Alcaloza ruminală (indigestia alcalină) este o indigestie rumino-

reticulară caracterizată prin alcalinizarea conţinutului ruminal, după

consum de raţii hiperazotate (exces de azot proteic sau neproteic) şi
hipoglucidice (sărace în glucide uşor digestibile).
 Etiopatogeneza
Alcalinizarea conţinutului ruminal se produce consecutiv raţiilor furajere
hiperazotate, cu conţinut de glucide în proporţie relativ scăzută sau la tineret,
după prelungirea hrănirii cu cantităţi mari de lapte.
 Dezechilibrul energo-proteic al raţiei, cu
suplimentarea excesivă a unor surse de azot
neproteic, mai ales uree furajeră şi componenţi
cu activitate ureazică ridicată (şrot de soia), ape
amoniacale sau concentrate bogate în proteine,
asociate cu proporţia ridicată de celuloză greu
digestibilă, sau de azotaţi (porumbul verde
ştiuleţi, porumbul defectuos însilozat, cu pH
peste 5,5) şi alte nutreţuri alterate, murdărite,
sau poluate cu substante nocive, duc la
alcalinizarea conţinutului ruminal.
 Toate acestea determină dismicrobism ruminal, cu producerea în exces de
amoniac, compuşi amoniacali, amine , în paralel cu reducerea sintezei de
AGV, fapt ce reduce absorbţia de Ca şi Mg , precum şi sinteza vitaminelor din
complexul B şi a vitaminelor liposolubile, în special a vitaminei K. Prin
acţiunea specifică a amoniacului la nivelul mucoasei ruminale se explică şi
inhibarea motilitătii rumino-reticulare.
 Când raţiile hiperazotate se menţin timp
îndelungat, cu schimbări bruşte a
sortimentelor, asociate cu furaje alterate şi apă
poluată, se produce dezvoltarea excesivă a
germenilor Gram negativi (Escherichia coli,
Proteus sp.). Modificările calitative ale florei
ruminale, cu reducerea până la dispariţie a
infuzorilor, reduce digestia în general şi
sinteza AGV în special, creându-se condiţii
pentru fermentaţia putridă şi creşterea pH-ului
conţinutului ruminal peste 8.
 După absorbţie, amoniacul, aminele, şi celelalte produse de fermentaţie
solicită sistemele de tamponare din mediul intern şi organele de
neutralizare (ficat, rinichi, glande endocrine etc.) şi peste un anumit prag
determină insuficienţa acestor organe. în mod paradoxal, deşi pH-ul
ruminal este alcalin, indus în special de amoniac, absorbţia acestuia din
rumen induce acidoză metabolica.

Dacă azotul amoniacal depăşeşte 1 mg/100 ml sânge, se instalează alcaloza

metabolică mortală.
 Morfopatologic
În funcţie de gravitatea cu care evoluează alcaloza, se disting forme
grave, cu leziuni congestive, edeme şi leziuni hemoragice la nivelul
mucoasei compartimentelor pregastrice şi forme acute cu leziuni
congestivo-hemoragice şi distrofice la nivelul organelor parenchimatoase
(ficat, rinichi şi alte organe).
 Tabloul clinic
Este dominat de semnele pareziei rumino-reticulare, ruminotoxicoză şi
diaree. Apar şi semne nervoase de tip paretic, frecvent decubit prelungit şi
uneori semne de hiperexcitabilitate neuromusculară: tremurături, contracţii
clonice sau tonice, de tip tetaniform. La acestea se adaugă scăderea cantităţii
de lapte şi a procentului de găsime al acestuia.
 În evoluţia subacută apar semne digestive cum ar fi: meteorism,
disorexie, semne de cetoză, creşte morbiditatea şi mortalitatea prin alte
boli.
 Diagnosticul
Se pune pe baza semnelor clinice digestive şi generale, la care se adaugă
datele anchetei nutriţionale. Lichidul ruminal are culoare brun-închisă,
verzuie-negicioasă sau maronie, pH alcalin (7,5- 8,5) şi miros de amoniac.
Se constată reducerea numerică a simbionţilor.
 Prognosticul
Este rezervat, datorită scăderii productivităţii şi morbidităţii prin boli
intercurente.
 Tratamentul
Profilactic urmăreşte hrănirea corespunzătoare, mai ales a vacilor pentru lapte,
cu raţii echilibrate energo-proteic, fără exces de azot.

Tratamentul curativ constă în administrarea de antibiotice per os (streptomicină,

oxitetraciclină 5 - 10 g), iar parenteral se administrează soluţii glucozate, vitamina
C, vitamine ale complexului B şi antihistaminice de sinteză.
 Se urmăreşte evacuarea conţinutului ruminal
(prin sifonaj şi ruminotomie) urmată de
reînsămânţarea cu lichid ruminal de la
animalele sănătoase.

Se face corectarea raţiei furajere, prin Colectarea lichidului ruminal

reducerea surselor de azot şi introducerea

furajelor hidrocarbonate: sfecla de zahăr 2
kg/zi, melasă 200 game de 2 ori pe zi sau chiar
zahăr, maxim 4 g/kg/zi.
 Pentru a tampona pH-ul alcalin se administrează cu sonda, intraruminal,
substanţe acide. Pentru a proteja mucoasa ruminală, acestea se introduc în
mucilagiu de in (50 - 60 g seminţe de in la 1 litru apă). Se prepară 8-151 de
mucilagiu în care se adaugă 500 ml acid acetic 40 - 80 % sau 50-70 ml acid
lactic.
 Per os se administrează soluţii oţetite (30 ml oţet alimentar la 1 1itru apă) 3-5
1itre; propionat de Na, Ca, K, lactat de sodiu sau acetat de sodiu 100
g/animal/zi. Cu sonda putem administra cărbune medicinal (dacă se asociază
meteorismul) 200 - 300 g/animal. Se face şi tratament simptomatic al
tulburărilor de ordin general.