FOSFATAZA ALCALINA

Informatii generale
Fosfataza

alcalina

(ALP) este

enzima

ce

face

parte

din

clasa

hidrolazelor

(ortofosfomonoesterfosfohidrolaza) si este alcatuita in principal din trei forme izoenzimatice

(hepatobiliara, osoasa, intestinala), la care se adauga in timpul sarcinii o forma tranzitorie (forma
placentara). Desi se poate face o evaluare rezonabila in privinta originii hepatice sau nonhepatice a cresterii fosfatazei alcaline utilizand doar date clinice, exista si metode biochimice ce
pot face diferentierea intre izoenzime1;3 .
Recomandari pentru determinarea fosfatazei alcaline
Determinarea fosfatazei alcaline este de obicei folosita pentru diagnosticul diferential al bolilor
hepatice. Alta arie de utilizari clinice include afectiunile osoase, fiind la ora actuala singura
enzima cu importanta practica pentru patologia tesutului osos, si in hiperparatiroidism. In
tumorile de diverse etiologii fosfataza alcalina are valoare de marker tumoral (depistarea
metastazelor hepatice sau osoase)1;5.
Pregatire pacient jeun (pe nemancate)4.
Specimen recoltat sange venos4.
Recipient de recoltare vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator4.
Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul prin centrifugare4.
Volum proba minim 0.5 mL ser4.
Cauze de respingere a probei specimen intens hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian4.
Stabilitate proba serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei; 7 zile la 4-8C; 2 luni la
-20C4.
Metoda spectrofotometrica (test colorimetric)4.
Valori de referinta sunt dependente de varsta si sex4:
Varsta

Valori ( U/L)

0-6 luni

<449

7-12 luni

<462

1-3 ani

<281

4-6 ani

<269

7-12 ani

<300

M: 13-17

<390

ani
F:

13-17 <187

ani
M: >17 ani
F: >17ani <129
<104

Factor de conversie: U/L x 0.0167 = kat/L.

Limita de detectie 0.67U/L(0.011 kat/L)4.
Valorile mai mari inregistrate la copii se asociaza cu perioada de crestere osoasa.
Interpretarea rezultatelor
Cresteri
Valori crescute de origine hepatica: cele mai marcate cresteri se intalnesc in obstructia
mecanica a cailor biliare extrahepatice sau in colestaza intrahepatica:
o crestere de 10 ori in cancer de cap de pancreas, litiaza coledociana, hepatita colestatica
medicamentoasa;
o crestere de 5-20 ori in ciroza biliara primitiva, carcinoame hepatice primare sau
metastatice;
cresteri usoare/moderate (de 2 ori normalul) se inregistreaza in hepatita virala si ciroza;
in mononucleoza infectioasa si in infectia cu citomegalovirus pot aparea cresteri de pana la 5

ori normalul;
in ingestia cronica de alcool fosfataza alcalina poate avea valoare normala sau crescuta, sunt
insa constant crescute GGT, AST si eventual bilirubina5;
valori crescute mai pot aparea in bolile hepatice de cauza infiltrativa (sarcoidoza, tuberculoza,
amiloidoza, abcese)1.
Valori crescute de origine osoasa: hiperparatiroidism; hipertiroidism; boala Paget; metastaze
osoase; tumori osoase; osteomalacie, rahitism; in evolutia fracturilor multiple1.
Valori crescute de origine placentara: apar in saptamanile 16-20 ale unei sarcini normale,
crescand pana la nivelul maxim (de 2 ori normalul) la debutul travaliului5.
Valori crescute de origine intestinala: in diverse afectiuni ulcerative ale tractului
gastrointestinal, malabsorbtie severa, infarct intestinal.
Valori crescute in neoplasme: ocazional tumorile (in special hipernefromul) pot produce o
fosfataza alcalina identica sau similara cu forma placentara (izoenzima Regan)5.
Scaderi
hipofosfatazia familiala; hipotiroidism, cretinism; malnutritie; deficit de zinc; deficit de
magneziu; femeile aflate in post menopauza cu osteoporoza care urmeaza tratament estrogenic
substitutiv1;3.
Limite si interferente
Valoarea ALP interpretata izolat poate crea confuzii de diagnostic. Determinarea GGT reprezinta
un test suplimentar util, pentru a confirma originea hepato-biliara a fosfatazei alcaline crescute in
prezenta unor valori normale ale transaminazelor.
Medicamente
Cresteri
Medicamente care produc colestaza: acid aminosalicilic, amitriptilina, steroizi anabolizanti,
androgeni, azatioprina, benzodiazepine, carbamazepin, carbazona, clorotiazida, clorpropamida,
acid clavulanic, dapsona.
Medicamente

care

produc

afectare

hepatocelulara:

acetaminofen,

alopurinol,

acid

aminosalicilic, amiodarona, amitriptilina, steroizi anabolizanti, androgeni, asparaginaza, aspirina,

azatioprina, carbamazepin, chenodiol, clorambucil, cloramfenicol, clorpropamida, cimetidina,

ciclosporina, danazol, dantrolen, dapsona, diclofenac, dicumarol (rar), disulfiram, eritromicina,

estrogeni, etionamida, gliburid (glibenclamid), saruri de aur, imipramina, mercaptopurina,
metimazol, acid nicotinic, nitrofurantoin, contraceptive orale, estrogeni, etanol (exces),
etionamida, fluconazol, halotan, ibuprofen, imipramina, indometacin, saruri de fier
(supradozare), izoniazida, ketoconazol, inhibitori de MAO, mercaptopurina, metotrexat,
metoxifluran, metildopa, naproxen, papaverina, parametadion, penicilamina, peniciline,
fenotiazine, fenilbutazona, progestative, propoxifen, sulfonamide, sulfone, sulindac, tamoxifen,
tolbutamida, perhexilin, fenazopiridina, fenidiona, fenobarbital, fenilbutazona, fenitoin,
plicamicina (mitramicina), probenecid, procainamida, propiltiouracil, pirazinamida, chinidina,
rifampicina, salicilati, sulfasalazina, sulfonamide, tamoxifen, tetracicline, trimetadiona, acid
valproic, vitamina A, warfarina (rar).
Multe alte medicamente pot determina cresteri care, in general, sunt tranzitorii, dar in anumite
cazuri indica hepatotoxicitate. Acestea includ: acebutolol, aminoglutetimid, aminoglicozide,
bromocriptina, carboplatin, captopril, cefalosporine, clindamicin, clotrimazol, colchicina,
ciclosporina, citarabina, dapsona, desipramina, dicumarol, didanosin, disopiramid, enalapril,
etambutol, etopozid, filgrastim, flucitozin, foscarnet, ganciclovir, gentamicina, interferon,
izotretinoin, ketoconazol, labetolol, levamisol, lincomicina, mebenzadol, mefenitoin, nifedipin,
antiinflamatoare nesteroidiene (ex.: ibuprofen, naproxen), omeprazol, ondansetron, peniciline,
fenitoina, propoxifen, protriptilina, streptozocin, sulfoniluree, tioguanina, ticlopidina, verapamil,
zalcitabin2.
Scaderi: acyclovir, azatioprina, calcitriol, ciclosporina, contraceptive orale, clofibrat, danazol,
estrogeni, pamidronat, penicilamina, prednisolon, prednison, tamoxifen, ursodiol, vitamina D2.
Interferente analitice
Hemoliza intensa poate genera valori fals scazute ale fosfatazei alcaline4.

GAMA GLUTAMILTRANSFERAZ (GLUTAMILTRANSPEPTIDAZ)

Informatii generale
GGT gama-glutamiltranspeptidaza catalizeaza transferul grupului glutamil de la peptide ca
glutationul (GSH) catre alti aminoacizi. GGT este o proteina heterodimerica, fiecare subunitate
constand dintr-un singur lant polipeptidic. Este localizata la nivelul membranei citoplasmatice a
numeroase celule, centrul activ al enzimei fiind situat la exterior. Suprafata luminala a celulelor
cu functii secretorii sau absorbtive este in mod special bogata in GGT, dar si suprafata
bazolaterala a celulelor tubulare renale contine de asemenea GGT. GGT este singura enzima care
cliveaza cantitati semnificative de GSH si conjugati ai GSH in cadrul ciclului -glutamil (GSH
este transportat la nivelul suprafetei extracelulare a membranei, unde este clivat de catre GGT in
cisteinil-glicina si reziduuri -glutamil, care sunt transferate catre alti aminoacizi). De asemenea
GGT joaca un rol important in metabolismul mediatorilor inflamatiei, cum ar fi leucotrienele,
substantelor carcinogene si toxice.
GGT masurat in ser provine in special din ficat. Cea mai mare parte este legata de lipoproteine,
in special HDL, dar si de LDL. O mica portiune este hidrosolubila, fiind asemanatoare GGT
eliberat de proteaze din membrana celulelor hepatice. GGT legat de HDL predomina in bolile
hepatice non-icterice, in timp ce GGT legat de LDL este crescut in colestaza, iar forma
hidrosolubila intr-o varietate de boli hepatice.
GGT este indepartat din plasma prin bila, activitatea enzimei in bila fiind de 10 ori mai mare
decat cea plasmatica. O mica parte este degradata de rinichi si eliminata prin urina.
Sinteza GGT poate fi indusa in ficat de colestaza, consumul cronic de alcool si de dozele
terapeutice ale unor medicamente, cum ar fi fenitoina. Nivelul GGT este crescut in celulele
tumorale din hepatom, in hepatocitele comprimate de tumori hepatice si in ariile regenerative din
ficatul cirotic. Cresterea nivelului seric al GGT se datoreaza de asemenea lezarii membranei
celulare prin toxice (inclusiv alcoolul), ischemie, infectii sau detasarii enzimei de la nivelul
membranei celulare ca urmare a actiunii detergente a acizilor biliari. GGT este o enzima
specifica ficatului si ductelor biliare1;8.
Recomandari pentru determinarea GGT

GGT este cel mai sensibil indicator pentru depistarea alcoolismului, fiind enzima a carei crestere
depaseste celelalte enzime hepatice dozate in mod curent. La alcoolici nivelul seric al GGT poate
ajunge la valori de 50 de ori peste valoarea normala, gradul de crestere depinzand atat de
cantitatea de alcool consumata, cat mai ales de persistenta indelungata a consumului 7. Are rol de
asemenea in monitorizarea abstinentei de la alcool8.
In bolile hepato-biliare GGT se coreleaza cu nivelurile fosfatazei alcaline. Cresterile nu sunt
totusi specifice si pot fi asociate si cu afectiuni pancreatice, cardiace, renale, diabet zaharat.
Dozarea GGT este de asemenea utila pentru diagnosticul unei hepatopatii in prezenta unei
afectiuni osoase, a sarcinii sau in perioada copilariei (conditii in care valorile fosfatazei alcaline
cresc, in timp ce GGT ramane la valori normale)3;4.
Pregatire pacient jeun (pe nemancate)5.
Specimen recoltat sange venos5.
Recipient de recoltare vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator5.
Cauze de respingere a probei specimen intens hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian5.
Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul prin centrifugare5.
Volum proba minim 0.5 mL ser5.
Stabilitate proba serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei; 7 zile la 4-8C; 1 an la
-20C5.
Metoda spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica)5.
Valori de referinta sunt dependente de varsta si sex5:
Sex

Valori (U/L)

Barbati

<61

Femei

<36

Factor de conversie: U/L x 0.0167 = kat/L.

Limita de detectie 3 U/L (0.05 kat/L)5.
Interpretarea rezultatelor
In interpretarea valorilor crescute ale GGT se iau in considerare, in afara nivelului activitatii
GGT, comportamentul GGT in raport cu aminotransferazele, adica raportul GGT/AST sau

GGT/ALT (la pacientii cu icter acest raport masoara extensia colestazei fata de lezarea
membranei celulare) si comportamentul GGT fata de celelalte enzime de colestaza,
respectiv fosfataza alcalina8.
Cresteri
Afectiuni hepatice:
in hepatita acuta virala cresterea GGT este mai mica decat a altor enzime hepatice
(GGT/AST=0.1-0.2), dar revine ultima la normal; in formele colestatice GGT/AST=1;
in hepatita cronica activa, virala sau autoimuna cresterile pot depasi de 7 ori limita
superioara a normalului (GGT/AST=1-3);
in hepatita alcoolica acuta GGT/AST >6;
in ciroza hepatica cresterile sunt in medie de 2 ori in ciroza posthepatitica si in jur de 10
ori in ciroza alcoolica;
in ciroza biliara primitiva GGT creste paralel cu fosfataza alcalina, inaintea aparitiei
icterului, cresterile putand ajunge pana la de 13 ori limita superioara a normalului;
in ficatul gras de etiologie alcoolica GGT este aproximativ dublu si persista crescut mult
timp dupa intreruperea consumului; in ficatul gras non-alcoolic predomina cresterea usoara a
aminotransferazelor, mai frecvent decat GGT;
in sindromul de colestaza GGT si fosfataza alcalina cresc aproximativ in aceeasi proportie
in colestaza mecanica si virala, spre deosebire de colestaza indusa medicamentos in care
GGT creste mult mai mult decat fosfataza alcalina; in medie cresterile depasesc de 6 ori
normalul; in colestaza extrahepatica GGT creste de >10 ori, GGT/AST=3-6 in obstructia
recenta si >6 in obstructia de lunga durata; in colestaza intrahepatica (hepatita acuta, sarcina,
medicamente, boala Hodgkin, nutritie parenterala, atrezia ductelor biliare etc.) cresterile GGT
sunt mai mici; in sarcina GGT nu creste la fel de mult ca fosfataza alcalina; copiii cu
colestaza recurenta benigna au niveluri normale de GGT in ciuda prezentei icterului;
in tumorile hepatice primitive, metastazele hepatice evolutia este paralela cu cea a
fosfatazei alcaline si cresterile pot depasi de 14 ori valoarea normala; GGT este crescut la

90% din pacientii cu metastaze, nivelurile normale excluzand practic prezenta acestora, iar
determinarile seriale pot monitoriza raspunsul la chimioterapie;
in congestia hepatica cronica GGT poate creste de pana la 5 ori, iar in cea acuta (ex.:
tromboza de vena porta), cresterea este mica comparativ cu cea a transaminazelor si LDH4;8.
Cresteri izolate ale GGT: medicatie anticonvulsivanta (cresteri mai mari de 3 ori limita
superioara a normalului nu se mai datoreaza tratamentului), ficatul gras, obstructie biliara
subclinica, formatiuni inlocuitoare de spatiu in ficat, boala cardiaca congestiva, etiologie
etanolica8.
Alte cauze de crestere a GGT: pancreatite acute (de 5 ori mai mari decat valorile normale);
infarct miocardic acut; insuficienta renala acuta, sindrom nefrotic, rejet de grefa renala
(cresteri moderate); diabet zaharat (usor crescut); tumori si hemoragii cerebrale (cresteri
usoare); neoplasme in special melanomul malign, cancerul de san si cel pulmonar3;6;8.
Limite si interferente
Cresteri usoare ale GGT pot sa apara in obezitate, afectiuni renale, afectiuni cardiace, stari
postoperatorii6.
Medicamente
Cresteri: acetaminofen (intoxicatie), barbiturice, captopril (rar), cefalosporine, estrogeni,
contraceptive orale, fenitoin, primidona, propoxifen, streptokinaza.
Medicamente, care produc colestaza: acid aminosalicilic, amitriptilina, steroizi anabolizanti,
androgeni, azotioprina, benzodiazepine, carbamazepin, carbazona, clorotiazida, clorpropamida,
acid clavulanic, dapsona.
Medicamente

care

produc

afectare

hepatocelulara:

acetaminofen,

alopurinol,

acid

aminosalicilic, amiodarona, amitriptilina, steroizi anabolizanti, androgeni, asparaginaza, aspirina,

azatioprina, carbamazepin, chenadiol, clorambucil, cloramfenicol, clorpropamida, cimetidina,
ciclosporine, danazol, dantrolen, dapsona, diclofenac, dicumarol (rar), disulfiram, eritromicina,
estrogeni, etionamida, gliburid (glibenclamid), saruri de aur, imipramina, mercaptopurina,
metimazol, acid nicotinic, nitrofurantoin, contraceptive orale, estrogeni, etionamida, fluconazol,
halotan, ibuprofen, imipramina, indometacin, saruri de fier (supradozare), izoniazida,
ketoconazol, inhibitori de MAO, mercaptopurina, metotrexat, metoxifluran, metildopa,

naproxen, papaverina, parametadion, penicilamina, peniciline, fenotiazine, fenilbutazona,

progestative, propoxifen, sulfonamide, sulfone, sulindac, tamoxifen, tolbutamida, perhexilin,
fenazopiridina, fenidiona, fenobarbital, fenilbutazona, fenitoin, plicamicin (mitramicin),
probenecid, procainamida, propiltiouracil, pirazinamida, chinidina, rifampicina, salicilati,
sulfasalazina, sulfonamide, tamoxifen, tetracicline, trimetadiona, acid valproic, vitamina A,
warfarina (rar).
Multe alte medicamente pot determina cresteri care sunt tranzitorii, dar in anumite cazuri, indica
hepatotoxicitate. Acestea includ: acebutolol, aminoglutetimid, aminoglicozide, bromocriptin,
carboplatin, captopril, cefalosporine, clindamicin, clotrimazol, colchicina, ciclosporina,
citarabina, dapsona, desipramina, dicumarol, didanozin, disopiramida, enalapril, etambutol,
etopozid, filgrastim, flucitozin, foscarnet, ganciclovir, gentamicina, interferon, izotretinoin,
ketoconazol,

labetolol,

levamisol,

lincomicina,

mebenzadol,

mefenitoin,

nifedipin,

antiinflamatoare nesteroidiene (ex.: ibuprofen, naproxen), omeprazol, ondansetron, peniciline,

fenitoina, propoxifen, protriptilina, streptozocin, sulfoniluree, tioguanina, ticlopidina, verapamil,
zalcitabin2.
Scaderi: azatioprina, bezafibrat, clofibrat, fenofibrat, estrogeni conjugati, metotrexat, ursodiol2.
Interferente analitice
Hemoliza intensa poate genera valori fals scazute ale GGT5.

LACTAT DEHIDROGENAZA (LDH)

Informatii generale
LDH este o enzima intracelulara larg distribuita in organism, fiind intalnita cu precadere in
rinichi, miocard, musculatura scheletica, creier, ficat si plamani.
Desi cresterile LDH sunt nespecifice, acest test este util pentru confirmarea diagnosticului de
infarct miocardic sau pulmonar. In infarctul miocardic persistenta nivelului LDH crescut este
mai indelungata decat a celorlalte enzime1.
Recomandari pentru determinarea LDH
diagnosticul retroactiv al infarctului miocardic;
stabilirea gradului de activitate a bolii in alveolita fibrozanta criptogenica si in alveolita
alergica extrinseca;
marker al hemolizei in vivo (anemii hemolitice) sau in vitro (artefact);
monitorizarea terapiei citostatice in diverse tumori3.
Pregatire pacient jeun (pe nemancate) sau postprandial4;5.
Specimen recoltat sange venos4;5.
Recipient de recoltare vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator4;5.
Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul prin centrifugare intr-un interval < 2 ore;
serul lipemic se dilueaza inainte de lucru4.
Volum proba minim 0.5 mL ser4.
Cauze de respingere a probei specimen hemolizat4.
Metoda spectrofotometrica (kinetica)4.
Valori de referinta4
Varsta

Valori (U/L)

0-1 an

225-600

2-14 ani

120-300

M: >15 ani

135-225

F: >15 ani

135-214
Factor de conversie: U/L x 0.0167 = kat/L.
Limita de detectie 5U/L (0.08 katl/L)4.
Interpretarea rezultatelor
Cresteri

Scaderi

in infarctul miocardic apar niveluri crescute de LDH la 36-55 ore de la se asociaza cu un

debut, care persista 3-10 zile; in infarctul pulmonar cresterile LDH se raspuns

bun

la

inregistreaza in decurs de 24 ore de la debutul durerii toracice; alte terapia citostatica1.

conditii asociate cu cresterea nivelului LDH: insuficienta cardiaca
congestiva, afectiuni hepatice (ciroza, alcoolism, hepatita acuta virala),
tumori solide, leucemii, limfoame, hipotiroidism, afectiuni musculare
(distrofii, traumatisme), anemii megaloblastice si hemolitice, convulsii,
delirium tremens, soc, hipoxie, hipotensiune, hipertermie, infarct renal,
pancreatita

acuta,

fracturi,

obstructie

intestinala,

mononucleoza

infectioasa1.
Limite si interferente
LDH se gaseste in aproape toate tesuturile organismului, de aceea cresterea nivelului LDH are o
valoare diagnostica limitata, in absenta corelarii cu datele clinice si alte investigatii de laborator.
Efortul fizic sustinut precum si efortul din cursul travaliului pot determina cresteri ale LDH.
Afectiunile cutanate pot produce false cresteri ale LDH1.
Medicamente
Cresteri: acebutolol, acid valproic, amiodarona, anestezice, aspirina, azitromicina, azlocilina,
captopril, cefalosporine, cimetidina, clorpromazina, dicumarol, etanol, etretinat, flufenazin,

foscarnet, furosemid, heparina, imipramina, interferon, ketoconazol, labetalol, metotrexat,

metoprolol,

nitrofurantoin,

antiinflamatoare

nesteroidiene

(ex.:

diflunisal,

ketoprofen,

piroxicam), penicilamina, piperacilina, plicamicina, propoxifen, simvastatin, sulfonamide,

ticarciclina 2.
Scaderi: acid ascorbic, amikacina, anticonvulsivante, clofibrat, enalapril, hidroxiuree,
metronidazol2.
Interferente analitice
Hemoliza produce valori fals crescute ale LDH4

AFP ( ALFA-FETO PROTEINA )

Informatii generale
AFP este o glicoproteina omoloaga albuminei, sintetizata in cursul perioadei fetale in tractul
gastrointestinal, ficat si sacul vitelin. In functie de varsta gestationala, AFP ajunge pe cale
transplacentara in circulatia materna, atingand un maxim de concentratie in saptamanile 32-36.
Dupa nastere, nivelul seric de AFP scade progresiv, dar cu fluctuatii mari, astfel ca valori
similare cu ale adultului normal sunt atinse abia dupa aproximativ 10 luni.
La adult se intalnesc concentratii crescute de AFP- tranzitorii sau persistente in afectiuni
hepatice benigne si in procese de regenerare hepatica; niveluri foarte crescute se asociaza cu
dezvoltarea carcinomului primitiv hepatic si cu tumori germinative de origine testiculara,
ovariana sau extragonadala2.
Recomandari pentru determinarea AFP
Ca marker tumoral:
Indicatii absolute:
suspiciune de carcinom hepatocelular;
tumori germinative non-seminomatoase de origine testiculara, ovariana sau extragonadala;
monitorizarea tratamentului la pacienti cu tumori germinative sau carcinom hepatocelular2.
La pacientii cu tumori germinative AFP trebuie determinat impreuna cu HCG total. In cancerul
testicular acesti markeri trebuie evaluati inainte de orhiectomie si apoi masurati seriat dupa
interventia chirurgicala. Rata de reducere a nivelului seric trebuie comparata cu rata normala de
disparitie a AFP (timp de injumatatire < 7 zile) si HCG total (timp de injumatatire < 3 zile).
Programul de monitorizare include determinari lunare de AFP, HCG total si LDH in decursul
primului an si la 2 luni in urmatorii 2 ani.
Orice pacient cu examen histopatologic sugestiv pentru seminom pur, dar care prezinta AFP
crescut trebuie considerat ca avand tumora testiculara non-seminomatoasa si tratat corespunzator.
In plus AFP reprezinta un factor de prognostic independent pentru tumorile testiculare nonseminomatoase3.

Indicatii relative
monitorizarea pacientilor cu ciroza hepatica pentru depistarea precoce a cancerului hepatic;
monitorizarea pacientilor cu risc crescut de tumori germinative (criptorhidism, gemeni
monozigoti, unul dintre ei avand cancer testicular)2
Ca marker de monitorizare in sarcina
Daca scopul determinarii AFP este screening-ul prenatal pentru depistarea afectiunilor de
tipanencefalie, spina bifida, boala Langdon Down, trisomie 21, trisomie 18 etc., gravida va
mentiona exact varsta sarcinii stabilita echografic sau data ultimei menstruatii. Serul matern
poate fi recoltat intre saptamanile 14-19 de sarcina, momentul ideal pentru recoltare fiind
saptamanile 16-18 de sarcina. Daca se obtine o valoare crescuta pentru AFP, determinarea se va
repeta dupa 1 saptamana1;2.
Pregatire pacient jeun (pe nemancate)1.
Specimen recoltat sange venos1.
Recipient de recoltare vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator1.
Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul
proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8C sau la -20C1.
Volum proba minim 0.5 mL ser1.
Cauze de respingere a probei
specimen hemolizat;
specimen expus la temperatura ridicata;
specimen contaminat bacterian.
NOTA: specimenul care prezinta turbiditate sau particule in suspensie trebuie clarificat prin
centrifugare1.
Stabilitate proba serul separat este stabil 7 zile la 2-8C; timp indelungat la -20C sau la
-70C1.
Metode
a) imunochimica cu detectie prin electrochemilumiscenta (ECLIA)
b) imunochimica cu detectie prin chemiluminiscenta1.
Valori de referinta1
Pentru AFP ca marker tumoral valorile variaza in functie de metoda de lucru:
a)<7.0 ng/mL

b)<6.0 ng/mL.
La gravide rezultatele se interpreteaza in functie de varsta gestationala.
Factor de conversie: UI/mL x 1.21 = ng/mL; ng/mL x 0.83 =UI/mL.
Limita de detectie 0.2 UI/mL (0.24 ng/mL)1.
Limite si interferente
Nivelurile de AFP sunt rareori crescute in tumorile testiculare aflate in stadiul I de boala.
Desi cu o incidenta scazuta, cresteri ale AFP mai pot fi inregistrate si in alte tumori:
gastrointestinale, pancreatice, pulmonare.
Printre afectiunile benigne in care pot aparea niveluri crescute de AFP se numara: hepatita,
ciroza, obstructia de cai biliare, sindromul ataxie-telangiectazie, tirozinemia ereditara.
Dupa amniocenteza valoarea obtinuta pentru AFP nu corespunde nivelului real2.
Interferente analitice
Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente
urmatoarele:
tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange
sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;
titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu;
anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic
sau terapeutic1.

ASPARTATAMINOTRANSFERAZA (GOT/ASAT/AST)
Informatii generale
AST (TGO) aspartataminotransferaza este o enzima ce face parte din clasa transaminazelor si
catalizeaza transferul gruparii amino de la aspartat grupului cetonic al cetoglutaratului, cu
formare de acid oxalacetic. Spre deosebire de ALT care se gaseste in principal la nivelul
ficatului, AST este intalnita in mai multe tesuturi: miocard, ficat, muschi scheletici, rinichi,
pancreas, tesut cerebral, splina, fiind astfel un indicator mai putin specific al functiei hepatice. La
nivelul celulei hepatice, izoenzimele AST se gasesc atat in citosol, cat si in mitocondrii5;6.
Recomandari pentru determinarea AST
Valorile AST si ALT cresc in aproape toate hepatopatiile, dar cresterea nivelului seric al AST
poate fi intalnita si in numeroase afectiuni extrahepatice, cu precadere in infarctul miocardic si in
maladii ale muschiului striat5.
Pregatire pacient jeun (pe nemancate)4.

Specimen recoltat sange venos4;5.

Recipient de recoltare vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator4.
Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul prin centrifugare4.
Volum proba minim 0.5 mL ser4.
Cauze de respingere a probei specimen intens hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian4;5.
Stabilitate proba serul separat este stabil 24 ore la temperatura camerei; 1 saptamana la 28C4.
Metode
n laboratoarele Synevo se utizeaz dou metode de lucru:
1.

metod kinetic standardizat IFCC (International Federation for Clinical Chemistry) cu

piridoxal fosfat
metod kinetic standardizat IFCC fr piridoxal fosfat4.

2.

Valori de referin sunt dependente de vrst, sex i de metoda de lucru4:

a.
Vrst/sex

Valori (U/L)

0-12 luni

<96

1-3 ani

<71

4-6 ani

<53

7-12 ani

<50

13-17 ani

<46

F: >17 ani

<35

M: >17 ani

<50

b.
Vrst/sex

Valori (U/L)

0-12 luni

<58

1-3 ani

<59

4-6 ani

<48

7-12 ani

<44

13-17 ani

<39

F: >17 ani

<32

M: >17 ani

<40

Factor de conversie: U/l x 0.0167 = kat/L

Limita de detecie 5 U/L (0.08 kat/L)4.
Interpretarea rezultatelor

Cresteri

 cele mai ridicate valori (de 10 100 ori valorile normale) sunt intalnite in afectiunile insotite
de necroza hepatica extinsa, hepatita virala, hepatita toxica, intoxicatii cu tetraclorura de
carbon; valori ale AST de 1000-9000 U/l, care scad la 50% in urmatoarele 3 zile sugereaza ficat
de soc cu necroza centrolobulara (insuficienta cardiaca congestiva, aritmii, sepsis, hemoragii);
o crestere brusca poate aparea si in hepatita virala acuta fulminanta (rar >4000 U/l);
o crestere si o scadere rapida sugereaza obstructia biliara extrahepatica3;
cresteri marcate (peste 3000 U/l) pot aparea in infarctul miocardic acut, stari septice,
interventii pe cord;
in cazul infarctului miocardic eliberarea enzimei din celule are loc la 6-12 ore de la
declansare, gradul de crestere fiind rareori proportional cu extinderea leziunii; valorile maxime
se obtin la 48 de ore, dupa care se revine la normal in 3-5 zile;
valori marcat crescute mai pot aparea in cazul traumatismelor hepatice, metastazelor hepatice
si rabdomiolizei;
valori mai putin crescute apar in formele usoare de hepatita acuta virala, hepatopatii cronice
(hepatita cronica activa, ciroza), hepatita alcoolica, dar rareori depasesc 300U/l (in hepatopatii
alcoolice, ciroza: AST>ALT);
in mononucleoza infectioasa cresterea nivelului AST este proportionala cu afectarea
hepatica2;3;
administrarea de opiacee la pacienti cu afectiuni ale tractului biliar (de 2.5-65 de ori)3.

Scaderi

azotemie; dializa renala cronica; deficit cronic de piridoxal fosfat (malnutritie, consum de

alcool)2;3.

Valori critice sindromul alcool-acetaminofen: >20000 U/l.

Limite si interferente
Conditii fiziologice in sarcina pot sa apara valori scazute <10 U/L2.
Conditii patologice cresteri moderate apar in unele forme de distrofie musculara, in
dermatomiozita, traumatisme, interventii chirurgicale, injectii intramusculare 3, eclampsie,
pancreatita acuta, leziuni intestinale, post iradiere locala, infarctul pulmonar, infarctul cerebral,
infarctul renal, arsuri, hipotermie, hipertermie, intoxicatii (ciuperci), anemii hemolitice 2;5,
hipotiroidism.
Medicamente
Cresteri
Medicamente care produc colestaza: acid aminosalicilic, amitriptilina, steroizi anabolizanti,
androgeni, azatioprina, benzodiazepine, carbamazepin, carbazona, clorotiazida, clorpropamida,
acid clavulanic, dapsone.
Medicamente care produc o afectare hepatocelulara: acetaminofen, alopurinol, acid
aminosalicilic, amiodarona, amitriptilina, steroizi anabolizanti, androgeni, asparaginaza, aspirina,
azatioprina, carbamazepin, chenodiol, clorambucil, cloramfenicol, clorpropamida, cimetidina,
ciclosporina, danazol, dantrolen, dapsona, diclofenac, dicumarol (rar), disulfiram, eritromicina,
estrogeni, etionamida, gliburid (glibenclamid), saruri de aur, imipramina, mercaptopurina,
metimazol, acid nicotinic, nitrofurantoin, contraceptive orale, etanol (exces), etionamida,
fluconazol, halotan, ibuprofen, imipramina, indometacin, saruri de fier (supradozare), izoniazida,
ketoconazol, inhibitori MAO, mercaptopurina, metotrexat, metoxifluran, metildopa, naproxen,
papaverina, parametadion, penicilamina, peniciline, fenotiazine, fenilbutazona, progestative,
propoxifen, sulfonamide, sulfone, sulindac, tamoxifen, tolbutamida, perhexilin, fenazopiridina,

fenobarbital, fenilbutazona, fenitoin, plicamicin (mitramicin), probenecid, procainamida,

propiltiouracil, pirazinamida, chinidina, rifampin, salicilati, sulfasalazina, sulfonamide,
tetracicline, trimetadiona, acid valproic, vitamina A, warfarina (rar).
Multe alte medicamente pot determina cresteri care in general sunt tranzitorii dar in anumite
cazuri indica o hepatotoxicitate. Intre acestea sunt incluse : acebutolol, aminoglutetimid,
aminoglicozide, azitromicin, bromocriptin, captopril, carboplatin, carmustin, cefalosporine,
ciclosporine, clindamicin, clofibrat, clotrimazol, citarabina, dacarbazin, dapsona, didanosin,
disopiramid, enfluran, acid etacrinic, etambutol, etopozid, fenofibrat, fluorochinolone (ex:
ciprofloxacin), ganciclovir, heparina, inhibitori ai 3 hidroxi-3 metilglutaril CoA reductazei (ex:
lovastatin, simvastatin), idarubicin, interferon, isotretinoin, labetalol, levamisol, levodopa,
lincomicin, mebendazol, mefloquin, metoprolol, mexiletin, nifedipin, omeprazol, peniciline,
pentamidina, piroxicam, propoxifen, protriptilina, piridoxina, ranitidina, ritodrina, sargramostim,
streptozocin, sulfoniluree, tiotixen, tiabendazol, tioguanina, ticlopidina, tobramicina, tretinoin,
verapamil, zalcitabin1.
Scaderi: acid ascorbic, alopurinol, ciclosporina, clomipramina, ibuprofen, metronidazol,
penicilamina, pindolol, prednison, progesteron, rifampicina, simvastatin, ursodiol1.
Interferente analitice
Prezenta macroenzimei AST (formarea de complexe intre AST si imunoglobuline) poate
determina cresteri neexplicate de AST (de pana la 30 ori fata de limita superioara a normalului),
cu niveluri normale de ALT si creatinkinaza5.
In cazul unui ser hemolizat, pot aparea valori fals crescute datorita activitatii AST din eritrocite.
Lipemia poate creste absorbanta probei, valoarea AST neputand fi calculata.
Foarte rar, la pacientii cu gamopatii monoclonale, in special de tip IgM (boala Waldenstrm)
rezultatele obtinute pot fi neconcludente4.

ALANINAMINOTRANSFERAZ (GPT/ALAT/ALT)
ALT (ALAT), alaninaminotransferaza sau transaminaza glutampiruvica (TGP) este o enzima ce
face parte din clasa transferazelor si catalizeaza transferul reversibil al gruparii amino (NH 2) de
la un aminoacid (alanina) cetoglutaratului ducand la formarea de acid piruvic si glutamat. Se
gaseste in principal in ficat (la nivelul celulei hepatice aflandu-se in special in citosol) si in
ordine descrescatoare a concentratiei in rinichi, miocard, muschi scheletici si pancreas.
Daca metabolismul energetic al celulei hepatice este tulburat prin agenti infectiosi (ex. virusurile
hepatitei virale) sau toxici, se produce o crestere a permeabilitatii membranei celulare, cu
trecerea in ser a componentelor citoplasmatice (citoliza). ALT este indicatorul de citoliza cel mai
frecvent explorat si dupa parerea majoritatii autorilor cel mai indicat pentru detectarea chiar si a
leziunilor hepatice minime3;5. ALT este mai specifica pentru afectiunile hepatice decat AST3.
Valorile absolute ale ALT nu se coreleaza totusi direct cu severitatea lezarii ficatului si cu
prognosticul, si din aceasta cauza determinarile seriate sunt cele mai folositoare.
Recomandari pentru determinarea ALT
diagnosticul bolilor hepatice1;
diagnosticul diferential al bolilor hepatobiliare si pancreatice3;

 monitorizarea evolutiei si a tratamentului hepatitei virale1;5;

diagnosticul diferential intre icterul hemolitic si cel hepatic1.
Pregatire pacient jeun (pe nemancate)4
Specimen recoltat sange venos4;5
Recipient de recoltare vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator4.
Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul prin centrifugare4.
Volum proba minim 0.5 mL ser4.
Cauze de respingere a probei specimen intens hemolizat/lipemic/contaminat bacterian4;5.
Stabilitate proba serul separat este stabil 24 ore la temperatura camerei; 1 saptamana la 28C4.
Metode
n laboratoarele Synevo se utizeaz dou metode de lucru:
1.

metod kinetic standardizat IFCC (International Federation for Clinical Chemistry) cu

piridoxal fosfat
metod kinetic standardizat IFCC fr piridoxal fosfat4.

2.

Valori de referin sunt dependente de vrst, sex i de metoda de lucru4:

1.
Vrst/sex

Valori (U/L)

0-12 luni

<71

1-3 ani

<31

4-6 ani

<36

7-12 ani

<44

13-17 ani

<45

F: >17 ani

<35

M: >17 ani

<50

2.
Vrst/sex

Valori (U/L)

0-12 luni

<56

1-6 ani

<29

7-17 ani

<37

F: >17 ani

<33

M: >17 ani

<41

Factor de conversie: U/L x 0.0167 = kat/L

Limita de detecie 5 U/L (0.08 kat/L)4.
Interpretarea rezultatelor
Cresteri
cresterile cele mai mari ale valorilor ALT (de 20 100 ori valoarea normala) au fost decelate
in cazul hepatitelor acute virale si toxice (medicamente: tetraclorura de carbon, acetaminofen) 3;
valori peste 500 U/L sugereaza acest diagnostic3; in cazul hepatitelor acute cu virus A, cresterea
ALT precede cu doua saptamani instalarea icterului, normalizarea valorilor ALT se produce
dupa circa 3 saptamani; in cazul hepatitelor virale cu virus B sau C, valoarea ALT prezinta
cresteri si scaderi imprevizibile, revenind la valori aproape normale 3; in hepatita cronica
persistenta valorile transaminazelor apar intermitent crescute; in hepatita cronica activa apar
cresteri ale ALT, dar nu la nivelul celor din hepatita acuta;
in icterele obstructive cresterile pot fi mici si tardive; cresterea rapida si marcata (>600 U/l)
urmata de o scadere abrupta in decurs de 12-72 ore este considerata caracteristica pentru
obstructia acuta a ductelor bilare3;
in metastazele hepatice se observa uneori cresteri moderate, iar in hepatomul primar nu se
produc modificari remarcabile;

 in steatoza hepatica cresteri de 2-3 ori normalul;

in ciroza hepatica valorile ALT sunt normale sau usor crescute (de 1-5 ori normalul)3;
cresteri moderate se observa si in hepatite alcoolice(<150 U/l), stare de soc, arsuri severe,
mononucleoza infectioasa, leucemie limfoblastica acuta (copii)5, infarct miocardic, insuficienta
cardiaca, eclampsie, hepatotoxice, pancreatita acuta1.
Scaderi
infectii urinare; neoplazii; deficit de piridoxal fosfat (malnutritie, consum de alcool).
In general nivelurile ALT si AST au o evolutie paralela. Fac exceptie hepatitele alcoolice unde
raportul AST/ALT (De Ritis) poate fi mai mare decat 2 ca urmare a reducerii continutului hepatic
de ALT (prin deficit de piridoxal fosfat) si, ocazional, raportul AST/ALT poate creste la
pacientele cu infiltrare grasa a ficatului in sarcina. O crestere mai mare a AST decat a ALT apare
si in ciroza hepatica si metastazele hepatice, iar la pacientii cu ciroza hepatica un raport
AST/ALT >=3 sugereaza ciroza biliara primitiva3.
Valori critice sindromul alcool-acetaminofen: valori >9000 U/l (nivelele extreme pot distinge
acest sindrom de hepatita virala sau alcoolica)1.
Limite si interferente
! Valorile normale ale ALT nu exclud intotdeauna o afectiune hepatica3.
ALT este mai putin sensibil decat AST in boala hepatica indusa de alcool1.
Conditii fiziologice in sarcina pot aparea valori scazute.
Conditii patologice cresteri ALT pot fi intalnite la pacientii cu traumatisme musculare,
rabdomioliza, polimiozita si dermatomiozita, dar in aceste cazuri apar si niveluri crescute de
creatinkinaza care orienteaza spre o afectiune musculara. Injectiile intramusculare pot provoca o
crestere usoara a ALT. Niveluri crescute de ALT mai pot aparea la pacientii obezi5.
Medicamente
Cresteri : medicamente care produc colestaza : acid aminosalicilic, amitriptilina, steroizi
anabolizanti, androgeni, azatioprina, benzodiazepine, carbamazepin, carbazona, clorotiazida,
clorpropamida, acid clavulanic, dapsone.

Medicamente care produc o afectare hepatocelulara: acetaminofen, alopurinol, acid

aminosalicilic, amiodarona, amitriptilina, steroizi anabolizanti, androgeni, asparaginaza, aspirina,
azatioprina, carbamazepin, chenodiol, clorambucil, cloramfenicol, clorpropamida, cimetidina,
ciclosporine, danazol, dantrolen, dapsone, diclofenac, dicumarol (rar), disulfiram, eritromicina,
estrogeni, etionamida, glyburide (glibenclamid), saruri de aur, imipramina, mercaptopurina,
metimazol, acid nicotinic, nitrofurantoin, contraceptive orale, estrogeni, etanol (exces),
etionamida, fluconazol, halotan, ibuprofen, imipramina, indometacin, saruri de fier
(supradozare),

izoniazida,

ketoconazol,

inhibitori

MAO,

mercaptopurina,

metotrexat,

metoxifluran, metildopa, naproxen, papaverina, parametadion, penicilamina, peniciline,

fenotiazine, fenilbutazona, progestative, propoxifen, sulfonamide, sulfone, sulindac, tamoxifen,
tolbutamida, perhexilin, fenazopiridina, fenidiona, fenobarbital, fenilbutazona, fenitoin,
plicamicin (mitramicin), probenecid, procainamida, propiltiouracil, pirazinamida, chinidina,
rifampin, salicilati, sulfasalazina, sulfonamide, tamoxifen, tetracicline, trimetadiona, acid
valproic, vitamina A, warfarina (rar).
Multe alte medicamente pot determina cresteri care in general sunt tranzitorii dar in anumite
cazuri indica o hepatotoxicitate. Intre acestea sunt incluse : acebutolol, aminoglicozide,
azitromicin, bromocriptin, captopril, cefalosporine, claritromicin, clindamicin, clofibrat,
clotrimazol, ciclosporine, citarabina, dacarbazina, didanozin, disopiramid, enfluran, etambutol,
fenofibrat, fluorochinolone (ex: ciprofloxacin), foscarnet, ganciclovir, heparina, interferon,
interleukina 2, labetalol, levamisol, levodopa, lincomicin, mebendazol, mefloquin, metoprolol,
nifedipin, omeprazol, ondansetron, penicilina, pentamidin, pindolol, piroxicam, propoxyfen,
protriptilina, chinina, ranitidina, retinol, ritodrin, sargramostim, streptozocin, sulfoniluree,
tiotixen, tioguanina, trimetoprim, verapamil, zalcitabin, zidovudin2.
Scaderi: aspirina, ciclosporina, fenotiazine, interferon, ketoprofen, simvastatin, ursodiol2.
Interferente analitice contaminarea probei cu eritrocite poate determina valori fals crescute.
Lipemia poate creste absorbanta probei, valoarea ALT neputand fi calculata4.

UREE SERICA
Informatii generale
Ureea este principalul produs azotat final al metabolismului aminoacizilor, proveniti din
scindarea in stomac si intestin a proteinelor, sub actiunea fermentilor proteolitici si absorbtia

acestora prin peretele intestinal. Sediul principal de formare a ureei este ficatul, dar si tesutul in
curs de crestere (de exemplu, tesutul embrionar sau tumoral) are proprietatea de a forma uree din
arginina. Cea mai mare parte a ureei este eliminata prin filtrare glomerulara; 40-60% redifuzeaza
in sange in functie de fluxul tubular si de hormonul antidiuretic (ADH)6.
Ureea din sange si urina variaza in raport direct proportional cu alimentatia proteica si invers
proportional cu anabolismul celular din cursul starilor de crestere, graviditate, convalescenta 3. De
asemenea, concentratia plasmatica a ureei depinde de perfuzia renala: in prezenta diurezei
redifuzia ureei in sange din tubii renali distali este minima, o cantitate mare de uree este
excretata in urina si nivelul ureei serice ramane scazut; daca este prezenta antidiureza, ca in sete,
exsicoza, insuficienta cardiaca oligurica, ureea redifuzeaza din tubii distali in sange, iar
nivelurile plasmatice ale ureei cresc. Niveluri persistent crescute ale ureei serice indica alterarea
semnificativa a ratei filtrarii glomerulare. La un aport proteic normal de 100 g/zi si perfuzie
renala normala, niveluri crescute ale ureei serice nu se intalnesc pana cand rata filtrarii
glomerulare nu scade la 30 mL/min6.
In laborator se determina atat ureea serica propriu-zisa cat si portiunea azotata a ureei: ureea
nitrogen (BUN).
Recomandari pentru determinarea ureei serice diagnosticul insuficientei renale; diferentierea
intre azotemia prerenala si postrenala pe baza raportului uree/creatinina; in insuficienta renala
terminala, intrucat semnele urotoxice se coreleaza bine cu nivelul ureei; monitorizarea succesului
dietei hipoproteice in insuficienta renala cronica; monitorizarea hemodializei5;6.
Pregatire pacient jeun (pe nemancate) sau postprandial4.
Specimen recoltat -sange venos4.
Recipient de recolta vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator4.
Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul prin centrifugare4.
Volum proba minim 0.5 mL ser4.

Stabilitate proba serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei; 7 zile la 2-8C; 1 an la
-20C4.
Metoda spectrofotometrica (kinetica)4.
Valori de referinta sunt dependente de varsta4.
uree:

Varsta

Valoare (mg/dL)

< 1 an

<41

1-18 ani

<39

18-60 ani

<43

60-90 ani

<49

uree nitrogen (BUN):

Varsta

Valoare (mg/dL)
< 1 an
<18

1-18 ani

<19

18-60 ani

<20

60-90 ani

<23

Factor de conversie: mg/dL x 0.166 = mmol/L; mmol/L x 6.024 = mg/dL; mg/dL uree nitrogen x
0.357 = mmol/L uree; mg/dL uree nitrogen x 2.14 = mg/dL uree; mg/dL uree x 0.467 = mg/dL
uree nitrogen.
Limita de detectie 0.5 mmol/L (3 mg/dL)4
Valori critice >100 mg/dL1.
Interpretarea rezultatelor
o valoare scazuta a ureei, de 6-8 mg/dL, se asociaza frecvent cu o stare de hiperhidratare;
o valoare de 10-20 mg/dL indica o functie glomerulara normala;
cresterea ureei sanguine la 50-150 mg/dL presupune o afectare semnificativa a functiei renale;
o valoare marcat crescuta a ureei, de 150-250 mg/dL, indica o afectare severa a functiei
glomerulare.
In insuficienta renala cronica valorile ureei sanguine se coreleaza mai bine cu simptomele de
uremie decat cele ale creatininei serice3.

Cresteri

Scaderi

Starile asociate cu cresterea ureei serice sunt cunoscute

ca azotemie:

afectiuni

(insuficienta

hepatice

severe

hepatica):

toxice,

 scaderea

perfuziei renale (azotemie prerenala): infectioase; acromegalie;

insuficienta cardiaca congestiva, hemoragie digestiva,

malnutritie; malabsorbtie;

soc, deshidratare;
afectiuni renale, acute sau cronice (azotemie renala):
glomerulonefrite, pielonefrite;

hormoni anabolizanti;

obstructii ale tractului urinar (azotemie postrenala);

SIADH

inadecvate

(sindromul
de

secretiei

ADH-hormon

antidiuretic)1;

intensificarea

catabolismului

proteic

(valorile

creatininei serice raman neschimbate): arsuri, neoplazii,

stari febrile prelungite, stres, IMA etc.;

hiperamoniemiile ereditare (ureea

este virtual absenta in sange)3;6.

diabet zaharat cu cetoacidoza1;3;6.

Limite si interferente
Variatii fiziologice
In mod normal copiii prezinta valori mai scazute ale ureei serice (catabolism proteic scazut legat
de crestere)6.
In ultima parte a sarcinii pot aparea valori scazute ale ureei serice datorita hipervolemiei
fiziologice.
Factori legati de dieta
O dieta hipoproteica, dar cu un continut crescut de carbohidrati, poate cauza scaderi ale ureei
serice1.
Ingestia recenta a unei mese bogate in proteine poate determina valori borderline crescute ale
ureei serice5. Aportul crescut de proteine (>200 g/zi), in special daca se asociaza cu aport redus

de lichide, transpiratii profuze sau poliurie indusa de alcool, poate duce la cresterea nivelului
seric al ureei pana la 80 mg/dL6.
Conditii patologice: administrarea intravenoasa excesiva de fluide poate determina scaderea
ureei serice5.
Ureea serica nu este un parametru specific, nici sensibil pentru stabilirea debutului unei disfunctii
glomerulare. In prezenta unei disfunctii renale mai pronuntate concentratia ureei serice se
coreleaza mai bine cu rata filtrarii glomerulare6.
In insuficienta renala cronica cu poliurie sau asociata cu diaree, varsaturi, insuficienta hepatica,
nivelul ureei poate fi mai putin crescut decat cel anticipat. Pe de alta parte, in asocierea
insuficientei renale cronice cu oligurie, aport proteic crescut, insuficienta cardiaca, hemoragie
digestiva nivelul ureei este mai mare decat cel asteptat6.
Medicamente
Cresteri: acetaminofen, acetazolamid, acid aminocaproic, acid nalidixic, acyclovir, albendazol,
antiacide alcaline, alopurinol, amantadina, amikacin, amilorid, amiodarona, aminoacizi,
amfotericina B, asparaginaza, aspirina, atenolol, azatioprin, azitromicina, bacitracin, benazepril,
bisoprolol, busulfan, calcitriol, canabis, capreomicin, captopril, carbamazepin, carvedilol,
caspofungin, cefaclor, cefamandol, cefazolin, cefixim, cefoperazon, cefotaxim, cefotetan,
cefoxitin, cefpodoxim, ceftibuten, ceftizoxim, ceftriaxon, cefuroxim, cefalexin, cefaloridin,
cefalotin, cetirizin, cloroform, clorotiazida, clorfeniramina, clortalidona, cimetidina, cinoxacin,
ciprofloxacin, cisplatin, claritromicina, clindamicina, clonidina, codeina, cotrimoxazol, colistin,
ciclosporina, dexametozona, dextran, diazepam, diazoxid, diclofenac, disopiramida, diuretice,
doxorubicin, doxiciclina, enalapril, ergotamina, epoetin alfa, eprosartan, etambutol, eter,
etidronat, etretinat, fenoprofen, flucitozin, fludarabina, foscarnet, furosemid, ganciclovir,
gentamicina, griseofulvina, hidralazina, hidroclorotiazid, hidroxiuree, ibuprofen, idarubicin,
ifosfamida, imipramina, indometacin, isotretinoin, kanamicina, ketoprofen, labetalol, leuprolid,
levodopa, lidocaina, lisinopril, litiu, losartan, lovastatin, manitol, acid mefenamic, meropenem,
meticilina, metisergid, metoprolol, metotrexat, metildopa, metilprednisolon, metoprolol,
mitomicin,

mitoxantron,

moxalactam,

naproxen,

neomicina,

netilmicina,

nifedipina,

nitrofurantoin, norfloxacin, ofloxacin, oxacilina, pamidronat, penicilamina, penicilina,

pentamidina, pentostatin, piperacilina, piroxicam, preparate de fier, probenecid, propafenona,
propranolol, rifampicina, ramipril, saruri de aur, spironolactona, streptokinaza, streptomicina,
streptozocin, sulfametoxazol, sulfasalazina, sulindac, tacrolimus, tetraciclina, taliu, ticarcilina,
ticlopidin, tobramicin, tramadol, trandolapril, tretinoin, triamteren, triazolam, trimetroprim,
ursodiol, valsartan, vancomicin, vasopresin, vitamina D, zalcitabin2.
Scaderi: acid ascorbic, fenotiazine2.

ACID URIC SERIC

Informatii generale
Acidul uric rezulta din degradarea acizilor nucleici, reprezentand

produsul final al

metabolismului purinelor. De la nivelul ficatului, este transportat prin plasma la rinichi, unde este
filtrat si excretat intr-un procent de aproximativ 70%. Restul de acid uric este eliminat si
degradat in tractul gastrointestinal. Supraproductia de acid uric are loc in urmatoarele situatii:
catabolism excesiv al acizilor nucleici (guta), produceri si distrugeri masive de celule (leucemie)
sau incapacitate de excretie a produsului final (insuficienta renala)2.
Hiperuricemia si hipouricemia nu constituie boli propriu-zise. In timp ce hiperuricemia este un
factor de risc metabolic si poate sta la baza unor afectiuni, hipouricemia poate indica o conditie
patologica neobservata6.
Recomandari pentru determinarea acidului uric seric
evaluarea insuficientei renale;
monitorizarea tratamentului gutei;
monitorizarea tratamentului citostatic1;3;
determinari seriate in toxemia de sarcina pentru urmarirea raspunsului terapeutic1;3.

Pregatire pacient
jeun (ideal) sau sa nu manance patru ore inainte de recoltare;
exista variatii diurne dimineata valoarea obtinuta pentru acidul uric seric este mai mare decat
seara4.
Specimen recoltat sange venos4;5.
Recipient de recoltare vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator4.
Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul prin centrifugare; se lucreaza in aceeasi zi;
daca acest lucru nu este posibil, serul se poate stoca la 2-8C sau la -20C; recipientul in care
este stocat serul trebuie sa fie inchis pentru a evita evaporarea si contaminarea4.
Volum proba minim 0.5 mL ser4.
Stabilitate proba serul separat este stabil 5-7 zile la 2-8 C ; 6 luni la -18C4.
Metoda spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica)4.
Valori de referinta4
Barbati: < 7 mg/dL
Femei: <5.7 mg/dL.
Limita de detectie 0.2 mg/dL (11.9 mol/L)4.
Interpretarea rezultatelor

Cresterea acidului uric seric

insuficienta

renala;

Scaderea acidului uric seric

guta;

hiperuricemie administrarea unor medicamente:

asimptomatica (trebuie evaluata periodic pentru guta); ACTH,

uricozurice

(cortizon,

cresterea distructiei de nucleoproteine: leucemii si alopurinol);

sindroame mieloproliferative cronice, mielom multiplu,
limfoame (mai ales postiradiere), alte neoplasme
diseminate,

chimioterapie

antineoplazica,

anemie

hemolitica, anemie pernicioasa, toxemie de sarcina,

psoriazis (1/3din pacienti); administrarea unor
medicamente:
intoxicatii

doze

mici

(barbiturice,

de

salicilati

alcool

(<4g/zi),

metilic, amoniac,

monoxid de carbon), substante care determina scaderea

clearance-ului renal sau a secretiei tubulare (tiazide,
furosemid), nefrotoxice (mitomicina C); acidoza

cauze
sindrom

diverse:

boala

Fanconi,

Wilson,
SIADH,

acromegalie (unii pacienti), boala

celiaca (crestere usoara), xantinurie
(deficitul de xantin oxidaza), unele
neoplasme (ex.: boala Hodgkin),
adulti sanatosi cu defect izolat de
transport tubular al acidului uric
(mutatia cainelui dalmatian)2;3;6.

metabolica, cetoacidoza diabetica; hipertrigliceridemie

(80% din pacienti);
regim alimentar: dieta cu scaderea proteinelor cu
greutate moleculara mare, nucleoproteine in exces,
consumul de alcool; cauze diverse: intoxicatie cu
plumb, boala von Gierke, sindrom Lesch- Nyhan (guta
ereditara),

sindrom

hipoparatiroidism,

Down,

rinichi

hiperparatiroidism

polichistic,
primar,

hipotiroidism, sarcoidoza2;3;6.

Limite si interferente
Se pot inregistra variatii ale acidului uric de la o zi la alta sau de la un anotimp la altul, la aceeasi
persoana. Cresterea acidului uric este cauzata de stresul emotional, exercitiul fizic intens, postul
negru, obezitate.
S-au constatat scaderi ale acidului uric la 5% dintre pacientii spitalizati, cauza fiind statusul
postoperator3.

 Medicamente
Cresteri: acid nicotinic (doze mari), blocanti betaadrenergici (atenolol, propanolol, nadolol,
timolol), corticosteroizi (in leucemii acute), ciclosporina, diazoxid, diuretice (acetazolamida,
clortalidon, acid etacrinic, furosemid, tiazide, triamteren), epinefrina, etanol, etambutol,
fenotiazine,

norepinefrina,

pirazinamida,

salicilati

(doze

mici),

unele

antineoplazice

(asparaginaza, cisplatin, clorambucil, fludarabina, hidroxiuree, idarubicin, mecloretamina,

vincristin), teofilina1.
Scaderi: acid ascorbic, alfametildopa, alopurinol, aspirina, desferoxamin, corticosteroizi,
dietilstilbestrol, enalapril, ibuprofen, indometacin, manitol, probenecid, spironolactona,
verapamil1.
Interferente analitice
Nivelurile ridicate ale trigliceridelor (2000 mg/dl) duc la cresterea acidului uric4.

ALBUMINA SERICA
Informatii generale
Albumina este o proteina non-glicozilata sintetizata de celulele parenchimului hepatic la o rata
de 14g/zi. Reprezinta cel mai important component proteic din plasma, lichid cefalo-rahidian si
urina. In plasma, albumina este responsabila in principal de mentinerea presiunii oncotice; de
asemenea este implicata in transportul diversilor compusi (acizi grasi liberi, bilirubina, hormoni,
ioni de metale si medicamente)6.
Albumina serica are un timp de injumatatire de 18-20 zile 5; aceasta perioada este scurtata in
conditiile unui catabolism crescut: infectii severe, hemoragii, interventii chirurgicale, pierderi
proteice la nivel renal, gastrointestinal si cutanat. Din acest motiv, albumina este considerata un
reactant de faza acuta negativ (scade ca raspuns la procesele infectioase si inflamatorii acute)5.
Albumina constituie un indicator global al starii de nutritie a organismului, in special la
persoanele varstnice cu diverse afectiuni cronice6. S-a constatat astfel ca la persoanele varstnice
spitalizate, hipoalbuminemia reprezinta un factor de risc independent in ceea ce priveste
mortalitatea1.
Nivelele de albumina sub 2.0-2.5 g/dL asociate sindroamelor nefrotice, cirozei hepatice sau
enteropatiilor cu pierderi de proteine pot cauza edeme2;5.
Recomandari pentru determinarea albuminei serice
evaluarea statusului nutritional;
sindroame edematoase ;
afectiuni renale asociate cu proteinurie;

 ciroza hepatica ;
boli cronice consumptive2.
Pregatire pacient jeun (pe nemancate)4.
Specimen recoltat sange venos; valorile obtinute dintr-o proba recoltata in ortostatism sunt mai
mari decat cele obtinute dintr-o proba recoltata in clinostatism (conditii de spitalizare)4.
Recipient de recoltare vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator4.
Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul prin centrifugare4.
Volum proba minim 0.5 mL ser4
Cauze de respingere a probei specimen intens hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian4.
Stabilitate proba serul separat este stabil 10 saptamani la 15-25C; 5 luni la 2-4C; nelimitat la
-70C4.
Metoda imunoturbidimetrica4.
Valori de referinta4
Vrst
Nou-nscut
zile

Valori (g/dL)
0-4

2.8-4.4

Copii 4 zile-14 ani 3.8-5.4

Copii 14-18 ani

3.2-4.5

Adult

3.5-5.2

Limita de detectie 0.3 g/dL (45.6 mol/L)4.

Valori critice <1.5 g/dL2.

Interpretarea rezultatelor
Cresteri absolute ale albuminei serice nu se inregistreaza in nici o conditie fiziologica sau
patologica; atunci cand apar valori crescute la determinarile de laborator acestea constituie un
indicator de deshidratare severa (crestere relativa a albuminei ca urmare a pierderilor de apa)2;3.
Scaderi ale albuminei serice apar in numeroase situatii clinice fiind cauzate de:
aport inadecvat: malnutritie, necesar crescut: sarcina, hipertiroidism, hemodilutie:
administrari excesive de solutii perfuzabile, sindromul secretiei inadecvate de hormon
antidiuretic (SIADH), diabet psihogen/intoxicatie cu apa, absorbtie diminuata: sindroame de
malabsorbtie
deficit de sinteza: ciroza hepatica, alcoolism cronic, analbuminemie ereditara, catabolism
crescut: infectii , neoplazii, pierderi excesive: sindrom nefrotic, hemoragii masive, anasarca,
enteropatie cu pierderi de proteine, arsuri extinse, afectiuni dermatologice severe2;3.
Limite si interferente
Repausul prelungit la pat poate determina scaderi ale albuminei serice.
Medicamente
Cresteri : progesteron
Scaderi : alopurinol, asparaginaza, azatioprina, clorpropamida, cisplatin, dapson, dextran,
estrogeni, ibuprofen, izoniazid, nitrofurantoin, contraceptive orale, fenitoina, prednison (doze
mari), acid valproic 4;6;7.
Interferente analitice
Prezenta factorului reumatoid in serul pacientilor nu interfera cu determinarea albuminei decat in
cazul unor concentratii peste 130U/mL.

La pacientii cu gamopatii monoclonale, in special de tip IgM (boala Waldenstrm) rezultatele

obtinute pot fi uneori neconcludente4.

ACID URIC SERIC

Informatii generale
Acidul uric rezulta din degradarea acizilor nucleici, reprezentand

produsul final al

metabolismului purinelor. De la nivelul ficatului, este transportat prin plasma la rinichi, unde este
filtrat si excretat intr-un procent de aproximativ 70%. Restul de acid uric este eliminat si
degradat in tractul gastrointestinal. Supraproductia de acid uric are loc in urmatoarele situatii:
catabolism excesiv al acizilor nucleici (guta), produceri si distrugeri masive de celule (leucemie)
sau incapacitate de excretie a produsului final (insuficienta renala)2.
Hiperuricemia si hipouricemia nu constituie boli propriu-zise. In timp ce hiperuricemia este un
factor de risc metabolic si poate sta la baza unor afectiuni, hipouricemia poate indica o conditie
patologica neobservata6.
Recomandari pentru determinarea acidului uric seric
evaluarea insuficientei renale;
monitorizarea tratamentului gutei;
monitorizarea tratamentului citostatic1;3;
determinari seriate in toxemia de sarcina pentru urmarirea raspunsului terapeutic1;3.
Pregatire pacient

 jeun (ideal) sau sa nu manance patru ore inainte de recoltare;

exista variatii diurne dimineata valoarea obtinuta pentru acidul uric seric este mai mare decat
seara4.
Specimen recoltat sange venos4;5.
Recipient de recoltare vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator4.
Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul prin centrifugare; se lucreaza in aceeasi zi;
daca acest lucru nu este posibil, serul se poate stoca la 2-8C sau la -20C; recipientul in care
este stocat serul trebuie sa fie inchis pentru a evita evaporarea si contaminarea4.
Volum proba minim 0.5 mL ser4.
Stabilitate proba serul separat este stabil 5-7 zile la 2-8 C ; 6 luni la -18C4.
Metoda spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica)4.
Valori de referinta4
Barbati: < 7 mg/dL
Femei: <5.7 mg/dL.
Limita de detectie 0.2 mg/dL (11.9 mol/L)4.
Interpretarea rezultatelor

Cresterea acidului uric seric

insuficienta

renala;

Scaderea acidului uric seric

guta;

hiperuricemie administrarea unor medicamente:

asimptomatica (trebuie evaluata periodic pentru guta); ACTH,

uricozurice

(cortizon,

cresterea distructiei de nucleoproteine: leucemii si alopurinol);

sindroame mieloproliferative cronice, mielom multiplu,
limfoame (mai ales postiradiere), alte neoplasme
diseminate,

chimioterapie

antineoplazica,

anemie

hemolitica, anemie pernicioasa, toxemie de sarcina,

psoriazis (1/3din pacienti); administrarea unor
medicamente:
intoxicatii

doze

mici

(barbiturice,

de

salicilati

alcool

(<4g/zi),

metilic, amoniac,

monoxid de carbon), substante care determina scaderea

clearance-ului renal sau a secretiei tubulare (tiazide,
furosemid), nefrotoxice (mitomicina C); acidoza

cauze
sindrom

diverse:

boala

Fanconi,

Wilson,
SIADH,

acromegalie (unii pacienti), boala

celiaca (crestere usoara), xantinurie
(deficitul de xantin oxidaza), unele
neoplasme (ex.: boala Hodgkin),
adulti sanatosi cu defect izolat de
transport tubular al acidului uric
(mutatia cainelui dalmatian)2;3;6.

metabolica, cetoacidoza diabetica; hipertrigliceridemie

(80% din pacienti);
regim alimentar: dieta cu scaderea proteinelor cu
greutate moleculara mare, nucleoproteine in exces,
consumul de alcool; cauze diverse: intoxicatie cu
plumb, boala von Gierke, sindrom Lesch- Nyhan (guta
ereditara),

sindrom

hipoparatiroidism,

Down,

rinichi

hiperparatiroidism

polichistic,
primar,

hipotiroidism, sarcoidoza2;3;6.

Limite si interferente
Se pot inregistra variatii ale acidului uric de la o zi la alta sau de la un anotimp la altul, la aceeasi
persoana. Cresterea acidului uric este cauzata de stresul emotional, exercitiul fizic intens, postul
negru, obezitate.
S-au constatat scaderi ale acidului uric la 5% dintre pacientii spitalizati, cauza fiind statusul
postoperator3.

 Medicamente
Cresteri: acid nicotinic (doze mari), blocanti betaadrenergici (atenolol, propanolol, nadolol,
timolol), corticosteroizi (in leucemii acute), ciclosporina, diazoxid, diuretice (acetazolamida,
clortalidon, acid etacrinic, furosemid, tiazide, triamteren), epinefrina, etanol, etambutol,
fenotiazine,

norepinefrina,

pirazinamida,

salicilati

(doze

mici),

unele

antineoplazice

(asparaginaza, cisplatin, clorambucil, fludarabina, hidroxiuree, idarubicin, mecloretamina,

vincristin), teofilina1.
Scaderi: acid ascorbic, alfametildopa, alopurinol, aspirina, desferoxamin, corticosteroizi,
dietilstilbestrol, enalapril, ibuprofen, indometacin, manitol, probenecid, spironolactona,
verapamil1.
Interferente analitice
Nivelurile ridicate ale trigliceridelor (2000 mg/dl) duc la cresterea acidului uric4.

PROTEINE TOTALE SERICE

Informatii generale
Plasma contine mai mult de 300 de proteine diferite: enzime, inhibitori de enzime, factori de
coagulare, anticorpi, proteine transportoare.
Cu exceptia imunoglobulinelor si a hormonilor, majoritatea proteinelor plasmatice este
sintetizata in hepatocite si eliberata in torentul circulator.
Serul si plasma difera in ceea ce priveste concentratia de proteine si tipul de molecule. Astfel,
serul (obtinut dupa incheierea procesului de coagulare) nu contine fibrinogen si majoritatea
factorilor implicati in cascada coagularii.
Acest test detecteaza suma proteinelor serice circulante, care poate suferi variatii atat in conditii
fiziologice cat si patologice2.
Recomandari pentru determinarea proteinelor serice totale evaluarea statusului nutritional si
investigarea sindroamelor edematoase2;3.
Pregatire pacient jeun (pe nemancate)2.
Specimen recoltat sange venos cu urmatoarele recomandari:
recoltarea se va efectua in pozitie culcata, deoarece in ortostatism nivelul proteinelor serice
creste cu 5-10%;
se va evita punctia venoasa imediat deasupra locului de perfuzare (hemodilutie locala);

 se va evita staza venoasa prelungita la aplicarea garoului2.

Recipient de recoltare vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator2.
Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul prin centrifugare2;3.
Volum proba minim 0.5 mL ser2.
Cauze de respingere a probei specimen hemolizat2.
Stabilitate proba serul separat este stabil 1 zi la temperatura camerei; 7 zile la 4-8 C; o luna la
-20 C2.
Metoda de lucru spectrofotometrica (colorimetrica)2.
Valori de referinta2

Varsta

Valori (g/dL)

Prematur

3.6-6

Nou nascut la 4.6-7

termen

Prima saptamana 4.4-7.6

de viata 7 luni

7 luni-1 an

5.1-7.3

1-3 ani

5.6-7.5

Copii > 3 ani

6.0-8.0

Adulti

6.6-8.7

Factor de conversie: g/dl x 10 =g/L

Limita de detectie 0.2 g/dL (2.0 g/L)2.
Interpretarea rezultatelor

Cresteri

deshidratare si hemoconcentratie datorita pierderilor de fluide; unele cazuri de afectiuni

hepatice cronice (hepatita cronica activa, in special cea indusa de virusul C); mielom
multiplu, boala Waldenstrm si alte gamapatii; sarcoidoza si alte boli granulomatoase;
colagenoze (LES) si poliartrita reumatoida; boli tropicale (kala-azar, lepra); alte conditii
asociate cu infectii/inflamatii cronice1;3.

Scaderi

aport insuficient (inanitie sau malabsorbtie); ciroza hepatica si alcoolism cronic;

glomerulonefrite si sindroame nefrotice; insuficienta cardiaca, enteropatii cu pierderi de
proteine,

 boala Crohn si colita ulceroasa, afectiuni dermatologice severe si arsuri, hipotiroidism1;3.

Scaderea proteinelor totale <4 g/dL poate cauza edeme3.

Limite si interferente
Variatii fiziologice: scaderi ale proteinelor totale se inregistreaza in sarcina (in special in
ultimul trimestru).
Alte conditii patologice: administrarea i.v. rapida de fluide si imobilizarea prelungita dupa
traumatisme sau interventii chirurgicale ortopedice pot determina scaderea proteinelor serice1.
Medicamente
Cresteri: androgeni, clofibrat, corticotropin ,corticosteroizi, epinefrina, hormoni tiroidieni,
insulina, progesteron4.
Scaderi: alopurinol, estrogeni4.
Interferente analitice: hemoliza poate determina false cresteri2.

LIPAZA
Informatii generale
Lipaza este o glicoproteina, care in prezenta sarurilor biliare si a colipazei, transforma grasimile
in acizi grasi si glicerol. Pancreasul reprezinta sursa majora a acestei enzime. Dupa o leziune
pancreatica, lipaza apare in circulatie aproximativ in acelasi moment cu amilaza, dar ramane
crescuta o perioada mai indelungata decat aceasta (7-10 zile).
Lipaza serica este de obicei normala la pacientii fara afectare pancreatica, care insa prezinta
valori crescute ale amilazei asociate cu ulcerul peptic, adenita salivara, boala inflamatorie
intestinala, obstructie intestinala. Coexistenta unei lipaze normale cu o amilaza crescuta poate fi
un indicator util pentru prezenta macroamilazemiei1.
Recomandari pentru determinarea lipazei
diagnosticul pancreatitei (mai specifica decat amilaza);
diagnosticul peritonitei, infarctului intestinal, chistului pancreatic4
Pregatire pacient a jeun (pe nemancate)3
Specimen recoltat sange venos3.

Recipient de recoltare vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator3.

Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul prin centrifugare si se lucreaza imediat
(pentru diagnosticul de urgenta)3.
Volum proba minim 0.5 mL ser3.
Cauze de respingere a probei specimen contaminat cu glicerol sau sapun3.
Stabilitate proba serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei; 7 zile la 4-8C; 1 an la
-20C3.
Metoda spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica)3.
Valori de referinta < 60 U/L3
Factor de conversie : U/L x 0.017 = kat/L.
Limita de detectie 3 U/L (0.05 kat/L)3.
Valori critice >600 U/L1.
Interpretarea rezultatelor

Cresteri

afectiuni pancreatice: pancreatita de etiologie alcoolica sau non-alcoolica, carcinom

pancreatic;
alte conditii: colecistita, peritonita, infarct intestinal, ocluzie intestinala, ciroza hepatica1

Raportul lipaza/amilaza serica poate fi util in diferentierea pancreatitei de etiologie alcoolica de

cea non-alcoolica. Astfel, un raport >2 este sugestiv pentru etiologia alcoolica4.

Limite si interferente
Lipaza este crescuta la pacientii care efectueaza hemodializa si la aproximativ 50% din pacientii
cu insuficienta renala cronica.
Medicamente
Cresteri: acetaminofen, acid valproic, asparaginaza, azatioprin, betanecol, cerivastatin,
clorotiazida, substante colinergice, cidofovir, cimetidina, clozapin, codeina, contraceptive orale,
estrogeni conjugati, ciclosporina, demeclociclina, desimipramin, diazoxid, doxorubicin,
enalapril, fluvastatin, furosemid, hormon de crestere, hidrocortizon, ibuprofen, indometacin,
interferon, lisinopril, meperidin, mercaptopurina, metacolina, metilprednisolon, metronidazol,
minociclina, morfina, naproxen, narcotice, nitrofurantoin, norfloxacin, penicilamina, pentazocin,
piroxicam, prazosin, prednison, quinapril, secretina, simvastatin, sulfametoxazol, sulindac,
trastuzumab, tretinoin, zalcitabin2.
Scaderi: calciu, hidroxiuree, protamina, somatostatin2.

TRIGLICERIDE
Informatii generale si recomandari pentru determinarea trigliceridelor
Trigliceridele din tesutul adipos si din celelalte tesuturi reprezinta cel mai important depozit de
rezerve energetice ale organismului. In tesutul adipos sunt depozitate sub forma de glicerol, acizi
grasi si monogliceride, care sunt convertite in ficat in trigliceride ce intra in constitutia VLDL
(80%) si LDL (15%)3.
Hipertrigliceridemia impreuna cu hipercolesterolemia sunt factori de risc independenti pentru
boala aterosclerotica. De asemenea nivelul trigliceridelor este necesar pentru calcularea LDL-C 3.
Daca valoarea trigliceridelor este peste 400 mg/dl, nu se poate calcula corect LDL cu ajutorul
formulei Friedewald4.
Pregatire pacient
pacientul sa respecte o dieta neschimbata timp de 3 saptamani inainte de recoltare;
sa aiba o greutate corporala stabila;
sa nu manance 12-16 ore inainte de recoltare (poate sa bea apa si cafea neagra fara zahar);
se recomanda abstinenta de la alcool timp de 72 de ore inainte de recoltare3;5.
Specimen recoltat sange venos3;5;6.
Recipient de recoltare vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator5.
Cauze de respingere a probei specimen intens hemolizat6.
Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul in maxim 1 ora de la recoltare; se lucreaza
in aceeasi zi sau se stocheaza la 4C sau la -20C5;6.

Volum proba minim 0.5 mL ser5.

Stabilitate proba serul separat este stabil 5-7 zile la 2-8C; 3 luni la -20C; cativa ani la
-70C5.
Metoda spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica)5.
Valori de referinta 1

Optim

<150 mg/dl

Borderline crescut

150-199 mg/dl

Crescut

200-499 mg/dl

Foarte crescut

500 mg/dl

Limita de detectie 0.05 mmol/L (4 mg/dL)1.

Valori de alerta clinica >500 mg/dL in prezenta pancreatitei diagnosticate; >1000 mg/dL risc
de pancreatita3.
Interpretarea rezultatelor

Cresteri

Scaderi

hiperlipidemii genetice (tipurile I, II-b, III, IV, V; deficit abetalipoproteinemie,

de APO C-II) si secundare, guta, pancreatita, boli
hepatice, alcoolism, sindrom nefrotic, boli renale,

boli acute: IMA ating valoarea maxima in trei saptamani malnutritie, malabsorbtie,
si pot persista timp de un an, hipotiroidism, diabet
zaharat, glicogenoze (boala von Gierke), sindrom
Down, anorexie nervoasa3.

hipertiroidism,

hiperparatiroidism,

boala

pulmonara

cronica

obstructiva3.

Limite si interferente
Variatia intraindividuala este de 12-40% (valori minime dimineata si valori maxime in jurul
pranzului).
Cresteri tranzitorii pot aparea dupa un pranz bogat si ingestie de alcool. Valori crescute pot fi
intalnite in sarcina, obezitate, lipsa activitatii fizice, fumat. Pot determina valori scazute efortul
intens (scadere tranzitorie), modificarea dietei (in interval de trei saptamani), pierderea ponderala
(scadere permanenta)3.
Medicamente
Cresteri: betablocante, catecolamine, colestiramina, corticosteroizi, ciclosporine, danazol,
diazepam, diuretice, estrogeni, etanol, etretinat, interferon, isotretinoin, retinol, miconazol2.
Scaderi : acid ascorbic (doze mari), acid aminosalicilic, asparaginaza, acid chenodeoxicolic
(chenodiol), doxazosin, derivati ai acidului fibric (clofibrat, gemfibrozil), heparina, niacin, acizi
grasi omega-3 (ulei de peste), prazosin, terazosin, progestative2.
Efecte variabile : androgeni.
Interferente analitice

Probele intens lipemice (trigliceride > 3000 mg/dL) pot determina un rezultat fals normal, de
aceea se recomanda dilutia probei (ex.: 1+4) cu ser fiziologic 5NEVO fiind n momentul de fa
cel mai marefurndicale de laborator din Romnia.Peste 100 de centre i laboratoare de ana