Influenţa structurii raţiei asupra digestiei rumenale şi a producţiei

Un rol important asupra digestiei rumenale îl are tipul alimentaţiei. Astfel structura raţiei,
echilibrarea ei, modul de preparare şi programul de furajare pot să influenţeze procesele
rumenale şi prin aceasta producţia şi reproducţia animalelor.
Un indiciu al mersului proceselor digestiei îl constituie pH-ul rumenal care are valorile
normale cuprinse între 6,3 - 6,8 la vacile de lapte (tabelul 1.1.). (Şara A., 2007). Aceste valori
sunt realizate la o raţie pe bază de fibroase, grosiere, porumb siloz recoltat în faza de ceară, în
care celuloza reprezintă minimum 14% din substanţa uscată la vaci şi 12% la juninci şi tauri. La
o raţie pe bază de fibroase se realizează o secreţie salivară abundentă care prin proprietatea
tampon menţine pH-ul rumenal la valori ridicate.
Nutreţurile concentrate, rădăcinoasele şi nutreţul însilozat bogat în apă reduc secreţia
salivară astfel că pH-ul scade până la 5,5. Trecerea rapidă la raţii cu cantităţi mari de
concentrate sau rădăcinoase (sfeclă de zahăr) pot să reducă pH-ul sub 4,6 ca urmare a
transformării rapide a glucidelor uşor digestibile în acid lactic care se absoarbe mai slab la
nivelul rumenului. Prin scăderea pH-lui rumenal apare acidoza cu consecinţele ei negative:
reducerea consumului de nutreţuri, reducerea grăsimii din lapte, modificarea gustului şi calităţii
laptelui, apariţia mamitelor, tulburări de reproducţie. Un pH scăzut sub 6 determină reducerea
digestibilităţii hranei la nivelul rumenului prin inhibarea dezvoltării bacteriilor celulozice cât şi
pe parcursul tractusului intestinal.
Pentru a preveni apariţia acidozei trebuie asigurat minirnul de celuloză (14%) în raţia
furajeră şi a unui tain de voluminoase. De asemenea cerealele se utilizează sub formă aplatizate
sau măcinate grosier şi se administrează în cantităţi crescânde până la nivelul stabilit prin raţie.
Se pot utiliza şi substanţe tampon cum ar fi bicarbonatul de sodiu care se administrează în
cantitate de 100 - 500 g/zi. Acesta se introduce în raţie pogresiv pentru a evita reducerea
apetitului. Ca substanţe tampon se mai pot utiliza carbonatul de calciu, bentonita, acetatul de
sodiu, oxidul de magneziu.
Alcaloza rumenală apare când se administrează raţii sărace în glucide şi bogate în
proteine, nitraţi şi uree care reduc concentraţia AGV (acizilor graşi volatili) în pararel cu
creşterea amoniacului în rumen. În alcaloza rumenală care este de asemenea dăunătoare apar
următoarele aspecte: scade consumul de nutreţuri; scade conţinutul de grăsime din lapte;
modificări de calitate a laptelui; tulburări de reproducţie.
 Alcaloza apare când se utilizează timp îndelungat raţii cu un nivel proteic ridicat (peste
18%). În caz de alcaloză, se pot adminsitra oral l - 2 1oţet diluat cu apă pentru a determina
scăderea pH-ului şi reducerea absorbţiei amoniacului din rumen.
Ca o concluzie subliniem faptul că digestia în rumen este influenţată de următorii factori
mai importanţi:
- componenţa şi calitatea raţiei;
- structura fizică a nutreţurilor;
- dimensiunile particulelor nutreţurilor;
- durata de furajare;
- succesiunea administrării nutreţurilor.