STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE

DEFINIIE. NCADRARE
Streptococcus pneumoniae, ncadrat n grupul filogenetic al MITIS, este
alfa-hemolitic, are ca habitat organismul uman. Se prezint sub form de coci
Gram-pozitivi, alungii, lanceolai, dispusi n diplo pe axul longitudinal, nconjurai
de capsul, nesporulai, imobili, aerobi si facultativ anaerobi. Cresterea lor este
favorizat n atmosfer de 5% CO2 la o temperatur de 37C. Streptococcus
pneumoniae este principalul agent patogen implicat n etiologia otitei medii si n
alte infecii respiratorii, incluznd pneumonia.
CARACTERE GENERALE
Habitat
Fac parte din flora normal a tractului respirator superior (n special bucal,
nazal si faringian), frecvena portajului oro-faringian fiind estimat la 30-70%.
Poate coloniza si mucoasa genito-urinar sau intestinul.
Caractere morfotinctoriale
Sunt coci gram-pozitivi, alungii, lanceolai, dispusi n general n diplo sau n
lanuri scurte. Tulpinile patogene prezint capsul ce nconjoar o pereche sau un
lan de pneumococi. Sunt imobili, nesporulai.
Caractere de cultur
Pneumococii sunt germeni preteniosi, care nu se dezvolt pe medii simple.
Necesit medii mbogite cu snge, ser, lichid de ascit, glucoz. Sunt aerobi si
facultativ anaerobi, multiplicarea lor fiind favorizat de o atmosfer de 5% CO 2 la o
temperatur de 37C.
Pe geloz-snge formeaz colonii de tip R pentru tulpinile necapsulate sau
de tip M pentru tulpinile ncapsulate, nconjurate de o zon de -hemoliz
asemntoare cu cea a tulpinilor de Streptococcus viridans. Dup 18-24 de ore
coloniile mucoide vor prezenta n centru o deprimare ceea ce confer aspect
crateriform coloniei, datorit fenomenului de autoliz. n mediile de cultur lichide
tulbur omogen mediul.
Caractere biochimice
Pneumococii elaboreaz enzime zaharolitice, proteolitice si lipolitice.
Descompun zaharurile, glucoza fiind principala surs de energie pentru
pneumococ. Fermentarea inulinei reprezint un caracter biochimic important, util
n diferenierea pneumococilor de Streptococcus viridans care produce pe gelozsnge
acelasi tip de hemoliz alfa dar nu fermenteaz acest zahar.
Produce enzime autolitice fenomen indus si accelerat de bil, sruri biliare,
acizi biliari. Testul numit si testul bilolizei este util n diferenierea pneumococilor
de ali streptococi alfa-hemolitici care nu sunt lizai n prezena bilei.
Sunt sensibili la optochin (etil-hidrocuprein), sensibilitatea la aceast
substan fiind de asemenea util n identificarea si n diferenierea
pneumococului de ali streptococi alfa-hemolitici.
Rezistena fa de factori fizici si chimici
Sunt germeni puin rezisteni n condiii de uscciune, la temperatura
camerei, expusi razelor solare. La ntuneric, n sput uscat pot supravieui cteva
luni.
Una dintre marile probleme terapeutice decurgnd din dezvoltarea
rezistenei la antibiotice o reprezint apariia pneumococilor rezisteni la penicilin.
Deseori se pot evidenia tulpini cu multirezisten la antibiotice. Acest tip de
rezisten a fost descoperit cu aproximativ 30 ani n urm; ulterior s-a nregistrat o
rspndire a acestor tulpini, care sunt actualmente implicate ntr-o proporie
important n cazurile de otit medie, afeciune foarte frecvent la copii.
Structur antigenic

La nivelul peretelui exist polizaharidul C care conine acid teichoic,

polizaharid analog cu cel al grupului Lancefield dar antigenic distinct. Are
specificitate de specie fiind comun tuturor pneumococilor.
S-a identificat si prezena unei proteine M, de suprafa, distinct de
proteina M a tulpinilor de Streptococcus pyogenes, caracteristic pentru fiecare
tip. Aceste tipuri de pneumococ sunt distincte fa de cele corespunztoare
polizaharidului C.
Cel mai important determinant antigenic si n si acelasi timp caracter de
patogenitate este capsula polizaharidic (antigenul K). Antigenul capsular
polizaharidic are si el specificitate de tip, mprind pneumococii n aproximativ 90
de serotipuri capsulare diferite care pot fi identificate prin reacia de umflare a
capsulei cu seruri specifice anticapsulare polivalente si monovalente, (Neufeld).
Rspuns imun
Imunitatea fa de infecia pneumococic are specificitate de tip si depinde
att de anticorpii opsonizani anticapsulari, ct si de funcia fagocitelor. Vaccinarea
induce producerea de anticorpi fa de polizaharidul capsular.
Caractere de patogenitate
Streptococcus pneumoniae este un germen condiionat patogen care poate
deveni patogen prin virulen (multiplicare si invazivitate).
Virulena pneumococilor depinde de prezena capsulei polizaharidice
care confer rezistena la fagocitoz si permite invazivitatea.
Alt factor de patogenitate este o lizin asemntoare streptolizinei O,
numit pneumolizin, eliberat prin autoliza celulei bacteriene. Are efecte
hemolitice, leucolitice, dermonecrotice. si pierde activitatea prin oxidare, este
inactivat ireversibil de colesterol si este imunogen pe durata infeciei.
PATOGENIE. BOALA LA OM
Pneumococul este o bacterie condiionat patogen, 40-70 % din oameni
fiind la un moment dat purttori de pneumococi. Din acest motiv mucoasa
respiratorie normal are un grad important de rezisten natural fa de
pneumococ.
La apariia infeciei concur att factorii de patogenitate ai tulpinii de
pneumococ ct si factorii care predispun gazda la infecie. Dintre acestia din urm
ar fi de menionat:
- anomalii constituionale sau dobndite ale tractului respirator ca
infecii virale, alergii locale, obstrucii bronsice, afectri ale tractului respirator
datorate unor substane iritante etc.;
- intoxicaia cu alcool sau droguri, care deprim activitatea
fagocitar si reflexul de tuse;
- malnutriia, debilitatea general, hiposplenismul sau deficienele
sistemului complement.
n majoritatea infeciilor pneumococice exist o faz iniial bacteriemic,
atunci cnd acest microorganism poate fi izolat n hemocultur.
n raport cu localizarea infecei pneumococii pot cauza:
- infecii acute ale tractului respirator inferior:
bronsit
pneumonie
- infecii ale cavitilor conecte ale tractului respirator
sinusit
otit medie acut
mastoidit
- alte infecii
peritonit

meningit
endocardit
conjunctivit etc.
Pneumonia pneumococic este mai frecvent la adult, se nsoeste edem
alveolar si exsudat fibrinos, cu hematii si leucocite la nivelul scizurilor.
n exsudat se identific numerosi pneumococi care pot ajunge n torentul
sanguin prin cile de drenaj limfatic pulmonare. Simptomele frecvente sunt: frison,
febr, tuse cu expectoraie ruginie, junghi toracic.
Aspectul radiologic este caracteristic atunci cnd este prins un singur lob si
const ntr-o opacitate cu aspect triunghiular, cu baza la periferie si vrful ctre
mediastin (pneumonie franc lobar). Desi cel mai frecvent este interesat un
singur lob, pot fi afectai si 2 sau 3 lobi pulmonari.
La copii apare mai frecvent otita medie acut pneumococic, meningita
purulent si peritonita primitiv.
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
Se bazeaz pe izolarea si identificarea bacteriei din produsul patologic sau
pe depistarea antigenului polizaharidic capsular.
Diagnosticul pneumoniei pneumococice este clinic, radiologic si
bacteriologic (direct). n diagnosticul de laborator bacteriologic sunt deosebit de
importante etapele de recoltare si transportul ct mai rapid al sputei la laborator.
Examinarea microscopic este foarte important pentru c trebuie s
demonstreze calitatea produsului patologic si s realizeze o identificare
prezumtiv a microorganismului implicat pe baza aspectului de diplococi
lanceolai, Gram pozitivi, capsulai. Sputa examinat microscopic nu trebuie s
conin celule epiteliale scuamoase de contaminare oro-faringian si s fie bogat
n fibrin, macrofage alveolare si polimorfonucleare care s fie asociate cu cel
puin 10 perechi de coci lanceolai, Gram pozitivi, capsulai.
Izolarea bacteriei se face pe geloz snge, dup cultivare si obinerea
coloniilor izolate realizndu-se identificarea pe baza caracterelor morfologice, de
cultur, biochimice, antigenice si testarea sensibilitii la antibiotice. Este
semnificativ clinic izolarea a cel puin 106 UFC/ml sput.
Se poate testa patogenitatea tulpinii izolate prin inoculare intraperitoneal la
soarece.
Utilizarea reaciei de umflare a capsulei cu seruri specifice imune ce conin
anticorpi anti-capsulari poate grbi identificarea pneumococilor n sput, n serul
sanguin sau n urina.