SERIA LIMFOCITARĂ

SERIA LIMFOCITARĂ
= 25-35%
= componenta celulară majoră din ţesuturile
limfatice
= celule mici/mijlocii/ mari, în funcţie de
gradul lor de maturare;
- nucleul mare, rotund
- citoplasmă redusă, culoare albastru deschis.

!recirculă între sânge şi organele limfatice

SERIA LIMFOCITARĂ
 LIMFOPOIEZA

celula suşă celule suşe

Etape:
pluripotentă limfoide cu
potenţial T şi B
precursori
determinaţi T sau B
cu maturaţie în

ţesuturi limfoide centrale

(timus şi măduva hematogenă) celulele T şi B

ţesuturi limfoide periferice

ganglioni limfatici , splina, placi Peyer, amigdale
 Morfologia Limfocitelor

 limfocitul B matur nu poate fi diferenţiat de limfocitul T

 celulă mică (6-10μ),
 nucleu bazofil, rotund ce ocupă aproape toată celula
 citoplasma bazofilă, colorată albastru “ca cerul senin” (MGG)
sub forma unui simplu inel perinuclear, fără granulaţii
 Interacțiunea limfocitelor cu antigenele

Interacţiunea antigenului cu receptorul declanşează o serie

de evenimente celulare şi umorale în cascadă, cu scopul final de
eliminare al antigenului. Aceste evenimente constituie răspunsul
imunitar
 Rolul receptorului TCR al Limfocitelor T

Apariția TCR-CD3 determină procesul de selecţie

pozitivă (ansamblul proceselor prin care se asigură
supravieţuirea şi maturarea acelor limfocite T al
căror TCR este capabil să recunoască şi să
interacţioneze cu propriile molecule MHC ale
sistemului de histocompatibilitate). Limfocitele
incapabile de a recunoaşte moleculele MHC vor
muri prin apoptoză.
Selecția negativă = eliminarea clonelor limfocitare T
al căror TRC interacţionează cu antigenele proprii.
Dacă astfel de limfocite ar fi eliberate în periferie, ele
ar declanşa fenomene autoimune prin agresarea
structurilor self.
 Antigene limfocitare de suprafaţă

 I. markeri ai diferenţierii limfocitelor T;

 II. markeri ai diferenţierii B;
 III. markeri de activare (antigene care apar în
cursul ciclului celular şi sugerează proliferarea
limfocitară);
 IV. markeri ai maturaţiei limfocitare.

Obs: inexistente la nivelul altor linii celulare hematopoietice

Clasificarea funcțională a limfocitelor T (1)
Reactivitatea limfocitului T
EPUIZAREA LIMFOCITULUI T
 Clasificarea funcțională a limfocitelor T(2)

2. Limfocite efectorii citotoxice

Tipuri de citotoxicitate:
- citotoxicitate specifică de antigen, în care antigenul este
recunoscut de LT CD8+ sau CD4+ în asociere cu molecule MHC
de clasă I sau II. Aceste limfocite sunt CD3+.
- citotoxicitate non-MHC limitată cu limfocite CD3+
- citotoxicitate non-MHC limitată, cu LT fără receptor T, CD3‫־‬
Citotoxicitate non-MHC limitată = citotoxicitate “naturală” (NK)
(se exercită în absenţa unei sensibilizări prealabile la antigen).
Celulele responsabile de activitatea NK sunt limfocite CD16+ (receptor
pentru fragmentul Fc al imunoglobulinelor).
Acestea constituie efectori cu activitate citotoxică dependentă de
anticorpi.
Clasificarea funcțională a limfocitelor T(3)
 III. Markeri ai activării limfocitare

 Interacţiunea antigenului cu receptorul T induce intrarea

limfocitului T în ciclul celular cu exprimarea de noi
antigene membranare.
 Se disting antigene cu apariţie în faza G al ciclului, înaintea
1
debutului sintezei AND (antigene precoce) şi antigene cu
apariţie în cursul sau după sinteza de AND (antigene
tardive).
 Ex - Antigene precoce: receptorul interleukinei 2 şi al
transferinei (rol în replicarea limfocitelor T).
 Antigene tardive, molecule ale sistemului HLA clasa II
( funcţie neelucidată).
 Profilul imunologic al infecţiilor cronice
Cuprinde următoarele celule exprimate în valoare procentuală şi absolută:
• numărul de leucocite, granulocite, limfocite, monocite;
• numărul total de celule T(CD3+);
• celulele T naive CD45RA+, celulele T de memorie CD45RA- ;
• celule T helper (CD4+);
• celulele T naive CD45RA+ raportate la numărul de celule CD4+;
• celule T CD31+;
• celule T CD8+, celule T CD8+/CD28+ (citotoxice), celule T CD8+/CD28- (reglatoare);
• raport CD4+/CD8+;
• celule T imature (CD4+/CD8+);
• celule B ( CD19+);
• celule NK (CD16+/CD56+);
• celule T activate (CD3+/HLA DR+).
LIMFOCITUL B
 Limfopoieza B

Etapele limfopoiezei B
1/celula stem multipotentă 5/limfocitul B matur

2/ celula pro-B (celula B 6/limfoblastul B

angajată)
3/celula pre-B, cu stadiile 7/plasmocitul
pre-BI şi pre-BII
4/limfocitul B imatur 8/limfocitul B cu memorie.

 etapele 1-5 = etapa antigen-independentă (măduva hematogenă);

 etapele 6-8 = etapa antigen-dependentă (măduva hematogenă, dar
mai ales în organele limfoide periferice: splină, formaţiuni
ganglionare).
LIMFOCITUL B MATUR
Limfocitul B cu memorie
II. Diferenţierea limfocitelor B și markerii lor

Etape:

1. celulele pre-B : Ig intracitoplasmatic (c.Ig) şi nu exprimă

imunoglobulină de suprafaţă (s.Ig) fenotip: s.Igˉ, cIg+
2. limfocitele B mature (sânge şi organe limfoide) pot
reacţiona cu antigenul, prin s.Ig . Ig citoplasmatică nu a fost
evidenţiată; fenotip s.Ig+, c.Igˉ.
3. celulele secretante de Ig: posedă o pierdere progresivă a
expresiei s.Ig, o acumulare de c.Ig și sinteză citoplasmatică
de lanţuri J (un marker de maturaţie plasmocitară al
limfocitului B).
Citokinele
Citokine imunoreglatorii interleukinice
 Citokinele imunoreglatorii
non-interleukinice

 TNF – tumor necrosis factor; IFN – interferon; MHC – complex major de histocompatibilitate; NK – “natural killer”;