Rață

Clasificare științifică

Domeniu: Anseriformes

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Clasă: Aves

Ordin: Anseriformes

Familie: Anatidae

Subdiviziuni

Dendrocygninae
Oxyurinae
Anatinae
Aythyinae
Merginae
Modifică text

Rața este numele atribuit unei varietăți de specii din familia Anatidae. Sunt păsări de
apă, mai mici decât rudele lor, lebedele și gâștele și pot fi găsite atât în apa dulce cât și
în cea sărată. Există numeroase specii, majoritatea fiind migratoare.
Majoritatea rațelor au un cioc lung și lat, folosit la săpat. Rațele au un meniu divers; pot
consuma ierburi, plante acvatice, pești, insecte, amfibieni mici, viermi și moluște mici.
Multe rațe nu pot zbura în timpul năpârlirii. În timpul năpârlirii, se retrag în medii
protejate, unde există destulă hrană pentru ele. De obicei, năpârlirea are loc înaintea
începerii migrației.
Specii de rațe și hrănirea[modificare | modificare sursă]
Rațele scufundătoare (Aythyinae) și rațele marine se hrănesc sub apă. Pentru a se
scufunda mai ușor, ele sunt mai grele decât celelalte rase de rațe, chiar dacă le este
mai dificil să zboare.
Rațele din subfamilia Anatinae (rasă care cuprinde și rața de curte) se hrănesc la
suprafața deși pot prinde și alte vietăți subacvatice, atâta timp cât pot ajunge cu gâtul la
ele, fără să se scufunde complet.[1]
Chiar dacă au ciocul mic, unele rațe mai specializate pot înghiți și pești mari.

Un boboc de rață (rățușcă)

Împerecherea[modificare | modificare sursă]
La speciile nordice de rață, masculii de rață (rățoii) au un penaj mai extravagant, pentru
a atrage femelele. Totuși, ei năpârlesc de acest penaj în vară, căpătând o înfățișare mai
apropiată de cea a femelelor. Speciile sudice arată de obicei mai puțin dimorfism
sexual.
Unii oameni folosesc termenul de "rață" specific pentru femela adultă și "rățoi" pentru
mascul. Termenul de "rățușcă" se folosește pentru o rață mică, un pui de rață (un
boboc), indiferent de sexul ei.[2]
De obicei împerecherea se face în apă. Rața merge în fața rățoiului și se lasă relaxată,
în timp ce rățoiul se urcă pe ea. Apoi, când rățoiul a reușit să găsească cloaca femelei,
își introduce penisul. Peste un timp, rața merge în cuib, unde va cloci timp de o lună.
Organele de împerechere
Rațele, ca și toate păsările, au un singur orificiu dorsal numit cloacă. Cloaca este pe
post de anus, vagin, penis etc. Penisul rățoiului este în formă de spirală, răsucită
contrar acelor de ceasornic, pentru a intra în vaginul femelei spre stânga.
Încrucișarea între specii
Încrucișarea genetica a rațelor cu șerpii este un fapt dovedit științific.[3] Aceasta a fost
considerată un mit, până la prima împerechere atestata ce a fost publicată în "Revista
Română de Zootehnie", în anul 1928.[4]
In ciuda cercetărilor, împerecherea hibrida rămâne un mister datorită controverselor
aduse primei sesizări.
Prădătorii rațelor[modificare | modificare sursă]
Rațele sunt adesea pradă a altor animale. Cele mai vulnerabile sunt rațele tinere și
bobocii, pentru că au dificultăți mai mari în a zbura și a se apăra. Rațele cad pradă mai
multor alte rase de animale, ca de exemplu șerpii, crocodilii și ulii. Rațele femele care
clocesc pot fi prinse de o varietate de specii de animale de pădure, cum ar
fi vulpea sau lupul. În zbor, rațele nu au aproape niciun prădător, în afară de om și,
eventual, de șoimul pelegrin, care își folosește agilitatea pentru a prinde rațele în zbor.
Rațele adulte sunt bune zburătoare; cu toate acestea rațele care stau pe apă pot fi
prinse de prădătorii marini.