Enzime plasmatice

Sunt 2 categorii – funcționale și nefuncționale.

ENZIMELE FUNCȚIONALE
– ale căror substrat se găsește în plasmă și in concentrații mari
– Sunt sintetizate de ficat și secretate activ în plasma (ex: enzimele
coagulării, pseudocolinesteraza, ceruloplasmina, enzima care conține
Cu2+ din metabolismul fierului, L-CAT – lecitin colesterolaciltransferaza
din metabolismul lipidelor)
ENZIMELE NEFUNCȚIONALE
– Nu au în plasma substrate, coenzime (coE) sau activatori
– Se găsesc în concentrații mici in plasmă
– Se împart în enzimele secreției exocrine și enzimele secreției
intracelulare

Enzimele secreției exocrine

Ex: enzimele pancreatice (lipaza, amilaza, tripsina), fosfataza acida

(prostată), fosfataza alcalină (bila), pepsinogen gastric.
– Concentrația lor scade în plasmă dacă organul secretor este atrofiat și
crește în cazul obsturațiilor căilor excretoare, în cazul sintezei și excreției
crescute sau în cazul modificărilor de permeabilitate a membranelor
celulare;

Enzimele secreției intracelulare (de leziune)

Localizări: doar în citoplasma anumitor celule care se numesc

UNILOCULARE / doar în citoplasma a 2 celule care se numesc
BILOCULARE;
UNILOCULARE – Ex: catalaza și peroxidaza doar în peroxizomi, fosfataza
acida în lisosomi, glutamat dehidrogenaza doar în mitocondrii.
BILOCULARE – Ex: GOT (glutamat oxalacetat transaminaza), izocitrat
dehidrogenaza și malat dehidrogenaza în citoplasmă și mitocondrie.
 – Iesirea enzimelor din celulă se poate datora unor agenți patogeni
(virusuri sau bacterii), unor substanțe toxice, chimice, unor tulburări
circulatorii și traumatisme care aduc un aport insuficient de O2 și
substrate în țesuturi.

Localizarea leziunii:
1. Determinarea activității unor enzime organospecifice (Ex: ornitin-
carbamil-transferaza pentru sinteza ureei)

2. Determinarea unui spectru larg de activități enzimatice și aprecierea

raportului lor cantitativ (Ex: în infarctul miocardic se investighează
𝐺𝑂𝑇 1
creatinkinaza (CKA/MB), GOT, GPT, LDH și putem utiliza = )
𝐺𝑃𝑇 3
*** în infarct GOT/GPT > 1/3
In afectiuni hepatice GOT/GPT < 1/3.
Dacă crește nivelul fosfatazei alcaline, cauza vine din os sau ficat, ceea
ce înseamnă că se dozează activ; 5`-nucleotidaza si gamma GT(glutamil
transpeptidaza).

3. Determinarea activității izoenzimelor

Fosfatazele – enzime care hidrolizeaza diversi esteri fosforici cu
eliberarea ionului fosfat
a. Fosfataza alcalină – ph optim = 10
– Provine din osteoblaste (50-70%), hepatocite (30%), splină, intestin,
rinichi, placentă
– Valori normale 27-275 UI/L
*valori crescute normal – la nou născuți prematur, la copii, în pubertate
și in trimestrul 3 de sarcină
*valori crescute anormal – în rahitism și osteomalacie, în metastaze
tumorale osoase, în cazul refacerii după fracturi, în hiperparatiroidism și
in afecțiuni biliare
– Deoarece celulele ce mărginesc ductul biliar produc o fosfataza alcalină care
nu poate fi secretată (deoarece fosfataza alcalină este, de regulă, eliminată prin bilă,
cu excepția fosfatazei osoase)
– Diferențierea fosfatazei osoase de cea hepatică se face cu ajutorul 5`-
nucleotidazei și gamma GT
 b. Fosfataza acidă – ph optim = 5
– Provine din prostată și mai putin din ficat, eritrocite, trombocite, oase și
splină
– Pentru investigarea funcției prostatei, valorile pot fi crescute, fiind
asociate cu carcinomul de prostată*, hipertrofia de prostată* și după
investigațiile urologice prin cateterism
– Valori normale ↓ 18 UI/L ; acestea pot crește în metastaze osoase,
trombocitemii și in boala Panget, afecțiune in care se formează un țesut
osos neregulat, foarte dens și puțin rezistent

AMILAZA – hidrolizează legăturile alfa 1,4 glicozidice din amidon,

rezultând dizaharidul maltoză
– În ser are 2 izoenzime: P (secretată de pancreas 40%) și S (țesuturi, in
special din glandele salivare)
– Este produsă și de ficat, rinichi, intestin subțire, trompe uterine și diverse
tumori – carcinom pulmonar, esofagian, ovarian și de sân
– Activitatea enzimei se măsoară în Wohlgemuth (UW) care corespunde
enzimei care hidrolizează 1mg amidon 30 min la 370C
– Moleculă mică care filtrează la nivel renal, astfel atunci când sunt valori
crescute se poate doza cantitatea și in urină (valori normale în urina 8-64
UM)
– Valori normale sangvin 16-32 UW
– Activitatea amilazei crește de 3-40 de ori în pancreatita acuta; ea creste
în primele 3 zile de la debut, se menține cîteva zile și revine la normal în
3-5 zile
– In urina, activitatea enzimei este crescută la 7 zile de la debut
– Alte afecțiuni in care creste amilaza – cancer de pancreas, afecțiuni ale
glandelor salivare (parotidită, oreion), calculi pe ductul glandelor
salivare, insuficientă renală (deoarece nu se mai poate elimina prin urină

TRANSAMINAZA (aminotransferaze) – enzime care transferă grupa -

NH2 de la un aminoacid la un cetoacid
 – Enzimele GOT și GPT se găsesc în urină, ficat, mușchi striat, rinichi,
pancreas, plămâni
– In inimă GOT>GPT, iar in ficat GPT>GOT
GOT – enzimă biloculară, în care o găsim 60% citoplasmă, 40%
mitocondrii
GPT – enzimă care se află doar în citoplasmă
– Valori normale: GOT ↓ 45 UI/L
GPT ↑ 27 UI/L
*valori ușor crescute GOT – în boli ale m.striate, traumatisme, anemii
eritrocitare
GPT – în hepatita cronică, ciroze și in afectiuni
musculare
*valori mult crescute de 10-100 ori
GOT – infarct miocardic, hepatita acută virală și necroza toxica a ficatului
GPT – hepatită virală și menoză toxică a ficatului
În hepatita acută virală cresc treptat ambele enzime dar în special GPT și
daca in 8-10 săptămâni valorile nu revin la normal, se instalează hepatita
cronică.

COLINESTERAZA – enzimă care hidrolizează diverși esteri ai colinei cu

acizi organici
– Acetil colinesteraza se află în eritrocite si tesutul nervos
a. Pseudocolinesteraza (colinesteraza nespecifică) – se află in plasmă si
este sintetizata de ficat și secretată în plasma ce poate hidroliza
diversi esteri; monitorizarea ei ne indică informații cu privire la
biosinteza de proteine a ficatului,
– activitatea enzimei scade la hepatita cronică, ciroză și crește în perioada de
vindecare a hepatitei,
– activitatea enzimei crește în sindromul nefrotic, deoarece crește funcția de
sinteză a ficatului.