Sunteți pe pagina 1din 27

Antigene.

Anticorpi

Funcionalitatea sistemului imun se bazeaz pe


complementaritatea steric dintre doi parteneri:

1. Antigenul - non-self, are capacitatea de a induce modificri


biologice ale sistemului imun, care constau, n esen n apariia:

- efectorilor imuni umorali (anticorpi)


- efectorilor celulari (limfocite sensibilizate).

2. Receptorul pentru antigen - din partea organismului


- anticorp n ser i secreii
- receptor pentru antigen cnd se constituie ca parte
component a membranei celulare a limfocitelor (BCR pentru
limfocitul B i TCR pentru limfocitul T).

I. ANTIGENE
Istoric: L. Deutsch 1899 orice substanta care
este recunoscuta ca straina de organism si este
capabila sa declanseze reactii imune specifice
si sa interactioneze cu produsele acestor reactii
Ex. reactii imune

Sinteza de anticorpi
Activarea proliferarii policlonale sau monoclonale
Instalarea memoriei imunologice
Exagerate (Hipersensibilitate) sau Anulare
imunologica)

(toleranta

Antigene bacteriene
ANTIGEN definitie
Substante care patrunse intr-un organism competent determina
raspuns imun (imunogenitate)
imunogenitate si reactioneaza specific cu efectorii
imunitari aparuti ca rezultat al acestui raspuns (specificitate)
specificitate
Ex. PROTEINE
HAPTENA - definitie
Antigen incomplet, lipsit de capacitate imunogena dar capabil sa
reactioneze specific cu anticorpii produsi de organismul stimulat de
haptena LEGATA COVALENT de o molecula purtatoare (care
confera imunogenitate)
Ex. POLIZAHARIDE, LIPIDE, ACIZI NUCLEICI, SUBST CHIMICE
SIMPLE, UNELE MEDICAMENTE

Antigene bacteriene
CONDITIILE IMUNOGENITATII
- straine de organism (non self)
- poate fi resorbita si descompusa in organism
- greutate moleculara peste 5000 daltoni
- configuratie stabila
- retinuta in organism o perioada suficient de lunga
ADJUVANT definitie
Substanta care inoculata in organism impreuna cu antigenul creste
imunogenitatea acestuia
- prelungeste persistenta in organism a antigenului
- induc inflamatie cu recrutare de macrofage si celule
imunocompetente la locul patrunderii antigenului
- stimuleaza prelucrarea antigenului in macrofage si diviziunea
celulelor imunocompetente
Ex. Fosfat de Ca, saruri de Al, uleiuri minerale, ulei de arahide
Utilizati in vacccinuri

Antigene bacteriene
CONDITIILE SPECIFICITATII
Existenta EPITOPILOR (determinanti antigenici) grupari chimice
determinate pe arii restranse ale suprafetei moleculei de antigen
Un antigen expune mai multi epitopi identici sau diferiti
Specificitatea antigenica nu este absoluta  reactii incrucisate
Un anticorp produs de un antigen reactioneaza cu alt Antigen
- epitopi comuni
- asemanare sterica a doi epitopi (Ala  Gly)
SITUS DE COMBINARE (PARATOP)
Structura complementara care se gaseste pe suprafata anticorpilor sau
receptorilor pentru antigen ai celulelor imunocompetente

Organizare structurala
Epitopi (grupari determinante) SPECIFICITATEA
Grupari purtatoare (carrier) ACCESIBILITATEA
unul sau mai multi epitopi (mozaic de antigene) pe o
grupare purtatoare Valente

Poziia epitopilor esenial n recunoaterea lor de ctre limfocitele T sau


B
- Epitopii care vor fi recunoscui de anticorpi sau limfocitele B sunt
proeminene ale unor molecule ghemuite la suprafaa antigenului i se
numesc epitopi structurali sau epitopi B. Aceti epitopi nu sunt

antigenici dect n stare nativ, denaturarea proteinei modificnd


aspectul lor
- Limfocitele T recunosc doar epitopi situai n interiorul moleculei de
antigen i care sunt peptide scurte (8-10 aminoacizi). Aceti epitopi liniari
se numesc epitopi secveniali sau epitopi T.
T Ei sunt recunoscui de
limfocitelele T doar dup procesarea antigenului de ctre macrofag i dup
ce ajung la suprafaa acestuia.

Antigene bacteriene
Heteroantigene antigene prezente la toti indivizii unei specii
Aloantigene proprii unui grup de indivizi din aceeasi specie sau unui singur
individ
Antigene heterofile - au epitopi comuni unor specii foarte indepartate ex. Ag
Forssman in Antigenul de grup sanguin A la om, cobai, mucoasa gastrica
porc, bou, cal etc.
Antigene specifice de organ, tesut mareri antigenici de suprafata utili in
identificarea unor populatii celulare
Autoantigene structuri antigenice sechestrate anatomic (proteina bazica a
mielinei, proteinele cristalinului ) sau biochimic (in macromolecule solubile) care
nu au contact cu limfocitele imunocompetente in conditii fiziologice; daca iau
contact declanseaza sinteza de autoanticorpi boli autoimune
Microorganismele sunt mozaicuri de antigene (de invelis capsulare,
somatice, flagelare, solubile toxine, enzime  specificate de gen, specie,
grup sau tip

Criterii de clasificare
1. Potentialul de stimulare a raspunsului imun si de a reactiona cu
anticorpii formati
Antigene complete majoritare in natura, declanseaza raspuns imun
si reactioneaza cu produsii raspunsului imun - IMUNOGENICE
Antigene incomplete (Haptene) nu declanseaza raspuns imun dar
pot reactiona in vitro cu produsii raspunsului imun ANTIGENICE 
necesita asociere cu carrier
2. Mod de formare
Naturale
Animale
Vegetale
Microbiene
Artificiale
3. Sursa

Exogene
Endogene

4. Specificitate

De specie
De grup
De organ

Criterii de clasificare
5.

Proveniena

6.

antigene alogenice, care provin de la indivizii aceleiai specii i


mpart specia n grupe. Un exemplu de astfel de antigene sunt
antigenele eritrocitare care determin grupele sanguine,
antigene singenice, care provin de la acelai organism
autoantigene, care sunt substane proprii organismului ce au suferit
o modificare, nemaifiind recunoscute ca self de sistemul imunitar
antigene xenogenice sunt antigene care provin de la o alt specie.
Astfel de antigene, foarte importante n patologia uman, sunt
antigenele bacteriene

Relatia cu limfocitele T

timodependente stimulnd sistemul imun prin intermediul limfocitelor


T dup prelucrare macrofagic (proteine)
timoindependente care stimuleaz direct limfocitele B, n stare
nativ, fr intervenia limfocitelor T (polizaharide, epitopi repetitivi)

Antigenele de histocompatibilitate
Un grup de gene de pe cromozomul 6 la om - Complex Major de
histocompatibilitate (MHC)  codific glicoproteine membranare
mpotriva crora se ndreapt raspunsul imun Antigene de
histocompatibilitate  cauz a rejetului de gref
MHC I (domenii: 1, 2, 3,1) pe toate celulele nucleate (absente
pe hematii)
MHC II (domenii: 1, 2, 1, 2) doar pe APC (pe macrofage)
MHC III

MHC I i MHC II - recunoaterea Ag de ctre LT, deci iniiaz raspunsuI


imun - baza rezistenei antiinfecioase dobndite
Responsabile de restricia imunologic
MHC I

MHC II

Antigenele de histocompatibilitate

LT recunosc Ag strine doar dac sunt n


asociaie cu MHC
LTh (CD4) recunosc Ag doar n asociaie cu
MHCII;
Ag vor fi prezentate LTh doar de macrofage i LB (baza
restriciei imunologice)

LTc (CD8) Recunosc Ag de suprafa doar n


asociaie cu MHC I.
vneaz celulele organismului care devin non-self, prin
modificarea structurii antigenice de suprafa (prin
ptrundere de virus, n cazul microorganismelor intracelulare,
sau a transformrii tumorale).

Antigene bacteriene
antigenele capsulare (Streptococcus pneumoniae,
Klebsiella, Bacillus anthracis, antigenul de nveli Vi al
bacilului tific, antigenul K al E coli enteropatogen etc.),
antigenele de perete (antigenul O din peretele
bacteriilor gram-negative, proteina M a streptococului de
grup A),
exoenzimele (coagulaza, hemolizinele secretate de
Staphylococcus aureus, fibrinolizinele streptococului
beta-hemolitic de grup A etc.),
exotoxinele (difteric, tetanic, diferitele enterotoxine
etc.)

Superantigene
Sunt Ag care stimuleaz n mod dramatic, necontrolat
proliferarea LT, care au n structura receptorului lor
pentru Ag anumite specificiti, fr s se supun
restriciei MHC
Ex: Toxine bacteriene (enterotoxinele stafilococice,toxina
ocului toxic)
Nu se leag de TCR, ci de partea lateral a TCR i a
moleculelor MHC a APC.
Nu induc un rspuns adaptativ ci o activare masiv a
citokinelor cu febr, hipertoxicitate sistemic,
imunosupresia i oc.
Nu necesit prelucrare macrofagic

II.

Clasele de imunoglobuline. Functii


5 CLASE , dupa specificitatea antigenica a lanturilor H
(alfa, delta, epsilon, gamma, si miu) G, A, M, E, D
Au subclase antigenice IgA (1,2) si IgG (1,2,3,4)

IgG - predomina in ser (75%) din Ig


- sunt Ig de raspuns secundar

IgA serica (15-20%) si secretorie (mucoase) (80-85%)


- apararea mucoaselor
- sub forma de : - monomeri (2L si 2H), dimeri (4L, 4H, Lant J, si piesa
secretorie), trimeri (6L si 6H)
IgA1 mono sau dimeri
IgA2 monomer particular (lant L in interior)

Clasele de imunoglobuline. Functii


IgM - 5-10% din totalul Ig serice
- pentamer (5 unitati monomer + lant J) in ser
- monomer fixate pe membrana limfocitelor (receptor
pentru antigen) dar si in ser in lupus si in
macroglobulinemia Waldenstrom tendinta de
polimerizare creste vascozitatea sangelui
- sunt anticorpi de stimul primar
- capacitate f. mare de activare a complementului (C1q)

Clasele de imunoglobuline. Functii


IgD - 1% din totalul Ig
- regiunea balama f. lunga sensibile la actiunea proteolitica
enzimatica
- monomer fixate pe membrana limfocitelor B dar si libere
- creste concentratia la gravide, lupus, boala Hodgkin,leucemie
limfatica cronica
- Nu au capacitate de activare a complementului
- Au functie de Anticorpi

IgE rol in alergie (reagine)


- conc crescuta in colostru
- se leaga citofil de bazofile si mastocite la alergici nr de
molecule > 500.000/ celula (10-40 mii normal)

Raspunsul imun umoral

Anticorpogeneza

Markeri antigenici
Modulatie antigenica alternanta exprimarii in timp a
diferitilor markeri
Citometrie in flux (flow citometrie) pune in evidenta
markerii antigenici cu anticorpi monoclonali marcati
fluorescent numiti CD (Cluster designation)
peste 200 markeri cunoscuti
CD3 marker pan T
CD4 marker pt Th, se leaga la MHC clasa II. Molecula tinta pt
virusul HIV
CD8 marker pt Tc/Ts. Se leaga la MHC clasa I
CD19 marker pt limfocitul B
CD16+/CD56+ - marker pt celule NK

Receptori pentru antigene


le recunosc specific numai pe suprafata
membranei plasmatice a limfocitelor
- LB (IgM monomer, IgD)
- LT (Nu sunt imunoglobuline, dar au structuri
alfa-beta si gamma-delta care fixeaza
antigenul doar in prezenta MHC)