Reactiile de transaminare

Reactia de dezaminare oxidativa

Degradarea scheletului de atomi de carbon.
Biosinteza ureei.
Introducere

Metabolismul proteic reprezinta un proces fiziologic important.

Proteinele sunt transformate in aa – catabolizati.

Hidroliza completa a polipeptidelor necesita un amestec de

enzime/peptidaze .
Introducere

Aa - produsi rezultati in urma metabolismului energetic

- sunt folositi ca precursori in sinteza unor compusi importanti
pentru organism.

In organism, in mod normal, 90% din energia necesara provine din

oxidarea carbohidratilor si a grasimilor. Doar 10% provine in urma
oxidarii scheletului atomilor de C.
Introducere
Degradarea scheletului de carbon, in cazul celor 20
de aa, determina aparitia a numai 7 compusi
intermediari:
1. Piruvat
2. Acetil CoA
3. Acetoacetil CoA
4. α-cetoglutarat
5. Succinil CoA
6. Fumarat
7. Oxaloacetat
Imagine generala – metabolismul aa

Soarta aa in organism - utili:

1) Pentru sinteza proteica;

2) Pentru sinteza unor compusi care contin azot (creatina,

purine, pirimidine);

3) Sursa de energie;

4) Pentru gluconeogeneza
Principalele cai de degradare a aminoacizilor

Reactiile importante din cadrul catabolismul aa constau

intotdeauna in indepartarea gruparii amino.

Produsul rezultat – gruparea amino- este indepartat sub

forma de uree, restul scheletului de atomi de C va fi
degradata pina la CO2 cu producere de energie.
 Degradarea aminioacizilor:
 Dezaminare
 Transaminare
 Decarboxilare

Locul principal unde are loc degradarea aa - ficatul.

Dezaminarea
Dezaminarea – eliminarea gruparii amino dintr-un aa cu formarea
amoniacului.

Exista 4 tipuri de reactii de dezaminare:

- oxidativa (!!),
- reductiva
- hidrolitica
- intramoleculara
 Dezaminarea reductiva:

R-CH(NH2)-COOH + 2H+  R-CH2-COOH + NH3

Aa Acid gras

Dezaminarea hidrolitica:

R-CH(NH2)-COOH + H2O  R-CH(OH)-COOH + NH3

Aa Hidroxiacid

Dezaminarea intramoleculara:

R-CH(NH2)-COOH  R-CH=CH-COOH + NH3

Aa Acid gras nesaturat
 Dezaminarea oxidativa

Glutamat dehidrogenaza joaca un rol central in procesul de dezaminare.

In majoritatea organismelor acidul glutamic este singurul aa care are
dehidrogenaza activa
Prezenta in ficat, atat in citosol, cat si in mitocondrie.

Acid glutamic Baza Schiff

Baza Schiff α-cetoglutarat

 Reactia de transaminare

Transaminarea – transferarea gruparii amino de pe un α-amino

acid pe un -ceto acid
Enzime: aminotransferaze (transaminaze).

Aminotransferaze

-amino acid -ceto acid -ceto acid -amino acid

 Exista diferite transaminaze
Cele mai cunoscute:
alanin aminotransferaza
alanina + -ketoglutarat  piruvat + glutamat
Aspartat aminotransferaza
aspartata + -ketoglutarate  oxaloacetate + glutamat

Aminotransferazele transfera gruparile -amino de pe diferiti aa pe -ketoglutarat cu

formare de glutamat

Glutamatul poate fi dezaminat cu eliberare de NH4+

Mecanismul reactiei de transaminare
Toate aminotransferazele au nevoie de piridoxal
fosfat (PLP) – VITAMINA B6 (PIRIDOXINA)

Mecanismul de ping-pong
Prima etapa: gruparea amino de pe un aa
este trasferata pe PLP cu formare de
piridoxamin fosfat si eliberare de
cetoacid.
A doua etapa: -ketoglutaratul
reactioneaza cu piridoxamin fosfat
formand glutamat.
Mecanism de Ping-pong

aspartat + -ketoglutarate  oxaloacetat + glutamat

GOT
Aspartat-aminotransferaza/AST/glutamat-oxalacetat-
aminotranferaza/GOT
Aspartat + -cetoglutarat oxalacetat + glutamat
GPT
Alanin-aminotransferaza/ALT/glutamat-piruvat-
aminotransferaza/GPT
Alanina + -cetoglutarat piruvat + glutamat

Transaminazele împreună cu alți parametri de laborator (fosfataza alcalină, bilirubina, albumina,

proteinele totale, gama-glutamiltransferaza, lactat dehidrogenaza, timpul de protrombină, alfa-
fetoproteina, anticorpi autoimuni) fac parte din panelul de evaluare a funcției hepatice.
 AST/GOT

- enzimă larg răspândită în țesuturile (miocard, ficat,

musculatura striată, rinichi, splină, plămân,
pancreas) și fluidele umane (cu excepția, urinei),
- dublă localizare: citoplasmatică și mitocondrială.
- in leziunile tisulare moderate, predomină
izoenzima citoplasmatică, iar în leziunile severe, cea
mitocondrială.

Metoda de dozare
Frecvent este folosită o metodă enzimatică indirectă.
AST/GOT

Specimen utilizat: SER

Atenționări:
- se va evita utilizarea serului hemolizat (crește valoarea AST-ului)
- activitatea AST este stabilă în serul separat și ținut 3-4 zile în condiții de refrigerare.
Recomandarea testului:
În principal analiza este recomandată împreună cu alți parametri de laborator pentru
evaluarea bolilor hepatocelulare și pentru diversele patologii ale musculaturii scheletice.
Intervalul de referință al AST-ului seric (aceste valori variază în funcție de metoda
utilizată în fiecare laborator):
Bărbați:
1-13 ani: 8-60 UI/L
≥ 14 ani: 8-48 UI/L
Femei:
1-13 ani: 8-50 UI/l
≥ 14 ani: 8-43 UI/L
 Valorile serice crescute ale AST- ului
1. boli hepatice (hepatite, ciroze, hepatite autoimune,
hemocromatoză, amiloidoză)

- valori foarte crescute (de 10-100 ori mai mari decât limita superioară a
normalului) - hepatitele acute, uneori de cauză virală.

- concentrații serice foarte crescute (≥ cu 100) apar în cazul utilizării unor

terapii cu toxicitate hepatică sau în anumite condiții care determină
ischemie hepatică.

- in hepatitele cronice, valorile serice sunt maxim de 4 ori mai mari decât
limita superioară a intervalului de referință.
 Valorile serice crescute ale AST- ului
2. infarct miocardic acut - IMA (valorile încep să crească la 6-8 ore de la debut,
ating valoarea maximă la 24 de ore de la declanșarea IMA și revin la normal după 5
zile).

3. distrofii musculare

4. boli renale sau pulmonare (embolii pulmonare)

5. mononucleoză

6. anumite tipuri de cancer (în carcinoamele primare hepatice sau în metastaze,

valorile pot fi normale în stadiile incipiente, ca ulterior să fie de 5-10 ori mai mari)

7. utilizarea anumitor medicamente: statine, antibiotice, chimioterapia, aspirina,

barbituricele, dozele crescute de vitamina A.
 Valorile serice scăzute ale AST

1. Beri-beri (deficiența de vitamina B6),

malnutriție

2. diabet zaharat sever cu cetoacidoză

3. hemodializă cronică.
 ALT/GPT

Această enzimă, este localizată în principal în celulele

hepatice și renale.

Cantități scăzute de ALT sunt identificate la nivelul inimii, în

musculatura striată, în pancreas, în splină și în plămâni.

ALT-ul are localizare strict intracitoplasmatică.

Creșterea valorii serice se datorează unor leziuni ușoare

(dacă nu se asociază cu AST), cauzate de creșterea
permeabilității membranelor celulare.
ALT/GPT - Metoda de dozare

Frecvent este utilizată o metodă enzimatică cuplată

care folosește lactat dehidrogenaza ca și enzimă
indirectă, iar piruvatul va fi transformat în lactat,
cu oxidarea simultană a NADH.

Reacția de oxidare determină modificări ale valorii

absorbanței la λ=340 nm, direct proporționale cu
activitatea enzimatică a enzimei (ALT).
ALT/GPT

Specimen utilizat: SER

Atenționări:
Se va evita utilizarea serului hemolizat (nu s-a raportat o modificare clară a rezultatelor în
cazul utilizării serului hemolizat).
Activitatea ALT este stabilă în serul separat și ținut timp de 3-4 zile în condiții de
refrigerare
Recomandarea testului:
În principal analiza este recomandată împreună cu alți parametri de laborator pentru
evaluarea în principal a bolilor hepatocelulare.
Intervalul de referință (aceste valori variază în funcție de metoda
utilizată în fiecare laborator):
Bărbați:
≥ 1 an: 7-55 UI/L
Femei:
1-13 ani: 8-50 UI/l
≥ 1 an: 7-45 UI/L
 ALT/GPT

Valorile serice crescute ale ALT apar în:

1. boli hepatice (hepatite infecțioase sau alte condiții inflamatorii care
afectează ficatul), valoriile fiind de minim 10 ori mai mari față de limita
superioară a intervalului de referință

2. metastaze hepatice

3. obstrucții biliare

4. persoane supraponderale cu diabet zaharat

5. pancreatită

6. alcoolism.
Raportul de Ritis (RDR)
GOT/GPT

VN:1.3

Valori patologice:

CRESTERI - NECROZA

SCADERI - INFLAMATIE
 Reactia de decarboxilare a aa
Decarboxilarea – indepartarea CO2 din aa cu formarea
unei amine.

amina

In mod frecvent, aminele au activitate fiziologica

crescuta (hh, neurotransmitatori).

Enzimele: decarboxilaze
Coenzima – piridoxalfosfat
 Semnificatia reactiei de decarboxilare
Formarea unor compusi cu activitate fiziologica crescuta

GABA –
mediator al
SNC

glutamat Acid gamma-aminobutiric (GABA)

histidina histamina
Histamina – mediator al inflamatiilor si al reactiilor alergice
 TEACH – Școala Europeană de Medicină
Personalizată
Medicina personalizată își propune ca pacientul potrivit
să beneficieze de mijloacele de prevenție și de tratament
potrivite, la momentul potrivit și de prima dată.

Aceasta este o schimbare de paradigmă față de

abordarea clasică, “one size fits all”.

Dintre ariile terapeutice, oncologia, hematologia și

bolile infecțioase beneficiază, într-o măsură mai mare,
de abordarea specifică medicinei personalizate.
 TEACH

Dr. Marius Geantă este primul român ales co-președinte al

Școlii Europene de Medicină Personalizată.

“Medicina se schimbă în fiecare moment, iar pentru profesioniștii din

domeniul sănătății este din ce în ce mai greu să țină pasul cu inovația
în medicină, așa încât să fie în măsură să le ofere pacienților cea mai
bună asistență medicală posibilă. În oncologie, de exemplu, cantitatea
informațiilor științifice se dublează la fiecare 3 ani. Este de la sine
înțeles că pentru un medic este aproape imposibil să citească și să
înțeleagă toate datele publicate în revistele specializate.”
 TEACH
In ianuarie 2015, președinte american Barack Obama – in
discursul despre Starea Națiunii, a lansat Inițiativa pentru
Medicina de Precizie, al cărei scop este “dezvoltarea mijloacelor de
prevenție și de tratament al bolilor luând în considerație variațiile individuale
la nivelul genelor, mediului în care trăiește persoana și stilului de viață”.

Conceptul de medicina personalizată se bazează pe dezvoltările

în domeniul secvețierii genomului, al tehnologiilor biomedicale
și al capacității de analiză și stocare a datelor medicale.
TEACH
“Școala de Medicină Personalizată își propune să identifice
acele intervenții preventive, diagnostice sau terapeutice care
permit o abordare cât mai apropiată de nevoile medicale ale
fiecărei persoane, cu scopul creșterii eficienței terapeutice și
evitării efectelor adverse ale terapiilor”,
a spus
profesorul Richard Ablin, Co-Președinte al
Școlii Europene de Medicină Personalizată.
TEACH

În anul 2016, 27% dintre medicamentele noi

aprobate în SUA au fost medicamente
personalizate, iar jumătate dintre acestea sunt
dedicate domeniului tratării cancerului.
TEACH

Din ce în ce mai multe teste genetice sunt

aprobate pe piață cu scopul ca rezultatele
astfel obținute să ghideze cu precizie
alegerea tratamentului.
TEACH
„Medicina personalizată poate împiedica
supra-diagnosticarea și tratamentul excesiv”, a
declarat Pisanelli.
 TEACH
Biopsia lichidă este un diagnostic non-invaziv, care poate
detecta celule canceroase și fragmente de țesut tumoral în
sângele pacientului.
„Această abordare are potențialul de a transforma domeniul
oncologiei clinice”, a declarat profesorul Pazzagli.
„Biopsia lichidă poate fi folosită pentru a monitoriza în timp
real schimbările care apar la nivelul genomului tumorilor”.

Potrivit lui Pazzagli, biopsia lichidă va permite medicilor să se

asigure că tratamentul ales dă rezultate și să detecteze din timp
mutații rezistente la tratament, cum ar fi mutația T790M,
întâlnită în cazul pacienților cu cancer pulmonar.