GENUL STREPTOCOCCUS

DEFINIIE. NCADRARE. CLASIFICARE

Streptococii sunt coci sferici, preteniosi nutritiv, Gram-pozitivi, care
formeaz perechi sau lanuri n cursul diviziunii celulare. Sunt imobili si
nesporulai, unele specii au capsul. Cresc bine la presiuni reduse ale oxigenului,
unele specii chiar n prezena de 5% CO2. Sunt catalaz si oxidaz negativi,
majoritatea sunt hemolitici. Descompun glucoza cu formare de acid lactic si fr
eliberare de gaz.
Clasificarea familiei Streptococcaceae a suferit numeroase si repetate
remanieri n special dup aplicarea metodelor de biologie molecular.
Clasificarea streptococilor se poate face pe baza mai multor criterii:
a) morfologia coloniilor si .hemoliza produs pe agar snge;
b) specificitatea serologic a substanelor specifice de grup si de tip;
c) reaciile biochimice;
d) rezistena la factori fizici si chimici;
e) diferite caracteristici ecologice.
n activitatea curent se impune utilizarea a 2 criterii de clasificare: aspectul
hemolizei pe agar-snge si clasificarea antigenic Lancefield. O viziune
comprehensiv asupra streptococilor este obinut prin coroborarea datelor
referitoare la aspectul hemolizei, caracteristicile antigenice Lancefield si aspectele
filogenetice intragen.
Dup aspectul hemolizei pe geloza snge streptococii se clasific n
urmtoarele categorii:
1. streptococi -hemolitici: zon clar de hemoliz complet n jurul
coloniei, aprut ca efect al aciunii hemolizinelor produse de germen;
2. streptococi -hemolitici: zon de hemoliz verzuie, incomplet
datorat producerii de peroxid de hidrogen;
3. streptococi : zon de hemoliz alfa nconjurat de o zon ngust
de beta-hemoliz;
4. streptococi nehemolitici.
Clasificarea antigenic a fost introdus de Rebecca Lancefield (1933) si
are drept criteriu de clasificare prezena polizaharidului C n peretele celular. Acest
polizaharid este un antigen cu specificitate de grup fiind prezent la toate grupele
de streptococi cu excepia grupei D la care este nlocuit cu acid glicerol-teichoic.
Conform clasificrii Lancefield streptococii se mpart n urmtoarele
categorii:
1. streptococi grupabili ncadrai n 20 grupe serologice notate cu A H
si K W;
2. streptococi negrupabili, care nu au antigenul de grup, unde se
ncadreaz Streptococcus pneumoniae si majoritatea streptococilor comensali ai
mucoasei oro-faringiene si bucale.
n raport cu patogenitatea streptococii se mpart n:
1. streptococi patogeni
2. streptococi condiionat sau accidental patogeni.
Un alt criteriu de clasificare al streptococilor este cel filogenetic realizat pe
baza analizelor efectuate prin metode ale biologiei moleculare, conform cruia sau
conturat 6 grupri de specii n cadrul genului Streptococcus. Amintim n cadrul
acestor grupuri filogenetice doar speciile cu implicaii n patologia uman:
I. Grupul piogenic
1. S. pyogenes.
Este singura specie a grupului Lancefield A. Cei mai muli streptococi care
conin antigenul de grup A sunt streptococi piogeni care au ca habitat organismul

uman si care de obicei sunt sensibili la bacitracin. Sunt beta-hemolitici (produc n

mod caracteristic zone largi de hemoliz clar n jurul unor colonii punctiforme).
Starea de portaj naso-faringian este prezent la 10-30% din oameni. Streptococul
piogen este principalul patogen uman asociat cu invazia local sau sistemic si cu
dezordini imunologice poststreptococice. A fost izolat ca agent etiologic al unor
afeciuni grave:
- infecii respiratorii: faringite, angine;
- infecii tegumentare: erizipel, impetigo;
- infecii ale esuturilor moi: fasceite necrozante, celulite;
- febr puerperal;
- scarlatin;
- sindrom de soc toxic;
- complicaii supurative prin popagarea infeciei;
- complicaii non-supurative: febr reumatic, glomerulonefrit acut, coree,
eritem nodos.
2. S. agalactiae.
Aparine grupului B Lancefield. Au ca habitat organismul bovinelor, crora
le cauzeaz mastit, si al omului. Sunt membri ai florei normale din tractul genital
feminin (1-40% dintre femei) fiind posibil si portajul faringian (12%) sau intestinal.
Reprezint o cauz important de pneumonie, sepsis si meningit aprute la
nounscui.
La aduli au fost implicai n infecii post-partum, infecii ale tegumentului,
esuturilor moi, osteomielite aprute la aduli cu imunodeficiene (diabet,
neoplasme, infecie HIV/SIDA). Sunt considerai beta-hemolitici desi produc de
fapt o hemoliz tradus prin zone de hemoliz care sunt doar puin mai extinse
dect coloniile (1-2 mm n diametru). Unele tulpini sunt chiar nehemolitice.
Streptococii de grup B hidrolizeaz hipuratul de sodiu si dau o reacie pozitiv n
testul CAMP.
3.Streptococi grupele C, G.
Streptococcus equi (cai, mgari), Streptococcus dysgalactiae (porci,
bovine, om), Streptococcus canis (variate animale), produc hemoliz beta pe
mediul cu snge, pot cauza angine, infecii grave ale pielii si esuturilor moi,
pneumonii, bacteriemii, meningite, endocardite, artrite septice desi implicarea lor
etiologic n afeciuni umane este nc neclar.
Streptococcus porcinus (porc), specie cu testul CAMP pozitiv, betahemolitic,
a fost izolat rar n infecii umane din sfera genital.
Sunt identificai prin reacii cu antiser specific pentru grupele C sau G.
II. Grupul anginosus
Cuprinde specii care au ca habitat organismul uman: Streptococcus
anginosus (grup G, C, A), Streptococcus constellatus (grup C), Streptococcus
intermedius (grup G). Coloniile sunt mici, pulverulente, nconjurate de zon
ngust de hemoliz sau . Fac parte din microbiota oral, intestinal, genital.
Determin infecii purulente ale cavitii bucale, tractului digestiv si genito-urinar,
ale cilor respiratorii superioare, tegumentului, esuturilor moi si osului.
Streptococcus anginosus de grup C a fost izolat ca agent etiologic al faringitelor.
III. Grupul mitis
Reuneste specii rezidente ale cavitii bucale si oro-faringiene ale omului,
cunoscute si sub numele generic de streptococi viridans pentru c sunt
hemolitice: Streptococcus mitis, Streptococcus oralis, Streptococcus gordonii,
Streptococcus sanguis etc. Prin leziuni ale mucoasei bucale (ex: extracii dentare)
ptrund n snge cauznd endocardit subacut la pacieni cu leziuni ale
endocardului valvular sau cu disfuncii ale dinamicii sanguine cardiace. Rareori pot
cauza meningit, pneumonie, septicemie.

Tot n grupul mitis este ncadrat si Streptococcus pneumoniae.

Pneumococii sunt alfa-hemolitici, cresterea lor este inhibat de optochin si
coloniile sunt distruse de bil si sruri biliare. Pentru a-i marca semnificaia clinic
vom trata separat aceast specie de streptococ.
IV. Grupul salivarius
Cuprinde Streptococcus salivarius si Streptococcus vestibularis, specii
rezidente ale cavitii bucale si oro-faringelui, accidental patogene, cu implicaii
clinice asemntoare cu cele ale streptococilor viridans.
V. Grupul bovis
Are n componen 3 specii gzduite n microbiota intestinal a animalelor
dintre care S.bovis prezint interes medical. S.bovis este izolat de la bovine,
ovine, porci, cini, porumbei de la care se poate transmite accidental la om. Face
parte din streptococii de grup D. Aparine florei normale a colonului. Ocazional
produce endocardit subacut sau bacteriemie la pacienii cu leziuni ale colonului.
Sunt nonhemolitici, PYR-negativi si dau o reacie pozitiv la biI-esculin.
VI. Grupul mutans
Reuneste specii care au ca habitat omul si unele animale (hamsteri,
sobolani, maimue). Importan n patologia uman au speciile Streptococcus
mutans si Streptococcus sobrinus, rezidente n gur, implicate n formarea plcii
dentare si n cariogenez. Sunt izolate rar de la pacieni cu endocardit subacut.
CARACTERE GENERALE
Habitat
Sunt larg rspndii n natur, gzduii de om si diverse animale. Unii fac
parte din microbiota indigen a tractului respirator, digestiv si genital; alii sunt
asociai cu afeciuni umane importante datorate parial infeciei streptococice si
parial rspunsului imun al gazdei.
Caractere morfotinctoriale
Streptococii sunt coci gram-pozitivi, sferici sau ovoidali, cu diametrul de
circa 1m. Se divid ntr-un plan perpendicular pe axa lor lung si sunt aranjai n
lanuri a cror lungime variaz si este condiionat de factori de mediu.
Unii streptococi elaboreaz o capsul polizaharidic comparabil cu cea
pneumococic. Cele mai multe tulpini din speciile de grup A, B si C produc
capsule din acid hialuronic. Capsulele sunt mai evidente n culturile tinere si
mpiedic fagocitoza. Pilii streptococici sunt acoperii de acid lipoteichoic si au rol
n aderen.
Caractere de cultur
Cei mai muli streptococi cresc pe medii solide si formeaz colonii mici, cu
diametrul de 1-2 mm. Streptococul piogen beta-hemolitic de grup A, formeaz
colonii punctiforme.
Tulpinile necapsulate formeaz colonii S (glossy), mici, rotunde, opace,
strlucitoare.
Speciile care produc material capsular deseori dau nastere coloniilor
mucoide (de tip M), rotunde, strlucitoare, cu tendin la confluare. Acestea devin
colonii matt adic turtite, cu suprafaa mamelonat, contur neregulat (colonii R)
datorit lizrii acidului hialuronic capsular.
Cei mai muli streptococi sunt aerobi, facultativ anaerobi. Necesitile
nutritive variaz mult n funcie de specie. Streptococii implicai n patologia uman
sunt n general germeni preteniosi, necesitnd o varietate de factori de crestere,
motiv pentru care se cultiv pe geloz-snge cu snge de berbec sau de cal.
Pe acest mediu streptococii se pot diferenia n funcie de capacitatea de a
produce hemoliz:
- beta-hemoliz:

odistrugerea complet a eritrocitelor cu eliberarea de hemoglobin;

oreprezint un caracter util n identificarea streptococilor piogeni colonii mici, de tip S, nconjurate de o zon clar de hemoliz, cu un diametru mult
mai mare dect diametrul coloniei;
- alfa-hemoliz (sau hemoliz viridans):
oliza incomplet a eritrocitelor cu formarea de pigment verde;
- hemoliz :
ohemoliza incomplet fr nuan verzuie.
n cazul n care streptococii nu produc hemoliz sunt clasificai drept
streptococi gamma.
Caractere biochimice
Unul dintre caracterele biochimice importante este reprezentat chiar de
producerea hemolizei. Alte caractere biochimice utile si n identificarea
streptococilor sunt: sensibilitatea la vancomicin, la bil, hidroliza esculinei,
tolerana la sare, hidroliza L-pyrolidonyl--naphtylamid (PYR), sensibilitatea la
bacitracin, la optochin si la sulfametoxazol-trimetoprim, producerea unei
proteine difuzibile care acioneaz sinergic cu beta-hemolizina stafilococic
determinnd liza complet a hematiilor din mediul de cultur (testul CAMP) etc.
Rezistena fa de factori fizici si chimici
Pot supravieui n secreii faringiene uscate, la temperatura camerei si
ntuneric timp de cteva sptmni. Streptococul piogen este distrus n 30 de
minute la 56C c ldur umed. Deoarece nu sunt sensibili la aciunea coloranilor
de tipul trifenil-metan, cristalul violet poate fi utilizat n mediile selective. Este
sensibil la antisepticele si dezinfectantele uzuale.
Structur antigenic si caracterele de patogenitate
Streptococii hemolitici pot fi divizai n grupe serologice (peste 18 grupe
serologice notate cu literele mari ale alfabetului, A-U), anumite grupe putnd fi
subdivizate n tipuri pe baza urmtoarelor structuri antigenice:
- polizaharidul C, prezent n structura peretelui multor streptococi, st la
baza gruprilor serologice (grupele Lancefield A-U). Specificitatea serologic a
carbohidratului specific de grup este determinat de un aminozahar, care pentru
streptococii de grup A este rhamnos-N-acetylglucozamin, pentru grupul B
rhamnos-glucozamin polizaharid etc. Induce apariia anticorpilor implicai n
reacii imunologice ncrucisate fa de esut conjunctiv si glicoproteine cardiace.
- proteina M, care reprezint cel mai important factor antigenic si de
patogenitate pentru streptococul beta-hemolitic din grupul A. Are specificitate de
tip. Deoarece sunt aproximativ 100 tipuri de protein M, o persoan poate face
infecii repetate cu S. pyogen de grup A de diferite tipuri. Proteina M a fost
identificat si la streptococi din grupul G.
Are structur asemntoare miozinei. Proteina M apare ca o excrescen la
nivelul peretelui celular. Are punct de plecare membrana citoplasmatic, strbate
peretele bacterian, se proiecteaz la suprafaa celulei. Filamentele ce protein M
mpreun cu acizii lipoteichoici alctuiesc o formaiune asemntoare cu pilii.
Acidul lipoteichoic interacioneaz cu gruprile hidrofobe ale celulei gazd iar
proteina M se ataseaz de receptorii specifici celulari, ambele elemente
contribuind la aderena bacteriei de celula gazd (factori de colonizare).
S-a dovedit experimental c atunci cnd proteina M este prezent,
streptococii sunt viruleni. Proteina M mpiedic interaciunea bacteriei cu celulele
fagocitare prin repulsie electrostatic si prin blocarea cii alternative a
complementului ceea ce-i face pe streptococi capabili s reziste fagocitrii de
ctre leucocitele polimorfonucleare.
Streptococii de grup A lipsii de proteina M sunt aviruleni.

Se pare c proteina M si probabil si alte antigene streptococice au un rol

important n patogeneza febrei reumatice (reumatismului articular acut). Domeniile
antigenice conservate din proteinele de clas M (n special clasa I) reacioneaz
ncrucisat cu muschiul cardiac uman.
Alte structuri antigenice sunt reprezentate de ctre:
- proteina asociat proteinei M (MAP) care:
oare nrudiri imunologice cu esutul cardiac;
oeste implicat n patogenia reumatismului articular acut si a carditei
reumatismale
- substana T, de natur proteic, permite diferenierea speciei n serotipuri
distincte de serotipurile M, identificate prin aglutinarea cu antiser specific;
- factorul de opacifiere seric (FOS) scindeaz apoproteina seric A1 n 2
fragmente insolubile care determin opacifierea serului;
- proteina R, care este un antigen de suprafa;
- nucleoproteine (substane P) care probabil alctuiesc cea mai mare parte
din corpul streptococic;
- capsula de acid hialuronic nu este antigenic pentru c are nrudiri cu
acidul hialuronic al gazdei, dar intervine n virulen prin protecia fa de fagocite
si prin potenarea efectului proteinei M;
- peptidoglicanul imunogen, este implicat n leziuni inflamatorii, induce
leziuni cardiace;
- membrana citoplasmatic reacioneaz ncrucisat cu sarcolema fibrelor
miocardice si cu membrana bazal a glomerulului renal;
- diferite toxine si enzime:
1. Streptokinaza (fibrinolizina) este factor de invazie care transform
plasminogenul n plasmin prevenind constituirea barierei de fibrin; poate fi util
n tratamentul administrat intravenos n embolia pulmonar, tromboza arterial si
venoas si n infarctul miocardic acut. Este o structur antigenic produs de
streptococii de grup A, C, G;
2. Streptodornaza (dezoxiribonucleaza streptococic) depolimerizeaz ADN
leucocitelor. S-au identificat 4 tipuri antigenice (A, B, C, D) tipul B fiind produs n
cantitate mare de S.pyogenes. Dup infecii streptococice, n special dup infecii
ale pielii, apar anticorpi anti-DNAz;
3. Hialuronidaza scindeaz acidul hialuronic, o component important a
substanei fundamentale din esutul conjunctiv. Hialuronidaza ajut la rspndirea
microorganismelor infectante;
4. Toxina eritrogen solubil, distrus prin fierbere ntr-o or, are 3 variante
antigenice: A produs de 80% din tulpini, B si C, care nu imunizeaz ncrucisat.
Toxina A si C sunt produse prin conversie lizogenic. Toxina eritrogen este
elaborat numai de streptococii din grupul A lizogenizai, ocazional si de
streptococi din grup C, G;
5. Difosfopiridin nucleotidaza este o enzim, elaborat si eliberat n mediu
de anumite serotipuri nefritogene de Streptococcus pyogenes. Aceast substan
poate fi legat de abilitatea organismului de a distruge leucocitele.
6. Hemolizinele
Streptococul piogen beta-hemolitic de grup A elaboreaz dou hemolizine:
a) streptolizina O, o toxin citolitic de natur proteic, antigenic, hemolitic
activ n stare redus (grupri -SH disponibile), dar inactivat rapid n prezena
oxigenului. Are efect litic asupra hematiilor, aciune cardiotoxic, leucotoxic,
letal asupta animalului de experien.
b) streptolizina S care nu este antigenic, este oxigen-stabil. Are efect
citolitic si leucotoxic. Este responsabil de hemoliza beta de pe geloza-snge.

Streptococcus agalactiae
Poate determina infecii neonatale si infecii la adult datorit urmtorilor
factori de virulen:
Capsula polizaharidic:
- antigenic, determinnd diferenierea Streptococcus
agalactiae n serotipurile Ia, Ib, II, III, IV, V, VI, VII, VIII;
- are aciune antifagocitar;
Proteina B (factorul CAMP):
- exoprotein;
- completeaz liza hematiilor de oaie expuse hemolizinei
stafilococice sau alfa-lizinei produs de Clostridium perfringens;
- are efect antifagocitar;
Hemolizina
Hialuronidaza etc.
Rspuns imun
Rezistena mpotriva infeciei streptococice are specificitate de tip.
lmunitatea fa de infecia cu streptococi de grup A este legat de prezena
anticorpilor specifici anti-proteina M care au efect opsonizant. Anticorpii antiprotein
M persist toat viaa si pot fi identificai serologic.
n cazul infeciei streptococice care duce la scarlatin imunitatea dup
boal este durabil, meninndu-se eventual pentru toat viaa. Aceste persoane
nu mai fac scarlatin dar pot prezenta angine cu diferite serotipuri M de
streptococi productori de eritrotoxin reprezentnd surs de infecie pentru cei
din jur.
n cursul infeciilor streptococice apar anticorpi anti-streptolizin O,
identificai prin teste serologice (reacia ASLO). Titrul anticorpilor poate fi util n
diagnosticarea bolilor poststreptococice.
Anticorpii anti-polizaharid C, anti-hialuronidaz, anti-streptokinaz, antistreptodornaza
etc. nu au rol protector dar pot fi utili n diagnosticul infeciei
streptococice recente la cei cu suspiciunea de reumatism articular acut sau
glomerulonefrit acut.
PATOGENIE. BOALA LA OM
Streptococii sunt potenial implicai ntr-o mare varietate de boli. n principal
patogenitatea lor se datoreaz multiplicrii si capacitii de invazivitate.
Proprietile biologice ale microorganismelor infectante, natura rspunsului gazdei
si poarta de intrare a infeciei au o mare influen asupra tabloului patologic.
Infeciile streptococice ar putea fi grupate astfel:
Streptococcus pyogenes
Boli invazive datorate streptococilor piogeni
Tabloul clinic este determinat de poarta de intrare. n fiecare caz poate
aprea o extindere rapid si difuz a infeciei de-a lungul cilor limfatice, nsoit
de o supuraie minim. Infecia se poate extinde la nivel circulator. n aceast
categorie se pot include:
- Erizipelul, aprut atunci cnd poarta de intrare este
reprezentat de tegument, este o dermo-epidermit edematoas nsoit de febr
si stare toxic. Localizat la fa, trunchi sau membre are evoluie favorabil sub
tratament cu penicilin si evoluie grav n lipsa tratamentului.
- Febra puerperal care se dezvolt n cazul unei infecii
streptococice intrauterine. Este o infecie iatrogen cu evoluie extrem de grav,
frecvent cu evoluie mortal.
- Sepsisul streptococic.
Boli localizate:

- Faringita streptococic, cea mai obisnuit infecie datorat streptococilor

beta-hemolitici. Streptococii viruleni de grup A ader la epiteliul faringian prin
intermediul acidului lipoteichoic ce acoper suprafaa cililor. Fibronectina
glicoproteinic a celulelor epiteliale serveste probabil ca ligant al acidului
lipoteichoic. Extinderea la nivel amigdalian si eventual la nivelul altor structuri
poart numele de angin streptococic. Boala se manifest cu durere n gt,
rinofaringit, amigdalit rosie si purulent, ganglioni limfatici cervicali mrii si
durerosi, febr mare. Exist (n special la copiii mici) tendina extinderii infeciei
ctre urechea mijlocie, mastoid si meninge. De menionat c 20% din infecii sunt
asimptomatice.
- Scarlatina: dac streptococii sunt lizogenizai, produc toxin eritrogen si
dac pacientul nu are imunitate antitoxic apare erupia caracteristic din
scarlatin. - pneumonia datorat streptococilor beta-hemolitici este rapid
progresiv si sever; de obicei apare ca o complicaie n urma unei infecii virale
(de exemplu grip sau pojar).
- Impetigo streptococic reprezint o infecie local a straturilor superficiale
ale pielii, n special la copii. Se mai cunoaste si sub denumirea de bube dulci.
Este foarte contagioas, apare mai ales la copii sub 5 ani sub forma unor vezicule
care devin pustule si apoi se acoper cu cruste. Localizarea leziunilor este cu
precdere pe fa si extremiti unde persist timp ndelungat n lipsa unui
tratament adecvat.
Endocardita infecioas
Poate evolua acut sau subacut.
n cazul endocarditei acute, n cursul bacteriemiei streptococii pot coloniza
valvele cardiace normale sau lezate anterior. Distrugerea rapid a valvelor
conduce frecvent la un deznodmnt fatal n zile sau sptmni, n lipsa
tratamentului antibiotic corespunztor si uneori a protezrii valvulare.
Endocardita subacut implic mai frecvent valvele anormale (malformaii
congenitale, leziuni reumatice sau aterosclerotice).
Bolile poststreptococice
Cuprind reumatismul articular acut (RAA), glomerulonefrita acut
poststreptococic (GNA), coreea Sydenham, eritemul nodos afeciuni care se
datoreaz sensibilizrii la antigene streptococice si apariiei de autoantigene.
Dup o infecie acut cu streptococi beta-hemolitici de grup A urmeaz o
perioad latent de circa 1-4 sptmni, dup care se pot dezvolta bolile
poststreptococice.
Glomerulonefrita acut (GNA) poate aprea la circa 3 sptmni dup
infecia streptococic si anume dup faringite cu serotipurile M 1, 3, 4, 25 sau
dup infecii cutanate cu serotipurile M n special dat de tipurile 12, 2, 49, 59-61.
Glomerulonefrita se datoreaz unui mecanism de hipersensibilitate de tip III, prin
producerea n exces de complexe imune antigen-anticorp cu fixare de
complement, care circul si se depun la nivelul membranei bazale glomerulare. n
nefrita acut apar hematurie, proteinurie, edeme, hipertensiune arterial, retenie
de uree; nivelul complementului seric este sczut.
Reumatismul articular acut (febra reumatismal) reprezint cea mai
serioas sechel a infeciei streptococice, deoarece duce la afectarea valvelor si a
muschiului cardiac. Apare dup infecia faringian netratat, mai ales la copii cu
vrste cuprinse ntre 6-15 ani. Anumite tipuri de streptococi de grup A conin
antigene care reacioneaz ncrucisat cu structuri din esutul cardiac uman sau cu
structuri de la nivelul ganglionilor bazali. n patogenia RAA sunt incluse toate
tipurile de hipersensibilitate, n special cele de tip II (citotoxic) si de tip IV
(mecanism celular/ntrziat), dar si fenomene autoimune. Semnele si simptomele

specifice din RAA includ febr, poliartrit migratorie nesupurativ si semne legate
de inflamaia la nivel endocardic, miocardic.
Tulpinile reumatogene aparin serotipurilor M 1, 3, 5, 6, 12, 14, 18, 19, 24,
29, au afinitate pentru mucoasa faringian si au receptori pentru anticorpi comuni
cu esutul cardiac.
Streptococcus agalactiae
Poate determina infecii neonatale, implicat fiind mai ales serotipul III
datorit coninutului mare de acid sialic si infecii la adult.
Infeciile nou-nscutului:
- infecii precoce
Apar n primele 5 zile de via ale nou-nscutului contaminarea acestora
fiind posibil intrauterin sau n timpul travaliului de la mame colonizate vaginal cu
Streptococcus agalactiae. Sunt implicate serotipurile Ia, Ib, II, III. Copilul prezint
infecie pulmonar grav, septicemie de multe ori cu evoluie grav spre deces.
- infecii tardive
Apar ncepnd cu prima sptmn dup nastere pn la vrsta de 3 luni,
transmise de personalul de ngrijire sau de membrii familiei. Este implicat serotipul
III si se manifest ca meningit purulent.
Infeciile adultului:
Sunt afectate persoane tarate (diabetici, vrstnici) care pot prezenta
meningite, endocardite, infecii urinare.
n timpul nasterii, la femeia colonizat vaginal cu Streptococcus agalactiae
se poate instala o endometrit febril cu diseminare sanguin si localizare
secundar endocardic sau meningean.
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
Streptococcus pyogenes
Diagnosticul de laborator este n mod uzual bacteriologic (direct) si include
n mod necesar recoltarea si transportul (n maxim 2 ore) produsului patologic, cu
examinarea microscopic a acestuia, cultivarea de obicei pe geloz-snge si
identificarea pe baza caracterelor morfologice, de cultur, biochimice si antigenice
a microorganismelor din coloniile izolate. Antibiograma nu este necesar deoarece
streptococii piogeni si menin sensibilitatea la penicilin.
Microscopia este util n cazul prelevatelor normal sterile.
Izolarea se face pe agar-snge, incubat apoi aerob 24 ore. Pentru
prelevatele cu flor de asociaie se folosesc medii selective prin azid de sodiu,
cristal violet, trimetoprim-sulfametoxazol etc.
Identificarea pe baza caracterelor microscopice, culturale si biochimice
trebuie completat cu cea serologic prin reacii de precipitare, latex-aglutinare,
coaglutinare.
Diagnosticul serologic este util atunci cnd se presupune apariia unei stri
de hipersensibilitate si pentru diagnosticul pozitiv al RAA sau al GNA. n ambele
cazuri criteriile de diagnostic sunt mult mai complexe, dar includ si dovedirea prin
metode de laborator a unei infecii streptococice n antecedente.
Metoda cea mai bine standardizat este dozarea anticorpilor anti
streptolizin O (ASLO), pentru zona noastr geografic acceptndu-se ca normal
un titru de 200 (maxim 250) uniti ASLO. Exist teste serologice si pentru
evidenierea prezenei si titrului anticorpilor fa de alte structuri antigenice (de
exemplu streptodornaz, hialuronidaz, streptokinaz).