Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BIOCOMPATIBILITATE
Curs 3
Celula
CELULA
Celula este unitatea morfologica si functionala a vietii,
CELULA
n functie de forma lor, celulele se clasifica astfel:
celule sferice (ovocitul);
celule discoidale (hematia);
celule cilindrice (celula intestinala);
celule cubice (celulele epidermei);
celule stelate (neuronul);
celule flagelate (spermatozoidul);
celule pavimentoase;
celula Purchinje.
CELULA
1-complex Golgi,
12
2- vezicule de transport,
3- ribozomi,
4- microtubuli,
11
5- mitocondrie,
6- membran,
7- microtubul,
10
8- lizozomi,
9- corpi multiveziculari,
6
10, 12- RE
11- nucleol
8
9
CELULA
Din punct de vedere al
dimensiunile celulare,
ntlnim:
celule mici (3-4pm) neuroni
din scoarta cerebrala (4-5pm),
limfocitele
CELULA
Celula este alcatuita din:
membrana celulara
citoplasma
nucleu
CELULA
Membrana celulara
- este o structura indispensabila vietii, care delimiteaza
celula, conferindu-i individualitatea
-mediaza si controleaza interactiunea celulei cu toate
compartimentele mediului sau moleculele altei celule.
Functiile membranei celulare sunt:
permeabilitatea selectiva realizata prin canale si
pompe care regleaza trecerea ionilor si moleculelor;
elasticitatea;
comunicarea realizata prin receptori care recunosc
informatia externa si declanseaza mecanismele de
raspuns celular.
CELULA
Principalele componente ale membranei biologice
sunt:
proteinele
lipidele
resturile glucidice (atasate proteinelor sau
lipidelor)
CELULA
Functiile membranei celulare sunt:
permeabilitatea selectiva realizata prin canale si
CELULA
Membrana celulara
CELULA
Membrana celulara
CELULA
Citoplasma
Citoplasma - reprezinta continutul celulei cuprins ntre membrana si
nucleu, cu care constituie unitatea morfo-functionala
Componentele citoplasmei sunt prezentae schematic astfel:
matricea citoplasmatica (substanta fundamentala a citoplasmei
citosolul)
organitele citoplasmatice:
cu membrana: reticulul endoplasmatic, complexul Golgi,
mitocondri, lizozomi, peroxizomi, vezicule de transport;
fara membrana: ribozomi, cili, incluziuni de glicogen, lipide
sau pigmenti.
diferentieri citoplasmatice;
incluziuni citoplasmatice .
CELULA
Nucleul
este un organit cu rol central n viata
CELULA
Nucleul
Exista un anumit raport nucleoplasmatic, care variaza ntre 1/3
si 1/20
Nucleul poate avea diferite forme :
sferic;
ovular;
prismatic;
fusiform;
turtit.
Majoritatea celulelor contin un singur nucleu
n fibra musculara striata scheletica exista cteva sute de nuclei,
ce ocupa sub 1% din volum
CELULA
Nucleul
Cromozomii si genele sunt structuri celulare ce contin
Ele
ADN
CELULA
Nucleul
Gena este o portiune din molecula de acid nucleic - gena are 500-
aproximativ 150.000.000
autoreplicarea ADN
transcriere ARN
traducere proteine.
Pna n prezent au fost identificate circa 2000 de gene pe
Tesutul
TESUTUL
Luate izolat, dar si n cadrul organizarii diferitelor organe, tesuturile de un tip sau
altul se impun printr-o individualitate care rezulta att din caracterele morfologice
generale ale elementelor lor componente, ct si din proprietatile functionale n
slujba carora se pun mpreuna.
1. TESUTUL EPITELIAL
Sunt celulele constituite din celule care se afla ntre ele n raporturi de
contiguitate fiind solidarizate printr-o substanta intercelulara sau prin
diferite dispozitive functionale intercelulare speciale
1. TESUTUL EPITELIAL
Caracteristicile generale ale tesuturilor epiteliale :
alcatuirea lor din celule de forma poliedrica;
dispozitia n straturi continue a celulelor, fara substanta
1. TESUTUL EPITELIAL
Principalele roluri ndeplinite de tesuturile epiteliale sunt:
de acoperire (epitelii) sau de captusire (endotelii);
de separare a mediului extern de cel intern;
de secretie externa n glandele exocrine sau de secretie
2. TESUTUL CONJUNCTIV
Se gaseste n structura diverselor organe, unde formeaza
2. TESUTUL CONJUNCTIV
Distribuirea egala a celor trei componente principale:
celule,
substanta fundamentala si
fibre, sau predominanta uneia dintre acestea, duce la aparitia mai
2. TESUTUL CONJUNCTIV
2. TESUTUL CONJUNCTIV
Celulele conjunctive pot fi autohtone (celule conjunctive propriu-
macrofage.
Alogene : leucocite polimorfonucleare.
Functiile principale ale tesuturilor conjunctive sunt:
mecanice fiind privite ca tesuturi de umplere, de legatura
si de sustinere;
de aparare a organismului;
n reglarea hematopoiezei prin distrugerea hematiilor;
n procesele metabolice.
2. TESUTUL CARTILAGINOASE
Sunt tesuturi semirigide si semidure.
Tesuturile cartilaginoase pot fi de 3 tipuri :
hialin
fibros
elastic
3. TESUTUL OSOS
tesuturile
de sustinere,
de rezistenta
si intra n alcatuirea scheletului uman.
celulele osoase tinere (osteoblastele), ca si celulele adulte
3. TESUTUL OSOS
Matricea osoasa este formata:
dintr-o
3. TESUTUL OSOS
tesuturile osoase compacte au o
structura cilindrico-lamelara, lamelele
osoase fiind asezate n mod concentric
n jurul canalelor Havers. Un canal
Havers, mpreuna cu sistemul lamelar
care l nconjoara, formeaza osteonul,
care
reprezinta
unitatea
morfofunctionala a tesutului osos
compact.
4. TESUTUL MUSCULAR
Raspund de activitatea motorie, fapt care se realizeaza datorita functiei
4. TESUTUL MUSCULAR
5. TESUTUL NERVOS
Este format din celule nervoase sau neuroni si celule gliale cu rol
Elemente de imunologie
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
Imunologia studiaza fenomenul de imunitate - mecanismele
biologice prin care organismul reactioneaza asupra unor
substante biologic straine.
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
Reactiile imune specifice, desi de cele mai multe ori sunt
benefice organismului, datorita dereglarii sistemului imun,
sub influenta diferitilor factori, pot deveni daunatoare
propriului organism, prin intensitatea lor (reactii de
hipersensibilitate) sau prin afectarea unor componente
proprii (autoimunitate).
Proprietatea unei substante de a induce un raspuns imun este
definita ca imunogenitate, intensitatea acestei fiind
variabila de la o substanta la alta.
Insuficienta dezvoltare a sistemului imun (sau a unor
componente ale acestuia) determina o sensibilitate crescuta
a organismului fata de agentii infectiosi - imunodeficienta.
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
Dupa cum o indica si numele, aceasta aparare este:
Nespecifica - ea se ndreapta mpotriva agentilor
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
Apararea naturala se realizeaza prin:
1. factori tisulari
2. factori celulari
3. factori umorali
4. factori "constitutionali" genetic determinati.
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
1. Factorii tisulari
Pentru ca un agent patogen sa se manifeste, este necesara patrunderea sa
n mediul intern al organismului, aceasta actiune este mpiedicata de
bariera cutanata si de catre mucoase.
Pielea integra, prin structura sa nu permite patrunderea agentilor patogeni,
iar suprafata cutanata datorita acidului lactic si acizilor grasi rezultati din
secretia glandelor sudoripare si sebacee are un pH acid. Rolul integritatii
nvelisului cutanat devine evident n cazul arsurilor, cnd suprafetele
denudate faciliteaza infectia loco-regionala sau chiar generala.
Mucoasele tapeteaza cavitati n care se gasesc sau pot patrunde agenti
patogeni. La nivelul mucoaselor actioneaza mai multe mijloace de
aparare:
- mijloace mecanice datorita elementelor de structura: epiteliul
stratificat pavimentos n zone de contact direct cu mediul extern, cavitate
bucala, faringe, esofag etc. Prezenta cililor mobili la nivelul cailor
respiratorii faciliteaza eliminarea spre exterior a agentilor daunatori;
- mijloace chimice: secretiile digestive ca si urina mentin un pH
nefavorabil dezvoltarii florei patogene.
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
2. Factori celulari
Reprezinta elemente de aparare naturala care actioneaza n cazul n
care agentul patogen a strabatut barierele naturale si a patruns n
mediul intern.
Fagocitele sunt celule cu origine n maduva osoasa a caror functie
majora este procesul de fagocitoza, aceasta fiind reprezentata de
celulele polimorfonucleare neutrofile si macrofagele tisulare.
Macrofagele au un precursor comun cu granulocitele neutrofile
n maduva osoasa se multiplica si se diferentiaza n monociti,
care aproximativ dupa 3 zile de circulatie n snge trec n
tesuturi, alcatuind populatia celulara componenta a sistemului
mononuclear fagocitar.
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
2. Factori celulari
Mecanismul fagocitozei se desfasoara n mai multe etape:
a.
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
2. Factori celulari
c. Endocitoza sau interiorizarea particulei este urmarea extinderii
pseudopodelor pna la nglobarea completa a particulei ntr-o vacuola
intracitoplasmatica; procesul nu este propriu fagocitelor, particular
acestora fiind dezvoltarea acestei proprietati care este ndreptata
mpotriva unor structuri de dimensiuni mai mari (bacterie) si care este o
particula straina.
d. Degradarea particulei fagocitate se realizeaza prin 2 mecanisme, si
anume: mecanismul oxigeno-dependent si mecanismul oxigenioindependent.
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
Mecanismul fagocitozei
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
3. Factori umorali
n paralel cu factorii celulari, n ser si n celelalte umori ale organismului se
gasesc o serie de factori (molecule solubile) circulanti cu potential
bactericid direct, ce este stimulat de prezenta unui agent patogen. Ei nu
interactioneaza n mod separat, ci n mod concentrat, si n interrelatie cu
factorii celulari.
Proteinele de faza acuta sunt reprezentate de proteine plasmatice a caror
sinteza este stimulata de prezenta n special a bacteriilor. Aceste proteine
sunt reprezentate de:
proteina C reactiva - are proprietatea ca n prezenta ionilor de Ca2+ sa
se fixeze pe structurile fosforilate din membranele bacteriene, astfel
bacteriile fiind mai usor fagocitabile.
2-macroglobulina,
ceruloplasmina etc.
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
3. Factori umorali
Sub actiunea germenilor, prin endotoxine, este stimulata
sinteza de interleuchina care induce sinteza hepatica pna la
de 100 ori a proteinelor de faza acuta, determinnd
cresterea temperaturii corpului acest aspect este
nefavorabil multiplicarii microorganismelor.
Sistemul complement este un complex de aproximativ 20
proteine serice cu rol fundamental n imunitatea naturala,
activarea lui avnd drept rezultat: citoliza, producerea de
factori chemotactici si alti mediatori ai inflamatiei.
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
3. Factori umorali
Interferonii formeaza un grup de substante care sunt sintetizate de
celulele infectate cu virus, avnd apoi activitate antivirala. Sinteza
de interferoni poate fi indusa si de alte microorganisme,
endotoxine bacteriene, acizi nucleici straini, polimeri sintetici etc.
Sinteza lor apare dupa o faza de latenta de cteva ore, iar durata
sintezei variaza ntre cteva ore si cteva zile. Celulele infectate
cu virus sintetizeaza interferoni pe care-i elimina extracelular; ei se
vor lega de receptorii celulelor nvecinate neinfectate conferindu-le
rezistenta fata de penetrarea virusurilor.
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
Termenul de imunogen este acordat oricarei substante care
patrunsa n organism este capabila de a declansa un
raspuns imun de tip umoral sau mediat celular, avnd drept
rezultat producerea de efectori ai raspunsului imun
(anticorpi, celule sensibilizante, celule citotoxice).
Termenul de antigen face referire la acele substante care
odata patrunse n organism sunt capabile de a reactiona cu
efectorii raspunsului imun determinat de un imunogen.
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
Termenul de antigen face referire la acele substante care
odata patrunse n organism sunt capabile de a reactiona cu
efectorii raspunsului imun determinat de un imunogen.
Orice imunogen este un antigen, dar nu orice antigen este si
imunogen. De obicei, moleculele mari sunt att imunogene
ct si antigene. Moleculele mici de regula pot fi antigene
dar nu si imunogene.
n conditii obisnuite, un imunogen este o substanta straina,
care nu poate face parte dintre componentii structurali si
moleculari ai unui organism. n conditii de reglare a
functionalitatii sistemului imun o substanta proprie poate
deveni imunogen determinnd starea de autoimunitate.
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
Proprietatea unei substante de a induce un raspuns
imun este definita ca imunogenitate, intensitatea
acesteia fiind variabila de la o substanta la alta.
Reactivitatea specifica se defineste ca antigenitate
si este probabil de cea mai mare specificitate
dintre toate reactiile cunoscute n biologie. Un
antigen nu reactioneaza cu efectorii (de ex.
anticorpii) prin ntreaga sa molecula.
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
Zonele limitate din interiorul unui antigen care reactioneaza
specific cu efectorii poarta numele de epitopi sau
determinanti antigenici. Pentru fiecare epitop organismul
raspunde printr-un anticorp. Epitopii reprezinta o secventa
de 4-8 reziduuri aminoacidice sau monozaharidice ntr-o
molecula polipeptidica, respectiv polizaharidica.
n raport cu pozitia unui antigen n organism putem avea:
Antigeni solubili sau nefigurati, care circula n umorile
organismului (molecule cum ar fi proteinele plasmatice,
enzimele, hormonii);
Antigeni celulari sau figurati (celule, bacterii, paraziti).
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
2.
3.
4.
Natura proteica.
CONDITIILE IMUNOGENICITATII
1.
CONDITIILE IMUNOGENICITATII
Antigenii sechestrati sunt molecule proprii, care nsa prin situatia lor
din punct de vedere morfologic, nu au venit n contact cu sistemul
imun n cursul dezvoltarii ontogenetice a unui individ (ex: fibrele
cristaline, spermatozoizii). Patrunderea ulterioara n organism a
acestor antigeni si contactul lor cu sistemul imun, va declansa un
raspuns specific (ex: traumatismul cristalinului la un ochi va duce la
lezarea prin anticorpi si a cristalinului de la celalalt ochi).
CONDITIILE IMUNOGENICITATII
Introducerea parenterala
Aceasta cale de patrundere produce o imunizare optima. Se cunosc n
prezent imunizari pe cale digestiva (ex: vaccinarea
antipoliomielitica), pe cale respiratorie (imunizarea fata de polen si
aparitia starilor alergice), imunizarea percutana (producerea
dermatitei de contact).
2.
3. Greutatea moleculara.
n general imunogenii puternici au greutati moleculare ntre 10 000- 20
000 daltoni. Sub limita de 5 000 daltoni o substanta devine
imunogena numai legata de alta substanta. Pe lnga greutatea
moleculara, antigenitatea este influentata si de ncarcarea
electrica a moleculei si de dimensiunile moleculei. n general,
numarul epitopilor creste proportional cu dimensiunea (mai multi
epitopi sunt expusi la suprafata organizarii spatiale a moleculei).
Pe de alta parte, molecule foarte mari, agregate sau particule sunt
fagocitate nainte de a lua contact cu sistemul imun.
CONDITIILE IMUNOGENICITATII
4.
Natura proteica
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
Fortele care intervin n reactia antigen-anticorp
complementaritate spatiala;
Legaturi de H - care stabilesc punti labile intermoleculare;
Legaturi hidrofobe, - apar consecutiv eliminarii unei molecule de
apa.
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
Mentinerea complexelor se datoreaza n principal primelor
doua tipuri de forte care actioneaza simultan.
Consecinta actiunii acestor forte determina:
Afinitatea care reprezinta forta de atractie ntre epitop si
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
Relatia ntre structura antigenului si natura raspunsului imun
Antigenele timo- independente sunt molecule imunogene capabile de a
induce formarea de anticorpi prin stimularea directa si nemijlocita a
limfocitelor B, fara interventia limfocitelor T.
Exista doua tipuri diferite de astfel de antigene:
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
Sistemul imun
Functia de aparare imuna, ca si alte fuctii din organism este asigurata de
un substrat morfologic organizat, reprezentat de celule, organe si
molecule produse de acestea.
Structura si functiile acestui sistem apar evidente n cazurile de
imunodeficiente (boli imune) n care lipsa unor organe ale sistemului
imun sau deficite functionale ale acestora determina boli care se
caracterizeaza prin slaba sau lipsa de aparare fata de agenti patogeni
n special de natura infectioasa.
Aceleasi efecte se manifesta si ca urmare a administrarii unor substante
cu potential imunodepresiv.
Se considera ca un organism adult contine aproximativ 5x1013 celule;
5% din greutatea corporala, aproximativ 2,5x1012 celule apartinnd
sistemului imun.
ELEMENTE DE IMUNOLOGIE
Aparitia unui raspuns imun presupune cteva faze, si anume: