ANALIZE DE URINA.

EXAMENUL CHIMIC SI FIZIC AL

URINEI.

Primul produs biologic care s-a analizat in vederea punerii unui

diagnostic a fost urina. Inca de acum 3000 de ani, medicii din antichtate stiau sa
examineze urina si pe baza caracterelor sale fizice (cantitate, culoare,
limpezime, sange, cheaguri, spuma,sediment) stabileau diagnosticul si chiar
prognosticul bolilor.
In evul mediu au aparut uroscopistii sau prorocitorii de urina care
puneau diagnosticul tuturor bolilor numai pe baza examenului vizual al urinii.
Uroscopistii aveau si ajutoare, "curieri de urina" care transportau urina de la
bolnavi in "laboratorul" uroscopistilor. Urina este produsa de rinichi atat prin
filtrarea sangelui (urina primara) cat si prin retinerea (reabsorbtia) din urina
primara numai a acelor substante care mai pot fi necesare corpului (apa, zahar,
minerale, etc.). Ceea ce mai ramane neretinut din urina primara (o parte din apa
minerala, reziduuri toxice rezultate din arderea alimentelor in organism)
constituie urina finala care se elimina prin caile urinare. In urina se elimina
astfel peste 150 de substante chimice, minerale si organice, dar in mod curent
pentru diagnosticul bolilor se analizeaza numai cateva componete principale.
Proprietatile fizice ale urinei

Culoarea urinei normale este galbuie sau rosiatica. Ea este mai

inchisa la culoare cand este foarte concentrata sau dupa consumul unor
medicamente (piramidon, antinevralgice, tetraciclina, albastru de metilen, etc.).
In bolile insotite de eliminarea sangelui in urina, urina are o culoare rosie
murdara. Iar in bolile de ficat cu icter, bila trecand in sange se elimina prin urina
producand o culoare bruna-negricioasa (ca berea neagra). Si o serie
de alimente ca: sfecla, varza rosie, bomboanele colorate, etc. pot sa modifice
culoarea normala a urinei.
Mirosul urinei este specific. In infectiile urinare care duc la
fermentarea urinei, mirosul este caracteristic de amoniac sau de gunoi de grajd.

Unele alimente sau medicamente aromate care se elimina prin urina pot sa-i
imprime acesteia mirosuri aromate. Urina bolnavilor de diabet poate mirosi a
acetona, iar a alcoolicilor a alcool.
Transparenta este caracteristica urinei proaspete; dupa cateva ore de
la urinare se poate tulbura, mai ales daca este tinuta la rece. Acest lucru se
datoreaza precipitarii (solidificarii) sarurilor minerale care se gasesc in mod
normal dizolvate in urina si nu constituie simptomul vreunei boli asa cum cred
unele persoane. Dar daca urina proaspata, calda este tulbure atunci poate fi
vorba de o infectie (puroi si mucus) de o hemoragie sau de un consum foarte
mare de produse bogate in calciu (lapte, branza) ori de carne.
In cazul unei urine cu sange, se pot vedea plutind cheaguri cu sange. Pentru a
putea aprecia daca urina este clara sau tulbure trebuie sa fie examinata intr-o
sticla sau eprubeta necolorata.
Cantitatea de urina in 24 de ore la un adult variaza de la 1-1,5 litri.
In sezonul cald, dupa febra, dupa varsaturi, diaree, dupa transpiratii intense
(deshidratare), dupa fumat sau consum redus de lichide, cantitatea de urina este
mai mica. In socul produs de hemoragii mari, arsuri sau traumatisme, in bolile
care retin apa in organism (insuficienta cardiaca,ciroza hepatica) cantitatea de
urina scade foarte mult. Sunt unele boli de rinichi (insuficienta renala, infectii
renale) sauintoxicatii cu substante chimice in care cantitatea de urina scade sub
500 ml (oligurie). In aceste situatii organismul sufera deoarece nu se mai pot
elimina prin urina deseurile nesanatoase din sange. In bolile care blocheaza caile
urinare (calculi urinari, hipertrofie de prostata, etc.) din cauza dificultatii de a
urina, cantitatea de urina este mai mica. Dupa frig, emotii, tratamente cu
diuretice, consum mare de lichide, de alimente sarate, de alcool, creste si
cantitatea de urina peste 2 litri (poliurie). Bolile cronice de rinichi
(glomerulonefrita, scleroza renala) care nu mai permit reabsorbtia apei filtrate
prin rinichi, produc eliminarea unei cantitati foarte mari de urina.
Datorita consumului exagerat de lichide, in diabetul zaharat
netratat, bolnavii elimina cantitati mari de urina, pana la cativa litri pe zi. Exista
si un ritm biologic de eliminare a urinei, eliminarea fiind mai mare in timpul
zilei si mai mica in timpul noptii. Inversarea acestui ritm indica o tulburare in
functia rinichiului. De asemenea, barbatii elimina mai multa urina decat femeile.

Densitatea (greutatea specifica) urinei este mai mare dacat a apei

(care este de 1000) si se determina cu urodensimetrul.
Valori normale in cazul densitatii: 1015-1030.
Cand se consuma mai multe lichide, deci in cazurile in care creste
cantitatea de urina, se produce in general o scadere a densitatii urinare si invers,
cand urina din 24 de ore este in cantitate mai mica si mai concentrata, atunci
densitatea urinara este mai crescuta. Numai in diabetul zaharat, in ciuda unei
cantitati mari de urina, densitatea urinei nu scade, ci creste datorita zaharului
dizolvat in urina. O densitate urinara se considera anormala atunci cand
examenele repetate arata cifra sub 1012. Aceasta situatie arata ca rinichii bolnavi
nu mai au capacitatea de a produce o urina mai concentrata.
Cresterea densitatii urinare peste cifra 1030 indica fie o deshidratare a
organismului, fie un diabet zaharat.
PH-ul urinar sau reactia urinei arata daca urina este acida sau
alcalina. Determinarea pH-ului se face cu o hartie impregnata cu tinctura de
turnesol (sau cu alta substanta indicatoare). Se introduce hartia in urina si se
observa modificarea culorii benzii de hartie. Sub pH-ul 7,0 urina este
considerata acida si hartia se inroseste, iar peste pH-ul 7,0 urina este considerata
alcalina si hartia se albastreste. In mod normal urina este acida avand pH-ul
cuprins intre 5,5 si 6,5. Dupa o alimentatie bogata in carne si medicamente acide
(sare de lamaie, vitamina C), se elimina o urina mai acida, iar dupa un regim
alimentar vegetarian, dupa medicamente alcaline (bicarbonat, ape minerale) sau
dupa infectii ale aparatului urinar, devine alcalina. Urina care este permanent
prea acida sau prea alcalina, predispune la formarea de calcului urinari de acid
uric, respectiv de fosfat si carbonat de calciu.
Proprietatile chimice ale urinei

Albumina sau proteinele urinare provine din albumina sanguina, si in

mod normal ea nu se gaseste in urina. Dar in bolile care altereaza porii din filtrul
rinichilor sau in bolile care produc sangerari pe traiectul cailor
urinare, albuminatrece in urina (albuminurie, proteinurie). La unele persoane cu
constitutie mai slaba a rinichilor urina poate contine albumina in cantitate mai
mica. Este vorba mai ales de tineri de 15-25 ani, de obicei slabi si inalti, care
dupa eforturi fizice, dupa mers, dupa statul indelungat in picioare prezinta
albuminurie tranzitorie in timpul zilei, care dispare noaptea si dupa repaus la pat.

Albuminurii tranzitorii se mai intalnesc dupa frig, stari emotionale, vaccinari si

stari alergice, dupa consumul de oua si medicamente in timpul sarcinii.
Albuminurii permanente si masive se intalnesc frecvent in cazul bolilor de
rinichi si ale cailor urinare (bazinet, uretere, vezica): glomerulonefrita, nefroza,
cistita, pielocistita, tuberculoza renala, calculi urinari etc. Si alte boli care pot
atinge rinichiul se insotesc de albuminurie cum sunt: hipertensiuneaarteriala,
diabetul, bolile de sange si de inima, infectii cu microbi sau virusuri, intoxicatii
cu substante minerale sau organice.
Deseori albuminuria se insoteste de hematurie. Dupa pierderea
cronica de albumina prin urina se produce o scadere a proteinelor corpului cu
consecinte negative asupra intregului organism. In marea majoritate a cazurilor
albuminuria este moderata si se apreciaza calitativ, in raport cu cantitatea de
albumina, astfel:
- albumina=absenta; nor foarte fin; nor fin si dozabila.
In acest caz se face si dozarea albuminei din urina care se exprima in g/l.
Aprecierea se mai poate face si prin 1-3 plusuri.
Zaharul sau glucoza din urina (glucozuria sau glicozuria)
Medicii din antichitate au observat sa urina diabeticilor care este dulce,
atragea furnicile si albinele si au numit-o "urina de albine". Ei foloseau aceste
insecte pentru descoperirea diabetului, metoda aceasta fiind cea mai veche
"analiza medicala" care se cunoaste. Mai tarziu, medicii sau ajutoarele lor
puneau rapid diagnosticul de diabet zaharat chiar la patul pacientului prin simpla
gustare a urinei. Asa cum s-a aratat la analiza zaharului in sange,
cand glicemia din diabet depaseste 150-200 mg/100 ml sange, glucoza (zaharul)
trece prin filtrul renal si se elimina prin urina, de unde poate fi analizata.
De mentionat ca glicozuria nu se intalneste numai in diabet ci si in
alte situatii, de exemplu, dupa un consum exagerat de glucoza sau alte zaharuri,
dupa diferite medicamente, la femeile gravide si la persoanele care urmeaza
tratamente cu hormoni. Exista persoane care, fara sa aibe diabet zaharat, elimina
permanent sau periodic zahar prin urina (diabet renal). Acest fapt se datoreaza
unui defect al filtrului renal care permite trecerea glucozei in urina, care nu
influenteaza starea de sanatate a persoanei respective.
Corpii cetonici din urina (cetonuria)

Corpii cetonici nu se gasesc in urina normala. Dar dupa cum s-a

aratat la diagnosticul de laborator al diabetului, concentratia lor urinara creste
foarte mult in diabetul zaharat netratat. Si alte cauze pot sa creasca
concentratia corpilor cetonici din urina: infectii microbiene, intoxicatii grave,
dupa un post prelungit sau dupa un regim alimentar sarac in dulciuri si bogat in
grasimi, in cursul sarcinii, dupa varsaturi prelungite. Unele medicamente luate
de bolnavi produc o reactie falsa pentru corpii cetonici. Prezenta corpilor
cetonici se noteaza cu 1-3 plusuri.
Pigmenti biliari
Pigmentii biliari sunt substante colorate care ii imprima bilei hepatice culoarea
brun-verzuie. In bolile de ficat insotite deicter, acesti pigmenti trec in sange
dand culoare galbena pielii, iar din sange trec in urina, colorand-o in brun. In
mod normal, pigmentii biliari sunt absenti in urina. Prezenta lor se notifica prin
expresia "prezenti".
Urobilinogenul
Urobilinogenul este o substanta care se gaseste in cantitate mica in urina
normala. Insa in bolile de ficat cu sau fara icter (hepatita, insuficienta hepatica)
in intoxicatiile care ataca ficatul, in boli ale vezicii biliare (colecistita), in bolile
intestinale cu tulburari de digestie (enterita, colica, constipatie) urobilinogenul
este foarte crescut. Prezenta sa in urina se exprima calitativ prin 1-3 plusuri ori
prin expresia "normal" sau "crescut".
Alte componente ale urinei
Mineralele urinare sunt aceleasi care au fost descrise si in sange, dar in urina
concentratia lor e mult mai mare, deoarece rinichii elimina prin urina orice exces
de minerale din sange si din organism.
Deseurile toxice rezultate din arderea proteinelor ca acidul uric, creatinina, ureea
sunt, de asemenea, eliminate in cantitati mari prin urina. Cercetarea lor in urina
se face mai rar, deoarece analiza sangelui ofera date mai precise.

Analiza microscopica a urinei

Elementele si formatiunile solide din urina cum sunt celulele, cristalele
etc. se pot observa numai la microscop. Cand aceste elemente sunt putine, nu au

importanta pentru sanatate, dar cand depasesc o anumita cantitate pot ajuta la
punerea unui diagnostic. La femei unele din aceste elemente pot proveni nu
numai din urina ci si din sfera genitala. De aceea pentru a evita unele confuzii, la
femei se recomanda repetarea examenului microscopic din urina recoltata dupa
toaleta prealabila.
Celulele epiteliale sunt rare in mod normal, dar in infectiile vezicii
urinare si ale rinichiului pot deveni numeroase.
Leucocitele sunt celule sanguine albe, care au trecut in urina din sange
(leucociturie) de obicei cu ocazia unei infectii urinare acute sau cronice (puroi).
Hematiile (globulele rosii) provin din sange si indica o sangerare
(hemoragie) la nivelul cailor urinare sau ale rinichilor. Infectiile urinare acute
(cistita, glomerulonefrita, pielocistita), infectiile urinare cronice (pielonefrita,
tuberculoza), calculii urinari, tumorile, bolile de sange, hipertensiunea arteriala,
etc., sunt insotite de eliminari de sange in urina (hematurie). Uneori hematuria
este asa de mare incat sangele care coloreaza urina, producand cheaguri, se vede
si cu ochiul liber. Dar sunt persoane care prezinta hematurie fara a avea vreo
boala oarecare ci datorita unei debilitati ereditare a rinichilor (hematurie
congenitala).
Cilindrii urinari sunt niste formatiuni cilindrice care apar numai in
cazurile de boli are rinichilor (glomerulonefrita, nefroza).
Cristalele urinare de natura minerala sau organica se gasesc la toate
persoanele. Insa sunt persoane care elimina aproape permanent cristale
numeroase de acid uric si de oxalat de calciu, mai ales cand urina este prea
concentrata. In astfel de situatii exista riscul de a se forma litiaza renala (piatra
la rinichi). Si unele medicamente (sulfamildele) pot sa se elimine sub forma de
cristale, perturband filtrarea urinei la nivelul rinichiului. Un consum mai crescut
de lichide poate sa previna formarea de cristale in urina.
Microbii care se pot inmulti in urina si care sunt cauza infectiilor
urinare, se observa la microscop.
Sedimentul urinar (proba Addis)
Pentru aprecierea cantitativa a elementelor celulare din urina se face
numaratoarea la microscop (proba Addis) in felul urmator: dimineata bolnavul

goleste vezica urinara dupa care sta in repaus la pat trei ore. Apoi se recolteaza
toata urina stransa in acest timp si se aduce la laborator. Urina se examineaza la
microscop numarandu-se elementele celulare. Numarul de elemente celulare
gasite se exprima pe mililitru de urina si pe minut.
Valori normale:
- Leucocite = 2500 pe ml/minut
- Eritrocite = 3000 pe ml/minut.