Vibrionul  holeric  sau Vibrio cholereae agentul

cauzal  al  holerei asiatice apartine Genului

Vibrio, Familia Vibrionaceae.
Cuprinde 2 specii cu importanta pentru patologia
umana:
- vibrio cholerae
- vibrio para hemolyticus
 Cunoscut  se  pare de pe vremea lui
Hipocrate,  europenii  cunosc holera  prin  anii  l498, cind
au debarcat pentru  prima  oara  in India, unde boala
evolua endemic. In Europa boala apare prima daa in 1817
iar in America in 1832.
 Agentul  etiologic  al bolii a  fost descoperit si izolat  de  R.
Koch  in 1883. Pandemiile de holera care au
impinzit  globul  in anii urmatori il determina pe Beard sa
declare ca “ holera a fost cel  mai  strasnic profesor, care a
obligat intreaga lume  sa  ia masuri  de  sanitatie  
intr-o  colaborare  perfecta.” 
 In   1894 Pfeiffer  si Issaef descrie fenomenul de
vibrioliza,  iar  Bordet citiva ani mai tirziu demonstreaza
mecanismul acestui fenomen.
 Omul  este  singura  gazda  de V.  cholerae.
 Totusi  in  anumite situatii epidemiologice poate fi
intilnit in
 ape,
 sol,
 materii fecale ,
 vomismente,
  zarzavaturi,  etc. 
  S-a izolat  si  din   organismul animalelor de apa.
 Holera  este o toxiinfectie specifica speciei umane.   Vibrionii
patrund in organism pe cale orala, localizindu-se  in intestinul
subtire  (in  mucoasa,  submucoasa,  membrana  bazala)  unde   s
e multiplica intens.
 Intoxicatia  organismului se datoreaza pierderilor masive
de  apa si electroliti care tulbura homeostazia. Aceste pierderi la
rindul
lor sunt datorate  exotoxinei  termolabile (holeragen A) care 
activata  in  prezenta  endotoxinei  termostabile  (holeragen  B)
inhiba  rezorbtia si  transportul sodiului activ   prin celulele
epiteliale ale intestinului (pompa de sodiu este paralizata).
 Prin  pierderile  masive  de apa  si  electroliti  prin  scaunele
diareice   si   prin  varsaturi   se   realizeaza  deshidratarea
organismului,    acidoza,   hemoconcentratie   marcata,    colaps
circulator si moartea bolnavului. Cazurile netratate mor  intr-un
procent 25%.
Se recolteaza materii fecale de la pacienti bolnavi
si lichide de varsatura.

Se pot recolta ape reziduale-(indicator de

poluare.),ape de canal,materiale contaminate
etc.
materii fecale (la bolnavii cu forma acuta de boala,
se izoleaza germenii in cultura pura),
-         produs de voma,
-         bila,
-         lambouri de rufe murdarite cu materii fecale,
-         continut intestinal de la cadavre (intestin
subtire),
  materii fecale, bila de la contacti, convalescenti,
pacienti cu forme inaparente de    boala.
-         materiile fecale se recolteaza inainte de
administrarea  unui chimioterapic,
-         de la bolnavii cu tulburari acute, se
recolteaza materii fecale din scaun emis spontan,
-         daca bolnavul nu are tulburari gastro –
intestinale (contacti, convalescenti, forme
inaparente de boala, purtatori cronici): se
administreazapurgativ salin,
-         NU se recolteaza cu sonda.
Aprecierea aspectului macroscopic: materii
fecale de consistenta redusa, apoase,
aspect “riziform” (apa de orez),
Transport: mediu Cary Blair transportat si stocat
la temperatura camerei (V. cholerae rezista si 1
saptamana in Cary Blair, la temperatura
camerei),
  In preparatul nativ efectuat dintr-un flocon riziform de
fecale,se evidentiaza vibrionii cu mobilitate caracteristica.
  In culturi proaspete se prezinta ca un bacil drept sau usor
incurbat,ca  o  virgula,  de 1-4 milimicroni lungime.
 In  culturile  vechi  isi pierde  morfologia  caracteristica  
aparind  forme filamentoase.
 Este extrem de mobil, datorita unui cil unic (monotrich)
aflat  la una din extremitatile sale.
 Este gram negativ, nesporulat, neincapsulat.
 La  microscop vibrionii apar aszati la fel ca bancurile
de  pesti in migratie.
 Nu este un germene pretentios, creste bine la un Ph
alcalin (9-9,2) si intr-un  mediu cu mult oxigen. Deci
in apa peptonata  sau  pe mediul solid alcalin
BSA  cresc  in citeva ore. Coloniile sunt de obicei
rotunde, usor bombate, albastrui, transparente cu un
diametru de  l-3 mm.
 Pe linga coloniile de tip S se intilnesc,si colonii de tip
R.
 Sunt  rezistenti  in  mediile  cu  bila  de  aceea  acestea
  sunt utilizate ca medii selective.
 In apa peptonata vibrionul holeric se dezvolta foarte
repede ( in 5-6 ore) pe suprafaa  mediului aparind un
val discret.
Identificare Vibrio cholerae pe baza caracterelor
culturale
-         mediul BSA: colonii plate sau usor convexe,
netede, umede, extrem de transparente (se vad
doar dupa deschiderea placii),
-         mediul TCBS: colonii galbene,
-         geloza- sange: V. cholerae non: O1 produc
beta- hemoliza,
-         MacConkey: V. cholerae cresc sub forma de
colonii lactozo- negative (L-).
      -    medii cromogene
Vibrionul  holeric este aerofil. Temperatura
optima  de  crestere este la 37 gr. C si la un pH de
8,4- 9,2.
Este oxidazo pozitiv, produce indol.
Fermenteaza  fara  gaz  glucoza,  manoza,  manita
,  zaharoza   si arabinoza. 
Pe  baza  actiunii  fermentative  asupra   manozei
zaharozei si arabinozei,  vibrionul holeric se
poate clasifica in8 grupe biochimice separate.
 Vibrionul holeric clasic apartine grupului fermentativ
I  (manozo si zaharozopozitivi), nehemolitici si sensibili la clor.
 Recent  a  apraut  o  varianta de vibrio  denumita  El  Tor  care
este hemolitica, rezistenta la clor si are caractere biochimice
noi.
 Cele mai cunoscute tipuri sunt:
 - vibrio cholerae
 - vibrio El Tor (Biovar el tor)
 Ca si tipuri mai rare enumeram:
 - NAG ( vibrionii neaglutinati)
 - vibrio parahemolitycus
 - vibrio fetus
 - vibrio metschnikowi
 - vibrioni anaerobi.
 Sunt  putin rezistenti la conditiile mediului extern, mor  rapid 
in conditii  de  uscaciune, motiv pentru care  transmiterea  lor 
in mediu inconjurator se face  prin lichide.
 Se distrug prin fierbere instantaneu si in 15- 20 de minute la 55
gr.C.Sunt sensibili la actiunea bacteriofagilor si a acizilor. In
anumite   conditii   (pH  corespunzator,   lipsa   antagonismului
bacterian)  se  pot mentine in intestinul bolnabului sau  in  ape
poluate timp de mai multe saptamini.
 Dezinfectantele  dintre care substantele clorigene ( var  cloros,
cloramina) au o puternica actiune virulicida.
 Sunt  sensibili  la  antibiotice  (Streptomicina,  Tetraciclina,
Cloramfenicol) si la sulfamide (Biseptol).
 Sunt datorate  capacitatii de multiplicare si  toxigenezei.
 Este  lipsit de invazivitate,  ramanand  cantonat  la
nivelul  intestinului  unde   determina  exfolierea  
epiteliului  digestiv  si  aparitia  granulatiilor
riziforme  (bob  de  orez), datorita exotoxinei eliberate.
 Mobilitatea    vibrionilor,echipamentul   enzimatic 
 (mucinaza, neuraminidaza)  ca  si prezenta unor  factori
neidentificati  de aderare   de  suprafata  celulei  epiteliale  
sunt   tot   atitia  factori determinanti cu rol in declansarea
bolii.
 
Este slab infectia ramanad cantonata la poarta de
intrare.
La   fostul   bolnav  se  gasesc  anticorpii   (IgM),  
 anticorpi vibriocizi,  antitoxine, anticorpi locali
IgA  secretori,  care-i confera fostului bolnav
protectie pe o perioada de 6-18 luni.
Institutul I Cantacuzino Bucuresti Romania a
preparat pentru primadata  vaccinul antiholeric
pe care l-a folosit  masiv,  eradicind holera
din tara noastra.
  Iepurii  noi nascuti in virsta de 2-4 zile au
fost  folositi  in experiente de Mecinikov. Ei , dupa
administrarea unor tulpini de
vibrioni  holerici  dezvoltau  diaree  deshidratanta,  
anurie  si decedau.
 Cobaiul poate fi si el utilizat in infectia
experimentala.
 Animalele neimunizate si infectate pe cale
peritoneala
sucomba  ( intoxicatie  cu  endotoxina)  iar
cele  imunizate  nu( fenomenul Pfeiffer- Isaeff).
 este   antibiotic    si   pentru   corectarea
tulburarilor hidroelectrolitice.(chinolone)

Sursa  este  omul bolnav . In aceasta boala

nu  exista  purtatori sanatosi.
Calea de transmitere  este digestiva.
Receptivitatea generala. Cei rezistenti  fac forme
usoare.
Profilaxia specifica in zonele endemice da
rezultate meritorii.