CATABOLISMUL

TRIGLICERIDELOR
• Hidroliza TG endogene (ţesut adipos) sau
exogene conduce la formarea de AG şi
glicerol, care sunt ulterior degradaţi
oxidativ
• Hidroliza TG se face sub acţiunea unor
lipaze specifice (TAG lipaza, DAG lipaza,
MAG lipaza)
• Etapa limitantă de viteză este cea
catalizată de TAG lipaza sau “lipaza
hormon sensibilă”
• Această enzimă este reglată alosteric de
glucagon, adrenalină( catecolamine) şi
este activă în formă fosforilată
 DEGRADAREA OXIDATIVĂ A ACIZILOR
GRAŞI

• Acizii graşi sunt substratul energogen

preferat al multor ţesuturi (miocard,
muşchi scheletici), dar nu pot fi folosiţi
direct de către creier (care foloseşte în
inaniţie corpii cetonici rezultaţi din
AG).nu pot fi utilizaţi de eritrocite care
nu au mitocondrii
• Cuprinde trei etape:
1. β-oxidarea acizilor graşi- etapă
specifică pentru catabolismul AG

2. ciclul Krebs-etapă terminală comună

de degradare a lipidelor, glucidelor şi
proteinelor

3. lanţul respirator- etapă terminală

comună de oxidare a echivalenţilor
reducători rezultaţi din degradarea
lipidelor, glucidelor şi proteinelor
 β-oxidarea acizilor graşi
• Are loc în matrixul mitocondrial şi este
specifică fazei catabolice
• Se numeşte aşa deoarece molecula de
acid gras suferă un atac oxidativ în poziţia
β faţă de grupa carboxil, urmată apoi de
desprinderea unui fragment cu 2 atomi de
carbon sub formă de acetil-CoA
• Poate fi grupată şi ea în 3 etape:

– Activarea acizilor graşi în citoplasmă

– Transportul acizilor graşi activaţi din
citoplasmă în mitosol
– Degradarea acizilor graşi activaţi
 Activarea acizilor graşi în citoplasmă

• În toate procesele metabolice participă

ca esteri ai coenzimei A
• Activarea are loc în citosol (pe faţa
citosolică a mitocondriilor) şi este
catalizată de tiokinaze (cu specificitate
pentru acizii superiori, mijlocii şi
inferiori)
• Este o etapa ce consumă 2 moli de ATP
 Transportul acizilor graşi activaţi din
citoplasmă în mitosol
Acizii graşi activaţi sunt transportaţi din
citosol în mitosol cu o navetă la care
participă carnitina, două acil
transferaze (I şi II) şi o translocază
(proteină transportoare care transportă
cuplat acil-carnitina în mitosol şi
carnitina în sens invers)
 Degradarea acizilor graşi activaţi

• Se repetă de n/2-1 ori secvenţa β-

oxidativă (unde n este nr. De atomi de
carbon ai AG) formată din următoarea
succesiune de 4 reacţii:
– Dehidrogenare FAD dependentă
– Hidratare
– Dehidrogenare NAD+ dependentă
– Tioliză (în prezenţa CoASH)
• Rezultă
– n/2 molecule de acetil-CoA per molecula
de AG oxidat
– n/2-1 molecule de FADH2 per molecula de
AG oxidat
– n/2-1 molecule de NADH+H per molecula
de AG oxidat
Participă la fiecare secvenţă β-oxidativă câte
1 CoASH, 1 FAD, 1 NAD*, 1 HOH
• Exemple
– β-oxidarea acidului palmitic
– β-oxidarea acidului oleic
– Bilanţ energetic
H3C COSCoA

cis -oleil-CoA
3 cicluri de
oxidare 3 acetil-CoA

COSCoA
H3C

cis -oleil-CoA
cis trans enoil-CoA
izomeraza
H3C

COSCoA
cis -oleil-CoA
5 cicluri de
oxidare

6 acetil-CoA
Bilant energetic ac palmitic si oleic
 β-oxidarea acidului palmitic în peroxizomi

• Diferă de cea mitocondrială prin reacţia de

oxidare a acil-CoA la enoil –CoA.
• Reacţia este catalizată de o oxidază, deci
vom mai avea dehidrogenaza FAD
dependentă
• Numărul peroxizomilor şi conţinutul lor în
enzimele β-oxidării creşte după ingestia de
diete bogate în lipide, după ingerarea de
acizi graşi superiori, în diabet, în inaniţie,
după administrarea unor medicamente
(agenţi hipolipemianţi, aspirină)
 CORELATII CLINICE

• Deficienţe genetice ale:

• Carnitinei
• Carnitin palmitoil transferazei (CPT)
Carnitina - crampe musculare de intensitate
moderată→moarte
-poate fi – primară
- secundara
• Primară
– deficit de transport al carnitinei în muşchi,
rinichi, fibroblaşti (nu şi în ficat)
– va duce la concentraţii plasmatice mici ale
carnitinei (pt. că rinichiul nu o poate reabsorbi
şi în ţesuturilr afectate)
– Se recomandă suplimentare alimentară
• Secundară
– Defecte genetice în β-oxidare →acumulare de
acil-CoA (şi acil-carnitină)→eliminare prin
urină şi împiedicarea preluării carnitinei de
către ţesuturi
 CPT
• Apar mutaţii în gena CPT II, ducând la o -
diminuare a activităţii enzimatice→slabiciuni
musculare în timpul efortului fizic prelungit
– Apare mioglobinuria (distrugeri ale ţesutului muscular
Mutaţii care determină pierderea a peste 90% din
activitatea enzimatică: moarte în primii ani de viaţă
Tratament: evitarea înfometării şi dietă săracă în acizi
graşi nesaturaţi cu catenă lungă