APLICAȚII FIZIOLOGICE, SPORTIVE,

RECUPERATORII

Facultatea de Științe Umaniste

Kinetoterapie și Motricitate Specială
Prof: Conf. Univ. Dr. Cristian Savu
Student: Ivănescu Laurențiu.
 SCURT ISTORIC
 Beneficiile masajului au fost cunoscute din cele mai vechi
timpuri; este aproape instinctiv ca atunci când suferi o
lovire sau o cădere, să duci mâna către regiunea
traumatizată și să aplici manevre de masaj, în scopul
calmării durerii și refacerii mai rapide a țesutului afectat;
 Masajul a fost practicat în Egiptul antic, în Persia, în Meso-
potamia, în Grecia și Roma antică; tehnici și proceduri de
masaj pentru prima dată au fost descrise de chinezi şi
indieni, unde masajul a fost aplicat în scopuri medicale
începând cu al treilea mileniu î.H.; Grecii antici au
imaginat și folosit primii masajul pregătitor la atleți,
precum și cel de refacere după efort, celebrii medici
Herdicos și Hipocrat precizând și popularizând influențele
procedeelor de masaj asupra sportivilor.
 SCURT ISTORIC

MASAJUL ÎN
EGIPTUL ANTIC :

 Frescă pe peretele
interior al piramidei
Akmanthor
(cunoscută și ca
«Mormântul Medicilor»)
 SCURT ISTORIC

MASAJUL ÎN
EGIPTUL ANTIC :

 Pictură pe peretele
interior al piramidei
Akmanthor
(cunoscută și ca
«Mormântul Medicilor»)
 SCURT ISTORIC
 În epoca medievală, masajul s-a practicat la toate curțile
imperiale sau regale occidentale: Franceză, Anglo-Saxonă,
Prusaco-Germană, regatelor Italice și Iberice, apoi mai ales
odată cu apariția și răspândirea ideilor Renașterii;
 Medicina Europei răsăritene și a Orientului mijlociu a
cunoscut o puternică dezvoltare în secolele X-XIV: turcii și
perșii au introdus folosirea uleiurilor, loțiunilor cu diferite
extracte active, precum și manevre și proceduri ce difereau
de școlile occidentale; slavii foloseau masajul pentru
tratarea afecțiunilor articulare și reumatismale; tot ei au
asociat masajul cu băi de abur fierbinte alternativ cu bai
reci, pentru sporirea și accelerarea efectelor masajului;
 SCURT ISTORIC
 În epoca modernă, Merkulius a colectat toată literatura din
acel timp cu privire la masaj şi gimnastică, şi a scris un
celebru eseu «Arta gimnasticii», în care a oferit și un
capitol cu ilustraţii şi îndrumări detaliate; după publicarea
tratatului renumitului Giovanni Borelli «Mişcarea anima-
lelor», în care Borelli arată calea fiziologică de studiere a
mişcării, masajul a început să se răspândească rapid;
 În 1780 a apărut eseul medicului clinicist francez Cleman
Jozef Tisso «Gimnastica medicală şi chirurgicală». În
această lucrare, el a oferit numeroase date cu privire la
eficacitatea masajului, folosit în chirurgie şi gimnastică. El
scria că “masajul adesea poate înlocui diferite medicamen-
te, dar nici un medicament nu poate substitui masajul”
 SCURT ISTORIC
 Baza metodologică a masajului terapeutic modern a fost
creată de fondatorul sistemului «suedez» de gimnastică
Pehr Henrik Ling (1776-1839), profesor la Universitatea de
medicină de la Göteborg, “părintele” masajului modern;
 După numeroase studii, el a publicat un tratat ştiinţific
«Fundamentele gimnasticii», în care a scris că “masajul este
o parte integrantă a tuturor tipurilor de mişcări, care are un
efect benefic asupra organismului uman". Ling, de
asemenea, acorda o mare importanţă masajului în sistemul
de gimnastică medicală. El considera că “masajul este un
instrument eficient pentru a combate epuizarea”, a
accentuat efectul terapeutic în cazul problemelor cu
aparatul locomotor, sau ca rezultat traumelor, precum şi în
cazul bolilor chirurgicale sau ale organelor interne;
 SCURT ISTORIC
 În România, masajul s-a practicat pe scară largă, începând
cu a doua jumătate a sec. XIX: spitalele existente în capitală
(Colțea și Vergului) aveau ambele secții de recuparare
medicală, cu maseuri; spitalele de campanie organizate de
Crucea Roșie în perioada Războiului de Independență
(1877), aveau și ele recuperare prin masaj;
 Prima catedră universitară în domeniu a fost înfințată în
anul 1929 la U.N.E.F.S.; profesorul dr. Adrian N. Ionescu a
publicat numeroase cărți și articole : «Masajul - procedee
tehnice, metode, efecte, aplicaţii în sport», «Automasajul»,
«Gimnastica medicală», etc; medicul dr. Ioan Lazăr, a fost
pentru mult timp (1938-1974) șeful Clinicii Universitare de
Recuperare Medicală, unde folosea printre altele și masajul
terapeutic.
 EFECTELE FIZIOLOGICE ALE MASAJULUI
Efectele fiziologice ale masajului sunt de două feluri: locale
și centrale. Cele locale sunt următoarele:
 Creșterea debitului sanguin arterial și venos, cu aport sporit
de oxigen și nutrienți către țesuturi, cu îmbunătățirea
troficității și energizării la nivelul lor;
 Accelerarea evacuării produselor metabolice: masajul pro-
duce o filtrare mărită a lichidului limfatic spre interiorul
capilarelor tisulare, și o stimulare a circulației limfatice la
nivelul întregului corp;
 Diminuarea tonusului muscular: un tonus muscular mărit
peste cel necesar este dăunător, consumă inutil resurse
energetice; majoritatea manevrelor masajului somatic
micșorează tonusul și contracturile musculare spastice;
 EFECTELE FIZIOLOGICE ALE MASAJULUI
Cele centrale pot fi următoarele:
 Transfer vegetativ în direcția unui tonus parasimpatic: prin
masaj, impulsurile în terminașiile nervoase sensitive ale
pielii, ajung în sistemul nervos central, explicându-se astfel
normalizarea respirației și încetinirea frecvenței cardiace în
timpul masajului prin cresterea influentelor parasimpatice;
 Ameliorarea senzației de confort psihic: pielea conține un
număr foarte mare și foarte diferit de terminații nervoase
în funcție de regiuni; astfel încât masajul fiecărei regiuni a
corpului va antrena o serie de efecte psihice, mai mult sau
mai puțin pronunțate.
MASAJUL CE URMĂREȘTE OBȚINEREA DE EFECTE FIZIOLOGICE, POARTĂ
DENUMIREA DE «MASAJ GENERAL DE RELAXARE ȘI ÎNTREȚINERE»
 EFECTELE TERAPEUTICE ALE MASAJULUI
Masajul poate fi folosit în tratarea a diferite afecțiuni
medicale:
 Pacienți cu paralizii totale sau parțiale, sau pacienți cu
distrofii musculare; în cazul lor, masajul suplinește
deficitul de circulație limfatică, circulație ce este activată
doar prin mișcare și contracție musculară; deasemeni,
masajul previne hipotrofia țesuturilor musculare și atrofia
membranelor sinoviale la nivelul articulațiilor;
 Pacienți cu traumatisme, aparate gipsate sau alte tipuri de
imobilizări pe perioade lungi te timp, în perioada de
recuperare; în cazul lor, prin manevre precum tensiunile și
tracțiunile, se urmărește recăpătarea mobilității articulare
și a supleții musculare; alungirea tendoanelor și
repoziționarea corectă a ligamentelor; refacerea nivelului
optim de secreție a lichidului sinovial;
 EFECTELE TERAPEUTICE ALE MASAJULUI
 Tratamentul diferitelor probleme ale coloanei vertebrale:
deformări (cifoze, scolioze, lordoze), sau patologii ale
discurilor intervertebrale (inflamații, protruziuni, hernieri)
prin tonifiere și îmbunătățirea troficității și a drenajului la
nivelul țesuturilor musculare și conjunctive perivertebrale;
 Drenajul limfatic este o formă de masaj destinat stimulării
circulației limfatice, folosită pentru înlăturarea edemelor,
în convalescența după infecții locale sau septicemii, sau în
cazul persoanelor cu afecțiuni în zonele ganglionare
(sindrom Hodgins) sau cu mastectomii (limfedem la braț);
 De asemenea, masajul poate fi folosit ca tratament
complementar în: spondiloze cervicale și lombare, artroze,
artrite, reumatism, gută;
ATUNCI CÂND MASAJUL ESTE FOLOSIT CA TRATAMENT DE BAZĂ SAU
AJUTĂTOR ÎN TRATAREA UNOR AFECȚIUNI MEDICALE, SE NUMEȘTE
«MASAJ TERAPEUTIC»
 MASAJUL SPORTIV
Printre mijloacele de pregătire, refacere și recuperare a
sportivilor se numără și masajul; el se diferențiază din
punct de vedere tehnic și metodic în două categorii:
 Masajul de încălzire, înaintea unor antrenamente, dar mai
ales înaintea unor competiții, atenuează “febra de start”
(hiperexcitabilitatea) sau “apatia de start” (în cazul
sportivilor cu temperament flegmatic) ce apar ca manifes-
tări comportamentale, neuropsihice și vegetative specifice;
 Masajul de refacere, care se efectuează de regulă după efort,
iar în anumite situații se poate efectua și intraefort(pauzele
dintre reprize la jocurile sportive) se poate folosi singular
sau asociat cu alte mijloace; acesta urmărește în special
eliminarea acumulărilor de acid lactic din mușchi și
regenerarea capacității de efort prin aport de nutrienți și
oxigen la nivel muscular;
 MASAJUL SPORTIV
 Masajul sportiv de asemenea are în vedere tratamentul și
recuperarea diferitelor leziuni dobândite ca urmare a acci-
dentelor sportive: cu implicații nervoase periferice, muscu-
lare, tendinoase, articulare, osoase sau cele funcționale;
 Tehnicile de relaxare specifice masajului sportiv, produc
hiperemie (aflux mai mare de sânge), ceea ce permite
fibrelor musculare să-și recapete rezervele energetice;
 Totodată, îmbunătățeste elasticitatea, contractilitatea și
posibilitățile funcționale musculare și întârzie momentul
anoxiei și al acumulării de toxine, ce provoacă glicoză,
lactoză, contracturi involuntare sau blocaje musculare.
 «MASAJUL REGENERATIV» SAU «MASAJUL SPORTIV»
ARE SCOPUL DE A ÎMBUNĂTĂȚI CALITĂȚILE ȘI PERFORMANȚELE MOTRICE,
DE A SUSȚINE, STIMULA ȘI INTEGRA SPORTIVUL ÎN ACTIVITATEA SPORTIVĂ.
 Motricitatea umană și masajul au fost dintotdeauna
într-o srânsă legătură, fiind astăzi cunoscut cu efecte la nivel
circulator sanguin și limfatic, muscular, articular,
neuro-psiho-motor și energetic.
El este practicat ca o activitate terapeutică sau profilac-
tică, ca un mijloc îmbunătățire a performantelor motrice, de
conservare și întărire a sănătății și de prelungire a vieții.