este o bacterie sferică, gram pozitivă, alfa-hemolitică.
Este un germen comensal, care face parte din flora normală a căilor respiratorii superioare, procentajul de purtători oro-faringieni asimptomatici în populație variind între 30- 70%. Poate coloniza de asemenea tractul intestinal și mucoasele uro-genitale. În anumite condiții, poate provoca boli: fie infecții prin propagare în regiuni anatomice învecinate nazo-faringelui (otite, sinuzite, infecții ale căilor respiratorii inferioare, inclusiv pneumonie), fie infecții invazive prin diseminare în sânge (bacteriemie) și apariția de focare infecțioase la distanță: septicemie, meningită, endocardită, pericardită, osteomielită, artrite septice, pneumonie prin mecanism invaziv etc. Bacteria a fost identificată pentru prima dată în anul 1881, independent de medicul american George Sternberg și de către chimistul francez Louis Pasteur. Denumit inițial Diploccocus pneumoniae, încă din anul 1926 (din cauza modului caracteristic de grupare în cazul colorației gram), a fost redenumit în anul 1974 Streptococcus pneumoniae datorită creșterii sale în medii lichide. Fac parte din flora normala a tractului respirator superior (nas, faringe, cavitate bucala). Poate coloniza si mucoasa genito-urinara sau intestinul. Sunt coci Gram-pozitivi, alungiti, lanceolati, dispusi in general in diplo pe axul longitudinal sau in lanturi scurte. Tulpinile patogene prezinta capsula ce inconjoara o pereche sau un lant de pneumococi. Sunt imobili, nesporulati. Virulența este diferită, în funcție de factorii care acționează la suprafața bacteriei sau în interiorul celulei: Capsula polizaharidică -previne fagocitoza prin inhibarea opsonizării C3b a celulelor bacteriene Pneumolizina (Ply) -a o proteină de 53-kDa care poate provoca liza celulelor țintă și activarea complementului Autolizina (LytA) -activarea acestei proteine, determina liza bacteriei ceea ce duce la eliberarea conținutului Peroxidul de hidrogen -poate provoca apoptoza în celulele neuronale în timpul meningitei Complex proteină A-colină (CbpA) -o adezină care interacționează cu polizaharidele de la suprafața celulelor epiteliale pulmonare Antigenul de protecție (PspA) -poate inhiba opsonizarea pneumococilor. Pneumococii sunt germeni pretentiosi. Pe geloza-sange formeaza colonii de tip R (rugoase) pentru tulpinile necapsulate sau de tip M (mucoide) pentru tulpinile capsulate,inconjurate de o zona de alfa- hemoliza. Pe geloza chocolat-colonii inconjurate de alfahemoliza cu tenta galbuie. Dupa 18-24 ore, cele de tip M vor prezenta in centru o deprimare datorita fenomenului de autoliza. Pe geloza sange colonii mici ,rotunde,plate sau usor bombate,transparente inconjurate cu o zona de alfa hemoliza verzuie. Temperatura optima-37 grade Celsius. Alte conditii:CO2 5-10%. In mediile lichide:col.R avirulente fara capsula dezvolta sediment granular+bulion limpede. In mediile lichide prin crestere rezulta acid lactic care limiteaza cresterea-autoliza pneumococilor. Testul Lund (1959):pe medii solide cresterea pneumococilor este inhibata de optochin. Ceilalti sterptococi viridans nu sunt inhibati. Pneumococii elaboreaza enzime zaharolitice, proteolitice, lipolitice. Nu produc catalaza,peroxidaza Fermenteaza inulina Sunt sensibili la optochin, caracter util in identificarea si diferentierea de alti streptococi alfa-hemolitici. Fenomenul Neufeld:in cateva minute o cultura de pneumococ este lizata de bila 10% sau dezoxicolat de sodiu dupa aducerea culturii la pH neutru. Testul de umflare a capsulei:sputa proaspat emulsionata se amesteca cu ser antipneumococic;se observa la microscop fenomenul de umflare al capsulei. Test de patogenitate:injecterea intraperitoneala la soarece a unei culturi de pneumococ duce la decesul soarecelui in 18-48 de ore. Decelarea antigenelor solubile in LCR prin teste de latex aglutinare sau coaglutinare(metode rapide) Sunt germeni slab rezistenti in conditii de uscaciune, la temperatura camerei, expusi razelor solare. La intuneric in sputa uscata pot supravietui cateva luni. O problema deosebita este aparitia tulpinilor rezistente la penicilina, sau chiar tulpini multirezistente.
Pneumococul este un germene conditionat patogen, care poate deveni patogen prin virulenta ( multiplicare si invazivitate). Virulenta depinde de prezenta capsulei polizaharidice care confera rezistenta la fagocitoza si permite invazivitatea. Pneumolizina eliberata prin autoliza celulei bacteriene are efecte hemolitice, leucolitice,dermonecrotice. In majoritatea infectiilor pneumococice avem o faza initiala bacteriemica, atunci cand poate fi izolat in hemocultura. In raport cu localizarea infectiei pot determina: bronsita, pneumonie, sinuzita, otita medie acuta, mastoidita, peritonita, meningita, endocardita, conjunctivita. Pneumonia pneumococica este mai frecventa la adult. Se manifesta prin frison, febra,tuse cu expectoratie ruginie, junghi toracic. La copii apare mai frecvent otita medie acuta, meningita purulenta si peritonita primitiva. Secretia nazala Sputa Secr.bronsice Secr.sinusala Secr.otica Lichid peritoneal Lcr Sange Secr.conjunctivala Se bazeaza pe izolarea si identificarea bacteriei din produsul patologic sau depistarea antigenului polizaharidic capsular (antigenul K). In caz de suspiciune de pneumonie pneumococica, se recolteaza si se transporta cat mai repede sputa la laborator. Se examineaza la microscop frotiuri din sputa, urmarindu-se aspectul de diplococi lanceolati, Gram pozitivi,capsulati. Izolarea se face pe geloza- sange si se urmaresc caracterele morfologice, de cultura, biochimice, antigenice si desensibilitate la antibiotice. Sensibilitatea la optochin este caracteristica pneumococului (il diferentiem de streptococii viridans care sunt rezistenti) Tulpinile de pneumococi rezistente la penicilină pot să apară fals sensibile la 10 U penicilină per disc. Indicate pentru testare sunt discuri cu 1 μg oxacilină sau 5 μg meticilină, care surprind mai corect rezistenţa la penicilină. Zone de inhibiţie la oxacilină ≥ 20 mm dau tulpinile sensibile la penicilină. Referitor la tulpinile clasificate ca rezstente prin discul cu 1μg oxacilina < 20 mm trebuie testată CMI a penicilinei pentru că discurile cu oxacilnă nu diferenţiază tulpinile cu sensibiliate intermediară faţă de cele rezistente la penicilină. Rezistenţa pneumococilor la β-lactamine se asociază cu rezistenţă la alte antibiotice, mai ales la asociaţia trimetoprim-sulfametoxazol. Pneumococul in general este sensibil la penicilina, dar au aparut si tulpini rezistente la penicilina si la mai multe antibiotice, facand necesara efectuarea antibiogramei. Se testeaza la: eritro/claritro/azitro;clinda; levo; Trimetoprim/sulfametoxazol; Tetra; Oxa-predictibila pt.pen.si derivati incl.cefalosporine; Cloramf.; Vanco; Rifa. Germen Prima alegere Alternativa
Pneumococ peni-S penicilinaG/amoxi Macrolid,clinda in
alergia la BL
Pneumococ peni-I Ceftriaxona/FQ Macrolid
Respiratorie
Pneumococ peni-R FQ respiratorie Telitromicina/
glicopeptide(vanco,teic o) Exista un numar important de persoane purtatoare de pneumococi virulenti, acestia fiind sursele de infectie, nu omul bolnav (40-70% din oameni fiind la un moment dat purtatori de pneumococi).Transmiterea se realizeaza pe cale aeriana. Se poate face vaccinare la persoanele cu risc (copii, batrani, imunodeprimati). Vaccinurile pneumococice sunt preparate antigenice folosite pentru imunizare împotriva diferitelor tulpini de Streptococcus pneumoniae (pneumococ). Scopul vaccinării cu un vaccin pneumococic este de a preveni boala pneumococică invazivă, amenințătoare de viață, și, în mai mică măsură, alte infecții localizate produse de acest germen patogen. Vaccinurile pneumococice asigură protecție exclusiv împotriva serotipurilor de S. pneumoniae incluse în vaccin, nu și împotriva altor serotipuri de pneumococ și nici împotriva altor microorganisme care determină boli invazive, de exemplu Haemophilus influenzae sau Neisseria meningitidis (meningococul). Împotriva acestor germeni există alte vaccinuri specifice. Grupele de risc înclud persoane cu risc ridicat de boală pneumococică invazivă, care poate duce la deces. Persoane imunocompetente Vaccinarea acestora este indicată în următoarele situații: - vârste extreme: copii mici și persoane de peste 65 de ani - fumători - boli cardiovasculare cronice, boli pulmonare cronice sau diabet zaharat - bolnavi cu alcoolism, boli hepatice cronice sau pierderi de LCR - persoane care trăiesc în medii sociale defavorizate, în condiții de igienă precară - persoane care trăiesc în condiții de mediu speciale (persoane instituționalizate, în colectivități aglomerate) - persoane cu asplenie anatomică sau funcțională - persoane care au primit sau urmează să primească un implant cohlear Persoane imunocompromise - persoane cu infecție HIV - bolnavi cu leucemie, limfom, boală Hodgkin, mielom multiplu, malignități generalizate - bolnavi cu insuficiență renală cronică, sindrom nefrotic, chimioterapie imunosupresivă, transplant de măduvă sau organe.