EXPLORAREA METABOLISMULUI PROTIDIC

INTRODUCERE

Starea de EUPROTEINEMIE este rezultatul unor mecanisme de reglare care permit ca rezervele de
proteine labile sa poata fi utilizate pentru suplinirea anumitor pierderi, cautand astfel sa se mentina o
adevarata homeostazie proteica; în vederea asigurarii ei exista un continuu schimb între proteinele din
tesuturi si cele plasmatice, asa cum s-a dovedit cu ajutorul izotopilor radioactivi.
Proteinele indeplinesc multiple roluri in organism printre care amintim : mentin substanta azotata in
limite normale, mentin homeostazia tensionala prin proprietatile hidrofile ale proteinelor realizeaza presiunea
coloid-osmotica a plasmei ,transporta ioni ,hormoni,bilirubina indirecta ,medicamente; intervin in procesul de
coagulare,contribuie la mentinerea echilibrului acido-bazic prin sistemul tampon proteina acida /proteina
bazica; participa la apararea specifica si nespecifica.
Functiile multiple pe care proteinele le îndeplinesc explica necesitatea unui aport adecvat, cantitativ si
calitativ, evaluat pentru un adult la 1 gram de proteine/ kilogram corp/ pe zi, din care cel putin jumatate
trebuie sa fie de origine animala.
Exolorarea metabolismului proteinelor presupune:
1.DOZAREA PROTEINELOR TOTALE PLASMATICE
2.DOZAREA PROTEINELOR URINARE
3.ELECTROFOREZA PROTEINELOR si IMUNELECTROFOREZA
4.TESTE DE DISPROTEINEMIE
5.DERIVATI AZOTATI AI CATABOLISMULUI PROTEINELOR SI
NUCLEOPROTEINELOR
1. DOZAREA PROTEINELOR TOTALE PLASMATICE
- metoda spectrofotometrica

VALORI NORMALE
6-8 g/dl
Implicatii clinice
Cele mai importante tulburari ale metabolismului protidic se reflecta la nivelul plasmei si se traduc
prin:
1. Hipoproteinemii
2. Hiperproteinemii
3. Disproteinemii

1. Hipoproteinemiile – caracterizeaza sindroame biologice care au la baza diminuarea proteinelor

plasmatice, cu pastrarea raporturilor dintre diversele fractiuni. În cazuri înaintate de subnutritie, în
tulburarile grave de absorbtie, în deficite de sinteze proteice, în conditii de pierderi de proteine – în arsuri,
hemoragii, nefroze.
2. Hiperproteinemiile – sunt rare, de regula apar prin hemoconcentratie (dupa pierderi mari de lichide) sau
aparitia în exces a unor proteine patologice.
3. Disproteinemiile – reprezinta modificarile de ordin cantitativ si/sau calitativ ale proteinelor plasmatice,
care intereseaza una sau mai multe fractiuni, modificand astfel raporturile dintre acestea.(se modifica
raportul albumine/ globuline).Tipuri de disproteinemii:
a) Disproteinemia reactiva din inflamatia acuta(prin cresterea sintezei hepatice de 1-si 2-globuline.
b) Disproteinemia reactiva din inflamatia cronica (prin cresterea sintezei hepatice de  si -
globuline
c) Disproteinemia din hepatopatii cronice (hepatita cronica agresiva,ciroza hepatica).Modificarea
raportului albumine / globuline apare datorita apare datorita scaderii marcate a albuminelor
impreuna cu crestera beta sau gama globulinelor.In cazul cirozei hepatice evolutia este mult mai
 severa ,starea de disproteinemie se datoreaza inflamatiei cronice (cresterea  si - globulinelor )la
care se adauga pierderea de proteine in lichidul de ascita .(fapt ce accentueaza hipoproteinemia si
hipoalbuminemia)
d) Disproteinemii prin pierderi de proteine:
1.pe cale renala :Sd.nefrotic
2.pe cale cutanata :in arsuri extinse
3.pe cale intestinala :in enteropatiile exudative

2.DOZAREA PROTEINELOR URINARE

VALORI NORMALE
Urina : 50-140 mg/ 24 h
Aspecte patologice: proteinuria (vezi Exam.urina).

 PROTEINE PATOLOGICE: PARAPROTEINE (COMPONENTE MONOCLONALE)

O paraproteina este o populatie de molecule de imunoglobuline omogena ca lant greu si lant usor ,
care rezulta din proliferarea unei singure clone celulare. Clona celulara proliferanta sintetizeaza de obicei
molecule de imunoglobuline întregi, mai rar numai lanturi usoare si extrem de rar numai un tip de lant greu.
Paraproteinele pot fi constituite din:
- imunoglobuline complete IgG, IgA, IgD sau IgE în diferite variante de mielom multiplu sau IgM în
macroglobulinemia Waldenstrom.
- lanturi usoare de tip Lambda sau de tip Kappa în mielomul micromolecular (proteine Bence-Jones în urina).
- lanturi grele de tip gamma, alfa sau  în boala lanturilor grele.
Hemopatiile maligne în care celulele proliferante produc paraproteine, se numesc gamopatii
monoclonale maligne.
Suspiciunea unei paraproteinemii o ridica anumite tablouri clinice ca: fracturi spontane, anemie si
infectii repetate, dureri osoase si insuficienta renala sau/si modificarea unor analize de screening uzuale cum
ar fi: VSH mult crescut, probe de disproteinemie foarte alterate fara sa existe o suferinta hepatica, hematii în
fisicuri pe frotiul de sange. În aceste cazuri, trebuie facute pe langa o punctie osoasa (care pune în evidenta
celulele maligne), unele investigatii asupra proteinelor din ser si urina, începand cu electroforeza în gel de
agar, apoi imunelectroforeza sau imunodifuzia radiala Mancini.

3.ELECTROFOREZA PROTEINELOR SI IMUNELECTROFOREZA (au fost descrise la capit.

INFLAMATIE)

SEPARAREA PROTEINELOR SERICE PRIN METODA

ELECTROFORETICA

VALORI NORMALE:
Proteine totale=7-8 g/100 ml
Albumine=3,5-5,2 g/100 ml sau 35-52 g 0/00 sau g/L
1-globuline=1-4 g/L
2-globuline=5-10 g/L
-globuline=6-12 g/L
-globuline=7-16 g/L

În procente:
Albumine=50-65%
1-globuline=2-6%
2-globuline=6-10%
-globuline=8-13%
-globuline=12-20%

DESCRIEREA FRACTIUNILOR ELECTROFORETICE

1. ZONA ALBUMINELOR – cuprinde fractiunea albumina si prealbumina. Albumina reprezinta mai mult
de 50% din proteinele serice umane si se prezinta sub forma unui arc simetric.
Nivelul scazut – hipoalbuminemie – se întalneste în afectiuni hepatice grave, necroza de tesuturi,
aport deficitar proteic (malnutritie).
Prealbumina reprezinta un arc simetric ce intersecteaza partial arcul de precipitare al albuminei. În
anomalii genetice sau cand albumina este cuplata cu bilirubina, cu diverse medicamente se poate observa un
arc asimetric.
2. ZONA 1-GLOBULINELOR – contine diferiti constituienti dintre care mai putini importanti: 1
antitripsina, 1 glicoproteina (acida) si 1 lipoproteina.
Fractiunea 1 antitripsina (seromucoidul) reprezinta arcul cel mai intens al zonei, fiind utilizat ca si
ghid în orientarea celorlalte linii. Rolul ei este de a inhiba actiunea tripsinei si chimotripsinei; protejand astfel
tesuturile de efectele proteolitice.
Cresteri de 1 antitripsina în bolile inflamatorii acute si cronice, stress, tumori maligne, anomalii
hematologice si scaderi în emfizemul pulmonar, afectiuni hepatice severe, sindrom nefrotic, casexie,
malnutritie.
1 glicoproteina acida (orosomucoidul), prezinta un arc fin ce poate intersecta albumina si
antitripsina.
3. ZONA 2-GLOBULINELOR – este zona cea mai heterogena continand aproximativ 12 componente –
cele mai importante fiind: 2 macroglobulina, haptoglobina si ceruloplasmina.
fractiunea 2 macroglobulinica – variaza mult (la nou-nascuti este ca valoare asemanatoare
adultului, între 2-4 ani depaseste valorile adultului, apoi la varsta de 10 ani revine la nivelul varstei adulte).
Cresterea 2 macroglobulinei – se întalneste în sindromul nefrotic, în GNA (glomerulonefrita acuta în special
la copii), boli alergice, etc.
haptoglobina – transporta hemoglobina libera. Nu se excreta în urina. Creste în anemiile hemolitice,
în hepatita acuta, ciroza hepatica, în inflamatii.
ceruloplasmina – transporta cupru. În boala Wilson este scazuta (degenerescenta hepato-
lenticulara). Cuprul fiind secundar, la nivel crescut poate produce afectarea tesuturilor prin depozitarea lui.
Ceruloplasmina scade de asemenea în sindromul nefrotic, hipoproteinemii, anemii, hepatite, nefroze. Creste
în inflamatii, tumori maligne, leucemii.
4. ZONA -GLOBULINELOR – este reprezentata de transferina (siderofilina), hemofexina si sistemul
complemetului (cu rol deosebit în procesele inflamatorii, stress, infectii, procese imuno-alergice,
colagenoze, reactii citolitice). Transferina – are rolul de a transporta ionii (Fe +3) ferici de la nivelul
mucoasei intestinale la organele de depozit. Scade în inflamatia acuta si cronica, în sindromul nefrotic, în
hipoalbuminemii.
Cresterea de transferina are loc în hepatita acuta, În sindroamele anemice si în hemoragii.
5. ZONA -GLOBULINELOR – este cea mai lenta în migrarea electroforetica, cuprinde fractia Ig
imunoglobulinelor – IgG, IgA, IgM, IgD, IgE.

 -globulinele - Imunoglobulinele (Ig)

Analiza imunochimica a imunoglobulinelor a aratat heterogenitatea acestor proteine. Astazi se cunosc
cinci clase de imunoglobuline, în ordinea descrescanda a proportiilor normale în serul uman: IgG, IgA, IgM,
IgD, IgE.
VALORI NORMALE:
IgG=600-1600 mg/100 ml ser
IgA=120-400 mg/100 ml ser
IgM=60-160 mg/100 ml ser
Imunograma reprezinta determinarea cantitativa de IgG, IgA, IgM si variaza în patologie în limite
foarte largi. Este interesanta corelarea valorilor de imunoglobuline cu nivelul complementului seric. De
exemplu în stadiile precoce ale hepatitei virale acute, creste IgM dupa 2-4 saptamani, valorile de IgM
descresc odata cu cresterea de IgG, uneori si de IgA. Dupa 8-12 saptamani valorile imunoglobulinelor se
normalizeaza. În cazul cronicizarilor IgG se pastreaza mult timp crescute. Cresteri ale IgG si IgA apar în
proliferarile mezenchimale, în faza acuta a bolii lupice si a poliartritei reumatoide, în glomerulonefrita acuta
cresc IgG si IgA si IgM ramane normala iar complementul seric este mult mai scazut (scaderea
complementului în evolutia acestor boli este semn de agravare si/sau de complicatie.
 HIPOGAMAGLOBULINEMIILE –se traduc prin diverse modificari cantitative ale
imunoglobulinelor. În sindromul de lipsa de anticorpi congenital (foarte rar) IgG este mult mai scazut iar IgA
si IgM sunt absente. La copii sunt frecvente disgamaglobulinemii care însotesc infectii acute ale cailor
respiratorii sau pielonefrite. În aceste cazuri IgG este scazut, alaturi de valori normale ale IgA si IgM. Se
cunoaste deficitul selectiv de IgA (IgA seric absent cu IgG normal si IgM normal sau crescut). Deficitul de
IgA secretor se asociaza adeseori cu infectii cronice recidivante de cai respiratorii, în sindromul de
malabsorbtie. Valorile crescute de IgA secretor apar în TBC. IgE creste în stadiul acut al bolilor atopice ca
astmul bronsic alergic, rinita alergica, urticaria, edem Quincke, neurodermita. Cresterea de IgE, indica
geneza alergica a unei boli. Numai determinarea de IgE – alergen specifica permite precizarea unei
manifestari alergice patogenice.
 ELECTROFOREZA DE PROTEINE : IMPLICATII CLINICE
1. VARIATII FIZIOLOGICE
La sugar între 3-6 luni, singura deosebire fata de electroforeza adultului este scaderea varfului -
globulinelor (hipo -globulinemie fiziologica). La nou-nascut exista o scadere a albuminelor. La varstnici,
scad -globulinele si albuminele. 75% dintre persoanele varstnice prezinta hipoproteinemie datorata scaderii
simultane a albuminelor si imunoglobulinelor (-globulinelor).
2. VARIATII PATOLOGICE
Pentru:
a) ALBUMINE
ANALBUMINEMIE = foarte rara
HIPOALBUMINEMIE = în malnutritie, malabsorbtie, deficit de sinteza hepatica (ciroza hepatica),
inflamatii cronice, pierderi din arsuri, enteropatie exudativa, interventii chirurgicale pe tubul digestiv, sau
pierderi renale din sindromul nefrotic, nefrita acuta si cronica.
b)GLOBULINE
1-globuline
Apar cresteri în inflamatia acuta, infectii, infarctul acut de miocard. Apar scaderi în deficitul de 1-
antitripsina.
2-globuline
Apar cresteri mari în sindromul nefrotic (2-macroglobulina), în inflamatia acuta, în bolile de colagen
(lupus, artrita reumatoida), TBC. Apar scaderi în afectiunile hepato-celulare acute.
-globuline
Apar cresteri în inflamatii cronice, în conditii de hiperlipidemie, ciroza hepatica.
-globuline
Apar cresteri policlonale în inflamatii cronice, infectii cronice, afectiuni hepatice, boli de colagen
(lupus), SIDA si monoclonale în mielom multiplu, boala Waldenstrom. Apar scaderi congenitale sau
dobandite medicamentos în sindromul nefrotic si în arsuri.
 4.TESTE DE DISPROTEINEMIE (VSH, testele TYMOL, KUNKEL,etc au fost descrise la capit.
INFLAMATIE)

5. DERIVATI AZOTATI AI CATABOLISMULUI PROTEINELOR SI

NUCLEOPROTEINELOR:
CREATININA, UREE, ACID URIC

a)DETERMINAREA CREATININEI – METODA CINETIC-SPECTROFOTOMETRICA – PICRAT

ALCALIN

VALORI NORMALE
Ser si plasma
Barbati: 0.6 -1.1 mg/dL = 53-97mol/L
Femei : 0.5 – 0.9 mg/dL = 44-80mol/L
Urina - 1.0-1.5 g/24 h = 8.84-13.3 mmol/24 h. Aceste domenii sint date orientativ ; fiecare laborator
putandu-si satabili domeniile sale de valori normale.
VARIATII PATOLOGICE : CRESTEREA CREATININEI apare in insuficienta renala cronica.

B) DETERMINAREA UREEI – METODA ENZIMATIC-SPECTROFOTOMETRIC

PRINCIPIUL METODEI
VALORI NORMALE (UREE)
Ser si plasma :10-50 mg/dl sau 1,7 –8.3 mmol/L
Urina 20-35 g/24 h sau 333-583 mmol /24 h.
VARIATII PATOLOGICE: -cresterea ureei :
a) azotemie de cauza renala:nefrite acute sau cronice,nefropatii tubulare, TBC renal,rinichi
polichistic,hidronefroze,hipertrofie de prostata,scleroza renala,tumori renale.
b) azotemii extrarenale :deshidratare ,soc,inanitie,casexie.
-scaderea ureei: deficit de productie (hepatopatii grave)

C) DETERMINAREA ACIDULUI URIC – METODA ENZIMATIC –SPECTROFOTOMETRICA

(URICAZA / PEROXIDAZA)
VALORI NORMALE
Ser si plasma
Barbati: 3,4-7,0 mg/dL = 202-416 mol/L
Femei : 2,4-5,7 mg/dL = 142-339 mol/L
Aceste valori sunt date orientativ ; fiecare laborator putandu-si satabili propriile valori normale.

VARIATII PATOLOGICE: -cresterea acidului uric: (peste 7 mg % ) se intalneste in guta.

Cresterea patologica a acidului uric (hiperuricemie ) apare datorita catabolismului exagerat al
nucleoproteinelor endogene:din leucemii acute , leucemii cronice, boli febrile,radioterapie ,arsuri ,toxicoze
gravidice.
Cresterea patologica a eliminarilor de acid uric apare in :
a)productie endogena marita : guta ,leucemii.
b)scaderea reabsorbtiei tubulare .
Scaderea eliminarii acidului uric apare in: faza oligurica a insuficientei renale acute si in faza
decompensata a insuficientei renale cronice.