BIOCOMPATIBILITATE

curs 2
SL Dr Ing Iulian ANTONIAC

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
biocompatibilitatea intrinsec - suprafaa implantului trebuie s fie

compatibil cu esutul gazd din punct de vedere chimic, biologic i fizic

biocompatibilitatea extrinsec proprietile mecanice ale materialului,

cum ar fi modulul de elasticitate, caracteristicile de deformaie i

transmiterea optim a solicitrilor la interfaa dintre implant i esut
Biocompatibilitate intrinseca
insolubilitate
rezistena la coroziune la un pH de 6,6-7,5
neutralitate electric
rezisten mecanic

Biocompatibilitate extrinseca
biostabilitate
form macroscopic
structur micromorfologic de suprafa

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
In ciuda unui numr mare de metale i aliaje cunoscute, foarte puine ne

dau posibilitatea utilizrii lor ca materiale de implant.

Dou condiii eseniale trebuie ndeplinite:
pe de o parte, tolerana intre osul viu i materialul inert (compatibilitatea biologica)

pe de alta parte, stabilitatea mecanica imediata i n timp a materialului (compatibilitatea

mecanica).

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
Din punct de vedere chimic, materialele biocompatibile trebuie s fie stabile i s

aib o bun rezisten la coroziune, avnd n vedere particularitile solicitrilor la

care sunt supuse n corpul uman:
Coroziunea reprezint o reacie chimica nedorita a metalului cu mediul nconjurtor,

avnd ca rezultat continua degradare n oxizi, hidroxizi, sau ali compui.

Fluidul tisular (limfa) din corpul uman conine apa, oxigen dizolvat, proteine i diferii

ioni, cum ar fi ionul clorid. Ca urmare, corpul uman reprezint un mediu foarte
agresiv pentru metalele utilizate n fabricarea implantelor.
Rezistenta la coroziune a implantelor metalice reprezint un aspect foarte important al

biofuncionalitii acestora.

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
Compoziia mediului intern variaz continuu, are un caracter de la bazic la acid
(apare si o coroziune microbiologic care este imposibil de estimat n condiii de
laborator);

n funcie de destinaie, unele materiale sunt supuse solicitrilor mecanice

constante, genernd coroziunea sub tensiune, precum si cele ciclice, caz n care apare
coroziunea la oboseal;

La aliajele dentare, in mod pregnant, apare fenomenul coroziunii electrochimice

Coroziunea metalelor in mediul biologic nu este una generalizata ci una localizata

Dintre tipurile de coroziune mentionam:

galvanica
prin fisura
intergranulara
legata de fenomene mecanice (tensiune , prin oboseala, prin frecare )
prin microorganisme

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
Diagrama Pourbaix - permite prevenirea coroziunii intr-un mediu
Coroziune formarea unei pelicule de oxid la
suprafata unui metal, care poate fi omogena sau
neomogena
Pasivarea formarea unei pelicule de oxid la
suprafata unui metal, care poate fi omogena sau
neomogena, distrugerea stratului pasivat poate cauza o
accelerare a coroziunii
Imunitate coroziunea este imposibila din punct de
vedere energetic, de asemenea protecie catodic

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
Din punct de vedere fizic, o mare importan o are conductivitatea termic.

Datorit lipsei electronilor liberi, esuturile au o conductibilitate termic mic,

ceea ce duce la evitarea ocurilor termice. De aceea, materialele biocompatibile
sunt cu att mai bune cu ct conductivitatea lor termic este mai mic.
Pentru realizarea acestui deziderat, ntre implant i esut se poate introduce un

izolator termic.
n esuturile umane, o importan deosebit o prezint desfurarea proceselor

de coroziune electrochimic (ser sanguin la temperatura de 37C)

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor

Cercetri citologice asupra unor culturi

de celule vii n ceea ce privete

eventuala toxicitate a materialelor metalice au artat c, din cele aproximativ
70 de metale ale sistemului periodic al elementelor, doar 5 sunt tolerate de
ctre celule, fr a avea loc o ncetinire a dezvoltrii acestora.

Astfel, sunt considerate netoxic: titanul, tantalul, zirconiul i limitat

niobiul.

Vitalitatea celulelor se conserv, deoarece i oxizii sau eventualii produi de

coroziune ai acestor metale sunt netoxici. La cellalt pol se situeaz metalele cu

o aciune puternic nociv sub acest aspect, cum sunt: cobaltul, nichelul,
cuprul, vanadiul i stibiul.

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
Una dintre cele mai importante trsturi ale unui implant este aceea

ca vine n contact cu esuturile vii ale corpului, crend astfel o

interfa intre ele.
Fenomenele care au loc la aceasta interfa sunt de mare interes

deoarece determina succesul sau eecul implantului, att din punct

de vedere al reaciei imediate cat i al rspunsului pe termen lung.
Rspunsul biologic dintre implant i esutul gazda depinde n mare

msur de locul implantrii i de proprietile de suprafa ale

implantelor, implicit de modul i gradul de finisare a acestora.

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
Biomaterialele metalice au influente diferite asupra organismului uman,

distingndu-se diferite forme de reactii biologice, n functie de:

concentratia de metal;
la concentratii foarte mici, unele elemente ca cobalt, cupru, fier, mangan, zinc, chiar si

nichel sunt esentiale in metabolism

la concentratii mari sau excesive aceleasi elemente pot duce la reactii toxice; foarte
cunoscute sunt cele induse de arsenic, cobalt, nichel, plumb si multe altele.
timpul de expunere;
reactiile biologice sunt de regula nesemnificative la contactul cu majoritatea metalelor, atunci cnd

timpul de expunere este redus, (sub 30 zile);

cu ct este mai mare timpul de expunere, cu att creste riscul unor reactii biologice nedorite.
calea de administrare - caile de intrare n organismul uman a metalelor si ionilor metalici sunt variate:
cale cutanata (contact cu pielea),
cale respiratorie,
cale digestiva,
prin intermediul implantelor si protezelor executate din biomateriale metalice. Acestea reprezinta o

sursa in crestere de metale si ioni de metale n corpul uman.

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
Compoziia unui aliaj este mai puin important dect structura i

caracteristicile fizico-chimice ale acestuia, din punct de vedere al eliberrii de

ioni, fapt demonstrat de unele cercetri experimentale care au evideniat
urmatorul aspect, cantitatea de ioni de crom eliberat din aliajele Co-Cr este
similar celei eliberat de oelurile inoxidabile Ni-Cr-Mo, dei procentul de
crom din acestea este diferit.
Eliberarea de ioni din proteze i implante este sursa principal a oricror reacii

nedorite, primare sau secundare, exceptnd fenomenul electrogalvanic care are

loc n cavitatea bucal datorit prezenei diferitelor aliaje dentare, caz n care
principala surs de reacii nedorite poate fi curentul galvanic indus electrochimic,
ce foloseste saliva drept electrolit salin convenabil.

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
Un alt factor de risc este fenomenul de uzur, care apare n special la

componentele protezelor articulare i la implanturile mobile,

nestabilizate, care pot genera particule prin abraziune.

Particulele produse prin uzur obinute prin abraziune apar n mod

esenial n vecintatea protezelor articulare i a implantelor cu o oarecare

mobilitate.

Aceste particule pot induce reacii tisulare multiple, incluznd:

osteoliz;
degradarea structurii normale a osului;
reacia sever a macrofagelor;
granuloame;
capsule fibroase;
reacii inflamatorii i imune;

Factori care influenteaza biocompatibilitatea

Toate acestea pot cauza destabilizarea si slabirea protezelor articulare,

respectiv a implantelor. O artroplastie cu diferite materiale poate
duce la eliberarea de diferite particule produse prin uzura, de
exemplu particule metalice, ceramice si polimerice.
n general, marea majoritatea specialistilor admit n prezent ca:
biomaterialele polimerice si biomaterialele ceramice prezinta mai

putine probleme dect biomaterialele metalice, n ceea ce priveste

desprinderea de particule prin uzare;
n acest proces, un rol important il au forma si marimea particulelor,
deoarece fragmentele mai mici si cu contururile neregulate sunt mai
active dect fragmentele mai mari si cu contururile netede;
aliajele continnd CoCrNi ridica mai multe probleme dect aliajele
pe baza de titan.

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
Biodegradarea este un termen care poate fi folosit pentru reacii care se produc n cteva

minute sau pentru cele care au loc n ani. Uneori se poate proiecta ca aceste reacii s se
produc la un anumit timp dup implantare, alteori acestea se produc la un anumit termen,
neprevzut.

n urma biodegradrii, biomaterialele implantate se pot:

dizolva,
frmia,
pot deveni elastice sau rigide

n ceea ce privete produsele rezultate n urma degradrii, acestea pot fi toxice corpului sau

pot fi concepute s realizeze o funcie farmaceutic.

Conform standardului ISO 10993, tipurile de teste care se efectueaz pentru aprecierea

biocompatibilitii sunt: mutagenitatea; toxicitatea sistemic acut; toxicitatea oral;

citotoxicitatea; pirogenitatea; senzitivitatea; toxicitatea intravenoas; hemoliza; iritaia;
implantarea.

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
Din literatura de specialitate se pot desprinde cteva aspecte generale
referitoare la toxicitatea biomaterialelor metalice:
metalele pure sunt rareori toxice;
puterea toxica a diferitilor ioni metalici variaza cu 2-3 ordine de marime;
efectele toxice, alergenice si carcinogenetice depind de concentratia si natura

amestecurilor (oxizi, saruri simple sau complexe);

doi compusi ai aceluiasi metal pot induce raspunsuri puternice dar diferite. De
aceea, precizarea tipurilor de compusi e de o importanta capitala.

Un exemplu relevant este acela al compusilor nichelului (Ni): compusul NiCl2

este toxic, dar nu are efecte cancerigene; pe cnd compusul Ni3S2 este un
compus puternic carcinogen.
n continuare, vor fi descrise aspecte specifice ale toxicitatii principalelor
metale utilizate ca biomateriale si a celor care intra n compozitia chimica a
aliajelor metalice utilizate ca biomateriale.

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
Eliberarea de ioni
Leziunile cauzate de utilizarea aliajelor metalice ca biomateriale sunt
datorate n principal eliberarii de ioni, ioni rezultati datorita coroziunii
acestor aliaje. Acesti ioni eliberati sunt, n principal, urmatorii:

nichelul, cobaltul si cromul pentru orice aplicatie;

beriliul, cadmiul, paladiul, argintul si cuprul pentru aliajele dentare;
titanul pentru aliaje metalice utilizate la executia,
implantelelor ortopedice si stomatologice.

Eliberarea de ioni din proteze si implante este sursa principala a

oricaror reactii nedorite, primare sau secundare, exceptnd fenomenul
electrogalvanic care are loc n cavitatea bucala datorita prezentei
diferitelor aliaje dentare, caz n care principala sursa de reactii
nedorite poate fi curentul galvanic indus electrochimic, folosind saliva
ca un electrolit salin convenabil.

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
Alergia a fost iniial definit ca o reacie puternic a individului la substanele reintrate n

organism. Aceast definiie a fost modificat o dat cu progresul cercetrilor imunologice.

Substana sensibilizant, numit antigen, este o molecul sau o celul care, odat introdus n
organism, induce producerea de anticorpi sau celule specifice defensive.
Termenii coreci din punct de vedere imunologic sunt aceia de sensibilizare i

hipersensibilizare, termenul de alergie fiind utilizat de obicei doar n situaiile clinice. Opiniile
oamenilor de tiin sunt nc mprite despre potenialul sensibilizrii alergice al metalelor la
pacienii care au implante sau endoproteze, dei majoritatea autorilor au demonstrat o strns
legtur ntre concentraia de Ni, Cr i Co din aliajele utilizate ca biomateriale i potenialul
alergic al acestora.
Relaia ntre alergii i biomaterialele metalice, a fost demonstrat i pentru aliajele metalice

utilizate n stomatologie, ca de exemplu nichel, crom i cobalt din aliajele comune, sau i
mercurul i argintul din amalgamele dentare.

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
Deteriorarea sau defectarea unor dispozitive medicale implantabile, n special a celor

utilizate n sistemul cardiovascular, este cauzat frecvent de formarea depozitelor

nodulare de fosfat de calciu sau ali componeni care conin calciu, proces cunoscut
sub numele de calcifiere sau mineralizare
Cu toate c depunerea de sruri minerale de calciu apare ca un proces normal n

oase i dini, biomaterialele care intr n componena dispozitivelor medicale nu

trebuie s se calcifice deoarece depozitele minerale pot interfera cu buna funcionare
a dispozitivului medical implantabil. De aceea, calcifierea biomaterialelor este
abnormal sau patologic

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
Proprietatiile mecanice ale materialelor
Materialele solide poseda multe tipuri de proprietati (mecanice, chimice, termice,
acustice, optice, electrice, magnetice).
Pentru majoritatea (dar nu toate) aplicaiilor biomedicale, proprietatile de cea mai mare

importanta sunt:
rezistenta mecanica
reactivitatea chimica.

Dependenta proprietatiilor mecanice de microstructura este att de puternica nct unul

din obiectivele fundamentale ale stiintei materialelor l constituie controlul proprietatilor

mecanice prin modificarea microstructurii

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor

Comportamentul elastic
Experimentul

de
baza
pentru
determinarea proprietatiilor mecanice l
reprezint msurarea tensiunii.

In 1678, Robert Hooke a artat ca un

corp solid supus unei tensiuni de ntindere

se va alungi in direcia traciunii printr-o
mrime care este proporionala cu
sarcina.

Aceasta este cunoscuta ca legea lui Hooke

si exprima in mod simplu faptul ca

majoritatea solidelor se comporta intr-o
maniera elastica (ca un resort) daca
sarcinile aplicate nu sunt prea mari.

Alungirea este proporionala cu sarcina

aplicata in conformitate cu legea lui Hooke

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
Tensiunea si deformaia
Alungirea pentru o sarcina data variaz atat cu geometria probei,
cat si cu compoziia sa

Astfel, este dificil sa comparam rigiditatea diferitelor materiale sau

sa prezicem capacitatea de ncrcare cu sarcini a structurilor de
forme complexe

Pentru a rezolva aceasta confuzie, sarcina si deformarea pot fi

normalizate

Sarcina aplicata poate fi apoi raportata la unitatea de seciune

Tensiunea de ntindere

Sarcina normalizata (forta/suprafata) reprezint tensiunea () si

Deformaia de ntindere

transversala si deformaia poate fi exprimata ca alungirea pe

unitatea de lungime iniiala asupra creia s-a aplicat sarcina. In acest
fel, efectele geometriei probei pot fi normalizate.
deformarea normalizata (modificarea de lungime / lungimea
iniiala) reprezint deformaia ().

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
Curba tensiune - deformatie

A se numete limita de proporionalitate i este

tensiunea pn la care tensiunea i deformaia sunt
direct proporionale.

B se numete limita de elasticitate,

comportarea materialului pn n acest punct fiind
elastica.

r
C
B
A

C, la care practic ncepe deformarea plastica

(curgerea), se numete limita de curgere deoarece
este tensiunea necesara pentru a produce o
deformaie permanent egala cu 0,2%.

C
B
A

D reprezint tensiunea maxima pe care o poate

suporta materialul fr s se rup, purtnd numele de
tensiune la rupere (Rm). La deformri mai mari,
materialul se rupe.

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
ntinderea si compresiunea
In cazul ntinderii/tractiunii si compresiunii, suprafaa asupra creia este aplicata sarcina este

perpendiculara pe direcia de aplicare a sarcinii (tensiune de ntindere) si modificarea lungimii se face

paralel cu lungimea iniiala (deformaie de ntindere)
Pentru geometri regulate ale probelor, cum ar fi baghetele cilindrice sau barele paralelipipedice, se

folosete pentru determinarea dimensiunilor un instrument de msurare, cum ar fi micrometrul.

Unitatiile de tensiune sunt pound per inch (Psi) sau newtoni pe metru ptrat (N/m2) - 1N/m2 = 1
pascal (Pa)
Msurarea deformaiei se face, in cel mai simplu caz, prin aplicarea semnelor de referina pe proba si

msurarea distantelor. Aceasta este lungimea iniiala l0. Este aplicata apoi o sarcina si distanta dintre
semne se msoar din nou pentru a determina lungimea finala ln
Aceasta reprezint tehnica folosita pentru materialele flexibile, cum ar fi cauciucurile, polimerii si

esuturile moi. Pentru materialele rigide, cum sunt metalele, ceramicele si partiile osoase, abaterile
sunt prea mici si este necesara o metoda mai sensibila (de exemplu, dispozitivul de msurare a
deformatiei prin intermediul rezistivitatii electrice)

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
Constantele elastice
Prin folosirea acestor definiii ale tensiunii si deformaiei, legea lui Hooke
poate fi exprimata in termeni cantitativi:

=E , intindere sau compresiune

=G , forfecare.
Constanta de ntindere E este modulul de ntindere (sau modulul lui
Young) si G este modulul de forfecare. Aceste module reprezinta de
asemenea pantele portiuniii elastice ale curbelor tensiunii in funcie de
deformaie.

Aceste doua module sunt manifestri macroscopice directe ale

rezistentei legturilor interatomice. Deformaia elastica este realizata prin
creterea distantelor interatomice din cristal (ntinderea legturilor).

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
Izotropia
Cele doua constante E si G sunt suficiente pentru a caracteriza rigiditatea unui material izotropic

(un material ale crui proprietati sunt aceleai in toate direciile).

Cristalele singulare sunt anizotrope deoarece rigiditatea variaz atunci cnd orientarea forei

aplicate se modifica relativ la direciile legturii interatomice din cristal.

In materialele policristaline (majoritatea probelor metalice si ceramice), o mare varietate de

graunti (cristalite) sunt asezati in orientri multiplu distribuite. In medie, aceste agregate prezint
comportament izotropic la nivel macroscopic si valorile pentru E si G sunt aproximativ aceleai
pentru un metal, aliaj sau material ceramic dat.

Pe de alta pare, multe materiale polimerice si majoritatea probelor de esuturi sunt anizotrope

(proprietatile nu sunt aceleai in toate direciile, chiar si la nivel macroscopic).

Oasele, ligamentele si suturile sunt toate mai rezistente si mai rigide in fibra (longitudinal) dect in
direcie transversala. Pentru astfel de materiale, sunt necesare mai mult de doua constante elastice
pentru a face legtura intre proprietatiile de tensiune si deformaie.

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
Ruperea fragila
In materialele reale, comportamentul elastic nu persista permanent. Daca nu intervine

nimic altceva, defectele microscopice, care sunt prezente in toate materialele reale, vor
ncepe in cele din urma sa creasc rapid sub influenta tensiunilor de ntindere sau de
forfecare aplicate si proba va ceda in cele in urma brusc printr-o rupere fragila.
Pana in momentul in care apare ruperea fragila, diagrama tensiune-deformaie nu

deviaz de la linia dreapta, iar tensiunea la care ruperea apare este denumita tensiune de
rupere.
Acest comportament este tipic pentru multe materiale, inclusiv sticlele, ceramicele,

grafitul, aliajele foarte dure (cuite de cojire) si unii polimeri cum ar fi

polimetimetacrilatul (cimentul de os) si clorura de polivinil nemodificata (PVC). Numrul
si mrimea defectelor, in mod deosebit porii, reprezint caracteristica microstructurala
care afecteaz cel mai mult rezistenta materialelor fragile.

Factori intrinseci si extrinseci care influenteaza

biocompatibilitatea materialelor
Procedeele experimentale recomandate, avnd ca scop evaluarea biocompatibilitatii unui

material, tin cont de tendinta lui degradare, de interactiunea lui cu mediul nconjurator n
conditiile reale de expunere care duc la deteriorarea celor doua componente.
Din pacate, masuratorile experimentale sunt limitate pentru ca, desi exista metode puternice

pentru examinari in vitro, realizarea conditiilor modelului de experimentare in vitro, astfel

nct sa fie ct mai aproape de conditiile in vivo reale este foarte greu si uneori chiar imposibil
datorita compozitiei extrem de complexe a mediului real.
Substantele prezente n concentratii foarte mici joaca un rol important n comportarea

degradarii biomaterialului metalic. Acest lucru se aplica urmatoarelor specii :

speciilor care formeaza complecsi puternici cu ionii metalici;
speciilor care influenteaza proprietatile redox ale sistemului;
speciilor care modifica comportarea la frecare si uzura.