Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Chișinău 2019
Delfin
Delfinii sunt mamifere cetacee marine înrudite cu balenele și marsuinii (Phocoena phocoena).
Există în jur de 40 de specii existente de delfini în 17 genuri diferite. Delfinii variază ca dimensiune de
la 1,7 m lungime și 50 kg (delfinii Maui), ajungând până la 9,5 m și 10 tone orca sau balena ucigașă.
Unele specii prezinta dimorfism sexual, unde masculii sunt mai mari decat femelele.
Delfinii sunt răspândiți în întreaga lume, în special în apele puțin adânci din zonele de coastă.
Sunt animale carnivore, hrănindu-se cu pește și calmari. Delfinii cuprind familiile
existente Delphinidae (delfinii oceanici), Platanistidae (delfinul raului Indian), Iniidae(delfinul râului
Amazon) și Pontoporiidae și cea disparută Lipotidae (delfinul chinezesc sau baiji). Delfinii pe lângă
alte cetacee, fac parte din încrengătura Chordata. Cele mai apropiate rude vii ale cetaceelor sunt
hipopotamii care s-au abatut cu 40 de milioane de ani in urmă.
Originea numelui: Denumirea provine din greaca veche δελφίς (delphís - delfin), cuvânt înrudit
cu δελφύς - delphys (buric). Prin urmare, numele acestui animal poate fi interpretat ca „pește cu buric”.
Evoluție: Delfinii, împreună cu balenele și marsuinii, sunt descendenții unor mamifere terestre,
cel mai probabil din Ordinul Artiodactyl. Strămoșii delfinilor moderni s-au adăptat la viață acvatică, cu
aproximație, acum 50 de milioane de ani, în Eocen.
Scheletele delfinilor actuali prezintă în zona pelviană oase de dimesiuni mici, despre care se crede că
sunt vestigii ale membrelor inferioare. În octombrie 2006 a fost capturat în apele Japoniei un delfin
neobișnuit - acesta prezenta mici aripioare de o parte și de cealaltă a zonei genitale, ceea ce i-a
determinat pe cercetători să considere că acestea reprezintă o dezvoltare mai proeminentă a oaselor
vestigiale ale membrelor inferioare.
Animalele mării
Caracatița (Octopus) este un gen de moluște Crabul (Brachyura) este denumirea dată mai
cefalopode. Ele trăiesc în mări și oceane. Corpul are multor specii de crustacee superioare din
forma unui sac. Capul prezintă doi ochi mari, o ordinul decapodelor. Capul este mic, dotat cu
coroană de brațe (8-10), numite tentacule, prevăzute antenule și antene, cu ochi pedunculați.
cu ventuze, și o gură cu fălci tari. Corpul este Cefalotoracele este mare, turtit, de formă
acoperit de o „manta”. Caracatițele se hrănesc cu dreptunghiulară, triunghiulară sau ovală,
crustacee, pești, scoici etc. În corp, caracatița are o acoperit cu un scut chitinos de 2-20 cm lățime
glandă plină cu un lichid brun (asemănător cu și până la 60 cm la crabul-japonez
cerneala), care, eliminat în apă, o ajută să se apere de (Macrocheira kaempferi). Abdomenul este
prădători. Majoritatea caracatițelor folosesc această îngust, scurt și îndoit sub torace. Crabii se
substanță atunci când sunt urmărite. Reprezentantul hrănesc, de obicei, cu nevertebrate.
tipic al acestui gen de moluște este caracatița
comună Octopus vulgaris. Caracatițele sunt pescuite
pentru carnea lor foarte apreciată în gastronomie.
Marea Neagră este întinderea de ape din bazinul geomorfologic denumit pontic, unul din bazinele
complexului tectonic tethysian, el însuși parte a orogenezei alpino-himalayene, din care fac parte și munții
care o mărginesc la nord (în Crimeea), la nord-est (Caucazul) și la sud (lanțurile pontice). Este situată între
Europa și Asia, având ca state riverane Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Turcia și Georgia. Prin
strâmtoarea Kerci este legată de Marea Azov, prin Bosfor de Marea Marmara, iar prin strâmtoarea
Dardanele de Marea Egee și deci de Marea Mediterană. Marea Neagră este, din punct de vedere
hidrologic, un rest al Mării Sarmatice și prezintă o serie de aspecte unice în lume : ape salmastre (în medie
16-18 grame de sare pe litru față de 34-37 în alte mări și oceane), stratificare între apele de suprafață
oxigenate și cele adânci anoxice (fenomen denumit euxinism), limane la gurile fluviale, floră și faună cu
multe specii-relicve. În zona litoralului românesc salinitatea scade și mai mult, în mod obișnuit fiind între
7 și 12 la mie.
Marea Neagră se întinde pe o suprafață de 423.488 km². Cel mai adânc punct se află la 2211 m sub
nivelul mării în apropiere de Ialta. Mareele sunt în general de mică amplitudine (circa 12 cm).
Marea Caspică este cel mai mare lac din lume, așezat la hotarul Europei și Asiei și este numit
mare datorită dimensiunilor sale foarte mari. Marea Caspică reprezintă un lac lipsit de scurgere, iar apa în
el este salină, de la 0.05 % la gura de vărsare a râului Volga până la 11-13 % în partea sud-estică. Nivelul
apei variază de la un an la altul, în prezent fiind aprox. 28 m sub nivelul Oceanului Planetar. Suprafața
Mării Caspice (fără Kara Bogaz Gol) măsoară 371.000 km², iar adâncimea ei maximă este de 1025 m.
Marea Caraibilor (Marea Antilelor), adesea numită incorect Marea Caraibelor, este o mare
tropicală situată la extremitatea vestică a Oceanului Atlantic, mărginită la vest și sud de America Centrală
și de America de Sud. La nord și est este mărginită de lanțul de insule Antile, și comunică cu Golful
Mexic prin strâmtoarea Yucatan. Regiunea ocupată de mare, împreună cu insulele aflate în aceasta și
zonele de coastă învecinate sunt cunoscute sub denumirea de Caraibe.