Examenul urinii

 Generalitati
 Examenul sumar de urina
 Examenul total de urina

 Examenele bacteriologice
Generalitati

Urina se recolteaza in recipiente speciale pentru a se evita eventualele erori. Urina proaspat
emisa este limpede si transparenta.

Culoarea urinii in mod normal este galben deschisa, iar ph-ul urinar in mod normal este acid.
Culoarea inchisa a urinii apare in urma unui regim bogat in carne, dupa efort, culoarea deschisa
coincide cu urina alcalina, care fiziologic apare in regimurile vegetariene.

Mirosul urinii in mod normal este fad, de migdale amare.

Densitatea specifica a urinii variaza intre 1005-1030 si depinde de cantitatea lichidelor

ingerate.

Examenul urinii cuprinde:

 examenul sumar de urina

 examenul total de urina

 examenele bacteriologice
Examenul sumar de urina

Sumarul de urina se practica dintr-un sigur specimen urinar, de obicei primul din zi. Pentru a se
obtine rezultate optime este necesar ca urina sa fie proaspata, recoltata dupa o toaleta genitala
atenta, din mijlocul jetului. Sumarul de urina apreciaza transparenta, culoarea, greutatea
specifica, ph-ul si sedimentul urinar. De asemenea el cuprinde o serie de determinari calitative:
prezenta proteinuriei, a glicozuriei, a cetonuriei si a pigmentilor biliari.

Multe dintre aceste determinari se fac comod si rapid cu ajutorul strips-urilor. Stripsurile sau
bandeletele sunt alcatuite dintr-un suport rigid dintr-un material plastic si zone reactive distincte,
stabile si imediat utilizabile. Bandeletele se pun in contact cu urina si dupa un timp recomandat se
compara cu niste etaloane. Rezultatele sunt calitative, iar pentru anumite determinari sunt
semicantitative.

TRANSPARENTA

La examenul macroscopic urina normala este perfect limpede si transparenta.

Transparenta urinii scade in anumite situatii:

  prezenta in exces a celulelor descuamate din caile urinare, fara semnificatie patologica
 prezenta in exces a sarurilor
 piurie (prezenta de puroi in urina), care consta dintr-un amestec de leucocite, mucus si
flora bacteriana, caracteristica pentru infectiile urinare
 lipurie, care da urinii un aspect laptos si apare mai ales in sindromul nefrotic

CULOAREA URINII

Culoarea urinii proaspete variaza de la galben pal la galben intens.

Culoarea urinii se modifica intr-o serie de situatii patologice:

 urina se coloreaza orange inchis sau brun in prezenta pigmentilor biliari (in diverse tipuri
de ictere) sau dupa tratament cu medicamente pe baza de rubarba sau senna
 urina apare rosie in caz de hematurie, hemoglobinurie, mioglobinurie, porfirinurie, dupa
ingestia de laxative

Hemoglobinuria

Reprezinta prezenta hemoglobinei in urina. Apare in caz de:

 hemoliza intravasculara masiva. Hemoglobinuria apare cand hemoglobina plasmatica

depaseste 50mg/dl
 hemoliza in urina a hematiilor eliminate in cadrul hematuriilor
 infarct renal

Hemoglobinuria se evidentiaza cu reactivi care contin benzidina. Dau reactie benzidin pozitiva
pigmentii care contin hem, adica hemoglobina si mioglobina. Diferentierea se face prin
spectroscopie sau prin reactii chimice bazate pe faptul ca hemoglobina este insolubila in solutia
concentrata de sulfat de amoniu si precipita, pe cand mioglobina este solubila si nu precipita.

Mioglobinuria

Reprezinta prezenta mioglobinei in urina. Apare ca urmare a cresterii mioglobinei plasmatice

libere peste 20 mg/dl. Cauzele mioglobinuriei sunt:

 leziuni musculare care apar prin traumatisme, sindrom de strivire, ischemie acuta, dupa
eforturi fizice mari
 dermatomiozita, polimiozita, lupus eritematos sistemic
 defecte metabolice transmise ereditar care produc distrofii musculare

Porfirinuria

Reprezinta prezenta porfirinei in urina. Apare prin eliminarea urinara a coproporfirinelor, in caz
de porfirii, ciroza hepatica, intoxicatii cu plumb.

PH-UL URINAR
Ph-ul urinar se determina colorimetric sau cu bandelete indicatoare.

Fiziologic ph-ul urinar poate sa varieze in limite largi, intre 4,7-8.

Valorile se modifica in functie de alimentatie, de activitatea fizica si in unele boli:

 alimentatia vegetariana induce un ph alcalin, in timp ce consumul crescut de carne induce

scaderea ph-ului
 efortul fizic scade ph-ul urinar
 urina este acida in diabetul zaharat decompensat, in insuficienta renala cronica, in
tuberculoza renala
 urina este alcalina in alcalozele respiratorii sau metabolice, in infectiile urinare, dupa
ingestia de medicamente alcaline

SEDIMENTUL URINAR

Sedimentul se efectueaza din urina de dimineata care este mai concentrata, proaspata sau pastrata
la 4 grade C. Sedimentul confera informatii calitative si cantitative.

Datale furnizate de sedimentul urinar au valoare deosebita pentru stabilirea diagnosticului

nefropatiilor.

Valorile normale

Prin metoda numararii pe camp microscopic:

 la barbat: cel mult o hematie/camp, 2 leucocite/camp, 0 cilindrii

 la femeie: cel mult 3 hematii/camp, 5 leucocite/camp, 0 cilindrii

Examenul total de urina

Examenul total de urina se face din urina pe 24 ore la care se adauga un antiseptic (formol,
fenol,acid boric) pentru inhibarea fermentatiei.

Examenul total de urina cuprinde de obicei: determinarea volumului urinar, a proteinelor, a

glucozei si a altor glucide, a produsilor urinari de catabolism azotat, a aciditatii titrabile, a
ionogramei urinare, a eliminarilor de calciu si fosfor.

VOLUMUL URINAR

Diureza reprezinta volumul de urina emis in 24 ore.

Valorile normale pentru adulti sunt considerate intre 1000-1600 ml, dar ele pot varia in limite
relativ largi. Ea rezulta din diferenta dintre aportul lichidian si pierderile extrarenale de apa.
 Diureza se poate modifica in sensul scaderii (oligurie sau anurie) sau al cresterii (poliurie).

Oliguria si anuria

Oliguria reprezinta o diureza sub 500 ml. Anuria reprezinta o diureza sub 100 ml.

Cauzele oligo-anuriilor sunt comune:

 prerenale - deshidratari severe, insuficienta cardiaca, hiperaldosteronism, ciroza hepatica

decompensata
 renale - insuficienta renala acuta de cauza renala, stadii avansate ale insuficientei renale
cronice, secretia inadecvata de ADH
 postrenale - obstacole mecanice pe caile excretorii: litiaza, neoplasme, adenom de prostata

Poliuria

Reprezinta cresterea diurezei peste 200 ml, cel mai frecvent intre 2-5 litrii.

Cauzele poliuriilor sunt:

 hiperhidratarea organismului
 incapacitatea rinichilor de a concentra urina: diabet insipid, insuficienta renala cronica in
stadiu compensat, tratamentul cu diuretiuce natriuretice (furosemid), antialdosteronice
(spironolactona)
 poliurii reflexe - dupa o criza anginoasa

PROTEINURIA

Reprezinta o eliminare de proteine prin urina care depaseste limita fiziologica. In mod normal
se elimina urinar 50-100 mg proteine/24 ore, care provin din plasma, din rinichi si din caile
urinare.

In functie de cantitate, proteinuriile pot fi:

 Ele apar in: efort, stari febrile

 Ele apar in: ortostatism, hipertensiune arteriala, pielonefrite, polichistoza renala,
glomerulonefrite acute sau cronice
 Ele apar in: sindrom nefrotic, hipertensiune arteriala maligna, glomerulonefrite acute,
nefropatia lupica, nefroangioscleroza diabetica, mielomul multiplu

GLICOZURIA

Urina nu contine fiziologic glucide. Starile in care se elimina zaharuri prin urina se numesc
meliturii.

Glicozuria este prezenta cel mai des in diabetul zaharat clinic manifest, cand glicemia
depaseste pragul renal de 180 mg/dl.

Ea mai poate sa apara in:

 diabetul renal
 glicozuria de sarcina, glicozuria alimentara (postprandial), unele boli endocrine cu
hiperglicemie (hipertiroidia), infectii grave
 in sindromul Fanconi

IONOGRAMA URINARA

Ionograma urinara presupune dozarea principalilor cationi si anioni.

Valorile normale ale principalilor ioni urinari:

Excretia in 24 ore la o diureza Concentratia medie

Ioni dozati
de 1,5 litrii urinara/litru
Na 80-200 mmol 50-140 mmol
K 60-120 mmol 50-110 mmol
Ca 40-200 mmol 25-135 mmol
Cl 80-200 mmol 80-140 mmol

Din cauza ca valorile electrolitilor variaza in limite largi in fuctie de aportul alimentar, de stare
de hidratare si de eventuale tratamente diuretice, ionograma urinara are o utilitate diagnostica
relativ redusa.

Examenele bacteriologice

Fiziologic urina este sterila in toate segmentele aparatului urinar. Ea se contamineaza la emisie cu
flora saprofita provenita din uretra anterioara sau din regiunea vulvei. Se admite prezenta in urina
a maximum 10.000 germeni/ml, in special stafilococ alb.

Examenul bacteriologic impune prelevarea a 10-15 ml urina, intr-un recipient steril, de la

mijlocul jetului, dupa toaleta meatului uretral sau a regiunii valvulo-vaginale.

Examenul bacteriologic trebuie completat cu examenul sedimentului urinar. Bacteriuria care nu

se acompaniaza de leucociturie segnifica de cele mai multe ori o cantaminare a urinii la emisie.

Examenele bacteriologice includ:

 urocultura
 examenul frotiului din sedimentul urinar
 depistarea chimica a bacteriuriei