– Lucrare de laborator 3 –

OBTINERE DE FILM POLIMERIC COMPOZIT PE BAZA DE

COLAGEN – POLIMER SINTETIC
RANFORSAT CU MATERIALE CERAMICE

COLAGENUL
Reprezinta proteina fibrilara cea mai abundenta din constitutia organismelor nevertebrate si
vertebrate la nivelul oaselor, pielii, tendoanelor, cartilagiilor, vaselor sangvine, corneei etc. Rolul
sau in organism este atat structural, cat si functional, fiind implicat in mecanisme complexe de
reglare a cresterii si refacerii tesuturilor. In prezent sunt cunoscute la vertebrate cel putin 27 de
tipuri diferite de colagen, care prezinta o diversitate remarcabila in organizarea moleculara si
supramoleculara, distributia tisulara si functie.
Colagenul este un polimer
natural format prin polimerizarea
a 20 de aminoacizi, organizati in
secvente caracteristice pentru
molecula de colagen, ce are o
structura conformationala unica de
triplu helix. Astfel, in compozitia
colagenului, aminoacidul glicina
(Gly) reprezinta aproximativ 33%,
iar aminoacizii prolina (Pro) si
hidroxiprolina (Hyp) reprezinta circa 22%. Succesiunea de aminoacizi confera modul de
impachetare a proteinei (helix).

Extractia colagenului:
Cea mai utilizată materie primă pentru obţinerea
biomaterialelor colagenice este pielea animală. Extracţia
colagenului fibrilar tip I se face din derma pielii. Pentru a
îmbunătăţi randamentul de extracţie a diferitelor tipuri de
colagen se folosesc animale tinere (de preferinţă până într-un
an), în a căror piele colagenul este mai slab reticulat.

1
 Din gelul de colagen prin procesul de uscare denumit liofilizare (congelare la -700C,
sublimarea apei în vid înaintat se pot obţine matrici (bureţi spongioşi) şi fibre (foto 1 şi 2).
Procedeul de liofilizare conduce la structuri expandate, cu macro şi micro – pori, prin intermediul
cristalelor de gheaţă sublimate.
Prin procedeul de uscare liberă la 250C şi cu un regim controlat de ventilaţie a aerului şi a
umidităţii se obţin membrane /filme semitransparente (foto 3). Structura morfologică a acestor
membrane este complet diferită de cea a matricilor, deşi conţin aceleaşi componente
macromoleculare şi structuri fibrilare existente în gelul iniţial. Încorporarea diverselor substanţe
medicamentoase sau a unor compuşi macromoleculari şi anorganici, influenţează, rugozitatea şi
transparenţa filmelor (membranelor) de colagen.

Foto 1 - Matrici colagenice Foto 2 - Fibre de colagen Foto 3 – Membrană de colagen

Legaturile naturale ale colagenului ii dau o inalta rezistenta la intindere si rezistenta

proteolitica. In procesele de transformare a colagenului in masa fibroasa, bureti sau filme, se rup
numeroase legaturi chimice. Astfel, deseori este necesar de a conferi rezistenta (mecanica, termica,
enzimatica) prin introducerea unor noi legaturi in structura moleculara a colagenului (grupele polare
libere sunt implicate in formarea de noi legaturi intermoleculare) = proces de reticulare. De
asemenea reticularea este aplicata pentru a controla viteza de resorbtie in vivo a biomaterialelor
colagenice. Reticularea se poate realiza prin metode chimice (formaldehida, glutaraldehida) sau
fizice (iradiere cu diverse radiatii UV, X, γ, deshidratare).

Aplicatii ale colagenului

Utilizarea colagenului ca biomaterial, biocompatibil şi bioresorbabil este bine cunoscuta atât
pe plan naţional cât şi pe plan internaţional. Indiferent de noutăţile care apar în domeniul
biomaterialelor pe bază de polimeri sintetici, colagenul ca polimer natural, rămâne unul dintre
cele mai importante biomateriale pentru protezarea ţesuturilor conjunctive unde el este proteina
de bază.

2
 Datorita proprietatilor sale speciale, colagenul este unul dintre biopolimerii cu cele mai largi
aplicatii in diferite domenii ca: medicina umana si veterinara, farmacie, cosmetica, industria
alimentara etc.
Biomaterialele colagenice pot fi şi MATERIALE COMPOZITE. Alături de materialul
colagenic propriu-zis mai pot participa: alte proteine (elastină, fibroină, actină şi altele),
polizaharide vegetale (celuloză şi derivaţi, dextran, amidon etc), animale (condroitin sulfaţi,
heparină, acid hialuronic) sau bacteriene (chitosan, xantan, manan etc), o mare diversitate de
polimeri sintetici (poliacrilaţi, poliuretani, poliesteri şi alţii), o largă gamă de produşi biologici
activi (enzime, lipide, glucide, medicamente, factori de creştere, celule etc.) sau materiale
anorganice (fosfat tricalcic, carbonat de calciu, hidroxiapatită - HAP).

Polimeri sintetici: APV / PEG

Alcoolul polivinilic (APV) este un
polimer termoplastic, cu grad de polimerizare
care variază de la 500 la 2500, obţinut prin
hidroliza poli (acetatului de vinil) în mediu acid
sau bazic.
APV se prezinta sub forma de pulbere alba sau slab galbuie; este solubil in apa si insolubil
in majoritatea solventilor organici. Proprietăţile fizice şi chimice ale acestuia depind de masa
moleculara şi de gradul de hidroliză. Prezintă o bună rezistenţă la tracţiune şi abraziune şi o foarte
mare permeabilitate faţă de cele mai multe gaze, scăzută însă pentru oxigen.
Aplicatii biomedicale:
APV se foloseste frecvent in tehnologia formelor farmaceutice: excipient pentru geluri,
stabilizant pentru emulsii. In cazul produselor oftalmologice, APV este folosit ca si vehicul pentru
colire, carora le creste vascozitatea. La preparatele de uz extern, APV este ales pentru capacitatea de
aderare la piele, datorita formarii unui film. APV are, de asemenea, numeroase utilizări biomedicale
în chirurgia orală şi maxilofacială, vasculară, preprotetică şi estetică, în terapia arsurilor. Pe baza de
APV se pot realiza si fire pentru suturi in chirugia vasculara si gastro-intestinala cu reactie tisulara redusa.

Polietilen glicolii (PEG) numiti si carbowax-uri sunt polimeri progresivi ai etilenglicolului:

HO-CH2- (CH2-O-CH2)n -CH2-OH n = 3÷200
In practica, diferitele tipuri de PEG sunt desemnate prin cifra ce indica masa moleculara M,
consistenta PEG variind cu gradul de polimerizare.
Astfel, PEG cu M intre: 20 - 100 »» lichizi
100 - 1000 »» semisolizi

3
 1000 - 6000 »» solizi (consistenta ca de ceara)
Tip PEG Stare de agregare Masa moleculara Nr. de unitati repetitive
PEG 200 lichid 190-210 4.1
PEG 400 lichid 380-420 8.7
PEG 600 semisolid 950-1050 22.3
PEG 4000 solid 3660-4400 90.5

PEG in stare lichida sunt incolori, inodori, cu gust dulceag-amar, miscibili cu apa. Cei solizi sunt
partial solubili la rece. Existenta a doua grupe OH marginale confera acestor polimeri caracter de alcooli
primari. Caracterul lor puternin hidrofil (usor miscibili cu apa) se datoreaza atat gruparilor de alcool
terminale cat si atomilor de oxigen eteric de pe catena principala care permit formarea unor legaturi de
hidrogen.
Aplicatii biomedicale:
Datorita solubilitatii lor in apa, a consistentei variate si a miscibilitatii, PEG se preteaza la
obtinerea unei game variate de baze lavabile pentru unguente. In afara de utilizarea ca baza pentru
unguente si supozitoare, diferitele tipuri de PEG sunt folosite si ca excipienti, solventi pentru diferite
substante medicamentoase (barbiturice, antihistaminice etc.).
PEG se mai utilizeaza pentru tratarea suprafetelor dispozitivelor medicale realizate din diversi polimeri,
dispozitive care pe durata utilizarii presupun intrarea in contact direct cu sangele. Aceasta utilizare se
bazeaza pe proprietatile lor de a nu adsorbi proteinele din sange, asa cum se intampla in cazul majoritatii
polimerilor.

COMPONENTA ANORGANICA
Osul este format din 65% minerale, 25%
compusi organici, dominant colagen, si 10% apa.
Colagenul nu este mineralizat cu HAP
Ca10(PO4)6(OH)2 decat la vertebrate. In functie de
gradul de mineralizare tesutul rezultat este mai
mult sau mai putin rigid. Cristalele minerale dau o
buna rezistenta la compresie si fac oasele un
excelent purtator de sarcina materiala. Fibrele de
colagen dau elasticitate, o mare rezistenta la
rupere si fac osul rezistent la fortele de intindere.
Dintre diversele solutii alese ca sistem de substitutie a osului, sau care sa ajute la
regenerarea lui, sunt citate in special amestecurile de ceramici de hidroxiapatita (HAP) si colagen.
HAP si fosfatii de calciu sunt folositi in prezent ca materiale in medicina osoasa si dentara datorita
biocompatibilitatii si osteoconductivitatii excelente.

4
 Materialele ceramice care conţin fosfaţi de calciu, cum sunt hidroxiapatita (HAP) şi fosfatul
tricalcic (TCP) se diferenţiază prin faptul că TCP se degradează mult mai repede decât
hidroxiapatita, pe măsură ce ţesutul osos nou se dezvoltă. TCP este folosit ca material bioceramic
de umplere temporară a spaţiilor libere din os, fiind un material resorbabil datorită solubilităţii şi
bioactivităţii ridicate.

Parte experimentala
Una din limitarile structurilor bazate pe colagen este slaba rezistenta mecanica. Incorporarea
de hidroxiapatita si/sau polimeri sintetic creste rezistenta mecanica. Scopul lucrarii de laborator este
elaborarea şi sinteza de filme polimerice compozite, pe bază de polimer sintetic (APV/PEG) şi
natural (colagen) ranforsate cu material ceramic (HAP /TCP). Acest tip de material se apropie cel
mai mult de structura tesutului osos. Gruparile hidroxil ale APV/PEG pot reactiona cu gruparile
colagenului, formandu-se punti de H care joaca un rol important in comportarea fizica a
materialului final. Structura materialului poate fi modulata prin optimizarea a diferiti parametri cum
ar fi: procentul de polimeri sintetic, procentul de HAP, gradul de reticulare etc.
Procedeul tehnologic de obţinere a compozitelor colagen – polimer sintetic sub formă de
matrici / filme este relativ uşor de condus în cazul compozitului colagen – APV, deoarece ambii
componenţi sunt solubili în apă.

Materiale si metode
Materiale
- gel colagen extras in mediu acid (conc. 2.2% substanta uscata; pH 2.9); alcool polivinilic (APV);
PEG 3000; solutii slab concentrate NaOH (1M) si HCl (0.1N) pentru modularea pH-ului;
hidroxiapatita (HAP); fosfatul tricalcic (TCP) Ca3(PO4)2; formaldehida, sol. 37%
- pahare, agitatoare magnetice (bara), parafilm, spatule, tavite de cantarire, balanta, agitator
magnetic cu incalzire, micropipete, cilindru gradat, pipete, cutii Petri, hartie de pH, folie polietilena.
Metode:
Se vor sintetiza doua tipuri diferite de filme biopolimerice pe baza de colagen:
 colagen-APV (proba A) ranforsat cu HAP
 colagen-PEG (proba B) ranforsat cu TCP.
Etapa 1: pregatire solutii APV si respectiv PEG
Se pregatesc doua solutii diferite prin dizolvarea polimerului sintetic in apa distilata la
temperatura camerei:
APV in apa (volum 5 ml) conc. 5% (aprox. 1 h, agitare magnetica, temperatura camerei)
PEG in apa (volum 5 ml) conc. 50% (aprox. 10 min)

5
Etapa 2: pregatire solutii de gel de colagen
Se pregatesc doua solutii de gel de colagen fiecare continand 0.12 g substanta uscata (colagen pur).
Calculati necesarul de gel de colagen.
Peste fiecare dintre cele doua probe se adauga cate 2.5 ml apa distilata.
 Solutiile astfel preparate sunt aduse la pH fiziologic (7.2-7.4) cu sol. NaOH (1M).
!!! Colagenul se poate foarte usor denatura chimic/mecanic, de aceea aceasta etapa de modulare a
pH-ului trebuie realizata cu atentie deosebita

Etapa 3: amestecare solutii polimerice

Amestecarea solutiilor polimerice se realizeaza prin turnarea a cate 2 mL din sol. de polimer sintetic
pregatita peste sol. colagen preparata anterior
Proba A (gel colagen + sol. APV) Proba B (gel colagen + sol. PEG)

Etapa 4: ranforsare cu componenta anorganica (HAP / TCP)

Proba A + 0.1% faza anorganica HAP
Proba B + 0.1% faza anorganica TCP

Etapa 5: verificare pH - daca este nevoie se readuce la pH 7.2-7.4

Etapa 6: Reticularea cu formaldehida

2 g formaldehida pura la 100 g substanta uscata colagen
Calculati volumul de formaldehida necesar pentru fiecare dintre probe.
!!! Atentie: Se lucreaza la nisa
Reticularea colagenului cu formaldehida reprezinta ultima etapa deoarece blocheaza gruparile
functionale libere ale colagenului si altfel nu ar mai forma legaturi de hidrogen cu APV/ PEG.
Cel mai probabil formaldehida intermediaza
formarea de legaturi de reticulare intre gruparea
amino de la lizina si un atom de azot de la
legatura peptidica (Fig.)

Etapa 7: Turnarea amestecuri in cutii Petri tapetate cu folie de polietilena.