UNIVERSITATEA „VALAHIA” TÎRGOVIȘTE – FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTE

KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ – ANUL II, SEM. I

TESTE DE EVALUARE A

ECHILIBRULUI

PROFESOR:

Prof. Univ. Dr. CONSTANTIN PEHOIU

STUDENT:

IVĂNESCU LAURENȚIU
 CUPRINS :

1. Introducere 3

2. Determinarea genetică a controlului postural și a echilibrului 4

3. Teste pentru evaluarea echilibrului 5

3.1. Ortostatism static 5

3.2. Ortostatism dinamic 7

3.3. Testele Romberg 10

4. Evaluarea și interpretarea testelor 17

5. Concluzii 19

6. Bibliografie 20

19/06/2019
2
 INTRODUCERE.

Există două tipuri diferite de abilități motorii care sunt critice pentru
coordonarea motrică: prima implică un controlul motor voluntar și include activități
precum coordonarea ochi-mână, iar a doua implică controlul postural sau controlul
echilibrului.

Acesta din urmă este într-adevăr fundația pentru toate abilitățile motorii
voluntare, aproape fiecare miscare pe care o realizează un individ fiind alcătuită din
ambele componente: controlul postural, care stabilizează organismul, și controlul
volitiv care se referă la un anumit scop al mișcării.

Pentru a înțelege controlul postural ca și comportament, mai întâi trebuie să-i

înțelegem sarcina. Inițial, acest lucru implică menținerea alinierii poziției corpului și
adoptarea unei relații verticale adecvate între segmentele corpului pentru a
contracara forțele de gravitație și astfel să se permită menținerea corpului în poziție
verticală. Tonusul muscular postural este principalul contributor la menținerea
ortostatismului.

Odată ce această aliniere este realizată, poziția centrul de greutate (CG) al

organismului trebuie menținută în cadrul unor limite de stabilitate, legate de valorile
individuale ale bazei de sprijin. Astfel, o a doua parte a sarcinii controlului postural
este menținerea echilibrului.

De exemplu, postura unui individ poate fi considerată principalul punct de

pornire atâa pentru explorarea a spațiului înconjurător cât și în ceea ce privește
analiza perceptivă și acțiunea motorie. Pentru această explorare, sistemul nervos
trebuie să aibă o imagine exactă a poziției segmentelor atât față de spațiu cât și față
de celelalte segmente.

În cele din urmă, postura servește, de asemenea, ca un suport mecanic

pentru acțiune. Acesta organizează cuplul de forțe dintre diferitele segmente ca o
funcție a activității și reglează rigiditatea articulară dinamică în timpul mișcării.

Există o constrângere suplimentară pe parcursul realizării oricărei acțiuni ce

presupune mișcare, care este reprezentată de menținerea echilibrului. Aceasta
înseamnă că poziționarea segmentelor corpului ar trebui să fie astfel încât proiecția
centrului de greutate (CG) să rămână în interiorul poligonului de sprijin în condiții
statice, dar și în condiții dinamice.

19/06/2019
3
 DETERMINAREA GENETICĂ A CONTROLULUI POSTURAL ȘI A ECHILIBRULUI

Într-o interpretare clasică a originii controlului postural, pe baza lucrărilor lui

Magnus și Rademaker, fiecare specie de animale este considerată a avea o
postură sau o poziție de referință, care este determinată genetic.

Tot în conformitate cu această vedere, controlul posturii și adaptarea acesteia

la mediu se bazează pe fundamentul tonului postural și pe reacții sau reflexe
posturale.

Aceste reacții sunt considerate a fi produse cu ajutorul informațiilor aferente

din sistemele vizuale și vestibulare (localizat la nivelul capului) și de la sistemul
proprioceptiv, cu intrări la nivelul diferitelor segmente ale corpului.

Principala restricție - în conformitate cu această vedere clasică - pentru

construirea posturii de referință, care este poziția ortostatică în cazul oamenilor, este
considerată a fi efectul gravitației pe segmentele corpului.

Trei funcții principale sunt identificate în modelul genetic al posturii:

(1) o funcție antigravitațională;

(2) orientarea segmentelor corporale în funcție de gravitație;

(3) adaptarea posturii corporale la orientarea corpului în spațiu.

Aceste trei funcții sunt controlate prin receptori, prin măduva spinării
(circuitul propriospinal) (căile aferente), trunchiul cerebral, căile eferente și organele
de execuție care asigură în acest mod existența arcului refelex. Unele reflexe, cum ar
fi reacțiile tactile, includ și căi ale cortexului motor. Reflexul vestibulo-ocular și
reflexul vestibulo-spinal sunt în mod special cele implicate în funcția de echilibru.

Aceste funcții care asigură organizarea posturii corporale și a

echilibrului sunt critice pentru adaptarea poziției corpului la mediul
înconjurător și la activitatea în curs.

Din acest motiv, evaluarea clinică și recuperarea funcționalității

tuturor elementelor care asigură relația omului cu mediul – deci și a
funcției de echilibru – este de o importanță deosebită pentru practica
medicală și kinetoterapeutică.

19/06/2019
4
 TESTE PENTRU EVALUAREA ECHILIBRULUI

Cercetările privind răspunsurile compensatorii posturale atunci când apar

perturbări ale suprafeței de sprijin, indică două nivele de control: strategic și
sinergic. Strategia este invariantă și corespunde modului în care sistemul nervos
restaurează echilibrul. Sinergiile, programate neurologic, oferă forțele musculare
pentru realizarea strategiei. Acestea sunt parțial fixe și parțial flexibile. Sinergiile
acestui răspuns postural pot fi reglate fin, în conformitate cu constrângerile a sarcinii
de realizat și a particularităților individului.

Cum aminteam și mai sus, determinarea genetică a funcției de echilibru

presupune participarea a două sisteme: sistemul vestibular și sistemul proprioceptiv.
Contribuția sistemului proprioceptiv la reglarea funcției de echilibru este mult mai
mare decât cea a sistemului vestibular, mai ales atunci când se compensează
perturbări tranzitorii suprafețelor de suport orizontale. Pe de altă parte, execuția
mișcărilor compensatorii sunt condiționate de o bună funcționare și a căilor eferente
și a organelor de execuție.

În concluzie echilibrul este o funcție determinată proprio-neuro-muscular,

aceestea fiind și sistemele care se testează și se evaluează atunci cand apar disfuncții
ale echilibrului.

Testele de echilibru urmăresc două categorii mari de echilibru: echilibrul (orto)

static și echilibrul dinamic. Redăm în continuare principalele teste folosite în practica
uzuală de kinetoterapeuți.

ORTOSTATISM STATIC

Testul Romberg

Clasic, investighează echilibrul în poziția stând, se adoptă poziția ortostatică,

cu închiderea ochilor 20-30 secunde, picioarele apropiate. Brațele pe langă corp sau
orientate în plan anterior, cu coatele extinse. Se testează mai întâi cu ochii deschiși,
apoi cu ochii închiși. Variantă (Testul Romberg sensibilizat) : cu așezarea picioarelor
unul înaintea celuilalt.

Se apreciază timp de 60 de secunde pierderea sau încercările de menținere a

echilibrului (redresările) prin oscilații excesive sau prin pășire. Se apreciază gradul de
„legănare”. În mod normal subiectul nu prezintă deviații sau căderi.
19/06/2019
5
 Testul ''Brânciului''

Se execută în 2 moduri:

1. din ortostatism, ca la Romberg, aplicăm scurte împingeri neanunțate subiectului la

nivelul sternului, în spate, pe bazin, din lateral și apreciem stabilitatea;

2. din ortostatism, ca la Romberg, aplicăm scurte împingeri neanunțate subiectului la

nivelul sternului, în spate, pe bazin, din lateral, dar cu ochii închiși.

Testul unipodal

Din poziție ortostatică într-un picior cu brațele încrucișate pe piept se

cronometrează cât își poate ține echilibrul (30-150sec).

Se poate complica flectând genunchiul.

Testul stressului postural

O chingă legată de talie și având în spate un inel de care este prinsă o coardă
care trece peste un scripete. La capătul coardei se atârnă niște greutăți care
reprezintă 1,5%, 3%, 4,5% din greutatea corpului. La nivelul călcâielor este trasă o
linie.

Se cronometrează cât rezistă și nu balansează înainte brațele, nu apleacă

trunchiul, nu face pasul sau pași înapoi sau chiar dacă nu este gata să cadă.

Testul Stork al ortostaţiunii

Obiective : monitorizarea dezvoltarii capacitatii sportivului de a-si mentine

starea de echilibru intr-o pozitie statica

Resurse necesare: O locatie calda, uscata – sala de gimnastica, cronometru,

asistent

Analiza rezultatelor testului: Se face analiza rezultatelor prin compararea cu

valorile obţinute la testele anterioare şi este de asteptat ca între fiecare test datele
sa indice un progres.

În continuare sunt prezentate valorile naționale pentru adolescentii între 16 –

19 ani.1

Sex Excelent Peste medie Mediu Sub medie Slab

1
Sursa Tabelului: Arnot, R. and Gaines C., Sports Talent, 1984

19/06/2019
6
 Babati >50 sec 50 - 41 sec 40 - 31 sec 30 - 20 sec <20 sec
Femei >30 sec 30 - 23 sec 22 - 16 sec 15 - 10 sec <10 sec
.
Modul de conducere al testului
 Stand confortabil cu sprijin pe ambele picioare
 Mainile pe solduri
 Se ridica un picior si se plaseaza degetele piciorului pe
genunchiul opus
La comanda antrenorului
 Ridicarea călcâielor și sprijin pe vârfuri
 Antrenorul pornește cronometrul
 Se menține echilibrul cat este posibil de mult fara sa atinga
podeaua cu calcaiul sau ca celalalt picior sa se indeparteze
de pe genunchi
 Antrenorul înregistrează timpul în care sportivul își menține
echilibrului
Se repetă testul pentru celălalt picior.

ORTOSTATISM ACTIV (DINAMIC)

Testul întinderii membrului superior

Foarte utilizat mai ales la vârstnici. În ortostatism, lipit cu umărul de un zid,

picioarele apropiate. Membrul superior homolateral flectat la 90o (cot extins) apropiat
de zid. Se începe aplecarea înainte cu avansarea membrului superior maxim posibil
fără pierderea echilibrului.

Se notează pe zid nivelul atins de vârful degetelor. Se măsoară distanța de la

nivelul inițial al vârfului degetelor până la cel final.

Din această categorie există câteva teste prin înregistrări computerizate, dar
sunt utilizate doar în studii specializate.

19/06/2019
7
 Scala echilibrului Berg

Reprezintă o listă de 14 acțiuni pe care subiectul trebue să le execute

(conform tabel). După modul cum sunt executate fiecare, se codifică cu 0,1,2,3,4
(0=incapabil să execute, iar 4=execută fara nici o dificultate)

Scala abilităţilor de mişcare

Are 10 teste de mobilitate (conform tabel).

Utilizează ca scor cuantificarile 0-1-2 (0=incapabil, 1=execută cu dificultate,

2=execută fără dificultate).

Testul "Ridică-te şi mergi"

Este foarte frecvent utilizat la bătrâni și hemiplegici. Și acest test se poate

cuantifica pe scala 0-1-2-3, practic el se desfașoară astfel: subiectul stă pe scaun, i
se comandă să se ridice în picioare (fără sprijin), să meargă 6-10 metri, să se
întoarcă și să se reașeze pe scaun. Durata acestor acțiuni se poate cronometra.

Testul de echilibru Tinetti

Are două sau trei grade de apreciere (0-1 sau 0-1-2) pentru acțiunile din
tabelul de mai jos.

19/06/2019
8
 Testul de mers Tinetti

Este o analiză a câtorva componente ale mersului care se face la viteza

obișnuită a subiectului sau/și viteză crescuta. Și la acest test gradele de apreciere pot
fi 0-1 sau 0-1-2. Deși este un test de mers, el oferă și referințe despre funcția de
echilibru.

Deseori ambele teste Tinetti sunt asociate, dând o mai bună apreciere.

Scala evaluării mersului

Este ceva mai complexă decât testul Tinetti, căci se introduce o serie de
mișcări automate din mers ale articulațiilor membrelor inferioare și ale membrelor
superioare. Scala de grade de apreciere este 0-1-2-3 în care însă 0 este normalitatea
și 3 aspectul cel mai grav. Evaluarea se realizează la vârstnici, mai ales pentru
aprecierea pericolului de căderi.

Testul Flamingo (din cadrul bateriei de teste Eurofit)

Subiectul aste pus să stea într-un picior pe o bară metalică lată de 3 cm și

înaltă de 4-5 cm, timp de 30 de secunde, cu un membru superior ridicat, iar cu
celălalt ținând piciorul ridicat.

Se notează numărul total de dezechilibrări.

19/06/2019
9
TESTELE ROMBERG

Testul Romberg cu ochii deschişi

Din poziția de ortostatism, cu membrele superioare încrucișate pe piept,

mâinile atingând umerii opuși. Din această poziție se fixează un obiect aflat la
aproximativ trei picioare (1m) în fața subiectului. Se încearcă menținerea acestei
poziții aproximativ 30 secunde.

Testul este oprit dacă subiecții își mișcă picioarele pe podea sau dacă își
schimbă poziția inițială a mâinilor. Testul este cronometrat și poate fi evaluat în
funcție de gradul de balans.

Testul Romberg cu ochii închişi

Din poziția de ortostatism, cu membrele superioare încrucișate pe piept,

mâinile atingând umerii opuși. Din această poziție se fixează un obiect aflat la
aproximativ 3 picioare (un metru) în fața subiectului. Se încearcă menținerea acestei
poziții aproximativ 30 secunde.

Testul este oprit dacă subiectul își mișcă picioarele pe podea, deschide ochii
sau dacă își schimbă poziția inițială a mâinilor. Testul este cronometrat și poate fi
evaluat și în funcție de gradul de balans.

Testarea stabilităţii

Stabilitatea reprezintă menținerea posturilor gravitaționale și antigravitaționale

o perioadă mai lungă de timp. Poate fi definită ca posibilitatea realizării unei
contracții normale simultane a mușchilor din jurul unei articulații (cocontracție).

Pentru a evalua stabilitatea putem folosi următoarele teste:

 menținerea membrelor inferioare din decubit dorsal sau din șezând la 45 grade;

 tracțiuni la o bară fixă;

 susținerea unei greutăți;

 genoflexiuni cu învingerea unei greutăți;

19/06/2019
10
  din poziția stând în “patru labe”, din postura păpușii joase, din postura păpușii
înalte, din stând pe genunchi, din stând pe genunchi cu picioarele la marginea
mesei, din postura cavaler servant, din șezând și din ortostatism se execută
împingeri scurte la nivelul umerilor, bazinului, sternului, din lateral și cerem
subiectului să nu se lase învins.

Testele de echilibru Berg:

19/06/2019
11
 În general știm că un punctaj mare ne indică un risc scăzut de a cădea și un
punctaj mic ne indică un risc mare de a cădea. Cercetarea facută de Shumway și
Cook în 1997, a arătat că testul Berg este un bun indicator al riscului de a cădea la
persoanele în vârstă. Cu cât punctajul la testul Berg scade, riscul de a cădea crește
inconstant, astfel punctajele înregistrate sub 36 din 56 de puncte maxime ne arată
un risc de a cădea de 100%.

Bateriile de teste Fregly pentru ataxie

Testele lui Fregly folosesc un cronometru la timp durata unei pacientul poate
menține o serie de poziții de echilibru ar fi statul într-un un picior sau pe călcâie sau
pe vârfuri, cu ochii deschiși sau închiși. 83 de valori normative sunt publicate, dar
trebuie să fie extinse ăn continuare testările la ambele capete ale intervalului de
vârstă și pentru femei.

19/06/2019
12
 Testul de păşire în 4 pătrate (FOUR SQUARE STEP TEST – FSST)
Acesta este un test de echilibru dinamic care evaluează clinic abilitatea unei
persoane de a păși peste obstacole în mai multe direcții: înainte, lateral, înapoi.
Testul înglobează trecerea rapidă a greutății corpului de pe un picior pe celalalt în
timpul schimbărilor de direcție, dar și pășirea peste obstacole. Este un test ușor de
realizat, nu necesită instruire specială și durează aproximativ 5 minute.

Echipament necesar

 Cronometru

 4 bastoane

Instrucţiuni de realizare

 Se așează cele 4 bastoane în cruce pe podea, astfel încât să nu se

rostogolească.

 Se numerotează cele 4 pătrate rezultate cu 1, 2, 3 și 4.

 Se așează pacientul în pătratul 1, cu fața către pătratul 2.

 I se indică ordinea în care trebuie să pășească: pășește înainte în patratul 2,

apoi lateral dreapta în patratul 3, cu spatele în pătratul 4, lateral stânga în pătratul 1.
Apoi ciclul se reia în ordinea inversă: din pătratul 1 pășeste lateral dreapta în
pătratul 4, în față în pătratul 3, lateral stânga în pătratul 2 și cu spatele în pătratul 1.
Pacientul trebuie aducă succesiv ambele picioare în fiecare pătrat.

 I se demonstrează pacientului secvența.

 Este instruit pacientul să realizeze secvența completă cât de rapid poate, fără
să atingă bastoanele.
 I se permite pacientului o probă, fără a fi cronometrat.
 Pacientul va realiza 2 teste și se va nota ca scor timpul cel mai bun obținut.
 Cronometrarea începe când primul picior atinge pătratul 2.
 I se permite pacientului să folosească dispozitivul de asistare a mersului
(baston, cârjă) în timpul testării, dacă el folosește unul în mod obișnuit.

19/06/2019
13
  Dacă atinge bastoanele, testul nu va fi considerat valid și se va repeta.
Normative

Valorile normale variază în funcție de patologie, dar în medie este considerat

că un scor <15 secunde indică absența riscului de cădere, în timp ce un scor >15
secunde este asociat deteriorării echilibrului și riscului de cadere.

Testul de echilibru Bruininks-Oseretsky (citat de V. Horghidan, 1997)

Se marcheaza pe sol o linie de 2,4 m perpendicular fata de unul din peretii

salii de examinare, la o distanta de aproximativ 3 m de acesta. Se plaseaza pe perete
o tinta la nivelul ochilor subiectului. Se aseaza subiectul cu piciorul preferat pe
aceasta linie, cu celalalt picior indoit (un unghi de aproximativ 90 grade) si cu mainile
pe sold. Se incepe cronometrarea imediat ce pozitia indicata a fost realizata. Dupa 10
secunde se opreste cronometrul si este data comanda de incetare. In timpul probei,
se admite o singura avertizare pentru mentinerea pozitiei corecte. Incercarea nu se
valideaza si se intrerupe daca subiectul:
· lasa in jos piciorul ridicat, astfel incat atinge solul;
· da drumul sub un unghi de 45 grade dupa avertizare;
· isi deplaseaza piciorul de suport din loc (este admisa numai o usoara
balansare).

Cand prima incercare a fost intrerupta, se procedeaza la a doua incercare, cu

precizarea prealabila, de catre examinator, a greselilor comise de subiect in prima
incercare.

Nota pentru inregistrare: se trece in foaia de inregistrare timpul cât subiectul a

mentinut pozitia corecta.

Măsurarea echilibrului dinamic (testul Bass)

Subiectul sta cu piciorul drept pe punctul (marca) de plecare si apoi sare pe

prima marca cu piciorul stang si incearca sa mentina pozitia statica timp de 5
secunde. Subiectul va continua alternarea picioarelor sarind si mentinand timp de 5
secunde pozitia statica, pana ce termina traseul. Varful talpii (pingeaua) trebuie sa
acopere complet marca, incat aceasta sa nu se vada. O performanta buna consta din
acoperirea fiecarei marci cu pingeaua fara atingerea dusumelei cu calcaiul sau alta
parte a corpului si din mentinerea pozitiei statice timp de 5 secunde, cu acoperirea
fiecarei marci. Se acorda 5 puncte pentru fiecare aterizare si acoperire corecta a
marcii si se adauga cate un punct pentru fiecare secunda de mentinere a echilibrului
static. Un subiect poate obtine maximum de 10 puncte pentru fiecare marca, sau un
total de 100 puncte pentru traseul complet.

19/06/2019
14
 Fiecare din cele 5 sec de incercare de mentinere a echilibrului va fi
numarata cu voce tare, cu un punct acordat fiecarei sec. si cu inregistrarea scorului
(punctelor) pentru fiecare marca. Subiectul are voie sa se reechilibreze, incercand sa
mentina echilibrul pentru 5 sec., dupa ce a aterizat corect.

Materiale: un cronometru sau ceas cu secundar, 11 marci de 2,54 cm x 2cm

(pot fi confectionate din hartie gumata sau leucoplast) si o banda metrica. – din
Kirkendall & all, citat de Epuran (1992), vezi fig. de mai jos:

Testul Fukuda

Evaluează deviațiile subiectului de la linia imaginară de mers în timpul

deplasării, cu ridicarea alternativă a genunchilor de 50 de ori, ochii fiind acoperiți. O
deviație mai mică sau egală cu 30º este considerată normală. In cazul unei afectări
labirintice unilaterale, deviația depășește 30º de partea leziunii.

Testul se poate aplica în diverse variante, cu condiția etalonării pentru diferite

grupe de subiecți.

19/06/2019
15
 Testul Matorin

Acest test este realizat în scopul determinării coordonării generale ale

subiecților și orientării în spațiu a acestora. Această probă constă în efectuarea unei
sărituri pe loc cu desprindere de la sol și întoarcere în jurul propriei axe longitudinale,
încercând să se realizeze o cât mai mare rotație în jurul acestui ax.

Testul se realizează trasându-se o linie de 35 cm pe sol, orientată pe direcția

nord-sud, subiectul stând cu tălpile de-o parte și de alta a acestei linii. Se cere ca
subiecții să nu își piardă echilibrul în timpul testului, să aterizeze în aproximativ
același loc și în aceeași poziție ca și cea de plecare.

Se execută câte două sărituri spre stânga și tot atâtea spre dreapta. Valoarea
rotației se măsoară în grade cu ajutorul busolei. Se notează cea mai mare valoare
pentru fiecare parte.

Testul echilibru special (de stabilitate vestibulară)

După un numar dat de rotări repetate în scaunul Barani (rotativ) subiectul

trebuie să meargă spre o țintă în linie dreaptă. Are o stabilitate mai mare persoana
care merge direct spre țintă. Cu cât devierea este mai mare de la linie cu atât
indicele de stabilitate vestibulară este mai slab. În absența scaunului Barani testul se
poate desfășura astfel: din stând se execută 5 întoarceri succesive în același sens,
după care subiectul trebuie să îndeplinească aceeași sarcină motrică, de deplasare în
linie dreaptă spre o țintă.

O variantă mai dificilă este realizarea sarcinii date simultan cu suprimarea

analizatorului vizual. Devierile se înregistreaza în cm.

Teste electronice şi computerizate

Ca și în cazul testării mersului, testarea echilibrului a cunoscut în ultimii ani

contribuția unor dispozitive avansate, controlate electronic sau informatic, ale căror
aplicații și programe oferă totodată și încadrarea fiziologică sau patologică a
rezultatelor obținute.

Platformă activată hidraulic, folosită pentru a perturba

echilibrul ortostatic al subiecților. Platforma
poate fi translatată în direcție antero-
posterioară sau rotită după o axă colineară
cu articulația gleznei.

19/06/2019
16
 EVALUAREA ȘI INTERPRETAREA TESTELOR

Răspunsul postural și modelele locomotorii pe care terapeutul le observă sunt

consecința deficiențelor neurologice la care se adaugă strategiile compensatorii pe
care pacientul le utilizează pentru a se adapta acestor deficiențe.

Clasificarea tiparului sau a sindromului presupune că există diferite modele de

mers și echilibru, care sugerează ls rândul lor o gamă diferită de etiologii pentru
acest tipar. Modelele (tiparele) de mers și echilibru nu sunt reciproc exclusive;
pacientul poate prezente elementele unuia sau mai multor tipare anormale.

Clasificarea se bazează pe anamneza și observarea caracteristicilor de răspuns

postural. Caracteristicile echilibrului și mersului sunt observate nu numai în timpul
posturii și mersului, ci de asemenea, în timpul tranzițiilor din așezat în picioare și de
întoarcere, sau când echilibrul este îngreunat de mers în tandem cu o bază îngustă
de sprijin, sau prin a răspunde la postural la perturbări, cum ar fi testul de tragere.

Sindroamele de dezechilibru sunt caracterizate prin deficiențe de echilibru care

împiedică semnificativ sau chiar exclud locomoția. Acestea sunt identificate prin
evaluarea ridicării din șezut în stând, ortostatismului cu ochii deschiși și închiși, stând
pe suprafață instabilă, mersului pe jos, tandemului de mers pe jos, întoarcerilor,
răspunsului la perturbare posturală și a limitelor de stabilitate în ortostatism.

Tipare de dezechilibre:

Deplasarea excesivă, flambaj, etc. a segmentelor

1. Absența coordonării membrelor cauzate de sincronizarea dezordonată a
mișcării segmentelor organismului
Influențare excesivă și supra-reacție la perturbările
2. Asimetric (hipermetric) posturale, cauzată de mișcări necorespunzător de ample
deși sincronizarea este corectă
Răspunsurile posturale sunt mici, deoarece forța se
3. Hipometric
dezvoltă prea încet
Dezechilibru dependent de situație, cauzat de
4. Privarea senzorială circumstanțe care limitează intrarea informațiilor
senzoriale
Percepție distorsionată sau nerespectarea verticalității
Dezorganizarea
5. posturale, care duce la un echilibru în derivă sau la
senzorială
deplasarea activă în poziții instabile.
Inconsistență a contracturii mușchilor posturali ai
6. Tremor
trunchiului și membrului inferior
Răspunsuri de postură complet anormale sau
7. Apraxic
necorespunzătoare

19/06/2019
17
 Instabilitatea este o formă de dezechilibru, care se manifestă printr-o
senzatie de plutire, de pierdere a direcției, care apare frecvent fără motiv. Apare în
unele boli ale urechii interne și este declanșată de dezorganizarea cristalelor de
carbonat de calciu (sindromul otolitic). Otoliții nu mai informeaza corect creierul
despre pozitia capului si a gatului si nici despre miscarile acestora. Acelasi lucru se
intampla si in cazul unor: boli ale coloanei vertebrale (scolioze, spondiloze), boli
osteoarticulare (artroze de genunchi) sau in afectiuni grave – tumori cerebrale,
accidente vasculare cerebrale.

Răul de mişcare, o altă senzație de amețeală și instabilitate, este asociat cu

greața sau chiar voma, și apare în cazul în care pacientul merge cu mașina în curbe,
cu barca, cu vaporul , ori dacă se dă în leagăn sau alte mecanisme aflate în mișcare.

În sfârșit, Vertijul este o iluzie de rotatie a corpului si a obiectelor din jur.

In cele mai multe cazuri, este insotit de stari de voma si transpiratii reci. Cand apare
fara o cauza anume, poate sugera o afectiune a aparatului vestibular, cauzata de
viroze ori infectii, sau chiar probleme mult mai grave.

Între aceste probleme de echilibru este o mare diferență iar tratamentul lor
este diferit. Toate însă afectează negativ calitatea vieții și devin invalidante pentru
pacient, care poate căpăta o anxietate ce îi influențează întreaga activitate.

19/06/2019
18
 CONCLUZII.

Pentru specialiștii în terapie fizică, ocupațională și kinetoterapie,

folosirea acestor modalități de testare este fundamentală, atât pentru a
putea evalua deficitele motorii și de postură ale pacientului, pentru a le
înțelege mecanismele, cât și pentru a elabora și a aplica programe de
recuperare a acestor deficite.

Exercițiile de echilibru dezvoltă calitățile necesare menținerii

stabilității corpului în diferite poziții sau în deplasare. Pentru efectuarea
exercițiilor de echilibru sunt necesare păstrarea poziției corecte a
corpului și ușurința de a repartiza greutatea corpului pe picioare.

Recuperarea funcțională a echilibrului, pe cât posibil, este

esențială pentru performarea independentă a activitătilor zilnice de trai
(ADL) dar și pentru integrarea socială și profesională a fiecărui individ.

Exercițiile de echilibru impun o coordonare perfectă a activității

marilor grupe musculare, o concentrare a atenției și chiar un efort
volitiv intens, deoarece păstrarea stabilității corpului se realizează în
condiții de sprijin redus sau de schimbare a poziției centrului de
greutate a corpului față de poligonul de sprijin. De aceea, performarea
lor impun adenție și răbdare sporită atât din partea pacientului cât și a
kinetoterapeutului care îl îndrumă.

19/06/2019
19
 BIBLIOGRAFIE

Balint, T., Diaconu, I., Moise, A. (2007) – „Evaluarea aparatului locomotor” , Ed.
Tehnopress, Iași.

Bronstein, A. M., Brandt, T., Woollacott, M. H., Nutt, J. G. (2004) – „Clinical

Disorders of Balance, Posture and Gait”, Ed. Arnold, member of the
Hodder Headline Group, London.

De Hillerin, P. J. & colab. (1997) – Utilizarea unei metode de evaluare a echilibrului in

testarea sportivilor juniori din centrele olimpice – Știinta sportului
nr. 5, C.C.P.S./C.S.S.R., Bucuresti, pag. 59

Dragnea, A., & colaboratorii (2000) – „ Teoria educatiei fizice si sportului” , Ed. Cartea
Școlii, București.

Sbenghe, T., (2002) – „Kinesiologie știința mișcării”, Ed. Medicală, București.

Thommas, R., Eclache, J., KELLER, J., (1989) – „Les aptitudes motrices. Structure et
evaluation” , Ed. Vigot, Paris.

Thommas, R. (1990) – „Măsuratori ale coordonării”, SDP 386-389, C.C.P.S., București.

19/06/2019
20