Biochimia

urinei
LP 3
 Biochimia urinei
Sumar urină = Urina biochimie si sediment
Analiza completă a urinei include determinarea caracteristicilor:
- fizice (culoare, aspect, densitate, miros, volum)
- chimice (pH, proteine, glucoză, corpi cetonici, bilirubină, urobilinogen, nitriți, activitatea esterazei leucocitare,
hemoglobină)
- examenul microscopic al sedimentului urinar.
Biochimia urinei se determină printr-o metodă semicantitativă, cel mai adesea pe un analizor automat, folosind stripuri
de urină. Acest tip de test este rapid şi măsoară elementele din urină care sunt semnificative pentru disfuncţii renale,
urinare, hepatice şi metabolice.
Sedimentului urinar se realizeaza prin examen microscopic si permite identificarea și cuantificarea următorilor
parametrii: leucocite, hematii, celule epiteliale, cilindrii urinari, cristale, bacterii.
Sumarul de urină presupune recoltarea unei probe de urină, preferabil din prima urină de dimineaţă sau dintr-o urină
emisă în orice moment al zilei. Prima urină de dimineaţă are avantajul că este mai concentrată şi nu este influenţată de
dietă şi activitatea fizică.
 Biochimia urinei
PARAMETRII FIZICI
1. Densitatea urinei (greutatea specifica)
Masoara capacitatea rinichiului de a concentra urina. Testul compara densitatea urinei fata de densitatea apei
distilate, care are greutatea specifica 1.0002.
Testul detecteaza concentratia de ioni din urina; in prezenta cationilor protonii sunt eliberati de un agent
complex si produc o schimbare a culorii pe strip.
Densitatea urinei este dependenta de cantitatea de fluide ingerata de pacient, dar poate fi influentata si de alti
factori cum ar fi: transpiratii abundente, efectul temperaturilor scazute, agenti diuretici activi (cafea si alte
substante), astfel ca se pot intalni variatii foarte mari ale densitatii urinare (1.000-1.022) chiar si la persoanele
sanatoase.
In general, densitatea variaza invers proportional cu cantitatea de urina excretata; in anumite conditii aceasta
relatie nu este valabila: diabet (volum si densitate urinara crescute), hipertensiune (volum normal, densitate
scazuta), boala renala cronica incipienta (volum crescut, densitate scazuta).
 Biochimia urinei
Conditiile patologice in care se modifica densitatea sunt asociate cu alterarea capacitatii rinichiului de a
dilua sau concentra urina:
- densitate >1.022 (hiperstenurie): proteinurie, nefroze, diabet, pierderi excesive de apa (transpiratii
abundente, stari febrile, varsaturi, diaree), stres chirurgical (secretie crescuta de ADH), insuficienta
cardiaca congestiva, toxemie de sarcina.
- densitate <1.015 (hipostenurie): aport excesiv de apa, diabet insipid, glomerulonefrite (densitatea
poate fi scazuta, cu volum de urina scazut), pielonefrite cronice (alterarea tubulara afecteaza capacitatea
rinichiului de a concentra urina).
- Rinichiul sclerotic elimina o urina cu densitate aproape normala (1.009-1.011) – izostenurie
 Biochimia urinei
2. pH
Urina proaspata provenita de la subiecti sanatosi prezinta un 4.8-7.4.
pH-ul urinar este influentat de factori fiziologici si patologici:
- valori ale pH ≥8 (urina alcalina) se intalnesc postprandial (raspunsul normal la secretia de acid
clorhidric in sucul gastric), dieta vegetariana (in particular citrice si legume), infectii ale cailor urinare
(in special cu germeni producatori de ureaza, Proteus si Pseudomonas, care spliteaza ureea in ioni
amoniu), varsaturi abundente (alcaloza metabolica), alcaloza respiratorie cu hiperventilatie, depletie de
potasiu.
- pH < 4.5 (urina acida) apar in urmatoarele situatii: mediu cald si uscat (urina foarte concentrata si
puternic acida), in timpul somnului (acidoza respiratorie prin reducerea ventilatiei), dieta bogata in carne
si proteine, diuretice clorotiazide, cetoacidoza diabetica, acidoza respiratorie, acidoza metabolica,
diaree, inanitie, insuficienta renala decompensata cu uremie, pirexie, infectii urinare produse de
Escherichia coli, tuberculoza renala, afectiuni reumatismale cronice.
 Biochimia urinei
3. Culoarea urinei
Poate varia de la galben deschis, pal (urina diluata) la chihlimbar inchis (urina concentrate), datorită
prezenței pigmenților urinari (urocrom, urobilină).
Culoare inchisa spre brun  pigmenti biliari
Culoare brun inchis spre negru  hemoglobinurie sau mioglobinurie
Culoare rosiatica care dispare dupa centrifugare  hematurie
Culoare rosie-maronie  intoxicatii cu Pb, Hg
Culoare verde-albastrui  infectie cu Pseudomonas aeruginosa
Fluorescenta roz in UV  prezenta porfirinelor
Ea este mai inchisa la culoare cand este foarte concentrata sau dupa consumul unor medicamente: piramidon,
antinevralgice, tetraaciclina, albastru de metilen etc.).
 Biochimia urinei
4. Miros urinei
Mirosul urinei este specific, datorat prezentei unei cetone ciclice numite urinoid si a acizilor
volatili
- in infectiile urinare care duc la fermentare,  amoniac sau de gunoi de grajd.
- bolnavii de diabet  miros a acetona, “mere verzi”
- alcoolici  alcool
5. Turbiditate
In mod normal urina este limpede, transparenta; dupa cateva ore de la urinare se poate tulbura,
mai ales daca este tinuta la rece.
Acest lucru este cauzat de precipitarea (solidificarea) sarurilor minerale, care se gasesc in mod
normal dizolvate in urina si nu constituie simptomul vreunei boli, asa cum cred unele persoane.
 Biochimia urinei
6. Volumul urinei
Depinde de varsta, sex, regim alimentar, factori climatici, starea de sanitate.
Poliuria  afectiuni renale, diabet, insuficienta hepatica, hipercalcemie,
hiperadrenocorticism, hiperparatiroidism, hipertiroidism,
Oligourie  afectiuni renale acute, deshidratare, stari febrile, soc, obstructii ale cailor
renale
Polachiurie  numar crescut de mictiuni
Disurie  senzatie de arsura, jena la mictiune
 Biochimia urinei
PARAMETRII CHIMICI
1. Proteine
Zona de testare a proteinelor de pe strip contine un amestec tampon si un indicator, care in prezenta proteinuriei isi
modifica culoarea de la galben la verde, chiar in conditiile in care pH-ul se mentine constant. Testul prezinta o sensibilitate
particulara fata de albumina secretata in unele disfunctii renale; fata de celelalte tipuri de proteine (γ-globuline, Bence-
Jones, peptone, mucoproteine) sensibilitatea este mult mai redusa.
Proteinuria poate fi:
- tranzitorie (fara leziune renala) in stari infectioase, stari febrile, insuficienta cardiaca, edem acut pulmonar;
- intermitenta (proteinurie usoara care dispare spontan in timpul noptii si se manifesta in conditii de efort sau oboseala,
digestie, postura – proteinuria ortostatica)
- permanenta (asociata cu leziune renala) in glomerulonefrite, sindrom nefrotic, afectiuni localizate ale rinichiului, tumori,
litiaza, tuberculoza.
Prezenta proteinelor in urina este cel mai important indicator de boala renala. Detectia repetata de proteine in urina necesita
determinarea cantitativa a proteinelor in urina de 24 ore.
 Biochimia urinei
2. Glucoza
Testul se bazeaza pe o reactie specifica in care D-glucoza este oxidata enzimatic de glucozoxidaza in prezenta
oxigenului atmosferic in δ-D-gluconolactona. Peroxidul de hidrogen format oxideaza indicatorul TMB in prezenta
peroxidazei, formand un compus colorat care determina o schimbare de culoare a zonei de pe strip, de la galben la
verde.
Glucozuria apare in mod specific in diabetul zaharat.
Alte conditii asociate cu glicozurie sunt: hipertiroidism, acromegalie, boala Cushing, boli hepatice si pancreatice, boli
SNC (traumatisme cerebrale, AVC), alterarea reabsorbtiei tubulare a glucozei (sindromul Toni-Debre-Fanconi, boli
tubulare renale avansate), sarcina cu posibil diabet latent (diabet gestational).
Prezenta glucozei in urina cand concentratia glucozei sangvine este in limite normale indica un defect tubular in
reabsorbtia glucozei, care se exprima prin scaderea pragului renal de eliminare a glucozei si este caracteristica
diabetului renal (glicozurie renala)
Valori de alerta clinica – >1000 mg/dL (trebuie testata glucoza serica).
 Biochimia urinei
3. Corpi cetonici
Detectia se bazeaza pe principiul testului Legal: acidul acetoacetic si acetona reactioneaza cu nitroprusiatul de sodiu si
glicina, formand un compus colorat in violet. Reactia este specifica numai pentru cei 2 corpi cetonici, acidul β-
hidroxibutiric nefiind detectat.
Corpii cetonici apar in urina (cetonurie) in conditii asociate cu alterarea metabolismului carbohidratilor, cand este
metabolizata o cantitate crescuta de grasimi, atunci cand aportul de carbohidrati este restrictionat sau in diete bogate in
grasimi, stari de acidoza asociate cu afectiuni care fie stimuleaza cetogeneza hepatica: inanitie, anorexie, regim alimentar
bogat in lipide, proteine si sarac in glucide, diabet zaharat (acidoza diabetica), stari dispeptice (varsaturi, diaree
prelungite, in special la copii), eclampsie, glicozurie renala, glicogenoze (boala von Gierke), hipertiroidism, febra,
sarcina, lactatie
La persoanele non-diabetice cetonuria apare frecvent in bolile acute, stres sever, efort fizic intens. Cetonuria apare dupa
anestezie cu eter sau cloroform.
Prezenta corpilor cetonici in urina unui pacient diabetic sugereaza ca diabetul nu este bine controlat. Cetonuria la un copil
<2 ani constituie un semnal de alerta.
 Biochimia urinei
4. Bilirubina si urobilinogenul
!!!!! Pigmentii biliari – bilirubina si biliverdina – sunt absenti in urina normala.
Urobilinogenul si urobilina apar in cantitati mici.
In conditii patologice numai bilirubina conjugata apare in urina.
Bilirubina urinara este un semn precoce de boala hepatocelulara sau obstructie biliara intra- sau
extrahepatica. De asemenea, prezenta sau absenta sa din urina este utilizata in diagnosticul diferential al
icterului.
Urobilinogenul este crescut in conditiile asociate cu icter hemolitic si insuficienta hepatica. In cazul
obstructiei complete a cailor biliare, urobilinogenul este absent in urina, deoarece bilirubina este impiedicata
sa ajunga in intestin pentru a-l forma. Astfel, prezenta bilirubinei in urina in absenta urobilinogenului
sugereaza icter obstructiv.
 Biochimia urinei
5. Nitriti
Testul se bazeaza pe conversia bacteriana a nitratului in nitrit (paritia culorii roz pe zona aferenta de pe strip)
si este specific pentru prezenta bacteriuriei.
Prezenta leucocitelor in cantitate mare si a nitritilor in urina semnalizeaza o infectie urinara produsa de
bacterii ca: Escherichia coli, Enterobacter, Klebsiella, Citrobacter etc.
Un singur rezultat negativ nu exclude infectia urinara, deoarece numarul de bacterii si continutul in nitrat al
urinei pot varia foarte mult. Pe de alta parte, rezultate repetat negative mai pot sa apara in prezenta unui
microorganism patogen care nu formeaza nitriti (unii enterococi, stafilococi sau Pseudomonas).
O proba de urina pozitiva atat pentru leucocite, cat si pentru nitriti impune cultivarea pentru bacterii patogene.
 Biochimia urinei

6. Hemoglobinuria  survine in hemolize intravasculare severe cand este depasita capacitatea sistemului

reticuloendotelial de a metaboliza hemoglobina libera si aceasta este filtrata glomerular. Hemoglobinuria

poate aparea si ca urmare a lizei hematiilor in tractul urinar.

7. Mioglobinuria  cand sedimentul urinar este pozitiv pentru prezenta sangelui, dar nu se evidentiaza

eritrocite la examenul microscopic;

- se asociaza cu: arsuri severe, infectii grave, intoxicatii (monoxid de carbon, barbiturice), efort fizic intens,

soc electric, convulsii, hipertermia maligna, infarctul miocardic, miozite, distrofii musculare, traumatisme

musculare, mioglobinuria ereditara (sindromul McArdle).

 Biochimia urinei
PARAMETRII BIOLOGICI
1. Leucocite
Leucocitele excretate in urina sunt reprezentate aproape in exclusivitate de granulocite, a caror activitate esterazica este
detectata prin reactia pe care se bazeaza testul inclus in strip (determinand aparitia unei coloratii purpurii). Testul detecteaza
leucocite intacte, lizate si cilindri leucocitari.
Leucocituria este un indicator important pentru afectiuni inflamatorii ale tractului urinar: infectii bacteriene (cistita,
uretrita, pielonefrita acuta sau cronica), infectii virale sau fungice, infestari parazitare (shistosomiaza), glomerulopatii,
nefropatie indusa de analgezice, intoxicatii, tulburari in evacuarea urinii. Apare mult mai frecvent la femei decat la barbati.
Urinile cu un rezultat pozitiv pentru leucocite trebuie examinate microscopic pentru leucocite si bacterii.
2. Hematuria
Poate fi microscopica sau macroscopica (in cazul prezentei >0.5 mL sange/litru de urina) si se intalneste in numeroase
afectiuni ale rinichilor si tractului urogenital: litiaza, glomerulonefrita, tumori renale, ureterale sau vezicale, cistita,
pielonefrite, adenom de prostata, necroza papilara, infarct renal, traumatisme, rinichi polichistic, hematuria
benigna familiala sau recidivanta etc.
Detectia sangelui in urina se bazeaza pe actiunea peroxidativa a hemoglobinei sau mioglobinei, care catalizeaza oxidarea
indicatorului TMB, rezultand un compus colorat care determina schimbarea in verde a zonei aferente de pe strip.
 PROTOCOLUL DE LUCRU Parametru Valori de referinta
Analiza urinii in max 2 ore de la recoltare. Densitate 1.015-1.022
Pentru biochima urinei se foloseste Testul
dipstick. pH 4.8-7.4
Aceste este format dintr-un strip (banda) subtire,
Leucocite Negativ
din plastic, cu benzi impregnate cu substante
chimice specific pentru detectia parametrilor Nitriti Negativ
fizici, chimici si biologici.
Proteine <10mg/dL
Modul de lucru este simplu:
- se plaseaza in urina, se lasa 1-2 minute. Glucoza Nedetectabila
- se tamponeaza cu stripului pe un servetel
pentru a inlatura surplusul de urina Corpi cetonici Negativ
- se compara culorile aparute pe benzile
Urobilinogen Negativ
stripului cu scala de pe cutia cu stripuri
Bilirubina Negativ

Eritrocite Negativ