Salmonicultura

Piramida trofica din apele de munte cuprinde, de altfel, asa cum este normal, producatorii
si consumatorii.

Principalele specii de pesti din apele Romaniei

Pastravul indigen ( Salmo trutta Fario )

Colorația este brună pe spate și alb murdar pe flancuri și burtă. Are puncte negre brun inchise și
roșii. Este agil, iute, dar fricos, lipsit de abilitate și voracic. Preferă apele cu temperatura de 12-16
° C. În lacurile mari înregistrează creșteri rapide și mari.
Boiștea : octombrie-noiembrie

Păstrăvul de lac ( Salmo trutta morfa lacustris )

Este o formă a indigenului adaptat la viața lacustră. Corpul este mai scurt, gros , mai lățit decât al
indigenului , iar capul mai mic. Culoarea spatelui și a capului este verzui oliv, flancurile și burta
argintii decolorate, cu pete mari negre aproximativ in x. Are o creștere rapidă.
Boiștea : septembrie.
Păstrăvul fântânel ( Salvelinus fontinalis)
A fost adus în Europa din America în jurul anului 1889. Este colorat pe spate în dungi șerpuite
portocalii, pe fond masliniu, iar pe flancuri variază între argintiu, portocaliu și roșu, presărat cu
steluțe portocalii sau roșu carmin. Înotătoarele sunt roșiatice cu marginile negre.
Boiștea : octombrie.
Păstrăvul curcubeu ( Onchorynchis miikis)
A fost adus în Europa din America în anul 1890.
Prezintă două forme : Shasta Jordan – specie staționară
Irideus Gibbons – specie migratoare.
Prin încrucișări repetate, forma rezultată la noi este predominant migratoare.
Colorația: pe spate verzui cenușiu albăstrui, pe flancuri argintiu și pe burtă albicios.Are linia
laterală pronunțată cu irizații de culoarea curcubeului. Flancurile și spatele sunt punctuate cu
negru. Suportă ape cu temperature ridicate (15-19 ° C).
Boiștea : martie ( în păstrăvarii cu apa caldă chiar in ianuarie).
Lostrița ( Hucho hucho )
Spatele este colorat cenușiu verzui-gălbui, flancurile cenușiu-argintiu, iar abdomenul și partea
inferioară a capului, albă cu numeroase puncte negre mici, care la unele exemplare ajung și pe
opercule.
Aripioarele sunt roșietice, verzui, iar nodâlca brun roșcată. Corpul este fusiform. Este cel mai
mare salmonid de la noi.
Boiștea : mijlocul lunii aprilie.
Lipanul ( Thymallus thymallus) – specie nerăpitoare
Forma: mai alungită și mai lățită decât a păstrăvului.
Solzii sunt mari, argintii. Îotătoarele sunt înalte, cea dorsală fiind acopperită cu pete negre.
Spatele: verzui argintiu cu irizații metalice.
Gura este mai mică, prezentând buze fragile, iar limba este lipsită de dinți.
Boiștea : aprilie – mai.
Trăiește în partea inferioară a arealului salmonidelor.
Coregonul ( Coregonus albula)
A fost adus în anul 1956. Trăiește în lacurile cu apă rece. Se aseamănă cu lipanul , neavând însă
puncte negre pe laturile argintii. Nodâlca este foarte mică, gura lipsită de dinți.

Boiștea : octombrie – decembrie

Capacitatea biogenică a apelor de munte

Totalitatea însușirilor fizico chimice și biologice ale unei ape constituie capacitatea
biogenică sau puterea de hrănire a acesteia.
În funcție de natura fundului unei albii, de panta ei și de bigăția în hrană, s-au stabilit zece trepete
( I-X), grupate în trei categorii de ape: sărace, mijlocii și bogate.
Apele sărace au capacitatea biogenică I-III, fiind ape cu fundul stâncos și bolovănos. Din
această categorie fac parte orțiunile dinspre izvoare ale apelor din masivele stâncoase cu pantă
mare.
Apele mijlocii au capacitatea biogenică IV – VI, sunt ape repezi, cu fund bolovănos și
pietros, acoperit pe unele porțiuni cu mușchi și alge, în care se dezvoltă numeroase larve. Albia
este instabilă pe mari porțiuni.
Apele bogate au vcapacitatea biogenică VII-IX și prezintă albie stabilă și fund format din
pietre și pietriș, iar pe alocuri din nisip. Curentul acestror ape este lin, în albie formându-se
bulboane care alternează cu repezișuri. Ape cu capacitatea biogenică X nu există decât pe
anumite porțiuni de râuri.
Caracteristici fizico chimice ale apelor

Caracteristicile fizico-chimice importante ale apelor de munte sunt: temperatura,

cantitatea de oxigen dizolvat în apă, reacția apei ( pH-ul ), debitul apei, limpezimea apei.
Temperatura apei, influențează pofta de mâncare a peștilor și peiorada de hrănire și de
creștere a acestora. Pentru păstrăvi temperatura nu urcă obișnuit vara peste 20*C și nu coboară
iarna sub 1*C. de asemenea, influențează și perioada de incubație a icrelor.
Oxigenul dizolvat ( O2 ) este o caracteristică care depimde de temperatură. Cu cât
temperatura este mai mare cu atât cantitatea de oxigen dizolvată în apă este mai redusă.
O apă cu caracteristici bune pentru salmonide trebnuie să conțină 8-12mg de oxigen dizolvat la
litru.
Reacția apei este o caracteristică care influențează bnuna dezvoltare a peștilor, hrănirea și
creșterea etc. Apele bune pentru creșterea și dezvoltarea salmonidelor au valorile pH-ului între 6 și
8.
Debitul apei înfluențează densitatea peștilor dintr-un pârâu de munte și a celor din
bazinele păstrăvăriilor influențând producția la hectar pe luciu de apă. Cu cât debitul este mai mare
cu atât productivitatea va fi mai mare.
Limpezimea apei este deosebit de importantă deoarece păstrăvii sunt pești de apă limpede
și rece. O apă care alimentează o păstrăvărie trebuie să fie cât mai transparentă și mai rece. Dacă o
apă nu se limpezește în 24 de ore după o ploaie nu este indicată ca sursă de alimentare pentru o
păstrăvărie. Păstrăvii nu trăiesc în apele în care turbiditatea este ridicată mai mult de 140 de zile pe
an.