EXPLORAREA FUNCTIEI

RENALE
 Importanta

Identificarea disfunctiei renale.

Diagnosticul afectiunilor renale.
Monitorizarea si prognosticul afectiunilor renale.
Monitorizarea raspunsului la tratament.
Identificarea modificarilor functiei renale in cursul unor
tratamente (chimioterapie).
Urina se formeaza in rinichi in urma a trei procese importante
care se desfaoar la nivelul nefronului:

filtrare glomerulara
reabsorbie tubulara
secreie tubulara

Compozitia urinii variaza in functie de:

aportul lichidian, alimentatie, activitatea fizica,
metabolism, functia endocrin, pozitia corpului.
Evaluarea functiei renale cuprinde: examenul urinii,
examenul biochimic al sangelui i probele de clearance.
 I. EXAMENUL URINII
A. Examenul macroscopic al urinii

Volumul urinar:
Normal, diureza (cantitatea de urina eliminata pe 24 ore) este 1.200 1.500 ml
(cu limite extreme 600-2.000 ml). Diureza nocturn este sub 25% din cea pe 24 ore.

Modificarile volumului urinar:

Oliguria = diureza sub 400 ml.
Cauze: strile de deshidratare (varsaturi, diaree, arsuri severe, transpiratii intense).
Anuria = diureza sub 100 ml.
Cauze: IRA de cauze prerenale (rinichiul de oc, intoxicatii acute) sau postrenale
(obstacol mecanic pe caile urinare).
Poliuria = diureza peste 2500 ml
Cauze: diabetul zaharat, diabetul insipid (nefrogen i hipofizar), IRA in faza de reluare a
diurezei, IRC in stadiul compensat, diuretice, exces de cafea sau alcool.
Nicturia = mictiuni nocturne
Cauze: afectiunile prostatei (adenom, carcinom), poliuria de diferite cauze.
Polakiuria = mictiuni frecvente cu volum urinar redus.
Cauze: infectii urinare joase si inalte.
B. Examenul fizic al urinii

1. Aspectul:
Normal, imediat dup emisie, urina este clara si transparent.
Lasata in repaus, se constata (frecvent la femei) un nor fin (nubecula)
format din celule epiteliale descuamate i mucus far semnificatie
patologica.

Modificarile aspectului urinii

Urina devine opalescent/tulbure in prezenta/in exces a:
-Elementelor celulare (leucocite, eritrocite);
- Bacteriilor (alaturi de leucocite) in infectiile urinare);
-Sarurilor (fosfati, urati, carbonati, oxalati);
-Lipidelor (lipidurie) in sindromul nefrotic;
-Limfei (chilurie).
2. Culoarea:
Normal, culoarea urinei este variabila de la galben citrin la galben rosiatic, fiind
dat de prezenta unor compui normali de metabolism numiti urocromi.

Modificarile de culoare ale urinii:

aproape incolora: tratament cu diuretice;
galben pal: diabet zaharat, diabet insipid;
galben-portocaliu: urina concentrata, febra, transpiratie intensa;
galben nchis, portocaliu: prezenta de pigmenti biliari in exces (bilirubina,
biliverdina);
roz-roie transparenta: hematurie;
roie: hemoglobinurie (prin hemoliza intravasculara) i mioglobinurie
(prin distructii musculare traumatice);
bruna: in urina veche, eritrocitele care raman cateva ore in urina acid ii
modifica culoarea prin transformarea hemoglobinei in methemoglobina; o urina
proaspata bruna poate semnifica hematurie de origine glomerulara;
verde: infectie urinara cu Pseudomonas.
Examen macroscopic
3. Mirosul:

Normal, imediat dupe emisie mirosul urinei este fad, uor

aromatic.

Modificarile mirosului:
miros intens amoniacal (prin descompunerea ureei urinare in
NH3, in urma proceselor enzimatice microbiene) in infectiile
urinare;
miros de aceton ("mere acre") in cetoacidoza diabetic cu
cetonurie, dupa varsaturi incoercibile;
miros putrid (in infectiile cu flora anaerob, tumori vezicale
suprainfectate)
 C. Examenul chimic al urinii

1. pH-ul urinar
Normal, este uor acid - aproximativ 5-6, cu variatii extreme largi,
intre 4,7 - 8 in functie de alimentatie.

Modificarile pH-ului urinar:

pH urinar acid:
diabet zaharat (acidoza metabolica);
deshidratare, diaree;
infectie urinara cu bacterii acidifiante (E. coil);
alimentatie hiperproteica;
emfizem pulmonar (acidoza respiratorie)

pH urinar alcalin:
hiperventilatie (alcaloza respiratorie);
varsaturi (alcaloza metabolica);
acidoza tubulara renala;
infectie urinara cu bacterii care produc ureaza (bacili Gram (-) cum este Proteus);
regim alimentar lacto-vegetarian.
 2. Densitatea urinara
Normal, densitatea spontana a urinii emise dimineata este de 1015-1025, cu variatii extreme
ale densitatii eantioanelor recoltate in diferite momente ale zilei intre 1001-1030.

Modificarile de densitate:
Hiperstenuria = densitate urinara spontana peste 1025.
Cauze:
in strile insotite de deshidratare (diaree, varsaturi, transpiratii profuze)
prin redistributia lichidelor in sectoarele hidrice ale organismului (ciroza hepatica, insuficienta
cardiaca congestiva), prezenta in urina a unor substante osmotic active in: sindromul nefrotic
(albuminurie), diabetul zaharat decompensat (glicozurie).

Hipostenuria = densitate urinara in jur de 1012 1015.

Cauze:
fiziologic dupa aport lichidian crescut;
patologic, in pielonefritele cronice, IRA in faza de reluare a diurezei, progresiv in evolutia IRC
(prin scaderea capacitatii de concentrare).

Izostenuria = densitate urinara intre 1010-1012, indiferent de volumul diurezei.

Cauze:
IRC avansata (semnifica un grad mai mare de afectare renala).
 3. Proteinuria
Normal, este sub 150 mg/24 h, cantitate ce nu poate fi identificata prin metodele uzuale
i de aceea, la individul normal se considers absent.
Proteinuria fiziologica reprezinta:
creteri tranzitorii ale proteinuriei pe seama fractiunii albuminice sub 500 mg/zi.
Albuminurie functionala benigna (dupa: efort fizic intens, ortostatism prelungit,
expunere la frig, sarcina, medicamente vasoconstrictoare).
Proteinuria patologica reprezinta:
creteri persistente ale proteinelor urinare peste 500 mg/zi de cauza:
Extrarenala:
a) proteinurie Bence-Jones eliminarea de lanturi uoare ale imunoglobulinelor in
mielomul multiplu. Proteina Bence-Jones coaguleaza la temperaturi intre 40-60C
(temperatura ajunge la 100C).
b) tulburari hemodinamice in insuficienta cardiaca, hipertensiunea arterial
Renala:
a) De cauza glomerulara (glomerulonefritele acute sau cronice) cu:
sindrom nefritic proteinurie de 1-3 g/24 h
sindrom nefrotic proteinurie de peste 3,5 g/24 h

Proteinuria este semnul cardinal in afeciunile glomerulare!!!

b) De cauza tubulara - scaderea capacitatii de reabsorbtie a tubilor proximali
pentru proteinele mici cu GM sub 65.000 (lizozim, beta-2-microglobulina)
in pielonefritele acute, sindrom Fanconi, expunere la substane toxice.
c) Microalbuminuria - se evidentiaza calitativ, cu ajutorul unor bandelete
reactive speciale.
O microalbuminurie pozitiva semnifica afectare glomerulara, fiind un indicator
precoce al complicaiilor diabetice (nefropatie diabetic, retinopatie, HTA).
Daca microalbuminuria este pozitiva la cel putin 2 determinari calitative
succesive, se dozeaza cantitativ in urina de 24 de ore.

O valoare de 30-300 mg/24 ore este considerata patologica!

Electroforeza proteinelor urinare poate evidentia:

- proteinurie selectiv - peste 80% albumine, in cazul leziunilor glomerulare
minime;
- proteinurie neselectiva - albumine sub 75%, restul globuline - leziuni
glomerulare avansate.
 4. Glicozuria

Normal este absent (glucoza filtrat glomerular este complet reabsorbita in tubii
proximali).
Patologic:
Valori crescute ale glicozuriei apar in:
- diabet zaharat (depairea pragului renal de eliminare a glucozei cnd glicemia depaete
160-180mg/dL);
-alte cauze de hiperglicemie: sindrom Cushing, acromegalie, pancreatita, hipertiroidism,
feocromocitom, sindrom Fanconi; intoxicatii cu Pb, Hg.

5. Cetonuria

Normal, urina nu contine corpi cetonici (acetona, acetoacetat, acid beta-hidroxibutiric).

Patologic:
Valori crescute ale corpilor cetonici urinari apar in:
- cetoacidoza diabetic;
- catabolism crescut (hiperpirexie, caexie, diaree, varsaturi, tireotoxicoza sever);
- starile cu exces de catecolamine.
 6. Prezenta sangelui in urina

Normal, urina nu contine sange!

Sangele poate fi prezent patologic in urina sub forma de
hematurie (eritrocite)
hemoglobinurie (hemoglobin rezultata in urma distrugerii eritrocitelor).
Examenul microscopic al urinii poate diferentia hematuria (vizualizarea
eritrocitelor) de hemoglobinurie.

Cauze de hematurie:
- litiaza renala
- glomerulonefritele;
- tumorile;
- traumatismele;
- pielonefritele.

Cauze de hemoglobinuria:
- hemoliza intravasculara.
 7. Leucocituria
Leucocituria semnifica prezenta leucocitelor in numar mare, in urina.
Aceasta trebuie confirmata prin examinarea sedimentului urinar.
O crestere a leucocituriei apare de regula in infectiile de tract urinar (ITU).

8. Nitritii urinari
Testul pentru nitritii urinari reprezinta un test screening rapid pentru evidentierea ITU.
Testul nu poate inlocui urocultura.
Testul este pozitiv in caz de:
- cistita;
- pielonefrita acuta.

9. Urobilinogenul urinar
Normal, urina proaspat emisa contine numai urobilinogen care, prin oxidarea la
lumina, trece in urobilina. De aceea, in urina proaspata trebuie sa cautam
urobilinogenul, iar in cea care a stat cateva ore, urobilina.
Patologic, ambele sunt:
- crescute in urina in icterele hemolitice i cele hepatocelulare
- absente in icterul obstructiv.
 10. Pigmentii biliari

Normal, bilirubina direct (BD) este absent; urina nu contine decat urme de bilirubina
care nu dau reactie de identificare pozitiva.
Patologic, BD apare in urina (colurie, icter coluric) in:
- icterul mecanic;
- icterul hepatocelular.

Sarurile biliare:
Normal, sunt absente in urina.
Patologic, aparitia lor in urina (colalurie) se intalnete in aceleai situatii care determin
creterea BD.

11. Lipiduria
Normal, se elimina sub 0,01 g lipide/24 ore (grasimi neutre, acizi grasi i colesterol).
Patologic, valori crescute > 0,5 g/24 ore apar in:
- sindromul nefrotic din glomerulonefrita cu leziuni minime (nefroza lipoidic).
 12. Ureea urinar
Ureea este constituentul major al azotului non-proteic (ANP), reprezinta 75% din ANP total
excretat de organism i se formeaza la nivelul ficatului. In mod normal, 90% din uree este
excretata de rinichi. Ureea este produsul metabolismului proteic, concentratia sa fiind
influentata de aportul alimentar de proteine i de capacitatea rinichiului de a excreta ureea.

Valori normale: 12 - 20 g/24 ore

Patologic:
- Valori crescute: regim hiperproteic, diabet zaharat, hipertiroidism
- Valori scazute: perioada de cretere rapida, IRA faza de stare, IRC terminal.

13. Creatinina urinara

Creatinina se formeaza din creatinfosfatul muscular, concentratia sa depinzand de masa
musculara.
Creatinina este filtrat la nivel glomerular i secretata tubular intr-o mica masura, dar nu este
reabsorbita tubular.
Valori normale: 14-26 mg/kg/24 ore
Patologic:
- Valori crescute: efort fizic, acromegalie.
- Valori scazute: imobilizari prelungite, IRA i IRC.
 14. Acidul uric urinar
Acidul uric este produsul final de degradare a purinelor.
Concentratia sa este influentata de ingestia de proteine.
Valori normale: 250-750 mg/24 ore
Patologic:
-Valori crescute: gut, leucemii, tratament cu corticoizi.
-Valori scazute: IRA i IRC

15. lonograma urinara

Valori normale:
Anioni (mEq/zi) Cationi (mEq/zi)
Clor 120-140 Sodiu 120-260
Sulfat 20-75 Potasiu 50-100
Fosfat 25-30 Amoniu 20-60
Calciu 5-25
Magneziu 6-10
Patologic:
- eliminarea urinar crescuta de calciu, magneziu, fosfat se intalnete in tubulopatii
(sindrom Fanconi, acidoza tubulara renala) i prezinta risc de litiaza renal.
- in hiperaldosteronism (primar sau secundar) crete potasiul i scade sodiul urinar.
D. Examenul microscopic al urinii

a) Sedimentul urinar simplu

Examenul microscopic al sedimentului urinar normal (examinarea a minimum 10 campuri
microscopice) se obtine din urina proaspata, matinala prin centrifugare uoara (5 minute la 2000
rotatii/minut), pentru a nu se distruge elementele figurate.
1. Hematii
Normal: 0-2 hematii/camp microscopic.
Patologic: hematuria poate fi:

- microscopic > 3 hematii /camp;

- macroscopic, camp plin de hematii.
Cauze:
infectie de tract urinar (ITU); glomerulonefrita;
cancer;
litiaza renal

2. Leucocite
Normal: 0-5 leucocite/camp microscopic. Patologic: > 5 leucocite /camp

Cauze:
- infectii urinare joase (cistita, uretrita);
- infectii urinare inalte (pielonefrita).
HEMATII ASPECT CRENELAT
 HEMATII DISMORFE-
LEZIUNE GLOMERULAR
Piuria Bacteriuria
Celule Sternheimer - Malbin
 3. Celule epiteliale
Normal: 3-4 celule epiteliale plate (CEP)/camp microscopic, provenite din
descuamarea epiteliului care tapeteaza tractul urinar.
Fiziologic: celule mari, plate, pavimentoase care provin din straturile
superficiale ale vezicii urinare, celule cilindrice, alungite care provin din uretra
i uretere.
Patologic: creterea numarului de celule epiteliale (5-10/camp) in inflamatiile
tractului urinar.

4. Bacterii, levuri, paraziti

Normal, bacteriile lipsesc din sedimentul urinar.
In ITU, bacteriuria este de regula insotita de leucociturie crescuta.
Levurile sunt normal absente in sedimentul urinar.
Prezenta lor semnifica infectie urinar. Candida albicans este frecvent intalnita
in urina pacientilor diabetici.
Parazitii sunt prezenti in mod patologic in sedimentul urinar.
Cel mai frecvent se intalnete Trichomonas vaginalis.
CELULE POLIGONALE
Renal Tubular Epithelia
 5. Cilindri urinari
Normal: 0-1 cilindru/cmp microscopic.
Reprezinta mulaje ale lumenului tubular distal sau colector (masa proteica care
inglobeaza detritusuri celulare, elemente figurate, celule epiteliale, bacterii),
prezenta lor indicand afectarea parenchimului renal.
Dup structur acetia pot fi:
- cilindri acelulari
cilindri hialini -numeroi in glomerulo-nefrita acuta, pielonefrita, afectiuni renale
cronice;
cilindri granulari -rezulta prin distrugerea celulelor sau prin precipitarea
proteineior plasmatice(fibrinogen, complexe imune, globuline, proteina Tamm-
Horsfall);
cilindri grasoi alcatuiti din colesterol i grasimi neutre, asociati sindromului
nefrotic i lipiduriei;
cilindri pigmentari contin hemoglobin, mioglobina sau pigmenti urinari;
- cilindri celulari
cilindri eritrocitari apar in glomerulonefrite;
cilindri leucocitari apar in pielonefrite;
cilindri epiteliali apar in pielonefrite i in leziuni tubulare toxice
 CILINDRII HEMATICI-
suferin glomerular sau tubulo-interstitiala
CILINDRII LEUCOCITARI-
PIELONEFRITA AC.
Cilindrii epiteliali - injuria tubular
CILINDRII HIALINI
CILINDRII GRANULARI
CLINDRII CEROI - WAXI CAST
CILINDRII HIALINI LA UN PACIENT CU
HIPERBILIRUBINURIE
CILINDRII GRSOI sau CORPI OVALI-
LIPIDURIA din SN
 N LUMINA POLARIZAT ASPECT DE
CRUCE MALTEZ A CILINDRILOR GRASOI
 6. Cristale:

Sunt elemente anorganice reprezentate de saruri care intra in mod

normal in componenta urinii i care precipita sub forma amorfa sau
cristalizata.
In mod patologic, eliminarea lor abundenta la o persoana cu diureza
normala i diet echilibrata semnifica litiaza urinara.

Semnificatia patologica a celor mai frecvent intalnite cristale:

- cristale de acid uric - gut sau litiaza urinara;
- cristale de oxalat de calciu - litiaza urinara;
- cristale de triplu fosfat (struvit) - infectie urinara;
- cristale de cistina - cistinurie;
- cristale de colesterol - sindrom nefrotic;
- cristale de tirozina, leucina i bilirubina - afectiuni hepatice severe.
OXALAI - ASPECT DE PLICURI
FOSFAI - ASPECT RECTANGULAR
SAU SICRIE
CRISTALE CISTIN - RARE
SEMN DE STOP
b) Sedimentul urinar minutat Addis - Hamburger
Reprezinta o metoda mai precis deoarece tine cont de debitul urinar i exprima rezultatul
in elemente pe minut.

Tehnica:
- se colecteaza urina timp de 3 ore, dup ce dimineata bolnavul a urinat i a baut o ceaca de
lichid
- sedimentul obtinut prin centrifugarea a 10 ml urina se examineaza la microscop
Valori normale:
- hematii < 1.000 / minut
- leucocite < 2.000 / minut
- cilindrii < 7 / minut
Patologic: Hematurie:
- microscopica uoara > 5.000 pana la zeci de mii de hematii/minut
- microscopica moderat > 100.000 hematii / minut
- macroscopica > 300.000 hematii / minut
Leucociturie:
- > 6.000 - 10.000 leucocite/camp
E. Examenul bacteriologic al urinii (urocultura)

Indicatii:
confirmarea diagnosticului de infectie urinara.
Se efectueaza atunci cand in urma examenului sedimentului
urinar se ridica suspiciunea de infectie urinara.
Cei mai frecvent incriminati germeni sunt:
E. Coli, Proteus, Klebsiella, Pseudomonas.

Interpretare:
absenta germenilor - urocultura sterila
sub 10.000 germeni/mL - bacteriurie fiziologica
10.000 100.000 germeni/mL - bacteriurie de granita
(necesita repetare)
peste 100.000 germeni/mL - infectie urinara certa
 II. EXAMENUL BIOCHIMIC AL SANGELUI
1. Ureea serica
Valori normale: 20 - 40 mg/dL
Concentratia serica a ureei depinde de: productia endogen in cadrul metabolismului azotat, aportul
alimentar proteic, excretia urinara.
Patologic:

- valori crescute in glomerulonefrite, pielonefrite, insuficienta renala;

- valori scazute in hepatopatii.

2. Creatinina serica
Valori normale: 0,6 - 1,2 mg/dL
Este constituentul cel mai fidel pentru evaluarea functiei renale, fiind putin influentata de factori
extrarenali.
Valorile sunt dependente de masa musculara i sex (mai mare la barbati decat la femei).
Patologic:

- valori crescute in insuficienta renal

- valori scazute in diminuarea masei musculare, caexie.

3. Acidul uric seric:

Valori normale: 3-7 mg/dL.
Patologic: crete in IRC decompensata i in gut.
 4. lonograma sanguina

Valori normale:
Anioni (mEq/zi) Cationi (mEq/zi)
Clor 103 Sodiu 142
Sulfat 1 Potasiu 5
Fosfat 2 Calciu 5
Bicarbonat 27 Magneziu 3

Patologic:
sodiul seric scade in insuficienta renala cronica si in tratamentul cu
diuretice si creste in hiperaldosteronism;
potasiul seric scade in tratamentul cu diuretice de ansa i tiazidice i in
hiperaldosteronism, i crete in insuficienta renala acuta sau cronica, in
tratamentul cu diuretice care economisesc potasiul.
 III. PROBELE DE CLEARANCE

Clearance-ul unei substante reprezinta volumul de plasma epurata

de o anumita substanta la nivelul rinichiului in unitatea de timp.

UxV
G=
P
C = clearance-ul (ml/min)
V = volumul urinar in unitatea de timp (mL/min)
U = concentratia urinara a substantei (mg/dL)
P = concentratia plasmatica a substantei (mg/dL)

Eliminarea renala a diferitelor substante este determinat de:

filtrarea glomerulara, reabsorbtia tubulara si secretia tubulara.
1. EXPLORAREA FUNCTIEI GLOMERULARE

a) Filtrarea glomerulara (FG)

Se evalueaza in clinica prin masurarea clearance-ul creatininei endogene. Valori
normale: in medie 125 ml/minut (la s.c de 1,73 m2).
Clearance-ul de creatinina exprima fidel valoarea filtratului glomerular, fiind
independent de alimentatie si debitul urinar, dar depinde de varsta, sex si masa
muscular.

b) Fluxul plasmatic renal (FPR)

Reprezinta volumul de plasma care perfuzeaza rinichii in unitatea de timp.
Valori normale: 500-700 ml/min (in medie 650 ml/min pentru 1,73 m2 s.c.)
Se determina prin efectuarea clearance-ului acidului paraaminohipuric (PAH)
care se elimina aproape integral la o singura trecere a plasmei prin rinichi.
Patologic: sub 400 ml/min.
Scaderea FPR sub 400 ml/min reflecta scaderea irigatiei renale (deshidratari severe,
insuficienta cardiaca, insuficienta renala).
c) Fluxul sanguin renal (FSR)
Reprezinta cantitatea de sange care perfuzeaza rinichii in
unitatea de timp.
Valori normale: 1.200 ml/min (20-25% din debitul cardiac).
Se calculeaza cunoscand FPR si Ht = 0,46.

FPR 650
FSR = =
1-HT 0.54

d) Fractia filtrata (FF)

Reprezinta fractiunea de plasma filtrata la nivel glomerular
in unitatea de timp. Se exprima procentual.
Valori normale: 20% din FPR.

FG Cl Creatinina 125
FF = = = = 0.19
FPR Cl PAH 650
 Semniticatia fiziopatologica a probelor de clearance:
Probele de clearance sunt utilizate in investigarea nefropatiilor care evolueaza
fara azotemie si creatinina serica crescuta, dar cu prezenta hematuriei
microscopice si/sau unei albuminurii moderate. Modificari patologice ale CI
renale se intalnesc atat in afectiunile renale, cat i in cele extrarenale.

Afectiuni renale:
a) Glomerulonefrita acuta:
- FG
- FF
- FPR ramane aproape nemodificat

b) Glomerulonefrita cronica:
- FPR proportional cu gradul leziunilor
- FG scade in saptamana 3-4 de la debut
- FF normala/variabila
 c) Pielonefrita cronica:
- FPR mult (datorita afectarii preponderent tubulare)
- FG (initial usor, in fazele avansate, scaderea e importanta)
- FF normal sau usor

d) Insuficienta renala acuta:

- in faza anurica CI si extractia sunt suprimate
- in faza poliurica CI si extractia sunt reduse datorita insuficientei functionale
- in caz de evolutie favorabila CI se normalizeaza in aproximativ 6 luni;

Afectiuni extrarenale:

- FG si FPR scad in:

soc hipovolemic (prin predominanta a FPR, FF poate apare )
HTA ( precoce FPR, FG initial normala, FF apare )
insuficienta cardiaca severa, coma diabetica cetoacidozica
 2. Explorarea functiei tubulare

a) Explorarea functiei renale de dilutie si concentratie

Rinichiul sanatos are capacitatea de a produce o urina mai diluata sau mai
concentrata in functie de gradul de hidratare al organismului.
Rinichiul adapteaza eliminarea de apa la aportul acesteia pentru a mentine
constanta osmolaritatea mediului intern.

1. Probe de dilutie
Principiu si tehnica:
Consta in aprecierea cantitatii de urina eliminata si determinarea densitatii a 8
esantioane recoltate din 30 in 30 de minute timp de 4 ore.
Bolnavul a jeun, urineaza dimineata i bea apoi o cantitate de 1,5 l apa sau ceai.
Din 30 in 30 de minute urineaza in borcane diferite.
Normal:
- dupa 4 ore se elimina un volum urinar egal sau mai mare fata de
cel ingerat;
- in primele 2 ore diureza depaseste 1/2 din cantitatea ingerata;
- densitatea urinii scade ajungandu-se la valori minime, cca 1005 -
1010, pentru cel putin una din probe.

Patologic:
eliminarea unui volum urinar mai mic fata de cel ingerat;
eliminarea unui volum urinar relativ constant pentru fiecare
esantion;
densitatea urinara a cel putin unui esantion nu scade sub 1010.
 2. Proba de concentrare (Volhard)

Tehnica:
In ziua probei, dupa ce urineaza dimineata, bolnavul aflat in repaus la pat va
consuma o alimentatie "seaca" (cu alimente putin hidratate) si maximum 500 ml
lichid/zi.
Urina se colecteaza in recipiente separate din 3 in 3 ore ziua si din 6 in 6 ore
noaptea cu determinarea volumului si densitatii fiecarui esantion.
Contraindicatiile probei: HTA, edeme cardiace, renale, IRC avansat.
Normal:
- se elimina 300 - 700 ml urina/zi
- densitatea urinara este de minimum 1025 -1030 pentru un esantion (celelalte
putand fi 1035-1040)
Patologic:
- cresterea sarcinii osmotice per nefron (diureza osmotica): hiperglicemie,
alimentatie hiperproteica;
- in IRC compensat diureza depaseste de 2-3 ori aportul (poliurie osmotica),
densitatea ramane sub 1025 (hipostenurie, izostenurie sau subizostenurie);
- reducerea secretiei de ADH (diabet insipid hipofizar)
 b) Explorarea capacitatii maxime de reabsorbtie tubulara

Principiu si tehnica:
Se realizeaza prin studiul capacitatii maxime de transport tubular (Tm) a
glucozei, substanta care dupa FG este reabsorbita total la nivelul tubului
proximal.
Cand se depaseste pragul de eliminare al glucozei (glicemia > 180mg/dL),
capacitatea de reabsorbtie este depasita si glucoza se elimina prin urina.
Testul consta in administrarea unei perfuzii cu glucoza care sa induca o
hiperglicemie stabila de cca. 500 mg/dL - dupa care se recolteaza urina pe
sonda la 10, 20, 30 minute, notand volumul si concentratia glucozei.
La mijlocul intervalelor se recolteaza sange pentru determinarea glicemiei.
Simultan se determina CI creatininei pentru determinarea filtratului
glomerular.
 Calcul:
Glucoza reabsorbita = Glucoza filtrata - Glucoza eliminata

TmG = [glicemia (mg/ml) x FG (ml/min)] - [glucoza urinara (mg/ml) x vol. urinar

(ml/min)]
Adica: TmG = (PG x CI creatinina - (UG x V)

- PG = concentratia glucozei in sange

- UG = concentratia glucozei in urina
- V = volumul urinar

Valori normale: TmG = 350-380 mg/min

Patologic:
Valori scazute apar in:
- nefropatiile tubulare (sindrom Fanconi);
- intoxicatii (plumb).