Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

Programul de studii de licenţă: SILVICULTURĂ

Asemanari si deosebiri dintre pasunile


cu arbori si culoare silviculturale – sursa
de masa furajera
Notiuni Generale
Sisteme Agrosilvice

Notiunea de sistem agrosilvic reprezinta adaptarea termenului englez “agroforestry” care reprezinta
managementul durabil al terenurilor cu rol de a creste productia totala pe aceasi unitate de suprafata, prin
combinarea culturilor agricole cu o forma de vegetatie forestiera si a animalelor in mod simultan sau seccesiv,
adaptat specificului zonal.

Prin introducerea arborilor in sistemle agricole se asigura pe de o parte durabilitate prin dezvoltarea pe termen
lung a sistemului nou creat, iar pe de alta parte stabilitatea culturilor agricole, pasunilor, animalelor. Prezenta
arborilor are rolul de a spori productivitatea sistemelor agrosilvice, vitalitatea, biodiversitatea, capacitatea de a
exercita functii multiple ecologice, economice si sociale la nivel local si regional.

Sistemele agrosilvice sunt sisteme de cultura in care se realizeaza, combinarea si asocierea culturilor agricole,
animalelor cu cele forestiere pentru obtinerea unor productii agricole si silvice suplimentare, asigurand astfel un
management durabil al resurselor naturale.
Culoare silviculturale

In cadrul unei tehnologii avansate sunt rezultate sistemele care au drept component animale, specii furajere si
arbori, care include deschiderea de culoare de acces pentru recoltarea materialului lemnos rezultat in urma
realizarii lucrarilor de ingrijire( curatiri, rarituri) si a lucrarilor de expleatare a lemnului, insamantarea culoarelor si
fertilizrea acestora.

Culoarele se insamanteaza cu specii de graminee si leguminoase furajere, tolerante la umbra.

Sunt sisteme pastorale a carei principala productie este de lemn de calitate superioara. Pasunatul animalelor
implica productia unei mase furajere care nu pot fi obtinute in detrimentul productiei silvice. Aceste obiective pot
fi atinse dupa ce padurea a depasit stadiul de paris-codrisor si intra in stadiul de codru, cand arborii au ajuns la un
nivel in care nu mai sunt supusi vatamarilor.

In cee ace priveste caracteristicile culoarelor de acces din cadrul acestui sistem silvopastoral, acestea vor avea
latimi de 2,5 – 3,5 m , distante de 10 – 30 m , pentru a permite pe de o parte realizarea lucrarilor de ingrijire a
arboretelor, selectionarea rborilor de viitor dar si obtinerea unei mase furajere.

Speciile forestiere intalnite in aceste sisteme sunt de regula specii de lumina apartinand rasinoaselor(molid, brad,
larice) si , intr-o masura mai mica, foioaselor (stejar). Faptul ca la o parte din speciile de rasinoase elagajul natural
este slab, iar trunchiurile arborilor prezinta ramuri pana la baza nu permite animalelor patrunderea in padure,
astfel ca pasunatul se poate realiza doar in liita culoarelor deschise si insamantate.

In cee ace priveste speciile furajere, productivitatea acestor este medie, in mare masura datorita faptului ca
speciile furajere ocupa o suprafata mica din suprafata totala, dar este de calitate buna si completeaza necesarul de
hrana in perioada secetoasa. Intr-o padure de pin silvestru, de exemplu, productia de plante furajere variaza de la
0,2 la 0,8 t/ha/an.

In concluzie, desi pasunatul in padure inca se practica in unele tari nu este o solutie eficienta pentru cresterea
animalelor, doarece nu conduce la obtinerea de sporuri in greutate, fiind doar o masura de supravietuire in conditii
dificile.
Pasuni cu arbori

Sistemele silvopastorale definesc modul de utilizare a unui teren in care speciile forestiere furnizeaza produse
lemnoase si nelemnoase in acelasi timp cu cresterea animalelor. Initial, sistemele silvopastorale nu reprezentau
altceva decat pasunatul animalelor in padure. Au, deci, o istorie la fel de veche ca ocupatia de crestere a
animalelor.

Desi pasunatul in padure s-a practicat o perioada mare de timp, trebuie subliniat ca, in acceptitudinea prezenta,
sistemul silvopastoral nu trebuie confundat cu pasunile impadurite. In primul caz este vorba de arbori, raspanditi
dispersat pe o pasune pe care se cresc animale, iar sistemul respectiv apartine fondului agricol, in timp ce pasunile
impadurite sunt acelea care au consistenta mai mare sau egala cu 0,4, sunt incluse in categoria terenuri cu
forestiera si in care cresterea animalelor nu este permisa.

Pasunile (Pajistile)

Acest tip de pasune pajiste constituie un element important in cadrul sistemului silvopastoral, calitatea si
productivitatea acesteia fiind in legatura directa cu productia animaliera.

Animalele

Produsul cel mai important din cadrul sistemului silvopastoral este reprezentat de animale. Ele indeplinesc doua
funtcii: prezinta o sursa de venituri prin produsele directe pe care le furnizeaza ( carne, lapte, lana etc. ) si pot
imbunatatii calitatea pasunilor( prin dispersarea semintelor si fertilizare organica). Prin urmare, un pasunat
rational, un numar optim de animale pe unitatea de suprafata contribuie la conservarea pausnilor cu arbori si la
diversitatea lor.

Cele mai frecvente animale care fac obiectivul sistemelor silvopastorale sunt vitele si oile, dar pot fi intalnici si cai,
capre, porci, In mod obisnuit, pentru ca animalele sa asigure produse bune, de calitate, este recomandat ca
acestea sa pasuneze succesiv o suprafata de teren astfel incat fiecare specie sa beneficieze de diferitele resurse
natural pe care le asigura pasunea de-a lungul sezonului de vegetatie. O distributie uniforma a animalelor este
recomandata si pentru prevenirea vatamarilor: la arbori in perioadele critice, crestrea eficientei pasunatului si
prevenirea raspandirii unor boli sau daunatori.

Prin ameliorarea pasunilor, realizata in urma unor lucrari de imbunatatire, ce determina sporuri de productie si
imbunatatirea compozitiei foretiere, efectivele de animale ce se hranesc de pe aceste pasuni se pot succeed, in
conditii economice avantajoase.

Multiple produse care se obtin de la animale si comercializarea lor aduc venituri constant sitelemor silvopastorale
astfel ca riscul economic al acestora este redus.
Asemanari
1 Atat culoarele silviculturale cat si pasunile cu arbori constituie o baza furajera.

2 Intalnim in ambele specii forestiere si specii agricole

3 Ambele prezinta roluri ecologice, economice si sociale la nivel local si regional.

3 Ambele au in vizor pastrarea biodiversitatii

Deosebiri
1 Culoarele silviculturale au ca scop productia unei mase furajere care nu pot fi obtinte in detrimentul productiei
silvice, pe cand in pasunile cu arbori este urmarita productia de material furajer, arborii constituind un mijloc de
fixare a solului,, un rol antierozional, formarea unui microclimat, ferit, apropiat optim pentyru animale si speciile
ierboase.

2 Pasunile cu arbori produc considerabil mai multa baza furajera decat in cazul culoarelor silvice, avand o mai mai
mare suprafata cu plante ierboase.

3 Pasunile cu arbori constituie o sursa principala de baza furajera, culoarele silvice constituind o masura de
supravietuire in conditii dificile.

BIBLIOGRAFIE

Elena Mihaila, Cornel Costachescu, Florin Danescu, Simona Dragoi – Sisteme agrosilvice