Merinos de Transilvania

Merinos de Transilvania este o rasă de ovine, formată în regiunile Crişana şi

Maramureş, prin încrucişarea berbecilor Merinos (import Franţa) cu oi autohtone.
Formare
Formarea acestei rase a început la sfârşitul secolului al XIX-lea prin încrucişări de
absorbţie dintre berbeci din rasele Merinos Negretti şi Merinos Rambouillet cu oi Ţigaie şi
Ţurcană. Heterogenitatea accentuată a indivizilor rezultaţi a determinat utilizarea ulterioară a
berbecilor de rasă Merinos precoce german, Merinos de Stravopol şi Merinos de Palas în vederea
masivizării şi lungirii fibrelor de lână. S-au utilizat sporadic şi în număr mic berbeci din rasele
Merinos Caucazian şi Merinos unguresc de pieptene. După 1970 s-au utilizat, cu succes
remarcabil, berbeci din rasa Merinos australian. S-au format două tipuri: de câmpie, mai masiv şi
precoce, mai numeros şi cel de colină localizat, în deosebi, în judeţul Sălaj.
Zonele de creştere sunt doar în România, cu precădere în vest, în judeţele: Bihor, Satu
Mare, Maramureş, Arad, Sălaj şi Timiş. După anul 1970 a fost crescută şi în judeţele: Iaşi,
Vaslui, Brăila. În sudul ţării a contribuit la formarea populaţiilor de oi Spancă. Se estimează că
din 1,5 milioane ovine din această rasă, azi se mai cresc 225000-300000 de capete.
Adaptabilitatea este restrânsă teritorial, îndeosebi în zonele unde s-a format, cu ierni blânde şi
veri secetoase. Este o rasă puţin rezistentă la frig, drumuri şi, îndeosebi, ploi reci şi condens,
motive pentru care păşunatul trebuie să se realizeze în apropierea adăposturilor.
Caractere de exterior
Talia este mijlocie, format corporal pătrat, tip morfologic mezomorf, tip fiziologic
respirator. Este o rasă cu specializare unilaterală - lână fină dar şi cu unele aptitudini pentru
carne, în efectivele în care, în ultimii ani s-a acţionat cu berbeci Merinos australian.
Parametri morfometrici: (berbeci/oi mame)
 Talia (cm): 68/64
 Greutatea (kg): 60-80/35-40
 Lungimea oblică a trunchiului (cm): 68/64
 Lărgimea pieptului (cm): 18-17
 Perimetrul toracic (cm): 90/79
 Perimetrul fluierului (cm): 9/7
 Jarul şi lâna sunt albe; în efectivele mai puţin ameliorate apar uneori pete mici ruginii sau
brune pe jar şi miei de culoare neagră (< 1%) care este recesivă. Capul relativ mic, scurt şi drept
la oi; este uşor berbecat la berbeci care au, frecvent, coarne mari şi răsucite. Oile fie că nu au
coarne, fie că în puţine cazuri, au coarne mici. Urechile sunt mijlocii, purtate lateral şi uşor oblic.
Trunchiul este de dimensiuni mijlocii, trenul posterior are dezvoltare modestă; membrele relativ
scurte, cu aplomburi corecte şi osatură rezistentă. Majoritatea exemplarelor au salbă, 1-2 cravate
şi şorţ, mai ales la berbeci. Unele animale, relativ puţine au cute mari pe piele pe tot corpul.
Caractere productive
Lâna prezintă variabilitate inter şi intraindividuală. Cojocul (3,5-7 kg la oi şi 7-12 kg la
berbeci) este compus din şuviţe clare cu forma de paralelipiped, cub, tetraedru etc. Lungimea
şuviţelor este de 7-8 cm; au 5-8 ondulaţii/cm. Usucul este foarte abundent, frecvent de calitate
mediocră. Randamentul la spălare este mic, 34-38% la efectivele cu lână scurtă (5-6 cm) şi de
40-55% la ovinele la care s-a făcut infuzie cu Merinos australian.
Carnea este slabă; proporţia carne-grăsime este, în carcasă, de 4:1 (la Ţigaie 3:1, la
Ţurcană 2:1). Randamentul la sacrificare este la adulte de 40-45%; la tineretul îngrăşat de 50%.
Mieii au la naştere 3-4kg; mieii înţărcaţi la 80-90 de zile, şi dacă au fost crescuţi în condiţii
tehnologice foarte bune, au greutatea de 25-30 kg (spor mediu zilnic de 250-270 g). La
îngrăşarea semiintensivă: 170-220 g spor mediu zilnic, consum specific 5,5-6,5 UN. Laptele
marfă produs de oile Merinos transilvănean este puţin, 15-25 kg, obţinut în 4-8 săptămâni.
Producţia totală medie este de 70-90 kg/lactaţie.
Caractere de reproducţie
Oile au un sezon lung de reproducţie, care poate fi desezonată relativ uşor. Cele mai bune
rezultate se obţin în cazul montelor de la sfârşitul verii şi începutul toamnei când 92-98% din oi
intră în călduri. Prolificitatea este de 115-120% şi poate atinge 125-130% în efectivele
ameliorate.
Acţiunea de ameliorare a lânii se face pentru alungirea la 9-10 cm a şuviţei şi densitatea
de 7000 foliculi/cm2, concomitent cu îmbunătăţirea calităţii acesteia. Se urmăreşte creşterea
sporului mediu zilnic la 300 g şi scăderea consumului specific. Hibridările propuse pentru
realizarea acestor două obiective sunt cu berbeci din rasele: Merinos australian, Stavropol, Ile de
France, Merinofleisch şi Merinolandschaf.