1.

Care este substratul răspunsului imun secundar:

2. Care este caracteristica IgD:
3. Indicați celulele pe suprafața cărora pot fi prezente molecule CMH de clasa II:
4. Caracterizați o haptenă:
5. Caracterizați superantigenele:
6. Care sunt efectele componentei C3b a complementului:
7. Care sunt efectele componentelor C3a și C5a ale complementului:
8. Caracterizați IL-1 (interleukina 1):
9. Exotoxinele pot fi neutralizate cu ajutorul:
10. Indicați activatorul macrofagelor în fagocitoza bacteriilor facultativ-intracelulare:
11. Care celule sunt activate de CMH I:
12. Caracterizați IgG:
13. Care Ig prevalează cantitativ în serul sangvin:
14. Care sunt caracteristicile imunității dobândite:
15. Care sunt caracteristicile imunității umorale:
16. Care sunt caracteristicile imunității celulare:
17. Care sunt caracteristicile unui antigen incomplet:
18. Care sunt organele periferice ale sistemului imun:
19. Caracterizați receptorul pentru antigen prezent pe limfocite B mature (BCR):
20. Caracterizați procesarea antigenelor endogene:
21. Caracterizați limfocitele T CD4:
22. Caracterizați limfocitele T CD8:
23. Caracterizați limfocitele Th1:
24. Caracterizați limfocite Th2:
25. Caracterizați moleculele CMH I:
26. Caracterizați moleculele CMH II:
27. Care sunt consecințele activării limfocitului B de către un antigen T-independent:
28. Care sunt consecințele activării limfocitului B de către un antigen T-dependent:
29. Caracterizați răspunsul imun umoral primar:
30. Caracterizați răspuns imun umoral secundar:
31. Care sunt citokinele produse de limfocitele Th2:
32. Care sunt citokinele produse de limfocitele Th1:
33. Care sunt factorii umorali ai imunităţii înnăscute:
34. Care celulele sunt implicate în răspunsul imun umoral:
35. Care celulele sunt implicate în răspunsul imun umoral:
36. Care sunt efectele IgG:
37. Care sunt efectele IgE:
38. Care sunt efectele IgM:
39. Caracterizați proprietățile limfocitelor B:
40. Caracterizați proprietățile limfocitelor T:
41. Care sunt mecanismele supresiei imune realizate de către limfocitele reglatoare CD3:
42. Care sunt mecanismele supresiei imune realizate de către limfocitele reglatoare CD3:
1. Ce leagă epitolul antigenului?
2. Care celule recunosc moleculele CMH I și II?
3. Unde molecula de CMH I asociază peptidul cu epitopul anigenului?
4. Ce expresează genele HLA-clasa III?
5. Care este componența antigenică a moleculelor de CMH?
6. Ce este caracteristic pentru procesarea endoantigenului?
7. Ce este caracteristic pentru procesarea endoantigenului?
8. Ce pot fi drept exoantigene?
9. Caracterizați lanțul invariat (LI):
10. Caracterizați procesul de translocare a complexului CMH-antigen pe suprafața membranei:
11. Caracterizați procesul de identificare a antigenului exprimat de CMH-II:
12. Caracterizați procesul de identificare a antigenului exprimat de CMH-II:
13. Care celule prezentatoare de antigen pot activa limfocitele T naive?
14. Care celule pot prezenta antigenul limfocitelor B?
15. Care factori ce asigură nemijlocit rejetul grefei?
16. Caracterizați gena HLA-I-B27:
17. Caracterizați proprietățile moleculei HLA-B27:
18. Caracterizați celulele NK (natural killer):
19. Care citokine facilitează activarea T-naiv de către macrofage?
20. Care citokine facilitează activarea limfocitului T-naiv de către celulele dendritice?
21. Care factori expresați de limfocitele T-naive facilitează activarea lor de CPA?
22. Care factori expresați de limfocitele T-naive facilitează activarea lor de CPA?
23. Care factori expresați de CPA facilitează activarea limfocitele T-naive?
24. Care citokină stimulează proliferarea Th1?
25. Care citokină stimulează diferențierea Th-naiv în Th2?
26. Prin ce se remarcă IL-4 în răspunsul imun?
27. Ce impune selecția negativă a limfocitelor T în timus?
28. Care este rolul proteinei reglatoare imune în instruirea LT în timus?
29. Care sunt factorii ce participă în promovarea efectului limfocitelor Th2?
31. Care este tiparul CD al precursorului limfocitului T ce intră în timus?
32. Care citokină stimulează proliferarea Th1 în manieră autocrină?
33. Care citokine stimulează expresia defensinelor în piele?
34. Prin ce mecanisme limfocitul CD-8 combate virusul HIV?
35. Care este consecința mutației genei AIRE (gena ce controlează expresia proteinei autoimune
reglatoare?
1. Câte complexe Ag-Ac poate lega componenta complementului C1 în cadrul activării clasice?
2. Care din componentele C1 sunt proteaze serinice?
3. Care este componența convertazei C3 activată clasic?
4. Câte molecule de convertaza C3 pot deriva maximal din componenta C1 în calea clasică de activare a
complementului?
5. Care este componența convertazei C5 activată clasic?
6. Care este componența convertazei C3 activată alternativ?
7. Care este rolul inhibitorului C1 în procesul de activare a complementului?
8. Care este rolul C3a și C5a în răspunsul imun?
9. Care celule expresează receptori către C3b (CD21, CD35)?
10. Care imunoglobuline sunt capabile să activeze complementul pe cale clasică?
11. Care este rolul CD59 expresat pe diferite celule în cazul activării complementului?
12. Care este rolul PCM (proteinei cofactor de membrană) în procesul de activare a complementului?
13. Care este rolul properdinei în activarea complementului?
14. Care segment al genei HLA controlează expresia componentelor complementului?
15. Caracterizați factorul D ce participă în activarea alternativă a complementului:
16. Caracterizați factorul D ce participă în activarea alternativă a complementului:
17. Care este rolul properdinei în reglarea sistemului complementului:
18. Care este rolul properdinei în reglarea sistemului complementului:
19. Care este convertaza 3 formată în calea alternativă de activare a complementului:
20. Care sunt sistemele de protecție a celulelor proprii în cazul activării necontrolate pe cale alternativă
a complementului:
21. Caracterizați anafilatoxina C5a:
22. Indicați sursele extrahepatice ale C1q:
23. Care este convertaza 5 formată în calea clasică de activare a complementului:
24. Indicați funcțiile caracteristice C1q:
25. Indicați cauza edemului angioneurotic în afectarea sistemului complementului?
26. Prin ce se manifestă expresia joasă a receptorului C1 (CD35) către C3b?
1. Substratul răspunsului imun secundar este celulele de memorie B și T, care au fost activate
anterior de către același antigen și sunt capabile să producă un răspuns rapid și eficient în cazul
unei reexponeri la acel antigen.

2. Caracteristica IgD este aceea că este o imunoglobulină prezentă pe suprafața limfocitelor B

imature și mature, unde acționează ca un receptor al antigenelor, ajutând limfocitele B să
detecteze și să recunoască antigenele.

3. Moleculele CMH de clasa II pot fi prezente pe suprafața celulelor prezentoare de antigen (CPA),
cum ar fi celulele dendritice, macrofagele și celulele B, care au rolul de a prezentat antigenul
limfocitelor T.

4. Un hapten este o moleculă mică care, în mod izolat, nu poate declanșa un răspuns imun, dar când
se leagă de o proteină mai mare, devine antigenică și poate declanșa un răspuns imun.

5. Superantigenele sunt proteine toxice care activează un număr mare de limfocite T prin legarea
directă la moleculele CMH și la receptorii T, ignorând procesul obișnuit de prezentare a
antigenului.

6. Componenta C3b a complementului are efecte multiple, printre care opsonizarea (acoperirea)
particulelor străine pentru a le face mai ușor de recunoscut și fagocitate de către celulele
fagocitare, precum și activarea și formarea complexului de atac al membranei.

7. Componentele C3a și C5a ale complementului sunt cunoscute sub numele de anafilatoxine și au
rolul de a induce eliberarea histaminei din mastocite și bazofile, provocând inflamație și
atragerea leucocitelor la locul infecției.

8. Interleukina 1 (IL-1) este o citokină proinflamatorie produsă de macrofage și alte celule în

timpul răspunsului imun. Ea joacă un rol important în reglarea inflamației și a răspunsului imun,
contribuind la atragerea leucocitelor la locul infecției și la stimularea producției de alte citokine.

9. Exotoxinele pot fi neutralizate cu ajutorul anticorpilor specifici, deoarece sunt proteine străine
pentru organism și pot fi recunoscute de sistemul imun.

10. Activatorul macrofagelor în fagocitoza bacteriilor facultativ-intracelulare este limfocitul T CD4

(helper), care ajută la activarea macrofagelor pentru a fagocita bacteriile intracelulare.

11. Celulele activate de CMH I sunt limfocitele T CD8, cunoscute și sub numele de limfocite
citotoxice. Aceste celule au capacitatea de a ucide celulele infectate cu virusuri sau alte patogene
prin recunoașterea și distrugerea lor.

12. IgG este o clasă de imunoglobuline care este cea mai abundentă în serul sanguin. Are rolul de a
neutraliza antigenele, de a opsoniza particulele străine pentru fagocitoză, de a activa
complemente și de a traversa placenta pentru a proteja fetusul.

13. În serul sanguin, IgG este cea mai abundentă clasă de imunoglobuline.

14. Caracteristicile imunității dobândite includ specificitate, memorie și diversitate a răspunsului

imun. Aceasta înseamnă că organismul poate recunoaște și răspunde la antigene specifice, poate
să-și amintească aceste răspunsuri pentru a oferi protecție pe termen lung și poate genera o gamă
variată de răspunsuri imune adaptate la diverse antigene.

15. Caracteristicile imunității umorale includ producerea de anticorpi, neutralizarea agenților

patogeni extracelulari și opsonizarea acestora pentru fagocitoză. Imunitatea umorală este în
principal mediată de limfocitele B și anticorpii pe care le produc.
16. Caracteristicile imunității celulare includ recunoașterea și distrugerea celulelor infectate cu
patogeni intracelulari, cum ar fi virusurile, precum și reglarea răspunsului imun. Limfocitele T
joacă un rol central în imunitatea celulară.

17. Un antigen incomplet este un antigen care nu este suficient de complex sau de imunogenic
pentru a declanșa un răspuns imun puternic. Poate fi nevoie de un alt antigen sau de un adjuvant
pentru a stimula un răspuns imun adecvat.

18. Organele periferice ale sistemului imun includ splina, ganglionii limfatici, amigdalele, măduva
osoasă, și țesuturile limfoide asociate cu mucoasa (de exemplu, plămânii, intestinele).

19. Receptorul pentru antigen prezent pe limfocite B mature (BCR) este o imunoglobulină de
suprafață care recunoaște și se leagă de antigene, declanșând astfel răspunsul imun al
limfocitelor B.

20. Procesarea antigenelor endogene implică degradarea antigenelor produse în interiorul celulelor,
urmată de prezentarea peptideților rezultați pe moleculele CMH I pentru a fi recunoscute de
limfocitele T CD8.

21. Limfocitele T CD4 sunt un subtip de limfocite T helper care interacționează cu moleculele CMH
de clasa II și ajută la coordonarea răspunsului imun umoral și celular.

22. Limfocitele T CD8 sunt limfocite citotoxice care recunosc și distrug celulele infectate cu
patogeni intracelulari, cum ar fi virusurile.

23. Limfocitele Th1 sunt un subtip de limfocite T helper care stimulează răspunsul imun celular,
inclusiv activarea macrofagelor și a limfocitelor T CD8.

24. Limfocitele Th2 sunt un subtip de limfocite T helper care stimulează răspunsul imun umoral,
inclusiv producția de anticorpi.

25. Moleculele CMH I sunt exprimate pe suprafața majorității celulelor nucleate și prezintă peptide
endogene pentru a fi recunoscute de limfocitele T CD8.

26. Moleculele CMH II sunt exprimate pe suprafața celulelor prezentoare de antigen (CPA) și
prezintă peptide exogene pentru a fi recunoscute de limfocitele T CD4.

27. Consecințele activării limfocitului B de către un antigen T-independent includ producerea rapidă
de anticorpi IgM, dar răspunsul imun poate fi mai slab și mai scurt în durată decât în cazul unui
răspuns T-dependent.

28. Consecințele activării limfocitului B de către un antigen T-dependent includ producerea de

anticorpi IgG, IgA sau IgE, și dezvoltarea unui răspuns imun puternic, cu formarea de celule de
memorie B.

29. Răspunsul imun umoral primar implică producerea inițială de anticorpi IgM, cu o creștere
treptată a nivelurilor de anticorpi specifici pentru antigen. Răspunsul este adesea mai lent și mai
slăbit decât în cazul răspunsului secundar.

30. Răspunsul imun umoral secundar este caracterizat de producerea rapidă și puternică de anticorpi
IgG, IgA sau IgE, datorită prezenței celulelor de memorie B. Acest răspuns are loc la o
reexponere la același antigen.
31. Citokinele produse de limfocitele Th2 includ interleukina-4 (IL-4), interleukina-5 (IL-5) și
interleukina-13 (IL-13). Aceste citokine contribuie la stimularea răspunsului imun umoral și la
dezvoltarea reacțiilor alergice.

32. Citokinele produse de limfocitele Th1 includ interferon-gamma (IFN-gamma), interleukina-2

(IL-2) și factorul de necroză tumorală (TNF). Aceste citokine contribuie la stimularea
răspunsului imun celular și la combaterea infecțiilor intracelulare.

33. Factorii umorali ai imunității înnăscute includ complementul, citokinele proinflamatorii,

proteinele acute de fază, enzimele lisozomale și altele.

34. Implică în răspunsul imun umoral celulele B, care produc anticorpi pentru a neutraliza agenții
patogeni extracelulari.

35. Implică în răspunsul imun celular limfocitele T, care recunosc și distrug celulele infectate cu
patogeni intracelulari.

36. IgG are mai multe efecte, printre care neutralizarea antigenelor, opsonizarea pentru fagocitoză,
activarea complementului, protejarea fetusului în timpul sarcinii și prezența în secrețiile mucoase
pentru a preveni infecțiile.

37. IgE are implicate în reacțiile alergice, recunoscând antigeni și declanșând eliberarea histaminei
din mastocite și bazofile, ceea ce provoacă simptome alergice.

38. IgM este prima imunoglobulină produsă în răspunsul imun primar, având cinci unități de
anticorp care o fac eficientă în aglutinarea și neutralizarea agenților patogeni.

39. Proprietățile limfocitelor B includ producerea de anticorpi, prezentarea antigenului pe BCR,

formarea de celule de memorie B și participarea la răspunsurile imune umorale.

40. Proprietățile limfocitelor T includ recunoașterea peptideților prezenți pe moleculele CMH,

implicarea în răspunsurile imune celulare, activarea macrofagelor și cooperarea cu limfocitele B
pentru producția de anticorpi.

41. Limfocitele reglatoare CD3 (Treg) pot suprima răspunsul imun pentru a evita reacțiile
autoimune. Ele folosesc mecanisme de inhibiție și eliberare de citokine antiinflamatorii pentru a
controla răspunsul imun.

42. Limfocitele reglatoare CD3 (Treg) pot suprima răspunsul imun pentru a evita reacțiile
autoimune. Ele folosesc mecanisme de inhibiție și eliberare de citokine antiinflamatorii pentru a
controla răspunsul imun.

43. Epitopul antigenului este zona specifică a antigenului care se leagă de receptorii de recunoaștere
a anticorpilor sau limfocitelor T, determinând răspunsul imun.

44. Celulele T recunosc moleculele CMH I, în timp ce celulele T helper (CD4+) recunosc
moleculele CMH II.

45. Molecula de CMH I asociază peptidul cu epitopul antigenului în reticulul endoplasmatic rugos al
celulei. Acest complex peptide-CMH I este apoi transportat la suprafața celulară pentru
prezentare.

46. Genele HLA-clasa III, cunoscute și sub denumirea de HLA-III, exprimă proteine complementare
care nu sunt direct implicate în prezentarea antigenului, ci au roluri diverse în sistemul imun,
cum ar fi factorul de necroză tumorală (TNF) sau proteinele complementului.
47. Componența antigenică a moleculelor de CMH este reprezentată de peptidele antigene sau
epitopurile care se leagă de aceste molecule pentru a fi prezentate limfocitelor T.

48. Procesarea endoantigenului este caracterizată prin degradarea antigenelor care provin din
interiorul celulelor, cum ar fi proteinele virale, în citosol. Aceste peptide antigenice sunt ulterior
prezentate pe moleculele CMH I pentru a fi recunoscute de limfocitele T CD8.

49. Procesarea endoantigenului este similară cu punctul 6 și constă în degradarea antigenelor din
interiorul celulelor, urmată de prezentarea pe moleculele CMH I pentru a fi recunoscute de
limfocitele T CD8.

50. Exoantigenele pot fi substanțe străine sau molecule antigenice care provin din mediu, cum ar fi
bacteriile, virușii sau alte particule străine care nu fac parte din structura propriilor celule.

51. Lanțul invariat (LI) este o parte a receptorului pentru antigen prezent pe limfocitele B (BCR) și
joacă un rol în ancorarea receptorului la suprafața celulei B.

52. Procesul de translocare a complexului CMH-antigen pe suprafața membranei implica transportul

complexului peptide-CMH de la reticulul endoplasmatic rugos la membrana celulei, astfel încât
acesta să poată fi prezentat limfocitelor T.

53. Procesul de identificare a antigenului exprimat de moleculele CMH-II implică prezentarea

antigenului exogen pe moleculele CMH II, care sunt exprimate pe celulele prezentoare de
antigen (CPA).

54. Procesul de identificare a antigenului exprimat de moleculele CMH-II implică prezentarea

peptideților antigenici exogeni pe moleculele CMH II, care sunt exprimate pe celulele
prezentoare de antigen (CPA).

55. Limfocitele T naive pot fi activate de celule prezentoare de antigen (CPA), cum ar fi
macrofagele, dendriticele sau limfocitele B, care prezintă peptide antigenice pe moleculele CMH
I sau II.

56. Celulele prezentoare de antigen, cum ar fi macrofagele, dendriticele și limfocitele B, pot

prezenta antigenul limfocitelor B prin prezentarea pe moleculele CMH II, ceea ce ajută la
activarea și proliferarea limfocitelor B.

57. Nemijlocit, rejetul grefei este asigurat de limfocitele T citotoxice (CD8+), care recunosc și
distrug celulele grefate ca fiind străine și, astfel, incompatibile.

58. Gena HLA-B27 este unul dintre alelele genei HLA-B din clasa I a complexului major de
histocompatibilitate și este asociată cu anumite boli autoimune, cum ar fi spondilita anchilozantă.

59. Molecula HLA-B27 are proprietăți specifice ale legării peptideților antigenici și este asociată cu
o predispoziție la spondilita anchilozantă și alte boli autoimune.

60. Celulele NK (natural killer) sunt o categorie de celule albe din sânge care au capacitatea de a
recunoaște și distruge celulele țintă, inclusiv cele infectate cu viruși sau celulele canceroase, fără
a necesita prezentarea antigenului.

61. Citokinele care facilitează activarea T-naiv de către macrofage includ interleukina-12 (IL-12) și
interferon-gamma (IFN-gamma).
62. Citokinele care facilitează activarea limfocitelor T naive de către celulele dendritice includ
interleukina-12 (IL-12) și interleukina-23 (IL-23).

63. Factorii expresați de limfocitele T naive care facilitează activarea lor de către celulele
prezentatoare de antigen (CPA) includ molecule de aderență și citokinele, cum ar fi interleukina-
2 (IL-2).

64. Factorii expresați de limfocitele T naive care facilitează activarea lor de către celulele
prezentatoare de antigen (CPA) includ citokinele proinflamatorii, cum ar fi interleukina-1 (IL-1)
și interleukina-6 (IL-6).

65. Factorii expresați de celulele prezentatoare de antigen (CPA) care facilitează activarea
limfocitelor T naive includ molecule de aderență, molecule costimulatoare și citokine, cum ar fi
interleukina-12 (IL-12).

66. Interleukina-12 (IL-12) stimulează proliferarea limfocitelor Th1 și stimulează producția de

interferon-gamma (IFN-gamma).

67. Interleukina-4 (IL-4) stimulează diferențierea limfocitelor T naive în limfocite Th2 și contribuie
la răspunsul imun umoral.

68. IL-4 este importantă în promovarea răspunsului imun Th2 și în stimularea producției de anticorpi
IgE. De asemenea, are rol în dezvoltarea reacțiilor alergice.

69. Selecția negativă a limfocitelor T în timus implică eliminarea celulelor T autoreactive, care
recunosc epitopi din propriile antigene, pentru a preveni reacțiile autoimune.

70. Proteina reglatoare imună joacă un rol în instruirea și selecția limfocitelor T în timpul dezvoltării
lor în timus, asigurând că limfocitele autoreactive sunt eliminate.

71. Factorii care promovează efectul limfocitelor Th2 includ citokinele, cum ar fi interleukina-4 (IL-
4), interleukina-5 (IL-5) și interleukina-13 (IL-13), care stimulează răspunsurile imune umorale.

72. Tiparul CD al precursorului limfocitului T care intră în timus este CD4+CD8+, cunoscut și sub
denumirea de timocit dublu-pozitiv.

73. Interleukina-2 (IL-2) este o citokină care stimulează proliferarea limfocitelor Th1 în mod
autocrin.

74. Interleukina-1 (IL-1) stimulează expresia defensinelor în piele, contribuind la apărarea înnăscută
împotriva infecțiilor.

75. Limfocitul CD-8 combate virusul HIV prin recunoașterea și distrugerea celulelor infectate cu
virusul. Acesta eliberează perforine și granzime pentru a induce apoptoza celulelor țintă.

76. Consecința mutației genei AIRE, care controlează expresia proteinei autoimune reglatoare, poate
duce la tulburări ale toleranței imune și la dezvoltarea bolilor autoimune, deoarece genele
autoreactive nu sunt corect suprimate în timus. Consecința principală a mutației genei AIRE este
pierderea sau scăderea funcției proteinei Aire, care reglementează procesul de selecție negativă
în timus. În timpul selecției negative, limfocitele T care recunosc antigene proprii sunt eliminate
pentru a preveni reacțiile autoimune. Cu o mutație a genei AIRE, acest proces nu este eficient și
limfocitele T autoreactive pot scăpa și circula în organism, ceea ce crește riscul dezvoltării
bolilor autoimune.
77. Componenta complementului C1 poate lega mai multe complexe Ag-Ac în cadrul activării
clasice.

78. Componentele C1q, C1r și C1s sunt proteaze serinice care alcătuiesc complexul C1 în cadrul
activării clasice a complementului.

79. Componența convertazei C3 activată clasic este C4b2a.

80. Din componenta C1 în calea clasică de activare a complementului, pot deriva maxim trei
molecule de convertază C3.

81. Componența convertazei C5 activată clasic este C4b2a3b, unde C3b este produsă ca urmare a
diviziunii moleculei de C3.

82. Componența convertazei C3 activată alternativ este C3(H2O)Bb, unde C3(H2O) este o formă
hidrolizată a moleculei C3.

83. Rolul inhibitorului C1 (C1-INH sau inhibitor al C1 esterazei) în procesul de activare a

complementului este de a regla activitatea proteazelor serinice din complexul C1 și preveni o
activare excesivă sau nedorită a complementului.

84. C3a și C5a sunt anafilatoxine care pot induce reacții alergice și inflamații prin legarea la
receptorii lor specifici pe celulele țintă.

85. Receptorii către C3b, cum ar fi CD21 și CD35, sunt expresați pe celulele B și contribuie la
legarea și capturarea complexelor Ag-Ac, precum și la activarea complementului.

86. Imunoglobulinele IgM și IgG sunt capabile să activeze complementul pe calea clasică atunci
când se leagă de antigen și formează complexe Ag-Ac.

87. CD59, cunoscut și sub numele de protectin, este o proteină membranară care previne formarea
complexelor liză membrană (MAC) și protejează celulele proprii de distrugere în timpul activării
complementului.

88. PCM (proteina cofactor de membrană) are rolul de a acționa ca un cofactor pentru dezintegrarea
complexelor C3bBb în calea alternativă de activare a complementului.

89. Properdina este o proteină a sistemului complementului care contribuie la stabilizarea și

amplificarea convertazei C3bBb în calea alternativă de activare a complementului.

90. Segmentul genic al clasei III a complexului major de histocompatibilitate (HLA) controlează
expresia componentelor complementului, cum ar fi C2, C4, factorul B și properdina.

91. Factorul D este o enzimă serin-protează care participă în activarea complementului în calea
alternativă prin clivarea factorului B pentru a forma convertaza C3bBb.

92. Factorul D, care este o enzimă serin-protează, este implicat în calea alternativă de activare a
complementului și acționează prin clivarea factorului B pentru a forma convertaza C3bBb.

93. Properdina are un rol important în amplificarea activării complementului în calea alternativă,
contribuind la stabilizarea convertazei C3bBb.

94. Properdina contribuie la reglarea sistemului complementului prin asigurarea amplificării

răspunsului imun și activării eficiente a calei alternative.
95. Convertaza 3 formată în calea alternativă de activare a complementului este C3bBb3b.

96. Sistemele de protecție a celulelor proprii în cazul activării necontrolate pe calea alternativă a
complementului includ proteinele de control ale complementului, cum ar fi CD59 (protectin) și
factorul H.

97. Anafilatoxina C5a este o citokină proinflamatorie puternică care poate provoca reacții
inflamatorii intense în organism, inclusiv recrutarea leucocitelor, vasodilatație și permeabilitate
crescută a vaselor de sânge.

98. Sursele extrahepatice ale C1q includ celulele imune, cum ar fi macrofagele și limfocitele B, care
pot secreta C1q în timpul activării complementului.

99. Convertaza 5 formată în calea clasică de activare a complementului este C4b2a3b, unde C3b este
produsă ca urmare a diviziunii moleculei de C3.

100. C1q are funcții caracteristice, precum legarea de moleculele de IgG sau IgM pentru a
iniția calea clasică de activare a complementului și formarea complexului C1qrs pentru clivarea
C4 și C2.

101. Cauza edemului angioneurotic în afectarea sistemului complementului poate fi legată de

deficiența sau dereglementarea unor proteine din sistemul complementului, cum ar fi C1-INH
sau C1q, care pot duce la creșterea reactivității complementului și la eliberarea de anafilatoxine.

102. Expresia scăzută a receptorului C1 (CD35) către C3b poate fi cauzată de mutații genetice,
insuficiență de proteine sau alte anomalii care afectează expresia sau funcționalitatea
receptorului C1 pe celulele țintă. Aceasta poate duce la dificultăți în recunoașterea și eliminarea
complexelor Ag-Ac și la creșterea sensibilității la activarea complementului.