Raspunsuri Imune mediate celular

Raspunsurile imune mediate celular si cele mediate umoral au roluri diferite in

protectia gazdei.
Protectia prin anticorpi se adreseaza patogenilor aflati in afara celulelor.
Principalul rol al imuiiitatii celulare este acela de a detecta si elimina patogenii
intracelulari. Imunitatea celulara poate detecta si elimina de asemenea celule cum
ar fi celulele iumorale, care au suferit modificari genetice sau care exprima
antigene care nu sunt caracteristice celulelor normale.
Imunitatea celulara este asigurata atat de catre celule specifice cat si ne-specifice.
Celulele specifice includ limfocitele T citotoxice (T, sau CTL) CD8+ si limfocitele
T helper CD4+ secretante de citokine, care mediaza reactia de hipersensibilitate de
tip intarziat (DTH — delayed type hypersensitivity).
Celulele ne-specifice includ celulele NK, precum si celule ne-limfoide cum ar fi
macrofagele, neutrofilele si eozinofilele. Activitatea tuturor acestor celule,
specifice sau ne-specifice pentru antigen, depinde de concentratia locala a unor
diverse citokine. Limfocitele T, celulele NK si macrofagele sunt cele mai
importante surse de citokine.
Chiar daca imunitatea umorala si cea celulara au caracteristici diferite, ele nu
actioneaza independent una de cealalta. Macrofagele, celulele NK, neutrofilele,
eozinofilele pot actiona asupra tintelor prin intermediul receptorilor Fc care leaga
anticoipii atasati la acestea.

Raspuasurile e£ectorii
Ne puterii da seama cu usurinta de importanta iaspunsurilor efectorii atunci cand
exista o deficienta a acestora.
Sindromul di George este o afectiune congenitala in care, printre altele, timusul nu
se dezvolta si, ca urmare, nu se vor putea forma limfocite T. Datorita imposibilitatii
de a face fata patogenilor intracelulari, copiii cu sdr. Di George sunt in pericol
chiar si in situatia administrarii unor vaccinuri anti-virale cu patogeni atenuati. In
general, afectiunea este mortala.
Efectorii R.I. mediate celular pot fi impartiti in 2 categorii majore:
1. celule efector care au un efect citotoxic direct. Acesti efectori elimina celule
straine sau seif alferate prin producerea unei reactii citotoxice care determina liza
tintei. Celulele efector citotoxice pot fi grupate in limfocite T citotoxice antigen-
specifice (CTL) si celule nespecifice cum ar fi celulele NK si macrofagele.
Celulele tinta fata de care acestea sunt directionate includ celule allogenice, celule
maligne, celule infectate viral si celule conjugate chimie.
2. celule efector CD4+ subpopulatia care joaca un rol in reactiile de
hipersensibilitate de tip intarziat.

Proprietati generale ale celulelor T efector

Celulele T efector au o serie de proprietati care le diferentiaza fata de celulele naive.

Stringente de activare
Limfocitele T aflate in diferite stadii de diferentiere vor necesita nivele diferite
ale semnalului co-stimulator. Astfel, daca pentru limfocitele naive semnalul co-
activator este obligatoriu pentru activare (in absenta acestuia obtinandu-se
anergia), in cazul celulelor efector si a celulelor cu memorie semnalul
activator se poate dovedi

Scanned by CamScanner
 suficient. Chiar daca acest aspect nu este complet elucidat, exista deja o serie de
explicatii. Astfel, izofornia CD45 RO, care se gaseste pe suprafata celulelor cu
memorie, se asociaza mult mai bine cu complexul TCR si co-receptorii sai decat
izoforma CD45 RA. Ca urmare, limfocitele T devin mai sensibile la activarea
prin TCR. In plus, deoarece nu mai depind in mod esential de semnalul co-
stimulator, pot fi activate si de catre complexe MHC/peptid de pe suprafata unor
celule tinta sau a unor APC-uri neprofesionale, care nu prezinta moleculele B7.

Moleculele de adeziune
CD2 si LFA-1 sunt molecule de adeziune prezenta pe suprafata limfocitelor T care
leaga LFA-3 si respectiv ICAM. Nivelul de expresie al moleculelor de adeziune este
de 2-4 ori mai mare pe suprafata celulelor efector decat pe suprafata celulelor naive,
ceea cc permite o legare mult mai eficienta la suprafata APC-ului sau a unor diverse
tinte celulare care au nivele scazute de molecule dc adeziune.
Interactiunea initiala dintre limfocitul T efector si APC sau celula tinta este slaba,
oferind posibilitatea TCR-ului sa seaneze membrana si sa detecteze eventuale
peptide specifice prezentate de catre MHC. Daca nu este gasit uri astfel de peptid,
limfocitul T se desprinde de membrana celeilalte celule. Din contra, recunoasterea
unui complex MHC/peptid conduce la transmiterea unui semnal care are ca
rezultat si cresterea afinitatii LFA-1 pentni moleculele ICAM. Ca urmare,
limfocitele TH raman strans legate de suprafata macrofagelor, limfocitele TH2
amiln strans legate de suprafata limfocitelor B, iar limfocitele T citotoxice se leaga
strans la suprafata celulelor tinta.

Expresia de molecule efector

Limfocitele T efector exprima o serie dc molecule care pot fi rnembranare sau
solubile. Cele membranare apartin familiei TNF (tumor necrosis factor) si includ
FasL (pe suprafata CTL), TNF-§ pe suprafata limfocitelor TH si CD40L pe
suprafata limfocitelor TH2.
Fiecare populatie de celule T efector secreta de asemenea uri panel distinct de
factori solubili. Astfel, CTL secreta citotoxine (perforine si granzime), precum si
citokinele IFN-y si TNF-§. Limfocitele THsecreta seturi distincte de citokine.
Primelor doua subpopulatii de limfocite T, caracterizate initial la soarece, li se
adauga astazi o multitudine de alte subpopulatii care atesta extraordinara plasticitate
a limfocitelor CD4+. Aceasta flexibilitate in procesul de diferentiere este cea care
permite ca raspunsul sistemului imun sa se realizeze intr-o maniera care tine cont de
stimulii din mediu. Echilibnil corect dintre subseturile dc limfocite T este critic
nu numai pentru a initia si desfasura un raspuns corect, dar si pentni a preveni o
activare defectuoasa.
Pe langa subpopulatiile cu rol efector propriu-zis, sistemul imun genereaza
subpopulatii cu rol reglator. Treg (T reglatorii) naturale apar in timus si prezinta
CD4+, CD25+, Foxp3+. Limfocitele reglatorii inductibile se dezvolta in conditii
particulare de expunere subliminala la antigen si/sau co-stimulare; aceste celule se
diferentiaza in Th3 sau Tr1 dupa activare'.
FasL, perforinele si granzimele mediaza distnigerea tintei de catre CTL. TNF-Ș
atasat la membrana si IFN-y si GM-CSF solubile determina activarea macrofagelor
de catre limfocitele THl.IL-4, IL-5 si IL-6 solubile joaca un rol in activarea
limfocitelor B dc catre limfocitele TH2.

1
Limfocitele reglatorii inductibile pot fi nu numai CD4+ dar si CD8+.

Scanned by CamScanner
 Limfocite T helper

La mijlocul anilor 1980, au fost evidentiate la soarece 2 subtipuri de limfocite Th,

care au fost denumite Thl (care seGretau IL-2, IFNy si limfotoxina) si Th2 care
secretau IL-4 si IL-5. Aceste profiluri diferite de secretie se corelau totodata si cu
functii diferite. Limfocitele Thl pareau mai degraba responsabile pentru raspunsurile
imune mediate celular si pentru raspunsurile directionate impotriva patogenilor
intracelulari, in timp ce limfocitele Th2 pareau predominant responsabile pentru
sustinerea RI umorale necesare pentni eliminarea patogenilor extracelulari. La
sfarsitul anilor 1990 au inceput sa apara primele date despre limfocitele T reglatoare
(Treg).
Specificarea subseturilor incepe in timus si continua in periferie. Procesul de
specificare reprezinta un proces de maturare reversibila, care permite celulelor T
CD4+ sa poata urma cai de diferentiere altemative, in functie de semnalele
receptionate din mediu. Astfel de semnale includ citokinele care predomina in
mediul respectiv, profilul receptorilor pentru citokine, expresia factorilor
transcriptionali si remodelarea diferentiata a locilor care regleaza productia de citokine.
Dar plasticitatea limfocitelor T CD4+ este cu mult mai mare, la ora actuala fiind
identificate numeroase populatii tranzitorii, care sunt capabile sa produca citokine
extrem de heterogene. Aceste citokine permit ca limfocitele sa converseze cu alte
populatii limfocitare T, naive, efector, cu memorie sau reglatorii (cross-talk). Prin
stimulare continua, ca urmare a remodelarii cromatinei si astfel accesibilitatii la nivelul
locilor care contine genele pentru citokine, dupa un numar de 4-6 cicluri de diviziune,
celulele T CD4+ajung sa dezvolte pattern-uri stabile ale expresiei de citokine.
In buna masura, semnalele primite din micromediu sunt furnizate de catre APC. Intr-
un stadiu precoce al unei infectii, macrofagele ar putea fi APC-ul dominant, iar
aceasta celula prezentatoare de antigen prezinta antigenul mai eficient pentru
limfocitele Thl, promovand diferentierea acestui subset. Daca infectia ajunge insa sa
fie controlata, catre sfarsitul RI primar numarul de limfocite B creste, iar acestea vor
induce diferentierea limfocitelor Th2, ceea ce arata ca exista o anumita dinamica in
generarea acestor doua subpopulatii. In plus, atunci cand SI raspunde fata de un
antigen complex, diferitele peptide imunodominante pe care le are in compozitie
pot induce raspunsuri in care sunt generale si clone Thl si clone Th2; doar una
dintre aceste subpopulatii va fi insa imunodominanta si va determina in final
inhibarea celeilalte subpopulatii.

Sub inBuenta IL-2, in 48h apare proliferarea limfocitelor Th, iar celulele (blasti)
care rezulta sunt denumite Th0, fiind Capabile sa secrete simultan IL-2, IFNy si IL-
4. Dovezile experirnentale sugereaza insa ca Th0 reprezinta mai mult decat un
simplu precursor. O astfel de subpopulatie a putut fi generata prin stimularea
repetata a unor limfocite T CD4+ cu doze moderate de antigen, in prezenta constanta
a unor cantitati
moderate de IL-4 si IFNy.
Dupa 48-72h de la stimulare, majoritatea Th0 incep sa se diferentieze in celule
efectorii functionale. Aceasta diferentiere necesita 3 elemente:
Antigenul trebuie sa fie prezent pentru a mentine stimularea progenitorilor pe
masura ce se diferentiaza.
- Citokine
- Receptori pentru citokine
Patni citokine particulare sunt importante: IL-12, IL-27 si IFNy (pentru
diferentierea in Thl) si IL-4 (pentru diferentierea in Th2). In timpul diferentierii,
fiecare Th0

Scanned by CamScanner
castiga sau pierde expresia unor gene care codeaza pentni anumite citokine sau
receptori, ceea ce determina fata de care citokine va fi capabila celula sa raspunda
sau sa secrete. Patogenii care nu reusesc sa induca productia de IL-12 sau IL-27
de catre APC-uri (macrofage, DC) vor conduce la inducerea de Th2.
Tipul de co-stimulare va influenta de asemenea diferentierea. Angajarea CD28
de catre B7-1 va favoriza diferentierea in Thl, in timp ce legarea lui B7-2 va
induce o crestere a secretiei de IL-4 si astfel inducerea de Th2.

imiaoelliJar vlrueeg
bacterla Proiozoan Paraeltîc

Angajarea anumitor TLR-uri de pe suprafata DC face ca acestea sa secrete IL-

12, promovand astfel Thl. Exista insa dovezi experimentale care arata ca si tipul
de DC conteaza. Astfel, DC1 induc diferentierea in Thl, in timp ce DC2
(plasmacitoide) induc Th2. Alti cercetatori afirma ca tesuturile (prin secretia de
factori solubili particulari) in care se produce RI ar putea instnii DC in ce fel
sa influenteze diferentierea. Este posibil insa ca diferentierea catre Th2 sa fie
calea automata de diferentiere, din care limfocitele sa fie denirnate de IL-12.

Th1 sustin Rl mediate celular prin secretia de IFNy, IL-2, limfotoxina o (LTo) si
GM- CSF. IFNy si LTn activeaza macrofagele si le determina sa secrete citokine
aditionale, sa devina fagocite mai potente si determina cresterea productiei de NO.
Cresterea expresiei de FIR de mare afinitate permite ca aceste celule sa participe la
efecte de tip ADCC. Prin productia de IL-2 va fi promovata atat proliferarea
limfocitelor T cat si a limfocitelor B, iar IFNy va influenta comutarea de clasa catre
izotipuri ideale pentru opsonizare, fagocitoza si activarea complementului.
Citokinele Thl vor induce

Scanned by CamScanner
sau vor determina amplificarea expresiei MHC II, precum si a moleculelor
TAP. Activarea limfocitelor Tc este sustinuta prin intermediul IL-2 si IFNy,
precum si prin intermediul contactului CD40-CD40L.

IPNy, IL-2

lgG2b
IL-2
T 'C cla's II, LTa

MHC clII TAP, phagccytosls, FcR,

ROB, ADCC. cytoNnes

Th2 secreta IL-3, IL-4, IL-5, IL-6, IL-10, IL-13 si GM-CSF. O functie majora a
acestei subpopulatii este de a stabili contactul cu limfocitele B prin intermediul
CD40GCD40. IL-4 si IL-5 inHuenteaza comutarea de clasa catre IgA, IgE si
IgG4, izotipuri care nu determina activarea complementului si ADCC, ceea ce
reprezinta un avantaj in combaterea antigenului la nivelul situsurilor mucoase,
unde este preferata neutralizarea in absenta inflamatiei. IL-5 este o citokina
importanta pentru cresterea, diferentierea si activarea eozinofilelor, celule cruciale
pentru eliminarea parazitilor de dimensiuni mari. IL-3, IL-4 si IL-10 actioneaza
conjugat pentru activarea mastocitelor, iar stimularea simultana a mastocitelor
si eozinofilelor reprezinta, impreuna cu secretia de IgE, un element important in
instalarea reactiilor alergice. IL- 10 inhiba functiile efectorii ale macrofagelor,
abroga productia de lL-12, inhiba expresia MHC II si B7 de pe suprafata DC,
dar amplifica expresia MHC II pe suprafata limfocitelor B. IL-4 si IL-13 inhiba
productia de citokine pro-inflamatorii, inhiba productia de NO si scad expresia
FIR de pe suprafata macrofagelor, DC si celulelor B, dar in schimb stimuleaza
proliferarea limfocitelor B.

Hiperactivarea macrofagelor de catre Thl determina cresterea capacitatii acestor

celule de a face fata patogenilor dar, in unele situatii, conduce la consecinte
patologice, descrise ca reactii de hipersensibilitate intarziata. Acest termen vine
sa desemneze o reactie inflamatorie care este observata la individul deja
sensibilizat dupa cea. 2-3 zile de la contactul cu antigenul.

Scanned by CamScanner
 IL-4, IL-10, IL-13 IL-4, IL-10, IL-13

NO productlon, FcR, B7, TNF,

L•1

Th17

Th17 reprezinta un alt subset de celulele CD4+ activate de catre antigen. Aceste
celule secreta citokine din familia IL-17, in special IL-17A si IL-17F, precum si IL-
22. IL-17 si IL-22 sunt citokine pro-inflamatorii, cu alte cuvinte stimuleaza
raspunsurile inflamatorii, in special la nivelul situsurilor imune. Limfocitele Th17 si
citokinele secretate de acestea au fost identificate in anumite afectiuni inflamatorii
autoimune, cum ar fi artrita reumatoida 2, scleroza multipla3, psoriazis4 si IBD
(inflammatory bowel disease).
IL-17 stimuleaza multe celule ale apararii ne-specifice — in special neutrofile, care
sunt recrutate la sediul inflamatiei si activate, precum si alte tipuri de celule
endoteliale si epiteliale, pe care le determina sa sintetizeze citokine ca IL-1, IL-6 si
TNF‹x, care conduc de asemenea la inflamatie. In plus, IL-22 induce celulele epiteliale
sa sintetizeze produsi antibacterieni, care joaca un rol protectie in raspunsurile fata de
bacterii la nivelul suprafetelor mucoase.
Studii recente sugereaza ca subsetul Th17 este implicat in raspunsul fata de bacterii
extracelulare cum ar fi Borrelia burgdorferi (o spirocheta) si fungi (Candida albicans,
Aspergillus fumigatus). Thl si Th2 au afecte minore asupra acestor patogeni, ceea
ce sugereaza ca subseturile Th1, Th2 si Th17 raspund fata de patogeni diferiti,
iar actiunile acestor celule CD4+ nu se suprapun.

2
Artrita reumatoida este o poliartrita inflamatorie simetrica, cronica. Unii pacienti prezinta si
manifestari extra-articulare.
° Scleroza multipla (MS — mulliple sclerosis) este o afectiune caracterizata prin aparitia unor placi dure
(sclerotice) la nivelul materiei albe din SNC, care conduc la disolutia mielinei. Aceasta are ca rezultat o
serie de simptome cum ar ataxia, miastenia, paralizia membrelor, incontinenta urinara, orbirea.
Psoriazisul este o afectiune autoimuna cronica a carei caracteristica este data, in general, de aparitia
unor placi formate prin ingrosarea epidermului.

Scanned by CamScanner
 —•+• !FN-y. IL-2 —> Mccfophagss, Nil cells CelFmedlated
CD6’ T cells immunity'; Mllln9
8 cellc figGg @f vfrMS• Or
bactecla infected

— Ie-+, ‹c-s.iL-I 3 —+ Eosinopniix.

—a• IL-t 7. Ik-2z —> Neutrophils,

E fal ce/Ie rroinoam
respozsses 2o furtgf
exzraceltula«

—3• TGF@. 11-10 —+

and non-T celts
. t.'yur:° \ /J. . Major subsels of CD4“ T cells: TU, T#2, TH17, and Tp.

iL-2›, czciu, co4o-co4oL i»te •ciion

Scanned by CamScanner
 Limfocite T reglatoare/supresoare

Primele dovezi experimentale legate dc existenta unor limfocite T capabile sa suprime

raspunsurile altor limfocite au aparut in anii 1970. Faptul ca nu a putut fi izolata
aceasta populatie celulara a facut ca existenta ei sa fie ulterior pusa la indoiala. Odata
cu caracterizarea citokinelor si descifrarii actiunii acestora, precum si a evidentierii de
subtipuri de limfocite T helper, identificarea in anii 1990 a unui subgrup de limfocite
T cu rol supresor, capabil sa inhibe functia altor limfocite T, a suscitat din nou
interesul.
Una dintre observatiile experimentale cheie care a condus la acceptarea limfocitelor
reglatoare a fost cea care a aratat ca soarecii timectomizati la nastere dezvolta
autoimunitati, care pot fi insa prevenite prin transferul de splenocite de la soareci
netratati. Activitatea supresorie a fost legata de o populatie de limfocite T CD4+ care
a fost denumita „supresoare” sau „natural reglatoare” (T regulatory — Treg). Aceste
limfocite exprima pe suprafata CD25+ - lantul n al receptorului pentru IL-2. Molecula
CD25 nu este insa exprimata exclusiv de catre limfocitele T reglatoare, ci si de
celulele CD4+ activate (efector). Ca urmare, izolarea limfocitelor Treg pentru studii
functionale s-a dovedit a fi, din nou, dificila.
Solutia pentru aceasta problema a venit din partea unei afectiuni murine (boala
Scurfy) si a unei afectiuni umane (IPEX — immune disregulation
polyendocrinopathy enteropathy X-linked syndrome) care au condus la indentificarea
unui marker specific a1 Treg, denumit FoxP3 (forkhead box P3). FoxP3 este un
marker de transcriptie care este necesar pentru dezvoltarea Treg in timus si care face
ca limfocite T nou-reglatorii sa dobandeasca activitate supresoare in periferie. S-a
demonstrat ca o mutatie X- inlantuita a genei FoxP3 observata la soarecii Scurfy si la
oameni in boala IPEX conduce la o autoirnunitate severa la masculii afectati.
In afara de FoxP3 (rnarker intracelular), recent a fost descoperita o molecula de
suprafata, numita GITR (glucocorticoid-induced TNF receptor family related gene),
pe care Treg o exprima in cantitati crescute.
Celulele Treg naturale (CD4+, CD25+, FoxP3+) reprezinta o linie distincta de
celule T care este selectata in timpul dezvoltarii timice. Aceste celule reprezinta
aproximativ 10% din totalul limfocitelor T CD4+ periferice. Depletia Treg la soareci
conduce la autoimunitati organ-specifice, cum ar fi tiroidita, gastrita, diabet tip I,
afectiuni care pot fi reversate prin aportul de celule T reglatoare.
In plus fata de rolul lor in mentinerea tolerantei fata de self, Treg pot suprima reactia
grefa contra gazda, raspunsurile imune fata de celule tumorale, alergeni si patogeni,
precum si raspunsurile imune fata de organele transplantate.
Treg necesita IL-2 pentru mentinerea ca populatie celulara si activare si s-a aratat ca
utilizeaza un repertoriu vast de receptori pentru antigen. Totodata, aceste celule par
sa prezinte o afinitate crescuta fata de complexele MHC II/peptid self. Activarea lor
necesita legarea specifica a TCR-ului, dar, odata activate, functia lor supresoare
este independenta de antigen. Ca urmare, Treg pot suprima actiunea unor limfocite
efector CD4+ sau CD8+ autoreactive, care sunt specifice pentru alte antigene decat
limfocitele reglatoare. Treg pot suprima si limfocitele B, celulele dendritiee si
celulele NK. Au fost propuse mai multe ipoteze pentru mecanismele supresoare ale
Treg, Dovezile experimentale sugereaza ca CTLA-4, care este exprimat in mod
constitutiv pe suprafata Treg, joaca un rol important pentru actiunea supresoare a
acestora, de vreme cc blocada CTLA-4 conduce la autoimunitati specifice de organ.
Interactiunea

Scanned by CamScanner
CD80 si CD86 de pe APC-uri cu CTLA-4 de pe Treg furnizeaza un semnal co-
stimulator care induce activitatea supresoare a acestora din urma. Lymphocyte
activated gene 3 (LAG-3), o molecula de adeziune asociata lui CD4, care leaga
MHC II, este exprimata pe suprafata Treg. Prin legarea la MHC II, LAG-3 se pare
ca joaca de asemenea un rol in inducerea activitatii supresoare a Treg.
Treg ar putea determina scaderea expresiei (down-regulation) moleculelor CD80 si
CD86 pe suprafata celulelor dendritice, transformand aceste celule in activatori mai
slabi ai celulelor T efector. Supresia celulelor T care raspund fata de antigen implica
inhibarea activarii si proliferarii lor, precum si inhibarea secretiei de IL-2. S-a aratat
astfel ca IL-10 si TGF§ (transforming growth factor) sunt necesare pentru actiunea
supresoare a Treg.
Experimentele au dovedit ca secretia de IL-10 de catre Treg in lamina propria
controleaza colita, prin suprimarea limfocitelor T autoreactive rezidente. Cu toate
acestea, in vitro, blocarea IL-10 nu conduce la abrogarea supresiei.
Implicarea TGF§ de suprafata de catre Treg a fost comunicata in supresia mediata
de contactul direct celula-celula. In schimb, Treg izolate de la soareci deficienti in
TGF§ prezinta in continuare activitate imunosupresoare, astfel ca TGF§ s-ar putea
sa fie implicat mai degraba in mentinerea limfocitelor Treg.
Devine din ce in ce mai evident ca limfocitele Treg CD4+ CD25+ joaca un rol
important in clinica. Ainplificarea acestei populatii ar putea fi extrem de importanta
in tratamentul unor afectiuni autoimune si pentru anihilarea rejetului allogrefelor.
Invers, depletia acestor celule ar putea amplifica raspunsurile imune fata de
vaccinuri tumorale sau fata de agenti patogeni precum HIV.
In cadrul subsetului T CD4+ au mai fost identificate alte doua tipuri de celule cu
activitate supresoare: celule T reglatoare tip 1 (Tr1) si T helper 3 (TH3). Acestea
sunt cunoscute sub numele de celule T reglatoare „adaptative”, deoarece formarea
lor este indusa din celule T naive de catre antigene specifice, intr-un anumit
context de citokine. Aceste celule induc supresia prin intermediul unor citokine
cum ar fi cele mentionate anterior, TGF§ si IL-10. Limfocite Treg induse pot fi
CD25- sau CD25'°” si pot fi deosebite doar dupa profilul lor dc secretie.
Tr1 sunt activate in vitro prin stimulare cu IL-10 si produc cantitati insemnate de
TGF , citokina responsabila pentru functia lor imunosupresoare,foarte putina lL-2
si nu produc IL-4. Trl par sa fie implicate in medierea protectiei impotriva IBD
(inflammatory bowel disease) la soareci si a diabetului autoimun la sobolani, dar
rolul lor in protectia impotriva afectiunilor autoimune umane ramane neclar. Tp3
au fost descrise initial in studii asupra tolerantei orale. Hranirea animalelor cu
cantitati mari de antigen a condus la expandarea celulelor Tq3, care au condus la
neresponsivitate
fata de antigenul respectiv. T 3 par sa fie cantonate in mucoase, unde sunt implicate
in suprimarea raspunsurilor imune. Desi produc in principal TGF§, produc de
asemenea cantitati variabile de IL-10 si IL-4, care sunt responsabile pentni
diferentierea lor. Absenta TH3 este asociata cu
IBD.
Celulele Treg naturale si adaptative sunt implicate in mentinerea homeostaziei dintre
responsivitatea imuna si self-toleranta. Redundanta acestor subseturi de celule T
reglatoare si rolurile lor specializate in inhibarea raspunsului imun, precum si
interrelatia lor raman a fi elucidate,

Scanned by CamScanner
Scanned by CamScanner
 Sam#mdk-fo,TC•F

Stppwsse#adhSed To4b

Devine din ce in cc mai evident ca sistemul imun opereaza in fapt cu o diversitate

de limfocite Th efector. Conditii subtile de aetivare conduc la dezvoltarea unor
subseturi limfocitare care nu sunt caracterizate inca pe deplin. Figurile de mai jos
ofera o imagine a nivelului de cunostinta la care s-a ajuns in prezent.

Scanned by CamScanner
 Cross-reglarea subseturilor T CD4+

Citokinele produse de un anumit subset CD4+ inhiba functia altor subseturi. Cele mai
elocvente exemple dc cross-reglare sunt oferite de:
- IFNy, sintetizat de Thl, care inhiba dezvoltarea si functionarea TM
- IL-4, sintetizat de Th2, care inhiba dezvoltarea si functionarea Thl
- IFNy si IL-4 inhiba dezvoltarea si functionarea Th17. Astfel, dezvoltarea fie a
subsetului Thl, fie Th2 previne inducerea subsetului Th17.
*Subsetul limfocitelor reglatoare, Treg, inhiba dezvoltarea si functionarea tuturor
subseturilor de limfocite Th.
**Nu exista pana in prezent dovezi care sa ateste ca limfocitele Th17 ar fi capabile sa
inhibe functionarea vreunui alt subset de limfocite Th.
Ca rezultat al acestui sistem de inhibitie incrucisata, raspunsul imun fata de un
anumit antigen este directionat/orientat catre productia unui anumit subset de limfocite
Th, a unui anumit set de citokine si deci a unui anumit tip de raspuns efector.
De exemplu, in cazul unei infectii cu un virus sau o bacterie, in faza precoce a
raspunsului imun, celule ale sistemului imun precum NK si DC, sintetizeaza IL-12.
Aceasta citokina va polariza RI catre Thl, care va activa celule efector ce vor
indeparta celulele infectate viral si bacteriile.
In cazul unei infectii cu un parasit, citokina secretata precoce in cadrul RI este IL-4,
care va determina ploarizarea catre Th2, ceea ce mai departe va conduce la activarea
eozinofilelor si sinteza de IgE. In mod similar, raspunsurile fata de alergeni sunt
dominate de catre citokine Th2 si comutarea de clasa catre IgE.
In schimb, expunerea la TGF§+IL-21, inclina balanta dintre Th17 si Treg catre Th17.
Deoarece IL-21 este sintetizat precoce intr-un raspuns fata de un patogen sau intr-un
raspuns inflamator, sinteza acestor citokine aditionale previne dezvoltarea
limfocitelor Treg inhibitorii si determina dezvoltarea Th17, care vor sustine un
raspuns inflamator.

Scanned by CamScanner
Acest fenomen de polarizare sugereaza de asemenea posibilitati terapeutice.
Devierea raspunsului de la orientarea catre Th2 5, care domina raspunsurile alergice,
este o modalitate prin care se realizeaza „desensibilizarea” pacientilor. Tratamentele
din psoriazis prin care este inhibata functia Th17, sau care dezvolta limfocitele Treg in
afectiunile autoinflamatorii reprezinta o abordare terapeutica novatoare.
Raspunsurile fata de unii patogeni, cum ar fi parazitii, sunt adesea mult mai
complexe, deoarece un anumit subset de limfocite Th poate domina raspunsul imun
la un moment dat, pentru ca intr-un alt moment al raspunsului sa domine celalalt
subset.
Raspunsurile fata de o serie de antigene nepatogene nu determina orientarea fata de
un subset sau altul si astfel nu apare productia unor anumite seturi de citokine.
In plus, dezvoltarea si diferentierea limfocitelor Th este influentata si de alti factori,
printre care calea de administrare a antigenului, concentratia antigenului sau tipul de
antigen care activeaza initial raspunsul imun.

Limfocite T citotoxice

CTL sunt generate ca urmare a activarii limfocitelor T citotoxice. Aceste celule

efector au capacitati litice si au o importanta esentiala in recunoasterea si eliminarea
celulelor self alterate (celule infectate viral, celule tumorale), precum si in
respingerea grefelor. In general, CTL sunt CD8+, deci sunt MHC I restrictate; in
cazuri rare exista si CTL CD4+, deci MHC II restrictate. Dat fiind faptul ca aproape
toate celulele nucleate din organism exprima MHC I, CTL pot recunoaste si distruge
aproape orice celula alterata.
Raspunsul CTL poate fi impartit in doua etape:
- in prima faza, limfocitele Tc naive sunt activate si se diferentiaza in CTL
efectorii functionale
- in a doua faza, CTL efectorii legate la complexele MHC I/antigen de pe
suprafata celulelor tinta o distrug.

CTL efector sunt generate din precursori CTL

Limfocitele Tc naive nu sunt capabile sa ucida celule tinta si de aceea sunt denumite
precursori CTL, tocmai pentru a arata ca dpdv functional sunt imature. Aceste celule
se vor diferentia in CTL functionale doar dupa activare. Generarea de CTL
functionale pare sa necesite de asemenea 3 semnale de activare:
1. un semnal specific, transmis prin complexul TCR, ca urmare a recunoasterii
complexului MHC I-Ag;
2. un semnal co-stimulator, transmis prin intermediul moleculei CD28, care se
leaga la molecula B7 dc pe APC
3. un semnal indus de actiunea IL-2 asupra receptorului de mare afinitate pentru
IL-2 care conduce la proliferarea si diferentierea precursorilor in CTL efector.
Limfocitele Tc ne-activate nu secreta IL-2 si nu exprima IL-2R, nu prolifereaza si nu
au activitate citotoxica. Activarea antigenica este cea care induce expresia de IL-2 R
si, intr-o masura mai mica, sinteza de IL-2. In unele cazuri, cantitatea de IL-2
secretata de catre CTL activate de catre Ag s-ar putea sa fie suficienta pentru a induce
propria proliferare si diferentiere (in special in cazul CTL cu memorie, care au
necesitati dc activare mult mai scazute decat celulele naive). In general insa,
majoritatea precursorilor CTL necesita IL-2 suplimentar, produs de catre limfocitele
TH care prolifereaza si doar astfel se diferentiaza in CTL efector. Exprimarea IL-2R

5
Prin inhibarea Th2 sau prin stimularea altor subseturi.

Scanned by CamScanner
doar dupa activarea de catre complexul MHC I/Ag face ca doar precursorii CTL
specifici sa sufere expansiunea clonala si achizitia citotoxicitatii.
Proliferarea si diferentierea atat a limfocitelor Tp activate cat si a precursorilor
CTL depind de IL-2. Dupa indepartarea Ag-nului, nivelul de IK2 scade, ceea cc
induce apoptoza acestor celule si terminarea raspunsului imun.
Rolul limfocitelor TH in generarea de CTL din precursori nu este complet
cunoscut, dar este putin probabil ca THl si CTL sa interactioneze direct. Cu toate
acestea, co- stimularea prin IL-2 este foarte importanta in transformarea
precursorilor CTL naivi in celule efectorii, iar limfocitele TH sunt furnizorii
principali ai acestei citokine. In plus, THEar putea induce stimularea expresiei de
molecule co-stimulatoare pe suprafata APC. In acest fel, Tqt ajuta precursorii CTL
sa se divida si sa se diferentieze prin generarea unui nivel adecvat de co-stimulare.

CTL ucid celulele prin 2 modalitati

Etapa efectorie a raspunsurilor CTL implica secvente de evenimente bine puse la
punct care incep prin formarea unui conjugat efector-tinta, continua cu atacarea
membranei, disocierea CTL de tinta si distrugerea celulei tinta.
Cand un CTL antigen-specific este incubat cu o tinta potrivita, cele doua celule
interactioneaza si formeaza un conjugat. In cateva minute, este declansata o etapa
energofaga, Ca-dependenta, in care CTL programeaza celula tinta pentru moarte.
Apoi, CTL se disociaza de tinta si se va lega de o alta tinta. Intr-o perioada
oarecare de timp (de cateva ore), celula tinta moare prin apoptoza.
Complexul TCR/CD3 recunoaste complexul MHC I-Ag de pe suprafata celulei
tinta. Aceasta recunoastere specifica a antigenului este suplimentata de catre LFA-
1 de pe suprafata CTL, care se leaga cu moleculele ICAM de pe suprafata celulei
tinta, conducand la formarea conjugatului. Activarea mediata de catre Ag a CTL
converteste LFA-1 dintr-o molecula cu aviditate scazuta intr-una cu aviditate
crescuta. Datorita acestui fenomen, CTL adera si formeaza conjugatele numai cu
celulele tinta potrivite, care expun pe suprafata antigenul prezentat dc catre MHC I.
LFA-1 ramane ca molecula cu aviditate crescuta timp de 5-10 minute dupa
activarea mediata de antigen, dupa care se intoarce in starea de aviditate scazuta.
Aceasta scadere a aviditatii ar putea facilita disocierea CTL de celula tinta.
Studiile de microscopie electronica efectuate asupra CTL in cultura au relevat
prezenta de granulatii de stoGare intracelulara electrono-dense. Analiza
continutului lor a aratat prezenta unor monomeri de 65 kDa ai unei proteine
formatoare de pori numita perforina precum si a unei serii de serin-proteaze
numite granzime (sau fragmentine). Precursorii CTL nu au astfel de granule si
perforine; granulele citoplasmatice apar doar dupa activare, continand monomeri
de perforinca nou- sintetizati.
Imediat dupa foimarea conjugatului CTL-celula tinta, aparatul Golgi si granulele
de depozit se reorienteaza in interiorul citoplasmei CTL pentru a se concentra in
proximitatea jonctiunii cu celula tinta. Monomerii de perforina si granzimele sunt
eliberate prin exocitoza in spatiul de jonctiune dintre efector si tinta. Cand
perforinele intra in contact cu membrana celulei tinta, sufera o modificare
conformationala prin care isi expun domeniul amfipatic care se insera in
membrana celulei tinta. Monomerii polimerizeaza in prezenta Ca2+si formeaza pori
cilindrici cu un diametru interior de 5-20 nm. Perforinele CTL prezinta o anumita
homologie de structura cu compusul C9 al sistemului complement, iar porii
membranari formati de catre perforina sunt similari cu cei formati de catre sistemul
complement.

Scanned by CamScanner
Forrnarea porilor in membrana celulei tinta reprezinta o maniera prin care granzimele
pot penetra. Multe celule tinta au pe suprafata receptorul pentru manoza 6 fosfat,
care se leaga la granzimâ B. Complexele granzima B-receptor pentru manoza 6
fosfat sunt internalizate si vor ajunge in interiorul veziculelor. In acest caz,
perforinele sunt necesare pentru eliberarea de granzime B din vezicule, in
citoplasma celulei tinta.
Odata ce a penetrat in citoplasma celulei tinta, granzima B initiaza o cascada de
reactii care conduc la fragmentarea ADN-ului celulei tinta in oligomeri cu lungimi
de cea. 200 de baze azotate. Acest tip de fragmentare a ADN-ului este tipica pentru
apoptoza. De vreme ce granzimele sunt proteaze, ele nu pot fragmenta in mod
direct ADN-ul, ci mai degraba activeaza o cale apoptotica in interiorul celulei.
Acest proces apoptotic nu pare sa necesite mARN si sinteza de proteine nici in CTL
si nici in celula tinta. La doar 5 minute de la contactul cu CTL, celula tinta incepe
sa prezinte fragmentarea ADN-ului. Trebuie remarcat ca si ADN-ul viral din
celulele tinta infectate cu virusuri este fragmentat in cursul acestui proces. Aceasta
observatie arata ca liza celulara mediata de catre CTL nu numai ucide celula
infectata, dar distruge si ADN-ul viral din aceste celule, iar fragmentarea rapida a
ADN-ului previne replicarea virala si asamblarea acestuia in perioada imediat
premergatoare distrugerii celulei
infectate.
Unele CTL foarte puternice s-au dovedit a nu avea nici perforine si nici granzime.
In acest caz, citotoxicitatea este mediata de catre Fas. Aceasta este o proteina
transmembranara care face parte din familia TNF receptor. Fas poate transmite un
semnal cc conduce la moartea celulara atunci cand este legat de catre ligandul sau
natural FasL. Acesta este membru al familiei TNF si se gaseste pe membrana CTL,
iar interactiunea Fas-FasL declanseaza moartea celulei tinta prin apoptoza.
Indiferent de maniera de initiere — granzime si perforine sau Fas-FasL, rezultatul este
reprezentat de activarea unei cai de semnalizare care culmineaza cu moartea
celulei tinta prin apoptoza. O trasatura a mortii celulare prin apoptoza este
implicarea unei familii de caspaze (cistein-aspartat-proteaze), care cliveaza dupa
un reziduu de acid aspartic. Numele dc caspaza incorporeaza toate aceste
elemente: cisteina, aspartat proteaza. In mod normal, caspazele sunt prezente in
celule ca proenzime inactive — procaspaze — care necesita clivajul proteolitic
pentru conversia in forma activa. Au fost descoperite mai mult de 12 caspaze,
fiecare cu o alta specificitate. Clivarea unei procaspaze produce un initiator activ
al caspazelor, care va cliva alte procaspaze si astfel le va activa activitatea
proteolitica. Rezultatul final este dezasamblarea ordonata si sistematica a celulei.
CTL utilizeaza granzimele si FasL pentru a initia cascada caspazelor la nivelul
tintelor lor. Granzimele introduse in celula tinta mediaza proteoliza care activeaza
un initiator a1 caspazelor. In mod similar, legarea Fas de pe suprafata tintei
determina activarea unui initiator al caspaze lor in celula tinta. Fasc este asociat cu
o proteina numita FADD (Fas associated protein with death domain), care la
randul ei se asociaza cu o procaspaza a caspazei 8. Consecutiv legarii Fas,
procaspaza 8 este convertita in caspaza 8 si initiaza o cascada apoptotica.
Rezultatul final al actiunii perforinelor/granzimelor si caii mediate dc Fas este
reprezentat de activarea unei cai dormante a mortii celulare, prezente in celula
tinta.

Celule T cu memorie
Doar o fractiune limitata de celule T antigen specifice
in cursul RI primar
generate supravietuieste AICD — activation induced cell elimina majoritatea
death (care
celulelor efector), mediata prin intemiediul interactiunii Fas-FasI Deoarece celulele

Scanned by CamScanner
T activate exprima atat Fas cat si FasL, limfocitele folosesc aceasta interactiune
pentru a se ucide reciproc odata ce antigenul a fost inlaturat. Celulele care
supravietuiesc sunt sau vor da nastere limfocitelor cu memorie, ce vor supravietui
dupa terniinarea RI si se vor stabili in tesuturi. Populatia de limfocite T care
supravietuieste este de circa 100-1000 de ori mai mare decat cea a celulelor naive de
OTigine.
In general, datorita celulelor cu memorie, RI II va fi mai rapid si mai puternic decat
RI I, o diferenta care se poate atribui localizarii, numarului crescut si capabilitatilor
crescute ale celulelor cu memorie. Acestea recunosc acelasi complex MHC/peptid ca
si cele naive sau efectorii, dar au proprietati intermediare intre acestea doua.
- Majoritatea limfocitelor cu memorie se gasesc in repaus (ca si cele naive)
- Limfocitele T naive pot circula doar prin ganglionii limfatici; celulele T cu
memorie si cele efector circula mult mai amplu in organism si pot intra in
tesuturi.
- Activarea celulelor cu memorie seamana mai mult cu cea a celulelor efector
(co-stimulare minimala), dar functioneaza ca cele naive, necesitand activare
pentru a genera celule efector, care sa secrete citokine sau sa lizeze tinte.
Moleculele de adeziune exprimate de celulele cu memorie efector sunt in
general aceleasi ca la nivelul celulelor efector; *celulele cu memorie centrale
seamana cu celulele naive din acest punct de vedere.
- Durata de viata este mult mai lunga ca a celulelor naive si efector.
- Limfocitele T cu memorie sunt mai rapide si mai eficiente decat limfocitele
care participa la RI I.
- Limfocitele T umane cu memorie sunt CD45RA-, dar exprima CD45RO.

Generarea celulelor T cu memorie

Unii autori sunt de parere ca micromediul este cel care va influenta aparitia acestor
celule. Atunci cand antigenul este prezent in cantitati scazute/moderate, cand CD28
(si/sau ICOS) de pe suprafata limfocitelor T este angajat si IL-2 (posibil si alte
citokine) este prezenta in mod continuu, astfel de conditii ar putea favoriza expresia
de molecule anti-apoptotice si aparitia de celule cu memorie.
Alti autori au propus o teorie distincta care sustine ca celulele cu memorie se
diferentiaza din ultimele valuri proliferative ale clonei originale. Astfel de clone ar
putea ajunge la situsul RI cand antigenul a fost deja aproape inlaturat. Antigenul ar fi
astfel prezentat de catre APC-uri la concentratii relatie scazute, necesare tocmai
pentru a evita epuizarea clonei. Daca exista si o co-stimulare adecvata prin CD28 si
IL-2, atunci celula va evita AICD si va supravietui ca celula cu memorie.
Nici una dintre aceste teorii nu a fost insa demonstrata inca.
Au fost identificate doua molecule cheie pentru generarea limfocitelor T cu memorie:
IL-7 si CD27. Expresia IL-7Ro este inhibata in timpul activarii limfocitelor T naive,
dar creste din nou pe unele subseturi de celule cu memorie CD8+. CD27 este un
membru al superfamiliei TNFR si se leaga la CD70.
Celulele T cu memorie pot fi distinse de cele naive sau efector prin expresia unor
markeri dc suprafata. Limfocitele Th naive exprima o cantitate crescuta de selectina L
si isoformele RA si RB ale moleculei CD45, in timp ce CD44, ICAM-1, LFA-1 si
VLA au o expresie joasa.
Unii autori sustin ca pattern-u1 de distributie al celulelor cu memorie reflecta
existenta a 2 populatii diferite: memorie centrala si memorie efector.
Celulele cu memorie centrale ar exprima uri pattern de molecule de adeziune si de
receptori pentru chemokine similar cu cel a1 limfocitelor naive. Ca urmare, celulele cu

Scanned by CamScanner
memorie centrale sunt recirculate prin ganglionii limfatici si rezida, in stare de
repaus, in organele limfoide secundare. Aceste celule prolifereaza rapid, iar
reexpunerea la antigen la nivelul ganglionilor va conduce la transformarea celulelor
cu memorie intr- o a doua generatie de celule efector. Ca urmare, acest proces este
mult mai lent decat cel declansat de celulele cu memorie efector.
Pe suprafata celulelor cu memorie efector este inhibata expresia moleculelor de
adeziune (selectina L) si a receptorilor pentru chemokine (CCR7) exprimati de
limfocitele naive. In schimb, este amplificata expresia unui set diferit de molecule,
care sa permita migrarea in tesuturile periferice si situsuri inflamatorii. Un astfel
de set de molecule permite celulelor cu memorie sa migreze catre piele, un alt set
de molecule directioneaza limfocitele catre mucoase (pielea si mucoasele
reprezentand doua bariere majore in calea penetrarii antigenelor). Aceste celule nu
mai trebuie sa se diferentieze in efectori, deoarece deja poseda aceasta functie.

Pe masura ce imbatranesc, limfocitele T cu memorie tind sa se acumuleze in sange

si splina, dar nu in ganglioni si tesuturi non-limfoide. Calea de administrare a
antigenului poate insa sa dicteze pattern-ul de homing a1 limfocitelor resting cu
memorie. Setul de citokine, posibil si o cantitate oarecare de antigen rezidual, pot
influenta cc molecule de adeziune vor Pi exprimate sau pierdute, ceea ce va dicta
ulterior in cc tesuturi acele limfocite vor avea acces sau nu.

Activarea celulelor T cu memorie

Activarea limfocitelor T Gu memorie necesita aceleasi elemente de semnalizare
intracelulara ca si in cazul celor naive, dar exista diferente importante in modul in
care sunt furnizate semnalele activatoare. Deoarece limfocitele Th cu memorie
sunt dîspersate in situsuri anatomice diferite de cele ocupate de catre celulele
naive, activarea limfocitelor cu memorie depinde de interactiunea cu diverse tipuri
de APC- uri. Astfel, in timp ce limfocitele Th naive sunt activate doar de catre DC
in ganglioni, cele cu memorie raspund antigenului prezentat de DC, limfocite B,
macrofage aproape peste tot in organism. In mod siinilar, limfocitele Tc cu
memorie pot raspunde fata de o celula infectata localizata practic oriunde in
organism, daca aceasta celula exprima complexul MHC I/antigen potrivit.
Activarea limfocitelor T cu memorie, atat T helper cat si T citotoxice, se aseamana
mai mult cu a limfocitelor efector decat naive. Astfel, este necesara o concentratie
a Ag-nului de 10-50 ori mai mica decat in cazul celor naive, o perioada mai scurta
de semnalizare sustinuta si o co-stimulare redusa. Celulele cu memorie au un
numar mare dc agregate membranare (rafts) deja formate si nu mai au nevoie de co-
stimulare pentru a realiza coalescenta lor. Numarul mare de molecule de adeziune
si isoforma CD45RO contribuie de asemenea la pragul scazut necesar pentru
activare. Desi celulele CD8+ naive necesita adesea ajutorul limfocitelor Th pentru
a se activa, cele cu memorie nu par sa aiba nevoie de acest ajutor.
Odata activate, celulele T cu memorie prolifereaza mai rapid si pentru o perioada mai
lunga de timp, dar si mor mai repede prin AICD atunci cand sunt stimulate prelungit.

Diferentierea limfocitelor T cu memorie si functia efectorie

Limfocitele CD4+ si CD8+ cu memorie par sa parcurga aceleasi cai de diferentiere
ca si celulele naive. Totusi, in timp ce generarea celulelor efector din limfocite
naive necesita 4-5 zile, in cazul limfocitelor cu memorie procesul este
semnificativ mai
scurt. Astfel, in cazul CTL procesul dureaza 12 ore, ceea ce a facut ca unii cercetatori

Scanned by CamScanner
sa speculeze ca aceste limfocite nu se gasesc in stare de repaus ci intr-o stare de pre-
activare.
Limfocitele CD4+ eu memorie se diferentiaza fie in limfocite Thl, fie in limfocite
Th2, cu aceleasi proprietati ca si cele generate din celule naive, dar cresterea nivelului
mARN pentru citokine se realizeaza mult mai rapid.

Durata de viata a celulelor T cu memorie

Durata de viata a acestor celule este o caracteristica a clonei respective si depinde dc
natura antigenului care a declansat RI I. Majoritatea celulelor cu memorie par sa aiba
o durata de viata cuprinsa de la cateva luni pana la cativa ani. Exista inca divergente
daca persistenta memoriei imunologice depinde dc o potentiala re-stimulare
periodica, similara „gadilarii” TCR (TCR tickling) necesara pentru mentinerea
limfocitelor T mature naive in periferie, fara ca aceasta sa determine activarea. Pe de
alta parte, exista dovezi ca limfocitele pot supravietui in conditiile unei absente
completa a antigenului, chiar si la soarecii care nu exprima MHC.
O citokina care pare sa fie cruciala pentru supravietuirea pe termen lung, atat a
limfocitelor CD4+ cat si CD8+, este IL-15.
O alta discutie legata dc celulele cu memorie este daca acestea raman intr-o stare de
repaus (si nu se divid) pana la re-aparitia antigenului, sau daca sufera uri proces de
diviziune lenta. Exista dovezi experimentale care sustin cea de a doua varianta, iar IL-
15 pare sa sustina acest proces proliferativ. Daca exista insa un astfel de proces
proliferativ, inseamna ca trebuie sa existe si un proces reglator compensator care sa
induca moartea celulara.
Celulele cu memorie pot fi stimulate de atatea ori cat sa ajunga la senescenta
celulara. Patrunderea unui antigen in organism va determina stimularea atat a
celulelor naive cat si a celor cu memorie ce au fost generate in cursul raspunsurilor
precedente. Formarea de noi celule naive scade dupa pubertate, ceea ce inseamna o
limitare a numarului de noi celule T care sunt produse. Astfel, data fiind scaderea
numarului de celule T noi cc pot fi furnizate si senescenta celulara, generarea de celule
efector este, in ultima instanta limitata, iar organismul devine progresiv tot mai
susceptibil in fata atacului patogenilor pe masura ce inainteaza in varsta.

w ”
em» m»a«r q+•ia P••i m m i-a
-a•r a m › m
DM

Celulele Natural Killer

Aceste celule au fost descoperite accidental, la soareci care prezentau tumori si

care erau in fapt utilizati drept controale, dar care au dovedit a prezenta o
activitate citolitica spontana a celulelor tumorale. Au fost denumite Natural
Killer datorita activitatii lor citotoxica nespecifice.

Scanned by CamScanner
Sunt celule limfoide mari, non-fagocitice, care contin in granulatiile din
citoplasma perforine si granzime si care, din punct de vedere functional, ucid
extracelular. Citoliza poate fi indusa fie prin citotoxicitate naturala, fie prin
fenomenul ADCC, fie prin actiunea unor citokine. Sunt implicate astfel in
apararea imuna impotriva virusurilor, si tumorilor. Deoarece celulele NK secreta
un numar important de citokine, joaca un rol in reglarea imuna si influenteaza atat
imunitatea innascuta cat si cea adaptativa. Productia de IFN-y de catre NK poate
afecta participarea macrofagelor prin activarea capacitatilor fagocitice si
microbicide ale acestora. IFN-y secretat de catre celulele NK poate influenta
diferentierea limfocitelor in To versus TH2prin efectele inhibitorii asupra
ultimelor si poate stimula dezvoltarea limfocitelor THlpot inducerea secretiei de
1L-12 de catre inacrofage si celulele dendritice. Intervin de asemenea in reglarea
diferentierii si functiei limfocitelor B.
Celulele NK sunt implicate in raspunsuf'ile precoce din infectiile cu anumite
virusuri si bacterii intracelulare. Pot fi recrutate cu rapiditate in aproape oricare
tesut. Activitatea lor este stimulata de IFN-o, IFN-§ si IL-12. In cursul unei infectii
virale, nivelul acestor citokine creste rapid, urmat de un val de celule NK, care
atinge un maximum in cea. 3 zile. Celulele NK reprezinta prima linie de aparare
impotriva infectiilor virale, controland replicarea virala in timpul perioadei
necesare pentm activarea, proliferarea si diferentierea precursorilor CTL in CTL
functionale (aprox. ziua 7).

NK si limfocitele T au unele caracteristici comune.

Celulele NK sunt celule limfoide derivate din madiiva osoasa, care prezinta un
progenitor comun cu limfocitele T; lineajul celulelor NK nu este insa complet
cunoscut. Dezvoltarea celulele NK murine este mai bine studiata, astfel incat datele
de la soarece sunt, in buna masura, extrapolate la om.

Precursorii NK/T care raman in maduva osoasa sunt stimulati de IL-15, prin
intermediul moleculei Flt3-ligand (Flt3-L) (aceasta din umia fiind critica pentru
dezvoltarea celulei NK) si prin intermediul contactului cu celulele stromale
primesc semnale ce determina dezvoltarea celulelor NK in aceasta etapa.
Stimularea continua cu IL-15 determina aparitia celulelor pro-NK, acestea se vor
diferentia mai departe in NK imature, celule care incep sa exprime o serie de
receptori inhibitori. Celulele NK mature vor exprima un set complet de receptori
activatori si inhibitori.

Scanned by CamScanner
O alta sursa de celule NK este reprezentata de precursorii NK/T care au migrat
din maduva osoasa in tifRUS.
Odata formate, in maduva sau timus, in afara de cele care se regasesc in torentul
circulator, celulele NK migreaza in special catre splina, ficat, uter si mucoasele
epiteliale, liind o componenta importanta a MALT. Un numar redus de celule NK
resting sunt intalnite in maduva osoasa, ganglionii limfatici si peritoneu.
In absenta activarii, durata medie de viata a unei celule NK este de circa 7-10 zile.
Exprima pe suprafata o serie de molecule care se gasesc si pe monocite si
granulocite, dar si unele caracteristice limfocitelor T. Diferite celule NK exprima
seturi diferite de molecule. Nu se stie daca aceasta heterogenicitate reflecta existenta
unor subpopulatii de celule NK sau stadii diferite de activare sau maturare. Printre
aceste molecule mentionam CD2, lantul § al IL-2R si (pe aproape toate celulele
NK) CD16 (FcyR III),
un receptor pentru regiunea Fc a IgG.
In functie de prezenta a 2 molecule cheie, CD16 si CD56 (N-CAM), celulele NK
pot fi clasificate in:
A) CD16+ CD56 dim
B) CD16-, CD56 bright.
CD16+ CD56 dim reprezinta 10-15% din totalul limfocitelor si este astfel
principala populatie NK din sg. periferic
CD16- CD56 bright se gaseste in proportie de 0,5% in sangele periferic, dar este
principala populatie in endometru: 20% in endometrol proliferativ, creste la 40-
50% in faza secretorie si atinge un maximum de 70-80% in decidua precoce. Pana
la 40% din NK-urile uterine (uNK) izolate din endometrul din faza secretorie
tardiva exprima markerul Ki67, ceea ce sugereaza un proces proliferativ local,
care sa explice cresterea dramatica a numarului lor (aceasta fiind cel putin una
dintre explicatii)
In functie de citokinele secretate, celulele NK au fost numerotate astfel incat sa
existe o paralela cu limfocitele T. Astfel, celulele imature NK2, care produc IL-5 si
IL-13, se diferentiaza in NK0, care produc atat citokine de tip 1 cat si de tip 2, iar
la sfarsit se diferentiaza in celule NKl care produc IFNy. In plus, ar exista celule
NK3 si NKr1, celule cu functie reglatoare.
In celulele NK nu exista rearanjari genice, ceea ce face ca aceste celule sa nu
prezinta receptor pentru antigen. Exista insa o subpopulatie de celule denumita
NKT, care exprima TCR si care este prezentata mai jos. NKT are caracteristici
comune limfocitelor T si celulelor NK. TCR-ul interactioneaza cu molecula CD1
(HLA non- clasic, cu rol in prezentarea lipidelor). Prezinta nivele variabile de
CD16, precum si alti receptori caracteristici celulelor NK si au activitate
citotoxica. Odata stimulate, celulele NKT pot secreta rapid cantitati mari de
citokine necesare pentru sustinerea productiei de Ac, a procesului inflamator,
precum si proliferarea limfocitelor T citotoxic. Aceste celule ar putea reprezenta
un sistem rapid de raspuns, care sa fie capabil sa „acopere” perioada in care se
dezvolta raspunsul conventional a1 limfocitelor Th.

Uciderea de catre NK este similara cu cu cea mediata de CTL

Celulele NK par sa ucida celule tumorale si celule infectate viral prin procese
similare cu cele folosite de catre CTL. Pe suprafata NK exista FasL, care va putea
induce moartea celulelor Fas+. Citoplasma celulelor NK prezinta numeroase
granulatii care contin perforine si granzime. Spre deosebire de CTL, care au
nevoie sa fie intai activate pentru ca granulatiile sa apara, celulele NK sunt
citotoxice constitutiv, prezentand intotdeauna granulatii mari in citoplasma. Dupa
ce o celula NK adera la o

Scanned by CamScanner
tinta, apare degranularea cu eliberarea de perforine si granzime la jonctiunea
dintre celulele care interactioneaza, Rolul perforinelor si granzimelor in
uciderea prin apoptoza mediata de NK este similar cu cel descris pentru CTL.
In ciuda acestor similaritati, celulele NK difera de CTL in mod semnificativ.
Astfel, NK nu exprima receptor pentni Ag si nici CD3. In plus, recunoasterea
celulelor tinta de catre NK nu este restrictata MHC. In multe cazuri, acelasi
nivel de activitate citolitica este observat si in cazul celulelor singenice si
alogenice. Daca in cazul CTL, un prim contact cu antigenul amplifica activitatea
acestora, raspunsul celulelor NK nu genereaza memorie imunologica.

Celulele NK au receptori activatori si inhibitori

Mecanismul prin care celulele NK pot distinge intre celulele self normale si cele
alterate, in conditiile in care nu au TCR, a reprezentat multa vreme un mister.
Raspunsul a venit odata cu intelegerea faptului ca NK-urile prezinta 2 tipuri
(categorii) de receptori: unii furnizeaza semnale activatoare, iar altii semnale
inhibitoare. ln fapt exista mai multi receptori activatori si mai multe tipuri de receptori
inhibitori. Balanta dintre semnalele activatoare si cele inhibitoare este mecanismul
prin care celulele NK „disting” intre self si non-self (celule sanatoase de celule
infectate sau maligne). Trebuie de asemenea mentionat ca semnale activatoare
aditionale pot fi furnizate prin intermediul unor factori solubili. Acestia includ IFN-o,
IFN-Ș, TNF-‹x, IL-12 si IL-15.

I€IR3DL

Natura exacta a receptorilor care produc activarea celulelor NK nu este cunoscuta.

Experimental, utilizandu-se anticorpi, a putut fi demonstrata existenta unui numar

Scanned by CamScanner
mare de astfel de receptori activatori (AR), dar liganzii lor fiziologici nu sunt
cunoscuti.
Clasa NCR — natural cytotoxicity receptor — contine doar receptori activatori. Clasele
NKG2 (natural killer group 2) si KIR (killer Ig-like receptor) contin atat receptori
activatori cat si inhibitori. KIR sunt denumiti si clasificati in functie de numarul de
domenii globulare si de lungimea cozii intracitoplasmatice. KIR2DS inseamna: KIR
cu 2 domenii Ig-like si coada intracitoplasmatica scurta (short). KIR3DL inseamna
KIR cu 3 domenii Ig-like si coada intracitoplasmatica lunga (long).
Functiile activatoare versus inhibitoare sunt determinate de domeniile
intracitoplasmatice. Receptorii activatori contin reziduuri transmembranare incarcate
pozitiv si cozi intracitoplasmatice scurte. In plus, acesti receptori trebuie sa se
asocieze cu cu un homodimer format din lanturi precum CD3(, y sau una dintre
moleculele adaptor DAP10 sau DAP12. Toate aceste molecule prezinta domenii
transmembranare incarcate negativ si, cu exceptia lui DAP10, contin domenii
intracelulare ITAM.
Receptorii inhibitori prezinta domenii intracitoplasmatice lungi, care contin motive
structurale ITIM. Atunci cand e stimulat uri receptor inhibitor prin legarea la un MHC
l (de ex.), kinazele si fosfatazele sunt recrutate la nivelul acestui receptor. Motivele
ITIM sunt fosforilate de asa natura incat este blocata transducerea semnalului. Tocmai
aceasta balanta dintre receptorii activatori si inhibitori va determina daca celula NK
va fi activata.
Receptori activatori din familia NCR precum NKp46, NKp44, NKp30 se gasesc
exclusiv pe suprafata celulelor NK si sunt responsabili pentru uciderea celulelor
infectate viral si a celulelor tumorale.
Din clasa NKG2, receptorul heterodimer NKG2C/CD94, la care este atasata
molecula DAP12, leaga (printre altele), molecula HLA non-clasiea HLA-E.
Homodimerul NKG2D este asociat cu DAP10 si DAP12 si se leaga la o serie de
molecule MHC nou-clasice din familia MIC (MICA, MICB). Liganzii NKG2D sunt
molecule transmembranare care ajung sa fie exprimate pe multe tipuri de celule
epiteliale ca raspuns la diverse tipuri de stress celular (inclusiv proteine de soc termic
- hsp), molecule stimulate de infectia virala sau de transformarea maligna.
Dintre receptorii KIR activatori mentionam KIR2DS1 (asociat cu DAP12) care se
leaga la MHC-u1 clasic HLA-C.

Receptorii inhibitori din clasa NKG2 includ NKG2A/CD94 si NKG2B/CD94.

NKG2A/CD94 se leaga la HLA-E si inhiba astfel actiunea NKG2C/CD94. Actiunea
acestui receptor inhibitor este considerata in mod particular importanta la nivel uterin,
unde are rolul de a inhiba activarea NK-urilor impotriva structurilor trofoblastului si
ale fatului, care exprima HLA-uri paterne.
Receptorii inhibitori CD94/NKG2 nu sunt specifici pentru o particulara alela HLA;
o celula normala, care exprima nivele adecvate de MHC I, va trimite in acest fel
semnale inhibitorii celulelor NK.

Dintre receptorii KIR inhibitori mentionam KIR2DL2, KIR3DL1 si KIR2DL1,

care se leaga la HLA-A, B si respectiv C.
KIR2DL4 se leaga la HLA-G. In mod particular, aceasta legare la o molecula HLA
non-clasica exprimata la nivelul placentei conduce nu la citotoxicitate ci la
stimularea celulelor NK sa secrete citokine care induc neovascularizatie. Aceasta
particulara interactiune are uri rol cheie pentru ca sarcina sa poata fi dusa la
termen.

Scanned by CamScanner
Spre deosebire de tip NKG2, receptorii KIR (in numai de peste 50) sunt specifici
pentru unul sau pentru un numar extrem de limitat de produsi polimorfici HLA.
Spre deosebire de limfocitele B si T, celulele NK nu sunt limitate la expresia unui
singur KIR ci exprima mai multe, fiecare specific pentru un MHC diferit sau pentru
un set de molecule MHC foarte apropiate. De exemplu, clone de celule NK
exprima un singur receptor CD94/NKG2, dar pana la 6 receptori KIR difeiiti.

In plus fata dc ieceptorii mentionati, alte molecule ar putea avea proprietati

activatoare, cum ar fi molecula CD2 si CD16. Desi CD16 este responsabila pentru
recunoasterea mediata de Ac si uciderea tintei de catre NK, probabil ca nu este
implicata in uciderea care nu este mediata de anticorpi.

Informatii legate de semnalele inhibitorii au fost furnizate de eKperimente care

studiau uciderea celulelor tumorale si a celulelor infectate viral. S-a observat astfel
ca, la soarece, celulele NK ucideau preferential celulele tumorale deoarece acestea
nu mai prezentau expresie de MHC I. Experimente efectuate cu o linie de limfocite
B umane care era deficienta in MHC au aratat ca celulele NK lizau aceste
limfocite. Dupa transformarea acestor celule astfel incat sa exprime nivele inalte
de MHC I, celulele NK nu le mai ucideau. Aceste observatii au condus la
concluzia ca celulele NK ucid celule care au o expresie aberanta de MHC I. De
vreme ce multe celule infectate viral si multe celule tumorale au o expresie redusa
de MHC I, acest model fiziologic este justificat. In plus, asa cum ann mentionat
mai sus, exista si reeeptori pe suprafata celulelor NK care, daca leaga MHC,
transmit semnale inhibitorii si previn uciderea, proliferarea si eliberarea de
citokine.

Deoarece semnalele inhibitorii au putere de veto asupra semnalelor activatoare, uri

semnal negativ de la oricare receptor inhibitor poate bloca liza celulelor tinta de
catre celulele NK. Astfel, celulele care exprima nivele normale de MHC I
nealterate vor evita liza de catre celulele NK.
In cadrul modelului „semnalelor opuse” de reglare a activitatii NK, receptorii
activatori se leaga la liganzii dc pe suprafata tintei. Acesti liganzi pot fi
reprezentati de molecule cu uri pattern anormal de glicozilare de pe suprafata
celulelor tumorale sau celulelor infectate viral. Recunoasterea acestor determinanti
de catre receptori activatori (NCR, CD2, CD16) va semnaliza celulei NK sa ucida
celula tinta. Oricare dintre aceste semnale activatoare va putea fi insa anulat de un
semnal de la oricare dintre receptorii inhibitori. In consecinta, modelul semnalelor
opuse ne arata ca celulele care expfima indicatori critici ai celulelor normale
(MHC I) sunt crutate, iar celulele care nu prezinta astfel de indicatori sunt ucise.

Scanned by CamScanner
 ROR¿

ETS-1
RORu
Nfil3

Nfll3

Citotoxicitatea celulara dependenta de Ac (ADCC)

Uri numar de celule care au activitate citotoxica exprima pe membrana receptori Fc.
Atunci cand anticorpi sunt legati specific de celulele tinta, celulele care au receptori
Fc se leaga la portiunea Fc a anticorpilor si astfel la celula tinta., determinand ulterior
liza acestora. Desi celulele citotoxice nu sunt specifice pentru antigene de pe
suprafata celulelor tinta, specificitatea anticorpilor este aceea care directioneaza
celulele citotoxica catre tinte specifice. Acest tip de citotoxicitate se numeste ADCC
(antibody dependent cell mediated cytotoxicity.
Printre celulele care mediaza ADCC se numara si celulele NK, macrofagele,
monocitele, neutrofilele si eosinofilele. Uciderea tintei prin ADCC implica mai multe
mecanisme citotoxice, dar nu si liza mediata de complement. Atunci cand
macrofagele, neutrofilele si eosinofilele se leaga la o tinta prin interniediul
receptorilor Fc, aceste celule devin mai active metabolic. Rezultatul este acela ca
creste cantitatea enzimelor litice din veziculele citoplasmatice — eliberarea acestor
enzime la locul contactului cu anticorpul va conduce la deteriorarea tintei. In plus,
monocitele, macrofagele si celulele NK activate secreta TNF care are o actiune
citotoxica asupra celulei tinta. Deoarece atat celula NK cat si eosinofilul contin
peJorine in granulatiile lor, uciderea tintei ar putea implica si mecanisme de
distnigere a membranei in care perforinele sa fie implicate, in mod similar
mecanismelor descrise la CTL.

Celule NKT
Acest subset particular de celule exprima markeri ai celulei NK simultan cu TCR.
NKT recunosc si raspund fata de lipide si antigene glicolipidice derivate din patogeni
cuie ar Pt Sphingomonas sau Borrelia burgdorferi, precum si glicosfingolipide
exprimate de catre celulele gazda. Astfel, NKT pot raspunde atat fata de micro-
organisme cat si fata de structuri self. Majoritatea acestor celulelor utilizeaza uri
TCR semi-invariabil: un lant o impreuna cu set restrans de VȘ. Acest TCR raspunde
fata de antigene prezentate de catre APC-uri CD1 pozitive, cum ar fi celulele
dendritice.
Consecutiv stimularii antigenice, celulele NKT sintetizeaza foarte repede cantitati
crescute de citokine, atat de tip Thl cat si Th2, in principal IFNy si IL-4. Ca urmare,
se crede ca celulele NKT joaca un rol important in clearance-ul precoce al
bacteriilor. S-a mai sugerat ca prin secretia de IL-4, se pare ca NKT reuseste sa
detemine

Scanned by CamScanner
polarizarea diferentierii limfocitelor T catre subsetul Th2. In plus, se crede ca celulele
NKT joaca uri rol cheie in reglarea unei multitudini de raspunsuri imune. Defectele
acestor celule sunt asociate cu afectiuni ca autoimunitatile si
neoplaziile.

k.C1, Ty1 cells

ILC3, Th17 calls

Diferitele module efector sunt deservite atat de imunitatea innascuta , cat si de cea
adaptativa. Pentru fiecare dintre cele 4 tipuri de “limfocite” innascute” exista un
corespondent in cadrul limfocitelor T, cu caracteristici, in general, similare. Fiecare set
de limfocite innascute si de celule T poate exercita o activitate efectorie care este
directionata, in mod larg, catre o categorie distincta de patogeni.

Scanned by CamScanner
Fiecare dintre cele 3 ILC-uri majore si subseturi de celule T au evoluat pentru a amplifica si
coordona functiile si de a integra imunitatea adaptativa cu diferite brate ale cailor
mielomonocitare, pentru eradicarea optima a unor clase diferite de patogeni: monocilele si
macrofagele sunt stimulate de Thl, euzinofilele, bazofilele si mastocitele de catre Th2, iar
neutrofilele de catre Th17. Cele 3 tipuri de RI sunt controlate de citokine si chemokine.
*Activarea a diferite subseturi de ILC precoce in timpul raspunsului imun innascut e cea
care creaza bazele pentru polarizarea raspunsului de tip 1, 2 sau 3. Spre deosebire de
celulele T CD4 efector, cu care ILC are o multime de aspccte in comun, ILC nu necesita
amorsare si diferentiere pentru a-si dobandi capacitatea efectorie. De aceea, acestea sunt
capabile sa raspunda rapid pentru a amplifica activitatile celulelor rezidente si sa recruteze
celule efector.
Raspunsurile de tip 1 sunt caracterizate de actiunea grupului ILC1, Th1, izotipuri IgG
opzonizante (lgG1, IgG2) si macrofage ca raspuns Iata dc patogeni intracelulari, incluzand
bacterii intracelulare, virusuri si paraziti.
ILC1 sunt inrudite cu NK-urile si sunt caracterizate de productia de IFN7 ca raspuns la IL-
12 si IL-18 produse de catre celulele dendritice si macrofage activate de catre patogeni.
Dpdv
functional, ILC1 si NK-urile seamana cu Thl si, respectiv, CTL. ILC1 nu au granulele
citolitice caracteristice NK si CTL si par sa determine indepartarea patogenilor intracelulari
prin intermediul activarii macrofagelor infectate cu IFNy. Prin productia de IL-12 si IL-18,
macrofagele activeaza ILC-l sa produca rapid IFNy, care actioneaza inapoi asupra
macrofagelor, care vor fi activate sa ucida patogenul intracelular cu cateva zile inainte de
dezvoltarea si recrutarea Thl. In plus, productia de IFNy de catre ILC1 poate contribui la
polarizarea precoce catre Thl, legand functia efector a acestor celule la inducerea
raspunsului Th1 ce urmeaza. In mod similar, inductia rapida a activitatii citolitice a NK
permite uciderea unei game de celule infectate de patogen, prin recunoasterea unor molecule
de suprafata care sunt exprimate pe celulele tinta, inainte ca dezvoltarea determinata de
antigen si recrutarea CTL sa aiba loc. De asemenea, similar efectului lFNy produs de ILC1
asupra Thl, productia de IFNy de catre NK-urilor activate poate contribui la accelerarea
diferentierii T CD8 citolitice.
Raspunsurile de tip 2 sunt caracterizate de actiunile grupului ILC2, Th2, IgE si celulele
efector innascute precum eosinofilele, bazofilele si mastocitele, ultimele fiind amorsate de
catre FctR. Acest tip de raspuns este indus de catre si tinteste paraziti multicelulari sau
helminti.
ILC2 care rezida in tesuturile mucoase sunt activate preferential de catre TSLP — thymic
stromal lymphopoietin (o citokina care activeaza STA5), IL-33 Si/sau IL-25 secretate ca
raspuns la helminti. Aceste citokine sunt produse in special de catre celulele epiteliale care
simt pattern-uri moleculare comune helmintilor, precum chitina (un polizaharid polimeric de
Ș-1,4-N-acetilglucozamina, care e un component larg raspandit la nivelul helmintilor,
exoscheletului unor insecte si la nivelul unor fungi). ILC2 activate produc rapid cantitati
mari de IL-5 si IL-13. IL-5 stimuleaza activarea eozinofileor care ucid viermi. IL-13
stimuleaza productia de mucus de catre „goblet cell” din epiteliu si contractia
musculaturii netede, care faciliteaza expulzarea viermilor.
Spre deosebire dc Th2, cu care impart caracteristici functionale, ILC2 nu par sa produce
IL-4 in vivo, ceea ce sugereaza ca nu sunt implicate in diferentierea directa a Th2. Cu
toate acestea, eozinofilele si bazofilele recrulate dc catre chemokinele produse de ILC2 sunt
activate si produc IL-4 ca raspuns la lL-5 si IL-13 produse de catre ILC2, furnizand, posibil,
un mecanism indirect prin care diferentierea Th2 este determinata de ILC2. In plus, IL•13
secretat de ILC2 pare sa regleze activarea si migrarea catre tesuturile limfoide regionale a
celulelor dendritice care promoveaza diferentierea Th2, desi este neclar daca DC pot
produce lL-4.
Raspunsurile de tip 3 sunt caracterizate de actiunea grupului ILC3, Th17, izotipuri IgG
opsonizante si neutrofile ca raspuns la bacterii extracelulare sl fungi
ILC3 joaca un rol critic in raspunsul precoce fata de bacteriile extracelulare si fungi la
nivelul barierelor tlsulare. Similar Th17, ILC3 raspund fata de IL-23 si IL•1Ș. Aceste
citokine determina productia de IL-17 si IL•22, care promoveaza raspunsul imun de tip 3.
IL-17 este

Scanned by CamScanner
o citokina pro-inflamatorie, care actioneaza asupra unei varietati de celule, inclusiv celule
stromale, celule epiteliale si celulele mieloide, pentru a stimula productia unor alte
citokine pro-inflamatorii (de exemplu IL-6 si IL-I ), factori hematopoietici (G-CSF si
GM-CSF) si chemokine care recruteaza neutrofile si monocite. IL-22 actioneaza asupra
celulelor epiteliale pentru a induce productia dc peptide anti-microbiene (AMP) si pentru a
creste integritatea barierelor. Ca si in cazul altor ILC, citokinele produse de ILC3
actioneaza indirect via IL-6 si IL•1 intr-un feed-back pozitiv pentru a amplifica
raspunsurile de tip 3, prin cresterea productiei de IL-23 si IL-l Ș. Prin inducerea secretiei de
IL-6, IL-1 Ș si IL-23, ILC3 pot de asemena promova diferentierea Th17 in tesuturile
limfoide mucoase, acolo unde poti fi gasite in numar mare.
In paralel cu celulele T CD4 efector, un aspect important al ILC este acela ca pot plicentia"
alte celule imune pentru uciderea sau expulzarea microbilor, dar nu fac acest lucru si cu ele
insele. In schimb, celulele mielomonocitare si chiar celulele din epiteliul mucos sunt agentii
celulelor ILC si ai celulelor T CD4 efector. Celulele sunt recrutate si/sau activate prin
intermediul citokinelor si chemokinelor pe care le produc celulele limfoide. O exceptie este
reprezentata de NK-uri, care, ca si celulele CD8 efector, ucid tintele in mod direct.

Determinarea experimentala a citotoxicitatii mediate celular

MLR — Mixed lymphocyte reaction

In anii 1960 s-a observat ca prin cultivarea limfocitelor de sobolan pe uri monostrat de
fibroblaste de soarece se ajunge la proliferarea limfocitelor (masurata prin incorporarea dc
timidina tritiata), generarea dc CTL si distrugerea fibroblastelor. In anii 1970, s-a constatat ca
generarea de CTL functionale se poate face si prin co-cultivarea splenocitelor allogenice intr-
un sistem numit MLR. Limfocitele T dintr-o reactie MLR prolifereaza intens. Ambele
populatii dc limfocite T allogenice prolifereaza. Daca insa una dintre populatii este facuta
neresponsiva (prin tratament cu mitomicina C sau prin iradiere), atunci doar cealalta populatie
de limfocite T va prolifera (MLR one way). In aceasta ultima reactie, populatia ne-responsiva
functioneaza ca un stimulator, care furnizeaza alloantigene celulelor T ce raspund. In cca. 72-
96 de ore va fi generata o populatie de celule CTL functionale.
Limfocitele Th joaca uri rol semnificativ, lucru demonstrat prin eliminarea selectiva a acestora
cu anticorpi anti-CD4 si complement.. Inlaturarea limfocitelor Th din populatie dc limfocite T
care raspund va aboli MLR si va impiedica aparitia CTL. In plus fata de limfocitele Th, celule
accesorii cum ar fi macrofagele sunt de asemenea necesare in MLR. Cand celulele aderente
(in principal macrofage) sunt eliminate din populatia stimulatoare, raspunsul proliferativ din
MLR este abolit si nu mai sunt generate CTL functionale. In absenta activarii limfocitelor Th,
nu va apare deci proliferarea.

CML — Cell mediated lympholysis

Uciderea celulelor tinta este masurata prin incorporarea de Crom radioactiv. Cand CTL
specifice sunt incubate 1-4 ore cu celule tinta, acestea sunt lizate si cromul este eliberat.
Limfocitele T responsabile pentru CML au fost identificate prin depletarea selectiva a
diferitelor subpopulatii de limfocite T. In general, activitatea CTL este restrictata la MHC I si
doar ocazional la MHC II. Daca intr-o reactie MLR sunt generate CTL functionale, atunci,
intr-o reactie ulterioara, acestea vor ucide direct celulele fata de care s-au activat.

GvH — graft versus host (grefa contra gazda)

Aceasta reactie se dezvolta atunci cand limfocitele imunocompetente sunt injectate intr-un
recipient allogenic al carui sistem imun este compromis. Deoarece donorul si recipientul nu
sunt identici dpdv genetic, limfocitele grefate incep sa atace gazda, in timp ce gazda este
incapabila sa produca un raspuns imun impotriva grefei. La om, GvH apare ca o consecinta a
transplantului de maduva osoasa la pacienti caTe au fost iradiati sau care au leucemie,
imunodeficiente sau anemii autoimune. Manifestarile clinice ale GvH includ diareea, leziuni
cutanate, icter, splenomegalie si, in cazurile severe, moartea. Celulele epiteliale dermice si ale
tractului gastrointestinal sunt adesea necrozate.

Scanned by CamScanner
GvH experimental este produs prin transferul dc limfocite imunocompetente la animale nou
nascute sau la animale iradiate. Recipientii, in special nou-nascutii, pierd in greutate.
Limfocitele grefate sunt tran5portate catre un numar mare de organe, inclusiv splina unde
incep sa prolifereze ca raspuns la moleculele MHC alogenice ale gazdei. Aceasta proliferare
induce un influx de celule ale gazdei si rezulta splenomegalia. Intensitatea GvH poate fi
estimata prin masurarea indexului splenic:
greutatea experimentala a splinei/greutatea totala a corpului : greutatea splinei de
control/greutatea totala a corpului.
La uri index de peste 1,3 se considera o reactie GvH. Splenomegalia rezulta din proliferarea
atat a limfocitelor CD4+ cat si CD8+. S-a aratat ca si celulele NK joaca un rol in aceasta
reactie si s-ar putea ca acestea sa fie responsabile pentru reactiile dermice si intestinale.

Scanned by CamScanner