CURS MICRO 3

GENETICĂ BACTERIANĂ
•Genetica–studiul caracterelor ereditare și al variației acestora
•Genă–segment ADN care codifică prin secvența nucleotidelor un produs specific (ARN,
proteină)
•Genom–totalitatea genelor unui organism
•Genotip–ansamblul genelor care codifică anumite caractere ale unui organism
•Fenotip–ansamblul caracterelor structurale sau funcționale ale unui organism, rezultate din
expresia unor gene

Structura ADN
•Gena-secvența ADN care codifică un caracter, precum și regiunile reglatorii care
controlează expresia genei

–la procariote –doar regiuni codante (exoni)

–la eucariote -și regiuni necodante (introni)

•Numărul de copii ale fiecărui locus genetic dintr-o celulă variază:

–celulele somatice ale organismelor cu reproducere sexuală –diploide (două seturi de
cromozomi omologi)
–celulele germinative (reproductive) -haploide
–celulele procariote -haploide

ADN-ul
•moleculă mare, compusă din unităti repetitive similare: deoxiribonucleotide
deoxiribonucleotid= 2’ deoxiriboză+ fosfat+ baza azotată
•purinică(Adenina, Guanina)
•pirimidinică(Citozina, Timina)

•moleculele de deoxiriboză–legate covalent prin legături fosfodiesterice: gruparea fosfat

unește atomul de C 3’al unui nucleotid de atomul C 5’ al următorului nucleotid

Structura ADN
•ADN –obișnuit dublu catenar
•Cele două lanțuri ADN -menținute prin legăturile de H dintre o anumită bază purinică și
baza pirimidinică complementară (A =T, G C)
•lungimea unei molecule ADN se măsoară în perechi de baze (pb)
•1 kpb = 1000 pb
Cele două lanțuri ADN sunt:

•răsucite: formează o structură de tip dublu helix

•antiparalele–un lanț este în direcția 5’-3’, celălalt în direcția 3’-5’
•complementare–succesiunea bazelor azotate din compoziția unui lanț este complementară
secvenței de pe celălalt lanț

Structura ADN –stabilă și adaptată funcției acestuia: stocarea informațieigenetice–codificată

în secvența (succesiunea) bazelor azotate

Localizarea ADN
•eucariote –ADN d.c.
–nuclear -cromozomi liniari multipli de diferite mărimi
–mitocondrial –cromozom circular

•procariote –ADN d.c.

–cromozomal (bacteriile au un singur cromozom circular)
–plasmidic

•virusuri
–moleculele de ADN relativ mici, m.c.sau d.c, lineare sau circulare
–există și virusuri ARN (lipsite de ADN)

Caracteristici ale ADN

Structura ARN
•moleculă mare, compusă din unități repetitive similare: ribonucleotide
ribonucleotid= riboză+ fosfat+ baza azotată
•purinică(Adenina, Guanina)
•pirimidinică(Citozina, Uracil)

ARN
•în general monocatenar, de aceea este capabil de pliere, cu formarea unor structuri
secundare și terțiare complexe
•numeroase funcții:
 transfer al informației genetice de la ADN la ribozomi (ARNm)
 transfer al unor aminoacizi (ARNt)
 enzimatică (ribozime, ex. peptidil transferaza din ribozomi)
 reglatoare –interacționează prin complementaritate și interferă cu translația unor
ARNm

Tipuri de ARN

1. ARN ribozomal
–intră în compoziția celor 2 subunități ribosomale, impreună cu proteine
–codificat de gene cromozomale (impropriu numite ADNr)
–ARN 16S are și activitate catalitică

2. ARN mesager
•transmite ribozomilor informația stocată în secvența ADN
•ARN m.c. cu lungimede aproximativ2 kb
•Fiecare secventa ARNm exista in celula in mai multe copii
•Marimea si diversitatea populatiei ARNm (formata din totalitatea secventelor de ARNm din
celula) depind de tipul celulei și de starea sa fiziologică, deoarece reflectă genele exprimate
la un anumit moment
•La procariote ARNm este policistronic (codifică mai multe polipeptide)
 3. ARN transfer
–interacționează specific cu un anumit aminoacid
–complexul aminoacil –ARNt este recunoscut de ribozomi
–ARNt interacționează prin anticodon cu codonul complementar al ARNm

Genomul bacterian
Componente:
A.Cromozom
B.Plasmide
C.Elementegeneticemobile

Replicon = ADN circular care conține informația necesară pentru propria replicare (posedă
genelecare codificăstructurilenecesarepentrureplicare)
•cromozomul bacterian și plasmidele sunt repliconi

A. Cromozomul bacterian
•moleculă unică de ADN d.c. circular
•conține genele care codifică toate caracterele esențiale menținerii viabilității
•haploid
•2000 –4000 gene, 500 –5000 kb
•atașat unui situs membranar de replicare
•intens plicaturat
•1-2 mm lungime(ex. cromozomulE coli -1300 μm lungime, dimensiunilebacteriei1μm x
3μm);
•ocupă 10% din volumulcelulei

B. Plasmide
•elemente genetice extracromosomale
•atașate unui situs membranar de replicare
•au autonomie replicativă (replicon)
•mult mai mici decât cromozomul (<5%)
•prezente doar la unele bacterii (caracter de tulpină)
•intr-o celulă bacteriană pot exista unul sau mai multe plasmide (identice sau distincte)
•într-o populație bacteriană plasmidele pot realiza transferul unor gene care codifică variate
caractere (ex. rezistența la antibiotice)
Plasmidele conțin:

•Gene necesare pentru autonomia replicativă

•Gene care codifică structuri exprimate in fenotipul gazdei (necesare bacteriilor pentru
supraviețuire in conditii modificate de mediu, dar expresia acestor caractere crește timpul
de generație)
–Factori de virulență (toxine, adezineetc)
–Enzime ale unor căi metabolice particulare
–Sinteza unor agenți antimicrobieni (bacteriocine)
–Factori de rezistență la agenti antimicrobieni (ex. beta-lactamaze)
–Criptice
•doar în cazul plasmidelor conjugative - gene care codifică structurile implicate in
conjugarea bacteriană (pilisexuali)

C. Elemente transpozabile

•elemente genetice mobile (“jumping genes”)

•fragmente de ADN capabile sa se insere și sa treacă de la cromozom la plasmide și invers
•nu există independent in celulă (nu au autonomie replicativă, deci trebuie să se integreze
intr-un replicon)
•2 tipuri: secvențe de inserție (SI) și transpozomi
•structură:
–secvențe scurte( 20-40 pb), inversate, dispuse la capetele elementului; recunoscute de
transpozaze
–gene care codifică transpozaze
–gene care codifică factori specifici (patogenitate, rezistență la antibiotice) și se exprimă in
fenotipul gazdei; prezente doar la transpozomi, nu și la SI

Consecințe ale integrării aleatorii a transpozomilor

•pierderea/ modificarea unui caracter, consecutiv alterării secvenței genei

cromozomale/plasmidice in care se integrează
•dobândirea unor caractere noi (ex. –rezistența la anumite antibiotice), consecutiv
transferului intercelular de gene; reprezintă o cauză majoră a variabilității genetice în cadrul
unei populații bacteriene

 Bacteriofagi (fagi)
•virusuri care se replică in celule bacteriene
•specifice unei specii bacteriene
•Structură

ex fagul T4 al Escherichia coli

–Cap -capsida(ADN sau ARN, 3-200 gene)
–Coada
•Teaca contractilă
•Fibrele cozii
  Fag virulent(litic)

•virus care determină liza bacteriei pe care o parazitează

•prezintă doar două stadii: fag infecțios (extracelular) și fag vegetativ
•Etapele unui ciclu litic:
-genomul viral patrunde in citoplasmă
-ADN-ul bacterian este fragmentat – mecanismele de sinteză ale celulei bacteriene sunt
deturnate spre sinteza de componente virale (ac nucleici, proteine)
-asamblarea componentelor virale (genom viral, capsidă) in citoplasma bacteriei, cu
formarea de fagi – liza bacteriei permite eliberarea de fagi infectiosi, care pot infecta alte
bacterii

 Lizotipare

•lizotip (fagotip) – grup restrâns de bacterii, caracterizate prin sensibilitatea la un anumit

bacteriofag; fagul respectiv produce liza bacteriilor din fagotipul respectiv
•metodă de identificare a unui lizotip (fagotip), prin utilizarea unor suspensii fagice bine
definite
•permite obținerea unor informații utile epidemiologic (stabilirea relației dintre tulpini
izolate de la cazuri diferite)
•procedura: peste cultură pură a tulpinii de identificat se plasează cate o picatură din fiecare
suspensie fagică; după incubare in cultură se observă plaje de liză acolo unde a fost inoculat
fagul corespunzator tulpinii studiate

 Fag temperat

•prezintă trei stadii:

1. fag infecțios (extracelular)
2. profag (genom viral integrat in cromozomul bacterian) – faza lizogenă
3. fag vegetativ (capabil sa inițieze ciclul litic)

Etapele fazei lizogene:

-genomul viral pătrunde in citoplasmă
-ADN-ul bacterian nu este fragmentat
-genomul viral sau ADN-ul complementar se integreazăi n cromozomul bacterian (stadiu de
profag)
-sintezele celulare sunt doar putin influentate
-genomul profagic se replică simultan cu cromozomul bacterian si se transmite celor două
celule bacteriene rezultate prin diviziune

•In stadiul de profag genele vegetative sunt represate, fiind exprimate doar genele
responsabile de replicarea genomului; uneori și gene exprimate in fenotipul bacterian
(caractere noi)
Conversie lizogenică – apariția unui caracter nou (ex.producerea unei toxine) la bacterii
care găzduiesc un profag
Bacterie lizogenă – bacterie care găzduiește un profag (după un număr de diviziuni ale
celulei bacteriene profagul va activa genele vegetative, va intra in ciclul litic și va induce liza
bacteriei si eliberarea de fagi infectiosi)

•Integrarea profagului in cromosom poate fi aleatorie sau situs - specifică

•De represia genelor vegetative (trecerea din profag in stadiul de fag vegetativ, cu inițierea
ciclului litic) – are loc in anumite condiții, de ex.la anumiți stimuli externi(UV etc.)
•Episomi – gene (plasmidice sau profagice) integrate in cromozomul bacterian

Replicarea ADN-ului bacterian

•are loc in cursul diviziunii celulare

•semiconservativă (o moleculă nouă de ADN d.c. conține o catenă parentală și o catenă nou
sintetizată)
•începe de la un locus unic (originea replicării) asociat unui situs membranar și continuă
bidirecțional, până la un alt locus (terminarea replicării), situat diametral opus

Etape
1. inițierea –la nivelul originii replicării
2. elongarea – sinteza unei noi catene ADN, pe baza complementarității; fiecare catenă
parentală este utilizată ca matriță
3. terminarea replicării

Replicarea ADN-ului bacterian - etape, proteine implicate

•DnaA - inițiator care recunoaște originea replicării

•DnaB (helicaza) – desface legăturile de H dintre cele două catene parentale; are funcție de
ATPază (scindează ATP pentru a obține energia necesară desfacerii legăturilor de H)
•DnaC – stabilizează DnaB în jurul fiecărei catene ADN (desface DnaB pentru a include o
catena ADN)
•proteinele ADN monocatenar (SSBP) – se atașează pe fiecare catenă de ADN rezultată
prin acțiunea helicazei; rol in stabilizarea ADN m.c.
•DnaG (primaza) - ARN polimerază care sintetizează o secvență ARN scurtă cu rol de primer
pentru ADN polimerază
•ADN polimeraza III
-sintetizează o nouă catenă ADN, prin includerea la capătul 3`al acesteia a unui
deozinucleotid complementar celui din matriță
-utilizează energia furnizată prin desfacerea legăturilor fosfat (din dNTP)
-necesită prezența unui primer pentru a iniția sinteza ADN
-poate include deoxinucleotide doar in direcția 5` -3`, de aceea una dintre catene se
sintetizează continuu iar cealaltă discontinuu (prin secvențe ADN scurte, fragmente Okazaki,
unite apoi de către ADN ligază)
-realizează o rată de elongare a ADN de aprox 500 nucleotide/sec pentru o bacterie cu
timpul de generație de 45 min (37°C)

•ADN polimeraza III

-are activitate exonucleazică 5` -3`(realizează excizia nucleotidelor incorporate greșit)
-rata eroare:1 la 109 nucleotide

•ADN polimeraza I
-ADN polimerază ADN dependentă
-desface fragmentele ARN utilizate ca primeri (RNAză H) și le inlocuiește cu fragmente ADN
nou sintetizate
-are activitate exonucleazică 5` -3`și 3` -5`

•Topoizomeraze
-se fixează pe ADN d.c. inaintea furcii de replicare
-reduc forța de torsiune rezultată din derularea ADN de către helicaze, prin tăierea și lipirea
imediată a uneia (topoizomeraza I) sau ambelor catene ADN (topoizomeraza II); ADN giraza
este cea mai importantă topoizomerază II descrisă la Escherichia coli
-realizează desprinderea celor doi cromozomi la sfârșitul replicării

Expresia informației genetice

se realizează prin:

1. Transcrierea genei in ARN

–produce o copie ARN a regiunii codante a genei
–ARN rezultat reprezintă fie produsul genei (ARNr, ARNt), fie va fi tradus intr-un polipeptid
(ARNm)

2. Traducerea ARNm intr-o secvență de aminoacizi

•realizată de ribozomi prin interacțiunea cu ARNt
•se realizează diferit la procariote față de eucariote
•la bacterii genele ai căror produși sunt corelați funcțional (ex. -gene care codifică enzime
implicate in aceeași cale metabolică) se grupează în operoni
 •în structura unei gene există:

a. secvența promotor – situată la capătul 5`; recunoscută de ARN polimerază și nu este

transcrisă
b. cadrude citire (ORF, open reading frame)– secvența (regiunea codantă) care va fi
transcrisă și tradusă
c.secvența terminator

Operon = ansamblu de gene structurale și reglatorii care funcționează împreună (genele

structurale au același promotor și același terminator, iar reglarea transcrierii acestor gene se
face prin intermediul aceleiași secvențe, numită operator)
Operonul este alcătuit din 3 segmente:

1.reglator – gena care codifică proteina capabilă să interacționeze cu operatorul

2.de control al transcrierii – alcătuit din promotor și operator
3.structural – alcătuit din gene care vor fi transcrise și traduse.

•promotorul, operatorul și genele structurale sunt dispuse in contiguitate, locusul reglator

este in amonte, la distanță de acestea

Expresia informației genetice: transcrierea

•se realizează in citoplasmă
•la procariote există o singură ARN polimerază

Etapele transcrierii:
1. inițierea - ARN polimeraza interacționează cu secvența promotor
2. elongarea - o catenă ADN este utilizată ca matriță de către ARN polimeraza ADN-
dependentă care sintetizează ARN-ul complementar (sinteză unidirecțională,5` 3`);
3. terminarea - ARN polimeraza recunoaște secvența terminator și se desprinde de ADN
•deoarece ADN-ul bacterian nu conține introni iar ARN-ul rezultat din transcriere
funcționează ca ARNm
•ARNm bacterian – policistronic (codifică produsele genelor grupate intr-un operon)

Expresia informației genetice: Translația

= sinteza proteinelor, pe baza secvenței ARNm (3 nucleotide formează un codon–codifică un
aminoacid)

Codul genetic – universal (comun la toate organismele) și redundant (43= 64 codoni; 61

codoni codifică 20 aminoacizi)

Etape:
1. Inițierea – începe la capătul 5` al ORF -asocierea subunității ribosomale 30S, ARNm, ARNt
formilmetionina (codon start AUG), apoi si subunitatea 50S, factor de inițiere
2.Elongarea – aminoacil-ARNtsintetaza atașează câte un aminoacid la lanțul peptidic format
•Fiecare ARNm poate fi tradus simultan de mai mulți ribosomi
•Polisom–ARNm cu mai mulți ribosomi

3.Terminarea–codon stop (UGA, UAG sauUAA)–desprinderea ARNm și disocierea subunităților

ribosomale

Reglarea expresiei informației genetice

Expresia informație igenetice este modulată permanent în funcție de necesitățile celulare

Reglarea expresiei genice – responsabilă de variatia fenotipică (nu toate genele sunt
permanent exprimate fenotipic). Genele pot fi exprimate:

•continuu – gene care codifică produși esențiali pentru viabilitatea celulei in orice condiții de
mediu (gene constitutive)
•intermitent - gene care codifică produși necesari doar in anumite condiții; expresia lor este
controlată la nivel

a. transcripțional – ex. represia sau inducția transcrierii unor gene

b. translațional – ex. factori care condiționează durata de viață a ARNm sau rata traducerii
ARNm
c. post-translațional – procesarea polipeptidului cu scopul obținerii structurii secundare și
terțiare a proteinei funcționale

Reglarea expresiei informației genetice la nivel transcripțional

•se realizează de către factori reglatori, care au efect activator sau represor prin favorizarea
sau inhibarea inițierii transcripției
•nivelul factorilor activatori sau represori depinde de semnale din mediu

Represia = inhibarea transcrierii unor gene in anumite condiții de mediu

- genele care codifică enzimele implicate in sinteza unui anumit produs nu sunt transcrise in
prezența acelui produs (ex. operonul trpal E. coli)
- Produsul (corepresor) formează un complex cu represorul (proteina reglatoare) și se
fixează pe regiunea operator, astfel fiind blocată transcrierea genelor operonului

Inducția = activarea transcrierii unor gene in anumite condiții de mediu

•genele care codifică enzime implicate in catabolizarea unui anumit substrat sunt transcrise
doar in prezența acestuia (ex. operonul lacal E. coli)
-Represorul se fixează peregiunea operator și blochează transcrierea genelor operonului;
inductorul (substratul) formează un complex cu represorul și reduce afinitatea represorului
pentru regiunea operator, astfel fiind indusă transcrierea
Reglarea expresiei informației genetice la nivel translațional
•anumite gene de virulență bacteriene – exprimate doar în interiorul gazdei, în funcție de
anumiți factori (ex. temperatura, care influențează structura secundară a ARNm și astfel
controlează translația)

Reglarea expresiei informației genetice – Mecanismele reglatorii

•diverse și interdependente
•necesare pentru adaptarea rapidă și adecvată a microorganismului la variate condiții de
mediu

Exemple
•Represia unor gene vegetative in cursul sporulării; inducția acelorași gene declanșează
germinarea (prin modificarea specificitatii ARN polimerazei)
•Inducția sintezei unor β-lactamaze de către antibiotice β-lactamice
•Inducția unor pompe de eflux de către subst. toxice (antibiotice, dezinfectante etc)

•Inducția (in prezența lactozei) a enzimelor care degradează dizaharidul

•Represia sintezei unor aminoacizi in condițiile prezenței lor in mediu

Variația bacteriană

Fenotipică
•Indusă de interactiunea genomului cu factori de mediu
•Reversibilă
•Nu se transmite ereditar
•Prin controlul la nivel transcripțional, translațional sau posttranslațional

Genotipică
•Modificare bruscă, (spontană sau indusă)
•Ireversibilă
•transmisibilă ereditar prin mutații, transfer de ADN și recombinare genetică

A. Mutații

•Modificare permanentă in secvența nucleotidică a unei gene

•rata mutațiilor = probabilitatea apariției unei mutații in cursul diviziunii celulare:
Spontane – erori in cursul replicării ADN
–ADN polimeraza realizează 1 eroare la 109 baze/celulă/ciclu de replicare;

Induse – de agenți mutageni

–fizici(radiații ionizante, UV)
–chimici(acid nitros, analoginucleozidici, benzopirenetc); cresc rata mutațiilor de 10 –1000
ori

•Prezența și manifestarea mutațiilor într-o populație bacteriană – favorizate de:

–mărimea populatiilor bacteriene
–caracterul haploid al genomului bacterian

•Există mecanisme de reparare a mutațiilor apărute

– activitatea exonucleazică a enzimelor implicate în replicarea ADN permite excizia
nucleotidelor incorporate greșit și incorporarea nucleotidelor complementare
matriței; catena utilizată ca matriță este recunoscută datorită metilării adeninei din
anumite poziții
– recombinarea ADN etc.

Tipuri
•Substituții – modifică un singur nucleotid dintr-un codon, care astfel poate deveni codon
– sinonim – nu se modifică aminoacidul codificat
– nou – modificarea secvenței de aminoacizi (mutație cu sens greșit)
– non-sens – sinteza unui peptid incomplet (mutație non-sens); dacă mutația non-sens
este in prima genă structurală a unui operon – mutatie polară

•Microinserții, microdeletii – inserția sau deleția a unul sau mai multe nucleotide (mutații
cu schimbare de proiect)

•Consecința mutațiilor non sinonime -modificarea fenotipică (a unui caracter/ funcții)

•Reversia fenotipică (recâștigarea caracterului fenotipic pierdut ca urmare a mutației
primare) – se poate realiza prin:
–supresie - realizarea de mutații compensatorii (mutații secundare, apărute în alte poziții
decât mutația primară) - frecvent
–reversie genotipică (refacerea secvenței inițiale) – foarte rar

B. Transfer genetic
•la eucariote se realizează doar prin transfer la următoarea generație - transfer vertical
•la procariote se poate realiza și între indivizi din aceeași generație (din aceeași specie sau
din specii diferite) –transfer orizontal
•Bacteriile utilizează endonucleaze de restricție pentru a se apărade ADN-ul străin
•Transferul orizontal -limitat la fragmente mici de ADN provenit de la o bacterie donor
Endonucleaze de restricție
•recunosc secvențe specifice de 4-10 pb care constituie un palindrom(se citesc identic in
ambele sensuri)
•desfac legăturile fosfodiesterice ale ambelor catene ADN
•Fiecare specie are propriile enzime de restricție (au fost identificate peste 3000 de enzime
de restricție)
•Pentru a-și proteja ADN-ul propriu situsurile recunoscute de enzimele de restricție proprii
bacteriei sunt mascate prin metilarea nucleotidelor (A sauC) din poziții specifice
•Metilarea – realizată imediat după sinteza catenei ADN

Transfer genetic
•Gene ale bacteriei donor pot persista în bacteria receptor fie
– integrate in cromosomul bacteriei receptor –consecutiv recombinării genetice
– extracromosomal – dacă ADN-ul este circular și are informațiile necesare pentru
propria replicare

Mecanisme
1.Transformarea
2.Conjugarea
3.Transducția(transferulmediatde bacteriofagi)

1. Transformarea
•Transfer de gene realizat prin intermediul ADN-ului liber provenit de la o bacterie donor și
acceptat de bacteria receptor; este urmat de recombinare omologă (legitimă)
•depinde de mărimea ADN-ului și de starea de competență a bacteriei (expresia unor
proteine specifice care captează ADN)
•fenomen descris la pneumococi, Bacillus, Haemophilus, Neisseria
•fenomen evidențiat de Griffith, 1928
•experiment repetat de Avery, MacLeod, McCarty, 1944

2. Conjugarea
•Transfer genetic realizat prin contact fizic intre două bacterii, prin intermediul unor
– pilisexuali (bact Gram neg)
– molecule de adeziune (bact Gram poz)
•are loc intraspecific și interspecific
•Bacterie donor – doar bacteria care conține plasmide conjugative (conjugoni) = plasmide
care codifică structuri și enzime necesare conjugării și transferuluiADN (genele tra)
•factorul F – primul plasmid conjugativ descris
• Fiziologia si efectele conjugării diferă in funcție de localizarea plasmidului (independent in
citoplasmă, respectiv integrat in cromosom, ca epizom)

2.1. Conjugarea prin pili sexuali

•realizată intre bacterii F+ (cu pilisexuali) și bacterii F- (au receptori pt pili); are ca rezultat un
transfer de gene plasmidice
•Etape
– atasarea pilului – se formează o pereche specifică
– retractia pilului si formarea punții citoplasmatice rezultă pereche eficientă
– Replicarede transfer – o nuclează clivează una dintre catenele ADN la originea
transferului, capătul 5` trece prin puntea citoplasmatică in celula receptoare; după
transferul complet al catenei ADN plasmidic are loc in ambele bacteriir eplicarea ADN
pe baza matrițelor catenelor ADN parentale, apoi circularizarea
•Rezultă două bacterii F+

2.2. Conjugarea intre bacterii Hfr și bacterii F-

•Bacteriile cu factorul F episomal (integrat in cromosom) – transferă frecvent gene
cromosomale: Hfr (High frequency of recombinations)
•pilul se ataseaza, se formeaza perechea
•transferul genetic – incepe cu genele cromosomale (episomul ar fi ultimul transferat);
cuplul bacterian se separă inainte de transferul episomului
•Rezultatul conjugării: bact receptor rămâne F- , dar primește gene cromosomale de la
bacteria donor; după recombinare bacteria receptor prezintă noi caractere fenotipice (ex.
rezistență la antibiotice)

3. Transducția (transfer mediat de bacteriofagi)

Transducția – transfer genic mediat de anumiți fagi, fără contact fizic intre bacterii

a. Transducția generalizată
•in cursul ciclului litic ADN-ul cromozomal este fragmentat
•foarte rar capsida virală poate impacheta in locul genomului viral fragmente aleatorii de
ADN bacterian (orice genă bacteriană)
•fagul va injecta fragmentul ADN bacterian intr-o nouă celulă; după recombinare omologă
celula va exprima noi caractere (conversie lizogenică)

b. Transducția specializată
•la trecerea din faza lizogenă in faza litică profagul va fi excizat din cromozomul bacterian;
•uneori excizia interesează și gene adiacente profagului, care vor fi replicate impreună cu
genomul viral si vor fi impachetate impreună cu acesta in capsidă; deoarece unii profagi se
integrează doar în anumite situsuri cromosomale, doar anumite gene cromosomale pot fi
transduse
•fagul infecțios va injecta ADN-ul viral care conține și gena cromozomală intr-o nouă celulă;
urmează integrarea in cromozomul bacterian a profagului și genei de la bacteria donor

Recombinarea genetică
= schimb de gene / fragmente intre două molecule ADN (ex. de la o bacterie donor și de la
bacteria receptor)
•contribuie la creșterea diversității fenotipice a populației
– La eucariote – in cursul meiozei (reproducere sexuată) – transfer genetic vertical
(transfer genetic de la părinți la descendenți)
– La procariote – transfer genetic orizontal (de la bacterii din aceeași generație)
•in functie de gradul de omologie dintre cele două secvențe recombinarea poate fi
– Omologă
– neomologă

•OMOLOGĂ (legitimă, generalizată)

– se realizează între secvențe cu un grad mare de omologie;
– constă în desfacerea lanțurilor ADN donor și receptor, schimbul a 1-n alele intre ADN-
ul donor și cel receptor și reunirea moleculelor de ADN
– controlată de genele rec (gene cromosomale)
– reprezintă un mecanism de reparare a ADN d.c.
•NEOMOLOGĂ (ilegitimă)
– recombinare între secvențe de ADN care nu prezintă omologie
– sub acțiunea unor enzime codificate de gene din molecula ADN donor; ex:
transpozaze – permit integrarea aleatorie a transpozomului în cromosomul bacterian
integraze - realizează integrarea fagului în anumite situsuri (recombinare situs-specifică)