Creaturile din adâncuri sunt animalele care trăiesc sub zona fotică a oceanului.

Capabilitatea acestor
forme de viață de a supraviețui in zone de pâna la 6000 de metri adâncime in condiții deosebite de
temperatură (între -1,8 și 3 grade Celsius) precum și de presiune (până la 1000 de atmosfere) a
determinat o serie de adaptări in modul lor de viață și un aspect fizic neobișnuit.

Majoritatea creaturilor depind de organisme moarte de la suprafața apei care plutesc spre fundul
oceanului pentru a le asigura hrana. Aceste creaturi trăiesc în medii foarte solicitante, precum zonele
abisale sau hadale, care, fiind la mii de metri sub suprafață, sunt aproape lipsite complet de lumină.

Printre caracteristicile speciilor care s-au adaptat la condițiile dificile ale vieții abisale , cele mai
cunoscute sunt:

A. Bioluminiscența, producerea și emisia de lumină “rece” de către un organism viu . (mai puțin de 20%
din această lumina generează caldură). Aceasta este folosită de catre viețuitoare în scopul de a v âna, de
a se apăra sau de a atrage potențiali parteneri.

Bioluminiscența se găsește în multe organisme marine: bacterii, alge, meduze, viermi, crustacee, stele
de mare, pești și rechini. Există aproximativ 1.500 de specii de pești cunoscute care prezintă această
caracteristică.

B.Modificări morfologice si fiziologice precum adaptarea la presiuni ridicate (oase și mușchi mai ușori,
corpuri lipiste de aer si umplute cu fluide etc.)

C. Adaptarea la viață în apropierea orificiilor hidrotermale (scurgeri reci care emit gaze precum sulfura
de hidrogen, dioxidul de siliciu, anhidriti, metan si hidrocarburi)

1.Peștele dragon negru (Idiacanthus atlanticus)

Este un pește abisal, cu aspect de șarpe,
care populează apele Oceanului Pacific
de Est și face parte din familia
Stomiidae. De regulă obițnuiește să
înoate la adâncimi foarte de mari
cuprinse între 4000 și 5000m.
Prezintă un corp subțire (aprox. 50-55g)
de culoare neagră, acest fapt ajutându-l
să se camufleze in peisajul abisal pentru
a-și prinde hrana cu ușurintă. De-a lungul
corpului, pe parțile laterale, prezintă
numeroase organe care emit lumină și
poartă numele de fotofore. De
asemenea de mandibulă este prinsă o
 mustață lungă, care se termină cu un organ luminos, ce servește drept nadă pentru atragerea
prăzii.

2. Meduza Halitrephes maasi

Halitrephes maasi, este o specie de hidrozoar de adâncime din familia Halicreatidae. Cea mai recentă
observație a unui exemplar a avut loc la o adâncime 1200–1500 m lângă Arhipelagul Revillagigedo din
Peninsula Baja California, Mexic. Aceasta este de obicei găsită în zona batipelagică a Pacificului de Est.
Această specie se găsește cel mai frecvent în zonele cu oxigen minim și în apele adânci.

Canalele radiale care mişcă substanţele nutritive prin intermediul capotei de gelatină formează un
model stelar care reflectă lumina. Fară lumină, meduza va rămâne invizibilă în întunericul oceanului.

3. Grimpoteuthis/ (Caracatita Dumbo)

Caracatițele Dumbo se găsesc până la adâncimi de cel puțin 4000 m și poate mult mai adânc, acest grup
supraviețuind la cele mai mari adâncimi dintre toate caracatițele cunoscute. Au fost numite așa datorită
asocierii aripioarelor lor cu urechile enorme ale personajului Disney, elefantul Dumbo.

Femelele poartă întotdeauna ouă în diferite stadii de dezvoltare și sunt capabile să stocheze
spermatozoizi pentru perioade lungi de timp după împerecherea cu un mascul. Folosind aceste avantaje,
femelele pot transfera spermatozoizii în ouăle lor cele mai dezvoltate în funcțiile decondițiile de mediu
pentru reproducere. Deși își petrec o mare parte din viață suspendate deasupra fundului mării,
caracatițele dumbo își depun ouăle pe fund, atașate de pietre sau de alte suprafețe dure.

Caracatițele Dumbo se mișcă batându-și încet aripioarele asemănătoare unor urechi și își folosesc
brațele pentru a se echilibra. Sunt prădători care consumă nevertebrate pelagice care înoată deasupra
fundului mării. Spre deosebire de majoritatea caracatițelor, caracatița Dumbo nu prezinta un “sac de
cerneală”, deoarece rareori întâlnește prădători în marea adâncă.
4. Dragonul de mare cu frunze ( Phycodurus eques )

Este singurul membru al genului Phycodurus și este un pește din familia Syngnathidae , care
include dragoni de mare , pești de mare și căluți de mare.

Se găsește de-a lungul coastelor sudice și vestice ale Australiei . Numele este derivat din aspect, cu
proeminențe lungi
asemănătoare frunzelor care-i
acopera tot corpul. Aceste
proeminențe nu sunt folosite
pentru propulsie, ci servesc
drept camuflaj, dându-i
aspectul algelor marine.

Aceștia sunt puțin mai mari

decât majoritatea căluților de
mare, crescând până la
aproximativ 20–24 cm. Se
hrănesc cu plancton și
mici crustacee și se găsesc
majoritar în apele din sudul
Australiei.

Ca și în cazul căluților de mare, dragonul de mare cu frunze mascul are grijă de ouă . Femela produce
până la 250 de ouă de culoare roz, apoi le depune pe coada masculului. După 9 săptămâni, ouăle încep
să eclozeze, în funcție de condițiile apei. Ouăle devin violet sau portocalii în această perioadă, după care
masculul își încordeaza coada până când puii ies la iveală, proces care are loc în 24-48 de ore.

Odată născut, puiul este complet independent, mâncând zooplancton până când este suficient de mare
pentru a vâna mizide (crustacee).

5. Crabul-paianjen japonez (Japanese spider crab)

Dintre cele 60,000 de specii de crustacee de pe

Pământ, crabii-păianjen japonezi sunt cei mai
mari, cu o lungime de până la 3,8 metri de la
vârful unei gheare frontale la cealaltă. Sunt, de
asemenea, unele dintre cele mai mari artropode
din lume.

Acestia preferă să caute materii animale sau

vegetale moarte, deși pot mânca și pești vii sau
nevertebrate, cum ar fi alte crustacee. De
asemenea, fac parte dintr-un grup cunoscut sub
numele de crabi decoratori care își împodobesc
cochilia cu bureți de mare sau anemone pentru
camuflaj.

Carbii-păianjen japonezi trăiesc pe partea

Pacificului Japoniei, până la sud, până la Taiwan și
la adâncimi variind de la 50 până la 500m.

Masculii sunt mai mari decât femelele și au

chelipede mai mari (clești), femelele având
abdomen mai lat pentru a-și ține ouăle.
Bibliografie:

Frwiki: https://ro.frwiki.wiki/wiki/Faune_abyssale

National Geographic: https://www.nationalgeographic.com

Wikipedia: https://en.wikipedia.org/wiki/Leafy_seadragon

Oceana: https://oceana.org

TheEpochTimes: https://epochtimes-romania.com/news/focuri-de-artificii-pe-fundul-oceanului-aflati-
ce-a-surprins-o-camera-video-in-apele-mexicane-video---271035

Intrebări:

1. Cum își atrage prada peștele dragon negru?

-raspuns : prin bioluminiscență

2.Pentru ce este folosită bioluminiscența?

-raspuns: pentru vanătoare, aparare și atragerea partenerului.

3.Ce culoare au ouăle dragonului de mare cu frunze in perioada de eclozare?

- raspuns: violet sau portocalii