologi. sec. căci. prima fiind cunoscută sub numele de epoca de aur şi s-a impus prin puritate. cu foarte multe împrumuturi. şi Babiloniană. Şi nu cred că ar fi cineva care să nu înţeleagă că Moise. Recunoscută ca limbă oficială. II d. tâlcuiri. cotitura în istorie. la sfârşitul sec. un bâlbâit. oricine va dori să cunoască Adevărul. pe când cea de-a doua. tu îi vei spune lui. el va spune oamenilor. îşi pierde prospeţimea. cu exprimare simplă.Hr. Cu timpul ebraica este înlocuită în vorbire cu aramaica. Eu îţi voi spune ţie.Cum o voi face Doamne.

prin he biblos geneseo [12]. formează. Scriptură. sunt 151 . Termenul tehnic. bânâh – construieşte. bârâh – face. al teologiei biblice asupra creaţiei. 6. holid – naşte. dar de 162 ori prin kairos. cf.16) sau redată prin formula foarte frecventă de zi – zile – yom [16] . Mo’ed – timpul determinat). de 3 ori în Fac. expresia „întru început” sugerează că Dumnezeu transcende timpul. care figurează de 52 de ori în Biblie. Dar este puţin probabil ca această dublă semnificaţie să urce la două rădăcini diferite qnw şi qny. qânâh – creează. Înainte de a analiza acest cuvânt.1 – „aceasta este cartea neamurilor …”. 13) prin chronos. 27 şi în părţile aramaice ale Vechiului Testament se întâlneşte termenul de ze’man. În Ester 9. povestea creaţiei.1. 7. 14. de aceea Septuaginta nu l-a tradus decât de 3 sau 4 ori (Ier. în diverse situaţii şi foarte mulţi cercetători cred că „termenul derivă. ca să nu socotească unii că lumea este fără început.1. 32. 2. un cercetător. Apoi a mai adăugat „a făcut”. Cuvântul yom a fost tălmăcit şi răstălmăcit de teologii creaţionişti. 31.1. Este folosit de 297 de ori. 30. se foloseşte verbul a face. în Vechiul Testament. alţi cercetători cred că derivă de la rădăcina ya’âd (a fixa o întâlnire.30. Est.1. de 26 de ori prin hora şi alteori prin adverbe de timp sau prin adjective.24. a produce cu Yahve. în care s-a tradus Sf. Originalul ebraic foloseşte mai multe verbe. Vechiul Testament nu-l foloseşte decât pentru a desemna acţiunea divină. sau pentru a reda timpul. şi de 3 ori în Ieş. Ieremia 31. 6. P. âsâh – face.10 (unde se referă. că El este anterior oricărei mişcări [14]. 34. ca şi pe vocabularul Vechiului Testament. Cuvântul ’et nu are sensul abstract al grecescului chronos. chiar şi în cea de specialitate.6. Termenul poate fi subiectul unui simpozion. care nu este niciodată însoţit de un acuzativ de materie. se prezintă de 7 ori la Fac. A făcut. care zămisleşte şi naşte. a fost tradusă. în care subiectul este Eva. în dorinţa de a acomoda textul biblic cu datele ştiinţifice ale unei epoci deja depăşite. Sprijinindu-se pe textele ugaritice ale inscripţiilor de la Karatepe şi Leptis Magna (Africa de Nord). Pe de altă parte. Obiectele lui bârâ. Timpul convenit sau data unei sărbători religioase se numeşte mo’ed. 30 (unde are ca subiect moartea subită a lui Datan şi Abiron) şi în Ier.10. un timp lung al unei vieţi umane sau o perioadă istorică este numită dor (Fac. ci şi a crea. yaşar – modelează. trebuie să spunem că. este bârâ – bârâh. de la rădăcina ’anâh (a răspunde sau a se ocupa de ceva).1. 16. cu sens apropiat acţiunii creatoare. 34. în Omilii la facere. Verbul qânâh are sensul de a crea.4. iar Vulgata [11] – Generationes. 1. Doi termeni sunt mai familiari expunerii creaţiei : qânâh şi bara.II.9. 19 şi 22. Sf. ideea fundamentală a cuvântului pare să fie a face un lucru minunat. Vasile cel Mare.7. cum găsim definit acest monument în literatura contemporană. a arătat că verbul ebraic qanâh nu înseamnă numai a cuceri. are probabil acelaşi sens cu exprimarea din Fac. 4). Care este sensul primitiv al lui bârâ (în araba-sudică semnifică a construi)? În Biblie. Cu acest cuvânt începe cartea şi a cărui formulă –cheie – tol’dot (Fac. 32. 21. dorim să menţionăm faptul că în toate limbile. aşa cum se exprimă Moise la Fac. făcând deosebire între: yâsad – fondează. Verbul apare cu acest sens şi fără semnificaţie teologică secundară.începuturilor sau a familiei. Humbert. 31. În Psalmi sunt aluzii la Fac. la unii autori exilici sau postexilici. se aplică la minunile pe care Dumnezeu le-a făcut în favoarea poporului său).5. Septuaginta [10] a tradus Geneseis. apoi în Numeri 16. Se va reţine că acest termen. 15. nou.1. Dar. întâlnim cuvântul ’et. În ceea ce priveşte noţiunea de timp. Dar justificarea directă a acestui nume este Referatul Biblic al Facerii. dar prin intermediul formei ’edet” [15]. prin intermediul cuvântului ’enet (cf. Cei 72 au pus deci în circulaţie termenul de Geneză (origine). Aramaicului ke’net – şi acum).4. 22 (unde se vorbeşte despre lucrul nou al întoarcerii lui Israel la Yahve). uneori. în Num. emoţionant.5. sub influenţa de la Fac. ca să arate că ceea ce a făcut este o foarte mică parte din puterea creatoare a lui Dumnezeu”[13]. arată că Moise „a spus mai întâi: „Întru început”. Deut. la Ieş. Prin intermediul Vulgate numele de Geneză a primit dreptul să fie citat în Occident.

poate să găsească câteva nume susceptibile a desemna natura ce este deasupra acesteia şi de a le ajusta. El este.4). textul ce ne transmite credinţa nu adaugă ce nume (cum am putea. care le este apropiat. al unui mare număr de antroponime. bârâ’. a crea din nimic şi ia sens propriu. de cele mai multe ori. qânâh. raţiunea lui să fie valabilă numai în descoperirea sensurilor lucrurilor şi fiinţelor. Sf.27. trebuie să recunoaştem că omul este singurul care a primit de la Dumnezeu o facultate a raţiunii.12) [17]. luna şi stelele (Ps. Vasile cel Mare. cu adevărat. deoarece. De aceea. Numele divinităţii. Deşi este prezentat ca nume al divinităţii naţionale a poporului lui Israel şi al lui Iuda (cele două regate). în ultimă instanţă. nu este acelaşi cu a face din a doua şi următoarele zile. prefăcută după credinţă. dar numai la formele qal şi nifal [19]. înţeleptul Moise n-a folosit alt cuvânt. Duh. adică nu o putere de a raţiona în abstract. 5. pământul (Amos 4. sau o creaţie din nimic. pusă înaintea tuturor spre a fi privită şi contemplată şi ca să facă cunoscută înţelepciunea Creatorului ei. gradat. el ne descoperă ceva şi altceva şi iarăşi ceva şi altceva. pe care noi o credem a fi în Tatăl. căi de acces spre lucruri. cu verbul a face. capabil să descifreze sensul sau raţiunea lucrurilor să fie omul. 45. Sf. Poate nu greşim dacă spunem că. tot ceea ce fiecare consideră demn de a fi primit pentru a desemna natura fără atingere” [21]. o provocare reală.1. ca acesta să fie numele bun sau incoruptibil. totuşi înseamnă a face din ceva. pe de o parte. Iar darul cuvântului îşi are farmecului lui. în care verbul a face. Putem spune că verbele âsâh. Întorcându-ne la numele lui Dumnezeu. divinităţii. 6. până ni-L descoperă pe Dumnezeu. lumina şi întunericul (Is. oricărui suflet. orice cuvânt este o cale către Dumnezeu. în mod asemănător. Grigore de Nazians spune că nu e cu putinţă să-i dăm un nume lui Dumnezeu. pentru o mai uşoară înţelegere a provocării cuvântului). ci o putere de a atribui lucrurilor un nume. soarele. începând din epoca ahmenizilor şi că acest nume tabu a fost înlocuit în 152 . în Fiul şi în Sf. mai bine zis. din prima zi. El ne-a rugat să avem cuvintele „drese cu sare”. putem spune că traducătorul este trădător – tradutore traditore. Conţinutul darului lui Dumnezeu. în acelaşi timp. să găsim un nume Celui ce este deasupra oricărui nume?). ci a zis:” întru început a făcut”. În acest sens. bânâh. 148. vom arăta ce descoperă omul modern. pe de altă parte. iar. creştinii. Deşi traduse. cei mai mulţi exegeţi gândesc. să semnifice. un drum ce face legătura cu cineva sau cu ceva.1. omul (Fac.1. Tatălui şi Fiului şi Sf. fiindcă pentru orice cuvânt neroditor vom da seama. făcut omului. Mântuitorul ne-a invitat să avem grijă ce vorbim. pentru bietul om. cât şi ca element teofor. Dar. ca să arate că lumea este o operă de artă. Dimpotrivă. punţi de legătură. care spune. Dumnezeu. yâşar. este această legătură reală cu fiinţa lucrurilor. Referindu-se la această realitate. ceva despre fiinţa lor. holid. ci „a făcut” [18]. totuşi el este atestat atât independent. spune: „Aşadar. nu. 2.13). într-adevăr. Toţi oamenii cunosc că acesta este numele pe care-l dăm noi. nimeni nu a tradus complet textul ebraic. fiecare cuvânt este o punte. chiar catolici [20] au crezut că acest verb. depăşeşte ceea ce numele pot să însemne. Mai mult. De aceea. 51. semnifică o acţiune divină. De altfel. în măsura în care gândirea noastră umană. n-a zis „a lucrat”.2). sunt cuvinte care exprimă operaţiuni umane sau operaţiuni divine. Căci. să-i dea valoarea creatoare. Nu s-a dovedit niciodată că a luat şi alt sens. De aceea. pe care o descoperă Referatul Biblic. yasad. fie şi numai dacă ne gândim că rolul limbajului este să deschidă. o inimă curată (Ps. dar deschide şi perspective. că sensul său propriu este acela al creaţiei din nimic. nici „a adus-o la existenţă”. zicând nume. fiinţe şi spre Dumnezeu. nu-i posibil ca singurul din Universul nostru.7). Câţiva autori.1.7). înseamnă a face sau. Dar ne dă posibilitatea. în timp ce termenul bârâ’ semnifică numai o acţiune divină. nu semnifică prin el însuşi o creaţie propriu-zisă. Teonimul izolat prezintă dificultăţi datorită faptului că pronunţia sa a fost interzisă. în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament este IAHWE. este sensul pe care l-au dat evreii totdeauna acestui verb. deoarece „Singură natura necreată. iar în descoperirea lui Dumnezeu.cerul şi pământul (Fac. valoare ce a avut-o cuvântul în gura lui Dumnezeu (am îndrăznit să fac analogia. pe când verbul bârâ’. Duh.

lagut – ajută.. Se găsesc mai multe exemple. cea mai veche formă a numelui şi că el reprezintă un aspect conjugat al verbului hwy. a fi şi. Referatul Biblic al Facerii indică faptul că Yahwe se manifesta pe muntele sfânt în uragan (Ieş. În manuscrisele medievale. trebuie să ţinem cont de două particularităţi ale scrierii cuneiforme: vocala o / o (cu accent circumflex) este totdeauna redată ca u / ù şi vocala finală a cuvintelor. începând cu epoca ahmenizilor.Hr. Varianta YHH poate să indice aceeaşi pronunţie. Astăzi oamenii sunt. din ce în ce mai mult. IX. redactate în scriere alfabetică consonantică. la lecturarea Scripturilor şi la rugăciune prin apelative. iatur-Mer – Mer a revenit. sub forma tetragramei YHWH. a exista. care a fost scris către anul 100 d. Ori. în textele semitice din nord-vest. precum Yehova şi nu a putut fi reconstituită. În epoca greco-romană.. adică lui ia.d. în care h final de la YHWH este folosit pentru a indica vocala finală e. V î. În ceea ce priveşte vocalizarea tetragramei YHWH.. Pentru a fixa vechea pronunţie a elementului teofor YHW / YW de nume proprii. care reprezintă forma completă a numelui. În ’ia-awa. Totuşi forma prescurtată YHW apărea în mod excepţional întro inscripţie paleo-ebraică.d.uzul zilnic. cu precizarea că numele divin fusese notat într-o grafie pur consonantică. printre vechile teonime semite.d. rădăcina semitică hwy (cu derivatele hyh şi hwh) poate semnifica : a cădea. din sec. În inscripţiile iudaice YHW apărea ca primul sau al doilea element al numelui. Vechiul Testament ne oferă câteva exemple ale formei prescurtate YH. la sfârşitul sec. a crea. care este indicat de actuala vocalizare a Bibliei masoretice. Datorită acestui lucru.Hr. poate fi reconstituită cu certitudine pe baza transcrierilor greceşti şi trebuie să se citească Yahweh. dând loc formelor aberante. Ţinând cont de aceste particularităţi. a fi pasionat.Hr. ca al doilea element al numelui. Ikludum – a înţeles. cu precizarea că literele YH corespund începutului cuvântului. IX în sec. Nu sunt neglijabile nici etimologia şi semnificaţiile numelui divin. a fost substantivizată. decât pornindu-se de la câteva mărturii vechi. anterioară lui Mesia. în aparenţă. se foloseşte forma de Yahve. dintre care cele mai importante sunt: Adonai – Domnul meu. La Elephantine se recunosc câteva exemple de YHW şi de YH la începutul numelui. În schimb. Această formă se foloseşte. în nordul Sinaiului. de acord că tetragrama reflectă. care. apoi în papiruşii iudeo-aramaici de la Elephantine. Forma de YHW. sau în 153 . î. akkadiene sau nord-arabe: iakub-El – a binecuvântat. controversat sensul formei verbale. care este aproape singura folosită în Vechiul Testament şi în literatura postbiblică ebraică şi aramaică. în publicaţiile ştiinţifice. Sensul de a sufla trebuie să fie foarte vechi. ia’uq – ţine la depărtare. este aceea de „a emite un sunet sau un suflu”. se scria cu caractere ebraice. a sufla (cu referire la vânt). amorite. cum arată Papirusul Fouad 266. nu se pronunţa în perioada târzie. care nu a transcris tetragrama în caractere greceşti. forma YHW’ de la Elephantine trebuie să corespundă lui iao’ din papiruşii biblici şi să sugereze o pronunţie de felul yaho. din sec. această ultimă formă evoluând. ale scrierilor postbiblice. ajungem la concluzia că elementele teofore YHW şi YH se pronunţau Yaho. tetragrama este înlocuită cu sigla ywy. în Yo’. Această formă verbală. ya. a vorbi. totuşi. şi cum confirmă Hexapla lui Origen. Numele teofore nu constituie niciodată tetragrama completă. în special în formula hallu yâh – Aleluia. precedat de forma de pronume personal de la persoana a treia singular. În sfârşit. într-o manieră corectă. Majoritatea accepţiunilor converg cu uşurinţă spre a restabili o noţiune de bază. ha-Sem (în ebraică) şi ze’ma’ (în aramaică). YH sunt folosite în Vechiul Testament [22]. cu câteva variante ortografice. folosită ca nume divin. de ex. mai târziu. În sfârşit. iaitha’um –salvează.Hr. găsită la Kuntillet’Ajrud. ale acestui proces. respectiv Yav. dar este scris în întregime în manuscrisele biblice. fără h-ul final. în unele manuscrise ale versiunilor greceşti ale Vechiului Testament. 19). teonimul izolat Y se prezintă. atunci când documente epigrafice nord-israelite atestă folosirea formei YW. Rămâne. Astăzi. din ce în ce mai mult. Este important de cunoscut faptul că. pronunţia adevărată s-a pierdut. întâlnită într-o inscripţie de la Kuntillet’Ajrud se pronunţa probabil la fel. etc. Cele trei forme YHW. Se întâlneşte forma YHW pe câteva ostraca Elephantine şi într-un papirus. YW. verbul însuşi provenind dintr-o onomatopee. la factitiv. VI î.

55. Constatăm că apare cuvântul cer. Pe de altă parte. misterioase (de deasupra firmamentului!) unde sunt izvoarele adâncului şi jgheaburile cerului (Fac. Samayim are un sens mai general şi de asemenea religios. Pământul. Citind Referatul Biblic al Facerii lumii. încă din actul creator iniţial şi formând împreună cu el. 1. de la rădăcina kha – a străluci [24]. de la troposferă (păsările zboară în cer. cu stâlpi (Iov 26. în prima zi a fost creat cerul – lumea spirituală. 63.zgomotul unei brize uşoare (I Regi. de la o situaţie la alta sau care se deduce din context. Mai întâi (Fac. în primul caz. aceea a unei ţesături întinse de Dumnezeu (Is. este cu neputinţă să nu constaţi că Dumnezeu a făcut în prima zi cerul şi pământul. nu pare să facă ecoul pluralităţii cerului. 3. cuvântul caelum exprima. deschis de samayimi este mai larg decât cel al lui râqî.96. sau tronul lui Yahve. cerul este prevăzut cu jgheaburi (Fac. 4. ca şi în alte limbi de altfel. Deut. însă.23. atât în prima zi.19) fixaţi în cer. sunt de altfel (Deut. la 6. Cuvântul samayim se pare că vine de la rădăcina sâmâh – a fi ridicat. 19.1. Yahwe să semnifice a suflat sau suflă [23]. cum stau lucrurile. 1. firmamentul fiind cuprins în această imensitate. dezordonat şi dezorganizat – 154 .1. Spre exemplu.10. a tunetului (I Regi 2. şi anume: cosmogonia postexilică a Fac. 7-8). cu precizarea că doar în limba română traducerea este aceeaşi. Universul (Fac. iar al doilea caz la 41.10). în cartea Deuteronom găsim cea mai simplă lămurire.1). Mt. în limba ebraică întâlnim două cuvinte: samayim şi râqîa. teren. ca un fel de acoperiş al lumii terestre şi-l exprimau prin cuvântul ουρανος. sau poate ideea de lumină. mai ales. a grindinii (Iosua 10.1 – 2. În traducerea românească.20 – hâ’âdâmah…zâbat hâlâb udbaş – pământ care curge ca laptele şi mierea.1. lumea îngerilor (Ps. în univers. De aceea e posibil ca.9)…şi Dumnezeu a numit uscatul pământ” (Fac. 4. folosit de cei 72 – Septuagintă. trecând prin aceste regiuni celeste. el corespunde la tot ceea ce. Şi Dumnezeu a numit tăria cer”(Fac. Primul desemnează. Cuvântul samayim este folosit în textul ebraic la plural. asupra pluralului samayim.14 – 15. pământul pare să se confunde.1. o îmbrăcăminte. sunt acroşaţi pe firmament. În latină. În realitate. acesta din urmă este un termen tehnic şi cosmologic cu deschidere foarte redusă. Aştrii. Grecii vedeau în cer. prezintă o imagine un pic confuză a creaţiei Pământului – ’ereţ.1.6). locul sălăşluirii lui Dumnezeu. pe când limbile semitice nord-vestice se foloseşte la plural din dorinţa de a exprima ideea de expansiune spaţială. ceea pentru logica noastră pare anormal. Sensurile sunt.2. în special. fie două feluri de pământ.1. opus cerului. iar în a treia zi a poruncit ca „Apele de sub cer să se adune într’o singură adunare şi să se arate uscatul” (Fac.10). Cuvântul era şi în sanscrită. care se folosesc pentru ceea ce la noi s-a tradus prin unul – pământ. Originalul ebraic ne lămureşte. Ca şi firmamentul. fiindcă sunt doi termeni diferiţi. cele două concepte se înlocuiesc adesea. la spaţiile intersiderale (cerul-cerurilor. Astfel. iar al doilea re referă la pământ ca sol.1). În Sfânta Scriptură samayim este.1.1.17).14). fie de două ori pământul. 3.11). el se găseşte la singular doar în semitica orientală. Aceştia sunt ’ereţ şi ’adâmâh. materia elementară.7. la început. care în Fac. „Dumnezeu a făcut tăria şi a despărţit apele cele de sub tărie şi apele de deasupra tăriei.2) şi zăpezii (Is. sinonim cu râqîa – firmament. împărăţia lui Dumnezeu (Dan. Totuşi câmpul semantic.12). cu rădăcina ku – a scobi. cât şi în a doua zi.20). Iarăşi ai sentimentul că Dumnezeu a făcut. etc. minunate. sub forma varuna. se află deasupra pământului. 3 – ’erţ… zâbat hâlâb udbaş – pământ care curge ca laptele şi mierea. adică cel mai sus. Cerul. în linii generale. Fac. 19). iar în a doua zi. provenind din rădăcina var¸ care însemna a acoperi. 4. Putem spune că. mai ales. Este cu neputinţă să fie una şi aceeaşi realitate. atestat în gândirea elenistică gnostică sau rabinică şi în apocrife. etc. un acoperiş. Pluralul ouranoi ουρανοι. am spune noi). în limba română..10). o realitate cosmologică (planeta. sau după un alt model cosmologic. ideea de boltă. el dă o consistenţă cvasiarhitecturală.11). Această identitate conceptuală între samayim şi râqî este explicit enunţată în Fac.8: Şi Dumnezeu a numit tăria cer. Pentru ambele cazuri şi grecii folosesc acelaşi cuvânt – ge – γη. o anvelopă. 11).1-2). totuşi diferite.. Dar aici se mai impune o precizare. dar se traduce cu singularul – cerul. se spune că „Întru’nceput a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”(Fac. este mai degrabă un semitism imitat. în acest sens.8. căci Dumnezeu nu putea crea de două ori acelaşi lucru. dar cu sens diferit.

kaph. în Ms Assemani 66 a lui Sifra. 17. 146. ge – γη – meter – pământul mamă al grecilor. alteori fără nici o particulă. 1. conţinând în sine germenii întregii vieţi (Ps.22). pentru cei mai mulţi exegeţi contemporani. omul. Un alt cercetător. semantică au fost ridicate. Textul consonantic. 66. căci la Fac. sau chiar de unii dintre israeliţi. originea vieţii. cuvântul să suprime articolul. În cosmogonia mai veche. când lamedh [27] este vocalizat cu sewa’ [28] şi nu cu qamţ [29]. Pământul.4-30).46) este cel din care a fost făcut omul (Ier. devenind nume propriu. în ambele tradiţii. chiar a termenului ’ereţ care.18.tohu va’bohu – cu abisul apelor. în semn de doliu. constatând aceeaşi particularitate la cuvântul toseft [33].1. care este mama-comună. 2. Problemele ridicate de interpretarea cuvântului pământ sunt departe de a fi fost inventariate aici. Această preferinţă sfârşea cu o absenţă a articolului. acolo unde aceste cuvinte aveau o formă consonantică neechivocă. a tras concluzia că „este posibil ca. Pământul este un deşert steril. cuvântul ‚âdâm este folosit de 23 de ori. Departe de a avea conştiinţa că am făcut ceva.2. fixat într-o epocă foarte îndepărtată. afectând aceste substantive (’elohim. acolo unde s-a putut să o facă fără să schimbe consoanele”[34]. Dimpotrivă. El este stăpânul absolut şi îi cunoaşte limitele (Ps.5-7. Mayer Lambert. la periferia căruia Dumnezeu plantează o grădină (Edenul) pentru a oferi locul de vieţuire omului. Omul. în literatura de specialitate. ci uneori este precedat de o particulă separabilă. am reuşit doar să deschidem perspective şi să arătăm cât de mare nevoie avem de munca celor ce-şi propun să alcătuiască dicţionare sau să facă evaluarea şi interpretarea corectă a unui text. datorită prezenţei prepoziţiilor inseparabile beth. Aici lamed poartă. pe care consonantismul îl impunea. cel pe care-l foloseşte olarul (Is.21. în primul caz. chiar s-a impus aşa numita soluţie Cassuto [32]. dihotomia care există în creaţie este asigurată: pământul se opune oceanului.9) şi ceramistul (I Regi 7. lamed. foarte clar. Adam – pumnul de pământ.7 se afirmă că pământul argilos. acolo unde iniţiativa lor de vocalizare putea să tranşeze situaţia. în al doilea. l-a redat fără articol. prin măreţia lui. capitolele II şi III. în aceeaşi manieră ca Moise. cu adâncă semantică [25]. se pare că suntem într-un joc de cuvinte. Important este că. în acelaşi timp că sensibilitatea celor ce folosesc ebraica biblică a evoluat în decursul timpului ajungându-se până la stabilirea oportunităţii determinării unui substantiv prin articol. Suntem aici victime ale ambiguităţii. a articulat cuvântul. căruia i se închinau ca unui zeu-dumnezeu popoarele vecine. ţărână pe capul lor (I Sam 4. vocalizatorii nu mai simţeau prezenţa sau absenţa articolului. În Referatul Biblic al Facerii. interpretare. reprezintă conceptul nostru de planetă – univers şi. Cassuto a susţinut că acolo unde autorul sacru a dorit să dea numele lui Dumnezeu – Elohim. cel de usacat – terra (după principiul trihotomic. Is. roşu [26] şi fertil. vocalizatorii respectau prezenţa sau absenţa articolului. adică acolo unde aceste cuvinte. Cât priveşte cel de al doilea cuvânt adâmâh – sol. Există în aceste trei cazuri un singur exemplu de vocalizare babiloniană: adică este citarea din Fac. III. Deci.40.5). să postuleze inconsecvenţa unei vocalizări masoretice tiberiene şi să propună corectura de rigoare.6). într-o situaţie sau alta. Ne mulţumim cu analiza primului verset al cărţii Facerii şi cu convingerea că este cu neputinţă să nu observăm câte probleme de nuanţă. Dat fiind acest fapt.6-10). adică înlocuirea celor trei sewa’ cu qameţ. un lucru esenţial îşi păstrează consistenţa: Dumnezeu este creatorul pământului (Fac. poate să-l zguduie după bunul plac prin cutremure de pământ. iar unde a dorit să vorbească despre un idol. la Fac. De aceea. cu atât mai mult a unui text sfânt. cu excepţia a trei cazuri. evreii împrăştiau pulbere. ’âdâm şi toseft).1-14.12). După aceea (Fac. De asemenea. enunţat de Ps. este firesc. Dar avem reacţii la această propunere de corecţie de text şi.1-2. avea nevoie de o vocalizare cu articol sau o vocalizare fără articol. 1). 15). 139.6: pământ – mare – cer). a fost respectat în lectura tradiţională. Pământul dă slavă lui Dumnezeu (Ps. Sirah 40. omniparens-ul lui Virgiliu.45. un qameţ. Dar nu este totdeauna la fel aceeaşi formă. Se pare ca această particularitate să fie proprie vocalizării tiberiene[30]. Iov 38. [31]. sau cum o simţeau autori exilici şi postexilici.2. din a cărui imensitate ţâşneşte uscatul – yabbâşah. Am constatat. Este frapant să constatăm că are totdeauna articol.24.1. pământ. se va întoarce în pământ (Iov 1. care-i dădea o culoare 155 . chiar şi atunci când se folosea sau nu articolul.

imperativul. 1996. P. Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod. a tăia a se vedea mai pe larg la F. [15] Pierre – Maurice BOGAERT – Matthias DELCOR. e posibil ca rădăcina ebraică – dam – sânge să fie chiar cea care lămureşte mai bine relaţia între ’adâmâh şi viaţă. Cit. p. [24] A. Paris. Dumitru Abrudan. [10] Este traducerea textului Vechiului Testament în limba greacă. Cit. op. [9] În continuare vom folosi prescurtarea Fac. [13] Sf. 1987. p. Limba ebraică biblică. Încheiem cu precizarea că Sfânta Scriptură. legătura dintre pământ şi om este dată chiar de rădăcina cuvintelor: ’âdâmah – pământ / ’âdâm – om. 1995. Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod. p. autorul primelor cinci cărţi. să ţii cont de particularităţile gramaticale şi stilistice proprii.1347. Paris 1866. fie limbii. Prof. două părţi distincete: Vechiul şi Noul Testament. [2] Dicţionar de Teologie Ortodoxă. 2001 p.arhaizantă. Este curios faptul că la forma piel verbul bârâ’înseamnă a ciopli. Dr. [21] Apud Mariet Canevet. Cartea Creştină – Oradea. Cit. p. [6] Biblia sau Sfânta Scriptură are.. Scrieri. conjugarea verbului regulat cuprinde perfectul. 8.Partea întâia. 151. 5-13. pual. cunoscute sub numele de Pentateuh. Bucureşti. fie autorului studiat. Emilian Corniţescu. comportă trei sensuri de interpretare. 7. Cit. II. 1247. împerfectul şi participiul. din limba greacă în limba latină. Bucureşti. Cit. p. A se vedea pe larg la Pr. Paris. Cuvânt lămuritor asupra Sfintei Scripturi. 7. ci să cunoşti sensul cuvintelor folosite. Edmond JACOB – Eduard LIPINSKI – Robert MARTIN-ACHARD. mai întâi. [4] Dicţionar biblic ed. în Teologia sa Dogmatică. făcându-se trimitere la cartea Vechiului Testament în limba greacă. 1986. Prof. J. hifil. p. Mangeot. p. Bucureşti. XII. Bucureşti. Joseph PONTHOT. kaph şi lamed ofereau cititorului posibilitatea vocalizării cu sau fără articol. Prof. iar adevărul acesta a trecut şi la latini. Prof. pr. Publie sous la direction du Centre: Informatique et Bible Abbaye de Maredsous ed. de 72 de bărbaţi înţelepţi. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. fiind o Carte scrisă în decursul a mai bine de un mileniu. 2474 [25] Semantica este adâncă. op. trebuie nu doar să stabileşti doar o traducere corectă. vol. p. [16] Ibidem. p. nr. [19] În limba ebraică rădăcina verbului este trecută prin 7 forme de conjugare sau biniyanim. după scopul şi conţinutul fiecărei lucrări: istoric. Bucureşti. [20] A se vedea pe larg la Petau. integrale. Pentru înţelegerea semnificaţiei textului biblic. 1350. 311. Brepols. p. 2001. fiindcă aşa-zisul joc de cuvinte capătă conotaţie axiologică. [7] Biblia sau Sfânta Scriptură. cele două părţi au 39 (la care se mai adaugă 14 bune de citit). Bucureşti. în „Părinţi şi Scriitori Bisericeşti”. Edmond JACOB – Eduard LIPINSKI – Robert MARTIN-ACHARD. p. [26] Cuvântul arab adima înseamnă a fi roşu. în Biblia sau Sfânta Scriptură. op. Dr. nifal. Col. 58. pr. 2002. de către Fer. lăsându-se conduşi de sensibilitatea lingvistică contemporană.. IV.d. 310-311. Paris.. vol. c. Emilian Corniţescu. [22] Pierre – Maurice BOGAERT – Matthias DELCOR. Dictionnaire encyclopedique de la Biblie. 1983. piel. Aceste forme sunt qal. La aceste 7 forme. Edmond JACOB – Eduard LIPINSKI – Robert MARTIN-ACHARD. Dr. 156 . 523. op. Dumitru Abrudan. cititorii textului biblic şi-au permis să inoveze. Vacant et. [23] Ibem. Dar.Hr. Dictionnaire de la Bible. Vigouroux. [18] Sf. II. op. p. infinitivul absolut şi construct. care au văzut fireasca legătură între humus / homo. Vasile cel Mare. p. 78. 87-109. Dr. 17. Joseph PONTHOT. în timp ce nişte particule inseparabile. La rândul lor. Bucureşti.de aceea uneori se vorbeşte de „Cei 72”. [5] A se vedea pe larg la Pr. P. Ieronim. î. 1983. 1910. Vechiul Testament s-a scris într-o perioadă lungă de timp. Vasile cel Mare. 1994. literal şi spiritual sau alegoric [35]. în timpul lui Ptolemeu al II-lea. spre sfârşitul secolului al IV-lea d. la Alexandria. hofal şi hitpael. 579. [11] Este traducerea Bibliei. vol. a doua jumătate a secolului al III-lea. Gregoire de Nysse et l’hermeneutique biblique. [17] Ibidem. Dictionnaire de Theologie Catholique. vol. respectiv 27 de cărţi. arhiepiscopul Clujului. Astfel. 76. 1910. [12] Pierre – Maurice BOGAERT – Matthias DELCOR. 426-427.Hr. p. [8] Bartolomeu Valeriu Anania. [14] Bartolomeu Valeriu Anania.I. 22. beth. începând cu Moise. De opificio sex dierum. NOTE [1] Dicţionar al Noului Testament. lib. [3] Dicţionarul Teologilor Români. Joseph PONTHOT. aşa cum le numesc astăzi evreii.

în acest sens P. Esquisse d’une histoire de l’exegese latine. J. cu funcţie vocalică de a prelung şi se traduce – a strâns. În textul masoretic întâlnim o vocală lungă qameţ care se citeşte a lung şi o vocală scurtă qameţ hatuf.. Limba ebraică biblică. 1944. 49. Bucureşti. care îşi măreau forma sau se dilata pentru a completa spaţiul gol. (1910). P. şi se traduce prin a strâns repede. Bucureşti: ed. dedesubt sau în interiorul unei consoane. *** Dicţionar al Noului Testament (1983). redată prin două puncte.d. 49-51. Bucureşti. pe care le-au aşezat deasupra. *** Dicţionar de Teologie Ortodoxă (1994). Eduard. A translation. Şi acest lucru se făcea.C. *** Dicţionar biblic (1995). care în traducere înseamnă bici şi are valoarea numerică de 30. Carez. Dictionnaire de la Bible. au Moyen Age. *** Dicţionarul Teologilor Români (1996). 2002. au Moyen Age. Lipinski. care este un o scurt. pentru a înlătura dificultăţile de citire a textului sfânt. un verset se putea termina la jumătatea rândului. Publie sous la direction du Centre: Informatique et Bible Abbaye de Maredsous ed. Dr. Emilian. mai târziu. F. (1910). [29] Are forma de T. Pierre (1981).Hr. Et Mangeot. Ponthot. Cartea Creştină. [35] A se vede pe lar. II. Şcoala masoretică din Babilon au aşezat vocalele numai deasupra literelor. Aceasta făcea parte din aşa zisul grup ahaltem. Mariet (1983). Erminia Duhului. requires knowledge of the primary meaning of words. p. The book of the Genesis is mentioned just to prove that the saying “Tradutore traditore” is not an exception but a rule in the case of translations. Cit. Bucureşti: Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Oradea: ed. Paris. What is the conclusion to the foregoing? Fundamental works should be read in their original version. Canevet. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE *****Biblia sau Sfânta Scriptură. Bucureşti: Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod. Bucureşti. care. will hardly convey the authentic meaning worded by Moses.C. Bizantină. (2001). Delcor. în ebraica veche făcea parte din articolul hotărât. Constantin (2002). [34] Maurice Carez. Abrudan. from the first book of the Holy Scripture. Paris: Desclee. Pr. Corniţescu. Editura Univers enciclopedic. Joseph (1987). hal. we aim to highlight the complex significance of the Biblical Report of the Genesis. ed. Desclee. Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. La început reprezenta vocala e foarte scurtă şi care se va transforma în şewa’ în secolele X-VI î. Bibliothèque thomiste Vacant. Sunt reguli speciale de citire şi a uneia şi a celeilalte – vocală. De la Torah au Messie. vol. Paris. Se pronunţă şwa. ABSTRACT The translation of the Holy Scripture. care a rămas. [28] Este o semivocală. Constantin Coman. 49. nescris al unui rând. Paris. Joseph Dore. care se traduce prin nimic sau neant. A. Robert. Paris. Letouzé et Ané Vigouroux. au introdus semne speciale.[27] este o consoană linguală sonoră. (1944) . numite masoretice.Esquisse d’une histoire de l’exegese latine.. Paris. Poate fi întâlnit sub forma lui şewa simplu sau şewa compus. ha. XII. Dore. Martin-Achard. 12. Brepols. aşezate sub consoană. ci şi pentru faptul că în limba ebraică veche nu se obişnuia separarea cuvintelor în silabe pe 2 rânduri. [31] Maurice Carez. nu doar pentru că o frază. Joseph Dore. That is why. Erminia Duhului. Maurice. pe valea Hinonului. Spicq. Bizantină. Pierre Grelot. vol. Coman. De la Torah au Messie. locul în care erau arşi copii jertfiţi zeului Moloh. Paris 1981. Grelot. [33] Este vorba despre capiştea Tofet. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Dictionnaire encyclopedique de la Biblie. Dumitru (2002). În ordinea alfabetului ebraic se găseşte la nr. Bucureşti. no matter the target language. 157 . respectiv semivocală. [30] Este vorba despre Şcoala masoretică de la Tiberiada. Se pare că această literă. este un semn masoretic şi denumirea îi vine de la cuvântul şewa’. Pierre – Maurice. Joseph. Jacob. Editura: Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române Bogaert. Pierre Grelot. p. Spicq. Edmond. Dictionnaire de Theologie Catholique. op. irrespective of the language into which it is to be translated. Matthias. [32] A se vedea pe larg la Ibidem. Gregoire de Nysse et l’hermeneutique biblique.

there is a pragmatic dimension. Linguistic signs are supposed to be more or less motivated to the extent to which their inner organization is not altogether accidental.Nicoleta Florina MINCǍ. Meaning is so complex and there are so many factors involved in it that a complete definition of meaning is practically impossible. the connotative aspects of meaning are subjective springing from the personal experiences which each speaker has had of a given word as well as from the attitude he wants to emphasize towards what he is to express or towards the person he is speaking to. There are cases when the signified decisively influences the form of words (i. Relative motivation involves a larger 158 . the concept or the mental image of the object or situation in reality as reflected in man’s mind. This is why it cannot be maintained that dictionaries give only denotative meanings while the connotative meanings are to be encountered in the actual uses of words. for a correct understanding of meaning. Denotation is regarded as neutral since its function is only to convey the informational load carried by a word. denotative meaning. This is due to the fact that elements of connotation are often drawn into what is usually referred to as the basic. the Swiss linguist Ferdinand de Saussure stated that “the linguistic sign is arbitrary’’. accounts for the relationship between the linguistic sign and its denotatum. which covers the denotatum of the sign including also information as to how the denotatum is actually referred to. Absolute motivation includes language signs whose sound structure reproduces certain features of their content. and denotative meaning. in the sense that they suggest them. and. meaning that there is no direct relationship between the sound sequence. thirdly. which is to a certain extent equivalent to extensional meaning. we have to define meaning in terms of the notion. But there are numerous words in all languages in which a special correlation may be said to exist between meaning and sound. their signifying side). On the other hand. Meaning can be discussed considering a plurality of levels and of dimensions characteristic of the content side of linguistic signs. as well as between it and other expressions in the language. Because of the resemblance between their significant and their signifié. Finally. or the written representation (le signifiant) and the “idea” expressed by it (le signifié)[1]. it is necessary to relate it to that reflection in our minds of the general characteristics of objects and phenomena. Resuming the ancient ‘physei-thesei’ dispute. It is quite difficult to draw a clear line between denotation and connotation in meaning analysis. Both traditional and modern English semantic studies have mainly used a conceptual definition of meaning taking into account that. the structural dimension covers the structure of linguistic expressions. Any study of meaning which presupposes the close interrelationship between language and thought cannot ignore or elude this aspect of language meaning. there is also a logical dimension. the complex network of relationships among its component elements. which covers the information conveyed by the linguistic expression on the denotatum. e. These words include interjections and onomatopoeic words which are imitative of non-linguistic sounds that can somehow be associated with certain meanings. First. including a judgement of it. there is a semantic dimension. University of Piteşti VARIOUS APPROACHES TO THE STUDY OF MEANING If we agree that meaning cannot be identified with the object designated by the sign. Hence. there must be a necessary signifié attached to a significant for a linguistic sign to discharge its signifying function. For most linguists. and thus they partially contradict the concept of the arbitrary character of linguistic signs. denotation represents the cognitive or communicative aspect of meaning. these signs are of an iconic or indexic nature in the typology of semiotic signs. which defines the purpose of the expression.

only a theory of sense could be the object of study of semantics as the science of meaning. though structuralism has revolutionized the study of language. justify a structural approach to the study of the lexicon. Such series are usually represented by kinship terms and a few other lexical elements that can be said to reveal a structural organization. According to glossematics there is an underlying isomorphism between the expression and content levels of language. Three other criteria are based on multiple meaning (patterns of synonymy. The meaning of such words is the result of the analysis of the smaller linguistic signs which are included in them. it is no more semantic than any other aspects of content form which is dealt with by grammar. Therefore. the use of special devices to heighten the emotive impact of words. Thus. it is not the sounds which somehow evoke the meaning. we may discover the existence of three invariant terms operating in the same area of meaning: mânǎ. based on the isomorphism between language expression and content [4]. thus making significant contributions to the progress of semantics. The meanings of a word are structured as forming microsystems . Componential analysis assumes that all meanings can be further analysed into distructive semantic 159 . the number of particular and generic terms. Ferdinand de Saussure made a distinction between signification and sense. Since signification stands for content form alone. hand and arm are invariants. the meanings that are grouped around it. There is a commutation relation between significations as invariants and a substitution one between senses. In this case. Structuralist linguists have always put forward insightful hypotheses regarding language meaning analysis. The most important one is that while the expression level of language implies sequentiality. The structural organization of the vocabulary forms a particular kind of system. however vague they might seem. as opposed to French which is a more “grammatical”one: the number of arbitrary and motivated words in the vocabulary. If we want to emphasize the basic isomorphism between expression and content. much more complex as far as its elements are concerned and much more dynamic in its evolution. the fact that structuralist ideas were developed in various linguistic circles accounting for the variety of structuralist approaches to the study of language shows that structuralism should be regarded as a result of its inner laws of development. and the level of speech. in English. as opposed to the entire vocabulary which represents the lexical macrosystem. palmǎ. its content level is characterized by simultaneity. that can also be analysed in terms of another structuralist dichotomy: invariant/ variant [3]. Significations represent invariant units while the sense consists of its variants. The existence of semantic series and the organization of words into semantic fields. braţ. it has neglected the study of meaning. the relative frequency of polysemy. It is well-known that the meanings of a lexical element display some levels of structure: a semantic constant (the highest level of abstraction). and the incidence of homonymy) and a final one evaluates the extent to which words depend on context for the clarification of their meaning. we should point out that there are some important differences between the two language levels. Although structuralism in linguistics should be connected to structuralism in other sciences. However.number of words in the language than absolute motivation. The insistence on discriminating what is relevant from what is irrelevant in the study of meaning has led to attempts at applying phonological methods to the study of meaning. a development in time (in the case of spoken language) or space (in the case of written language). we shouldn’t assert that structuralism has left the study of meaning completely unaffected. as variants. while in Romanian. Componential analysis is one of the most important developments in semantics. In fact. A difficulty which partly explains the “slow” progress of structural research in semantics comes out from the vague and fluid nature of meaning. Stephen Ullmann suggested several criteria of semantic structure which made him characterize English as a “lexical language”[2]. Significations as invariants are materialized into senses as their variants.

6.. 7. up to the tactic level of sememes must be listed individually for each sememe. sememic stratum. the relationship is not always one to one. 3. could be considered to be equally the result of their knowledge of the language and of the world. the combination of semons. we may oppose 1. For instance. 5. the meaning of lexical items will be defined by the set of all meaning postulates associated with it. If one has the items: father. A sememe is quite often connected to several lexemes so. 6 to 3. 5. can be defined in terms of all the possible meaning postulates associated with it. A sememe is the basic tactic unit of the sememic stratum. A filly is a female. aunt. which could delimit what is linguistically relevant on the content level of language from what is not [5]. daughter.features. “sememics”. diversification accounts for synonymy in language. the stratificational approach assumes the insertion of a new stratum. for example. The semon is the minimal unit of the semantic stratum such that its components are not representations of the components of the semantic stratum. mare→female and adult. 4. as the ultimate components of meaning. Similarly. The semantic rules could have the form: stallion →male and adult. A filly or a colt are young. Lamb found out that the existence of the sememic stratum could be exemplified by the representation relation between the lexemic stratum and the sememic stratum [6]. The meaning of filly. son. 2. The “meaning postulates” are certain expressions in a formalized system used to describe the semantic structure of a language. In that manner it accounts for polysemy. 8. uncle. 3. Diversification and neutralization remind of the method used by many semanticists to study meaning along two dimensions: from a linguistic form to denotata and significata. in that manner. niece he/she can arrive at a number of semantic features (semes) by examining the relations obtaining among them. 4. lexemic stratum. the feature of gender will be uncovered. opposing 1. 8. expressing certain compatibilities or incompatibilities between the signs of the respective system. Sydney Lamb’s stratificational theory of language is based on the idea that there is a structuralization of meaning characteristic of all languages. Neutralization is the process of connecting a lexeme upwards to several sememes on the sememic stratum. 7 to 2. The set of kinship terms was probably among the first lexical subsystems to be submitted to componential analysis. colt or filly→not adult. between language and the outside world. etc. young horse. called semes. While “pre-stratificational” linguistics tried to solve the problem of meaning mainly by relating “words” directly to their significata. The sememic stratum is inserted by Lamb between the lexemic and the semantic strata. 2.the semasiological direction160 . When sememes on the higher. mother. 8 and arrive at the ‘’generation’’ seme with two distinctions: older generation and younger generation. According to the theory of meaning postulates. nephew. While sememes may be accounted for by general construction rules. A filly is not male. Its elementary unit is the “semon” and its relational unit to the next higher stratum is the “sememe”. are connected to lexemes on the lower. semantic components or semantic primitives. 6. 4. 5. 7. Meaning postulates theory has the advantage of including in the semantic description data on the system of knowledge shared by a given language community on the extralinguistic universe. The sentences based on these meaning postulates are true by virtue of their syntactic form and the meaning of the words in them: A filly is female and young. The ability of speakers to analyse sentences into normal and anomalous ones from a semantic point of view.

Harmondsworth: Penguin Books Fillmore. Oxford. Form and Meaning in Language. Paris. London: Routledge 161 . female. ram. Blackwell. etc. Dumitru (1978). Outline of Stratificational Grammar. 205 REFERENCES Bantaş.the onomasiological direction. Lamb. antonymy. Standford: CSLI Publications Goddard. Outline of Stratificational Grammar. Standford.. boy. 97 [4] Charles Fillmore. CSLI Publications. girl. Although the number of possible characteristics of objects is unlimited. W. 86-89 [2] Stephen Ullmann. woman. is the only procedure by means of which such paradigmatic relations as synonymy. events). p. Semons like: male. p. Anna (2002). are paralleled by conceptual entities such as: maleness. p. etc. Georgetown University Press. Bucureşti : Editura Ştiinţificǎ Chiţoran. Washington D. can be accounted for. Dumitru (1972). Componential analysis revealed as the ability to analyse sememes into semons.. mare. Georgetown University Press. Linguistics. identified by componential analysis of a number of lexemic signs: man. etc. the number of semons is relatively small. This does not destroy the nature of semons. Mihai (1977). NOTES [1] Ferdinand de Saussure. but there must be a parallelism between the two as the only explanation of the referential function of language signs. A clear definition of the meaning (or meanings) of a word is said to contribute to removing the rigidity and dogmatism of language and to make up for the lack of emotional balance among people which is ultimately due to language. Payot. The various relations among words involve the polysemy of most words in the language. p. adulthood. Lamb. from denotata and significata to a linguistic form. which are linguistic entities and not conceptual ones.. Exerciţii. Charles (2003).C. Lexicologia limbii engleze. Form and Meaning in Language. horse. Semons are not to be identified with the characteristic features of referents (objects. femaleness. 193-204 [6] Sydney M. Semantics. English Phonetics and Phonology. An aspect of semantic studies refers to the analysis of compounds into meanings which are not simply the sum of the meanings of the component words. p. Bucureşti : Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ Chiţoran. hyponymy. Paris. young. Semanticists also concern with the possibility of analyzing the meaning of words into component elements of meaning which are shared by a set of words in various combinations characteristic of each item in the text. Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Kreidler. Rǎdulescu. It is quite arbitrary what extralinguistic characteristics of referents are analysed into linguistic semons and this explains the linguistic relativism hypothesis.C. sheep. An Introduction to the Science of Meaning. (1998). Semantics aims at correcting the “inconsistencies” of a language as well as their tendency to “simplify” the complex nature of reality. lamb. Bucureşti: Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ Crystal. Washington D. David (1990). The task of componential analysis is to identify a list of semons which are sufficient for the definition of sememes. p. because their function is to keep sememes apart and not to give descriptions of objects. Cliff & Wierzbicka. and the opposite case of synonymy when several words have the same meaning and the possibility of arranging words in pairs on account of their expressing opposite meanings – antonymy. Capcanele vocabularului englez. Meaning and Universal Grammar.which accounts for polysemy and. Payot. Cours de linguistique générale. 126 [3] Ferdinand de Saussure. Cours de linguistique générale. Andrei. Introducing English Semantics. 134-136 [5] Sydney M. youth. adult.which accounts for synonymy. Charles.

C. John (1981). Componential analysis assumes that all meanings can be further analysed into destructive semantic features as the ultimate components of meaning. Outline of Stratificational Grammar. Stephen (1962). Sydney. expressing certain compatibilities or incompatibilities between the signs of the respective system. Geoffrey (1981). Cambridge : University Press Saussure. Ferdinand. Oxford: Blackwell Wierzbicka. Harmondsworth: Penguin books Lyons. The insistence on discriminating what is relevant from what is irrelevant in the study of meaning has led to attempts at applying phonological methods to the study of meaning. Anna (2006). Paris: Payot Ullmann. the stratificational approach delimits what is linguistically relevant on the content level of language from what is not. Meaning and Culture. Semantics. An Introduction.: Georgetown University Press Leech. Semantics. While “pre-stratificational” linguistics tries to solve the problem of meaning mainly by relating “words” directly to their significata. English. (1966). de (1982).Lamb. The Study of Meaning. Cours de linguistique générale. The meaning postulates represent certain expressions in a formalized system used to describe the semantic structure of the language. An Introduction to the Science of Meaning. Washington. Language and Linguistics. The existence of semantic series and the organization of words into semantic fields justify a structural approach to the study of the lexicon. New York: Oxford University Press ABSTRACT Meaning can be discussed considering a plurality of levels and starting from various assumptions. D. 162 . M.

subsumat determinării „politic”. înţeleasă astfel ca una dintre reţelele textuale predilecte. considerăm argumentarea nu în termeni de tip distinct de act sau tip distinct de text. Sapienza Università di Roma. o clasificare tipologică a textelor este determinată de sistemul funcţionării lor sociale. În demersul nostru pornim de la ipoteza că textul politic există ca un sub – tip textual aparte. prin determinarea politic. Dar. Ca discurs. Încercăm astfel să aducem o altă perspectivă faţă de abordările tipologice „tradiţionale” ale textelor. (aşa-numitele criterii pragmatice. aşa după cum afirma şi Lotman (1974. conferindu-i acestuia o nouă semantică şi o nouă sintactică. de ordin pragmatic. la rândul său. Dacă vorbim despre o specificitate a acţiunii de tip politic. ce constă în eficacitatea sa – în puterea persuasiunii. Delimitând discursul politic pe baze extralingvistice şi recunoscându-i caracterul prin excelenţă persuasiv. nişte seturi de reguli de producere a lor. la rândul ei. argumentarea nu poate fi privită nici ca un simplu act de discurs. în structura argumentării. în particular. ipoteză conform căreia. Acestea iau în considerare. ca o strategie compoziţională de bază. spaţiu şi timp) proprii textului politic. cu un specific al său bine determinat şi care îl individualizează în sfera mai largă a tipului de texte cu finalitate practică. spre deosebire de alte tipuri de acţiuni şi comportamente. în general. în sensul preconizat de Aristotel. de caracterul lor motivat şi justificat prin discursul politic. textul politic în linie pur aristotelică [1]. Consideraţii teoretice Discursul politic reprezintă principala modalitate prin care actorul politic declanşează seria evenimenţială ce alcătuieşte comunicarea politică. 93 – 95). un specific aparte. Concepând. el se supune normelor lingvisticii. vorbim. la nivelul construcţiei discursive. în timp ce nici discursul politic nu poate fi considerat un tip discursiv subsumat celui 163 . ci ca un procedeu generic de realizare a unui anumit tip de funcţii textuale. alături de multe altele. în sensul că modificarea funcţiei unui text este hotărâtoare. fie doar structurarea semanticosintactică a lor. realitatea practicii textuale ca unul şi acelaşi text să comporte funcţii diferite. Subscriem întru-totul acestei opinii care duce la ipoteza funcţionalistă asupra tipologizării textuale. discursurile juridice. care îl distinge de alte tipuri de texte cu aceeaşi finalitate practică (în această categorie a textelor practice includem şi textele publicitare. de parametrii situaţiei de comunicare (însemnând protagonişti/roluri comunicative. nu înseamnă că li se opune o abordare neapărat pragmatică ci. considerăm că. dar şi a comportamentului politic. mai degrabă. luând în considerare. una funcţională.Nicoleta NEŞU. Ea este cea care va controla şi selecţiona mijloacele şi strategiile de construcţie a sensului textual. Această finalitate practică transpare. El reprezintă forma verbală prin care acţiunea politică şi comportamentul specific ei dobândesc o justificare. spaţiul pur lingvistic este transgresat şi deschis spre semiotic. fie doar situaţia de comunicare sau utilizarea textelor. Considerăm că acest specific este dat. În cadrul acestui tip de texte însă textul politic are. ca aparţinând tipului de text practic/pragmatic. în interiorul lui. atunci când se vorbeşte despre o insuficienţă a analizei textelor din perspectivă semantică sau sintactică. considerăm că specificul acestui text constă în faptul că logosului semantikós i se adaugă o determinare ulterioară. Italia LEXIC SPECIALIZAT – CAZUL TEXTELOR POLITICE 1. încercând să elaboreze nişte tipare de construcţie a textelor. conversaţia uzuală etc). discurs ce însoţeşte întotdeauna un act politic şi care este considerat ca fiind forma prototipică a comunicării politice. În ceea ce priveşte construcţia persuasivă a textului politic. bazate pe clasificarea în tipuri fundamentale. astfel. orientează construcţia întregului edificiu textual spre atingerea scopurilor finale caracteristice. şi ca un procedeu compoziţional specific textelor cu finalitate practică. care. de fapt. sau ale utilizării). astfel încât ele să se subsumeze finalităţii practice şi funcţiilor ce derivă din aceasta. în primul rând. pornind de la criterii sintactico – semantice sau de la criterii pragmatice.

ca o „apreciere a lucrurilor evocată şi reflectată în cuvinte. ca scop ultim al discursului politic. Aşa cum arată autorul. în realitate. Aceste conotaţii sunt asociate. adică. în discursul politic asistăm la o îmbinare extrem de eficientă a finalităţilor diferite ale strategiei argumentative. depinde de o serie variată de factori.teoria acţiunii. ni s-a părut mult mai potrivită considerarea argumentării. semnificatului şi ele corespund modului de prezentare a lucrurilor prin intermediul cuvintelor. de modalităţi subiective şi. cu ajutorul şi prin intermediul 164 . în viaţa publică a unei societăţi sau în relaţiile sociale. Această triadă secvenţială este o caracteristică proprie argumentării specifice textelor practice. nu este vorba despre faptul că el vehiculează semnificate distincte ale limbilor. de modalităţi ale vorbirii. 1998. ci decurge dintr-o strategie semantică” (Cuilenburg. Mai mult. În realitatea limbajului. fiind rostite întotdeauna alăturat. se organizează în jurul strategiilor persuasive specifice discursului politic. ca. atitudine manifestată în frecvenţa utilizării lor. Specificul strategiilor argumentative este asigurat chiar de finalitatea pragmatică a acestui tip discursiv. de fapt. tocmai ca manifestare a unor convingeri. „limbajul comunismului” sau „semanticile” specifice acestor limbaje. în ceea ce priveşte lexicul politic. 2. este vorba. instituţii. sentimente. de sintagmatica discursivă etc.teoria comunicării . Aceasta pentru că. 12 – 15) sublinia faptul că este greşită o astfel de abordare lexicală. Coşeriu (1996. Noomen. respectiv. orientate spre aspectul extralingvistic şi determinate de atitudinile adoptate de vorbitori faţă de realităţile desemnate. ceea ce se concretizează în „libertăţile” şi „constrângerile” ce îi determină specificitatea discursivă.argumentativ. El exemplifică cu cuvinte precum Blut şi Boden din limba germană care au semnificat acelaşi lucru şi în timpul nazismului. dar şi a argumentării politice. de înlănţuirea lor discursivă. trebuie spus că alegerea cuvintelor nu este independentă de efectul pe care emitentul îl urmăreşte. doar atitudinea faţă de conceptele desemnate fiind diferită. adică de modalităţi determinate de atitudinile adoptate de vorbitori. în acelaşi timp. ca şi înainte. de tipul faire savoir + faire croire + faire faire. persoane şi grupuri. finalitate orientată spre un anumit tip de auditoriu şi bazată pe procedeul persuasiunii. ideologii”. faţă de realităţile desemnate”. în alte tipuri discursive predominând o finalitate sau alta. de tipul şi eficacitatea lor. adică o simplă instanţiere a sa. în tipurile preponderente de contexte în care apăreau şi în faptul că formau împreună o sintagmă. Scholten. ca orice strategie. nu este vorba despre „semnificate” distincte. subsumate caracteristicilor sale. De aceea. în realitatea discursivă. în ce măsură se justifică sintagmele de tipul „limbajul nazismului”. prin intermediul cuvintelor. de alegerea cuvintelor utilizate – „în ceea ce priveşte limbajul. dând seama de alternanţa argumentelor. argumentarea ca procedeu constituţional de bază al textelor cu finalitate practică. regulile. prezentând o serie de trăsături proprii funcţionării sale în acest tip particular de text. argumentarea fiind concepută în cadrul unui model acţional ternar de tipul teoria producerii/receptării . idei. finalităţi ce parcurg un traseu gradual în trei etape. care îi orientează global finalitatea şi care. în particular. planul şi opţiunile strategice utilizate în strategia argumentativă de tip politic marchează notele specifice acestui tip de text. în general. de fapt. orientate spre aspectul extralingvistic. acest fenomen se referă. un procedeu compoziţional. Strategia discursivă semantică sau lexicală Persuadarea. ca expresie (indirectă) a atitudinilor faţă de lucruri. despre modalităţi subiective ale vorbirii. la o funcţie a limbajului – efectivitatea sa (Wirkung) într-o comunitate lingvistică. Ca urmare. în textul politic. 162). în opinia noastră. ci. de la calitatea şi tipul argumentelor. măsurată în termeni de eficacitate. nu în ultimul rând. constitutiv de bază în structurarea discursului politic. presupune un set de reguli ce guvernează întregul comportament al participanţilor la jocul politic. adică de „moduri de a folosi limbajul. doar. la contextul social al comunicării şi. ci de uzul lingvistic (Sprachverwendung). Scopul. Discutând problematica lexicului politic.

în principalele discuţii de grup. cine l-a rostit. cuvântul avea câteva dintre conotaţiile pe care le are şi astăzi (independenţă. 128 – 129) Strategiile semantice se referă şi la utilizarea mitului şi metaforelor [2] . termenul „război” este înlocuit cu „răspuns la extremismul” de orice natură. în timp ce in jurul anilor 1980. în campaniile electorale. în limbajul obişnuit. economia unei ţări nu este slabă. cum spuneam. în toate fazele procesului guvernamental”. socialism etc.cuvintelor. 126). pe de altă parte. în timp ce scopurile şi orientările politice operează selecţia terminologică. Atitudinea diferită a vorbitorilor faţă de conceptele desemnate prin semnificaţia cuvintelor se poate materializa în frecvenţa de utilizare. în ce perioadă istorică sau dacă programul respectiv este transmis în Rusia sau America (Edelman. arătând că. o evidentă fervoare emoţională în îndemnurile politice. De exemplu. Ambiguitatea caracteristică a cuvintelor cheie folosite face posibil acest lucru”. adeseori. deducţii şi concluzii. „apare. Edelman (1999. dar şi la ambiguitatea intenţionată şi augmentată a semnificaţiilor primare ale cuvintelor [3]. Pe de altă parte. capătă conotaţii diferite în funcţie de utilizatori. puţin afectată de modul în care o folosesc indivizii. venitul cetăţeanului este „putere de cumpărare”. în 165 . disputele din diferitele programe politice. stilul hortativ constă din premise. Limbajul hortativ apare în special „în apelurile adresate publicului pentru obţinerea sprijinului politic. Astfel. auzit la un post de radio. pe de o parte. De aceea. ea modelează aproape în întregime felul de a gândi. după cum afirma McLuhan. prin crearea unei relaţii antinomice între doi termeni care. Faptul că textul politic este caracterizat printr-o funcţie persuasivă de grad maximal care vizează modificarea anumitor convingeri. neatârnare). nu vom întâlni astăzi expresii de genul „înarmare atomică”. pentru „apărarea libertăţii”. în fapt. credinţe şi acţiuni ale celui persuadat determină. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că. scumpirile sunt „reaşezări ale preţurilor”. în discursurile politice oficiale. capitalism. libertate. economie de piaţă. cuvântul părea preferat de grupurile ce promovau ideea eliberării individului de sub controlul statului şi de privaţiuni (exemplul sintagmei libertate civilă). În opinia sa. Limbajul dă cadrul. nu sunt în relaţie de opoziţie (de exemplu. ci „capacitate de ripostă” sau „salvgardarea democraţiei”. utilizat cu precădere de către membrii aparatului administrativ al serviciilor armatei. altele explicite. în tipurile predilecte de contexte în care apar sau în asocierile în care apar cel mai des. implicite. în dezbaterile şi audienţele legislative. prezenţa constantă a secvenţelor cu funcţie hortativă explicită sau implicită. Aceasta se poate manifesta în două feluri: prin prezentarea unei dihotomii ca o contrarietate continuă (de exemplu. ci „bolnavă”. printre altele. utilizarea mai dibace şi mai eficientă a acestui stil ascunde apelul emoţional sub masca definirii problemelor. semnificaţii stabile pentru un anumit grup de utilizatori. Astfel. nu poate fi înţeles fără a şti. sau de către veterani. o contradicţie în termeni) etc. 1999. în încercările lor de a justifica gesturile cu semnificaţie naţionalistă ale puterii. fiind. el şi-a îmbogăţit paleta acestora. Publicul apreciază gesturile şi atitudinile consecvente în funcţie de ceea ce este raţional. dar reacţia onestă (adică susţinută social) la sentimentalismul exacerbat din dezbaterile electorale. concedierile sunt „restructurări” sau „redistribuiri ale forţei de muncă”. la începutul anilor 1960. a simţi sau a exprima al celor care o folosesc”. unele. 1999. strategiile semantice permit utilizarea unor pseudoantinomii. Din punct de vedere formal. radioactivitatea este „nepericuloasă” (ceea ce reprezintă. dacă în timpul Războiului de Independenţă. Ca urmare. în termeni de „viaţă” şi „moarte”) sau. Un enunţ de tipul „Castro este socialist”. „O limbă este. cuvinte precum democraţie. 117) discută diferitele utilizări ale cuvântului libertate în spaţiul american. în planul procedeelor textuale. cuvintele au întotdeauna într-un context dat. în ce context. despre avort şi eutanasie. (Edelman. legislative sau juridice este cea de respingere. dar şi de contextul de utilizare. dar. ca reacţie la stilul hortativ. sentimente.

e sinonimul acţiunii. spre schimbare. a ascunderii gândirii. ascunderea adevăratelor intenţii ale vorbitorului. Se ştie prea bine că societăţile tradiţionale considerau cuvântul la baza întregii creaţii umane. obţinerea adeziunii interlocutorului. De altfel..campania electorală din 1976 în Germania. al politicienilor. materializată în utilizarea unui lexic specializat. 2000. pe de altă parte. 149). spre o cartă iniţială şi spre principiile acesteia. limbajul politicii şi. angajează aluzii lingvistice complicate. 15). uzat prin repetiţie sau caută cuvântul ce produce sensul sau decalajul dintre formularea aparentă şi cea care maschează. deficit ce determină angajarea constantă a unor mijloace compensatorii. implicit. polisemia etc. 2000. El determină căutarea constantă de mijloace de compensare. inconfundabil. spre imagini şi simboluri. e parte integrantă a mitului. materializate într-o paletă largă de opţiuni. La o analiză în profunzime a limbajului puterii sesizăm şi alte nuanţe. la diferite trucuri şi strategii semantice. Se vorbeşte. Este limpede că aceste trăsături. de banalitatea cotidiană. Textul politic prezintă. dar sunt tot mai des dublate de practici mediatice audio-vizuale. a unor clişee şi stereotipii discursive specifice. care sunt puse în slujba „eficacităţii” sale persuasive. spre perspective ce impun încă de pe acum asigurarea gestionării viitorului” (Balandier. Ea este generatoare de o retorică specifică. fluctuează în căutarea unei comunicări ce poate capta atenţia cetăţenilor provocându-le adeziunea şi nu retragerea prin absenţa credibilităţii sau a dezinteresului. într-un sens ‚inocent’. Acest aparat retoric a fost considerat ca funcţionând precum un indicator al unui anumit regim politic căruia îi imprimă un stil caracteristic. orientându-se spre trecut sau spre viitor. Ei caută textul închis în interiorul discursului convenţional. „Limbajul politic. spre fondatori. în societăţile moderne. spre progres. limbajul puterii îşi păstrează validitatea dincolo de aspectul imediat. astăzi. astfel. Deşi limbajul a fost considerat întotdeauna „un instrument şi o miză politică”. despre o insuficienţă a tipului tradiţional de comunicare politică. dominate de forţa mediatică. el este chiar constitutiv fiinţelor şi lucrurilor. de la aluziile lingvistice sofisticate. Mai întâi. simbolului şi ritualului. 3. ele „formează suportul imaginilor şi reprezintă încărcătura dinamică ce însoţeşte evenimentul” (Balandier. conform logicii limbajului dublu” (Balandier. teoretic. însă cu aparenţa de a-l spune fie fără posibilitatea de verificare a celor spuse. ceea ce îi este propriu insinuării” (Coşeriu. ca fapt 166 . 28). circula sloganul „libertate în locul socialismului”). toate puse în slujba finalităţii lui caracteristice – persuadarea. Concluzii Centrul de greutate al oricărui discurs politic îl reprezintă puterea cuvintelor. Receptorii mesajului politic se transformă în decriptori. trăsătura de bază ce îi era atribuită discursului politic era duplicitatea. faţă de alte texte cu finalitate practică şi îl disting. poartă această marcă a insinuării. astfel. 148). în societăţile democratice. El se raportează la ceva situat în afara cotidianului. incită la recurgerea de trucuri semantice cu ajutorul specialiştilor. ambiguitatea intenţionată. se pare că puterea cuvintelor nu mai este suficientă. pe de-o parte. Un alt tip de strategie semantică se referă la alternarea planurilor de definire a termenilor. Însă. sunt transpuse în planul aplicabilităţii practice sau invers etc. 1996. „aceste caracteristici rămân simple date de suprafaţă. încă din cele mai vechi timpuri. faţă de textele ce aparţin altor categorii. (…) Deficitul de comunicare politică e invocat periodic. dubla semnificaţie a termenilor şi conceptelor. a unor reguli şi strategii argumentative proprii. precum „ascundere a gândirii”. nişte trăsături care îl individualizează în cadrul mai larg al textelor cu eficacitate practică – este vorba despre funcţii textuale specifice. mai mult. în sensul că definirile din planul abstract. individualizează textul politic. „falsificare intenţionată a lucrurilor”. fie folosindu-se de posibilitatea ca cele spuse să fie interpretate şi în alt mod. 2000. descoperind în expresia politică o parte din plăcerea jocului. Ca urmare. „nerespectarea adevărului. despre un deficit al comunicării politice contemporane.

1999. Funcţii textual – discursive ale mitului şi metaforei în textele politice. Oradea: Ed. Nicoleta (2008). 50 – 68. Ştiinţa comunicării. Georges (2000). Retorica. Colocviului internaţional Limba română – abordări tradiţionale şi moderne. Nicoleta (2001). oarecum. Cuilenburg. Ştiinţa. Humanitas. Nicoleta (2005°). învăluinduşi ideea prin mutarea virgulei” (Czeslaw. Bucureşti: Ed. p.acolo important nu este ce a spus cineva. „Statutul tipologic al discursului politic din perspectiva lingvisticii integrale”. Coşeriu.textual-discursiv caracteristic şi care îi conferă specificitate şi individualitate în raport cu alte tipuri de texte. nr. (1974). vezi Neşu. M.255 – 273 Neşu. Textul politic – Limite şi deschideri semiotice. în Revista Limba Română. Within this specificity of the political discourse. în vol. Milosz (1999). Aristotel (2004). UBB Cluj-Napoca. The semantic/lexical discourse strategy or „the power of words” demonstrates. 10 – 29. o anumită terminologie şi un ritual lingvistic . Iaşi: Ed. 5. Nicoleta (2006). Cluj-Napoca Neşu. Univers. p. Czeslaw. Bucureşti: Ed. Scena puterii. 4. Aion. 1 – 3. p. once more. Suceava: Universitatea Ştefan cel Mare. to the social context of communication and. “Puterea cuvintelor şi imaginarul politic românesc”. 2005 [2] vezi Neşu. Eugen (1994). sub tipar Neşu. Gândirea captivă. “Textul politic în viziunea lingvisticii integrale”. Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică. Roma: Bagatto Libri ABSTRACT Political discourse represents the main means by which the political actor launches the event series which constitute the political communication. (1998). în revista Romània Orientale. 97 – 107. Fiinţa umană şi aventura spiritului întru cunoaştere. Cuvântul apare. Coşeriu. As discourse. Cluj – Napoca: Ed. seria Philologia. Nathan . Polirom. deposedat de semnificaţia sa originară. 2005a [3] pentru detalii. Neşu. p. XXI. Chişinău Neşu.J. nr. organizat de Catedra de Limba română a Facultăţii de Litere. îndepărtându-se. de semnificaţia lui pur lingvistică. Murray (1999). specified as political. Paris : Ed. Studii de tipologie a culturii. that persuasion as the ultimate goal of political discourse depends on a number of factors. Bucureşti: Ed. It represents the verbal form through which the political action and its specific behaviour gain justification. IRI. semiotic. “Lexicul politic şi puterea cuvintelor”. 2008. Colectiv Omul şi mitul. the strictly linguistic domain is surpassed and opened towards a larger. în vol. Humanitas. Eugen (1996). Lotman. NOTE [1] vezi pentru detalii Neşu. Noomen. not lastly. from the quality and type of arguments. Edelman. J. I.. on the choice of words. O. domain. yet. Balandier. 2008 REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Adam. „Limbaj şi politică”. Nicoleta (2005). G. it obeys the norms of linguistics. Jean – Michel (1997). în Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară. Chişinău. ci ce anume a dorit să spună. „în democraţiile populare au fost acceptate un stil special. Bucureşti: Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă. ea fiind transferată unui complex de factori ce se subordonează doctrinei şi ideologiei respective. de multe ori.W. Chişinău: Ed. Les lich: types et prototypes. 86). După cum spunea şi Czeslaw. argumentation plays one of the main roles.. nr. Politica şi utilizarea simbolurilor. în Studia Universitatis Babeş – Bolyai. Neşu. Scholten. Nicoleta (2008°). 167 .

kuro (the stem of the adjective kuroi). Ancient Japanese had four basic colour nouns: shiro (white). ao (the stem of the adjective aoi). Colour categories can be associated with colour terms by means of lexicalisation. kuro (black). They appear closer while their cool counterparts visually recede [2]. The adjectives for yellow and brown kiiroi and chairoi are made from adjectivized noun-compounds with the word iro: ki-iro and cha-iro. Using naming experiments they elicited the colour categories of subjects and comparing the categories across different languages they noticed a remarkable cross-cultural correspondence. brown and purple). the other colour terms are formed by adding the lexeme –iro 色(colour) [8]: Adjective white black red blue yellow brown purple green gray orange pink shiroi 白い kuroi 黒い akai 赤い aoi 青い ki-iro-I 黄色い cha-iro-I 茶色い Noun (+ no) shiro白 kuro 黒 aka 赤 ao 青 ki-iro黄色 cha-iro茶色 murasaki(-iro) 紫色 midori(-iro) 緑色 hai-iro灰色/nezumi-iro鼠色/gurēグレdaidai-(iro) 橙(色)/orejiオレンジ momo-iro桃色/pinkuピンク Actually. Colours are a constant to our existence [1] as well as a psychological factor that influences our mood. akai (red) and aoi (blue-green). the word for colour is iro [6]. Except the nowadays adjectives for the four basic colour terms: shiroi (white). we are immersed in the existence of colours. followed by the particle no (shiro no. Warm colours (red. One of the most influential contributions to the colour system research is the monograph by Berlin and Kay (1969).Raluca NICOLAE . aka (the stem of the adjective akai). over seven million colour shades visible by human eye can be divided generally into eleven basic colour categories represented through prototypical colour terms. instead it is employed the adjective form. wherever we look. ao no) is not very productive. This set of eleven seems therefore to be a semantic universal [4]. The noun form of the four basic colour terms. a way out of day by day routine. In the process of categorization. yellow and orange) can visually overpower cool colours (blue. aka no. and ao (green/blue)[7]. Colour categories can be associated with more than one word (thereby allowing synonymy) and words can be associated with more than one category (thereby allowing homonymy) [3]. the nominal categories of the four basic colours are but the stems of the same adjectives: shiro (the stem of the adjective shiroi). It is believed that those two adjectives appeared in the language 168 . In Japanese. Spiru Haret University. green. kuroi (black). Bucharest OPENING TO COLOURS: A BASIC LEXICON IN JAPANESE Wherever we go. aka (red). To Chinese and Japanese people colour also meant order and ranking[5]. kuro no [9].

hakketsubyō 白血病 ( lichés z). If something is (obvious) or the light of truth is shed shiro da (he is innocent). innocence: kittto aitsu wa shiro きっとあいつは白だよ (I’m sure he is innocent).relatively late and that their formation is due to their suitable phonetic shape [10] . but the nominal form: chairo no and kiiro no is more common. 2.: a white neck. hakuchi 白雉 (idiot). i. with Japanese reading: shiromi 白身 (albumen. Being hakuya (arctic night). 2. a prostitute). i. Thereby the adjective form applies to the four basic Japanese colours (shiroi. since literature prefers colour adjectives.3. 1. hakujin 白人 ( lichés z). it becomes visible: meihaku upon as a proof of innocence: aitsu wa The colour white light blank. kokuhaku 告白 (confession). 2. but the nominal form is preferred for the rest of the basic colours. to frown upon). ► shiro白 (white) Meaning: 1. 4. 1. 2.2.3. to be confused. with Chinese reading: hakujō 白状 (confession). phrases like emphasize this aspect. shirakeru (to become apathetic). other colour phrases: 2. the colour of pure light. kōhaku 黄白(yellow and white.1. blank: shiroi kamiko (blank sheet of paper). kōhaku 紅白 (red and white. unprocessed: shiroi kamiko 白い紙子 lich (blank sheet of paper).1. enpakushoku 鉛白色 (white lead). euphemism: shiro-kubi 白首(lit. aoi). 2. bribery. corruption). hakuya 白夜 (white/arctic night). the colour (of snow). sports: shiro-boshi 白星 (a white dot.3. parts of body: shiroi me de miru (to look coldly. to blink one’s eyes in surprise) or shiro-kuro o tsukeru 白黒をつける (to settle the matter in court).e. White has also the meaning of void. shiratsukeru (to be unamused or bored) or the lack of intelligence: hakuchi (idiot). shirakeru 白ける (to become apathetic). showing the lack of interest: shiroi me de miru (to look coldly. hakuchō 白鳥 (swan). an unlicensed taxi) Proper names: Shirayuki-hime 白雪姫 (Snow White) Emphasis: /maQsiro/[14] = masshiro 真っ白 (pure white) as in atama ga masshiro ni naru 頭が真っ白になる (to go blank. to frown upon). a victory mark) as in shiro-boshi o ageru [13] 白星をあげる (to win). blank. gold and silver. hakuchūmu 白昼夢 (day dream). egg white). 3. the abbreviation for silver (shirogane) Synonyms: howaito as in howaito chokorēto ホワイトチョコレ-ト(white chocolate) Shades: aiborī (ivory). while the mass media discourse employs their nominal counterparts to a greater extent [11].2. colour phrases. to feel ill at ease) The main meaning of white is that of the colour itself as in shiromi (albumen). colours for auspicious occasions).3. coordinate colour phrases (translated by “and”): shiro-kuro 白黒 (black and white) as in shiro-kuro shashin 白黒写真 (a black and white picture) or me o shiro-kuro saseru 目を白黒させる (to to look bewildered. shiratsukeru白つける (to be unamused or bored. hakujin ( lichés z). kuroi. Every Japanese colour term interact with a number of productive morphemes such as –gakatta (tinged with). to be spoiled. hakujō (confession). -ppoi (-ish) [12]. nyūhakushoku 乳白色 (milk white) kaihakushoku 灰白色 (greyish white) etc. Compounds: 1.: a white taxi. A significant distinction in choosing the nominal or the adjective form of the colour terms is made by genre. akai.e. meihaku (obvious). to forget everything) Verbs: shiramu 白む (to grow light). shiro-taku 白タク(lit. atama ga masshiro ni naru (one’s mind goes blank). hakuchō (swan). 2. void (lack) → obvious (the light making things standing out) (cleanness ) → innocence (the light of truth) → indifference (lack of interest) → stupidity (lack of intelligence) 169 . hakuchūmu (day dream) brought to light.3.

3. dirty: yōfuku ga kuroku natta 洋服が黒くなった (the clothes got dirty). kuro-waku (an obituary notice). 2. plague). Compounds: 1.3.3. aka赤ワイン (red wine). 2. 2. wipes away the shapes – that become inconspicuous as in kuro-ko (a kabuki stagehand dressed in black). cinnabar).2. parts of body: mune ga kuroi 胸が黒い (to be black-hearted). a baby: aka-chan wain 赤ちゃん. 1. ankoku 暗黒(darkness). kokujin 黒人 (a reading: kokushibyō lichés ). a mastermind: kore ni wa dareka kuro maku aru rashii これにだれか黒幕あるらしい (someone is certainly pulling the wires/there must be someone at the bottom of this affair).3. 2. kokuen 黒鉛 (graphite). with Chinese reading: sekigaisen 赤外線 (infrared rays). 3. danger signal). keshizumi-iro 消炭色 (cinder). kurozumu 黒ずむ (to become black. mite). a communist: aka-gun 赤軍 (Red Army) Synonyms: kurenai 紅 (deep red. beauty spot. a defeat) as in kuro-boshi defeated). kokuhyō 黒表 (black list). an obituary notice) as in kuro-waku no hagaki 黒枠の葉書 (a postcard announcing somebody’s death) Emphasis: /maQkuro/ = makkuro 真っ黒 (pitch black) Verbs: kuromu 黒む (to become black. kurobamu 黒ばむ (to become black. 1.6.3. cardinal). sports: kuro-boshi o toru 黒星をとる (to be 黒星 (the bull’s eye. watashi no me no kuroi uchi ni 私の目が黒いうちに (as long as I am alive). i. obituary: kuro-waku 黒枠 (black borders. The colour black darkness (inconspicuous. The deletion may also mean total annihilation of life forms.3. 1. wain lic ワインレッド (wine red) etc. suō 蘇芳 kin-aka 金赤 (bronze red).4. 2. 1. coordinate colour phrases (translated by “and”): kokubyaku 黒白 (black and white. sumi-iro 墨色 (India ink) etc.1. 2. kuromaru 黒まる (to blacken).1. sekihan 赤飯 (boilded 170 .5. aka/ake 緋 (scarlet. beni-iro 紅色 (rouge). aka-nbō 赤ん坊. sekijūji 赤十字 (Red Cross). hidden) (dirtiness) → guilt → death ► aka 赤 (red) Meaning: 1. kuro maku 黒幕 (a black curtain). aka-ji 赤字 (a deficit). Shades: aka-sabi-iro 赤錆色(rust). thereby. to make something black) Black is the darkest colour as in kokuen (graphite) and everything comes near it is spoiled or gets dirty. with Japanese reading: kuroji 黒字 (surpluss). sports: kuro-obi 黒帯 (black belt). 2. right and wrong) as in kokubyaku o akiraka ni suru黒白を明らかにする (to decide/dispute as to which is right). the colour (of ink). 3. to blacken). kuro. 2. 4. food: kuro-zatō 黒砂糖 (raw/brown sugar). shikkoku漆黒 (jet black). ake 朱 (vermilion.e. colour phrases: 2. to blacken).2. stage terms: kuro-ko 黒子 (a kabuki stagehand dressed in black to be inconspicuous).3. death: kokushibyō (black death. as the symbol of darkness: ankoku (darkness). aka-ni赤丹(red clay). 2. guilty: kare wa kuro dearu 彼は黒である (he is guilty) Synonyms: burakku as in burakku risuto ブラックリスト (black list) Shades: ankokushoku 暗黒色 (dark). kuromeru 黒める (to blacken. rengairo 煉瓦色 (brick red).3. to blacken).► kuro 黒 (black) Meaning: 1. it bears the stain of guilt: kare wa kuro dearu (he is guilty).2. it signifies experience: kuroobi (black belt). ni 丹 lic レッド (red) (red. Moreover. (sappanwood). kokuban 黒板 (blackboard). kāmain カーマイン (carmine). but also a wirepuller. red earth). sekidō 赤道 (the equator). the plague). other colour phrases: 2. 1. quantity: kuro-yama no yō na hito dakari 黒山のような人だかり (a large crowd of people). with Chinese 黒死病 (the black death. the colour of blood: aka shingō 赤信号 (red light.3. with special reading: hokuro 黒子 (black mole. crimson). Compounds: 1. dark complexion: hifu no kuroi 皮膚の黒い (darkskinned). As the positive meaning of black. with Japanese reading: aka-ge 赤毛 (red hair) as in aka-ge no hito 赤毛の人 (a red haired man). kuro-maku (a mastermind).

sekihin 赤貧 (extreme poverty). ターコイスブルー tākoisu burū (turquoise blue).2. 1. aka-haji o kaku colour phrases: aka no 赤恥をかく (to be put to shame. akaji (deficit). 2.. the colour of the sky: ao-zora 青空 (the blue sky) as in ao-zora kyōshitsu 青空教室 (an open-air school). unskilled. 171 . seidō 青銅 (bronze). and only later did it become the colour term. ao 蒼 (blue. Compounds: 1. novice). sekirara 赤裸々 (naked. redden. young man) Synonyms: ao 靑 (blue). and the other expressed through the system of terms for the light phenomenon [15]. mizu-iro 水色 (light blue). the youth).2. 2. Aka is also the colour of fire as in sekigaisen (infrared rays). pale: aoi kao 青い顔 (a pale face). aka-aka 赤々 (bright red) Verbs: akameru 赤める (to make red). emotion: akahaji o kaku (to be disgraced in public) or political zeal (communism): aka-gun (Red Army). green). bare. シアン shian (cyan). a raw [green] youth. ao-guroi 青黒い (deep blue). maybe before midori (green). seishōnen 青少年 (the younger generation. complex colour phrases (tints): akaguroi 赤黒い (dark red). 2. green. sekiri 赤痢 (dysentery). fire The colour red blood → → → → → heat/warmth brightness. the spring of life). Furthermore. blush). it was primarily used to describe the light phenomenon. glowing colours that are conspicuous (at a great distance): aka no tannin (a perfect stranger). with Japanese reading: aoiki toiki 青息吐息 (in great distress). seinen 青年 (youth. kon’iro 紺色 (deep blue) etc. Red overpowers other colours by standing out and signalling danger: sekihin (extreme poverty). Aka no hiroba 赤の広場 (The Red Square) Emphasis: makka 真っ赤 (deep red). akaramu 赤らむ (to become red) Red is decoded as the colour of blood: sekimen suru (to blush). with all its related terms such as excessive heat (incandescence): sekidō (the equator). seiten 晴天 (blue sky. akarameru 赤らめる (to turn red. inexperienced: aoba 青葉 (fesh leaves).2. fine weather) or seiten hakujitsu no mi to naru 晴天白日の身となる (to be cleared from the charge against) Ao had existed for a long time in Japanese. aonisai 青二才 (a stripling. unripe.rice with red beans). frank). aka-chakeru 赤茶ける (to turn reddish brown).3. with Chinese reading: seishun 青春 (a youth. ruri-iro 瑠璃色 (azure). pale).3. wan). 1. to be disgraced in public) Proper names: Aka-zukin 赤頭巾 (Little Red Ridinghood). to have a lofty ambition) . ao 碧 (blue. burū ブル- (blue) Shades: ai-iro 藍色 (indigo). ao-jiroi青白い (pale. sekimen suru 赤面する (to blush). 2. seiun no kokorozashi o daku青雲の志を抱く (to aspire to greatness. sora-iro 空色 (sky blue). conspicuousness → danger emotion vitality/life (emotion/the flow of blood) ► ao 青 (blue/green) Meaning: 1. ao-suji 青筋 (blue vein) as in aosuji o tatete okoru 青筋を立てて怒る (to go purple with rage). thereby aka turns out to be the symbol of vitality: akachan (baby) and of life: sekijūji (Red Cross). This could prove the existence of the two parallel systems and principles of categorizations: one expressed through the system of colour terms. other liché 赤の他人 (a perfect stanger). 3. complex colour phrases (tints): gunjō-iro 群青色 (ultramarine). colour phrases: 2. green) as in opinion). sekkekkyū 赤血球 (red blood cell). colour phrases: 2. 2. other colour phrases: ao-kusai 青臭い aokusai iken 青臭い意見 (half-baked (grassy smelling. aka stands for bright.

midori no kurokami 緑の黒髪 (raven black hair) ► chairo 茶色 (brown) Meaning: the colour of tea Synonyms: kasshoku 褐色 (brown). 2. kōdō 黄道 (the elliptic. ōkashiku 黄褐色 (yellowish brown). sekiryokushikimō 赤緑色盲 (daltonism). other colour phrases : kiiroi koe 黄色い声 (a shrill voice) Verb: kibamu 黄ばむ (to turn yellow. The colour blue/green sky (blue) unripe (green) → distance → pale (lack of colour) → inexperienced (lack of experience) ► kiiro 黄色 (yellow) Meaning: the colour of gold/money Synonyms: ierō イエロ- (yellow) Shades: karashi-iro芥子色 (mustard). complex colour phrases (tints): kuro-midori 黒緑 (blackish green). ryokunaishō 緑内障 (glaucoma). ryokucha 緑茶 (green tea). ōnetsubyō 黄熱病 (yellow fever). the zodiac).3. Being the colour of the sky.As in Japanese.1. with Chinese reading: ōgyoku 黄玉 (topaz). Compounds: 1. ao. colour phrases: 2. ōdan 黄疸 (jauntice). ryokuju 緑樹 (a green-leafed tree). which stands for the colour of the sky as in seiten (blue sly. tankōshoku 淡黄色 (light yellow). Fading flowers become yellow. moegi-iro 萌葱色 (light green). with Chinese reading: ryokuka suru 緑化する (to plant trees). to be tinged yellow) If we assume that yellow is the colour of money/gold. midori 翠 (green). kōdō (zodiac) The colour yellow → gold/metal (dry. aonisai (a stripling). ao represents distance. gurīn グリーン (green) Shades: ki-midori 黄緑 (yellow-green). aodake-iro 青竹色 (green bamboo).2. kiiro may also suggest the existence of a metallic object: kiiroi koe (a shrill voice). ōnetsubyō (yellow fever). uguisu-iro鶯色(bush warbler). with Japanese reading: ki-midori 黄緑 (yellow-green). 1. green). ōgon 黄金 (gold. represents the youth or an inexperienced person: ao-kusai (unskilled. 1. In its figurative meaning. Ao is also an indicator of paleness (lack of colour) or distress as in aoiki toiki (in great distress). Being a bright colour. 2. tanpopo-iro 蒲公英色(dandelion coloured). カナリヤ (canaria) etc. other colour phrases: midori no hi 緑の日 (greenery day). koke-iro 苔色(moss green). 1. remon-iroレモン色 (lemon coloured). with Japanese reading: kimi黄身 (yolk of an egg).2. yellow expresses natural phenomena involving light or luminescence: tasogare (twilight). the colour ao covers two chromatic categories: blue. fine weather) and green which is connected to vegetations and unripe fruit: aoba (fresh leaves). kuri-iro/risshoku 栗色 (brown) 172 . nae-iro 苗色(seedling). thereby the presence of the colour implies bareness. verture Synonyms: midori 碧 (green). Compounds: 1. drought and sometimes disease as in ōdan (jauntice).2. moegi-iro 萌黄色(light green). waka-midori 若緑(fresh green) etc.3. money) as in ōgon jidai (golden age). iō 硫黄 (sulphur). 1. with special reading: tasogare 黄昏 (twilight). ōshoku jinshu 黄色人種 (yellow race).3. 2. a far away spot: seiun no kokorozashi o daku (to have a lofty ambition). ōdo 黄土 (loes). as green. kōga 黄河 (The Yellow River). arid) → disease → brightness ► midori 緑 (green) Meaning: green. yomi 黄泉 (Hades). colour phrases: 2.

not only according to the hue. This makes its positive connotations of sincerity and clearness. kairyokushoku 灰緑色 (greenish grey). the colour of the ash or the colour of the rat. ► haiiro 灰色 (grey) Meaning: Hai-iro and nezumi-iro are made by metaphorical transfer: the morpheme hai (ash) and the morpheme nezumi (mouse/rat). 1. 1. This is. murex.1. The morphemes shiro (white). with Japanese reading: murasaki zuishō 紫水晶 (amethyst). and the paleness of the moonlight. a wobbler) ► pinku ピンク/momo-iro 桃色 (pink) Meaning: The word momo in momo-iro [16] means peach. frost. ninjin-iro 人参色 (carrot-coloured).2. haiiro no giin 灰色の議員 (a Dietman in between. It is associated with the part of a day when the greenery becomes of gloomy colour shading more and more. kaihaku 灰白 (grey. that makes positive connotation of clearness and innocence of the new born. light and glowing. Compounds: 1. tankasshoku 淡褐色 (light brown). Ao stands for shades and evening. kairyokushoku 灰緑色 (greenish grey). 2. mikan-iro 蜜柑色 (mandarin orange). akachairo 赤茶色 (reddish brown). mediocrity and dullness. aka (red) and ao (blue/green) are marked with the specific relation to light and lighting. but pinku is more common. with Japanese reading: hairo-guma 灰色熊 (a grizzly). kitsuneiro 狐色 (golden brown) etc. 1. griseous). makes negative 173 . bara-iro薔薇色 (rose). pink). waka murasaki 若紫 (light purple). griseous). ōrudo rōzu オールドローズ (old rose). also belongs to the bright part of a day. and negative as of conspicuousness. fuji murasaki 藤紫 (pale purple). kuro (black). Synonyms: daidai-iro 橙色 (orange) Shades: kaki-iro 柿色 (persimmon-coloured). yamabuki-iro 山吹色 (orange-yellow) etc. ichigo-iro苺色 (strawberry). aka-murasaki 赤紫 (purplish red. that is to the brightest − noon of the summer day when all colours stand out and glitter. i. but to the intensity of light. at the same time. kaihaku 灰白 (grey. and negative of the rawness and unsophisticated.e. with Chinese reading: shigaisen 紫外線 (ultraviolet rays). ao-murasaki 青紫 (indigo). fuji-iro 藤色 (lavender) etc. usu-chairo 薄茶色 (light brown). especially to the light characteristic for parts of day: shiro is a feature of a morning sky. Colour phrases: pinku eiga ピンク映画 (a risqué/an off-colour movie) ► murasaki 紫 (purple) Synonyms: pāpuru パープル (purple) Shades: shikon 紫紺 (bluish-purple). with its darkness and paleness.3. haiseishoku 灰青色 (grayish blue). sakura-iro 桜色 (cherry blossoms). sāmon pinku サーモンピンク (salmon pink). Hai-iro represents gloom.Shades: koge-chairo こげ茶色 (dark brown). botan-iro 牡丹色 (peony) etc. the colour of the sun. with special reading: ajisai 紫陽花 (hydrangea) ► orenji オレンジ /daidai-iro 橙色 Meaning: Orange is more used than daidai [17]-iro. kusunda haiiro くすんだ灰色 (dingy grey) etc. Aka which is etymologically closest to bright. Compounds: 1. claret). Synonyms: gurē グレ- (grey). chakasshoku 茶褐色(dark brown). nezumi-iro 鼠色 (grey) Shades: haiseishoku 灰青色 (greyish blue). colour phrases: haiiro no jisei 灰色の人生 (a grey life). Synonyms: momo-iro 桃色 (rose. reflection of light on snow. tankōshoku 淡紅色 (pink) Shades: shokingu pinku ショキングピンク (hot pink). which.

Instead of momo-iro (lit. and in the Japanese language that is the term ao which refers to both green and blue. Several English loanword colour terms are more salient then their native Japanese counterparts [24]. kuro) is evaluated as positive [19]. dividing it into warm and cold. The third term is the term for red. orange coloured) and nezumi-iro (lit. It is true vice versa as well: what is too clear or overwhelmingly obvious (aka. The fourth term that evolves in language is the term for the green or yellow colour. one of native origin. that although sometimes dark. English loanword colour terms may be in the process of replacing a number of native Japanese colour terms in the reverse order of the Kay and Berlin’s evolutionary sequence. the morpheme murasaki is associated with elite that through the centuries wore the purple clothes or the ornaments of that colour. that darkness does not make the colour less intensive. Moreover. and therefore stands for total absence of light that hides everything − that is its negative connotation. light and dark poles. The particularity of the Japanese language is that the system of terms for chromatic colours developed separately from the original system of polarization of light and dark. For instance. and with the positive attitude toward its intensive. it can rather add to it some quality which makes its positive connotations [18].e. In addition to these basic colour terms. gurē. orenji. kuro. daidai-iro (lit. but emphasis is extended to chairo/kiiro (that can also be used as adjectives). the terms which appeared first were the terms for white and black. extremely important beverage in the Japanese culture and civilization [22]. mouse coloured) or hai-iro (lit. and what by its ‘darkness’ acquired the quality of being of desirable intensity (ao. almost black colour. the etymology of the terms shows that the term ao primarily referred to the semantic and cognitive space between shiro (white) and kuro (black) i. That is the case with the Japanese language as well. emphasizing the phenomenon of colour i. aka) are good and innocent. It is also the colour of the depths. glowing. aka. can be of a rather pleasant colour and lighting. the other borrowed from English [23]. and. there are few verbs 174 . which cover the whole spectral and nonspectral space of the colour and light cognition. can usually have only one figurative meaning that is generally associated with a certain cultural phenomenon: the morpheme midori is associated with the greenery. ash coloured). and unclear (kuro. ao) are bad. murasaki (purple). Reduplication can occur only to the four basic Japanese colours.e. red colour [20] . ao other terms are considerably limited. According to those etymological theories which partly match the Berlin and Kay’s research (1969). shiro) is also considered as negative. and only later did it become the opposite side of the term aka. and warm and cold. except for the morphemes shiro. and dark. we can encounter several linguistic phenomena such as: reduplication. the morpheme cha is associated with the tea. This relationship toward the quantity and type of light is influencing figurative meanings and emotional attitudes in the following way: bright and clear (shiro. of the sky and sea.connotations. Japanese prefer to use the English loanwords pinku. on the other hand. peach coloured). chairo (brown) etc. The yellow and brown colour can be considered as new poles that developed from the sides of reddish and bluish colours [21]. between light and dark. emphasis and colour verbs. wrong and suspicious. which makes its positive connotations. cha-iro could be the next term replaced by buraun [25]. Talking about the ability to develop figurative meanings. However. And kuro is the colour of the pitch night. The morphemes midori (green). Japanese lexicon consists of two sets of mutual exclusive terms. name for the bright.

Language and Woman’s Place. New York: Harper Colophon) In contrast. cool colours appear smaller and farther (the accidents involving black cars outnumber the accidents involving warm colour cars. In the darkness people can difficultly make out brown.87 times heavier than a white object.” Michael Minnich suggests: “Colour system is not simply cultural and it’s not simply observational. Babies perceive red in the early stages of their life. Black objects appear to be 1. http://ja. Senior citizens having eye problems cannot distinctly see blue or green (there are a lot of cooking accidents because they could not see the flame of the cooking stove). It seems to have some relationship to language itself.wikipedia.org/wiki/%E8%89%B2 ). Reduplication Emphasis/m aQ-/ -mu shiro shiroi shiro-jiro [+ voicing] kuro-guro [+voicing] aka-aka ao-ao masshiro shiro -mu kuromu akamu aomu -ramu verb -zumu shirozumu kurozumu ao-zumu -bamu shirobamu kurobamu akabamu aobamu kibamu murasakibamu - kuro aka ao kiiro chairo murasaki midori haiiro daidai kuroi akai aoi (kiiroi) (chairoi) - makkuro makka massao makkiiro matchairo akaramu - It’s also worth noting that the phrase “complete range of colours” is meaningless unless precisely defined. black. and most of their toys are red or made up of red parts. Colour identification is partly physiological and partly cultural/linguistic (individual colours are given specific terms that apply to a “focus” point on the spectrum and may be applied to a narrow range of the spectrum). Looking at warm colours. Robin Lakoff noticed that in this society women spend much more of their time on colour-related activities such as choosing clothes than men do (see Lakoff. while staring at cool colours. one can perceive a longer flow of time. that is why most of the taxis are painted in yellow or black go pieces are made bigger than white go pieces). Noun adj.corresponding to the four basic colour terms in Japanese. 175 . something like grammatical gender or case marking” [26]. yellow and orange. but they can see white. they perceive the same amount of time as shorter. including the verb which refers to the term for purple (murasaki). However these imprecise ranges may omit whole areas of the spectrum which can only be described vaguely as “greeny-yellow” or qualified as “darkish blue-green. NOTES [1] [2] For example. although they weigh the same (cf. Robin (1975). blue and purple.

Basic colour categories in the Japanese language in reference to their adjectival form. p. Cit. Art. 藤村逸子. it contains a term for brown.ac. yellow stood for the seventh and eighth for the rank of shin. [15] Trickovic. then it contains a term for purple. 2. if a language contains six terms. 15-18. it contains a term for blue. Tony. Shaikai-ryō shiryōshū 6-nen-sei. Op. 7 [16] It also means amorous affair [17] Daidai is a Japanese bitter orange [18] Trickovic. justice (義 gi) and knowledge (智 chi): first and second rank (of toku) were represented by purple. 5. /Q/ is the double consonant phoneme. 東京: 明治書院. orange.pdf (24.. p. In: “Proceedings of the Second International Symposium on the Emergence and Evolution ofLinguisticCommunication”(EELC’05). Paul (1969). Cit. p. (cf. kuroshi. p. midori (green). pp. fifth and sixth rank (of rei) were rendered by red. Divna (2004). http://209. propriety (礼 rei). p. 8 . 218 [24] Ibidem. all languages contain term of white and black. graph 5 [12] Stanlaw.+Basic+Colour+categories+in+the+J apanese+language+in+reference+to+their+adjectival+form&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=f irefox-a [11] 藤村逸子. Art. Art.gsid. James. if a language contains seven terms.22) [6] Iro can also mean lust. graph 4. Center for the Study of Language and Inf. but to the manufactured goods and clothing: *kuroi kami no ke (black hair) vs. p.+(2004). kuro no naga-gutsu (black boots) (cf. if a language contains four terms then it contains a term either for green or for yellow (but not both). pink. 4. 11. Bleys.ro/reviste_recunoscute/philologic a/philologica_2006_tom2/44. 8 [21] Ibidem. cit. 5 [23] Stanlaw.. [no year].pdf ) [4] The distributional restrictions of colour terms are: 1. passion [7] Their ancient adjective forms were shiroshi. sexual desire. James (2005). daidai (orange) [9] The nominal form for the four basic colour terms. Colourful language and colour categories. sincerity (信 shin). 7 [19] Ibidem. 現代日本語講座、第4巻、語彙. Y. third and forth rank (of jin) were represented by blue. (http://arti. benevolence (仁 jin).be/%7Ejorisb/pubs/05%20eelc. Berlin.. represented the eleventh and the twelfth rank of chi. p..putlearningfirst. p. 佐藤武義 (2003). p. is sometimes used when the modified noun does not belong directly to the natural world. Divna.. Berkeley: University of California Press.ac. Mizutani. Trickovic..jp/fujimura/gyoseki/iro.vub.uab.html 176 . if a language contains three terms.. 15.132/search?q=cache:NbQ8TlnwTsIJ:www. grey or some combination of these (cf. akashi. reedited in 1991. Art. Tokyo: Bunkeidō. Divna. 221 [13] It is a phrase usually used in sumo competitions [14] /maQsiro/.05. p.129. 6 [20] 飛田良文. 7. p. and aoshi.doc+Trickovic+Divna. 色彩名詞と色彩形容詞の対立 – 新聞と文学のコーパスからわかること–p. if a language contains five terms. 232 [26] http://www. p. Divna. Basic Colour Terms: Their Universality and Evolution. especially kuro.2009) [10] Trickovic.85. [8] Optional in the case of murasaki (purple). 15.com/language/research/colour_words. 6. if a language contains eight or more terms. Pp. white was the colour for the ninth and tenth rank of gi and finally black. then it contains terms for both green and yellow. The ranks in the twelve level cap and rank system consisted of the greater and the lesser of each of the six Confucian virtues: virtue (徳 toku). p. apud. Cit. Cit. 212 [25] Ibidem. p. Washington: University of Washington Press. 2-3) [5[ In 603 kan’I (court ranks according to headgear colours) was established. known as sokuon. 3.nagoyau.[3] Belpaeme. 9 [22] Ibidem. then it contains a term for red. Brent. http://www. Kay. Joris (2005). Japanese-English – Language and Culture Contact.

ro/reviste_recunoscute/philolo gica/philologica_2006_tom2/44. kuro (black).putlearningfirst. Except the nowadays adjectives for the four basic colour terms: shiroi (white).) (1994).be/%7Ejorisb/pubs/05%20eelc.nagoya-u.org/wiki/%E8%89%B2 http ://www. Center for the Study of Language and Inf. Joris (2005). Robin (1975). Lakoff. the other colour terms are nouns formed by adding the lexeme –iro: chairo (brown). James (2005). akai (red) and aoi (blue-green).doc+Trickovic+Divna. kiiro (yellow). Y. Washington: University of Washington Press Dictionaries : Masuda. Paul (1969). 177 . the colour ao covers two chromatic categories blue as well as green. gurē. Basic Colour Terms : Their Universality and Evolution. Berlin and Kay (1969) established a set of eleven colours as semantic universals. Japanese-English – Language and Culture Contact. Tokyo : Bunkeidō Stanlaw. except for the morphemes shiro.ac. Talking about the ability to develop figurative meanings.132/search?q=cache:NbQ8TlnwTsIJ:www. Language and Woman’s Place. Colourful language and colour categories.html ABSTRACT Colours are a constant to our existence. http://209.gsid. Kenkyusha’s New Japanese Dictionary. kuroi (black). In: “Proceedings of the Second International Symposium on the Emergence and Evolution of Linguistic Communication” (EELC’ 05). 8 . glowing and a primarily referred to the space between light and darkness.85.) (1995). http://www.ac. Tony. hai-iro (grey).+Basic+Colour+categories+in+th e+Japanese+language+in+reference+to+their+adjectival+form&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&clien t=firefox-a Links : http ://ja. Brent . 東京 : 岩波書店 Articles : Belpaeme. In Japanese. ao. orenji (orange). Kay. orenji) are more salient then their native Japanese counterparts.jp/fujimura/gyoseki/iro. murasaki(-iro) (purple).wikipedia. pinku (pink). (http://arti. In addition. Shaikai-ryō shiryōshū 6-nen-sei. other terms are considerably limited. Basic colour categories in the Japanese language in reference to their adjectival form. Berkeley : University of California Press. especially applied to the four basic colour terms. [no year]. Aka emphasized the phenomenon of colour i. reedited in 1991. midori(-iro) (green).e.vub. p. kuro.pdf Trickovic. aka (red) and ao (blue/green) are marked with the specific relation to the light characteristics for parts of day. aka.pdf ) 藤村逸子. 11. 広辞苑. New York: Harper Colophon Mizutani.+(2004). graph 4. 色彩名詞と色彩形容詞の対立 – 新聞と文学のコーパスからわかること–p. emphasis and colour verbs. Tokyo : Kenkyusha 新村出 (et al. The morphemes shiro (white). Divna (2004).uab. p. 15. Koh (ed.BIBLIOGRAPHY Books : Berlin. Bleys. Several English loanword colour terms (pinku. we can encounter several linguistic phenomena such as: reduplication.129.com/language/research/colour_words.

Finding its most artful realization in metaphor and simile. to stylistic analysis: “the ‘motivation’ of the name. Secondly. from a different perspective. according to the science to which it is paralleled. discourse analysis. of the levels of language listed above. as stylistics parallels other related sciences. the semantic motivation may actually be considered as the most complex of the three. Whatever point of view one may adopt. words may have a phonetic. consequently. considering the high degree of difficulty in creating a resemblance relationship between two elements that sometimes are extremely different. „Dunărea de Jos” University of Galaţi STYLISTICS AND SEMANTICS Style proves to be quite an elusive concept to define and there have been different perspectives on it that have given rise to various definitions. morphology.” (idem:42) When tackling the first factor. Yet.Daniela ŞORCARU. the latter is of greater interest for the present study. it is true that it may cause problems in retrieving the message of the text if clarity and precision of language use are of the utmost importance. whether regarding style as personal individual expression. and the overtones which may arise around either the name or the sense or both. It follows that stylistics is not a mere branch of linguistics but a parallel discipline which investigates the same phenomena from its own point of view. due to its underlying the imagery in a text and to its intricate manipulation of meaning. one may thus look upon stylistics as displaying several levels. Such stylistic dimensions of semantics will further require a distinction to be drawn between the semantic structure of individual words and the semantic relations among words. or deviation from agreed upon norms. as the Joycean discourse often resorts to opaque words and to unique word-building processes and wordinventions. Last but not least. The problem raised by the semantic structure of individual words within the field of semantics when analyzed against a stylistic background may be investigated according to a two-fold distinction: the case of simple semantic situations (one name corresponds to one sense). linguistic difference at the level of utterances. considering peculiar accumulation of sounds and word invention at the level of what may be identified as interjection or onomatopoeia. implicitly. Where vagueness is concerned. the vagueness of the sense. if the author deliberately chooses to create a state of confusion 178 . a morphological. Moreover. Ullmann identifies three important factors in terms of their relevance to stylistics and. lexicology. With respect to simple semantic situations. there is a common underlying element in all such perspectives: “they all assume the existence of some feature or features which are peculiar to style and distinguish it from language. one may analyze the stylistic effects that are created due to phonology. such ‘play-uponmeaning’ is usually a very rich source of tremendous stylistic effects and it may create an equally powerful impact on the reader. semantics. or a semantic motivation.” (Ullmann 1973:41). morphological motivation is by no means less important. and that of complex semantic situations (one name corresponds to various senses). however. as the Joycean text is extremely rich with respect to expressiveness that is created by manipulating cognitive meaning of words with a view to enhancing their stylistic effect and impact on the reader. one may discover that. analyzing the semantic motivation of words in a certain text may disclose the most gifted writers. syntax. stylistics may be regarded as being in the closest relationship with lexicology and semantics. In the first place. Thus. etc. phonetic motivation of words is clearly relevant with James Joyce. Considering Ullmann’s opinion on the matter at hand.

one must lay focus on the paradigmatic versus syntagmatic relations dichotomy.idem:50-53). or by employing an accumulation of synonyms with a view to emphasizing the message that is conveyed. Therefore. giving rise to clear stylistic effects. with the way in which words co-exist at the level of the text. style may indeed be regarded as obvious deviation from norm. as they actually almost overlap. there is another instance of combinations of terms that. The last of the three factors. Such linguistic ambiguity has its manifestations at the level of discourse in the use of polysemy and homonymy with a view to building peculiar stylistic effects. in the process. Moreover. Whether overtones reveal emotional involvement of the speaker or they simply perform an expressive function in the text. as the choice of synonyms may display overtones. could never have occurred in a collocation. the former refer to operating choices among various possibilities. combinations or choices of words may create even more complex stylistic dimensions of texts. as the register may be regarded as enshrined in a single word that stands out in a text that displays a different register than that of the respective word. thus. it may be fairly clear that stylistics and semantics enjoy a very close relationship. according to the norms of language. As the case is with Joyce. creating a highly ambiguous text. Such an accumulation of synonyms may actually be looked upon as an instance of the paradigmatic becoming syntagmatic. even almost impossible sometimes. vagueness becomes an important linguistic tool. special attention will be paid to the stylistic effect of neologisms. The fact remains that synonymy is a rich source of stylistic effects. There has been debate on determining the criteria that underlie authors’ choices of synonyms in a certain context.e. may that be by means of operating a peculiar choice. when more senses are attributed to the same name in a specific situation in the text. The second class deals with specific connotations of words or even key-words that may be seen as pertaining to ephemeral fashionable speech within a certain interval of time. i. thus. synonymy may be of greater importance to the study of stylistics. help create a stylistic effect. and proving once more the highly 179 . Furthermore. Ullmann distinguishes three categories of overtones: overtones connected with the name. Among the elements belonging to the first category. and.by means of peculiar use of language. is in a very close relationship with the concept of ‘connotations’ of a word. overtones connected with the sense. Considering that each word has the possibility to give rise to a stylistic effect on its own. barbarism. displaying similar levels of analysis. The degree of difficulty of the issue is enhanced when touching upon complex semantic situations. making the reader’s task to retrieve it very difficult. Consequently. and. plunging the reader into a unique state of confusion. and what we dare call erudisms that permeate Joyce’s discourse. and overtones associated with particular registers (Cf. and. considering his artful melting language and molding it into different or even completely new shapes. The third type of overtones performs an evocative function. but the issue has proved to be of a quite elusive nature. when dealing with the relationships established among words. In this case. the pairing of antonyms equally clearly meant to serve certain stylistic purposes. whereas the latter contribute to the creation of context. i. both linguistic devices seem to serve a certain stylistic effect in particular.e. namely overtones. vagueness turns indeed into a considerable source of unique stylistic effects. Among the different paradigmatic relations. The issue of semantic relations among words may be regarded as a proof of the wellknown aphorism according to which the whole is sometimes more than the sum of its parts. they play an important part in creating the stylistic dimension of a certain discourse. and encoding the message to a great extent. as their interest lies with collocations. Either explicit or implicit.

A Dictionary of Stylistics. Galaţi: Editura Fundaţiei Universitare “Dunărea de Jos”. 1973. London: Pearson. Elements of English Semantics. A complex science in its own right. P. and the purpose of any stylistic analysis will be of utmost importance in establishing the necessary perspectives on style and stylistics that the analyst needs to adopt. stylistics has evolved from a mere branch within linguistics to comprising elements belonging to various other sciences and paralleling them with respect to levels of analysis. E. Massachusetts: Longman. as that of style itself. Outlines of English Semantics. Ullman. Style in Fiction. To conclude.. G. stylistics has evolved from a mere branch within linguistics to comprising elements belonging to various other sciences and paralleling them with respect to levels of analysis. REFERENCES Dima. W. G. 1990. The Study of Meaning. Short. A complex science in its own right..interdisciplinary nature of stylistic itself. stylistics reveals its interdisciplinary nature. London: Penguin Books. Wales. White. B. Cuza”. 2000. Mind the Gap. Iaşi: Universitatea “Al. London and New York: Longman. 2000. Ellipsis and Stylistic Variation in Spoken and Written English. Semantics. Strunk Jr. second edition. eighth impression. and proving the highly interdisciplinary nature of stylistic itself. 1990. Oxford: Basil Blackwell. G. 2003. K. Leech. London and New York: Longman. 1984. second impression. Wilson. S. I. Leech. fourth edition. Meaning and Style. ABSTRACT It may be fairly clear that stylistics and semantics enjoy a very close relationship. displaying similar levels of analysis. The Elements of Style. Hulban. M. One of the most important such symbiotic relationships seems to be exactly the one linguistic stylistics has with semantics. H. 1991. 180 .

They invariably appear in the first position of the verb phrase. ought to and must. In the classification put forward by C. Semi-modals include marginal modals. i. They form questions by simple inversion. since they constitute the only coherent class of expressions which can be identified with the help of distinctive morpho-syntactic characteristics. d. There is. W. Fries made the following statement: “As function words. could. b. They differ from the other ‘closed system’ items (which Strang labels ‘non – modal operators’) in their having “… a different and a narrower function. however. c. and must. They do not form conjugations in the ordinary sense. are regarded as modal verbs by Barbara Strang (1963:139). multi-word verbs. Grammarians are not in general agreement on what items should be included among the English modal auxiliaries. Diver. c. namely “need. 1985:121-128. and could”. be called ‘modal auxiliaries’” (1940:167). the NICE properties (see Palmer 1974/1988:16-25. By contrast. and only the central modals share all the formal features. Shall and will.e. should. M. should. and Ehrman base their classification on purely formal (syntactic) criteria and in this way arrive at exactly the same number of modal verbs. which fulfill some of the criteria. Palmer. So there is cline between the central modals and the other verbal expressions of modality. might. Ehrman (1966:76) add to this number three more items. and do. may. In contrast to the auxiliaries: be. K. might. could. Universitatea Liberă Internaţională. For Strang the term “modal” is applied to the following items : will. 2002:25). be able to” are also listed as modal auxiliaries. would. According to Fries classification then forms such as will and shall (also dare and need) are dismissed as non-modal verbs. however. which may be In Strang’s classification both the modal and non – modal operators. and modal idioms. shall. Fries (1940:173). These are distinguished from the other “function words” (i. These function words can therefore. .C. can.e. and be + going + to + infinitive. Following these grammarians. can. can. Discussion on English modality has concentrated on the modal verbs. They invert with the subject in interrogation. must. the following verbs are treated as modals: may. They may be directly 181 summarized as that of indicating mood”. may. b. Vihla 1999:17-19). Republica Moldova ON THE SEMANTIC ASPECT OF THE ENGLISH SEMI-MODALS Modality has been traditionally defined as the grammaticalization of the speaker’s opinions and attitudes (Palmer 1979/1990:1-2. On the other hand.Valentina STOG. Chişinău. those verbal forms which display the following set of characteristics: a. with some justification. together forming the closed system of verbal forms are characterized by the following bundle of features: a. some gradience. Schibsbye. They propose treating the following forms as modal: “will. and the modal auxiliaries do not have the inflection which ordinarily distinguishes third person singular from the rest. might. whatever meanings these old verbs now express seem to have to do with various attitudes toward ‘action’ or ‘state’ expressed by the verb to which they are attached. Boyd and Throne’s classification (1969:57-74) relies entirely on meaning. ought to. have. which semantically resemble the central modals but hardly share any of their formal features. dare and used to”. auxiliaries) on a strictly semantic basis. At most they enjoy the status of mere auxiliaries of the future tense along with constructions such as be + to + infinitive. should. Gotti et al.e. They are items complemented by a non – finite part of a lexical verb in the formation of a verb phrase. they do not require the subject – verb agreement morpheme – s. d. There is no possibility of adding to the catalogue. They form negatives by addition of not. Twaddel. shall. Quirk et al. Sometimes the constructions “have to. i. e. This cline is not only formal but also semantic. be + about + infinitive.

need is a regular. This might have to do with their rarity compared to the other modals of obligation and necessity. Researchers increasingly believe that many of the semi-modals are showing signs of more modal behavior. but there have been few studies concerning their inter-twined history or their present-day usage. be to. need and need to have been grouped together. i. plus need and dare) and semi-modal verbs (ought to. It is clear that traditional semantic analyses never really come close to attaining either of the two goals. The aim of this investigation is to present a detailed semantic analysis of need to. must. It is a generally known fact that the central problem of a semantic investigation of any kind is directly connected with the achievement of two objectives: a. should and have to. as obligation is prototypically felt to come from a source external to the agent and these two markers have assumed to express internally motivated obligation.e. grammaticalization. Thomson and Martinet (1968:135-143) distinguish between modal auxiliaries (can. Hence. be bound to. and b. Svartvik. etc. 2003. a central modal. Freebon (1987:75) talks about modals (the same verbs as Thomson and Martinet plus used to and had better) and semiauxiliaries (have to. ought. may. be about to. need. It is formally a full verb. dare and used). had better. The tendency towards burdening textual elements with meanings having nothing directly to do with them might be. In much of the previous research. and its various meanings/uses have not been systematically explored. As Warner informs us. Hargevik. will. they are considered to be two distinct modal markers in this study. In previous studies need to has been grouped together with modal need. Hence the following sections include a discussion of modal need as well. In brief. namely. As can be seen. the following classification. i.) Parrot (2000:219-239) divides modals into two groups: pure modals (the same verbs as Thomson and Martinet except ought. discussed together with need. i. a semimodal of obligation and necessity. which may occupy both the first position (in case the verb phrase contains no modal verb) as well as the second position of the verb phrase. and Svartvik and Wright – classify dare. and ought to as marginal modals. of course. lexical 182 . The first and the fourth characteristics serve to set off the modals from the auxiliaries be. in their treatment of the modals traditional grammarians usually provide little more than a list of modals each with a list of meanings and they display even less interest in trying to relate a systematic treatment of their semantics to the concrete facts of their syntax. This behavior is still poorly investigated (Facchinetti et al. The correct division of the meaning of a portion of the linguistic text among its constituent parts. have (got) to and be able to). it tends to describe them in terms of meanings which often turn out to be explainable by something in the surrounding context. have always received much more attention. (1999:489ff). be going to. The more common modals of obligation and necessity. but it is usually.negated by not. Biber et al. is one of these emerging modals. explained by the general conviction among traditional grammarians that every linguistic form must necessarily posses a great many meanings. and their origins as modal marker have been traced to Middle English.e. Evolution of NEED The word need comes from the Old English verb ”neodian” and noun “nead” (The Oxford English Dictionary 1989 (OED)). Especially the semantics of need to has been ignored. Krug 2000:4). but also with the fact that their semantics have not been easy to deal with. shall and should) and semi-modals (need. I can mention. The subject of this paper. could. i. amongst others. need to.e. The analysis of the modal verbs provided in traditional grammar books is deficient in one major respect. must. The assignment of the particular components of the meaning of the portion of the text to the particular constituents regarded as their sole exponents. would. These two forms also differ in meaning.e. quite misleadingly. there are significant variations in the classifications used in relation to both the grammatical requirements and semantic criteria. Modal need and especially semi –modal need to have received least attention of the modals of obligation and necessity. have and do. used to. might.

Do we need to escape? Doesn’t he need to escape? In non-assertive contexts. These changes have not been adequately documented.verb in Old and Middle English. otherwise it is very rare (the OED. On the other hand. In these constructions need developed the irregular form need in 3 rd person singular of the present tense in place of needs or needeth. maintains that modal characteristics were already present in the late 14 th century. in fact. Krug (2000:202-203) detects a similar recent shift in spoken British English based on the British National Corpus (BNC). In this way. It is quite remarkable that in his usage – i. In contrast. 1985:138. Just like the utterances with THARF. the use of need to has increased a great deal especially in Britain: it is more common in FLOB than in Frown (cf. However. In thirty years. Table 1 describes the various uses.e. at the end of the century which Warner and Barber identify as showing incipient modal behavior –modal constructions by far outnumber main verb constructions: the ration of plain to marked infinitives is approximately eight to one (Krug 2000:202). British English seems to have caught up with the American variant so that need roughly shows the same proportions as to distribution in both varieties of English. though it is used more in Britain. However. typically in the contracted form needn’t.-interrogative He needn’t escape. it is used in various personal and impersonal constructions in ME. This is in line with Barber’s analysis (1997:178). modal need. and it was. Taeymans 2004:223). Table 1. a shift from modal to catenative [2] usage can be noted in British English over the past 30 years. Mindt 1995:126). namely the British LOB (The Lancaster-Oslo/Bergen Corpus of British English and FLOB (The Freiburg-LOB Corpus of British English) and the American Brown and Frown [3]. need more and more seems to prefer the to-infinitive above the bare infinitive. the rise of need to is not only due 183 . When followed by an infinitival complement. need takes a nominal complement in the vast majority of cases and thus clearly has the status of a lexical verb in PDE. Syntactic considerations In modern usage. modal need appears in non-assertive contexts. is becoming rare. and “in the sixteenth century it starts to show modal characteristics” (Warner 1993:203). Having been impersonal in OE (Visser 1969:§1345). ___________________________________________________________________________________________ Modal Main Verb Positive Negative Interrogative Neg. (1999:163) still finds modal need the predominant choice in the written registers of their LSWE corpus (The Longman Spoken and Written English Corpus) but the main verb construction is the more common type in conversation and the only option in American conversation. modal need has decreased in number in both Britain and America. Quirk et al. quoting Visser (1963-73: § 1346). I checked the use of need (to) in Shakespeare. who cities the first clear OED example of auxiliary need from 1538. Fischer (1992:405). Whereas the situation in American English has remained rather stable. To conclude. favored by Shakespeare (Warner 1993:203). the ongoing trend towards main verb constructions has been detected in some recent corpus-based studies. Biber et al. Further support has been found by Leech (2003) and Smith (2003) in four matching written corpora. The irregular form need became common in the 16 th century. The trend since Shakespeare has certainly changed direction. semi-modal need to can always be used. as the main verb construction is the most common one nowadays. Uses of the modal and the main verb construction. The use of personal need with an infinitive increased at least partly because of the loss of THARF (’need’) in the 15 th century. instances with need were mostly negative [1]. Need we escape? Needn’t he escape? He needed to escape. He doesn’t need to escape. The use of need to in mainly positive contexts is also a novelty. as Smith (2003) points out.

linguistic studies provide insights into the rearrangement of the non-epistemic field (cf. Perkins (1983):62-63. the writer can downplay his/her own authority and claim that the action is recommended for the doer’s own sake. Smith (2003:260-264) has found instances of the imposed obligation meaning. Linguists who mention this point suggest that need to can pragmatically acquire the force of an imposed obligation. Have to implies here obligation by external forces. it would certainly be understood as an order. This question will be further discussed in the next section. This can be noticed well in an example with a first person subject: I’m afraid I have to go now.e. As regards the distinction between need and need to. so the instances report the need for action in a rather vague way. the speaker might have another appointment. In analyzing examples she uses parameters that arise from the context and co-text (1983:36). Bybee at al. . the skirt and the periphery. Smith 2003:259). The traditional analysis leaves out the instances where need to expresses internally motivated compulsion. Leech 1971/1981:96. Quirk et al.g. The few who have discussed it more have detected an opposition between external vs. Leech (1971/1981:96) points out that there is certainly a difference in the quality of the constraint in the following sentences: (1) In the first example (1a) with must the speaker is clearly exerting his/her authority over the addressee. i. The grammatical subject is typically first person plural or passivised third person. and then in non-assertive contexts with modal need.g. e. on the other hand. By using need to instead of must. b. many sources simply point out that the two markers are almost synonymous or that in non-assertive contexts differences tend to be neutralized. These parameters can be used to distinguish the various meanings/uses of need to as well. But the pragmatic interpretation is still inferable. since his/her hair might be too long. which resembles the distinction between need to and the 184 a. internal sources of need. The utterances with must imply that the speaker is advocating a certain behavior. As mentioned before. van der Auwera and Plungian (1998). In the second example (2b) with need to. 1994:177). the speaker would be appealing to his/her own sense of duty. Linguists agree on the basic differences between must. the question whether there are utterances which can be interpreted as personal directives is disputable. Such compulsions. The situation is. the largest increase has take place in affirmative contexts where it might compete with must and have to. In such instances the directive element is provided by the context or the context of the utterance rather than the basic/lexical meaning of need to. I shall first consider need to in affirmative contexts and compare it to its likely rivals. If the basic meaning of need to denies the speaker’s involvement. the speaker is primarily pointing out the constraint that the addressee’s own situation imposes on him/her: it is for his/her own sake that a hair-cut is needed. I. since the speaker has no conscious control over them. Semantic considerations The theoretical framework for the empirical part has been mainly provided by Jennifer Coates’s work The Semantics of Modal Auxiliaries. is said to express internal compulsion If I need to go now. have to and need to (e. must here instead of have to would imply self-obligation. though with some limitations. You must get a hair-cut. even if the subject is first person. Perkins (1983:62-63) points out that if the above utterances with need to was said by a sergeant –major to a private. if there is a clear authority structure between the speaker and the addressee. however. Have to is considered to be more impersonal and lack the implication that the speaker is in authority. Palmer 1979/1990:129. In contrast.You need to get a hair-cut. 1985:225. Smith concludes that especially corpora of speech should be studied to illuminate this point. I feel a compulsion which is felt to originate within myself.to its increasing use in non-assertive contexts instead of modal need. quite different. Some recent cross. are objectives. She applies the fuzzy set theory to the traditional concepts of root and epistemic meaning and divides the semantic fields into the core. Need to.

whether the need stems from the internal dispositions of the subject (2a) or is imposed on the latter by external circumstances (2b)”. but cannot lose it. This may well be due to the fact that its competitor need+ to infinitive seems to be gaining ground at the expense of the auxiliary. Consider his examples: (2) Duffley does not attempt a quantitative analysis. Consider. b. Full verb need to “evokes a need in and for itself. Because of the restriction to non-assertive contexts. words can acquire polarity sensitively and become thus more restricted in their usage. He would rather talk about the distinction in terms of non-real vs. as the written corpora are from the 1960s. the instances of need to were not numerous. For instance. The auxiliary use of need was never extended to truly affirmative sentences probably for the simple reason that the language could probably do without it (Jakobsson 1974: 62-63). and even he has concentrated on modal need. Although further diachronic research is needed. the above described development seems to be in line with Heine’s observation (1995:46) – he found for German modals that the most conservative behavior is encountered if the modal occurs in interrogative rather than declarative utterances and if the modal occurs in negative rather than affirmative utterances. but could not express absence of necessity (it is not necessary that). He thinks that the subjective/objective distinction is prevalent but that it is not enough to describe the differences between need and need to. In the beginning of this paper.other modals of obligation in affirmative contexts. Anyhow. Although Quirk defines non-assertive contexts as “mainly negative and interrogative sentences” (1985:138). that has discussed the semantics of need and need to. how did modal need acquire polarity sensitive behavior? Why did it develop this polarity sensitive behavior? Well. it seems reasonably to assume that need especially occurred in negative sentences and that it became gradually associated with negation.g. I have mentioned that modal need is becoming increasingly rare. If we look at the history of need. and so it developed modal characteristics in analogy to the other modals. you needn’t go to the toilet if you don’t need to. I have found only one corpus-based study. I will briefly touch upon the contexts in which need is used. it may well push modal need further into the corner. real. of course. need was called upon.e. and in the case of need to the semantic analysis is only suggestive. It was pointed out by Quirk et al that modal need is restricted to non-assertive contexts. however. non-assertive contexts are broader than that and also cover e. Because of this vacuum for absence of necessity. 185 a. The slums need to be replaced by good housing. for example. He claims that it did so because the modal must was able to express necessity. Jacobsson makes a few very nice suggestions as to why need –originally an impersonal verb – was pressed into the role of a modal verb expressing necessity in the course of the ME period. Modal need focuses on “whether the conditions leading to the constitution of a real need are fulfilled” (1994:225). this statement seems to hold. In his article on the auxiliary need. . modal need has often been referred to as negative polarity auxiliary (Wouden:1996). clauses containing only or the semi-negative adverbs hardly and scarcely. The question is. i. it expresses more or less the same notion of necessity in negative sentences. following the unidirectional hypothesis. etc. To conclude. conditional and comparative clauses. Besides. while there seem to be no restrictions on the usage of the catenative and lexical variants (1985:138). there is certainly a gap in the research concerning the semantics of need to: it has not been studied in detail by corpus-based methods. To fill this gap. Perkins (1983:63) uses examples where needn’t is clearly the negative counterpart of must – the speaker is trying to exert his/her authority over the addressee – whereas don’t need to simply expresses the constraint the speaker thinks the addressee is feeling. I need to get some fresh air. Therefore. but is free to appear in positive affirmative constructions. by Duffley (1994) [4].

The Longman Grammar of Spoken and Written English. In non-assertive contexts.(1994). supplemented by examples from other sources. The wider context of its semantic variation. need. Duffley. and ought in nonaffirmative contexts. Mindt considers dare and need followed by a to-infinitival complement to be catenative verbs (Mindt: 1995). modal. Emerging English Modals: A Corpus based Study of Grammaticalization. (1967). Charles (1993). . London:MacMillan Bernd. Epistemic Modality: some Observations on German modals.57-74 Coates. M. Jacobsson. In: Joan L. Fries. Agent-oriented vs. The Meanings of the Modals in Present-Day American English. M. However. These two modality markers have clearly different semantic profiles. Bengt. J. G.. The Australian Corpus of English from 1986 and the Wellington Corpus of Written New Zealand English from the late 1980s. Conrad. 186 . Dury. I consider the present paper only as an initial study of the semantics of need to. Hence.. need to differs from need in the same way. The semantics of Modal Verbs. S. & Palmer. need to clearly resembles the other semi-modal have to with a different kind of subjective meaning in root instances and still only a few epistemic instances. Dossena. M. 4. In contrast. The Hague:Mouton and Co. Bern:Peter Lang.. C.e. This might well explain the modal-like syntax for dare. The only information provided for the Strathy Corpus is the following: Strathy Corpus of Canadian English. Facchinetti. J. [4] Duffley has based his article on the examination of dare and need in the Brown University (American) and LOB (British) and Strathy (Canadian) corpora of English.Finally. NOTES [1] Nagle (1989) suggests that the link between negation and modal marking might be due to the wide use of the subjunctive in subordinate clauses after negative verbs and negation in higher clauses in Old English. New York:Appleton –Century-Crofts Gotti. (1999). (1987). F. Modality in Grammar and Discourse. M. N. 94.. (2000). 2001) that there is a group of emerging modals appearing. English Studies 55... D.The auxiliary NEED. Berlin: Mouton de Gruyter Leech. Biber.). Freeborn. Strathy Language Unit. R. The English Language: A historical Introduction. since need to so often appears in affirmative contexts where the obligation interpretation is inferable. R. I fully agree with Krug (2000. American English Grammar. i. Meaning and the English Verb. M.). S. D. London: Longman. A Course Book in English Grammar. Cambridge:Cambridge University Press. (1940). NEED and DARE: The black sheep of the modal family. pp. Heine (1995). Berlin: Mouton de Gruyter. Harlow:Longman. Johansson.. Kingston: Department of English. Need seems to be one of the negative counterparts of must in both root and epistemic meaning: its decline may be linked to similar uses and meaning with must. BIBLIOGRAPHY Barber.. Modality in Contemporary English (pp. Linguistic Insights. (1969). P. & Finegan.. P. The semantics of the Modal Auxiliaries. needs to be explored.. 213-243 Ehrman. it seems to offer a more polite way of obliging than must. London:Croom Helm. (2002).. [2] Most grammars distinguish between 3 types of dare and need. Bybee & Suzanne Fleischman (eds. both from a diachronic and a synchronic viewpoint.223-240). &Lima. blend and lexical verbs. Lingua. Vaariation in Central Modals: A Repertoire of Forms and Types of Usage in Middle English and Early Modern English. Krug. 56 -63 Krug.. (1971/1981). M. E. (1974). (Eds. Amsterdam:Benjamins. G. The Kolhapur Corpus of Indian English from 1978. R. [3] The other matching ICAME corpora include The Brown University Corpus of American English (Brown) from 1961 and its thirty year younger counterpart The Freiburg-Brown Corpus of American English (Frown) from 1991).. Boyd. Facchinetti. Journal of Linguistics 5. as it gives the impression that the speaker is appealing to the assumed needs of the addressee. Jennifer (1983).. J. and Throne. (2003). Leech. Queen’s University. it obviously competes with must and have to..

M.. New Perspective on English Historical Linguistics. London:Longman Parrot. 2. Grammar for English Language Teachers. Cambridge:Cambridge University Press. R. 2nd edition. & Svartvik. The English Verb Auxiliaries. Kay. (1969). 215-227) Thomson. Based on the findings of research conducted in this field. (1990). DARE and NEED in British and American present-day English. (2004). ABSTRACT The set of English modal verbs is widely recognized to communicate two broad clusters of meanings: epistemic and root modal meanings. 2 nd edition. Strang. A practical English Grammar. (2003). (1968). (1993). English auxiliaries: Structure and History.. (1974/1988). (1999). (1998).. 28. and Martinet. (1965). J. S. London:Longman Palmer. Providence. (1996). Palmer .. (1995). M. Modality and the English Modals. 1990). G. S. Modern English Structure. Berlin:Cornelsen. 187 . Oxford: Oxford University Press. both root and epistemic. Three Modal Verbs... Paper given at the conference The Germanic Verb. pp. Modality’s semantic map. An Historical Syntax of the English Language. A comprehensive Grammar of the English Language. Amsterdam:Rodopi Visser. (pp. Rhode Island: Brown University Press Van der Auwera. Taeymans. (2000). Smith (Eds. G. of a modal of obligation and necessity. W. I will try to demonstrate that NEED TO covers all the possible meanings/uses. M. but there is clearly a gap in research on its semantics. An Empirical Grammar of the English Verb: Modal Verbs. Linguistic Typology. Quirk. F. J& Plungian. The English Verb. D. Wouden. London:Frances Pinter. Cambridge: Cambridge University Perkins. A. 66. (3vols. Horobin &J.V. F. Greenbaum. A.). Dublin. In Mindt. Ton van der. In C.... Leiden:Brill Warner. M. From Etymology to Pragmatics: Metaphorical and Cultural Aspects of Semantic structure.). (1983). A. Twaddell. Languages and Computers: Studies in Practical Linguistics. Modal Expressions in English. Medical Writing: Modality in Focus.F. V. I decided to investigate in this paper the evolution. R. (1979/1990). B. 79-124 Vihla.Leech. Cambridge Studies in Linguistics. F. This paper explores the various meanings and uses of one of the English semi-modals: NEED TO. (1963). current status and future developments of this verb as well. Previous corpus-based studies indicate that its overall usage has increased. this claim has subsequently been employed in the linguistics literature as an argument for the position that English modal verbs are polysemous (Sweetser. (1985). Modality of the move: The English modal auxiliaries 1961-1992. Cambridge:Cambridge University Press. London:Edward Arnold Publishers Sweetser. A number of researches have claimed that root meanings are acquired earlier than epistemic ones.. London:Longman. E. Leech..

acest sens fiind conservat de traducerea românească a Bibliei. comun mai multor colectivităţi lingvistice. o concepţie peiorativă faţă de slab). De asemenea. 1992: 36). Lingvistul francez Michel Bréal analizează în lucrarea Essais de sémantique (1897) factorii ce determină mutaţiile de sens. Sperber localizează cauzele mutaţiilor de sens la nivelul psihologiei individului. evident. Din astfel de asociaţii. intitulată Încercare asupra semasiologiei limbii române. Sperber distinge două direcţii ale mutaţiilor de sens: expansiune şi atracţie (sau magnetism). cu cât se observă tendinţa migrării cuvintelor sau expresiilor din vocabularele speciale către lexicul fundamental. ‘pus pe şotii’. în 188 . O ruptură atât de profundă între sensul actual şi cel vechi nu poate fi explicată prin analogie. Slăbănog are azi semnificaţia ‘slab’ (dar exprimă. ‘asasin’. Continuator al tradiţiei psihologiste în semantică. Expresiile de acest fel sunt atât de cunoscute şi de întrebuinţate de către vorbitori. metaforele poetice. este uitarea. Putem aminti în acest context şi lucrarea filologului şi lingvistului român Lazăr Şăineanu. în mod convingător. desigur.Ana Maria TRĂNTESCU. din jargonul actorilor (Ionescu. Ca şi Bréal. metafore. încât rar se întâmplă ca cineva să-şi mai dea seama că la origini ele sunt. Prima o întăreşte pe cealaltă fiindcă o schimbare semantică este cu atât mai probabilă în direcţia restrângerii sau lărgirii (şi deci posibilitatea unei asociaţii metaforice este cu atât mai mare). asupra metaforei. Lingvistul francez nu are. în mod suplimentar. Marele lingvist francez Antoine Meillet publică în 1905 un amplu articol intitulat “Cum îşi schimbă cuvintele sensul”. ci acele asociaţii metaforice pe care le poate face orice vorbitor obişnuit. explicaţia psihologică şi nici invers. O originală teorie semantică a propus Hans Sperber la douăzeci şi cinci de ani după apariţia studiului lui Meillet. Bréal consideră că efectul semantic al unei metafore este o schimbare bruscă a sensului. Alături de analogie lingvistul român consideră că o altă explicaţie a schimbării. O parte din modificările de sens pe care Meillet le explică prin factori socio-lingvistici primeau. Sensul primar al cuvântului era însă ‘paralitic’. Tot prin uitare este explicabilă şi tranziţia de la sensul arhaic al cuvântului slăbănog. la sensul său de astăzi. în concepţia lui Sperber. Explicaţia sociologică nu exclude însă. care au avut şansa de a se generaliza. ci explicaţiile sale derivă constant din adaptarea la cercetarea lingvistică a unei influente teorii psihologice: psihanaliza din versiunea ei clasică. studii istorice despre tranziţiunea sensurilor (1887). Meillet oferă mai multe mostre de migrări de cuvinte dintr-un grup social către masa de vorbitori. Dintre aceşti factori. Cuvântul românesc şugubăţ – arată Şăineanu – are sensul de ‘glumeţ’. El nu-şi construieşte teoria pe concepte elementare ale psihologiei (cum ar fi uitarea sau analogia). de fapt.Factorii lingvistici şi extralingvistici ce determină mutaţiile semantice. în cercetările lui Bréal sau Şăineanu. Şăineanu caută o explicaţie pentru mutaţiile de sens în analogie (adică metaforă). braţul (gurile) fluviului. poalele muntelui. E oferit un exemplu sugestiv: după primul război mondial. forţa emoţională declanşată de un eveniment sau un sentiment puternic. formulată de Freud. explicaţii psihologice: asociaţii metaforice. Bréal se opreşte. ce resurse bogate pentru mutaţiile de sens se găsesc în procesele “uzuale” de metaforizare. La baza schimbărilor de sens stă. ci prin uitarea sensului originar. sau invers. Bréal atrăgea atenţia că majoritatea metaforelor pun în valoare un simţ al expresivităţii. Universitatea din Craiova ROLUL PROCESELOR DE METAFORIZARE ÎN MUTAŢIILE DE SENS 1. în vedere. au apărut sintagme (catachreze) precum piciorul mesei. Dar sensul originar al cuvântului era altul: ‘ucigaş’. De exemplu. În raport cu cercetările lui Bréal sau Şăineanu. puterea explicativă a teoriei lui Meillet este superioară. expresiile metaforice a-i face cuiva o scenă sau jocuri de culise provin. Studiul lui Bréal arată. în mod special.

Aceste denumiri “piezişe” sunt efectul unei frici instituţionalizate care a dus la întrebuinţarea altor cuvinte pentru a indica obiectul forţei emoţionale. iar medved ‘mâncător de miere’. aşadar. sunt folosite (în contextul eroic al poemului) pentru călătorii aventuroase şi în război. s-a observat că cel puţin o parte din popoarele indoeuropene au substituit prin expresii metaforice numele vechi al ursului. Prezentând cele două concepte simultan. condiţiile tabuului lingvistic. Situaţii analoge se întâlnesc în cazul denumirii nevăstuicii în română. ca imagini suprapuse. această trăsătură universală a poeziei. osificării (bony-structured concepts) şi a clişeului lingvistic. În lumina acestor exemple. aceeaşi origine. Teoria lui Sperber intenţionează să explice. Bear înseamnă în engleză urs. din forţa emoţională pe care această invenţie a putut să o producă asupra soldaţilor. deoarece cuvântul care indică existenţa unei forţe emoţionale este utilizat şi în raport cu alte fenomene. Leech (1990:38) consideră că alături de oximoron. metafora poate realiza un efect comunicativ dincolo de barierele limbii. armăsarul se deplasează pe pământ. Se spune că recunoaştem un caz de polisemie dacă există o legătură între sensuri. Autorul aduce drept exemplu un vechi poem anglo-saxon în care expresia mere-hengest ‘armăsar de mare’ este folosită ca metaforă pentru corabie. 1992: 38). Leech (1990:37-39) numeşte metafora fuziune conceptuală (conceptual fusion). surprinzătoare metafore. reprezintă un mijloc important de combatere a jargonizării. corabia pe apă. pe care limba îl consideră cel mai important. ci şi altor părţi de vorbire. decât din direcţia limbajului militar şi s-a născut. bear înseamnă cafeniu. la origine. copilul îşi construieşte metafora pe asemănarea fizică. neglijând criteriul funcţiei. regula transferului metaforic este mai cuprinzătoare decât altele. metaforice) sunt analizate de Leech în cadrul mai larg al regulilor lexicale răspunzătoare de caracterul creativ şi generativ al limbii. Leech consideră că regulile transferului semantic pot aduce lumină şi în mult disputata problemă a demarcaţiei dintre omonimie (două sau mai multe cuvinte având aceeaşi pronunţare şi/sau formă grafică) şi polisemie (un cuvânt cu două sau mai multe sensuri). Ca instrument principal al imaginaţiei poetice. Două sensuri sunt relaţionate istoric dacă au etimologie comună. prin conceptul de magnetism. Dar. trecând peste diferenţele [+animat] [– animat]. Metafora şi reorganizarea conceptuală G. În cele mai multe cazuri această regulă operează şi o violare a restricţiilor de selecţie. nedându-şi seama de deviaţia produsă. în glumă. în rusă. dacă sunt relaţionate. 2. Are un efect eliberator. metafora. Prin această metaforă. 189 . Aceste cuvinte revelează totodată intenţia omului de a se împrieteni cu animalul şi de a evita prejudiciile răzbunării lui (Ionescu. poetul dizolvă toate criteriile lingvistice cruciale ce definesc separarea lor: armăsarul e animat. femeile cu mulţi copii. franceză (bellette ‘frumuşica’) sau portugheză (doninha ‘domnişoară’). Metafora nu putea veni. conform teoriei lui Sperber. deoarece se poate aplica nu doar substantivelor. Astfel.franceza colocvială s-a înregistrat apariţia expresiei mitrailleuse d’enfants. Folosind capacitatea sa generalizatoare. Dintre regulile de transfer semantic. Diferenţa dintre metaforele poetice şi cele realizate de copii constă în faptul că poetul e familiarizat cu aceste categorii instituţionalizate şi e conştient de abaterea de la normă. metafora este mijlocul prin care creatorul ei îşi ia “revanşa” pentru stereotipia limbii. Nu e surprinzător faptul că limbajul copiilor produce multe exemple de “greşeli” ce se dovedesc a fi. erau denumite. Regulile transferului de sens (de exemplu reguli ce ne permit folosirea cuvintelor în sensuri noi. amândouă metaforele se bazează pe analogia vizuală. Deschiderile largi ale viaductului sunt într-adevăr asemănătoare cu deschiderea ferestrei unei case şi sunt percepute ca atare de copii. dar copilul le ignoră. iar medved înseamnă. Legătura dintre cal şi corabie constă în conotaţii comune: atât caii cât şi corăbiile transportă persoane dintr-un loc în altul. Prin puterea ei de a reorganiza legăturile conceptuale. Este cunoscut că mitraliera reprezintă una dintre invenţiile de tehnică militară pe care le-a adus primul război mondial. ce i se pare fundamentală. iar corabia nu. Fenomenul ilustrează aici un caz de expansiune. Leech citează două exemple: descrierea unui viaduct de către un copil drept window-bridge şi a lunii ca that shilling in the sky. acelaşi lucru.

acoperind atât sensul lor propriu. În ambele cazuri etimologiile celor două sensuri sunt diferite: ear ‘organ auditiv’ ear ‘spic de grâu’ Engl. fiind parte a competenţei lingvistice. Cruse analizează metafora “moartă” în Lexical Semantics (1987). Morier aduce drept exemple pentru combaterea opiniei lui Bally. capacitatea de a surprinde. aceris). Leech drept o metaforă ce a suferit un proces de completă asimilare. 1989:724). îşi pierde savoarea caracteristică. în general. un mare număr de expresii metaforice. ca şi crearea noilor termeni. din crane ‘cocor’ (Leech. ca sinonim pentru persoană şireată. Dacă o metaforă e folosită foarte des. Rolul important pe care îl joacă metafora în istoria limbilor şi în îmbogăţirea vocabularului este evidenţiat de H. rezultând dintr-o convergenţă accidentală de forme. reprezintă recunoaşterea neputinţei manifestate în limbă. flacără cu componentele lor semantice. D. în mod virtual. în nici un caz de neputinţă (Morier. astfel două exemple: ear (‘organ auditiv’ şi ‘spic de grâu’) şi weeds (‘buruieni’ şi ‘haine de doliu purtate de o văduvă’). ‘ear’ Engl. 1990:227-230). Veche eare (cf. Transferul semantic prin metaforă sau metonimie este printre cele mai importante mecanisme prin care. atunci când spunem despre o persoană că e o vulpe. şi de asemenea din recunoaşterea că interpretarea termenilor lexicali existenţi este funcţie de regulile lexicale. Veche ear (cf. Există mai multe etape ale acestui proces: prima etapă. Un exemplu ar fi crane ‘macara’. De exemplu. se reinterpretează în contextul englezei contemporane ca un caz de polisemie. oamenii văd adesea o legătură metaforică între ele şi îşi adaptează înţelegerea cuvintelor în funcţie de aceasta. Veche woed – ‘garment’ weed ‘plantă sălbatică nefolositoare’ weeds ‘haine de doliu’ Totuşi. Leech arată că două sensuri lexicale sunt legate din punct de vedere psihologic dacă vorbitorul este capabil să postuleze o legătură între ele prin intermediul regulilor lexicale. cap. Morier combate ideea formulată de Charles Bally (1951:197-198) conform căreia figurile. şi metaforele. Veche weod – ‘weed’ Engl. 190 . devenind o definiţie separată a cuvântului respectiv. în special. încă se mai poate percepe legătura dintre sensul propriu şi cel transferat. Următoarea etapă este pierderea de către vorbitori a sentimentului analogiei. Latină acus. putând fi găsită şi în dicţionar (de exemplu hit folosit în sensul de ‘cântec pop de mare succes’). inclusiv din argou. 1989:725). 3. Există şi cazul invers. Metaforele moarte O metaforă “moartă” este definită de G. H. ‘husk’ Engl. Astfel. două sensuri sunt legate psihologic dacă vorbitorii le simt intuitiv legate şi tind să presupună că e vorba de diferite folosiri ale aceluiaşi cuvânt. 1990:227). Se întâmplă însă. ceea ce din punct de vedere istoric este omonimie. când forme nerelaţionate istoric sunt simţite de vorbitor ca fiind legate psihologic. în istoria unei limbi. nu ne referim la culoarea părului. Se pot cita. A. O metaforă devine “moartă” printr-un proces de pietrificare (petrification). cum ar fi regula transferului metaforic. Sunt analizate cuvinte ca pâine. cât şi cel figurat realizat prin metaforă (Morier. Totuşi.sau dacă un sens poate fi derivat din altul. arătând că trebuie făcută distincţia dintre o expresie „aclimatizată” şi metafora “moartă”. prospeţimea. atunci când nu se mai simte absolut nici o legătură între cele două sensuri. înţelegem că e şireată ca o vulpe. astfel încât vulpe e simţit. cuvintele îşi extind şi îşi schimbă sensurile. derivat probabil printr-o metaforă vizuală. ca unele forme legate istoric să nu fie legate şi din punct de vedere psihologic. Metafora nu poate fi separată de explicarea formală a structurii conceptuale şi logice a sensului (Leech. Morier în Dictionnaire de poétique et de rhétorique (1989). Acestea sunt dovezi ale unei bogate imaginaţii şi ale unui spirit inventiv impresionant. Această definiţie îşi trage substanţa din recunoaşterea faptului că regulile lexicale au realitate psihologică. inevitabilă pentru o metaforă instituţionalizată este limitarea comparaţiei de către convenţie. Latină aceris). Metafora este cu adevărat “moartă”.

Astfel. care la rândul lor nu au forţa celor substantivali. Goatly (1998:31) analizează distincţia dintre metaforele active şi inactive. Catachresis <gr. Autorul demonstrează că lexiconul este plin de metafore inactive ce formează reţele prin care conceptualizăm abstracţiunile în termeni concreţi. În catachreză se atribuie înţelesul unui cuvânt altui cuvânt cu sens apropiat. pentru a denumi un obiect ce nu are denumire proprie. deci. Cruse consideră că metaforele “moarte” sunt unităţi lexicale minimale. metaforele facilitate de procesele derivaţionale sunt predestinate la inactivitate şi la o moarte timpurie. adică dobândesc un înţeles convenţional secundar şi îşi găsesc locul în dicţionar. Goatly explică acest fenomen prin faptul că grupurile substantivale scot la lumină foarte bine nepotrivirea (clash) dintre referinţa convenţională şi cea neconvenţională. Ultimele se împart la rândul lor în “obosite”. 1987:42): a. În finalul demonstraţiei sale. Inactivitatea lor este mai pronunţată când formele derivate au fost folosite atât de frecvent. braţul fotoliului. schimbările morfologice – sufixarea. Goatly arată că procesul derivării lexicale este strâns asociat cu transferul metaforic al sensului. sensuri ce erau profund metaforice au devenit convenţionale şi dependente de decodarea semantică. în sens metaforic. aripa clădirii. ele au anumite trăsături comune. nu este complet pierdută. Ele pot fi. Traducerile literale sunt posibile cu metaforele “moarte”. orice modificare la nivel sintactic poate aduce la viaţă metafora: He has one foot in the grave şi One of his feet is in the grave. gura de metrou etc. “adormite” şi “moarte” cu opţiunea că acestea pot fi “îngropate”. Goatly urmăreşte felul în care apartenenţa comparantului la o anumită clasă de cuvinte are consecinţe asupra interpretării metaforice şi cum procesele derivaţionale de formare a cuvintelor sunt folosite pentru a produce lexicalizarea metaforei. ci doar o simplă consultare a dicţionarului. b. Probabil că majoritatea expresiilor idiomatice au fost la început metafore. Datorită lipsei lor de transparenţă şi a rigidităţii sintactice. deci cu sensul propriu al cuvântului respectiv. prefixarea sunt folosite pentru a lexicaliza metaforele şi a le încorpora într-un sistem semantic. Astfel. încât au devenit lexicalizate (Goatly. în timp ce expresiile idiomatice se dovedesc a fi intraductibile. angel/angelic se observă că formele sufixate dau o proporţie mai mare de sensuri metaforice decât substantivele din care derivă. comparanţii substantivali sunt mai uşor de recunoscut şi pot fi mai bine supuşi unei interpretări semantice decât comparanţii ce aparţin altor clase. De exemplu: piciorul mesei. Autorul observă că V-terms adverbiali şi prepoziţionali sunt în general mai greu de recunoscut ca metafore şi au mai puţină forţă faţă de cei verbali şi adjectivali. – metaforă revitalizată. a unui cuvânt. Catachreza Catachreza (<lat. Metaforele “moarte” au o anumită rigiditate sintactică. În exemplele: dirt/dirty. Goatly consideră că există un ansamblu de caracteristici ce exprimă tranziţia de la cele mai puţin active metafore (“moarte” şi “adormite”) până la cele mai active. We shall have no stone unturned in our search for the culprit. ‘abuz’) este figura de stil caracteristică prin folosirea. 191 . 4. 1998: 84). legătura cu metafora “vie”. Metaforele inactive devin lexicalizate. În ciuda diferenţei dintre expresiile idiomatice şi metaforele “moarte”. în sensul că sunt mai puţin observabile şi nu dau naştere la interpretări interactive. revitalizate prin înlocuirea lor cu un sinonim sau o parafrază (Cruse. autorul subliniază că deoarece principalul motiv al formării de noi cuvinte este umplerea golurilor lexicale. Asemenea metafore sunt „slăbite”. D. De-a lungul timpului. Comparantul (vehiculul – V-term în terminologia lui Goatly) poate fi orice parte de vorbire.Interpretarea ei nu mai necesită “activarea” strategiei metaforice. Totuşi. – metaforă moartă We shall look under every stone in our search for the culprit. Katachresis.

1971). susţine Fontanier. un arhetrop al deconstrucţiei care forţează uneori nepermis de mult. precum şi între figuraţia din prima. Cicero aduce în discuţie relaţia dintre metaforă şi catachreză. Metafora-figură abia dacă ajunge la adverb. metafora are. Astfel chiar Hugh Blair vede “golurile din limbă” umplute prin transferuri catachretice. putem spune că evoluţia metaforelor este tipică pentru procesul evolutiv al figurilor de stil. 1981: 59) arată că această figură “domneşte. considerând că metafora începe prin a fi catachreză. Derrida în “La mythologie blanche” (Poetique 5. unde s-ar putea folosi şi un alt termen existent pentru funcţia respectivă şi necesitatea din a doua. cadrul conceptual al comparaţiei. cum o numeşte Hugh Blair în Lectures on Rhetoric and Belles Lettres (1783) aproape că a ajuns să o înlocuiască în funcţia de prototip al figurilor.Fontanier (1977: 185) neagă catachrezei statutul de trop.” Prin catachreză înţelegem orice trop care a devenit o uzanţă impusă şi necesară. trebuie să consume aşadar. provenind dintr-una din cele trei mari specii pe care le-am identificat: metonimia. Catachreza este definită ca folosirea unui cuvânt înrudit sau asemănător. într-o privinţă. în locul celui folosit de obicei într-un anume context. În concluzie.Retorii antici i-au dat această denumire. descris de Marc Bonhomme (1998: 90-91). Prin capacitatea sa de a opera reorganizări conceptuale. catachreza sinecdocei şi a metaforei. ce poartă firul între termenii unei metafore. cele mai mari aparţinând catachrezei. Această pseudo-identitate dintre cele două figuri. că aceasta din urmă ar fi deci o etapă a procesului metaforic. considerând-o “doar o uzanţă. dar inexact. abuzive”. Parcă prelungind această idee. 5. întărită de Quintilian. El o defineşte drept o deviaţie pe care anumite cuvinte o fac de la prima lor semnificaţie. sinecdoca. când mai mici”. în care se adună “alăturări prea îndrăzneţe. transformând figura respectivă într-un element esenţial al regenerării limbajului. consideră catachreza ca figură destabilizantă sau destabilizată. distingea între un translatio al metaforei şi un abusio al catachrezei. aşa că se poate continua pe calea reducţionismului cu două încorporări utile: metafora conţine comparaţia şi catachreza. în funcţie de vitalitatea lor sau de gradul lor de uzură. trei specii diferite de catachreze. Concluzii Ubicuitatea metaforei în existenţa noastră explică rolul central pe care îl ocupă între tropi. ca trei mari specii sau ca trei genuri de figuri de semnificaţie: catachreza metonimiei. abuzul şi exagerarea presupuse de catachreză au fost interpretate ca pericole pentru siguranţa comunicării prin intermediul limbii. Vom avea. o metaforă exagerată sau forţată. este ceea ce se mai numeşte şi extensiune: de pildă. distanţe când mari. de asemenea. Avădanei (1994:30-31) consideră că diferenţele dintre catachreză şi metaforă sunt nivelate. orice trop care rezultă dintr-un sens pur extensiv. unde folosirea respectivă este cerută de absenţa oricărui termen propriu). Autorul arată că. Du Marsais ([1818]. cu alte cuvinte. feuille ‘frunză’. într-o oarecare măsură. asemănării sau analogiei şi care ameninţă însăşi distincţia dintre propriu şi figurat. metafora. cel puţin în prezent impusă. deoarece. în consecinţă. Autorul acordă un interes deosebit catachrezei metaforei. constatare în care se alătură două dintre cele mai neaşteptate perspective. avea să fie păstrată până la cele mai recente dicţionare de termeni retorici. Mai mult (deşi Quintilian. dacă nu totdeauna primitivă. Lucian Blaga descrie metaforic graniţa dintre metaforă şi catachreză: “Suveica. ‘foaie’ se spune prin extensiune sau imitaţie despre lucrurile care sunt plate şi subţiri (ca frunzele plantelor). Pe de altă parte. pentru a lua o alta care are oarecare legătură cu cea dintâi. asupra tuturor celorlalte figuri” şi de aceea îi acordă un deosebit interes în tratatul său. figurile se clasifică în trei categorii: 192 . această rudă săracă sau precursoare primitivă a mai frumoasei şi mai elegantei metafore. spre exemplu. “se abuzează” de cuvinte dându-le o altă semnificaţie. pe când metafora– catachreză cuprinde în domeniul ei totul până la interjecţie. P. un rol determinant în evoluţia lexicului.

încetează să mai fie indivi-dualizate şi devin comune multor locutori. The changes in meaning can often be explained by metaphorical processes. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Avădanei. Charles (1951). Cruse. London. poétique. Arta oratorică. Bucureşti : Editura Univers (Prefaţă de Maria Carpov).a. Goatly. also. (1986). Bucureşti : Editura ALL. P. César. ştiinţa semnificaţiilor” în France de semantică. Editions du Seuil. Figurile convenţionale. Le figure clés du discours. Linguistics and The Figures of Rhetoric. Given its ubiquity. (1971). dar multe sfârşesc prin a se uza. Leech. from the figures of invention to the conventional figures (stereotypes) and. (Introducere de Maria Hetco). London. Geoffrey (1966). i. E vorba de fapt de o “defigurare” a figurilor lexicalizate. figurile sunt absorbite de limbă pentru a îmbogăţi vocabularul. b. îşi pierd savoarea. pot fi găsite în dicţionare. Geneva-Paris : Georg et Klincksieck. “La mythologie blanche” în Rhétorique philosophie. Paris : Seuil. Dictionnaire de Poétique et Rhétorique. Routledge.e. Bréal. 193 . Despre tropi. iar aceste noi sensuri obţinute prin metaforizare sau metonimizare. Geoffrey (1969). Meillet. căpătând o dimensiune socială. Bucureşti : Editura Univers. Bucureşti. figurile se banalizează. Chesneau ([1818] 1981). devin stereotipuri. Michel (1976). the metaphor has a central place among the other rhetorical figures and. Leech. Morier. Ionescu. V. Semantics. Lucian (1994). Geneza metaforei şi sensul culturii. Bucureşti: Editura Minerva. Emil (1992). Figures of speech bring clarity. Cambridge: Cambridge University Press. libertatea de funcţionare şi puterea lor sugestivă. de exemplu. in lexical evolution has been studied since ancient times. Lexical Semantics. “Încercare de semantică. Cicero (1973). Antoine (1976). especially of metaphor. “Cum îşi schimbă cuvintele sensul” în France de semantică. Bucureşti: Editura Univers. c. Marc (1998). devin rigide. Bonhomme. acoperind noile realităţi. Figurile lexicalizate se confundă cu vocabularul curent. London. Geoffrey (1990). Figurile lexicalizate. Fontanier. Vol. În procesul unei îndelungate folosiri. Pierre (1977). P. finally. to the lexicalized figures completely integrated in the vocabulary. figurile încremenesc. Îndeplinesc doar o funcţie denotativă. figurile lărgesc sensul cuvintelor. A. Într-un stadiu final. Traité de stylistique française. La început a fost metafora. force and savour in language. Opere alese. 36-46. Figurile de invenţie născute într-un discurs particular se remarcă prin originalitatea. London : Penguin Books. Andrew (1997). The role of tropes. in lexical evolution. Bucureşti : Editura Humanitas. 76-90. The Study of Meaning. Figurile limbajului. Quintilian (1974). Derrida. Iaşi : Editura Virginia. Bucureşti. Figures follow a certain evolution from the individual discourse. Ştefan (1994). David. Jacques. Metaphor can be considered a conceptual fusion and the main way of fighting against rigid forms and jargonization. Trecând din discursul particular în lexic. Paris : Presses Universitaires de France. A Linguistic Guide to English Poetry. Leech. Manual de lingvistică generală. to language. Toate figurile debutează astfel. Henri (1989). În această etapă. Blaga. ABSTRACT A real research in the vocabulary field must take into account the study of tropes which influence the changes in meaning. The Language of Metaphors. Bally. Du Marsais.

sake. as a linguostylistic device aimed at enhancing the expressivity of speech. hint Another very important feature of an idiom is its syntactic stability which is demonstrated by a specially designed set of syntagmatic and paradigmatic tests aimed at specifying the restrictions in the syntactic behaviour of idioms as opposed to non-idiomatic word sequences.a means of communication. 2. by which word combinations first establish themselves through constant reuse. 194 . The metaphoric nature of an idiom accounts for its idiomaticity which is understood as the unpredictability of the meaning of the whole from the literal meanings of the constituent parts. The actual usage of idioms in speech is not conditioned by arbitrary rules which are a matter of convention but are often 'motivated by people's understanding of the conceptual structures underlying idioms. semantically they are isolated and present one unit of meaning which is roughly equivalent to simple literal paraphrases as the following ones drawn from "Catcher in the Rye": 1. According to the traditional theory of idiomaticity idioms are seen as 'dead metaphors' 'the end point of the process of idiomatisation.Ümit Öz. not to care/give a damn (about sth/sb) . then undergo figurative extension and finally petrify [1]. 'deliberate transformation'. structural and functional invariants being in the state of uneven balance with one of them playing the leading role.to do or say nothing more about sth/sb.to understand and do what has been indirectly suggested. 'occasional use' or 'deformation' and is usually regarded as something made for the nonce. In contemporary linguistics this kind of idiom usage is variously designated as 'nonce variation'. take a . However. In spite of the fact that structurally idioms are polylexemic compositions and have a formal identity with the syntactic pattern of a free combination of words. substitution test is called upon to show the impossibility of replacing a component of an idiom by another word without destroying its idiomatic meaning unless it is the case of normal accepted variation: to spend a king's ransom . is that in spite of the fact that structurally idioms are polylexemic compositions and have a formal identity with the syntactic pattern of a free combination of words. For example. There are other tests which are meant to show that adding of new components. 3.not to care at all. then. semantically they have long been viewed as indivisible units of meaning.to think that one would like (to do/have) sth. The common assumption.and not to spend a queen's redemption. the elimination of the necessary ones or the change of their order within an idiomatic phrase are impossible and may result in an ordinary syntactic structure. let sb/sth drop . From this point of view idioms present a threefold unity of the semantic. For God's/goodness '/Heaven's.feel like sth/doing sth . Universitatea de Stat din Moldova DEFORMATION OF IDIOMS ON THE STRUCTURAL LEVEL Idioms have always been 'a pain in the neck' for linguists trying to account for everyday language behavior when it is used in its basic function . the recent research has proved that linguists have their intuitions about the semantic analysability of idioms which play an important role in determining their syntactic productivity and lexical flexibility.to want (to do) sth. etc.

etc. i. Thus. especially by Russian linguists. which is the basic characteristic of all idioms. These examples clearly demonstrate that speakers manipulate the components of the idiom 'skeleton' and 'cupboard' rather than the phrase itself arranging them at their will within a sentence in different ways with the words 'skeleton' and 'cupboard' standing out as the key words which constitute the idiomatic meaning of the idiom. the deformational deficiency of an idiom may consist in blocking passive deformation (hit the ceiling does not allow the passive construction the ceiling is hit or in the case of keep tabs on sb tabs are kept on sb would be valid variant) or blocking nominalization deformation (to play a waiting game .a playing of a waiting game. The idioms are believed to be very well-known to all speakers of English who can easily establish the necessary links between them which eventually ensures the proper apprehension of the text. It was the skeleton in his house and the family walked by it in terror and silence (W. as Oxford Dictionary of Current Idiomatic English states. that the contradiction between the semantic integrity of the whole and formal independence of its parts. Galsworthy. The numerous contextual realisations of the sentence idiom 'one man's meat is another man's poison [1] show how the phrase could be adapted to express the speaker's meaning: 'one man's rubbish is another man's treasure'. Discourse realizations of the idiom 'a/the skeleton in the cupboard' (the American variant . Vanity Fair).His kicking (of) the bucket was quite unexpected).Restrictions to syntagmatic changes go hand in hand with paradigmatic limitations. 'one man's superstition is another man's religion'. According to the same dictionary the favourable and unfavourable nouns may be reversed.e. The majority of contemporary uses of this idiom are the result of the restructuring of its components deliberately made by the user of the language: Michael. the deformational deficiency of idioms which block the use of idiom constituents as normal. had remained quite ignorant of the skeleton in Soames' cupboard (J. 'Skeleton' is used to refer to the idea of something of which somebody is ashamed and which is kept secret. It should be noted that the changes of the structural invariant of an idiom is often accompanied by a certain shift in its functional orientation which in contrast with that of the original one in contemporary English may imply a humorous or facetious use. to kick the bucket . pointed out that although the structural separability of the constituents of an idiom is purely formal and they cannot be regarded as words of full value there is every reason to believe that they remain 'potential' words'. All these deformations are made up in accordance with the structure of the idiom which is not altered regardless the fact that some additional components are embedded in it. cannot but influence their discourse peculiarities. 'one woman's ideal husband is another woman's pain in the neck [1]. regular lexical units. Thackeray. Swan Song). contain 'the same comment on the variability of human judgement or taste'. while 195 . Smirnitsky A.'a/the skeleton in the closet'} also show how the linguistic convention may give a new semantically independent status to a former component of an idiom. it will be seen. However. Phrases 'girls will be girls'. it has always been felt.I. 'students will be students' follow the structural model characteristic of the original idiom ('boys will be boys') which makes it possible to relate them to it. As for the content of these phrases they all. For some idioms deformation presupposes an entire replacement of the components with its structural pattern remaining the same.

The Principles of Language Study]. The majority of contemporary uses of this idiom are the result of the restructuring of its components deliberately made by the user of the language: I have feeling that you 're riding for some kind of a terrible. is fairly transparent. The fact that the word 'cupboard' in the last example is replaced by the word 'house' which. This fall I think you're riding for . 'Fall' is used to refer to a risky act which makes disaster likely. For example: 'To kill two birds with one stone' A patient language method. Palmer. and 'It is often advisable to kill one bird with more than one stone'. in actual fact. Data that have been given above also show that it is the speaker's ability to perform the compositional analysis of the meaning of the idiom strings that makes such uses of the idiom possible. might be regarded as its metaphoric synonym does not hamper the understanding of the meaning implied. The compositional character of metaphoric structure of idioms play an important role in the process of decoding and encoding (listening and speaking) activities as well as the speaker's judgement of the appropriate and effective contextual realisations.'cupboard' is a metaphoric reference to the possible place the secret is being kept. like a patient medicine claims to prevent or to cure all possible ills (linguistic or physical.is a special kind of fall. of the idiom 'hit the sack" or 'hit the hay' meaning 'to go to bed' may be regarded as its variant uses because the both variants retain the basic semantic concept of the word 'bed'. The principle goes farther and to the figure of speech just quoted adds the two following corollaries. a curious form or construction. broadly speaking. terrible fall. We have occasion to note that the principle suggests the inadvisability of killing too many birds with one stone. their discourse variability.as 'the act of revealing the secret'. Discourse realizations of the idiom 'ride for a fall' show how the linguistic convention may give a new semantically independent status to a former component of an idiom. as the case may be) by repeated application of one special device or drug. viz.: 'Find the right stone to kill the right bird'. It is the people's awareness of the systematic contribution idiomatic components as individual lexemes make to the overall figurative interpretation of idioms that determines. or of causing the student to discriminate two things which ought not to be confused [H. both of them claim to kill innumerable birds with one stone. productivity and effective use [2]. or metaphoric foundation. 196 . These examples clearly demonstrate that speakers manipulate the components of the idiom 'fall' rather than the phrase itself arranging them at their will within a sentence in different ways with the words 'fall' and 'ride' standing out as the key words which constitute the idiomatic meaning of the idiom. Speakers are claimed to be aware of the fact that 'spill the beans' is semantically analysable because 'beans' is processed by the speaker as 'an idea' or 'secret' and 'spill' . There are many different ways of teaching a different sound. a horrible kind. there are many ways of teaching a difficult point in grammar. The same holds for many English idioms that have two or more concept words in their structure and whose inner form. for example. Being the products of the linguistic activity of the speech community in question the given contextual realizations as. Recent linguistic and psycholinguistic research in the field has experimentally proved that speakers have their intuitions about the semantic analysability of idioms.

'Always'. Appasionata) 'like looking/searching for a needle in a haystack' /. even. Sometimes.. 'to have a finger in the / every pie' 197 . who has a life to spend detecting that kind of needle in that kind of haystack? (Paul Scott. . will you. I suppose we can always find you here'. I've begun to doubt whether we shall ever find a proper place for Basil. Waugh. The Silver Spoon). If you go on pulling my leg so persistently I shall be permanently deformed (W. Put out More Flags). explaining about Beth. 'to skate on thin ice' David took an inward breath and skated hastily over thin ice. The Ebony Tower). I keep my nose to it' (E. The Enigma). that's like looking for needles in haystacks. It's hard to imagine that any man has failed to know which side his piece of bread is buttered' (A. He's been a square peg in so many round holes (E. Fowles. As if by Magic). Vile Bodies). Wain. Pull the other leg next time. The Browning Version). I think in real relationships people are rude to each other.. it seemed. The Circle). Bently sweetly.a square peg in a round hole wherever he might be. Well. Galsworthy.. 'If I didn 't keep Jerry sweet Irish nose right down to the grindstone he 'd be running around with some other girl' (F.. 7 often whimsically refer to this little table as my grindstone.' 'What extraordinary expressions we do use. to their glittering snow-crowned summits (J. Waugh. Maugham. Maugham. The Constant Wife).S. but he also knew very well on which side his pastoral bread was buttered (J. 'to keep one's nose to the grindstone' 'If we want you. 'to know which side one's bread is buttered' The vicar of Lyme at that time was a comparatively emancipated man theologically.'a square peg in a round hole' Poor little snipe . that would never fit in (J. ‘to pull one's leg' You 're trying to pull the old leg again. Waugh. Hurry on Down). 'Walton knows which side his bread is buttered. even the mountains had come closer and revealed that easy and well trodden paths led to their heights. The Jewel in the Crown). Fowles. Wilson. They know it's safe. they're not walking on ice (J. Put out More Flags). The French Lieutenant's Woman). I should hate to have one longer than the other (W.. Fowles./ Oh well. Rattigan .said Mr.'Of course. but the mountain I'm making in my imagination is so frightening that I'd rather try to forget both it and the repulsive little molehill that gave it birth (T. and all those other pegs thousands upon thousands. Whoever heard of a party in a captive balloon? (E. . With one bound he had leaped from the tradition of his class and type. 'make a mountain out of a molehill' 'You are making a frightening mountain out of an absurd little molehill' .. Hurst. which was to see molehills as mountains and mountains themselves as mere menacing blur on the horizon: and now./ (J.S. lately. her sharing his studio at home /.

Cowie). Shakespeare. as a linguistylistic device aimed at enhancing the expressivity of speech. In contrast with words idioms are much more involved in the dynamic processes of language development and tend to vary to a much greater extent beyond the limits set by the accepted institutionalised variation. 'occasional use'. The static view of idioms stems from the fact that for a very long time linguists have been primarily concerned with the semantic and syntactic properties of idioms as part of the lexicon neglecting the dynamic aspect of the problem./ 'From what Margot tells me the last war was absolute heaven. it is enough to throw a cursory glance at the variety of contextual realisations of idioms to see that nonce-variation is a much more pervasive phenomenon than it is believed to be. 'deliberate transformation' (R. i. Dictionaries of idioms provide ample evidence of normal. Waugh. Galsworthy. I consider there's too much gilt on the gingerbread as regards Australia (J.Glaser). Variation of idioms has traditionally been approached statically and regarded as part of the problem 'same'/'different'. and is usually regarded as something made for the nonce. 198 . whether it is systematic or random and what factors. Keys). I was a man of the Renaissance that evening – of Browning's renaissance (E. But you 'II get all your thanks in one basket from the good-fornothing crowd that hangs out here (A. 'Besides. Alastair wants to go for a soldier. Some of the gilt had already been taken off the gingerbread. this ain't going to be a soldier's war' (E. It must seem odd my asking you like this.. no man's pie is freed from his ambitious finger// (W. or its desintegration. into this last floatation.I had felt the brush take life in my hand that afternoon. Put out More Flags). said Basil.. I said. The devil speed him. etc. Well. Room at the Top). isn't it?.e. go ahead if you want to.' . Waugh. Brain. Brides Head Revisited).. The range of possible changes in the structure and lexical components of the idiom has been tested from the point of view of the semantic changes. linguistic and extralinguistic. Henry VIII). a damned lot of money for me. In contemporary linguistics this kind of idiom usage is variously designated as 'nonce variation' (A. feeling a little puzzled. we're not much to speak of out here after a year and a half. However. register it in dictionaries or simply admit the existence of such possibilities by giving the restructured variants of an idiom as an illustration of its use. the functional-communicative peculiarities idioms demonstrate in various discourse situations. At the same time. are involved in this process. Well. Green. The distinctive properties of their semantics which are characterised by what linguists describe now as 'semantic diffusion' enable the speaker to extend the idiom to as many situations as 'its metaphoric power permits' [3]. The Silver Spoon). Cronin. 'Good bye'. but I've never put so many eggs into one basket (Gr. Why should she panic when mother came into the room? It was as if she hadn't wanted it to be known that she was going out with me (J. Sir. I had had my finger in the great succulent pie of creation. It is sound. England Made me). 'deformation'. 'put all one's eggs in / into one basket' I've put a lot of money. we still know very little about its mechanics. institutionalised variation that is always characteristically limited. Variation of this kind is so widespread that lexicographers.. ‘take the guilt off the gingerbread' /. they may lead to. what types of idioms tend to be inclined to such variation. as we have seen.'Conscription has rather taken the gilt off that particular gingerbread'.

P.R. It's nature and function // Studies in Language. Conceptual Knowledge in the Interpretation of Idioms. Mouton. 1983. i. in terms of invariant/ variation which R.Vol. . I have already mentioned that idioms are often referred to as dead or petrified metaphors.2 . . Paris.3. Jacobson [4] with reference to the fact of language as a result of his keen interest in the problems of the invariant / variation relationship. (10)All these angels start coming out of the boxes and everywhere. Oxford Dictionary of Current Idiomatic English.. 1971.D. // Journal of Experimental Psychology: General. 199 . hackneyed phrases to be either avoided or refashioned. Salinger in question to illustrate how the idiom 'big deal could be stretched to different situations wherever it is appropriate to speak about a somehow grand undertaking or event: (9) The game with Saxon Hall was supposed to be a very big deal around Pencey. structural and functional invariants which are historically conditioned. [4] Jacobson R. The term 'tipology' was first used by R. Besides the language factors which make this kind of uses possible for a certain type of idioms the spread of deformation of this type can be explained by a number of extralinguistic factors. Variation being the totality of dynamic states of an idiom can be better understood if approached from the tipological point of view. Phrase. As far as idioms are concerned the invariant idea of an idiom presents a threefold unity of the semantic. Mackin R. deformation of this kind is possible only provided that the speaker makes use of the concept words of the idiom referring to its invariant meaning which has not altered. Nayak and Raymond W. In contrast with the individual metaphor created by the speaker for a particular situation idioms are lexicalised metaphors. REFERENCE [1] Cowie A. Oxford University Press.. 2. The examples that follow show that in spite of the fact that the structure of the idiom is broken they can be brought together due to the line of thinking they all share.. Vol. The specific nature of the contextual realisation of the idiom in the second example is rendered by encoding in it an ironical tone (Big deal=['m not impressed). 1990. McCaig I. the features that idioms reveal in contextual realisations are the result of the deformation of the semantic. Vol. Towards a definition of idiom. Selected Writings. Jakobson believed to be the key problem of contemporary linguistics. No 3. [3] Fernando C. 315-330.banal..e. . [2] Nandini P.Big deal.To demonstrate the adaptable quality of the semantics of an idiom I would like to draw the following examples from the work by J.The Hague. Analysis of the idioms discussed demonstrates that the structural invariant of the idioms which conditions their framework has become less firm and admits the reshuffling of the components. 2. structural and functional invariants being in the state of uneven balance with one of them playing the leading role. Clause and Sentence Idioms.London. To sum up. However. This attitude towards many idioms in the English language especially the ones which enter into the core of the idiomatic stock and are often referred to as 'dead English' determines the linguocultural pattern of their use and is one of the extralinguistic reasons of the pervasiveness of variation of idiom cliches as well as proverbs. . pp. The stereotyped characteristic of dead metaphors which have lost their metaphoricity in the course of time is the reason why many educated speakers of English regard them as cliches . 1978. Gibbs J. 119.R.

The stereotyped characteristic of dead metaphors which have lost their metaphoricity in the course of time is the reason why many educated speakers of English regard them as cliches .banal. 200 . In contrast with the individual metaphor created by the speaker for a particular situation idioms are lexicalised metaphors. hackneyed phrases to be either avoided or refashioned.ABSTRACT In this article I have mentioned that idioms are often referred to as dead or petrified metaphors. This attitude towards many idioms in the English language especially the ones which enter into the core of the idiomatic stock and are often referred to as 'dead English' determines the linguocultural pattern of their use and is one of the extralinguistic reasons of the pervasiveness of variation of idiom cliches as well as proverbs.

LEXICOLOGIE. FRAZEOLOGIE 201 .

202 .

Institutul de Lingvistică „Iorgu-Iordan-Al. d. d. 259). XIX. DRH. DRH. DRH. zonă în care sunt atestate forme cu consoanele s-(d)z-ţ . persoana a III-a sg.. enclitică şi apare cu predilecţie în relaţie cu conjuncţii. ea se înscrie printre formele neliterare [5].. Mold. XVII. XXIII. XIX. d. 42). A. Mold. XVII. Toate aceste forme se întâlnesc cu precădere în aria nordică. d.. A. 1637.. DRH. A. 1627. 15. 1635. XVII... DRH. 272. XIX. DRH. Mold. A. persoana a III-a. XXIII. 13). Astăzi. d. Rosetti”. XVII. şi pl.. 15. 1637. 1637. DRH. 72). La indicativ prezent. Mold. verbul cu flexiunea cea mai neregulată. A. DRH. Mold. Sintu. simtu reprezintă reflexe morfologice ale unei particularităţi fonetice limitate dialectal în ariile care îl durificau pe s. 70) care capătă un statut aparte. 26. A. d. simtu..... trecerea de la n la m este atestată disparat. XIX. Mold. Mold. XIX. Deşi este are o frecvenţă mare în ansamblul corpusului de documente moldoveneşti. DRH.122) sîntu (1626. se poate vorbi despre concurenţa între formele lungi şi cele scurte ale verbului. XVII. Mold. DRH. sîmtu. dar că este atestat aici. Din literatura de specialitate [6] aflăm că fenomenul nu a circulat niciodată în Muntenia propriu-zisă. A ieşit din uz ca urmare a acţiunii legii fonetice ia >ie / e. d. XVII.... tinzând chiar către un raport echilibrat. XXIV. XXIV. d. Mold. caracterizau în secolul al XVII-lea întreaga Moldovă. apare încă din secolul al XVI-lea în texte moldoveneşti. Mold. prin urmare circulau în zonele nordice. în Transilvania. XXIV. Bucureşti „A FI” ŞI „A AVEA” ÎN VECHI DOCUMENTE MOLDOVENEŞTI A FI – paradigma indicativului prezent A fi.. pronume relative ori negaţia nu: că-s bani (1627. Seriile care cuprind fenomenul de trecere de la grupul consonantic mt la nt [4]. XVII. 1637. A.. Concurenţa dintre forma scurtă i şi forma lungă iaste este foarte puternică. Cât priveşte forma sîmtu. 28). simtu (1626. d. XVII. La indicativ prezent.. 10) sunt concurente în secolul al XVII-lea.. d. De altfel. sîntu. Avem atestate în documentele moldoveneşti din secolul al XVII-lea patru variante ale prototipului sînt [2]: sintu (1627. Mold. A.. Forma scurtă s este pretutindeni asilabică... d. A. XVII. XXIV. XVII.. A. DRH. 1637..Liliana AGACHE. iaste (1626. XVII.. A. durificate [3]. apare recurent în câteva documente şi se manifestă în concurenţă cu iaste care reprezintă norma în limba documentelor moldoveneşti din secolul al XVII-lea. XIX. Concurenţa celor două forme este evidenţiată şi prin prezenţa lor în acelaşi document: iaste / este (1637. XIX. având o frecvenţă aproape la fel de mare ca şi corespondenta sa. auxiliar şi copulativ) [1]. este. Forma lungă iaste este foarte bine atestată în această epocă în documente private. d. XXIV. d. XVII. 279. respectiv sintu. A. 85.. Bacău. Forma curentă de astăzi. 259. i: ocină ce-i mai sus scrisă (1626. îşi manifestă neregularităţilor şi în epoca veche datorită în primul rând frecvenţei mari şi multifuncţionalităţii sale (ca predicativ. A Mold. Mold. DRH... d. Mold. Iaşi. 88. Mold. această formă a avut cea mai slabă circulaţie şi în limba veche. XVII. Mold.. forma lungă intră în concurenţă cu forma scurtă. d. DRH. d. DRH. XIX.. XVII. XXIV. DRH. XVII. Formele de persoana a III-a singular: este (1627. A.. 1635. A. A. astăzi 203 .. DRH.

d. ne-m prilejit (1636. să aibu. DRH. DRH. XVII. XVII. DIR. DRH. verbul a avea. d. 269). I. 259). I. A. acel iazu au fost dat (1605. d. XVII. au pentru persoana a III-a sg.. DRH. d. având acelaşi aspect cu cel din limba literară de astăzi. înregistrăm ca deosebite formele verbului a avea la persoana I. şi a II-a sg. A. XIX. Mold. d. neşte posluşnici ce-au fostu avîndu de mult (1626. XVII. la Başotă ce-u fostu logofăt (1604. d După 1600. A. 13). s-au tâmplat moartea părintelui (1626. Mold.. DRH. DRH.: să n’aibu eu (1635. d. d. 259) ne-u trebuit (1636. pentru persoana I. d.. să aibă a-ş întreba. A. d. d. ori –m. Mold. A. Mold. şi pl.. sg. XVII.279). 92) tocmala au fost (1637. XIX. sg. A. 8). A. XIX. d. Mold. A. XIX. d. d. 60). A. XVII. Apusenii şi Maramureşul [7].: Cârstea dvornicul s’au jeluitu. d. d. Am consemnat în număr destul de mare. Mold. de la cine le-u văndut lor (1604.. 22). Mold.. Mold. Alături de aceste forme. A. XVII. d. A. d. 257). d. A. au murit îmă-sa (1626. DRH. 24). Mold. 259). XVII. Mold. nu şi indicativului care foloseşte formele am. În limba veche.. Mold. DRH. 55). I. 42). A. Mold. au rugat (1626. cu formele am. d. (cu particula a). XXIV. XVII.. DRH. XIX.. XVII. A.. d. XIX. 428).. consemnăm folosirea auxiliarului a avea la persoana a III-a pl. Mold. aibă sunt specifice conjunctivului. XIX.. 325). XIX...: să aibă a-ş ţinea (1626. XVII.. d. auxiliarul a avea. să aibi sănătate (1634. I. Folosit ca auxiliar în formarea perfectului compus. XIX. să aibă... A. A. 204 .. o dat (1605. să aibă a plăti (1626. DRH. DRH. 176). XVII. XIX. a. XVII. A AVEA –Indicativul. A.: au.. 193). este cel mai des şi consecvent înregistrată în documentele cercetate de noi. DIR. DRH.. XXII... ne-m rugat (1636. XVII. am dăruit (1626. Mold. iar astăzi caracterizează nordul Hunedoarei. să aibă a pârî (1626. ai [9]. XVII.. cum au fost cumpărat giupănu-mieu o ocină (1601. DRH. 44). XVII.. DRH.cu regularitate avându: (lucru) ce va hi avându (1626. Radicalul aib. XXIII. DRH. DRH... are. urmat de infinitiv. Mold. XVII. Formele aibu [8]. I. 60). XIX. DRH. să aibă a-ş face (1637. d. A. XXIII. XVII. DIR. Mold. DRH. A... d. Forma regulată la conjunctiv persoana I este. Persoana a III-a. Mold. 275). XXII. A.. circula în toată Dacoromania cu forma au (<habuit). A. A. XVII. d. XVII. Mold. pentru persoana a III-a sg. forme cu afereză: -u pentru au: dăm ştere că -u venit Ionaşco (1602.Aceste forme circulau şi în secolul al XVI-lea. Mold. XIX. în perioada de care ne ocupăm. au dat (1626.. Perfectul compus. XVII. DRH. XXIII. XIX. formă care a devenit predominantă în Moldova astăzi. DIR. Mold. A. XVII. construcţia să aveţi + infinitiv este destul de bine atestată în documente: să aveţi a lăsa în pace (1626. A. A. XVII. Mold. 193). XVII. Mold. sg. 14).. s-a ajuns de la au la o: o crescut. pentru am: am însămat bani şi ne-m plătit (1626. Năvrăpescul nu ne-u crezut (1626. XVII. Mold. 14). au căzut. Conjunctivul Cât priveşte formele de conjunctiv. că au avut strămbătate (1605. A. d... au avut. Este foarte bine atestată datorită recurenţei structurii constituite din conjunctivul prezent al lui a avea. XVII. 6). I. Fără a intra în concurenţă cu forma discutată mai sus. şi pl. Mold. A... Mold. d. DIR. A. XVII. aibi. 325). I. 403). XVII. DRH. Mold. 428) în unele zone nordice. XIX. DIR. Mold. DRH. Mold. d.apare extins la gerunziu în forma aiv.. este foarte bine atestat în documentele cercetate de noi: am dat. au venit satul Răteştii (1626. XXIV. DIR.

adjectiv. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ***(1972). Moldova. h. e. p. 187 ne încredinţează că forma să ai este atestată abia în secolul al XIX-lea. Serie nouă. [7] Vezi ALR. BD. aru: s-aru scula(1636. Baza dialectală a românei literare. p. Bucureşti: Editura Academiei. p. V. [10] Vezi Gheţie. XIX. [6] Vezi Gheţie-Mareş.Mareş. XVII. XIV.. Brâncuş. A. Privire istorică în SCL. 392). la forma literară generalizată ar. These forms actually represent morphological representations of the phonetic particularities dialectally restricted to the northern area. (1997). d. XVI. d. fără a discuta însă acest aspect. 205 . Gheţie. XX. Ion (1975). Moldova. DRH. nr. Mold. verb). A. de are fi şi nescare gloabă (1626. p. (coordonator). II. ( 1965). 122). 3. 1976. Morfologia verbului. Maramureş formele vechi s-au menţinut până în zilele noastre [10]. p. vezi ALR. Morfologia verbului. A. (1974) GD. Ca urmare a rostirii dure a lui r . Maramureş.. GD. 2. Gheţie. Bucureşti: Editura Academiei. [2] Vom face abstracţie de problema lui –u final. Bucureşti: Editura Academiei. p. Documente privind istoria României. . Descrierea structurală a verbului românesc în SCL. nr. (1997). Bucureşti: Universitatea din Bucureşti. nr. (1976). p. XIX. C. Istoria limbii române literare.. Densusianu.Condiţional optativ Auxiliarul condiţionalului prezent avea în textele vechi formele are: nu s-are cădea să faceţi voi…. NOTE [1] Vezi G. H. I. 24). Limba română contemporană.şi Vezi Gheţie-Mareş. Brâncuş. 151. Epoca veche (1532–1780). Frâncu 1971. G. .. Veacul XVII. Gheţie. attested in the Moldavian documents of the early 17th century. BD.. Mold. Pentru aceasta. p. ***(1971 – 1997).. DRH. ***(1952–1957) DIR. 1.164. ALR. V. GD. Bucureşti: EA. Graiurile dacoromâne în secolul al XVI-lea. Atlasul lingvistic român. verbul…. ***(1969–2003) DRH. 1. Bucureşti: Editura Academiei. They circulated in parallel with the forms belonging to the norm of the Moldavian documents of the period. 2174. În zona Banat. În unele graiuri. Histoire de la langue roumaine. I. Guţu-Romalo. [3] Vezi Gheţie-Mareş. Formele de persoana a III-a ale auxiliarului de la perfect compus. Documenta Romaniae Historica. ă au căzut şi s-a ajuns astăzi. XXIII. [5] Vezi ALR. (1963). Vom nota exemplele cu –u final. Dimitrescu. DRH. Bucureşti: EdituraAcademiei. 110. 152. 2156. Al. 3. GD.. 174. A. Bucureşti: Editura Academiei. Guţu-Romalo. Bucureşti.. [9] Nu am întâlnit în textele noastre forma de indicativ prezent ai ori conjunctiv prezent să ai. XVII. Atlasul lingvistic român pe regiuni – Maramureş. Bucureşti: Editura Academiei. Bucureşti:Editura Academiei. Bucureşti: Editura Academiei. 151. Frâncu. d. Fl. e a trecut la ă . A. Ov. GD. Maramureş. în SCL. [4] Vezi Gheţie-Mareş. Mold. [8] Forma să aibu apare în cele mai multe graiuri dacoromâne actuale. O modalitate de clasificare sintagmatică a verbelor. XVII. (1969). ABSTRACT The aim of the present paper is to examine a few variants of the verbs a fi “to be” and a avea “to have”. Le seizieme siecle. Verbul. ALR. C. Bucureşti: Editura Academiei. ari: s-ari amesteca (1626. Bucureşti: Editura Grai şi Suflet. (1968) Morfologia structurală a limbii române (substantiv. Limba română contemporană.

La noción de institucionalización está definida por dos criterios: la frecuencia y la rigidez sintagmática. fijación de categorías gramaticales (tiempo. La fijación y la idiomaticidad representan dos propiedades que determinan la pertenencia de un sintagma a la fraseología por medio de ciertos rasgos. Las características esenciales de la institucionalización son: la fijación y la especialización semántica. y el segundo. las expresiones codificadas se institucionaliza en la comunidad hablante. La fijación es la propiedad necesaria para hablar de unidad fraseológica y puede comprenderse como complejidad o estabilidad de forma y. como: fijación del orden de los componentes. El primer es la frecuencia de coaparición (utilizado en estadística lingüística como frecuencia de aparición) que. porque una combinación de palabras está disponible para ser usada y en otras ocasiones (en el discurso por el mismo hablante o por otro(s) como una combinación ya hecha). que fundamentan la categoría . que han sido sancionadas por el uso. 1990). En consecuencia. 1988). Ploieşti LAS UNIDADES FRASEOLOGICAS – ASPECTOS TEORICOS Las unidades fraseológicas como objeto de estudio de la fraseología son unidades léxicas formadas por más de dos palabras gráficas en su limite inferior. Entre los dos vertientes de la frecuencia. Según Zuluaga se establecieron más tipos de fijación interna. En cambio. después DDL se refiere al “número relativo de apariciones de un determinado elemento en una muestra representativa de contextos” y sus elementos constituyentes aparecen combinados con una frecuencia de aparición superior a la que cabría según la frecuencia de aparición individual de cada palabra en la lengua. Kay. ambos aspectosestando interrelacionados. incluso léxico. Según Zuluaga (1990. Los aspectos principales que caracterizan las unidades fraseológicas son los siguientes: 1. realización fonética fija. existe una fijación interna y una fijación externa. Ella puede ser de diversos tipos. 206 .Frecuencia – representa uno de los más sobresalientos aspectos y tiene dos vertientes. cuyo limite superior se sitúa en el nivel de la oración compuesta. Universitatea de Petrol şi Geologie.(Zuluaga. esencialmente Fillmore. número. nunca en compartimientos estancos. Así como dice Thun (1991). la frecuencia de cooaparición tiene una consecuencia inmediata. fijación en el inventario de los componentes. nos apoyamos la concepción de que cualquier unidad. por consiguiente. tomadas por separado o en conjunto.Institucionalización caracteriza las producciones lingüísticas de los hablantes. constituida por unidades que presentan algunos rasgos y que se estructuran en grupos difusos. género). que no van creando sus propias combinaciones ya creadas y reproducidas repetidamente en el discurso. según la cual el significado de la estructura no puede deducirse del significado de sus partes. persona. la idiomaticidad representa la propiedad no necesaria de la unidad fraseológica. 2. constituir una expresión idiomática” (Hockett – 1956 y sus seguidores. puede ser idiomática y. 230) la fijación es la “propiedad que tiene ciertas expresiones de ser reproducidas en el hablar como combinaciones previamente hechas”. por lo cual presenta cierta fijación formal y semántica.Valentina ANA. restricción en la elección de los componentes) y la fijación de contenido (peculiaridades semánticas)”. La fijación interna es la “fijación material (imposibilidad de reordenamiento de los componentes. al mismo tiempo. O`Connor. la frecuencia de uso. Es decir. “Hablamos de sintagma o de otras estructuras superiores porque no pensamos que pueda defenderse el concepto de UF cuando nos encontramos ante palabras constituidas morfológicamente como tales. como defectividad combnatoria y síntactica .

más regular en su sistema fraseológico”. fijación “posicional” (preferencia de uso de ciertas unidades lingüísticas en determinadas posiciones en la formación de textos). no todas las unidades fraseológicas son idiomáticas. sino que empiezan a funcionar como palabras potenciales. la segunda característica de la institucionalización. por ejemplo más o menos. pero. 1992. al partir del concepto de palabra potencial. pasemática (el empleo de unidades lingüísticas según el papel del hablante en el acto comunicativo). exclusivo o no. a partir del cual se puede medir el grado de regularidad de un sistema fraseológico dado: cuantas más variaciones. (Fernando y Flavell. no esencial de estas unidades. DDL establece como la definición de la fijación: “fijación – proceso de gramaticalización mediante el cual se consolida paulatinamente el uso. frente a otras igualmente posible teóricamente). 4. que significa: “Resolverse un asunto sin que trascienda del ámbito familiar”. representa una característica potencial.En lo que vista la fijación externa. a fín de cuentas”. así como afirmaba Haensch et al. transformaciones y modificaciones presenten los fraseologismos de una lengua. otra posibilidad asistemática de idiomaticidad. una asociación directa y univoca entre la unidad fraseológica y su interpretación semánticapor parte de la comunidad hablante. de este modo. son libres e independientes de los contextos en que aparecen. Se da. y puntos intermediarios para las categorías intermedias. (usando la gradación para clasificar las unidades fraseológicas del inglés). Las unidades fraseológicas pueden ser variantes o modificaciones. Explicando porque las variantes no pueden ser confundirse con la modificación creativa. que marcan los elementos más claros.2001). consideran que “los componentes de las unidades fraseológicas no constituyen palabras en sentido estricto. En las unidades del tipo Vaya con Díos (fórmula de despedida) o Cómo está usted? Fórmula de saludo). Se establece. además. Por consiguiente de la conexión existente entre ambos procesos. Dos unidades fraseológicas pueden ser variantes solo si estas “dan dentro de una misma lengua funcional. es decir. y son fijas. Ella representa uno de los aspectos principales de la unidad fraseológica. conforme de las características anteriores y. el significado global de la unidad se ha visto oscurecido diacrónicamente. Idiomaticidad La idiomaticidad fue considerada como “una propiedad semántica que presenta ciertas unidades fraseológicas. Así como afirmaba David (2000). realiza una escala de opacidad semántica en la cual las unidades fraseológicas se dividen en grupos. son parcialmente idénticas en su estructura y en sus componentes. de ciertas palabras en una expresión dada hasta formarse un significado conjunto inanalizable. adquieren un nuevo significado en virtud del significado global de la unidad”. Alexandrova y Terminasova. sin presentar diferencias de significado. Carter (1999). Gradación ha sido utilizada por diversos autores. pero no Todo queda en hogar. 5. cada grupo tiene puntos sobresalientes. 207 . 1999) un “universal lingüístico. 1990). está necesario “que las expresiones no idiomáticas se conviertan en idiomáticas”. por la especialización semántica. Thun (1991) distingue vários subtipos: fijación “situacional” (se refiere a la combinación de ciertas unidades lingüísticas en sitaciones sociales determinadas). pero no deben confundirse. fijación “analítica” (en el caso del uso de determinadas unidades lingüísticas. “para fundamentar su clasificación de unidades fraseológicas”. 3. El significado literal se puede transferir en significados traslaticios como consecuencia de unos procesos metafóricos o metonímicos (o ambos conjuntamente). Variación fraseológica constituye (según Dobrovolski. por la cual el significado global de dicha unidad no es deducible del significado aislado de cada uno de sus elementos constitutivos”. en el sentido de que formen parte de una serie limitada y estable” (Zuluaga. Como ejemplo podemos decir Todo queda en casa ( y la variante familia). así que.

como los refranes. En cuanto a la estructura interna. equivalando a sintagmas. Algunas observaciones generales sobre las unidades fraseológicas Investigando la fraseología de las lenguas romances. . explicando que constituyen las unas y que constituyen las otras. Thun tiene su propia clasificación de FWG. como una unidad de comunicación mínima. las FWG del habla. que corresponde generalmente a una oración simple o compuesta (cf. el autor se ocupa en especial de la fijación y del aspecto semántico de dichas unidades.En el primer grupo se incluirían aquellas unidades fraseológicas que no constituyen actos de habla ni enunciados y que necesitan combinarse con otros signos lingüísticos. 1990). Sus tipos de FWG pertenecen a la comunidad lingüística y cultural. las unidades fraseológicas del sistema (locuciones). cuyos componentes están o han estado en relación sintáctica. en el sistema o en el habla). que se caracterizan por presentar fijación interna y externa. Thun en su obra de 1991 utiliza por las unidades fraseológicas el término fixiertes Wortgefüge (FWG). la de Thun. se propone un nuevo criterio de clasificación de las unidades fraseológicas en español. 208 . realizó y Zuluaga (1990): unidades que presentan significado literal – dicho y hecho (lo que se realiza con prontitud. En comparación con Casares. Este primer grupo se subdivide en dos esferas: la primera incluye las unidades fraseológicas fijadas sólo en la norma (colocaciones) y la segunda. Desde el punto de vista de enunciado. que pueden presentar peculiaridades semánticas o no y las FWG de la norma o colocaciones (Por ejemplo: armar un escándalo). Sin presentar todas las esquemas realizadas sobre las clasificaciones de unidades fraseológicas como: la de Casares sobre locuciones y fórmulas pluriverbales (frases proverbiales y refranes). ocupandose fundamentalmente de la fijación y del aspecto semántico de dichas unidades y estableciendo vários tipos de fijación interna y externa. estableciendo vários tipos de fijación interna y externa.Una escala semejante. Las unidades de esta esfera se denominaron enunciados fraseológicos y se caracterizan por estar fijadas en el habla y por constituir actos de habla realizados por enunciados completos. H. se ocupa de las unidades fraseológicas (FWG) del sistema. denominadas expresiones fijas o unidades fraseológicas comprenden combinaciones de al menor dos palabras hasta las formadas por oraciones completas. En lo que vista el aspecto semántico de estas unidades. que es la denominación genérica. producto de un acto de habla. la de Coseriu sobre las unidades del discurso repetido según el nivel estructural que combine: unidades equivalentes a oraciones. combinando el criterio de enunciado (acto de habla) con el de fijación (en la norma. Zuluaga. cuyos componentes están o han estado en relación sintáctica y que hace una doble clasificación de las unidades fraseológicas según: los rasgos de su estructura interna y su valor semántico – funcional al ser empleadas como unidades en el discurso. Zuluaga introduce un nuevo tipo dentro de las locuciones equivalentes a unidades gramaticales: las locuciones relativas que equivalen a un morfema y se caracterizan por funcionar como instrumentos relacionales y relativizan lexemas. transferencia del significado literal o semi – idiomaticidad – tira y afloja ( manera de conducir un asunto con prudencia y tacto). la de Zuluaga que estudia nidades fraseológicas que comprenden desde combinaciones formadas por oraciones completas. pero para el español. sin dilaciones). se establecen dos grupos de unidades fraseológicas: . dependientes o no de una situación específica. También. Las unidades fraseológicas estudiadas por Zuluaga. que investiga la fraseología de las lenguas romances.Al segundo grupo pertenecen las unidades fraseológicas del acervo socio – cultural de la comunidad hablante (unidades del habla) y él puede ser considerado como la tercera esfera. unidades equivalentes de sintagmas o unidades equivalentes de palabras.

We talk about syntagm or about other superior structures because we don’t think that we may assert the concept of idioms when we have already met words constituted as such from the morphological point of view. Alberto.. Madrid *** 2003 Diez años de investigación en fraseología. Consequently. 2005 Consideraciones generales sobre la fraseología española. may be idiomatic and. including the lexic. Ariel. Madrid ABSTRACT The paper tries to present a series of theoretical aspects outlined during the study of the idioms. The knowledge of those conditions that the lexical unities have to accomplish as well as the structures in which they are included in order to become idioms provides to the speakers the necessary theoretical basis for the perception and for the understanding of the way in which their language functions into idioms. 1990 Nuevos estudios de Lingüística española. Barcelona. Julio. Lenor. Valentina. Madrid. Gloria Corpas. we encourage the conception that. Peter de Lang Ana. 1997 Manual de fraseología española. Madrid Garcia. from the general point of view (into many languages) and from the particular point of view (into spanish). as a result. 1998 La fraseología del español coloquial. Frankfurt a.M.BIBLIOGRAFIE Casares. Gredos Ruiz. 1990 Unidad fraseológica o fraseologísmo.. 1990 Diccionario de la lengua española. 1-a ed. Murcia. Zuluaga. any unity. Angel López. it may construct an idiom. Universidad de Murcia Pastor. 209 .

pornind de la Gilliéron. rezultatul fiind un nou cuvânt (sau o variantă lexicală a unuia dintre cuvintele de bază). punctul lor de plecare este diferit. iar etimologia populară e un fenomen de falsă analiză şi interpretare etimologică” (Hristea. O serie de lingvişti (majoritatea străini) identifică contaminaţia cu alte fenomene înrudite. nu sunt puţine nici cazurile în care elementele nou create trebuie considerate. dând naştere unei forme hibride. în primul rând. mai ales. 2. În cadrul contaminaţiei lexicale se încrucişează două cuvinte independente (mai rar două variante lexicale [7]) care sunt. pentru materialul asupra căruia se exercită acţiunea ei este indiferentă asemănarea din punct de vedere sonor sau apropierea din punct de vedere semantic. un caracter inconştient şi.Ionel APOSTOLATU. sintaxa) [6]. Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi ASPECTE ALE CONTAMINAŢIEI LEXICALE ÎN LIMBA ROMÂNĂ 1. Deşi. o asociere semantică. individual şi ocazional. sinonime sau cvasisinonime) [8]. deci. care arată că. ceea ce presupune intenţia individului de a crea forme – mai ales lexicale – hibride. 2006: 305-306) [3]. consideră fenomenele în discuţie independente. Tatiana Slama-Cazacu consideră însă că toate aceste fenomene de influenţă reciprocă între cuvinte (analogia. 1956: 210). în vreme ce analogia este aproape exclusiv o asociaţie formală. prin repetiţie şi prin adoptarea de către alţi indivizi vorbitori. Consideraţii generale Considerată de unii lingvişti un tip special de analogie în care doi termeni sinonimi se influenţează reciproc. materialul ce suportă acţiunea lor e condiţionat de o apropiere fonetică în primul caz şi de una semantică în cel de-al doilea”. Aceasta nu exclude însă posibilitatea unor contaminaţii voluntare. intrând astfel în uz. contaminaţia are. În această situaţie se află. drept care înţelege să le prezinte sub o denumire unică. 2006: 334: „Dacă însă în ceea ce priveşte analogia. în primul rând. simple variante lexicale. de regulă. etimologia populară) au la bază acelaşi mecanism şi se produc datorită aceloraşi cauze. în ceea ce priveşte etimologia populară şi contaminaţia. în special cu etimologia populară sau cu analogia [2]. cauza principală constituind-o prezenţa simultană în mintea vorbitorului a două sinonime aflate. 210 . „contaminaţia e. Philippide. 1894: 82) [4]. Contaminaţia. dar poate atinge şi gramatica (morfologia şi. involuntar. cel mai des. contaminaţia sau „încrucişarea” reprezintă un fenomen întemeiat pe o asociaţie paradigmatică de tip semantic [1]. dar. aceea de contaminări (Slama-Cazacu. Acest proces este. în general. de pildă. Condiţia obligatorie şi suficientă în cazul oricărui tip de contaminaţie este înrudirea semantică între cele două unităţi care se încrucişează [5]. mai degrabă. prin contaminaţie lexicală iau naştere noi cuvinte. Împotriva interpretării contaminaţiei şi etimologiei populare ca aspecte ale analogiei se pronunţă şi Theodor Hristea. formele ocazionale rezultate din contaminaţie se pot generaliza. în scopul obţinerii de efecte stilistice (cf. în special atunci când forma „hibridă” diferă printr-un singur fonem de unul dintre cuvintele implicate în procesul contaminării. Contaminaţia lexicală Contaminaţia propriu-zisă este în primul rând lexicală. deşi au o cauză comună. în care se găsesc amestecate elemente ale ambilor termeni iniţiali. în sensul că. Cei mai mulţi specialişti însă. O încercare de delimitare a acestor trei fenomene găsim la Purdela. contaminaţia. cam pe acelaşi plan sub raportul importanţei şi al frecvenţei lor în limbă (= într-o limbă funcţională). Ca tip de inovaţie lingvistică. în principiu. iar căile lor de producere sunt proprii.

văpaiţă „(pop. ţopârlan < ţop „bădăran. stromojac „saltea umplută cu paie” (< strujac „saltea” + sormojac. lele”. şuiet „(pop. de coasă. mitocan” + mârlan. cazarmament < cazarmă + echipament (cf. de bici”. bologani < bani + gologani. căbuşală (< căldură + năbuşeală). ţaică „(reg. kora „coajă”. termeni populari. mârţoagă” < ghiuj „bătrân” + mârţoagă.) cartuşieră” (din germ. cf. ciortocrap < ciortan „crap de talie mijlocie” + crap.) cartuşieră” < patrontaş „(pop. lampă” < văpaie + opaiţ(ă). brostac < broască + brotac. poliţian < poliţist + miliţian. ivor < ivăr + zăvor. casernement). brişceagă (< briceag + brişcă). huliu] + gaie). tolbă”. colet < fr. Se pot degaja următoarele tipare [10]: • substantiv + substantiv: Interesante sunt şi alte exemple oferite de Maria Luiza Purdela. Patrontasche) + taşcă „geantă. lama „placă de metal”). baborniţă < babă + bahorniţă (< scr. goangăriţă „buburuză” (< goangă + gărgăriţă). cotaie (faţă de potaie). ivor (faţă de ivăr). scr kostak). 1968: 335-336). 211 . coarjă < coajă + sl. colis „pachet” + pachet .) variolă” < bubă + vărsat.) ţaţă” < ţaţă + daică „dadă. cf. zăgaş „(înv. cocostârc < cocor + stârc [11]. codirişte < coadă + toporişte „coadă de topor.) zgomot slab. otomanlâu < otoman + osmanlâu. scrâmbiţă (< scrumbie + crângiţă). care a urmărit prezenţa fenomenului în graiurile populare: acoperemiş (< acoperământ + acoperiş). împreună cu curtea” (< vatră + bătătură). aprofunzime < adâncime + profunzime (eventual şi prin analogie cu aprofunda). azvârli (faţă de zvârli) etc. [9]. monoton” < şuier + vuiet. ghijoagă „(reg. chinopastă (< chin + năpastă). bubat „(pop. dâlmă < dâmb + gâlmă. bereglej < beregată + gâtlej. bologani (faţă de gologani). szalmazsák) (vezi Purdela.) cal bătrân şi slab. cocoştac „cocoaşă” (< cocoaşă + coştac. buratic „(reg. uligaie < uliu + gaie.agor (faţă de ogor).) broatec” < bură + broatec. cocobarză < cocor + barză. stufiş < stuf + tufiş. şi fr. acufunda (faţă de cufunda). cioclonţ < cioc + clonţ. bolostâncă < bolovan + stâncă. locaş (faţă de lăcaş). şanţ” < zăgaz + făgaş / ogaş. agor < agru + ogor. patrontaşcă „(reg. regionalisme. alamă < aramă + *lamă (< it. neologisme). magh.) opaiţ. ciuştar „ciubăraşul în care se mulg oile şi vacile” (< ciubăr + şiştar). imbold < impuls + bold. huligaie „pasăre de pradă” (< uliu [reg. parizel < parizer + mezel.) canal. rotocol < roată + ocol. buhurez < buhă + huhurez. elemente familiar-argotice. cotaie < cotei + potaie. plancardă < placardă + pancartă. zurbavă < zurba + gâlceavă. buhurez (faţă de huhurez). Acest tip de contaminaţie acţionează cel mai productiv asupra unităţilor aflate la periferia vocabularului (arhaisme. muimă „uimă” (< moimă + uimă). vătrătur „locul casei. bahornica).

îngăimăci < îngăima + buimăci / zăpăci. iar forma contaminată. etimologică. îmbucătăţi < îmbucăţi + înjumătăţi. nătânt < nătâng + tânt. de raportul semantic de sinonimie sau cvasisinonimie existent între termeni). putregai < putred + mucegai. În cazul contaminaţiei lexicale. furlua < fura + lua. bucăliu < bucălat + grăsuliu / durduliu. Un caz aparte de contaminaţie lexicală îl reprezintă încrucişările cu tentă latinistă de tipul: război (din sl. mergo. aceleiaşi clase lexico-gramaticale (situaţie impusă. dar şi atunci putem vorbi de apartenenţa cuvintelor la aceeaşi sferă semantică: borteli < bortă „gaură. şontrop < şontorog + şchiop. aliniat „paragraf” < alinia + alineat. cele două cuvinte care se încrucişează aparţin. raportul formelor etimologice cu cele contaminate este diferit în cele două cazuri. contaminaţia se poate produce între două cuvinte aflate în relaţie de antonimie. razboj) + lat. adesea. schelălăi < schilăvi „schilodi” + chelălăi. naravǔ) > morav. lákni) > locui. hojbăi „a cotrobăi. mos. -ere) şi cure „curge” (< lat. imemoriabil < imemorabil + imemorial. lat. azvârli < arunca + zvârli. mereu” + bojbăi „bâjbâi”. lakás) > locaş. moris + nărav (din sl. în vreme ce forma hibridă curge şi-a consolidat poziţia în limba literară. gheboşat < ghebos + cocoşat. locus + lăcaş (din magh.• adjectiv + adjectiv: O situaţie interesantă avem în cazul verbelor merge (< lat. încolătăci < încolăci + împletici. scorbură” + sfredeli. lat. Excepţiile sunt rare (vezi exemplul locui. mere. ofticolos < ofticos + tuberculos. practic. furgăsi < fura + găsi. zurgălău” < zdrăngăni + clopoţel. adămăgi < ademeni + amăgi. în vreme ce forma merge – originară – circulă în limba literară. zdrumica < zdrobi + dumica. a scotoci < hojma „continuu. nătântoc < nătânt + dobitoc. se suprapune peste aria lui mere. schilog < schilod + olog. înfurios < înfuriat + furios.) clopoţel mic şi rotund. Astfel. gingălaş < gingaş + drăgălaş. uimăci < uimi + buimăci. zăbăuc < zăpăcit + năuc. în cazul lui cure lucrurile stau exact invers. zdrăngănel „(reg. crânced < crud + rânced. bellum > răzbel. căci această formă. epitet 212 . oferit mai sus). nătăfleţ < nătărău + fleţ. locus (> rom. jenibil < jenant + penibil [12]. loc)+ lăcui (din magh. pititioc < pitic + mititioc. -ere). acufunda < afunda + cufunda. spârtica < spinteca + sfârteca. nenumeroşi < nenumăraţi + numeroşi. Din punctul de vedere al limbii literare. Un exemplu în acest sens este balaoacheş „(om) negricios. oacheş. are o circulaţie regională. din încrucişarea cărora au rezultat două verbe hibride: mere „merge” şi curge. cioroboti < ciorovăi + roboti. • verb + verb: acăţăra < acăţa + căţăra. curro. În mod cu totul excepţional. năbărî < năvăli + tăbărî.

gingălaş sunt învechite (şi. în vreme ce altele sunt respinse de normele exprimării corecte (fiind înregistrate. putregai. pe care unii autori îi tratează în afara contaminaţiei propriu-zise. o combinaţie între ţopârlan şi laş). o bună parte dintre contaminaţiile lexicale au caracter regional (şi / sau popular): buratic. intenţia stilistică a vorbitorului fiind evidentă şi constituind. etimologie populară) (vezi Dominte. În fine. iar mai rar – una sau câteva secvenţe fonice mediane şi. având în comun întregul corp fonetic” (Dominte. imbold. morav(uri). bereglej. Subtituţia lexicală voluntară în vorbirea neformală (apărut în FD. iar. 2000: 99). locui. uimăci. câteva creaţii sunt marcate ca familiare şi chiar argotice (unele dintre ele fiind chiar susceptibile de a fi produse cu intenţie): balaoacheş. majoritatea aparţinând limbajului familiar-argotic (asumat de către tineri sau de o anumită categorie de publicişti şi scriitori ce manifestă inventivitate lexicală). 91–115). din punct de vedere semantic. patrontaşcă. tocmai prin caracterului lor voluntar. eventual.dat unui ţigan” < bălai „blond” + oacheş „brun. Aşa-numitele contaminaţii voluntare sau hibrizi lexicali. privighecioară şi ciorumbel (aprecieri maliţioase la adresa unei persoane aparţinând unei anumite etnii. dintre care unele sunt creaţii ad-hoc. furlua. Din punct de vedere diacronic. crânced. eritromicină etc. de regulă. într-un context dat. diatopic. nimic comun. fenomen pe care-l defineşte astfel: „Folosirea în mod intenţionat. codirişte. altele. termenul nou creat desemnând într-un fel „activitatea” celor cu propensiuni bahice). poliţian. ţaică. jenibil. colet. prin faptul că termenii care se încrucişează nu respectă „condiţia” înrudirii semantice [14]. falimentară (faliment + alimentară). în timp ce forme ca bucăliu. ca şi al raportării la normele limbii literare. negricios” (cf. rotocol. 1968) [13].e. Acest aspect îl face pe autorul studiului să considere hibrizii lexicali mai degrabă o specie marginală în raport cu fenomenul substituţiei propriu-zise. De asemenea. În plus. cioclonţ. a unui lexem (substituent) în locul altuia (substituit). practic.). cu care nu are. Pe de altă parte. având. nu sunt tocmai străine de contaminare sau de paretimologie (i. în care rezultatul e un cuvânt preexistent în limbă. C. dâlmă. furgăsi. 2000: 98). care a vorbit prima oară la noi despre fenomenul deraierii lexicale (vezi Graur. fără a exclude însă şi o apropiere formală de haltere). extrasă din denumirea unor soluţii medicamentoase precum canamicină. brunet. borteli. 1970) a exclus hibrizii dintre cazurile de „deraiere”. încolătăci. terminaţia este analogică. neomicină. hibrizii constituie formaţiuni „noi”. eventual. Spre deosebire însă de celelalte tipuri de substituţii lexicale. uligaie. îngăimăci. prin hibrizi oarecum oximoronici. populare sau regionale). în schimb. fie sfârşitul fonetic. zdrumica. fie pe ambele. înfurios. ciortocrap. de către vorbitor. cocobarză. halbere (o creaţie ciudată. imemoriabil. aliniat. implicând în grade variate o încrucişare fonetică. putregai sunt actuale (şi generale). IX pe anul 2000. arătând că însuşi Al Graur. unele forme sunt literare: azvârli. zurbavă. cioroboti. nătânt. În bibliografia problemei se distinge excelentul studiu al lui Constantin Dominte. ca variante): acăţăra. în comun cu acela fie începutul. mai jos hibrizi ca ciorumbel sau privighecioară). Ilustrăm acest aspect al contaminaţiei cu următoarele exemple. alamă. ivor. ţuicomicină (ţuică. cocostârc. p. Cât priveşte corectitudinea lingvistică. cu atestări minime sau chiar unice [15]: sticlism (o alterare a lui ciclism sau o posibilă creaţie prin analogie cu acesta pornind de la rădăcina sticlă. se disting. în primul rând. exemplele citate până aici nu stau pe acelaşi plan. foarte rar. otomanlâu. azvârli. zăgaş. îmbucătăţi. răzbel. parizel. hojbăi. ţopârlaş (formaţie glumeaţă. streptomicină. colet. nr. buhurez. diastratic. aprofunzime. imbold. recomandată a fi băută ca medicament. locaş. rezultaţi din încrucişarea substantivului cioară 213 . năbărî. Dominte precizează că rezultatele „hibridării” lexicale. în al doilea rând. cazarmament. ofticolos. şontrop (vezi şi exemplele citate după Purdela. nătântoc. nenumeroşi. Dominte atrage atenţia că hibrizii lexicali nu trebuie trataţi ca „deraieri lexicale”. cazarmament. care enumeră hibridul lexical printre tipurile de subtituţie lexicală voluntară (cel de-al şaptelea şi utimul tip). fără preexistenţă în limbă. ghijoagă. cotaie. posibilă încrucişare între halbe şi bere. pititioc. Astfel. băutură tare. plancardă. principalul motor al producerii acestor hibrizi. spârtica. bolostâncă. ca alamă.

care în tinereţe a fost cioban) 214 . din tramvai + picioare etc. mai rar toponime) între referenţii cărora există o legătură reală sau doar presupusă de către vorbitor. 1968: 272). 2000: 109). 2000: 109). Marcă a unui exces de familiaritate. nepurcele. din geografie + varză. om de afaceri şi patron al echipei Steaua. simpatizat de suporteri şi apreciat pentru capacitatea sa de efort fizic. dar şi pentru unele execuţii ingenioase. pe care l-am putea numi contaminaţie onomastică. (Graur.observatordevalcea. pentru suporteri „Bălănel” a redevenit „Bănelinho”. cucurrigulum. autopasul. romârcană (română + ameicană) [20]. de ieri fiind rebotezat după rit brazilian. din matematică + oftică.: 500 de sicilieni l-au aclamat pe cel care a fost „Dicanio“ în Ghencea. telegrabnică. apud Hristea. presupune intersectarea a două nume proprii (adesea antroponime. [22]: berbec + Becali > Berbecali (poreclă a lui Gigi Becali. Bănel+ Ronaldinho > Bănelinho (poreclă dată jucătorului stelist Bănel Nicoliţă. mai ales în limbajul publicistic. se pare că a fost vorba de o eroare de exprimare a senatorului PDL Anca Boagiu. Iniţial. termen peiorativ care denumeşte jargonul de factură englezească de care abuzează unele persoane [19]). sportivi etc. Numeroase sunt însă cazurile în care contaminaţia se produce între un nume propriu şi un apelativ (mai rar. geogravarză. apud Hristea. prin analogie cu nepoţele (Creangă).: Toate au un final. un adjectiv) care face trimitere la o anumită trăsătură (constatată obiectiv sau subiectiv) a persoanei ce poartă numele respectiv. cântăreţi. stelistul părând să fi depăşit în sfârşit pasa proastă în care s-a aflat la începutul sezonului (www. O serie de exemple sunt citate din diferiţi scriitori: eţeteracota. apud Dominte.ro). din nepoate + purcele.: Liderul PNL Emilian Frâncu compară România Guvernului Traian Boc cu Belarusul lui Lukaşenko (www. persoane publice. felicitocuri. Alte exemple găsim în bibliografia problemei: animabil. din tembel + televizor etc. din felicitări + tocuri. mateoftică. din caşcaval + cavaler. alfabecedar [16] (alfabet + abecedar).ro). din scrumbie + scrumieră. modelul Micra [18]). scriitorinc (scriitor + ornitorinc) [21] etc.buhnici. Un tip aparte de contaminaţie lexicală (voluntară). tembelizor. din cucurigu + curriculum. RonalDICĂ (sic!) (www. crocofant [17] (creatură imaginară rezultată din încrucişarea unui crocodil cu un elefant. din patrioţi + hoţi (Alecsandri.: Astfel. Ronaldo + Dică > Ronaldică (poreclă dată jucătorului stelist Nicolae Dică pentru evoluţiile asemănătoare cu cele ale jucătorului brazilian Ronaldo) Ex. 1970: 161-162). domnule Dinu Păturiciu şi celialţi ciocoi (www.prosport. trampicioarele. adjectivul a fost folosit într-un pliant publicitar pentru a descrie calităţile autoturismului Nissan. din animal + amabil. actori.cu privighetoare. scrumbieră. respectiv porumbel). patrihoţi. din bancher + chior. stresiune (stres + sesiune).ro).ro). Traian Băsescu + Emil Boc > Traian Boc (aluzie la presupusa obedienţă a prim-ministrului Emil Boc faţă de preşedintele Traian Băsescu. Este un spaţiu al jocului lingvistic produs cu intenţie stilistică. banchior. cu ocazia unei întâlniri de la Galaţi) Ex. distramic (cuvânt inventat rezultat din combinaţia dintre distractiv + dinamic. acest procedeu se aplică mai ales personalităţilor zilei: oameni politici.prosport. caşcavaler. considerat în presă a fi liderul de facto al Guvernului şi al partidului de guvernământ PDL. comparabile cu cele ale mult mai celebrului fotbalist brazilian Ronaldinho) Ex. (Dominte. et caetera) + teracotă (Caragiale. din eţetera (lat. persoană cu concepţii de viaţă demodate sau cu idei retrograde). în sens figurat. politician român. romgleză (română + engleză. din autobuz + pas. vedete. rumaniolă (noua „limbă” vorbită de românii „spaniolizaţi"). rezultatul la nivelul expresiei fiind un hibrid onomastic în care se împletesc fragmente aparţinând celor două nume. Putem identifica următoarele subtipuri: contaminaţia antroponimică: Dinu Păturică + Dinu Patriciu > Dinu Păturiciu Ex. din telegramă + grabnică (Sadoveanu. 1968: 272).

curentul. Probabil prin analogie cu Ceauşima (termen a cărui vechime e de apropape 30 de ani). It has also been used by persons not residing in Bucharest to describe other "misdeeds" of Ceauşescu. vodcă (votcă) + Văcăroiu > Vodcăroiu (scris şi Votcăroiu) (porecla lui Nicolae Văcăroiu. such as intense pollution in the Transylvanian city of Copşa Mică” (http:// en.com). liderul grupului UDMR din Senat.wikipedia. 215 .info). Iată cum sună definiţia de pe Wikipedia (versiunea engleză). not linked to the demolition of Bucharest. care s-au dus în Bulgaria (www.wordpress. Mai rar.ziarul-ziarul. cum ar fi Wikipedia. de unde reţinem şi o extensie semantică a termenului.gardianul. şpagă + Agat(h)on > Şpagaton (porecla lui Dan Matei Agathon.iashington.ro).org). Iaşi + Washington > Iashington (numele unei conferinţe internaţionale organizate anual de AIESEC Iaşi în colaborare cu un număr de parteneri străini.Ex.ro). membru PSD – aluzie la presupusul obicei al acestuia de a consuma alcool) Ex.: Senatorii lui Votcăroiu vor ca ţuica să nu mai fie accizată! (blog. a despădurit aproape complet judeţele Covasna şi Harghita … (www. s-au produs ulterior (însă tot în perioada comunistă. respectiv împotriva arsenalului nuclear acumulat de marile puteri ale lumii) şi contaminaţiile Euroshima (< Europa + Hiroshima) şi Terrashima (< Terra + Hiroshima). când una dintre temele preferate de politică externă era lupta împotriva „cursei înarmărilor”. cu un umor amar bucureştenii numeau pe atunci ceauşima” (facultate. o suprafaţă importantă purta haina spulberării. cherestea + Verestoy > Chereştoi (poreclă pentru Verestoy Attila.TUI.: După ce senatorul UDMR Verestoy Attila. Nekerman etc. situl www. alături de altele precum Braigal sau Galbrai. Wapedia sau VisWiki. suspectat de corupţie mai ales din cauza proiectului „Dracula Park”) Ex. contaminaţia toponimică: Brăila + Galaţi > Brailaţi (denumire propusă. aceea de „urbanism defectuos şi haotic. care ar fi putut avea aceeaşi soartă ca Hiroshima. cf. pentru a sugera pericolul ce plana asupra Europei. "Galbrai" sunt ridicole!!!! Corect este ca oraşul mai mare să înghită oraşul mai mic (www. 1997 şi eadem.gandul. Interesant este că această creaţie hibridă a intrat deja în enciclopediile electronice des accesate pe internet.com). contaminaţia se poate realiza între un nume de persoană şi unul topic: Ceauşima „poreclă ironic-amară dată capitalei Bucureşti. cu impact negativ asupra mediului”: „Ceauşima ("Ceaushima") is a vernacular word construction in Romanian. "Brailaţi". ministrul turismului în guvernarea PSD.org).CFR Cluj să fie delegat un arbitru care să nu fluiere după indicaţiile venite de la stâna lui Berbecali (optimvs. din care largi zone cu arhitectură monumentală au fost supuse în anii ‘80 furiei demolatoare a lui Ceauşescu” < Ceauşescu + Hiroshima: Sute de case au fost dărâmate. sarcastically linking Ceauşescu to Hiroshima.: Marea realizare a ministrului Şpagaton a fost legată de plecarea firmelor de turism germane . 2000-2001: 95-97).ro). fost prim-ministru şi preşedinte al Senatului României.: A fost suficient ca la meciul U Cluj . în ceea ce. pentru un posibil viitor megalopolis care ar reuni oraşele vecine Brăila şi Galaţi) Ex. poreclit Chereştoi. respectiv asupra Terrei.regielive.: Sper să se unească cele 2 oraşe sub numele de GALAŢI !!!! Alte nume precum "Braigal". în urma a unui posibil război atomic (vezi Dimitrescu. This portmanteau term was sometimes coined in the 1980s to describe the huge urban areas of Bucharest torn down on the orders of President Ceauşescu. comparing the results with the nuclear attack on Hiroshima. cu referire la afacerile cu cherestea desfăşurate de multimilionarul minoritar de etnie maghiară) Ex. în scopul promovării multiculturalităţii şi dezvoltării profesionale.

. face din contaminaţie un procedeu cu potenţial stilistic important. sinistru. în primul rând.ro) [23]. Concluzii Asociată sau subsumată de unii fenomenelor înrudite (analogia. care ar trebui. pe vremuri. şi anume Ceauschwitz (scrisă şi Ceauşwitz sau Ceaushwitz) < Ceauşescu + Auschwitz. până la urmă. să beneficieze de mai multă atenţie din partea specialiştilor. iar această realitate se reflectă atât în modul în care ei grupează unităţile limbii. reacţionând. Semnificaţia acestui hibrid lexical. NOTE [1] O serie de lingvişti (majoritatea străini) identifică contaminaţia cu alte fenomene înrudite. În fiecare moment se manifestă ceva care a existat deja şi ceva care n-a existat niciodată înainte: o inovaţie în forma cuvântului. stabileşte analogii inedite în intuiţie şi în expresie. ca şi în cazul etimologiei populare sau al analogiei. Vorbitorii au conştiinţa deplină a relaţiilor sistematice ale limbii. datorită încărcăturii simbolice a toponimului.rol. de forme lexicale hibride ne îndreptăţesc să afirmăm că ne aflăm înaintea unui fenomen lingvistic „viu”. Timişoara să fie numită Fugidava iar Bucureştii să fie Ceauşwitz) (www. Atestările.ro). forme de manifestare ale principiului creativităţii limbajului. Mai mult decât atât. cât şi cea produsă intenţionat reprezintă.) este tocmai ceea ce numim realitatea limbajului” (Coşeriu. ca şi la nivelul vorbirii informale. 216 . care este cel lexical) drept un procedeu secundar de formare a cuvintelor (cf.hgwells. tot mai numeroase în ultima vreme (majoritatea provenind din zona mass-mediei şi a mediilor electronice de informare). analogii care conţin şi manifestă modul său specific de a lua contactul cu realitatea [. 3. în sistemul său de asociaţii. cu accente de genocid..]. Zugun. ca observatori neobosiţi. însă sistemul are grijă să ascundă acest lucru (http://www. în special cu etimologia populară sau cu analogia. venea timpul pentru cozi la alimente (banc de epocă. cu propunerea de schimbare a denumirii oraşelor: Iaşii să se numească Fomidava. ceea ce le înlesneşte o bună orientare în planul „creaţiei lingvistice”.Numele fostului dictator comunist este implicat şi într-o altă contaminaţie onomastică cu caracter ironic. fiind frecvent întâlnit în vorbirea populară şi regională. 1994: 347). unii lingvişti definesc contaminaţia (în aspectul său cel mai important. deşi au o cauză comună. consideră fenomenele în discuţie independente. Cei mai mulţi specialişti însă. ţara voastră se numea Ceauschwitz! Din nefericire. acum întreaga lume a devenit Ceauschwitz. punctul lor de plecare este diferit. ci sunt plămăditori activi ai graiului. având punctul de plecare. această năzuinţă neîntreruptă de creaţie şi de re-creaţie (. faţă de inovaţiile ce li se transmit şi fiind ei înşişi centre de energie inovatoare” (Puşcariu. Am auzit că.. 2004: 114) [24]. poate. Această schimbare continuă. un tărâm întunecat. etimologia populară). pornind de la Gilliéron. în sensul că. „Omul cunoaşte şi în acelaşi timp gândeşte şi simte. faptul că acest fenomen se pretează şi la creaţii voluntare. 2000-2001: 32-33). cât şi cu ocazia întrebuinţării acestor unităţi în vorbire [25]. contaminaţia este departe de a reprezenta un fenomen lingvistic minor sau marginal. ei „nu sunt numai transmiţători pasivi ai unor evoluţiuni de limbă întâmplate în afară de ei. Groza. se simţeau lipsurile alimentare. face aluzie la regimul de teroare. în „spiritul asociativ” al vorbitorilor. şi în special a lexicologilor şi lexicografilor. în mod conştient. Această semnificaţie se relevă chiar în următoarele contexte din care am şi selectat termenul: Pe vremuri Bucurestiului i se spunea Ceauschwitz – aluzie la intentiile exterminatoare ale lui Ceausescu (http://stiri. Atât contaminaţia involuntară.. 1978: 280. instituit în România de dictatura ceauşistă. în folosirea lui. 2000: 149. Se termina epoca relaxării şi prosperităţii.ro).impact-est. una dintre formele aberante de manifestare a acestui genocid fiind înfometarea populaţiei prin aplicarea unui aşa-numit program de „alimentaţie raţională”. De altfel. începea epoca returnării idioate a datoriilor. iar căile lor de producere sunt proprii. considerată fenomen independent de alţii. transparentă. Şerban – Evseev. care nu rămân indiferenţi dinaintea materialului lingvistic cu care operează.

sintactică.] atunci când sensul hibridului este identic cu al unuia dintre cei doi termeni care se contaminează şi când. un cuvânt împrumută de la celălalt un singur fonem. uligaie ş. simpologie – rezultat din contopirea dintre simplitate + tehnologie etc. rezultatul fiind apariţia unor forme de tipul celor citate (cf.123urban. Aceste trei fenomene sunt. cel puţin deocamdată. 2006: 299: „[. 1976: 21. respectiv pasaje + pasagii) ce corespund unor singulare diferite: personaj şi pasaj (forme literare). cele două elemente lexicale. 1968: 33-336. Dominte. de pildă. vezi Hristea. 2006: 301. comos – o încrucişare între compact + spaţios. 1970: 20) sau hibrid lexical (cf.. frazeologică.. în cazul acestora. 1994: 332-333). în mare parte. pe care o mai numesc. 2006: 308).. grafică (pentru tipurile de contaminaţie din limba română. faţă de personagiu şi pasagiu (variante învechite) (Hristea.. Puşcariu. vezi şi Seche. [12] Formaţie recentă. fonetică. contaminaţiile de tipul rotocol. 34). sintagme sau propoziţii. doriental „dor care ne cheamă la dorigini . [8] În cazul contaminaţiei lexicale. 2006: 297). că „.şi care se produce involuntar sau cu voinţă” (p. de unde reţinem şi următoarea definiţie a fenomenului de care ne ocupăm aici: „Combinarea a două cuvinte. de altfel. Alte exemple au fost extrase personal. 1964. Hristea. a III-a. apud Hristea.ro). eventual. 2006: 306).. Précis de grammaire historique de la langue française.. 2006: 302-303). Iată câteva exemple: abandomnişoară „singurică. [7] Theodor Hristea oferă. ne aflăm în faţa unor simple variante lexicale.] chiar dacă nu sunt întotdeauna sinonime. menţionate în numeroase lucrări de specialitate ca fiind cele mai importante forme de manifestare „nesistematică” a analogiei ca mecanism lingvistic: „La contamination et l’étymologie populaire ne sont que des formes particulières d’analogie” (Ferdinand Brunot şi Charles Bruneau.rezultat din antrenant + facil. [15] Caracterul lor de „efemeride” lexicale le face.« analogie ». I: IX. din Purdela. inventate. acolo unde vorbitorii. Hristea. în procesul încrucişării. mai ales pe internet: Ai văzut ce jenibili sunt tinerii de la universitate care vin şi te vrăjesc să le dai un ban (www.v. 2006: 297: „O. Cf. morfologică.. franglaise (o încrucişare între française şi anglaise. . s. asemănătoare sau nu între ele. 1968: 337. încrucişează relativ uşor două sinonime folosite pentru aceeaşi noţiune. un dicţionar de cuvinte inexistente. subordonate direct numai unuia dintre cei doi termeni care se încrucişează”. « contaminare » şi « etimologie populară » sunt numiri care exprimă cu alţi termeni uneori aceleaşi fenomene lingvistice fără ca să ne lămurească asupra unor linii mari ce pot fi distinse în elaborarea materialului sonic al limbii din partea creierului nostru” (Puşcariu.cam prin Anatolia de azi”. [6] În funcţie de nivelul limbii la care plasează unităţile. ovinocenţă „starea mielului”. jalbină „albina care zboară cu jalbe”. [17] Termen folosit prima oară de Andrei Pleşu. 1956: 30-35. [18] Alte cuvinte create pentru această reclamă au fost: antrecil . lexico-frazeologică. şi Graur. de regulă. 2006. Aceste afinităţi pot merge. în chip firesc. 138. şi Hristea. mai potrivită ar fi denumirea de „compuse pleonastice”). condiţie care trebuie îndeplinită pentru a putea vorbi de contaminaţie este existenţa obligatorie a unor afinităţi de ordin semantic între cei doi termeni care se încrucişează. Hristea. 1956: 31-32. 1956: 33). contaminare. 2006: p. în care se combină două forme de plural (personaje + personagii.a. în zonele de contact a două arii dialectale. În astfel de cazuri. sunt numite „compuse tautologice” (cf. 310: „[. deosebim mai multe tipuri de contaminaţie: lexicală. inapte să fie reţinute în lucrările lexicografice de interes general. [13] Contaminaţiile cu statut de regionalisme lexicale se produc. spigur – termen în care se împletesc spontan + sigur. în acest sens. înrudirea semantică trebuie luată într-un sens mai larg. [11] În FCLR. majoritatea rezultate din îmbinarea altor cuvinte. Hristea. până la sinonimia totală sau numai aproximativă”. Hristea. babaclava „fostă funcţionară pe tărâm de harem”. 2000: 98). ca formă. a unei sintagme sau propoziţii noi. [4] Unii specialişti fac distincţia între contaminaţia propriu-zisă (totdeauna involuntară) şi contaminaţia intenţionată. exemplele personajii şi pasajii. ducând la formarea unui cuvânt nou. cf. [14] „Când această condiţie nu este satisfăcută.[2] Sextil Puşcariu scria. trebuie găsită o altă explicaţie pentru ceea ce ne face impresia a fi rezultatul unei « contaminări »” (Hristea. Hristea. [16] Titlul unei cărţi de Paul Goma. 'mnişorică”. uneori. [19] Probabil că trebuie luat în calcul şi modelul oferit de fr. [5] Cf. familiarizaţi. care afirmă că. Seche. în ea fiind inclusă şi asociaţia de idei. pe baza materialelor lexicografice (DEX ’98. 2006: 307-325). [3] Pentru delimitarea contaminaţiei de etimologia populară. istil – îmbină cuvintele isteţ + util. MDA) sau culese din limbajul vorbit. DLR. precum şi aşa-numitele „configuraţii asociative” de tip semantic (vezi Seche.. dar aproape întotdeauna înrudite semantic. p. cocostârc cocobarză. [10] Exemplele au fost selectate. cu ambele graiuri sau dialecte. întâlnită însă frecvent în argoul tinerilor. care au luat naştere prin juxtapunerea a doi termeni sinonimi. deraiere lexicală (vezi ELR. 217 . nu avem niciun temei serios să vorbim de apariţia unei noi unităţi lexicale. ed.. [9] Cf.

[21] Cuvânt inventat de criticul Dan C. Graur. p. Zugun. Limba română. I). Bucureşti: Editura Ştiinţifică. as it is proved by a number of hybrid forms registered in informal speech and slang. în LR. Bucureşti: Editura Academiei (= FCLR. often considered a type of non-systematic analogy. Philippide. condensarea lexicosemantică ş. Graur. Iaşi: Editura Tehnopress.ucis. [25] „Omul nu întrebuinţează fără critică instrumentele de care se serveşte zilnic. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic (= MDA). Schiţă de sistem. Limba română. Puşcariu. Ivan (1978). Iaşi: Tipografia Naţională. în „Dacoromania”. 1. germ. 218 . Mihăilescu şi folosit pentru titlul cărţii sale. el face reflexii asupra lor. Mircea (1956). Luiza şi Seche. Alexandru (1894). 25-35. Florica (2000-2001). p. elaborat (în limba engleză) ca proiect de cercetare de Vladimir Tismăneanu şi dat publicităţii în septembrie 1989. Theodor (2006). Serie nouă. Vol. 1976: 17). BIBLIOGRAFIE ŞI ABREVIERI Coşeriu. rom. (1965 şi urm. în CL. nr. Theodor (1968). termenul Ceauschwitz e înregistrat şi într-un raport asupra comunismului din România. Formarea cuvintelor în limba română. 34. M şi urm. Blending. Vasile şi Evseev. în SCL. nr. Dimitrescu. 295-327. Sextil (1994).2. Petru (2000). Puşcariu. serie nouă. I Privire generală. Kontamination. ediţia a II-a. as well as in mass-media language. VII. socotite „principale”. The phenomenon in its essence and most typical manifestations has an unconscious and occasional character. Maria-Luiza (1968). 91-115.a. se justifică prin productivitatea mai redusă şi lipsa caracterului sistematic al acestora. le judecă” (Puşcariu. Groza. Sextil (1976). Slama-Cazacu. Bucureşti: Editura Minerva. Dicţionarul limbii române. Florica (1997). compunerea şi conversiunea. contaminaţia. Dicţionarul explicativ al limbii române (1998). Şerban. Dominte. în „Fonetică şi dialectologie”.). contaminaţie) in Romanian. Vol.edu/nceeer/1989-903-04-2Tismaneanu. V-VI. Tatiana (1956). [22] Dacă menţinem distincţia pe care am încercat-o mai sus. Timişoara: Editura Facla. Vol. (2001). Volumul întâi Principii de istoria limbii. Vocabularul românesc contemporan.[20] „Limba românilor aflaţi în America la prima şi la a doua generaţie" (din articolul Poveşti romârcane nemuritoare semnat de Ovidiu Rădulescu. Istoria limbii române. Eugeniu (2000-2001). Contaminaţia în graiurile populare. în revista „Lumea”. Al. p. în volumul omagial Antic şi modern. Bucureşti: Editura Logos (= DCR 2) .pitt. 207-233. p. In honorem Luciae Wald. p. Scriitorincul. V. Observaţii şi cercetări experimentale cu privire la „contaminări”. but it may also come with intentional creations for expressive purposes.VI. Creaţia metaforică în limbaj. [24] Calificativul „secundar” atribuit unor procedee ca trunchierea. nr. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic (=DEX ’98). p. Hristea. prin comparaţie cu procedee ca derivarea (în primul rând). 333-339. Dimitrescu. Consideraţii teoretice generale şi de ordin etimologic pentru o lingvistică a vorbirii. serie nouă. (1970). Purdela. II Rostirea. 160167. Probleme de etimologie. Contaminaţia în raporturile ei cu etimologia populară. Bucureşti: Humanitas. 11-33. Despre etimologia populară şi contaminaţie. The result is a lexical hybrid that contains elements belonging to both primary units. I Compunerea (1970). Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic (= ELR). în „Dacoromania”. 11/2003). p. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Al. Micul dicţionar academic. Deraieri lexicale. în vol. Vol. Elemente de lexicologie. Marius coord. Seche. Dicţionar de cuvinte recente.pdf). Hristea. Bucureşti: Humanitas Educaţional. Liviu (2004). nr. le analizează. [23] Apărut iniţial în contextul folclorului politic subteran autohton. Enciclopedia limbii române. Sala. Elemente japoneze recente în limba română. la www. volum coordonat de Ana-Cristina Halichias în colaborare cu Tudor Dinu. 79-107. Substituţia lexicală voluntară în vorbirea neformală. Lexicologia limbii române. I-IV (2004). Academia Română (= DLR). Bucureşti: Editura Academiei. V. XIII. represents a complex linguistic phenomenon that consists in the development of a morphological “compromise” between two forms (usually notional words) with identical or similar meaning which are perceived as being in some kind of competition with each other. XIX. Constantin (2000-2001). ABSTRACT The purpose of our paper is to describe and illustrate the mechanism of lexical blending or contamination (cf. p. între contaminaţii propriu-zise şi hibrizii lexicali (sau pseudo-contaminaţii). Scrieri de ieri şi de azi. este evident că aici avem a face mai degrabă cu nişte substituţii lexicale voluntare în forma hibrizilor lexicali. sub titlul The Tragicomedy of Romanian Communism (vezi textul acestui raport online.

îmbogăţirea patrimoniului cultural cu noi traduceri în limba română (Al. Istoriile lui Herodot. eliberat şi reinstalat în scaunul mitropolitan al Moldovei. data morţii sale. Andriescu. Paraclisul Precestii. Studiu la Dosoftei. mitropolit al Moldovei (1671). p. Cuvânt înainte. p. În anul 7195. preacuratei şi pururea Fecioarei Maria din Petrid.223-279). din apropierea cetăţii Turda. După o perioadă de ascensiune în care devine episcop de Huşi (1658). Studiu la Dosoftei. a cărui operă se pregătea s-o continue în atâtea privinţe: sprijinirea politicii filocreştine. se va afla exilat în Polonia unde va trăi cu speranţa reîntoarcerii în ţară. Grigoraş. PsV. Viaţa mitropolitului este cunoscută în întregime astăzi. am dăruit această sfântă carte. apărarea ortodoxismului şi lupta împotriva calvinismului. p. pentru ca sfinţii părinţi să mă pomenească pe mine şi pe părinţii mei Leontie şi Maria. în Strji. Din această perioadă datează cele dintâi traduceri ale lui Dosoftei: Patericul. Grigoraş. comentariul. iar în anul 1675. cronograful lui Matei Kigalas şi învăţăturile moral-politice atribuite împăratului bizantin Vasile Macedoneanul (cf. datorită bogatei activităţi de traducător şi. reîntors în ţară.85). miropolit al Suceavei. N. N. a două povestiri. fiind. după cum rezultă dintr-o dedicaţie scrisă de mitropolit în slavoneşte pe un exemplar din Viaţa şi petreacerea svinţilor. la Şcoala “Frăţiei Ortodoxe” din Lwów. pe când mă aflam printre străini din pricina vremurilor nepaşnice. Din 1675 până în 1686.XIII). Colegiul Naţional Iaşi PRIME ATESTĂRI ALE UNOR CUVINTE DIN PSALTIREA DE-NŢĂLES A MITROPOLITULUI DOSOFTEI Viaţa şi activitatea clericului şi cărturarului moldovean Dosoftei au constituit obiectul de studiu a numeroşi istorici literari şi filologi. După cum se poate observa. Până în anul 1653. cât şi preocupările sale culturale sunt atât de apropiate de ale lui Varlaam. urmează o perioadă zbuciumată pentru cărturarul moldovean: pribegeşte în Polonia cu Petriceicu-vodă între 1673-1675. este închis din ordinul lui Dumitraşcu-vodă Cantacuzino la mănăstirea Sfântul Sava din Iaşi. Erbiceanu. p. Contribuţii. 219 . şi-a continuat studiile la “Colegiul” de la Trei Ierarhi (cf. Ursu. a ineditei versificări a Psaltirii în limba română. Dosoftei se trage dintr-o familie moldovenească veche (Iustin Moisescu. pe cînd se afla în surghiun la Strji: Sfintei mănăstiri a Adormirii preasfintei şi preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu.Mihaela BUTNARU. din Transilvania. Mântuirea păcătoşilor. iar din acest an până pe 13 decembrie 1693. pe numele de mirean Dimitrie Barila.1490-1491) şi a plecat la specializare în Polonia. Dosoftei s-a aflat sub influenţa directă a mitropolitului. p. I. C. Smeritul Dosoftei.N. mai ales. iunie 8. tipărite sub titlul Cuvinte şi jele la robie Ierusalimului…. cit. dăruit de acesta mănăstirii Petrid. Opere. în anul 1687. LXIV. va rămâne în scaunul mitropolitan al Moldovei. în timpul celei de-a doua domnii a lui Gheorghe Duca (1668-1672).1491). Viaţa şi minunile sfântului Vasile cel Nou (cf.XIII). Manuscrise vechi aflate în biblioteca Sfintei Mitropolii a Moldovei în “Revista teologică”. Între 1647 şi 1648 este ierodiacon la Mitropolia din Iaşi (cf. Andriescu. p. în 48 de versuri. I.XII).. Născut în 1624. numită Misira. fapt ce determină o continuare a dorinţei de îmbogăţire a patrimoniului cultural cu noi traduceri. Originea. la scurt timp. când Varlaam se retrage la mănăstirea Secu. Opere. op. p.A. După studii în ţară cu dascăli călugări de la mănăstirile moldoveneşti (cu învăţătura de început primită de la dascalii din mănăstirile noastre . preocuparea sa majoră a fost continuarea operei de traducere a principalelor cărţi de cult începută de Varlaam cu scopul introducerii limbii române în biserică: Ideile politice şi religioase ale lui Dosoftei. episcop de Roman (1659).

220 .1. şumăn (v. şi din sânul boierilor cărturari (M.1. Psaltirea de-nţăles (Iaşi. IV. al doilea al listurilor.115.În timpul primului exil polon apar la Uniev.78. slavonă.1. blagoslovi (v. Efortul lui Dosoftei de traducere a cărţilor de cult în limba română se încadrează într-o mişcare de renaştere a bisericii şi a culturii române. IV. Molitvănic de-nţăles (Iaşi. IV.73. a chiti (v.1. fapt ce ilustrează conştientizarea şi asumarea unei responsabilităţi faţă de cuvântul scris în limba română (născută din dorinţa de a găsi exprimarea potrivită în limba poporului. ciudease (v.1. IV. a postămpi/postimpi (v. ritmul în care au fost tipărite traducerile lui Dosoftei începând cu anul 1679.10. Studiu la PsV. al patru al rîndurilor. 1683) şi un Octoih. că-ntr-însa am îndireptat bogate cuvinte ce să află schimbate într-această carte. latină dobândite de prelatul moldovean prin educaţie) mărturisită în Cuvîntul cătră cititoriu de la sfârşitul Psaltirii: Iubite cetitoriu. IV. trimisă de Patriarhul Ioachim al Moscovei.).97. N. ghizdă (v. să socoteşti această tablă. neterminat (menţionat de către episcopul Melchisedec la mănăstirea Putna). movilă (v. 1681). mai ales. rezultă că activitatea sa de traducător este cu totul particulară în epocă. IV. Deci socoteaşte că numărul dintîiu iaste al psalomilor.). patriarhul Dositei al Ierusalimului). p. la cererea mitropolitului şi cu sprijinul lui Nicolae Milescu (cf. Vasta cultură a mitropolitului. IV. de latinitate). I. Costin.). IV.31.39.). 1682-1686).XVI-XVII): Dumnezăiasca Liturghie (Iaşi. scoase în tipografia de la Iaşi.45.1.1.7. Damaschin.). Acestea sunt urmate de principalele cărţi necesare serviciului liturgic. cu noua tiparniţă a mitropoliei din Iaşi.51.1.). IV.). IV. IV. Deci noi de pre acel izvod foarte am silit de am pus cuvintele precum să află acolo. ulterior. pentru ceale schimbate şi pentru greşuri. IV. Andriescu în Studiu introductiv la Dosoftei.1. anădăi (v. IV. pentru literatura română: Psăltire a svântului proroc David. Viaţa şi petreacerea svinţilor (Iaşi. pârgă (v. chiar dacă încălca anumite norme impuse de tradiţie).64.). ediţia a II-a. Parimiile preste an (Iaşi. 1680. mitropolitul Ţării Româneşti. Însă. dar şi culturii române în general.1. Al. izbăvi (v. IV.1. toiag (v. a cimpi (v.1. cârstei (v.XVII. Afirmaţiile lui cu privire la necesitatea introducerii limbii române în biserică (din care rezidă şi ideile sale privitoare la unitatea culturală a tuturor românilor şi la cea etnică. român şi străin (patriarhul Ioachim al Moscovei. în 1673.). p.1. căreia i se circumscriu. Cuvinte neatestate în dicţionarele româneşti cu nici una dintre scrierile lui Dosoftei: a) elemente de origine slavonă: amin (v.1. IV. ediţie bilingvă. carile-i elineaşte şi lătineaşte şi evreiaşte. deoarece. inorog (v.1.1. iată c-am îndireptat cu acest meşterşug. 1683).109. ce va fi cunoscută sub titlul Psaltirea în versuri.). IV. episcopul Buzăului. Iaşi.4. Andriescu. 1679. livă (v.1.).34.).1. prin difuzarea aproape a întregului tiraj al Cazaniei în Transilvania) şi de dezvoltare a culturii naţionale.).). a pomăzui (v. operează şi cu “lexicoane”.). Milescu) au slujit dezvoltării culturii române din perioada contemporană lui.1.9. din sânul clerului. IV. În domeniul lexicului pot fi menţionate următoarele aspecte: 1. politica filocreştină.3. Astfel. După cum observă şi Al. episcop al Râmnicului etc. demonstrează faptul că ele au fost pregătite cu mulţi ani înainte. cunoscută sub titlul consacrat Psaltirea slavo-română). IV. Opere. Cercetarea limbii textului Psaltirii în proză oferă posibilitatea cunoaşterii atitudinii mitropolitului faţă de limbile de cultură ale tradiţiei bisericeşti (greacă. două opere fundamentale atât pentru serviciul bisericesc.12.).).) Din afirmaţia mitropolitului. precum să veade aici. Antim Ivireanul.25. cât.). boiar (v. IV.). a scarandivi (v.1. pentru căci că s-au tălmăcit de pre izvodul lui S-tii Ieronim. efortul deosebit pe care îl implică traducerea (interpretarea) şi tipărirea textelor redactate în alte limbi se înscriu într-o atitudine fermă de apărare a ortodoxiei în cadrul luptei împotriva propagandei calvine (iniţiată în Moldova de Varlaam. carile rumâniia nu să potriveaşte cu sărbiia. pe lângă folosirea diverselor izvoare. şi Acatistul Născătoarei de Dumnezeu. IV.47. prin tipărirea de scrieri în limba română. se realizează un act de cultură.1. nume precum Mitrofan. relaţiile cu figurile proeminente ale timpului său. Şi aşea vei afla îndireptarea cuvintelor pre sirbie. a obidui (v. al treilea a feaţilor.

1.7.2. “prinţ”: Tîmpinară boiari însoţîţ cu cîntători. ceia ce blagoslovăsc pre însul. că sufletul lui în viaţa lui blagoslovi-să-va. “aşa să fie!”. boiarii lui Nethalím. iară. b) elemente de origine greacă: cămară “biserică” (v.16. pobedi (v.82. gr.1. Drept aceasta blagoslovitu-te-au Dumnădzău în veac (55v/v.6). boiarii lui Zavulón.2. IV. răspiiarde-s-or (44r/v. Prima atestare este din PS. IV. herovim (v. IV. de la veac şi pănă la veac! Şi va dzîce tot nărodul: “Amin! Amin!” (140r/v.2. IV.2.1. IV. IV.14. -οντος “chef”.19).18. IV. aminǔ < gr. a gândi”.1. IV.). IV. opust (v.27).3).14. mir (v.44.18.1.2.65.).). neînregistrate în DA/DLR: a) elemente de origine slavonă: clevetă (v. IV. amen) “adevărat!”.1.60. p. IV.2. Formulă liturgică de final. Cuvânt folosit de Iisus în vorbirea sa pentru a întări cele afirmate: Dară acela ce iaste în locul prostacului.1.1. IV.). plod (v. bici” (v.3.108.1. refl.).5. Întru să púe pre însul a şedea cu boiarii.1.47).12.3. rădicavoi mînule meale (75v/v. IV. a pâşcăi (v. ocina-vor pămîntul. IV. [< vsl. veseli-l-vei pre îns în bucurie cu faţa ta (22v/v.5). Derivatul blagoslovenie s.).88. rană instrument de tortură.). Că.2.59.).).2. ebr. ST.28. casia (v. liubov (v. hristos (v. boľár(in)a.). preluată din iudaism.33. Domnul Dumnădzăul lui Izraíl. ghizdav (v. IV. ceia ce-l blastămă. IV.).).). IV. a povăţi (v. IV. Blagosloviţ păgăni pre Dumnădzăul nostru şi audzît faceţ glasul laudei lui (78v/v.2. “binecuvântare”: Toată dzua miluiaşte şi-mprumută direptul şi sămînţa lui în blagoslovenie fi-va (44r/v.. raclă(v..112. cf. IV.15. IV.). IV. inoplemenic(v. amín. oblastie (v.4.57. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. mărturisi-ţî-să-va cînd bine vei face lui (59r/v.2).1.1. a meni (v. la origine având rolul de a sublinia acordul comunităţii la spusele preotului. Blagoslovit.23).91. teasc (v.).17. IV. bulg. Arvinte.).67. IV.2.6.2. BLAGOSLOVÌ vb. săblaznă (v. cum va dzice “Amin”? (IV).).2.).80.7). Înainte stătură împăraţii pementeşti şi boiarii să adunară depreună spre Domnul şi spre pomazánicul lui (1v/v.). SCH. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.13. râvnă (v. leşui (v. domnitorii lor. neînregistrate în dicţionare: a) elemente de origine slavonă: a chiti “a cugeta.).2. horă (v.).2. intranz. BOIÁR s. IV. IV. IV.37.21..). în carii nu iaste spăsenie (184v/v. în numele tău.). IV. IV. apostol (v. IV. Prima atestare este din CV2 80b.1. Dintre toate aceste aspecte. în mijlocul de fetişoare tîmpănăreaţe (82r/v.). IV.2.85. “a binecuvânta”: Că vei da lui blagoslovenie în veac de veac.L. ostrov (v.2).). (< slav. IV.1.1.7). devenită ulterior semn de întărire al propriilor spuse.98.3. pre fii omeneşti. pravoslavie (v.). IV. Cuvinte care devansează prima atestare din operele lui Dosoftei.1.9.). p.8.).).).9. IV. 139/6. IV. faraon (v. (ό)άρχων. anaforă (v. mannă (v. Blagoslovască-te Domnul din Sión şi să vedz bunurile Ierusalímului toate dzilele vieţii tale (168v/v. IV. IV.2.). a isţeali (v.“căpetenie”.52.1. IV.22. vom prezenta numai cuvintele de origine slavonă neatestate în dicţionare cu exemple din scrierile lui Dosoftei: AMÍN interj.27).42. a milcui (v.2.2. cu gurile lor blagosloviia şi cu inemile lor blăstăma (74v/v. (< slav. blagosloviti) Tranz.)..12] 1. şugubăţ (v.. Că sufletul lui blagoslovi-să-va. IV. cf.38.1.1. finic (v.5.).).1.). cf. b) elemente de origine greacă: aliluia (v. IV. icoană (v. ce nu-nţeleage limba cărţii.).11).). 2.1. boiarii şi toţ giudécii pămîntului (187r/v.). IV. IV. Blagoslovi-vei cununa anului a bunătăţîi tale şi cîmpii tăi împlea-sor de grăsîme (78r/12).1.). IV. Boiarii Iiúdei.f.30). IV. Împăraţii pămîntului şi toate năroadele. IV. grijă (v. b) elemente de origine greacă: aspidă (v.2.). naftă (v. 221 . tină (v.).2.2. Aşea blagoslovi-te-voi în viaţa mea şi. cort (v.6). IV.93.66.1. IV. chedru (v.1. a judeca. ST.4).).). scârbă (v.1. boljarinǔ. alerga cu seate.30. cu boiarii poporului său (148v/v.m. Nu vă nedejdiuiţ pre boiari. IV. IV. Însă preţul mieu sfătuiră să leapede.1.LV.). hereghie (v. (82r/v. pridădi/prididi (v.DT.23. cf.111. Sensuri noi ale unor cuvinte. camătă (v.1.2.L.1.25.).

SCH. “a gândi”: Şi mă învăţaiu. “a ţinti”. kajo sę “a face penitenţă”. 3.79).LXXV. ST. Cuvântul. “domnul idolilor”: Domnul răsîpeaşte sfaturile limbilor. cf. “năpastă”: Trimis-au seamne şi ciudeáse pre mijlocul de tine.L. CHITÌ vb. hititi (hitati) “a se grăbi”. L. COSTIN. Refl. krastělĭ.6). cf. cf. p. feaceră-să fiii tăi. CÂRSTÉI s. vb. cf. 222 . “stăpân” În locul părinţilor tăi. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.2.28). 68/v/16).5). TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. întrebuinţându-se mai mult în Moldova. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.4. “a avea păreri de rău”: Giuratu-s-au Domnul şi nu să va căi: “Tu eşti preot în veaci.Biblia. I. kaiti sę.. čempiti “a se strânge ghemuindu-se”) Este glosat de Dosoftei în Îndireptarea cuvintelor cu “a gârbovi” (Ps. CIMPÌ vb. cf. 106. CAR.f. cf. CĂÌ vb. (95v/v.LXXV. leapădă. IV. “a căuta”. nr.4. (< vsl. LET. cf. Prima atestare este din EUSTR. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.1. vsl. DA) Tranz. čudo “miracol”. 4. Arvinte.EX. Prima atestare este din DRH. Eghípt. 205b (1577).32. PRAV. dară. boiari.Biblia. Prima atestare este din N. Intranz. “a regreta o greşală făcută”. ST. [< sb.18). (56v/v. cf. fig.12). cf. p.1688. (< vsl. *čępiti.) “pasăre călătoare mai mare decât mierla”: Cerşură şi veniră cîrstei şi de pîinea ceriului sătură pre înşii (136r/v. p. IV. “a pleca la pământ”. Boiarii năroadelor strînsără-să cu Dumnădzắul lui Avraám.39). ale voastre şi vă rădicaţ porţ veacinice şi va întra împăratul slăvii (26v/v. (1670).8). (< vsl. cf. p. IV. gîndurile năroadelor şi leapădă sfaturile boiarilor (37r/10). cf. “a se potrivi”: Şi mă voi chiti în toate lucrurile tale şi întru începăturile tale m-oi deprinde (96v/v. “a se strânge ghemuindu-se”.1. pl. a trecut în limba literară cu rostirea dialectală cinchi.31. DA] 1. 2. 604 (1632). Mol. A. IV. p.L.1688. “a încovoia ”. “om bogat”: Luaţ porţ.) -luat direct din textul slavic ca însemnare şi formă de plural (Puşchilă. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. Prima atestare este din ANON. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA.23.9). Mol.157 (1432).4. (< vsl. “a simţi remuşcări”. Prima atestare este din PS.1. Puşchilă. după rîndul lui Melhisădéc“ (146v/v. pune-i-vei pre înş boiari preste tot pămîntul. pre faraon şi pre toţ şerbii lui (172r/v.13. cf. sl. CIUDEÁSE s.9). no<a>ptea cu inema mea chitiiam şi să izbiia sufletul mieu.L.79. IV. “a cerceta”.“nenorocire”. kajati sę. čudesa. Prima atestare este din CORESI. “a se umili” : Întuneceadze-să ochii lor să nu vadză şi gărba lor de tot o cimpeáşte! (84v/v. că a lui Dumnădzắu putearnicii pămîntului foarte înălţară-să (58v/v. Arvinte ST.m. IV. p. 473. PS. cf. IV. < vsl.. 105/45.

SCH. Tranz. 9.5). pre sine zideaşte. “a calomnia”: Acesta lucru-i a celora ce mă părăsc cătră Domnul şi a celora ce grăesc reale asupra sufletului mieu (145r/v. beseareca zideaşte (III/v. Expresia a grăi în limbi “a se adresa într-o limbă străină.9). nedireptate pentru naltul grăiră (90r/v. 223 . Expresia a grăi rele “a minţi”. a nu minţi”: Carele grăiaşte adevăr întru inema sa. Deşearte grăi careleş cătră de aproapele său.5). grajáti “a vorbi”): 1. Expresia a grăi nedreptate “a acuza”: Cugetară şi grăiră în vicleşug. Expresia a grăi pace “a spune cuvinte prin care să se creeze o stare de bună înţelegere”: Pentru fraţii miei şi priatinii miei grăiiam pace de tine (166r/v.80). “a se făli”: Vrăşmaşii miei. pentru cuvintele rostului tău. glumiti sę “a râde”) 1.8). piiarde-vei pre toţ pre ceia ce grăesc minciună (3v/v. 5. “a zăbovi”: Ruşineadze-se trufaşii că cu strîmbătate fărălegiuiră asupra mea. “a spune. şi-ntru inem<i> grăiră reale (11v/v.GLUMÌ vb. Expresia a grăi deşarte “a minţi”: Şi ceia ce cearcă reale miie. IV.18). “a spune.11). cf. Intranz. 393. 4. a susţine”. 8. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. “a se învăţa” (e greu de explicat schimbarea de sens.7). p. Expresia a grăi mândrie “a se lăuda”. GRĂÌ vb. iară cela ce spune de-nţăles. carii vădzîndu-mă. Expresia a grăi deşertăciune “a spune lucruri incriminatorii. (< vsl. “a mărturisi”: Şi grăiiam întru mărturiile tale denaintea a împăraţ şi nu mă stidiiam (156r/v.: A cărora rost au grăit deşertăciune şi direapta lor direaptă de strîmbătate (182r/v. grăiia deşearte şi vicleşuguri toată dzua să învăţa (47r/v.2). eu feriiu căi vărtoase (15r/v. (< vsl. Măniiaţi-vă şi să nu greşiţi ceale ce grăiţi întru inemile vostre la aşternuturile vostre să vă umiliţi (3v/v. grăiră în budze. clătinară cu capul (23v/v. 3. 7.15). Puşchilă.3). carele nu înşelă cu limba sa (13v/v. Expresia a grăi adevăr “a spune adevărul.46).6). a defăima” “a tăgădui”.8). Intranz. guri înşălătoare întru inem<i>. ca şi pre alţii să învăţ. “a înţelege”: Ce îm besearică mai voia mi-i cinci cuvinte cu mintea mea să grăesc. 2. Mol.4).19). cf. IV. “a minţi”: Urăt-ai pre toţi pre cei ce fac fărădeleage. sufletul mieu aţinură. Expresia a grăi minciună “a ascunde adevărul”. 11. 10. mă batgiocuriră. decît dzeace mii de cuvinte într-altă limbă (IV/v. Expresia a grăi în buze “a se împotrivi”. grăsimea sa o-mfundară. gurile lor grăiră măndrie (15v/v. 6. Prima atestare este din PS. 13. iară eu mă voiu glumi-mă în poruncile tale (158r/v. a susţine”: Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti. “a cârti”: Toţ.78). neînţeleasă”: Cela ce grăiaşte în limbă. 12.

prǔga “grâu timpuriu”) Este glosat de Dosoftei în Îndireptarea cuvintelor cu înţelesul “di-nceputul” (Ps. “primele grâne.64). “animal fabulos cu un corn în frunte”: Şi va zmicura pre înşii ca viţălul Livánului şi cel iubit ca fiiul inorogilor (32r/v. neaşteptată. pre carii mă obiduesc. Arvinte. luptă-i pre carii mă luptă! (39v/v. (< sl. 3.f. Expresia a grăi strâmb “a minţi”.Biblia. “unicorn”. TDRG şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR.13). crivăţ”: Rădică austrul de pre ceriu şi adusă cu putearea sa vîntul livei (98v/v. liva. care ce grăiaşte strîmbu. TRDW.326) “vînt de miazănoapte.6). p. IV.30). (< vsl. ILR. cf.DT.57. (9v/v. PÂRGĂ s. TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA pentru sensul “rinocer”. obidēti. nu-l isprăviia înnaintea ochilor miei (127v/v. (< vsl. cf. mogyla) “locuinţă făcută într-o ridicătură de pământ naturală”.1. Prima atestare este din CV 79/13. p. INORÓG s. cf. “val de pământ”.) 1.f. 2. H.. II. μονόκερως “unicorn”. 77/26. 16. Densusianu.22). Prima atestare este înregistrată din CV2 34a.120). ST. Tranz. (< vsl. -dovati. “a vorbi de neînţeles”: Că ceala ce grăiaşte în limbă.77/v/1). flori dintrun an”. Tranz. 15. Prima atestare este din PS. “a persecuta”.L. Slavonism literar foarte rar existent şi în textul slavon. “a se nevoi”: Că să laudă păcătosul întru pohtele sufletului său şi cela ce obiduiaşte. că nime n-ascultă ce cu sufletul grăiaşte taină (III/v. Prima atestare este înregistrată în varianta etimologică mogila în DERS (1392).4. nu omenilor grăiaşte. Şi să va înnălţa ca de inorog cornul mieu şi bătrîneaţea mea în olòi unsuros (119v/v.LXXVI. cf.. Expresia a grăi taină “a nu putea exprima sau înţelege sensul cuvintelor”. ce lui Dumnădzău.24). TRDW şi nu este înregistrat cu nici o sursă Dosoftei în DA. Prima atestare este din PS. OBIDUÌ vb. cf. “primul nascut”: 224 .f.. “a tăgădui”: Nu lăcuia în mijlocul casii meale cela ce face trufie. -duja) 1. Slavonism literar. “a face nedreptate”: Giudecă. LÍVĂ s. “a chinui”. Expresia ca de inorog “apariţie fabuloasă. IV.19. Doamne. svinţitoarea sa în pămînt o au temeiat în veac (101v/v.2). Făcut-am giudeţ şi direptate.10). “rinocer”: Măntuiaşte-mă din gura leului şi de coarnele inorogilor. DA nu înregistrează expresiile consemnate. bine ei cuvăntat. p. “deal”: Şi măniiară pre însul în movilele lor şi în ciopliţii lor îl îngînară pre îns (101r/v. cf. ca prin minune”.10). neatestată DER şi DA: Şi zidi ca de inorog.1). fructe. SCH.L. roade. Expresia a grăi vicleşug “a spune cuvinte înşelătoare”: Opreaşte limba ta de la rău şi budzele tale să nu grăiască vicleşug (39v/v.1.9). inorogŭ. nu mă pridădi celora ce mă obiduesc (161r/v.1688.m. (< sl. MOVÍLĂ s. smereniia mea! (24v/v. cf.35-36. 21/22. “trufanda”. 2.14. traducerea gr. TRDW şi nu este menţionat cu nici o sursă din Dosoftei în DLR. ST. IV.3.

) 1. XXX. Ediţie critică. cf. I (B-C). (1903-1906). XI. pomazovati. III (P-Z). Mariana.4. Sîgeţ de prunci fură ranele lor şi slăbiră supra lor limbile lor (76v/v. Etimologii. RÁNĂ s. Dumnădzăul tău. Wiesbadden: Otto Harrassowitz. SCH. tomul I.1. vol. Şi bătu tot întîiul născut în ţara lor. comparată cu celelalte Psaltiri din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. [< vsl. Tiktin. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. vol. II (1995).31). C. partea a II-a (1940). Bucureşti: Editura Academiei Române. POMĂZUÌ vb. p. p. 5. “necaz”. Iaşi. Zgraon Florentina (1987). (2) D-O. Amuţît-am şi n-am deschis rostul mieu. Prima atestare este înregistrată din CORESI. XXXVI. (1) A-C. Opere. Dicţionarul limbii române vechi (1640-1780). tomul III.. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic.: Statsdruckerei. Istoria unor cuvinte. Bogdan Petriceicu (1972-1976). Vocabular general (S-Z). pîrga a toată truda lor în sălaşele lui Hám (100r/v. Iaşi. 427-443 225 . “bici”: Nu va vini cătră tine răul şi rana nu să va apropiia la trupul tău (118r/v. F-I. Enciclopedie. 33-34. Cuza”.Şi bătu tot întăi născutul în pămîntul Eghíptului. Iaşi: Institutul de Arte Grafice “Presa Bună”.13). ST. nr.. Prima atestare este înregistrată din PS.-A.56). Hasdeu. partea a III-a (1949).8). Tiktin. p. Vocabular general (N-R). 1103-1834. “caznă”: Şi aupra mea să veseliră şi să strînsără. vol. Vasile (2000). 1903. Bucureşti: Editura Minerva. Lazăr (1995-1996). 2. TRDW şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR cu sensul “bici . Bd. drept aceasta pomăzuitu-te-au. ***Dicţionarul limbii române (1965). 293/1927 (3).1. Vasile (2001). ei îl luară în go<a>nă şi cătră durearea ranelor meale adaosără! (84v/v. IV (1996). Serie Nouă. 1924. Rumänisch–Deutsches Wörterbuch: I (A-B). 90/10. 1910.Studiu la Dosoftei. Tomul I. H. Iaşi.35). Normele limbii literare în Biblia de la Bucureşti (1688).4. Iaşi: Editura Universităţii “Al.. că tu fecéş. 101b (1561). A-B. Arvinte. Tomurile VI-XIII. Şi fuiu bătut cu rane toată dzua şi mustrătoriul mieu demineţile (90v/v.Ia de pre mine ranele tale! (48r/v. TRDW şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR. August (1939). tomul II.A. cu oloi de bucurie. Rodica Radu şi Victoria Zăstroiu). II (D-O). 1988). p. strânsără-să asupra mea rane şi n-am priceput (40v/v. ST. Termeni regionali. vol. Scriban. Alexandru (2001). pîrga a toată osteneala lor (136r/v. partea a II-a (1937). Alexandru (1978). Ioan Oprea. cf. 1987. I-CXLVI). vol. I. (3) P-Z. Dicţionarul etimologic al limbii române. IV. Dictionaru limbii româneşti.. Frăţilă. 1965-2003. mai presus de partnicii tăi (56r/v.. p. Vocabular general (A-D). Costinescu. Dumnădzăule. cf. Buk. H. IV. Cerceta-voiu cu toiagul fărălegile lor şi cu rane nedireptăţîle lor (114v/v.49. Bucureşti: Editura Academiei Române. ***Dicţionarul limbii române (1913-1940).EX. partea I.L. rana. V (1996). REFERINŢE BIBLIOGRAFICE Andriescu. I. (1987) Concordanţe lingvistice între “Psaltirea în versuri” a lui Dosoftei şi unele psaltiri româneşti din secolul al XVII-lea. (1985. 1-3. Brîncuş). Bucureşti: Socec.L. -zu(jọ).40] Tranz. Etymologicum Magnum Romaniae. Georgescu. vol. (< sl. 1976/1906 (1-2). I (p. p. IV. “plagă”: Înpuţîră-să şi putrediră ranele meale de faţa nebuniii meale (46v/v. cf.32). Şăineanu. I. (1940) L-Lepăda. Bucureşti. ( 1916). Arvinte. Candrea. în LR. Psaltirea Şcheiană. instrument de tortură”. Carmen-Gabriela Pamfil. Magdalena. TE4. cf.14).18).f.EX. 3. Ciorănescu. Rumänisch – deutsches Wörterbuch. 254 (1581).34. Dicţionar universal al limbii române (ediţie revăzută şi adăugită de Alexandra Dobrescu. Bucureşti: Editura Minerva Arvinte. Vocabular general (EM). Bucureşti: Editura Saeculum. (1940) Lepăda-Lojniţă. “a unge(domn)”: Îndrăgit-ai direptatea şi urît-ai fărădeleagea. VIII. N. Iaşi. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor (ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Gr.10). III (1996). Ursu. vol. Studiu lingvistic. TRDW şi nu este menţionată nici o sursă din Dosoftei în DLR. Prima atestare este înregistrată din PO. I. 1-498. tomul I.9). D-De.5). Iaşi. 1986. J-Lacustru. Că pre carele tu îl bătuş. partea I (1934). 499-1101.

ABSTRACT Studying Bishop Dosoftei`s work. Psaltirea de-nţăles. the presence of some words which appear before the first attestation in Dosoftei`s works. gave me the opportunity of understanding the bishop`s attitude towards the languages used by the religious tradition (Greek. which are not recorded in dictionaries. because the author does not only use various sources but also ``lexicons``. which was revealed by his statement in the Foreword at the end of Psaltirea de-nţăles. even if he broke certain norms and rules imposed by tradition. the identification of new senses for some words. Church Slavonic. which illustrates the fact that he assumed the responsibility of finding the best equivalents in the popular language . 226 . we can mention the following aspects: the existence of some words in Romanian dictionaries which are not attested by any of Dosoftei`s works. not attested in DA/DLR. Latin – acquired by the Moldavian prelate). The bishop`s affirmation makes it clear that his translation activity was absolutely special for his age. In the lexical field. It is also clear that the Bishop was aware of the cultural value of printing religious texts in Romanian.

A. colourful and expressive part of the language vocabulary. Ch. the “world view” implicit in the idioms of English together with the peculiarities of the phrasing and other distinguishing features (e. 227 . This approach enables the linguist to make topological classifications of such idioms on the basis of the properties he adopts as criteria. Both “idiom” and the Latin equivalent “idioma” derived from the Greek word “idios” meaning “private . a part of the underlying conceptual design of the language. and not of each word separately. their interpretation. the word “idiomaticity” fuses with the word “phraseology”.Moldova Olga PASCARI. in effect. The chief supporter of this approach to idiomaticity in the Anglo – American tradition of linguistics Smith Logan does not carry his investigation to these depths. g. that distinguish such expressions as idioms. W. functions and. The term “idiom” entered the English language in the XVI century as a part of great surge of the linguistic selfawareness that transformed the vernacular languages of Europe during the Renaissance. Idioms represent what can probably be described as the most picturesque. thus “idiomatic+ity” expresses the quality of being idiomatic. of course their role in the English and other languages is demonstrated by the bulk of literature devoted to the problem beginning with the fifties of the precedent century. Chişinău. Lomonosov [10]. The necessity and the desire to study thoroughly the usage of idioms. Chafe [4]. Such an approach ultimately leads to the nature of cognition itself and therefore has strong psycholinguistic implications. Chişinău. ULIM. Both “idiom” and “idiomaticity” are regarded as the essence of phraseology and the major focus of interest in the phraseological research. They are therefore more selective in their identification of idioms. Ojegov [13]. In Russia we find the first attempts to include into the dictionaries the “фразесов и идиоматизмов” that are like words in the works of M.Zinaida CAMENEV. Koonin [9]. non – literalness). peculiar to oneself”. According to S. So though different approaches are presented by the scholars in this connection one thing is made clear: idioms are peculiar forms of speech used in language the meaning of which can be understood only by taking into account the meaning of the whole expression. The central problem one comes up against in attempting to define idiom is identifying the property (or properties) which can adequately capture all the idioms in a language while excluding all the non – idioms. The term “idiomaticity” comes from the Greek word “idiomatikos” which means “related to an idiom” from Greek “idiwma” which means “idiom”. idiomaticity and their translation in the context of applied linguistics a part of the English vocabulary studied during the last years of the XX century in details remains still uninvestigated. Other scolars who adopt the second approach are more structurally oriented and seek to define idiomaticity in terms of one or more structural properties. Their investigations of idiomaticity are directed towards revealing this specific character that is. But the main emphasis in his work is on the conceptual design of the language in so far as it emerges through a consideration of idiomaticity rather than on the structural properties of idioms [3]. If one narrowed down the consideration of idiomaticity to the specific problem of definition it is possible to identify two approaches to what idiomaticity is: 1.V. Some scholars consider idiomaticity as the manifestation of the specific character of genius of a language. Hockett [7].Moldova IDIOMATICITY AND TRANSLATION IN THE CONTEXT OF CONTEMPORARY APPLIED LINGUISTICS The problem of English idioms. His work simply outlines the cultural preoccupations. ULIM. 2.

grudge (uncertainty). peculiar uses of particular words. break smb’s heart. e. idioms covers a multitude of multiword expressions. irregular. Semantic opacity a.V. “a group of words whose meaning is different from the meanings of the individual words”. c. peculiar to a language. pitch black. flexible. Nor are the words of an idiom usually recombinable. and often having a significance other than its grammatical or logical one [11] a phraseological unit involving at least two polysemous constituents. No other words can be substituted for those comprising. 3.g.[19]. regular with certain constrains. Semi-idioms. Idiomaticity is exemplified not only in idioms and conventional ad hoc collocations but also in conventional lexico-grammatical sequences most apparent in longer text fragments: those smooth. and in which there is a reciprocal contextual selection of subsenses [14]. Smirnitsky [16] considers that idioms proper are such combinations of words which occur in metaphorical use and possess a special stylistic colouring or expressiveness [1].. Idioms are indivisible units whose components cannot be varies or varied only within definable limits.g. e. a combination of two or more words which function as a unit of meaning [9]. V. plump. b) Semi-restricted. grammatical construction. e.g. Lexicogrammatical structure a.g.g. which take either of these two verbs but no others: thus grab is unacceptable. so to say. b. [15]. 228 . e. show idiomaticity. 2. e. therefore. a fat salary. for example. The meaning of fixed expressions. of course. bit there are no combinations within the sequence qualifying as idioms. Different scientists exemplify different features most frequently invoked in identifying multiword expressions as idioms: 1. These ad hoc collocations of adjectival modifiers preceeding and following the word “cheeks” exemplifies idiomaticity in both selection and sequencing.g. a concatenation of more than one lexeme whose meaning is not derived from the meaning of its constituents and which does not consist of a verb plus an adverbial particle or preposition. A. but with idioms signifying a narrower range of word combinations than idiomaticity.g. e. A fusion is a unit which is completely non-motivated [18]. smell a rat or seize/grasp the nettle. shriveled and withered. phrase etc. a lexeme… [17]. harbor doubt (suspicion). All idioms. Semi-transparent. The basis of both is the habitual and.a form of expression. b. a constituent or a series of constituents for which the semantic interpretation is not a compositional function of the formatives of which it is composed [6]. rosy cheeks will one day be shrunken. and also particular phrases or expressions which. lukewarm reception. e. Idioms and idiomaticity while closely related are not identical.I. Collocational restriction a) Unrestricted. c) familiar. e. As it is seen from the above-mentioned the term “idiom” generally implies that the essential feature of the linguistic units under consideration is idiomaticity or lack of motivation. The most frequently used definitions of idioms of the foreign and Russian scientists are: All these definitions may be summarized by another one that is given by the Oxford Dictionary [20]. smell a rat. predictable cooccurrence of specific words. d) restricted.g. the more the merrier. a peculiarity of phraseology approved by the usage of a language.g. a watched pot never boils. run a business. from long usage. Vinogradov gives idioms another name-fusion. have become stereotyped in English [12]. e.

e. of phrases and semi clauses. According to the scheme of subordination in phraseological units. Hence in phraseological units with the words which are not independent. people use phraseological units for different reasons: in sheer high spirits. For the sake of maximum fidelity various types of translations are used concerning the rendering of phraseological units: equivalent. calque or loan translation. Despite the fact concerning the difficulties of phraseological units’ classification. One should note that this would not solve the translational problems that might occur.their translation. The distinctive feature of idioms is that though they are multiword expressions they are also lexicalized. descriptive translation. some more easily recognizable. combined translation. Arnold’s and Koonin’s classifications are the most successful concerning the head-word and the dependent word between the components of phraseological units. there is one greater difficulty regarding phraseological units . But the criterion of idiomaticity is found to be an inadequate guide in singling out phraseological units from other word-groups. stability if use means that the set expressions are reproduced ready-made and not created in speech. the first difficulty that a translator comes across is being able to recognize that he is dealing with a phraseological unit. analogue. Koonin classified them in accordance with the head-word. commerce. other not so easily. e.c. irrespective of the structure and properties of the units. In this case a translator or a student may have access to good reference works and monolingual dictionaries of phraseological units. red rag to a bull. lexical stability means that the components of set expressions are either irreplaceable or partly replaceable within the bound of phraseological or phraseomatic variance. This difficulty may be solved by creating dictionaries containing appropriate examples of each unit. As far as phraseological units are concerned in translation. marketing. so they are characterized by stability of the lexical components. literature. Arnold suggested that phraseological units can be classified as parts of speech. With its great wealth and variety of form and meaning English phraseology presents formidably difficulties both for students of the language and for translators. or.g. Its numerous phraseological units are often both figurative and diverse in styling colouring. making it a necessity to consider the creative aspects of phraseology. A word-group which defies word by word translation is consequently described as idiomatic. (ii) covert. the complicated semantic and syntactic structure and the relations between the literal and metaphoric meaning of many idioms surrounded by the same context. It proves the fact that the majority of them belong to endocentric constructions. OK. e. Phraseological units are not elements of individual style of speech but language units. Taking into consideration mainly the degree of idiomaticity phraseological units may be classified into three big groups: phraseological fusions. Stability [5]. where the central component is clearly the dominant member of the head to which all the other members of the group are subordinated. jokes. Opaque (i) overt. antonymic translation. There are various types of phraseological units.g. they have the semantic unity of single words even if they are used in varying degrees. A translator of a language learner sooner or later will come across any of phraseological units. This is not always so obvious. banking. better is able to consult native speakers of the language. journalism. as an exercise either in wit and ingenuity or in 229 . phraseological unities. kick the bucket. Phraseology is regarded as a self-contained branch of linguistics and is concerned with all types of set expressions. Phraseological units are irreplaceable or partly replaceable.g. because they dominate practically all spheres of human life: advertising. 4. business. the meaning of the elements is dependent on the other. Unchangeability. and phraseological collocations.

On Linguistics Primes. Idioms in English.. finance.cultural communication is human and machine centered. foreign linguists and machine translation linguists. Lexicologia sovremenogo angliiscogo iazyca. BIBLIOGRAPHY Arnold. Perebeinos. Lexicografia. stock exchange. English Idioms. Osnovnye tipy frazeologhiceskih edinits. Hockett. Kultura reci. Sergei (1967). Phraseological units are used in both spoken and written English. they penetrate into the customs and lifestyle of the English people. their features. Sally (2000). To help language learners in understanding the English culture. buying and selling. Even serious newspaper and journals use phraseological units in political articles. In::Foundations of Language. Piotrowschi. ABSTRACT The article is dedicated to the analysis of idioms. the multiword expressions categorised as the idioms of the English language. Vinogradov. They are frequently utilized by native speakers. commerce. idiomaticity and their translation in the context of applied linguistics. Vladimir (1977). London: Oxford University Press. Moscow: Visshaia shcola. Moscow: Visshaia shcola. to be ‘different’. Leningrad: Iz – vo ANSSSR. Moscow: Visshaia shcola. Problems in the Analysis of Idioms. Valentina (1962). Bolinger. New York: University of California Press. Moscow: Visshaia shcola Strasler. and often appear in newspaper articles. Lexicologia angliiscogo iazyca. Lomonosov. Makkai. and some adjoining fields as well. Koonin.—Word.humour.. and make a deeper insight into the English history. K voprosu ob ispolizovanii structurnyh metodov v lexicologii. vol. the relation between idiomaticity and translation. Wemeier. Phraseological units are frequent not only in colloquial style but in the spheres of business. the phenomenon of idiomaticity. The Hague: Mouton. (1975). Smirnitchii. 230 . This part of the vacabulary had been studied in the last years in details but nevertheless there is still something to be investigated.Difficulties of translating idioms are based on examples taken from different books and dictionaries. Idiomaticity as an Anomaly in the Chomskyan Paradigm. tom 4. Raimund (1972).The classifications of idioms was treated from different points of view of Russian linguistis. Wallace (1968). Alexander (1972). New York: Publishing House. 6. Chafe. Irina (1973). Oxford Advanced Learners Dictionary. to give additional point to a refusal or a rejection. Problemy Structurnoi Lingvistichi. bright character and colour. because one of the main functions of a phraseological unit is the function of a powerful linguistic discourse. Adam Idiom Structure in English. Lexicologhia. Beresnev. 15. Dwight (1977) Meaning and Form. London: Oxford. London: Oxford. Moscow: Visshaia shcola. Michail (1952). to be ‘novel’. vol. Translation as cross. Angliiscaia frazeologia. Moscow. Trudy po fiziologhii. relation between idiomaticity. possibility and impossibility of changes of the idiom components. the connection between idioms and idiomaticity. (1959). who feel the language at inborn genetic language level. Charles (1958). to be ‘picturesque’. Alexander (1970). Oxford Dictionary of Current English. Jurg (1982). Sergei (1974). Bill (1970). Fraser. business. Ojegov. banking. accounting. William (1972). A number of English phraseological units serve as specialized terms in the following domains: advertising. translation and contemporary applied linguistics. economics. Moscow: Visshaia shcola. the functions of the idioms in the sentence. McMordie. Phraseological units pervade English with a peculiar flavor and give it astounding variety. Weinreich..The investigation implies different definitions of idioms. Tubingen : Verlag Gunter Narr. Foundations of Language. F. –Polnoe sobranie socinenii. London: Oxford University Press. Uriel (1969). Cowie. Householder. namely. A Course in Modern Linguistics. idiomaticity and translation. A. Moscow: Visshaia shcola. New York: Publishing House. Structurno – semanticescie sootnosheniea angliiskoi I russkoi frazeologhii. Moscow: Visshaia shcola. Idioms within a Formational Grammar.

de obicei. prin urmare. în timp ce categoriile funcţionale sunt asociate claselor închise (inventarul acestora este. câteva trăsături comune ale utilizărilor lexicale şi. Emonds (1985).Oana Magdalena CENAC. Aşa cum s-a subliniat în numeroase rânduri. Astfel de unităţi sunt. calităţi / proprietăţi (de ex. de pildă. deşi am putea încălca principiul economiei în limbaj. 231 . – este cu siguranţă mai adecvat să vorbim de existenţa unei a treia categorii de unităţi. Am ales doar această prepoziţie.adjectivul). numite şi secundare sau gramatical(izat)e (vezi Chomsky (1965. la. asociat prin excelenţă categoriei respective. Categoriile funcţionale nu determină sensul global al sintagmei cu care se combină. ci numai îl specifică sau îl completează. Universitatea „Dunărea de Jos”. în general. adesea abstract. aspect etc. indivizi / entităţi (de ex. adverbul). cu foarte puţine excepţii. cazurile de recategorizare nu sunt puţine. se admite în mod curent că apartenenţa la o clasă deschisă sau închisă este un alt criteriu de caracterizare a unităţilor unei limbi. fix). Categoriile lexicale sunt caracterizate ca fiind acele unităţi ale unei limbi care au un sens plin (adesea concret) şi care. timp. De asemenea. gen. şi anume prepoziţia de din limba română. cuantificatori şi / sau prepoziţii. Credem însă că o astfel de analiză poate fi extinsă şi la alte prepoziţii (vezi. Pentru prima dintre situaţii pot fi citate ca exemple complementizatorii. Este însă evident că o astfel de clasificare a unităţilor unei limbi este ideală şi că între cei doi poli ai axei există o serie de elemente care au statut mixt. Introducere O preocupare majoră a lingviştilor de toate facturile (descriptivă. la fel ca verbele. Aşa cum vom încerca să susţinem în cele ce urmează. denotă evenimente / acţiuni. pentru că prezintă anumite particularităţi care merită a fi studiate mai în detaliu. să analizăm câteva dintre prepoziţiile aparţinând clasei din urmă. Corver & van Riemsdijk (2001). aceste categorii se caracterizează prin faptul că „împrumută” din proprietăţile celor două clase deja citate. descrierea câtorva dintre utilizările acesteia. acţiuni / evenimente (de ex. în al doilea rând. numite în literatura de specialitate drept categorii semilexicale. respectiv. Prezentarea noastră va fi organizată după cum urmează: definiţie minimală a prepoziţiei. Galaţi DESPRE VALORILE PREPOZIŢIEI DE ÎN LIMBA ROMÂNĂ 1. este greu de stabilit o ierarhie precisă a acestora. rezultatul unui proces incomplet de gramaticalizare şi corespund anumitor auxiliare (altele decât cele devenite deja funcţionale). pe. în general. în primul rând. Categoriile funcţionale sunt acele unităţi ale limbii care nu au sens lexical. anumite articole şi / sau morfeme de număr. pot fi amintite unele auxiliare. Ne propunem. Baker (2003). aşadar. prepoziţiile a. ci gramatical. Situându-se între cele două extreme ale axei pe care am citat-o mai sus. Prin urmare. apartenenţa la clasa unităţilor semilexicale nu exclude utilizări care sunt specifice numai uneia sau celeilalte dintre clasele de bază.verbul). direcţii / locuri (de ex. sau. la fel ca adjectivele. cu sau în). acesta este fie inerent. fie este rezultatul unui proces de desemantizare a unei categorii lexicale devenite funcţională. determină sensul (lexical) al sintagmei pe care o proiectează. Avram (1997). Borer (2004). Rezultatul comun al acestor preocupări este reprezentat de recunoaşterea universal valabilă a cel puţin două clase de unităţi lingvistice. Prima este reprezentată de categoriile lexicale (numite şi principale sau propriu-zise) iar a doua este reprezentată de categoriile aşa-zis funcţionale. bineînţeles.prepoziţia. Categoriile lexicale sunt asociate claselor deschise (dat fiind faptul că o limbă se îmbogăţeşte frecvent cu noi unităţi provenite prin derivare. concluzii.numele). din motive de spaţiu (având în vedere complexitatea datelor) şi. explicativă sau teoretică) o constituie categorizarea unităţilor care formează inventarul unei limbi naturale. prepoziţii şi / sau adverbe. iafirmat de Chomsky. funcţionale. compunere şi mai ales împrumut). denotă proprietăţi. Această clasificare semantică nu este. din moment ce limba este în continuă evoluţie şi. 1981). Astfel de categorii exprimă. Pentru cea de-a doua. exactă din moment ce există nume care.

Astfel. pe de o parte. fie sunt subcategorizate de un element din structura în care sunt ocurente (a crede în → credinţa în.). fie că vorbim de prepoziţia de sau pe sau la. anume de a fi capuri (morfologic invariabile). către.). vom face apel şi la utilizările acesteia aşa cum apar ele în Dicţionarul Limbii române. fără. 2.) sau cu dativul (graţie. vom face apel uneori la noţiuni şi ipoteze care au fost elaborate în cadrul mai larg al gramaticii generative. sub. împotriva etc. Acesta este motivul pentru care unii cercetători le includ într-o a treia clasă. prepoziţiile care funcţionează ca mărci cazuale: o bicicletă a doi copii. numită clasa prepoziţiilor semilexicale (Corver & van Riemsdijk (2001)). Prepoziţia: definiţie Vom adopta pentru discuţia de faţă definiţia clasică dată prepoziţiei. testele de care dispunem sunt mai puţin numeroase. în acest sens. spre. trebuie subliniat că toate prepoziţiile din română au o topică fixă în raport cu complementul lor. vom lua în discuţie cazul prepoziţiei de subliniind motivele pentru care acestea aparţin fie clasei lexicale fie cele funcţionale. Potrivit acestor distincţii. în etc. prepoziţia impune complementului său o serie de restricţii gramaticale.. În acelaşi timp. Prepoziţia de Analiza prepoziţiei de poate părea mai puţin convingătoare deoarece. De aceea. mulţumită. o cană de lemn Al doilea este reprezentat de următoarele construcţii : a. cauzale : graţie. a lupta împotriva → lupta împotriva.Descrierea datelor empirice se va face cu ajutorul câtorva teste (în special sintactice). Pană Dindelegan (1997)). fie cu genitivul (contra. iar. prepoziţiile limbii române se pot construi fie cu acuzativul (între. în speţă în cadrul teoriilor cunoscute sub numele de Principii şi parametri (sau Guvernare şi legare) (Chomsky (1981)) şi Programul minimalist (Chomsky (1995)). Practic. Tomul D. de chiar sensul construcţiilor. cele din urmă corespund prepoziţiilor care apar din motive structurale (vezi. în sensul că aceasta îl precedă întotdeauna. Primul tip este reprezentat de exemple precum cel de mai jos : (a veni →) venirea de la Bucureşti Contrastul dintre acestea poate fi scos în evidenţă.). un soi de mere (acrişoare). temporale : pe. dificultatea este sporită de multitudinea contextelor în care apare de. care se pot combina cu un complement de natură variată (dar în special nominală).. Tseng (2000). de exemplu. dar nu numai (vezi prepoziţia cu pentru relaţiile de asociere sau instrumentale). în primul rând. la fel ca în cazul altor categorii. un kilogram de ardei (gras). un fel de casă (pe apă). În ce priveşte topica. se vorbeşte. atribuirea de premii la zece studenţi). la. nebuna de mătuşa (Maria). Ţinem să precizăm că. proiectând astfel grupuri prepoziţionale (vezi. În timp ce în exemplul venirea de la Bucureşti este vorba de un sens locativ (mai precis despre desprinderea de un anume punct – desemnat de grupul prepoziţional la 232 b. fie apar din motive pur structurale. Primele corespund predicatelor independente şi celor subcategorizate. o vacanţă de vară. am ales numai două seturi de exemple li vom exclude în mod deliberat alte tipuri cărora le corespund exemple precum un pahar de cristal (de Boemia). *am pus vasul (această) masă pe). printre care restricţia de caz şi cea de topică (GALR (2005)). Prepoziţiile funcţionează fie ca predicate independente. Edotura Academiei. am pus vasul pe (această) masă vs. care vin în completarea celor evocate în primele paragrafe. Chomsky (1965). pe de altă. a opta pentru → opţiunea pentru). pe. cazul prepoziţiei pe în construcţia obiectului direct). la etc. În calitate de centru de grup. între alţii. considerăm că nu este lipsit de importanţă faptul că niciuna din cele patru prepoziţii nu face parte din clasa celor care impun genitivul sau dativul. răspunzând unor constrângeri impuse de contextul în care apar (vezi. datorită etc. de-a lungul acestei expuneri. de existenţa a două clase de prepoziţii: prepoziţii lexicale şi prepoziţii funcţionale (Rizzi (1988). În cele ce urmează. Fagard (2006)). o cană de lemn. exprimând de obicei relaţii circumstanţiale (spaţiale / locative: de. niciuna dintre ele se regăseşte numai într-una dintre clase. de unde şi numele de pre-poziţie (cf. lângă etc. ci din clasa celor care se construiesc cu acuzativul (Avram (1997)). van Riemsdijk (1990). Totodată. datorită etc. un fiu de preşedinte .

Bucureşti), în exemplele următoare este exprimată o relaţie de descendenţă (a) sau o relaţie de apartenenţă (b). Aceasta se poate verifica fie prin suprimarea prepoziţiei de din construcţiile respective:
venirea la Bucureşti a. *un fiu preşedinte b. *o cană lemn

fie prin substituţia acesteia printr-o prepoziţie cu alt sens: venirea pe la Bucureşti. Acest tip trebuie diferenţiat de următorul: casa de la munte. A se nota că acesta poate fi analizat ca provenind dintr-un alt fel de structură propoziţională decât cea cu verbul a veni din exemplul anterior, în speţă am vizitat o casă la munte sau la munte, am vizitat o casă, în care de nu este prezent. Se observă că testele aplicate, deşi schimbă (parţial) sensul lexical al sintagmelor, nu le afectează structura sintactică. În schim, în un fiu pe mogul şi o cană pe lemn, aplicarea aceloraşi teste face ca structurile respective să devină agramaticale. Cu alte cuvinte, substituţia este posibilă acolo unde elementul substituit are acelaşi statut (categorial şi / sau funcţional) cu cel al elementului prin care este substituit (vezi în special de vs pe) când această condiţie nu este respectată, se obţin rezultate agramaticale. O altă diferenţă pe care vrem să o subliniem cu privire la aceste date apare dacă facem apel la un al doilea test de natură paradigmatică, anume substituţia printr-un grup adverbial sau prepoziţional. Mai precis, se constată că exemplul venirea de la Bucureşti permite subtituţia printr-un grup adverbial; în acest caz, de se păstrează: venirea de acolo. Din contră, exemplul un fiu de preşedinte nu permite substituţia printr-un grup adverbial, ci printr-un grup adjectival caz în care de nu se păstrează: un fiu prezidenţial. 3. Posibilităţi de analiză Exemplele avute în vedere converg toate către aceeaşi idee: tipul numit aici „clasic” corespunde utilizărilor lexicale ale categoriei prepoziţie. Cu alte cuvinte, elemente grupate sub acest tip pot fi definite ca prepoziţii autentice, adică lexicale. Caracterizarea acestora se regăseşte, în mare parte, în definiţia pe care am adoptat-o la începutul acestei expuneri şi poate fi, bineînţeles, detaliată. Stowell (1981) şi Emonds (1985), de pildă, propun o analiză a prepoziţiilor (lexicale) în termeni de trăsături categoriale (vezi şi Chomsky (1981)). Conform opiniei acestora, prepoziţiile sunt categorii [-N; -V] care, în virtutea primei trăsături, pot atribui caz (şi uneori rol tematic). Situaţia nu este aceeaşi cu modificatorii prepoziţionali ai numelui: o regiune cu tropicală, o casă fără ferestre din lemn, un bibelou de porţelan etc. complementului (nominal) pe care-l domină. Din această perspectivă, prepoziţiile se aseamănă cu verbele (fiind categorii [-N; +V]). Analizele oferite în literatura de specialitate nu sunt însă la fel de unitare în ce priveşte tipul zis „special” de utilizări ale lui de în special (şi al celorlalte prepoziţii, precum a, la, pe). Acestea pot fi împărţite în două clase: (a) analize care atribuie statutul de prepoziţie elementelor în discuţie, dar care le tratează ca pe un tip special de capuri (funcţionale sau slabe); (b) analize care nu le atribuie statutul de prepoziţie, ci le tratează ca mărci cu diverse funcţii. Problema care se pune cu privire la prima clasă de analize este reprezentată de natura proiecţiei funcţionale. Analize de genul celei oferite de van Riemsdijk (1990), în cadrul gramaticii generative, propun o caracterizare a acestor capuri în termeni de trăsături funcţionale. Altfel spus, pe lângă trăsăturile [-N;-V], matricea unei prepoziţii funcţionale ar cuprinde şi o trăsătură [+F]. Avantajul unei astfel de analize este că se păstrează paralelismul între categoriile lexicale şi funcţionale, pe de o parte, pentru că şi unele, şi celelalte reprezintă proiecţii şi, pe de alta, pentru că matricea de trăsături a celor două tipuri de categorii poate fi considerată ca fiind aceeaşi, cu diferenţa totuşi că ea se actualizează în mod diferit (ca [+] sau ca [–]) (ca în exemplul mai jos). Dezavantajul acestei analize îl reprezintă faptul că natura trăsăturii [+/-F] nu este precizată şi mai ales că nu este specifică numai prepoziţiilor, ci şi altor categorii. Cu alte cuvinte, realizarea trăsăturii [F] ca [+] în matricea unei categorii (lexicale) duce la transformarea acesteia într-o categorie funcţională. a. GV b. GV 233

V GP V Gp P GN p GN || NN [-N;-V;-F] [-N;-V;+F]

În această primă clasă de analize, trebuie subliniate şi cele propuse de Tseng (2002) şi Abeillé & al. (2003) în cadrul gramaticii de tip categorial HPSG14. Analizând, între altele, prepoziţiile à şi de din limba franceză, autorii propun o ipoteză în termeni de capuri slabe. Mai precis, un cap slab (adică un element care formează o sintagmă) este un cap care moşteneşte trăsăturile complementului cu care se combină. În situaţia de faţă, prepoziţiile moştenesc trăsăturile nominale ale numelui, iar aceasta explică de ce grupurile introduse de una dintre prepoziţiile cu utilizări speciale se comportă ca sintagme nominale, şi nu prepoziţionale. Soluţia pare convingătoare cu atât mai mult cu cât „împrumutul” de trăsături de la complementul nominal nu exclude păstrarea trăsăturilor de bază ale prepoziţiei. Aceasta explică de ce prepoziţiile în utilizările clasice şi, respectiv, speciale (adică lexicale şi, respectiv, funcţionale) pot avea o serie de comportamente comune. În fine, cea de-a doua clasă de analize se bazează pe ideea că, în utilizările de tip special, unităţi de felul celor analizate în acest articol nu aparţin, în particular, clasei prepoziţiilor şi nu se numără, în general, printre categoriile (lexicale sau funcţionale) ale unei limbi. Altfel spus, astfel de unităţi nu proiectează în general grupuri, ci se ataşează, la fel ca afixele, la o anumită categorie. În funcţie de specificul categoriei pe care o selectează, acestea. În analiza lui van Riemsdijk (1990) se regăseşte şi o a patra trăsătură [+/- Max], care corespunde proiecţiilor maximale şi, respectiv, nonmaximale (adică intermediare). Din engl. Head-driven Pharse Structure Grammar sunt analizate ca simple mărci care îndeplinesc diverse funcţii: mărci cazuale, înţelese (a) ca mărci care atribuie caz numelor aflate într-o structură în care nu pot primi caz de la categoria care le guvernează (Milner (1982), de Jong (1992), Grosu (1998)) sau (b) mărci care au preluat, în diacronie, funcţiile desinenţelor cazuale din latină (Marouzeau (1922), Renzi (1984), Giusti (1993)); mărci ale adjuncţiei (Rubin (2002)); mărci ale marcării diferenţiale a obiectului direct (Lazard (1994), Ionescu (2000), Aissen (2003), Floricic (2003)) etc. Apariţia acestora din urmă poate fi dirijată de unul dintre factorii următori: (a) individualizare (Niculescu (1965), Pană Dindelegan (1997)); gen zis personal (Racoviţă (1940), Graur (1945), Cornilescu (2000)); (c) ambiguitate între subiect şi obiectul direct (Puşcariu (1922), Onu (1959), Guţu Romalo (1973)). După cum se poate observa, o analiză în termeni de mărci este comodă, în sensul că se pot grupa sub o etichetă generală elemente dintre cele mai eterogene. Pe lângă abordarea generativă, nu putem să nu o menţionăm pe cea clasică pentru care, prepoziţia de poate avea următoarele valori: a. prepoziţie, cu următoarele sensuri : - exprimă provenienţa prin indicarea unui loc, sau a unui spaţiu de unde este originar, de unde se trage cineva sau ceva : Acesta este sentimentul soldaşilor de oriunde. - originea sub aspectul sortimentului, al speciei: Lâna din care se face postav de Braşov. -în construcţia de unde, indică manifestarea unui anumit interes, a unei anumite curiozităţi: -exprimă deplasarea, descinderea din direcţia aceva sau a cuiva considerat ca fiind situat în spaţiu: De undeva, de peste deal a urcat la coşere. (Sadoveanu) -urmat de „pe la” exprimă aproximarea: „De pe la toate casele erau duşi în câmpurile acelea fii şi Precedat de sau în combinaţie cu „cât” sau „ce” în construcţii exclamative: „Prin îndemnul său, -indică elementul din care se prepară un produs alimentar, farmaceutic, cosmetic etc.: Prescurile sunt făcute din făină de grâu curată. 234
ce mai de pomi s-au pus în ţinterim!” (Creangă) părinţi.” (Camilar); Cine eşti, de unde eşti ? Pe la noi ce rătăceşti ? (V.Alecsandri)

pune pe masă , conduce pe musafir

- în construcţia de ce, cu valoare de conjuncţie, indică depăşirea unei acţiuni care se petrece în spaţiu prin raportare la altă acţiune: Trece de ce-i iese în cale. - exprimă un raport de dependenţă prin condiţionare dintre două acţiuni care se petrec în spaţiu: „Pe-afară de stai / Te-năbuşi” (Bacovia) - exprimă încadrarea retrospectivă a unei acţiuni prin raportare la altă acţiune stabilită ca soroc: „Iar când a fost de s-a- mplinit ajunul zilei... nuntaşi...s-au răscolit.” (Coşbuc); -exprimă un raport concesiv dintre două acţiuni; cu nuanţă condiţională: „Cela ce crede în mine,
de va şi muri, fi-va viu” (Antim)

gras. „ (Negruzzi)

- indică echivalenţa dintre două elemente sub aspectul originii, al valorii etc sau includerea în aceeaşi categorie: „Amândoi suntem de-o mamă, De-o făptură şi de-o samă. (Alecsandri). b. conjuncţie: - în construcţia de unde, cu valoare de conjuncţie, exprimă locul sau spaţiul din care provine sau de care aparţine cineva sau ceva: „Să se întoarcă la satul de unde iaste.” - în construcţia de sub care, cu valoare de conjuncţie, indică reluarea în cadrul unei acţiuni a elementului sub care este situat ceva: „Fusta ei de atlaz albastru deschis, de sub care se zărea un picioruş

- nuanţă temporală şi opoziţională: „Bucuroşi le-om duce toate de e pace, de-i război.”;
„[Omul merge înainte] de mănâncă, de se odihneşte ori de doarme.” (Călinescu); zidit o casă proprie pe locul bisericii.”(Rebreanu)

- exprimă raportarea unei acţiuni cu caracter incoativ la altă acţiune, care este nu numai începută, dar şi terminată; cu nuanţă finală: „Cu învoirea lui Belciug, învăţătorul s-a apucat de şi-a c. pronume relativ: - individualizarea unui element în cadrul unei acţiuni, care îl reia, desemnându-l ca loc, ca spaţiu etc., de situare, de localizare, de provenienţă etc. a acestia: „Făcând cercetare, m-am

plirofolisit cu jăluitorii aceştia, cu prăvălii dă lucra meşteşugul croitorii.” - popular, cu nuanţă instrumentală: „Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vreun pod, De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod.” (Eminescu)

d. ca interjecţie, poate exprima diferite stări şi sentimente: - nedumerire, nesiguranţă în faţa unei situaţii neclare: „De, e lucru foarte greu să spui cum te

cheamă, când nu-ţi dă mâna să spui cine eşti.” (Slavici) - supărare, mustrare: „Să vezi că nu-l ascultă, că de! Voi tinerii sunteţi cu minţile cam zburătoare.” (Filimon) - nepăsare faţă de cineva care se află într-o anumită situaţie: „De, ce să-ţi fac!”

- acceptarea unui lucru firesc, concesie în faţa unei situaţii deosebite sau cu valoarea unei afirmaţii: „Ei mergeau...părându-li-se...ziuaceas şi ceasul clipă: dă, cum e omulcând merge la drum cu
dragostea alăturea.” (Creangă)

4. Concluzii Aşa cum am spus în introducerea acestei prezentări, nu ne propunem să adoptăm una dintre analizele pe care le-am trecut în revistă. Ne-am limitat, de-a lungul acestei prezentări, la a sublinia că distincţia generală între categorii zise lexicale şi categorii zise funcţionale se poate aplica şi prepoziţiei de din limba română. Am încercat să arătăm acest lucru prin aplicarea câtorva teste ale căror rezultate au scos în evidenţă o serie de diferenţe.
BIBLIOGRAFIE : Abney, S. (1987), The English noun phrase in its sentential aspect, Doctoral dissertation, MIT, Cambridge, Massachusetts. Avram, Mioara (1997), Gramatica pentru toţi, ediţia a doua, Editura Humanitas, Bucureşti. Baker, M. (2003), Lexical Categories, Cambridge University Press. Borer, Hagit (2004), Structuring Sense, Oxford University Press. Chomsky, N. (1965), Aspects of the Theory of Syntax, MIT Press, Cambridge, Massachusetts. Chomsky, N. (1981), Lectures on Government and Binding, Foris, Dordrecht. Chomsky, N. (1995), The Minimalist Program, MIT Press, Cambridge, Massachusetts. Cornilescu, Alexandra (1993), „Notes on the Structure of Romanian DP and the Assignment of the Genitive Case“, in University of Venice Working Papers in Linguistics 3.2., p. 107-133.

235

Cornilescu, Alexandra (2000), „Notes on the Interpretation of the Prepositional Accusative in Romanian“, in Bucharest Working Papers in Linguistics, Departament of English, Faculty of Foreign Languages and Literatures, University of Bucharest, vol. II, nr. 1 / 2000, p. 91-106. Corver, N. & van Riemsdijk (eds.) (2001), Semi-lexical Categories, Mouton de Gruyter, Berlin, New York. Dindelegan, Gabriela (eds.), The Essential Grammar of the Romanian Language (în lucru), manuscris disponibil pe site-ul www.linguist.jussieu.fr/~mardale GALR (2005) = Gramatica Limbii Române, Vol. I – Cuvântul, Vol. II – Enunţul, Editura Academiei Române, Bucureşti. Guţu Romalo, Valeria (1973), Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Ionescu, E. (2000), „The Role of pe in the Direct Object construction in Romanian (some critical remarks)“, in Bucharest Working Papers in Linguistics, Departament of English, Faculty of Foreign Languages and Literatures, University of Bucharest, vol. II, 1, p. 81-91. Mardale, A. (2005b), „Case Marking and Prepositional Marking. Some Remarks Concerning DE-Phrases in Romanian”, in Bilbao-Deustko Student Conference in Linguistics, Universidad de Deustko, Bilbao, 23-25 june. Mardale A. (2002), „Note despre construcţia obiectului direct prepoziţional în română şi în spaniolă“, in Studii şi cercetări lingvistice, 1-2, LIII, Editura Academiei Române, Bucureşti, p. 77-94. Niculescu, A. (1965), „Obiectul direct prepoziţional în limbile romanice“, in Individualitatea limbii române între limbile romanice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. ***, Dicţionarul limbii române, Editura Academiei, Litera D, p.132-213 ABSTRACT With this paper, we shall tackle the issue of the preposition de in the Romanian language. Moreover, we intend to prove that the distinction between the so called lexical categories and the so called functional categories mai apply to the Romanian preposition de.

236

Gheorghe CHIVU, Universitatea din Bucureşti

LEXICUL NEOLOGIC DIN LIMBA ROMÂNĂ VECHE, ÎNTRE VOCABULARUL DE CULTURĂ GENERALĂ ŞI TERMINOLOGIILE DE SPECIALITATE
1. Studiile referitoare la lexicul vechii române literare au evidenţiat constant ponderea deosebită a influenţei exercitate de limbile de cultură dominante, până la finele secolului al XVIII-lea, în toate provinciile româneşti: slavona, timp de secole limbă oficială a Bisericii ortodoxe, dar şi a administraţiei şi a şcolii, şi apoi, după 1700, neogreaca, devenită mai puţin limbă de cult, dar puternic instalată ca limbă a elitei intelectuale [1]. Contactele culturii româneşti cu lumea spirituală occidentală păreau a fi, în aceste condiţii, nesemnificative, ele manifestându-se exclusiv individual, ţinând de relaţia unei anumite personalităţi sau a unui anumit segment al societăţii cu una sau cu alta dintre limbile de cultură apusene. Au fost astfel frecvent evocate, ca excepţii notabile într-o cultură dominată de modelul slavon, exemplele lui Miron Costin şi Constantin Cantacuzino stolnicul, şcoliţi în Polonia, respectiv în Italia, şi s-a insistat îndeajuns de mult asupra lui Dimitrie Cantemir, singurul savant în sens european dat de spaţiul românesc în perioada veche. A fost de asemenea amintită, dar, din raţiuni uşor de bănuit, prea puţin studiată în efectele sale lingvistice, influenţa exercitată de limba latină utilizată, în Transilvania, ca limbă de cult, respectiv ca limbă a administraţiei. Cercetările întreprinse, în anii 80 ai secolului trecut, de un colectiv al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, în vederea elaborării Istoriei limbii române literare vechi [2], a pus însă în evidenţă o pondere neaşteptat de ridicată a influenţei exercitate de limba latină şi de limbile romanice occidentale asupra vechii noastre limbi de cultură [3]. Parcurgerea, chiar şi selectivă a mai multor texte alcătuite înainte de anul 1760 [4], a arătat că, alături de cronicarii moldoveni sau munteni care studiaseră la Bar sau la Padova, în afară de Dimitrie Cantemir, pentru care latina devenise limbă curentă de comunicare culturală şi ştiinţifică, sau de învăţaţii ardeleni, care utilizau încă din şcoală limba latină, foloseau în scrisul lor neologisme latineşti sau romanice foarte mulţi traducători, mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Între aceştia trebuie amintiţi în primul rând Nicolae Costin, învăţatul fiu al cronicarului moldovean, cel căruia îi datorăm manuscrisul intitulat Ceasornicul domnilor [5], Eustratie Logofătul şi Daniil Panoneanul, alcătuitorii marilor texte de lege imprimate în timpul lui Vasile Lupu şi Matei Basarab [6]. Nu pot fi ignoraţi, în aceeaşi serie, controversatul Ioan Romanul sau Frâncul [7], care a transpus în româneşte, pentru uzul lui Constantin Brâncoveanul, surprinzătorul, pentru finalul de secol XVII românesc, Folet novel, şi nici anonimul alcătuitor al primei cărţi româneşti de bucate, manuscris muntenesc din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, cu original cert italienesc [8]. Înalte feţe bisericeşti, cunoscătoare şi utilizatoare fireşti ale limbii slavone, utilizau însă şi ele cuvinte provenite din latină sau din limbi romanice, independent de sursa scrierilor pe care le alcătuiau sau le prelucrau. Nu îi am desigur în vedere doar pe învăţaţii ierarhi ardeleni, între care Simion Ştefan ocupă un loc aparte, ci şi pe Varlaam şi îndeosebi pe Dosoftei, în scrierile cărora influenţele lexicale occidentale sunt mai puţin aşteptate [9]. Traducerilor, prelucrărilor şi puţinelor texte originale în care au fost identificate mai multe sau mai puţine neologisme latino-romanice le stau însă alături şi numeroase documente, deopotrivă acte de cancelarie, inclusiv texte cu caracter diplomatic [10], înscrisuri uzuale, între care multe convenţii de tip comercial, sau foi volante cu caracter oficial, dar şi scrisori sau foi de zestre. În limba acestor surse, neologismul, acceptat constant 237

ca mijloc de desemnare a unor realităţi sau concepte necunoscute în spaţiul românesc, poartă adesea semnele pătrunderii mediate în limba română [11] şi mărcile utilizării de către oameni cu mai puţină instrucţie [12]. Fără să atingă importanţa şi ponderea influenţei lexicale slavone şi apoi neogreceşti, influenţa latino-romanică a fost deci, contrar unor opinii cândva general acceptate, foarte bine reprezentată în scrisul vechi românesc. Potrivit estimărilor făcute de colectivul de cercetători deja amintit, încă înainte de 1760 erau utilizate în textele scrise în limba română peste 1200 de unităţi lexicale de origine latinească sau romanică, cărora li se alătură numeroase derivate, respectiv cuvinte create prin conversiune de la baze neologice [13]. Numărul acestor unităţi a crescut considerabil în deceniile de la sfârşitul secolului al XVIIIlea, în primul rând sub influenţa deschiderii oferite, în special în Transilvania, de mişcarea iluministă [14]. Scrisul literar se divizase însă, după 1750, în laic şi religios, iar vocabularul scrierilor laice se înnoise în mod semnificativ, consecinţă a unei tematici mult diversificate, dar şi a unei noi orientări culturale şi a unei atitudini faţă de forma exprimării elevate diferite de aceea consemnată în scrierile religioase [15]. 2. Pătrunse în scrisul românesc foarte devreme (primul neologism, de origine italiană, ducat, numele monedei de aur cu circulaţie europeană, a fost înregistrat într-un document redactat în ţările române, în limba slavonă, în anul 1421), crescând numeric în mod spectaculos încă înainte de 1600, chiar dacă receptarea nu era totdeauna directă [16], pentru a deveni apoi o prezenţă semnificativă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, neologismele latinoromanice ilustrează domenii extrem de diverse de activitate. Ele se referă în primul rând la activitatea socială (viaţa politică şi militară, ierarhia socială, justiţie şi administraţie, familie) şi la viaţa spirituală (religie, învăţământ, artă, carte, tipografie şi bibliotecă, diverse ştiinţe, precum filosofia, istoria, medicina, lingvistica şi teoria literară, matematica, geografia şi astronomia), dar numeroase împrumuturi trimit la viaţa materială (substanţe, plante, animale sau obiecte; produse culinare, meserii şi comerţ) [17]. Apar astfel în textele noastre vechi multe neologisme pe care vorbitorii contemporani nouă le consideră specifice românei literare moderne şi chiar dicţionarele de tip istoric apărute înainte de 1992 [18] (în primul rând Dicţionarul Academiei) le atestă abia în secolul al XIX-lea. Ne gândim, dintre multele exemple posibile, la cuvinte din lexicul de bază, precum
academie, animal, argument, astronom, autoritate, capital, candidat, cauză, director, doctor, elector, element, familie, figură, formă, materie, muzică, natură, naţiune, patrie, politică, propriu, protecţie, republică, rezident, sumă, temperament,

dar avem în vedere şi neologisme ce aparţineau unor vocabulare de specialitate. Selectăm dintre acestea în primul rând vocabularul juridic şi administrativ, extrem de cuprinzător, ilustrat prin termeni precum
administraţie, apelaţie, arendă, avocat, bonum-publicum, comisar, contract, document, iurist-conzultus, maghistrat, notar, pasport, poliţă, pretenţie, privileghie, procurator, rezoluţie, secretar, suplică “cerere”, testament sau tribunal,

dar se cuvin menţionate, tot datorită numărului mare de cuvinte caracteristice, medicina şi farmacia, domenii în care erau deja folosiţi
balsam, cangrenă, colică, dietă, disenterie, fistulă, laxativ, maligna, medicină, pilulă, plastor, pulsus, reţetă, scorbut, spital, stomac, tintură, ungvento, vezicatoriu,

respectiv filosofia, şi ea foarte bine ilustrată prin termeni ca
anomalie, argument, axiomă, cabală, categorie, dialectică, element, filosof, filosofie, material, metafizică, practică, siloghism, sofist, stoic, teorie,

ce aveau deja circulaţie şi semnificaţii specifice. Dovadă a nivelului atins de scrisul literar românesc imediat după anul 1700, nu lipsesc desigur din seria vocabularelor de specialitate terminologiile ilustrative pentru specialităţile de tip filologic. Mă refer la stilistică şi teoria literară, termeni precum 238

autor, comedie, fabulă, odă, poemă, rapsodie, satiră, teatru; anapest, dactil, ritm, troheu

având nu doar forma, ci şi sensul uzual astăzi, sau la gramatică, mult mai cuprinzătoare în epocă, în scrierile specifice acestei ultime discipline fiind utilizaţi, alături de mulţi termeni cu formă specifică vremii [19],
declinaţie, etimolog, gramatică, sens, silabă sau sinonimie.

3. Marea diversitate a câmpurilor lexicale ilustrate de neologismele latino-romanice înregistrate în limba română veche probează desigur existenţa, încă înainte de sfârşitul secolului al XVIII-lea, a unor contacte culturale şi materiale multiple şi nu o dată profunde ale spaţiului românesc cu lumea occidentală. Prezenţa acestor neologisme în texte de facturi diverse, deopotrivă traduceri, adaptări şi prelucrări sau scrieri originale, texte destinate unor domenii specifice de activitate sau scrieri de tip beletristic, cu largă circulaţie, alcătuite de cunoscători ai unor limbi de cultură occidentale, dar şi de scriitori mai puţin instruiţi, oferă dovada pătrunderii majorităţii elementelor latino-romanice înregistrate nu numai în vocabularele de specialitate, deci în terminologii cu utilizare limitată în limba literară veche [20], ci chiar în lexicul literar uzual [21]. Iar bogăţia atestărilor, polisemantismul unor cuvinte neologice şi apariţia unor autentice familii cu bază neologică [22] arată utilizarea constantă a împrumuturilor în registre de limbă diverse. Cum a fost însă reflectată influenţa culturii occidentale asupra vocabularului românei literare în primele scrieri lexicografice româneşti ? Relativ numeroase înainte de 1780, având finalităţi şi modele diferite şi reflectând, în consecinţă, aspecte diverse ale limbii literare, vechile noastre lucrări lexicografice, numite, după scop sau întindere, glosare, lexicoane şi, mai rar, dicţionare, cuprind de regulă, ca forme-titlu sau ca elemente lexicale incluse în definiţii, relativ puţine neologisme latinoromanice. Faptul era firesc în cazul glosarelor destinate traducătorilor de texte religioase sau în acela al textelor din domeniu cu model slavon sau neogrecesc. În trei dintre manuscrise prezenţa, poziţia şi numărul împrumuturilor latino-romanice au însă o semnificaţie deosebită pentru nivelul atins de vechea română literară. Avem în vedere primul dicţionar original al limbii române, alcătuit la mijlocul secolului al XVII-lea în zona Caransebeşului, numit de autorul anonim Dictionarium valachico-latinum, dar cunoscut de filologi în primul rând ca Anonymus Caransebesiensis [23]. Ne referim apoi la un alt text original, Lexicon compendiarium latino-valachicum, redactat în Bihor, cândva între 1771 şi 1776 [24], ca parte a unui program menit să ofere misionarilor iezuiţi instrumentele de bază pentru însuşirea rapidă şi adecvată a limbii române [25]. Ne-am oprit, în sfârşit, asupra unui dicţionar de la finele secolului al XVII-lea, intitulat Dictiones latinae cum valachica interpretatione, prima lucrare lexicografică de tip enciclopedic alcătuită în spaţiul românesc, prelucrare de mari dimensiuni (cuprinde peste 37 000 de cuvinte-titlu) a unui dicţionar plurilingv maghiar (Albert Szenci Molnár, Lexicon latino-graeco-hungaricum), datorată lui Teodor Corbea [26]. Manuscrisul intitulat Dictionarium valachico-latinum, primul lexicon cu bază limba română, alcătuit de un intelectual anonim din Caransebeş pentru a face cunoscut vocabularul utilizat de bănăţeni la mijlocul secolului al XVII-lea, înregistrează o serie de împrumuturi directe din latină:
artic “articol, parte a unui text”, lăternă “felinar”, mil “milă, măsură pentru distanţă”, mirac “miracol”, probă, stemă, sumă, tămbar “manta” (formă mediată de gr. med. ταμπάριον a it. tabarro), violă “viorea”

şi mai multe neologisme cu aceeaşi origine, a căror formă indică un intermediar maghiar:
bărbir “bărbier, felcer”, cordovan “piele de Cordoba, marochin”, coştei “castel, fortăreaţă”, mişă “misă”, piaţ “for, piaţă”, probălui “a proba”, procator “avocat”, teştement “testament”.

239

Atent desigur la uzul literar al epocii, autorul textului a consemnat şi calcuri de tipul
întrîmbla “a media”, întrîmblare “mediere” sau întrîmblător “mediator”,

în cazul cărora relaţia cu termenii latineşti corespunzători (intercedere, intercessio, intercessor) este evidentă. Lexicon compendiarium latino-valachicum, destinat misionarilor iezuiţi, cuprinde şi el, fapt semnificativ pentru componenţa vocabularului literar utilizat în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, mai multe neologisme de origine latinească:
academie, balsam, companie “unitate militară”, cronică, episcop, euharistie, filosofie, latin, materie, oculariu “ochelar”, palat, pălărie, puntum, stemă, stil, talentum, testament (cu variantele teştament, teştamentum), ţerămonie, violă “viorea”,

la fel de numeroase împrumuturi latino-romanice mediate de limba maghiară :
articuluş “articol, punct dintr-un text de lege”, călariş “coral”, coştei “castel”, florint “florin, monedă”, pelican, privileghiom “privilegiu”, şălată “salată”, şum(m)ă “sumă”, tituluş “titlu”, verş “vers”

şi mai multe calcuri cu model latinesc:
cunume “supranume” (după cognominis), giurare-împreună “conjuraţie”, giurat-împreună “conjurat” sau zeceriu “decurion”.

Cel mai bogat inventar de împrumuturi latino-romanice din perioada scrisului vechi românesc este însă consemnat în Dictiones latinae cum valachica interpretatione, manuscrisul realizat de Teodor Corbea cândva înainte de 1700, păstrat în prezent la Biblioteca Academiei din Cluj-Napoca, dar reprodus cel puţin printr-o copie imediat după alcătuire [27]. Sub influenţa modelului (un lexicon plurilingv cu bază latinească), dar desigur şi ca o reflectare a vocabularului utilizat în mod curent de învăţatul braşovean, cel mai cuprinzător lexicon vechi românesc înregistrează un impresionant inventar de neologisme latino-romanice, forme adaptate sau reflectând fidel etimonul, împrumuturi directe sau mediate de limba maghiară, calcuri şi derivate de la o formă de bază existentă în română sau respectând modelul latinesc. Cităm, dintr-o serie care poate fi oricând îmbogăţită [28], numai neologisme, cele mai multe fiind surprinzătoare pentru ceea ce se consideră a fi fost nivelul atins de scrisul românesc din ultimul deceniu al secolului al XVII-lea:
academie, adverbium, african, anapest, animal, aprobator “persoană care aprobă o opinie sau o atitudine”, argument, arsenic, assensor “persoană care aprobă sau aderă la o opinie”, audere “faptul de a auzi”, autor, berillus “beril (o piatră scumpă)”, betonna “vindecea (o plantă)”, cantor, carmin “cântec; compoziţie poetică”, casus, catedră, colică, comedie, comicus, consonă, copie, coral, cretă, decan “decurion”, declamaţie, declinaţie “declinare”, dictator, eleghie, element, fillip “numele unei monede de aur”, flegmatic “cu caracter nepăsător; mucos”, gherundium, ghips, gorgonesă “gorgonă”, halţion “pasăre marină asemănătoare cu pescăruşul”, hişpan “spaniol”, iambus, iuristconzultus, iurista, la(u)danum, lectică, lustrum “lustru, interval de cinci ani”, modulare “modulaţie”, musă, narţisus, notă “melodie, cântec”, oraţie, parcă “ursitoare (în mitologia romană)”, peripateticus “(despre anumiţi filosofi) peripatetic”, pergament, platan, podagră, pompă “ansamblu de ceremonii fastuoase”, pronomen, protecţie, pulsus, regulă, sanicula “sânişoară (o plantă)”, satiră, sentenţie “hotărâre, decizie; maximă, aforism”, sepie, silabă, sisamum “susan”, smaragd, sofist, spaţium, tartar “iad”, thymum “o plantă, (probabil) cimbrişor”, traghicus “autor de tragedii”, traghedie, trigeamăn, ţentaurus “centaur”, vocalisă “vocală”.

În ciuda aşteptărilor, astfel de neologisme, atât cele adaptate, cât şi cele care au o formă ce reproduce fidel etimonul, nu sunt preluări mimetice ale cuvântului-titlu latinesc. Iată câteva citate, în cadrul cărora împrumutul neologic, specific terminologiei lingvistice, apare în partea românească independent de forma-titlu a articolului şi dublând uneori termeni lingvistici uzuali în epocă, creaţi prin calc: 240

“Adverbialiter. După tocmala adverbiumului.” (8r) “Dativus, -a, -um. O cădeare a declinaţiilor, dătători.” (76v) “Gerundiva g. n. pl. Cuvinte ca acealea în grammatică care să formăluiesc de la gherundium.” (124v) “Positio g. f. Punere, iară la grammatici iaste când după o vocalisă doao consone să urmează.” (253r) “Prosodia g. f. Sunarea, zicerea afară din grai a tuturor sillabelor cu bun mod.” (267r) “-Pte. Cuvântul spânzurat de pronomen” (269v) “Triptofon g. n. Cuvânt numai cu trei casusuri în declinaţiile grammaticei.” (355r)

4. Împrumuturile latino-romanice, prezente în număr surprinzător de mare în unele texte vechi româneşti, indică deci, după cum am încercat să demonstrăm în paginile anterioare, o apropiere timpurie a culturii noastre de cultura occidentală. Datorate iniţial instrucţiei unora dintre autori sau traducători, respectiv sursei sau modelului unora dintre texte, neologismele cu etimon latinesc sau romanic au devenit treptat elemente ale unui autentic vocabular neologic de cultură generală. Nu o dată însă neologismele aveau utilizări, forme şi semnificaţii specifice unor domenii de strictă specialitate. Iar consemnările făcute în trei dintre cele mai importante scrieri lexicografice vechi permit avansarea ipotezei potrivit căreia intelectualii români instruiţi în şcoli apusene cunoşteau şi utilizau terminologii de tip neologic chiar înainte de redactarea unor scrieri de specialitate în limba română.
NOTE [1] Vezi, pentru descrierea şi comentarea acestor influenţe, în primul rând Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii române literare, I. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea, Ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1971, p. 67-68, 429-432, Istoria limbii române. Fonetică, Morfosintaxă, Lexic, Bucureşti, 1978, p. 93-94, 107-108, respectiv Ladislas Gáldi, Les mots d’origine neo-grecque en roumain á l’epoque des phanariotes, Budapest, 1939, p. 137-265 şi Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), Bucureşti, 1997, p. 191-201, 397-414. [2] Tratatul intitulat Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), a apărut în anul 1997, la Editura Academiei Române, sub coordonarea lui Ion Gheţie. [3] Cercetarea vocabularului neologic de origine latinească sau / şi romanică, întreprinsă de un colectiv format din Gheorghe Chivu, Emanuela Buză şi Alexandra Roman Moraru, a format obiectul unui volum intitulat Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), apărut la Editura Ştiinţifică, în anul 1992. [4] Investigaţiile s-au limitat la anul 1760, pentru a nu repeta unele informaţii existente în volumul Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, publicat, în 1962, de către N. A. Ursu, şi pentru a nu dubla eforturile savantul ieşean, care anunţase, în lucrarea citată (la p. 5), că lucrează la un amplu “studiu monografic asupra tuturor neologismelor limbii române de până la 1860”. Acest studiu, elaborat împreună cu Despina Ursu, s-a concretizat în lucrarea intitulată Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760-1860), I-II, Iaşi, 2004, 2006. [5] Textul astfel intitulat în versiune românească este o traducere din limba latină a romanului Relox de principes, scris de către Antonio de Guevara. [6] Pentru alcătuitorii şi pentru sursele celor două texte de lege tipărite la Iaşi, în 1646, respectiv la Târgovişte, în 1652, vezi bibliografia în Carte românească de învăţătură. 1646, Bucureşti, [1961], p. 369373, respectiv în Îndreptarea legii. 1652, Bucureşti, 1962, p. 933-937. [7] Paternitatea alcătuitorului prognosticelor grupate sub titlul Foletul novel a format obiectul a numeroase studii, începând cu Emil Vârtosu, editorul manuscriselor, şi încheind cu N. A. Ursu, savantul care s-a oprit în repetate rânduri asupra textului. Vezi, dintre ultimele studii consacrate acestui subiect apărute sub semnătura învăţatului ieşean, Şi totuşi cine este traducătorul „Foletului novel” ?, în “Limba română”, XLIII, 1994, nr. 5-6, p. 256-264, nr. 9-10, p. 455-469, XLIV, 1955, nr. 1-2, p. 43-48. [8] Manuscrisul, editat de către Ioana Constantinescu (O lume într-o carte de bucate. Manuscris din epoca brâncovenească, Bucureşti, 1997), a fost supus unei analize menite să stabilească epoca de alcătuire şi sursa textului, dar şi să limpezească importanţa acestuia în cadrul scrisului vechi românesc, în studiul Cartea de bucate, un manuscris singular în scrisul vechi românesc, pe care l-am publicat în volumul Gabriel Ştrempel la 80 de ani, Satu Mare, 2006, p. 123-135.

241

[9] Importanţa şi rolul jucat de cei doi mari ierarhi în epocă au fost bine cercetate. Mai puţin cunoscut este însă faptul că, la academia ortodoxă înfiinţată de Ieremia Movilă la Kiev, limba latină era la fel de atent studiată ca limbile slavonă şi greacă. Pentru acest motiv, A. Iaţimirski considera că amintita academie răspândea “o formă ortodoxă a culturii latine” (apud P. Constantinescu, Relaţiile culturale româno-ortodoxe din trecut, Bucureşti, 1954, p. 167). [10] Avem în vedere, dintre cele mai vechi acte de acest tip, textele pregătite în cancelaria lui Mihai Viteazul pentru tratativele purtate cu Rudolf al II-lea, împăratul Austriei, ştiut fiind ca unele dintre documentele ajunse până la noi sunt versiuni româneşti ale unor texte redactate în limba latină. Vezi pentru acestea volumul Documente şi însemnări româneşti din secolul al XVI-lea (Bucureşti, 1979, p. 126-136), alcătuit, sub coordonarea lui Al. Mareş, de către Gheorghe Chivu, Magdalena Georgescu, Magdalena Ioniţă şi Alexandra Roman Moraru. [11] Forma unor împrumuturi dovedeşte ca ele au pătruns în limba română prin intermediul mai multor limbi neromanice. Vezi pentru detalii Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), p. 9-20. [12] Ne referim atât la anumite variante fonetice, apărute ca urmare a unor rostiri regionale, cât şi la anumite semnificaţii depărtate de etimon, explicabile uneori chiar prin confuzie paronimică. Vezi, pentru exemple, Dicţionarul citat, p. 48. [13] Pentru consideraţii suplimentare, a se vedea studiul introductiv la Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), p. 50-67. [14] Pentru vocabularul neologic utilizat în textele ştiinţifice alcătuite la sfârşitul secolului al XVIII-lea, vezi N.A.Ursu, Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, p. 139-300. [15] Vezi pentru acestea în primul rând consideraţiile formulate în studiul pe care l-am publicat în volumul colectiv Contribuţii la studiul limbii române literare. Secolul al XVIII-lea (1688-1780), [ClujNapoca], 2000, p.288-330. [16] Multe dintre neologismele latino-romanice înregistrate în cele mai vechi texte româneşti au forme care indică existenţa unor intermediare neogreceşti, germane, poloneze sau maghiare. [17] Ilustrarea acestor domenii în cursul secolelor al XV-lea – al XVIII-lea poate fi urmărită în detaliu prin exemplele prezentate în studiul introductiv la Dicţionarul deja citat (p. 22-27). [18] Ne raportăm la anul in care a iesit de sub tipar Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760). [19] A se vedea pentru aceştia studiul Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti.(1640-1780), II. Stilul textelor lingvistice, în “Limba română”, XXX, 1981, nr. 1, p. 46-53. [20] Pentru neologismele latino-romanice prezente în vechile vocabulare ştiinţifice respective, în scrisul juridic-administrativ, a se vedea detalii în seria de articole intitulată Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti (1640-1780), I-V, apărută în “Limba română”, XXIX, 1980, nr. 2, p. 111-122, XXX, 1981, nr. 1, p. 45-60, nr. 2, p. 139-147, nr. 3, p. 221-231, nr. 5, p. 505-514. [21] Pornind de la această constatare, Ion Gheţie afirma chiar existenţa în limba română literară veche a unui vocabular neologic “de cultură generală” (Istoria limbii române literare. Privire sintetică, Bucureşti, 1978, p. 121). [22] Există chiar atestări ale unor derivate de la baze încă neînregistrete în texte. Vezi, pentru unele dintre acestea, articolul nostru Împrumuturi latino-romanice în limba română veche, în “Limba română”, XLII, 1993, nr. 3, p. 113-116. [23] Vezi pentru istoria, caracteristicile şi ediţia textului volumul Dictionarium valachico-latinum. Primul dicţionar al limbii române, Bucureşti, 2008. [24] Ne-am oprit asupra manuscrisului, pentru datare şi stabilirea paternităţii, în studiul Un dicţionar puţin cunoscut: Lexicon compendiarium latino-valachicum, publicat în “Studii şi cercetări lingvistice”, XXXIX, 1988, nr. 6, p. 471-476. Dicţionarul, atribuit greşit lui Grigore Maior, a fost publicat de Mihai Alin Gherman (vezi Grigore Maior, Institutiones linguae valachicae. Lexicon compendiarium latino-valachicum, I-II, Alba Iulia, 2001). [25] În acest program regulile de bază ale limbii române şi diferenţele dintre limba vorbită şi “limba cărţilor” ar fi trebuit deprinse cu ajutorul gramaticii intitulate Institutiones linguae valachicae. Ediţia academică a textului a fost tipărită, însoţită de traducerea în limba română dată de profesoara Lucia Wald, la Editura Academiei Române, în anul 2001. [26] Dicţionarul a fost editat de Mihai Alin Gherman (Teodor Corbea, Dictiones latinae cum valachica interpretatione, I, [Cluj-Napoca], 2001). [27] O astfel de copie a textului, păstrată la Muzeul Bruckenthal din Sibiu, a fost împrumutată de un cititor chiar în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, după cum arată o chitanţă de împrumut existentă în fondurile bibliotecii.

242

[28] Pentru ilustrări suplimentare şi semnificaţii, vezi şi Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), s.v. BIBLIOGRAFIE Izvoare Teodor Corbea, (2001 ). Dictiones latinae cum valachica interpretatione, I, Ediţie Mihai Alin Gherman, [Cluj-Napoca]: Clusium *** ( 2008). Dictionarium valachico-latinum. Primul dicţionar al limbii române, Ediţie Gh. Chivu, Bucureşti: Editura Academiei Române Grigore Maior, (2001). Institutiones linguae valachicae. Lexicon compendiarium latino-valachicum, I-II, Ediţie Alin Mihai Gherman, Alba Iulia: Universitatea „1 Decembrie 1918” Lucrări de referinţă Gheorghe Chivu, Emanuela Buză, Alexandra Roman Moraru, (1992). Dicţionarul împrumuturilor latinoromanice în limba română veche (1421-1760), Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Gáldi, Ladislas (1939). Les mots d’origine neo-grecque en roumain á l’epoque des phanariotes, Budapest. Gheţie, Ion (coord.), (1997). Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), Bucureşti: Editura Academiei Române. Gheţie, Ion , Gh. Chivu (coordonatori), (2000). Contribuţii la studiul limbii române literare. Secolul al XVIIIlea (1688-1780), [Cluj-Napoca]: Clusium. Rosetti, Al., B. Cazacu, Liviu Onu, (1971). Istoria limbii române literare, I. De la origini până la începutul secolului al XIX-lea, Ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Bucureşti: Editura Minerva. Ursu, N.A. (1962). Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, Bucureşti: Editura Ştiinţifică. ABSTRACT The renewal of the lexis of the old Romanian literary language was made, even in the absence of a joint action from the part of the scholars, through the acceptance of numerous borrowings from European languages of culture. Mostly used in translations, but already frequently used by many translators, the Latin-Romance neologisms, belonged, therefore, either to the general vocabulary, or to specialized terminologies. This work has the aim to analyze how this process is reflected in the dictionaries of the old Romanian language.

243

Un bit este cantitatea de informaţie necesară reducerii la jumatăte a incertitudinii. manager. 2002). meating. job. prin sublinierea importanţei acestei funcţii. apar în limbă tot mai multe neologisme. Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi RECLAMĂ ŞI NEOLOGISME Este deja un truism faptul că prin intermediul mass-mediei. statistică şi informatică. ei sunt folosiţi la scară din ce în ce mai largă. după fiecare masă. În şcoala generală priveam cu încântare cum profesoara de chimie combina substanţe incolore care. 7-neutru). O structură de opt biţi formează un octet. poate intra în concurenţă cu unul deja existent şi. este un parametru de măsurarea a bazicităţii sau acidităţii unei soluţii ( 0-7 acid. cineva îmi va demonstra importanţa acestuia în activităţile cotidiene. Sorensen.pagini_stiinta. 7-14 bazic. A crescut vertiginos şi numărul celor care au acces la un computer. cu simbolul "O" respectiv "B" (www. România se bucură de cel mai mare procent al posesorilor de telefoane mobile şi media de vârstă al acestora scade tot mai mult. Popescu. un bit este unitatea de măsură pentru cantitatea de informaţie.Mihaela CÎRNU.ro). internet. numit şi bait. pentru a exprima concentraţii mici de ioni de hidrogen şi a fost definită ca logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentraţiei ionilor de hidrogen (www. într-un articol din 1958. Simbolul unităţii de măsură "bit" este "b" (v. determinând o migraţie a acestora către fondul lexical principal. De aceea. nu de fiecare dată. GB). Totul este demonstrat ştiinţific şi indicat de graficele prezentate în spot. fresh. Un bit mai are şi semnificaţia unei celule de memorie a unui calculator care poate conţine doar una din două variante posibile: sau 0. şi al publicităţii. Una dintre caracteristicile acestor două tipuri de aparate este capacitatea de a transmite sau stoca o cantitate de informaţii. Aşadar. termenii exită de jumătate de secol. cantitatea de informaţie stocată întrun bit de calculator este chiar de 1 b (1 bit). 244 . Astăzi. Unitatea de măsură pentru aceasta este 1 bait. dar până acum au fost folosiţi doar în domeniile de specialitate. Nu bănuiam atunci că. în contact. în special. favorizând apariţia cariilor.ro). Altfel spus. în anul 1909. marketing.P. Noţiunea a fost introdusă de către omul de ştiinţă danez S. Astăzi. masa vorbitoare decide cine rămâne şi în ce formă.L. „pH” este prescurtarea de la "pondus hydrogenii". reclama pentru pastilele sau guma de mestecat Orbit ne avertizează că. Termenul a fost introdus de matematicianul şi statisticianul american John Wilder Tuckey ca o prescurtare combinată a cuvintelor engleze binary digit (= cifră binară). Răsfoind o antologie de reclame din perioada interbelică. majoritatea din limba engleză. popularizându-i. peste ani. Fiecare cuvânt are istoria sa. valoarea pH-ului din gură devine acidă. Deşi se adresează marelui public. îşi schimbau culoarea. reducând astfel riscul îmbolnăvirii dinţilor noştri. respectiv gigabaiţi (MB.twist. scris pe vremea când lucra cu John von Neumann la proiectarea unor modele timpurii de computere. sau 1. cool şi lista ar putea continua cu multe alte pagini pline cu astfel de exemple. Numai Orbit neutralizează valoarea. Suntem familiarizaţi cu termeni precum: show. utilizatorul cunoaşte sensul lor real. Articolul de faţă nu îşi propune să urmărească în ce măsură este îndreptăţită utilizarea lor. Aşa am aflat că exită pH şi indicatori ai acestuia. de la cuvântul englez byte. folosesc termeni de specialitate. ele dau detalii de ordin tehnic. mega-. în cele din urmă. Aparatura modernă lucrează cu multiplii acestei unităţi. designer. Câţi dintre posesorii şi utilizatorii aparaturii (cu precădere generaţia tânără) ştiu ce este un „bait” sau dacă ar fi mai corect să spun „bit”?! În metrologie. mi-a atras atenţia o diferenţă (pe care nu o observasem până acum) faţă de varianta modernă: producţiile publicitare actuale trec dincolo de sfera utilului şi a eficienţei produsului şi ajung la domenii extreme. chiar dacă. ci să indice câteva domenii din care provin aceşti termeni. în general.

fereastră. dar ce facem cu ataşare / ataşament? Aşa cum anunţam. bogat în calciu. yahoo. în faţa unei mari confruntări: limbajul şi metodologia de lucru. unele aspecte mai izolate sau de scurtă durată abia pot fi urmărite. înainte ca specialiştii să aibă timp pentru investigarea lor. mopul H2O. dublu airbag. Cred că toată lumea ştie că aceasta este formula chimică a apei. “Combinele frigorifice Samsung cu 30% mai eficiente datorită eficienţei compresorului”. dolii şi racorduri”. web. pe care nu ne-am fi dus să-l preluăm dintr-un raport ştiinţific. de natură ştiinţifică. În Tacuma poţi conduce în stilul tău.Asemănător cu acesta. pe placul copiilor etc. ci o îngrijeşte cu delicateţe. de la început. a fost creată pentru o viaţă dinamică.tulpina probiotică de bifidobacterium – şi că se află în flora noastră intestinală? Reclama pentru iaurtul Danone încearcă să ne convingă că varianta sa Activia este unică tocmai datorită faptului că are în plus acest bifidus. ci ca pe un rezultat al inovaţiilor ştiinţifice. document. trăită din plin. Noua TACUMA. care evoluează atât de rapid. printre care ABS cu EBD (sistem electronic de distribuţie a forţei de frânare). a detaliilor de natură ştiinţifică cu rol de artificiu publicitar. 245 . Cineva îi dă un vot de încredere şi îi explică secretul ştiinţific al produsului promovat. şi că trebuie încapsulată special (Titirică. Nu-l mai prezint ca delicios. intră şi texte de tipul: “Lioton conţine cea mai mare concentraţie a heparinei”. “Acoperişurile BRAMAC oferă accesorii pentru coame. de asemenea. Interiorul modular şi adaptabil oricărei situaţii de transport împreună cu aspectul exterior rafinat fac din Tacuma o experienţă unică. aer condiţionat cu reglare automată. Construită respectând cele mai înalte standarde de siguranţă şi având multiple dotări standard. sisteme parazăpadă. google. folosind ca agent de curăţate puterea aburului. Subliniez. Aparatul este ceva între mopul clasic şi aspirator. printare. funcţionalitate şi putere: Tacuma”. Chiar dacă nu va înţelege anumiţi termeni. Câţi dintre noi ştiau până acum ce este Bifidus ActiRegularis . din limbajul ştiinţific. care ne sunt necesari. Preferinţa pentru denumirea produsului poate că doreşte o analogie cu seria filmelor de aventuri. Te aşteptăm la orice dealer Daewoo să descoperi ultima combinaţie între siguranţă. sau dispar. din care cea mai cunoscută a rămas Agentul 007. 2008). acum este aproape obligatoriu. de la Daewoo. In emisiunile teleshoping este prezentat un nou produs. Trebuie să recunoaştem că progresul tehnicii şi al informaticii ne obligă să ne îmbogăţim vocabularul cu o serie de termeni de specialitate. în urmă cu douăzeci de ani. Tacuma este maşina ideală pentru tine şi familia ta. wireless etc. Acum beneficiem şi de programare în limba română. Folosirea lor poate fi dificilă. complexitatea fenomenului inovării lingvistice. de cele mai multe ori în limba engleză. copiere. Specialiştii în chimie alimentară spun că această tulpină probiotică nu poate trăi într-un astfel de mediu. într-un spot publicitar. word. poate. dar mult mai problematică este utilizarea variantei româneşti pentru cineva care a învăţat totul. adresat marelui public? Este greşită abordarea de acest tip? Experienţa dovedeşte că nu. margini şi subventilaţie. dar reclama ne-a adus un termen nou. care nu afectează pielea. Nu lipsită de obstacole este traducerea termenilor (acolo unde este posibil): fişier. în limba engleză. singurul cu pH neutru. Tot în această serie. Un simplu utilizator de computer se află. oricum. email. închidere centralizată cu sistem de intrare fără cheie şi sistem audio surround de 136 W cu satelit de comandă pe volan. adobe. Un asfel de limbaj ni s-ar fi părut aproape imposibil. mulţi termeni trebuie prelucraţi ca atare şi nu traduşi: folder. în iaurt. chiar va folosi termenii auziţi. Exemplificator este următorul text de reclamă : “TACUMA îmbină utilul cu plăcutul. ştergere. Sunt inutile astfele de detalii. încât. este spotul pentru săpunul Dove. stăpânind motorul de 2000 cm³ şi 129 CP. Receptorul primeşte ceva diferit. Tehnica publicitară este aceeaşi ca în cazul precedent: o abordare total diferită a produsului. dar folosind metoda schimbării culorii. internet. nu voi insista asupra acestui aspect al „competiţiei” între termenul străin şi echivalentul său. el va fi convis de realitatea celor afirmate şi. însă. în programul original. stil..

dovedită de meşter.ro ABSTRACT Visual content and design in advertising have a very great impact on the consumer.pagini_stiinta. 2008. Dincolo de umorul situaţiei. pe câte un domeniu în parte. Murdăria nu pătrunde şi peretele respiră. O scenă plauzibilă în societate română actuală este contextul unui alt spot publicitar: un cuplu mai în vârstă primeşte de la copiii plecaţi în străinătate un telefon mobil cu un bonus: un card de memorie de 2MB. Aşa cum au demonstrat-o studiile lingvistice de până acum. but it is language that helps people to identify a product and remember it. nr.” De fapt. I.tehnic-auto. Different people sometimes interpret language in different ways. Short Message Service). Prevăzând reacţia anumitor categorii sociale şi de vârstă la astfel de termeni. în timp ce scrie ceva indescifrabil pe pereţi: ”Deci … moleculele de hidrogen sunt … adică atomii se substituie unii peste altele . în aşa fel încât să ştim cum şi când să le folosim. Both the mass media. also attributes meaning to certain words.ro www. Ed. de exemplu: să nu confundăm bibliografia electronică cu cea virtuală (aşa cum se întâmplă în multe lucrări de licenţă).Probabil multe dintre prescurtările folosite acum vor rămâne unităţi lexicale în sine. pentru care şi tehnologia şi terminologia acesteia nu le sunt tocmai pe înţeles. Dicţionar de termeni medicali. se conturează confuzia creată de astfel de funcţii ale unor aparate performante. autorii de reclamă au venit în întâmpinare cu spoturi autoironice. Doi posesori de telefoane mobile se întreabă despre „bluştuţ” (engl. al cosmeticelor şi mai ales al produselor tehnice (indiferent de tip) ne obligă. cât şi prin tehnicile publicitare prin care sunt promovate. Trecând peste latura umoristică a ultimelor două exemple. BIBLIOGRAFIE Popescu. ABS (Antiblock Braking System). „bluetooth” – specificaţii bazate pe undele radio pentru reţea wireless personală.. Trebuie să dăm dovadă de un foarte bun spirit al limbii. L. MMS (engl. Multimedia Messaging Service). when reporting news items and marketing and advertising personnel have to consider the emotive power of the words they use. atât prin varietatea lor. punctual. Întrebat de clienţii săi de ce este atât de bună vopseaua recomandată şi folosită de el. Un alt spot porneşte de la darul înnăscut al românilor de a explica prin etimologie populară. nu unul bancar. pierzându-se relaţia cu etimonul: SMS (engl. Viaţa Medicală Românescă. Domeniul alimentelor. Cu toţii ne aflăm în faţa unei mari provocări: un număr uriaş de elemente lexicale noi.ro www. Din istoria tehnicii. Sitech. care ia un burete şi şterge semnele de pe perete cu multă uşurinţă. B.. Savana cu teflon.twist. The target audience. 246 . Titirică. iar populaţia din oraşe să deprindă mult mai repede termenii noi. Acesta explică. indicat prin apelativul Student. deoarece era un „alt fel de card”. 2002. este normal ca tinerii să fie mai receptivi la nou. trebuie să recunoaştem natura foarte serioasă a fenomenului cu care ne confruntăm. of course. Cei doi sunt foarte dezamăgiţi când află că nu pot schimba câţiva euro de pe acel card. Unul dintre cele două personaje nu a activat funcţia deoarece se teme că prin acest „ştuţ” este ascultat de băieţii cu ochii albaştri (agenţii securităţii). care să se axeze.. They have to take a decision about what to communicate and what to withhold.. demonstraţia este una practică. meşterul zugrav îl cheamă pe ajutorul său.. decât populaţia din zonele rurale. face posibilă transmiterea de informaţii între două aparate care se află pe aceeaşi undă radio).9/10 – 2008 Bibliografie electronică: www. să explice compoziţia diferită a vopselei. Craiova : Ed. Acest articol poate fi punctul de plecare pentru noi studii. ajunse în posesia unor persoane. să asistăm aproape zilnic la o modificare în plan lexical. *** Revista Ştiinţa şi Tehnica.

caracterul deschis. multiplicări. Un rol important în această situaţie îl au scriitorii. Studiul istoric al vocabularului pune în evidenţă influenţa directă pe care o are asupra lui evoluţia culturii materiale şi spirituale. definiţia iniţială suferind numeroase extinderi. Studiul lexicului latin îşi are rădăcinile în antichitate. din 1948. 2. dând astfel un impuls favorabil şi promovând o nouă optică asupra cercetărilor. dacă se doreşte reprezentarea lor ca unităţi de expresie cărora le corespunde o unitate de concept [2]. pentru că „inovaţiile succesive” nu l-au substituit. dacă nu ar fi intrat în acţiune forţele centripete ale naţionalismului roman. Sinonimia şi supletismul sunt modalităţi importante de sporire a resurselor semantice ale vocabularului latin şi de aici decurge dificultatea. 3. care a scris o serie de lucrări fundamentale ce au reprezentat o placă turnantă în metodologia de cercetare atât în domeniul vocabularului limbilor vechi. unul dintre cei mai influenţi şi mai inovatori lingvişti în cercetarea vocabularului limbilor vechi. urmate de Vocabularul instituţiilor indo-europene. al penetrabilităţii din partea limbilor cu care vine în contact şi al calităţii împrumuturilor. Universitatea din Craiova ASPECTE ALE CREAŢIEI LEXICALE ÎN LATINĂ Dintre toate compartimentele limbii. corecţii sau particularizări care atomizează sensul. El a combinat metoda structurală cu un interes mai mare pentru valoarea semantică a cuvântului construit şi a constituenţilor lui. şi. de a împrumuta masiv din greacă termenii atât de necesari pentru a exprima activităţile intelectuale. din considerente stilistice şi în mod deosebit din nevoia de expresivitate. O contribuţie notabilă i se datorează É. numit fondul principal lexical. foarte stabil şi de aceea mult mai greu penetrabil decât masa vocabularului. cu evitarea dependenţei totale de limba greacă . Adesea. 1.un risc real. dar constituirea disciplinei specifice este de dată mult mai recentă. din care au avut de câştigat şi cercetările privitoare la lexicul latin.0. compozit. încearcă să ajungă la rezultate privind stadiul pre-istoric al limbilor indo-europene pornind de la datele oferite de limbile atestate. Stratificarea cronologică a vocabularului îi dezvăluie. Latina cultă s-a aflat într-o situaţie specială în perioada de emergenţă a literaturii – înţelegând prin literatură atât textele propriu-zis literare cât şi textele neliterare. încât sensurile unuia şi aceluiaşi cuvânt ajung chiar să se opună în diverse contexte. Benveniste sunt consecinţa unei abordări metodologice 247 . cât şi în cel al lingvisticii generale. capabil să aglutineze. au fost puse în acţiune resursele interne ale latinei. nu a îmbătrânit”. fidel în spirit şi formă vechiului fond originar indo-european. inerentă. cât şi în latina cultă. Marouzeau observă că materialul lexical al latinei „acumulat în cursul unei lungi istorii. al structurării semantice sau al sistematizării morfologice. reuşindu-se păstrarea autenticităţii şi în acelaşi timp înnoirea. pentru că este vizibilă o diferenţă de reactivitate a componentelor sale. a definirii sensului cuvintelor în dicţionar. dar şi tentaţiei. caracterul stabil. restrângeri.0. lexicul reflectă cel mai prompt dinamica societăţii. ci i-au oferit „un supliment de resurse” [1]. care începuseră să ocupe un loc din ce în ce mai important în viaţa romanilor. când scriitorii acuzau indigenţa graiului străbun. pe de altă parte. să metamorfozeze sau să asimileze elemente alogene.0. Sporirea numărului unităţilor lexicale prin mijloacele interne a fost un proces în continuă creştere atât în latina populară. dar mobilitatea lui trebuie înţeleasă relativ. Ei s-au străduit să facă faţă presiunii. Există nucleul „dur”. Latina nu face excepţie de la aceste tendinţe cu caracter general. sub diverse aspecte: al capacităţii de a-şi amplifica inventarul de unităţi prin generare interioară. prin contribuţia celor mai valoroşi autori. Benveniste. precum cele filosofice sau retorice -. Astfel. şi Noms d'agent et noms d'action en indo-européen. Studiile sale Origines et la formation des noms en indo-européen. în 1969. Concluziile la care a ajuns É. pe de o parte. din 1935. Vocabularul este compartimentul limbii cel mai sensibil şi cel mai deschis spre fenomenele extralingvistice şi de aceea se spune că este cel mai mobil. care reprezintă într-adevăr partea cu cea mai mare mobilitate prin deschiderea către împrumuturi şi înnoiri. J. care menţin în stare activă cuvinte ori activează latenţe semantice. dicţionarele arată că un cuvânt latin acumulează accepţii atât de diverse. conservator.Dana DINU.

înţeles ca „unitate care nu este niciodată mai mare decât cuvântul. orice cuvânt este egal cu un morfem sau cu un ansamblu de morfeme” [5]. Există şi alte contribuţii teoretice inovatoare în domeniul lexicologiei pe care le-a fructificat lingvistica latină. 4.1. prin orientarea interesului către analiza atât a funcţiilor. Cuvântul poate fi definit ca „o entitate (de integrare morfematică) care integrează. Prin urmare. 4. care sunt cele care „apar în gramatică”. după cum subliniază Chantal Kircher-Durand. Totuşi. pe care le numeşte lexeme care „îşi au locul în dicţionar şi nu în gramatică”. „dintr-o slăbiciune euristică şi metodologică” [4]. Prin monem înţelege ceea ce alţi lingvişti numesc morfem. care permit lematizarea aproape exhaustivă a cuvintelor din textele latine. o funcţie sintactică completă”. Eugeniu Coseriu acceptă definiţia «a minimum free form» propusă de L. hippos nu semnifică nimic prin el însuşi. „în locul definiţiilor moderne ale cuvintelor” preferă „totuşi definiţia numelui formulată de Aristotel”. 4. devine posibilă o abordare mai comprehensivă a succesiunii palierelor sincronice. mea). decât «cuvintele gramaticale» şi nu «cuvintele lexicale»”. de pe semnificatul global al derivatului pe semnificatul sintactic şi. în opoziţie cu unităţile funcţionale ale lingviştilor. cuvântul poate fi definit prin „capacitatea sa de a integra morfeme”. 2. Percepţia pe care o are locutorul despre unităţile minimale pertinente se bazează pe asociaţiile pe care este capabil să le facă cu ceea ce a memorat din restul lexicului. două elemente asociabile fiind asimilate unul altuia: dacă x este asociabil cu y. André Martinet numeşte cuvântul „o sintagmă autonomă formată din moneme neseparabile” [10]. ceea ce el percepe ca o unitate minimală pertinentă. 3. în ciuda multitudinii definiţiilor propuse. A. trecând de la asociabilitate la identitate. şi morfeme. datorită căreia se poate pune în evidenţă cu mai multă acurateţe traseul diacronic al categoriilor derivaţionale active în latină în anumite perioade. Bloomfield şi consideră că „noţiunea de cuvânt” este „intuitiv stabilită”. În acest fel. în care nicio parte izolată nu este semnificativă. Cuvântul este considerat o „noţiune complexă şi ambiguă”.: „iūdicāmus integrează morfemele iū-dic-ā-mus…. Beneficiilor conceptuale şi metodologice ale lingvisticii moderne li se adaugă baze de date amplificate de tehnologiile informatice moderne aplicate în laboratoarele de analiză lingvistică. în cele din urmă. posibilitatea de a fi subiect sau obiect al unui verb. ca în expresia kalós híppos «cal frumos»” [8]. interesul lingviştilor se va muta „de pe derivat pe sufix. [3]. completă în ea însăşi. este lipsit criterii operaţionale de definire.structuraliste mai flexibile decât cele din perioada iniţială a structuralismului. definiţie pe care o consideră „aplicabilă cuvântului în general şi care se bazează pe criteriul indivizibilităţii cuvântului ca semn care presupune un semnificant şi un semnificat: „numele este o glăsuire semnificativă pe bază de convenţie. Din acel moment. care oferă teoria morfemului. faptul de a fi verb sau predicat al unei fraze. prin care Pierre Swiggers înţelege: „1. asupra conţinutului actanţial” [7].0. cu alte cuvinte. Spre o definire asemănătoare se îndreaptă şi Michèle Fruyt când spune: „Cuvântul este ceea ce subiectul vorbitor crede (subl. în ea însăşi. atunci x este y” [9]. pentru că „dificultăţile empirice foarte felurite referitoare la delimitarea cuvintelor nu privesc. posibilitatea de a aduce o precizare. cât şi a sensurilor sufixelor din sistemul derivaţional al limbilor indo-europene. Astfel. între care trebuie amintită semantica structurală a lui Eugeniu Coseriu. căci în Kalippos. el demonstrează convingător ca un cuvânt este o structură care se supune unor reguli bine definite de funcţia fiecărei componente. Acest tip de analiză a lexicului din perspectiva derivării cu sufixe îi pune într-o lumină mai clară structurarea morfologică şi semantică. mea) că este cuvântul. de fapt. de ex.2. 4. adică o unitate cognitivă (subl. citându-l pe Guy Serbat. Pierre Swiggers exclude eficacitatea definirii semantice a cuvântului şi se îndreaptă spre morfologie şi sintaxă.3. pentru că. Martinet face distincţie între moneme. De aceea. semantic al elementului de derivare”. 248 . dar niciunul dintre aceste morfeme nu poate lua locul ansamblului” şi nici nu poate „integra la rândul lui alte morfeme” [6].

sau care denumesc instrumente. cras Error! Bookmark not defined. în opinia lingvistului. este ataşat bazei nominale turi. dar nu şi pe orā-: *oramen. prin operaţia de segmentare. Baza scapă constrângerilor categoriale.creează substantivele orātor şi āctor. care nu pot fi separaţi. ci unitate semnificativă minimală [16]. fapt asupra căruia Guy Serbat revine cu insistenţă în lucrările sale. la nivel sincronic. la nivel diacronic.(de la tūs „tămâie”) şi creează aşa numitele substantive mediative. pe radicalele orā. care duce cu gândul la derivarea din hum(us) cu sufixul -ān(us) şi. asocierea unei componente sonore cu o semnificaţie.cele care adaugă unui lexem de pornire (numit bază de derivare) un morfem legat (numit sufix). indicând provenienţa. nu corespund unor unităţi semnificative diferite” [15]. Sufixele fac parte din paradigmele nepredictibile. dar hūmānus „este absolut imposibil să fie segmentat în *hūm. unele cuvinte sunt neanalizabile sau nedecompozabile.0. la rândul lor. Aşa cum am văzut. termen aparţinând lui Guy Serbat [13]. 249 . Africānus. şi a căror comutare se face în bloc. „deadjectivale”.sau ag. pentru că sunt monomorfematice. şi de aceea se numesc simple. Un aspect teoretic important în creaţia lexicală latină este cel privitor la baza de derivare.1. Exemplul pe care îl dă Christian Touratier pentru a Error! Bookmark not defined. lexem de sosire (numit derivat) [14]. ca şi oppidānus. de pildă. Sufixul este un indicator al clasei sintactice a derivatului. „preadjectivale” şi „preverbale”. „deverbale”. Cuvântul este unitatea morfosintactică constitutivă unei sintagme. „căţui. cu alte cuvinte. Romānus. cu sufixul -tor se pot crea orātor şi āctor. 6. Aceasta reprezintă principalul instrument al creaţiei lexicale latineşti. dar ale cărui segmente nu pot fi creditate cu un sens precis şi. este posibilă datorită relaţiilor paradigmatice contrastante pe care le angajează cuvintele. sal. hūmānus nu poate fi considerat sintem. este probabil că aşa s-au petrecut lucrurile. Identificarea şi analiza morfemelor. care ajung la un nou lexem .şi ag-. Lexicologia latină operează cu o terminologie complexă şi nuanţată. Raporturile interne dintre constituenţii derivatului sunt „pur semantice”. În lucrările de specialitate s-au încetăţenit denumirile bazelor ca „desubstantivale”. Dintre procedeele de îmbogăţire a vocabularului. 5. spre deosebire de sufixele flexionale.şi -ānus” pentru că hŭm(us) are -ŭ-.2. El atrage atenţia asupra faptului că sintemul este analizabil în două sau mai multe unităţi semnificative minimale care se comportă ca un singur morfem şi nu trebuie confundat cu „morfemul al cărui semnificat este formal segmentabil. Păstrarea vechii denominări reprezintă doar efectul inerţiei şi nu are corespondent în realitate. ca asociere între un semnificat şi un semnificant. care fac parte din paradigme predictibile. într-un derivat precum turibulumError! Bookmark not defined. fiind doar purtătoare de sens. Sufixul -ān(us) formează în latina clasică adjective de la o bază toponimică. pentru că îl socoteşte neconform cu realitatea lingvistică corespunzătoare epocii în care au fost create cuvintele şi propune denumirea acestora ca baze „prenominale”. 6. iar altele sunt analizabile. pentru că sunt compuse din două sau mai multe morfeme. derivatele cu sufix sunt numite sinteme cu sufix de către Christian Touratier. sufixul -tor ataşat radicalelor verbale ora.. Prin urmare. la rândul ei constituită din morfeme solidare [11]. precum sed. Solidaritatea constă în ordinea fixă a constituenţilor. Dar. dar cu sufixul -men se poate crea numai pe radicalul ag-: agmen. cf. care reprezintă. care adoptă definiţia lui Michèle Fruyt în ceea ce le priveşte: .. Ca semn lingvistic autonom şi unitar. 6. Deci. ad. deci.4. Caracterul unitar al cuvântului în planul semnificantului se referă la componenta fonică stabilă în mod obligatoriu şi prezentă în toate formele lui flexionare. demonstra această afirmaţie este cuvântul hūmānus. atât în sens concret cât şi în sens general. me. iar sufixul -bulum este ataşat de regulă unui radical verbal.4. şi se numesc construite (derivate sau compuse). cuvântul poate fi analizat sau nu în unităţi inferioare. Astfel. latina manifestă preferinţă pentru derivarea sufixală. cădelniţă”. dat fiind că ele aparţin unui nivel noţional anterior demarcării în părţi de vorbire [12]. numite morfeme.0.

93. derivat din Septentriōn-. În analiza semantică a derivatului este luată în calcul şi componenta subiectivă care orientează selectarea unui anumit sufix. 6.0. NOTE [1] J. Paris: Librairie C. funditor „prăştiaş”. holitor „grădinar”. Fruyt [18]. « Réflexions sur la notion de mot en latin: les verbes du type calefacio ». p. Louvain. pe urmele lui. care indică persoana care face acţiunea exprimată de bază. în Antologie de semantică. celălalt definindu-se negativ. cu semantismul „originar din”. p. Peeters. textes réunis par Sylvie Mellet. [10] André Martinet. tipul Atheniensis. 250 . care o citează pe M. 9. bazele de derivare sunt nominale şi au ataşate alomorfele -ātor şi -itor. Analiza unor forme derivate evidenţiază faptul că „subiectul vorbitor situează frontiera morfemului într-un loc diferit de cel impus de istoria limbii”. în De lingua Latina novae quaestiones. Septentriōnālis.4. Formaţiile orātor. Actes du Xe Colloque International de Linguistique Latine. derivat de la fānum. [8] Eugeniu Coseriu. Klincksieck. Cercetările ultimelor decenii asupra creaţiei lexicale latine prin derivarea cu sufixe sunt mai realiste. în Études de linguistique générale et de linguistique latine offertes en hommage à Guy Serbat. de exemplu. Lavency. Astfel. édités par Claude Moussy. p. De aceea. 57. traducere românească de Elena Slave. Studiile recente privitoare la derivarea sufixală acordă mai multă atenţie decât cele din trecut aspectelor stilistice care determină selecţia sufixelor. [5] Ibidem. Tome X. sau fānāticus. 61-62. care este derivat cu sufixul -āticus obţinut prin falsă analiză după modelul siluāticus creat pe baza silua [19]. 152. p. Kircher-Durand în lucrarea citată. Paris. La formation des noms par dérivation suffixale. deoarece se prezintă sub diferite variante sau alomorfe. În cazul derivatelor gladiātor „gladiator”. 6. Un alt aspect al creaţiei lexicale latine este cel al convergenţei sufixale constatate.3. după părerea lui M. actor sunt deverbale cu sufixul de agent –tor. care s-ar ivi la întâlnirea finalei bazei de derivare cu iniţiala sufixului. se vorbeşte despre opacitatea unor forme derivate care „trădează prioritatea semantică a derivatului asupra constituenţilor” [17]. şi al celor derivate cu sufixul –ensis care înseamnă „locuitor al”. uiātor „călător”. ]3] Chantal Kircher-Durand. Paris-Sèvres. Sufixele de derivare pot fi dificil de delimitat. mai flexibile. „Pentru o semantică diacronică structurală”. Error! Bookmark not defined. şi anume evitarea succesiunii a două consoane. [9] Michèle Fruyt. dar şi într-unul de natură psihologică. Grammaire fondamentale du latin. Fruyt) vorbesc despre „motivare internă” sau de „semimotivare” a lexemelor în cadrul cărora este motivat doar un element. se petrece un transfer semantic dinspre radical spre sufix care preia semnificatul „prevăzut cu activitate” (doué d'activité) [20]. cum sunt cele care caracterizează registrele specifice domeniilor agricol. identificarea acelor „monştri lexicali”. juridic sau literar. după cum rezultă din derivatul Meridiōnālis construit de la baza meridiēs plus sufixul -ōnālis. La création lexicale. 1970. Guy Serbat – face necesare corectarea şi revizuirea unor concepţii mai vechi cu privire la regulile care guvernează selecţia sufixelor de către locutori. p. mai dispuse să vadă tendinţe decât să formuleze legi. după cum apreciază C. cum se întâmplă în cazul diminutivelor. Elemente de lingvistică generală. Quelques aspects de la formation du latin littéraire. 248. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. a fost analizat ca Septentri-ōnālis. în cazul adjectivelor derivate cu sufixul -ānus. [6] Ibidem. alţii însă (Christian Touratier) apreciază că asemenea cuvinte sunt nedecompozabile la nivel morfematic. 57.În cazuri ca acesta. în cadrul derivatului. deci reprezintă un singur morfem lexical. Marouzeau. Derivarea denominală cu acest sufix demonstrează că. p. [4] Pierre Swiggers (1987) « Le mot: unité d’intégration ». Peeters. 7. astfel. 1976. Pe de altă parte. 19-23 avril 1999. [2] Ibidem. de tipul Romānus. de tipul turibulum – despre care vorbeşte Manu Leumann şi. a căror opoziţie poate fi neutralizată de preferinţa vorbitorilor de a utiliza unul singur pentru a exprima ambele sensuri. Explicaţia acestei multitudini de variante ale sufixelor se află într-un fapt de natură fonetică. traducere şi adaptare la limba română de Paul Miclău. unii lingvişti (M. mai puţin dogmatice şi. [7] Ibidem. p.

499-534. 2001. Louvain. Éditions Peeters. 465-478. de langue et littérature latines. în Études de linguistique générale et de linguistique latine offertes en hommage à Guy Serbat. Description du latin classique en vue de la lecture des auteurs. Grammaire latine. One of the most important contributions to the innovation of the study of the vocabulary of the ancient languages is that of É. p. as the French linguist Guy Serbat observes. Guy (2001). p. 465-478. Chantal (textes rassemblés et édités par) (2002). [14] Christian Touratier. p. BIBLIOGRAFIE Coseriu. Marius (1997). He shows an increased interest for the comprehension and analysis of the functions and meanings of suffixes belonging to the derivational system of Indo-European languages. [16] Ibidem. Éditions Peeters. Paris : Peeters. Louvain-Paris. [15] Ibidem. Michèle (2001). Deuxième édition. (1949). « Le mot: unité d’intégration ». as well as in Classical Latin. Esquisse d'une histoire de la langue latine. Louvain. p. « La dérivation nominale ». from the general meaning of the derivative to the syntactic meaning and finally. The study of the Latin vocabulary was and still is one of the most interesting fields of Latin linguistics and has generated a formidable scientific literature. Elemente de lingvistică generală. Serbat. The increase of the number of lexical unities through internal resources constituted a permanent process in Vulgar Latin. 1994. VSVS. în Opera disiecta. Travaux de linguistique générale. Lavency. « Turibulum – esquisse d’une théorie sur le signifié des suffixes de dérivation ».[11] Marius Lavency (1997). p. the discipline of Latin lexicology as such is of relatively recent date.Neuve. 311 [17] Marius Lavency. Fruyt. Paris-Sèvres : Peeters. Éditions Peeters. Louvain-la Neuve : Peeters.. 17. 57-66. 63-72. p. New perspectives are opened by the structural semantics elaborated by Eugeniu Coseriu who. Louvain-la-Neuve : Peeters. « Turibulum – esquisse d’une théorie sur le signifié des suffixes de dérivation ». Travaux de linguistique générale. For the most part. « Réflexions sur la notion de mot en latin: les verbes du type calefacio ». p. en Linguistique latine et linguistique générale. Nevertheless. VSVS. following its inclusion in the scientific framework of the structural linguistics in the first three decades of the twentieth century. 312. Description du latin classique en vue de la lecture des auteurs. 19-23 avril 1999. Grammaire fondamentale du latin. Kircher-Durand. Deuxième édition. Syntaxe latine. Guy (1988). p. cit. 242-324. Pierre (1987). Peeters. Klincksieck. 534. p. de langue et littérature latines. André (1970). p. He also convincingly succeeds in proving that the word is a structure submitted to a set of rules governed by the function of each of its components. Subsequently the linguists’ focus will shift “from derivative to suffix. Serbat. de langue et littérature latines. Guy (2001). p. starting from the meaning of the lexemes reveals the semantic structure of the vocabulary of one particular language. Louvain-la Neuve : Peeters. 251 . traducere românească de Elena Slave. Bucureşti: Tipografia Universităţii Bucureşti. Louvain-la Neuve. [19] Ibidem. [12] Guy Serbat. Martinet. in more recent decennia these modern theoretical and methodological reference points have successfully redirected the research towards the Latin lexicon. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. în Opera disiecta. [18] Ibidem. p. [20] Guy Serbat. Serbat. Benveniste. textes réunis par Sylvie Mellet. Paris: Librairie C. to the semantic one of the derivative element”. Eugeniu (1976). Christian (1994).Paris. Syntaxe latine. Grammaire latine. La création lexicale: La formation des noms par dérivation suffixale. în Opera disiecta. Tome IX. op. traducere şi adaptare la limba română de Paul Miclău. în Antologie de semantică. « La dérivation nominale ». Lovain-la. 310. A. Louvain : Peeters. ABSTRACT This article intends to take a closer look at some aspects of Latin lexicology and lexical creation in Latin. J. Actes du Xe Colloque International de Linguistique Latine. 12. în De lingua Latina novae quaestiones. (1928).Paris. 81-94. « Les dérivés nondéverbaux en –tor (-trix) ». Marouzeau. édités par Claude Moussy. who produced some fundamental writings later to become milestones in this branch of investigation. în Opera disiecta. Quelques aspects de la formation du latin littéraire. Travaux de linguistique générale. „Pentru o semantică diacronică structurală”. Paris : Librairie Hachette. Touratier. « Les dérivés nondéverbaux en –tor (-trix) ». Meillet. 63-72 [13] Guy Serbat. Peeters. în Linguistique latine et linguistique générale. p. Swiggers. p.

fie în expresia „ei aş!” „nu zău”.amandea! < tc. Volceanov. bărbat”. Astaloş). pătrunsă de cele mai multe ori prin intermediul limbii populare. Galaţi TERMENI ÎNVECHIŢI DE ORIGINE TURCĂ – CONSTITUENŢI AI FRAZEOLOGISMELOR ACTUALE Limba română contemporană păstrează în varianta sa colocvială.anasâna < tc.” (Emanoil Bucuţa). onomatopiecă. beletristic. Ar fi totuşi de luat în considerare şi compunerea hemen + dek „până ce. Iogu. etimologiile identificate în DA. . dar cu o semantică bogată şi o mare expresivitate în contextele în care se inserează. cu atât mai mult cu cât limba turcă însăşi uzitează foarte des expresiile rimate. o parte sunt total uitate. cu aceeaşi formă şi acelaşi sens. printre care adam babadam. aşa cum apare în majoritatea dicţionarelor şi interpretat la unii critici. „Iar o iei cu anasâna.” (G. în care baş are rolul de a amplifica negaţia: „Aş baş. „a zdrobi” etc. în Dicţionarul de cuvinte argotice. în grai şi suflet.. dar şi în stilurile cele mai permisive. astragal”. Apare frecvent în expresia argotică „a face arşice”. hâşa „da de unde!. Este corespondentul masculinului baba sân şi apare mai ales în formulări conotate negativ.” (Tudor George).. că-l fac arşice.” (Eugen Barbu) „. aman zaman. adam „om. v.arşic < tc.Cătălin ENICĂ.. . cu de-a sila”: „Numitul pare-a fi cu anasâna. este menţionat termenul anasin „bătăuş”. a căror origine ne este necunoscută de obicei. Dintre acestea.adam babadam. a acestor cuvinte nu se poate susţine cât timp ele sunt identificate nu numai în română. printre care şi Al. ala bala... îi identifică etimonul hemende „şi imediat”.: „Să nu mă-nfurie. în a căror componenţă identificăm o terminologie de origine turcă.” . DER etc. deloc! râse de la locu-i fata. altele rămân graţie unor texte literare de inspiraţie folclorică. Am ales dintre acestea o serie de frazeologisme pe care le-am considerat mai interesante prin raportarea la contextele diagnostic în care au fost reperate: .. îl consideră creaţie expresivă. aşa ni-era obiceiul să facem la scăldat de când Adam Babadam. Zamfirescu). anasını (ana sın „mater eius”) înseamnă „cu forţa. . „a face praf”.aş! < tc. Mai mulţi cercetători. o serie de expresii.când te izbesc te fac arşice.. Originea expresivă. în fine un număr însemnat de turcisme este semnalat în expresiile colocviale. înregistrat fie singur. âmande! ~ iagmande. echivalentă cu „a face aşchii”.): „. Ni se pare însă că originea sa turcească este indubitabilă.” sau „până la.” (Ion Creangă). cu sensul „fuga!”: Pentru acest termen. Expresia are sensul „de când e lumea şi pământul” şi nu „de pe timpul lui Adam”. ci şi în limbile de origine. cu forme şi mai ales cu sensuri obscure pentru vorbitorul de azi. obţinut evident prin derivare regresivă şi deviere semantică din anasâna. şi babalâc. După acelaşi tipar au fost create mai multe turcisme compuse...” (G. publicistic etc. în cazul nostru identificându-se un aş baş. baccea etc. Universitatea „Dunărea de Jos”. menţionat anterior... unul din multele expemple de frazeologisme rimate ale limbii române. TDRG. pătrunse ca atare în limba română. „Iară eu amandea pe uşă afară. 252 . compus în care identificăm tc. nu sunt identificabile. nicidecum!”. La G.” (Ion Creangă). în limba turcă adam babadam înseamnă „din moşi-strămoşi” (baba este termenul politicos de adresare pentru o persoană mai în vârstă de sex masculin.. aşık „os de la piciorul mielului. Graur. / Un lup înnărăvit la piei de oaie.. ceat pat etc.M.

istovit”).. 253 . Toţi aceşti termeni devin expresivi şi metaforici în expresii pitoreşti. „de aceeaşi teapă”): „Toţi dintr-un calâp scoşi.” (Eugen Barbu).... „Om şui.” (L.” (Damian Stănoiu). Este evident că sensul cuvântului a fost transferat dinspre inanimate către anatomia umană..” (Mircea Cărtărescu).caşcaval < tc. ca bacşiş/ Pus în palma unui nor. kaşkaval „sortiment de brânză” (cf.. pe furiş. dată fiind plasticitatea sa deosebită. conducător.bâzdâc < tc.. altă”. Arcade).. . . M. termenul. baglama „dispozitiv de închidere-deschidere”. bereket „belşug. „ca bimbaşa Sava” ori ca biblicul „în sânul lui Avram”: „. se întinseseră şi ceilalţi la caşcaval. mai ales în variantele care cultivă sensurile peiorative: argoul. De aici derivă sensurile contextuale ale unor expresii.. başca mânji şi cârlani. Reprezintă idealul existenţial sinonim cu expresii precum „ca un paşă”. După cum se observă. nobil turc sau de altă origine”.calâp < tc. .” (Fănuş Neagu). „Vreo două pungi de bani..” (Şerban Foarţă)... .” (Romulus Vulpescu).berechet < tc. cerbul dormea ca un bei.” (Zaharia Stancu).” (Eugen Barbu). chiar statura sau constituţia individului. cum se dă bacşiş. Mai rar este înregistrat în formulări precum: „de başca”: „. ca şi cherestea.. tinereţe cu bâzdâc. pe care nicio balamauă / Nu mi-l mai ţine... „a-l ţine balamalele” („puterile”) sau „muiat din balamale” („obosit.: „Că era salon deschis cu bacşişu de împins. caracterizează vocabularul meseriilor.” (Ion Creangă).. Astaloş)... cacciocavallo): „. precum locuţiunile adjectivale: „. „Luna ese găurită dup-o turlă. „Pe furiş. başca < tc.. sau perdaf – de la frizeri.. bei cât te ţin balamalele.” (G. după a lua.” (Ioan Groşan). abundenţă”: „Spor şi berechet să ne dea Dumnezeu!” (Tudor Muşatescu). „Având noi timp berechet. „toană. părul meu de başca. cu sensul de „răsplată pentru scrib”) apare într-o serie de expresii în poziţie postverbală. „. it.. tipar” este consemnat în expresii de tipul „pe un calâp” sau „dintr-un calâp” („de acelaşi soi”. istericale”) apare în frazeologisme diverse. pe care tradiţia le-a cultivat. ţie-ţi sare bâzdâcul. desemnând încheieturile. este consemnat încă din Codex cumanicus. „Vreau să mă întind la caşcaval.” (Gabriela Adameşteanu). capriciu.. „Scos din balamale din această ispită neaşteptată. bahşiş (înregistrat deja în Codex cumanicus. preluat tot de la meşteşugari. articulaţiile.” (Eugen Barbu) ori locuţiuni verbale: „... mai ales în variantă ironică: „. pe deasupra”: „Erau peste treizeci [de cai]. de altfel popular şi frecvent. precum „scos din balamale” („scos din ţâţâni sau din sărite”). dar şi în beletristica de calitate.” (Nicolae Filimon).. bey „prinţ.. iar unul din sensurile de astăzi este cel originar „în plus.” (Vasile Alecsandri) sau „. tighel – de la croitori etc.balama < tc.” (Fănş Neagu). am dus-o ca beii.bei < tc. başka „alt. a da etc. este foarte expresiv. bızdık „puşti” (fig.. başca ce a mai forfecat pe de lături. kalıp „calapod.... . limbajul vulgar etc. başca mărunţişul..” (Ioan Groşan)..bacşiş < tc. .

Astfel se explică şi sensul actual „lovitură de genunchi sau de pinteni dată calului”.” (Anton Bacalbaşa). Astăzi se foloseşte foarte puţin cu sensul originar. Teodoreanu).. lovit de dambla. molima versificării se întinsese teribel. „.. de obicei......” (Ibid. Este de fapt un calc lingvistic după tc. Cu semnificaţia din cea de-a doua serie este înregistrat într-o largă gamă de contexte: „..). în altele apare cu etimologie necunoscută sau de origine bulgară..chilipir < tc. „a sta la dârdoră” e sinonim cu „a sta la palavre sau la taclale”. „. termen cu sens depreciativ. sporovăială. damblaua lui Cosma era să aibă buluc de lume.dezghin < tc.” (Horia Gârbea). 2.” (Al.” (Al. ca mojicul la caşcaval.. desemnează. bahmeţii se răsfirau în dezghinuri.. Cu primul sens este înregistrat frecvent mai ales în limbajul popular: „. confundate de obicei în română. 254 .” (Mateiu I. la grabă. „boală”. Este înregostrat încă din Codex cumanicus ca termen care desmenează genunchiul calului sau pe cel al omului. În română.. are Tinculina Gaiduri o căţeluşă în dârdoră. viciat”.” (Mihail Sadoveanu).). considerând că dezghin provine prin derivare regresivă şi palatalizare din verbul a dezbina.” (Gabriela Adameşteanu). .” (Ibid. dar şi metaforic: „.dambla < tc. Astaloş)... aşa cum se menţionează în MDA. marginalizate în societate: „Ciurucurile treceau afară la munca grădinilor. prin extensie. Considerăm că nu provine din verbul turcesc daldırmak.” (G.dardăr. sinonimă cu „a juca un renghi” sau cu „a trage sforile”. în română sensul evoluează către „lucru de nimic. şiretlic. În limba turcă se înregistrează două cuvinte cu forma dulap. carnea moale. Dicţionarele noastre ignoră această sursă. çürük „stricat. hai deci să dăm dezghin fantaziei. Caragiale). Ca şi edec.” (Fănuş Neagu). ceea ce pare puţin probabil..” (N. kelepir însemna la origine „marfă ieftină (de ocazie)”. persoanele fără valoare. „a se întinde la caşcaval” înseamnă „a dori mai mult decât îţi este permis”... „Şi regimul cu guvernul azi dau ţara în dulap. Orăşanu). Apare frecvent în expresii depreciative: „Am rămas cu ciurucurile. frâu”. cu varianta dârdoră. „A fi în dardor” se referă la activitatea febrilă. . În unele dicţionare nu este înregistrat.” (Eugen Barbu). orice îndemn al calului.. în expresia „a trage dulapul”. În română are două sensuri principale: 1.. . „pasiune sau viciu”. iar la animale marchează perioada rutului: „. dolap cevirmek. cu sensul primar: „. să te grăbeşti să-ţi faci damblaua.. Identificarea semnificaţiei corecte se poate realiza graţie unui alt excerpt din literatura beletristică: „... dizgin „hăţuri.dulap..) .. O. ... Are mai ales semnificaţia figurată de viclenie. fără valoare”. Cel la care ne referim este dolap „scrânciob”. .. Este înregistrat în literatura istorică. Etimonul corect este dırdır „trăncăneală..” (Ibid. desemnându-l pe amatorul de câştiguri facile. ceartă”. frazeologism cu aceeaşi semnificaţie: „Eram tare şi mare şi meşter la dulap. prin personificare. cu piciorul sau cu frâul.. Din chilipir este derivat chilipirgiu.„A se întinde la caşcaval” este interpretat de multe ori greşit prin confuzie cu altă expresie uzuală „a se întinde precum caşcavalul prăjit”. În consecinţă. bâţâită de damblale. „a râvni (fără merit) la ce nu ai”. „Aici apoi întoarce chichiţe şi dulapuri. T. deoarece sensul respectivului verb este „a scufunda”.. sensul evoluând către orice profit neaşteptat sau câştig uşor (şi nemeritat): „Ce chilipir mai căutase. Odobescu).ciuruc < tc. damla „apoplexie”...

gigea < tc. el grăia păsăreşte.. mai ţii minte hogeacul d-altădat?” (Mircea Cărtărescu).hogeag (cu var.. hogeac sau ogeac) < tc.. prin extensie „deşănţare... Respectivul dicţionar neglijează însă cuvintele cu aceeaşi rădăcină existente în turcă şi desemnând realităţi cu aceeaşi semnificaţie: gigim „ţesătură orientală”. retras.. ci şi „toană. hornul sau coşul. „mai abitir ca”). ocak.. al întâlnirilor (amoroase): „.. Volceanov... cu var. faceţi-mi hatârul şi lăsaţi-mi mâinile libere.” (Horia Gârbea) . un târg întreg îl juca giurgiuna. cici „nostim. çül. când o duceam la hogeac/ Îmi spunea că-i sunt prea drag. gigea. Literatura cultivă mai ales în stilul ironic acest cuvânt: „. termenul începând să desemneze vatra. „. Înseamnă „deloc. iar în literatură.giugiuc < tc. Această semnificaţie s-a nuanţat mai apoi. ce vrei. iar astăzi. drăguţ. în română se foloseşte mai ales la plural cu sensul de încheieturi ale picioarelor. plata în sens negativ”): „Când răsare [nenorocirea]. Turca l-a luat din limba persană cu forma heçi. pop.” (Fănuş Neagu). Dicţionarul de cuvinte argotice). .. locul intim. mi-am făcut hatârul.laf < tc.. poftă”: Ei. dar în română i se mai ataşează un „mai”.. Interesant este faptul că. 255 . DER îl consideră creaţie expresivă din limbajul copiilor.”.” (Eugen Barbu). niciun pic”.fetvea < tc.. eventual militar”..” (Mircea Cărtărescu). În română capătă sensul figurat „gingaş. în contexte satirice: „. Este înregistrat încă din Codex cumanicus cu sensul „nimic”.giurgiună.” (Mateiu I. prin extensie referindu-se pur şi simplu la picioare. iar hatâr nu înseamnă numai „favoare sau concesie”. Astaloş) . o cărticică groasă.. În limbajul nepretenţios „a face hatârul cuiva” înseamnă „a-i face pe plac”.. .giol < tc. vorbărie”. giurgină < tc. fetva „decizie legală a unui muftiu”. îl cunoşteai mai de mult? / . curcına „dans comic”.” (G. deşi în turcă are sens superlativ. bre!” (Gala Galaction) . „a satisface”.. În română circulă şi cu formele alterate hăci sau hâci.” (lit... plăcere.. Este un cuvânt foarte vechi care avea la început sensul de „adăpost. lıf „palavră. desfrânare”: „. toate giugiuc. româna nu-l împrumută astfel. care în turcă comunică deja ideea de mai mult. „. Două fete din Agigea/ Amândouă tare gigea.” (Romulus Vulpescu).. hatır „favoare”: „.. prin extensie ironică. cücük „mugure”. ţi-ai luat fetveaua. L-am identificat în textele lui Vasile Alecsandri: „. devenit la noi bigi-bigi. dumnealor se apucaseră la lafuri.. Circulă în română mai ales în sintagma „aşi lua fetveaua” („pedeapsa. „Ba cât hăciu.Elvira.. Şi-şi retează gioalele dacă-i put picioarele..). gingirlie „cafea cu caimac” sau compusul gigi-bigi.hatâr < tc. simpatic”. Este consemnat în expresii argotice şi vulgare de tipul „a da la gioale” (vezi G. unsuroasă... Caragiale) . grea.. bazându-se pe frecvenţa mare a termenului în comunicarea infantilă. este consemnat mai ales în expresia „a sta la lafuri” şi în echivalentele ei: „. . ceea ce explică nevoia de amplificare prin nici cât sau ba cât (acelaşi lucru se înregistrează şi în cazul lui abitir.. a cărui semnificaţie originară este „cu formă frumoasă”.Ba. drăguţ”: „..hici. cât hăciu [decloc].” .

peşin < tc...” (N. cum îl consideră unele dicţionare. cu derivatul său sâcâci „săcăitor.maia < tc. termenul dezvoltă. apare într-o serie întreagă de contexte ironice: „Vezi să nu-i fac saftea pe spinare. cuvânt rar.” (Mateiu I. care au însă un sens comun. de asemenea. „cu banii jos”.” (G.. Cuvântul turcesc.: „Plătim peşin şi ne jucăm. „a tulbura”. semn de vânzare bună... „a calomnia”. supărător” şi cu familia pe care o dezvoltă în limba română. rengi. sıık „necaz. nu din forma rehk.rizil < tc. privitoare la plată: „pe loc”.mangal < tc. Văd că ai mai prins maia. Apare mai ales „a da cu sâc” .. în tonalitate ironică: „Şi taie frunză verde şi lafuri şi talafuri. maya „drojdie. .Dicţionarele semnalează. Pe lângă sensul originar. în frazeologismul „a face de rizil” înseamnă „a face de râs sau de ocară”. etimonul său telâfi are sensul de „compensare verbală sau replică”.L. .T. a enerva”. „. „direct” etc. ceea ce vrea să însemne „a se ajunge. . că te usuci.. etimon al expresiilor româneşti.” (Constanţa Vintilă-Ghiţulescu).” (I. „a pierde vremea”: „Vă jucaţi de-a perghelu?” (Mircea Nedelciu). Orăşanu). „imediat”. rezil „neruşinat. . ferment”. În română dezvoltă o serie de sensuri înrudite. a românei) de a rima expresiv unele sintagme.”: 256 .sâc < tc.T. [viaţa] mi-a jucat numai renghiuri urâte.. prin extensie.„a sfida” sau „a-şi bate joc de..”. are forma pergel. o să-i facă saftea. frecam mangalu’. înseamnă. „a vorbi de rău”. sinonimă cu „a prinde cheag”. dar poate fi întâlnit şi în proza actuală cu tematică istorică: „. în primul rând verbul a sâcâi „a supăra. sau.. Pe lângă vehicularea în limbajul comercial... Etimonul dat în unele dicţionare (v. farsă”: „. În consecinţă. . „a necăji” şi chiar „a forţa”. „a pierde vremea”: „Nu târnosi mangalul.” (Ioan Groşan).renghi < tc. explicând al doilea cuvânt. ar putea fi totuşi un împrumut multiplu. siftah. cum se zice.. culoare”. în loc să frec podelele. bineînţeles. în expresia „a prinde maia”. referitor la un joc al copiilor. „lafuri şi talafuri” prezintă actul de comunicare verbală ca succesiune de replici şi contrareplici. Este înregistrat încă din Codex cumanicus cu sensul de „compas”. impertinent”.” (Romulus Vulpescu). adaptat în limba lor σεφτές „prima vânzare..saftea < tc.” (Ioan Groşan).perghel. în consecinţă. Circulă mai ales în limbajul argotic în diferite expresii. din turcă şi din greacă. neplăcere”. şi ideea de „a se învârti (fără rost)”.. Termenul este înregistrat mai ales în varianta comercială a limbii vorbite cu sensul de „numerar”. a se îmbogăţi”. turcismul dialectal sefte. prin tendinţa limbii turce (şi. mangal „combustibil”. În expresiile româneşti capătă semnificaţia de „păcăleală. Caragiale). Orăşanu). cuvântul trebuie pus în relaţie cu verbul sıkmak „a bulversa”... . DU) sik nu este corect. Astaloş). talafuri. sau „a fi într-un stadiu oarecare de înavuţire”: „. Caragiale). Dicţionarele îl înregistrează la Ianache Văcărescul: „.. peşin „imediat”... „vopsea.. dever”: „..” (N. „Vrea bani peşin. . la origine. Este consemnat rar. au făcut rizil Înpărăţiei. Totuşi talaf este identificabil în limba turcă. fiindcă şi grecii foloseau cuvântul.” (Fănuş Neagu). frazeologismul „lafuri şi talafuri”. să nu-mi facă casa dă rizil cu vorbe de ocară. pe care o înregistrează majoritatea dicţionarelor consultate. . sinonim cu un alt turcism învechit naht.

1914-1940. iplik = „aţă de cusut. Tomul XII. Partea I. fasciculele I. fascicula 1: J-lacustru.. II (1914).M.” (N. bulgară. S. 1948/9) [fără editură şi an] *** Dicţionarul limbii române (DLR). „. Litera S (1986-1994). Partea I. I.. Graur. Tomul al II-lea. Litera R (1975). Tomul VII. tomurile I-II (A-C. Iordan. Editura Academiei. Librăriile SOCEC. om împăca toate după şartul lor. ca termen ironic. „ţesătură de bumbac”. 1940. partea a III-a: D-de. Tomul XIII. sârbă în limba română.. Litera Ş (1978). Tomul IX.). Tomul X. VIII. Tomul VII Partea I. Gr.L. partea I: F-I. dar şi greacă. / Merge tiriplic. bea pe veresie. III. Litera N (1971). a rosti. de multe ori cu o mare frecvenţă în vorbire. „inteligent”. Interesant este că G. fasciculele 1-5. D-de. mănâncă pe datorie. precum şi studiile unor etimologi consacraţi. Orăşanu).. Partea a 2-a. nu bate niciun tenchi mai mult. printre care Vasile Bogrea. Bucureşti. Hristea. Existenţa acestor termeni în limba română demonstrează că.tiriplic < tc. Partea 1. (DER) Dicţionarul etimologic al limbii române. Am întrebuinţat pentru acest studiu cele mai importante dicţionare etimologice ale limbii române. IX (19361940). 1937. împreună cu verbe ca a spune. „sincer”. tenk „o pătrime de gram”. deşi balcanismul acesteia nu este întotdeauna conştientizat.. *** Dicţionarul limbii române (DA). Volceanov înregistrează în dicţionarul său de cuvinte argotice termenul tiriplici. Tomul XIV: Litera Z. Brâncuş. „profund”. Tomul VI. 1997-2002. a grăi etc. Sadoveanu). Litera V (Venialvizurină). există şi persistă în frazeologisme.T. 1913-1949 (Tomul I. partea a II-a. Este conotat. partea I: A-B.” (N. „cu socoteală”. partea a II-a: C. paralâc etc. Litera O. fascicula 2: ladă-lepăda. pe datorie. fără să-şi pună problema originii sau a semnificaţiei respectivelor expresii.” (Ion Barbu).. editat de Academia Română sub conducerea lui Sextil Puşcariu. chiar degeaba”. apărut şi în volum. Litera T (1982-1983)..Coteanu..” (I. Litera V (V-veni).. -şart < tc. Caragiale). (1965-1968). VII. fascicula introductivă şi fasciculele 1-13 (M-muzur-aga). a Turchiei floare. 1949. socoteală”: „. şart „rost. devenind sinonim cu „a nu valora mare lucru” (referitor mai ales la inteligenţa unor persoane sau la calitatea lor morală): „. Partea 2. I. M. Alexandru 2002. împrumuturile de origine turcă. Sensul din limba turcă. Popa). Litera P (19721984). Litera U (2002). pe lângă sensul originar dezvoltă şi altele. Ediţie îngrijită şi traducere din limba spaniolă de Tudora Şandru Mehedinţi şi Magdalena Popescu Marin. I. dar a căror origine îi scapă în majoritatea cazurilor vorbitorului. într-o gamă largă de expresivitate. Părţile 2 şi 3. veresiye „pe credit.. (1969).: „.„Când noi. 1907-1913. Bucureşti. tire = „bumbac tras în fire”. 2000 257 .veresie < tc. evoluează în română în mod spectaculos. Tomul XI.” (I..Iordan. „. pot să zic. pe care îl glosează prin „persoană lipsită de importanţă”. îi ţinea acum pe toţi pe veresie. [unde-s duşmanii] ca să le dăm cu sâc?” (L. În limbajul colocvial circula mai ales în expresia „pe şart”. Arcade). Rosetti. . în expresia „a merge tiriplic”. Bucureşti: Editura Saeculum I. Serie nouă.. . fasciculele 1-5. tire-iplik (etimologic. Partea a II-a. Academia Română – Redactori responsabili: I. ceea ce demonstrează că degradarea semantică a termenului continuă în variantele vulgare ale limbii. IV. „deschis”. fir”).” (V. satiric. Puşcariu. CXXXVI+1076.tenchi < tc. care le întrebuinţează în mod reflex. Th. Tomul XI. Bucureşti. echivalentă cu „a merge găitan” sau „a merge şnur”: „Treaba. mărunţiş” (sinonim cu metalâc. fascicula 3: lepăda-lojniţă. VI. precum „monedă de mică valoare” sau „bani mărunţi. J-lojniţă). Al. Litera Ţ (1994). Al.O. V (1929).Graur. 1916-1934. / Într-o slavă stătătoare// Dăm cu sâc / din Isarlâc.. Al. Orăşanu). având următoarele sensuri: „direct”. sarcastic etc. T. Sensul este transferat dinspre comercial spre spiritual. BIBLIOGRAFIE Ciorănescu. . Tomul VIII. Tipografia ziarului „Universul”.

1998. Tiktin. (I: 1885 (1887). Petriceicu. III: 1893 (1895)). George. Biografii-motivaţii.*** Dicţionarul limbii române literare contemporane (DLRLC). Stelian. literele A – C. A-C (1955).II. vol. vol. literele Pr – Z. [Bucureşti]: Editura Academiei.IV: S-Z (1958). [Bucureşti. Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române.III: M-R (1957).II: D-L (1956).. literele I – Pr. Volceanov. Bukarest Staatsdrückerei. II: 1911. 258 . Lazăr 1998. as well as in those styles which are more permissive (literary. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic.I-IV 1955-1958.IV. journalistic etc) the Romanian language still presents a number of expressions of Turkish origin. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rumänisch-DeutscheS Wörterbuch (TDRG) I: 1903. Bucureşti : Stabilimentul grafic Socec şi Teclu. although they were extremely rich in their semantic aspect and expressivity in the contexts they were part of.I reeditat [1998]. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor. Hasdeu. Bucureşti. vol.. H. At the beginning. vol.III. Rodica Radu şi Victoria Zăstroiu. Dicţionar de expresii româneşti [2001]. Carmen-Gabriela Pamfil. revăzută şi augmentată. vol.]: Editura Teora. *** Micul dicţionar academic (Academia Română. Ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Grigore Brâncuş. Chişinău: Editura Litera. vol. Şăineanu. II: [1889]. vol. ediţie revăzută şi adăugită de Alexandru Dobrescu. 2003 (MDA). 1886-1893. 2001. *** Dicţionarul limbii române moderne (DLRM). Rosetti”) vol. tomurile I-III. Dicţionar universal al limbii române (DU). Ioan Oprea. III: 1924. literele D – H. Our intention is to select them and discuss their semantic aspect. vol. Volceanov. [Bucureşti]: Editura Livpress. Ediţia a II-a.I. 2003. Dumistrăcel. these expressions were adopted in the popular language and had forms and meanings rather obscure for the contemporary speaker. Etymologicum Magnum Romaniae (HEM). Anca. ABSTRACT In its colloquial variant. 2002. Bucureşti: Editura Academiei.I. vol. [Iaşi]: Institutul European. 1958.

Every word in a language was. This applies for all journalism covering innovations. Disnefication and McDonaldization are now in everyday use. Every word in a language was. technology. Neologisms are especially useful in identifying inventions. a neologism. the more essential that news media work properly. Other times. This new challenge could be defined as a new journalistic beat. or event.the news spreads the new words to us so that the new things can be included in our language. and called innovation journalism. though most of these ceased to be such through time and acceptance. a neologism. by intentionally rhyming with existing words or simply through playing with sounds.new things need new words or word combinations to be a part of the language. they disappear from common use just as readily as they appeared. We have suggested that neologisms are central for innovation. The more complicated our world becomes through economical. publication. using the following intuitive arguments: . the internet. according to the dictionary Wikipedia. Neologisms are often directly attributable to a specific person. Chişinău NEOLOGICAL BURST IN MASS-MEDIA A neologism. a journalist needs at least knowledge of science. new phenomena. at some time. .” Neologisms often become popular by way of mass media. and thus. discussed and introduced. is “a word. and that journalism is central for introducing them. Taylorism. According to Oxford English Dictionary the term neologism was first used in print in 1772. or to make older terminology sound more contemporary. The term e-mail. One of the most challenging tasks for contemporary journalism is to understand and report on the global and local innovation ecosystems. is an example of a neologism. . which can affect the rate of innovation even more than the journalism about the innovations themselves. Neologisms often become accepted parts of the language. including academic discourse in many fields renowned for their use of distinctive jargon. Neologisms tend to occur more often in cultures that are changing rapidly and also in situations where there is an easy and fast propagation of information.Liubovi HOMULO. is arguably a neologism itself. It introduces language for how innovation happens. at some time. as used today. “Neologism”. . but has not yet been accepted into mainstream language. from Greek neo ‘new’ + logos ‘word’. term or phrase which has been recently created (coined) – often to apply to new concepts. . Recent coinages such as Fordism. economics.communication requires shared language. ceasing to be such through time and acceptance. The new terms are often created by combining existing words or by giving the words new and unique suffixes or prefixes. period. Neologisms often become popular by way of mass media. So innovation journalism enables society to discuss innovation processes. Neologisms also can be created through abbreviation or acronym. To do this.therefore: journalism enables society to discuss new things and introduce innovations. to synthesize pre-existing concepts. Whether a neologism 259 . political processes and legal systems. technological and social change. however. is a newly coined word that may be in the process of entering common use. Universitatea Liberă Internaţională din Moldova. and that news quality remains as high as possible. The role of mass media in creating communication bridges over different cultures is of primary importance. the Internet and the word of mouth.introduction of something new needs communication. or old idea which have taken on a new cultural context. or word of mouth. Injo – journalism about innovation processes and ecosystems – is a special case.

The former president of the USA Bill Clinton often used the word “gridlock” when he talked about difficult situations. as follows. The term “Political Correctness” (P. scientists and scholars offer new words. Neologisms may take decades to become “old”. gratie or reţea and lock as blocare or bucla. Every day different organizations and enterprises. or being used only by a very small subculture. it is no longer a neologism.C. This term can be translated as poziţia politică corectă.continues as part of the language depends on many factors. Or pet-ernity leave – the domestic animal equivalent of maternity leave introduced in Australia. But in the majority of dictionaries we can find only the translation of its compounds: grid is translated as grilaj. Stable – having gained recognizable and probably lasting acceptance. achievements in political and social life referring to representatives of all ethnic and sexual minorities in proportion. however. and everybody who wants to contribute new knowledge must be. especially those dealing with sensitive subjects. This term may be explained as . Language experts sometimes object to a neologism on the ground that a suitable term for the thing described already exists in the language. word-combinations and phrases to name things. being proposed. create turns of speech which become usual for expressing different things. has proposed the new term “pet overpopulation” to be included into English dictionaries. having met problems with too many no longer needed cats and dogs in America. then came paternity leave. Non-experts who dislike the neologism sometimes also use this argument. but not yet having gained acceptance. When a word of phrase is no longer ‘new’. often despicably. Coleridge’s poem 260 . Neologism can be: Unstable – extremely new. Australia’s Herald Sun reported on a novel employment perk offered by Virgin Mobile down under: First we had maternity leave. These new words may be equivalents for the already existing terms or may denote something new.” Some neologisms. No sign of scientific conservatism is so telling as the rejection of all but the established concepts of a school of thought. After being coined.T. deriding the neologism as “abuse and ignorance of the language. The meaning of the word albatross is based on S. neologisms invariably undergo scrutiny by the public and by linguists to determine their suitability to the language. cultural acceptance probably plays a more important role than time in this regard. And now we have “pet-ernity” leave. new words or new interpretations of old words to describe and explain reality in new ways. are often objected to on the ground that they obscure the issue being discussed. Particular objections and accusations of political incorrectness are addressed to the Eurocentric supporters. probably the most important of which is acceptance by the public. Some of them are accepted very quickly. “We recognize that our staff may want to be at home for the first week or so with their new addition. But the new meaning of this word is impas. To reject neologisms. with the necessity to present works of art and literature. the International Society for Animal Rights (ISAR) in the USA. For example. sometimes in the same way. punct mort. others meet opposition. a company spokeswoman said. Opinions differ on exactly how old a word must be to cease being considered a neologism. For new knowledge there is no way around the creation of new terms and concepts. for short). No new science is possible without neologisms. Diffused – having reached a significant audience. sometimes everyone in his own way. Virgin Mobile has offered five unpaid days off to staff who have a new puppy or kitten. emerged with the appearance of the idea of Multiculturalism and. How could Aristotle had developed the logic of syllogisms or Newton the theory of dynamics without new vocabularies and definitions? They were neologists. emotions and terms. to settle the pet and get them used to their surrounds”. is to reject scientific development. Creators of a language are people who.too many animals suffer from being abandoned by their owners and are to be subjected to euthanasia.

the terms were coined by television journalist Tim Russert during his televised coverage of the 2000 presidential election. aberaţie.0. The credit of coining the now popular terms goes to Jairam Ramesh. This unofficial system used in the USA stands in contrast to the system of political colors in most other long-established democracies.” This new type of learning is enabled by commons based peer-to-peer technologies that enable a large community of online contributors to create a sophisticated curriculum that otherwise would be done by a small number of disciplinary experts. Datagogies refers to the democratizing power of online technology has on pedagogical concerns. the translation is prostie. The crew of the ship. The definition of the term has been generalized by other scholars to mean the way in which terminology influences pedagogy. Non-swing states are sometimes called safe states. battle-ground state or purple state) in United States presidential politics is a state in which no candidate has overwhelming support. and their economies in particular. the ability of crowds of teachers and students to collaborate in real time on pedagogical matters. all possible misfortunes collapse on the ship. as a punishment. although the colors were often reserved or different colors used prior to the 2000 election. Such states are targets of both major political parties in presidential elections. since winning these states is the best opportunity for a party to gain electoral votes. According to The Washington Post. They have been named as countries with the highest potential for growth in the next 50 years in a BRIC report. because one candidate has strong enough support that they can safely assume they will win the state’s votes.” 261 . datagogical efforts distinguish emphasize radical liberatory pedagogy instead of pedagogical communities. the representative of which got his popularity as an extremely tiresome and verbose public speaker. For instance. piatră pe gît. By enabling a large group of lay members to co-created educational content. Chindia is a portmanteau word that refers to China and India together in general. however. an Indian politician. neofacsist movements. That was not. respectively. or totalitarianism. Islamofascism is a neologism concerning the association of the ideological or operational characteristics of certain Islamist movements from the late 20th century on. Together they contain about one-third of the world’s population. the first election during which the news media used colored maps to graphically depict voter preferences in the various states. where blue represents right wing and conservative parties. rather than specifically referring to the liberatory potential of Web 2. defined datagogy as “the study of the use of data to administer and teach in holistic and systemic ways. The term datagogies reers to when “a new kind of teaching and learning takes place. a kind of teaching and learning that heretofore has been unimaginable (Meehan and Moxley. Here are some more words and phrases created to make some kind of political or rhetorical point: Red states and blue states came into use in 2000 to refer to those states of the United States whose residents predominantly vote for the Republican Party or Democratic Party. China and India are geographically proximate. however. So. meaning that any of the major candidates has a reasonable change of winning the state’s electoral college votes. A swing state (also. are both regarded as growing countries and are both among the fastest growing major economies in the world. Moxley). with European fascist movements of the early 20th century. hung the dead bird on the guilt's neck. Rich Rice. The word was coined in 2004. Afterwards. The expression bunkum or bancombe came from the name of one of the districts in North Carolina. The mariner killed the albatross. So the meaning of this word is cruce grea. having committed by this a grave sin. Since 2000. but it was the first time a standard color scheme took hold.“The Rime of The Ancient Mariner”. while red represents left-wing and socialist parties. argument neconvingător. pedeapsa. A blue state tends to vote for the Republican Party. in the online journal Kairos. presidential candidates. usage of the term has been expanded to differentiate between states being perceived as liberal and those perceived as conservative. It was first used in the press in 2001.

But as far as I am concerned. although the name “Istanbul” (originally of 262 . France had experienced strong opposition in the United Nations to such an invasion. after Italy entered World War I. however. generally use the British English word “chips”. as a response to then President-elect Barack Obama’s choice of Rick Warren to give the invocation at Obama’s inauguration – and in response to Stephen Colbert’s comment that saddleback sounded like a sex act –Savage Love readers were encouraged to vote to define the neologism saddlebacking in reference to Warren’s role as pastor of Saddleback Church. denoting an attitude of concession. New Zealanders. In 2008-2009. McWorld”. However. Those of us born in Western Europe or the US have never really experienced hard times. Warren and the church supported the 2008 California constitutional amendment Proposition 8.” which is now coming to an end. is a political neologism referring to Europe becoming subsumed by the Arab World. We have had decades of peace and prosperity. there is Generation X. Our parents and grandparents lived through world wars and the Great Depression. In March 1992 an article first published in The Atlantic Monthly by Rutgers political science professor Benjamin Barber was titled “Jihad vs. Freedom fries was a euphemism for French fries used by some conservatives in the USA as a result of anti-French sentiment in the United States during the international debate over the decision to launch the 2003 invasion of Iraq. especially in her 2005 book Eurabia: The Euro-Arab Axis. Gideon Rachman defined his neologism in The Financial Times: Pop sociologists like to divide people born since 1945 into different groups. Could that change? Perhaps Generation L has just had the luxury of an extended “holiday from history. This. the other being tribalistic fundamentalism. leading to campaigns for the boycotting of French goods and businesses and the removal of the country’s name from products. Eurabia. A 1999 book entitled Mustard Seed Versus McWorld by evangelical minister Tom Sine implores Christians to reject the diminution of religious values that he contends results from excessive commercialization. French Fries at a few family restaurants were renamed Kiwi fries. because of European leaders’ perceived capitulation to Islamic influences and/or continued immigration and high birth rates of Muslims in Europe. Saddlebacking. restaurants in Berlin stopped serving Italian salad. The term is generally used in combination with “dhimmitude”. “Constantinople” was officially renamed Istanbul by the Turks in years following a Greek invasion in the 1920s. Critics claim that fast food chain restaurants such as McDonald’s are destructive in many aspects of the indigenous cultures in the countries where they have been introduced. while French government was testing nuclear weapons in the Pacific. perhaps) had not seen really tough times. Similarly. referring to joint Euro-Arab domestic and foreign policies which she characterized as anti-American and anti-Zionist. L as in lucky. Turkey: Russian salad became American salad because of the anti-Communist sentiment in the country. which re-defined marriage in the state as being between one man and one woman only. we are all members of Generation L – that is. a portmanteau of “Europe” and “Arabia”. and more generally to describe the effects of international McDonaldization of services and commercialization of goods and services as an element of globalization as a whole. McWorld is a term sometimes used to describe the spreading of McDonald’s restaurants throughout the world as the result of globalization. which was already an established term. which describes international commercialization as one of two great clashing forces of the 21st century.Generation L is the “lucky” generation that (until recently. and we may even be on to Generation Y by now. There are the baby boomers. however. It was expanded and published in 1995. and became a bestselling book. French loaves were renamed Kiwi loaves in a number of supermarkets and bakeries. or just “Fries”. surrender and appeasement towards Islam. Historical parallels: Germany: In 1915. The French position was frowned upon by some in the United States. does not appear to have been as extensively reported or publicized as anti-French sentiment in the USA. New Zealand: In 1998. The term was publicized by the writer Bat Ye’or. another neologism introduced by Ye’or.

but their widespread use should not be. New York. journalist. Hoey. And likewise. William Safire. http://en. Practical Guide. Today it is too early to tell the linguistic fate of the terms listed in this article.pdf http://www. Hence. A famous American writer. English Word-formation.html ABSTRACT The scientific-technical revolution.B. political scientist and lexicographer.huffingtonpost.com/tag/neologism/ http://www. Moscow: Drofa. 11 editions of Safire’s political dictionary were published between 1972 and 2008. fact which often makes understanding of speech and reading (especially of the press) abstruse for foreigners who have already learned the language. Or they may seem like the only sensible and neutral way to express the concepts they cover. Safire’s Political Dictionary. Oxford English Dictionary (2001). Cambridge: Cambridge University Press Golikova. (2005) Modern English Lexicology and Phraseology.A. Nearly all political terms were political neologisms at some point.org. Terms of such relatively novelty may be forgotten in 100 years. http://schott. Michael (2005).blogs. This category is for terms that have entered political jargon since approximately 2001.pdf. (1999).com/topics/Neologism http://www. A New Theory of Words and Language. from the phrase “is tin poli” meaning “to the city”) had been in use since the time of Fatih Sultan Mehmet. Bolshevik started in 1917. the impetuous development of social life have had as a direct result the appearance of an enormous amount of new words and meanings. Cambridge textbooks in Linguistics. 263 . their first use may be earlier. the creation of a considerable amount of dictionaries of new words and meanings follows. J. G. Routledge: Taylor & Francis Group. Moscow: Prosvescenie. Left and right gained their political meaning after the seating arrangement of the French revolutionary assembly. BIBLIOGRAPHY Antrushina.org/ij4/presentations/turouskalida vidnordfors. after Lenin’s faction gained a majority of seats (“bol’she” in Russian means “majority”). Bauer. (1993).Greek origin itself. absoluteastronomy. L. regularly publishes the language column in “The International Herald Tribune” where he also comments upon the appearance of new words and their meanings in a very extraordinary and fascinating way.wikipedia. most of the terms have a similarly accidental history. the development of mass-media. English Lexicology. Safire. London: Oxford University Press. William (1993). the so-called “neological burst”. Ordinary dictionaries do not have time to register all these changes. in 1789.innovationjournalism.nytimes.com/2008/02/12/dept-of-neologisms-oba_n_86310.

cărturari grecocatolici din prima generaţie a Şcolii Ardelene. fase.43). (Ieşirea 12. Facă fiii lui Israil Faze în vreamea sa (Numerii 9. Gherontie Cotorea.16). (Ieşirea 9. Nu vei jârtvui preste dospit sângele giunghierii Meale. ceea ce denotă nesiguranţa traducătorilor în privinţa adaptării acestui cuvânt: fască. că era tărzie. Este prezent rar în text. pesah) se înregistrează în diferite variante în textul analizat. Lingvistică. „pasca”. fie desemnând „cultura de grâu”: Deci inul şi orzul s-au vătămat. Petru Pop de Daia şi Ioan Săcădate). în schimb. împreună cu o echipă de ieromonaşi (Grigore Maior. (Preoţia 2. în timp ce casele egiptenilor erau lovite. (Preoţia 23. BLAJ.48). Şi. „euharistia”.Niculina IACOB. Far „grâu” (<lat. ebr. Din carea va jârtvi preotul. spre pomenirea darului. fār. astăzi „ostia”. care va cuprinde acele opere cu care filiera ardeleană a contribuit la edificarea culturii naţionale româneşti. originar. animalul sacrificat. Atanasie Rednic. dat spre publicare în Analele Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava. pentru că orzul era verde şi inul foişoare încolţea. le vei prăji cu foc şi le vei sfărâma ca farul şi aşea vei aduce pârga ta Domnului (Preoţia 2. Cuvântul nu este înregistrat în DA. In intenţia noastră este să continuăm acest demers prin valorificarea materialului excerptat din lucrări ale cărturarilor ardeleni din perioada 1730– 1892. Textul biblic din care am selectat cuvintele de mai jos a fost tradus din latină de episcopul Petru Pavel Aron. tot cel de alt neam nu va mânca dintr-însul. Şi în zioa a cinsprăzăcea a lunii aceştiia praznicul azimelor Domnului iaste. oricarii necuraţi peste sufletul omului. o acţiune dificilă. Silvestru Caliani. (Ieşirea 12. Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava ATESTĂRI LEXICALE ÎN BIBLIA VULGATA.32). şeapte zile azime veţ mânca. o parte de far zdrobit şi de untdeleamn şi toată tămâia. Susţinem astfel în mod practic ideea că informaţia din lucrările lexicografice trebuie în permanenţă actualizată prin astfel de contribuţii. (Ieşirea 9. „grâu”) este un împrumut ocazional din Vulgata. fază. din Dicţionarul biblic (p. carii nu putea face Faze în zioa aceaea. iată. farris „alac”. apropiindu-să câtră Moisi şi Aaron (Numerii 9.2). pe care dicţionarele limbii române nu îl înregistrează. Şi au zis Domnul cătră Moisi şi Aaron: „Aceasta e leage Fase. motiv pentru care împrumuturile şi creaţiile lexicale prezente în textul Vulgatei de la Blaj au rămas închise în temniţa manuscrisului vreme de peste 240 de ani. 264 .14). apoi jertfa fără sânge”.31)/ Iară grâul şi farul nu s-au vătămat.5). iară carele nu va fi tăiat împregiur nu va mânca din el. „paşti” [4]. cât şi „materia sacrificiului. în sensul de „a cruţa” şi se leagă de faptul că Dumnezeu cruţa casele însemnate cu sânge de la animalul sacrificat [3]. 1760-1761 (I) –. dar nu s-a putut bucura de privilegiul tiparului în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea [2]. Fasă (în Vulgata – phase. din spiţă încă verzi. nici va rămânea demineaţa din jertva praznicului Fască.6). fie cu referire la „grăunţele de grâu”: Iară de vei aduce jârtfă pârga rodurilor tale Domnului.25). Seria Filologie. 1/2009. din perspectiva primei atestări a cuvântului sau a sensului unui cuvânt [1]. (Ieşirea 12. Blaj. favorizată însă de realizarea unei antologii în 4 volume (în Colecţia „Opere fundamentale”). A.972-974) aflăm că provine dintr-un verb ebraic care înseamnă „a trece peste”. De va vrea cineva dintre nimearnici a treace însoţirea voastră şi a face fase Domnului. Iată câteva contexte în care apar variantele cuvântului fasă: Şi au chemat Moisii pre toţi bătrănii fiilor Israil şi au zis cătră dânşii: „Duceţi-vă luând dobitoc prin rudeniile voastre şi jârtvuiţ fasă. Este vorba despre cuvinte pe care le-am considerat de interes pentru cercetările lexicografice şi lexicologice româneşti. Phase desemnează atât sărbătoarea. 1760–1761 (II) Cuvintele analizate aici vin în completarea unei serii deschise într-un studiu anterior – Atestări lexicale în Biblia Vulgata.21). să va tăia întâi împregiur toată partea bărbătească a lui şi atunci legiuit va prăznui şi va fi ca moşteanul pământului. (Ieşirea 34.

32). -ēs „tamarix”. Aducând arderea spre miros bine priimit Domnului: un viţel. Împrumutul păstrează caracterul indeclinabil al cuvântului latinesc. myrīcē. de furtuşag mă vor pârî.31). nemăchiaţi.6). nemăchiaţi. (Facerea 30. -ī „răşină extrasă din rădăcina plantei Bubon galbanum ce creşte în Syria. Că nu cu hirăstaie să va îmblăti ghith. or nimeni nu seamănă o plantă parazită. „cătină roşie”): Că va fi ca miriţele în pustie şi nu va vedea când va veni binele. traducătorii au folosit cuvântul machiat [6]. ci cu varga să va îmblăti ghith. nemăchiaţi. şi ca valsamul neamestecat mirosul mieu. Şi ca ştoracul şi galvanul şi ungula şi guta şi ca Livanul netăiat am aburit lăcaşul mieu. Cu aceste sensuri cele două cuvinte nu sunt înregistrate în dicţionarele limbii române. Este şi acesta un semn al fidelităţii pe care o manifestă traducătorul faţă de model. (Numerii 28.29). în varianta măchiat: Încungiură toate turmele tale şi desparte toate oile cele bălţate şi tărceate cu lâna. Şi veţ aduce jârtvă spre miros bine priimit Domnului. ci va lăcui în seacetă în pustie. miei de câte un an. (Ieremie 17. patrusprăzeace (Numerii 29. „maculat”. nemachiaţi.6). Şi va răspunde mie măne dreptatea mea. cum e molura.Lat. „fără meteahnă” – este de asemenea prezent în text pentru a echivala cuvântul lat. a mireasii cătră Hristos. În dicţionarul lui Grigore Maior cuvântul nu este înregistrat. Cuvântul este la prima atestare în acest text (cf. patrusprăzeace (Numerii 29. mysticus) este împrumutat de traducător din Vulgata şi se înregistrează o singură dată în argumentul la Cântarea lui Solomon: Această cântare toată e mistică [7]. va sămăna ghith şi cumin va răsipi şi va pune grâul pre rând şi orzul şi mălaiul şi odosul în marginile sale? (Isaie 28. unde. Şi toate care nu vor fi tărcete şi măchiiate şi neagre. de o măsură vor fi toate”. Şi toată turma de un păr. (Facerea 30. galbanum. (Isaie 28. aşa cum se poate vedea în al doilea exemplu. substantivul trebuia să fie articulat enclitic.32). berbeci doi.35). miei de câte un an. În dicţionarele limbii române cuvântul nu este înregistrat. Indice Ieşirea).”