CLAR ALISA IONELA

GRUPA 2.5.0.6
Staphylococcus aureus, tradițional oportunist, condiționat
anaerob, a dezvoltat tulpini din ce în ce mai agresive
datorită dezvoltării unui arsenal de proteine și factori de
rezistență aparent neasociat cu rezistența bacteriană
(hemolizine, proteaze, hialuronidaze, colagenaze,
enterotoxine). Infecția poate fi cronică prin apariția
biofilmelor, forme de organizare care constituie o cauză a
rezistenței bacteriene. Este de asemenea prima cauză de
infecție rezultată în urma implantării de aparatură medicală.
Rezistența la meticilina este în creștere în toate țările, iar
glicopeptidele (Vancomicina, Teicoplanina) nu mai sunt
eficiente în totalitate.
Clostridium difficile, gram-pozitiv, anaerob, oportunist prin
formarea de spori care sunt foarte rezistenți în mediu la
diferite temperaturi, schimbări de pH, alcool, poate fi
achiziționat din mediu de spital, cu o rată crescută, mai ales
în condiții de spitalizare prelungită. Enterotoxinele A și B
care sunt produse cel mai frecvent în condiții de diaree
secundară în caz de administrare prelungită de antibiotice,
pot determina simptome prelungite de colită și complicații
amenințătoare de viață. Acest patogen apare rar în
condițiile în care nu se folosesc antibiotice, ceea ce face
mai mult importantă folosirea judicioasă a acestora.
Escherichia coli, gram-negativ, comensal, are tulpini
patogene care pot produce toxine letale ca cea
enterohemoragică, cauzatoarea sindromului hemolitic
uremic și insuficienței renale. Datorită transferului
orizontal de gene de rezistență, au apărut recent tulpini
foarte rezistente la cefalosporine, floroquinolone și
gentamicină (tulpini ESBL).
Macrolidele-astăzi macrolidele nu sunt utilizate
pe scară largă pentru combaterea infecțiilor cu
stafilococi în lumea dezvoltată, dar au un rol în
infecțiile MSSA (Rayner și Munckhof 2005).
Macrolidele semisintetice claritromicina,
azitromicina și telitromicina sunt utilizate clinic
pentru a trata infecțiile cauzate de alte bacterii
decât S. Aureus. Astfel, stafilococii comuni la
oameni vor fi expuși la macrolide și acest lucru
poate contribui la rezistența la eritromicină fiind
frecvent contraindicată în izolatele clinice.
Studiul a fost realizat în conformitate cu
orientările naționale și internaționale
relevante.Au fost prelevate probe de fecale
colectate de la fermele de porci din două țări
participante (Italia și Suedia) cu permisiunea
proprietarului fermei de porci. În conformitate cu
legislația națională din Suedia (SJVFS 2015: 24) și
Italia nu este necesară nicio permisiune etică
atunci când animalele nu sunt supuse nici unei
manipulări și când proprietarul animalelor și-a
dat permisiunea.
În concluzie, studiul a arătat că există diferențe
semnificative în rezistența la antibiotice în producția de
porcine ecologice și convenționale în fiecare dintre
cele patru țări și între țări. Pentru toate cele patru țări,
rezistența a fost substanțial mai mică la organice decât
la porcii convenționali. Deși aceleași reglementări
privind utilizarea antibioticelor în producția ecologică
sunt aplicate în întreaga UE, diferențele sugerează că ar
putea exista diferențe specifice între țări în ceea ce
privește utilizarea antibioticelor și / sau alți factori care
contribuie la apariția, răspândirea și persistența
bacteriilor rezistente. Studiile viitoare în acest domeniu
ar trebui să vizeze identificarea acestor factori.
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE
 BIBLIOGRAFIE
WHO. World Health Organization 2012; The evolving threat of antimicrobial
resistance. Available: www.who.int.
 Baquero F. The 2010 Garrod Lecture: the dimensions of evolution in antibiotic
resistance: ex unibus plurum et ex pluribus unum. J Antimicrob Chemother. 2011;
66(8):1659–72. Epub 2011/06/18. doi: 10. 1093/jac/dkr214 dkr214 [pii]. PMID:
21680579.
 Marshall BM, Levy SB. Food animals and antimicrobials: impacts on human
health. Clin Microbiol Rev. 2011; 24(4):718–33. Epub 2011/10/07. doi:
10.1128/CMR.00002-11 24/4/718 [pii]. PMID: 21976606; PubMed Central
PMCID: PMC3194830.
 Verraes C, Van Boxstael S, Van Meervenne E, Van Coillie E, Butaye P, Catry B,
et al. Antimicrobial resistance in the food chain: a review. Int J Environ Res
Public Health. 2013; 10(7):2643–69. Epub 2013/07/03. doi:
10.3390/ijerph10072643 ijerph10072643 [pii]. PMID: 23812024; PubMed
Central PMCID: PMC3734448.
 Council regulation (EC) No 834/2007of June 2007 on organic production and
labelling of organic prod- ucts and repealing Regulation (ECC) No2092/91.
 WHO. World Health Organization 2014; Antimicrobial resistance—
Global report on surveillance. Avail- able: www.who.int.
 Tadesse DA, Zhao S, Tong E, Ayers S, Singh A, Bartholomew MJ, et al.
Antimicrobial drug resistance in Escherichia coli from humans and food
animals, United States, 1950–2002. Emerg Infect Dis. 2012; 18(5):741–
9. Epub 2012/04/21. doi: 10.3201/eid1805.111153 PMID: 22515968;
PubMed Central PMCID: PMC3358085.
 https://cmvro.ro/antibiorezistenta/ghidul-oms-privind-utilizarea-
antibicrobienelor-cu-importanta-medicala-la-animalele-de-ferma/
 Andersson DI, Hughes D. Microbiological effects of sublethal lev- els of
antibiotics. NAT Rev Microbiol 2014;12:465–78.
 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC91412/
 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4928804/
 https://www.agriculturejournals.cz/publicFiles/96020.pdf