Metode de cercetare în SSEF Alexandra Predoiu

SEMINAR 8

TESTUL WILCOXON

Testul Wilcoxon pentru două eşantioane perechi

Utilizăm acest test statistic atunci când dorim să comparăm două eşantioane
dependente sau perechi → evidenţiem prezenţa testărilor iniţiale şi finale; posibil şi
intermediare, situaţie în care testul Wilcoxon se aplică de mai multe ori.
Testul Wilcoxon este util atunci când avem un număr relativ redus de
participanţi - între 6 şi 25 de participanţi sau măsurători (cu alte cuvinte, putem
investiga şi un singur participant căruia i-am aplicat între 6 şi 25 de teste/
măsurători).

Exemple:
 Ştiinţa sportului şi educaţiei fizice:

(1) Verificăm dacă există o îmbunătăţire semnificativă a unor performanţe

(rezultate înregistrate pe teren, în competiție, la teste, indicatori etc) în urma unui
program de antrenament/ exerciţii/ altă intervenţie;
(2) Examinăm dacă există diferenţe semnificative între momentul iniţial şi
momentul final (de exemplu, pentru calităţi motrice, deprinderi motrice, abilităţi
psihice etc) în cazul elevilor/ studenţilor, care au participat în cadrul unui program
de pregătire ce a conţinut mijloace specifice educaţiei fizice şi sportului; putem
investiga şi un singur sportiv, condiţia este să analizăm cel puţin 6 aspecte (să luăm
drept exemplu capacităţile coordinative - vom evalua coordonarea intersegmentară,
ochi-mână, ochi-picior, precizia, orientarea spaţială, echilibrul static şi echilibrul

1
Metode de cercetare în SSEF Alexandra Predoiu

dinamic) - după testarea finală vom afla dacă sportivul şi-a îmbunătăţit în mod
semnificativ performanţele, în cazul capacităţilor coordinative, sau acestea au fost
îmbunătăţite, dar nu în mod semnificativ.
Pentru a facilita înţelegerea și pentru a fi cât mai eficienţi vom prezenta
procedura statistică menţionată, în varianta de calcul creion-hârtie  utilă în
condiţii de privare tehnologică; varianta din surse web; Testul Wilcoxon se poate
calcula și cu ajutorul programului de analiză statistică SPSS („Statistical Package
for the Social Sciences” - „pachet de programe statistice aplicate ştiinţelor sociale”).

1. Varianta de calcul creion-hârtie

Dorim să investigăm eficienţa unui sistem de pregătire în cazul a 8 atleţi juniori.
Investigăm astfel, dacă există diferenţe semnificative între momentul iniţial (testare
inițială) şi testarea finală a atleţilor (băieţi şi fete), din punctul de vedere al
performanţelor înregistrate în cazul calităţilor motrice condiţionale (viteza de
deplasare, forţa membrelor inferioare şi rezistenţa generală). Pentru aceasta,
cercetătorul va efectua cu sportivii, în situaţia de test şi de retest, de exemplu 3 probe
(pentru viteza de deplasare, forţa membrelor inferioare şi rezistenţa generală).
Rezultatele vor fi numerice exprimând nivelul performanţei sportivilor.
Întrucât avem un număr mic de sportivi (N=8) vom utiliza testul Wilcoxon
pentru două eşantioane perechi.
Rezultatele se prezintă conform modelului de mai jos (tabel 1):

Tabel 1. Model de prezentare a datelor în cazul utilizării Testului Wilcoxon

Cod „Înainte” „După” Modulul Rangul Semnul

Sportiv diferenţei diferenţei diferenţei
1 9 8 1 1,5 -
2 14 17 3 3,5 +
3 10 17 7 7 +
4 11 12 1 1,5 +
5 12 15 3 3,5 +
6 9 13 4 5,5 +
7 10 14 4 5,5 +
8 14 2 12 8 -

2
Metode de cercetare în SSEF Alexandra Predoiu

Să presupunem că rezultatele reflectă forţa membrelor inferioare, la testarea

iniţială („Înainte”) şi la testarea finală („După”).
Etapele sunt următoarele (succesiunea etapelor este de la stânga la dreapta):
1. Se calculează modulul diferenţei - întotdeauna rezultatul va fi pozitiv,
fiind o proprietate a modulului (Ledger, 2013);
2. Se stabilesc rangurile analizând coloana „Modulul diferenţei” (rangul 1
va fi atribuit celei mai mici valori).
Rangul reflectă poziţia fiecărui sportiv în funcţie de scorul înregistrat pentru
forţa membrelor inferioare, însă valoarea cea mai mică primeşte rangul 1,
următorul scor primeşte rangul 2 etc.
În exemplul prezentat constatăm şi valori egale - valorile 1, 3 şi 4 (apar, fiecare,
de două ori). În această situaţie (când există mai multe valori identice) se calculează
media aritmetică a rangurilor deţinute de acele valori. Concret - prima valoare (cea
mai mică) 1 primeşte rangul 1, iar a doua valoare 1 primeşte rangul 2 (nu uitaţi că
fiecare valoare trebuie să primească un rang), motiv pentru care în rubrica Rangul
diferenţei este trecută cifra 1,5 (media aritmetică între 1 şi 2), în dreptul ambelor
valori de 1; se continuă apoi numărătoarea cu rangul 3. Constatăm două valori de 3
- prima valoare 3 primeşte rangul 3, iar a doua valoare 3 primeşte rangul 4, motiv
pentru care în rubrica Rangul diferenţei este trecută cifra 3,5 (media aritmetică între
3 şi 4), în dreptul ambelor valori de 3, etc.
3. Se marchează semnul diferenţelor pentru fiecare pereche de valori.
În coloana „Semnul diferenţei” vom trece semnul „–” sau semnul „+”, în
funcţie de următorul aspect: diferenţa dintre „După” şi „Înainte” este pozitivă sau
negativă. Concret: 8 – 9 = –1 (punem semnul –); 17 – 14 = 3 (punem semnul +), etc.
În cazul testului Wilcoxon se calculează două valori T, astfel:
T(–) = suma rangurilor diferenţelor negative = 9,5 (în cazul exemplului)
T(+) = suma rangurilor diferenţelor pozitive = 26,5 (în cazul exemplului)

3
Metode de cercetare în SSEF Alexandra Predoiu

Valoarea cea mai mică dintre ele este rezultatul testului Wilcoxon. Cu alte
cuvinte, valoarea testului Wilcoxon este 9,5.
Decizia statistică: dacă valoarea calculată este mai mică (sau egală) decât
valoarea critică, atunci se respinge ipoteza de nul (implicit, dacă valoarea
calculată este mai mare decât valoarea critică atunci se acceptă ipoteza de nul,
neconfirmând astfel ipoteza cercetării).

Dacă valoarea calculată este 9,5, cum aflăm valoarea critică? Tabelul
valorilor critice pentru testul Wilcoxon (tabel 2) ne oferă soluţia.

Tabel 2. Tabelul valorilor critice pentru testul Wilcoxon (Clocotici şi Stan, 2000)

Nivel de semnificaţie pentru test unilateral

0.025 0.01 0.005
N
Nivel de semnificaţie (p) pentru test bilateral
0.05 0.02 0.01
6 0 - -
7 2 0 -
8 4 2 0
9 6 3 2
10 8 5 3
11 11 7 5
12 14 10 7
13 17 13 10
14 21 16 13
15 25 20 16
16 30 24 20
17 35 28 23
18 40 33 28
19 46 38 32
20 52 43 38
21 59 49 43
22 66 56 49
23 73 62 55
24 81 69 61
25 89 77 68

4
Metode de cercetare în SSEF Alexandra Predoiu

La intersecţia dintre pragul de semnificaţie alfa = 0,05 (bilateral, vezi ipotezele

bidirecționale în Capitolul 2) şi N (numărul de participanţi) = 8 (din exemplul oferit)
regăsim valoarea 4.
Întrucât valoarea calculată este mai mare decât valoarea critică tabelară (9,5 >
4) ipoteza de nul se acceptă. Cu alte cuvinte, nu se constată o diferenţă semnificativă,
sub raport statistic, între momentul iniţial şi testarea finală a atleţilor, din punct de
vedere al performanţei în cazul forţei musculaturii membrelor inferioare.
Procedura se reia pentru fiecare test/ probă în parte - în cazul exemplului nostru,
viteza de deplasare şi rezistenţa generală.

Important: O situaţie care poate apărea este următoarea - diferenţa dintre

„După” şi „Înainte” este nulă, altfel spus, scorul de la testarea iniţială este identic,
cu scorul de la testarea finală. În cazul exemplului prezentat, să presupunem că
primul sportiv ar fi înregistrat valoarea 9 la ambele testări (și iniţială şi finală). În
această situaţie lăsăm spaţiu gol la „Rangul diferenţei” şi la „Semnul diferenţei”
(acest sportiv nu ne poate ajuta să ne dăm seama dacă programul de pregătire a fost
sau nu benefic). Rangul 1 va fi atribuit celei mai mici valori şi se respectă indicaţiile
oferite anterior.
Implicaţie: În situaţia descrisă mai sus (Important), atunci când citim valoarea
critică, în tabelul valorilor critice pentru testul Wilcoxon, ne vom raporta la N = 7
(nu la N = 8). Valoarea critică ar fi astfel 2. Aşadar, atunci când observăm aceleaşi
rezultate/ scoruri la testarea iniţială şi finală, facem abstracţie de acei participanţi în
momentul în care citim, în tabel, valoarea critică pentru testul Wilcoxon.

5
Metode de cercetare în SSEF Alexandra Predoiu

2. Varianta computerizată (surse web)

Accesăm: https://www.socscistatistics.com/tests/signedranks/default2.aspx
Pasul 1: Introducem valorile, în cazul forţei musculaturii membrelor inferioare, în
cele două tabele (Treatment 1 - testarea iniţială şi Treatment 2 - testarea finală) -
Significance Level este fixat automat (0,05).
Pasul 2: Click pe butonul „Calculate” şi rezultă imaginea de mai jos:

Putem observa valoarea testului Wilcoxon = 9,5 (generată automat). De

asemenea, scorul Z, valoarea critică (3) şi pragul de semnificaţie alfa (p < 0,05;
observăm faptul că nu este furnizată valoarea exactă a lui p, în schimb este oferită

6
Metode de cercetare în SSEF Alexandra Predoiu

informaţia esenţială şi anume faptul că rezultatele sunt sau nu sunt semnificative

pentru pragul de semnificaţie alfa < 0,05).
Rezultatul nu este semnificativ pentru p < 0,05. Se acceptă ipoteza de nul.

Important:
1. Valoarea critică = 3 (folosind sursa web prezentată), în schimb, dacă ne
uităm în tabelul valorilor critice pentru testul Wilcoxon (vezi varianta de calcul
creion-hârtie) valoarea critică pentru N = 8 şi p = 0,05 este 4. De ce această diferenţă?
Răspunsul este deja dat în imaginea de mai sus - valoarea critică pentru testul
Wilcoxon, N = 8 (p < 0,05) = 3. Cu alte cuvinte, valoarea critică nu este aleasă pentru
p = 0,05, ci pentru p < 0,05, context în care este normală această diferenţă.
Soluţie: Dacă utilizaţi sursa web → doar în cazul valorilor critice ghidaţi-vă după
tabelul valorilor critice pentru testul Wilcoxon (prezentat anterior).
2. Testul Wilcoxon se aplică atunci când variabilele nu sunt normal
distribuite, aşadar ignoraţi, în imaginea de mai sus, secţiunea „Note”.

Indiferent de modalitatea în care doriţi să efectuaţi testul Wilcoxon,

prezentarea rezultatelor este esenţială. În acest sens puteţi folosi următorul MODEL
DE RAPORTARE a rezultatelor:
„Prin intermediul testului Wilcoxon am verificat dacă există o creştere
semnificativă a forţei musculaturii membrelor inferioare în cazul atleţilor, în urma
programului de antrenament/ pregătire. Valoarea testul Wilcoxon este 9,5 (rangul 1
a fost atribuit celei mai mici valori). Întrucât valoarea calculată este mai mare decât
valoarea critică (9,5 > 4) se poate concluziona că, la finalul intervenţiei nu s-a
constatat o îmbunătăţire semnificativă a performanţelor atleţilor în cazul forţei
musculaturii membrelor inferioare. Se acceptă ipoteza de nul”.

7
Metode de cercetare în SSEF Alexandra Predoiu

ACTIVITĂȚI

 Un antrenor dorește să investigheze dacă un anumit program de

pregătire (conținând mijloace specifice) destinat dezvoltării coordonării
intersegmentare are o influență semnificativă, sub raport statistic, asupra
performanțelor obținute în competiție, de către jucătoarele de handbal, junioare
(performanțe exprimate în număr goluri înscrise, să spunem). Puteți face acest
lucru folosind testul Wilcoxon pentru două eșantioane perechi. Astfel, veți
avea o evaluare inițială (eventual, după prima etapă a campionatului de
handbal) și o evaluare ulterioară (după mai multe etape/ la un moment dat ales
de către cercetător). Alegeți o variantă de calcul, din cele prezentate în acest
capitol, pentru testul Wilcoxon, având următoarele valori (strict ipotetice), pe
care le sintetizăm în următorul tabel:

Cod „Înainte” „După” Modulul Rangul Semnul

Sportiv diferenţei diferenţei diferenţei
1 6 9
2 15 20
3 12 18
4 8 15
5 9 7
6 2 4
7 1 6
8 7 6

După efectuarea calculelor statistice, precizați:

 Care este valoarea testului Wilcoxon?
 Care este decizia statistică şi ce concluzie formulează cercetătorul?