LP6

Examenul biochimic al urinei

RECOLTAREA ŞI CONSEVAREA URINEI

Examenul de urina reprezinta o investigatie esentiala si indispensabila la pacientii cu afectiuni renale.

Examenul sumar de urina este un test de screening obligatoriu pentru toti pacientii internati in spital si
ar trebui sa faca parte din investigatiile periodice in populatia generala.
Examenul de urina cuprinde
➢ examenul sumar de urina
➢ examenul in microscopie optica al sedimentului urinar
Recoltarea urinei
- se recomanda a se recolta prima emisie de urina, dupa o prealabila toaleta, in recipiente de unică folosință
Pentru examenul sumar de urină se utilizează urina de dimineață, urina care s-a acumulat in timpul nopții și care
prezintă concentrație maximă. Trebuie avut grija:
- sa nu se contamineze recipientele cu reziduuri de curatare sau dezinfectant
-nu se ingheata urina pentru determinari calitative
-nu se expune la lumina soarelui

Se recomandă ca analizele să se efectueze imediat sau cel mult la maxim 2 ore de la recoltare. Nerespectarea acestei
conditii poate conduce la rezultate false din cauza influentei:
-proliferare bacteriana
-liza leucocitelor si eritrocitelor
-degradarea bacteriana a glucozei
-cresterea pH-ului datorita amoniacului format ca rezultat al degradarii bacteriene a ureei
-oxidarea bilirubinei si a urobilinogenului la lumina soarelui.
Pentru determinari cantitative se folosește urina din 24 ore.
Pentru colectarea acesteia se procedează astfel:
- prima emisie de urina se aruncă;
- apoi se colectează toate emisiile de urină intr-un vas, timp de 24 ore.
- Se măsoară cantitatea totală de urină acumulată in 24 ore, deoarece toate analizele care se efectuează din
aceasta se raportează la volumul total de urină.
 EXAMENUL MACROSCOPIC AL URINEI
- DIUREZA

Măsurarea diurezei
Diureza este volumul de urină emis in 24 ore și reprezintă echilibrul dintre pierderea de lichide și aportul exogen
și endogen de lichide (lichide ingerate și lichid endogen, metabolic, obținut din degradarea alimentelor ingerate).
Principiul metodei.
Măsurarea cantității de urină emisă spontan in 24 ore.
Tehnica de lucru
Se adună urina din 24 ore(colectată de la pacient) și se măsoară cu cilindrul gradat volumul colectat.

Valori normale
Bărbați - 1200 - 1600 mL
Femei - 1000 - 1200 mL
Nou născuți - 30 – 60 mL
Sugari 2 – 12 luni - 400 – 500 mL
Copii 5 – 8 ani - 650 – 1000 mL.
Variaţii fiziologice
Diureza variază cu :
- varsta
- cantitatea de lichide ingerate
- starea de hidratare a organismului

Variaţii patologice
Poliurie (diureza >2000 mL)
- fiziologică: consum de lichide mare, după emoții, frig
- patologică (in condiții de aport hidric normal):
• cauze extrarenale: diabet insipid de tip central, diabet zaharat, poliurii pasagere in pneumonii
• cauze renale: diabet insipid nefrogen, glomerulonefrita cronica, pielonefrita, TBC renală, nefroangioscleroza;
Oligurie (diureza 100 – 500 mL)
- fiziologica: consum redus de lichide, transpiratii abundente, munca in mediu cu temperaturi crescute
- patologica:
• cauze extrarenale: stari febrile, pneumonie
• pierderi de lichide in: varsaturi, diaree, arsuri, etc
• cauze renale: glomerulonefrită acută, sindrom nefrotic, colici renale, scleroze renale

Anurie (diureza <100mL)

- patologica
• cauze extrarenale: traumatisme si zdrobiri masive de tesuturi, transfuzii de sânge incompatibile, hemoragii
massive
• cauze renale: colici renale, nefropatii bilaterale cu necroze mari (IRA)

Nicturie-micţiuni nocturne
• cel mai frecvent, afecţiunile prostatei (adenom, carcinom)

Polakiuria = micţiuni frecvente cu volum urinar redus

• infecţii urinare joase și înalte
PROPRIETATI FIZICE ALE URINEI (ASPECT, CULOARE, MIROS)
Culoarea urinei
- variaza de la galben citrin(normala) la portocaliu-roșcat (concentrata, acida)
- culoarea este dată de pigmentii pe care-i conține: urocrom, urobilina,
- urini decolorate apar in poliurii de diferite cauze
- urini intens colorate apar in cazul consumului de alimente hiperproteice, dupa efort fizic intens, oligurii, febra,
afectiuni hepatice cronice

Modificari de culoare
- incolora-diabetul insipid, poliuria din IRA
- galben verzui: in sindroame icterice;
- roz-rosiatică in hematurie (tulbure), in hemoglobinurie (limpede), mioglobinurie , ingestia de sfecla rosie, uzul de laxatixe
generatoare de fenoftaleina, ingestia de rifampicina,
- roșie la emisie care devine maro-inchis, in porfirinurie;
- zeamă de carne in glomerulonefrită acută
- albastru verzui in cazul administrării de albastru de metil
Mirosul urinei
Caracteristic la emisie, amoniacal sau fad, se modifică in timpul păstrării
Modificări ale mirosului
- miros fetid in infecții (cistite, Proteus)
- miros de acetonă (mere putrede) in diabetul zaharat decompensat cu acidoză

Aspectul urinei
La emisie este limpede, clară, transparentă, se poate tulbura pe parcursul păstrării.
Modificări de aspect
Turbiditate alba : -fosfati care precipita in urina alcalina
-piuria in infectii bacteriene sau fungice massive
-lipiduria in prezenta unui sindrom nefritic sau la contaminarea cu unguente
- proteinuria masiva
Examenul sumar de urina (ESU)
Pentru ESU se folosesc stripuri de urina (bandeletele de reactive, dipstick), care se cufunda pentru cateva
secunde in urina pacientului. Stripul se compara cu un etalon, indicand semnificatia virajului de culoare, a
unora dintre elementele acestuia. In general, cu cat virajul de culoare este mai intens, cu atat elemental
pathologic este in cantitate mai mare.
Elementele clinice investigate de catre ESU sunt:
1. Determinarea sangelui in urina. Hematiile din urina pot proveni din orice parte a tractului urinar, de la
glomerul pana la meatul urinar, iar la femei pot fi rezultatul contaminarii menstruale.
2. Bilirubina. Apare in urina in icterul obstructiv sau in hepatite
3. Urobilinogen. Acesta este un pigment produs in intestin prin metabolizarea bilirubinei. O parte este
excretat prin fecale, majoritatea fiind insa absorbit si eliminate prin urina. In icterul obstructiv,
bilirubina nu ajunge in intestine si cantitatea de urobilinogen este scazuta, in celelate forme de icter,
dimpotriva, urobilinogenul este prezent in cantitati mari in urina.
4. Corpii cetonici prezenti in urina sunt acidul acetoacetic, acetona, β-hidroxibutiratul. Sunt prezenti in
cetoacidoza diabetica, varsaturi, diaree, febra si in postul extrem .
5. Proteinele filtrate glomerular sunt reabsorbite aproape în totalitate la nivelul TCP, cantitatea eliminată în urina
finală fiind sub 150 mg proteine/zi și sub 30 mg albumine/zi
Proteinuria poate fi:
• tranzitorie (fara leziune renala) in stari infectioase, stari febrile
• intermitenta (proteinurie usoara care dispare spontan in timpul noptii si se manifesta in conditii de efort sau
oboseala, digestie, postura – proteinuria ortostatica)
• permanenta (asociata cu leziune renala) in glomerulonefrite, sindrom nefrotic, afectiuni localizate ale
rinichiului, tumori, litiaza, tuberculoza.
O proteinurie usoara poate sa apara si la alcoolici, insa dispare o data cu dezintoxicarea alcoolica.
Prezenta proteinelor in urina este cel mai important indicator de boala renala. Detectia repetata de proteine in
urina necesita determinarea cantitativa a proteinelor in urina de 24 ore.
6. Nitritii. urina NU conține nitriți
Este un test screening pentru prezenta bacteriuriei. Prezenta leucocitelor in cantitate mare si a nitritilor in urina
semnalizeaza o infectie urinara produsa de bacterii ca Escherichia coli, Citrobacter, Pseudomonas, Klebsiela,
Proteus, Yersinia. O proba de urina pozitiva atat pentru leucocite, cat si pentru nitriti impune cultivarea pentru
bacterii patogene.
7. Glucoza. urina NU conține glucoză (glucoza filtrată glomerular este complet reabsorbită în TCP)

Patologic: glicozuria apare când

➢ glicemia >160-180 mg/dL: depăşirea pragului renal de eliminare a glucozei în: diabetul zaharat, sindrom
Cushing, acromegalie, pancreatită, hipertiroidism
➢ glicemia este normală, dar există (cel mai frecvent) o scădere a pragului renal de eliminare a glucozei (ex,
sarcină, glicozurie benignă) sau (mai rar) o afectare importantă a TCP (ex., sdr. Fanconi)

8. Leucocitele Normal: urina NU conține leucocite detectabile cu ajutorul bandeletelor

✓ Patologic: prezența leucocituriei semnifică o infecție urinară, pragul leucocituriei detectabile de către
bandelete corespunzând cu cel puțin 5-15 leucocite/câmp microscopic în sedimentul urinar
9. pH.. Urina proaspata provenita de la subiecti sanatosi prezinta un pH de 5-6.5. pH-ul urinar este
influentat de factori fiziologici si patologici:
a. • Valori ale pH-ului ≥6.5 (urina alcalina) se intalnesc postprandial (raspunsul normal la secretia
de acid clorhidric in sucul gastric), dieta vegetariana (in particular citrice si legume), infectii ale
cailor urinare, alcaloza metabolica
b. • Valori scazute ale pH-ului <5 (urina acida) apar in urmatoarele situatii: in timpul somnului, dieta
bogata in carne si proteine, diuretice, cetoacidoza diabetica, acidoza respiratorie, acidoza
metabolica, diaree, inanitie
10. Densitatea urinara specifica. Masoara capacitatea rinichiului de a concentra urina.
Normostenuria: 1015-1022 g/cm3
o Densitate >1.022 (hiperstenurie): proteinurie, nefroze, diabet, pierderi excesive de apa
(transpiratii abundente, stari febrile, varsaturi, diaree)
o Densitate <1.015 (hipostenurie): aport excesiv de apa, diabet insipid, necroza tubulară acută
o Rinichiul sclerotic elimina o urina cu densitate aproape constanta 1010 – izostenurie, la
determinari repetate.
EXAMENUL MICROSCOPIC AL URINEI

SEDIMENTUL URINAR (SU)

Sedimentul urinar se obține din urina proaspăt emisa, de preferat cea recoltată dimineata, deoarece este mai concentrata.
Principiul metodei
SU este obținut prin centrifugare timp de 5 min. la 2500 rotații / minut și se examinează la microscop.
Tehnica de lucru
Din sedimentul obținut la centrifugare, dupa inlaturarea supernatantului, se ia o picatură și se pune pe o lamă de
microscop.
Se acoperă cu o lamelă și se cercetează cu un obiectiv mic pentru o orientare generală, apoi cu un obiectiv mare pentru un
examen amănunțit. Pentru cuantificarea prezentei elementelor patologice este necesara examinarea a cel putin 10 campuri
de rezolutie inalta. Rezultatele se exprima preferabil, nr elemente/camp. Se utilizeaza termenii: foarte rare, rare, relative
frecvente, frecvente.
Sedimentul urinar poate fi :
- sediment organizat – presupune prezența de celule epiteliale, hematii, leucocite, cilindri, cilindroizi, pseudocilindri,
celule neoplazice, floră microbiană, paraziți, levuri, grăsimi;
- sediment neorganizat - presupune prezența de substanțe de natură organică (Cys, Leu, Tyr) sau minerală (fosfați,
carbonați, oxalați)
Rezultate
Normal, pe o lama gasim:
- 0- 2 hematii/camp
- 0 - 4 leucocite/ camp
- rare celule epiteliale
- rare cristale
Când cantitatea lor este mare, atunci au semnificație patologică, astfel:
• Hematiile
- in numar mare – hematurie - indică afecțiuni glomerulare, litiază, inflamații ale aparatului urinar, sindrom
hemoragic.
Leucocitele -crescute – leucociturie – proces inflamator al tractului urinar . Leucocitele se intalnesc in infectiile
tractului urinar
Cilindrii – sunt formatiuni rezultate in urma precipitarii si mularii unor produse organice in tubii distali sau colectori,
in cursul unor afectiuni renale. Majoritatea sunt constituiti dintr-o matrice mucoproteica, pot fi :
- eritrocitari
- Leucocitari
- epiteliali
- hialini
- granuloși
- grăsoși,
- cirosi.
• Cristalele-
– Acidul uric –in urina cu pH acid; se gasesc in urina normal, dar si in guta, stari febrile acute, nephrite cronice
- uratii- in urina cu pH acid;
- uratul de sodiu
- oxalatul de calciu
- fosfatii amoniacomagnezieni- se intalnesc in bolile insotite de staza urinara asociata cu ITU, hipertrofia de
prostata, cistita cronica.; in urini alkaline
-cistina
-leucina
-colesterol
Alte structuri ce pot fi prezente in urina include bacterii, levuri, cilindroizi, spermatozoizi, mucus, grasime, paraziti
(Trichomonas)