Amurul alb

Denumire stiintifica: Ctenopharyngodon idella.

Familia: Ciprinide.
Denumire populara: amur, cteno, cosas.
Raspandire pe glob: Orignar din China, a fost aclimatizat in cateva tari din Europa.
Raspandire in Romania: In toate regiunile de ses.
Caracteristici principale:
Lungime: 50 - 60 cm (exceptional 130 - 140 cm)
Greutate: 4 - 7 kg (poate ajunge peste 30 kg).
Aspect: Este inrudit cu rosioara, clenul si crapul, din a caror trasaturi are din abundenta. Corpul este alungit ca cel al
crapului de dunare, de care se deosebeste prin inotatoarea dorsala scurta, abdomenul lipsit de carna si gura
semiventrala. Corpul amurului este gri-inchis, sau verzui, cu reflexe arginii pe laturi si cu abdomenul deschis.
Mod de viata: Este un peste sperios, foarte circumspect, se hraneste mai mult dupa lasarea serii, cand linistea este
deplina.
Se hraneste cu: plante acvatice, fan, rame, larve, insecte si chiar pesti.
Pescuitul sportiv: Se pescuieste la fel ca si crapul romanesc. Este un luptator, dand de furca pescarului la scoaterea
din apa.
Valoare gastronomica: Are o carne gustoasa.
Dimensiunea minima legala: 35 cm.
Avat
Denumire stiintifica: Aspius aspius
Familia: Ciprinide
Denumire comuna: Avat, Aun, Butoi, Gonaci, Haut, Peste lup.
Raspandire: fiind peste de apa dulce, poate fi intalnit: in Dunare, poate urca pe rauri si sa ajunga pana in zonele de
deal, in raurile de apa salcie ale Deltei si chiar si in lacurile litorale.
Descriere:
Corpul avatului este alungit, viguros, cu solzi mici bine fixati cu striuri, cu spinarea si muchia ventrala rotunjite,
inotatoarea dorsala mai inalta decat lunga, taiata oblic si mult impinsa spre coada. Are capul conic, gura mare, larga,
cu falca de jos arcuita in sus.
Colorit: muchia spinarii bate in verde - albastrui, iar laturile si pantecele sunt argintii lucioase. Aripioarele ventrale au
marginile roscate.
Dimensiuni: in conditii normale, atinge in apele noastre lungimi medii de 30-50 cm si pana la 1 kg greutate.
Comportament:
Traieste singuratic, in special in straturile superioare ale apei. Se reproduce prin martie, in rauri, pe fund pietros sau
nisipos unde femelele, cam in al cincilea an de viata, isi depun icrele - intre 80.000-100.000 icre. Se hraneste cu peste
mic. Astfel, in ordinea preferintei: obletul, rosioara, platica, plevusca, iar in josul Dunarii, puietul de scrumbii. Nu
refuza nici crustacei, moluste, viermi sau insecte. Perioada cea mai intensa de hranire este aprilie - octombrie.
Primavara poate fi gasit in apropierea suvoaielor repezi, care aduc maruntisul luat de curent, dar si in zonele unde apa
limpede din balta se intalneste cu cea tulbure a raurilor. Cand curentul este prea puternic prefera sa stea mai aproape
de maluri.
Vara, cand nivelul apelor incepe sa se echilibreze, avatul isi cauta locurile de vanatoare pe langa bancurile de nisip, la
apa incalzita unde se aduna puietul, dar locurile preferate ramangurile de varsare in rauri sau in Dunare, ale garlelor
si canalelor. Rar mai poate fi gasit in balti.
Toamna, pe masura ce apele se racesc, avatul coboara spre fund, continua sa "muste", insa mai rar.
Dimensiune minima legala: 30 cm
Babusca
Denumire stiintifica: Rutilus Rutilus Carpathorossicus
Denumire comuna: Babusca, Ocheana, Taranca, Balos
Raspandire: babusca, sora buna cu rosioara, este un peste larg raspandit in bazinul dunarean aflandu-se la noi in
toate baltile si helesteiele.
Descriere: lungimea ei ajunge, de regula 20-25 cm, foarte rar 35 cm, iar ca greutate 80 - 200 g si respectiv 500 g.
Se deosebeste de rosioara prin lipsa carenei si, mai ales, datorita inotatoarei dorsale aproape in acelasi plan cu
inotatoarele ventrale.
Comportament:
In apele in care traieste, babusca prefera fundurile mai nisipoase, si ierneaza masata in carduri in gropile mai adanci.
Gastronomie: Babusca are o carne calitativ scazuta.
Se folosesc cam aceleasi momeli ca si pentru crap, dar in special viermisori.
Dimensiunea legala de pescuit este de 12 cm.
Batca
Denumire stiintifica: Blicca bjorkna bjorkna
Familia: Ciprinide.
Denumire populara: corbanca, corpanca, frunza plopului.
Raspandire pe glob: In toate apele Europei.
Raspandire in Romania: In Dunare si baltile acesteia, lacuri si rauri de ses, pe tot cuprinsul tarii.
Caracteristici principale:
Lungime: 20 -25 cm (exceptional 35 cm)
Greutate: 60 - 100 g (exceptional 1 kg).
Aspect: Seamana foarte bine cu platica cu care adesea este confundata diferenta consta in faptul ca are solzii mai
mari, inotatoarea anala mai scurta, iar baza cozii colorata in rosu, la platica aceasta fiind cenusiu-albastruie.
Mod de viata: Traieste pe langa maluri si pe funduri maloase.
Se hraneste cu: Carne alba si gustoasa. Se poate gati in diferite feluri.
Valoare gastronomica: Carnea este alba si gustoasa. Poate fi pregatita in diferite feluri.
Atentie!!! Ca si platica are oase multe si fine.
Dimensiunea minima legala: 15 cm.
Beldita
Denumire stiintifica: beldita (Alburnoides bipunctatus)
Familia: Ciprinide.
Denumire populara: latite, obleti de rau coconari.
Raspandire pe glob: In toate apele dulci ale Europei exceptand Spania, Italia si Anglia
Raspandire in Romania: In raurile mari in portiunile superioare si lacurile de deal si ses, populand mai ales apele de
munte, ea coboara si la ses, in zona mrenei si a crapului.
Caracteristici principale:
Lungime: 9 - 10 cm (exceptional 15 cm)
Greutate: 10 - 12 g.
Aspect: Corpul este mai lat decat al obletelui. Solzii sunt argintii, mai intunecati pe spate. Pe marginea liniei laterale
se insotesc doua dungi intunecate, imbinate prin liniute duble. Aripioarele ventrale si pectorale sunt caramizii.
Mod de viata: Traieste in bancuri din zona pastravului pana in zona crapului. Este foarte curios si in general flamand.
Este extrem de vioaie si deloc sperioasa.
Se hraneste cu: larve, insecte mici, rame, etc.
Pescuitul sportiv: Se pescuieste la pluta, in general aceasta fiind fina, fir subtire si carlige foarte mici nr. 18 - 20.
Trebuie intepata rapid.
Valoare gastronomica: Gust foarte bun in general prajit sau saramura.
Asemanatoare obletelui, beldita are doua caracteristici care o disting de acesta: - corpul mai latit; - linia laterala
caracteristica, care este dubla, bine conturata si formata din doua siruri de puncte inchise la culoare.
Se regaseste in ape curate, limpezi, cu sol prietenos. Este iubitoare de apa rece, putind fi intilnita in zone ce urca spre
arealul pastravilor, inotind impotriva apei.
Nu exista restrictii privind dimensiunea capturii.
Biban
Denumire stiintifica: Perca fluvialitis
Raspandire: foarte raspandit este intalnit in apele dulci si salmastre, in cele curgatoare pana in zona mrenei, dar mai
ales in apele statatoare, unde nu trebuie sa infrunte curentul.
Descriere:
Are corpul indesat, arcuit, mai inalt spre cap si mult mai gatuit spre coada, capul aproape conic cu botul scurt si gura
terminala captusita cu dinti si ochi mari. Aripioara dorsala, formata numai din radii tari tepoase. Are corpul acoperit cu
solzi mici, zimtati, adanc infipti.
Colorat pe spate cenusiu - verzuie cu reflexe metalice; laturile verzui cu reflexe aramii, burta plumburie albicioasa si
cateodata galbena - palid. Pe laturile corpului se disting bine 5 - 9 dungi verticale de culoare inchisa. Prima inotatoare
dorsala , la terminare are 2 - 3 pete inchise. In apele noastre atinge lungimea medie de 15-30 cm si 100-350 g
greutate.
Comportament:
Isi petrece prima parte a vietii in carduri, sute de bibanasi prezenti pretutindeni, ziua spre suprafata, noaptea spre
fund, dar nu prea la adanc. Cand a atins o palma, rar cardul numara 20 de exemplare. matur, devine solitar. Nu face
niciodata migratii, aciuindu-se langa tot ce este vertical sau in panta abrupta, in cotloanele din maluri, pe langa
cocioace, printre radacini, in ochiurile din mijlocul stufariilor, sub pasarele sau debarcadere, la orice confluente,
oriunde se gaseste pestele marunt.
Se hraneste cu crustacei, moluste, larve de insecte si, in special, pesti de talie marunta ( plevusca), icrele pestilor si
chiar semeni de ai lui.
Se reproduce, cand a implinit 3 ani, pe la mijlocul lui martie ( daca apa are 10 - 12 grade ) si pana in aprilie. Icrele
sunt depuse numai dimineata, la apa mica, cu vegetatie multa, fie sub forma de siraguri de margele marunte lungi de
1-2 m si late de 2-3 cm imbracate intr-un tesut gelatinos, fie sub forma unor ghemuri stranse bine, pe care le asaza
aproape de maluri, pe pietre, pe bucati de lemn ratacite etc.
Spre iarna, cardurile numeroase de bibani se retrag catre fundul apei, se hranesc putin sau deloc si in primavara revin
la aceleasi obiceiuri.
Dimensiune minima legala: 12 cm
Bibanul Soare
Denumire stiintifica: Lepomis gibbosus
Denumire populara: sticlete, peste-cu-trei-culori, sorete, costras, peste-auriu, ochean.
Caracteristici principale:
Lungime:
12-15 cm
Greutate: 500-600g rar ajunge la 2-3 kg.Denumire stiintifica:
Aspect: Corpul este inalt, puternic, avand solzi mari si aspri. Gura este taiata oblic si se termina in "cioc". Nu exista
membrana despartitoare intre cele doua inotatoare dorsale. Pe inotatoarea anterioara se gasesc 10-12 radii osoase
terminate in tepi. Spatele este verde-oliv si burta este argintie. Sub ochi are o dunga auriu-albastruie. La exemplarele
tinere se pot vedea desene asemanatoare cu cele ale tigrilor.
Mod de viata: Se intalneste in lacurile cu mal, de unde isi procura o vegetatie abundenta. Se hraneste cu icre de
peste, larve, insecte si rame. Se pescuieste primavara si toamna.
Valoarea gastronomica: Carnea este alba si gustoasa.
Dimensiunea minima legala: legea nu reglementeaza lungimea minima admisa la pescuit.
Caracuda
Denumire stiintifica: (Carassius carassius)
Familia: Ciprinide.
Denumire populara: caras, crap de balta, carasita, gurgusel, lunita, rusinoasa.
Caracteristici principale:
Lungime: 15-20 cm (exceptiona 35 - 40 cm), Greutate: 80 - 100g (exceptional, aparand hibride caracuda-platica,
caracuda-crap, au ajuns pana la o greutate de peste 1,5 kg).
Aspect: Trup inalt, cocosat, comprimat lateral. Capul este scurt,bot carn, solzi mari si grosi, bine fixati; dorsala este
lunga, coada este usor lobata. Pe spate este cenusie sau negricioasa, pe coaste galbene-aramie-verde, iar pe burta
galbena-portocalie.
Mod de viata: Traieste in apele statatoare, cu exceptia celor de munte, nu prea adanci, cu albia namoloasa. Se
hraneste cu: larve, rame, mamaliga, etc.
Se pescuieste din primavara pana in toamna, la fundul apei sau foarte aproape. Se poate folosi undita cu pluta
sensibila, carlig mic nr. 15-18 si fir subtire de 0,150-0,18 mm.
Valoare gastronomica: Carne buna, dar cu multe oase.
Dimensiunea minima legala: 17 cm.
Caras
Raspandire: Raspindit in Delta Dunarii si in majoritatea raurilor , inclusiv baltile acestora si de asemenea pe Dunare
;carasul este cel mai popular si cred ca si cel mai intalnit peste , in cosul pescarului ,de la noi. Reproducerea carasului
are loc in perioada primaverii, aprilie-iunie.
Dimensiuni: Carasul este un peste de talie medie ajungind , in mod exceptional, pina la 3.5 kg.Produce hibrizi cu
crapul si platica,acesta fiind motivul pentru care cateodata nu stim exact ce peste e ;parca ar fi caras si parca n-ar fi.
Hranire: Modul de hranire este similar cu cel al crapului, hranindu-se atat cu vegetale cat si cu larve, insecte. Nada
preferata a carasului este pe baza de cereale macinate in amestec cu arome iar ca momeli mentionam viermusii de
carne, ramele, miez de paine, mamaliga etc.
Locuri preferate: De regula carasul prefera zonele maloase sau nisipoase hranindu-se pe fundul apei.Asta in mod
obisnuit . Cateodata mananca deasupra fundului la 20-40cm asa ca daca nu aveti rezultate pe fund e bine sa
schimbati pasul. In mod obisnuit incepe sa traga mai devreme prin balti (se incalzeste apa mai repede) si abia mai
tarziu trage si pe Dunare.
Pescuit: Monturile folosite sunt de o larga diversitate si fiecare o va folosi pe cea care o considera mai prinzatoare. S-
ar parea ca e bine ca primavara si toamna sa folositi momeala de natura animala(rame rosii de balegar,viermusi etc)
iar pe perioada verii cel mai bine e sa folositi momeala de natura vegetala(mamaliga ,boabe de porumb,etc).Oricum e
bine ca atunci cand pescuiti caras sa nu va bazati pe o singura momeala ,pentru ca e un peste cu toane.
Clean
Denumire stiintifica: Leuciscus cephalus
Raspandire: foarte raspandit in toate apele curgatoare din regiunile de dealuri, urca pana in zona pastravului si
lipanului, dar il putem gasi - mai rar -si in apele de campie.
Descriere: are corpul gros, aproape cilindric, capul relativ mare, gura terminala si larga; solzii, destul de slab fixati,
sunt tiviti cu negru.Se deosebeste de crap prin lipsa mustatilor, precum si prin aripioara dorsala, care la clean este
mult mai mica.
Coloratia: spatele verde - cenusiu metalic, piesele operculare si laturile argintii, Burta alba - mat, iar inotatoarele
pectorale, ventrale si anala sunt portocalii sau rosii.
Dimensiuni: poate atinge lungimi de 25 - 40 cm (exceptional 50 - 80 cm) si 200 g greutate (exceptional 4 kg).
Comportament: vara si toamna sta in locuri mai linistite, in bulboane, pandind prada din zone unde curentul apei nu
este prea puternic. Dimineata, seara si mai ales noaptea se hraneste cu larve de perlide, efemeride, scarabeti, viermi,
vegetale, atacand si puii si icrele altor pesti.
In prima perioada de viata traieste in carduri, cu cat avanseaza in varsta devenind solitar.
Se reproduce devreme si chiar in lunile iulie - august. In timpul reproducerii masculii poarta niste granulatii albe pe
cap si pe laturi. Femela depune pana la 100.000 icre de diametrul de 1 -1 1/2 mm, pe locurile tari, pietroase sau fara
vegetatie acvatica, acolo unde apa este linistita.
Dimensiune minima legala: 25 cm.
Crap
Denumire stiintifica: Cyprinus Carpio Carpio
Familia: Ciprinide
Descriere: dimensiunile obisnuite ale crapului sunt intre 50-100 cm si (6-20 kg), ajungand pana la 140 cm si 45 kg
(rar).
Durata de viata este lunga pana la 15-20 de ani.
Corpul este alungit, comprimat lateral.
Gura este subterminala, adaptata gasirii hranei pe fundul apei. Buzele groase sunt de asemenea adaptate la modul de
hranire, putandu-se extinde ca un tub. Tot pe buze se gasesc patru mustati scurte, care il ajuta la pipait. Solzii sunt
mari. Exista si varietati de crap cu solzi foarte mari si putini (crap oglinda) sau fara solzi (crap golas).
In functie de mediul in care traieste, coloratia crapului difera de la argintiu-auriu in ape limpezi, curate, pana la verzui
negricios in lacurile invadate de vegetatie.
Origine: crapul este originar din Asia.
Raspandire: traieste in toate raurile si lacurile din Europa si Asia. In ultimul secol a fost aclimatizat si in America de
Nord si de Sud si Australia, insa in aceste tari este considerat daunator datorita impactului negativ al acestuia asupra
speciilor locale. Nu se intalneste in Africa, Siberia. La noi in tara traieste in toate lacurile si raurile de deal si de ses, in
Dunare si Delta Dunarii. Apreciaza o apa transparenta, avand pe fund nisip sau mal, bogata in plante acvatice si
obstacole naturale.
Inmultire: inmultirea crapului are loc la mijlocul primaverii, cand apa atinge 8-10 grade Celsius, dupa ce iese din
hibernare. (aprilie - mai). Femela depune circa 100 000 icre pentru 1 Kg/corp. Alevinii eclozeaza dupa 3 - 4 zile.
Primele doua zile se hranesc cu sacul vitelin, pentru ca dupa aceea sa treaca la o hranire activa, in aceleasi ape in
care s-au nascut. La venirea toamnei, puii au deja 100 de grame.
Dimensiune minima legala 35cm.
Cteno
Denumire stiintifica: Ctenopharyngodon idella.
Familia: Ciprinide.
Denumire populara: amur, cteno, cosas.
Raspandire pe glob: Orignar din China, a fost aclimatizat in cateva tari din Europa.
Raspandire in Romania: In toate regiunile de ses.
Caracteristici principale:
Lungime: 50 - 60 cm (exceptional 130 - 140 cm)
Greutate: 4 - 7 kg (poate ajunge peste 30 kg).
Aspect: Este inrudit cu rosioara, clenul si crapul, din a caror trasaturi are din abundenta. Corpul este alungit ca cel al
crapului de dunare, de care se deosebeste prin inotatoarea dorsala scurta, abdomenul lipsit de carna si gura
semiventrala. Corpul amurului este gri-inchis, sau verzui, cu reflexe arginii pe laturi si cu abdomenul deschis.
Mod de viata: Este un peste sperios, foarte circumspect, se hraneste mai mult dupa lasarea serii, cand linistea este
deplina.
Se hraneste cu: plante acvatice, fan, rame, larve, insecte si chiar pesti.
Pescuitul sportiv: Se pescuieste la fel ca si crapul romanesc. Este un luptator, dand de furca pescarului la scoaterea
din apa.
Valoare gastronomica: Are o carne gustoasa.
Dimensiunea minima legala: 35 cm.
Fitofag
Tara sa de origine este China dar a fost introdus in apele din lumea intreaga pentru crestere intensiva (creste foarte
repede, la nivel mondial se recolteaza anual peste 1 milion de tone de fitofag) si mai ales din cauza ideii ca este un
mare consumator de alge si asa se poate controla cresterea exploziva a anumitor alge. Dupa introducerea acestui
peste foarte multe tari au raportat un impact negativ asupra mediului si se lupta in prezent la limitarea numarului de
fitofagi din apele naturale (in special in rauri).
"Chinezul" are un regim bazat pe alge microscopice. Echivalentul sau in ocean ar fi balena, care desi este
impresionanta ca marime se hraneste cu organisme de zeci de ori mai mici decat ea. Fiind mai usor adaptabil la
conditiile de mediu din Romania decat confratele sau- sangerul- acest peste a proliferat atat in captivitate, in
crescatorii, cat si in Dunare, unde a facut obiectul principal al pescuitului la japca.
Diferentele dintre fitofag si novac sunt foarte subtile si destul de greu de sesizat in practica, cu atat mai mult cu cat s-
a incercat si chiar s-a reusit hibridizarea celor doua rase. Aceste diferente constau in raportul cap/corp, numarul de
radii la inotatoarea dorsala, etc. Pentru a le lamuri, precizez urmatoarele: Fitofagul are capul relativ mai mic decat al
sangerului si o coloratie mai deschisa. Sangerul, in schimb, are capul mare, si prezinta, in special dupa moarte, acea
coloratie sangerie care ii da numele. O alta greseala comuna este sa se considere ca se poate face o diferentiere
exacta dupa culoarea solzilor, dupa dungi sau pete. Am vazut atat sangeri, cat si fitofagi "impestritati" cu negru si gri;
pe deasupra, o logica pescareasca ne aduce aminte ca pestele preia culoarea habitatului, putand exista, de exemplu
stiuci galbene, verzi, cu pete, cu dungi, etc.
Nefiind foarte iubit de pescarii sportivi (cu exceptia asiaticilor) nu s-au dezvoltat foarte mult tehnici si nade de pescuit
pentru acest peste. Lipsa totala de interes pentru pescuitul fitofagului poate fi si modul cel putin ciudat al acestui
peste de hranire, aspira fitoplancton, il filtreaza si apoi elimina apa prin branhii. Cu toate acestea fitofagul se prinde
frecvent la momeli animale (rame, viermusi) sau alte momeli ca mamaliga, pufuleti sau chiar boilies.
Chiar cu lipsa de interes sportiv al acestui peste ar trebui mentionat ca este un foarte bun luptataor, drill-ul cu un fito
mare poate fi "lupta vietii" mai ales ca recordul in marime il depaseste mult pe cel al crapului atingand frecvent
greutati de peste 50 kg.
In Asia se pescuieste foarte mult la acest peste la bomba (la ei este legala, morala si sportiva), in momitor pun tot
felul de paste fierte (spanac sau salata verde amestecata cu fainuri diverse, malai, faina de grau, orez etc) iar pe
carlig(e) momeala flotanta. Recordul in romania la acest peste este de cca 55 kg (mai jos in poza) iar in China de cca
80 kg.
Fusarul
Denumire stiintifica: Aspro streber
Denumire populara: Ciobanas, fus, peste-de-piatra.
Caracteristici principale:
Lungime: 15-18 cm rar ajunge la 20 cm
Greutate: 100-250g rar ajunge la 500g
Aspect: Corpul este fusiform si este asemanator cu pietrarul. Solzii sunt aspri si mici. Inotatoarele sunt dispuse pe
spate. Capul este alb-galbui, putin turtit si lunguiet. De-a lungul corpului se pot distinge 4-5 dungi de culoare bruna.
Inotatoarea ventrala este de culoare rosiatica. operculele se termina cu o teapa.
Mod de viata: Se intalneste in raurile limpezi, pe fundul carora se gaseste pietris sau nisip. Se hraneste cu larve,
insecte dar si cu icre. Se pescuieste toamna.
Valoarea gastronomica: Carnea este alba si gustoasa.
Dimensiunea minima legala: legea nu reglementeaza lungimea minima admisa la pescuit.
GHIBORT
Denumire stiintifica: Acerina cernua
Dimensiune minima legala: 7cm
Lungimea 12 – 15cm (rar 25-30).
Corpul relativ scurt turtit lateral, cu solzi potrivit de mari, care lipsesc pe cap, piept si
abdomen. Tot corpul acoperit cu mucus.
Botul turtit gura mica cu buze protractile si dintii dispusi pe falci si cerul gurii.
Culoarea variaza cu varsta si mediul: in ape curgatoare sau lacuri adanci deschisa; in
ape statatoare aproape neagra. In general spatele si laturile verzi-cenusii pana la
masliniu. Masculii, in timpul reproducerii, au o nuanta slab rosiatica pe piept.
Peste rapitor traind atat in ape curgatoare, cat si statatoare, pe funduri pietroase,
argiloase (in ape adanci) sau chiar pe funduri maloase (in cele putin adanci).
Se hraneste cu larve de insecte, crustacei, icrele altor pesti si chiar pesti mici.
Reproducerea in martie-aprilie, imediat dupa dezghetarea apei, cand adultii, adunati in
grupuri pe fundul apei, inoata in cercuri.Raspandit in aproape toate apele dulci ale
Europei centrale si nordice.
La noi, in Dunare si in baltile sale, in lacuri litorale, in Snagov, in baltile Prutului si in
toate apele de ses pana in regiunea dealurilor (zona mrenei), in Olt, Timis, Bega, Mures,
Cris.
Linul
Denumire stiintifica: Tinca tinca
Denumire populara: lin-de-lac, peste tiganos, linus
Caracteristici principale:
Lungime: 25-40 cm rar ajunge la 70 cm
Greutate: 1 kg rar ajunge la 2-3 kg
Aspect: Corpul lat si indesat. Are gura mica, prevazuta cu mustati scurte. Spatele este negru-verzui sau verde-oliv, iar
burta este verzuie, avand irizatii aurii. Inotatoarele sunt negricioase si carnoase.
Mod de viata: Se intalneste in apele statatoare mlastinoase. Se hraneste cu larve, melci, scoici si raci. Se pescuieste
din primavara si pana toamna tarziu.
Valoarea gastronomica: Carnea este alba, faramicioasa si dulceaga.
Dimensiunea minima legala: 18 cm.
Lipanul
Denumire stiintifica: Thymallus thymallus
Denumire populara: cimbrisor, aramiu

Caracteristici principale:
Lungime: 30-35 cm rar ajunge la 40-50 cm
Greutate: 300-350 g rar ajunge la 500-600 g.
Aspect: Forma corpului alungita, iar capul se ascute spre bot. Inotatoarea de pe spate seamana cu panza unei corabii.
Solzii sunt implantati adanc, uniform pe tot corpul. Gura este mica, iar dintii sunt asemanatori unei perii. Pe spate are
o culoare gri-verzuie, flancurile sunt argintii. Capul si partile laterale sunt acoperite de pete, dungi de culoare
neagra.Inotatoarea dorsala este in forma de evantai, sidefie si avand 3-5 randuri de pete negre, liliachii sau uneori,
verzui.

Mod de viata: Se intalneste in apele montane, calde si line. Lipanul se hraneste cu moluste, insecte, larve si raci. Se
pescuieste de la 1 iunie pana la sfarsitul lunii februarie.

Valoarea gastronomica: Carnea este alba, gustoasa si bogata in substante nutritive.

Dimensiunea minima legala: 25 cm.
Mihaltul
Denumire stiintifica: Lota lota
Denumire populara: mamulet, sul, mihalt, mantus
Caracteristici principale:
Lungime: 35-45 cm rar ajunge la 1 m
Greutate: 0,5-2 kg rar ajunge la 8-9 kg
Aspect: Este asemanator cu somnul. Are corpul lung si capul mare, plat. Inotatoarele sunt brun-verzui, iar burta este
de culoarea laptelui. Ochii sunt mici, gura mare este prevazuta cu doua mustati.
Mod de viata: Se intalneste in apele reci. Se hraneste cu rame, pesti, melci, raci si insecte. Se pescuieste primavara si
vara prin metoda cu pluta.

Valoarea gastronomica: Carnea este alba, lipsita de oase si gustoasa.

Dimensiunea minima legala: legea nu reglementeaza lungimea minima admisa la pescuit.
Mreana
Denumire stiintifica: Barbus barbus
Denumire populara: brenuta, mreana galbena, umbreana, mreana rosie, merna.

Caracteristici principale:
Lungime: 40-60 cm rar ajunge la 70-80 cm
Greutate: 0,8-1 kg rar ajunge la 4-5 kg

Denumire stiintifica:
Aspect: Corpul este fusiform si gros. Are capul ascutit, solzi mici si gura este prevazuta cu patru mustati. Inotatoarea
dorsala are o radie osificata. Spatele si capul sunt verzi-brune, iar burta este galbuie. Din loc in loc mai apar si pete
negre.

Mod de viata: Se intalneste in raurile cu pietris. Se hraneste cu melci, insecte si crustacee. Se pescuieste in
septembrie-octombrie.

Valoarea gastronomica: Carnea este gustoasa.

Dimensiunea minima legala: 25 cm.
Oblet
Denumire stiintifica: Alburnus alburnus
Denumire populara: oblet de Dunare, albisor, albulet, oclei, ticlan, belnita.
Caracteristici principale:
Lungime: 12-18 cm rar ajunge la 22 cm
Greutate: 35-45 g rar ajunge la 50 g
Denumire:
Aspect: Corpul alungit avand solzi subtiri. Capul este mic si comprimat lateral. Dorsala este scurta si verde, iar laturile
sunt argintii. Inotatoarele incolore, ce pot capata pete rosii in timpul reproducerii. Botul mic si gura este oblica. Burta
este argintie.

Mod de viata: Se intalneste in apele dulci, curgatoare si poate fi observat la suprafata lor. Se hraneste cu fito- si
zooplancton, insecte si alge. Se pescuieste toamna cu navodul cu ochiuri mici sau cu mreje.

Valoarea gastronomica: Carnea sa este gustoasa.

Dimensiunea minima legala: 10 cm.
Pastravul
Denumire stiintifica: Salmo trutta fario
Denumire populara: pastrav de munte, pastrav, pastrung, pastran, pastru patat, pastruv.
Caracteristici principale:
Lungime: 30-35 cm rar ajunge la 40-55 cm.
Greutate: 200-300 rar ajunge la 600-1 kg.
Denumire:
Aspect: Corp gros, avand forma de fus. Solzi mici, care pot fi indepartati cu usurinta. Botul pestelui reprezinta doar o
treime din lungimea corpului. Are dinti puternici si ascutiti. Inotatoare dorsala adipoasa, lipsita de radii osoase.
Musculatura pastravului indigen este dezvoltata, asigurandu-i o mare mobilitate in apele repezi de munte. Are un
colorit care difera in functie de sex si de varsta. La adulti, partea dordala este verde-oliv sau uneori brun-verzuie.
Flancurile sunt galben-verzui, dar uneori, se pot distinge pete transversale albastre.
Mod de viata: Se intalneste in raurile montane repezi si cu ape reci, bogate in oxigen. Se hraneste cu larvele din apa,
moluste, dar chiar si cu libelule. Se pescuieste in perioada 1 mai-15 septembrie, cu ajutorul unei singure undite.

Valoarea gastronomica: Este considerat ca fiind unul din cei mai gustosi pesti, carnea sa neavand oase.
Dimensiunea minima legala: 20cm.
Platica
Denumire stiintifica: Abramis brama
Denumire populara: platica-de-Dunare, buton, guran, vulcan, peste-tiganesc,vanator
Caracteristici principale:
Lungime: 30-50 cm rar ajunge la 60-65 cm
Greutate: 0,5-1 kg rar ajunge la 1,5-3 kg
Aspect: Corpul inalt, avand solzi tari cu puncte negre.Inotatoarea dorsala este inalta, iar cea caudala este decupata.
Gura este mica si nu are mustati. Spatele este cenusiu inchis sau negru-oliv. Irisul este auriu sau argintiu. Burta este
alba.

Mod de viata: Se intalneste in lacurile adanci si in raurile lente. Se hraneste cu seminte, rame, melci, raci si scoici. Se
pescuieste primavara si vara cu orice fel de undita.

Valoarea gastronomica: Carnea este plina de oase, alba, dar foarte gustoasa.
Dimensiunea minima legala: 20 cm.
Porcusorul
Denumire stiintifica: Gobio gobio
Denumire populara: porcan, cui, porcoias, pietrosel
Caracteristici principale:
Lungime: 6-12 cm rar ajunge la 20 cm
Greutate: 500g-1 kg
Aspect: Corpul este alungit, fusiform si cu solzi relativ mici. Dorsala este cenusiu-verzuie. Partea ventrala este de o
culoare alb-galbuie. Inotatoarele incolore, spatele este imbogatit de pete mici de diferite dimensiuni. Gura este in
forma de semiluna si ochii sunt foarte mici.
Mod de viata: Se intalneste in raurile curgatoare cu mult nisip si pietre. Se hraneste cu viermi, moluste, alge si
amfipode. Se pescuieste primavara si toamna.

Valoarea gastronomica: Carnea este dulce si este foarte apreciata.

Dimensiunea minima legala: legea nu reglementeaza lungimea minima admisa la pescuit.
Rosioara
Denumire stiintifica: scardinius erythrophthalmus
Denumire populara: babusca rosie, rosioara cu pana rosie, pana rosie, ocheana rosie, ochenita
Caracteristici principale:
Lungime: 18-24 cm rar ajunge la 35 cm
Greutate: 200-300g rar ajunge la 1-1,5 kg
Aspect: Corpul sau este alungit, comprimat lateral, de inaltime variabila. Solzi mijlocii,bine fixati. Bot scurt, caudala
adanca cu lobi egali. Are partea dorsala de culoare albastrui inchis cu reflexii verzi sau cafenii uneori chiar negricioase.
Laturile pestelui sunt argintii iar partea ventrala este alba. Inotatoarele, exceptand cele ale exemplarelor tinere, au
baza fumurie si varfurile rosii.
Mod de viata: Se intalneste in apele de campie, in toate raurile Dunarii si in lunca acestora, in lacurile litorale, in
baltile si ghiolurile Deltei Dunarii, in iazurile transilvanene, in lacurile de acumulare din zonele de deal si campie.
Se hraneste cu : particule de plante, alge, larve de insecte, viermi, racusori mici. Se pescuieste cu undita de
primavara pana toamna, la suprafata apei cu o varga usoara de 3-4 cm lungime, cu carlig bine ascutit, sfoara de 20-
22 si struna de 16-18. Valoare gastronomica: carne calitativ inferioara.

Dimensiunea minima legala: 15 cm.

Salau
Denumirea latina : Stizostedion Lucioperca
Descriere : Salaul se poate recunoaste foarte usor dupa forma specifica a corpului, intrucat poarta pe "spate"
insemnul caracteristic tuturor reprezentantilor percidelor cele doua inotatoare dorsale, despartite una de alta doar de
un mic spatiu. Corpul salaului este lung, aproape cilindric, usor comprimat lateral, acoperit de solzi mici, aspri
(ctenoide), motiv pentru care pestele pare aspru la pipait. Coloritul salaului este frumos, discret adaptandu-se la
culorile predominante din mediul natural in care traieste. Spatele pestelui este verde-cenusiu, mai rar galben-cenusiu,
partile laterale fiind cenusiu-argintii, cu 8-9 dungi mai intunecate, dispuse transversal.

Dimensiuni : 40-70 cm - lungime maxima ~1m

Greutate : 1 - 4 kg - greutate maxima 10-12 kg

Metode : Pescuitul cu lingura, voblerul sau twisterul este modalitatea cea mai frumoasa si cea mai sportiva de
prindere a salaului.

Perioada optima : Se pescuieste cu frumoase rezultate in timpul zilei, primavara si toamna, in timp ce in cursul verii
eficienta maxima se poate atinge in orele imediat urmatoare rasaritului de soare sau in cele premergatoare
asfintitului.
Sanger
Peste original din China, a fost adus in tara noastra in 1960, in stadiu de pui, pentru a fi aclimatizat in apele naturale
si, in special, in lacuri si helestee. Pe capul mare, neacoperit de solzi, ochii sunt asezati in jos, sub nivelul gurii. O
creasta (carena) ascutita se intinde de sub opercul, pana la inotatoarea anala.
Gura este mica, cu buze subtiri si armata cu dinti faringieni mari, latiti, care servesc la sfaramarea, dar mai ales la
macinarea hranei, formata din plancton, mai ales vegetal. Spre deosebire de crap, aceasta specie consuma toata viata
plancton si, destul de rar, insecte si moluste mici.

Corpul este acoperit cu solzi mici si are linia laterala curbata in jos, elemente care il deosebesc de celalalt peste
chinezesc - Ctenopharyngodon idella - care are solzi mari ca la crap, si linia laterala dreapta. De o importanta
deosebita este ca aceasta specie de peste creste foarte repede, cu mult mai repede decat pestii nostri. La varsta de 1
an are 700 g... iar la 3 ani, 4 kg.

Hranindu-se cu plancton, aceasta specie nu este concurenta cu hrana crapului, care consuma in special hrana de fund.
Acest peste are o carne foarte gustoasa, bogata in grasimi.
Scobarul
Denumire stiintifica: Chondrostoma nasus
Denumire populara: scobar, podut, scobai, mate negre, podusca
Caracteristici principale:
Lungime: 24-28 cm rar ajunge la 34 cm
Greutate: 244-413 g rar ajunge la 560-700 g

Aspect: Corpul este lunguiet si acoperit cu solzi mari, uniform si bine fixati. Botul este bombat si buzele sunt groase.
Inotatoarea dorsala are aspect de randunica. Capul si spatele sunt negru-verzui sau verde-oliv, iar partile laterale sunt
gri-argintiu. Inotatoarea dorsala este cenusie aproape de negru, iar celelalte sunt rosii, mai ales in perioada de
reproducere.

Mod de viata: Se intalneste in apele curgatoare, bine oxigenate si usor saline. Se hraneste cu algele verzi de pe
pietre, cu insecte si larve. Se pescuieste vara si toamna cu o undita de 2,70-2,90 m.

Valoarea gastronomica: Carnea este plina de oase, dar foarte gustoasa.

Dimensiunea minima legala: 20 cm.
Scrumbia albastra
Denumire stiintifica: Scomber scombrus
Denumire populara: scombros, scumbri
Caracteristici principale:
Lungime: 18-20 cm rar ajunge la 40 cm
Greutate: 100-120 g rar ajunge la 500-700 g
Denumire stiintifica:
Aspect: Corpul fusiform avand solzi marunti. Partea dorsala este albastra, din loc in loc observandu-se irizatii verzi.
Corpul este brazdat de diferite dungi, verticale de culoare inchisa. Are gura larga si dinti ascutiti. Ochii sunt mari si
inotatoarele scurte.

Mod de viata: Se intalneste in marile Marmara, Egee si in Marea Neagra. Se hraneste cu hamsie, aterina si crustacee
mici. Se pescuieste primavara, vara si toamna cu undita, setci si taliene.

Valoarea gastronomica: Are carnea grasa si foarte aromata.

Dimensiunea minima legala: 20cm.
Somn
Somnul (Silurus glanis) este o specie de peste rapitor de talie mare din familia Siluridae. El este raspandit mai ales in
Europa Centrala si Europa de Est, dar si in Asia de Vest putand fi intalnit si in Afganistan sau Kazahstan. Somnul
traieste frecvent in balti, lacuri, pe cursul inferior al fluviilor mai mari, ca si la gura lor de varsare in Marea Baltica,
Marea Neagra, Marea Caspica. Pestele prefera locurile adanci cu mal si ape tulburi.
Somnul are un corp lung, cu un cap turtit dorso-ventral; are o gura larga, care are pe laturi doua mustati lungi, sub
gura fiind mustati scurte. Corpul se termina fara o inotatoare codala propriu-zisa. In medie somnul are o lungime de 2
m, putand insa atinge o lungime de 3 m si o greutate de 150 kg. Culoarea corpului este albastruie negricioasa sau
verzuie maslinie pe spate, iar abdomenul este de o culoare mai deschisa.
Somnul este activ mai ales noaptea, vanand in apele tulburi cand temperatura apei este peste 4 - 7 grade C. Hrana lui
consta mai ales din pe?ti si raci, dar poate ataca si pasari acvatice sau mamifere tinere. Animalele adulte duc in
general o viata solitara.
Perioada depunerii icrelor la somn este in regiunile temperate intre lunile mai si iunie, cand apa are o temperatura
intre 17 - 18 grade C. Icrele sunt depuse in locuri bogate cu plante acvatice. Cantitatea de icre depuse depinde de
posibilitatile de hranire si de marimea femelei. La 2 - 3 zile apare puietul care are o marime de 4 - 5 mm. In primele
10 zile ei sunt sensibili la lumina. Dupa aceasta perioada incep sa se deplaseze activ consumand plancton, crustacee
mici. In caz ca nu este suficienta hrana apare canibalismul. La varsta de 4 - 5 ani somnul este apt pentru reproductie.
Stiuca
Denumire stiintifica: Esox lucius
Raspandire: Traieste indeosebi in apele statatoare, bogate in vegetatie, dar si in cele curgatoare pana in zona
deluroasa.
Descriere: Are corpul relativ gros, cilindric si alungit, avand , de regula, lungimea obisnuita 30 - 40 cm (exceptional
1.5 m), iar greutatea de 0.500 g - 1 kg (exceptional 6 - 25 kg).
Botul de forma unui cioc de rata. Gura mare, larg despicata, cu multi dinti. Falca de jos mai lunga decat cea de sus .
Inotatoarea dorsala situata mult spre coada.
Coloratia variaza dupa ape, de la cenusiu - verzui la galben - verzui pe spate; burta alba, laturile vargate, marmorat.
Inotatoarele cu mai multe dungi transversale de culoare neagra - cenusie.
Comportament: In primele stadii de viata stiuca traieste in carduri si, ca si ceilalti pesti, se hraneste cu
microorganismele din apa. Mai tarziu devine solitara si aproape exclusiv ihtiofaga.
Ziua, stiuca sta ascunsa in preajma vegetatiei, aproape nemiscata, in pozitie oblica ( de atac - cu capul mai sus; de
repaus - cu capul mai jos ), repezindu-se numai asupra pestilor care ii trec prin preajma, insa noaptea vaneaza activ
pentru a-si potoli lacomia ( desi urmareste mai ales maruntisul, poate inghiti si pesti mai mari, pana la 1/3 din
greutatea proprie ). Se hraneste pesti marunti, broaste, serpi de apa, mamifere mici de apa si se arata a fi si canibal.
Desi lacoma, stiuca nu se hraneste tot timpul; cu toate ca digera repede si ramane cu stomacul gol, sta zile intregi
inactiva, pentru ca apoi sa inghita mai mult decat ii este necesar.
Activitatea stiucilor se declanseaza aproape simultan, nu numai intr-un anumit loc sau intr-o apa, ci pe un teritoriu
mult mai larg, asa cum se intampla si cu incetarea hranirii lor.
Ca mai toti rapitorii, se reproduce de timpuriu, imediat ce s-a pornit topirea ghetii, prin februarie si dureaza pana in
aprilie. numarul icrelor depuse nu depaseste 300.000; culoarea lor este galbuie si de 2.5 - 3 mm diametru.
Dimensiune minima legala: 40 cm