Universitatea de Științe Agronomice și Medicină

Veterinara din București

Master:Biosecuritatea Produselor Alimentare

REFERAT
CYGNUS OLOR,SYN.CYNUS BICOLOR
LEBADA

STUDENT :Dolana Nicoleta Mariana

Prentu Ana
CYGNUS OLOR,SYN.CYNUS BICOLOR
LEBADA
 Lebăda mută (Cygnus olor)
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Clasă: Aves

Ordin: Anseriformes

Familie: Anatidae

Subfamilie: Anserinae

Gen: Cygnus
Garsault, 1764

Nume binomial
Cygnus

In toata lumea exista 7 specii de lebede: lebada muta

(Cygnus olor), lebada cantatoare (Cygnus cygnus), lebada
mica (Cygnus columbianus bewickii), lebada de tundra
(Cygnus columbianus), Cygnus buccinator, lebada neagra
(Cygnus atratus) si lebada cu gatul negru (Cygnus
nigricollis).
Lebada muta Lebada cantatraore Lebada mica

Lebada neagra Lebada cu gat negru

 Descrierea morfologică a speciei
• Lebedele sunt o grupa de
pasari acvatice de
dimensiuni mari si apartin
familiei anatidae.
• Pot fi recunoscute usor
dupa gatul lung si curbat
(au cel mai mare numar
de vertebre cervicale) si
dupa penajul alb sau
negru.
 REPRODUCEREA
• Lebedele au o singura pereche
toata viata. Cuplul isi mentine de
obicei aceeasi zona in care
femela depune oua si cloceste.
In lunile mai - iunie lebada muta
depune aproximativ 5 - 7 oua si
le cloceste cca. 35 de zile. In tot
acest timp, partea masculina a
cuplului vegheaza mama
aparand-o de eventualele
pericole.
 PRADATORI
Lebada de vara sau lebada muta este o
pasare mare si agresiva. Aceasta este rareori
pradata si doar cand este prea bratana sau
bolnava. Cu toate acestea, cele mai
vulnerabile sunt ouale si puii care ajung prada
pentru ratoni, nurci si alte mamifere. De obicei
parintii stau foarte aproape de pui sau oua
pentru a le apara.
 LEBADA DE VARA
• Conditii de viata
• Lebada de vara traieste in
nordul emisferei nordice, iar pe
timpul iernii migreaza catre
nordul emisferei sudice.
• Ingrijire si hrana
• Lebada de vara sau lebada
muta se hraneste
preponderent cu vegetatie
acvatica si in proportii mai mici
cu insecte acvatice, peste si
broaste.
 SEMNE DE PREZENTA
• În mod obișnuit fiecare pereche cuibărește pe câte un
corp de apă.Locul pentru cuib, care trebuie să fie pe o
ridicătură înconjurată de apă, este ales de femelă. La
construcția/repararea cuibului, care începe la
jumătatea lunii aprilie și durează circa 3 săptămâni,
participă ambii parteneri.
• Masculul transferă femelei vegetație acvatică, iarbă,
rogoz, pe care această o stivuiește, apoi o presează,
așezându-se pe ea pentru a lua forma corpului.
• Cuibul, ce are un diametru de pâna la 3,5 m, este,
apoi, căpatușit pe interior cu puf și pene, fiind izolat
de uscat printr-un canal cu apă de 1-3,5 m. Se pare că
perechile se întorc la același loc de cuibărit, dacă a fost
favorbil creșterii generației anterioare.
• De-a lungul perioadei de clocit (4-6 săptămâni)
femela își părăsește cuibul pentru scurt timp, să se
hrănească cu vegetația din preajmă, să se scalde și să-
și rearanjeze penele, numai după ce își acoperă ouăle
cu pene și puf. În acest interval masculul rămâne în
vecinătatea cuibului ca să-i alunge pe prădători.
 CALEA DE INTRODUCERE

Lebada este simbolul puritatii, al virtutii, al

fidelitatii, dar reprezinta si erotism, seductie si
adulter. De asemenea, in mitologie lebada
semnifica transformarea (de la rata cea urata
la lebada alba si frumoasa) si eternitatea,
nemurirea. Aceasta pasare reprezinta atat
moartea cat si viata, purtand in ea in mod
simbolic aerul si apa, norocul, bucuria si
multumirea
 PERICOL
• O pasăre de talie mare, aşa cum
este lebăda de vară sau lebăda de
iarnă are nevoie de hrană. Dacă nu
are hrană, slăbirea se produce
brusc, din cauza frigului, pentru că
tot ce au aceste păsări ca resurse
consumă ca să se apere de ger şi
temperaturile sunt cu mult sub zero,
de aceea, nici nu mai pot să zboare.
Ele caută un ochi de apă, să nu fie
apă îngheţată, când găsesc un
astfel de ochi de apă se pun acolo,
dar dacă nu mai pot să zboare, nu
se mai pot deplasa, ajung să moară
şi de frig şi de foame.
• Iubite şi protejate în multe ţări ale Europei,
lebedele albe au devenit, în schimb, un
pericol public în statul american New York,
unde autorităţile au propus uciderea sau
strămutarea, până în anul 2025, a celor
aproximativ 2.200 de lebede sălbatice de pe
teritoriul statului. Specialiştii departamentului
de conservare a naturii spun că aceste
păsări atacă oamenii, distrug vegetaţia,
reprezintă o ameninţare pentru avioane şi
poluează apele, datorită faptului că dejecţiile
lor conţin bacteria E. coli, care poate
produce infecţii periculoase la om.