La Marea Neagră se cunosc patru specii importante de scrumbie, veți constata dealungul

descrierii care sunt caracteristicile fiecăruia, de aceea le prezentăm toate odată pentru o
identificare mai corectă, căci știm de faptul că sunt ceva confuzii și nelămuriri.
Așadar avem:
1- Rizeafca (Alosa Caspio Tanaica – Grimm1901-Antipa1904)
2- Scrumbia de Dunăre (Alosa immaculata – Bennet1835)
3- Scrumbia de mare (Alosa Maeotica – Grimm1901)
4- Scrumbia albastră (Scomber scombrus – Linnaeus1758)
1- Rizeafca (Alosa Caspio-Tanaica)
Răspândire:
– Rizeafca se poate întâlni în toată zona litorală a Mării Negre, în Dunăre până la Călăraşi,
foarte rar până la Turnu Severin în bălţile inundabile ale acesteia, precum şi în complexul
lagunar Razim-Sinoe, unele din ele se deprind asa de bine, incât le apuca și începutul verii
tot în apele noastre dulci.
Descriere:
– Rizeafca aparține familiei clupeide, și are o talie mică,lungimea medie a corpului are 14-
16 cm, rar capturându-se  exemplare mai mari, lungimea maximă raportată fiind de 20cm.
– Corpul este fusiform, relativ înalt şi comprimat lateral
– Branhiile au spini relativ subţiri şi numeroşi, ce sunt mai lungi decât lamelele branhiale.
– Dinţii sunt slab dezvoltaţi pe maxilarul
superior, iar pe cel inferior aceştia apar ca mici denticuli sau granule fine, slab evidenţiate.
– Orificiul anal est terminal și prezintă
din profil o uşoară orientare oblică, fiind asemănător din acest punct de vedere cu cel al
scrumbiei de Dunăre.
– Ochii sunt mari, diametrul acestora fiind aproximativ egal cu lungimea botului.
– Culoarea pe partea dorsală variază de la cenuşiu-verzui la cenuşiu-albăstrui închis.
– Pe laterale culoarea se deschide treptat devenind argintie şi albă-argintie pe abdomen. –
– În spatele operculelor, prezintă 1-5 pete negre, asimetrice.
Reproducere:
– Rizeafca este o specie eurihalină, migratoare
anadromă, care se deplasează din mare în
ape dulci în sezonul de reproducere.
– Maturitatea sexuală la această specie se
începe la vârsta de 2-3 ani.
– Migraţia în vederea reproducerii începe în luna aprilie, la scurt timp după debutul migraţiei
scrumbiei de Dunăre, când temperatura apei ajunge la10°C.
– Reproducerea se realizează în intervalul mai-iunie, după ce temperatura apei depăşeşte
15°C.
– Ponta este depusă în apă dulce sau uşor salmastră, în apropierea malului, în zone cu apă
liniştită, la adâncimi de 2-5m.
– Exemplarele adulte se reîntorc în mare, în urma scrumbiei de Dunăre.
– Pe parcursul verii, puietul rezultat în urma
reproducerii migrează în mare, unde rămâne
până la maturitate.
Hrana:
Rizeafca se hrăneşte cu larve de insecte (în
special larve de chironomide), diverse specii
de crustacee, iar pe măsură ce înaintează în
vârstă începe să consume peşti de talie mică
şi puietul mai multor specii de peşti.
Mod de viață:
– Este o specie ce populează mediul marin şi care migrează în mediul dulcicol pentru
reproducere.
– Zonele de hrănire ale adulţilor după sezonul de reproducere sunt reprezentate de estuare,
lagunele şi zonele de coastă din vecinătatea gurilor de vărsare a apelor dulci în mare.
– Toamna se deplasează în largul mării pentru iernare, iar primăvara reapare în zonele
litorale, unde formează bancuri alături de scrumbii.
Pescuitul:
Pescuitul sportiv la această specie este mai mult sau mai puțin identic cu al celorlalte specii
de scrumbie, nefiind un stil dedicat in mod special pentru asta, se pescuiește atât de pe mal
cât și din barcă la țaparină cu aceleași scule (lansete și monturi), prezentate de noi în
descrierea scrumbiei de Dunăre.
*Dimensiunea minimă legală de reținere 15cm!
2- Scrumbia de Dunăre
Răspândire:
– Este un pește marin, tot din familia clupeidelor pe care îl regăsim în Marea Azov și Marea
Neagră de unde pătrunde în fluvii.
– Este o specie endemică relictă în Marea Neagră, de unde primăvara migrează în Dunăre,
Nistru, Nipru, Bug și Don, pentru a-și depune icrele.
Descriere:
– Are o lungime medie cuprinsă între 20-40cm și o greutate obișnuită de 300-500gr,
excepțional 1kg.
– Corpul este alungit, comprimat lateral și acoperit cu solzi caduci.
– Abdomenul este ascuțit gen carenă și acoperit cu solzi cu vârfurile teșite.
– Gura este mare, dispusă terminal și prevăzută cu numeroși dinți.
– Ochii au pleoape groase adipoase.
– Înotătoarea dorsală este scurtă și dispusă aproximativ pe mijlocul corpului că la scrumbia
de mare.
– Înotătoarele perechi sunt scurte și ascuțite, iar înotătoarea anală alungită.
– Coloritul corpului este verde-albăstrui pe spate, iar laturile alb-argintii cu luciu metalic.
Reproducere:
– Primăvara la sfârșitul lunii aprilie și începutul lunii mai, pătrunde în bancuri mari din Marea
Neagră în fluvii (Dunăre, Nistru, Nipru, Bug și Don) pentru a-și depune icrele pelagice în
acestea, iar după depuneri se retrage din nou în mare.
Hrana scrumbiei de Dunăre constă din diferite specii de pești mici (guvizi, stavrizi, hamsii,
aterine) și crustacei, dar nu refuză insectele ce zboară deasupra apei sau cad pe suprafața
acesteia.
*Dimensiunea minimă legală de reținere 22cm!
3- Scrumbia de mare
Aparține familiei clupeidelor (Clupeidae) și este mai mică şi mai rară decât “sora” sa
scrumbia de Dunăre.
Răspândire:
– Este o specie exclusiv marină ce trăieşte în Marea Neagră, migrând o parte în Marea
Azov. Unele intră în lacul Razelm, când apa are minim 7°C, unde stau până în toamnă,
când se retrag odată cu chefalii, intrând în mare pentru a ierna.
Descriere:
– Are corpul mai subţire decât al scrumbiei de Dunăre, cu carena(burtă) mai pronunţată.
– Corpul atinge o lungime de maxim 30cm şi o greutate medie de 200-400gr.
– Regiunea abdomenului este mult arcuită
– Operculul este striat şi dentiţia puternică.
– Culoarea spatelui este verde-albastruie cu laturile şi burta argintii.
– Înotătoarele sunt albe cu marginea de sus neagră.
– Înotătoarea caudală este homocercă, adânc bifurcată și are o singură înotătoare dorsală
scurtă, situată pe mijlocul corpului.
– Pe laturile corpului are 5-10 pete negre rotunde (în funcție de mărime).
Reproducere:
– Se reproduce în Razelm în cursul lunilor aprilie-mai. Puii ies în mare şi îi găsim
îngrămădiţi în apropierea lacurilor litorale salmastre, formând aici majoritatea populaţiei,
alături de puietul de scrumbie de Dunăre şi de rizeafcă, până în toamnă, când dispare
pentru cantonarea de iarnă.
4- Scrumbia albastră
Răspândire:
– Trăiește pe ambele litoraluri ale Oceanului Atlantic (din emisfera nordică), în mările
Baltică, Mediterană, Neagră si Azov.
– În țara noastră este prezentă din primavară si până în toamnă pe toata lungimea
litoralului.
*Această specie face parte din familia Scombridae, genul Scomber, deci nu are nimic
comun cu scrumbia de Dunare, care apartine familiei Clupeidae.
*Precizarea este necesară în legatură cu scrumbia albastră pentru a preveni eventualele
confuzii.
Descriere:
– Scrumbia albastră, de fapt cunoscut de mulți dintre noi că macroul (de Atlantic), are
corpul fusiform, aproape cilindric în secțiune, acoperit cu solzi mărunti.
– Capul este mare, fără solzi, cu ochii mari.
– Gura terminală și largă, este prevazută cu dinți mărunți și limba ascuțită.
– Pedunculul caudal nu este comprimat lateral, iar înotatoarele perechi sunt scurte.
– Partea dorsală a pestelui este de culoare albastră închis, cu nuanțe verzui uneori și cu
străluciri metalice.
– Laturile peșteri sunt argintii cu reflexe roșiatice, ventrala este albă.
– Pe corpul pestelui se disting mai multe dungi întunecate, dispuse vertical, care nu ajung
mai jos de linia laterală.
– În alte mări crește până la lungimea de 50cm, la noi abia atingând 40 cm, lungimea cea
mai frecventă fiind 18-20 cm. În apele romanesti, greutatea obișnuită este de 100-200gr, în
mod excepțional atinge și 500-700 g.
Reproducere:
– Reproducerea are loc între 10 și 30 mile de la țărm și nu are loc niciodată în estuare cu
salinitate mică.
– Peștii de talie mare sunt primii care sosesc la locurile de reproducere.
– O femelă de talie medie fluctuează între 200000 și 400000 icre/sezon și poate crește cu
mărimea, icrele sunt depuse în porții grupate.
– Maturitatea este atinsă la vârsta de 2 sau 3 ani. Juvenilul se hrănește cu zooplancton
(alevini, larve ale speciilor marine, crustacee mici, pteropode).
– În timpul dezvoltării, juvenilii servesc la rândul lor drept pradă pentru ton, rechini și delfini.
*Dimensiunea minimă legală de reținere 23cm!
Bine de știut:
– Spre sfârșitul lunii martie, o mare parte a bancurilor de scrumbie se pregătesc de migrare
pe Dunăre, strângându-se la gurile de vărsare în mare, hotărâte să dribleze plasele si
setcile întinse de vesnicii braconieri de-a lungul fluviului.
– Migrația scrumbiei creează în orașele pe unde trece Dunărea adevarate sărbatori, unde
bineînțeles că scrumbia la grătar, vinul și berea rece fac parte din meniul de bază.
– Scrumbiile își continuă eternul drum către amonte și se opresc în zona Portile de Fier 2,
unde colosul de beton si fier ce taie Dunărea în două le obturează migratia milenară. Prea
puține reușesc să se strecoare alături de vapoare în ecluze și astfel să depășească barajul
și să ajungă mai în amonte.
*Înainte de construirea hidrocentralelor, scrumbia ajungea pana la cataractele de la
Cazane, unde își incheiau misiunea.
Pescuitul:
– Se știe că majoritatea pescarilor sportivi, atunci când pescuiesc scrumbie, folosesc
țaparina. Aceasta montură se compune dintr-un fir principal, cu o lungime cuprinsă între 1.5
si 2 metri, din monofilament cu diametrul 0.20 – 0.30 și mai multe cârlige legate de acesta,
cu fir scurt 5-7cm la distanțe de minim 15 cm.
– La ambele capete ale firului principal se pot lega agrafe sau varteje, pentru fixarea
plumbului și pentru atașarea ei pe linie.
– Cârligele folosite pot fi/sunt cele cu ochet nr. 6-10 pe care se matisează câte o pană albă
de rață sau una colorată de cocoș.
– Plumbul folosit va fi de formă cilindrică sau picătură, cu greutate variabilă în funcție de
puterea lansetei, între 50 și 80, dar poate să atingă și să depășească 100gr.
– Grosimea firelor este pur orientativă, puteți folosi fire mai groase sau mai subțiri.
*Pescuitul la țaparină este și cel mai la îndemână în capturarea scrumbiei, fiind o tehnică ce
nu necesită mari calități de pescar. – – De pe mal se fac lansări lungi, urmate de un
moment de așteptare până se așează linia, apoi se fac recuperări lente cu pompaje scurte.
– Lanseta trebuie să fie de clasa medie/mare atât ca putere cât și ca lungime. O portanță
de 50-100gr și o lungime de 3,00-3,50m sunt ideale. Folosirea firului textil la scrumbie nu
este indicat.
– Alegerea culorii penelor de pe țaparină se face în funcție de factorii locali, transparența
apei are un rol foarte important. Se mai poate pescui și la twistere mici (3cm) si chiar la
oscilante si rotative de mici dimensiuni.
*Un real avantaj este pescuitul din barcă deoarece prezentarea nălucilor sau a țaparinei se
face perfect, fără mari eforturi. Un alt plus in utilizarea barcii este si faptul ca sunt reduse
pierderile de țaparine, lucru important în desfășurarea partidei de pescuit.
*Altele:
– Scrumbia de Dunăre afumată devine al cincilea produs românesc înregistrat la Uniunea
Europeană
– În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene s-a publicat în 3 decembrie 2018, decizia de
înregistrare a denumirii în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor
geografice protejate pentru produsul ”Scrumbie de Dunăre afumată”.
– România avea până la această dată patru produse înregistrate pe sisteme de calitate
europene: Magiun de prune Topoloveni – Indicație Geografică Protejată (2011), Salam de
Sibiu – Indicație Geografică Protejată (2016), Novac afumat din Ţara Bârsei – Indicație
Geografică Protejată (2017) și Telemea de Ibănești Denumire de Origine Protejată (2016),
la care se adaugă încă un produs protejat la nivel european, respectiv Scrumbia de Dunăre
afumată – Indicație Geografică Protejată.
Scrumbia de Dunăre afumată este prelucrată sub formă întreagă, în greutate de minim 250
de grame și maxim 400 de grame, cu dimensiuni între minim 25 cm și maxim 30 cm, sărată
și afumată la rece după o metodă din vechime specifică ariei geografice definite. Peștii
afumați sunt de culoare aurie, metalizată, datorată procesului de afumare, uniformă pe
toată suprafața, cu textură suculentă, gust de pește afumat, ușor sărat, consistență
onctuoasă.
Toate etapele procesului de producție pentru obținerea produsului Scrumbie de Dunăre
afumată se desfășoară în aria geografică delimitată.
Proprietățile calitative menționate, în combinație cu vechimea reputației Scrumbiei de
Dunăre afumate în gastronomia din aria geografică delimitată, fac ca această specialitate
gastronomică să fie apreciată de consumatori, cu un renume strâns asociat cu regiunea.
Peste 100 de ani de producție și comercializare în aria geografică au contribuit la reputația
produsului.