Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LT
LT fac recunoaştere imunologic specifică : LT recunosc celula ţintă după Ag
expuse pe membrană. Un anumit Ag este recunoscut doar de TCR exprimate de
clona LT corespunzătoare. Fiecare Ag este recunoscut de o clonă specifică de LT.
Diversitatea Ag este foarte mare, de ordinul milioanelor, astfel că şi recunoaşterea se
face prin milioane de clone diferite de LT.
Spre deosebire de NK, LT sunt diversificate clonal. Fiecare clonă de LT se
defineşte prin receptorii TCR de suprafaţă.
Ag sunt endogene, expuse pe MHC I. Recunoaşterea este asociativă, MHC I
dependentă. La aceasta participă complexul TCR-CD3 şi coreceptorul CD8.
NK
Celulele NK sunt o populaţie de celule identice, nedivizată în clone diferite.
Ele fac o recunoaştere imunologic nespecifică, MHC I independentă. Celulele NK
recunosc celulele ţintă în 3 moduri :
prin molecule cu structură de lectine
prin receptorii FcR III, cu care NK fac o recunoaştere imunologic nespecifică
mediată prin IgG, care duce la ADCC
prin receptorii NK-R
2
LT
LT sunt cea mai importantă clasă de celule implicate în RIC, pentru că acestea
pot să recunoască o mare varietate de Ag. Există o foarte mare diversitate de clone
de LT. LT au pe suprafaţă 3 tipuri de receptori :
de recunoaştere a Ag
cu rol accesor
cu rol în adeziunea intercelulară
Adeziunea de endoteliu
Pe parcursul circuitului în organism, LT aderă de endoteliu în două zone:
3
Homing-ul LT
NK
NK fac parte din grupul mai numeros al limfocitelor mari, numite şi non-B
non-T. Limfocitele non-B non-T au morfologie de LGL (large granular
lymphocytes). NK au mai multă citoplasmă decât limfocitele mici şi pe frotiu în
citoplasmă se vizualizează granulaţii azurofile. La microscopul electronic
granulaţiile sunt electronodense.
Perforina
Perforina sau citolizina are o structură polipeptidică asemănătoare cu
componenta C9 a sistemului complement. Perforina este eliberată ca monomeri la
contactul LT sau NK cu celula ţintă. Monomerii polimerizează sub acţiunea ionilor
de Ca şi formează structuri tubuliforme care perforează membrana celulei ţintă şi o
permeabilizează pentru apă şi ioni, producând liză osmotică.
Granzimele
Granulele conţin şi o familie de serinproteaze numite granzime. Dintre acestea
s-au individualizat unele enzime cu funcţie citotoxică, numite fragmentine.
Leziunile nucleare
În celula ţintă se activează o endonuclează Ca-dependentă care fragmentează
ADN în unităţi de 200 kbaze. Lezarea ADN se produce în punctele de trecere dintre
nucleozomi, acolo unde catena de ADN este vulnerabilă. Procesul se numeste
apoptoză sau moartea programată a celulei.
Endonucleaza este stimulată de o serie de citokine :
unele IL secretate de limfocite
TNF alfa produs de LT şi de MF activat
7