Mediul Ambiant nr.4.40 2008

Revistă ştiinţifică,
de informaţie şi cultură ecologică

Scientific Journal of Information and Ecological
Culture
Fondatori: 4 (40) august, 2008

Ministerul Ecologiei
şi Resurselor Naturale
Institutul de Ecologie şi Geografie al AŞM
Founders:
Ministry of Ecology and Natural Resurces
Institute of Ecology and Geography of ASM
CUPRINS:
SUMMARY:
Colegiul de redacţie: cercetări ştiinţifice

Editorial Board
Colegiul de redacţie:
Editorial Board A. Ursu, P. Vladimir, A. Overcenco, I. Marcov, Stela Curcubăt,
Ivanov Violeta – preşedinte Vera Krupenicov
acad. Constantinov Tatiana – vicepreşedinte
Apostol Ion, MERN CARACTERISTICA COMPLEXĂ A SOLURILOR REPUBLICII MOLDOVA
Nagornâi Maria, MERN REFLECTATĂ ÎN BANCA DE DATE.............................................................................. 1
Coca Mihail, MERN
Iftodi Mihai, MERN
Dermenji Veaceslav, IES Ig. Fediuş
Cazacu Adrian, MERN Evoluţia gospodăririi Ocolului Silvic Cărbuna şi studiul
Vrednic Nicu, MERN
diversităţii floristice a vegetaţiei forestiere din Rezervaţia
Colegiul ştiinţific: peisagistică ”Cărbuna”......................................................................................... 8
Scientific Board
acad. Duca Gheorghe – preşedinte
dr. Cuza Petru – secretar ştiinţific Al. Crăciun
dr. Bogdan Octavia, Bucureşti, România sUCCESELE CATALIZEI ECOLOGICE ÎN
��
PROCESELE EPURĂRII
dr. Boian Ilie, SHS, Chişinău
dr. Capcelea Arcadie, BM, Washington GAZELOR ARSE ŞI DE EŞAPAMENT......................................................................... 14
dr. Cozari Tudor, UST, Chişinău
m. cor. Dediu Ion, IEG, Chişinău Nic. Boboc
m. cor. Duca Maria. UST, Chişinău
dr. Gladchi Viorica USM, Chişinău Consideraţii cu privire la legităţile de repartiţie spaţială a
acad. Goncearuk Vladislav, Kiev, Ucraina peisajelor silvice în Republica Moldova.................................................... 17
prof. dr. Isgouhi Kaloshian, California, SUA
dr. hab. Lupaşcu Tudor, AŞM, Chişinău
prof. dr. Marmureanu Gheorghe, România M. Sandu, A. Tărîţă, R. Lozan, P. Spătaru, E. Moşanu, T. Goreacioc
dr. Munteanu Andrei, AŞM, Chişinău
acad. Negru Andrei, Moldsilva, Chişinău Indicatorii de calitate şi capacitatea de autoepurare a apei
acad. Nekipelov Alexandr, AŞR. Rusia afluenţilor de stânga ai râului Prut.......................................................... 20
dr. Teleuţă Alexandru, AŞM, Chişinău
dr. hab. Ungureanu Dumitru, UTM, Chişinău
dr. Vardanian T., Erevan, Armenia Цэрану Лилия
dr. Voloşciuc Leonid, AŞM, Chişinău ПРОДОЛЖИТЕЛЬНОСТЬ ХРАНЕНИЯ, В НЕРЕГУЛИРУЕМЫХ УСЛОВИЯХ
Colectivul editorial: ТЕМПЕРАТУРЫ И ВЛАЖНОСТИ ВОЗДУХА, ГЕНОТИПОВ ТОМАТА
Editorial staff ГОМО- И ГЕТЕРОЗИГОТНЫХ ПО МУТАНТНЫМ ГЕНАМ RIN��, NOR�
��
И ALC.........
�� 24
Barac Grigore – redactor-şef/chef-redactor
Lavric Mihai
Lazăr Parascovia- lector Церковная В.С.
Stăvilă Ala – design ВИДОВОЙ СОСТАВ ВОЗБУДИТЕЛЕЙ БАКТЕРИОЗОВ ЛУКА............................... 29
Adresa redacţiei:
mun. Chişinău, str. A. Şciusev, 63 Gh. POSTOLACHE, I. CEBOTARENCO
tel. 22.24.94, 22.16.90 ARIA PROTEJATĂ “MISILINDRA”.............................................................................. 33
E-mail: mediulambiant@mail.gov.md
mediulambiant@mail.asm.md
Asea Timuş, V. Derjanschi, N. Croitoru
Indici de abonare: viespea neagră a ulmului (Arge sp.) în Republica Moldova şi
Poşta Moldovei – 31618
Moldpresa – 76937 dezvoltarea acesteia pe ulmul de câmp- Ulmus minor ...................... 35
Înregistrată la Ministerul Justiţiei al RM,
nr. de înregistrare 106. P. Cuza, L. Ţîcu, Al. Dascaliuc
Revista se editează cu suportul financiar al Evidenţierea termotoleranţei frunzelor genotipurilor de Quer-
Fondului Ecologic Naţional al MERN. cus robur cu ajutorul metodei de scurgere a electroliţilor..... 38
Punctele de vedere prezentate în articole aparţin
în totalitate autorilor.
Toate articolele şiinţifice sînt recenzate. SCHIMBAREA CLIMEI
Toate drepturile sunt rezervate redacţiei şi auto- Valeriu Cazac, Ilie Boian
rilor. Reproducerea parţială sau integrală de texte şi RISCUL INUNDAŢIILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA................................................. 43
imagini se poate face numai cu acordul autorilor şi al
redacţiei.
Tipar: Î.S. F.E.-P. „Tipografia centrală”

BROASCA - BRUNĂ-DE-CÎMP ŞARPE-CU-PATRU-DUNGI
Pelobates fuscus (Laurenti. 1768) Elafe quatuorlineata (Lacep, 1789)

Familia Pelobatidae Familia Colubridae
Aspectul exterior. Este o broască viguroasă, cu trunchiul şi Aspectul exterior. Unul dintre cei mai mari şerpi din ţară:
membrele posterioare scurte adaptate la săpatul galeriilor sub- atinge 2,5 m. Capul este alungit, cu botul oval şi pupila ochi-
terane, în care se ascunde în timpul zilei. Pe laba posterioară are lor rotundă. Partea superioară a corpului este brun-gălbuie,
o formaţiune cornoasă, adaptată la săpat. Fruntea este bombată, cu patru dungi mai întunecate de-a lungul corpului, de aceea
pielea netedă; ochii mari şi bulbucaţi, cu pupila verticală, adap- a fost numit „cu-patru-dungi”.
taţi la vânătoarea nocturnă. Pielea conţine numeroase glande, a Solzii hexagonali ai spatelui sunt lejer carenaţi (adică au
căror secreţie toxică are un miros pătrunzător de usturoi. câte o creastă proeminentă) şi aranjaţi în 25 de rânduri. Par-
Spatele masculilor este gri-măsliniu, al femelelor – gri. tea inferioară a corpului este gălbuie, pe acest fond opac une-
Răspândirea. Se întâlneşte pe tot teritoriul Moldovei, înce- ori evidenţiindu-se pete puţin mai întunecate. Şerpii tineri se
pând cu luncile râurilor şi până în zona de silvostepă, dar pre- disting de maturi prin prezenţa unui colorit punctat, care o
tutindeni în mod sporadic, cu un efectiv mic al populaţiilor. În dată cu vârsta dispare.
afara ţării arealul ei cuprinde Europa Centrală şi cea Occiden- Răspândirea. În Moldova se întâlneşte în zonele împădu-
tală, nordul Balcanilor şi, parţial, Caucazul, la Răsărit – până în rite ale cursurilor inferioare ale Prutului şi Nistrului (Chiţ-
Asia Occidentală. cani, Copanca şi Leuntea, Tighina).
Habitatul. Populează pădurile de foioase din zona de luncă În afara republicii arealul lui include Sicilia şi peninsula
şi cele colinare, câmpiile virane şi cultivate, parcurile, grădinile Apenină, Iugoslavia, Albania; Grecia, Bulgaria, partea de est
de zarzavaturi; se întâlnesc uneori şi în localităţile rurale. a României, Cazahstan, Asia Centrală şi Irac.
Particularităţile biologice şi ecologice. Iernează în galerii Habitatul. Populează pădurile uscate şi luminoase, lizi-
subterane, pe care le sapă. erele, pantele stâncoase şi împădurite sau cu tufari ale unor
Împerecherea şi reproducerea are loc în martie – aprilie. râuri (Nistru, Prut). Preferă, de asemenea, habitatele calde
Femela depune 1 500 - 3 700 de ouă în două şiraguri groase şi umede, cum sunt sectoarele limitrofe bazinelor acvatice
de circa 1,5 m lungime, fixate de vegetaţia submersă pentru o curgătoare sau stătătoare.
mai bună oxigenare a acestora. Particularităţile biologice şi ecologice. Şarpe „flegma-
Adulţii, după reproducere, trăiesc pe uscat: ziua stau ascunşi tic”, cu mişcări lente însă, este un căţărător abil, ce se cufun-
în galeriile subterane, iar în amurg şi noaptea vânează animale dă şi înoată excelent.
nevertebrate. Fiind deranjate sau atacate de duşmani (şerpi, de Primăvara iese din ascunzişurile subterane, vizuini ale ro-
exemplu), manifestă un comportament de apărare foarte origi- zătoarelor, grote, scorburi ale copacilor etc. În iunie, femela
nal: îşi umflă puternic corpul pentru a părea mai masivă, emite depune 6 – 16 ouă în sol, din care, peste 2,5 – 3 luni, ies puii.
un şuier de agresie, se ridică pe patru picioare (fenomen extrem Când este deranjat, şarpele îşi avertizează duşmanul prin
de rar întâlnit la amfibieni) şi se avântă în întâmpinarea duşma- vibraţii ale cozii sau îl atacă încercând să-l muşte. Se caţără
nului cu gura larg deschisă. pe arbori până la înălţimi mari. Consumă păsări, mamife-
Toamna târziu, când temperatura coboară mai jos de +5˚C, re mici şi unele şopârle. În căutarea hranei vizitează adesea
se afundă în sol până la 1,5 m adâncime, căzând în hibernare bălţile, locurile înmlăştinite şi apele curgătoare. Vânează
timp de 5 luni. pe timp cald, de regulă, este activ de dimineaţă şi până în
Rolul în natură şi în viaţa omului. Raţia alimentară a amurg.
broaştelor-brune-de-câmp constă din: larve de fluturi (18,9%), Rolul în natură şi în viaţa omului. Reglează efectivul
trombari (13,2%), croitori (11,5%), pocnitori (6,8%), limacşi şi prăzilor, contribuind la stabilitatea şi funcţionalitatea eco-
melci (34,6%), alte nevertebrate (8,4%). sistemelor terestre şi acvatice. Constituie un element trofic
Frecvenţa şi factorii limitativi. Specie critic periclitată, in- important al pădurilor şi ecosistemelor limitrofe râurilor şi
clusă în Cartea Roşie a Republicii Moldova. râuleţelor Moldovei.
Frecvenţa şi factorii limitativi. Specie periclitată, inclusă
în Cartea Roşie a Republicii Moldova.
Profesor, dr. T. Cozari
INDICELE REVISTEI ÎN CATALOGUL PM 31618
INDICELE REVISTEI ÎN CATALOGUL MOLDPRESA 76937
NR. 4(40) august, 2008
Unila Helenium L.
Iarba mare, omag
cercetări ştiinţifice
CARACTERISTICA COMPLEXĂ A SOLURILOR REPUBLI-

CII MOLDOVA REFLECTATĂ ÎN BANCA DE DATE
Acad. A. Ursu, dr. P. Vladimir, dr. A. Overcenco, I. Marcov, Stela Curcubăt, Vera
Krupenicov
Institutul de Ecologie şi Geografie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
Prezentat la 3 aprilie 2008
Sumaary: In the article are characterized the morphology of profiles, their photos, are presented physico-
chemical property of the zonal and intrazonal soils, including braunerde typical and braunerde luvik soil,
grey albik, grey typical and grey molik, the illuvial - clay chernozem, the typical average-humus chernozem
and typical low-humic chernozem, chernozem-like soil, the typical and moss mochars and the molic
sodium soil.
Key worlds: data banc, morfologic, physical and chimical characteristic, pedogeographic region.
Introducere predominante de 120–180m cu dealuri ticularităţile solurilor zonale şi intrazona-

(200–250 m). În condiţii naturale câmpia le, insuficient studiate până în prezent,
Republica Moldova se află la in- era ocupată de vegetaţia stepelor xero- geografia şi evoluţia lor în condiţiile ac-
tersecţia a trei zone biogeografice ale fite cu păiuş, negară, de-a lungul dealu- tuale. A fost studiată în teren şi carac-
căror condiţii naturale au un impact rilor pătrundeau păduri de stejar pufos. terizată morfologia profilurilor solurilor,
decisiv asupra evoluţiei tuturor compo- În această regiune se simte influenţa documentată imaginea acestor profiluri
nentelor mediului înconjurător, inclusiv condiţiilor zonei mediteraneene. Suma cu aparatul digital. Din orizonturile ge-
asupra solurilor. medie a precipitaţiilor nu depăşeşte 500 netice ale profilurilor de sol au fost pre-
În centrul Republicii Moldova se evi- mm, învelişul de sol este prezentat de levate probe, care au fost analizate în
denţiază Podişul Codrilor cu altitudini cernoziomurile tipice slab humificate laborator pentru determinarea compo-
absolute de peste 400 m, relief extrem şi carbonatice. Aici sînt frecvente se- nenţei substanţiale a acestora şi eviden-
de fragmentat, aproape muntos, suma cetele, se înregistrează diverse forme ţierea particularităţilor fizico-chimice. Au
precipitaţiilor depăşind 600 mm. Podi- de eroziune a solurilor. În ultimii ani se fost studiate subtipurile solurilor brune,
şul Codrilor reprezintă limita estică a intensifică procesele de deşertificare. cenuşii, cernoziomurilor, precum şi so-
pădurilor de foioase ale zonei Europei Solurile zonelor biogeografice ale Re- lurilor intrazonale. Rezultatele obţinute,
Centrale cu gorun, fag, tei argintiu pe publicii Moldova au fost cercetate multi- precum şi cele selectate din publicaţiile
soluri brune (Ursu,2006). lateral şi caracterizate în multiple lucrări pe specialitate, au creat banca de date
În partea de nord a republicii condiţiile ştiinţifice, generalizate în monografia în a solurilor Republicii Moldova.
naturale reprezintă aripa vestică a zonei trei volume „Solurile Moldovei” (Почвы Banca de date include informaţia
de silvostepă. Această zonă cuprinde Молдавии, 2004–2006). privind caracteristicile morfogenetice şi
Podişul Moldovei de Nord, Dealurile Pre- fizico-chimice ale 354 profiluri din area-
nistrene, periferia Podişului Codrilor şi Obiectele şi metodele de le reprezentative ale următoarelor tipuri
alte înălţimi (Rădoaia şi a.), cu altitudini cercetare şi subtipuri de sol:
de până la 350 m, cu păduri de gorun, Brune: tipice – 12 profiluri;
stejar, carpen, arţar etc. pe soluri cenu- În rezultatul cercetărilor efectuate în luvice – 89 profiluri;
şii. Între regiunile deluroase ale silvoste- decurs de peste 50 de ani s-a acumulat Cenuşii: albice – 9 profiluri;
pei, unde suma precipitaţiilor constituie o informaţie amplă privitoare la caracte- tipice – 27 profiluri;
550–600mm, se evidenţiază Câmpia De- ristica solurilor. În această perioadă au molice – 17 profiluri;
luroasă a Stepei Bălţilor cu altitudini de suferit diferite modificări metodele de vertice – 4 profiluri;
160–200m., precipitaţiile atingând nivelul cercetare, s-a schimbat componenţa Cernoziomuri: argiloiluviale – 26
de 500 mm. Sub învelişul ierbos al stepei substanţială a solurilor, au fost efectua- profiluri;
mezofite în condiţiile naturale s-au format te cercetări unilaterale în diferite raioa- levigate – 37 profiluri;
cernoziomurile levigate şi tipice. ne pedogeografice. tipice – 44 profiluri;
În partea de sud a Republicii Moldo- Cercetările au fost planificate pentru carbonatice – 39 profiluri;
va se întinde Câmpia de Sud cu altitudini obţinerea informaţiilor ample privind par- vertice – 9 profiluri.
NR. 4(40) august, 2008

Au fost, de asemenea studiate so- denii-Vechi, pădure, raionul pedogeo- A 0–18 cm, uscat de culoare ce-
lurile intrazonale: mocirlele; grafic nr. 7 (Ursu, 2006). nuşie–albică, trecere lentă, lut nisipos,
solurile cernoziomoide; A0 0-2 cm, litieră semidescompusă. slab tasat, structură neevidenţiată glo-
soloneţurile molice; A1 2–10 cm, uscat, cenuşiu brun, merulară nestabilă, includeri de SiO2.
solonceacurile; trecere lentă, argilos, tasat, structura AB 18–38 cm, în stare uscată, de
solurile deluviale; glomerulară mică, pronunţată, rădăcini culoare cenuşie–deschis cu nuanţe
solurile aluviale. subţiri. gălbui, trecere lentă, lut nisipos, slab
AB 10–38 cm, uscat, cenuşiu-brun– tasat, structură neevidenţiată.
Rezultate şi comentarii gălbui, trecere lentă, dur, structură nu- B1 38–80 cm, în stare uscată de
ciformă pronunţată, mică, stabilă. culoare brun–gălbuie cu buzunare albi-
Analiza comparativă a datelor din B1 38–53 cm, uscat, cenuşiu cu nu- cioase, trecere lentă, lut nisipos, tasat,
diferite publicaţii cu rezultatele cerce- anţe brune, trecere lentă, argilos, dur, structură neevidenţiată.
tărilor efectuate de Laboratorul de geo- structura nu se evidenţiază. B2 80–100 cm, în stare reavănă, de
grafie şi evoluţie a solurilor a evidenţiat B2 53–80 cm, uscat, gălbui cu nu- culoare neomogenă brună cu buzunare
anumite divergenţe şi chiar anumite anţe brune, trecere lentă, argilos, foarte mai deschise, trecere lentă, lut nisipos,
contradicţii, condiţionate de diferite me- dur, nestructurat–compact. slab tasat, structură neevidenţiată, for-
tode de cercetare. C 80–120 cm, uscat, de culoare maţiuni de R2O3.
În scopul actualizării caracteristici- cenuşie-albicioasă, rocă carbonatică, BC 100–150 cm, de culoare brună,
lor solurilor, prezentăm rezultatele cer- compactă, foarte dură. tasat, nestructurat.
cetărilor solurilor, efectuate în arealele În profil nu se evidenţiază nici SiO2, Profilul solurilor brune luvice are carac-
reprezentative. nici R2O3. ter luvic – cu pete şi scurgeri de SiO2, dar
În scopul stabilirii particularităţilor regi- La solurile brune tipice caracterul fără caractere evidente de iluviere (Natura
onale ale solurilor şi formării potenţialului luvic lipseşte, însă, ca şi solurile brune Rezervaţiei „Plaiul Fagului”, 2005).
pedoecologic al landşafturilor în condiţii luvice, sînt nesaturate sau slab satura-
naturale au fost cercetate unităţile taxo- te cu baze (Natura Rezervaţiei „Plaiul Caracteristica morfologică a so-
nomice superioare zonale, în funcţie de Fagului”,2006). lului cenuşiu albic. Profilul 21, com.
ecosistemul natural (pădure, pajişte). Caracteristica morfologică a solu- Rădenii Vechi, pădure, raionul pedo-
Caracteristica morfologică a so- lui brun luvic. Profilul 89, com., Bursuc, geografic nr. 7.
lului brun tipic. Profilul 12, com. Ră- pădure, raionul pedogeografic nr. 7. A10–6 cm, uscat, cenuşiu–închis,
cu nuanţe brune, trecere lentă, slab ta-
sat, lut argilos, structură glomerulară şi
nuciformă mică, slab pronunţată.
A2 6–24 cm, uscat, eluvial, brun–
gălbui, albicios, trecere lentă, slab
tasat, lut argilos, structură nuciformă
mică, pudrat de SiO2.
B1 24–50 cm, brun, în stare usca-
tă, roşcat, trecere lentă, tasat, argilos,
structură poliedrică mică.
B2 50–75 cm, reavăn, brun cu nu-
anţe gălbui, tasat, argilos, structură po-
liedrică slab pronunţată, filme de R2O5.
BC 75–100 cm, reavăn, gălbui, omo-
gen cu dungi brune (pseudofibre), trecere
bruscă, nisip lutos, slab tasat, nestructurat.
CD (00–120 cm, marnă albicioasă.
Foto 1. Sol brun tipic Foto 2. Sol brun luvic Solul cenuşiu albic are un profil mai
Tabelul 1
Caracteristica fizico-chimică a solului brun tipic. Profilul 12
Higroscopici- Cationi schimbabili Aciditatea

Humus CaCO3 Gradul de
Orizont Adâncime, tate hidrolitică
pH Сa++ Mg++ Σ saturaţie cu
genetic cm
baze, %
% me/100g sol
A1 2–10 4,52 6,10 – 6,4 21,7 3,4 25,1 4,2 83,2
AB 20–30 4,24 1,63 – 6,2 19,6 3,4 23,0 4,1 82,0
B1 40–50 4,43 0,81 – 5,4 30,8 6,3 37,1
B2 60–70 6,64 0,38 – 5,8 29,3 4,3 33,6
C 110–120 5,67 5,1 8,5 25,7 3,7 29,4
NR. 4(40) august, 2008

Tabelul 2
Caracteristica fizico–chimică a solului brun luvic. Profilul 89
Higrosco- Cationi schimbabili Aciditate Gradul de

Orizont Adânci- Humus CaCO3 pH
picitate Ca++ Mg++ ∑
hidrolitică saturaţie cu
genetic me, cm (KCl)
% me/100 g. Sol baze, %
A 0–10 1,62 2,53 – 6,55 8,94 4,07 13,01 1,33 90,7
20–30 1,03 1,23 – 5,20 2,83 4,04 6,87 3,98 63,4
AB
45–55 1,09 0,47 – 5,50 4,04 2,84 6,88 3,54 66,0
B1 60–70 1,44 0,36 – 5,32 6,29 2,64 8,93 3,99 69,1
B2 90–100 1,98 0,31 – 4,75 7,75 2,86 10,61 5,80 64,6
BC 120–130 1,40 – 4,55 5,48 3,04 8,52 5,32 61,6
C 140–150 1,28 – 4,65 4,46 2,43 6,89
Caracteristica morfologică a so-

lului cenuşiu tipic. Profilul 9, com.
Rădenii Vechi, pădure, raionul pedo-
geografic nr. 7.
A1 1–10 cm, uscat, cenuşiu-brun,
afânat, lutos, structură glomerulară mică.
A2 10-42 cm), reavăn, cenuşiu-găl-
bui, lutos, structură nuciformă mică, ră-
dăcini, SiO2 amorf.
B1 42–62 cm, reavăn, brun-gălbui,
argilos, structură nuciformă prismatică,
canale de râme.
B2 62–103 cm, reavăn, brun, argilos,
tasat, structură prismatică, filme de R2O3.
BC 103–140 cm, reavăn, brun-găl-
bui, tasat, argilos, structură prismatică,
slab pronunţată, pete de R2O3.
Foto 4. Sol cenuşiu tipic Solul cenuşiu tipic este subtipul B
Foto 3. Sol cenuşiu albic
modal. Pentru acest subtip este carac-
diferenţiat: orizontul A este ocric cu un şi orizontul B iluvial (Natura Rezervaţi-
teristic suborizontul eluvial şi orizontul
suborizont albic eluvial, cu SiO2 amorf ei „Plaiul Fagului”, 2005).
Tabelul 3
Caracteristica fizico–chimică a solului cenuşiu albic. Profilul 21
Higrosco- Hu- Cationi schimbabili Aciditate Gradul de

Orizont Adâncime, CaCO3
picitate mus pH Ca++ Mg++ ∑ hidrolitică saturaţie cu
genetic cm
% me/100 g. Sol baze, %
A1 0-5 4,13 4,17 - 6,6 18,3 7,8 26,1 3,53 86,7
A2 10-20 3,31 1,36 - 5,2 8,3 6,1 14,4 8,38 63,2
B1 30-40 4,26 0,83 - 5,4 11,5 7,3 18,8 6,34 74,8
B2 60-70 3,37 0,63 4,8 5,5 11,4 5,7 17,1 3,91 81,2
BC 80-90 1,43 0,37 62,3 7,3 - - - - -
CD 110-120 1,45 - 8,8 - - - - -
Tabelul 4
Caracteristica fizico-chimică a solului cenuşiu tipic. Profilul 9
Higrosco- Cationi schimbabili Aciditate

Orizont Adâncime, Humus CaCO3
picitate pH Ca ++
Mg ++ ∑ hidrolitică
genetic cm
% me/100 g. sol
A1 1-10 3,28 4,93 - 5,6 11,85 5,42 17,27 5,35
A2 20-30 2,60 1,88 - 5,5 8,50 7,77 14,27 6,94
B1 50-60 3,74 0,90 - 5,8 12,45 5,70 18,15 6,08
70-80 3,89 0,83 - 5,8 13,38 5,85 19,23 5,02
B2
90-100 4,21 0,74 - 6,6 14,90 7,10 22,00 -
BC 130-140 3,82 - 7,1 7,40 4,55 11,95 -
NR. 4(40) august, 2008

iluvial bine pronunţat, prismatic, dur tasat, structură nuciformă mică şi medie. C 105–150 cm, reavăn, de culoare
(Natura Rezervaţiei „Plaiul Fagului”, B1 30–57 cm, reavăn, de culoare ce- galbenă-pestriţă, cu includeri de forma-
2005). nuşie-brună, humificat, în stare tasată, ţiuni de carbonaţi, lut argilos.
Caracteristica morfologică a so- dură, structură nuciformă mare şi medie, Solul cenuşiu molic are orizontul A
lului cenuşiu molic argilos. Profilul componenţa granulometrică argiloasă, molic, humificat, cu caracter eluvial, însă
53, com. Bardar, pădure, raionul pe- includeri de formaţiuni de R2O3. slab pronunţat. În orizontul B caracterul
dogeografic 8 (Ursu, 2006). B2 57–105 cm, reavăn, de culoare iluvial este slab pronunţat (Degradarea
A0 0–6 cm, de culoare cenuşie-în- brună, trecere lentă, componenţa gra- solurilor şi deşertificarea, 2000).
chis, trecere lentă, foarte slab tasat, nulometrică argiloasă, constituţie dură,
structură glomerulară mică, lut argilos. structură poliedrică mare şi medie, in- Caracteristica morfologică a cer-
A1 6–30 cm, uscat, de culoare cenu- cluderi de formaţiuni de R2O3,, eferves- noziomului argiloiluvial luto-argilos.
şie-închis, trecere lentă, lut argilos, slab cenţa de la 100 cm. Profilul 4, raionul Străşeni, pădure, ra-
ionul pedogeografic nr. 8.
A1 0–5 cm, litieră, formată din re-
sturi organice (frunze, iarbă).
Brun-închis, mai jos foarte închis,
lut argilos, structură grăunţoasă mode-
rată, bine afânat, poros.
A 5–38 cm, în stare umedă de cu-
loare neagră, trecere lentă, componen-
ţa granulometrică luto-argiloasă, afânat,
structură grăunţoasă-glomerulară mijlo-
cie.
B1 38–58 cm, brun-cenuşiu foarte
închis, trecere lentă, lut argilos, struc-
tură glomerulară medie şi mică, slab
tasat, poros, numeroase rădăcini şi ca-
nale de râme, caproliţi.
B2 58-76 cm, brun-cenuşiu închis,
trecere lentă, tasat, bulgăros-prismatic,
Foto 6. Cernoziom argiloiluvial
rădăcini rare şi canale de râme.
Foto 5. Sol cenuşiu molic BC 76–126 cm, brun, lutos, trece-
Tabelul 5
Caracteristica fizico-chimică a solului cenuşiu molic. Profilul 53
Higrosco- Cationi schimbabili Aciditate Gradul de

Orizont Adâncime, Humus CaCO3 pH
picitate Ca++ Mg++ ∑
hidrolitică saturaţie
genetic cm (KCl)
% me/100 g sol cu baze, %
A0 0-5 5,04 8,89 - 6,20 36,97 7,99 44,96 2,07 95,6
A1 15-25 3,78 3,06 - 4,90 21,17 5,83 27,00 4,99 84,4
B1 40-50 3,99 1,31 - 5,20 1,82 93,6
B2 60-70 3,84 0,83 - 5,35 21,60 5,00 26,60
90-100 3,60 0,54 - 7,30 23,62 3,52 27,14
C 120-130 2,72 - 7,45 - -
140-150 2,85 - 7,50
Tabelul 6
Caracteristica fizico-chimică a cernoziomului argiloiluvial. Profilul 4
Higrosco- Aciditate Gradul de

Orizont Adânci- Humus CaCO3 pH Cationi schimbabili
picitate hidrolitică saturaţie
genetic me, cm Ca ++
Mg ++ ∑
% KC H 2O me/100 g sol cu baze, %

A1 0-5 4,1 6,6 6,4 6,5 35,5 4,5 40,0 3,2 92,6
10-20 3,8 3,6 5,1 5,9 24,5 2,5 27,0 3,6 88,2
A
30-40 4,0 2,5 5,1 6,6 31,5 1,5 33,0 3,0 91,7
B1 50-60 4,0 1,6 5,3 6,7 28,7 1,5 30,2 2,6 91,8
B2 70-80 3,9 0,9 5,2 6,9 26,2 3,5 29,7 2,1 93,4
90-100 4,0 0,7 5,7 7,3 25,5 3,5 29,0 1,6 94,7
BC
120-130 3,4 0,6 13,1 8,1 24,4 3,0 27,4
140-150 3,4 0,7 12,4 8,0 28,7 2,0 30,7
190-200 3,2 0,8 7,8 8,2 27,8 2,6 30,4
C
240-250 3,0 16,0 8,2 22,6 1,0 23,6
290-300 3,0 14,0 8,2 24,2 1,0 25,2
NR. 4(40) august, 2008

re clară, slab tasat, bulgăros-prismatic, pedogeografic 11 (Ursu, 2006). neomogenă cenuşie-gălbuie, pestriţă
scurgeri de humus, rădăcini rare de ier- A1 0–9 cm, uscat, cenuşiu-închis, de la carbonaţi, trecere lentă, lut argi-
buri, canale de râme şi crotovine. omogen, humificat, trecere lentă, lut ar- los, tasat, structură neclară glomeru-
C de la 126 cm, brun-gălbui, lut greu, gilos, slab tasat, structură glomerulară lară, neevidenţiată şi nedură, CaCO3
tasat, nestructurat poros, se întâlnesc şi grăunţoasă mică şi mare, pronunţată, – vinişoare.
pete şi vinişoare albicioase de CaCO3. dură, rădăcini. BC 108–125 cm, de culoare gal-
Cernoziomul argiloiluvial are orizontul A 9–47 cm, uscat, cenuşiu închis, benă murdară, pestriţă de la carbonaţi,
A de tip molic, fără caractere de eluviere, omogen, trecere lentă, lut argilos, tasat, trecere lentă, lut argilos, tasat, CaCO3
slab pudrat cu SiO2. Caracterul de iluvie- structură glomerulară şi grăunţoasă - vinişoare, pete.
re este slab pronunţat în partea inferioară bine pronunţată, dură, mică şi medie, C de la 125 cm, de culoare palidă-
a orizontului B (Degradarea solurilor şi rădăcini. gălbuie neomogenă,CaCO3 – concreţii,
deşertificarea, 2000; Ursu, 2006). B1 4–78 cm, uscat, cenuşiu închis pete.
cu nuanţe brune, trecere lentă, lut argi- Pentru cernoziomul levigat este ca-
Caracteristica morfologică a cer- los, tasat, structură bulgăroasă, se des- racteristic caracterul molic al orizontu-
noziomului levigat luto-argilos. Pro- prinde în glomerulară mică, râme. rilor A şi B, în tot profilul lipsesc carbo-
filul 45, com. Borceac, pădure, raionul B2 78–108 cm, uscat, de culoare naţii, efervescenţa este evidenţiată în C
(Ursu, 1999).
Caracteristica morfologică a cer-

noziomului tipic moderat humifer.
Profilul nr. 69, Institutul Culturilor de
Câmp “Selecţia” (Bălţi), fâşia forestieră
de protecţie a câmpurilor, raionul pe-
dogeografic 3 (Ursu, 2006).
A1 0–12 cm, în stare uscată, de cu-
loare cenuşie-închis, cu resturi vegeta-
le, trecere lentă, lut argilos slab tasat,
structură grăunţoasă şi glomerulară.
A 12–42 cm, în stare uscată, de
culoare cenuşie-închis, trecere lentă,
lut argilos, tasat, structură glomerulară
mică şi medie.
B1 42–65 cm, în stare uscată, de
culoare cenuşie-cafenie, trecere lentă,
Foto 7. Cernoziom levigat Foto 8. Cernoziom tipic moderat lut argilos, tasat, structură glomerulară.
humifer
Tabelul 7
Caracteristica fizico-chimică a cernoziomului levigat luto-argilos. Profilul 45
Cationi schimbabili
Orizont Adâncime, Higroscopi- Ca++ Mg++ ∑
Humus CaCO3 PH
genetic cm citate
me/100 g sol
%
A 0-8 5,58 8,75 - 6,70 41,4 4,63 46,03
A 10-20 5,06 5,12 - 6,50 37,4 3,78 41,18
30-40 5,17 4,25 - 6,95
B1 50-60 5,04 3,43 - 7,30 40,3 2,11 42,44
65-75 4,87 2,28 - 7,75
B2 90-100 4,29 1,48 8,73 8,56 37,1 0,90 38,00
BC 120-130 3,78 10,23 8,55
C 140-150 3,74 11,55 8,62 32,8 1,66 34,44
Tabelul 8
Caracteristica fizico-chimică a cernoziomului tipic moderat humifer. Profilul 69
Orizont Adâncime, Higrosco- Cationi schimbabili

Humus CaCO3 pH ∑
picitate Ca++ Mg++
genetic cm % me/100 g sol
A1 0-10 5,72 6,90 - 7,95 34,68 5,07 39,75
A 30-40 5,85 3,90 - 7,50 32,18 5,08 37,26
B1 50-60 7,43 2,80 - 7,25 30,72 4,52 35,24
B2 70-80 5,19 2,00 5,10 8,43
BC 90-100 4,70 1,00 7,70 8,43 26,59 3,56 30,15
C 110-120 4,77 14,00 8,55
NR. 4(40) august, 2008

B2 65–95 cm, în stare uscată, de cu- tului de humus în orizontul A al cer- A1 8–30 cm, uscat, cenuşiu-închis,
loare galbenă-cafenie, trecere lentă, lut noziomului tipic slab humifer (profilul trecere lentă, argilă lutoasă, slab tasat,
argilos, tasat, structură neevidenţiată, 80) este comparativ mare, care poate structură glomerulară mică, rădăcini.
conţine diferite formaţiuni de carbonaţi. fi explicată numai prin faptul că acest A 30–55 cm, uscat, cenuşiu-în-
BC 95–110 cm, în stare uscată, de sol timp îndelungat este înţelenit. chis, trecere lentă, argilă lutoasă, tasat,
culoare gălbuie-brună pestriţă, trecere Această condiţie a favorizat acumula- structură glomerulară mică, vinişoare
lentă, lut argilos, tasat, structură neevi- rea humusului în orizontul superior A. fine de carbonaţi.
denţiată, include concreţii de carbonaţi. În mod normal cernoziomul tipic slab B1 55-80 cm, uscat, cenuşiu cu vini-
C 110–120 cm, în stare uscată de humifer (arabil) conţine cca 3,5% de şoare de carbonaţi, trecere lentă, argilă
culoare pestriţă gălbuie-cafenie, lut ar- humus. lutoasă, tasat, structură glomerulară
gilos tasat. mică slab pronunţată, CaCO3.
Cernoziomul tipic reprezintă sub- Caracteristica morfologică a cer- B2 80–110 cm, uscat, cenuşiu cu pete
tipul modal al tipului. Orizontul A este noziomului carbonatic. Profilul 49, s. şi vinişoare de carbonaţi, trecere lentă,
bine humificat şi structurat, iar orizontul Samurza, fâşie de pădure cu covor în- argilă lutoasă, tasat, CaCO3, crotovină.
B este tranziţional. Carbonaţii sunt pre- ţelenit, subraionul 13b (Ursu, 2006). C 110-150 cm, de culoare galbenă
zenţi în orizontul B. Subtipul cernozio- Agazon 0–8 cm, uscat, cenuşiu-în- cu pete şi concreţiuni albe de CaCO3,
mului tipic se divizează în două genuri: chis, trecere lentă, argilo-lutos, slab argilă lutoasă, slab tasat, crotovină.
moderat humifer şi slab humifer. tasat, structură grăunţoasă şi glomeru- Cernoziomurile carbonatice sunt
lară mică, pronunţată, rădăcini. mai puţin humificate decât cernoziomu-
Caracteristica morfologică a cer-
noziomului tipic slab humifer. Profi-
lul 80, com. Svetlâi, fâşie forestieră de
protecţie a câmpurilor, raionul pedo-
geografic nr. 13 (Ursu, 2006).
A1 0–30 cm, uscat, de culoare ce-
nuşie-închis, trecere lentă, luto-argilos,
slab tasat, structură glomerulară mare,
rădăcini.
B1 30–55, reavăn, cenuşiu închis cu
nuanţe brune, trecere lentă, lut argilos,
dur, structură bulgăroasă, se desface în
elemente mai mici colţuroase, se întâl-
nesc formaţiuni de CaCO3.
B2 55–80 cm, reavăn, de culoare ce-
nuşie brună, neuniformă, cu pete albicioa-
se, trecere lentă, argilos, dur, CaCO3.
BC 80–100 cm, de culoare neomo-
genă pestriţă, argilos, tasat, CaCO3.
Dimensiunea de 5,3% a conţinu- Foto 9. Cernoziom tipic slab humifer Foto 10. Cernoziom carbonatic
Tabelul 9
Caracteristica fizico-chimică a cernoziomului tipic slab humifer. Profilul 80
Higrosco- Cationi schimbabili

Orizont Adâncimea, Humus CaCO3
picitate pH Ca++ Mg++ ∑
genetic cm
% me/100 g sol
0-10 4,59 5,30 - 6,95 28,87 7,53 36,40
A
20-30 5,00 2,9 - 7,10 31,92 9,24 41,16
B1 40-50 5,13 2,1 5,09 7,30 29,44 10,93 40,37
B2 60-70 4,99 1,4 5,03 7,50 26,46 13,44 39,90
BC 90-100 4,82 1,2 4,04 7,78 19,71 18,89 38,57
Tabelul 10
Caracteristica fizico-chimică a cernoziomului carbonatic argilo-lutos, profilul 49
Orizontul Adâncimea, Higrosco- Cationi schimbabili

Humus CaCO3 pH
genetic cm picitatea Ca++ Mg++ Suma
% me/100 g sol
Agaz 0-8 3,88 2,83 2,6 8,46 26,80 3,54 30,34
A1 15-25 3,98 2,08 3,6 8,56 26,62 3,11 29,73
A2 35-45 4,09 1,64 4,5 8,59
B1 60-70 3,79 1,25 5,8 8,59 24,08 3,32 27,40
B2 90-100 2,86 0,41 6,8 8,72 16,05 6,58 22,63
C 120-130 3,22 0,89 13,0 8,62
140-150 2,95 10,7 8,72
NR. 4(40) august, 2008

rile tipice, conţin carbonaţi de la supra-

faţă, au o structură mai puţin stabilă.
Caracteristica morfologică a so-

lului cernoziomoid argilos. Profilul
65, pajişte, s. Dobrogea, raionul pedo-
geografic 3 (Ursu, 2006).
A0 0–10 cm, în stare reavănă, de
culoare cenuşie-închis, aproape nea-
gră, trecere lentă, slab tasat, structură
glomerulară medie, argilos.
A1 10–50 cm, reavăn, de culoare
negricioasă cu pete de rugină, trecere
lentă, slab tasat, structură grăunţoasă
şi nuciformă pronunţată, componenţa
granulometrică argiloasă.
B1 50–70 cm, reavăn, de culoare
cenuşie cu nuanţe brune, trecere lentă, Foto 11. Sol cernoziomoid Foto 12. Mocirlă tipică
tasat, structură grăunţoasă şi nuciformă A(gazon) 0–10 cm, în stare reavă- mogenă galbenă, cu pete humificate,
neevidenţiată, argilos. nă, de culoare neagră, trecere lentă, trecere lentă, structură neevidenţiată,
BC 70–90 cm, în stare reavănă, de slab tasat, structură glomerulară mică componenţa granulometrică argiloasă,
culoare neomogenă gălbuie-cafenie, şi medie, componenţa granulometrică nivelul piezometric (hidrostatic) al apei
trecere lentă, lipicios, argilos. argiloasă. freatice 100 cm.
C 90–120 cm, ud, de culoare galbe- A1 10–43 cm, în stare umedă, de C 100–110 cm, ud, de culoare gal-
nă, lipicios, argilos. culoare neagră, trecere lentă, slab ta- benă, lipicios, argilos.
În profilul solurilor cernoziomoide, pe- sat, structură grăunţoasă de diferite di- Mocirlele se formează în areale cu
riodic sau permanent, persistă un surplus mensiuni, granule strălucitoare, trecere exces de umiditate. Nivelul apei freatice
de umezeală. Orizontul A molic este bine lentă, rădăcini, râme, componenţa gra- se află în profil, deseori ajungând până
humificat şi structurat. Orizontul B are ca- nulometrică argiloasă. la suprafaţă. Procesele pedogenetice
racter hidric, condiţionat de nivelul ridicat B1 43–68 cm, în stare umedă, de au caracter anaerobic (Clasificarea so-
al apei freatice şi al capilarilor (Clasifica- culoare neagră-cenuşie, trecere len- lurilor Republicii Moldova, 1999).
rea solurilor Republicii Moldova, 1999). tă, tasat-cleios, structură neeviden-
ţiată grăunţoasă-colţuroasă străluci- Caracteristica morfologică a mo-
Caracteristica morfologică a toare, componenţa granulometrică cirlei turbice. Profilul 94, s. Cobani, ra-
mocirlei tipice argiloase. Profilul 64, argiloasă, efervescenţa depistată la ionul pedogeografic nr. 2 (Ursu, 2006).
pajişte palustră, s. Dobrogea, raionul adâncimea de 60-110 cm. 10 – 20 cm, ud de culoare neagră
pedogeografic nr. 7. BC 68–100 cm, de culoare neo- cu străluciri, reziduuri organice, trecere
Tabelul 11
Caracteristica fizico-chimică a solului cernoziomoid argilos. Profilul 65

Orizontul Adâncimea, Humus CaCO3
picitate pH Ca++ Mg++ HCO3 Suma
genetic cm % me/100 g sol
Ao 0-10 5,29 7,5 5,45 8,25 21,27 20,85 2,52 42,12
A1 20-30 4,83 4,2 1,17 8,30 13,84 23,90 2,10 37,74
A 35-45 4,76 4,8 0,57 8,5 12,99 23,47 1,26 36,46
B1 55-65 4,82 3,3 0,66 8,8 10 48 19,29 1,26 29 77
BC 75-85 4,57 1,9 1,30 8,8 9 62 17,15 1,88 26,77
C 90-100 3,53 1,0 21,27 8,7 7,87 14,49 2,28 22,36
110-120 3,52 26,92 8,8 7,45 14,29 2,48 21,74
Tabelul 12
Caracteristica fizico-chimică a mocirlei tipice. Profilul 64

Orizontul Adâncimea, Humus CaCO3
picitate pH
genetic cm Ca ++
Mg++ ∑
% me/100 g sol
Agazon 0-10 4,91 6,4 4,81 8,10 15,53 20,98 36,51
A1 30-40 4,64 3,3 0,62 8,50 10,88 18,00 28,88
B1 50-60 4,29 1,9 1,80 8,65 10,85 17,10 27,95
BC 70-80 3,82 1,0 14,58 8,70
C 100-110 3,76 22,85 8,80 8,92 14,32 23,24
NR. 4(40) august, 2008

lentă, lut argilos, slab tasat, structură re cenuşie-închis, trecere evidentă, tasat, sodiu ( mai mult de 2%). Are un profil
neclară. structură neclară prăfoasă, multe rădăcini. humificat mic (cca 40–45 cm), cu conţi-
II 20–55 cm, ud, negru omogen, tre- A 3–14 cm, în stare reavănă de nut ridicat de sodiu schimbabil (Natura
cere lentă, lut argilos, slab tasat, struc- culoare cenuşie-închis, trecere lentă, Rezervaţiei „Plaiul Fagului”, 2005).
tură neclară. constituţie dură, argilos, structură bul-
III 55–90 cm, ud, negru cu nuanţe găroasă, se fărâmă în fragmente nuci- Concluzii
cenuşii, pestriţ cu pete de organică se- forme-grăunţoase.
midescompusă, trecere lentă, lut argi- B1 14–25 cm, în stare uscată de cu- Baza de date a caracteristicilor
los, slab tasat. loare cenuşie-închis, structură colum- morfologice şi fizico-chimice ale soluri-
IV 90–110 cm, de culoare cenuşie, nară, argilă, la suprafaţa columnelor lor zonale valorificate şi nevalorificate,
vânăt, lut argilos. De la 95 cm se prelin- – cenuşie, trecere lentă. precum şi celor intrazonale ale Repu-
ge apa freatică. B2 25–40 cm, în stare reavănă de blicii Moldova este creată prin înregis-
Mocirlele turbice se caracterizează culoare neomogenă cenuşie-gălbuie, trarea în formă electronică a informaţiei
prin prezenţa în profil (de regulă în ori- acumulate de Laboratorul de geografie
trecere lentă, dur, structură neclară,
zontul B) a straturilor turbificate, com- şi evoluţie a solurilor al Institutului de
bulgăroasă, argilă, includeri de forma-
puse din rămăşiţe de plante hidrice, Ecologie şi Geografie al AŞM, precum
ţiuni de carbonaţi şi sulfaţi. şi celei din publicaţiile de specialitate.
conservate (Clasificarea solurilor Re- BC 40– 60 cm, în stare reavănă, de Datele cu privire la caracteristica
publicii Moldova, 1999). culoare neomogenă galbenă, cu pete complexă a principalelor tipuri şi sub-
de carbonaţi şi sulfaţi, argilos. tipuri de soluri nevalorificate caracteri-
Caracteristica morfologică a so- C 60–110 cm, reavăn, galben-pes- zează învelişul de sol al raioanelor pe-
loneţului molic argilos. Profilul 71, s. triţ, cu pete de carbonaţi şi sulfaţi. dogeografice ale Republicii Moldova.
Brejeni, pajişte, subraionul pedogeo- Soloneţul molic s-a format în condiţii Solurile intrazonale: solurile cerno-
grafic nr. 3a (Ursu, 2006). de stepă pe roca-mamă – argilă terţiară ziomoide, mocirlele, soloneţurile se for-
A0 0–3 cm, în stare reavănă, de culoa- cu conţinut bogat de săruri solubile de mează în diferite raioane şi subraioane
pedogeografice.
Bibliografie
1. Clasificarea solurilor Republicii

Moldova, 1999.
2. Degradarea solurilor şi deşertifi-
carea, Chişinău,2000.
3. Natura Rezervaţiei „Plaiul Fagu-
lui”( sub redacţia academicianului A.
Ursu), Chişinău – Rădenii Vechi, 2005.
4. Ursu A. Raioanele pedogeografice
şi particularităţile regionale de utilizare şi
protejare a solurilor, Chişinău, 2006.
5. Ursu A. Podişul Central al Codri-
lor. Ghidul excursiei pedologice, 1999.
6. Владимир П.,��
��
Повышение �� эф-
фективного плодородия степных со-
лонцов гипсованием и применением
минеральных удобрений.�� //� ��
Физика и
мелиорация почв Молдавии, вып. 1,
Кишинев, 1968.
Foto 13. Mocirlă turbică Foto 14. Soloneţ molic 7. Почвы Молдавии, Кишинев, т.
1-1984, т. 2-1985, т 3-1986.
Tabelul 13
Caracteristica fizico-chimică a mocirlei turbice. Profilul 94
Orizontul Higroscopicitate Humus CaCO3 Cationi schimbabili

Adâncimea, cm PH Ca++ Mg++ ∑
genetic %
me-100 g sol
I 0-10 3,98 8,08 - 7,35 24,54 23,29 56,83
II 30-40 2,66 3,35 - 7,45 8,21 13,14 21,35
III 60-70 2,93 - 7,42 7,41 14,41 21,82
IV 90-100 2,69 2,38 - 7,75 5,34 13,14 18,48
Tabelul 14
Caracteristica fizico-chimică a soloneţului molic. Profilul 71
Higroscopicitate Humus CaCO3 Cationi schimbabili

Orizontul Adâncimea,
pH Ca++ Mg++ Na Na,% din ∑
genetic cm %
me-100 g sol
A1 0-2 4,02 10,4 - 6,7 15,81 7,07
A 2-10 3,39 6,79 - 7,1 12,82 6,20 2,89 13,2
B1 12-24 4,92 5,16 0,65 7,7 10,90 14,70 7,76 23,3
B2 30-40 5,00 2,42 4,15 8,8 8,40 17,20 5,88 18,7
45-55 4,16 1,15 14,26 8,6 12,50 16,25 5,87 17,0
BC 70-80 4,05 0,48 17,96 8,3
C 90-100 3,84 0,42 16,75 8,3 20,77 14,12 7,66 14,3
NR. 4(40) august, 2008

Evoluţia gospodăririi Ocolului Silvic Cărbuna

şi studiul diversităţii floristice a vegetaţiei fo-
restiere din Rezervaţia peisagistică ”Cărbuna”
Igor Fediuş
Institutul de E��
��
cologie ş��
��
i G��
��
eografie, a��
��
Ş��
m
Prezentat la 15 mai 2008
Abstract: Actual situation of tree and herbaceous vegetation of Carbuna State hunting forest farm is in
a degradating situation. The reductuion of taxonomic, genotipe and phytocoenoses diversity, decrease
of the bioproductivity, and spatial structure of biocoenoses, inclusively the zoo- mico-, bacterio-
components.
Obiectul prezentului studiu îl con- o amploare

��
vastă.��
Frăsinetele pure şi elementele taxatorice.� Definitivarea
stituie analiza vegetaţiei Ocolului Sil- plantate pe staţiuni proprii cvercinee- descrieri��
lor��
parcelare a��
u��
f��
os��
t��
efectuate
vic Cărbuna, Întreprinderea Silvo-Ci- lor sunt atacate frecvent de trombarul apoi în teren, unde a fost identificată
negetică de Stat Sil-Răzeni din cadrul frasinului (Stereonicus fraxini, Lytta ve- fiecare subparcelă.��
Ca
��
bază cartografică
Agenţiei de Stat pentru Silvicultură sicatoria, Zeuzera pyrina), provocând au fost folosite şi planurile reamenajări�� lor�
“Moldsilva”. Pădurile��
��
acestui o��
col��
s��
ilvic� defolierea şi uscarea arborilor, lujerilor recente,��
din
��
anii 1976-1984.�
au fost gospodărite iraţional
��
şi în
��
mod şi tulpinelor tinere etc. [1,3]. Conform analizei şi aplicării preve-
diferit, de la��
o ��
perioadă la ��
alta. S��
tarea În perioada e��
fectu��
ării amenaja- derilor amenajamentului expirat, întrea-
lor actuală este consecinţa gospodăririi mentului din anul 1985 a fost ��
��
depăşit��
ă� ga suprafaţă a Ocolului Silvic Zloţi este
nechibzuite, la��
��
care s-a��
u ��
adăugat facto- suprafaţa tăierilor de regenerare faţă încadrată în Grupa I funcţională “Păduri
ri��
i��
antropici destabilizatori. de cea preconizată��
cu
��
77%, fiind argu- cu funcţii speciale de protecţie” care sunt
Î��
n a��
nii��
1900-1950��
p��
rovenienţa din mentat prin faptul că ele s-au execu- o parte componentă a fondului forestier
lăstari a arboretelor de cvercinee cu tat cu depăşiri considerabile în ultimii de stat, atribuindu-li-se funcţia principală
vârste sub��
��
90 ani, reflectă
��
faptul că ele şapte ani (1995-2001).��
Î��
n arborete��
le� de protecţie, după cum urmează: rezer-
au fost gospodărite în regim de��
crâng de ��
salcâmete afectate de uscare �� care vaţii naturale-512,2 ha; fâşii de protecţie
compus, tratamentul esenţial ��
��
aplicat după starea lor necesitau
��
astfel de a căii ferate - 573 ha; păduri de protecţie
fiind cel de
��
cr��
��
â��
ng compus cu rezerve, tăieri, acestea nu mai produc un efect a mediului - 1969 ha.
dar mai frecvent��
��
aplicat a��
fost
��
tratamen- ameliorativ dorit. În conformitate cu regulamentele în�
tul crângului simplu.��
��
După a��
nul 1940,
��în Cît ��
priveşte tăierile de îngrijire, vigoare, la��
��
data respectivă s-au consti-
aceste ��
arborete��
��
a continuat procesul de intensitatea răriturilor, şi mai ales a tuit secţii de��
��
gospodărire în funcţie de
conversiune prin refacere, i��
��
ntroducân- tăierilor de trecere a fost mult prea speciile principale ale arboretelor.�� Pen-
��
d��
u-se Robinia pseudacacia L. – salcâm mare, fapt care a cauzat la multe ar- ercinee s-au stabilit două secţii:� 1)
tru��
cv��
şi Fraxinus excelsior L��
. –��
frasin.��
Prin borete reducerea consistenţei sub 0,7, secţia stejarului de productivitate înaltă,
astfel de tăieri, stejăretele şi gorune- apariţia golurilor, care înierbându-se cu având ca speci��
e de��
bază Quercus robur
tele şi-au ��
redus suprafeţele��
, fiind sub- graminee,��
��
au creat dificultăţi în regen- L. (Q. pedunculata Ehrh.) – stejar, tufan
stituite cu arborete necorespunzătoare erarea pădurii.� şi� Q. petraea (Mattuschka) Liebl. ��
– go-
compoziţional şi staţional,��
fapt
��
care a� Până în anul 1985 şi în special în run, provenit��
din
��
sămânţă��
(��
clasele de
influenţat��
negativ şi productivitatea lor.� anii 1940-1945, pădurile Ocolului Sil- productivitate I, II şi III��
)��
şi cele provenite
Începând cu a��
nul��
1975, procesul de vic Cărbuna au fost gospodărite după din lăstari (clasele de��
��
productivitate I şi
conversiune de la crâng la codru a con- amenajamente elaborate de specialiştii II);� 2) secţia stejarului de productivitate
tinuat în arboretele de cvercinee exp- români. Ultima amenajare românească scăzută, având��
la bază
�� Quercus robur
loatabile, tratamentul aplicat fiind cel al a avut loc în anul 1935. În anul 1948, L. (Q. pedunculata Ehrh.) – stejar, tufan
tăierilor rase în parchete mici,��
urmate� pădurile acestui ocol silvic au fost ame- şi Q. petraea (��
Mattuschka) Liebl.��
– go-
de împăduriri cu specii corespunzătoare najate de către specialiştii Institutului run, proveni��
t din
��
sămânţă��
(��
clasele de
staţiunilor.��
În
��
salcâmete tratamentul Silvotehnic din oraşul Lvov (Ucraina). producţie IV şi V��
)��
, şi��
��
din lăstari ��
(��
clasele
aplicat în această perioadă a fost cel al A��
poi, în anii 1957, 1965, 1975 şi 1985, de producţie III, IV şi V��
)��
.��
Arboretele de
tăierilor în crâng��
ul��
de jos. au urmat reamenajările executate de altă compoziţie au fost incluse fiecare
Având la momentul de faţă o arie �� către Institutul de Proiectări Silvice în secţia speciei de bază respectivă.
destul de mare de cvercete cu vârstă din oraşul Kiev.��
Pentru
��
reamenajarea Vârstele exploatabilităţii��
��
au��
fost��
stabilit��
e�
înaintată, în multe unităţi amenajistice Ocolului Silvic Cărbuna, în anul 1985, în raport cu specia de bază a fiecărui ar-
s-a început��
��
procesul de uscare.��
Şi mai au fost
��
��
folosit��
e��
aerofotograme la scara boret şi în funcţie de clasa de producţie,
gravă este situaţia salcâmetelor aflate 1:12000, din anul 1984 pentru tot terito- provenienţa şi categoria funcţională în
pe staţiuni de cvercinee, uscarea izolată riul acestui ocol silvic, după care s-au care este încadrat arboretul. N�� u ��
a��
fost�
a arborilor poartă un caracter stabil, iar putut stabili limitele subparcelelor cu stabilit ciclul de producţie şi ��
nici ��
nu s-a
în multe unităţi amenajistice, căpătând compoziţiile arboretelor, consistenţele calculat vârsta medie a exploatabilităţii
NR. 4(40) august, 2008

şi��
regimul. Tratamentul propus pentru Partidului Comunist din Moldova, şi Rezervaţia peisagistică �� ”Cărbuna”�
cvercinee a fost cel al tăierilor rase Sovietului de Miniştri al RSS Moldo- prezintă un mare interes din punctul de
urmate de împăduriri artificiale, con- veneşti nr. 386 din 7 decembrie 1978, vedere al diversităţii floristice a vegeta-
tinuându-se trecerea de la crâng la şi ordinului Ministerului Gospodăririi ţiei şi a biotopurilor. S��
olurile din cadrul
codru. Pentru salcâmete a�� fost��
propus Silvice al RSSM nr. 217 din 28 de- ocolului silvic sunt��
constituit��
��
e��
din de-
tratamentul în crâng simplu de jos, cu cembrie 1978. La ��
momentul intrării în po��
z��
ite de argile��
, ��
luturi, loessuri lutoase
regenerare din lăstari sau drajoni. vigoare a amenajamentului anterior şi cuaternare��
, provenite
��
din sedimente
După vârst��
ă��
arboretele au fost din 01��
��
.��
01��
.��
1986, Ocolul Silvic Cărbuna din perioadele cuaternară��
şi terţiar��
ă.�
împărţite în��
3 clase��:� purt��
a��
denumirea de Ocol Silvic Zloţi, Substraturile acestea au favorizat for-
-��
tinere��
( clasele��
��
de vârsta I��
şi II��
); era reorganizat în cadrul Întreprinde- marea unor soluri fertile.��
��
Ele constau
-��
mijloci��
��
i (��
clasele��
de vârsta III ��
şi IV��
)��; rii Silvo-Cinegetice Răzeni, având o din roci moi, datorită cărui fapt devin
- bătrâne��
��
(arboretele
��
exploatabile). suprafaţă de 3719,0 ha. vulnerabile la eroziuni, fiind evident�� e�
C��
onform p��
��
revederil��
or��
amenajamen- Prin ordinul Agenţiei de Stat pen- în situaţiile neacoperite cu vegetaţie
tului din 1985 şi realizăril��
or ��
anilor 1986- tru Silvicultură “Moldsilva” nr. 17-p forestieră [1,8��
]. �
200��
1 ��
în medie��
��
s-a extras un volum de din 04.02.2002, Ocolul Silvic Zloţi şi-a Structura accidentală a reliefului de-
116 � m3/ha, aplic��
ând��
tratamentul tăieri�� lor� schimbat denumirea în Ocolul Silvic termină prezenţa în cadrul rezervaţiei a
rase în��
��
parchete mici. A ��
fost depăşi��
��
tă��
cu Cărbuna, această denumire se păs- diferitelor ecotopuri. În corespundere
25 m�3/ha intensitatea prevăzută�� de ame- trează până în prezent. Suprafaţa
��fon- cu ele se dezvoltă diferite tipuri de ve-
najament conform
��
planului de recoltare. dului forestier al Ocolului Silvic Cărbuna� getaţie: de pădure, de stepă, de luncă.
Depăşirea��
��
esenţială��
��
a��
��
tăierilor��
de determinată la ��
momentul dat în urma Conform Legii privind fondul ariilor
regenerare��
��
faţă de prevederile amena- măsurătorilor cartografice ��constituie naturale protejate de stat din 1998, par-
jamentului anterior se explică prin faptul� 3530,4 ha��
[1]. celele 1-4,9, cu o suprafaţă de 607 ha,
că, începând cu ��
anul 1996,
��
când
��
a ex-
�� Pentru��
determinarea
��
suprafeţei� aflate în raionul Căinari, între satul Căr-
pir��
at��
termenul de valabilitate al amena- fondului forestier din Ocolul silvic buna şi staţia de cale ferată Zloţi, Gos-
jamentului anterior, nu s-a mai avut un Cărbuna,��
ca
��
bază cartografică �� s��
-a podăria Silvică de Stat Cimişlia, Ocolul
plan de amenajament adecvat�� al��
stării utilizat planuri aerofotogram��
etri��
ce res- Silvic Zloţi, Vila Mileşti-Răzeni, au fost
reale a arboretelor din acest ocol sil- tituite la scara 1:10000, cu curbe de declarate Rezervaţie peisagistică [2]
vic, iar acestea din urmă, însumând o nivel, pe care s-au transpus parcelarul Figura 1 [1].
suprafaţă destul de mare, constituite şi subparcelarul. Planurile��
��
utilizate cu Predominante după suprafaţa ocu-
în marea lor ��
parte
��
salcâmete ajunse suprafeţele fondului forestier deţinute pată sunt 8 asociaţii vegetale principale:
la exploatabilitate, afectate frecvent��
�� de de către Ocolul Silvic Cărbuna se 1) ��
Querceto (petraeae) + Fraxineto
procesul de uscare, ades�� ea��
în masă, prezintă în tabelul�� 1. (excelsiori) + ��
Carpinetum (orientale);
��
necesitau a fi parcurse de lucrări de Această bază cartografică a fost 2) Querceto (petraeae) + Fraxine-
��
regenerare, ca bază pentru aceasta confruntată şi cu planurile amenajării sil- to (excelsiori) + Cotineto (coggigriae) +
având��
u-se��
��
în vedere ��
starea fitosanitară vice întocmite în anul 1985 şi cu Oficiul Carpinetum (orientale) [4]��;
deplorabilă a lor. de Cadastru. Limitele
��
parcelare şi sub- 3) Querceto (roburi) + Aceroso (ta-
Analizând realizările pe o perioad�� a� parcelare noi au fost ridicate cu busola tarici) + Prunetum (spinosae);
de��
14 ani, de la întocmirea amenajamen-
topografică, raportate grafic şi��
asamblate
�� 4) Querceto (petraeae) + Carpine-
tului din 1985��
şi��
��
cel��
��
actual,��
��
observăm
�� că
pe baza cartografică.��
În
��
total pe teren au tum (betulae);
s-au depăşit prevederile pentru tăierile
fost efectuate ridicări pe o lungime de 5) Querceto (roburi) + Cerasetum
de regenerare cu 19246�� m3.��
Depăşirile
413,1 km şi 5133 puncte [1]. �� (aviae);
au început din��
��
anul��
��
1991, dar cele sem-
Această diferenţă provine din 6) Fraxineto ��
(excelsiori) �� + ��
Tilietum
nificative��
��
datează��
��
cu��
��
anul 1995, odată cu�
mişcările de suprafaţă din această (cordatae);
expirarea termenului amenajamentului
perioadă şi din schimbarea bazei carto- 7) Carpineto (betuli) + Fraxinetum
precedent. Analizând realizarea preve-
grafice, redată în tabelul�� 1.�
�� (excelsiori)��;
derilor tăierilor de îngrijire observăm că
acestea s-au efectuat cu mult sub pre- Ca obiect de studiu în cazul nostru a 8) Quercetum (pubescenti) [5,6].�
vederile amenajamentului, fiind realizate servit vegetaţia Rezervaţiei peisagistice Pădurile Ocolului Silvic Cărbuna se
numai pe 52% din suprafeţele incluse în ”Cărbuna”, care teritorial este o parte extind în zonele de răspândire ale goru-
rărituri.��
��
Acest fapt impune parcurgerea componentă a Ocolului Silvic Cărbuna, nului, stejarului pedunculat şi stejarului
acestor suprafeţe cu rărituri în actua- aflat la Sud, Sud-Vest, la distanţa de pufos, fiind însoţite de frasin, carpen,
lul amenajament.��
Lucrările
��
de îngrijire aproximativ 40 km de oraşul Chişinău, cărpiniţă, ulm, jugastru etc. Gorunete-
executate în această perioadă au fost în bazinele râurilor Botna (cu afluentul le cu cărpiniţă formează un areal dis-
degajările,��
curăţirile,
��
răriturile şi tăierile Căinari) şi râului Cogâlnic (cu afluenţii junctiv de la Nord-Vest spre Sud-Estul
de trecere��[1].
�� Schinoasa şi Ciaga), în apropierea te- Ocolului Silvic Cărbuna. Stejăretele de
În perspectivă, ��se recomandă ritoriilor comunelor Codreni, Zloţi, Chir- pedunculat se ��
află în partea de sud a
ca pădurile acestui ocol silvic să fie căieşti, Baurci, Cărbuna [1,8]. ocolului silvic,��
stejăretele de pufos �� sunt
gospodărite în regim de codru, fiind �� apli-
cate ��
trata��
men��
t��
ele tăieri��
��
lor ��
progresive şi Tabelul 1
succesive în arborete��
le��
de��
��
cvercinee şi
cu tăieri rase urmate de substituiri în ar- Distribuţia fondului forestier��
��
al Ocolului
��
Silvic Cărbuna��
pe planuri ��
(staţii)
boretele provizorii regenerate din lăstari,
Nr. crt. Indicativul planului Suprafaţa,ha
iar la cele regenerate din plantare, fiind
aplicat��
trata��
men��
t��
ul ��
tăier��
i��
l��
or��
în crâng��
ul��
de 1 2558 X-32-53-Б-б-3 581,5
jos. 2 2619 X-32-53-Б-г-2 427,7
Ocolul Silvic Cărbuna a fost con- 3 2617 X-32-53-Б-в-2 49,1
stituit în anul 1978 în baza Întreprin- 4 2618 X-32-53-Б-г-1 1809,1
derii Silvo-Cinegetice Zloţi (Răzeni) 5 2678 X-32-53-Б-г-3 376,1
în cadrul Gospodăriei Silvice Cimi- 6 2679 X-32-53-Б-г-4 286,9
şlia cu suprafaţa de 3739 ha, con-
Total 3530,4
form Hotărârii Comitetului Central al
10 NR. 4(40) august, 2008

aria petiolata (Bieb.) Cavara et Grande,

Berteroa incana (L.) DC, Cardaria dra-
ba (L.) Desv., Capsella bursa-pastories
(L.) Medik., Camelina microcarpa An-
drz., Dentaria bulbifera (L.) Crantz, D.
glandulosa Waldst. et Kit., Erysimum
odoratum Ehrh., E. repandum L., Linar-
ia vulgaris Mill., Lepidium draba L., L.
ruderale L., Rorippa austriaca (Crantz)
Bess., Sisymbrium loeselii L., Thlaspi
arvense L., Turritis glabra L.
Caprifoliaceae: Sambucus ebulus
L., S. nigra L., Viburnum lantana L.
Cannabaceae : Cannabis ruderalis
Janisch.
Cornaceae: Cornus australis
(C.A.Meyer) Jav., C. sanguinea L., Cor-
nus mas L., Swida australis� (C.A. Mey.)
Pojark. ex Grossh.
Corylaceae: Carpinus orientalis
Mill., C. betulus L., Corylus avellana L.
Figura 1. Harta Rezerva��
ţiei peisagistice ��
”Cărbuna” Convolvulaceae: Convolvulus ar-
vensis L., Calystegia sepium ( L.) R. Br.
Crassulaceae: Sedum maximum
dispersate pe întinsul pădurii��
, în��
��
supra- (Bieb.) Hp. Fuchs., Ambrosia artemisi-
(L.) Krocker
feţe mai
��
mari sau mai mici��
[1].
�� ifolia L., Anthemis arvensis L., A. sub-
Cyperaceae: Carex digitata L., C.
În ��
concluzie, vegetaţia forestieră a tinctoria Dobrocz., Achillea millefolium
brevicollis DC., C. pilosa Scop., C. con-
Ocolului Silvic Cărbuna es��
��
t��
e��
compus��ă� L., A. setacea Waldst. et Kit., Artemisia
tigua Hoppe.,
din��
specii de bază� Quercus petraea absinthium L., A. annua L., A. austria-
C. polyphylla Kar.et Kir., C. divulsa
(Mattuschka) Liebl.-gorun, Q. robur ca Jacq., Arctium lappa L., A. tomen- Stokes., C. sylvatica Huds.
L. �(Q. pedunculata Ehrh.) – stejar, Q. tosum Mill., A. campestris L., Carduus Campanulaceae: Asyneuma ca-
pubescens Willd.-stejar pufos, �� având acanthoides L., C. thoermeri Weinm., nescens (Waldst. et Kit.) Griseb. et
ca specii��
de amestec� Fraxinus ex- Cirsium vulgare (Savi) Ten., Cichorium Schenk, Campanula trachelium L., C.
celsior L. – frasin, Ulmus laevis Pall. inthybus L., Centaurea substituta Czer., persicifolia L., C. rapunculus L., C. ra-
– ulm (velniş,vânj), Acer campestre L. C. diffusa Lam., C. jacea L., C. orienta- punculoides L., C. bononiensis L.
– jugastru, A. platanoides L. – arţar, lis L., C. solstitialis L., Chondrilla juncea Caryophyllaceae: Arenaria serpyl-
Carpinus betulus L. – carpen, C. ori- L., Crepis rhoeadifolia Bieb., Cyclacha- lifolia L., Coronaria coriacea (Moench),
entalis Mill. – cărpiniţă, Cerasus avium ena xanthifolia (Nutt.) ��
Fresen., Erigeron Dianthus membranaceus Borbas, D.
(L.) Moench – cireş, Tilia cordata Mill. annuus (L.) Pers., E. canadensis L., campestris Bieb., Gypsophila muralis
– tei cu frunza mică, şi specii artificiale Echinops sphaerocephalus L., Galatel- L., Melandrium album (Mill.) Garcke,
şi provizorii ca Robinia pseudoacacia la rossica Novopokr., Hieracium echioi- Otites moldavica Klok., Stellaria holo-
L. – salcâm, Gleditschia triacanthos L. des Lumn., H. caespitosum Dumont., stea L., Silene dichotoma Ehrh., S. nu-
– glădiţă etc. [3]. H. pilosella L., Inula hirta L., I. britan- tans L., S. viscosa L.
Pe teritoriul rezervaţi��
��
ei au fost înre- nica L., I. germanica L., L a c t u c a Celastraceae: Euonymus euro-
gistrate 431 de specii. În rezultatul stu- quercina L., L. serriola Torn., Lapsana paea L., E. verrucosa Scop.
diului s-a stabilit diversitatea floristică a communis L., Matricaria perforata Chenopodiaceae: Atriplex patula
rezervaţiei, lista familiilor şi a speciilor Mérat, M. recutita L., Mycelis muralis L., Chenopodium album L.
este prezentată în continuare: (L.) Dum., Onopordum acanthium L., Dipsacaceae: Knautia arvensis (L.)
Aceraceae: Acer campestre L., A. Petasites hybridus (L.) Gaertner, Picris Coult., Scabiosa ochroleuca L.
negundo L., A. platanoides L., A. pseu- hieracioides L., Pyretrum corymbosum Elaeagnaceae: Elaeagnus angus-
doplatanus L., (L.) Schrank, Pulicaria vulgaris Gaertn., tifolia L.
A. tataricum L., A. saccharinum L. Sonchus oleraceus L., Senecio jaco- Euphorbiaceae: Euphorbia amyg-
Araceae: Arum orientale Bieb. baea L., S. erucifolius L., S. asper L., daloides L., E. cyparissias L., E. agraria
Araliaceae: Hedera helix L. S. vernalis Waldst. et Kit., Tanacetum Bieb., E. waldsteinii Waldst. et Kit., E.
Aristolochiaceae: Aristolochia vulgare L., Taraxacum officinale Wigg., stepposa Zoz, Mercurialis perennis L.,
clematitis L., Asarum europaeum L. Tragopogon major Jacq., Xanthium cal- M. ovata Sternb.et Hoppe
Anacardiaceae: Cotinus coggygria ifornicum Greene., X. spinosum L., X. Fabaceae: Astragalus austriacus
Scop. strumarium L. Jacq., A. cicer L., A. glycyphyllos L., A.
Apocinaceae: Vinca herbaceae Alliaceae:Allium ursinumL., A. onobrychis L., Caragana mollis (Bieb.)
Waldst. et Kit. scorodoprasum L.., A. sphaeroceph- Bess., Chamaesytisus austriacus (L.)
Apiaceae: Aegopodium podagraria alum L. , A. rotundum L., A. waldstcinii Link, Gleditschia triacanthos L., La-
L., Anthriscus cerefolium (L.) Hoffm., G. Don f. burnum anagyroides Medik., Lathyrus
Conium maculatum L., Chaerophyllum Betulaceae: Betula pendula Roth niger L., L. pallescens L., L. pannoni-
temulentum L., Daucus carota L., Eryn- Boraginaceae: Lithospermum pur- cus L., L. pisiformis L., L. sylvestris L.,
gium campestre L., E. planum L., Fal- pureo-caeruleum L., Anchusa pseu- L. tuberosus L., L. vernus (L.) Bernh.,
caria vulgaris Bernh., Fallopia dume- doochroleuca Schost., Buglossoides Lotus corniculatus L., L. tenuis Waldst.
torum (L.) Holub., Heracleum sibiricum arvensis (L.) I. M. Johnston, Cerinthe et Kit. ex Willd., Medicago lupulina L.,
(L.), Peucedanum alsaticum L., Seseli minor L., Echium vulgare L., Nonea M. minima (L.) Bartalini, M. romanica
annuum L., Torilis ucrainica Spreng., T. pulla (L.) DC., Pulmonaria obscura Du- Prod., Onobrychis arenaria (Kit.) DC.,
arvensis (Huds.) Link. mort., Pulmonaria officinalis L. Oxytropis pilosa (L.) DC., Rob-
Asteraceae: Acachmena cuspidata Brassicaceae: Arabis turrita L., Alli- inia pseudacacia L., Trifolium alpestre
NR. 4(40) august, 2008 11

L., T. ambiguum Bieb., T. medium L., Br., Platanthera bifolia (L.) Rich. themos L., R. sceleratus L., R. aurico-
T.montanum L., T. repens L., T. fra- Papaveraceae: Chelidonium majus mus L., R. ficaria L.
giferum L., T. diffusum Ehrh., T. hybri- L., Papaver dubium L., Glaucium cor- Solanaceae: Physalis alkekengi L.,
dum L., Vicia angustifolia L., V. grandi- niculatum (L.) J.Rudolph Solanum nigrum L., S.decipiens Opiz.,
flora Scop., V. tenuifolia Roth., V. tetra- Plantaginaceae: Plantago lanceo- S.dulcamara L. Scrophulariaceae:
sperma (L.) Schreb., V. pisiformis L., V. lata L., P. urvillei L., P. major L., P. me- Linaria ruthenica Bronski, L. vulgaris
pannonica Crantz, V. villosa Roth. dia L. Mill., Scrophularia nodosa L., Veronica
Fagaceae: Quercus petraea Pinaceae: Picea pungens Engelm., chamaedrys L., V. orchidea Crantz, V.
(��
Mattuschka��
) Liebl., Q. robur L. P. excelsa (Lam.) Link, Pinus nigra Ar- prostrata L., V. spicata L., V. barrelieri
(Q.pedunculata Ehrh.), Q. rubra Duroi, nold var.banatica Endl., P. sylvestris L. Schott, Verbascum blattaria L., V. lych-
Q. pubescens Willd. Polygalaceae: Polygala comosa nitis L., V. nigrum L., V. phoeniceum L.,
Fumariaceae�: Corydalis bulbosa Schkuhr V. phlomoides L., Veronica officinalis
L., C. marschalliana Pers., C. solida Polygonaceae: Poligonum avicu- L., V. barrelieri Schott., V. spuria L.
(L.) Clairv. lare L., P. hydropiper L., Rumex san- Salicaceae: Populus nigra L , Salix
Geraniaceae: Geranium robertia- guineus L., R. confertus Willd. caprea L., S.viminalis L., S. fragilis L.
num L., G. phaeum L., G. dissectum L., Polypodiaceae: Dryopteris filix- Tiliaceae: Tilia platyphyllos Scop.,
Erodium cicutarium (L.) L’Her. mas (L.) Schott T. tomentosa auct.vix Moench, T. cor-
Gentianaceae: Gentaurium pul- Poaceae: Agrostis gigantea Roth, data Mill.
chellum (Sw.)Druce, C. minus Moench, Agropyron pectinatum (Bieb.) Beauv., Ulmaceae: Ulmus campestris L.,
Geum urbanum L. Hyppocastanace- Anisantha sterillis (L.) Nevski, A. tec- U. laevis Pallas, U. carpinifolia Rupp.
ae: Aesculus hippocastanum L. torum (L.) Nevski, Bromus arvensis L., ex G. Suckow,
Hypericaceae: Hypericum hirsu- B. beneckenii (Lange) Trimen, B. ja- U. glabra Huds.
tum L., H. perforatum L. ponicus Thunb., B. squarrosus L., Bro- Urticaceae: Urtica dioica L., U.
Iridaceae: Crocus reticulatus Stev. mopsis inermis (Leys.) Holub, Brachy- urens L.
ex Adam ., Iris graminea L., I. hungarica podium silvaticum (Hudson) Beauv., Valerianaceae: Valeriana collina
Waldst. et Kit. Botriochloa ischaemum (L.) Keng., Poa Wallr., V. tuberosa L., Valerianella coro-
Juglandaceae: Juglans regia L. nemoralis L., P. annua L., P. angusti- nata (L.) DC., Valerianella pumila (L.)
Lythraceae: Lythrum virgatum L., folia L., P. bulbosa L., P. pratensis L., DC.
L. salicaria L. Setaria glauca (L.) Beauv., S. viridis Verbenaceae: Verbena officinalis L.
Lamiaceae: Acinos thymoides (L.) Beauv., Stipa capillata L., Dactylis Violaceae: Viola ambigua Waldst. et
Moench, Ajuga chia (L.) Schreber, A. �� glomerata L., Elytrigia repens (L.) Desv. Kit., V. collina Besser, V. elatior Fries, V.
genevensis L., A. reptans L., Betonica ex Nevski, E. intermedia (Host) Nevski, hirta L., V. mirabilis L., V. odorata Bieb.,
officinalis L., Clinopodium vulgare L., Festuca valesiaca Schleich., F. praten- V. reichenbachiana Jord. ex Boreau, V.
Chaiturus marrubiastrum (L.) Reichb., sis Huds., F. orientalis (Hack.) V.Krecz. suavis Bieb.
Echium vulgare L., ��
Galeobdolon lute- et Bobr., F. gigantea (L.) Vill., F. rupicola
um Huds., Glechoma hirsuta Waldst.et Heuff., Koeleria cristata (L.) Pers., Lo- Concluzii
Kit., ��
G. hederacea L., Lamium purpure- lium perenne L., Melica nutans L., M.
um L., L. album L., Leonurus glauces- uniflora Retz., Milium effusum L., Ory- În rezultatul cercetărilor efectuate
cens Bunge, L. quinquelobatus Usteri, zopsis virescens (Trin.) G.Beck. Portu- privind ��
e��
voluţia modului de gospodărire�
Marrubium pestalozzae Boiss., Mentha lacaceae: Portulaca oleracea L. şi studiul diversităţii
��
floristice a��
vegetaţiei
longifolia (L.) L., Nepeta pannonica L., Plumbaginaceae: Limonium platy- din Rezervaţia peisagistică ”Cărbuna”
Origanum vulgare L., Prunella vulgaris phyllum Lincz., L.gmelinii (Willd.) O. ,am constatat următoarele:
L., P. laciniata (L.) L., Phlomis herba- Kuntze Starea ecologic��
ă a ecosistemelor
venti L.(Willd), P. tuberosa L., Phleum Primulaceae: Lysimachia nummu- forestiere cercetate
��
este nesatisfăcă-
phleoides (L.) Karst., ��
Salvia nemorosa laria L. toare, deoarece influenţa factorului
L., ��
Salvia aethiopis L., S. moldavica Rhamnaceae: Rhamnus catharticus L. antropic (activităţile de recreare, tăie-
Klok., Resedaceae: Reseda lutea L. rile ilicite efectuate de populaţia loca-
S. nutans L., S. verticillata L., Sym- Rosaceae: Agrimonia eupatoria L., lă, păşunatul nereglementat, poluarea
phytum tauricum Willd., Stachys recta A. pilosa Ledeb., Amygdalus nana L., prin amplasarea deşeurilor menajere
L., S. germanica L., Ajuga reptans L., Cerasus avium L., C. etc.) poartă un caracter excesiv. Ca
S. sylvatica L., Scutellaria altissima fructicosa Pall., Crataegus monogyna rezultat, foarte afectate sunt biotopu-
L., Thymus marschallianus Willd. Jacq., Cydonia oblonga Mill., Filipendula rile acestor ecosisteme, dat fiind că
Linaceae: Linum austriacum L., L. vulgaris Moench, Fragaria viridis Duch- în componenţa fitocenozelor pătrund
nervosum Waldst. et Kit., L. tenuifolium esne, F. vesca L., Geum urbanum L., speciile invazive ��[9]�.
L., L. hirsutum L. Malus sylvestris Mill., Potentilla impolita Flora Rezervaţiei peisagistice
Liliaceae: Stellaria holostea L., Al- Wahlenb., P. anserina L., P. reptans L., ”Cărbuna” are��
specii de plante in-
lium ursinum L., Asparagus polyphyllus P. micrantha Ramond ex DC., P. pilosa cluse în Cartea Roşie a Republicii
Stev., A. tenuifolius Lam., A. officinalis Willd., P.hirta L., Prunus spinosa L., Py- Moldova, ediţia a doua (2001):
L., Convallaria majalis L., Gagea lutea rus pyraster L., Rubus caesius L., Rosa 1) Specii vulnerabile (VU), în nu-
(L.) Ker.-Gawler, Lilium martagon L., canina L., Spiraea vanhouttei (Briot) măr de 14: Astragalus dasyanthus
Nectaroscordium bulgaricum Janka, Zab., Sorbus torminalis (L.) Crantz, S. Pall.; A. pubiflorus DC.; Athyrium filix-
N. dioscoridis (Sibth. et Smith) Stank., domestica L., S. aucuparia L. femina (L.) Roth; Cephalanthera dama-
Polygonatum latifolium (Jacq.) Desf., P. Rubiaceae: Asperula odorata L., sonium (Mill.)�; Coronilla elegans Panc.;
multiflorum (L.) All., Scilla bifolia L., Tu- Galium odoratum (L.) Scop. , G. apa- Chrysopogon gryllus (L.) Trin; Dentaria
lipa biebersteiniana Schult.et Schult. f. rine L., G. mollugo L., G. intermedium glandulosa Waldst. et Kit.; Doronicum
Malvaceae: Lavatera thuringiaca Schult., G. verum L. hungaricum Reichenb. Fil.; Eremogone
L., Malva neglecta Wallr., M. sylvestris Ranunculaceae: Anemone ra- rigida (Bieb.) Bess.; Euonymus nana
L., Melica uniflora Retz. nunculoides L., Consolida paniculata Bieb.; Galanthus nivalis L.; Rhamnus
Oleaceae: Fraxinus excelsior L., Li- (Host.) Schur, Ficaria verna Huds., tinctoria Waldst. et Kit.��
;��
Lunaria annua
gustrum vulgare L., Syringa vulgaris L. Isopyrum thalictroides L., Pulsatilla ni- L.; Pulsatilla grandis Wend.;
Orchidaceae: Listera ovata (L.) R. gricans Stoerck, Ranunculus polyan- 2) Specii periclitate (EN), în număr
12 NR. 4(40) august, 2008

60
56
50
40
38
35
33
30
27
20
17
16
14
14
11
10
9
8
8
7
7
6
6
5
4
4
4
3
3
2
2
2
2
2
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
0
Ulm aceae
Convolvulaceae
Ar aliaceae
Ar istolocchiaceae
Car yophyllaceae
Chenopodiaceae
Acer aceae
Ar aceae
Anacar diaceae
Apocinaceae
Apiaceae
Aster aceae
Alliaceae
Betulaceae
Bor aginaceae
Br assicaceae
Capr ifoliaceae
Cannabaceae
Cor naceae
Cor ylaceae
Cr assulaceae
Cyper aceae
Cam panulaceae
Celastr aceae
Dipsacaceae
Elaeagnaceae
Euphor biaceae
Fabaceae
Fagaceae
Fum ar iaceae
Ger aniaceae
Gentianaceae
Hyppocastanaceae
Hiper icaceae
Ir idaceae
Juglandaceae
Lythr aceae
Lam iaceae
Linaceae
Liliacea
Malvaceae
Oleaceae
Or chidaceae
Polygonaceae
Plum baginaceae
Papaver aceae
Plantaginaceae
Pinaceae
Polygalaceae
Polypodiaceae
Poaceae
Por tulacaceae
Pr im ulaceae
Solanaceae
Scr ophular iaceae
Tiliaceae
Rham naceae
Resedaceae
Rosaceae
Rubiaceae
Ranunculaceae
Salicaceae
Ur ticaceae
Valer ianaceae
Ver benaceae
Violaceae
Figura 2. Numărul de familii şi specii de plante din flora Rezervaţiei ��
peisagisti��
ce ”Cărbuna”
��
de 14: Alnus glutinosa (L.) Gaerth.; A. naturale din Europa. Berna, 1979;
incana (L) Moench.�; Carpinus orientalis Convenţia de la Bonn – ��
Convenţia стояние и тенденции развития клас-
Mill.; Crambe tatarica Sebeok; Dentaria privind speciile migratoare de animale сификации растительности методом
glandulosa Waldst. et Kit.�; Lunaria redi- sălbatice. Bonn, 1979;� Браун-Бланкет. Итоги науки и техни-
viva L.; Paronychia cephalotes (Bieb.) CITES– Comerţul internaţional cu ки��
, M., ВИНИТИ��
��
,��
сер��
.��
Ботаника��
,��
1989��,
Bess.; Padus avium Mill.; Sorbus do- specii sălbatice de faună şi floră pe cale №��
9��
, 128
��
�с
mestica L.; Nectaroscordum bulgaricum de dispariţie. Washington, 1973; 6. Braun-Blanquet J. Pflanzenso-
Janka.; Iris pontica Zapal.; Colchicum LRR – Lista Roşie de plante superi- ciologie. 3. Anfl. // Vienna: Springer,
fominii Bordz.; C. triphyllum G. Kunze.; oare a României; 1964.-865p.
Polysticum aculeatum (L.) Roth.; LRE – Lista Roşie a Europei, 1991. 7. Cartea
��
Roşie a RM. Ediţia a doua,
3) Specii critic periclitate (CR), Sta��
bilirea speciilor pe un teritoriu ed. Ştiinţa, Chişinău, 2001, 287 p.
în număr de 5: Centaurea thirkei Sch. permite caracteristica ecologică ulteri- 8. I. Fediuş. Particularităţile
��
bioeco-
Bip.; Rindera umbellata (Waldst. et Kit.) oară, factor important în desfăşurarea logice ale producătorilor primari din eco-
Bunge; Scutellaria supina L.; Cratae- acţiunilor eco-protective şi a lucrărilor sistemele forestiere ale Rezervaţiei pei-
gus pentagyna Waldst. et Kit.; Maian- de reconstrucţie ecologică. Cunoaşte- sagistice “Cărbuna”. // Analele
��
Ştiinţifice
themum bifolium (L.) F.W.Schmidt.; rea speciilor răspândite pe teritoriul Re- ale Universităţii de Stat din Moldova. Se-
4)��
Specii extincte (EX��) în număr de zervaţiei ��
peisagisti��
ce ”Cărbuna”��
��
contri- ria ”Ştiinţe chimico-biologice”, Chişinău,
3: Bellevalia sarmatica (Georgi) Woro- buie la o mai bună cunoaştere a florei CEP USM, 2004, ��
p. 271-275.
now; Delphinum fissum Waldst. et Kit.; republicii în general. 9. I. Fediuş. ��
Aprecierea stării eco-
Digitalis lanata Ehrh.; [7,10]. logice a ecosistemelor forestiere
Bibliografie din cadrul Rezervaţiei peisagistice
Propuneri “Cărbuna” // Analele stiinţifice ale
1. Amenajamentul silvic al Întreprin- Universităţii de Stat din Moldova, ��
Seria
Pentru ameliorarea stării ecologice a derii Silvo-cinegetice de Stat ,, Sil-Re- ”Ştiinţe chimico-biologice”, Chişinău,
��
ecosistemelor forestiere din Rezervaţia zeni Ocolul silvic Rezeni şi Ocolul silvic CEP USM, 2005, p. 414-417.
peisagistică “Cărbuna”, trebuie de re- Cărbuna. Chişinău, ICAS, 2002. 10. I. Fediuş. Starea actuală a
spectat cerinţele enumerate [9]�. 2. Legea privind fondul ariilor natu- vegetaţiei din Rezervaţia peisagistică
Gestionarea ariilor protejate din rale protejate de stat. Chişinău, 2002. “Cărbuna” // Conferin��
ţa Ştiinţifică In-
fondul forestier în baza a trei programe 3. V. Stănescu, N. Şofletea, O. Po- ternaţională „Învăţământ superior şi
conjugate referitoare la obiectivele: -şti- pescu. Flora forestieră lemnoasă a Ro- cercetarea-piloni ai societăţii bazate pe
inţific; -didactico-educativ; -turistic. mâniei. Editura Ceres, Bucureşti, 1997, cunoaştere”, dedicată jubileului de 60
Protejarea celor mai reprezentative 451 p. ani ai USM (28 septembrie, 2006). Şti-
categorii de specii de plante după rari- 4. Hикoлаева Л. П., Грабиник inţe reale, Chişinău, CEP USM, 2006,
tate: VU, EN, CR, EX, precum şi a celor (Carpinus orientalis Mill.) в лесах p. 243-244.
incluse în convenţiile şi listele interna- Молдавии, Известия Молдавского
ţionale: филиала Академии наук СССР. �� №��
2
Convenţia de la Berna – Conserva- (47) ��
б��
1958 г.��
, с��
тр. 3.
rea vegetaţiei sălbatice şi habitatelor 5. Миркин Б��
.��
М��
.��
Современное со-
NR. 4(40) august, 2008 13

SUCCESELE CATALIZEI ECOLOGICE ÎN

��
PROCESELE
EPURĂRII GAZELOR ARSE ŞI DE EŞAPAMENT
Al. Crăciun, dr. ing., USM,
LCŞ „Protecţia Atmosferei”
Prezentat la 29 mai 2008
Abstract: the latest acomplishments in the field of exhoust gases purification processes, and namely of
cars exhousts, are presented in the current work. New catalits solutions as well as new technologies of
their obtaining are described.
Cuvinte-cheie: catalizator, arderea, emisii poluante.
Introducere Actele legislative, care reglemen- Metoda de epurare necatalitică

tează emisiile nocive în atmosferă la a NOx cu amoniac, în comparaţie cu
Energetica contemporană este unul arderea combustibililor hidrocarburanţi RCS, are şi mai multe restricţii, ea ne-
dintre fundamentele existenţei civiliza- atît lichizi, cît şi gazoşi, au servit drept cesită asigurarea în zona de ardere cu
ţiei umane, fiind totodată şi o sursă im- imbold în vederea elaborării şi imple- temperatura de 1000 0C distribuţia uni-
portantă de poluare a mediului înconju- mentării catalizatorilor pentru automo- formă a amoniacului, ceea ce este difi-
rător, în special a aerului atmosferic. bile mai întîi în SUA, apoi în Europa. cil de realizat şi de aceea nu se atinge
Se ştie că dintre sursele de hidro- În prezent cataliza are drept scop eficacitatea scontată a procesului.
carburi combustibile cei mai răspîndiţi dezvoltarea tehnologiilor de produce- Acest procedeu permanent se opti-
sînt cărbunii, dar ponderea lor în con- re a benzinelor şi motorinelor, care nu mizează, în special, cu utilizarea cîm-
sumul de energie este destul de mică, conţin deloc sau conţin cantităţi minime pului electric de tensiune înaltă (des-
deoarece energetică contemporană de sulf (0,05%) şi hidrocarburi aromati- cărcarea în coronă). Acest procedeu
utilizează în prezent în cantităţi mari ce policiclice (HAP), precum şi elabo- permite de a obţine în final îngrăşămin-
gazul natural (metanul, care conţine rarea tehnologiilor efective de separate chimice.
numai un atom de carbon) şi produsele re a oxizilor NOx şi SOx din gazele de Luînd în consideraţie dificultăţile şi
rezultate de pe urma prelucrării petrolu- eşapament ale transportului auto şi a restricţiile, la realizarea proceselor de-
lui: păcura, motorina, petrolul lampant, centralelor furnizoare de energie termo scrise mai sus, oamenii de ştiinţă efec-
benzina, combustibilul pentru sobe etc. şi electrică [1]. tuează cercetări intense de elaborare a
Comparativ cu cărbunele, aceste tipuri Direcţiile principale ale cercetărilor: tehnologiilor de lichidare a NOx fără uti-
de carburanţi sînt ecologic mai puri. 1. Elaborarea tehnologiilor noi pe lizarea amoniacului, cu implicarea unor
La arderea şi prelucrarea cărbune- bază de sisteme catalitice efective pen- catalizatori ieftini (care nu conţin metale
lui pentru obţinerea diferitelor produse tru eliminarea compuşilor nocivi. scumpe).
chimice va creşte considerabil supraso- 2. Elaborarea tehnologiilor de pro- Utilizarea hidrocarburilor în calitate
licitarea mediului ambiant, deoarece în ducere mai pure. de reducători în procesul de RCS a NOx
rezultatul acestor procese se vor forma Practic nu demult a început să fie este cea mai de perspectivă.
cantităţi apreciabile de substanţe noci- utilizat procedeul de epurare a emisii- Deoarece metodele de absorbţie şi
ve, recuperarea cărora este destul de lor centralelor electrice, care au la bază cele “umede” utilizate pentru epurarea
dificilă. O soluţie de perspectivă ar pu- reducerea catalitică selectivă (RCS) a emisiilor gazoase de SOx necesită o
tea fi tehnologiile catalitice în corelare oxizilor de azot şi a sulfului cu amoni- cantitate mare de apă, atunci procesul
cu diferiţi factori. ac [2]. În SUA şi ţările Europei, pentru de desulfurare este mai complex decît
eliminarea oxizilor de azot în gazele denitrificarea. Legislaţia în vigoare sti-
Analiza succeselor catalizei eco- de eşapament, se utilizează, de ase- pulează ca centralele termo şi electrice
logice menea, amoniacul şi derivaţii lui, mai să fie dotate cu instalaţii pentru desulfu-
frecvent ureea. rarea şi denitrificarea emisiilor de gaze.
Dezvoltarea tehnologiilor catalitice Deoarece tehnologiile cu utilizarea Aceste procese necesită un consum
fac parte din priorităţile politicii globale RCS preconizează utilizarea unui re- mare de resurse energetice, iar une-
şi programele naţionale de ecologie. agent cu toxicitate sporită, cum este ori chiar nu pot fi realizate tehnologic.
Protocolul de la Kyoto, legislaţia amoniacul, există, totuşi, şi dezavanta- Combinarea proceselor de epurare a
ecologică a SUA, a ţărilor europene şi a je: cantităţile de amoniac trebuie depo- gazelor de NOx şi SOx cu cele de produ-
unui şir de alte ţări limitează emisiile de zitate, transportate, dozate exact, verifi- cere a îngrăşămintelor chimice este o
CO2 în atmosferă, cu scopul prevenirii cat conţinutul lor şi în caz de necesitate metodă oportună de perspectivă pentru
efectului de seră. de ars pînă la sfîrşit. epurarea emisiilor de gaze.
14 NR. 4(40) august, 2008

Tabelul 1
Standardele UE privind emisiile nocive pentru
camioane (1990 - 2008)
Particule solide NOx
Euro Anul
[g•kWh] [g•kWh]
0 1990 - 14,4
1 1992 0,36 8,0
2 1995 0,15 7,0
3 1999 0,10 5,0
4 2005 0,02 3,5 Figura 1. Schema de acţiune a catalizatorului care conţine
5 2008 0,02 2,0 oxid de ceriu (CeO2)
Este necesar ca lupta cu emisiile permit de a realiza principiul de sepa- tate înaltă pentru amestecurile stochi-
nocive să aibă suport legislativ şi fi- rare a reacţiei mai complexe în etape ometrice, care sînt caracteristice gaze-
nanciar, luînd în consideraţie că costul mai simple, accelerate de un cataliza- lor de eşapament de la motoarele cu
catalizatorilor pentru instalaţiile de epu- tor în parte (selectiv). Aceasta la rîndul aprindere prin scînteie, dar utilizarea lor
rare constituie 10 mlrd. dolari [3], adică său conduce la o majorare considera- este redusă în cazul gazelor de eşapa-
1/3 din totalul catalizatorilor produşi. bilă a selectivităţii procesului. În unele ment de la motoarele Diesel, deoarece
Cei mai scumpi şi efectivi sunt ca- sisteme catalitice, care sînt amestecuri în aceste gaze se conţine un exces de
talizatorii utilizaţi pentru epurarea ga- mecanice, se pot manifesta proprietăţi- oxigen. Astfel, se conturează încă o di-
zelor de eşapament de la motoarele cu le de sinergism, ceea ce măreşte con- recţie în elaborarea catalizatorilor, care
ardere prin scînteie, care funcţionează siderabil activitatea lor [7]. ar fi mai puţin sensibili faţă de variaţia
pe bază de metale scumpe, cum ar fi La epurarea complexă a gazelor de compoziţiei gazului ce este supus epu-
platina, paladiul, rodiul, iridiul. Straturile eşapament de la motoarele automobi- rării. De aceea, în perspectivă urmea-
catalitice din aceste metale depuse atît lelor sînt utilizaţi catalizatorii pe bază ză să fie elaboraţi catalizatorii ce au
pe suporturi din ceramică sub formă de de metale nobile. Pe aceşti catalizatori, în compoziţia lor metalele de tranziţie,
fagure, cît şi pe suporturi metalice, ma- numiţi şi catalizatori cu trei căi sau cu 3 care posedă diferite grade de oxidare,
nifestă activitate înaltă la viteze mari de rute (TWC), decurg concomitent reacţi- şi în afară de aceasta, “acumulează”
volum ale fluxului şi în condiţii oxidante ile de reducere a NOx, oxidare a CO şi oxigenul, cum este CeO2, care poate
puternice. Optimizarea acestor sisteme a hidrocarburilor (HC). ceda sau căpăta O2 (figura 1) în funcţie
catalitice constă în mărirea intervalului Progresul înregistrat în dezvoltarea de compoziţia amestecului de gaze.
de temperatură, unde vor manifesta catalizatorilor daţi se datorează obţine- Probleme apar în legătură cu ne-
activitate maximă cu utilizarea unui su- rii unor purtători mai efectivi pe bază cesitatea sporirii eficacităţii epurării
port termic mai stabil a promotorilor şi de ceramică sub formă de fagure. Nu- gazelor de eşapament ale motoarelor
a utilizării combinaţiilor cu metalele de mărul celulelor pe cm2 a crescut de la Diesel, deoarece catalizatorii trebuie
tranziţie. 30, în anii 70, până la 130, în prezent. să conţină suplimentar un component,
În perspectivă în calitate de catali- Grosimea pereţilor s-a micşorat de la care va servi drept volum (“rezervor”)
zatori pentru realizarea RSC a oxizilor 0,3 mm pînă la 0,05 mm. Acest fapt a pentru NOx.
de azot cu hidrocaburi se prezintă zeo- permis obţinerea unei suprafeţe cataliti- În mediul oxidant oxidul de azot
liţii cu cationii substituiţi. ce pe unitate de volum mai mare, şi, ca NO(II) pe catalizator Pt/BaO/Al2O3 se
Zeoliţii de o anumită compoziţie şi rezultat, asigurarea unei conversii mai oxidează pînă la NO2, care este ab-
structură se utilizează de asemenea şi efective, s-a mărit timpul de utilizare a sorbit de oxidul de bariu (BaO) (1) şi
în calitate de site moleculare pentru di- catalizatorului, totodată s-au micşorat apoi Ba(NO3)2 în mediul reducător este
ferite elemente şi compuşi chimici [4]. pierderile de presiune, care condiţio- redus pînă la azot elementar (N2) şi
Dintre zeoliţi un interes sporit în ca- nau consum suplimentar de combusti- oxid de bariu (BaO), în conformitate cu
litate de catalizatori îl prezintă zeoliţii cu bil pentru motorul cu ardere internă. schema (2).
cationii substituiţi, mai ales dacă aceş- Datele prezentate de Asociaţia Ae-
tia posedă activitate catalitică la tempe- rului Curat din Europa pentru modifi- BaO + 3NO2 → Ba(NO3)2 + NO. 1)
raturi joase. carea standardelor europene privind
Un şir de cercetători acordă o aten- emisiile de particule solide şi oxizi de Ba(NO 3) 2+C nH m(CO)→BaO+N 2+C
ţie deosebită studiului proprietăţilor ca- azot pentru camioane (tabelul 1) con- O2+H2O. (2)
talitice ale oxizilor de metale: volumici firmă succesele obţinute în elaborarea
şi depuşi [5,6]. catalizatorilor pentru convertorii de au- Pînă în prezent problema epurării
Direcţia de perspectivă în cataliză tomobile şi pentru filtrele (captori) de gazelor de eşapament provenite de la
se consideră scriningul proprietăţilor funingine. motoarele Diesel de oxizii NOx nu este
tuturor tipurilor de catalizatori (pentru După anul 2010, aplicarea standar- soluţionată, deoarece, pe de o parte,
transport şi industrie) şi elaborarea dului EURO-6, în majoritatea statelor procesul de ardere în motoare decurge
sistemelor catalitice complexe pentru UE, va conduce la soluţionarea practic cu un exces de O2 faţă de cel stochio-
procesele în care nu au fost utilizaţi completă a problemei de neutralizare a metric, pe de altă parte, şi în gazele de
mai devreme. Catalizatorii policom- emisiilor nocive eliminate de motoarele eşapament se conţine, de asemenea,
ponenţi şi multifazici, inclusiv cei care cu ardere internă (MAI). un exces de O2 şi respectiv, în aşa con-
sînt pe bază de peroschiţi, prezintă un Catalizatorii pe bază de metale no- diţii oxizii de azot nu se vor reduce, dar
mare interes, deoarece posedă un şir bile (Pt, Pd, Rh, Ir) sînt principalii în ne- se oxidează.
de proprietăţi fizico-chimice necesare. utralizarea CO, CnHm, NOx. Componentele gazelor de eşa-
Sistemele catalitice policomponente Aceşti catalizatori prezintă o activi- pament: vaporii de apă, oxizii de sulf
NR. 4(40) august, 2008 15

Tabelul 2 Concluzii
Temperatura de realizare a gradului de conversie al CO în reacţia CO
+O2 egal cu 100% Deci, în domeniul catalizei ecologi-
ce pot fi evidenţiate următoarele direcţii
prioritare:
Nr. Catalizatorul şi proce- Temperatura de conversie, 1. Cataliza combinată, inclusiv scri-
crt. deul de obţinere a lor 0
C ningul proprietăţilor catalizatorilor cu-
1 Cu-Co/Al2O3 (metoda criochimică) 90 noscuţi, pentru utilizarea lor la soluţio-
narea problemelor ecologice.
2 Cu-Co/Y-Ce-Zr (în apă supracritică) 100 2. Elaborarea proceselor de deni-
3 Cu-Co/Y-Ce-Zr (metoda tradiţională) 250 trificare şi desulfurare concomitentă a
emisiilor cu obţinerea de îngrăşăminte
chimice, care uşurează fixarea azotului
(SOx), hidrocarburile aromatice polici- în Rusia, după activitate depăşesc de atmosferic.
clice, funinginea, influenţează negativ 2-2,5 ori catalizatorii de acelaşi tip, dar 3. Elaborarea unor noi metode de
activitatea şi selectivitatea catalizatori- obţinuţi prin metoda de îmbibare şi co- sinteză a catalizatorilor cu eficacitate
lor pentru eliminarea NOx. precipitare (tabelul 2) [8]. înaltă.
În calitate de materiale cu proprie- Elaborarea tehnologiilor de obţinere 4. Elaborarea metodelor de ardere
tăţi gazodinamice bune, cu termostabi- a căldurii şi a produselor chimice ecolo- catalitică a carburanţilor fără flacără
litate şi stabilitate faţă de apă şi SOx, cu gic mai pure de alternativă este o altă concomitent cu eliminarea compuşilor
capacitate de aglutinare joasă, se folo- cale de diminuare a impactului asupra toxici.
sesc argilele speciale pe bază de oxid mediului.
de zirconiu. În Rusia au fost elaborate procesele: Bibliografie
În ultimul timp astfel de cercetări se 1. De obţinere a căldurii prin inter-
efectuează intens în Rusia. Aceşti ca- mediul arderii catalitice fără flacără a 1. О. В. Крылов. Катализ на по-
talizatori de o nouă generaţie sînt de carburanţilor. роге ХХI века. Некоторые прогно-
perspectivă în procesele de denitrifica- 2. Eliminarea compuşilor toxici de зы. Российский химический журнал.
re a oxizilor de azot şi mai ales pentru diferită compoziţie la arderea catalitică 2000, т. 44, № 4, c. 53.
epurarea gazelor de eşapament de la fără flacără. 2. Ю. С. Ходаков. Оксиды азота и
motoarele Diesel. La arderea fără flacără a unor car- тепло-энергетика. Проблемы и реше-
Concomitent cu crearea catalizato- buranţi, inclusiv petrolul lampant, me- ния. М.: ООО «ЭСТ-М». 2001, 432 с.
rilor noi cu eficacitate înaltă, se elabo- tanul, butanul, propanul etc. cu utiliza- 3. Л. М. Кустов,О. В. Крылов. Ка-
rează şi procedee şi tehnologii noi eco- rea catalizatorilor din ceramica de tip тализ на рубеже тысячелетий: дости-
logic mai pure pentru obţinerea lor. fagure cu structura ca şi la perovschiţi жения прошлого и взгляд в будущее.
Deosebirea principală dintre meto- se diminuează practic complet conţinu- Российский химический журнал.
da mecanico-chimică şi cea tradiţiona- tul (prezenţa) NOx şi CO în gazele de 2000, т. 44, №2, c. 3.
lă constă în faptul că la prima lipseşte ardere, adică această metodă este o 4. Ev. Popovici, N. Bâlba, N. Naum,
etapa de uscare şi calcinare, în timpul alternativă a arderii cu flacără a carbu- L. Vlădescu, A. Vasile, E.-R. Russu.
căreia se descompun nitraţii utilizaţi la ranţilor, atunci cînd se elimină cantităţi Coordonator M. Cruceanu. Site mole-
etapa de îmbibare cu eliminarea NOx . considerabile de compuşi toxici. culare zeolitice. Editura “Ştiinţa şi enci-
Procedeul mecanico-chimic permi- La arderea cu flacără a carburanţi- clopedia”, Bucureşti, 1986, 455 p.
te de a obţine catalizatori cu proprietăţi lor sînt utilizaţi catalizatorii din ceramica 5. S. Crăciun, M. Revenco, A. Cra-
deosebite, care sînt mai superiori catali- de tip fagure pentru care au fost sinte- ciun, C.Pelipeţcaia. Catalizator pentru
zatorilor industriali analogi, obţinuţi prin tizaţi componenţi activi cu dispersie în- purificarea complexă a emisiilor de
procedeul de îmbibare şi coprecipitare. altă care posedă: 1) activitate catalitică gaze. Brevet de invenţie nr. 2357 (MD),
Catalizatorii obţinuţi prin metoda meca- înaltă; 2) termostabilitate; 3) stabilitatea B.O.P.I. nr. 1,2004, p. 27-28.
nico-chimică sînt destul de efectivi pen- la “şocurile termice” (ceea ce este foar- 6. S. Crăciun, M. Revenco, A.
tru eliminarea NOx, CO şi impurităţilor te important pentru catalizatorii de ma- Craciun, S. Dmitriev. Catalizator pen-
organice. şini); 4) stabilitate chimică faţă de vapo- tru purificarea complexă a emisiilor
Procedeul mecanico-chimic de obţi- rii de acizi clorhidric şi fluorhidric. de gaze. Brevet de invenţie nr. 2607
nere a catalizatorilor este de perspecti- În afară de aceasta, catalizatorii de (MD), B.O.P.I. nr. 11, p. 36-37.
vă din următoarele considerente: acest tip asigură o stabilitate sporită 7. Л. С. Глебов, А. Г. Закирова, В.
1) este ecologic mai pur; 2) produ- proceselor, ceea ce permite utilizarea Ф. Третьяков, Т. Н. Бурдейная, Г. С.
cerea catalizatorilor de orice compoziţie lor la eliminarea freonilor, emisiilor de Акопова. Состояние исследований в
poate fi uşor implementată în practică; 3) dioxine, la arderea completă a fluor şi области каталитических превраще-
tehnologiile de detoxicare a emisiilor ga- clor compuşilor organici. ний NOx и N2-. Нефтехимия, 2002, т.
zoase pot fi elaborate în termene scurte. Rezultă că arderea fără flacără a 42, №3, c. 163.
În baza nanotehnologiilor catalizato- carburanţilor este de perspectivă, de- 8. В. Ф. Третьяков, Т. Н. Бурдей-
rii de noua generaţie pot fi obţinuţi prin oarece: este o metodă ecologic mai ная. Экологический катализ: дости-
diferite metode: criochimică, plasmochi- pură de obţinere a energiei termice din жения и перспективы. Зеленая химия
mică, alcoc-sichimică, sinteza cu utiliza- carburanţi hidrocarburici; permite epu- в России. Cб. статей. /Под редакцией
rea solvenţilor în stare supracritică. rarea emisiilor industriale; asigură epu- В. В. Лунгина, П. Тундо, Е. С. Локте-
În procesele redox ale catalizei rarea emisiilor de la transportul auto; se вой. М.: Изд-во МГУ, 2004, 225 с.
ecologice cu participarea NOx, CO, SOx utilizează pentru eliminarea compuşilor
catalizatorii dispun de posibilităţi mai organici acumulaţi cu toxicitate sporită.
mari pentru protecţia mediului ambiant.
Catalizatorii ce conţin Cu-Co, obţinuţi
16 NR. 4(40) august, 2008

Consideraţii cu privire la legităţile de repar-

tiţie spaţială a peisajelor silvice în Republica
Moldova
Dr. Nicolae Boboc, şeful Laboratorului Landşaftologie
Institutul de Ecologie şi Geografie
Prezentat la 6 iunie 2008
Abstract. Conditions determining the specifics of geographic landscape are analyzed on the
basis of mapping materials, satellite images, and field and laboratory research. The research shows that
the structure of parental rock is an important factor in formation and distribution of forest and steppe
landscape in the Republic of Moldova along with climate conditions and landscape (these factor affect
primarily distribution of the precipitation amount), represent and nature of parent .
Availability of neogenes clays containing considerable amounts of soluble salt hinders forest
landscape development and instead furthers steppe landscape formation which is the case in Ciulucurilor
Hills. When soil is formed upon permeable rocks, its salt is washed away and this favors the development
of forest landscapes.
Introducere XX-lea (1910), hărţi topografice la sca- jelor silvice, preponderent în regiunile
ră mare din a doua jumătate a secolului cu relief mai înalt, este argumentată de
Gospodărirea durabilă a mediului al XX-lea. Specificul reliefului şi al al- majoritatea autorilor prin cantitatea mai
presupune efectuarea unor lucrări de cătuirii geologice a fost evaluat în baza mare de precipitaţii medii anuale, care
amenajare a teritoriului privind amelio- cercetărilor de teren, a materialelor car- depăşeşte media anuală a precipitaţii-
rarea structurii peisagistice prin diferite tografice, iar al solurilor, în baza surselor din regiunile de câmpie [12, 13, 9,
activităţi, inclusiv prin realizarea lucră- lor bibliografice [5,10 ş.a.], cercetărilor 4 ş.a.]. Rolul precipitaţiilor în distribuţia
rilor de împădurire. Procesul de crea- pe teren, materialelor cartografice şi a pădurilor nu se limitează însă numai la
re a noilor plantaţii forestiere necesită unor analize de laborator. asigurarea vegetaţiei arborescente cu
abordarea specifică a tipurilor de peisa- cantitatea optimă de umezeală. Preci-
je silvice în funcţie de condiţiile geoe- Rezultate şi discuţii pitaţiile mai bogate contribuie, de ase-
cologice. Scopul cercetărilor constă în menea, şi la modificări fizico-chimice
evidenţierea factorilor de mediu, care În anii 40 ai secolului al XX-lea, şi structurale ale solului. În prezenţa
au determinat repartizarea neuniformă Natalia Dăscălescu [2] deosebeşte în solurilor cu porozitate mare, apa, infil-
în spaţiu a diferitelor categorii de pei- cadrul Basarabiei următoarele categorii trându-se mai intens, dizolvă sărurile
saje naturale pe teritoriul de astăzi al de regiuni naturale: solubile (clorurile, sulfurile, sărurile de
Republicii Moldova, în primul rând, a - Codrii sau Dealurile Păduroase; sodiu ş.a.), transportându-le uneori
celor silvice. - Stepa sau Câmpiile Deluroase, până în orizontul freatic. Dar, un şir de
care cuprind Ţinutul Bălţi şi Bugeacul caracteristici ale solurilor (compoziţia
Obiectul de studiu şi meto- şi granulometrică, gradul de porozitate
dele de cercetare - Domeniul inundabil sau bălţile. şi permeabilitatea), în mare parte, sunt
Codrii sunt divizaţi în : determinate de specificul rocii mater-
Ca obiect de studiu au servit peisa- 1. Codrii Turiei sau Codrii Hotinului ne. Pe majoritatea teritoriului Republicii
jele silvice din Republica Moldova, spe- şi Moldova rocile materne sunt reprezen-
cificul repartiţiei geografice a acestora. 2. Codrii Masivului Central, cu ur- tate prin formaţiuni neogene (argile,
Evidenţierea factorilor geoecologici, mătoarele părţi componente: nisipuri, pietrişuri, calcare ş.a.) şi cua-
care influenţează repartiţia spaţială a - Codrii Nistrului, care se mai nu- ternare (depozite loessoide şi loessuri,
peisajelor de ansamblu, necesită efec- mesc Codrii Orheiului sau Codrii Mici; aleurite ş.a.). În Podişul Codrilor, pe
tuarea unor studii complexe de teren şi - Codrii Bâcului; culmile superioare, sunt prezente pre-
de laborator, cu aplicarea teledetecţiei, - Codrii Tigheciului. ponderent formaţiuni nisipoase în alter-
sistemelor informaţionale geografice şi Pornind de la cele menţionate, nanţă cu argile, acoperite pe alocuri cu
a altor metode şi tehnologii contempo- conchidem că diferenţierea celor două prundişuri pe care [1] le socoate ca ves-
rane de studiere. categorii de unităţi naturale majore (de tigii ale ciclului de eroziune ce a deter-
Cercetarea a avut ca suport hărţi, pădure şi de stepă) a fost efectuată re- minat formarea unei platforme, vârsta
publicate în secolul al XIX-lea (1880), ieşind din specificul reliefului. Dealurile ei fiind atribuită Ponţianului timpuriu.
scara 1:126 000, harta austro-ungară şi podişurile corespund pădurilor, iar Cercetările din perioada postbelică [7,
1:200 000 de la începutul secolului al câmpiile, stepelor. Localizarea peisa- 6, ş.a.] au confirmat prezenţa în Regiu-
NR. 4(40) august, 2008 17

nea Codrilor a unor depozite, care iniţial Nord, în preajma Ocniţei, Romancău-
constituiau câmpii întinse aluviale şi la- ţilor ş.a.
custre, fragmentele cărora s-au păstrat Se ştie că rocile neogene din subso-
sub formă de mici areale pe interfluviile lul Republicii Moldova în ansamblu sunt
cu altitudini de peste 320-350 m. bogate în săruri. Conform [2] “… vege-
În secolul al XX-lea, la est de Prut, taţia de pădure nu a putut pătrunde nici
au fost identificate trei areale ale aces- în stepa Bugeacului, nici în terenul mai
tui aluviu, care, între Bugul de Sud şi coborât al Bălţilor, căci situaţia orogra-
Nistru, este cunoscut sub numele de fică, la fel ca şi deficitul de precipitaţii
„prundişul de Cuciurgan” [11], în inter- atmosferice, au împiedicat eliberarea
fluviul Nistru – Prut – „aluviul de Stol- solului şi subsolului de sărurile solubi-
niceni” şi „stratele de Carbalia” în inter- le, îndeosebi de NaCl, Na2CO3, Na2SO4 Figura 1. Pădurea de pe Dealul Rădoaia
fluviul Prut – Ialpug. Aceste depozite atât de vătămătoare pădurilor” (p. 16).
sunt alcătuite din nisipuri cuarţifere cu Dar sunt cazuri, care nu se înscriu unde peisajele silvice lipsesc în prezent
straturi sau lentile subţiri de argile şi în acest concept. Astfel, între Codrii şi, judecând după specificul solului, nu
pietrişuri de origine carpatică. Grosimi- Bâcului, la sud, şi Câmpia Cuboltei, la au existat nici în trecut. Aceste culmi
le maxime ale acestor depozite ating în nord, sunt situate Dealurile Ciulucurilor, sunt ocupate de peisaje de stepă ce se
Codrii Bâcului 40-50 m. regiune geomorfologică cu altitudini ce dezvoltă pe soluri de cernoziom. Domi-
După rezultatele unor cercetări de depăşesc 300 m. Aici unele dealuri de- narea peisajului de stepă în Dealurile
la sfârşitul secolului trecut [8], vârsta păşesc înălţimea de 320-340 m (Dea- Ciulucurilor poate fi explicată, în con-
„aluviului de Stolniceni” din regiunea lul Rădoaia – 339 m, Dealul Rediului cepţia noastră, prin specificul alcătuirii
Codrilor Bâcului, determinată prin me- – 349 m ş.a.). Conform majorităţii au- geologice, în primul rând, a litologiei
toda paleomagnetică, este de circa 5,7 torilor, Dealurile Ciulucurilor se atribuie rocii subiacente.
mln. ani, ce corespunde Dacianului la peisajele de stepă, prezenţa cărora Relieful şi peisajele contempora-
este însă în discordanţă cu relieful mai ne pe majoritatea culmilor Dealurilor
timpuriu. Nu este exclus, însă, ca în re-
ridicat şi cu cantitatea relativ mai mare Ciulucurilor s-au format pe un substrat
giunile mai nordice ale republicii vârsta
de precipitaţii, în raport cu regiunile cu relativ omogen de argile de vârsta Sar-
acestui aluviu să fie şi ponţiană [1], sau,
relief de câmpie. Conform modelelor maţianului mijlociu cu un conţinut apre-
şi mai veche, meoţiană [3].
cartografice digitale, elaborate în baza ciabil de săruri, inclusiv de ghips. La
Astfel, pe culmile mai proeminen-
corelării multiple, cantitatea medie anu- altitudinile de 310-320 m, pe unele dea-
te ale Colinelor Tigheciului (interfluviul
ală de precipitaţii pe culmile Dealurilor luri, argilele sunt acoperite cu nisipuri,
Prut – Ialpug) şi ale Codrilor Bâcului ca
Ciulucurilor depăşeşte 600-650 mm, care se alternează cu straturi subţiri
rocă parientală pentru formarea soluri-
valoare suficientă pentru dezvoltarea de argilă de aceeaşi vârstă ca şi argi-
lor servesc depozitele aluviale, lacustre
peisajelor silvice. Este necesar de men- lele subiacente. Nisipurile cu argile, la
sau de deltă, reprezentate predominant
ţionat că pe culmile Dealurilor Ciulucu-
prin nisipuri şi pietrişuri. În condiţiile in- rândul său, au în acoperiş depozite de
rilor sunt prezente şi unele areale mici
terfluviilor plane acestea pot fi acoperite nisipuri cu pietriş de vârsta Pliocenului
de păduri, cum este cazul dealurilor
cu o pătură subţire de depozite loessoi- mediu (figurile 2, 3). În cazul Dealului
Rădoaia, Rediului etc. (figura 1). Cele
de cuaternare. Nisipurile cu pietrişuri se Rădoaia, la altitudinea de 335 m, roca
mai multe areale de păduri de stejar se
întâlnesc fragmentar şi în regiunile mai parentală este reprezentată de calcare
înregistrează şi în prezent în Dealuri- .��
Varianta electronică a hărţilor a fost ela-
nordice, inclusiv pe interfluviul Nistru- le Soloneţului. Analiza comparativă a borată de către cercetătorul ştiinţific T.
Prut, în segmentul dintre Câmpia Pru- hărţilor geologice, a solurilor şi a mo- Castraveţ şi inginerul P. Şîţu, cărora le
tului de Mijloc şi Câmpia Cuboltei. dului de repartiţie a pădurilor naturale aducem mulţumiri şi pe această cale.
Culmile Podişului Nistrului (dea- demonstrează că pe depozitele argilo-
lurile Băxani, Vădeni ş.a.), pe care nisipoase de vârsta Sarmaţianului mij-
până în prezent s-au păstrat pădurile lociu, acoperite uneori cu depozite alu-
naturale, de asemenea, sunt alcătuite viale, pe care s-au format soluri cenuşii
în acoperiş din depozite nisipoase de tipice şi molice, cernoziomuri argilo-ilu-
vârstă bessarabiană, care, pe alocuri, viale [10, 5 ş.a.] s-au păstrat până în
sunt acoperite de nisipuri cu pietrişuri prezent unele insule de păduri naturale.
de vârstă mai tânără şi de straturi de În Dealurile Ciulucurilor avem însă mul-
grosime mică de sedimente loessoide tiple cazuri când relieful întrece altitudi-
(luturi). Depozite aluviale pot fi întâlni- nea de 300 m, iar cantitatea anuală de Figura 2. Harta petrografică a bazinului
te şi pe culmile Podişului Moldovei de precipitaţii depăşeşte 600-650 mm, dar
râului Soloneţ. Sursa: ��
[��
7] cu modificări
Tabelul 1
Date analitice ale rendzinei levigate. Dealul Rădoaia
Cationi schimbabili, me/100 Gradul de Aciditatea

Adâncimea, cm Humus,% CaCO3,% PH g-sol saturaţie cu hidrolitică me/
Ca ++ Mg++ Ca+++Mg++ baze, % 100g-sol
0-4 9,32 - 7,6 20,20 1,40 21,60 - -
20-30 2,94 - 6,45 16,00 2,20 18,20 74,80 6,13
45-55 1,23 - 6,60 17,20 2,20 19,40 81,12 3,94
18 NR. 4(40) august, 2008

pădurii naturale şi pe versantul cu ex- ţarea teritoriului şi creşterea gradului de

poziţia sud-vestică a dealului, versant fragmentare, în urma spălării sărurilor
alcătuit din argilele Sarmaţianului me- şi acumulării loessurilor şi depozitelor
diu, a fost favorizată de prezenţa aici loessoide (luturilor), se creează condiţii
a unei cuverturi cu grosimi apreciabile favorabile pentru apariţia şi dezvoltarea
de depozite loessoide cuaternare, acu- peisajelor silvice.
mularea şi conservarea cărora a fost
determinată de declivitatea moderată a Bibliografie
pantei (fugura 1). Pădurea de pe ver-
Figura 3. Harta hipsometrică a bazinului santul de nord (figura 3) reprezintă o 1. David M. Cercetări geologice în
râului Soloneţ. Sectorul de Nord-Est al plantaţie silvica, alcătuită predominant Podişul Moldovenesc, An. Inst. Geol.
Dealurilor Ciulucurilor din salcâm. Rom., IX (1915-1921), Bucureşti,
1922.
Concluzii 2. Dăscălescu Natalia. Regiunea Co-
drilor Basarabiei, Chişinău, 1936, 56 p.
Prezenţa rocilor parentale nisipoa- 3. Lungu A. Fauna şi poziţia strati-
se, a calcarelor şi a altor sedimente grafică a Stratelor de Stolniceni, Facul-
permeabile şi a unui relief de podiş pu- tatea de Geografie la 60 ani, Lucrările
ternic fragmentat contribuie la circuitul simpozionului «Dezvoltarea geografi-
descendent liber al apelor, care deter- ei în Republica Moldova», Chişinău,
mină dizolvarea şi spălarea sărurilor 1998, p. 27-29.
atât din sol, cât şi din roca subiacentă. 4. Postolache G. Vegetaţia Repu-
În condiţiile când solul se formează pe blicii Moldova, Chişinău, Ştiinţa, 1995,
argile, roci impermeabile, cum este, de 340 p.
exemplu, cazul în majoritatea teritoriului 5. Ursu A. Raioanele pedogeogra-
Dealurilor Ciulucurilor şi în Câmpia Cu- fice şi particularităţile regionale de uti-
boltei, se dezvoltă vegetaţia de stepă, lizare şi protejare a solurilor, Chişinău,
reprezentanţii căreia sunt mai rezistenţi 2006, 232 p.
la prezenţa sărurilor din sol. Aceasta 6. Билинкис Г. М. Геодинамика
explică cauza de ce „… pe argilele de крайнего юго-запада Восточно-Ев-
la poalele dealurilor, atât în Codrii Turi- ропейской платформы в эпоху мор-
ei, сât şi în Codrii Centrali, se găseşte фогенеза, Издательство Штиинца,
Figura 4. Secţiunea rendzinei levigate din vegetaţia de stepă” [2, p. 25-26 ]. Кишинэу, 1992, 180 стр.
pădurea Rădoaia Astfel, precipitaţiile relativ bogate şi 7. Букатчук П. Д., Блюк И. В., По-
gradul înalt de permeabilitate a solului катилов В. П. Геологическая карта
basarabene. Sub vegetaţia de stejar, şi a rocii parientale contribuie la spă- Молдавской ССР масштаба 1: 200
carpen, arţar etc. pe aceste calcare s-a larea cu succes a sărurilor solubile şi 000, Кишинэу, 1988.
format rendzină levigată argiloasă. la crearea condiţiilor favorabile pentru 8. Вангенгейм Е. А., Певзнер М.
Structura morfologică şi datele ana- dezvoltarea peisajelor silvice. Altitudi- А., Тесаков А. С. Возрастные соот-
litice ale unei secţiuni de sol (rendzină nea absolută (prin cantitatea de preci- ношения отложений плиоценовых
levigată) din Dealul Rădoaia (figura 4). pitaţii), caracteristicile rocii parentale, аллювиальных равнин междуречья
A1 0-4cm litieră cu resturi organice de rând cu compoziţia granulometrică Прут-Южный Буг, Стратиграфия, Гео-
în descompunere, cenuşiu-închis, bine a solului, sunt cauzele principale care логическая корреляция, 3, 1б, 1995,
afânat, trecere treptată; determină specificul peisajului natural. стр. 61-72.
A2 4-39cm cenuşiu, argilos, struc- Dominarea în substrat a argilelor sar- 9. Гейдеман Т. С. Растительный
tură bulgăroasă, compactitate medie maţiene, cu un conţinut considerabil de покров Молдавской ССР, Докл. дисс.
cu rădăcini şi galerii de râme, trecere săruri solubile, împiedică dezvoltarea доктора биолог. наук, Кишинев, 1966
treptată; peisajelor silvice. În acest caz, pe argi- 10. Крупеников И. А., Урсу А. Поч-
B 39-60cm maroniu neuniform, ar- le, se dezvoltă vegetaţia de stepă sub вы Молдавии, т. 2, Кишинёв, 1985.
gilos, structură bolovănoasă, rădăcini, care se formează cernoziomuri tipice, 11. Лунгерсгаузен Л. Ф. Террасы
cu galerii de râme umplute cu material soloneţuri, cernoziomuri soloneţizate Днестра, ДАН СССР. т. 19, вып. 4,
din orizontul A, trecere bruscă; şi cernoziomuri salinizate. În condiţiile 1938, стр. 263-265.
C placă masivă de calcar de vârsta când solurile se formează pe roci per- 12. Oкиншевич Н. Л. Леса Бес-
Sarmaţianului mijlociu. meabile, surplusul de săruri din scoarţa сарабии и их отношение к рельефу
Prezenţa calcarelor şi umezeala re- de alterare (roca parentală) este spălat местности, Одесса, 1908.
lativ suficientă (circa 650 mm de preci- şi, astfel, apar condiţii optime pentru 13. Пачоский И. К. Очерк расти-
pitaţii medii anuale), pe culmile Dealului dezvoltarea peisajelor silvice. Pornind тельности Бессарабии. Кишинев,
Rădoaia, au determinat apariţia condiţii- de la cele menţionate, putem conchide 1914
lor optime pentru dezvoltarea vegetaţiei că iniţial, după retragerea mării şi in-
silvice pe rendzină levigată. Întinderea stalarea unui regim continental, în con-
.��
Analiza chimică a solurilor a fost efectu-
diţiile reliefului iniţial slab fragmentat,
ată în Laboratorul Landşaftologie al IEG
al AŞM, de către cercetătorii ştiinţifici V. constituit la suprafaţă din argile neogene
Cozma şi Ana Tănase, cărora autorul le bogate în săruri, s-a dezvoltat predomi-
aduce mulţumiri şi pe această cale. nant un peisaj de stepă. Ulterior, cu înăl-
NR. 4(40) august, 2008 19

Indicatorii de calitate şi capacitatea de autoe-

purare a apei afluenţilor de stânga ai râului
Prut
Dr. M Sandu., dr. A Tărîţă., dr. R Lozan., cercet. ştiinţ. P Spătaru., cercet. ştiinţ. E Moşanu., cercet.
ştiinţ. T. Goreacioc
Institutul de Ecologie şi Geografie al AŞM
Abstract. This
��
paper presents the results of the researches that include self-purification capacity of
small rivers water (Draghişte, Lopatnic, Racovăţ, Vilia) and its correlation with the content of compounds
that are hard to decompose. It was found that self-purification of Racovăţ and Lopatnic river increases
on the stream to r. Prut (0, 26-0, 36 and 0, 15-0, 21). Vilia river water isn’t polluated on the territory of
the Republic of Moldova and has approximately similar value of SP (0, 32-0, and 29). Self-purification
decreases from 0,25 to 0, and only 13 in the r. Draghişte
Keywords: Self-purification capacity, natural water, pollution, active surface substances.
I. Introducere tier s-a realizat în raioanele limitrofe anorganici ai azotului şi substanţe ten-
frontierei Republicii Moldova cu Româ- sioactive anionice) au fost separate şi
În scopul evaluării impactului antro- nia (bazinul hidrografic al r. Prut), recol- analizate individual.
pic asupra resurselor de apă în context tându-se probe de apă din râurile Prut, Au fost folosite metodele clasice de
local – transfrontier, în bazinul hidrogra- Ciuhur, Larga, Draghişte, Lopatnic, Ca- analiză: gravimetria, titrimetria (Ca2+,
fic al r. Prut au fost organizate 9 expedi- lanjir, Racovăţ, Vilia, Bogda, Camenca, Mg2+, duritatea), turbidimetria (SO42-,
ţii şi recoltate probe de apă din afluenţii Brătuleanca, Larga, Delia, Nârnova, turbiditatea), potenţiometria etc. [2 - 5].
de stânga ai r. Prut. În probele de apă Lăpuşna şi Sărata.
colectate s-au determinat toţi parame- Probele de apă au fost recoltate 2.2. Determinarea capacităţii de
trii de calitate necesari pentru clasifica- sistematic conform cerinţelor normative autoepurare a apei
rea apelor de suprafaţă (NORCAS-02). [1, 2], respectând tipul de veselă, perio- Transformările fizico-chimice (se-
Estimarea componenţei actuale a apei dicitatea recoltării, condiţiile de conser- dimentarea, solubilizarea, adsorbţia,
râurilor prezintă interes în vederea sta- vare şi de efectuare a analizelor. diluţia) şi cele biochimice, precum şi
bilirii ponderii surselor locale în polua- Testarea calităţii apelor s-a efec- evoluţia formelor de existenţă ale ma-
rea transfrontieră (r. Prut). tuat prin determinarea consumului de teriei organice în apa râurilor caracte-
Obiectivele specifice ale acestei lu- oxigen în oxidarea chimică (consumul rizează nivelul de poluare al apei. Esti-
crări sunt: chimic) şi biochimică (consumul biochi- mând conţinutul substanţelor organice
- evaluarea stării ecologice a apei mic). În funcţie de gradul de poluare, prezente în apă s-a apreciat gradul de
afluenţilor de stânga ai r. Prut cu im- apa poate conţine substanţe care se transformare al lor prin valoarea indici-
pact local-transfrontier; pot oxida cu oxidanţi puternici (perman- lor CCO-Mn/CCO-Cr, CBO5/CCO-Cr,
- estimarea gradului de transforma- ganat, bicromat), astfel deosebindu-se CBO5/CCO-Mn.
re al poluanţilor din apă şi a capacităţii oxidabilitate la permanganat (CCO-Mn) Autoepurarea apei reprezintă tota-
de autoepurare; şi la bicromat (CCO-Cr). Prin determi- litatea proceselor naturale hidrodina-
- stabilirea cantităţilor de săruri di- narea oxidabilităţii se poate aprecia mice, chimice, biochimice, ce au loc în
zolvate transportate prin intermediul (până la un anumit grad) conţinutul de apele poluate sau slab poluate şi con-
apelor. substanţe organice în apă. duc la îmbunătăţirea calităţii apei până
Oxidarea biochimică (consumul bi- la particularităţile şi proprietăţile unei
II. Partea experimentală ochimic de oxigen) CBO5 pune în evi- ape naturale nepoluate. Intensitatea
2.1. Metodele de cercetare. Re- denţă cantitatea de oxigen consumat acestora variază în funcţie de tempe-
coltarea probelor de apă într-un anumit interval de timp pentru ratură (micşorându-se la temperaturi
Evaluarea stării actuale a apelor descompunerea biochimică aerobă a joase), de gradul de diluţie al apelor
naturale şi a impactului antropic asupra substanţelor organice conţinute în apă. reziduale deversate în mediul acvatic
componentelor ecosistemelor naturale Unele clase de substanţe (substan- natural, gradul de poluare etc.
şi antropizate în context local-transfron- ţe humice, fenoli, compuşi organici şi Capacitatea de autoepurare a apei
20 NR. 4(40) august, 2008

s-a determinat conform procedeului de-

30
scris în literatura de specialitate [6-8].
25
CCO-Mn
2.3. Rezultate şi discuţii 20
mg/dmc O
CCO-Cr
Apa afluenţilor r. Prut din centrul şi 15
îndeosebi sudul republicii are o duritate 10
mare, un conţinut sporit de sodiu, cloruri, 5
sulfaţi (depăşeşte CMA de 1-3 ori şi mai 0
mult), ceea ce condiţionează o minera- Racovăţ Racovăţ Racovăţ
lizare sporită a apei. S-a constatat că în (s. Clocuşna, amonte) (s. Clocuşna, în aval) (s. Grăjdieşti)
apa râurilor Draghişte, Lopatnic şi Ra- Figura 1. Dinamica acumulării materiei organice (CCO-Mn şi CCO-Cr) în apa r. Racovăţ
covăţ, la frontiera cu Ucraina, se conţin de la izvor spre revărsare
cantităţi de Cu2+ care încadrează aceste
ape în clasele II şi III de calitate (0,005-
0,02 mg/ dm3); iar apa r. Vilia – clasa I 0,2
de calitate. Conţinutul substanţelor ten- 0,15 Cu 2+
mg/dmc
0,1 STAA
sioactive anionice (STAA) determină în-
0,05
cadrarea apelor în limitele claselor I şi II 0
de calitate, însă, detergenţii fiind foarte Racovăţ Racovăţ Racovăţ
persistenţi, împiedică oxigenarea apei (s. Clocuşna, (s. Clocuşna, în aval) (s. Grăjdieşti)
am onte)
şi, deşi nu sunt toxici, perturbează sem-
nificativ autoepurarea ei.
Figura 2. Dinamica acumulării ionilor de Cu2+ şi a STAA în apa r. Racovăţ de la izvor spre
Conţinutul ionilor de nitrat în apele
revărsare
afluenţilor de stânga ai r. Prut în peri-
Tabelul 1
oada anilor 2006-2007 a variat astfel: r.
Valorile indicilor CCO-Mn/CCO-Cr, CBO5/CCO-Cr, CBO5/CCO-Mn şi ale conţi-
Ciuhur (6,3 – 13,5 mg/dm3), Larga (8,9
nutului în substanţe greu degradabile biochimic
– 13,5 mg/dm3), Sărata (18,7 mg/dm3),
Vilia (4,5 – 7,5 mg/dm3), Calanjir (9,3
CBO5/ Subst.
mg/dm3), fapt condiţionat în majoritatea CCO-Mn/ CBO5/
Locul recoltării probei de apa CCO- greu de-
cazurilor de prezenţa surselor de po- CCO-Cr CCO-Mn
Cr (CA) grad., %
luare cu compuşi ai azotului: gunoi de r. Racovăţ (s. Clocuşna, amonte ) 0,51 0,26 0,14 49
grajd, deşeuri menajere etc., şi de de- r. Racovăţ (s. Grăjdieşti) 0,43 0,34 0,14 57
bitele scăzute ale cursurilor de apă. În r. Draghişte (s. Bulboaca, amonte) 0,45 0,55 0,25 55
r. Draghişte (s. Burlăneşti) 0,52 0,26 0,13 48
apa r. Bogda (afluent al r. Racovăţ) con- r. Lopatnic (s. Grimăncăuţi) 0,27 0,55 0,15 73
ţinutul compuşilor amoniului depăşeşte r. Lopatnic (s. Lopatnic) 0,41 0,50 0,21 59
r. Vilia (s. Cotiujeni, amonte) 0,73 0,43 0,32 27
limitele admisibile, consecinţă a poluării r. Vilia (s. Teţcani) 0,43 0,44 0,19 57
cu reziduuri menajere din or. Edineţ şi r. Bogda (s. Teţcani) 0,38 0,31 0,12 62
r. Ciuhur (s. Văratic) 0,45 0,39 0,18 55
alte localităţi din bazinul râului. În apele r. Sărata (s. Câzlar) 0,18 0,41 0,08 82
râurilor Lopatnic şi Draghişte conţinutul r. Sărata (s. Sărata Nouă) 0,11 0,27 0,03 89
de nitraţi este mai mic (1-2,2 ori) com- r. Lăpuşna (s. Paşcani) 0,22 0,46 0,10 78
r. Lăpuşna (s. Mingir) 0,15 0,09 0,03 85
parativ cu anii 80-90 ai secolului trecut. r. Lăpuşna (s. Voinescu) 0,50 - 0,01 50
În apa r. Ciuhur, dimpotrivă, conţinutul r. Brătuleanca (izvor) 0,65 0,33 0,22 35
r. Brătuleanca (s. Brătuleni) 0,33 0,30 0,10 67
acestora a crescut, ceea ce poate fi ex- r. Delia (s. Pârliţa) 0,56 0,19 0,11 44
plicat prin prezenţa surselor permanen- r. Delia (or. Ungheni) 0,21 0,33 0,07 79
te de poluare în localităţile Ocniţa, Cup-
cini şi Brătuşeni. Apa r. Racovăţ conţi- ghişte, r. Lopatnic şi r. Racovăţ. Toto- prevalează (27-74%) asupra celei ce
ne compuşi ai cuprului, STAA, produse dată, s-a evidenţiat evoluţia neregulată degradează uşor (11-43%), ceea ce
petroliere în cantităţi mai mari (8-10 ori, a concentraţiei unor substanţe, fără o condiţionează o capacitate de autoepu-
amonte de s. Hădărăuţi), comparativ cu corelaţie evidentă cu debitul râului (r. rare scăzută.
alte râuri investigate. Ciuhur). Capacitatea de autoepurare a apei
Variaţia indicatorilor de calitate ai Dinamica unor indicatori de calitate râurilor Racovăţ şi Lopatnic creşte de
apei râurilor corelează cu debitul lor: ai apei râurilor mici (r. Racovăţ), de la la izvor spre revărsare; a r. Draghiş-
odată cu creşterea debitului se ates- izvor spre revărsare se prezintă în figu- te, dimpotrivă, scade de la 0,25 până
tă diluţia apei (după conţinutul ionilor rile 1 şi 2. la 0,13, iar cea a r. Vilia este practic
principali) şi scade concentraţia lor; în Corelarea valorilor indicilor CCO- aceeaşi. Capacitatea de autoepurare a
acelaşi timp se înregistrează sporirea Mn/CCO-Cr, CBO5/CCO-Cr, CBO5/ apei râurilor Brătuleanca, Larga, Delia,
limitată a conţinutului materiei organice CCO-Mn (tabelul 1) denotă că în apa Nârnova, Lăpuşna, Sărata este foarte
şi a compuşilor azotului, pe care apele râurilor mici cantitatea substanţelor or- mică, valoarea ei fiind cuprinsă între
de şiroire le transportă în râu – r. Dra- ganice ce degradează biochimic greu 0,013 şi 0,11.
NR. 4(40) august, 2008 21

şi cu suprafaţa bazinului lui (figurile 3-5).

Absenţa staţiilor de epurare sau ne-
funcţionarea adecvată a lor în unele lo-
calităţi provoacă poluarea apei afluenţilor
r. Prut, care, alături de poluarea agricolă
(scurgerea de pe terenurile tratate cu
fertilizanţi a unor ape impurificate), con-
duce la poluarea difuză a râurilor. Acest
tip de poluare, cauzată atât de scurgerile
din gospodăriile individuale şi din anexe-
le de creştere a animalelor, cât şi de acti-
vităţile agricole, se manifestă cu intensi-
tate tot mai îngrijorătoare şi întotdeauna
este greu de cuantificat şi stopat.
Conţinutul STAA în apa râurilor stu-
diate rămâne înalt (0,04-0,52 mg/dm3),
ceea ce demonstrează o dată în plus
poluarea menajeră a apelor de supra-
faţă, iar concentraţia lor corelează cu
numărul de sate din bazin.
Raportul CBO5/CCO-Cr ��
>��
0,6 deno-
tă o autoepurare uşoară, între 0,2-0,4
– procesul decurge cu viteză medie, iar
<0,2 - este lent. Deci, capacitatea de
autoepurare a apei afluenţilor de stânga
ai r. Prut variază de la medie la lentă.
Comparativ cu anul 2003, cantitatea
nutrienţilor, sulfaţilor şi al mineralizării
apei afluenţilor de stânga, vărsat în r.
Prut a scăzut (de 67 ori conţinutul azo-
tului şi de 8,8 ori cel al fosforului) (ta-
belul 2).
Cantităţile de săruri dizolvate trans-
portate prin intermediul apelor afluenţi-
lor de stânga ai r. Prut în fl. Dunărea
sunt mari şi constituie (1324 – 17628 t/
an), iar ale sulfaţilor (1466 – 6307 t/an)
(Harta-schemă - “Cantitatea de săruri
transportată de apa afluenţilor r. Prut”).
Sursele de poluare în majoritatea ca-
În toate cazurile studiate valoarea pentru valori sub 0,2 - este lent (Harta- zurilor sunt apele menajere şi cele indus-
capacităţii de autoepurare este foarte schemă – „Capacitatea de autoepurare triale specifice de la producerea zahăru-
mică (0,013 -0,1), astfel autoepurarea a apei afluenţilor r. Prut”). lui, vinului, conservelor, etc. Anume de-
se consideră practic absentă. Pentru Conţinutul poluanţilor corelează cu versarea unor afluenţi insuficient epuraţi
valori cuprinse între 0,2-0,4 procesul lungimea râului (km), numărul de sate a condus la alterarea calităţii cursurilor
de autoepurare are o viteză medie, iar din bazinul hidrografic al râului, precum de apă şi la apariţia unei game largi de
500 300
y = 79,6x - 66 250 y = 73,4x - 50,5
CCO-Cr, mg/dmc
400
CCO-Cr, mg/dmc
2
R = 0,8571 2
R = 0,7288
200
300
150
200
100
100
50
0
0
3 8 16 19
109 219 483 706
Numărul de sate Suprafaţa bazinului, ha
Figura 3. Corelarea CCO-Cr, cu numărul de sate din bazinul râ- Figura 4. Valoarea CCO-Cr, în funcţie de suprafaţa bazinului
urilor mici (r. Brătuleanca – 3 sate; r. Delia – 8 sate; r. Sărata – 16 râurilor mici, (r. Brătuleanca – 109; r. Delia – 219; r. Sărata – 706 şi
sate şi r. Lăpuşna – 19 sate) r. Lăpuşna – 483)
22 NR. 4(40) august, 2008

Tabelul 2
15 CBO5, mg/dmc
Conţinutul nutrienţilor, sulfaţilor şi al mineralizării apei afluenţilor r. Prut
10
5 Total
Debit, SO42- NH4+ NO2- NO3- PO43-
Râul săruri
0 m3/s t/an
3 8 16 19
Brătuleanca 0,1 4730 1466 0,91 0,25 27,75 0,315
Numărul de sate Lăpuşna 0,03 1324 5361 0,85 0,38 1,89 0,19
Sărata 0,2 17628 6307 0,17 3,46 2,70 3,02
Figura 5. Valoarea CBO5 în funcţie de Delia 0,14 10596 4248 0,03 0,85 25,85 2,11
Nârnova 0,16 13623 5399 0,55 2,43 20,49 1,92
numărul de sate din bazinul râurilor mici (r.
Brătuleanca – 3 sate; r. Delia – 8 sate; r. substanţe organice greu degradabile, ţă. Depăşirea concentraţiei admisibile
Sărata – 16 sate şi r. Lăpuşna – 19 sate) compuşi ai azotului şi cuprului rămâne pentru clasa I de calitate se atestă la
impurificatori: substanţe organice greu pronunţat pentru toţi afluenţii de stânga compuşii cuprului şi substanţelor tensi-
degradabile, compuşi ai azotului, fosfo- ai r. Prut. Comparativ cu anii 80-90 ai oactive anionice pe râurile Draghişte,
rului, sulfului, metale grele (cupru, zinc, secolului trecut, în apa râurilor investi- Lopatnic si Racovăţ.
plumb), pesticide, insecticide organo- gate a scăzut semnificativ (de la 3 până 3. Conţinutul poluanţilor corelează
clorurate, detergenţi etc. Poluanţii enu- la 10 ori) conţinutul de elemente bioge- cu lungimea râului (km) şi numărul de
meraţi afectează semnificativ şi capaci- ne (N şi P). sate din bazinul hidrografic (surse de
tatea de autoepurare a apei din râuri. 2. Conţinutul substanţelor tensioac- poluare menajeră).
tive anionice rămâne înalt (0,04-0,52 4. Capacitatea de autoepurare a
III. Concluzii mg/dm3 ), ceea ce demonstrează po- afluenţilor de stânga ai r. Prut variază
1. Impactul local-transfrontier cu luarea menajeră a apelor de suprafa- de la medie la lentă până la absentă�;
5. Cantităţile de săruri dizolvate,
transportate prin intermediul apelor aflu-
enţilor de stânga ai r. Prut, în fl. Dunărea
sunt mari, şi constituie 1324 – 17628 t/
an; iar ale sulfaţilor 1466 – 6307 t/an.
Bibliografie
1. Методы и технические средства

оперативного мониторинга качества
поверхностных вод. Гидрохимичес-
кие материалы. 1991, т. 100, 311 p.
2. Water Analysis Handbook. 3rd
Edition. Hach Company, 1997.
3. Лейте В. Определение органи-
ческих загрязнений в питьевых, при-
родных и сточных вод. Пер. с немец-
кого. М.: Химия, 1975, 200 с.
4. Унифицированные исследова-
ния качества вод. Методы анализа
вод. М., 1983��
,��
108 с.
5. Aquatic Chemistry. Ed. By I.
Morgan, J. James. New York, 1981,
780 p.
6. Синельников В. Механизм са-
моочищения вод. – М.: Стройиздат,
1980, 112 с.
7. Szniolis A. Ocena zdolnosci
samooczyszczania rzek za pomoca
parametro Nopartysh na wartosciach
rzeczywistych, Iaz Woda i technica.
Rok XXXIY, Nr. 6, 1960.
8. Manczak N. Ocena przelegu pro-
cesu samooczyszczania rzek skanalizo-
wanych na potstame kryterium tlenowe-
go I Wynikow bagad rzek Odry.- Zesz.
NR. 4(40) august, 2008 23

ПРОДОЛЖИТЕЛЬНОСТЬ ХРАНЕНИЯ, В НЕРЕГУЛИРУЕ-

МЫХ УСЛОВИЯХ ТЕМПЕРАТУРЫ И ВЛАЖНОСТИ ВОЗ-
ДУХА, ГЕНОТИПОВ ТОМАТА ГОМО- И ГЕТЕРОЗИГОТ-
НЫХ ПО МУТАНТНЫМ ГЕНАМ RIN��, NOR�
��
И ALC
��
Цэрану Лилия, доктор биологических наук
Институт генетики и физиологии растений Академии Наук Молдовы
l.taranu@yahoo.com
Prezentat la 9 iulie 2008
Sumar. A fost evaluată durata perioadei de păstrare a fructelor de tomate, în condiţii necontrolate de
umiditate a aerului şi temperatură, pentru genotipuri în stare homo- şi heterozigotă după genele mutan-
te rin, nor şi alc. S-a stabilit că utilizarea genelor mutante rin, nor şi alc permit prelungirea perioadei
de păstrare în stare proaspătă a fructelor cu circa 1-3 luni, fără cheltuieli adiţionale pentru mijloace
tehnice. Au fost identificate combinaţii hibride la care durata perioadei de păstrare a fructelor este 84
zile (F1 Corona/nor), 65 zile (F1 Corona/alc), 64 zile (F1 Balada/nor), 59 zile (F1 Balada/alc), 51 zile
(F1 Corona/rin). Analiza dispersională trifactorială privind durata perioadei de păstrare a fructelor în
condiţii neregulate de umiditate a aerului şi temperatură la combinaţiile hibride F1, heterozigote după
genele mutante rin, nor şi alc a stabilit, că variabilitatea acestui caracter este influenţată într-o măsură
mai mare (58.5%) de genotipurile paterne, linii homozigote după genele mutante rin, nor şi alc, şi într-o
măsură mai mică (25.2%) de genotipurile materne ale componentei de încrucişare, homozigote după
alela normală.
Abstract. It
��
was evaluated the period of storage of tomato fruits in uncontrolled condition of air humidity
and temperature, for genotypes in homo- and heterozygous state under the mutant genes rin, nor and alc.
It was revealed that use of mutant genes rin, nor and alc allow the prolongation of the period of storage
of tomato fruits in fresh condition with 1-3 months, without any additional technical means. There were
identified hybrid combinations for which the period of storage of tomato fruits in uncontrolled condition
of air humidity and temperature was 84 days (F1 Korona/nor), 65 days (F1 Korona/alc), 64 days (F1
Ballada/nor), 59 days (F1 Ballada/alc) and 51 days (F1 Korona/rin). The trifactorial dispersion analysis
of the period of storage of tomato fruits in uncontrolled condition of air humidity and temperature at
F1 hybrid combinations for rin, nor and alc mutant genes, revealed that the variability of respective
character is influenced more strongly by “paterna genotypes” (58.5%), homozygote lines under the
mutant genes rin, nor and alc, and less by “materna genotypes” (25.2%) of the crossing components,
homozygote under the normal alela.
ВВедение чаются, и как следствие появляют- даря этому продлить период хране-
ся различные грибковые заболе- ния, сократить потери и улучшить
Выращиваемые в настоящее вания. Большое количество воды товарные качества плодов. Однако
время в открытом грунте сорта то- в тканях плода обуславливает вы- создание таких условий требует
матов как правило имеют плоды, сокую скорость ферментативных больших капитальных вложений и
которые мало пригодны как для реакций и всего обмена веществ, до настоящего времени широкого
длительного хранения, так и для что и ограничивает срок хранения распространения не нашло.
перевозок. Нежная кожица, низкие томатов [1-3]�. Наиболее известный в селекции
физико-механические и биохими- По данным ряда авторов [4-6; и хорошо апробированный в откры-
ческие показатели этих плодов не 3], хранение скоропортящихся ово- том грунте способ улучшения леж-
позволяют получать стандартную щей, в том числе и томатов, в усло- кости – это изменение физико-ме-
продукцию даже после непродол- виях регулируемой газовой среды ханических свойств томата за счет
жительного хранения в обычных и при пониженном давлении поз- увеличения толщины стенок и меж-
условиях. Зрелые плоды легко ис- воляет замедлить в них некоторые камерных перегородок, уменьше-
паряют влагу, интенсивно размяг- биохимические процессы и благо- ния долей семенных камер в общей
24 NR. 4(40) august, 2008

Таблица 1
Продолжительность хранения и потеря массы плодов томата у родительских форм и гибридов F1,
гетерозиготных по генам rin��
��, nor��
��
и alc��
�� при
��
хранении их в нерегулируемых условиях температуры и
влажности воздуха.
Признаки
Продолжительность хранения, дни Потеря��
��
массы��
��, �
плода�� %
Генотипы
2000 г. 2004 г. Xср 2000 г. 2004 г. Xср
Баллада 13.70±0.98 13.50±1.02 14 - - -
Корона 12.10±0.87 10.85±0.85 11 - - -
Нарвик 14.25±1.04 12.40±0.97 13 - - -
GCR� ��
946 ��
nor 94.4±6.62 80.68±6.62 88 3.76±0.63 3.87±0.74 3.81
F1 ��
Баллада��
/��
nor 68.05±6.45 58.62±5.94*a��b 64 12.57±2.16*a 10.29±1.75*a 11.43
F1 Корона /��
nor 81.8±7.27 87.18±11.08*b 84 14.52±1.83*a 21.72±2.99*a 18.12
F 1Нарвик��
/nor 61.85±6.32 57.85±��
5.34*a��b 60 12.34±1.23*a 9.13±1.66*a 10.73
Cornell 111 alc 74.��
40��
±6.��
09 74.50��
±��
5.72 74 8.01±1.00 7.88±1.09 7.94
F1 Баллада/��
alc 68.��
8��
0±��
7.17* b 49.06��
±5.��
00��
*��
ab 59 11.59±1.25 8.��
02��
±��
0.94 9.80
alc 63.90��
±��
6.26* b 66.74��
±��
5.53��
*�b 65 11.70±0.93 11.85±1.��
10��
*�a 11.77
/alc 49.90±4.71*a b 55.50��
±��
5.2��
0��
*a b 53 13.78±2.21*a 12.36±1.��
34��
*�a 13.07
rin 12970 67.75±5.77 64.39±6.33 66 14.5±1.47 9.80±1.49 12.15
F1 Баллада/��
rin 40.45±1.62*a b 38.10±1.84*a b 39 9.20±1.22*a 9.16±1.39 9.18
rin 44.95±1.82*a b 56.91±6.93 51 11.93±1.63 10.62±1.78 11.27
/rin 41.75±2.56*a b 41.30±1.65*a b 42 13.67±1.01 15.45±1.24*a 14.56
а – достоверное отличие от линий гомозиготных по мутантным генам
b- достоверное отличие по отношению к нормальной по мутантному аллелю сорту
структуре плода и количества пла- в микроволновом электромагнит- Фиксировали минимальный и мак-

центы или даже пустот в плоде. На- ном поле токов СВЧ. симальный период хранения пло-
иболее прочные плоды имеют сли- дов данного образца, массу плода в
вовидную или кубовидную форму и МАТЕРИАЛЫ И МЕТОДЫ начале и в конце хранения, потерю
небольшую массу (50-60 г). Но зна- массы плода (%) в течении хране-
чительное увеличение показателей Для исследования влияния��,� ния. Исходные данные статисти-
прочности плода приводит к резкому гомо- и гетерозиготного состояния чески обрабатывали одно, двух и
ухудшению ряда его биохимических мутантных генов rin�, nor� и �� alc�, ре- трехфакторным дисперсионным
показателей, а именно, к снижению гулирующих процессы созревания анализом на ПЭВМ IBM РС/АС с
содержания титрируемых кислот на и лежкость плодов томата��,��
на про- помощью пакета прикладных про-
25-40% [7; 3], что отрицательно ска- должительность��
хранения��
��
плодов
�� грамм STATGRAPHICS��
��
��
Plus��
��
2.1.
зывается на вкусовых и диетических томата проведена гибридизация ме-
качествах продукции. тодом топкросса высокопродуктив- РЕЗУЛЬТАТЫ И
Другой способ улучшения леж- ных сортов промышленного типа ОБСУЖДЕНИЕ
кости плодов томата – это создание ♀ Баллада, Корона, Нарвик с гено-
гибридов F1 с использованием ге- типом (rin+nor+a1c+/�� rin+nor+a1c+) с Результаты оценки продолжи-
нов nor� (��
), rin� (��
non��
-��
ripening�� ripening� линиями, содержащими гены �� rin��, тельности хранения в нерегулируе-
) и alc (��
inhibitor�� alcobaca��
), которые в nor� и� a1c в гомозиготном состоя- мых условиях температуры и влаж-
гетерозиготном состоянии способ- нии: GCR��
946 nor��
��
(��
nor��
/��
nor��)� (Фото ности воздуха зрелых плодов тома-
ны задерживать созревание и что 1.), Cornell 111 a1c (a1c/a1c) (Фото та гомо– и гетерозиготных по генам
особенно ценно резко улучшать 2, 4.), ♂ rin��
12970 (��
rin��
/��
rin��) (Фото 3, rin��
, ��
nor��
и ��
alc��
представлены в ��
Табли-
хранение зрелых плодов [8-18]. 5.). Для длительного хранения от- це 1. За два года исследований мак-
Исследования [19] показали, что бирали зрелые плоды в количестве симальные значения сохраняемости
по содержанию растворимых су- 20 шт. с образца, закладывали на плодов томата были отмечены у ли-
хих веществ, общего сахара, тит- хранение в помещение с нерегули- ний, гомозиготных по мутантным
рируемых кислот и аскорбиновой руемыми условиями температуры генам rin��
��
, nor��
��
и ��
alc��
: GCR 946 nor
кислоты, плоды гибридов, гетеро- и влажности воздуха в деревянные (88 дней), ��
Cornell��
111 alc�
�� (74 дня) и
зиготных по генам rin, nor после ящики. Ежедневно проводили вы- rin��
12970 (66 дней), в то время как у
хранения не уступали плодам хра- браковку и взвешивание повреж- сортов с обычным генотипом Коро-
нившимся в регулируемой газовой денных болезнями или вялых по- на, Баллада, Нарвик значения были
среде, при пониженном давлении мидор. Оставляли на дальнейшее низкими и составляли в среднем 11
и после бактерицидной обработки хранение только здоровые плоды. – 14 дней (Рис. 1; Таб. 1).
NR. 4(40) august, 2008 25

25
100
нии ��
Cornell��
111 alc (Рис.1; Таб. 1).
90 Длительность хранения плодов
Потеря массы плода, %
20
гибридов F1, гетерозиготных по

80
Продолжительность
70
хранения, дни
15
60
50
гену rin была наименьшей и соста-
10
40 вила в среднем за два года иссле-
5 30
20
дований от 39 до 51 дня. Для гиб-
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
10 ридной комбинации F1Корона/rin
0
2000 г. 2004 г. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 в 2004 году не обнаружили досто-
2000 г. 2004 г.
верных отличий с гомозиготной по
Рис. 1. Продолжительность хране- мутантному аллелю rin линией rin
ния плодов томата у родительских Рис. 2. Потеря массы плода
томата у мутантных форм и 12970 (Таб. 1; Рис. 1; Фото 6.).
форм и гибридов F1, гетерози- Несмотря на то, что гибриды F1
готных по генам rin, nor и alc при гибридов F1, гетерозиготных по
генам rin, nor и alc при хранении гетерозиготные по генам nor и alc,
хранении их в нерегулируемых лучше сохраняются, предпочтение,
условиях температуры и влажнос- их в нерегулируемых условиях
температуры и влажности воздуха. однако следует отдавать гибридам
ти воздуха: 1- Баллада, 2- Корона, F1 гетерозиготным по гену rin, пос-
3- Нарвик, 4- GCR 946 nor, 5- F1 1- GCR 946 nor, 2- F1Баллада/nor,
3- F1Корона /nor, 4- F 1Нарвик/nor, кольку они имеют более короткий
Баллада/nor, 6- F1Корона/nor, 7- период вегетации, более качествен-
F1Нарвик/nor, 8- Cornell 111 alc, 5- Cornell 111 alc,
6- F1Баллада/alc, 7- F1 Корона/alc, ные и вкусные плоды, а также пре-
9- F1Баллада/alc, 10- F1Корона/alc, вышают по продуктивности гибри-
11- F 1Нарвик/ alc, 12- rin 12970, 8- F1Нарвик/alc, 9- rin 12970, 10-
F1Баллада/rin, ды F1 с генами nor и alc [16-18].
13- F1Баллада/rin, 14- F1Корона/rin, Одним из важнейших показате-
15- F1Нарвик/rin 11- F1 Корона/rin, 12- F 1Нарвик/rin
лей характеризующих качество то-
Длительность хранения пло- по мутантному аллелю nor линия мата в процессе хранения является
дов гибридов F1, гетерозиготных GCR 946 nor (Рис.1; Таб. 1). масса плода, уменьшение которой
по генам ��
rin��
, ��
nor��
и ��
alc��
значительно Результаты оценки продолжи- происходит в основном за счет ис-
выросла в сравнении с нормальны- тельности хранения в нерегули- парения воды, а также различных
ми сортами промышленного типа. руемых условиях температуры и биологических реакций в процес-
Наилучшей лежкостью плодов то- влажности воздуха зрелых пло- се дыхания плода. На величину
мата характеризовались гибриды дов гибридов F1 томата, гетерози- потери массы плода существен-
F1 гетерозиготные по гену nor, дли- готных по гену alc, показали, что ное влияние оказывали темпера-
длительность хранения плодов тура и влажность воздуха, а так-
тельность хранения, которых в не-
же генотип использованных для
регулируемых условиях составила, составила, в среднем за два года
скрещивания материнских форм.
в среднем за два года исследований исследований, от 53 до 65 дней.
При температуре 25-30 0С потери
от 60 до 84 дней. Причем зрелые У двух гибридных комбинаций,
массы плода были наименьшими
плоды гибридной комбинации F1 F1Баллада/alc (в 2000 году) и F1Ко-
у линий гомозиготных по мутант-
Корона/nor по продолжительнос- рона/alc (в течении двух лет) не ным генам nor и alc: GCR 946 nor
ти хранения не отличались (в 2000 обнаружили достоверных отличий (3.81%) и Cornell 111 alc (7.94%),
году) или даже лучше хранились данному показателю от гомозигот- а также у гибридных комбинаций
(в 2004 году), чем гомозиготная ной по мутантному аллелю alc ли- F1Баллада/rin (9.18%) и F1Бал-
Таблица 2 лада/alc (9.80%); средними у гиб-
Трехфакторный дисперсионный анализ эффектов действия ридных комбинаций F1 Нарвик/nor
генотипов матери, отца, климатических условий года и их взаи- (10.73%), F1Баллада/nor (11.43%),
модействия на длительность хранения плодов томата гибридов F1 F1Корона/rin (11.27%), F1Корона/
гетерозиготных по генам rin��
, nor�
��
и alc
�� alc (11.77%) и наибольшими для
гибридных комбинаций F1Нар-
Сте- вик/alc (13.07%) rin, F1Нарвик/rin
Сумма (14.56%), F1Корона/nor (18.12%)
пени
Дисперсия квадра- Fф P % плоды которого хранились доль-
свобо-
тов ше всего (Таблица 1; Рис. 2.). На-
ды
Длительность хранения плодов блюдалась обратная зависимость
Материнских форм, А 2 837.775 20.46 0.0079*�* 25.20 между массой плода и испарением
Отцовских форм, В 2 1945.89 47.52 0.0016*�* 58.52 воды в процессе хранения.
Условий года, С 1 5.76867 0.28 0.6236 0.17 Трехфакторный дисперсион-
Взаимодействия, АВ 4 185.607 2.27 0.2238 5.58 ный анализ продолжительности
АС 2 227.909 5.57 0.0699 6.85 хранения плодов томата, в нерегу-
ВС 2 40.2977 0.98 0.4492 1.21 лируемых условиях температуры
Остаток 4 81.8893 2.46 и влажности воздуха, гибридных
26 NR. 4(40) august, 2008

комбинаций F1, гетерозиготных Особенности дозаривания и хра- (294)б p. 65-69.

по генам rin��
, ��
nor� и ��
alc выявил два нения плодов гибридов томата 14. Цэрану Л. А., Жакотэ А. Г., Ганя
статистически достоверных фак- гетерозиготных по гену nor. // Сб. А. И. Изменчивость некоторых коли-
тора (Таблица 2.). Большая часть Науч. Трудов: Прогрессивные при- чественных признаков у гибридов F1
(58.52%) изменчивости признака емы в технологии и семеноводстве томата, гетерозиготных по гену nor.
«продолжительность хранения» овощных культур. – Москва, 1987, // Analele Ştiinţifice ale USM. Seria
определялась генотипами отцовс- c. 89 - 97. “Ştiinţe chimico- biologice”, 2005, p.
ких компонентов скрещивания, ли- 4. Гудовский В. А. Длительное 322-328.
ниями гомозиготными по мутант- хранение плодов. 1978, 144с. 15. Цэрану Л. А., Жакотэ А. Г.,
ным генам rin��
, ��
nor� и ��
alc и меньшая 5. Жадан В. З., Бородай О.С. и др. Ганя А. И. Влияние мутантного гена
(25.20%) материнскими формами, Хранение томатов при пониженном alc в гетерозиготном состоянии на
гомозиготными по нормальным давлении. // Плодоовощное хозяйс- изменчивость некоторых количест-
аллелям��.� тво, 1985, №3, c. 56-57. венных признаков у гибридов F1 то-
6. Лысенко Н. В., Майстренко мата (Lycopersicon esculentum Mill.).
ВЫВОДЫ С.М., и др. Хранение плодоовощ- // Analele Ştiinţifice ale USM. Seria
ной продукции в различных газо- “Ştiinţe chimico-biologice”, 2006, p.
1. В качестве доноров лежкости вых средах // Плодоовощное хо- 214-221.
и транспортабельности рекомен- зяйство. – 1985. - №3. – С.52-55. 16. Цэрану Л. А. Влияние гомо-
дуется использовать мутантные 7. Лукьяненко А. Н. Селекция и гетерозиготного состояния
гены rin, nor и alc, позволяющие сортов томата для интенсивного мутантных генов rin, nor и
без дополнительных затрат на тех- овощеводства. Автореф. дис. .докт. alc, регулирующих процессы
нические средства хранения, про- с.-х.. наук, Л., 1984. С.33. созревания плодов томатов, на
длить на 1 – 3 месяца потребление 8. Lapushner D., Frankel R. et al изменчивость количественных
свежих плодов томатов во внесе- Tomato fresh market fruit quality признаков (Lycopersicon esculentum
зонное время. from once over harvest of nor and M.). //��
��
Studia Universitatis. ��
Revistă
2. Выделены гибридные комби- rin hybrid arrays: considerations for ştiinţifică ale USM. Seria “Ştiinţe ale
нации продолжительность хранения��, mechanical harvest production. Gen- naturii”, 2007, nr. 1, p. 162-169.
которых в нерегулируемых условиях et. and Breed. Tomato Proc. Meet. 17. Цэрану Л. А. Влияние гомо-
температуры и влажности воздуха Eucarpia� ��
Tomato� ��
Work��
��
Group��
, ��
Avi- и гетерозиготного состояния
составляет: F1Корона/nor (84 дня); gnon��
, ��
May��
18-21, 1981. Montfavet��
��:� мутантных генов rin, nor и
F1Корона/alc (65 дней); F1Баллада/ 1981, p.��
153 – 160. alc, регулирующих процессы
nor (64 дня) F1Баллада/alc (59 дней); 9. Lapushner D. et al. Genetical созревания плодов томатов, на
F1Корона/rin (51 день). aspects for mechanically harvested изменчивость фенологических фаз
3. Трехфакторный дисперсион- fresh market tomatoes // A new in развития (Lycopersicon esculentum
ный анализ продолжительности Tomato Breeding, 1984, p. 1-6. M.). // Studia Universitatis. Revistă
хранения плодов томата, в нерегу- 10. McGlasson W. B. et al. �� Yield ştiinţifică ale USM. Seria “Ştiinţe ale
лируемых условиях температуры and evaluation of F1 tomato hybrids naturii”, 2007, nr. 1, p. 170-175.
и влажности воздуха, гибридных incorporating the non-ripening nor 18. Цэрану Л. А. Влияние гомо- и
комбинаций F1, гетерозиготных по gene. // Austral. J. Exper. Agr. Anim. гетерозиготного состояния мутант-
генам rin��
, ��
nor� и ��
alc выявил два ста- Hubandry. 1983, v. 23, nr. 120, p. ных генов на количественные при-
тистически достоверных фактора. 106-112. знаки томата (Lycopersicon�� escul-
��
Большая часть (58.52%) изменчи- 11. Гавриш C. Ф., Король В. Г. entum ��
Mill��
). Автореф. дис. доктора
вости признака «продолжитель- Некоторые биологические особен- биол. наук: 03.00.15. К., 2007, 25с.
ность хранения» определялась ге- ности несущих ген nor гибридов 19. Дворников В. П., Никулаеш
нотипами отцовских компонентов F1 томата. // Известия ТСХА. – Вы- М. Д., Бурлака И. В. Эффектив-
скрещивания, линиями гомозигот- пуск 1, 1991, c. 118-132. ность инженерных и биотехноло-
ными по мутантным генам rin��, ��
nor� 12. Mutschler�� M��
��., ��
Wolfe��
D��
��
.��
W��., гического решений повышения
и ��
alc и меньшая (25.20%) материн- Cobb��
E��
��
. D��
��
., ��
Yourstone� K��
��
.��
S��. Tomato�
�� лежкости и сохраняемости плодов
скими формами, гомозиготными fruit��
quality��
��
and��
��
shelf��
��
life��
��
in��
��
hybrids�
�� томата. «Современное состояние и
по нормальным аллелям�. heterozygous��
for��
��
the��
��
alc��
��
ripening��
�� mu-
�� перспективы развития селекции и
tant��
. // ��
HortScience��
. 1992, 27, p��
��
. 352 семеноводства овощных культур».
ЛИТЕРАТУРА – 355. Межд. симпозиум. 9-12 августа
13.Цэрану Л. А., Жакотэ А. Г., 2005 года.Мат. докл., сообщ. – Т.I.
1. Жученко А. А. Генетика тома- Ганя А. И. Влияние мутантных – ВНИИССОК , c. 292-294.
тов. – К.: Штиинца, 1973, 663с. генов rin, nor, alc на урожайность
2. Широков Е. П. Технология гибридов F1 томата (Lycopersi-
хранения и переработки плодов и con esculentum Mill.). // ��
��
Известия
овощей.- М., 1978, c .307. Академии Наук Молдовы. Биол.,
3. Гавриш С. Ф., Авилова С.В. хим. и с-хоз. науки. 2004, №. 3
NR. 4(40) august, 2008 27

Приложение
Фото 1. ♂линия гомозиготная по гену nor (GCR 946 Фото 4. Cornell 111 alc – зрелые плоды желтовато-
nor) – индетерминантный тип роста (наличие гена sp+), оранжевого цвета, мякоть красноватая, эпидермис плода
зеленое пятно у плодоножки. желтого цвета
Фото 2. ♂линия гомозиготная по гену alc (Cornell Фото 5. 12940 rin – плоды в зрелом состоянии светло-
111 alc) - равномерно окрашенные зеленовато-белесые зеленые позже становятся ярко желтыми, созревание
плоды (наличие гена u) с замедленным созреванием. очень замедленно
Фото 3. ♂линия гомозиготная по гену rin (12940 rin) Фото 6. Гибрид F1 Корона/ rin
– увеличенные чашелистики (тесное сцепление с геном
mc), равномерно окрашенные плоды (наличие гена u )
28 NR. 4(40) august, 2008

ВИДОВОЙ СОСТАВ ВОЗБУДИТЕЛЕЙ БАКТЕРИОЗОВ

ЛУКА
Младший научный сотрудник Церковная В. С.
Приднестровский НИИ сельского хозяйства, г. Тирасполь, Молдова
Sumar. Dintre bolile care afectează în iltimii ani culturile de ceapă cele mai frcvente sunt
mucegaiurile de origine bacteriană şi fungică. În acest articol aducem rezultatele cercetărilor asupra
proprietăţilor patogene, morfologice şi biochimice etc. ale bacteriilor patogene Pseudomonas alliicola,
Е��
rwinia carotovora, Pantoea agglomerans, Pseudomonas syringae, Pseudomonas fluorescens
��
Abstract. Last years plants of onion are affected by the bacterial diseases. On the basis of study of
pathogenic, cultural-morphological, biochemical properties and fatty acid profiles of bacteria there
are identified as Pseudomonas alliicola, Е��
��
rwinia carotovora, Pantoea agglomerans, Pseudomonas
syringae, Pseudomonas fluorescens.
ВВЕДЕНИЕ бактерий – возбудителей бактерио- Было изучено свыше 30 биохими-

зов лука – изучались их патогенные, ческих свойств выделенных изолятов
В условиях Приднестровья (Мол- морфологические, биохимические, методами, принятыми для фитопато-
дова) среди болезней, поражающих серологические и культуральные генных бактерий (Бельтюкова и др.,
лук, в последние годы наиболее зна- свойства. 1968; Пастушенко, Симонович, 1971,
чимыми являются гнили – бактери- В процессе исследований было 1972).
ального и грибного происхождения. выделено 993 изолята, у которых Жирнокислотный состав клеточ-
Анализ литературы показал, что были изучены патогенные свойства. ных липидов и их ЛПС изучали мето-
данные по видовому составу очень С целью изучения биологических дом газожидкостной хроматографии
противоречивы. Мы в своей работе свойств отобрано по 20-25 штам- метиловых эфиров жирных кислот
основное внимание уделили возбу- мов представителей каждого вида (��
Brian��
, 1967, Жеребило, 1987). Иден-
дителям бактериозов лука. возбудителей бактериозов (табл.1). тификацию насыщенных и жирных
Изучение их характеристик проводи- ненасыщенных кислот проводили
МАТЕРИАЛЫ И МЕТОДИКА лось в сравнении с коллекционными путем сравнения длительности их
штаммами отдела фитопатогенных удерживания с длительностью удер-
Для составления характеристики бактерий Института микробиологии живания стандартов. Содержание
и последующего определения систе- и вирусологии им Д. К. Заболотного жирных кислот выражали в процен-
матического положения выделенных (табл.2). тах от общей площади пиков.
Таблица 1
Характеристика штаммов, использованных в работе
Вид, патовар Номер штамма Источник выделения

семена, растения лука 1-го года в фазу 4-х
Pseudomonas alliicola 72, 75, 146
настоящих листьев
семена, всходы лука в фазу петельки,
Erwinia��
carotovora��
��
subsp��
��
. carotovora
�� 3k, 8, 11, 93, 300, 306/2 луковицы, растения с признаками
мацерации ткани
всходы лука в фазу петельки, растения
Pantoea agglomerans 38, 74, 204, 275, 294 лука 2-го года с признаками оводненного
хлороза и общей хлоротичности
семена, растения с признаками мацерации
Ps��
. syringae
�� 306/1, 421, 517
ткани
эндосперм семян, растения с признаками
Ps��
. fluorescens
�� 302, 446, 487, 513
островкового хлороза
NR. 4(40) august, 2008 29

Tаблица 2
Характеристика коллекционных штаммов, использованных в работе
Номер
№ Год
Вид штамма Источник выделения Откуда поступил
п/п поступления
коллекции
Pseudomonas cichorii
9048��
(УКМ В- Cichorium endivia L. Из Новой
1 (��
Swingle 1925) Stapp NCPPB 943 5707 (��
РДДСС)
1029) Германия��
, 1929 ��
г�. Зеландии, 1985
1928
Стрелки больных
Селекционная станция,
2 Pseudomonas��
alliicola
�� 8495 (89) семенников лука, С.С. 1973
Киев
Сидоренко
Pseudomonas��
syringae
�� 8511 K. A. Sabet, Syringae Английская национальная
3 1950
pv. syringae (B-1027) vulgaris, 1950 ��
г�. коллекция
INRA 67-1142 Billing 1810,
4 Pseudomonas��
viridiflava
�� 8868 – 1973
Франция
5 Erwinia rhapontici 8799 (151) Р. И. Гвоздяк, бук, 1968г. – 1973
Pseudomonas��
cepacia
��
6 9063 Allium cepa L. 5952 Новая Зеландия (РДДСС) 1981
(Burkholderia)
Чехословацкая коллекция
Erwinia carotovora 8982 ��
(УКМ В- микроорганизмов,
7 АЕСС 15713=��
NCPP13 312 1979
subsp. carotovora 1075) университет,
г. Брно
Xanthomonas
8 8609 В. А. Мурас, соя, 1960 г. – –
axonopodis pv. glycines
Jon Jazar, Institutul de
8490 Biologie. Solagelor lot Traian Sărulescu, Bucureşti-
9 Pantoea agglomerans 1970
(У
��
138) (Anena sativa seed, Romania
Scotland)
Pseudomonas��
10 9024 – – –
aeruginosa
Таблица 3
�
Характеристика видов бактерий в сравнении с литературными данными
Erwinia carotovora
Ps. fluorescens
��,
300��
3к,8,11,93,��
��
275,�
38,74,204,��
��
538
306/1,402,��
��
534
306/1,405,��
agglomerans
Ps. syringae
Ps. gladioli
72,75,146
Pantoea�
294,398
№
306/2
Тест
п/п
1 Окраска по Граму (24 ч) – – – – – – – – – –

2 Оксидаза (24 ч) – – – – – – (+) + + +
3 Образование индола – – – – – – – d – –
4 Образование сероводорода�� (H2S) d – d + – – (+) (+) – –
5 Использование нитрата (��
KNO3) + d + (��
–�) + d – d + +
6 Образование ацетоина��
(VP-test�) d + + – (��
–�) –
7 Гидролиз желатины (22ºС) + d d (+) d d + + + +
8 Гидролиз крахмала��
(амилаза)
�� d d – – d d – – – –
9 Образование каталазы (24 ч) + + (+) + + + + + + +
10 O-F (��
глюкоза-анаэробно) F F F F – – –
11 MR ��
(использование глюкозы) + + + + + + + + + +
12 Образование левана из сахарозы + d – – d –
13 Использование: арабинозы + + + + + + + + +
14 галактозы + + + + + + + + +
15 дульцита d d d (d) d – – + +
16 инулина (��
–�) + – – + – – +
17 ксилозы + + + + + + + + + D
18 лактозы (+) (��
–�) d + d – – – + (+)
19 мальтозы + + (+) d + – – – + –
20 маннита + d + + + + d + + +
21 рамнозы + + d + + – d + +
22 рафинозы d d (+) + + + – + +
23 салицина d d + + + + – + +
24 сахарозы + + + + + d – – + +
25 сорбита d d + + + + + + + +
26 фруктозы + + + + + + – + +
27 целлобиозы + d + + + + – – +
30 NR. 4(40) august, 2008

Таблица 4.
Состав жирных кислот клеточных липидов выделенных изолятов в сравнении с коллекционными штаммами
(% от общей площади пиков)
Изолят
С12:0
С14:0
С15:0
С16:1
С16:0
С17:0
С18:1
С18:0
�С17:0
3ОНС10:0
2ОНС12:0
3ОНС14:0
3К, 8, 11, 93,

– 4,6±2,2 – 4,9±0,6 0,7±0,6 0,2±0,2 19,5±6,6 37,7±6,1 14,1±8,8 0,2±0,2 17,9±5,0 –
300, 306\2
Erwinia carotovora, 8982 – 5,8±0,2 – 5,1±0,3 1,3±0,5 0,5±0,4 25,8±3,6 29,2±0,3 – – 23,9±0,4 –
38, 74, 204, 275, 294 – 3,6±1,6 – 2,6±0,8 0,8±0,2 0,4±0,4 29,4±2,6 39,3±6,5 8,1±7,0 0,2±0,2 15,4±3,1 0,3±0,3
Pantoea agglome-
– 4,8±0,4 – 2,2±1,2 0,7±0,3 – 27,3±4,7 41,0±5,2 13,1±2,0 – 14,1±5,0 –
rans, 8490
72��
, 75, 146 0,4±0,4 4,1±2,1 1,8±0,4 – – – 19,3±6,0 41,6±3,4 13,4±5,4 – 19,1±8,0 0,8±0,3
Pseudomo�-
0,9±0,1 4,1±2,6 2,5±2,0 2,3±2,1 – – 24,7±10,5 39,0±7,0 10,0±8,4 – 20,0±7,0 1,5±0,5
nas alliicola, 8495
306��
/1, 421, 517 1,0±0,8 8,0±1,0 3,4±1,1 0,5±0,5 – – 24,0±3,8 26,5±5,1 0,7±0,7 – 37,4±8,4 1,8±0,8
Ps. syringae, 8511 1,3±1,3 4,8±4,5 2,5±2,0 0,9±0,9 – – 29,0±12,0 27,5±9,0 1,2±1,1 – 23,5±5,5 2,7±1,2
302��
, 446, 487, 513 – 3,2±0,9 2,0±1,7 ─ – – 13,4±4,2 41,3±5,3 18,8±1,5 – 13,2±3,1 1,1±0,2
NR. 4(40) august, 2008

Ps. fluorescens – 4,1±0,7 3,7±1,8 0,4±0,1 – – 17,6±7,6 41,0±14,4 14,7±5,6 6,7±2,3 14,0±4,2 0,8±0,5
31
РЕЗУЛЬТАТЫ ИССЛЕДОВАНИЙ С17:1, С18:0. Штаммы бактерий рода М.С., Куликовская М.Д., Сидоренко
Erwinia� не
��
синтезируют оксикислоты С.С. Методы исследования возбуди-
Характеристика выделенных – 3-оксидекановая (3ОНС10:0) и 2- телей бактериальных болезней рас-
нами бактериальных изолятов, по- оксидодекановая (2ОНС12:0). тений. Киев: «Наукова думка», 1968
лученная на основании изучения их В жирнокислотном спектре �� Pseu- – 295 с.
морфологических, культуральных domonas��
sp��
��
., представленном в ос- 2. Жеребило О.Е., Вишталюк Н.М.
и биохимических свойств в сравне- новном прямоцепочными кислотами, Жирные кислоты общих липидов не-
нии с коллекционными штаммами и преобладают гексадекановая (С16:0), которых представителей рода ��
Erwinia�
данными литературы показала, что октадеценовая (С18:1) и гексаде- и других энтеробактерий. Микробиол.
растения культуры лука поражают- ценовая (С16:) кислоты. Имеются журнал, 48, №6. 1987. – С 83-84.
ся следующими видами бактерий: циклопропановые жирные кислоты 3. Иванова О.В., Кабашная Л.В.,
Pseudomonas��
��
alliicola��, ��
Е��
rwinia��
��
caro- – метиленгексадекановая (�С17:0), Куниченко Н.А. Поражаемость лука и
tovora��
Jones��
��
, Pantoea��
��
agglomerans�
�� а также оксикислоты 3-оксидекано- чеснока бактериальными болезнями
(��
Johnis��
) ��
Dye��
, ��
Pseudomonas��
syringae� вая (3ОНС10:0) и 2-оксидодекановая в Молдавии. Сб. «Фитонциды. Бакте-
Van��
��
Hall��
, Pseudomonas��
��
��
fluorescens� (2ОНС12:0), которые являются типич- риальные болезни растений». Киев.
Migula. Спутниками фитопатогенных ными для бактерий этого рода (��
Stead��, 1990. – С. 62-63.
бактерий являлись ��
Bacillus��sp��
��. ��
На 1992). Основная определяющая ок- 4. Пастушенко Л.Т., Симонович �� I��,
основании полученных результатов сикислота – 2ОНС12:0. Бактерии не Д. Вивчення методiв одержання ан-
приведенные свойства видов бак- синтезируют короткоцепочную насы- тигенiв фiтопатогенних бактерiй роду
терий, согласующиеся с описанием щенную жирную кислоту С14:0 и 3-ок- Pseudomonas��
. Київ: Микробiологiч-
этих видов в литературе, у некото- ситетрадекановую (3ОНС14:0). Жир- ний журнал, №3. 1971. – С 289-295.
рых штаммов несколько варьирова- нокислотные профили Pseudomonas�
�� 5. Пастушенко Л.Т., Симонович �� I��,
ли, однако в пределах отклонений, sp��
. в одинаковых условиях культи- Д. Изучение антигенных свойств фи-
свойственных виду (табл. 3). вирования близки между собой, но у топатогенных бактерий рода �� Pseu-
В соответствии с данными Ива- штаммов ��
Ps��
. fluorescens�
��
ниже содер- domonas��. Тезисы
��
докладов конфе-
новой (1990) возбудителем бактери- жание октадеценовой кислоты (С18:1) ренции по бактериальным болезням
альных заболеваний лука являются и выше – С16:0 (гексадекановой). растений. Киев, 1972. – 125 с.
также Pseudomonas��
�� кото-
aeruginosa, Представители исследуемых 6. Bryan B.L., Gardner E.W. Prepa-
рый нами не был обнаружен. В то же штаммов бактерий имеют такой же ration of bacterial fatty methyl esters
время исследователь не указывает о жирнокислотный состав клеточных for rapid characterization by gas-liqiud
выявлении ею вида ��
Ps��
. ��
syringae��
в ка- липидов, как и типовые штаммы. chromatography. Appl��
. Microbiol��
��
., №6.
честве патогена растений лука. 1967. – ��
P. 1499-1500.
Важным тестом, подтвержда- ВЫВОДЫ 7. Stead D.E. Grouping of plant-
ющим высокое филогенетическое pathogenic and some other Pseudo-
родство представителей одного 1. Результаты анализов показали, monas spp. by using cellular fatty acid
вида, является жирнокислотный со- что растения культуры лука пора- profiles. Intern��
. J��
��
. Sys��
��
. Bacter��
��
.–
��
1992.
став клеточных липидов этих бак- жаются следующими видами бакте- – Vol. 42, №2.
��
– P.
��
281-295.
терий (табл.4). Основные жирные рий: Pseudomonas��
alliicola� Severini�
��
кислоты эрвиний – гексадеценовая 1913, Е��
carotovora� (��
rwinia��
�� Jones��
1901)
(С16:1) и октадеценовая (С 18:1), Dye��
1969, ��
agglomerans� (��
Pantoea��
�� Joh-
из насыщенных преобладают гекса- nis��
1911) Dye��
��
1964, ��
Pseudomonas�� sy-
��
декановая (С16:0). Из оксикислот ringae� van��
��
Hall��
1902 и ��
Pseudomonas�
обнаруживается 3-окситетрадекано- fluorescens� (��
Trevisal��
1889) ��
Migula�
вая (3ОНС14:0). Основные жирные 1895.
кислоты общих клеточных липидов у 2. В видовом составе возбудите-
представителей эрвиний составляют лей бактериозов лука нами не был
в сумме 84,2%. Более половины об- обнаружен ��
Pseudomonas��
��
aeruginosa��.
щей суммы жирных кислот приходит- В то же время из растений лука вы-
ся на долю гексадеценовой и гекса- деляются представители Pseudomo-
декановой (по 32,2%). Некоторые �� в качестве патогена рас-
nas��
syringae
штаммы содержат циклопропановые тений лука.
жирные кислоты – метиленгексаде-
кановую (� С17:0). Минорным коли- БИБЛИОГРАФИЯ
чеством в липидах эрвиний пред-
ставлены жирные кислоты С17:0, 1. Бельтюкова К.И., Матышевская
32 NR. 4(40) august, 2008

ARIA PROTEJATĂ “MISILINDRA”

Gheorghe POSTOLACHE, dr. hab. în biologie, Grădina Botanică (Institut), AŞM,
Ion CEBOTARENCO, doctorand, Grădina Botanică (Institut), AŞM
Abstract. This article presents the floristic and forest stand diversity of protected area “Misilindra”.�
��
Also in this article are listed forest stand species, shrub species and herb species. The autors mention
the rare species.
Keywords: protected areas, floristic diversity and forest stand.
INTRODUCERE s-au efectuat după metode acceptate protejată “Misilindra” au fost evidenţiate
(Braun-Blanquet, 1964; Borza, Boş- 90 specii de plante vasculare, dintre
Aria protejată “Misilindra”reprezintă caiu, 1965). Deoarece unul din scopu- care 8 specii de arbori, 12 specii de
o suprafaţă (1,7 ha ) de pădure valorile acestei investigaţii este alcătuirea arbuşti şi 70 specii de plante ierboase.
roasă, atribuită la categoria Rezervaţii paşaportului ariei protejate, s-au luat Stratul arborilor. Are o consistenţă
naturale A)Silvice; Anexa Nr.4 (Legea în vedere recomandările metodice pri- de 0,7. Este constituit din 8 specii de
privind fondul ariilor naturale protejate vitoare la alcătuirea paşaportului ariei arbori. În
��
arboret predomină stejarul
de stat. //Monitorul Oficial al RM, nr. protejate (Postolache, Teleuţă, Căldă- brumăriu (Quercus pedunculiflora). Pe
66-68, art. 442 din 16.07.1998). Este ruş, 2004). versantul cu expoziţie sud-vest sunt
unicul habitat în Republica Moldova exemplare de stejar pufos (Quercus pu-
unde este răspândită o populaţie de REZULTATE ŞI DISCUŢII bescens). În arboret sunt puţine exem-
Gimnospermiu-de-Odesa (Gymnosper- plare de frasin (Fraxinus excelsior), tei
mium odessanum). Până în prezent nu Aria protejată „Misilindra” este con- (Tilia cordata), ulm (Ulmus carpinifolia)
a fost cunoscută compoziţia floristică stituită din comunităţi forestiere. Sunt şi arţar tătăresc (Acer tataricum). La
şi fitocenotică a Ariei protejate „Misilin- analizate rezultatele cercetării diversi- marginea arboretului sunt puţine exem-
dra”. Pentru realizarea acestui subiect tăţii arboretului şi diversităţii floristice. plare de salcâm (Robinia pseudacacia)
a fost cercetată flora şi vegetaţia Ariei Diversitatea arboretului. După şi gledicie (Gleditsia triacanthos).
protejate „Misilindra” cu scopul apreci- provenienţă arboretul din Aria protejată
erii valorii, situaţiei actuale şi elaborării „Misilindra” a fost atribuit la categoria Stratul arbuştilor. Consistenţa
măsurilor de optimizare a conservării de arboret parţial derivat de productivi- stratului arborilor este neînsemnată,
biodiversităţii. tate inferioară. de aceea stratul arbuştilor este bine
Arboret parţial derivat de stejar dezvoltat, mai ales pe la marginile ar-
MATERIALE ŞI METODE brumăriu (Quercus pedunculiflora) cu boretului şi în poiene. Stratul arbuştilor
stejar pufos (Quercus pubescens). este constituit din 12 specii: Crataegus
Conform amenajamentului forestier Compoziţia arboretului conform ame- monogyna, Prunus spinosa, Cotinus
Aria protejată “Misilindra” este prezen- najamentului forestier este 4STP6STB. coggygria, Rosa canina, Rosa spinos-
tată cu un arboret parţial derivat de ste- În arboret predomină stejarul brumăriu sima, Ligustrum vulgare, Rhamnus ca-
jar brumăriu (Quercus pedunculiflora) (Quercus pedunculiflora). Vârsta steja- thartica, Swida sanguinea, Euonymus
şi stejar pufos (Quercus pubescens) rului brumăriu este de 70 ani. Înălţimea europea, Sambucus nigra, Amygdalus
(foto 1,2). Este atribuită la categoria stejarului brumăriu – 15m. Diametrul nana, Viburnum opulus.
ecosisteme forestiere de stejar pufos tulpinilor – 16 cm. Gradul de participare Stratul ierburilor. ��
Stratul ierburi-
(Quercus pubescens) din sudul Moldo- al stejarului pufos este de 30%. Ca spe- lor este dezvoltat neuniform. ��
Gradul
vei (Postolache, 2002). Se află în ca- cii însoţitoare sunt frasinul (Fraxinus de acoperire al ierburilor primăvara în
drul subparcelei 25G din Ocolul Silvic excelsior), ulmul (Ulmus carpinifolia) timpul înfloririi efemeroizilor, constituie
Căuşeni, Întreprinderea Silvică Tihgina. şi arţarul tătăresc (Acer tataricum). La 60%, spre vară scade până la 20%. În ��
Este situată la vest de comuna Haji- marginea arboretului sunt puţine exem- stratul ierburilor au fost evidenţiate 70
mus, raionul Căuşeni. Este amplasată plare de salcâm ( Robinia pseudaca- specii de plante vasculare. Plantele
pe doi versanţi de la începutul unei vâl- cia). Volumul masei lemnoase este de ierboase au fost atribuite la 3 sinuzii.
cele. Altitudine – 90 m. Sol cenuşiu de 101�� m3/ha��. Primăvara devreme, până la apariţia
pădure. frunzelor pe copaci, se dezvoltă efe-
Cercetările floristice şi fitocenotice Diversitatea floristică. În aria meroizii: Gymnospermium odessanum,
NR. 4(40) august, 2008 33

Odesa (Gymnospermium odessanum)

este inclus în Cartea Roşie a Republicii
Moldova.
Prin Hotărârea Parlamentului Repu-
blicii Moldova nr. 1539 din 25 februarie
1998 această suprafaţă de pădure a
fost luată sub protecţia statului şi atri-
buită la categoria ariilor protejate Re-
zervaţie naturală (anexa nr. 4).
CONCLUZII
Aria protejată „Misilindra” reprezintă

o suprafaţă (1,7 ha) de pădure valoroa-
să care adăposteşte o populaţie de uni-
cat pentru Moldova Gimnospermiu-de-
Odesa (Gymnospermium odessanum)
inclusă în Cartea Roşie a Republicii
Moldova. Este constituită dintr-un ar-
boret parţial derivat de stejar brumăriu
(Quercus pedunculiflora) cu stejar pu-
Scila bifolia, Corydalis solida, Ficaria Populaţia de��
Gimnospermiu-de- fos. Compoziţia floristică a ariei pro-
verna, Anemonoides ranunculoides, Or- Odesa (Gymnospermium odessanum) tejate include ��
un genofond constituit
nitogalum fimbriatum, Adonis vernalis, ocupă circa 0,25 ha din suprafaţa ariei din 90 de specii de plante vasculare,
Veronica hederifolia. Mai târziu înflo- protejate. Este răspândită mai mult în dintre care 8 specii de arbori, 12 spe-
resc: Acinos arvensis, Achillea collina, partea de jos a versantului cu expoziţie cii de arbuşti şi 70 de specii de plante
Agrimonia eupatoria,��
Ajuga laxmani, Al- de est. Se întâlnesc sporadic câte 2-4 ierboase. Au fost înregistrate 7 specii
lium rotundum, Aristolochia clematis, Ar- exemplare la 1 metru pătrat. Vegetează de plante rare.��
Pentru optimizarea con-
temisia austriaca, Asparagus officinalis, şi înfloreşte în perioada martie –aprilie. servării diversităţii vegetale se propune
Asparagus tenuifolus, Asparagus verti- Au fost transplantate câteva exemplare soluţionarea problemei poluării cu ape-
cillatus, Astragalus glycyphyllos, Ballota în Grădina Botanică a AŞM (Istrati, le din râpa care trece prin mijlocul ariei
nigra, Bromus benekenii, Buglosoides 2002). protejate.
arvensis, Campanula glomerata, Carex Impacte naturale şi antropice. În
precox, Cerinte minor, Clematis integ- multe locuri din Aria protejată „Misilin- BIBLIOGRAFIE
rifolia, Daucus carota, Galium aparine, dra” a fost afectat arboretul, stratul ar-
Geum urbanum, Glechoma hirsuta, buştilor şi stratul ierburilor. Un anumit Borza A., Boşcaiu N. Introducere în
Elitrigia repens, Fragaria vesca, Festu- impact în aria protejată îl are drumul studiul covorului vegetal. Ed. Academi-
ca valesiaca, Inula salicina, Hypericum de la coada râpei care este sursă de ei R.P.R., Bucureşti, 1965.
perforatum, Knautia arvensis, Lamium poluare a ariei protejate. Cu apele sunt Postolache Gh. Probleme actuale
purpureum, Lapsana comunis, Latyrus aduse resturi menajere. de optimizare a reţelei ariilor protejate
pannonicus, Leopoldia comosa, Crini- Conservarea biodiversităţii. Aria pentru conservarea biodiversităţii în
taria villosa, Marubium precox, Medica- protejată „Misilindra” este o suprafaţă Republica Moldova. //Buletinul Acade-
go romanica, Melampyrum nemorosum, reprezentativă de pădure de stejar bru- miei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe bi-
Melandrium album, Melica transilvanica, măriu care adăposteşte o populaţie de ologice, chimice şi agricole. 2002, nr.
Muscari neglectum, Neotia nidus avis, Gimnospermiu-de-Odesa (Gymnosper- 4(289), p. 3-17.
Physalis alkekengi, Phlomis tuberosus, mium odessanum). Această populaţie Postolache Gh.,Teleuţă Al.,Căldăruş
Polygonatum latifolium, Potentilla recta, nu este cunoscută în alte locuri ale Re- V. Paşaportul ariei protejate. //Mediul
Salvia nemorosa, Salvia nutans, Sedum publicii Moldova. Aşadar, este o popu- Ambiant, 2004, nr. 5(16), p.18-20.
maximum, Stachys recta, Sonchus ar- laţie de unicat pentru ţara noastră. Aria Istrati A. Gymnospermium odes-
vensis, Taraxacum officinale, Teucrium protejată i��
nclude un genofond constituit sanum (DC.) Takht. //Cartea Roşie a
chamaedrys, Thalictrum minus, Thy- din 68 de specii de plante vasculare, Republicii Moldova. Chişinău, Ştiinţa,
mus marschallianus, Viola suavis, Ver- dintre care 7 specii de arbori, 11 specii 2002, p.19.
bascum densiflorum, Vicia tenuifolia. Îşi de arbuşti şi 50 de specii de plante ier- **Legea privind fondul ariilor natura-
păstrează o parte de frunze în timpul ierboase. Au fost înregistrate 7 specii de le protejate de stat. //Monitorul Oficial
nii Vinca herbacea. Au fost evidenţiate plante rare:� Gimnospermium odessa- al Republicii Moldova. din 16.07.1998,
şi 6 specii de plante ruderale: Arctium num,� Ornitogalum
��
fimbriatum, Adonis p. 66-68.
tomentosum, Chelidonium majus, Plan- vernalis, Asparagus officinalis, Aspara-
tago steposa, Polygonum aviculare, gus tenuifolius, Clematis integrifolia,
Thlaspi perfoliatum, Torilis arvensis. Vinca herbacea. Gimnospermiu-de-
34 NR. 4(40) august, 2008

viespea neagră a ulmului (Arge sp.) în Republi-

ca Moldova şi dezvoltarea acesteia pe ulmul de
câmp- Ulmus minor
Asea Timuş, dr., conf., Universitatea Agrară de Stat din Moldova
asea��
_timus@yahoo.com
V. Derjanschi, dr. hab., Institutul de Zoologie al AŞM
N. Croitoru, dr. conf., Universitatea Agrară de Stat din Moldova
Abstract. In 2008, elm trees – Ulmus minor from Republic of Moldova are affected by black sawfly
from Arge (Hym., Argidae) genus of the elm tree. Defoliations take place in mass, causing total searing.
The searing process started more than 10 years ago and still continues due to other defoliating
species (Galerucella luteola Kirkaldy (Col., Chrysomelidae: Galerucinae); Rhynchaenus alni (Col.,
Curculionidae) and pathogen agents Ceratostomella ulmi Buisman. The researches on black sawfly from
Arge (Hym., Argidae) genus on the elm tree continue; it could be a new sawfly species for the Republic
of Moldova, that needs to be clarified additionally.
Cuvinte-cheie: defoliator, Arge spp., Ulmus minor, Republica Moldova
Introducere ştiinţifică a viespii argide până la spe- sideră nouă, de aproximativ 60-70 de
cie, din cauza procedurii îndelungate în ani, fiindcă anterior speciile erau cu-
În anul 2008 pe arborii Ulmus minor determinare şi confirmare, dar în popor prinse în familia Tenthredinidae. Aces-
- ulmul de câmp a fost observată dez- este numită după modelul altor insecte te familii se deosebesc prin absenţa la
voltarea în masă a viespii negre a ul- din acest gen: Arge ochropus Gmelin argide a posttergitului sau plăcii apicale
mului, specie determinată până la gen: - viespea galbenă a trandafirului, Arge mărginită de scutel, care la tentredinide
Arge. Specia de ulm, conform observa- pagana Panzer - viespea cu abdome- se dezvoltă evident (Ionescu, 1962).
ţiilor şi cercetărilor întreprinse din anii nul galben a trandafirului etc. (Perju şi Din literatura fostei URSS, s-a de-
2000 până în prezent, găzduieşte mai Ghizdavu, 2001), inclusiv în concordan- pistat descrierea speciei Arge pullata
multe specii de insecte ca: Galerucella ţă cu aspectul morfologic al adulţilor, Zadd. - viespea bărboasă a mestea-
luteola Kirkaldy (Col., Chrysomelidae: larvelor, pupelor din coconii studiaţi. cănului (ru. beriozovyi borodavchiatyi
Galerucinae) gândacul frunzelor de pililishik) (Padii, 1979).
ulm, care a produs un atac important Metode şi materiale În Republica Moldova, au fost iden-
în anii 2000-2004; Rhynchaenus alni tificate câteva specii de argide: Arge
(Col., Curculionidae) gărgăriţa minieră În luna iunie, anul 2008, din diverse ustulata L. – viespea bărboasă (ru.
a frunzelor de ulm, atac moderat în anii zone ale oraşului Chişinău şi zone din borodavchiatyi pililishik; ukr. opalionnii
2001-2005 şi actuala viespe din genul republică, au fost colectate frunze de pililishik); Arge melanochroa – argida
Arge (Lep., Argidae) argida ulmului, ulm, atacate de omizile viespii negre a păducelului; Arge rustica – argida ste-
sau viespea neagră a ulmului, care a ulmului. Pe frunze au fost depistate şi jarului sau viespea neagră a stejarului
produs un atac în masă în anul 2008. colectate larve, pupe în coconi şi adulţii, (Vereshchiaghin şi Plugaru, 1983).
Pe lângă aceste insecte, ulmul mai inclusiv multe specii şi indivizi de Coc- Din internet ne-am informat despre
este afectat şi de boala olandeză, pro- cinella spp. Omizile au fost alimentate alte specii de argide dăunătoare diver-
vocată de agentul patogen micotic Ce- şi în condiţii de laborator până la împu- selor specii de plante ca: Arge ustulata
ratostomella ulmi Buisman, transmisă pare şi obţinerea adulţilor. Descrierea L., A. ochropus Gmel. (Podolsk, reg.
de coleopterul-vector Scolytus spp. particularităţilor morfologice şi parţial Moscova) şi alte peste 530 de specii
(Col., Scolytidae). Din cauza acestor a biologiei acestei viespi se prezintă în din fauna mondială. Regretabil este că
atacuri, arborii de ulm sunt afectaţi pu- continuare. nu toate speciile sunt însoţite de ima-
ternic, iar consecinţele se observă evi- gini şi determinatoare, astfel la speci-
dent: unii sunt uscaţi definitiv, la alţii - Rezultate şi discuţii ficarea viespii, ne confruntăm cu unele
doar unele ramuri şi la cei mai rezistenţi dificultăţi.
– uscarea abia începe. Familia de viespi Argidae, în com-
Actualmente este dificilă definirea paraţie cu alte familii de viespi se con- Descrierea morfologică a viespii
NR. 4(40) august, 2008 35

Figura 1. Adulţii de viespea argidă Figura 2. Larva din prima vârstă
negre a ulmului. Adultul (figura 1) partea posterioară marginea anterioară partea inferioară a frunzelor, cu aspect
prezintă dimensiuni între 7-9 mm, cor- a tegulelor. Aripile sunt mai lungi decât de plasă bombată dorso-ventrală, for-
pul scurt, îndesat, de culoare absolut abdomenul, de culoare fumurie-nea- mă oval-alungită, consistenţă perga-
neagră, cu luciu metalic, doar femu- gră. Nervura costală este de culoare mentoasă, culoare cenuşie-maronie.
rul, tibiile şi tarsul de culoare galbenă aproape neagră şi divizată de un smoc Celulele plasei coconului sunt uniform
- deschis. Zborul adulţilor este încet, de peri albi, încât cu ochiul neînarmat aranjate şi de aceeaşi dimensiune. Co-
greoi, asemănător unor insecte „blân- creează impresia de întretăiată. Abdo- conul pergamentos este comparativ
de”, deoarece se capturează manual menul este scurt şi lat, mai lung decât dur, astfel la pipăit prezintă senzaţia de
cu uşurinţă şi nu se agită la luarea în toracele, iar teaca ferăstrăului la femele plasă sintetică, mai greu de strivit. Co-
mână. Capul este mai îngust decât to- este scurtă, aproape nedelimitată. conii sunt situaţi solitar sau în grupuri,
racele, cu ochi de formă ovală, cu mar- Larva (figura 2) sau omida falsă pe porţiunile de frunze neconsumate,
ginile interne paralele. O caracteristică este de culoare verde, iar pe fonul frun- peţiolurile acestora sau pe ramurile
importantă sunt antenele fusiforme, în zei aproape invizibilă. Corpul cilindric, subţiri.
total formate din 3 articule. Primul arti- cu pseudopode situate pe segmentele Particularităţile bioecologice.
cul piriform, la fel de scurt ca şi al doi- 2-8. Capul - de culoare maronie, cu ru- Acestei specii i-a fost acordată aten-
lea, iar al treilea, comparativ cu primele dimente de antene scurte. ţie doar în momentul în care arborii de
două, este foarte lung şi îngroşat, de Pupa, de 8-10 mm, tip liberă, vizi- ulm au fost puternic defoliaţi. De aceea,
formă cilindrică, cu ambele extremităţi bilă prin transparenţa coconului, la în- menţionăm că, în a treia decadă a lunii
îngustate. Anume ultimul articul ante- ceput de culoare verde, iar la sfârşitul iunie, au fost depistate stadiile de larve,
nal confirmă denumirea antenelor de dezvoltării este neagră. Pe parcursul pupe în coconi şi în zilele de 27-30 iu-
„fusiforme”. Toracele este mai îngust dezvoltării se conturează ochii de cu- nie apariţia şi zborul în masă a adulţilor.
decât abdomenul la masculi şi mai lat loare închisă, apoi celelalte apendice Pe frunzele de ulm, uşor se pot observa
la femele. Pronotul, concav către pos- ale corpului. viespile, care greoi se deplasează pe
terior, iar mezonotul lung, depăşind la Coconul (figura 3) este situat pe limbul foliar în căutarea locului favora-
Figura 4. Modul de dăunare produs Figura 5. Modul de dăunare produs

Figura 3. Coconul şi pupa de larvele din primele vârste de larvele din ultimele vârste
36 NR. 4(40) august, 2008

bil pentru depunerea ouălor din noua urcă spre vârful arborelui, în special se răsădit altă plantă nouă, respectiv de
generaţie. În aceste zile, s-au efectuat prognozează agresivitatea generaţiei a ameliorat design-ul floristic al oraşului.
observaţii asupra zborului în mai multe doua, fapt care deja se confirmă. Cheltuielile financiare vor fi mult mai re-
zone ale oraşului, unde habitează arbo- Consecinţele defolierii. Aparatul duse şi starea ecologică a oraşului va fi
rii de ulm şi menţionăm că viespea a foliar este redus şi funcţia de fotosinteză menţinută.
fost depistată şi pe ulmii fără simptome se diminuează, iar arborele intră în pe-
de defoliere. Concluzia: specia se răs- rioada hiemală cu lemnul nematurizat. Concluzii
pândeşte uşor şi în a doua jumătate a În consecinţă, scăderile termice în peri-
verii, se prognozează areal nou de răs- oada hiemală, faţă de cele tolerante de 1. În anul 2008, în Republica Mol-
pândire şi atac de generaţia a doua. ulm, vor conduce la îngheţarea plantei. dova s-a înregistrat defolierea în masă
În această perioadă, temperatura Ulmul atacat, în general, are aspect de a ulmului – Ulmus minor de viespea
medie a aerului oscilează între 28-290C. arbore cu ramurile inferioare defoliate, neagră a ulmului, determinată până la
Precipitaţii nu sunt înregistrate, iar vân- parţial sau definitiv, iar partea superi- gen: Arge. (ord. Hymenoptera, fam. Ar-
turile moderate, uneori puternice, favo- oară ca un „smoc” de ramuri înfrunzite. gidae).
rizează zborul şi deplasarea viespilor. Totodată, din anii precedenţi au rămas 2. Specia de viespe este noutate
Cercetările continuă, iar din literatu- ramuri şi lăstari uscaţi, datorită atacului pentru entomofauna Republicii Moldo-
ra de specialitate menţionăm că specii- insectelor şi bolilor numite anterior. În va, inclusiv ca insectă defoliatoare din
le din acest gen dezvoltă 1-2 generaţii. anul 2008, atacul viespii negre a ulmi- care dăunează ulmul – arbore decora-
Iernează în stadiul de larve complet lor, nouă pentru ulm şi această perioa- tiv care creşte pe aleile şi parcurile or.
dezvoltate, în coconii pergamentoşi, dă de vegetaţie, contribuie la uscarea Chişinău şi republicii.
situaţi la suprafaţa sau în stratul su- altor ramuri, inclusiv a ulmilor. 3. Viespea neagră a ulmului face
perficial al solului. După împuparea Protecţia ulmului. Recomandări parte din lanţul de organisme care ata-
larvelor în primăvară, adulţii zboară împotriva viespii negre a ulmului vor fi că Ulmus minor în ultimii 10 ani, iar
începând cu sfârşitul lunii aprilie, zbor de genul respectării igienei fitosanita- consecinţele sunt constatate: uscarea
care durează până în a treia decadă a re pentru ulmii din toate ecosistemele parţială sau totală a acestor arbori.
lunii mai. Urmează depunerea pontei şi unde habitează. Tăierea ramurilor şi
dezvoltarea larvară, moment de la care plantelor uscate, măsură favorabilă în- Recomandări
a început actuala cercetare. suşi ulmilor, inclusiv pentru că afectea-
Omizi sau pupe parazitate nu au fost ză imaginea aleilor şi parcurilor oraşului. Se recomandă evitarea tratamente-
înregistrate, dar prădători, în special Totodată, prezintă pericol de accidente lor chimice pentru diminuarea popula-
speciile de Coccinella spp., se observă spontane, când crengile uscate cad pe ţiilor de viespea neagră a ulmului, de-
în număr mare. Aceasta demonstrează trotuar, în special pe vânt şi ploi. oarece situaţia economico-financiară,
că sunt asiguraţi cu hrană: ouăle şi lar- Serviciilor de gospodărire a spaţiilor organizarea eficientă a tehnologiei de
vele din primele vârste ale viespii, de- verzi ale oraşului nu li se recomandă să combatere şi consecinţele ecologice
oarece pe frunzele de ulm alte insecte aplice produse chimice pentru reduce- negative pentru ambianţa ecologică a
nu s-au depistat. rea populaţiilor de viespe, deoarece vor localităţilor, nu sunt justificate. Este ne-
Modul de atac. Tipul de dăunare, fi inutile şi ineficiente, datorită număru- cesară respectarea igienei fitosanitare
sunt amprente importante ale tuturor lui mare de plante din oraş şi republică, a aleilor şi parcurilor unde habitează
insectelor şi acestea ajută la determi- inclusiv talia arborilor de ulm. Tehnica ulmul şi răsădirea altor plante decora-
narea speciei. Omizile din primele vâr- specială necesară, cantitatea de apă tive pentru ameliorarea peisagistică a
ste ale viespii negre a ulmului consumă şi produsele chimice pentru soluţia de localităţilor.
limbul foliar, din punct de vedere ento- lucru, numărul de ulmi pentru tratare,
mologic interesant, deoarece în limb accesibilitatea pentru tehnică către ar- Bibliografie
sunt produse rosături sinusoide spec- borii atacaţi, utilajul, echipa de execu-
taculoase. Două nervuri secundare ale tori, durata şi perioada tratamentelor 1. Perju, T.; I. Ghizdavu, 2001, Tratat
frunzei îi servesc ca margini şi prin miş- etc., fizic şi economic vor depăşi posi- de Zoologie Agricolă: „Dăunătorii plan-
carea corpului stânga-dreapta, formea- bilităţile reale pentru obţinerea efectului telor cultivate, vol. V. Editura Academiei
ză un „fermoar” (figura 4). Dimensiunile scontat. Acestea, fără a lua în calcul Române, Bucureşti, pag. 92-97.
precise ale „canalului” şi lăsaţi în frun- biologia viespii, care efectiv nu va per- 2. Ionescu, M. A., 1962, Entomolo-
ză, impresionează, deoarece în frunză mite combaterea chimică eficientă, din gie. Editura de Stat Didactică şi Peda-
se formează o „dantelă” naturală. cauza zborului eşalonat şi suprapunerii gogică. Bucureşti, p. 189.
Larvele de ultimele vârste (figura stadiilor de dezvoltare. 3. Vereshchiaghin, B. V; S. G. Plu-
5), consumă ceea ce a mai rămas din Din aceste inconveniente ale tehno- garu, 1983, Jivotnâi mir Moldavii “Na-
frunză fără a forma „dantelă” sau alege, logiei de combatere chimică recoman- sekomâe”. Kishinev, “Ştiinţa”, p. 255-
lăsând doar nervurile principale şi une- dăm renunţarea la această metodă, 256.
le secundare, sau le roade şi pe aces- dar respectarea igienei fitosanitare a 4. Padii, N. N., 1979, Kratkii oprede-
tea. Astfel, frunzele situate pe ramuri- arborilor de ulm şi în general a spaţiilor liteli vreditelei lesa. Moskva, Izd. „Les-
le inferioare sunt consumate definitiv. unde habitează. În cazul uscării parţiale naia promishlenosti”, p. 77.
Atacul continuă din partea inferioară şi sau definitive a unui arbore de ulm, de
NR. 4(40) august, 2008 37

Evidenţierea termotoleranţei frunzelor genotipurilor de

Quercus robur cu ajutorul metodei de scurgere a electro-
liţilor
P. Cuza*, doctor în ştiinţe biologice

L. Ţîcu*, cercetător ştiinţific
Al. Dascaliuc**, doctor habilitat în ştiinţe biologice
Rezervaţia Ştiinţifică „Plaiul Fagului” *, Institutul de genetică şi fiziologie a plantelor **
Abstract. The method of electrolytes leakage has been applied for identification of differences between
genotypes of pedunculata
��
��
oak (Quercus robur L.). This method is simple and possesses the characteris-
tics that assure the determination of electrolytes leakage with high accuracy. With this method we were
able to detect genotypic differences between different trees and as well between mother tree and its de-
scendants. These differences are more noticeable after heat shock with doses which cause approximately
50 % level of electrolytes leakage from their total content. On of important characteristic is equal ther-
motolerance of leafs collected from of the first and the second annual shoot ��
growth��
. Hence, in researches
one can drown leaves taken from the first and second annual growth of shoot. Sapling with early terms
of leaves blooming has higher thermotolerance in comparison with those with late blooming. It is neces-
sary to notice the tendency of sapling to inherit the thermotolerance characteristic for mother tree.
Introducere raturi înalte [4, 7, 8]. Metoda surprinde lor totală. De asemenea, pentru a evita
schimbările în conductibilitatea electrică anumite erori care pot să apară în evi-
Până în prezent, în activitatea sil- a concentraţiei electroliţilor scurşi în me- denţierea deosebirilor dintre genotipuri,
vică, toleranţei speciilor de stejar faţă diul de incubare al ţesuturilor deteriorate este necesar să se stabilească faza de
de acţiunea temperaturilor înalte i se după tratarea lor cu temperaturi înalte. În dezvoltare a frunzelor, care este cea mai
atrage o atenţie necorespunzătoare, cu rezultatul tratării cu temperaturi înalte a indicată pentru experimentări. În contex-
toate că au fost făcute relatări ştiinţifice ţesuturilor şi organelor la un şir pe plante tul celor expuse V. Ia. Alexandrov [9],
care atestă despre existenţa deosebi- cultivate în agricultură s-a constatat că cercetând termostabilitatea grâului şi a
rilor evidente în reacţia speciilor în ca- reacţia de răspuns a plantei la aplicarea trestiei în funcţie de faza de dezvoltate a
zul aplicării temperaturilor înalte [2, 6]. şocului termic este descrisă în funcţie de plantelor, a constatat inexistenţa deose-
Este de aşteptat că rezistenţa genoti- doză de o curbă de tip sigmoidal [5, 7, 8]. birilor dintre toleranţa ţesuturilor frunze-
purilor la acţiunea temperaturilor înalte Având în vedere faptul că cantitatea de lor după aplicarea şocului termic. Rezul-
este, de asemenea, diferită. Identifica- electroliţi care se scurg depinde de per- tate deosebite de cele indicate anterior
rea genotipurilor de stejar pedunculat meabilitatea membranelor celulare, care au fost obţinute de către J. R. Martineau,
după toleranţa lor specifică la acţiunea la rândul său este influenţată de gradul J. E. Specht, J. H. William et al. [8], care
nefavorabilă a temperaturii este o pro- leziunilor provocate de şocul termic, ter- au evidenţiat că frunzele de soia situate
blemă rezolvabilă, însă pentru aseme- mostabilitatea diferitelor genotipuri poa- pe nodurile superioare ale plantelor se
nea investigaţii trebuie aleasă o tehnică te fi testată în termeni de conductibilitate deosebesc semnificativ după rezistenţa
care ar oferi informaţii rapide şi precise. electrică. Totodată, pentru testarea deo- la acţiunea temperaturii şocului termic,
Până nu demult un obstacol în testarea sebirilor dintre genotipuri este important în comparaţie cu cele situate pe nodurile
şi selectarea genotipurilor consta în lip- ca în şirul de temperaturi care descriu inferioare ale plantei.
sa de metode corespunzătoare care ar curba sigmoidală să se aleagă tempera- În prezentul articol sunt incluse re-
permite determinarea toleranţei lor faţă tura care sensibilizează cele mai semni- zultatele care demonstrează eficacita-
de temperatura în exces. ficative deosebiri dintre genotipuri. După tea metodei de scurgere a electroliţilor
În ultimele decenii în domeniul agri- cum au constatat J. R. Martineau, J. E. pentru evidenţierea deosebirilor dintre
culturii a fost aplicată frecvent metoda de Specht, J. H. William et al. [8], sensibili- genotipuri şi indivizii de stejar peduncu-
scurgere a electroliţilor, care s-a dovedit tatea cea mai mare în deosebirile dintre lat care se disting după termenele de
a fi eficace pentru evidenţierea reacţiei genotipuri a fost evidenţiată la tempera- desfacere a frunzelor. De asemenea
diferitelor specii, soiuri şi genotipuri ale turile, care au determinat circa 50% de a fost demonstrat că termorezistenţa
plantelor agricole la tratarea cu tempe- scurgere a electroliţilor din cantitatea genotipurilor este un caracter care se
38 NR. 4(40) august, 2008

Tabelul 1 apreciate după capacitatea organelor

Caracteristica arborilor de stejar pedunculat după termenii de înfrunzire sau ţesuturilor indivizilor de a reţine
electroliţii în interiorul celulelor ca ur-
Arborele cu Arborele cu mare a aplicării şocului termic. În acest
Ziua înfrunzirii Ziua înfrunzirii
numărul numărul sens este important să fie aleasă tem-
Arbori cu înfrunzire timpurie Arbori cu înfrunzire târzie peratura de tratare care induce cele mai
19 29 aprilie 23 3 mai elocvente deosebiri în starea plantelor.
43 29 aprilie 32 4 mai
3 30 aprilie 38 4 mai În mod ideal temperatura trebuie să fie
11 30 aprilie 2 5 mai aceea care pricinuieşte leziuni structu-
14 30 aprilie 27 5 mai
24 30 aprilie 31 5 mai rilor celulare de aşa mărime încât va-
42 30 aprilie 37 5 mai lorile scurgerii electroliţilor din ţesutu-
5 1 mai 40 5 mai
13 1 mai 54 5 mai
rile frunzelor să fie situate aproape de
49 1 mai 18 6 mai centru, în intervalul dintre punctele de
56 1 mai - - cotitură ale curbelor sigmoidale (adică
temperatura care determină în mediue
transmite ereditar descendenţilor de la peratura camerei (25°C). După aceasta, 50% de scurgere a electroliţilor pentru
părinţi. cu ajutorul conductometrului de tipul N un şir de indivizi testaţi). Alegerea unei
5721 (Polonia), a fost determinată con- astfel de temperaturi ar asigura sen-
Materiale şi metode ductibilitatea mediului de incubare al tu- sibilitatea cea mai mare în detectarea
turor variantelor. Apoi toate probele au deosebirilor dintre genotipuri. Reacţia
În scopul determinării deosebirilor fost supuse unei temperaturi de 100°C diferitelor genotipuri la aplicarea unei
dintre genotipurile de stejar pedunculat pe parcursul��
a 10 minute, pentru
��
a asi- asemenea temperaturi este diferită,
într-un arboret din teritoriul Rezervaţiei gura deteriorarea completă a ţesuturilor fapt demonstrat de noi prin rezultatele
„Plaiul Fagului” au fost selectaţi 21 de probelor de frunze. Şocul termic a fost experimentelor care urmează să fie dis-
arbori care se deosebeau după terme- curmat prin scufundarea eprubetelor în cutate. Având în vedere cele expuse în
nele de înfrunzire. Tabelul 1 arată că apă rece. Probele au fost agitate timp de experienţele efectuate, a fost aleasă o
din totalitatea arborilor aleşi 11 se ca- 2 ore şi apoi le-a fost apreciată conduc- doză a şocului termic care este foarte
racterizează prin înfrunzire timpurie şi tibilitatea. apropiată de cea care pricinuieşte lezi-
10 – prin înfrunzire târzie. Scurgerea relativă a electroliţilor uni structurilor celulare proporţionale cu
De asemenea, în interiorul lotului pentru fiecare puiet şi arbore matern a 50% de scurgere a electroliţilor din ţe-
experimental cu culturi de descendenţe fost calculată din ecuaţia: suturile frunzei. Temperatura aplicată în
materne din rezervaţie au fost selectaţi Sc. rel. =� �
µ57 / µ
�100 experimentele noastre a fost de 57°C,
21 de puieţi care sunt descendenţi pro- în care: deoarece este apropiată de 59°C care,
veniţi de la arborii materni prezentaţi mai Sc. rel. – rata de electroliţi eliberaţi fiind aplicată pe o durată de 5 minute,
înainte. Recoltarea frunzelor de la arbo- din probele frunzelor fiecărui individ sub a determinat scurgerea a 50% de elec-
rii materni, precum şi de la descendenţii acţiunea şocului termic de 57°C; troliţi din probele frunzelor stejarului pe-
lor s-a efectuat în prima decadă a lunii µ57 – conductibilitatea variantelor dunculat [3].
septembrie 2003. Frunzele pentru expe- experimentale supuse şocului termic la Aprecierea sensibilităţii tehnicii con-
rimentări au fost extrase separat de pe temperatura de 57°C, în mS/m; ductibilităţii pentru experimentări este
lujeri pentru fiecare individ în parte. µ100 – conductibilitatea totală a va- o procedură delicată în cazul alegerii
În laborator frunzele au fost spălate riantelor experimentale (după aplica- probelor, deoarece asigurarea omoge-
bine cu apă distilată şi puse la zvântare. rea şocului termic cu temperatura de nităţii materialului prelevat de la diferite
În continuare din frunzele fiecărui arbore 100°C), în mS/m. genotipuri este absolut necesară pen-
şi puiet au fost decupate prin ştanţare În scopul aprecierii deosebirilor din- tru a evita evidenţierea unor deosebiri
porţiuni circulare de limb foliat cu diame- tre puieţii stejarului pedunculat din inte- false dintre genotipuri. În cazul dat sta-
trul de 9 milimetri. Concomitent pentru riorul familiilor după rata de scurgere a diul de dezvoltare a frunzei a fost ales
fiecare individ au fost pregătite câte 5 electroliţilor din frunze, precum şi testării ca indicator pentru aprecierea influenţei
eprubete în care se turnau câte 3 ml de deosebirilor dintre toate familiile cerceta- acestui factor asupra ratei de scurgere
apă deionizată. Câte 3 segmente circu- te, a fost aplicată analiza dispersională a electroliţilor după aplicarea şocului
lare au fost imersate în cele 5 eprubete [11]. Stabilirea legăturilor corelative din- termic. De la un puiet de stejar au fost
prevăzute pentru fiecare individ, care au tre arborii materni şi descendenţi s-a fă- alese un şir de frunze din prima şi a
fost trecute în termostatul cu apă (Uni- cut după rata de scurgere a electroliţilor doua creştere curentă a lujerilor. Ambe-
versal ultrathermostat „UTU-4”), unde din frunze după aplicarea şocului termic lor probe de frunze (deosebite stadial)
au fost supuse şocului termic la tempe- cu temperatura de 57°C, conform anali- le-a fost aplicat şocul termic cu tempe-
ratura de 57��
��
°��
C ��
în decurs��
de 10 minute. zei corelative a rangurilor [10]. ratura de 57°C. Ca rezultat s-a consta-
Imediat după şocul termic probele au tat că rata scurgerii relative la frunzele
fost răcite în apă rece şi agitate în decurs Rezultate şi discuţii din prima creştere a alcătuit 0,60 µS, iar
de 2 ore în amestecător (Wstrzasarka la cele din creşterea a doua – 0,67 µS.
uniwersalna typ WU-4, Polonia) la tem- Deosebirile dintre genotipuri pot fi De aici rezultă că frunzele situate pe lu-
NR. 4(40) august, 2008 39

0,6 19 0,7 19
43 43
0,55
3 3
0,6
0,5 11 11
0,45 14 14
0,5
24 24
0,4
42 42
0,35 0,4
μ57 / μ100
5 5
μ57 / μ100
0,3 13 13
49 0,3 49
0,25
56 56
0,2 23 23
0,2
0,15 32 32
38 38
0,1
2 0,1 2
0,05 27 27
0 31 0 31
arborele 37 arborele de provenienţă 37
Figura 1. Scurgerea relativă a electroliţilor din 40 Figura 2. Scurgerea relativă a electroliţilor din 40
segmentele frunzelor arborilor de Quercus robur 54 frunzele prelevate de la puieţii de Quercus robur 54
supuse şocului termic la temperatura de 57°C 18
supuse şocului termic la temperatura de 57°C 18
jerii formaţi prin prima creştere (adică lor a fost foarte apropiată. În viziunea arborii nr. 37 şi 40 s-au caracterizat
stadial mai bătrâne) au manifestat ca- autorului, inexistenţa deosebirilor din- prin termeni târzii de desfacere a frun-
pacitatea de a reţine mai bine electro- tre termotoleranţa frunzelor de diferită zelor (tabelul 1). În calitate de exemplu
liţii, comparativ cu cele din creşterea a vârstă se datorează faptului că celulele menţionăm că arborele nr. 5 se deo-
doua, însă deosebiri semnificative din- epidermisului au fost deja alungite şi sebeşte semnificativ de arborele nr. 40
tre probe nu au fost detectate. Aşadar, conţineau vacuole pe deplin formate, după capacitatea frunzelor de a reţine
deducem că pentru experimentările cu adică se găseau în faze similare de di- electroliţii ��
(�tcalc�. =��
7,27��
;��
��
р��
< 0,001).��
Prin
scurgerea electroliţilor la stejarul pe- ferenţiere celulară. prisma celor expuse mai sus dedu-
dunculat pot fi folosite frunze indiferent Rezultatele experimentărilor de la- cem că la arborii de stejar pedunculat
de periodicitatea creşterii lujerilor. borator privind deosebirile dintre arbo- cu desfacerea timpurie a frunzelor se
Rezultatele din literatura de specia- rii materni, evidenţiate după aplicarea manifestă tendinţa pentru o mai bună
litate în problema enunţată sunt contro- şocului termic cu 57°C, sunt prezenta- reţinere a electroliţilor în comparaţie
versate. J. R. Martineau, J. E. Specht, te în figura 1. Din figură se observă că cu arborii cu înfrunzirea târzie. Proba-
J. H. William et al. [8] au determinat că după toleranţa la acţiunea temperaturii bil că aceste diferenţe sunt influenţate
poziţia nodului de la care au fost extra- înalte arborii de stejar pot fi separaţi în în mod complex de genotip, dat fiind
se frunzele a influenţat rata leziunilor două grupuri. La primul grup se atri- faptul că termotoleranţa frunzelor unui
provocate de şocul termic pentru dife- buie arborii la care rata de scurgere a genotip aparte nu depinde semnificativ
rite soiuri de soia. Autorii au constatat electroliţilor a fost mai mare decât 0,4, de data prelevării frunzelor pentru ex-
că la unele soiuri de plante ţesuturile adică indivizii cu o sensibilitate sporită perimente [3].
tinere ale frunzelor din nodurile superi- la acţiunea stresului termic. Printre ei În scopul aprecierii corespondenţei
oare reţineau mai bine electroliţii după se numără arborii cu numerele 3, 14, în reţinerea electroliţilor la arborii ma-
acţiunea temperaturii decât ţesuturile 19, 24, 32, 37, 38, 49, 56 şi 40. O re- terni şi la descendenţi, puieţilor prove-
frunzelor stadial mai vârstnice situate zistenţă înaltă la temperatura de 57°C niţi de la arborii caracterizaţi mai sus
pe nodurile inferioare. În schimb, la alte a fost manifestată la arborii din grupul le-a fost aplicat şocul termic cu aceeaşi
soiuri aceste diferenţe au fost slab ex- 2, la care rata de electroliţi eliberaţi din temperatură şi durată de timp. Un prim
primate. Având în vedere faptul că după ţesuturile frunzelor nu a depăşit va- aspect care trebuie relatat constă în
termostabilitatea membranelor celulare loarea de 0,4. Cele mai rezistente ge- faptul că aplicarea şocului termic cu
deosebirile dintre genotipuri au fost mai notipuri se consideră cele la care rata temperatura de 57°C frunzelor puieţilor
înalte atunci când au fost utilizate frun- scurgerii electroliţilor a fost de circa stejarului a evidenţiat la ei o capacita-
zele recent formate, autorii au folosit 30%. Printre aceştia se numără arborii te mai scăzută de a reţine electroliţii în
în experimentări frunzele din nodurile nr. 5, 11 şi 13. Termorezistenţa lor de- comparaţie cu arborii materni. Împăr-
superioare ale plantelor de soia. V. Ia. păşea semnificativ pe cea a arborilor ţirea puieţilor în diferite grupuri după
Alexandrov [9], făcând investigaţii asu- nr. 34 şi 40, care s-au caracterizat prin rezistenţa lor la acţiunea temperaturii
pra termotoleranţei frunzelor de grâu şi cea mai sporită sensibilitate la acţiu- şocului termic după rata de 40% de
trestie prelevate în diferite faze de dez- nea şocului termic (rata de scurgere a electroliţi eliberaţi din ţesuturile frunze-
voltare ale plantelor: de pe lujeri tineri, electroliţilor la ei depăşea 50%). Pre- lor, aşa cum s-a făcut la arborii materni,
la faza de înfrăţire şi la faza de înspi- zintă interes faptul că arborii nr. 5, 11 şi este imposibilă, din cauza că doza apli-
care, a constatat că termostabilitatea 13 înfrunzeau mai timpuriu, în schimb cată a şocului termic a fost prea dură
40 NR. 4(40) august, 2008

0,6 0,7 tenesc la descendenţi [1], ceea ce s-a

0,55
0,6
stabilit la un anumit număr de indivizi
0,5
0,45
3
în cazul transmiterii în descendenţă a
11 0,5
0,4
42 însuşirilor termotoleranţei la stejar. Din
0,35
cele relatate conchidem că arborii cu
μ57 / μ100
μ57 / μ100
13 0,4
11
0,3
32
0,25
49
0,3 49 desfacerea timpurie a frunzelor produc
0,2
31 0,2
37
puieţi cu înfrunzire timpurie şi se carac-
0,15
0,1
40
terizează prin rezistenţă ridicată la ac-
37 0,1
0,05 ţiunea temperaturii înalte, iar descen-
0
familii
0
denţii arborilor cu înfrunzire târzie sunt
familii a câte 3 puieţi
Figura 3. Scurgerea relativă a electroliţilor din frunzele Figura 4. Scurgerea relativă a electroliţilor din frunzele puieţilor
mai sensibili la stresul termic.
diferitor familii de Quercus robur expuse şocului termic la de stejar care alcătuiesc 3 familii provenite de la 3 arbori de
stejar pedunculat
Pentru a estima mai profund parti-
temperatura de 57°C. Barele indică devierile standard
cularităţile de moştenire în descenden-
ţă a rezistenţei frunzelor puieţilor de
pentru toţi descendenţii. Acest fapt de- corelative slabe (r = 0,27) dintre părinţi stejar la acţiunea temperaturilor înalte,
vine evident dacă ne referim la datele şi descendenţi. Amintim că într-o lucra- au fost efectuate un şir de experienţe
prezentate în figura 2, care ne demon- re anterioară s-a arătat că termenele în care a fost apreciată capacitatea de
strează că doar la doi puieţii (proveniţi de înfrunzire a arborilor maturi se moş- reţinere a electroliţilor la stejăreii care
de la arborii nr. 3 şi 5) rata de scurgere
a electroliţilor a fost situată sub 40% din Tabelul 2
cantitatea lor totală. Un alt aspect care Analiza dispersională privind deosebirile dintre puieţii din interiorul fami-
se întrevede din compararea datelor din liilor, precum şi dintre familiile investigate apreciate după scurgerea relativă
figurile 1 şi 2 este determinat de faptul a electroliţilor din frunze
că tendinţele de împărţire a arborilor în
grupuri după termotoleranţa lor la acţi- Suma Gradele
Sursa de Dispersia, Criteriul Fişer
unea temperaturii înalte nu se repetă la pătratelor de
descendenţi. Mai mult ca atât, la puieţi variaţie σ 2
Fcalc. Fteor., 5% Fteor., 1%
abaterilor libertate
devine evidentă legătura dintre terme- Puieţii care alcătuiesc familia provenită de la arborele nr. 3
Familia 0,060 2 0,030 6,96�* 4,46 8,65
nele de înfrunzire a puieţilor şi rata de Repetiţii 0,012 4 0,003 0,67 6,04 14,80
electroliţi eliberaţi din ţesuturile frunze- Eroare 0,034 8 0,004
lor. Din figura 2 se vede clar că puieţii Total 0,106 14
Puieţii care alcătuiesc familia provenită de la arborele nr. 11
cu înfrunzirea timpurie s-au dovedit a fi Familia 0,017 2 0,009 1,60 4,46 8,65
mai rezistenţi la acţiunea şocului termic, Repetiţii 0,025 4 0,006 1,19 3,84 7,01
Eroare 0,043 8 0,005
în comparaţie cu cei care şi-au desfă- Total 0,085 14
cut frunzele târziu. Astfel, dacă împăr- Puieţii care alcătuiesc familia provenită de la arborele nr. 31
Familia 0,040 2 0,020 3,00 4,46 8,65
ţirea puieţilor stejarului după toleranţa Repetiţii 0,016 4 0,004 0,60 6,04 14,80
lor la influenţa temperaturii înalte se Eroare 0,053 8 0,007
face după nivelul de 50% de scurgere Total 0,108 14
a electroliţilor din cantitatea lor totală, Familia 0,017 2 0,009 1,62 4,46 8,65
atunci puieţii cu rezistenţa ridicată sunt Repetiţii 0,024 4 0,006 1,14 3,84 7,01
Eroare 0,043 8 0,005
cei care provin de la arborii nr. 19, 43, Total 0,085 14
3, 11, 14, 24, 42, 5 şi 13, adică sunt pu- Puieţii care alcătuiesc familia provenită de la arborele nr. 37
ieţi care provin de la arborii cu înfrunzi- Familia 0,004 2 0,002 1,93 4,46 8,65
Repetiţii 0,002 4 0,001 0,65 3,84 7,01
re timpurie (vezi figura 1). Doar un sin- Eroare 0,007 8 0,001
gur puiet, provenit de la arborele nr. 31 Total 0,013 14
care se caracterizează prin înfrunzire Familia 0,013 2 0,007 2,31 4,46 8,65
târzie, mai face parte din acest grup. În Repetiţii 0,033 4 0,008 2,94 3,84 7,01
Eroare 0,023 8 0,003
schimb, numărul preponderent de pu- Total 0,069 14
ieţi proveniţi de la arborii cu înfrunzirea Puieţii care alcătuiesc familia provenită de la arborele nr. 42
târzie manifestă o sensibilitate ridicată Familia 0,061 2 0,031 5,84�* 4,46 8,65
Repetiţii 0,016 4 0,004 0,74 6,04 14,80
la acţiunea factorului şocului termic. Eroare 0,042 8 0,005
Rata de electroliţi eliberaţi din ţesutu- Total 0,119 14
rile frunzelor depăşeşte la aceşti puieţi Familia 0,014 2 0,007 1,20 4,46 8,65
nivelul de 50%. Necoincidenţa dintre Repetiţii 0,046 4 0,012 1,93 3,84 7,01
Eroare 0,048 8 0,006
rata de electroliţi eliberaţi din frunzele Total 0,108 14
arborilor materni şi a descendenţilor se Familii în totalitate
confirmă şi prin rezultatele analizei co- Familii 0,723 8 0,090 15,87��
*** 2,03 2,69
Repetiţii 0,115 14 0,008 1,44 1,85 2,37
relative a rangurilor (după Spaerman), Eroare 0,638 112 0,006
care a evidenţiat existenţa legăturilor Total 1,476 134
NR. 4(40) august, 2008 41

au alcătuit mai multe familii. În total au liilor faţă de acţiunea temperaturilor înal- Bibliografie
fost analizaţi 27 de descendenţi, câte te reprezintă un caracter fiziologic care
3 fiind proveniţi de la un arbore matern este transmis prin ereditate puieţilor de 1. Cuza P., Ţîcu L. Dinamica înfrun-
(adică au constituit o familie). Din figura la arborii materni. zirii la descendenţii de Quercus robur
3 rezultă că cele 9 familii caracterizate Datele prezentate în ansamblu L. din cultura experimentală şi la arborii
se deosebesc semnificativ după capa- semnifică faptul că metoda de scurgere maturi. // Mediul Ambiant, 2006, nr. 6
citatea frunzelor de a reţine electroliţii a electroliţilor este sensibilă şi permite (30), p. 24-28.
după aplicarea temperaturii de 57°C în testarea deosebirilor dintre diferite ge- 2. Dascaliuc A., Cuza P. Determina-
decurs de 10 minute. Se evidenţiază fa- notipuri, precum şi dintre indivizii de rea termotoleranţei la gorun şi stejarul
milii cu sensibilitate ridicată, cum se în- stejar care se deosebesc după terme- pedunculat cu ajutorul metodei de scur-
tâmplă de exemplu la cele provenite de nele de înfrunzire. Asemănarea puieţi- gere a electroliţilor. // Mediul Ambiant,
la arborii nr. 3 şi 49, precum şi familii cu lor din interiorul familiilor după nivelul 2007, nr. 6 (36), p. 27-31�.
rezistenţă mai mare la acţiunea şocului de scurgere a electroliţilor, precum şi 3. Dascaliuc A., Cuza P., Ţîcu L. De-
termic, cum sunt descendenţii arborilor deosebirile înalt semnificative dintre terminarea termotoleranţei la Quercus
nr. 13 şi 37. Deosebirile dintre familii familii, evidenţiate după acest indice, robur L. cu ajutorul metodei de scurge-
după nivelul mai scăzut sau mai ridicat ne dovedesc sigur că particularităţile re a electroliţilor. // Buletinul Academiei
de reţinere a electroliţilor de către frun- specifice ale puieţilor familiilor în ceea de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţele vieţii.
ze sunt statistic asigurate (tabelul 2). ce priveşte rezistenţa lor la acţiunea 2007, nr. 3 (303), p. 40-47.
Pe marginea celor relatate conchidem temperaturilor înalte se moşteneşte de 4. Inaba M., Crandall P. G. Elec-
că stejăreii care formează diferite fami- la arborii materni. trolyte leakage as an indicator of high-
lii se deosebesc printr-o eterogenitate temperature injury to harvested mature
accentuată în ceea ce priveşte capaci- Concluzii green. // Jour. Amer. Soc. Hort. Sci.
tatea structurilor celulare ale frunzelor 1988, vol. 133, nr. 1, p. 96-99.
de a reţine electroliţii. Altfel spus, anu- 1. Metoda de scurgere a electro- 5. Ingram D. L Modeling high tem-
mite familii se caracterizează prin parti- liţilor este sensibilă şi permite eviden- perature and exposure time interac-
cularităţi ereditare specifice în ceea ce ţierea deosebirilor dintre genotipuri la tions on Pittosporum tobira root cell
priveşte rezistenţa puieţilor faţă de ac- stejarul pedunculat. membrane thermostability. // J. Amer.
ţiunea temperaturii înalte. Stejăreii care 2. Nu au fost stabilite deosebiri evi- Soc. Hort. Sci. 1985, vol. 110, nr. 4, p.
alcătuiesc anumite familii au moştenit dente dintre termotoleranţa frunzelor 470-473.
o sensibilitate mai ridicată a frunzelor formate pe lăstarii din prima creştere şi 6. Ingram, D. L., Buchanan D.
la acţiunea stresului termic, iar altele, cele din creşterea a 2-a. De aici reiese W. Measurement of direct heat in-
dimpotrivă – mai scăzută. că aprecierea deosebirilor dintre geno- jury of roots of three woody plants.
Figura 4 prezintă rezultatele experi- tipuri după nivelul de scurgere a elec- HortScience. 1981, vol. 16, nr. 6, p.
mentărilor de scurgere a electroliţilor la troliţilor din ţesuturile frunzelor la stejar 769-771.
descendenţii proveniţi de la 3 arbori de pot fi efectuate indiferent de periodicita- 7. Ingram D. L., Buchanan D. W. Le-
stejar pedunculat. Este evident că des- tea creşterii lujerilor. thal high temperatures for roots of three
cendenţii proveniţi de la un anumit arbo- 3. Sensibilitatea deosebirilor dintre citrus rootstocks. // J. Amer. Soc. Hort.
re se caracterizează printr-un nivel ase- genotipurile testate devine mai eloc- Sci, 1984, vol. 109, nr. 2, p. 189-193.
mănător de scurgere a electroliţilor, iar ventă atunci când temperatura şocului 8. Martineau J. R., Specht J. E., Wil-
puieţii din diferite familii se deosebesc termic este apropiată de cea ce provoa- liams J. H., Sullivan C. Y. Temperature
substanţial între ei. Mai mult ca atât, că 50% de scurgere a electroliţilor din tolerance in soybeans. I. Evaluation of
descendenţii în multe cazuri moştenesc cantitatea lor totală. a technique for assessing cellular mem-
de la părinţi un anumit nivel de scurgere 4. Arborii materni manifestă o capa- brane thermostability. // Crop Science.
a electroliţilor, cum s-a întâmplat în cazul citate mai ridicată de reţinere a electro- 1979, vol. 19, p. 75-78.
nostru la puieţii familiilor nr. 11 şi 37 (vezi liţilor în comparaţie cu descendenţii. 9. Александров В. Я. Цитофизио-
figurile 2 şi 4). Este surprinzător faptul că 5. La puieţii proveniţi de la arborii cu логический анализ термоустойчивос-
în marea majoritate a cazurilor nu au fost înfrunzire timpurie rata de scurgere a ти растительных клеток и некоторые
găsite deosebiri statistic asigurate dintre electroliţilor a fost mai scăzută în com- задачи цитоэкологии. // Ботан. журн.
puieţii din interiorul familiilor analizate paraţie cu a celor proveniţi de la stejarii 1956, т. 41, № 7, с. 939.
(aplicându-se analiza dispersională). În care au desfăcut frunzele târziu. Aceas- 10. Зайцев Г. Н. Математическая
schimb, au fost detectate deosebiri înalt tă tendinţă se manifestă şi la arborii статистика в экспериментальной бо-
semnificative dintre familiile investigate maturi, dar mai puţin pronunţat. Proba- танике. М.: Наука, 1984, 424 с.
(vezi tabelul 2 şi figurile 3, 4). În acest bil că stejarul cu înfrunzire timpurie este 11. Плохинский Н. А. Биомет-
fel, evidenţierea asemănării dintre nive- mai rezistent la acţiunea temperaturilor рия. Новосибирск: Изд-во АН СССР,
lul de scurgere a electroliţilor la puieţii înalte decât cel cu înfrunzirea târzie. 1961, 364 с.
din interiorul familiilor şi a deosebirilor 6. Rezistenţa la acţiunea şocului termic
înalt semnificative dintre familii ne de- este un caracter care se transmite ereditar
monstrează în cel mai elocvent mod că descendenţilor de la arborii materni.
termorezistenţa puieţilor din cadrul fami-
42 NR. 4(40) august, 2008

schimbarea climei
RISCUL INUNDAŢIILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Valeriu Cazac, director
dr. Ilie Boian, prim-vicedirector
Serviciul Hidrometeorologic de Stat
Aspecte generale. Inundaţiile re- nate de apele mari de primăvară şi podişul Volîno-Podolian şi nemijlocit de
prezintă hazardul cel mai larg răspîn- de viiturile pluviale. pe teritoriul Moldovei (pot avea loc chiar
dit pe Terra, cu numeroase pierderi de Din start ambele categorii de viituri şi iarna în perioada moinelor). Scurge-
vieţi omeneşti şi cu pagube materiale trebuie de separat în două tipuri – care rea nivală provoacă ridicarea nivelului
de mari proporţii. se declanşează în râurile mari şi respec- de apă din râu mai ales dacă în această
Conform datelor Centrului pentru Epi- tiv, sunt specifice pentru râurile Nistru şi perioadă cad precipitaţii lichide. Pentru
demiologia Dezastrelor al Universităţii Prut, şi cele care se manifestă în bazi- râurile mari (Nistru şi Prut) fenomenul
Catolice din Louvain, (Belgia) cel mai nele râurilor mici – care sunt specifice poate dura până în luna iunie, pentru
răspîndit gen de hazarduri pe planeta pentru tot interfluviul Nistru-Prut. râurile interne – în medie până în mar-
noastră sînt inundaţiile. Ele constituie În ultimii 70 de ani, pe cursul rîuri- tie – începutul lunii aprilie (tabelul 1).
pînă la 37% din numărul total de hazar- lor mari din Moldova (Nistru şi Prut), au Viiturile pluviale sunt condiţionate
duri naturale. fost semnalate circa 10 inundaţii de pro- de precipitaţiile abundente în perioada
Analiza inundaţiilor din secolul trecut porţii, cele mai distrugătoare fiind înre- caldă a anului.
constată că pe Glob se observă o ten- gistrate în anii 1941, 1955, 1969, 1974, În Moldova factorul principal care con-
dinţă de creştere a prejudiciilor provo- 1980 şi ultima – cea din vara anului tribuie la formarea viiturilor pluviale şi ul-
cate de inundaţii, una din principalele 2008. Pe cînd inundaţiile de mare am- terior inundaţiilor atît în rîurile mici, cît şi
cauze fiind utilizarea iraţională a văilor ploare pe rîurile mici din republică sunt în cele mari, sunt ploile torenţiale abun-
râurilor şi sporirea activităţii economice destul de frecvente (1948, 1956, 1963, dente, care au loc, de obicei, în perioada
pe teritoriile cu risc. 1973, 1984, 1989, 1991, 1994, 1998, mai-august (tabelul 2). Precipitaţiile to-
Încălzirea globală a climei şi creşte- 1999, 2005). renţiale, deosebit de abundente şi puter-
rea inevitabilă a valorificării văilor râu- Apele mari de primăvară sînt condi- nice, cad în luna iulie (aproximativ 40%,
rilor va contribui la creşterea în conti- ţionate de topirea zăpezilor din Carpaţi, în iunie 36,5% şi în august 15,7%).
nuare a frecvenţei şi puterii distructi- Tabelul 1
ve a inundaţiilor. De aceea, o sarcină Debitele maxime instantanee ale apelor mari de primăvară pentru toată
primordială este elaborarea măsurilor perioada de măsurători instrumentale
reale de prevenire a inundaţiilor şi de
protecţie contra lor.
Rîul – punctul de observaţie Debitul, m3/s Anul
Inundaţiile puternice se extind pe cea
mai mare parte a luncii, inclusiv pe te- Prut – Şireuţi 1270 1996
Prut – Ungheni 628 1996
rasele de luncă şi produc pagube ma- Vilia - Bălăsineşti 41,4 1969
teriale semnificative şi chiar pierderi de Draghişte - Trinca 35,7 1969
Ciuhur - Bîrlădeni 9,25 1979
vieţi omeneşti, atunci cînd sunt afectate Căldăruşa - Cajba 10,6 1969
aşezările omeneşti, căile de comunica- Delia - Pîrliţa 14,0 1999
Lunga – Ciadîr-Lunga 13,0 1985
ţie şi terenurile agricole. Salcia - Musaitu 4,8 1980
Cauzele naturale care provoacă Cogîlnic - Hînceşti 13,7 1980
inundaţiile sunt legate de pătrunde- Nistru - Hruşca 2570 1969
Nistru - Dubăsari 4180 1969
rea în albii a unor cantităţi exceden- Nistru - Bender (Tighina) 2980 1969
tare de apă provenită din ploi, topirea Nistru - Olăneşti 770 1964
Nistru (br. Turunciuc) - Nezavertailovca 1110 1980
bruscă a zăpezii şi a gheţarilor mon- Camenca - Camenca 71 1971
tani, din alimentarea excedentară din Beloce - Beloce 60,4 1963
pînzele subterane de apă şi din ba- Molochiş – Molochişul Mare 28,1 1980
Rîbniţa - Andreevca 12,6 1963
rarea văilor, prin alunecări de teren Iagorlîc - Doibani 65,9 1980
şi prin zăpoare de gheaţă, urmate Răut - Bălţi 35,8 1980
Răut - Jeloboc 41,9 1969
uneori de ruperea barajelor. Cubolta - Cubolta 57,4 1969
Republica Moldova se află într-o re- Căinari - Sevirova 82,7 1969
Ciulucul Mic - Teleneşti 24,9 1999
giune fizico-geografică frecvent supusă Ichel - Goian 4,54 1988
inundaţiilor. Inundaţiile de origine natu- Bîc - Chişinău 40,7 1973
rală sunt de două categorii: condiţio- Botna – Căuşeni 61,8 1956
NR. 4(40) august, 2008 43

schimbarea climei
Tabelul 2 în 24 ore şi care aduc pagube catastro-

Debitele maxime a viiturilor pluviale pentru toată perioada de observaţii fale. În perioada de observaţii, într-un
singur caz (1946-2008), precipitaţiile
Rîul – punctul de observaţie Debitul, m3/s Data căzute în 24 ore au depăşit 200 mm,
Prut – Şireuţi 1980 1998
în 11 cazuri acestea au fost mai mari
Prut – Ungheni 687 1991 de 150 mm şi în 87 cazuri – mai mari
Vilia - Bălăsineşti 349 1969 de 100 mm.
Draghişte - Trinca 40 1969
Ciuhur - Bîrlădeni 14,5 1985 Precipitaţiile cu asigurarea de 1% în
Căldăruşa - Cajba - - partea centrală a republicii alcătuiesc
Delia - Pîrliţa 47,1 1987
Lunga – Ciadîr-Lunga 33,2 1987 182 mm, iar precipitaţiile cu asigurarea
Salcia - Musaitu 27,7 1985 de 0,1% -280mm.
Cogîlnic - Hînceşti 21,7 1960
Nistru - Hruşca 4500 1969
Precipitaţiile torenţiale cu asemenea
Nistru - Dubăsari - - amplitudine provoacă revărsări catas-
Nistru - Bender (Tighina) - - trofale în bazinele rîurilor mici.
Nistru - Olăneşti - -
Nistru (br. Turunciuc) - Nezavertailovca - - De exemplu, în anul 1948 de două
Camenca - Camenca 51,9 1939 ori în decursul verii (10 iunie şi 7-8
Beloce - Beloce 31,9 1972
Molochiş – Molochişul Mare 28,5 1972 iulie), regiunile centrale ale republicii
Rîbniţa - Andreevca 27,2 1964 au fost inundate catastrofal. La prima
Iagorlîc - Doibani 26,9 1964 revărsare, provocată de precipitaţii (182
Răut - Bălţi 59,4 1984
Răut - Jeloboc 449 1991 mm) pe rîul Bîc, în regiunea municipiu-
Cubolta - Cubolta 59,6 1985 lui Chişinău, nivelul apei s-a ridicat cu
Căinari - Sevirova 166 1991
Ciulucul Mic - Teleneşti 35,0 1980 2,8 m, iar la a doua revărsare provoca-
Ichel - Goian 20,9 1989 tă de precipitaţii (230 mm), nivelul apei
Bîc - Chişinău 222 1948
Botna – Căuşeni 104 1953 s-a ridicat cu 3,5 m. În timpul ambelor
revărsări a fost inundată şi avariată ca-
Ridicarea periculoasă a nivelului apei jelor şi în timpul viiturilor – prin viteze lea ferată, au fost distruse multe clădiri
în rîurile mari Nistru şi Prut (pe teritoriul mari ale cursului de apă. În timpul de- din lunca rîului, a fost inundată şi aco-
Republicii Moldova) are loc din cauza clanşării fenomenului inundaţiei are loc perită cu noroi gara feroviară.
pătrunderii în albiile lor a unor cantităţi creşterea rapidă a nivelului, inundarea Pe teritoriul republicii sunt amplasa-
excedentare de apă provenită din ploi, sau subinundarea terenurilor aferente. te 57 de lacuri naturale şi circa 3400
topirea bruscă a zăpezii în bazinele Proporţiile consecinţelor inundaţiilor de rezervoare artificiale de apă, inclu-
cursurilor superioare (teritoriile Ucrainei depind de durata păstrării nivelelor pe- siv 90 cu un volum de peste 1 milion
şi României). Se ştie că 90 la sută din riculoase de apă, viteza torentului, su- m3 fiecare. Predomină lacurile mici cu
debitele acestor două rîuri se formează prafaţa inundată, sezonul, densitatea suprafaţa de circa 0,2 km2. Lacurile de
în afara teritoriului republicii. populaţiei şi intensitatea activităţii eco- acumulare servesc pentru prevenirea
Parametrii caracteristici ploilor to- nomice, prezenţa construcţiilor hidro- şi combaterea revărsărilor şi inundaţi-
renţiale care cad pe teritoriul Moldovei tehnice de protecţie şi măsurile concre- ilor în timpul viiturilor de primăvară şi
(intensitate, durată, cantitate) variază te de pregătire către inundaţie, nivelul vară. O bună parte sînt folosite pentru
teritorial în funcţie de altitudine, forma de pregătire şi organizare a acţiunilor agrement, piscicultură, irigaţie. La cele
de relief, precum şi de alte condiţii loca- întreprinse în timpul inundaţiei etc. mai mari rezervoare de acumulare se
le şi de timp. Consecinţe serioase ale inundaţiilor atribuie: Costeşti-Stînca (735 mln. m3),
Ploile torenţiale (aversele de ploaie) excepţionale şi catastrofale sunt de- pe rîul Prut şi Dubăsari (277,4 mln. m3),
puternice şi foarte puternice căzute pe formaţiile puternice ale albiilor rîurilor, pe rîul Nistru.
teritoriul Republicii Moldova se carac- când stratul de sol fertil este spălat Barajele multora din ele sunt constru-
terizează prin cantitate mare de apă complet sau invers este acoperit cu un ite fără respectarea normelor tehnice,
căzută într-un timp foarte scurt, fiind strat gros de nămol, fapt ce conduce la nu au canale de scurgere, de aceea
determinate predominant de încălzi- scăderea recoltelor. ruperea unuia în amonte generează ru-
rea neuniformă a suprafeţei terestre şi S-a constatat că 5% din ploile torenţi- perea celorlalte din aval, urmările fiind
pătrunderea intensivă a aerului umed ale aduc precipitaţii de 50 mm în focarul catastrofale (raionul Şoldăneşti, anul
tropical peste teritoriul republicii. Ca lor. Această categorie de ploi torenţiale 1991 şi raionul Hînceşti, anul 1994).
rezultat are loc ridicarea bruscă a ni- are o acţiune energetică destul de înal- La 4-5 iulie 1991 au căzut precipi-
velului apei în rîurile mici şi cursurile tă, care poate provoca formarea “rîuri- taţii abundente în partea centrală din
temporare, precum şi inundaţii rapide lor”, spălarea solului, inundarea văilor. zona Codrilor. În epicentrul ploii (la
cu consecinţe grave. Daune mari aduc economiei naţionale sud-vest de Floreşti) volumul precipi-
ploile torenţiale, precipitaţiile cărora taţiilor a atins 175 mm. Cele mai mari
Aspecte de risc. Principalul factor depăşesc 70 mm. Un fenomen hidro- distrugeri s-au înregistrat în bazinul hi-
distructiv al inundaţiilor îl prezintă to- meteorologic deosebit de periculos îl drografic al rîului Ciorna.
rentul de apă, care se caracterizează constituie ploile torenţiale abundente, În raionul Şoldăneşti au căzut doar
prin nivel înalt, iar la spargerea bara- precipitaţiile cărora depăşesc 100 mm 60 mm de precipitaţii, dar o viitură pu-
44 NR. 4(40) august, 2008

schimbarea climei
ternică de tranziţie s-a format în partea blicii Moldova şi pe parcursul anului În perioada 22-28 iulie 2008, în Ucrai-
superioară a bazinului r. Cerna. În calea 2005. Este necesar de menţionat ploile na de Vest, unde sînt situate cursurile
ei se aflau două lacuri mici de acumu- torenţiale puternice din 23, 25, 26 şi 31 superioare ale rîurilor Nistru şi Prut, au
lare, barajul lor a fost distrus de unda mai. Cantităţile maxime de precipitaţii căzut în fond 63-260 mm de precipitaţii,
de viitură, sporind debitul apelor ce se au atins 35-40 mm în timp de o oră. ceea ce constituie 1-3 norme lunare.
scurgeau pe rîu. De o intensitate şi mai mare au fost Pe teritoriul Republicii Moldova în
Îngustarea bruscă a văii rîului, din ploile torenţiale din 7, 18 şi 19 august decada a treia a lunii iulie a. 2008 pre-
apropierea or. Şoldăneşti, a condus la 2005. cipitaţii au căzut pretutindeni. Cea mai
stoparea puternică a apelor de viitură în Pe 7 august 2005 în raioanele de mare cantitate de precipitaţii – 225 mm
secţiunea acestei localităţi. Ca rezultat, nord, centrale şi de sud-est au căzut ploi pe parcursul decadei a căzut la Ocni-
timp de 10-15 minute a fost inundată torenţiale cu o cantitate de precipitaţii, ţa, depăşind norma decadică de 10 ori,
toată partea inferioară a or. Şoldăneşti. care a variat în limitele a 10-83 mm. La ceea ce se semnalează pentru prima
Torentul puternic de apă a spălat terasa Chişinău în timp de 4,5 ore, au căzut 57 dată în toată perioada de măsurători
căii ferate aflată pe malul stîng al rîu- mm de precipitaţii, ceea ce în medie se instrumentale.
lui. În rezultat şi-au pierdut viaţa 21 de semnalează o dată în 20 de ani. În raioanele de nord, în unele centrale
persoane; au fost deteriorate 8 mii de În noaptea de 18 spre 19 august în şi de sud ale republicii suma precipita-
case de locuit, dintre care 516 au fost raioanele de nord-vest şi centrale ale ţiilor pe decadă a constituit 85-185 mm
distruse complet; inundate 400 mii ha republicii au căzut ploi torenţiale foarte sau 440-800% din norma decadică. În
de terenuri agricole. puternice. Cantitatea de precipitaţii că- restul teritoriului cantitatea precipitaţi-
Anul 1994 a fost pentru Republica zută a constituit în fond 60-110 mm (1-2 ilor căzute a constituit 15-70 mm sau
Moldova unul dintre cei mai nefavo- norme lunare). În raionul Rîşcani pe par- 100-420% din norma decadică.
rabili din ultimul deceniu al sec. XX. cursul nopţii au căzut 140-160 mm, sau Ca rezultat viitura din iulie – august
Ploile torenţiale abundente din 26-27 2,5-3,0 norme lunare, ceea ce în medie 2008 pentru rîurile Nistru şi Prut a avut
august 1994 au avut o intensitate me- se semnalează o dată în 8-10 ani. caracter de viitură istorică. Acest carac-
die de peste 40 mm/oră, însoţite de vînt Cea mai mare cantitate de precipi- ter este justificat de mărimea principali-
puternic şi grindină, au pricinuit daune taţii a fost înregistrată la postul hidro- lor parametri ai viiturii, respectiv debitele
materiale enorme şi jertfe omeneşti. logic Corpaci din raionul Edineţ – 180 de vîrf si volumele scurse (tabelul 3).
Ca rezultat au fost afectate 16 raioa- mm (3,5 norme lunare), ceea ce în luna Viiturile excepţionale pe rîurile Nistru
ne ale republicii, mai ales, raioanele august pe teritoriul Moldovei se sem- şi Prut din ultimele patru decenii faţă de
din centrul Moldovei şi, îndeosebi, Hîn- nalează pentru prima dată pentru toată media multianuală sunt reprezentate
ceşti. Au decedat 29 de oameni, pierde- perioada de observaţii. sub formă de grafice în figurile 1 şi 2.
rile din fondul locativ au constituit 3137 În rezultatul ploilor torenţiale foarte Debitele şi modul propagării viiturii
de case, inclusiv 882 au fost distruse puternice au fost inundate multe case, menţionate s-au manifestat în confor-
complet, au fost distruse 709 obiecte sectoare de autostrăzi, au fost spălate mitate cu cele descrise în continuare.
de menire culturală, 1317 obiecte de suprafeţe imense de terenuri agricole. Pe rîul Nistru, în apropiere de or. Za-
producţie, 551 km drumuri auto, 577 În rezultatul acestor inundaţii au avut leşciki (Ucraina), viitura maximală a atins
km linii electrice, 662 km linii de tele- de suferit şi unele cartiere din mun. cote de 3,3 - 7,3 m faţă de nivelul apei
comunicaţii, 733 poduri, 779 baraje. Chişinău. anterior viiturii, iar debitul maximal a con-
Prejudiciul economic cauzat a constituit În iulie-august 2008 Ucraina, stituit 5410 m3/s, iar la postul hidrologic
443 milioane lei sau circa 100 milioane România şi Republica Moldova Hruşca (Republica Moldova) – 3362 m3/s.
dolari SUA. au fost lovite de una din cele mai Pe rîul Prut, în apropiere de or. Cer-
Ploi torenţiale puternice şi foarte grave inundaţii din ultimele două năuţi (Ucraina), viitura maximală a atins
puternice au căzut pe teritoriul Repu- secole. cota de 7,9 m faţă de nivelul apei anteri-
Tabelul 3
Debitele de apă în rîurile Nistru şi Prut (inclusiv, viitura pluvială din vara anului 2008)
Normala Caracteristici
Viitura din iulie- Caracteristici multianuale,
Rîul, scurgerii medii multianuale, Qmax
august a. 2008 Qmax m3/s
postul lunare, Q m3/s m3/s
Qmax, data, Qmax,
iulie august data iulie data august data
m3/s anul m3/s
Nistru - Zaleşciki 253 206 8040 04.09 1941 5410 27.07 3910 27.07.80 2190 22.08.75
Nistru – Moghiliov-
286 262 4800 12.06 1969 - 28.07 3530 28.07.80 1890 23.08.75
Podolian
Nistru – Hruşca 380 296 4500 13.06 1969 3362 29.07 3420 29.07.80 2370 01.08.80
Nistru - Bender 369 299 3000 15.06 1969 3174 03.08 2470 31.07.80 2490 01.08.80
Nistru - Olăneşti 146 123 870 02.08 1980 958 04.08 741 31.07.80 870 02.08.80
Prut - Cernăuţi 94.6 70.5 (5210) 09.06 1969 (3890) 26.07 3880 23.07.74 2820 11.08.55
Prut – Şireuţi 86.1 89.3 1980 22.05 1998 (4560) 28.07 856 17.07.2003 1820 21.08.2005
Prut – Ungheni 113 103 687 13.08 1991 698 05.08 598 21.07.98 687 13.08.91
Notă: - ( ) – debite aproximative de apă
NR. 4(40) august, 2008 45

schimbarea climei
jului a fost evitat, deoarece pe 31 iulie,

5000 ora 16.00, debitul în lacul de acumula-
4500 re din Novodnestrovsk a început să se
4000
3500 micşoreze, constituind 1350 m3/sec pe
anul 2008
Debitul, m3/s
3000 2 august, ora 16.00. Concomitent, la 1

anul 1980
2500 august a început să scadă nivelul apei
anul 1969
2000 şi pe segmentul oraşelor Soroca – Rîb-
1500 Norma, m3/s
niţa.
1000
500 Nivelul apei la barajul bazinului de
0 acumulare de la Dubăsari, pe 2 august,
ora 20, constituia 29,03 m, iar evacua-
1
9
11
13
15
17
19
21
rea apei s-a redus de la 2850 pînă la
Durata viiturii, zile
2330 m3/ sec, adică s-a dovedit a fi mai
jos decît cel prognozat cu 270 m3/sec.
Figura 1. Viituri excepţionale pe r. Nistru (postul hidrologic Hruşca)
Însă, în urma spălării digurilor de pro-
tecţie, inundaţiile în teritoriu au continu-
3500 at mai multe zile în şir.
Desfăşurarea inundaţiilor pe rîul
3000
Prut s-a produs după un scenariu ase-
2500 mănător cu cel de pe rîul Nistru, însă
Debitul, m3/s
anul 2008
2000 anul 1974 parametrii fluxului şi evacuării apelor
1500 anul 1969 viiturii diferă. Valul de viitură s-a format
norma, m3/s în partea muntoasă a bazinului r. Prut
1000
cu debitul maximal de 3890 m3/sec (or.
500 Cernăuţi, 27 iulie, ora 20.00). La ace-
0 eaşi oră serviciul de dispecerat al ba-
zinului de acumulare Costeşti-Stînca a
1
9
11
13
15
17
19
21
început evacuarea apei în bieful aval

Durata viiturii, zile
în mărime de 620 m3/sec, iar de la 30
Figura 2. Viituri excepţionale pe r. Prut (postul hidrologic Şireuţi)
iulie, ora 4.00, s-a mărit pînă la 1400
m3/sec. Majorarea evacuării apei a fost
or viiturii, iar debitul maximal a constitu- pentru trecerea unui volum de apă de provocată de ridicarea bruscă a nivelu-
it 3890 m3/s. La postul hidrologic Şireuţi 2600 m3/sec. Revărsarea apei peste lui ei în bieful amonte pînă la 98,25 m
(Republica Moldova) debitul maximal a diguri a fost inevitabilă în localităţile din din maximul admisibil de 99,5 m. Ast-
constituit 4560 m3/s. imediata apropiere a Nistrului. fel, salvarea barajului a fost posibilă cu
Pe rîul Nistru volumul stocului de apă În urma unui asemenea debit de apă, preţul inundării cîtorva localităţi, în care
ajuns în lacul de acumulare Novodne- ajuns la lacul de acumulare de la Dubă- nivelul maximal admisibil al digurilor de
strovsc în urma viiturii a atins 3000mln. sari, s-a creat o situaţie excepţională. Pe protecţie locală era mai jos decît cota
m3 (3,0km3). Pentru a ne închipui ce pe- 27 iulie serviciile de dispecerat ale baraju- viiturii. Creşterea nivelului apei pe te-
ricol prezintă acest volum de apă, vom lui au început evacuarea apei din bazinul ritoriul gurii de vărsare în regiunea or.
specifica că acesta este egal cu cel al de acumulare în bieful aval cu un debit Ungheni a continuat pînă la 5 august.
lacului de acumulare menţionat şi con- de 2100-2500 m3/sec, majorîndu-l ulte- Ca rezultat au avut loc inundaţii ex-
stituie 1/3 din volumul total de apă al rior pînă la 2850m3/sec. La sfîrşitul zilei cepţionale şi catastrofale, provocînd
limanului rîului Nistru. de 28 iulie, lacul de acumulare a pierdut mari pagube materiale economiei ţării.
Trecerea acestei cantităţi record de circa 200 mln. m3 de apă, însă volumul După proporţii şi prejudiciile aduse in-
apă prin lacul de acumulare de la No- zilnic de apă ce venea din lacul de acu- undaţia din iulie - august 2008 le-a de-
vodnestrovsk s-a efectuat la limita posi- mulare de la Novodnestrovsk a atins cifra păşit considerabil pe cele precedente.
bilităţilor acestui baraj. Ca rezultat, eva- 300 mln. m3. În această situaţie a apărut În cele 22 de raioane din lunca rîurilor
cuarea maximală a apei în bieful aval la necesitatea majorării debitului de evacu- Nistru şi Prut, în urma inundaţiilor, au
27 iulie, ora 16, constituia 3300-3400m3/ are a apei din bazinul de acumulare de fost distruse nu numai casele, drumu-
sec. Peste 2 zile, pe 29 iulie, volumul la Dubăsari pînă la 2800-2850 m3/sec, rile, terenurile agricole, dar au mai fost
maximal evacuat s-a micşorat pînă la însoţit de pericolul inundării segmentului afectate şi fîntînile (circa 3000), siste-
2955 m3/sec, fiind menţinut cu debitul din valea rîului de la or. Dubăsari şi pînă mele de colectare a apelor menajere.
respectiv pînă în 31 iulie, ora 16.00. la gura acestuia. Ca urmare, nivelul apei S-au înecat peste 3000 de animale. Au
Odată cu propagarea valului viiturii pe în bieful amonte al bazinului de acumu- fost inundate 8473 ha de terenuri agri-
segmentul rîului Nistru, situat pe terito- lare din Dubăsari pe 2 august a atins cole, inclusiv 4980 ha de păşuni.
riul Moldovei, s-a creat o situaţie critică, nivelul critic de 29,11 m, nivelul maximal În total pe ţară au fost inundate 1183 de
dat fiind faptul că digurile de protecţie, admisibil al barajului fiind de 30,0 m. case, evacuate 7851 de persoane. Cele
construite în anii 1970, erau prevăzute Se părea că pericolul distrugerii bara- mai multe case inundate au fost înregis-
46 NR. 4(40) august, 2008

schimbarea climei
trate în raioanele: Briceni (293); Căuşeni

(283); Anenii Noi (213); Criuleni (145).
Datele hidrometeorologice analizate
au condus la următoarele concluzii:
- Cauza principală care a produs viitu-
rile din iulie-august 2008 este una natu-
rală, ele fiind determinate de cantităţile
deosebit de mari de precipitaţii care au
căzut în decada a treia a lunii iulie, în-
deosebi în bazinul cursurilor superioare
ale rîurilor Nistru şi Prut (Ucraina).
- Forma hidrografelor viiturilor pro-
duse şi volumul acestora reflectă spe-
cificul ploilor care le-au determinat, cu
menţiunea că cantităţile mari de apă au
căzut succesiv mai multe zile în şir.
Pe parcursul manifestării viiturii
pluviale din iulie-august 2008 Ser-
viciul Hidrometeorologic de Stat a
asigurat non-stop organele de stat,
instituţiile abilitate şi populaţia cu
informaţie operativă şi calitativă pri- consecinţe ecologice grave. S-a modi- de diferite substanţe, adesea toxice, dă-
vind monitoringul hidrologic, inclu- ficat viteza şi regimul termic al apei în unătoare organismelor acvatice (fenoli,
siv monitorizarea propagării viiturii aceste rîuri. În anul 1965, până la con- produse petroliere, detergenţi, metale
respective (note hidrologice informa- struirea barajului Novodnestrovsk, tem- grele etc.). În funcţie de tipul substanţelor
tive, prognoze hidrologice, buletine peratura medie anuală a fluviului Nistru şi concentraţia lor în apa râurilor mici, au
hidrologice, avertizări hidrologice). (Camenca) a fost de 9,9˚C, iar în lacul supravieţuit organismele ce s-au adaptat
Suprafaţa totală a terenurilor Moldo- Dubăsari – 10,3˚C, după apariţia ba- la condiţiile noi de viaţă.
vei, supuse periodic inundaţiilor, consti- rajului (în anul 1987) – 8,8˚C. În lunile Reglarea debitului şi renovarea stă-
tuie circa 20% din toată suprafaţa repu- de vară (ultimele decenii) temperatura rii ecologice a râurilor mici este o pro-
blicii, sau mai mult de 600 mii ha. apei nu se ridică mai sus de 18˚C, pe blemă cu efect reversibil, necesită o
Aceste terenuri s-au valorificat inten- când în 1965 era de 23˚C. argumentare ştiinţifică multilaterală
siv pentru producerea culturilor agricole De asemenea, ele constituie un ob- pentru fiecare dintre ele, luându-se în
valoroase, dar s-au folosit si pentru con- stacol în mişcarea şi migrarea spre consideraţie condiţiile naturale, impac-
strucţia caselor de locuit şi întreprinderi- mare a particulelor (substanţelor) în tul antropic din bazin şi influenţa apelor
lor industriale, a magistralelor de trans- suspensie, nisipului, prundişului, ceea subterane.
port, liniilor de curent electric, telefon. ce a condiţionat acumularea pe parcur- Măsuri de prevenire şi protecţie.
Luncile rîurilor mici, folosite pentru sul anilor a cantităţilor mari de nămol Experienţa diminuării consecinţelor
creşterea culturilor agricole, în condi- în lacurile de acumulare. Aceste depu- negative ale viiturilor în bazinele rîuri-
ţiile climatice specifice Moldovei, revin neri subacvatice conţin componente lor mici ale Moldovei denotă că, efectul
zonei agricole de risc. ce s-au sedimentat: materie organică, economic maxim poate fi atins atunci
Circa 10% din digurile şi construcţi- metale grele etc. cînd, de rînd cu metodele pasive (digu-
ile hidrotehnice existente în republică O problemă majoră din acest punct irea, lucrările de ameliorare forestieră
sînt în stare avariată, prezentînd peri- de vedere îl prezintă lacul de acumula- etc.), sunt folosite şi metodele active de
col enorm pentru localităţile din jur. Sub re Dubăsari (fluviul Nistru), în care mai protecţie (reglarea scurgerii printr-un
pericol de inundare se află circa 168 de mult de jumătate din volum îl constitu- sistem de rezervoare de apă cu capaci-
localităţi cu suprafaţa totală de 1300 ie nămolul. Substanţele din sedimente tate mare de reţinere şi evacuare con-
km2 si circa 160 mii locuitori. În total, în pot provoca poluarea secundară a apei secutivă a apelor de viitură, calculată la
zonele potenţial inundabile sînt ampla- în cazul apariţiei condiţiilor favorabile un volum de 1-3% asigurare).
sate 659 localităţi, dintre care 625 rura- (schimbarea pH-ului, temperaturii, for- Schemele de amenajare pentru lu-
le, 31 oraşe şi 3 municipii. ţei ionice etc.). crările de diminuare a inundaţiilor din
În zonele periodic inundate ale aces- Schimbările termice menţionate au
tor localităţi sînt amplasate circa 27 mii condiţionat descreşterea vitezei proce-
case de locuit şi 1651 construcţii de selor fizico-chimice şi biochimice – verigi
producţie. Permutarea acestora în lo- importante în fenomenul natural de au-
curi neinundabile necesită sume enor- toepurare a apei. La râurile mici, la care
me pentru bugetul ţării. pe timpuri a fost reglat debitul, cursul
Construirea barajelor pe râurile mari scurgerii s-a transformat în canale recep-
(Nistru şi Prut) a cauzat şi apariţia unor toare de ape uzate cu un conţinut sporit
NR. 4(40) august, 2008 47

schimbarea climei
respective se recomandă de evidenţiat

zonele cu asigurarea de 20% a inunda-
ţiei (pentru terenurile agricole), 5% asi-
gurare (pentru construcţiile din spaţiul
rural), 1% asigurare pentru ariile urbane
şi 0,3% pentru căile feroviare. Desigur
că în diferite zone naturale şi raioane
ecologice numărul zonelor şi principiul
tenţă tehnică şi transfer de tehnologii; evidenţierii lor pot varia.
- întocmirea şi completarea continuă
a băncii regionale de date „Moldova Bibliografie
bazinul hidrografic constau în corelarea Hazards”, în scopul perfectării metodicii
şi efectul cumulativ al următoarelor lu- de predicţie a acestor fenomene; 1. Bogdan O., Niculescu E., Riscurile
crări: îndiguiri; lucrări de regularizare a - managementul utilizării teritoriului climatice din România, Institutul de Ge-
albiilor; acumulări nepermanente şi pol- supus riscurilor inundaţiilor trebuie să ografie, Bucureşti, 1999, 280p.
dere; lacuri de acumulare permanente fie o prerogativă a organelor adminis- 2. Boian I. Ploile torenţiale abundente
prevăzute cu tranşe de volume pentru traţiei publice locale. Statul poate doar - fenomen de risc major pentru Repu-
atenuarea viiturilor. să stimuleze activitatea lor prin aproba- blica Moldova// Materialele Conferinţei
Accentul pus într-o primă etapă pe direa legilor despre utilizarea terenurilor. Internaţionale Diminuarea impactului
minuarea inundaţiilor prin îndiguiri a - unul din cele mai bune instrumente Hazardelor Naturale şi tehnogene asu-
constituit o greşeală, deoarece elimină de regularizare a folosirii terenurilor în pra mediului şi societăţii, 6-7 octombrie
efectul natural de atenuare a luncilor şi zonele de risc poate fi un program flexi- 2005. Ministerul Ecologiei şi Resurselor
conduce la mărirea debitelor maxime. bil de asigurare contra inundaţiilor, care Naturale. Academia de Ştiinţe a Moldo-
Deoarece sectoarele inferioare ale ar combina atît asigurarea obligatoare, vei. Chişinău, 2005.
cursurilor mari de apă sînt îndiguite, cît şi cea benevolă. Principiul de bază al 3. Boian I., Sandu., Inundaţiile pe teri-
trebuie evitată executarea de noi lucrări acestui program ar fi următorul: în cazul toriul Republicii Moldova şi măsurile de
de îndiguire fără compensarea în lacuri utilizării raţionale, din punctul de vedere reducere a lor, Revista Mediul Ambiant
de acumulare sau în poldere a efectelor al riscului inundaţiilor, a terenurilor, per- nr. 2 (26) aprilie, Chişinău, 2006.
de dezatenuare. soana asigurată va primi o compensare 4. Buletinele meteorologice lunare.
Trebuie de menţionat faptul că nu a mai impunătoare, decît în cazul ignorării Serviciul Hidrometeorologic de Stat,
fost acordată o atenţie suficientă adop- recomandaţiilor şi normelor respective. Chişinău (1975 - 2007).
tării asa-numitelor “linii roşii”, care ar - este necesar de redus la minimum 5. Cadastrul de Stat al Apelor. Date
evidenţia clar terenurile de luncă şi vîl- activităţile gospodăreşti care pot inten- multianuale despre resursele şi regimul
cele, ce sînt supuse periodic inundaţiilor. sifica inundaţiile (defrişarea pădurilor, apelor de suprafaţă. Serviciul Hidrome-
Această linie marchează nivelul viiturii cu de ex.), la fel şi promovarea măsurilor teorologic de Stat, Chişinău, 2006.
asigurarea de 1%. Ea indică că terenuri- îndreptate spre crearea condiţiilor de 6. Cazac V., Lalîchin N. Ghidrologhi-
le situate mai jos de “linia roşie” necesită minimalizare a scurgerii. În afară de ceschie haracteristichi malîh rec Moldo-
efectuarea de mîsuri tehnice complexe aceasta, pe teritoriile cu risc de inunda- vî i ih antropoghenîe izmenenia. Mediul
şi nu pot fi repartizate pentru construc- ţii pot fi efectuate doar acele activităţi Ambiant, Chişinău, 1997, 208 p.
ţia caselor de locuit sau a obiectelor de gospodăreşti, care în cazul inundării 7. Cazac V., Boian I., Prepeliţă A.
producţie. În toate cazurile, cînd mai jos vor suferi pierderi minimale. Principalele tipuri de hazarduri natu-
de “linia roşie” există deja obiecte ce pot - construcţiile inginereşti de protecţie rale şi impactul lor asupra mediului şi
fi avariate sau distruse la trecerea viitu- contra inundaţiilor a terenurilor agricole sănătăţii. // Mediul Ambiant, nr. 5 (23 )
rilor, trebuie să se ia măsuri pentru lichi- şi obiectelor economice trebuie să fie octombrie, Chişinău, 2005.
darea construcţiilor, fapt ce va preveni sigure, iar realizarea lor trebuie să afec- 8. Cociug A., Grama T., Triboi A., Ga-
daunele aduse de inundaţii. teze cît mai puţin mediul înconjurător. vriliţa A. “Calamităţile în Moldova şi com-
Principalele măsuri de atenuare şi - este necesar de efectuat o regiona- baterea lor”. Chişinău, 1997, 267 p.
reducere a riscului inundaţiilor sunt re clară şi cartarea albiilor majore, cu 9. Mihailescu C., Boian I. Fenomene
următoarele: trasarea hotarelor inundaţiilor de dife- naturale de risc în Republica Moldova.
- elaborarea şi adoptarea de către rită asigurare. Ţinînd cont de tipurile // Mediul Ambiant, nr. 5 (23 ) octombrie,
Republica Moldova a Strategiei Naţio- de activitate economică pe teritoriile Chişinău, 2005.
nale şi Planului Naţional de Acţiuni pri- 10. Mihailescu C., Cazac V., Boian I.,
vind Prevenirea şi Atenuarea Impactului Gâlcă G. Evoluţia debitelor Prutului şi
Hazardurilor Naturale Asupra Societăţii Dunării Inferioare pe parcursul ultime-
şi Mediului; lor decenii. // Mediul Ambiant, nr. 6 (36)
- modernizarea şi optimizarea Siste- decembrie, Chişinău, 2007.
mului Naţional de monitorizare, predicţie 11. Лассе Г. Ф. Климат Молдавской
şi prevenire a efectelor dezastrelor natu- ССР, Гидрометеоиздат, Ленинград,
rale din cadrul SHS, prin măsuri de asis- 1978, 375 р.
48 NR. 4(40) august, 2008

Mediul Ambiant nr.4.40 2008

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mediul Ambiant nr.4.40 2008

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revistă ştiinţifică,

de informaţie şi cultură ecologică

Fondatori: 4 (40) august, 2008

Colegiul de redacţie: cercetări ştiinţifice

Tipar: Î.S. F.E.-P. „Tipografia centrală”

Pelobates fuscus (Laurenti. 1768) Elafe quatuorlineata (Lacep, 1789)

CARACTERISTICA COMPLEXĂ A SOLURILOR REPUBLI-

Institutul de Ecologie şi Geografie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei

Prezentat la 3 aprilie 2008

Introducere predominante de 120–180m cu dealuri ticularităţile solurilor zonale şi intrazona-

NR. 4(40) august, 2008 

Higroscopici- Cationi schimbabili Aciditatea

 NR. 4(40) august, 2008

Higrosco- Cationi schimbabili Aciditate Gradul de

Caracteristica morfologică a so-

Higrosco- Hu- Cationi schimbabili Aciditate Gradul de

Higrosco- Cationi schimbabili Aciditate

NR. 4(40) august, 2008 

Higrosco- Cationi schimbabili Aciditate Gradul de

Higrosco- Aciditate Gradul de

% KC H 2O me/100 g sol cu baze, %

 NR. 4(40) august, 2008

Caracteristica morfologică a cer-

Orizont Adâncime, Higrosco- Cationi schimbabili

NR. 4(40) august, 2008 

Higrosco- Cationi schimbabili

Orizontul Adâncimea, Higrosco- Cationi schimbabili

 NR. 4(40) august, 2008

rile tipice, conţin carbonaţi de la supra-

Caracteristica morfologică a so-

Higrosco- Cationi schimbabili

Higrosco- Cationi schimbabili

NR. 4(40) august, 2008 

1. Clasificarea solurilor Republicii

Orizontul Higroscopicitate Humus CaCO3 Cationi schimbabili

Higroscopicitate Humus CaCO3 Cationi schimbabili

 NR. 4(40) august, 2008

Evoluţia gospodăririi Ocolului Silvic Cărbuna

Prezentat la 15 mai 2008

Obiectul prezentului studiu îl con- o amploare

NR. 4(40) august, 2008 

10 NR. 4(40) august, 2008

aria petiolata (Bieb.) Cavara et Grande,

NR. 4(40) august, 2008 11

12 NR. 4(40) august, 2008

Scr ophular iaceae

NR. 4(40) august, 2008 13

SUCCESELE CATALIZEI ECOLOGICE ÎN

Prezentat la 29 mai 2008

Cuvinte-cheie: catalizator, arderea, emisii poluante.

Introducere Actele legislative, care reglemen- Metoda de epurare necatalitică

14 NR. 4(40) august, 2008

NR. 4(40) august, 2008 15

16 NR. 4(40) august, 2008

Consideraţii cu privire la legităţile de repar-

Prezentat la 6 iunie 2008

NR. 4(40) august, 2008 17

Cationi schimbabili, me/100 Gradul de Aciditatea

18 NR. 4(40) august, 2008

pădurii naturale şi pe versantul cu ex- ţarea teritoriului şi creşterea gradului de

NR. 4(40) august, 2008 19

Indicatorii de calitate şi capacitatea de autoe-

Prezentat la 9 iunie 2008

NR. 4(40) august, 2008

NR. 4(40) august, 2008

NR. 4(40) august, 2008

NR. 4(40) august, 2008

NR. 4(40) august, 2008

NR. 4(40) august, 2008

NR. 4(40) august, 2008

NR. 4(40) august, 2008

NR. 4(40) august, 2008