Imunitatea celulara - se instaleaza in infectii cu bacterii, viroze, parazitoze, care se insotesc de hipersensibilitate intarziata (alergie ), in multe boli autoimune,

in imunitatea antitumorala si in imunitatea de transplantare. Atunci cnd ne referim la sistemul imunitar, apare n mod firesc ntrebarea care sunt celulele din organism care particip n procesele imune ce apar n corp, care au rolul de a distruge viruii i substanele strine, aprnd astfel organismul. Reaciile imunitare ce apar n organism reprezint un proces foarte complex care angreneaz un numr foarte mare de celule, celule care ndeplinesc diverse funcii i care poart numele de limfocite. Celulele limfocite sunt de dou tipuri: celule limfocitare T, ce iau natere n glanda timus i celule limfocitare B, produse n mduva spinrii. Astfel celulele limfocitare T determin imunitatea celular influennd aprarea organismului fa de virui i ciuperci patogene, participnd la aprarea antiinfecioas precum i la distrugerea tumorilor. Aceste celule au proprietatea de a circula permanent ctre splina i ganglionii limfatici n care-i au sediul, trecnd apoi n snge. n timpul acestei circulaii permanente ele distrug viruii i substanele strine organismului, ntlnite n cale. Cea de-a doua categorie de celule ce se implic n procesele imune i anume, celulele limfocitare B, determin imunitatea umoral, imunitate care implic producerea anticorpilor. Aceste dou tipuri de celule conlucreaz mpreun pentru aprarea organismului Sistemul fagocitar cuprinde :polinucleare neutrofile si macrofage (macrofagele tisulare fixe si monocitele din sangele periferic ).Gradul activitatii fagocitare al neutrofilelor este corelat direct cu metabolismul lor oxidative si poate fi studiat in vitro prin tehnica cu nitroblautetrazoliu (NBT). Testul cu NBT se refera numai la reducerea colorantului de catre polinuclearele neutrofile .Reducerea de NBT in monocite normale si patologice constituie un test citochimic de diferentiere a diverselor tipuri de leucemie acuta mieloida .Neutrofilele NBT pozitive cresc mult in infectii bacteriene si micotice ,dar raman in limite normale in infectii virotice sau la pacientii cu stari febrile si leucocitoze de origine nebacteriana .Testul este util in diagnosticul diferential : -valvulopatie reumatismala valvulopatie bacteriana , -rejectie de transplant infectie -tromboembolie pulmonara pneumonie In pediatrie ,acest test se foloseste si pt diagnosticul de boala granulomatoasa cronica ,suferinta fatala a copilului care se manifesta din primul an de viata prin infectii grave bacteriene si micotice ..La acesti copii exista un defect enzymatic congenital al leucocitelor ,care tulbura functia lor fagocitara ;leucocitele ingera bacteriile ,dar nu le pot digera .Testul efectuat la acesti pacienti arata un procent scazut de leucocite formazan-pozitive in plin puseu de infectie bacteriana.

Limfocitele
Sistemul imunitar este reprezentat de esuturi derivate din mezoderm, a cror principal component celular este limfocitul. De aici deriv denumirea de sistem limfoid.

Numrul limfocitelor. Copiii au un numr mai mare de limfocite i de aceea vrsta trebuie considerat ca un parametru fiziologic de variaie, n evaluarea numeric a acestor celule. Ele reprezint 25-33% din totalul leucocitelor, adic circa 2100 celule/mm3 de snge. Valori mai mici de 1500 limfocite/mm3 semnific starea de limfocitopenie i cel mai adesea semnific un deficit numeric al limfocitelor T. Pn n anii 50, limfocitele erau distinse numai dup dimensiuni: mari, mijlocii i mici. Cele mai multe limfocite circulante au dimensiuni mici: 7-10 m diametru. La microscopul optic, pe frotiul colorat May Grunwald - Giemsa, limfocitele se disting de celelalte dup dimensiuni, sunt agranulare i au cel mai mare raport nucleocitoplasmatic. Limfocitele mari au un raport nucleocitoplasmatic mai mic i n citoplasm se gsesc granulaii azurofile. Se numesc limfocite granulare mari (LGL). In vitro, limfocitele sunt neaderente i nu fagociteaz. Caracterizarea funcional a limfocitelor este rezultatul cercetrilor ntreprinse dup anul 1960. n raport cu organul limfoid primar n care se produce diferenierea i maturarea, Roitt i col. (1966) au mprit limfocitele n dou categorii distincte; - limfocite T, care se difereniaz i se matureaz n timus; - limfocite B, care se difereniaz i se matureaz n bursa lui Fabricius la psri i n echivalenii ei funcionali, la mamifere. n funcie de capacitatea lor de a interaciona cu antigenul specific, limfocitele sunt: - incompetente (imature), cele care nu recunosc antigenul; - competente (mature), cele care recunosc antigenul specific. Dup durata vieii, limfocitele sunt: - cu via scurt (efectoare ale rspunsului imun); - cu via lung (de memorie). Ele recircul n organism perioade ndelungate (de ordinul anilor). La om, limfocitele de memorie ar supravieui circa 10 ani, fr s se divid. n raport cu funcia pe care o ndeplinesc, se disting urmtoarele categorii de limfocite: - efectoare, cele care direct sau indirect, prin molecule efectoare, neutralizeaz antigenul; - reglatoare, cele care ralizeaz echilibrul optim al rspunsului imun. Limfocitele T

Limfocitele T reprezint pn la 80% din totalul limfocitelor circulante. Proporia limfocitelor T se poate determina prin metoda rozetelor cu hematii de berbec sau prin metoda imunofluorescenei cu anticorpi monoclonali fa de receptorul de antigen. Limfocitele T mature exprim markerul* CD4** sau CD8. Aceste molecule aparin suprafamiliei imunoglobulinelor. Celulele CD4 au de obicei funcie helper, iar cele ce exprim markerul CD8 sunt citotoxice. Limfocitele T ndeplinesc funcii complexe, att efectoare ale rspunsului imun mediat celular ct i reglatoare, prin intermediul unor factori humorali pe care-i secret, denumii limfochine. Limfocitele T realizeaz urmtoarele funcii: lizeaz celulele care exprim molecule nonself pe suprafaa lor; regleaz rspunsul imun; mediaz reaciile de hipersensibilitate ntrziat. Aceste funcii sunt rezultatul heterogenitii funcionale i se datoreaz activrii unor subpopulaii distincte de limfocite T: - limfocite Tc (Tcl, citotoxice sau citolitice) exprim pe suprafaa lor markerul T8 (CD8); - limfocite Th (helper) au pe suprafa markerul CD4. Acestea sunt cele mai numeroase, reprezentnd 60-65% din numrul total de limfocite T ale organismului uman; - limfocite Ts (supresoare), purttoare ale markerului CD4; - limfocite TD sau TDH (delayed hypersensitivity) exprim markerul CD8. Funciile limfocitelor Th se realizeaz prin intermediul limfochinelor secretate. In funcie de limfochinele pe care le sintetizeaz, limfocitele Th se clasific n dou subseturi:Th-1 i Th-2. Celulele Th-1 (Th-c) Citochinele de tip 1 produc urmtoarele efecte: stimuleaz reacia de citotoxicitate i inflamatorie asociat cu reaciile de hipersensibilitate ntrziat. In esen, limfocitele Th-1 au rol n edificarea unui rspuns imun mediar celular (RIMC). Celulele Th-2 (Th-b) secret citochine de tip 2: IL-4, IL-5, IL-6 i IL-10 (dar nu secret Il-2) i stimuleaz activitatea limfocitelor B de memorie. Citochinele tip 2 (IL-4, IL-5) stimuleaz rspunsul imun humoral fa de paraziii extracelulari (stimuleaz diferenierea limfocitelor B spre plasmocit) i instalarea strilor alergice prin capacitatea lor de a induce sinteza IgE i de a stimula mastocitele. In esen, limfocitele Th-2 sunt implicate n edificarea rspunsului imun mediat humoral (RIMH). Prin toate aceste efecte, limfocitele Th sunt amplificatoare ale rspunsului imun

Limfocitele CD8 (T citototoxice) reprezint 25-35% dintre limfocitele T circulante. Funcia lor const n efectul litic prin contact celular direct asupra celulelor infectate cu virusuri, malignizate sau alogenice. Limfocitele TD sunt mediatoare ale reaciilor de hipersensibilitate ntrziat (delayed) de tip tuberculinic. Ele secret limfochine cu efecte locale asupra macrofagelor i limfocitelor din focarul inflamator. Limfocitele Ts sunt inhibitoare ale amplitudinii rspunsului imun, dup epuizarea antigenului. Ele au rolul de a diminua intensitatea RIMC i RIMH, meninnd n limite fiziologice intensitatea reaciilor imunitare. Teste de laborator Testul rozetelor (rozeta E) permite identificarea si numararea limfocitelor T ,pe baza proprietatii acestora de a forma in mod spontan rozete (limfocite inconjurate de cel putin 3 eritrocite ) cand sunt incubate la temperature joase cu eritrocitele de berbec .Rozetarea este un fenomen de imunocitoaderenta ,care se realizeaza numai cu cellule vii ,in conditii optime de temperature si pH . Testul de transformare limfoblastica evalueaza limfocitele T sensibilizate ,care ,puse in contact cu antigenul sensibilizant ,prolifereaza si se transforma in cellule cu aspect limfoblastic .Aprecierea raspunsului se poate face pe frotiul de sange ,prin identificarea pe baze morfologice a limfocitelor care au suferit transformarea blastica ;cresterea importanta a dimensiunilor celulei ,bazofilia citoplasmei ,marirea nucleului cu alterarea cromatinei si prezenta de nucleoli. Testul de inhibitie a migrarii leucocitelor indicator specific pt imunitatea celulara cu aplicare in evaluarea hipersensibilitatii intarziate si in transpalntul de organe. Celulele NK Celulele NK (natural killer) reprezint circa 15% din totalul limfocitelor sanguine. Ele deriv din mduva osoas i au origine comun (acelai progenitor), ca i celulele T. In vitro, sunt neaderente i nefagocitare, ceea ce le aseamn cu limfocitele. Din punct de vedere morfologic, celulele NK sunt mari, granulare (LGL, large granular lymphocytes), avnd citoplasm mai bogat dect celelalte limfocite, cu granulaii azurofile. Celulele NK nu au nici unul din receptorii de antigen caracteristici limfocitelor T sau B i de aceea au fost denumite celule nule.n dezvoltarea lor, celulele NK nu sunt dependente de timus. Celulele NK au via scurt i reprezint o linie important, primordial n evoluie, cu rol esenial n mecanismele de aprare nnscut a organismului: sunt active n respingerea grefelor i a celulelor modificate sub raport antigenic. Funcia celulelor NK este de a recunoate i de a

liza anumite celule tumorale i celule infectate cu virusuri. Aciunea definitorie a celulelor NK este citotoxicitatea. Ele lizeaz fr restricie CMH, celulele tumorale sau pe cele infectate cu virusuri. O subpopulaie distinct a celulelor NK o reprezint celulele K (killer). Ele sunt tot LGL, dar spre deosebire de celulele NK, exprim receptorul de mare afinitate pentru Fc . Aciunea lor principal este citotoxicitatea mediat de anticorpi (ADCC), fa de celulele modificate antigenic.
Macrofagele reprezinta unul dintre cele trei grupuri de celule fagocitare ale sistmului imun si au un rol cheie in cadrul sistemului imun innascut. Macrofagele provin din monocite, care sunt celule circulante. Monocitele adera de endoteliu datorita unor molecule de adeziune de pe suprafata. Aderarea se face numai pe anumite zone ale endoteliului, situate in vecinatatea unui focar imun. Sub actiunea unor citokine cu rol inductor produse de limfocite, monocitele se matureaza si se transforma in macrofage. Macrofagele tisulare au o durata de viata de cateva luni. Transformarea monocitelor in macrofage presupune schimbari importante ale morfologiei si dimensiunilor. Macrofagele sunt de 5-10 ori mai mari decat monocitele, au un aparat Golgi mai dezvoltat, mitocondrii mai mari si mai numeroase. Macrofagele sunt multinucleate. Citoplasma emite numeroase pseudopode, care dau la microscopul electronic un aspect de meduza cu prelungiri fine si dantelate. Macrofagele tisulare au un metabolism mai activ decat monocitele. Macrofagele sunt prezente difuz in organism, la nivelul tesutului conjunctiv si in apropierea membranei bazale a vaselor sanguine mici. Ele se afla in numar mare in zonele unde exista un aflux important de antigene : plamani, ficat, splina si ganglionii limfatici. Macrofagele au functii complexe, fiind implicate in apararea nespecifica si specifica. Functiile macrofagelor deriva din capacitatile lor specifice : Capacitate de a fagocita diferite antigene mai mare decat a neutrofilelor Capacitate de deosebi intre structurile self (ale organismului) si cele non-self (straine de organism) Capacitate de diferentiere a structurilor self normale de structurile self imbatranite si self neoplazice Interleukina este un termen care denumeste un grup de molecule semnal, facand parte din clasa citokinelor. Dupa cum le sugereaza numele, interleukinele transmit mesaje intre leucocite. Ele au structura proteica si sunt secretate de o larga varietate de celule, avand un rol major in functionarea sistemului imun. Tulburarile interleukinelor sunt asociate cu o varietate de boli autoimune sau imunodeficiente. Cele mai multe interleukine sunt sintetizate de limfocitele T helper CD4, de monocite, macrofage si celulele

endoteliale. Rolul interleukinelor in functionarea sistemului imun se refera, mai ales, la activarea, diferentierea si stimularea metabolica a diferitelor tipuri de limfocite care au rol in raspunsul imun umoral sau celular si astfel intervin in productia de anticorpi, stimularea fagocitozei. De asemenea joaca un rol important in inflamatie si induc febra. Unele interleukine pot fi folosite in practica medicala, cum ar fi, de exemplu interleukina 2. Interleukina 4 are un rol important in raspunsul alergic. Interleukinele 1 si 6 au un rol major in inflamatie. Interleukina 6 stimuleaza formarea de plasmocite, care sunt formate in urma activarii limfocitelor B. Plasmocitele sunt celule care secreta anticorpi, ce vor neutraliza antigenele endo sau exogene.

Boala gref contra gazd (GVHD). (graft-versus-host-disease). Sindrom caracteristic transplantului de mduv osoas, cauzat de o incompatibilitate ntre grefon i primitor. Limfocitele T i anticorpii grefonului, dup ce au detectat antigenele de origine de pe celulele primitorului, le atac. Reacia poate fi acut i poate aprea ntre 10 i 40 de zile dup gref. Simptome : erupii cutanate, prurit, tulburri digestive importante (vom, diaree), febr i uneori atingere hepatic (icter). Exist de asemenea reacii cronice ale grefonului mpotriva gazdei, care pot aprea dup luni sau chiar ani de la efectuarea grefei i care se manifest[ prin leziuni cutanate indurate pe palme, pe plante, trunchi, fese i coapse, uneori asociate cu o hepatit cronic i cu o scleroz pulmonar. Medicamentele care produc supresia reaciilor imune, cum sunt corticosteroizii i ciclosporina i anticorpii mpotriva limfocitelor reduc severitatea afectrilor tisulare.
Cauza principal pentru aceasta boala este transplantul hematopoietic, allogenic si autolog. Transplantul de organ solid, transfuziile de singe si transfuziile materno-fetale prezinta de asemeni cazuri de boala grefa contra gazda. Boala grefa contra gazda ramine principal cauza de deces dupa transplantul hematopoietic . Acest transplant este folosit pentru a trata neoplasmele limforeticulare si anemia anaplastica . Ramine o optiune importanta care ofera o sansa de vindecare in multe neoplasme.