nundația 

este un hazard natural care înseamnă acoperirea temporară cu apă a unui teren care nu este
acoperit în mod obișnuit cu apă.[1]

Cauza inundațiilor este revărsarea peste maluri a apelor curgătoare sau a lacurilor.

Inundațiile pot avea loc în timpul viiturilor, în urma ploilor torențiale, topirii bruște

a zăpezilor etc. Uneori, inundațiile au loc la gura râurilor de câmpie, în urma acțiunii vânturilor care bat
dinspre mare, a cutremurelor de pământ submarine etc.

Pentru prevenirea inundațiilor se construiesc diguri, baraje ș.a. Inundațiile (numite irigații) pot fi

provocate și în mod voit pentru a iriga terenurile agricole. Tot intenționat se provoacă inundații
în amonte de baraje, pentru a construi lacuri de acumulare.

Cuprins

 1Cauze

o 1.1Factori de creștere

o 1.2Factori descendenți

o 1.3Coincidență

 2Note

 3Bibliografie

Cauze[modificare | modificare sursă]

Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard.

[[wiki]]
Ștergeți eticheta la încheierea standardizării.

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau

inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii
bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Factori de creștere[modificare | modificare sursă]

Cantitatea, locația și momentul în care apa ajunge la un canal de drenaj din precipitațiile naturale și în
rezervoarele controlate sau necontrolate determină debitul în locațiile din aval. Unele precipitații se
evaporă, unele se percolează lent prin pământ, unele pot fi izolate temporar ca zăpadă sau gheață, iar
unele pot produce scurgerea rapidă de pe suprafețe, inclusiv rocă, trotuar, acoperiș și pământ saturat
sau înghețat. Fracția de precipitații incidente care ajung imediat la un canal de drenaj a fost observată
de la zero la ploaia ușoară pe un teren uscat, la nivel de până la 170 de procente pentru ploaia caldă pe
zăpadă acumulată.
Majoritatea înregistrărilor de precipitații se bazează pe o adâncime măsurată a apei primite într-un
interval de timp fix. Frecvența unui prag de precipitații de interes poate fi determinată de numărul de
măsurători care depășesc această valoare prag în intervalul total de timp pentru care sunt disponibile
observații. Punctele individuale de date sunt convertite în intensitate prin împărțirea fiecărei adâncimi
măsurate la perioada de timp dintre observații. Această intensitate va fi mai mică decât intensitatea
reală a vârfului dacă durata evenimentului de precipitații este mai mică decât intervalul de timp fix
pentru care sunt raportate măsurătorile. Condițiile de precipitare convectivă (furtuni) au tendința de a
produce evenimente de furtună cu durată mai scurtă decât precipitațiile orografice. Durata, intensitatea
și frecvența evenimentelor de precipitații sunt importante pentru predicția inundațiilor. Scurtele
precipitații sunt mai importante pentru inundații în bazinele mici de drenaj.

Cel mai important factor de creștere în determinarea magnitudinii inundațiilor este zona de teren a
bazinului hidrografic în amonte de zona de interes. Valoarea precipitațiilor este al doilea factor cel mai
important pentru bazinele hidrografice mai mici de aproximativ 30 de kilometri pătrați sau 80 de
kilometri pătrați. Panta principală a canalului este al doilea factor cel mai important pentru bazinele
hidrografice mai mari. Înclinarea canalului și intensitatea precipitațiilor devin al treilea factor cel mai
important pentru bazinele hidrografice mici și mari.

Timpul de concentrare este timpul necesar pentru scurgerea de la cel mai îndepărtat punct din zona de
drenare din amonte pentru a ajunge în punctul canalului de drenaj care controlează inundarea zonei de
interes. Timpul de concentrare definește durata critică a precipitațiilor de vârf pentru zona de interes.
Durata critică a precipitațiilor intense ar putea fi doar câteva minute pentru structurile de drenare a
acoperișului și a parcului, în timp ce precipitațiile cumulate de-a lungul mai multor zile ar fi critice pentru
bazinele hidrografice.

Factori descendenți[modificare | modificare sursă]

Curgerea apei care se scurge în cele din urmă se întâlnește cu condițiile din aval care încetinesc
mișcarea. Limitarea finală este adesea oceanul sau un lac natural sau artificial. Modificările de înălțime,
cum ar fi fluctuațiile de maree, sunt factori determinanți importanți pentru inundațiile de coastă și
estuarină. Evenimentele mai puțin previzibile, cum ar fi tsunami-ul și supratensiunile de furtună, pot
provoca, de asemenea, schimbări de înălțime în corpurile mari de apă. Ridicarea apei curgătoare este
controlată de geometria canalului de curgere. Condițiile de canal de scurgere, cum ar fi podurile și
caniunile, tind să controleze creșterea de apă peste limita. Punctul de control efectiv pentru o anumită
acoperire a drenajului se poate schimba odată cu schimbarea înălțimii apei, astfel încât un punct de
apropiere să poată controla nivelurile scăzute ale apei până când un punct mai îndepărtat controlează la
niveluri mai ridicate ale apei.

Geometria eficientă a canalului de inundații poate fi modificată prin creșterea vegetației, acumularea de
gheață sau resturi sau prin construirea de poduri, clădiri sau diguri în canalul de inundații.

Coincidență[modificare | modificare sursă]

Evenimentele extreme de inundații rezultă adesea din coincidență, cum ar fi precipitații neobișnuit de
intense, calde, care topesc pachetul de zăpadă grele, produc obstrucții de canal de pe gheața plutitoare
și eliberează mici îngrădiri precum barajele de bere. Evenimentele coincidente pot provoca inundații
extinse mai frecvente decât cele anticipate de la modelele de predicție simplistă, având în vedere doar
scurgerile de precipitații care curg în canalele de drenaj fără obstacole. Modificarea modificărilor
geometriei canalului este obișnuită atunci când fluxurile grele deplasează vegetația lemnoasă
dezrădăcinată și structurile și vehiculele avariate de inundații, inclusiv bărcile și echipamentele feroviare.
Măsurătorile recente efectuate pe teren în timpul inundațiilor din Queensland din 2010-2011 au arătat
că orice criteriu bazat exclusiv pe viteza de curgere, adâncimea apei sau impulsul specific nu poate
explica pericolele cauzate de fluctuațiile vitezei și adâncimii apei . Aceste considerente ignoră în
continuare riscurile asociate cu molozurile mari antrenate de mișcarea de curgere.

Unii cercetători au menționat efectul de stocare în zonele urbane cu coridoare de transport create prin
tăiere și umplere. Umpluturile pline de umplutură pot fi transformate în rezervoare dacă straturile sunt
blocate de resturi și fluxul poate fi deviat de-a lungul străzilor. Mai multe studii au analizat modelele de
fl